MANUAL al judecătorului la examinarea pricinilor civile

1-Întroducere ( justiţia în Republica Moldova ca una dintre cele trei puteri )

(V.Şterbeţ) Titlul I 1.1-Procedura contencioasă.(A.Pascari, D.Visternicean, S.Novac)...3 1.2-Procedura contenciosului administrativ.(A.Pascari,V.Zubco)....37 1.3-Procedura specială.(V.Creţu, M.Poalelungi)..................56,75,105 1.4-Procedura în ordonanţă.(V.Macinskaia)...................................117 1.5-Procedura de declarare a insolvabilităţii.(N.Moldovan, V.Barbă)128 1.6-Asigurarea acţiunii (V.Macinskaia, S.Novac).........................140 Titlul II 1-Căile de atac a hotărârilor judecătoreşti. 1.1-Apelul (D.Visternicean).........................................................150 1.2-Recursul.................................................................................192 1.2.1-Recursul secţiunea I.(V.Pascari, A.Pascari,E.Fistican) 1.2.2-Recursul secţiunea II.(V.Pascari, A.Pascari, E.Fistican) 1.3-Revizuirea hotărârilor judecătoreşti.(V.Macinskaia,Iu.Oprea)...222 Titlul III 1-Procedura cu element de extraneitate.(A.Băieşu, M.Poalelungi)...236 2.Procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti şi hotărârilor arbitrale străine.(A.Băieşu, D.Visternicean)..............................249 Titlul IV 1-Precedentul judiciar şi practica judiciară prin prisma Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. (M.Poalelungi)..................................................................264

1

Titlul V 1-Particularităţile examinării unor categorii de pricini. 1.1-Particularităţile examinării litigiilor familiale.(V.Macinskaia, V.Cibotari)...........................................................................................325 1.2-Particularităţile examinării litigiilor de muncă.( V.Pascari, N.Clima).....347 1.3-Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de dreptul de proprietate. (S.Băieşu) 1.4-Particularităţile examinării litigiilor funciare.(V.Pascari, M.Cotorabai, V.Ursu) 1.5-Particularităţile examinării litigiilor fiscale.(N.Clima, A.Armeanic) 1.6- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de arendă, locaţiune, locative(Gh.Chibac, A.Cobăneanu) 1.7-Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.(V.Macinskaia, O.Efrim, Iu.Oprea) 1.8-Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de repararea prejudiciului moral.(M.Poalelungi) 1.9- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de asigurarea obligatorie şi facultativă.(S.Novac) 1.10- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de succesiune.(A.Pascari) 1.11- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de persoanele juridice (I.Muruianu, N.Roşca) 1.12- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de repararea prejudiciului în legătură cu cauzarea daunei sănătăţii.( N.Clima, A.Bloşenco) 1.13- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de contestarea acţiunilor executorului judecătoresc.(A.Pascari, D.Visternicean) 1.14-Particularităţile examinării acţiunilor ce ţin de dreptul proprietăţii intelectuale.(V.Macinskaia, Iu.Clătinici)...................................................654 1.15- Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de vânzare-cumpărare (inclusiv a sectoarelor de teren şi contratul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă) ( A.Pascari, A.Rotari ) 1.16-Indexarea sumelor adjudecate (O.Efrim, M.Poalelungi) 1.17-Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de îmbogăţirea fără justă cauză (O.Efrim, M.Poalelungi) 1.18-Particularităţile examinării litigiilor ce ţin de soluţionarea conflictelor colective de muncă (V.Pascari, N.Clima) 1.19-Particularităţile acţiunii oblice şi pauliane. (A.Pascari, A.Cobăneanu) 1.20-Particularităţile examinării litigiilor ecologice (M.Cotorobai, P.Zamfir)

2

Acum vom discuta nemijlocit asupra unor aspecte practice ale organizării lucrului de către judecător la examinarea pricinilor civile. Importantă este ţinuta judecătorului, necesitatea de a fi calm, de a avea o atitudine binevoitoare faţă de părţile şi participanţii la proces, examinarea pricinilor numai în mantia judecătorească, condiţie imperativă a legii şi care dă actului de justiţie solemnitate. Fiecare judecător trebuie să conştientizeze că, justiţia există pentru societate şi nu societatea pentru justiţie. Or, în situaţia în care societatea este nemulţămită de justiţie, aceasta din urmă poate fi influenţată de către societate. Important este, pentru un judecător adevărat, de a fi Om şi Profesional şi nu invers. Anume judecătorul trebuie să fie oglinda societăţii. De la început urmează să specificăm că, procedura civilă cunoaşte următoarele forme : 1-procedura contencioasă (inclusiv şi procedura de contencios administrativ) 2-procedura specială; 3-procedura în ordonanţă. În cadrul procedurii contencioase se depune cerere de chemare în judecată, iar părţile sunt reclamant şi pârât. În cadrul procedurii speciale se depune cerere, iar părţile sunt petiţionar şi persoană interesată. În cadrul procedurii în ordonanţă se depune cerere, iar părţile sunt creditor şi debitor. O deosebită importanţă în organizarea lucrului judecătorului o are programarea timpului de lucru, ceea ce îi va da posibilitate de a lucra efectiv şi de a avea o calitate înaltă a actului de justiţie. Aceasta ar fi în patru aspecte : - pregătirea pricinilor pentru dezbaterile judiciare; - examinarea nemijlocită a pricinilor; - întocmirea hotărârilor judecătoreşti; - studierea literaturii de specialitate şi a practicii judiciare. Numai în cazul în care judecătorul îşi va programa corect timpul de lucru, va avea succes în realizarea obiectivelor Justiţiei. O deosebită atenţie judecătorul trebuie să acorde primirii cererii de chemare (cererii) în judecată, pentru a nu admite spre examinare cereri alcătuite incorect şi care nu corespund cerinţelor legii, cu anexarea înscrisurilor pertinente (în mod obligatoriu autentificate de organele abilitate sau de către sine însuşi), în număr egal cu numărul părţilor şi participanţilor la proces. În acelaşi timp, judecătorul trebuie să ia măsuri pentru a nu admite primirea mai multor copii, decât numărul necesar. Or, admiterea acestora, îi va crea dificultăţi în examinarea nemijlocită în fond. 3

Judecătorul trebuie să ia toate măsurile pentru asigurarea acţiunii, deoarece anume de aceasta depinde executarea de mai departe a hotărârii judecătoreşti – act final al unui proces echitabil. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor se efectuează anume prin examinarea nemijlocită a unei pricini concrete. De faptul cât de rapid şi mai ales, cât de calitativ va fi examinată pricina civilă, depinde cât de efectiv vor fi apărate real drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. Instanţele de judecată trebuie să acorde o deosebită atenţie termenului rezonabil de examinare a pricinilor civile, fapt ce condiţionează apărarea reală a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi care determină atitudinea societăţii faţă de puterea judecătorească. Asigurarea acestui deziderat este de neînchipuit fără o pregătire adecvată a pricinilor pentru dezbateri judiciare. La pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare este necesar : - de a concretiza toate circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii; - de a constata raporturile juridice şi Legea aplicabilă; - de a constata cercul persoanelor implicate în proces; - de a constata probele pertinente litigiului în cauză; Judecătorul este în drept de a trimite părţii copia cererii de chemare în judecată prin poştă sau de a o înmâna acesteia. Părţile sunt chemate de a prezenta probele pertinente, însă în situaţia în care acestea sunt în imposibilitatea de a le prezenta pe motiv de refuz din partea autorităţilor, persoanelor împuternicite, părţile pot recurge la ajutorul instanţei de judecată. În acest caz, instanţa trebuie să indice termenul de executare a cerinţei faţă de autoritatea, persoana înaintată. În situaţia în care judecătorul ajunge la concluzia că cererea nu poate fi primită spre examinare, judecătorul emite încheiere de refuz în primirea cererii de chemare în judecată sau de restituire a cererii a acesteia (art.art..169-170 CPC) Judecătorul este în drept de a nu da curs cererii, în situaţia în care cererea nu corespunde prevederilor legii (art.art.166-167CPC) sau nu este plătită taxa de stat, pronunţând încheiere în acest sens şi acordîndu-i termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă partea nu înlătură în termenul stabilit neajunsurile cererii aceasta se restituire, împreună cu înscrisurile anexate, printr-o încheiere. Atât prima cât şi a doua încheiere, sunt supuse recursului, deoarece ambele îngrădesc examinarea pricinii şi în consecinţă - accesul la justiţie. În situaţia în care judecătorul hotărăşte de a primi cererea de chemare în judecată, acesta emite o încheiere privind primirea cererii de chemare în judecată şi pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare (art.art.168.al.(4) şi 183-186 CPC), cu înregistrarea pricinii în cancelaria instanţei de judecată şi conferirea dosarului a unui număr de ordine. După emiterea încheierii menţionate, judecătorul nu este în drept de a refuza în primirea cererii, de a restitui cererea şi de a nu da curs cererii. Or, procedura deja este intentată.

4

Ulterior emiterii încheierii de primire, dacă se constată circumstanţele indicate la art.art.265 şi 267 CPC, instanţa şi nu judecătorul, este în drept de a înceta procesul sau de a scoate cererea de pe rol. În cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, judecătorul urmează să atragă atenţia la toate întrebările ce ţin de prezentarea părţilor în şedinţa de judecată, deoarece o dată amânată examinarea pricinii, indică la nepregătirea respectivă a şedinţei de judecată cât şi duce la dezechilibrul părţilor şi participanţilor la proces. O deosebită importanţă la pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare o are conexarea şi separarea pretenţiilor, circumstanţă ce duce la examinarea mai rapidă şi corectă a litigiului (art.art.187-188 CPC). În situaţia în care este înaintată acţiune reconvenţională (art.172 CPC), se atenţionează la următoarele circumstanţe : acţiunea reconvenţională urmăreşte satisfacerea pretenţiei iniţiale; admiterea acţiunii reconvenţionale, exclude total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale; între acţiunea iniţială şi cea reconvenţională există legătură indisolubilă, sunt în conexiune, iar examinarea lor simultană ar duce la soluţionarea mai rapidă şi corectă a litigiului (art.173 CPC). În acest aspect este necesar de menţionat că, dacă de către părţile în proces se înaintează careva acţiuni, tangenţial legate de acţiunea iniţială, însă care nu constituie acţiuni reconvenţionale, judecătorul, în cazul în care hotărăşte primirea acestora spre examinare, trebuie să înregistreze pentru fiecare din ele dosar aparte şi dacă consideră că sunt legate între ele, poate emite încheiere de conexare, dar nu pur şi simplu să primească cererile posterioare împreună (într-un acelaşi dosar) cu acţiunea iniţială. Până a trece la faza de dezbateri judiciare, considerăm necesar de a menţiona şi de modalităţile posibile de studiere a dosarului, care pot fi diferire : 1. dosarul civil poate fi studiat după metoda clasică – se studiază cererea de chemare în judecată, legislaţia pertinentă, ulterior probele anexate: 2. o altă modalitate poate fi - pentru pricinile casate cu restituirea spre rejudecare : a) studierea dosarului de la prima pagină până la sfârşit; b) studierea deciziei instanţei ierarhic superioare, a instanţei ierarhic inferioare, a cererii de chemare în judecată şi a probelor din dosar; 3. o a treia modalitate de studiere a dosarului este caracteristică pentru instanţele ierarhic superioare şi anume : a) cererea de chemare în judecată şi toate înscrisurile care urmează; b) cererea de chemare în judecată, hotărârea primei instanţe, cererea de apel, decizia instanţei de apel, cererea de recurs şi înscrisurile din dosar; c) cererea de recurs, decizia instanţei de apel, cererea de apel, hotărârea primei instanţe, cererea de chemare în judecată şi înscrisurile din dosar. În orice caz, modalitatea de studiere a dosarului trebuie să fie aleasă de către judecător în fiecare caz concret, pentru a nu irosi în zadar timpul. 5

O importanţă deosebită la examinarea pricinilor civile o are faza dezbaterilor judiciare. Aceasta în mare măsură depinde de profesionalismul judecătorului, de faptul cum acesta a pregătit pricina spre examinare. Este necesar de menţionat că conform avizului Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni de pe lîngă Consiliul Europei, examinarea pricinii civile, în majoritatea absolută a cazurilor, trebuie să urmeze în cel mult două şedinţe – una de pregătire şi cealaltă de examinare în fond. Mai ales pentru judecătorii tineri, ar fi în calitate de recomandare – alcătuirea unui memoriu, în care ar fi stipulată procedura civilă după etapele indicate în cod, circumstanţă ce ar da posibilitate judecătorului să se simtă mai sigur în şedinţa de judecată. Or, alcătuirea acesteia şi respectarea procedurii mot a mot, nu constituie nici într-un fel o careva lezare a onoarei judecătorului. În cazul pricinilor conexe, judecătorul ar putea chiar să-şi alcătuească şi o schemă de derulare a procesului. Şedinţa de judecată constă din mai multe părţi, fiecare din ele având ca scop soluţionarea anumitor chestiuni cum ar fi : partea pregătitoare a şedinţei, în care se determină dacă sunt întrunite circumstanţele care dau posibilitate de a examina pricina anume în cadrul acestei şedinţe de judecată; examinarea pricinii în fond, care are ca scop constatarea cerinţelor înaintate, recunoaşterea sau nerecunoaşterea acţiunii, constatarea posibilităţii confirmării tranzacţiei de împăcare, examinarea într-un proces contradictoriu a tuturor probelor; susţinerile verbale, care au ca scop prezentarea succintă a pricinii şi propunerea variantei de soluţie; emiterea şi pronunţarea hotărârii, care este actul final al instanţei de judecată şi rezultatul examinării pricinii. Şedinţa de judecată este condusă de judecător în calitate de preşedinte de şedinţă. Acesta trebuie să i-a toate măsurile pentru a asigura examinarea pricinii în condiţii de solemnitate cu respectarea normelor de procedură, explicând părţilor drepturile şi obligaţiile procedurale. În acelaşi timp, explicarea drepturilor şi obligaţiilor procedurale, nu trebuie transformate de către preşedintele de şedinţă în citirea de „notaţii” părţilor. În şedinţa de judecată preşedintele şedinţei nu trebuie să-şi permită să facă altceva decât să conducă şedinţa; nu trebuie să întrerupă fără necesitate participanţii la proces; nu trebuie să ironizeze pe seama acestora; nu trebuie să-i învinovăţească în necunoaşterea legislaţiei; nu trebuie să-şi permită simpatie faţă de o parte sau alta; trebuie să fie tacticos, amabil şi imparţial. În acelaşi timp, preşedintele şedinţei este obligat de a curma orice acţiuni incompatibile cu şedinţa de judecată. Un rol deosebit la şedinţa de judecată îl au următoarele aspecte : încăperea în care se petrece şedinţa de judecată şi echiparea acesteia cu atributele puterii judecătoreşti; judecătorul să fie în mod obligatoriu în mantie; şedinţa trebuie să fie petrecută în condiţii de solemnitate cu respectarea întocmai a normelor de 6

procedură. Toate acestea inspiră respect din partea participanţilor la actul de justiţie, care se exercită din numele Legii. Este important ca lista pricinilor care se examinează, să fie indicate pe rolul care va fi afişat la un loc accesibil pentru toţi cetăţenii. Şedinţa de judecată se începe cu deschiderea acesteia de către preşedintele şedinţei. Anume din acest moment, participanţii la proces se folosesc de toate drepturile şi obligaţiile procedurale. Importanţa începerii examinării pricinii la ora stabilită este majoră, deoarece aceasta este o cerinţă a Legii şi impune participanţilor la proces stimă şi respect faţă de instanţă şi Lege. Din considerentele menţionate este necesar ca şedinţa de judecată să fie deschisă anume la ora stabilită, chiar dacă cineva dintre participanţii la proces întârzie sau lipsesc. Orice altă modalitate de amânare a examinării pricinii, decât prin deschiderea şedinţei de judecată, audierea opiniilor participanţilor la proces şi emiterea unei încheieri în acest sens este interzisă. Amânarea examinării pricinii este un act procedural care constă în transferul examinării pricinii în fond într-o altă (nouă) şedinţă de judecată. Amânarea examinării pricinii trebuie de deosebit de întreruperea examinării pricinii, prima deosebindu-se de a doua prin aceea că la amânare, examinarea pricinii se începe din nou, adică de la partea pregătitoare a şedinţei de judecată şi nu se prelungeşte, iar când are loc întreruperea, şedinţa de judecată se prelungeşte de la momentul de unde aceasta a fost întreruptă. În orice caz, procesul-verbal se semnează de fiecare dată de preşedintele şedinţei şi grefier. Trebuie de menţionat că, în caz de amânare a şedinţei de judecată, dacă sunt prezente părţile, instanţa poate audia martorii prezenţi şi ai elibera pe aceştea de necesitatea ulterioarei prezentări la şedinţă, ceea ce va duce la examinarea mai rapidă a pricinii (art.209 CPC). Citarea repetată a aceştor martori într-o nouă şedinţă se admite numai în caz de necesitate. Preşedintele şedinţei este obligat să verifice identitatea fiecărui participant la proces, inclusiv prin prezentarea documentului ce-i certifică identitatea. Părţile şi participanţii la proces sunt în drept să înainteze instanţei de judecată cereri şi demersuri, care urmează a fi soluţionate de îndată. Este inadmisibil amânarea examinării cererilor şi demersurilor, care o dată respinse pot fi înaintate ulterior. Părţile trebuie să prezinte tranzacţia de împăcare în formă scrisă, în caz contrar, condiţiile acesteia urmează a fi introduse în procesul-verbal şi semnate de către părţi (art.212 al.(1) şi (3) CPC). Instanţa nu este în drept de a confirma tranzacţia părţilor, dacă aceasta contravine legii ori încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului (art.60 al.(5) CPC). Majoritatea absolută a cererilor şi demersurilor părţilor pot fi înaintate de către acestea în formă verbală, însă în unele cazuri acestea urmează forma scrisă şi anume : în caz de modificare a obiectului sau temeiului acţiunii; 7

în caz de majorare a pretenţiilor. Raţionalmentul menţionat rezultă din faptul, că acestea ating în mod esenţial drepturile şi obligaţiile celorlalţi participanţi la proces, inclusiv dreptul lor de a prezenta alte probe, de a prezenta o altă referinţă, de a alege o altă modalitate de apărare, de a înainta o acţiune reconvenţională. Stabilind modalitatea de cercetare a probelor, instanţa trebuie în primul rând să studieze probele directe şi ulterior pe cele indirecte, fapt ce va facilita examinarea pricinii şi pronunţarea hotărârii. Întru evitarea greşelilor în expunerea înscrisurilor, este necesar ca textul înscrisului să fie dat citirii în întregime. În situaţia în care un înscris sau copia autentificată a acestuia nu poate fi anexată la materialele dosarului, în procesulverbal trebuie să fie descris acest înscris, indicând conţinutul lui şi informaţia pertinentă. Orice copie a înscrisului anexată la materialele dosarului trebuie să fie autentificată în modul stabilit sau de către judecător. Este inadmisibil anexarea la materialele dosarului a copiilor neautentificate. Despre fiecare înscris, probă studiate în şedinţa de judecată, se face menţiunea respectivă în procesul-verbal. Dacă la examinarea probelor sunt necesare cunoştinţe speciale, care nu necesită investigaţii speciale, în şedinţa de judecată poate fi invitat specialistul, care poate elucida circumstanţe în acest sens (art.230 CPC). În scopul explicării sau completării raportului de expertiză, în şedinţa de judecată poate fi invitat expertul art.228 CPC). După audierea părţilor, participanţilor la proces, martorilor, studierea materialelor dosarului, instanţa de judecată stabileşte dacă sunt completări şi în lipsa acestora, examinarea pricinii în fond se declară încheiată şi instanţa trece la audierea susţinerilor verbale. Susţinerile verbale constau în faptul că, părţile, participanţii la proces şi reprezentanţii acestora fac o analiză succintă a probelor prezentate cu referire la circumstanţele, care în opinia lor şi-au găsit confirmare în şedinţa de judecată şi resping celelalte circumstanţe; formulează opinia sa în privinţa raporturilor de drept stabilite şi legea aplicabilă şi în consecinţă îşi expun opinia asupra hotărârii judecătoreşti, care ar putea fi pronunţată. Audierea susţinerilor verbale este o fază importantă şi pentru instanţa de judecată, deoarece aceasta este în posibilitatea de a asculta motivarea făcută de către părţi, de a aprecia poziţiile ambelor părţi şi cu respectarea principiului imparţialităţii şi contradictorialităţii a pronunţa o hotărâre întemeiată şi legală. Audiind explicaţiile părţilor, instanţa de judecată trebuie să pronunţe hotărârea, bazându-se pe explicaţiile părţilor şi participanţilor la proces în coroborare cu probele prezentate (explicaţiile martorilor, înscrisuri, probe materiale, rapoarte de expertiză, opinii ale specialiştilor). Este inadmisibilă motivarea hotărârii judecătoreşti pe emoţii şi presupuneri. Instanţa de judecată este obligată să explice hotărârea, procedura şi termenul de atac al acesteia (art.237 al.(1) CPC). Pentru a nu crea dificultăţi în aprecierea termenului de atac al hotărârii judecătoreşti, în situaţia în care este pronunţat numai dispozitivul hotărârii, instanţa de judecată este obligată să aducă 8

la cunoştinţa părţilor faptul întocmirii hotărârii motivate, anexând la materialele dosarului înştiinţarea făcută părţilor în acest sens (art.236 CPC). Astfel, concluzionăm că de organizarea corectă a lucrului de către judecător, depinde soluţionarea corectă a litigiilor, respectarea termenelor rezonabile de examinarea acestora, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, iar în consecinţă şi imaginea puterii judecătoreşti în ţară şi peste hotarele acesteia.

Procedura contencioasă. I. Cu privire la unele aspecte ale pregătirii cauzei civile pentru dezbaterile judiciare Dreptul la un proces echitabil este garantat de pct.1 art.6 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În acest sens, calitatea actului de justiţie depinde în cea mai mare măsură de modul de realizare a dezbaterilor publice şi contradictorii. Activitatea de soluţionare a cauzei în şedinţă publică parcurge unele momente procesuale deosebit de importante, începînd cu activitatea de pregătire a şedinţei de judecată, cu încercarea de conceliere a părţilor, administrarea probelor şi pînă la dezbaterea cauzei în fond. O atare activitate complexă impune îndeplinirea unei multitudini de acte procedurale care urmează să se realizează în condiţiile strict determinate de lege, ce presupune judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, ale autorităţilor publice, în apărea intereselor societăţii şi a statului, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii. Eficacitatea dezbaterilor judiciare şi în fine a realizării actului de justiţie depinde în mare măsură de felul în care pricina civilă este pregătită pentru dezbaterile judiciare. Pregătirea pricinilor civile pentru dezbaterile judiciare este o fază importantă a procesului civil, în care sunt create condiţiile necesare pentru cercetarea integrală, multilaterală şi obiectivă a pretenţiilor deduse judecăţii. 9

Instanţa judecătorească intentează procesul civil la cererea persoanei care revendică apărarea unui drept al său încălcat sau contestat, libertăţii ori a unui interes legitim. Această etapă consfinţeşte regula că după intentarea procesului civil, judecătorul în vederea soluţionării juste şi promte a pricinii civile urmează, mai întîi de toate, cu titlu imperativ a efectua numeroase acţiuni procesuale în vederea pregătirii ei pentru dezbaterile judiciare. Or, în conformitate cu art. 183 al.(2) Cod de procedură civilă, pregătirea pentru dezbaterile judiciare este obligatorie pentru orice pricină şi include precizarea legii care urmează a fi aplicată şi determinarea raporturilor juridice dintre părţi; constatarea circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii; stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane; prezentarea de probe. Astfel, în cazul în care s-a decis intentarea procesului civil, judecătorul, în decursul a 5 zile, fără înştiinţarea participanţilor la proces, va emite o încheiere privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare, care nu poate fi atacată separat decît o dată cu fondul cauzei. În faza de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare va putea fi contestată cu recurs, încheierea în partea în care sa soluţionat problema asigurării acţiunii( art. 181 CPC). Cu referire la termenul de 5 zile în cadrul căruia trebuie emisă încheierea pentru pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare, trebuie să remarcăm existenţa unor norme procedurale speciale care impun soluţionarea unor cauze într-u regim de urgenţă sau cu o mare celeritate. Astfel, judecătorul va trebui să ţină cont cazurile în care legea prevede termene mai restrînse pentru examinarea pricinii în fond, în funcţie de data intentării procesului (art.310 Cod procedură civilă, art. 67 Cod Electoral, art. 22 din Legea contenciosului administrativ). În încheierea de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare, judecătorul urmează să indice actele procedurale care vor fi efectuate, în această fază, la caz, enumerate în art. 185 Cod de procedură civilă. Actele procedurale, nu sunt expuse exhaustiv de norma enunţată, astfel încît în dependenţă de categoria litigiului, 10

judecătorul din oficiu, va putea efectua şi alte acţiuni procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă în procedura contencioasă, procedura specială (art.290, art.299, art. art.304-305, art.316, art. 323, art. 340 CPC), Legea contenciosului administrativ (art.22), Legea insolvabilităţii ( capitolul III). Actele procedurale efectuate în faţa pregătirii pentru dezbaterile judiciare în prima instanţă, în conformitate cu art. 370 Cod procedură civilă sunt prevăzute şi pentru judecarea pricinilor civile în instanţa de apel. Încheierea privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare se emite la judecarea tuturor pricinilor, după primirea cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei. Avînd în vedere, sarcinile etapei de pregătirii a pricinii pentru dezbaterile judiciare indicate în art. 183 Cod procedură civilă, urmează a se menţiona şi faptul că importanţa acestei faze rezidă din însăşi actele judecătorului în particular care contribuie la realizarea lor. Una din carenţele importante ale justiţiei, constă în încetineala cu care se soluţionează cauzele civile. Astfel, pregătirea insuficientă a pricinii pentru dezbaterile judiciare va determina amînarea examinării pricinii şi în consecinţă tergiversarea judecării cauzei, încălcarea termenilor rezonabili de judecare a pricinii. Preocuparea judecătorului pentru soluţionarea rapidă a procesului civil, decurge din chiar scopul activităţii judiciare, acela de restabilire grabnică a drepturilor subiective contestate. În faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, un moment esenţial îl constituie audierea părţilor. În conformitate cu art.185 al.(1), lit. lit.a),b)CPC, judecătorul cheamă în judecată reclamantul pentru a-l audia privitor la pretenţiile lui, îi explică drepturile şi obligaţiile lui procedurale; cheamă în judecată pîrîtul pentru a-l audia privitor la circumstanţele pricinii, clarifică obiecţiile pe care le are împotriva acţiunii şi probele prin care pot fi dovedite aceste obiecţii. În pricinile complicate, propune pîrîtului să prezinte în scris, la data fixată, o referinţă privind acţiunea reclamantului, îi explică drepturile şi obligaţiile procedurale. 11

Astfel, în şedinţa de înfăţişare pot surveni modificări chiar şi cu privire la unele elemente de bază ale procesului. Or, reclamantul îşi poate modifica acţiunea, atît cu privire la introducerea altor persoane în proces, cît şi în legătură cu schimbarea obiectului sau temeiului acţiunii. În acest sens, urmează a se face distincţie între întregirea şi modificarea cererii. Astfel, cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată: părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia. Modificarea ori întregirea acţiunii, cît şi precizarea ei, în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, nu pot avea loc decît în faţa primei instanţe. Pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare prezintă importanţă şi din punct de vedere probatoriu. Astfel, în cadrul pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare şedinţei de înfăţişare, reclamantul poate propune noi probe. Dacă pîrîtul a depus referinţă, reclamantul va putea solicita un termen pentru a propune dovezile în apărare. După cum rezultă în mod implicit din dispoziţiile art. 185 Cod procedură civilă un moment procesual important în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare îl constituie încercarea de conciliere a părţilor. Desigur, este util şi chiar necesar ca, mai ales în faza iniţială a procesului, judecătorul să stăruie pentru împăcarea părţilor. Ea este destinată să evite toate dificultăţile unei judecăţi şi să pună capăt litigiului pe cale amiabilă. Pentru atingerea acestui scop, judecătorul va da părţilor sfaturi de împăcare. Acestea trebuie date în toate cazurile de pe poziţia de imparţialitate caracteristică magistratului, căci în caz contrar el poate fi recuzat. În toate cazurile de reuşită a concilierii, instanţa va constata condiţiile tranzacţiei împăcării şi prin încheierea motivată va confirma tranzacţia cu încetarea procesului ( art. 265 lit.d) CPC). Vom atenţiona că confirmarea tranzacţiei în orice caz se face în şedinţă judiciară cu întocmirea procesului-verbal, instanţa fiind obligată să explice părţilor efectele încetării procesului ( art. 266 CPC). 12

Dacă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare instanţa consideră necesară audierea martorului la locul aflării lui, judecătorul emite o încheiere privind delegaţia judecătorească prin care încredinţează audierea martorului, instanţei judecătoreşti de la locul de domiciliu sau locul aflării acestuia. Încheierea privind delegaţia judecătorească este obligatorie pentru instanţa căreia îi este adresată şi urmează a fi executată în termenul prevăzut la alin.(2) art. 125 Cod de procedură civilă. Instanţele judecătoreşti pot delega şi instanţele judiciare străine în vederea efectuării unor acte de procedură în conformitate cu legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale cu care Republica Moldova este parte. Instanţa judecătorească delegată cu executarea încheierii urmează să se conducă de prevederile art. 126 din Codul de procedură civilă. Încheierea cu privire la delegarea instanţelor judecătoreşti străine se expediază prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova. În faza de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare, judecătorul sau instanţa la cererea părţii sau a unui participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu, printr-o încheiere se poate pronunţa asupra ordonării expertizei pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale, contabilităţii, privind limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii ( art. 305 CPC) şi din alte domenii, apărute în proces. Judecătorul ordonă expertiza din oficiu în cazurile privind încuviinţarea spitalizării forţate şi a tratamentului forţat prevăzut de art. 310 Cod procedură civilă şi în cazurile examenului psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie prevăzut de art. 315 Cod procedură civilă. Dispunînd efectuarea expertizei, instanţa judecătorească trebuie să respecte prevederile art. 152 Cod de procedură civilă oferă părţilor şi altor participanţi la proces dreptul de a formula şi a prezenta instanţei problemele care trebuie să fie elucidate de expert, însă numai instanţa stabileşte definitiv problemele asupra cărora expertul urmează să-şi prezinte raportul.

13

Neîndeplinirea de către solicitantul expertizei a prevederilor art. 124 Cod de procedură civilă, atrage decăderea din această dovadă şi solicitantul nu mai are dreptul să invoce ordonarea expertizei avînd aceleiaşi temeiuri. În faza pregătiri pricinii pentru dezbaterile judiciare, judecătorul în funcţie de circumstanţele cauzei poate să dispună de asemenea efectuarea expertizei suplimentare, complexe, cu excepţia expertizei repetate. Încheierea prin care se dispune efectuarea expertizei nu este susceptibilă de atac, iar dacă procesul a fost suspendat în legătură cu dispunerea expertizei, încheierea va putea fi atacată doar referitor la suspendare ( art. 148 al.(2) şi 263 CPC). Judecătorul, la faza procesuală menţionată este în drept, la cererea participanţilor la proces, să încuviinţeze prin încheiere efectuarea unor măsuri de asigurare a acţiunii. Măsurile de asigurare a acţiunii se iau în condiţiile prevăzute de art. 175 Cod de procedură civilă. Asigurarea acţiunii este posibilă în orice fază a procesului în prima instanţă pînă la emiterea hotărîrii judecătoreşti. După adoptarea hotărîrii se poate realiza dreptul privind asigurarea executării hotărîrii. Procedura privind asigurarea acţiunii este explicată detaliat în Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile, nr. 32 din 24.10.2003”. În baza încheierii de asigurare a acţiunii, judecătorul eliberează titlu executoriu. Din prevederile art. 185 Cod procedură civilă rezultă că în procesul pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare participanţii la proces pot solicita instanţei de judecată efectuarea acţiunilor pentru asigurarea probelor în vederea prevenirii dispariţiei sau imposibilităţii administrării acestora în viitor. Legislaţia admite efectuarea acţiunilor procedurale respective în acest scop numai după intentarea procesului civil. 14

Modalitatea înaintării cererii de asigurare a probelor şi procedura examinării acesteia este reglementată de art. În faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare. în conformitate cu art. Specialistul şi interpretul pot fi atraşi şi în procesul de efectuare a următoarelor acte procedurale: audierea martorilor.Actele procedurale de asigurare a probelor se realizează de instanţă în procedura căreia se află pricina. În perioada anterioară intentării procesului civil asigurarea probelor poate fi efectuată de către notar sau de persoanele oficiale ale misiunilor diplomatice în temeiul al. La pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare cererea privind asigurarea probelor care se află în alt raion sau oraş din Republica Moldova se soluţionează de judecător prin emiterea unei încheieri privind delegaţia judecătorească. examinarea probelor materiale şi a înscrisurilor etc. Este momentul în care. a acţiunii reconvenţionale etc. Pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare prezintă o importanţă atît pentru părţi. Într-adevăr. Încheierea privind refuzul asigurării probelor poate fi atacată cu recurs.127 Cod procedură civilă. Instanţa de judecată va trebui 15 . legea leagă de acest moment exerciţiul unor drepturi procesuale ale părţilor. cît şi pentru instanţă. 273 Cod de procedură civilă se încheie proces-verbal. Pe de altă parte. cum este depunerea referinţei. validarea condiţiilor tranzacţiei de împăcare. Participarea specialistului şi a interpretului se reglementează de prevederile art. examinarea probelor materiale şi înscrisurilor. în această fază se conturează cadrul general al dezbaterilor publice ulterioare. 199 şi art. 128. judecătorul în această etapă poate dispune atragerea specialistului şi a interpretului. 126. dispunerea expertizei. 210 din Codul de procedură civilă. astfel cum se afirmă în limbajul practicienilor ” se leagă procesul”.127 din Codul de procedură civilă. Dacă este necesar. 129 cod procedură civilă.art. La efectuarea celorlalte acte procedurale în această fază nu se întocmeşte procesverbal. care se execută în conformitate cu art.(2) art.art. la efectuarea unor acte procedurale cum ar fi: audierea martorilor.

să manifeste chiar din acest moment un rol determinant în clarificarea unor aspecte ale cauzei avînd ca obiect pretenţiile şi apărările părţilor. 16 .

sau reputaţia profesională.PROCEDURA CONTENCIOASĂ II. În mod deosebit îşi găsesc aplicare principiile legalităţii. hotărârea judecătorească. etc. de a efectua toate actele de procedură stabilite de prezenta normă şi alte dispoziţii din cuprinsul Codului de procedură civilă. contradicţionalităţii. că cadrul dezbaterilor judiciare în prezenţa şi prin intermediul instanţei de judecată se efectuează toate lucrările privind cercetarea şi soluţionarea litigiului dintre părţi asupra tuturor problemelor controversate. etc. Ordinea de judecare a cauzelor civile în prima instanţă Cauzele civile. Etapa dezbaterilor judiciare este deosebit de importantă dat fiind faptul. că la această faza sunt mai evidente principiile fundamentale ale procesului civil. În virtutea acestui principiu. La această fază a procesului participă martorii. Instanţa poate dispune judecarea cauzei în şedinţă închisă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii private. Astfel. care stau la baza organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti. nemijlocirii. deoarece anume. principale participant al procesului este instanţa de fond. impersonalităţii şi colegialităţii. care lezează onoarea şi demnitatea. şi dat fiind faptul. în instanţa de judecată. 23 din Codul de procedură civilă). la această etapă se realizează sarcinile procedurii civile. instanţa de judecată concluzionând prin actul final de dispoziţie. 2. 9 din Codul de procedură civilă este recunoscut principiul rolului diriguitor al instanţei judecătoreşti în proces. egalităţii. Dezbaterile judiciare 1. dar şi prin subiecţii care participă. Dezbaterile judiciare constituie cea mai importantă faza a procesului civil. disponibilităţii. cum ar fi: principiul înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti. instanţa de judecată are dreptul şi obligaţia de a organiza mersul legal al procesului. Prin art. ori ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces. ordinea publică şi moralitatea (art. 17 . se judecă în şedinţe publice cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. experţii specialişti care la alte etape ale procesului nu participă. Noţiunea şi însemnătatea dezbaterilor judiciare Faza dezbaterilor judiciare ocupă un loc deosebit printre celelalte etape ale procesului civil. publicităţii şi oralităţii dezbaterilor. Această fază a procesului se deosebeşte de altele nu numai prin scopurile şi sarcinile sale specifice. principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii. de a explica participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile.

18 . fotografierea. (1) din Codul de procedură civilă. 24 CPC. în mod obligatoriu limba de procedură în care se desfăşoară procesul. înlătură din dezbateri tot ceea ce nu are legătură cu procesul. 194 alin. sau un judecător desemnat de aceştia (art. îndepărtează martorii din sală şi ia măsuri ca martorii audiaţi să nu comunice cu cei neaudiaţi (art. art. explică drepturile şi obligaţiile participanţilor la proces (art. VII din Cod. 21 din Codul de procedură civilă). În cazul înlocuirii unui judecător în timpul judecării pricinii. De regulă. dezbaterile se reiau de la început (art. 201 din Codul de procedură civilă). instanţa poate utiliza orice mijloc tehnic şi se admite participanţilor la proces înregistrarea audio a şedinţei de judecată. ţinînd cont de prevederile art. Vom menţiona. care conduce dezbaterile judiciare în cadrul şedinţei de judecată. şi anume: conduce dezbaterile judiciare. (2) din Codul de procedură civilă). în complet de trei judecători se judecă cauzele cu un grad de complexitate mai înalt. Preşedinte al completului pot fi preşedinţii sau vicepreşedinţii instanţelor de judecată. ia măsuri pentru cercetarea completă. Judecătorii care fac parte din complet se bucură de drepturi egale la soluţionarea tuturor problemelor care apar în cadrul dezbaterilor judiciare. sub toate aspectele şi obiectivă a probelor şi a tuturor circumstanţelor cauzei (art. 18 din Codul de procedură civilă pentru documentarea lucrărilor şedinţei de judecată şi conservarea probelor. anunţă. În seama preşedintelui şedinţei de şedinţă de judecată sunt puse mai multe obligaţiuni. 25 din Codul de procedură civilă). La judecarea unipersonală a pricinii judecătorului i se atribuie obligaţiile de preşedinte al şedinţei. Instanţa cercetează direct şi nemijlocit toate probele cercetate şi verificate în şedinţa de judecată. 194 alin. cu excepţia că pot interveni direct în dezbateri prin intermediul preşedintelui completului. anunţă completul de judecată şi explică dreptul participanţilor de recuzare (art. că potrivit alin. Dezbaterile judiciare se desfăşoară cu participarea părţilor la proces. Cauzele civile se judecă în prima instanţă de un singur judecător sau un complet de trei judecători (art.Potrivit art. 200 din Codul de procedură civilă). utilizarea altor mijloace tehnice se admite cu acordul preşedintelui şedinţei doar la deschiderea şedinţei şi pronunţarea hotărârii. Dezbaterile judiciare se desfăşoară oral în faţa aceluiaşi complet de judecători. 199 din Codul de procedură civilă). 202 din Codul de procedură civilă). înştiinţaţi sau citaţi în ordinea prevăzută la titlul I. 3) al acestui articol înregistrarea audio-video. explică drepturile şi obligaţiile interpretului (art. cap. 19 din Legea privind organizarea judecătorească).

Partea pregătitoarea începe cu deschiderea şedinţei la ora fixată şi anunţarea procesului care se va judeca. 196 din Codul de procedură civilă stabileşte măsurile care pot fi aplicate faţă de cei ce încalcă ordinea în şedinţa de judecată. . 200 din Codul de procedură civilă). 198 al. art. Părţile componente ale dezbaterilor judiciare Şedinţa de judecată în care se desfăşoară dezbaterile judiciare poate fi divizată în patru părţi: . după începerea judecării pricinii în fond. 198 din Codul de procedură civilă). .îndepărtarea martorilor din sala de şedinţă (art.stabilirea identităţii părţilor şi verificarea împuternicirilor reprezentanţilor art. 199 din Codul de procedură civilă). 53 din Codul de procedură civilă. specialistului.susţinerile orale. 195 din Codul de procedură civilă este stabilită ordinea care trebuie respectată de către participanţii la proces în cadrul dezbaterilor judiciare. 201 din Codul de procedură civilă). Fiecare parte are sarcinile. 196 din Codul de procedură civilă) etc.anunţarea completului de judecată şi dreptului de a face propuneri de recuzare şi de abţinere de la judecată (art. Totodată.aplică măsuri faţă de cei ce încalcă ordinea în şedinţa de judecată(art.adoptarea şi pronunţarea hotărârii.Recuzarea judecătorului. grefierului se admite în baza temeiurilor prevăzute la art. (2) CPC). 51 din Codul de procedură civilă.explicarea drepturilor şi obligaţiunilor participanţilor la proces (art.judecarea pricinii în fond. Dacă temeiurile recuzării au devenit cunoscute. . . ele sunt legate strâns între ele şi consecvent se trece de la una la alta.verificarea prezenţei părţilor la proces (art.partea pregătitoare. . Partea pregătitoare include următoarele acţiuni procesuale: . 3. 20. 56 din Codul de procedură civilă). inclusiv dreptul de se adresa pentru soluţionarea 19 . expertului. iar instanţa este obligată să examineze cererea de recuzare în ordinea stabilită de art. iar art. conţinutul şi locul său în dezbaterile judiciare şi este destinată să rezolve anumite chestiuni.explicarea drepturilor şi obligaţiilor interpretului (art. . . Partea pregătitoare Partea pregătitoare are drept scop de a stabili dacă sunt întrunite toate condiţiile necesare pentru judecarea pricinii în fond. . partea poate declara recuzare. Prin art.

În cazul soluţionării unor probleme simple încheierea poate fi consemnată în procesul verbal al şedinţei. precum şi prezenţa în sala de şedinţă fără a lua parte la dezbateri echivalează cu neprezentarea neîntemeiată în şedinţă (art. dacă aceştia participă la judecarea cauzei. În caz de neprezentare la şedinţa de judecată a unui participant la proces în privinţa cărui lipsesc date despre citarea lui în mod legal – procesul se amână. totodată. . 20 . . înştiinţat legal despre locul. iar pârâtul nu cere soluţionarea pricinii în fond instanţa scoate cererea de pe rol. Dacă instanţei judecătoreşti nu i s-a comunicat motivul neprezentării în şedinţă a participantului la proces citat legal.prezentarea probelor în ordinea stabilită la art. de asemenea. iar în celelalte cazuri prin întocmirea de către completul de judecată a încheierii în camera deliberare (269 din Codul de procedură civilă). explică drepturile şi obligaţiile expertului sau specialistului. . 203 din Codul de procedură civilă).soluţionarea chestiunii cu privire la posibilitatea judecării cauzei în lipsa participanţilor la proces care nu s-au prezentat (art. dacă participanţii la proces au fost înştiinţaţi despre data şi locul examinării cauzei în conformitate cu art. 202 din Codul de procedură civilă). în scopul creării tuturor condiţiilor necesare pentru examinarea justă şi corectă a pricinii. 205 din Codul de procedură civilă). efectuează şi alte acte procesuale.soluţionarea cererilor şi demersurilor participanţilor la proces (art. Participanţii la proces sunt obligaţi să comunice din timp instanţei de judecată motivele care-i împiedică să se prezinte la şedinţa de judecată şi. data şi ora şedinţei nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate. Respingerea de către instanţă a cererii sau a demersului nu decade persoana interesată de dreptul de a le înainta din nou pe parcursul desfăşurării dezbaterilor judiciare. Dacă reclamantul. prin adoptarea unei încheieri. sau dacă reclamantul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa. să prezinte probe ce ar justifica acest temei. precum şi efectele unui astfel de act (art. Cererile şi demersurile se soluţionează de către instanţă. judecarea pricinii se amână. În partea pregătitoare instanţa. 204 din Codul de procedură civilă. 205 din Codul de procedură civilă). însă instanţa consideră motivele neprezentării lor ca fiind întemeiate. În acest caz se verifică. 102 din Codul de procedură civilă. după ascultarea opiniilor celorlalţi participanţi la proces. Părăsirea şedinţei de judecată de către o parte sau de către un alt participant la proces înainte de încheierea dezbaterilor. Dacă participanţii la proces au fost înştiinţaţi în modul cuvenit cu privire la data şi locul şedinţei de judecată.litigiului pe cale arbitrală. pricina se examinează în absenţa acesteia. sau dacă instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării.

206 din Codul de procedură civilă). examinarea cauzei se reia de la început. Astfel. expertul sau specialistul nu s-au prezentat în şedinţa de judecată nemotivat. neîntemeiat scot cererile de pe rol. ulterior. sau dacă pârâtul nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. după expirarea pauzei. dar şi în alte cazuri. 21 . Instanţa de judecată poate dispune amânarea examinării cauzei nu numai în cazul neprezentării părţilor şi participanţilor la proces sau a martorului. examinarea cauzei decurge în acelaşi proces. după ce ascultă opiniile participanţilor la proces despre posibilitatea examinării pricinii în absenţa acestora. (3) din Codul de procedură civilă). că instanţele de judecată. de regulă.În cazul în care pârâtul. Practica judiciară demonstrează. sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate. stabilite de art. ceea ce este inadmisibil. Din cauza neprezentării avocatului (reprezentantului) instanţa poate amâna judecarea pricinii o singură dată. a avocaţilor licenţiaţi. Vom atenţiona că. dacă se înaintează în şedinţa de judecată o cerere reconvenţională. pentru atragerea în proces a unor persoane sau de a efectua alte acte de procedură. ceea ce este incorect. uneori. instanţa în conformitate cu prevederile art. instanţa poate ordona aducerea lui forţată. care fac imposibilă judecarea cauzei în fond în lipsa lor. anunţă întrerupere (pauză) şi continuă. ceea ce duce la anularea încheierilor dispuse în acest sens şi la tergiversarea examinării cauzei. pentru a evita acest lucru. 208 din Codul de procedură civilă. 207 din Codul de procedură civilă. Dacă reclamantul şi pârâtul nu s-au prezentat în judecată din motive neîntemeiate şi dacă nici una din părţi nu a cerut examinarea pricinii în absenţa sa instanţa amână procesul. În asemenea cazuri. expertului sau specialistului. etc. că cel mai frecvent se amână examinarea cauzei din motivul neprezentării în judecată a reprezentantului participanţilor la proces şi în special. instanţa. instanţa o examinează în lipsa acestuia (art. 206 alin. iar dacă martorul nu s-a prezentat nemotivat şi după a doua citare. şedinţa de judecată. pauză în legătură cu terminarea programului de lucru. în lipsa confirmării citării legale a reclamantului sau ambelor părţi. este obligată să amâne judecarea cauzei pentru altă dată pentru a acorda reclamantului să-şi pregătească apărările împotriva cererii reconvenţionale. însă instanţele de judecată. instanţele de judecată pot anunţa întrerupere (pauză) de masă. Amânarea judecării cauzei poate avea loc la cererea părţii interesate pentru prezentarea şi solicitarea unor probe suplimentar. legal citat nu s-a prezentat în şedinţă şi nu a comunicat motivul neprezentării. iar în cazul absenţei repetate scoate cererea de pe rol. În cazul neprezentării martorului. deseori. Vom menţiona. pronunţă o încheiere privind prelungirea dezbaterilor judiciare sau amânarea procesului. Instanţa de judecată în cazul în care martorul. la cererea participanţilor la proces (art. expertului sau specialistului. În cazul amânării judecării cauzei pentru altă dată. poate dispune aplicarea unei amenzi în sumă de până la 10 unităţi convenţionale. pentru a doua zi.

dar care obligatoriu se consemnează contrasemnătură în procesul verbal al şedinţei judiciare de ambele părţi. pârât. este raţional să se acorde părţilor posibilitatea de a discuta între ei condiţiile tranzacţie. 24 din 12 decembrie 2005 a explicat că : „Tranzacţia poate fi încheiată doar de subiecţii raportului material litigios (reclamant. precum şi obiecţiile asupra cererii reconvenţionale. Dacă este înaintată acţiunea reconvenţională instanţa este obligată să raporteze şi conţinutul acesteia. preşedintele clarifică dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile sale. Plenul Curţii Supreme de Justiţie în Hotărârea „privind aplicarea normelor Codului de procedură civilă la judecarea pricinilor în primă instanţă” nr. iar pârâtul să recunoască acţiunea sau să încheie o tranzacţie de împăcare.Instanţa de judecată. anunţând pe o anumită perioadă de timp întrerupere. pretenţiile reclamantului. circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază acţiunea. 81 din Codul de procedură civilă). 261 din Codul de procedură civilă are o obligaţie facultativă de a suspenda procesul. În cazul în care pricina se examinează repetat. valoarea acţiunii. în baza temeiurilor prevăzute la art. 22 . instanţa este obligată să dispună reluarea procesului. reprezentanţii acestora care dispun de aceste împuterniciri potrivit art. care poate fi exercitată la cererea participanţilor la proces. prezentat de preşedintele şedinţei sau de un judecător. instanţa este obligată să verifice condiţiile de încheiere. Manifestarea volitivă a părţilor privind încheierea tranzacţiei se va face în formă scrisă. intervenientul principal. precum şi probele anexate la dosar. Reclamantul are dreptul să renunţe la acţiune. 211 din Codul de procedură civilă). părţilor le sunt explicate urmările unei astfel de acţiuni procedurale prevăzute de art. să stabilească dacă reclamantul sau. 260 din Codul de procedură civilă. 265 lit. iar în baza temeiurilor prevăzute la art. Procesul poate fi suspendat pe termenele prevăzute la art. Încheierea cu privire la suspendarea procesului în toate cazurile poate fi atacată cu recurs. după anularea hotărârilor anterioare. După prezentarea raportului. Dacă părţile intenţionează să încheie o tranzacţie. Totodată. 262 din Codul de procedură civilă. pârâtul nu este impus prin violenţă sau în alt mod fraudulos să încheie tranzacţia. cât şi din oficiu de către instanţă. b). d) din Codul de procedură civilă. iar după expirarea acestor termene. Concomitent. În raport se indică cine a înaintat acţiunea. Judecarea pricinii în fond Judecarea pricinii în fond începe cu un raport asupra pricinii. dup caz. care se anexează la materialele dosarului sau în formă verbală. este obligată să suspende procesul. împotriva cui este înaintată. dacă pârâtul recunoaşte acţiunea şi dacă părţile nu doresc să încheie o tranzacţie de împăcare (art. este raţional ca în raport să se indice şi despre aceasta şi să se menţioneze care sunt indicaţiile instanţei ierarhic superioare şi care acţiuni instanţa trebuie să exercite în acest scop.

şedinţa de judecată va continua cu ascultarea explicaţiilor părţilor şi participanţilor la proces. Astfel. 213 alin. primite în conformitate cu prevederile art. După ascultarea părţilor. dacă din probele administrate rezultă altfel sau această recunoaştere contravine legii. 266 din Codul de procedură civilă. ţinând cont de opiniile participanţilor la proces. Potrivit art. Prin urmare. ori încalcă drepturile. în condiţiile legii. art. se pronunţă o hotărâre de admitere a pretenţiilor reclamantului. iar pârâtul are dreptul să recunoască acţiunea. Potrivit art. cererea de renunţare se anexează la dosar. (2) din Codul de procedură civilă în cazul recunoaşterii acţiunii de către pârât şi admiterii ei de către instanţă. În asemenea cazuri. În scopul clarificării tuturor circumstanţelor participanţii la proces au dreptul săşi pună reciproc întrebări. interesul statului sau ale societăţii. Renunţarea la acţiunea poate fi făcută în scris. Reieşind din sensul prevederii legale citate rezultă. iar dacă renunţarea este făcută verbal. Ordinea în care se dă cuvânt părţilor şi participanţilor la proces este stabilită în art. Dacă. instanţa de judecată va continua examinarea cauzei în privinţa celor de la care nu s-a renunţat şi va înceta procesul în privinţa capetelor de cerere la care s-a renunţat. iar în cazul în care reclamantul înaintează mai multe pretenţii şi renunţă doar la o parte din ele. instanţa. contrasemnătură a reclamantului sau de ambele părţi. Preşedintele poate acorda. Soluţionarea cererii de încheiere a tranzacţiei se face de instanţa de judecată în camera de deliberare. Potrivit art. instanţa poate respinge renunţarea la acţiune. participanţilor la proces cuvânt de mai multe ori. fapt despre care se consemnează în procesul verbal. În cazul admiterii renunţării la acţiune. 212 alin. 60 din Codul de procedură civilă. care poate fi atacată cu recurs”. instanţa stabileşte ordinea de cercetare a probelor. actele procesuale menţionate nu au survenit. incorect procedează instanţele în cazul în care. după caz. În cele mai multe cazuri administrarea 23 . dacă aceasta contravine legii. ea se va consemna în procesul verbal.lămurindu-li-se că după confirmarea tranzacţiei nu se admite o nouă adresare în judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri şi concretizează dacă cele lămurite le sunt clare. libertăţile şi interesele legitime ale persoanei. instanţa poate da citire explicaţiilor scrise ale acesteia. să pronunţe hotărârea respectivă. instanţa este obligată să continue judecarea pricinii în fond şi numai după parcurgerea întregii proceduri de judecare a pricinii. pronunţă hotărâre de admitere a acţiunii doar în baza recunoaşterii de către pârât a acţiunii. În lipsa uneia din părţi. 213 din Codul de procedură civilă. în legătură cu care fapt se emite o încheiere motivată de confirmare a tranzacţiei şi de încetare a procesului în condiţiile art. prin încheiere dispune încetarea procesului. 125. reclamantul are dreptul să renunţe la acţiune. că instanţa poate şi să nu fie de acord cu recunoaşterea de către pârât a acţiunii. 127 din Codul de procedură civilă. (1) din Codul de procedură civilă. cât şi verbal.

Preşedintele. Martorul audiat rămâne în sala de şedinţă până la încheierea dezbaterilor judiciare. iar după caz. pot pune întrebări martorului şi depun concluzii referitor la persoana martorului şi la conţinutul depoziţiilor lui (218 din Codul de procedură civilă). concluziile experţilor şi după caz. La audierea martorilor până la 14 ani sau. pot fi solicitate şi consultaţiile specialiştilor. 215 din Codul de procedură civilă). După aceasta. indică autorul sau complicele falsului. Pentru verificarea declaraţiei de defăimare a probei ca fiind false. cu permisiunea preşedintelui. După revenire în sală. tutorele sau curatorul minorilor. pot atenţiona instanţa asupra 24 . propune să comunice tot ceea ce cunoaşte personal despre subiectul audierii. Probele materiale se examinează de către instanţă. Dacă persoana care defăimează înscrisul. 209 din Codul de procedură civilă se dau citire în şedinţa de judecată. În caz de necesitate. În cazul în care. În caz contrar ele pot fi cercetate în şedinţă închisă (art. corespondenţa şi comunicările telegrafice pot fi citite şi cercetate numai cu consimţământul corespondenţilor. Persoanele menţionate. În scopul păstrării secretului corespondenţei personale şi al comunicărilor telegrafice personale. probele materiale. va fi citat să asiste un pedagog de la instituţie de educare a copiilor de vârsta martorului. când trebuie constatate unele circumstanţe ale pricinii. persoana care a prezentat-o poate cere excluderea ei ca mijloc de probaţiune. instanţa dă citire depoziţiilor martorului minor. stabilind relaţiile de rudenie a martorului cu participanţii la proces. pot fi citaţi şi părinţii. Persoanelor care nu au împlinit vârsta de 16 ani li se explică obligaţia de a depune mărturii sincere şi complete (art. când instanţa găseşte de cuviinţă. 125. ulterior se cercetează probele prin înscrisuri. Persoanele care cercetează proba materială.probelor începe cu audierea martorilor. participanţii la proces pot da explicaţii. instanţa poate dispune efectuarea unei expertize sau poate propune părţilor să prezinte alte probe. experţilor sau specialiştilor. în lipsa părinţilor. dacă instanţa nu permite retragerea lui din sală. Depoziţiile martorilor obţinute în modul prevăzut la art. la audierea martorului de la 14-15 ani. 127. 134 din Codul de procedură civilă. şi atitudinea faţă de aceştia. 223 din Codul de procedură civilă). specialiştilor sau martorilor. martorul semnează declaraţia privind recunoaşterea obligaţiilor şi răspunderii lui. sau după caz. Nu pot fi audiate în calitate de martor persoanele enumerate în art. Pe marginea înscrisurilor cercetate. experţilor. În cazuri excepţionale. poate dispune ascultarea martorului minor în camera de deliberare. instanţa. Martorul se audiază în lipsa martorilor neaudiaţi. 227 din Codul de procedură civilă). martorilor. ulterior se prezintă spre cercetare participanţilor la proces. 133 din Codul de procedură civilă şi au dreptul să refuze de a depune mărturii persoanele indicate în art. instanţa poate suspenda procesul şi prezenta procurorului proba împreună cu procesul-verbal respectiv (art. proba este declarată falsă. Prin citire se cercetează şi înscrisurile care se prezintă participanţilor la proces. prin încheiere. înfietorii.

12 din Legea nr. Instanţele de judecată pot ordona efectuarea expertizei şi instituţiilor specializate a statelor străine cu care Republica Moldova are semnat tratate cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă. În caz de necesitate. Efectuarea expertizei poate fi încredinţată instituţiilor enumerate la art. expertul participă în şedinţă. 153 din Codul de procedură civilă. 224 din Codul de procedură civilă). instanţa poate dispune efectuarea expertizei repetate încredinţând-o unui alt expert.. Cercetarea la faţa locului se efectuează de către completul de judecată şi participanţii la proces. Despre cercetarea la faţa locului instanţa emite încheierea respectivă. Expertiza repetată întotdeauna va fi încredinţată unei comisii de experţi. poate fi dispusă de instanţele de judecată dacă există dubii în privinţa veridicităţii sau temeiniciei raportului de expertiză care se pot datora fie concluziilor contradictorii ale experţilor. sau unor alţi experţi (229 alin.unor sau altor circumstanţe aferente probei cercetate. 261 lit. familială şi penală. Expertiza suplimentară se va efectua de către acelaşi expert sa de altul. instanţa nu este de acord cu raportul de expertiză din motivul netemeiniciei sau al contradicţiilor mai multor experţi. de ce anume şi-a făcut această părere. până la prezentarea raportului de expertiză. fie că au fost încălcate normele de drept procedural. instanţa după cercetarea tuturor probelor examinează concluziile expertului. În cazul în care. Dacă probele materiale nu pot fi prezentate instanţei. Aceste obiecţii se consemnează în procesul verbal (art. Plenul Curţii Supreme de Justiţie în Hotărârea nr. fotografii făcute în timpul cercetării la faţa locului. ori au apărut noi probleme referitor la circumstanţele examinate ulterior (de ex. 1086-XIV din 26 iunie 2000 cu privire la expertiză. Concomitent. Experţii care au participat la efectuarea expertizei anterioare nu au dreptul de a participa din nou la investigaţii. sau nu este deplin. iar expertiza repetată. În încheiere instanţa de judecată va motiva îndoielile asupra raportului anterior. spre deosebire de cea suplimentară. Rezultatele examinării şi cercetării probelor la faţa locului se consemnează în procesul verbal. desene tehnice. 149. iar participanţii la proces îi pot adresa întrebări. Dacă raportul de expertiză nu este suficient de clar. expertul nu a oferit răspuns la câteva întrebări sau nu a examinat toate obiectele sau materialele prezentate). înregistrări video. scheme. Dacă.(3) din Codul de procedură civil). data şi ora examinării probelor la faţa locului. instanţa de judecată este în drept. pe dosar a fost efectuată expertiza. să suspende procesul printr-o încheiere care se supune recursului potrivit art. 25 . Necesitatea unei expertize suplimentare va decădea în cazul în care interogarea expertului în şedinţa judiciară va fi suficientă pentru înlăturarea acestor neclarităţi. d) din Codul de procedură civilă. menţiune care urmează a fi notificată în încheierea judecătorească. ele se cercetează la faţa locului. instanţa poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare încredinţând-o aceluiaşi sau altui expert. care concluzii le consideră dubioase. că expertiza suplimentară se dispune în cazul în care raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este incomplet. 148. 24 din 12 decembrie 2005 explică. La procesul verbal pot fi anexate planuri. care se informează despre locul. Ordonarea expertizei şi cuprinsul încheierii de judecată urmează a fi făcute conform dispoziţiilor art.

preşedintele declară finalizarea examinării pricinii. instanţa se retrage în camera de deliberare.La cercetarea înscrisurilor sau probelor materiale. 230 din Codul de procedură civilă. care circumstanţe le consideră stabilite sau nestabilite. Consultaţiile şi explicaţiile scrise ale specialistului se anexează la procesul verbal. stabilind circumstanţele cauzei şi norma de drept care urmează a fi aplicată. dacă nu sau referit la astfel de circumstanţe şi probe în declaraţiile lor de până la finalizarea examinării pricinii în fond. adoptând hotărârea respectivă. completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea actului final. 233 din Codul de procedură civilă. instanţa. 47. Susţinerile orale Această parte a dezbaterilor judiciare reprezintă în esenţă sinteza întregului mers al procesului. a hotărârii judecătoreşti. pronunţând hotărârea adoptată în şedinţa publică. că trebuie clarificate unele circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetate probe noi. După examinarea tuturor probelor. urmează din nou susţinerile orale. la audierea şi vizionarea înregistrărilor audio-video. preşedintele şedinţei de judecată precizează dacă participanţii la proces nu solicită completarea materialelor din dosar. În cadrul deliberării. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii După cum am menţionat. în vederea deliberării şi pronunţării hotărârii. demonstrând care probe sunt veridice. ce lege materială urmează a fi aplicată şi ce soluţie urmează să fie dată de către instanţa de judecată. Participanţii la proces în susţinerile orale expun şi argumentează concluziile sale. Dacă nu se fac astfel de cereri. după încheierea susţinerilor orale. După încheierea susţinerilor orale. Ulterior. Participanţii la susţinerile orale nu au dreptul să apeleze în luările de cuvânt la circumstanţele neexaminate de instanţă şi nici la probe neelucidate în şedinţa de judecată. care se pronunţă în şedinţă publică. Dacă în timpul susţinerilor verbale sau după încheierea lor. pot depune concluzii şi autorităţile administraţiei publice competente (art. 236-238 din Codul de procedură civilă şi alte dispoziţii din acest cod. În cazurile stabilite de lege. completul de judecată. soluţionează litigiul în fond. precum şi în alte cazuri prevăzute la art. Cuvântul în susţinerile verbale se oferă participanţilor la proces în ordinea prevăzută de art. conform regulilor generale. consideră. privită de pe poziţia procesuală a fiecărei părţi. instanţa poate atrage în proces un specialist din domeniul respectiv. instanţa trecând la susţinerile orale. constatăm următoarele: 26 . În cadrul deliberării completul de judecată în baza probelor administrate stabileşte circumstanţele cauzei şi legea materială ce urmează a fi aplicată la soluţionarea litigiului în fond. ea printr-o încheiere poate dispune reluarea examinării pricinii în fond. 231 din Codul de procedură civilă). care este conţinutul raportului litigios. iar cele orale se consemnează în procesul verbal. Analizând dispoziţiile art.

. (1) lit. completă. a) şi 400 alin. (1). La deliberarea hotărârii instanţa determină : . 236 alin. În cadrul deliberării completul de judecată este obligat să analizeze şi să aprecieze probele după intima sa convingere. 238 alin. instanţa. 240 alin. că au rămas unele împrejurări de fapt sau de drept nelămurite. 130 din Codul de procedură civilă). Nerespectarea aceste reguli atrage casarea hotărârii(art. după caz. (1) lit. nepăprtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor în ansamblu şi interconexiunea lor. f) din Codul de procedură civilă). . 242 alin. .cum se va soluţiona litigiul în baza legii aplicabile. . .care circumstanţe şi în baza căror probe urmează a fi recunoscute stabilite sau nestabilite. (4). . (2) din Codul de procedură civilă).hotărârea se dă numai de către judecătorii în faţa cărora pricina s-a dezbătut în fond. (1) din Codul de procedură civilă). 388 alin. Judecătorul rămas în minoritate are dreptul să expună în scris opinia separată (art. (1) din Codul de procedură civilă). 238 alin. .instanţa poate adopta doar dispozitivul hotărârii. . Nici un judecător nu are dreptul să se abţină de la vot. .dacă se constată. (1) lit. (5) din Codul de procedură civilă). .după semnarea hotărârii. 238 alin. 388 alin. deliberarea poate avea loc imediat după încheierea susţinerilor orale (art.dacă s-a întrunit majoritatea de voturi hotărârea sau. călăuzindu-se pe lege (art.în cazurile când împrejurările de fapt sunt clare şi aplicarea legii nu comportă discuţii mai ample. . prin încheiere dispune reluarea dezbaterilor judiciare (art. 238 alin. 242 alin. instanţa.. 236 alin. . se dezinvesteşte de judecarea cauzei.după pronunţarea hotărârii. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă). (1) din Codul de procedură civilă). 27 .ordinea de repartizare a cheltuielilor de judecată. (1) din Codul de procedură civilă). Încălcarea secretului deliberării atrage casarea hotărârii (art. cu amânarea redactării hotărârii pe un termen de cel mult 15 zile (art. (1). 48 alin.completul de judecată deliberează în secret.dacă pricina este mai complicată. instanţa. dispozitivul acesteia se semnează de toţi judecătorii care au participat la deliberare inclusiv de cel care are opinie separată (art.caracterul raportului juridic şi legea ce urmează a fi aplicată. (1). 48 din Codul de procedură civilă). bazată pe cercetarea multiaspectuală. prin încheiere motivată amână deliberarea şi pronunţarea hotărârii cu cel mult 10 zile (art. nici un judecător nu mai poate reveni aspra opiniei sale (art. . . e)din Codul de procedură civilă).completul de judecată deliberează sub conducerea preşedintelui şedinţei care se pronunţă ultimul asupra soluţiei ce urmează a fi dată (art.hotărârea se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor. 388 alin.dacă hotărârea urmează a fi executată imediat.

Instanţa de judecată nu poate aplica acte legislative sau normative. 12 din Codul de procedură civilă. Nu se admite aplicarea prin analogie a legii care derogă de la dispoziţiile generale. 28 . verificarea legalităţii acestui act normativ ( art. 12 alin. 240 din Codul de procedură civilă).Instanţa de judecată adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Conform art. iar dacă încălcarea dreptului litigios nu se confirmă. pe cale de excepţie va solicita instanţei de contencios administrativ competente. instanţa admite acţiunea şi dispune restabilirea dreptului sau interesului legitim încălcat. limitează drepturile civile sau stabilite sancţiuni similare (art. art. la dobânzi şi alte pretenţii suplimentare cu consimţământul reclamantului şi în cazurile prevăzute de lege. II. Să se adopte de către instanţă în numele legii ( art. 13 din Legea contenciosului administrativ). Astfel. apărând în acest caz dreptul pârâtului. dacă nu au intrat în vigoare în modul prevăzut de legislaţie. în conformitate cu legea care reglementează raporturi similare (analogia legii). iar controlul constituţionalităţii actului legislativ sau normativ este de competenţa Curţii Constituţionale. se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei. aplicabile raportului juridic litigios sau în cazul inexistenţei legii ce reglementează raportul litigios. (1) CPC). hotărârea este legală în cazul în care ea este adoptată cu respectarea normelor de drept procesual şi conform legislaţiei materiale în vigoare. 24 al. iar în lipsa unei astfel de legi. iar în cazul în care actul normativ care urmează a fi aplicat este în contradicţie cu legea şi nu este supus controlului de constituţionalitate. Reieşind din aceste prevederi legale. Aceasta se referă la roadele bunului. Hotărârea judecătorească După cum s-a menţionat. în cazul în care încălcarea dreptului subiectiv sau în care încălcarea dreptului subiectiv sau a intereselor legitime se confirmă prin probe cercetate. atunci instanţa respinge acţiunea. 5 al. dacă este necesar pentru apărarea drepturilor. libertăţilor şi intereselor ocrotite prin lege ale acestuia (art. se conduce de principiul de drept şi de sensul legislaţiei în vigoare (analogia dreptului). (4) din Codul civil). Dacă legea ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu Constituţia. instanţa de drept comun. (2) din Codul de procedură civilă. însă a fost adoptată pînă la adoptarea şi intrarea în vigoare a Constituţiei. instanţa de judecată înaintează Curţii Supreme de Justiţie propunere de sesizare a Curţii Constituţionale. dispunând de dreptul de a respinge propunerea de sesizare ca fiind inadmisibilă sau de a sesiza Curtea Constituţională. hotărârea judecătorească este actul final şi de dispoziţie prin care se tranşează conflictul între părţi. Dacă în procesul judecării pricinii. 239 din Codul de procedură civilă hotărârea trebuie să fie legală şi întemeiată. Curtea Supremă de Justiţie soluţionează această propunere în conformitate cu prevederile art. instanţa poate depăşi limitele pretenţiilor formulate de reclamant.

corectă. 14 din Codul de procedură civilă. (29 CPC. probele materiale. Hotărârea instanţei de judecată poate fi recunoscută ilegală. Potrivit art. 117 al. Potrivit art. care se emite la cererea creditorului privind încasarea sumelor băneşti sau 29 . la judecarea pricinilor civile poate aplica legislaţia unui stat străin în conformitate cu legea sau tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte (art. care apare în cadrul judecării pricinii şi executării hotărârii. prescurtate şi neclare. Hotărârea judecătorească este întemeiată.04. încheiere ori ordonanţă. Ea se emite în orice problemă procesuală. independent de nivelul acesteia. la judecarea pricinilor civile în primă instanţă. completă. Un loc deosebit printre hotărârile judecătoreşti ocupă ordonanţa judecătorească. expresiilor neacceptate şi nepermise în documentele oficiale. Încheierea este o dispoziţie a primei instanţe prin care nu se soluţionează fondul. înscrisurile. Curtea Supremă de Justiţie în Hotărârea nr. (2) din Codul de procedură civilă se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau eronat aplicate în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicat. Instanţa nu poate să-şi motiveze hotărârea în baza probelor care nu au fost cercetate în şedinţa de judecată sau care au fost obţinute cu încălcarea prevederilor legii. consecutivă. dacă concluziile instanţei de judecată expuse în hotărâre corespund circumstanţelor de fapt.Instanţa de judecată. înregistrările audio-video. şi anume: explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii. precum şi supraîncărcarea hotărîrii cu descrierea evenimentelor neesenţiale.2000 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărîrii şi încheierii a explicat că hotărîrea instanţei de judecată trebuie să fie certă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează a fi expuse într-o strictă consecutivitate logică. concluziile experţilor şi specialiştilor. clară. Nu se permite utilizare în hotărîre a unor formulări inexacte. Concluziile privind circumstanţele de fapt ale cauzei se motivează prin probele enumerate în art. instanţele de judecată sunt obligate să expună în hotărârea toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi au fost elucidate pe deplin în cadrul dezbaterilor judiciare. d) a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului. actele judiciare se emit în formă de hotărâre. b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. depoziţiile martorilor. 13 din Codul de procedură civilă). c) a interpretat eronat legea. În formă de hotărâre se emite dispoziţia primei instanţe prin care se soluţionează fondul pricinii. 12 din 24. convingătoare şi concretă. a detalizărilor excesive. Astfel. dacă au fost încălcate sau eronat aplicate normele de drept material. care au fost confirmate prin probele administrate cu respectarea tuturor normelor de procedură. 400 alin.

254 alin. prin ele luându-se măsuri pe durata procesului. care trebuie să fie expuse în ordinea stabilită de această prevedere legală. 241 al.partea introductivă. atacate în apel sau recurs. (2) al aceluiaşi articol precizează. supuse apelului. după examinarea pricinii în recurs. . c) emise în recurs prin care s-a rezolvat fondul cauzei. Hotărârea judecătorească este alcătuită din patru părţi esenţiale şi indispensabile: . că sunt irevocabile următoarele hotărâri: a) emise în prima instanţă. În partea introductivă se indică locul şi data adoptării. b) emise în prima instanţă. În dependenţă de puterea legală şi forţa obligatorie. (39 CPC ). Hotărârile propriu-zise sunt acele prin care se soluţionează fondul şi au. Alin.partea de motivare. . numele membrilor completului de judecată. Astfel. hotărârile nedefinitive pot fi atacate cu apel. o acţiune nelimitată în timp. Hotărârea provizorie poate fi revocată sau modificată în cursul procesului. hotărâri nedefinitive. menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei ( art. Pe baza acestui criteriu se poate stabili dacă hotărârea este susceptibilă de apel sau recurs. 241 din Codul de procedură civilă. în cazul în care s-a rezolvat fondul cauzei. care se îndeplineşte în modul stabilit pentru executarea altor acte judecătoreşti. iar cele definitive – cu recurs. al reprezentanţilor. denumirea instanţei care o pronunţă. al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces. în cazul în care apelul este respins. hotărârile se împart în : hotărâri definitive. Potrivit art. Cuprinsul hotărârii judecătoreşti Hotărârea se întocmeşte în formă scrisă şi trebuie să conţină elementele esenţiale prevăzute la art.revindecarea bunurilor mobile de la debitor în pretenţiile specificate la art. b) emise în prima instanţă. (1) din Codul de procedură civilă. Hotărârile provizorii au caracter temporar. . c) emise în apel. de regulă. Hotărârile judecătoreşti pot fi clasificate după mai multe criterii formulate în doctrină şi chiar reglementate de Codul de procedură civilă. 345 din Codul de procedură civilă. după expirarea termenului de atac. după examinarea pricinii în apel. obiectul litigiului şi pretenţia înaintată judecăţii. 30 .dispozitivul. sau la sfârşitul lui. Reieşind din durata acţiunii hotărârilor ele pot fi de două feluri: hotărâri propriuzise şi hotărâri provizorii.partea descriptivă. prin care s-a rezolvat fondul cauzei. au caracter definitiv hotărârile judecătoreşti: a) emise în prima instanţă fără drept de apel. Ordonanţa judecătorească este un act executoriu. al grefierului.

În partea introductivă a hotărârii se va indica deplin numele şi prenumele părţilor. 241 (5) CPC se indică: circumstanţele pricinii. Indicarea corectă a obiectului acţiunii este. Ele trebuie să fie succinte şi clare. probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe. dezbaterile se reiau de la început. adică numele şi prenumele judecătorilor care au participat la judecarea pricinii. reieşind din raportul litigios apărut. uneori. importantă. Astfel. 31 . În partea de motivare. Se atenţionează. Circumstanţele invocate de părţi spre confirmarea cerinţelor şi obiecţiilor se expun în modul în care ele au fost expuse de către părţi şi participanţi la proces. Aceste cerinţe sunt obligatorii şi pentru cererea reconvenţională. În cazul în care participă reprezentantul. se indică în interesele cui au înaintat aceste persoane acţiunea. potrivit art. Prin urmare în partea de motivare se includ motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei. că dezbaterile judiciare se desfăşoară în faza aceluiaşi complet de judecată. precum şi al acţiunii reconvenţionale.Data adoptării hotărârii se consideră data când hotărârea a fost semnată de către judecători. Vom menţiona că instanţele de judecată trebuie să indice obiectul litigiului. 25 din Codul de procedură civilă. Dacă pârâtul nu recunoaşte acţiunea se expunea succint motivele nerecunoaşterii acţiunii. mandat. În această parte a hotărârii se indică cauza modificării obiectului sau motivelor acţiunii. Este important de a indica corect completul de judecată. participanţilor la proces. cu indicarea calităţii procesuale a fiecărui. constatate de instanţă.49 Codul de procedură civilă). iar în cazul înlocuirii unui judecător în timpul judecării pricinii. de asemenea. instanţa.50 Codul de procedură civilă. greşit reclamanţii. legile de care s-a călăuzit instanţa. Este inadmisibilă participarea repetată a judecătorului la judecarea aceleiaşi pricini (art. În cazul în care acţiunea a fost înaintată de procuror sau un alt organ ori persoană împuternicită. se includ explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. obiectul litigiului trebuie să fie clar formulat. Dacă pe parcursul dezbaterilor judiciare a fost completat sau modificat obiectul acţiunii. În cazul adoptării dispozitivului data adoptării hotărârii se consideră data când a fost semnat şi pronunţat dispozitivul. Locul adoptării hotărârii se determină după locul desfăşurării şedinţei judiciare. precum şi în cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. etc. dar nu aşa după cum indică. În partea descriptivă se indică pretenţiile reclamantului şi poziţia pârâtului. reglementat expres în art. de asemenea. indică circumstanţele pe care le consideră stabilite şi probele ce confirmă aceasta. contract. motivează considerentele pentru care au fost respinse unele probe.). În partea descriptivă. instanţa trebuie să indice despre aceasta în partea introductivă. În ea. argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe. este necesar de a indica pe cine reprezintă şi în baza căror acte (procură. Această circumstanţă va confirma dacă a fost respectat principiul nemijlocirii. motivele măririi sau micşorării volumului pretenţiilor înaintate de reclamant.

În dispozitivul hotărârii. este obligată să aplice Hotărârile Curţii constituţionale. Concomitent. În cazul în care hotărârea urmează a fi executată imediat sau într-un anumit termen. hotărârea poate fi anulată de către instanţa ierarhic superioară. de asemenea. În caz contrar. de asemenea. Potrivit art. numărul articolului. trebuie soluţionate pretenţiile accesorii ale părţilor. dispozitivul trebuie să corespundă cerinţelor strict stabilite de lege. 256 din Codul de procedură civilă se execută imediat ordonanţa sau hotărârea prin care pârâtul este obligat la plata: . 187 CPC sau a fost examinată concomitent şi cererea reconvenţională. Dispozitivul este cea mai importantă parte a unei hotărâri judecătoreşti. Instanţa de judecată. precum şi a indemnizaţiei prevăzute de statutul şomerilor. În cazul în care au fost conexate mai multe procese. în dispozitiv va indica soluţiile adoptate pe fiecare acţiune. instanţa nu este în drept să soluţioneze chestiunea privind drepturile şi obligaţiile persoanelor acre nu au fost introduse în proces. În hotărâre trebuie să fie indicată norma materială aplicată. să indice şi normele procesuale de care s-a condus la adoptarea hotărârii. ce urmează a fi aplicat raportului juridic litigios. etc. în dispozitivul hotărârii privind litigiul de încheiere sau modificare a unui contract se menţionează decizia asupra fiecărei clauze discutate din contract. Dispozitivul hotărârii trebuie expus în formă imperativă şi să aibă un conţinut cât mai complet şi concret. adoptate în legătură cu verificarea constituţionalităţii legii ce urmează a fi aplicată. în ordinea stabilită de Codul de procedură civilă.De asemenea. . 241 (6) CPC). Spre exemplu. Dispozitivul hotărîrii trebuie să corespundă concluziilor din partea de motivare. aliniatului. instanţa. precum şi jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Nu se admite adoptarea unei hotărîri unei hotărîri executarea căreia este pusă în dependenţă de survenirea sau nesurvenirea unor condiţii. Pe unele categorii de cauze. 32 .pensiei pentru întreţinere. În litigiul de încheiere a contractului se indică tipul contractului şi clauzele în temeiul cărora părţile sunt obligate să încheie contractul (art. instanţa dispune executarea imediată sau stabileşte termenul pentru executare. în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul de procedură civilă). chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată. deoarece ea cuprinde concluzia instanţei cu privire la litigiul dispus spre soluţionare în sensul admiterii sau respingerii acţiunii ( art. se indică din ce cauză şi în baza căror probe s-a ajuns la concluzia că unele circumstanţe nu au fost stabilite Instanţa de judecată stabilind circumstanţele de fapt trebuie să facă o încadrare juridică a raporturilor dintre părţi cu indicarea actului legislativ. Nu se exclude nici aplicarea hotărârilor cu caracter explicativ ale Curţii Supreme de Justiţie. cu indicarea corectă a denumirii actului legislativ.salariului şi altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă. Instanţa de judecată este obligată.

iar în unele cazuri mai complicate. Potrivit prevederilor art. în cazul în care unele capete de cerere se scot de pe rol sau în privinţa lor se clasează procesul. instanţa va adopta hotărârea integrală. recursul. Nu se admite de a include în dispozitiv. de regulă. . 257 din Codul de procedură civilă. precum şi amânarea redactării hotărârii motivate pe cauze simple din cauză că judecătorii au un volum mate de lucru. în cazul reintegrării în funcţie. de asemenea. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii poate fi amânată pe un termen de cel mult 10 zile. instanţa emite hotărârea în mod obligatoriu şi în limba moldovenească. 236 şi 242 din Codul de procedură civilă din motive întemeiate poate fi amânată deliberarea şi pronunţarea hotărârii sau în cazul în care se adoptă dispozitivul hotărârii poate fi amânată redactarea hotărârii motivate. Hotărârea judecătorească se adoptă şi se pronunţă. Amânarea deliberării şi pronunţării hotărârii. însă pentru redactarea hotărârii motivată are nevoie de mult timp. Amânarea deliberării şi pronunţării hotărârii poate fi admisă pe cauzele de o complexitate mai sporită. 24 (4)din Codul de procedură civilă în cazul în care procesul se desfăşoară în o altă limbă. precum şi în celelalte părţi componente ale hotărârii concluziile referitor la capetele de cerere în privinţa cărora s-a dispus scoaterea cererii de pe rol sau clasarea procesului. doar 33 . Reieşind din sensul prevederilor art. este obligată să înştiinţeze părţile pentru ce dată şi oră se amână deliberarea şi pronunţarea hotărârii. iar dacă procesul s-a desfăşurat în limba moldovenească şi participanţii la proces nu posedă această limbă. În acest caz. instanţa poate să rezolve această chestiune fără a se retrage în camera de deliberare. în condiţiile art. Astfel. dacă reparaţia s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice. etc. va soluţiona aceste chestiuni prin emiterea unor încheieri separate de hotărâre. ori prin deces. imediat după încheierea susţinerilor orale. În cazul amânării deliberării şi pronunţării hotărârii..compensaţiilor pentru absenţa forţată de la serviciu. La data şi ora fixată. după caz.repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau printr-o altă vătămare a sănătăţii. fapt ce se consemnează în procesul verbal. instanţa se retrage în camera de deliberare pentru deliberarea hotărârii. sau este necesar de a studia suplimentar legislaţia aplicabilă raportului litigios apărut. atunci instanţa de judecată este obligată să asigure traducerea hotărârii în limba pe care o posedă participantul la proces. În dispozitivul hotărârii se indică în ce termen şi în ce ordine poate fi contestată hotărârea judecătorească şi unde urmează a fi depus apelul sau. Amânarea redactării hotărârii motivate este posibilă. Instanţa poate dispune executarea imediată a hotărârii şi pe alte categorii de cauzei. trebuie recunoscută ca o încălcare a normelor procesuale. Instanţa. când instanţa este determinată ce soluţie va adopta şi ce lege urmează să aplice. instanţa. când instanţa nu este determinată să-şi expună clar concluziile referitor la raportul litigios supus judecăţii. adică poate soluţiona litigiul în fond. sau de a studia jurisprudenţa Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

în locul lui semnează preşedintele instanţei. În cazul în care în hotărâre au fost admise greşeli sau omisiuni. Dispozitivul hotărârii trebuie semnat de toţi judecătorii din completul de judecată şi anexat la dosar. 242 din Codul de procedură civilă). 249 alin. După pronunţarea hotărârii instanţa care a adoptat-o nu este în drept s-o anuleze sau s-o modifice (art. Totodată. Partea introductivă şi dispozitivul hotărârii redactate trebuie să corespundă părţii introductive şi dispozitivului pronunţate în ziua încheierii dezbaterilor judiciare. Dacă la adoptarea hotărârii au fost admise greşeli ele pot fi corectate de către instanţa ierarhic superioară. Explicarea hotărârii. Hotărîrea judecătorească dezinventeşte instanţa de judecarea cauzei. judecătorii care s-au pronunţat asupra litigiului între părţi nu mai pot reveni asupra soluţiei date. până la pronunţarea hotărârii le poate corecta despre ce este obligată să facă menţiunile respective mai sus de semnăturile judecătorului sau ale completului de judecată. calitatea procesuală. instanţa trebuie să comunice. Astfel. Hotărârea suplimentară.dispozitivul hotărârii. să corecteze greşelile sau omisiunile din hotărâre privitor la nume. că hotărîrile judecătoreşti se pronunţă public chiar şi în cazurile în care judecarea pricinii s-a desfăşurat în şedinţa secretă (art. 402 din Codul de procedură civilă). Îndepărtarea erorilor materiale din hotărâre. hotărârea motivată urmând a fi redactată în termen de cel mult 10 zile. Dacă instanţa a adoptat şi pronunţat doar dispozitivul hotărârii. În toate cazurile în hotărâre se menţionează cauza imposibilităţii de a semna (art. 23 CPC). instanţa. care a fost pronunţat în ziua încheierii examinării cauzei în fond. intrată în vigoare dobândeşte puterea lucrului judecat. Hotărîrea judecătorească. Data redactării hotărârii motivate trebuie să corespundă date indicate în dispozitivul hotărârii. orice alte erori 34 . când părţile vor avea posibilitatea să ia cunoştinţă de hotărârea redactată despre ce urmează a fi menţionat în procesul verbal. Drepturile constatate şi recunoscute prin hotărârea judecătorească definitivă sunt susceptibile de executare silită. Termenul de depunere a apelului sau recursului curge de la data comunicării hotărârii motivate dacă legea nu dispune altfel (art. art. Se atenţionează. ceea ce s-a decis printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată. Dacă unul dintre judecătorii completului nu are posibilitatea de a semna hotărârea redactată.(1)din Codul de procedură civilă). 362. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte că instanţa poate din oficiu sau la cererea participanţilor la proces. 249 alin. în locul lui semnează preşedintele şedinţei. Astfel. iar dacă aceasta este în imposibilitate de a semn.

(3) al acestui articol. Greşeli de calcul pot fi considerate inexactitatea sumei ce urmează să fie încasată în urma unor calcule incorecte efectuate de către instanţă. să emită o hotărâre suplimentară dacă: a) nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în a cărei privinţă participanţii la proces au prezentat probe şi au dat explicaţii.materiale sau de calcul evident. însă încheierea. Unul din mijloacele de corectare a neajunsurilor hotărârii judecătoreşti este adoptarea hotărârii suplimentare. bunurile ce urmează a fi remise. însă instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cereri sau cereri reconvenţionale. Chestiunea cu privire la corectarea greşelilor materiale se soluţionează în şedinţa publică cu citarea părţilor. nu a indicat suma adjudecată. Încheierea de corectare a greşelilor poate fi contestată cu recurs. Spre exemplu. ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor. instanţa incorect a determinat valoarea masei succesorale la efectuarea partajului bunurilor între moştenitori sau la efectuarea nor calcule complicate incorect a stabilit mărimea prejudiciului cauzat deşi acţiunea a fost admisă integral. În cazul în care instanţa soluţionând litigiu nu a indicat suma sau bunul adjudecat sau ce acţiuni trebuie să săvârşească pârâtul. este irevocabilă. Potrivit art. calităţii părţilor. Nu pot face obiect al procedurii de corectare greşelile de fond. Articolul 249 din Codul de procedură civilă nu stabileşte în ce termen poate fi corectată prin hotărârea judecătorească. experţilor. care se anexează la dosar. specialiştilor. 35 . Greşeli materiale în sensul acestor prevederi pot fi indicarea greşită a numelui. însă neprezentarea lor nu împiedică examinarea ei. c) nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată. interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine. 250 din Codul de procedură civilă. Cererea de corectare a greşelilor materiale se înaintează de către părţile şi participanţii la proces în formă scrisă simplă. sau acţiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească. Corectarea greşelilor sau omisiunilor se soluţionează în ordinea stabilită de alin. Pentru corectarea greşelilor materiale sau a greşelilor de calcul instanţa adoptă o încheiere. a numărului dosarului. se va pronunţa o hotărâre suplimentară. însă. se consideră. că în cazul hotărârilor susceptibile de executare silită greşelile materiale strecurate în hotărâre pot fi corectate în limita termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. prin care s-au corectat greşelile într-o decizie a instanţei de recurs. instanţa care a pronunţat hotărârea poate din oficiu sau la cererea participanţilor la proces. b) rezolvând problema dreptului în litigiu. datei pronunţării hotărârii etc. Instanţa poate corecta greşelile. inclusiv cererea reconvenţională cu cercetarea probelor. care pot fi corectate doar prin intermediul căilor de atac. prin adoptarea unei hotărâri suplimentare în cazul în care instanţa a examinat în şedinţă judiciară toate capetele de cerere. reieşind din practica judiciară ce s-a format.

Nesoluţionarea chestiunilor cu privire la repartizarea chestiunilor de judecată constituie temei de adoptare a unei hotărâri suplimentare. considerăm. Prin Codul de procedură civilă nu este stabilit vreun termen în interiorul căruia poate fi cerută adoptarea unei hotărâri suplimentare. precum şi separat de ea. 250 alin. Hotărârea judecătorească se explică dacă cuprinde dispoziţii contradictorii. de asemenea pot fi explicate. Explicarea hotărârii constă. Expunerea neclară a circumstanţelor pe care instanţa le consideră stabilite şi în baza cărora instanţa îşi face concluziile sale. În cazul respingerii cererii de emitere a unei hotărâri suplimentare. De cele mai multe ori neclarităţile se conţin în dispozitivul hotărârii. încheierea se supune recursului (art. că participanţii la proces pot solicita adoptarea unei hotărâri suplimentare în termenul de examinare silită a hotărârii. neprezentarea lor nu împiedică examinarea problemei. în ordinea stabilită pentru hotărârea de bază. data şi ora şedinţei. (4) din Codul de procedură civilă). însă. însă. 250 alin. neprezentarea lor nu împiedică examinarea chestiunii cu privire la explicarea hotărârii. ceea ce face imposibilă executarea unei asemenea hotărâri. Instanţa nu poate prin hotărâre suplimentară să modifice hotărârea suplimentară sau să rezolve alte chestiuni care nu au fost cercetate în şedinţa de judecată. printr-o încheiere întocmită în conformitate cu prevederile legale. (4)din Codul de procedură civilă). 25 din Codul de procedură civilă). nu este clară extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii. 252 alin. Hotărârea suplimentară poate fi contestată concomitent cu hotărârea de bază. astfel. 36 . Explicarea hotărârii Explicarea hotărârii constituie un mijloc de înlăturare a neajunsurilor hotărârii. (1) din Codul de procedură civilă instanţa respinge cererea de adoptare a hotărârii suplimentare. hotărârea suplimentară se adoptă de către completul de judecată care a adoptat hotărârea de bază. data şi ora şedinţei. instanţa fiind obligată sp înştiinţeze părţile şi participanţii la proces despre locul. care poate fi contestată cu recurs (art. Chestiunea cu privire la emiterea hotărârii suplimentare se examinează în şedinţa de judecată conform regulilor generale. Cererea cu privire la explicarea hotărârii se examinează conform regulilor generale de procedură. În cazul în care se solicită pronunţarea hotărârii suplimentare în baza altor temeiuri decât cele prevăzute la art. de fapt. Reieşind din principiul nemijlocirii (art. însă nici într-un caz prin explicarea hotărârii nu poate fi modificat conţinutul acesteia. Instanţa de judecată explică hotărârea. în expunerea ei mai clară. Participanţilor la proces li se comunică locul.

Particularităţile procedurii în materia de contencios administrativ.2000 cu modificările ulterioare şi completată cu prevederile generale din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. iar acest termen de 30 de zile nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ. 1. cererea prealabilă poate fi 1 Spunem . Procedura în faţa instanţei de recurs .02.. Condiţiile introducerii acţiunii în instanţa de contencios administrativ 1. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior. Procedura în faţa instanţei de fond. Particularităţile procedurii în materia de contencios administrativ. 793-XIV prevede expres că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege printr-un act administrativ va solicita printr-o cerere prealabilă autorităţii publice emitente în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă a actului. Condiţiile de introducere în proces a funcţionarului public 1.3. 793-XIV din 10. Împuternicirile instanţei de contencios administrativ de fond 3. Această procedură presupune de regulă două etape: procedura cererii prealabile şi procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.2 . Condiţiile şi termenele de recurs .1. Acţiunile judecătorului instanţei de contencios administrativ după primirea . Procedura cererii prealabile în contenciosul administrativ 1.de regulă” deoarece există anumite categorii de litigii de contencios administrativ pe care legea le exceptează de la obligativitatea parcurgrii procedurii cererii prealabile. Efectele recursului şi soluţiile la care se poate opri instanţa de recurs 1. revocării în tot sau în parte a acestuia. 37 . Procedura examinării acţiunii în contenciosul administrativ este reglementată expres de Legea contenciosului administrativ nr.4.PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV 1. cererii . 14 din Legea nr.1 Procedura prealabilă potrivit art. Regimul de suspendare a actului administrativ contestat 2. Examinarea cererilor de către instanţa de contencios administrativ .

cu unele excepţii prevăzute de lege. acesta urmând să rezolve cererea dată în termen de 30 de zile. persoanele se pot adresa direct instanţei de contencios administrativ în baza legislaţiei electorale şi a Legii cu privire la partide şi alte organizaţii social-politice. pentru a exclude posibilitatea persoanei de a depune o acţiune instanţei de contencios administrativ. Nerespectarea acestei etape de regulă duce la restituirea cererii de chemare în judecată conform cerinţelor art. respectiv după menţinerea actului administrativ. Contenciosul administrativ. militarilor şi persoanelor cu statut militar. depunerea cererii prealabile la organul emitent sau ierarhic superior este o fază obligatorie în procedura examinării acţiunii în contenciosul administrativ. Astfel.C. se poate adresa nemijlocit instanţei de contencios administrativ.A. legislatorul oferă persoanei vătămate dreptul de a alege organul căruia trebuie să-i adreseze cererea prealabilă. adică s-a adresat mai întâi administraţiei autorităţii emitente sau ierarhic superioare şi abia după refuzul acesteia. 5 din Legea nr. Chişinău. termenul de 30 de zile începe să curgă de la data comunicării actului administrativ. de la data publicării lui.121 38 .P.. Colegiul civil şi contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău prin încheierea din 24 noiembrie 2004 a scos de pe rol cererea de chemare în judecată a reclamantului R. 2005. Totodată. fie organului emitent. după cum prevede legea. prevăzută expres de lege pentru categoria respectivă de pricini. deoarece persoana care a apelat la instanţa de judecată nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. se va adresa autorităţii administrative care a adoptat sau emis actul administrativ în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ cu cerere prealabilă. înainte de a cere instanţei anularea actului în tot sau în parte sau obligarea eliberării lui. De menţionat faptul că necesitatea cererii prealabile constă în obligarea administraţiei de a se pronunţa benevol în sensul anulării actului administrativ sau al întreprinderii măsurilor pretinse de persoană printr-un recurs graţios. reclamantul trebuie să prezinte dovada că a îndeplinit cerinţele legii şi a respectat procedura prealabilă. De aici rezultă că persoana care se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ de autoritate sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i soluţiona cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.2 În acest sens potrivit art. pe motiv că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie de contestare a actului 2 Valeriu Zubco. regula generală este că. Astfel. (1) pct. Acest termen nu se extinde asupra actelor administrative cu caracter normativ. 793-XIV sunt subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ. fie organului ierarhic superior. Anastasia Pascari. 14 din Legea nominalizată. pentru a putea înainta acţiunea în instanţa de contencios administrativ. la alegerea petiţionarului. Gheorghe Creţu. Editura CARTIER. p. 170 alin. iar dacă actul a fost publicat. Astfel. Prin urmare. În asemenea cazuri acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ. care conform art. a) C.adresată. În unele categorii de litigii deci reclamanţii pot înainta acţiunea nemijlocit instanţei judecătoreşti fără respectarea procedurii cererii prealabile. ca în cazurile de repunere în funcţie a funcţionarilor publici.

acesta poate dispune anularea în tot sau în parte a actului administrativ 3 4 Dacian Cosmin Dragoş. nu este exclusă nici adresarea repetată a unei cereri prealabile aceluiaşi organ în cazul apariţiei unor circumstanţe noi. organul administrativ care a emis actul îl poate abroga. Op. precum şi nerezolvarea cererii în termenul prevăzut de lege.5 Astfel. Colegiul civil şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a respins recursul declarat de R. Chişinău cerere prealabilă. În cazul refuzului nejustificat de a satisface o cerere referitoare la un drept. Însă legea nu interzice adresarea unei cereri prealabile la organul emitent sau.. Legea prevede şi posibilitatea înaintării cererii prealabile fie la organul ierarhic superior.. Bucureşti. atunci când organul emitent are un organ superior. din care rezultă că dreptul de a alege organul la care va depune cererea prealabilă aparţine petiţionarului. 793-XIV. Op. Recurentul R. iar dacă este sesizat organul ierarhic superior. 14 alin. modifica sau îl poate retrage. reclamantul a înaintat Primăriei m. Editura All Beck. în cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior. mai apoi.4 De menţionat faptul că adresarea unei cereri prealabile presupune obligarea administraţiei organului emitent de a se pronunţa benevol în sensul abrogării sau anulării actului administrativ contestat şi a întreprinde măsurile pretinse de persoana vătămată în recursul graţios.14 din Legea contenciosului administrativ ( dosarul 3-615/05). care în literatura de specialitate acesta mai este numit recurs administrativ ierarhic. după caz. la organul ierarhic superior. Prin urmare. procedura prealabilă constituie o modalitate mai rapidă de rezolvare a plângerii celui vătămat în dreptul său prin actul administrativ contestat. invocînd ă prima instanţă greşit a dispus scoaterea cererii de chemare în judecată. 2002. În urma depunerii cererii prealabile. deci acest drept de a dispune aparţine doar lui.A. reglementează expres că. Gheorghe Creţu. sesizarea autorităţii administrative în cadrul procedurii prealabile înainte de introducerea acţiunii în instanţa judecătorească nu este necesară.cit. a depus recurs împotriva acestei încheieri. dat fiind faptul că s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă.4 Valeriu Zubco. instanţa a concluzionat că de către reclamant nu a fost respectată procedura cererii prealabile încălcînd prevederile art. p. (2) al Legii nr. fie la organul emitent. cit. care însă nu trebuie să depăşească termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru depunerea cererii prealabile. p. Anastasia Pascari. sau după ce s-a primit un răspuns nefavorabil din partea autorităţii administrative emitente. Această explicaţie constă în faptul că organul administrativ a fost sesizat în prealabil privitor la înaintarea acţiunii în instanţa de judecată prin însăşi cererea a cărei soluţionare a fost refuzată sau nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de lege. p. Totodată.A.78-82 39 . însă ea a fost depusă doar după întroducerea acţiunii.administrativ. excluzând astfel posibilitatea persoanei de a apela ulterior direct la instanţa de contencios administrativ pentru soluţionarea pretenţiilor. cererea care poate fi depusă în limitele termenului de 30 de zile. şi a reţinut că întradevăr din punct de vedere formal.3 Art.122 5 Dacian Cosmin Dragoş. Procedura contenciosului administrativ. fie organului ierarhic superior. cererea prealabilă poate fi adresată la cererea petiţionarului fie organului emitent.

după epuizarea procedurii prealabile. 1. acţiunea trebuie să cuprindă următoarele 6 Dacian Cosmin Dragoş. Este vorba de cazul adoptării unui act administrativ care afectează aceste drepturi. cât şi oportunitatea acestuia. organele administraţiei publice realizează o importantă economie de timp prin evitarea recurgerii la procedura judiciară.02. 6 al CEDO rezultă că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale privind încălcarea drepturilor civile.contestat. 793-XIV din 10. Astfel. 19 din Legea nr.P. se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente. 166 din C. poate adopta măsurile corespunzătoare pentru restabilirea legalităţii încălcate prin actul administrativ reclamat.6 În acest sens. Astfel. în limba de stat. după caz. Persoana poate solicita de la instanţa de contencios administrativ anularea în tot sau în parte a actului administrativ respectiv contestat. Astfel. să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori. De aici rezultă că persoana se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi în cazurile în care ea se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termenul legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Potrivit prevederilor art. în timp ce instanţele judecătoreşti nu se pot pronunţa decât asupra legalităţii actului administrativ atacat în justiţie. cit. să revoce actul administrativ emis cu acordul său. care necesită o serie de formalităţi şi uneori o perioadă de timp îndelungată până la soluţionarea definitivă a litigiului.2000. p. cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. Acţiunea se depune în scris. deoarece prin recursul administrativ graţios pe care îl adresează acestor autorităţi cel vătămat în dreptul său prin actul administrativ contestat organul sesizat poate adopta el însuşi. dacă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege nu este mulţumită de modul cum a fost soluţionată cererea sa de către organele administraţiei publice. Din art. încasarea prejudiciului material sau moral cauzat prin efectul actului administrativ. al Republicii Moldova. Procedura administrativă prealabilă mai prezintă un avantaj pentru reclamant în sensul că organul administraţiei de stat emitent al actului administrativ sau organul ierarhic superior al acestuia pot verifica şi dispune asupra actului contestat atât în ceea ce priveşte legalitatea. Instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată de asemenea dacă persoana nu a primit răspuns la cererea prealabilă în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei.C. Op. 67-81 40 . cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă.2 Condiţiile introducerii acţiunii în instanţa de contencios administrativ Procedura în faţa instanţei de contencios administrativ începe cu introducerea acţiunii în instanţa de contencios administrativ. fără să mai fie necesară intervenţia instanţelor judecătoreşti. procedura administrativă prealabilă este importantă pentru înseşi autorităţile administrative. Actelor administrative sunt asimilate şi cazurile de nesoluţionare în termenele legale ori respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate..

(3) din Codul electoral.P.2000. (1) din Legea cu privire la petiţionare nr.C.1999 cu modificările intervenite prin Legea nr. obligarea soluţionării unei cereri şi plata despăgubirilor. 190-XII din 19.02. aceştia pot sesiza direct instanţa de contencios administrativ doar referitor la actele 41 . Cererea depusă în instanţă trebuie să fie însoţită de atâtea copii câţi pârâţi sunt indicaţi în cerere şi tot atâtea copii ale înscrisurilor se anexează pentru toţi pârâţii. inclusiv pentru instanţa de judecată. al Republicii Moldova.P. el fiind un termen general de prescripţie. fără respectarea procedurii prealabile. al intervenienţilor şi domiciliul lor. vom menţiona că reieşind din prevederile art. Acţiunea se semnează de către reclamant personal sau de reprezentantul lui cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. Acest termen nu se extinde asupra pretenţiilor de despăgubiri cauzate printr-un act administrativ emis de autoritatea publică. În asemenea cazuri trebuie anexată procura reprezentantului. al pârâtului. precum dovezile pe care se sprijină fiecare pretenţie.C. inclusiv actul administrativ contestat. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. 81 din C. numele reclamantului. acţiunile şi hotărârile organelor electorale pot fi contestate în termen de 3 zile de la data săvârşirii acţiunii sau adoptării hotărârii. 30 şi art.1995. 17 alin. Referindu-ne la funcţionarii publici. Astfel. iar în cazul în care nu a primit acest refuz va anexa o copie a cererii prealabile pe care a adresat-o autorităţii administrative şi dovada daunelor materiale cauzate prin actul emis ori prin refuzul soluţionării cererii. dacă sunt persoane juridice . stipulat expres de prevederile Codului Civil al Republicii Moldova. 28. persoana poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la îndeplinirea procedurii administrative.01. enumerarea documentelor anexate la cerere. potrivit art. Totodată trebuie să fie invocat detaliat obiectul litigiului: anularea unui act administrativ. care să ateste împuternicirile sale. dacă legea nu dispune altfel. judecătorul nu va da curs acţiunii în condiţiile prevederilor art. Potrivit art. 32 din Legea serviciului public nr. care dispun de dreptul de a sesiza instanţa de contencios administrativ în cazul contestării actelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare sau de destituire din funcţie.07.04. 63-XIV din 11. pretenţiile reclamantului. (1) din C. Dacă reclamantul nu va respecta aceste prevederi ale legii. 66 alin. 171 alin. Prin lege însă pot fi stabilite şi alte termene de acţionare în judecată. Cererea de chemare în judecată poate fi înaintată instanţei de contencios administrativ de către persoana vătămată într-un drept al său recunoscut de lege cu condiţia îndeplinirii procedurii prealabile. (1) al Legii nr. care stipulează că persoana lezată într-un drept al său recunoscut de lege poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă sau a expirării termenului de examinare a cererii prealabile. iar la acţiune se vor anexa obligatoriu actul administrativ a cărui anulare se cere sau refuzul autorităţii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept. 443-XIII din 04. 793-XIV din 10.şi sediul lor.elemente: denumirea instanţei căreia este adresată. 16 alin. De subliniat însă că acest termen este prevăzut şi în art.2001. precum şi de confirmarea despre respectarea procedurii prealabile.

în acest sens. Deci. acesta poate sesiza instanţa în interesele persoanei ale cărei drepturi constituţionale au fost încălcate. 793-XIV. Termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge. Însă procedura prealabilă este mai complicată şi mai îndelungată. potrivit art. 14 alin. vom menţiona că. Aceste discrepanţe permit persoanei. de către autoritatea emitentă sau de către autoritatea ierarhic superioară.1997. prin această Lege persoanei i se permite să apeleze la avocatul parlamentar în termen de un an de la data când presupune că i-a fost încălcat dreptul. Pornind de la explicaţiile Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie.de destituire din funcţie în termen de un an de la data când au luat cunoştinţă de acest act sub semnătură. 14 din Legea contenciosului administrativ. în cazul omiterii nejustificate a termenului de înaintare a cererii prealabile sau de înaintare a acţiunii în instanţa de contencios administrativ. persoana poate înainta avocatului parlamentar o cerere până la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor constituţionale sau din ziua când petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare. Art. la cererea prealabilă. Ulterior avocatul parlamentar trimite autorităţii respective un aviz de înlăturare a încălcărilor. 1349-XIII din 17. să se adreseze avocatului parlamentar cu cerere de anulare a actului administrativ. (1) din Legea nr. vom sublinia că în cazul în care persoana se va adresa repetat cu o cerere prealabilă în cadrul termenului stabilit de art. cererea prealabilă poate fi înaintată în termen de doar 30 de zile de la data comunicării actului administrativ.10. 42 . care poate înainta acţiune în instanţa de contencios administrativ fără limită de timp. fie de la data comunicării răspunsului. termenul de apelare în judecată va curge de la data primirii ultimului răspuns. iar. care urmează să fie examinat de organul contestat în termen de o lună şi numai după aceasta avocatul parlamentar oricând poate sesiza instanţa de contencios administrativ. iar avocatul parlamentar. În cazul în care autoritatea publică refuză soluţionarea unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau eliberarea unui act. de aceea în asemenea cazuri instanţa nu dă curs cererii. fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă. termenul de sesizare a instanţei curge de la data comunicării refuzului de soluţionare a cererii sau de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acestei cereri. 17 alin. inclusiv prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile. (2) din Lege reglementează expres că avocatul parlamentar sesizează instanţa de contencios administrativ în termenele prevăzute de legea organică cu privire la activitatea acestuia. nu sunt stabilite termene prin lege. fără limită de termen. deoarece. examinează cererea petiţionarului. în temeiul Legii cu privire la avocaţii parlamentari nr. Nu se admite înaintarea acţiunii în instanţă până la expirarea termenului de examinare a cererii prealabile de către organul competent sau până la expirarea termenului de soluţionare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege. Referindu-ne la avocatul parlamentar. Astfel.

cit. ci. 20 alin. dreptul la acţiune este dreptul la intentarea acţiunii. actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând. 116 din C.7 În sens material dreptul la acţiune se naşte din data comunicării răspunsului la cererea prealabilă de către organul emitent sau ierarhic superior sau de la data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri. dimpotrivă îl facilitează prin oferirea posibilităţilor ulterioare. acesta considerând că trebuie să-i fie teamă să apară personal în calitate de parte adversă în instanţa de contencios 7 Valeriu Zubco.3 Condiţiile de introducere în proces a funcţionarului public Introducerea în proces a funcţionarului public în litigiile de contencios administrativ nu obstrucţionează accesul liber la justiţie. ori de la data expirării termenului pentru soluţionarea acestor cereri şi se poate exercita în termen de 30 de zile. Fiind un termen de prescripţie. al Republicii Moldova. (3) al Legii nr. iar în sens material – dreptul la satisfacerea ori la admiterea acţiunii.753-XIV. persoana care din motive temeinic justificate a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.P.126 43 . Op. (1) din Legea nr. întreruperii. Astfel.Potrivit art. 17 alin. Astfel. Art.793-XIV. (4) al Legii nr. iar persoana poate fi repusă în termen. în conformitate cu prevederile art. Gheorghe Creţu. iar neexercitarea dreptului la acţiune în termenul stabilit conduce la stingerea acestui drept. legislatorul stabileşte un termen de 30 de zile de la data îndeplinirii procedurii administrative prealabile. termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ poate fi supus suspendării.. Potrivit art. 17 alin. 1. În ceea ce priveşte dreptul persoanei la contestarea actului cu caracter individual.C. 17 alin. în acest sens dreptul la acţiune pentru contestarea actelor administrative cu caracter normativ este imprescriptibil. În sens procesual. 793-XIV prevede expres că acţiunea poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pârâte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în care se solicită despăgubirii. În opinia noastră dreptul la acţiune poate avea două sensuri: material şi procesual. repunerea în termen se efectuează de către instanţă la cererea reclamantului. iar art. de a lucra sau a acţiona într-un mod responsabil. (4) al Legii stipulează că acest termen este unul de prescripţie şi începe să curgă din momentul în care se naşte dreptul în sens material. p. persoana lezată într-un drept al său recunoscut de lege printr-un act administrativ cu caracter normativ poate contesta acest act fără limită de timp. deoarece poate genera pericolul de paralizare a capacităţilor funcţionarului public. Anastasia Pascari. Deci aici se poate isca întrebarea dacă o asemenea cerinţă a legii este oportună.

1995 şi ale Legii cu privire la petiţionare nr.05.07. considerăm că el trebuie întrodus în proces nu în calitate de terţă persoană.administrativ pentru a nu fi obligat să plătească repararea. pe baza prevederilor art. cererea de chemare în garanţie acordă celui chemat în garanţie posibilitatea să-şi administreze toate probele şi să formeze apărarea în spijinul părţii pe care o garantează.1995. Deoarece chematul în garanţie poate fi obligat la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. În asemenea cazuri în litigiile de contencios administrativ funcţionarul public este introdus în proces în calitate de parte ca pârâtul deoarece cum s-a mnţionat funcţionarul public răspunde solidar cu autoritatea publică. condiţia nemijlocită privitoare la introducerea în proces a funcţionarului public în litigiile în materie de contencios administrativ reiese din disponibilitatea reclamantului de a formula pretenţii faţă de funcţionarul public al autorităţii administrative emitente sau care a refuzat să soluţioneze cererea. va fi făcută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. (3) funcţionarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii acesta fiind întrodus în proces ca terţă persoană. Astfel. 443-XIII din 04. iar în al doilea rând în cazul în care garantul pierde procesul prin acceiaşi hotărâre instanţa admite cererea de chemare în garanţie. Astfel. 44 . Referindu-ne la importanţa cererii de chemare în garanţie vom sublinia că se urmăreşte un scop dublu. Dacă acţiunea reclamantului de acest gen se va admite. autoritatea publică poate să înainteze instanţei de drept comun o acţiune de regres faţă de superiorul funcţionarului public sau faţă de conducătorul autorităţii publice. 30 din Legea serviciului public nr. ea poate fi depusă în instanţa de judecată separat. Această normă este o garanţie a cetăţenilor care se adresează la autorităţile publice pentru soluţionarea unei cereri în conformitate cu prevederile Legii serviciului public nr. rămânând valabilă doar pentru litigiile de contencios administrativ. dar în calitate de pârât. Cererea de chemare în garanţie. prin urmare printr-o singură hotărâre se admit ambele cereri. adică aceasta se află la discreţia reclamantului.793-XIV. Dacă cererea de chemare în garanţie nu a fost înaintată în procesul respectiv. În cazul în care funcţionarul public nu a fost inclus în proces.1994. Potrivit art. adică intervenient conform prevederilor noului Cod de procedură civilă. 190-XIII din 19. Astfel.05. rezultă că funcţionarul public chemat în judecată în cadrul aceluiaşi proces poate înainta o cerere de chemare în garanţie împotriva conducătorului sau altei persoane ierarhic superioare care i-a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii. 443-XIII din 04. funcţionarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică în condiţiile prevăzute de art. posibil chiar şi în cazurile unui grad redus de neglijenţă. Este regretabil că această instituţie procesuală atât de importantă a rămas nereglementată de noul Cod de procedură civilă. 33 din Legea nr.20 alin.

Însă prima condiţie. Totodată instanţa de contencios administrativ poate suspenda executarea actului şi din oficiu. prin care cererea lui O.4 Regimul de suspendare a actului administrativ contestat Suspendarea executării actului administrativ contestat poate fi solicitată de către reclamant instanţei de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acţiunii. O a doua condiţie care se cere îndeplinită şi care se află în legătură directă cu prima e ca prin măsura suspendării actului administrativ contestat să se prevină producerea unei pagube iminente. Instanţa de contencios administrativ trebuie să soluţioneze în regim de urgenţă cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat fără citarea părţilor.1. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Primăriei m. Într-o cauză de contencios administrativ Colegiul civil şi contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău prin încheierea de contencios administrativ din 1 noiembrie 2004 a dispus suspendarea executării dispoziţiei Primăriei m. iar în cazurile temeinic justificate şi în scopul prevederii unei pagube iminente. fără cererea reclamantului. Instanţa de recurs adoptând această soluţie a invocând prevederile art. este ca motivele suspendării să fie din start temeinice şi bine justificate. de suspendare a actului administrativ a fost respinsă. Chişinău şi a dispus anularea închierei instanţei de fond cu pronunţarea unei noi încheieri.793-XIV reclamantul poate solicita suspendarea executării actului administrativ contestat doar concomitent cu înaintarea în instanţa de contencios administrativ a cererii de chemare în judecată. Astfel. În caz contrar. 21 din Legea contenciosului administrativ care stipulează. considerate în mod eronat de către instanţă drept justificate. potrivit Legii nr. instanţa de contencios administrativ s-ar putea afla în situaţia nedorită ca prin invocarea de către reclamant a unor motive neserioase. deoarece reclamantul nu a dovedit în concret pericolul pagubei iminente care s-ar cauza prin menţinerea efectului actului administrativ a cărui suspendare se cere ( dosarul 3 r – 213/2005). care trebuie îndeplinită.M. iar încheierea instanţei de contencios administrativ privind suspendarea executării actului administrativ contestat este executorie de drept şi poate fi contestată cu recurs. Chişinău până la examinarea cauzei în fond. Pronunţarea pe marginea cererii de suspendare a executării unui act administrativ de autoritate se admite doar în cazul în care instanţa are pe rol ca obiect principal anularea acestui act. să fie paralizată activitatea autorităţilor publice şi să producă dereglări prin neexecutarea actului administrativ suspendat. concluzionând că soluţia instanţei de fond se bazează pe susţineri generale şi declarative. instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ din oficiu. Chişinău. real şi ireparabil. adică existând pericolul ca reclamantul să fie ameninţat prin executarea actului administrativ la un prejudiciu iminent. 45 . să provoace de la bun început o îndoială întemeiată asupra legalităţii actului administrativ contestat. Colegiul civil şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 16 februarie 2005 a admis recursul Primăriei m. că suspendarea actului administrativ contestat se admite în cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente. în cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente.

166 şi art. atunci ea este obligată să-şi expună opinia şi cu privirile la încetarea suspendării executării actului administrativ din momentul în care hotărârea va deveni irevocabilă. deoarece sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului. Deci la primirea acţiunii în materie de contencios administrativ judecătorul are la dispoziţie numai 3 zile pentru a decide în privinţa primirii. precum şi înscrisurile sau alte date pe care instanţa le consideră necesare la judecarea pricinii. (4) din acelaşi articol prevede expres că judecătorul printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs soluţionează în decursul a 5 zile de la depunere primirea cererii de chemare în judecată. inclusiv până când hotărârea judecătorească va deveni irevocabilă. pronunţă o încheiere prin care dispune primirea acţiunii pe rol şi solicită înmânarea copiei cererii de chemare în judecată şi a copiilor înscrisurilor anexate la cererea pârâtului.P. (1).P. Procedura în faţa instanţei de fond 2. Dacă instanţa de contencios administrativ va respinge integral acţiunea reclamantului ca neîntemeiată. Totodată instanţa judecătorească competentă care a emis încheierea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu este în drept să modifice. judecătorul în termen de 3 zile de la data depunerii cererii. dacă legea nu prevede altfel.Vom menţiona de asemenea. 168 alin. În prima zi de înfăţişare pârâtul este obligat să prezinte instanţei actele solicitate prin emiterea 46 .1 Acţiunile judecătorului instanţei de contencios administrativ după primirea cererii La sesizarea instanţei de contencios administrativ de către reclamant. judecătorul dispune de a obliga pârâtul să prezinte actul administrativ contestat şi documentele ce au stat la baza emiterii acestuia. decât numai după ce au decăzut temeiurile pentru care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ contestat. (2) şi (3) din C. 2.P. Astfel a fost instituţionalizat prin lege regimul de urgenţă. pornind de la natura şi importanţa lor. că suspendarea executării actului administrativ contestat admisă de instanţă poartă un caracter provizoriu. 167 din C. Concomitent judecătorul dispune citarea părţilor pentru prima zi de înfăţişare. Ele urmează a fi examinate într-un termen redus. Legislatorul a prevăzut aceste termene restrânse pentru soluţionarea chestiunii punerii acţiunii pe rol şi numirea primei zile de înfăţişare deoarece acţiunile în materie de contencios administrativ trebuie să fie soluţionate în regim de urgenţă. În cazurile în care reclamantul indică în acţiune că pârâtul refuză să-i elibereze actul administrativ contestat. care se fixează în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol. până la examinarea litigiului în fond. trebuie să dispună punerea cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei în condiţiile prevăzute de art. În această fază judecătorul verifică faptul dacă reclamantul a respectat cerinţele art. cu toate că alin.C. să revoce sau să-şi anuleze propria încheiere privind suspendarea actului administrativ contestat până la examinarea pricinii în fond. şi dacă constată că aceste prevederi au fost respectate.C. ceea ce este o excepţie de la regulile generale prevăzute de C.C.

dacă pricina nu este de competenţa instanţei respective.P.P. 169 C. a judecăţii arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi. cererea de chemare în judecată se restituie printr-o încheiere motivată. unde.C. al Republicii Moldova sau o altă lege să le delege dreptul la acţiune în judecată în acest scop. În cadrul soluţionării chestiunii pentru primirea acţiunii potrivit art. dacă soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţământul soţiei în timpul sarcinii sau în primul an de la naşterea copilului. obligatorie pentru părţi. o organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor. dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită a o semna ori este semnată fără a se indica funcţia semnatarului. judecătorul refuză primirea ei dacă cererea nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedura civilă. însă judecarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală este imposibilă şi dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic deja lichidat. libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca C. dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi. sau 47 . Dacă pârâtul refuză să execute aceste prevederi ale legii. dacă cererea este depusă de un organ. dacă instanţa dată nu este competentă să judece pricina dată. în care judecătorul indică instanţa căreia trebuie să i se adreseze reclamantul. instanţa îi aplică o amendă judiciară în mărime de până la 10 salarii minime pentru fiecare zi de întârziere nejustificată. Iar potrivit art. pentru că în caz contrar instanţa poate să aplice amenda judiciară în mod repetat. asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri. Aceasta se aplică atunci când pârâtul nu a prezentat actul administrativ contestat şi documentele ce au stat la baza emiterii lui din motive neîntemeiate pe care le apreciază instanţa. Refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate la judecată a aceluiaşi reclamant.încheierii despre punerea cererii pe rol în instanţă. dacă judecătorul constată că reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri. ar fi trebuit să primească datoria şi dacă reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului.C. cu excepţia cazurilor când judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărârii judecăţii arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecăţii arbitrale care a pronunţat hotărârea. cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât. dacă există o hotărâre irevocabilă.C. dacă cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită a porni şi a susţine procesul. 170 C. asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau între părţi s-a încheiat o tranzacţie de împăcare. Dar însuşi faptul aplicării amenzii judiciare nu-l eliberează pe pârât de obligaţia de a prezenta actele solicitate. prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor. dacă nu sunt prezentate probe ce ar confirma adresarea creditorului unei instituţii financiare. conform legii.P. dacă la aceeaşi instanţă sau la o alta se află în judecată un litigiu între aceleaşi părţi. cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri. dacă cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.

Tot în faza primirii cererii de chemare în judecată. iar în cazul în care este imposibil de a judeca cauza în lipsa reclamantului. 24 alin.P. 48 . că ei nu dispun de aceste acte. dacă reclamantul îndeplineşte în termen toate cerinţele enumerate în încheierea judecătorului. 166 din C. plus un rând de copii pentru instanţă.2 Examinarea cererilor de către instanţa de contencios administrativ Judecarea acţiunii în materie de contencios administrativ are loc în termenul fixat de instanţă cu participarea reclamantului şi pârâtului şi/sau a reprezentanţilor acestora în şedinţă publică.C. (2) al Legii prevede că neprezentarea la şedinţă de judecată fără motive temeinic justificate a părţilor şi/sau a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cererii. în baza prevederilor art. Ulterior. iar pârâtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond.P.C. cu unele excepţii stipulate expres în Legea nr. certificate în modul stabilit într-un număr egal cu numărul de pârâţi şi de intervenienţi. ce poate fi atacată cu recurs. 24 alin. în caz contrar. Şedinţa judiciară se desfăşoară conform regulilor generale ale C. pe când în cazul unei acţiuni examinate în ordinea procedurii contencioase civile instanţa poate scoate cererea de pe rol dacă reclamantul legal citat nu s-a prezentat în judecată.C. Totodată în aceste încheieri judecătorul trebuie să indice cărui organ urmează a se adresa reclamantul dacă litigiul nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ sau cum trebuie să fie înlăturate circumstanţele care împiedică pornirea judecării pricinii şi îi restituie acestuia actele prezentate. ea nu se consideră depusă şi împreună cu actele anexate se restituie reclamantului printr-o încheiere judecătorească. 2. Astfel. cererea se consideră depusă la data prezentării iniţiale.P. numai în cazul în care va constata că este imposibilă judecarea pricinii în lipsa reclamantului legal citat. dacă reclamantul a înlăturat încălcările admise. 793-XIV. împotriva aceluiaşi pârât. cu aceeaşi acţiune. instanţa de contencios administrativ va scoate cererea de pe rol în condiţiile Codului de procedură civilă.modalitatea de înlăturare a circumstanţelor ce împiedică intentarea procesului. prevăzute pentru litigiile în materie de drept comun. acesta. în termen de 3 zile de la depunerea cererii. precum şi de procură sau de un alt document ce legalizează împuternicirile reprezentantului. dacă judecătorul constată că cererea a fost depusă fără a se respecta condiţiile art. După restituirea cererii de chemare în judecată nu se exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant. 267 din C. emite o încheiere pentru a nu se da curs cererii şi-i acordă reclamantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri. fără a fi anexate copiile de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisuri. (2) instanţa de contencios administrativ dispune de dreptul de a scoate cererea de pe rol conform prevederilor art. înmânându-i copia încheierii. nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa. sau de documentele care confirmă respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului. Art.

Anastasia Pascari.C. Chişinău privind anularea actului administrativ pe motivul neprezentării în şedinţa de judecată a reclamantului care nu a solicitat amânarea judecării cauzei. 24 alin. a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare pentru judecarea pricinii. al Republicii Moldova. Nu este de conceput ca prin această completare să se afecteze specificitatea contenciosului administrativ. sarcina probaţiunii revine ambelor părţi în sensul art. b) din Lege care oferă dreptul instanţei de contencios administrativ de a dispune din oficiu prezentarea de către pârât a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia. Totodată în litigiile de contencios administrativ sunt aplicabile regulile generale privind admisibilitatea probelor conform cerinţelor art. (2) din Legea contenciosului administrativ neprezentarea reclamatului în şedinţa de judecată poate constitui temei de scoatere a cererii de pe rol doar în cazul în care este imposibil de a examina cauza în lipsa acestuia. aceea de a 8 Valeriu Zubco. Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. dar completarea normelor contenciosului administrativ cu normele procedurale generale se admite numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu însăşi instituţia contenciosului administrativ. p. 24 alin. 121 din C.C. precum şi în materie de despăgubiri cauzate prin acte administrative contestate. În privinţa celorlalte acţiuni în materie de contencios administrativ.. aceasta fiind în mare parte diferită de procedura civilă obişnuită. care impune o procedură specială de sesizare a instanţelor judecătoreşti de soluţionare a cauzelor.Prin încheierea Colegiului civil şi contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2005 a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată a SRL .. Deoarece instanţa de fond a scos cerere de rol şi nu a examinat chestiunea cu privire la posibilitatea examinării cauzei în lipsa reclamantului.C.P.. (1) din C.8În acest sens art. 793-XIV. 130 din C. 34 din Legea nr. ci şi norme de drept procedural. 118 alin. (3) din Legea nr. Gheorghe Creţu. Astarost” cu anularea încheierii şi restituirea cauzei pentru judecare în fond (dosarul 3 r – 138/05). inclusiv semnificaţia lui recunoscută constant de către doctrina contenciosului administrativ şi jurisprudenţă.134 49 . 22 alin.P.P. pertinenţa probelor în sensul art.cit. raţiunea instituirii acestora constând în natura specifică a litigiilor în materie de contencios administrativ. Colegiul a admis recursul declarat de către SRL . Astarost” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat din m. Legea contenciosului administrativ conţine în dispoziţiile sale nu doar norme de drept substanţial. 793-XIV stipulează expres că dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. (2) pct. Op. O altă excepţie de la regulile generale de judecare a pricinilor în materie de contencios administrativ constă în aceea că în acţiunile în anulare a actului administrativ sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului. care trebuie să prezinte probe pentru confirmarea legalităţii actului administrativ contestat conform prevederilor art. 122 din C.P.C. administrarea şi aprecierea probelor pe baza prevederilor art. Însă şi în situaţia dată rămân valabile prevederile art.

(2) din Legea nr. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.2000. atunci când se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege.02. instanţa de contencios administrativ va putea decide anularea actului şi repunerea în drepturi a reclamantului. suntem în prezenţa contenciosului de plină jurisdicţie şi de anulare. respingerea acţiunii poate avea loc în cazul în care reclamantul a omis termenul de adresare către judecată sau de înaintare a cererii prealabile. Conform prevederilor art. de către o autoritate publică.05. în fine. 793-XIV. a) din Legea nr. implicit a procedurii aplicabile lui. 2. (1) lit. Această soluţie poate fi dată în cazul în care instanţa ajunge la concluzia că motivele acţiunii sunt neîntemeiate. 1 alin. De aici rezultă că instanţa de judecată va avea de cercetat existenţa dreptului subiectiv care aparţine reclamantului şi ilegalitatea actului administrativ prin care i se încalcă acest drept. dar în care regăsim şi unele norme procedurale cu caracter de completare din dreptul procesual civil. dacă autoritatea publică a respins cererea prealabilă din aceste motive şi nu există temeiuri justificate de repunere a persoanei în termen conform 50 . Astfel. instanţa judecătorească având o competenţă deosebit de largă în controlul legalităţii actelor administrative.2003. anume a dreptului administrativ. după deliberare instanţa de contencios administrativ competentă este împuternicită să respingă acţiunea reclamantului ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. 25 alin. De aceea.reprezenta un instrument fundamental al statului de drept. reclamantul poate cere instanţei de contencios administrativ competente. precum şi aplicarea de sancţiuni constând în acordarea de despăgubiri celor care au suferit prejudicii ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale.02. recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. reglementate de Codul de procedură civilă al în redacţia Legii nr. anularea actului. prin intermediul căruia persoana este apărată de abuzurile administraţiei. comune procedurii civile obişnuite (contencioase).3 Împuternicirile instanţei de contencios administrativ de fond Controlul pe care îl exercită instanţele judecătoreşti asupra activităţii autorităţilor administrative pe baza Legii contenciosului administrativ este un control de plină jurisdicţie. 225-XV din 30. Constatând existenţa acestor două elemente. Totodată prin aplicarea Codului de procedură civilă nu se schimbă natura juridică a contenciosului administrativ. În sensul art.2000. Totodată. deoarece contenciosul administrativ este şi continuă să rămână o instituţie a dreptului public. deoarece pârâtul a prezentat instanţei probe incontestabile că actul administrativ este legal şi întemeiat. — normele procedurale generale. prin emiterea de acte administrative ilegale. 793-XIV din 10. 793-XIV din 10. urmând a fi recunoscute două categorii de norme procedurale aplicabile: — normele procedurale speciale prevăzute de Legea nr. am putea specifica o analiză a aspectelor de ordin procedural aplicabile contenciosului administrativ. În aceste condiţii instanţele judecătoreşti pot să adopte orice măsură de restabilire a legalităţii încălcate.

actul administrativ contestat va trebui anulat integral.07. În situaţia în care această detaşare nu este posibilă. În situaţia refuzului de a rezolva o cerere sau a nerezolvării ei în termenul prevăzut de lege. 190-XIII din 19. ori să elibereze un certificat. şi nu ar mai avea rost o nouă cerere. 26 din Legea 793-XIV. precum şi să dispună adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întârzierea executării. existând o indisolubilă legătură între dispoziţiile legale şi cele ilegale. Anularea totală a actului administrativ poate avea loc în cazul în care reclamantul solicită anularea lui totală. o adeverinţă sau oricare alt înscris. Pentru ca anularea actului să fie totală. Instanţa poate obliga. celelalte prevederi ale actului continuând să producă efecte juridice. este necesar ca toate prevederile sale să fie ilegale. instanţa de contencios administrativ competentă. În cazul în care actul administrativ a fost anulat sau autoritatea publică refuză să emită actul administrativ. instanţa de contencios administrativ va obliga autoritatea publică să emită actul respectiv.P. dispune admiterea acţiunii şi anulează în tot sau în parte actul administrativ sau obligă pârâtul să emită actul administrativ cerut de el. nu mai este necesară procedura administrativă prealabilă. va obliga autoritatea emitentă respectivă sau funcţionarul public respectiv să-i dea reclamantului răspunsul cerut. ceea ce constituie o lezare adusă principiului separării puterilor în stat. iar când motivele acţiunii se referă numai la o parte a actului administrativ. În cazul în care instanţa de contencios administrativ sesizează controlul legalităţii unui act administrativ la cererea reclamantului şi constată că este întemeiată. Acţiunea mai poate fi respinsă dacă actul contestat nu constituie un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ. Anularea actului administrativ contestat în tot sau în parte poate fi admisă pe baza temeiurilor prevăzute de art.C. anularea se va produce doar asupra dispoziţiilor respective. deoarece reclamantul s-a adresat anterior organului chemat în judecată. adică pârâtul. consfinţit în Constituţia Republicii Moldova. adeverinţa sau alt înscris solicitat. de asemenea. întrucât aceasta are doar dreptul de a suprima dispoziţiile ilegale ale actului contestat. în temeiul prevederilor Legii cu privire la petiţionare nr. 116 din C. Instanţa de contencios administrativ competentă nu va putea hotărî totuşi conţinutul actului cerut şi nici condiţiile în care organul 51 . întrucât în situaţia în care ilegalitatea nu afectează decât unele dispoziţii ale actului atacat. ori să înlăture încălcările pe care le-a comis. Anularea parţială nu presupune însă şi dreptul instanţei de contencios administrativ de a schimba ceva din conţinutul actului supus controlului judecătoresc.prevederilor art. iar modificarea unui act administrativ de către instanţa de contencios administrativ competentă ar însemna substituirea acesteia organului administraţiei publice emitente.1994 cu modificările ulterioare. Totuşi un act administrativ nu este susceptibil de anulare parţială decât în cazul în care dispoziţia ilegală din conţinutul său poate fi detaşată de celelalte dispoziţii ale acestuia. sau dacă reclamantul a omis termenul de adresare şi nu a solicitat repunerea în termen. autoritatea publică să elibereze reclamantului certificatul. Dacă la cererea înaintată de reclamant autoritatea publică nu a dat răspuns în termenul stabilit de lege şi reclamantul îl va solicita. atunci poate fi anulată numai această parte.

dacă actul administrativ a fost recunoscut ilegal. iar legalitatea unui act administrativ depinde de legalitatea actelor sau a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui. adică în cel mult 30 de zile de la data în care hotărârea a devenit irevocabilă. Despăgubirea pentru întârzierea executării hotărârii se stabileşte în sume fixe de bani pentru fiecare zi de întârziere. direct şi fără întârziere. prin art. Totodată. (2) din Legea nr. s-a instituit pentru prima oară procedura prin care instanţa de contencios administrativ are dreptul concomitent cu admiterea acţiunii să supună autoritatea publică. 793-XIV. 13 din Legea nr. din care reiese că despăgubirile pentru temei de responsabilitate publică trebuie plătite integral. 52 . este oportună şi verificarea legalităţii acestora. (1) lit. Instanţa de contencios administrativ este în drept şi din oficiu sau la cererea reclamantului să se pronunţe asupra legalităţii actelor sau a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat în justiţie. Aceste despăgubiri constituie un mijloc de constrângere materială a autorităţii publice de a executa hotărârea judecătorească în termenul stabilit de lege sau de instanţa de judecată şi totodată au drept scop evitarea încălcărilor admise şi înlăturarea consecinţelor neexecutării hotărârii de către autoritatea obligată în aşa mod încât să restabilească pe cât e posibil dreptul încălcat al reclamantului. pentru a le obliga să se pronunţe asupra cererilor ce le sunt adresate. adică pârâtul. Aceste despăgubiri de întârziere însă nu au nici o legătură cu existenţa prejudiciului material sau moral. Potrivit principiilor dreptului administrativ privind relaţiile dintre autorităţile administrative şi persoanele private. Această prevedere legală este în concordanţă cu prevederile art. În cazurile în care controlul legalităţii acestor acte sau operaţiuni ce au stat la baza emiterii unui act administrativ cu caracter normativ ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ ierarhic superioare. 793-XIV. elaborate de Comitetul European de Cooperare Juridică de pe lângă Consiliul Europei. Deci reclamantul are dreptul de a cere ca instanţa de contencios administrativ să oblige organul administraţiei publice să-l despăgubească pentru daunele pe care i le-a produs actul administrativ contestat şi instanţa poate să acorde despăgubiri odată cu anularea actului administrativ. urmează a fi ridicată excepţia de ilegalitate în faţa acestei instanţe în condiţiile prevăzute de art. 41 din CEDO şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Scutari contra Moldovei). care urmează să se calculeze de la data expirării termenului de executare indicat în hotărâre sau de la expirarea termenului prevăzut de art.administrativ ar urma să rezolve cererea. la plata unor despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii în folosul reclamantului. Deoarece actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ nu pot face direct obiect al acţiunii în contenciosul administrativ. 32 alin. De aici rezultă că scopul urmărit de Legea contenciosului administrativ este de a pune la dispoziţia instanţelor judecătoreşti o cale procedurală de înlăturare a pasivităţii şi inacţiunii autorităţilor administrative. prin lege. 25 alin. Deci. deoarece s-ar încălca principiul separării puterilor în stat. b) al Legii nominalizate s-a dispus adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întârzierea executării hotărârii.

În această ordine de idei. în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii. denumirea. numai cu recurs. 405 din C. esenţa şi temeiurile recursului prevăzute de 53 . adică a pârâtului. calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei ale cărei interese le reprezintă. numele. Procedura în faţa instanţei de recurs 3. Cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea instanţei la care se depune recursul.C. numele sau denumirea intimatului şi adresa lui. ea dispune de dreptul de atac în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii integrale.1 Condiţiile şi termenele cererii de recurs Căile de atac sunt mijloacele procedurale prin care se poate obţine anularea. dacă legea nu dispune altfel. — obligarea organului administraţiei publice de a emite un act administrativ în cazul în care a refuzat reclamantului această cerere de a elibera un certificat. adresa lor. — obligarea autorităţii administrative de a întreprinde orice altă măsură necesară pentru înlăturarea încălcării dreptului recunoscut de lege reclamantului. Potrivit art. de a emite un nou act legal. data pronunţării hotărârii atacate cu recurs. Recursul împotriva hotărârilor instanţei de contencios administrativ se depune în instanţa care a pronunţat hotărârea şi se întemeiază în conformitate cu prevederile art. reformarea totală sau parţială a unei hotărâri pronunţate de instanţa de judecată de fond. hotărârea instanţei de contencios administrativ pe marginea acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale. data pronunţării şi dispozitivul hotărârii. 30 alin. (1) din Lege. Prin urmare. hotărârile instanţei de contencios administrativ sunt susceptibile de atac pe cale ordinară de atac. i-ar dacă persoana nu a participat la darea hotărârii. — pronunţarea asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ. argumentele admiterii sau respingerea acţiunii. — constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a consiliului raional. Deci. hotărârea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară în termen de 15 zile de la data pronunţării. 3. — anularea actului administrativ contestat şi încasarea despăgubirilor cerute de reclamant pentru prejudiciul material şi moral cauzat prin acel act. instanţa de contencios administrativ are următoarele împuterniciri şi poate adopta prin hotărârea sa următoarele măsuri: — anularea totală sau parţială a actului administrativ contestat în justiţie şi obligarea organului administraţiei publice.P. o adeverinţă sau orice alt înscris. denumirea instanţei care a emis hotărârea în fond.

(1) din C. în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ sunt scutiţi de taxa de stat pentru judecarea pricinilor.C. data declarării recursului şi semnătura recurentului. specialistul. urmând să achite taxa de stat. 793-XIV. b) din C. la ea se anexează documentul legalizat în modul stabilit. se pot alătura la recurs dacă poziţiile lor coincid în ceea ce priveşte temeiul recursului. expertul.P. prezentând o cerere scrisă. (2) din Legea nr.C. la cererea de recurs se anexează şi lista noilor înscrisuri. Dacă însă recurentul principal îşi retrage recursul sau dacă cererii de recurs nu i se dă curs sau dacă cererea a fost restituită. care conform prevederilor art. Însă recursul nu suspendă executarea hotărârilor judecătoreşti în litigiile în materie de contencios administrativ ce urmează a fi executate imediat. pentru ca partea nemulţumită de soluţia dată să-şi realizeze dreptul de atac în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii. cu excepţia noilor înscrisuri. sau există alte motive care exclud soluţionarea fondului în instanţa de recurs. recursul suspendă executarea hotărârii. Hotărârea dată în primă instanţă şi recurată nu poate fi executată până la expirarea termenului de declarare a recursului. (3) din Legea nr.P.C. se execută 54 . Totodată. Dat fiind faptul că în instanţa de recurs nu se pot prezenta probe noi. adică coreclamanţii. al Republicii Moldova. fără a se plăti taxa de stat. solicitările recurentului şi propunerile respective.2 Efectele recursului şi soluţiile la care se poate opri instanţa de recurs Recursul în contenciosul administrativ are efect suspensiv. În cazul în care temeiurile recursului nu coincid.C. 85 alin. copârâţii şi intervenienţii care participă la proces din partea recurentului. alăturarea la recurs produce efecte juridice în cazul în care aceasta a avut loc în interiorul termenului de recurs. repunerea în termenul de 15 zile poate fi efectuată de către instanţa de recurs în condiţiile prevăzute de art. persoana alăturată este în drept să depună recurs după regulile generale.P. interpretul şi reprezentantul doar cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvin. cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege. al Republicii Moldova. În cazurile când recursul se depune după expirarea termenului de declarare. 116 din C. dacă recursul este depus de pârât. până la examinarea recursului. 30 alin. coparticipanţii. 398 din C. 400 din C. (1) lit. care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire. iar martorul. spre exemplu restabilirea în funcţie a funcţionarului public şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru. Dacă cererea de recurs este depusă de către un reprezentant. Instanţa de contencios administrativ care a pronunţat hotărârea în lipsa unei părţi este obligată să comunice părţii hotărârea integrală.P.P. la cererea de recurs se anexează dovada de plată a taxei de stat în mărime de 50% din cea stabilită prin art.art. iar persoana alăturată a plătit taxa de stat.. conform prevederilor art. de aceea. Totodată. 793-XIV. au dreptul de a declara recurs părţile şi alţi participanţi la proces.C. Ţinând seama de prevederile art.P.C. şi art.. pe baza prevederilor art. 403 din C. 3. 256 alin. argumentul ilegalităţii sau netemeiniciei hotărârii atacate. iar dacă este declarat recurs. 16 alin. deoarece reclamanţii.

417 din C.02. 30 alin. după ce judecă recursul. să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe.. În consecinţă. instanţa de recurs este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe. Pornind de la sensul art. iar altele de casare. Totodată. dacă instanţa de recurs constată mai multe motive întemeiate. pentru a asigura o judecată unitară. în drept 55 . judecător Valeriu Zubco conf. Anastasia Pascari Curtea Supremă de Justiţie. 793-XIV din 10. (3) din Legea nr. iar actele de asigurare sau de executare efectuate în temeiul unei astfel de hotărâri îşi pierd puterea legală dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. restituind pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs. dr. anulând hotărârea primei instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţa de recurs şi dacă circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă. dintre care unele ţin de modificare.2000. să admită recursul şi să modifice hotărârea primei instanţe.P. dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol. hotărârea casată nu are nici o putere legală. însă normele de drept material au fost aplicate eronat. luând spre examinare pricina dacă constată că este competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în recurs. să admită recursul şi să dea o nouă hotărâre fără a restitui pricina spre rejudecare. recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.. să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe.C. să admită recursul şi să caseze hotărârea primei instanţe. aceasta casează integral hotărârea atacată. Conform art. univ.imediat de la data pronunţării.

279 alin. 461 CPC RM). încuviinţarea spitalizării forţate şi tratamentului forţat. restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute (procedura de chemare). reglementări generale cu privire la examinarea cauzelor în procedură specială de către instanţele de judecată (art. În partea generală a procedurii speciale sunt incluse norme juridice comune pentru toată procedura specială şi felurile acesteia: reguli generale cu privire la procedura specială.Vasile Creţu. 7. cu privire la intentarea procesului în procedură specială (art. respectiv. declararea fără stăpîn a unui bun mobil şi declararea dreptului de proprietate municipală asupra unui bun imobil fără stăpîn. 270 CPC RM). declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată. achitată de către petiţionar în cazul apariţiei unui litigiu de drept şi. (2) CPC RM). încuviinţarea adopţiei. pregătirea cauzei în procedura specială pentru dezbaterile judiciare. constatarea inexactităţii înscrisurilor în registrele de stare civilă. încuviinţarea examenului psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie. În partea specială a procedurii speciale se includ norme ce reglementează particularităţile procesuale ale examinării şi soluţionării cauzelor în procedura specială în coroborare cu fazele procesului civil: intentarea procesului pe cauzele în procedură specială. conferenţiar membru al Consiliului Superior al Magistraturii PROCEDURA SPECIALĂ Procedura specială reprezintă o instituţie complexă a procedurii civile a Republicii Moldova. norme juridice cu pricire la taxa de stat. doctor în drept. etc. dezbaterile judiciare asupra cauzelor examinate 56 . soluţionarea cauzei în procedura contencioasă. cu privire la particularităţile scoaterii cererii de pe rol în procedura specială. cu privire la capacitatea juridică a participanţilor procedurii speciale. limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii. norme cu privire la competenţa excepţională a instanţelor de judecată ale RM cu privire la examinarea cauzelor cu element de extraneitate în procedură specială (art. norme care permit atribuirea la procedura specială şi a altor feluri de procedură (art. În cadrul instituţiei procedurii speciale urmează să distingem structura acesteia: partea generală – capitolul XXIII CPC RM şi partea specială – capitolele XXIV – XXXIV CPC RM. reconstituirea procedurii judiciare pierdute (procedura de reconstituire)). 280 CPC RM). declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului (emanciparea). felurile procedurii speciale (constatarea faptelor care au valoare juridică.

57 . Unul din cazurile cînd legea apără un interes îl constituie constatarea faptelor care au valoare juridică în procedură specială. dacă e cazul restabilirii în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute (art. în cazul necesităţii constatării că petiţionarul are dreptul la depunerile băneşti sau titlul de valoare la ordin. De exemplu. În procedura specială persoana interesată poate să constate prin instanţa de judecată fapte juridice. În astfel de cazuri obiect al apărării în procedura specială îl constituie interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. În procedura specială apărarea judiciară se realizează prin constatarea interesului legitim. obiect al apărării judiciare în procedura specială îl constituie: 1) interesele legitime. Astfel. cere ca să-i fie apărat un interes legitim. anularea limitării în capacitatea de exerciţiu). care constituie temei al apariţiei. 281 – 343 CPC RM). Astfel. garantate şi consfinţite prin norme juridice. Interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice reprezintă diferite valori economice. limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii. recunoaşterea dreptului subiectiv necontestat. adresîndu-se în instanţa de judecată în procedura specială cu cererea de constatare a faptului care are valoare juridică. foloseşte sau dispune de un bun imobil cu drept de proprietate (art. Uneori în procedura specială apare necesitatea de a apăra drepturile persoanelor fizice şi a organizaţiilor forţat (pe cale judiciară) prin schimbarea statutului juridic al persoanei fizice (declararea capacităţii de exerciţiu depline a minorului (emanciparea). declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată. Obiect al procedurii speciale îl constituie diferite valori juridice apărate.în procedura specială. care poate constitui temei al realizării drepturilor subiective persoanelor interesate. „h” CPC RM). reglementări cu privire la pronunţarea hotărîrilor judecătoreşti pe cauzele examinate în procedura specială şi executarea acestora (art. În procedura specială persoana interesată poate să-şi apere prin intermediul instanţei de judecată drepturile subiective nelitigioase. 281 alin. de care depinde realizarea drepturilor sale subiective. 319 CPC) sau cînd este necesar de constatat dacă petiţionarul posedă. politice şi culturale. însă de care ea nu se poate folosi fără recunoaşterea acestora de către instanţa de judecată. determinarea statutului juridic al persoanei fizice. 3) determinarea statutului juridic al persoanei fizice sau alte valori juridice. modificării sau încetării drepturilor patrimoniale sau personale ale persoanelor fizice şi ale organizaţiilor. precum şi prin alte modalităţi. 2) drepturile subiective necontestate. că petiţionarul. Procedura specială este un fel al procedurii civile prin care nu se constată numai un fapt care are valoare juridică. (2) p.

se constată că în procedura specială este interzis litigiul de drept (art. cererea nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedura civilă. 265 CPC RM. deoarece între aceasta şi petiţionar există un litigiu cu privire la un drept real. În procedura specială existenţa sau inexistenţa faptelor juridice. însă poate exista un litigiu de fapt. 3 CPC RM). care trebuie dovedite în şedinţa de judecată. Procedurii speciale îi este caracteristic şi faptul că se deosebeşte de procedura contencioasă şi alte feluri de procedură a procedurii civile şi prin ceea ce priveşte examinarea cauzelor de către instanţele de judecată în fond. Litigiul de fapt cu invocarea elementului material-juridic constituie poziţia persoanei interesate ce constă în: incertitudinea sau opunerea faţă de constatarea sau dovedirea unui fapt. pe care instanţa de judecată era obligată să le ia în consideraţie ex oficio. De exemplu. Litigiul de fapt ce cuprinde elementul procesual. 280 alin. Persoana interesată poate invoca şi alte incidente procesuale ce duc la imposibilitatea desfăşurării mai departe a procesului pe cauza dată şi constituie temei al scoaterii de pe rol conform art. De exemplu. prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini. persoana interesată declină competenţa instanţei de judecată în soluţionarea cauzei date sau invocă un alt temei al încetării procesului prevăzut de art. de obicei apare în legătură cu faptul că persoana interesată invocă acele circumstanţe. În sensul procesual litigiul de fapt poate avea loc atunci cînd de către persoanele interesate este contestată legalitatea/temeinicia/ intentării şi desfăşurării procesului pe cauza dată. deseori este contestat de către persoana interesată. Obiecţiile întemeiate ale persoanelor interesate cu privire la cauza examinată în procedura specială permit înlăturarea greşelilor procesuale comise. persoana interesată poate solicita scoaterea cererii de pe rol. Un semn esenţial al procedurii speciale este opinia că în aceasta nu există un litigiu. De exemplu. poate să beneficieze de unul din elementele conţinutului litigiului de fapt: elemente material-juridice sau elementul procesual-juridic. probarea acestuia. probele aduse de petiţionar dovedesc despre lipsa faptului dat şi prin urmare cererea despre constatarea acestui fapt urmează a fi respinsă. Participantul la proces aderînd la poziţia persoanei interesate. care se examinează de instanţa de judecată. dat fiind faptul că după părerea sa. ceea 58 . Litigiul de fapt în sens procesual poate să constituie şi în lipsa capacităţii juridice procesuale la petiţionar. autoritatea de protecţie socială în calitate de persoană interesată în cauza despre constatarea faptului aflării la întreţinere. Cu referinţă la procedura specială există sau nu litigiul de drept şi de fapt. petiţionarul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. poate face obiecţii împotriva constatării acestui fapt.Procedurii speciale îi este caracteristic şi faptul că instanţele de judecată în acest fel de procedură examinează şi soluţionează numai acele cauze care sunt expres prevăzute de lege. 267 CPC RM.

care survine în cazul încălcării sau contestării acestuia. Prin litigiul de drept. Astfel ca. Litigiul de fapt nu contravine esenţei procedurii speciale (ca fel al procedurii necontencioase) şi nu întotdeauna duce la apariţia şi a litigiului de drept. în cazurile cînd litigiul de fapt evoluează într-un litigiu de drept. Litigiul de fapt se transformă într-un litigiu de drept. Însă. 2) conexarea de către petiţionar într-o singură cerere a mai multor cerinţe (solicitări) cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică şi soluţionarea litigiului de drept. conţinutul sau limitele acestuia. însă. 289 alin. instanţa de judecată. procedura specială se caracterizează prin lipsa litigiului de drept. atunci nu ar exista nici necesitatea constatării lui de către instanţa de judecată. persoana interesată poate contesta faptul abuzului de băuturi spirtoase sau substanţe narcotice. în esenţă. constă în aceea că dacă faptul care urmează a fi constatat ar fi fost atît de evident. ceea ce constituie o argumentare indiscutabilă a apariţiei litigiului de drept. În astfel de cazuri lipseşte litigiul de fapt şi deoarece faptele sunt considerate ca inexitente. apariţia litigiului nu este o necesitate a procedurii speciale. în cadrul procedurii speciale. deoarece pot fi disputate faptele. că n-ar avea dubii. ceea ce. ci nu ca litigioase şi apare necesitatea constatării acestora de către instanţa de judecată. Argumentarea existenţei litigiului de fapt. condiţionată de constatarea faptului. după cum prevede expres legea. 280 alin. de exemplu. ce rezultă din faptul dat (care se cere a fi constatat). Litigiul de drept se exteriorizează în disensiunile (dezacordul) care apare între petiţionar şi persoana interesată cu privire la existenţa raportului juridic. 59 . În aşa mod. Litigiul de drept în procedura specială apare în următoarele tipuri de situaţii: 1) atunci cînd de către persoana interesată este depusă o acţiune în instanţa de judecată de jurisdicţie comună sau specială. nu este contestat de nimeni. fără a atinge temeiurile de drept din care generează acestea. Deci. în cazul de limitare a persoanei fizice în capacitate de exerciţiu. Imposibilitatea soluţionării în procedură specială a litigiilor de drept nu dă temei de a considera că acest fel de procedură este nelitigios. conform art. persoana interesată nu-şi poate realiza drepturile sale subiective. Deseori existenţa faptului care se cere a fi constatat. dat fiind faptul că nu există un document. nu exclude posibilitatea contestării faptelor (litigiului de fapt). emite o încheiere de scoatere a cererii de pe rol şi explică petiţionarului şi persoanelor interesate dreptul de a soluţiona litigiul în procedura de acţiune civilă la instanţa competentă (art. 3 CPC RM). 3 CPC RM trebuie să înţelegem o astfel de stare a dreptului subiectiv. însă. precum şi impedimentele în realizarea acestuia. deoarece în acest fel de procedură pot fi soluţionate litigii de fapt.ce însă nu întotdeauna duce la transformarea lui într-un litigiu de drept. Această concluzie poate fi dedusă şi din practica judiciară. cînd persoana interesată pretinde asupra valorilor materiale.

realizarea cărora depinde de constatarea lor de către instanţa de judecată. 7 alin. a drepturilor subiective nelitigioase. dar şi în cazul cînd persoana interesată confirmă drepturile sale prin careva documente. 5) dacă însăşi instanţa de judecată ajunge la concluzia existenţei litigiului de drept. care va fi dovedit prin faptul constatat la cererea petiţionarului. Printre acestea pot fi enumerate: metode şi mijloace specifice de apărare. nu poate fi realizată prin aceleaşi mijloace. precum şi particularităţile procesuale a examinării cauzelor în procedura specială. care se deosebeşte de cererea de chemare în judecată ca mijloc procesual al intentării procedurii în acţiune civilă şi procedurii în contenciosul administrativ. Existenţa litigiului de drept nu constituie un semn esenţial al procedurii speciale. condiţionează existenţa unui mijloc procesual de intentare a acesteia. În aceeaşi reglementare se prevede că în cazul intentării proceselor de judecată a litigiilor de drept în acţiuni civile (procedura contencioasă) se depune cerere de chemare în judecată (acţiune). Legislaţia procesual civilă în vigoare (art. 3 CPC RM cererea de chemare în judecată constituie mijlocul de apărare a dreptului încălcat sau contestat. precum şi în alte cazuri. Imposibilitatea soluţionării litigiului de drept în procedura specială. respectiv. inexistenţa părţilor şi a intervenienţilor. Conform art. este procedura 60 . ca şi în cazul drepturilor subiective contestate. Legislaţia procesual civilă indică doar o deosebire între cerere şi cererea de chemare în judecată (acţiune). 3 CPC RM) stipulează cererea ca mijloc procesual de intentare a procedurii necontencioase (speciale şi ordonanţiale). lipsa litigiului de drept. Pentru constatarea existenţei sau inexistenţei litigiului de drept. sau schimbarea statutului juridic al persoanei fizice în cazurile prevăzute de lege.3) pretenţia persoanei interesate cu privire la existenţa drepturilor proprii asupra obiectului raportului juridic. de apărare a intereselor legitime şi a drepturilor subiective nelitigioase. iar principalul fel de apărare judiciară. instanţa de judecată trebuie să ia toate măsurile la interogarea persoanelor interesate pentru a constata dacă intenţionează să conteste drepturile care rezultă din faptele ce urmează a fi constatate. în care se realizează apărarea drepturilor prin examinarea litigiilor de drept. procedura specială presupune mijloc specific de intentare a acesteia şi. În baza celor menţionate. O trăsătură a procedurii speciale o constituie lipsa litigiului de drept – în sensul prohibitivităţii examinării şi soluţionării litigiilor de drept. 7 alin. Ceea ce poate fi argumentat prin aceea că apărarea interesului legitim. Procedura specială are semne caracteristice ce pot fi deduse din natura juridică a acesteia. iar apariţia acestuia duce chiar la imposibilitatea continuării procedurii speciale. În calitate de astfel de mijloc procesual este cererea. 4) litigiul de drept apare nu numai în cazul înaintării pretenţiilor la obiectul litigant.

dacă aceasta expres nu rezultă din conţinutul cerinţelor înaintate. denumită în procedura contencioasă ca pîrît. în cererea despre constatarea faptului.contencioasă. pe care petiţionarul îl urmăreşte în cauzele din procedura specială. Cererile pe cauzele în procedura specială nu se înaintează părţii adverse ca subiectului unei relaţii litigioase (conflictuale). cum are loc în cererea de chemare în judecată (vezi p. că cererea ca formă de pornire a procedurii speciale are caracteristicile sale. 3) în modificarea statutului de drept al cetăţeanului. 284 CPC RM. modificarea sau încetarea unui raport juridic. se arată care fapt petiţionarul cere a fi constatat şi în ce scop. Aşa. Cerinţele înaintate faţă de cerere se deosebesc de cerinţele înaintate faţă de cererea de chemare în judecată (acţiune). 166 CPC RM). care are sens juridic. ci instanţei de judecată. Fără aceste exigenţe nu poate exista cererea de chemare în judecată (acţiunea) şi nu există nici obiectul dezbaterilor judiciare. Lipseşte partea cu interese opuse. Calitatea incontestabilă şi caracterul unilateral ale procedurii speciale (în sensul lipsei celor două părţi cu interese opuse (diferite)) determină că cererea reprezintă adresarea petiţionarului în judecată cu rugămintea de a i se apăra interesul ocrotit de lege sau de a-i apăra dreptul subiectiv indiscutabil prin constatarea lui pe cale judecătorească. modificarea sau încetarea drepturilor personale sau patrimoniale. 2 art. În primul rînd. respectiv. Acest interes constă: 1) în stabilirea faptelor cu care legea leagă naşterea. Petiţionarul trebuie să reflecte despre aceasta în cerere. conţine cerinţe materiale ce rezultă din raportul material litigios adresată pîrîtului. Lipsa încălcării sau conflictului de drept predetermină şi conţinutul cerinţelor petiţionarului. Interesul petiţionarului în cauzele din procedura specială constă în realizarea unui sau altui drept subiectiv. Legea acordă un important sens juridic scopului. dar despre apărarea interesului ocrotit de lege al petiţionarului. Mai întîi de toate. în naşterea. Cererea de chemare în judecată (acţiunea) ca adresare către instanţa de judecată întotdeauna este însoţită de cerinţele (pretenţiile) persoanei interesate (reclamant) către pîrît. Scopul. Conţinutul cererii în procedura specială este distinctă şi trebuie deosebită de celălalt mijloc procesual – cererea de chemare în judecată (acţiunea). conform art. pe care îl urmăreşte petiţionarul în cauzele de procedură specială trebuie să aibă sens juridic. 2) în recunoaşterea (constatarea) dreptului necontestat de nimeni. Analiza legislaţiei procesuale civile care acţionează în prezent şi a practicii judiciare arată. realizarea căruia imposibilă fără hotărîrea judecătorească. este 61 . Scopul pretinde modificări sau constatări de fapt sau de drept ce ţin de statutul juridic al petiţionarului. În cerere nu trebuie să fie inclusă rugămintea privind apărarea unui drept concret încălcat sau contestat. rugămintea petiţionarului este adresată nu părţii adverse. cererea de chemare în judecată (acţiunea) se înaintează împotriva celuilalt subiect al raportului litigios şi. „c” şi „f” alin.

Prin urmare. În procedura specială petiţionarul încearcă să dobîndească apărare.a. Accentuarea elementelor cererii are o importanţă practică imensă.m. prezenţa sau lipsa la petiţionar a dreptului incontestabil. cu privire la acelaşi obiect şi în baza aceloraşi temeiuri. privind recunoaşterea drepturilor subiective necontestate. În afară de aceasta. cu care legea leagă naşterea.a. stabilind limitele obligaţiilor petiţionarului în dovedirea faptelor pe care se bazează întru confirmarea 62 . adică prin părţile sale componente interne. realizarea cărora este imposibilă fără constatarea lor judiciară ş.). modificarea şi încetarea relaţiilor de drept. Cererea identică nu poate fi examinată de către instanţa de judecată repetat. refuzul organului de tutelă şi curatelă de a declara minorului capacitatea sa deplină de exerciţiu ş. ci a unui interes ocrotit de lege. de care petiţionarul nu se poate folosi fără stabilirea acestuia în procedură judecătorească sau în schimbarea statutului juridic al cetăţeanului.a. care are sens juridic. În al doilea rînd. declararea persoanei decedate ş. ca obiect al cererii pe cauzele în procedura specială trebuie de înţeles cerinţa înaintată instanţei de judecată privind apărarea interesului ocrotit de lege pe calea stabilirii unui sau altui fapt. cu care legea leagă naşterea. cu care norma materială sau procesuală leagă apariţia consecinţelor de drept material şi de drept procesual: stabilirea faptului. Aşadar.. modificarea şi încetarea raportului juridic. elementele cererii individualizează cererea. care constituie temeiul adresării în instanţa de judecată (imposibilitatea de a primi sau restabili documentele corespunzătoare. cu care legea leagă naşterea. În primul rînd. de asemenea şi dreptul petiţionarului de a se adresa în instanţa de judecată cu cererea cuvenită. temeiurile cererii determină obiectul probaţiunii pe cauză. Prin urmare. Temeiurile cererii pe cauzele din procedura specială sunt condiţiile. Identice se numesc cererile aceluiaşi petiţionar. înfierea copilului. care are sens juridic. care constă în stabilirea faptelor. modificarea şi încetarea relaţiilor de drept. care demonstrează: prezenţa sau lipsa faptului. pe care petiţionarul îşi bazează rugămintea sa către instanţa de judecată privind stabilirea faptului.a. temeiurile cererii – sunt acele fapte juridice. declararea (recunoaşterea) persoanei dispărute fără urmă. permite delimitarea de alte cereri asemănătoare sau stabilirea identităţii cererii. privind înfierea ş. statutul de drept al cetăţeanului. în stabilirea dreptului necontestat de către nimeni. temeiurile cererii în cazurile din procedura specială constau din diferite fapte juridice. despre restabilirea documentului pierdut judiciar ş. emanciparea. însă apărarea nu a unui drept subiectiv încălcat sau contestat.d.Cererea ca mijloc procesual de apărare a intereselor petiţionarilor în procedură specială se caracterizează prin elementele sale.a. refuzul organelor de stare civilă de a corecta înscrierile din actele de stare civilă privind statutul civil. care au sens juridic. acestea sunt acele fapte juridice. Cererea în cazurile din procedura specială în calitatea elementelor sale are obiect şi temeiuri specifice. posibilitatea înfierii copilului. care demonstrează faptul juridic.

În al doilea rînd. inclusiv şi persoanele interesate. De aceea. declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică. pe care petiţionarul le invocă întru demonstrarea cerinţelor sale. Lipsa indicaţiilor directe despre posibilitatea modificării elementelor cererii.cerinţelor sale. Alţi participanţi la proces. ca parte iniţiatoare a procesului. că apărarea drepturilor civile se realizează şi prin alte metode. care reglementează modificarea acţiunii (cererii de chemare în judecată). Procedura specială se caracterizează printr-un obiect specific apărării judiciare – interesul ocrotit de lege. însă pînă la retragerea completului de judecată în camera de deliberare. apărarea dreptului incontestabil. enumerate în art. O analiză comparativă între art. modificarea elementelor cererii este posibilă în orice etapă a examinării cauzei în prima instanţă. astfel încît p. Schimbarea temeiurilor cererii presupune schimbarea împrejurărilor (condiţiilor). „1” art. Metodele de apărare a drepturilor civile se stabilesc în art. stabilirea statutului 63 . Apărarea drepturilor civile se realizează prin recunoaşterea dreptului. graniţele activităţii judiciare. 11 CC RM arată. În al treilea rînd. 11 CC RM ne permite să tragem concluzia. Aceasta este o cerinţă a principiului disponibilităţii. de care petiţionarul nu se poate folosi fără recunoaşterea lui pe cale judecătorească. În acesta este necesar a ne conduce de analogia legii procesuale. în pricinile procedurii speciale. O altă caracteristică a procedurii speciale o constituie metodele de apărare a intereselor petiţionarului. impunerea la executarea obligaţiei în natură. a nu permite modificarea concomitentă a obiectului şi temeiurilor cererii. Cu toate acestea. În al treilea rînd. În primul rînd. 11 CC RM nu este limitată. nu trebuie calificată ca interzicere de a face aceste modificări. modificarea elementelor cererii se permite doar la iniţiativa petiţionarului. obiectul şi temeiul cererii stabilesc limitele examinării judecătoreşti. că metodele enumerate în art. care constă în stabilirea faptelor cu care legea leagă naşterea. Schimbarea obiectului cererii constă în schimbarea cerinţelor petiţionarului. accentuarea elementelor cererii este necesară şi pentru exercitarea controlului de către instanţa de judecată asupra realizării de către petiţionar al dreptului său procesual în vederea modificării cererii. Soluţionarea din proprie iniţiativă şi adoptarea hotărîrii în privinţa cerinţelor neînaintate se interzic instanţei de judecată. modificarea şi încetarea raporturilor juridice. Instanţa de judecată examinează cauza doar în limitele cererii adresate instanţei judecătoreşti. 11 CC RM. şi altele. Lista metodelor de apărare a drepturilor civile. În cazurile în procedura specială este posibilă schimbarea elementelor cererii după primirea cauzei spre examinare. nu sunt în drept a modifica obiectul şi temeiurile cererii. 11 CC RM sunt aplicabile în majoritatea sa asupra drepturilor subiective încălcate sau contestate. ar trebui să fie respectate limitele realizării unei atare acţiuni procesuale. 10 şi art. prevăzute de lege. restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui. recunoaşterea nulităţii actului juridic.

Prin urmare. obiectul general al apărării în procedura specială constituie interesul ocrotit de stat. reprezentanţii organizaţiilor. participante pe cauzele în procedura specială. Putem vorbi despre obiecte diferite. în pofida cerinţelor legii. că în procedura specială nu se aplică normele privind înaintarea referinţei. iar rugăminţile petiţionarilor către instanţa de judecată despre constatarea faptului. care au caracteristicile sale proprii. sunt petiţionarii. modificarea statutului juridic al cetăţeanului pe calea. despre emancipare sau alte cerinţe sunt calificate ca cereri de chemare în judecată a părţilor interesate. legea utilizează termeni ca „petiţionari”. despre înlocuirea părţii care figurează greşit în proces. restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute. iar cîteodată şi prin lipsa normelor care reglementează poziţia procesuală de drept a subiectelor. care 64 . În parte. Din păcate. deoarece în procedura specială nu sunt părţi şi alte instituţii. cererii de asigurare a acţiunii. în practică. „persoane interesate”. iar părţile interesate – ca pîrîţi. de asemenea. ca caracteristică de bază a acesteia. declararea persoanei dispărută fără urmă. încuviinţarea adopţiei copilului de către persoane concrete. alte persoane interesate. predetermină şi alte caracteristici acestui tip de procedură civilă. şi. de exemplu. în privinţa participanţilor procesului pe cauzele în procedura specială. emancipării. După cum vedem. Aceasta are loc nu doar şi simplu. aceasta poate fi lămurit prin nivelul insuficient de înalt al profesionalismului unor subiecţi din raporturile procesuale civile.de drept al cetăţeanului ş. participante pe cauzele în procedura specială. exprimate prin aceea. Specificul subcategoriilor procedurii speciale predetermină şi alte metode de apărare a intereselor petiţionarilor prin întermediul procedurii speciale. particulare a apărării judiciare pe cauzele în procedura specială. Lipsa în procedura specială a litigiului de drept. Conform art. privind terţele persoane. declararea persoanei decedată. Specificul obiectului apărării în cauzele din procedura specială predetermină şi modalităţi (metode) specifice de apărare a cerinţelor în cauzele în procedura specială. specificul căruia se determină după natura unei sau altei categorii de cazuri în procedura specială sau de subcategoriile ei. petiţionarii pe cauzele în procedura specială nu de puţine ori sunt numiţi în documentele judiciare ca reclamanţi. deoarece între participanţii procesului pe cauzele în procedura specială şi procedura contencioasă există deosebiri principiale. 280 CPC RM persoanele.a. Metodele de apărare a intereselor petiţionarilor în cauzele în procedura specială sunt: constatarea faptelor care au valoare juridică. şi deosebirea substanţială în poziţia de drept a persoanelor participante pe cauzele în procedura specială în comparaţie cu participanţii procedurii contencioase. declararea dreptului de proprietate municipală asupra unui bun imobil fără stăpîn. Caracteristică a procedurii speciale o constituie. de asemenea. acţiunea cărora este orientată spre procedura contencioasă (acţiunilor litigioase).

2 art. persoanele. ci şi înţelegerea profundă de către judecători. executorii judecătoreşti ş. participante pe cauzele în procedura specială. Nu există petiţionar – nu există nici proces pe cauza în procedura specială. care îi deosebesc de părţi şi persoane terţe în procedura contencioasă şi procedura pe cauzele apărute din raporturile de drept public şi de petiţionarii din procedura în ordonanţă.a. care descriu persoanele. 280 CPC RM) la categoria participanţilor în proces. În legătură cu cele spuse trebuie de menţionat şi lacuna existentă. Stabilirea justă a statutului persoanelor. Astfel. că persoanele interesate reprezintă importanţi participanţi ai procesului pe cauzele în procedura specială. 55 CPC RM. Totuşi. dar. Caracteristicile. Stabilirea incorectă a poziţiei procesuale a participanţilor în proces pe cauzele în procedură specială atrage după sine erori judiciare şi. experţii.a. intrepreţii. participante pe cauzele în procedura specială. Cu toate acestea există. care are valoare juridică. Petiţionarii şi părţile interesate pe cauzele în procedura specială sunt atribuite prin lege (art. participante în cauzele în procedura specială. care reglementează componenţa participanţilor în cauzele civile. a interesului juridic în apărarea interesului său ocrotit de lege pe calea constatării faptului. 55. sunt petiţionarii şi persoanele interesate (alin. de care el nu se poate folosi fără confirmarea acestuia pe cale judecătorească. adică la persoanele participante în cauză. Fără dubii. 55 CPC RM faptul că petiţionarii sunt participanţii de bază ai procesului pe cauzele în procedura specială şi prin aceasta a delimita principial petiţionarii de persoanele interesate. 280 CPC RM). participante în cauzele în procedură specială. modificarea statutului de drept a persoanei fizice ş. ci şi intereselor statului. alţi jurişti a statutului petiţionarilor şi părţilor interesate în proces. La aceste caracteristici urmează a atribui: 1) prezenţa la persoanele. sunt destul de importante şi necesită nu numai reglementarea legală în continuare. Principial ei se deosebesc şi de alţi subiecţi ai raporturilor procesualcivile – martorii. prin urmare.. nu vor fi nici persoanele interesate. Această categorie a participanţilor procesului se caracterizează prin anumite caracteristici. are o mare importanţă practică. se conţin în multiple norme de drept material şi drept procesual.determină nu numai deosebirea între dînsele. care ar putea aduce atingere nu doar drepturilor şi intereselor cetăţenilor şi organizaţiilor. confirmarea dreptului său care nu a fost contestat de către nimeni. participantul de bază al procesului pe cauzele în procedura specială este petiţionarul. deosebirile există. conţinută în art. 65 . Lacuna respectivă trebuie înlăturată pe calea indicării în art. dar şi între acestea şi participanţii procedurii contencioase. Norma respectivă nu menţionează despre petiţionari ca participanţi ai procesului pe cauzele în procedura specială şi arată doar asupra persoanelor interesate. totuşi.

care poate să i-l aducă hotărîrea judecătorească – a constata un fapt. refuz în cerinţa înaintată privind apărarea interesului ocrotit de lege. sau în apărarea drepturilor. este caracteristic intrarea lor în procesul deja pornit (intentat) cu scopul realizării de către dînşii a atribuţiilor sale funcţionale (organele de tutelă şi curatelă. 6) persoanele.2) pornirea de către aceştia a cazului în procedură specială sau intrarea lor în proces pentru apărarea intereselor sale ocrotite de lege. organizaţie. 83. Interesul juridic al persoanelor participante în cauzele în procedura specială constă în rezultatul de drept aşteptat. libertăţilor şi intereselor legitime unui cerc nedetrminat de persoane. dobîndirea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil fără stăpîn ş. restabilirea dreptului ce izvorăşte din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin.a.a. înfierea (adopţia) copilului. persoană fizică. asupra desfăşurării procesului: pornirea procesului.a. 90 CPC RM). organele asigurărilor sociale. participante pe cauzele în procedura specială suportă cheltuieli judiciare pe cauza examinată (art. în virtutea principiului disponibilităţii ei. participante la cauzele în procedura specială.a. prin acţiunile sale procesuale de dispoziţie. libertăţilor şi intereselor legitime altor persoane la rugămintea lor. 66 . cît şi a statului. mai este caracteristic şi faptul că. atacarea hotărîrii primei instanţe în ordine de apel. 71 CPC RM). încetarea procesului pe cauza respectivă. scoaterea cererii de pe rol de către instanţa de judecată. 7. înaintarea hotărîrii judecătoreşti pe cauza în procedura specială spre executare organelor corespunzătoare – notariat. 73 CPC RM). modificarea şi încetarea drepturilor personale sau patrimoniale ale petiţionarului sau persoanei interesate. organele de înregistrate a actelor stării civile. Cererea privind apărarea intereselor unei persoane incapabile poate fi înaintată (depusă) indeferent de rugămintea persoanei interesate sau reprezentantului ei legal ( art. 7. 4) pentru unele persoane. 3) petiţionari pe cauzele în procedura specială sunt şi acele persoane. organele cadastrale.) şi de apărare a intereselor atît a cetăţenilor. care are valoare juridică care atrage naşterea. 84. 7) asupra persoanelor participante pe cauzele în procedura specială se răsfrînge puterea legală a hotărîrii judecătoreşti ş.. care în cazurile prevăzute de lege pot să se adreseze în instanţa de judecată cu cererea privind apărarea drepturilor. şi în procedura specială influenţează. organul autorităţii publice. organele de înregistrare a actelor de stare civilă ş. Casei Teritoriale de Asigurări Sociale ş. în interesele cărora cauza în procedura specială a fost pornită de către procuror ( art. declararea sa ca emancipat. insituţiile bancare. organele de tutelă şi curatelă. recurs şi revizuire. participante pe cauzele în procedura specială. 5) pentru persoanele.

289 CPC RM a atribuit petiţionarii la prima grupă a persoanelor. ci interes statal (obştesc). 7. în privinţa soluţionării cauzei. 73 CPC RM).71 CPC RM). a-şi înceta drepturile personale sau patrimoniale sau dobîndirea altui rezultat juridic. ele se clasifică în două grupe. Pentru petiţionari este caracteristic aceea. şi alte legi. persoane fizice. aşi dobîndi. care sunt ocrotite de lege şi în majoritatea cazurilor ei sunt iniţiatorii intentării procesului în procedura specială. Cerinţele lor poartă caracter personal şi se determină prin scopul constatării judiciare a circumstanţelor. 55. reieşind din aceste considerente. libertăţilor şi intereselor legale ale altei persoane. care în cazurile prevăzute de Codul de procedură civilă. organizaţii. provoacă alte consecinţe de drept. încetează drepturile personale sau patrimoniale. că ei îşi apără interesele sale proprii. modifică. 67 . organul administraţiei publice. sau în obţinerea altui rezultat juridic. Persoana. de asemenea. în interesele căreia a fost intentat cazul în baza cererii persoanelor şi organelor. Persoanele din grupa dată nu au. care conform legii au dreptul de a se adresa în instanţa de judecată pentru apărarea drepturilor. care a dobîndit pentru sine consecinţele de drept respective. demonstrează prezenţa la dînşii a drepturilor respective. Subiectul. participante în cauzele în procedura specială se referă: procurorul (art. unui cerc nedeterminat de persoane sau în apărarea intereselor statului şi societăţii (alin. Dreptul la intentarea proceselor procedurii speciale aparţine persoanelor juridic interesate. ei apără în cauzele în procedură specială interesele sale ocrotite de lege. fără de care ei sunt lipsiţi de posibilitatea realizării drepturilor sale subiective. Scopul adresării persoanei juridic interesate în instanţa de judecată constă în obţinerea. care au în soluţionarea cauzei respectivă un interes de drept personal. a-şi face. O grupă o constituie participanţii procesului. La cea de-a doua grupă a persoanelor interesate din punct de vedere juridic. Anume. La dînşii se referă petiţionarii şi persoanele interesate. şi după caracterul acţiunilor procesuale săvîrşite de către ei. sunt înştiinţaţi despre începerea procesului şi participă în el în calitate de petiţionar. libertăţilor şi intereselor legale ale altor persoane. Aceştia pot fi persoane fizice şi organizaţii pentru care hotărîrea judecătorească pe cauza în procedura specială dă naştere. numaidecît este cointeresat juridic personal şi ocupă poziţia procesuală a petiţionarului pe cauza în procedura specială.Urmează a avea în vedere. ca scop juridic pe care îl urmăresc persoanele participante în cauzele în procedura specială. legislatorul în conformitate cu art. participante în cauzele în procedura specială. pot intenta cauze civile întru apărarea drepturilor. modifică statutul lor de drept. interes juridic personal. a-şi modifica. 2 art. că după caracterul interesului juridic. În puterea interesului personal de drept în soluţionarea cauzei. modificarea sau încetarea drepturilor personale sau patrimoniale.

Ele nu pot îndeplini aşa acţiuni procesuale. volumul drepturilor petiţionarilor. dacă are motive întemeiate. anume. participante în cauzele procedurii speciale şi. consecinţele ei de drept. petiţionarul este în drept să ceară.Petiţionarii pe cauzele în procedura specială obţin prin instanţa de judecată hotărîri pozitive. trecerea dintr-o etapă în alta. este purtătoarea interesului ocrotit de lege. de acţiunile lor de dispoziţie depinde mişcarea procesului pe cauză. care influenţează la trecerea procesului de la o etapă la alta. Mai mult ca atît. de a modifica obiectul cererii (de exemplu. După intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti. De la achitarea cheltuielilor de judecată (taxa de stat) petiţionarii în cauzele în procedura specială nu sunt scutiţi (art. În calitate de unul dintre cele mai importante drepturi ale petiţionarului poate. Reieşind din cele menţionate. Legea prevede prezenţa drepturilor procesuale. ea consituie baza realizării acelui interes juridic. ca purtători ai interesului ocrotit de lege. O trăsătură caracteristică a procedurii speciale o constituie şi aceea. Procesul pe cauza în procedura specială se realizează în interesele petiţionarului şi. La petiţionari în cazurile în procedura specială există cointeresare atît material-juridică. că cazurile acestui tip de procedură judiciar-civilă se examinează cu participarea petiţionarului şi persoanelor interesate. asupra lor se extinde puterea ei legală. participante în proces mereu în apărarea propriilor sale interese şi participînd în proces din numele său şi în interesele cărora de alte persoane se intentează proces în scopul realizării apărării intereselor ocrotite de legea materială şi procesuală. care constau din taxa de stat şi cheltuielilor legate de examinarea cauzei. Petiţionarii se folosesc de toate drepturile procesuale. stabilirea faptului relaţiilor de rudenie) sau temeiurile cererii. ca persoanei. nici pîrîţi şi nici terţe persoane. Persoanele interesate în cauzele în procedura specială – nu sunt nici copetiţionari. petiţionari pe cauzele în procedura specială sunt cetăţenii şi organizaţiile. indica dreptul său de a refuza cerinţele înaintate în cerere. se presupune. care participă în cauzele în procedura specială. cît şi de drept procesual în soluţionarea cauzei. este mult mai larg spre deosebire cu alţi participanţi. în locul constatării faptului aflării la întreţinere. care pot aparţine doar petiţionarului. prin lege în sarcina lor au fost puse cheltuielile de judecată. la atingerea căruia se îndrepta petiţionarul. cum ar fi recunoaşterea cerinţelor 68 . 85 CPC RM). care. Aceste drepturi prin natura lor sunt de dispoziţie şi sunt îndreptate spre dispunerea de obiectul procesului. care le sunt atribuite participanţilor la proces. de aceea. Petiţionarul este participantul de bază al procesului civil în cauzele procedurii speciale. Nivelul cointeresării juridice a petiţinarilor este mult mai înalt în comparaţie cu persoanele interesate. de exemplu.

. nu numai că eliberează instanţa de posibilitatea de a stabili circumstanţele de fapt a cauzei.a. dar mai duce şi la încălcarea intereselor şi drepturilor cetăţenilor. 280 CPC RM). în baza căruia se poate delimita petiţionarii de persoanele interesate pe cauzele procedurii speciale se consideră pornirea procesului. felurile persoanelor interesate. nu sunt în drept să înainteze cerinţe opuse ş. la pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare. trăsăturile acestor persoane. nu suficient de sever şi principial. În legătură cu aceasta Plenul Curţii Supreme de Justiţie RM în p. că încălcarea prevederilor alin. că un număr mare de cazuri în procedura specială sunt examinate şi soluţionate de către instanţele de judecată cu încălcarea cerinţelor legii procesuale. instanţa de judecată este obligată să-i atragă pentru participarea în şedinţele de judecată. toţi cetăţenii interesaţi în soluţionarea cauzei.12. dar nu Vezi: Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme USSR din 21.9 Aşa poziţie severă se lămureşte prin aceea. ceea ce nu este mai puţin important. 6 al Hotărîrii din 20. Acesta este un criteriu foarte important pentru delimitarea lor. participante în cauzele procedurii speciale şi care le deosebesc de alţi participanţi în proces (în primul rînd de petiţionari). Primii – intentează procesul. ele nu pot încheia tranzacţie de împăcare. din iniţiativa instanţei de judecată sau altui participant în proces. 2 art. În practica judiciară şi ştiinţa dreptului procesual civil. 280 CPC RM) prevede examinarea şi soluţionarea cazului în procedura specială cu participarea persoanelor interesate. însă. Legea (alin.a. nu există o poziţie unică pe întrebările respective. pe însăşi persoanele interesate între ele. în general. 9 69 . a atras atenţia intanţelor de judecată la aceea. În normele dreptului procesual civil nu se conţin nici trăsăturile în baza cărora s-ar putea deosebi petiţionarii de persoanele interesate. ca important neajuns (greşeală) pe care îl realizează instanţele. dar în acelaşi timp nedeterminînd sensul la „petiţionar” şi „persoană interesată”. şi. – Culegere a hotărîrilor Plenurilor Judecătoriilor Supreme USSR şi Federaţiei Ruse în cauzele civile. Datele practicii judiciare mărturisesc. 1995. 2 art. Unul din criterii.06. ş. a statului şi societăţii.1985 „Cu privire la practica judiciară în cazurile despre constatarea faptelor care au valoare juridică”. Editura „Spark”. ca sensul „persoanei interesate”. Această constatare a organului judiciar suprem urmează a fi recunoscut pozitiv. 280 CPC.1993 „Cu privire la practica judiciară în cazurile despre constatarea faptelor ce au valoare juridică”. că determinînd. de asemenea. organizaţiilor şi. iar ultimii – intră în proces din iniţiativă proprie. Legislaţia procesual-civilă cu certitudine delimitează petiţionarii de persoanele interesate în cauzele procedurii speciale (alin. A 4-a ediţie. 2 art. 2 art.petiţionarului (analogic recunoaşterii cererii de chemare în judecată). 280 CPC RM. drepturile lor procesuale şi obligaţiile. La timpul său Plenul Judecătoriei Supreme USSR a calificat examinarea cazurilor procedurii speciale în lipsa persoanelor interesate ca temei de anulare a hotărîrii judecătoreşti. Moscova. Plenul apreciază neîndeplinirea cerinţelor alin.

Aceasta este doar una din categoriile „persoanelor interesate”. care nu corespunde cu poziţia persoanei în a căruia interes a fost intentat procesul. Din această regulă generală pot fi extrase şi cîteva excepţii. nu pot fi atribuiţi la categoria petiţionarilor. 7. interesul cărora constă în pornirea procedurii speciale în apărarea intereselor persoanelor. părinţii şi alţi reprezentanţi legali. cărora le este acordat dreptul asupra intentării cazurilor în procedura specială. De exemplu. Aceşti participanţi ocupă în proces o poziţie independentă. cărora le aparţine interesul ocrotit de lege. dar se deosebesc ei după caracterul interesului. a acestui fapt în interesele minorului (în cauză el ocupă poziţia petiţionarului) nici într-un caz nu influenţează asupra relaţiilor sale cu procurorul în privinţa dobîndirii de către minor a dreptului asupra succesiunii sau pensiei. procurorul în interesele minorilor este în drept de a se adresa cu cerere privind constatarea faptului existenţei legăturilor de rudenie între minor şi alte persoane concrete sau faptul aflării minorului la întreţinerea defunctului în scopul primirii pensiei sau succesiunii. cetăţeni. ca purtători (subiecţi) ai interesului ocrotit de lege nu depind de dreptul sau faptul juridic recunoscute de instanţa de judecată. şi. urmează a fi atribuiţi la categoria „persoanelor interesate”.unicul şi nu cel mai important. avocatului parlamentar. enumeraţi în alin. mama copilului minor se adresează în instanţa de judecată cu cererea privind constatarea faptului de recunoaştere a paternităţii pentru primirea de către copil a succesiunii. În baza faptului constatat de către instanţa de judecată între dînşii nu apar raporturi materiale corespunzătoare. cînd aceasta este direct indicat în normele dreptului material sau procesual. Relaţiile lor cu petiţionarii. 2 art. cetăţenilor. 70 . Comun pentru dînşii este dreptul de intentare a procesului. acestea sunt o asemenea categorie a persoanelor interesate. însă. Ei singuri intentează cazul privind apărarea intereselor ocrotite de lege ale altor persoane. cînd cazul este intentat la cerinţa petiţionarului. Prin urmare. în conformitate cu care cercul persoanelor. cărora nu tuturor şi nu întotdeauna le este posibil intrarea în procesul deja pornit din iniţiativa sa sau iniţiativa instanţei de judecată. alte organizaţii statale şi obşteşti. care au dreptul de a înainta cerere în cauzele procedurii speciale nu se limitează doar la petiţionari. organul de tutelă şi curatelă. 73 CPC RM – procurorului. art. 73 CPC RM şi în alte acte normative. Interesul juridic la aceşti subiecţi nu poartă un caracter personal. care apără interesele minorilor. cînd aceasta este prevăzut în lege. enumerate în art. procurorul. Dreptul respectiv este oferit şi persoanelor. 71. 7. Constatarea. În afară de aceasta. De exemplu. alte organe ale administraţiei publice. organelor financiare şi locative. de asemenea. ei apără interesele altor persoane. Subiecţii. altor organe a administraţiei publice şi organizaţiilor obşteşti. 71. organului de tutelă şi curatelă.

care dă naştere la relaţii corespunătoare între petiţionari şi persoane interesate. Ei pot deveni generatorii litigiului de drept. că relaţiile lor cu petiţionarul depind de cerinţele satisfăcute de instanţa de judecată. Ei intră în procesul pornit deja de către petiţionar pentru apărarea drepturilor sale şi a intereselor ocrotite de lege. atît din iniţiativă proprie. 73 CPC RM). Aceste persoane pot fi atrase sau pot intra din propria iniţiativă în proces în calitate de persoane interesate. 71. Participarea celei de-a doua grupe a persoanelor interesate se caracterizează prin aceea. Între petiţionar şi grupa respectivă a persoanelor interesate există o legătură de drept material clar definită. 73 CPC RM. enumerate în art. Interesele grupei de persoane interesate respectivă se pot opune intereselor petiţionarului. acele circumstanţe. Într faptul constatat la rugămintea petiţionarului şi drepturile sau interesele ocrotite de lege ale peroanelor interesate există o anumită legătură. 71 . cît şi din iniţiativa instanţei de judecată sau altor participanţi la proces. Acestei categorii a persoanelor interesate nu le este caracteristic pornirea procesului în interesele petiţionarilor. 74 CPC RM). 2) intrarea sau atragerea în procesul deja intentat pentru a depune concluzii (art. Ea este determinată de obiectul apărării judiciare. că în procesul civil în calitat de persoane interesate pot participa diferite organe ale administraţiei publice. Persoanele interesate din această categorie au dreptul să atace hotărîrea adoptată. Formele de participare ale organelor conducerii de stat în procesul civil sunt: 1) pornirea procesului civil în apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale unor alte persoane sau ale statului (art. pornite de petiţionar deja sunt sau pot fi purtătorii dreptului subiectiv corespunzător. Astfel. Mai concret. deoarece fiind atraşi să participe în proces sunt deja în drept să prezinte dovezi întru confirmarea dacă cerinţele petiţionarului sunt fondate sau nefondate. care se deosebesc de categoria anterioară. de constatarea cărora în şedinţa de judecată depinde naşterea. 7. Urmează a avea în vedere. că pe cauzele procedurii speciale participă şi o altă categorie a persoanelor interesate. aşa cum puterea legală a hotărîrii se răsfrînge şi asupra lor. că persoanele interesate la momentul intentării sau examinării cauzei. dar nu a drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale petiţionarului. Ei intră în procesul deja pornit de către petiţionar sau de către persoanele.Legislaţia şi practica judiciară arată. averea succesorală putea fi deja primită de către succesori conform legii. asupra căruia tinde petiţionarul. modificarea şi încetarea la petiţionar a dreptului subiectiv. în cauzele privind constatarea faptului existenţei relaţiilor de rudenie a persoanelor pentru dobîndirea succesiunii. Nu se exclude.

Aşadar. În practica judecătorească pentru depunerea concluziilor în cauzele procedurii speciale este caracteristic participarea următoarelor tipuri de organe ale administraţiei publice: organele de protecţie socială (casele teritoriale ale asigurărilor sociale). În acest sens astfel de organe ale administraţiei publice de asemenea se atribuie la categoria persoanelor interesate. nu acordă posibilitatea pentru 72 . Necoinciderea în proces a intereselor lor. persoanele de bază. Vorbind despre persoanele interesate în cauzele procedurii speciale urmează a avea în vedere şi aceea. acestea sunt acele organe ale administraţiei publice în care petiţionarul îşi realizează în baza hotărîrii judecătoreşti drepturile sale subiective şi interesele legale. care administrează averea municipală. Participînd la examinarea cauzei pe calea depunerii conlcuziilor. Hotărîrile în privinţa acestora cazuri de procedură specială pentru majoritatea organelor administraţiei publice au putere obligatorie. secţiile financiare ale organelor administraţiei publice locale. participante în cauzele procedurii speciale sunt petiţionarii şi persoanele interesate. organele locative şi organele gospodăriei comunale. ele direct nu apără interesele petiţionarilor.În conformitate cu art. În concluziile lor ele trebuie să facă menţiuni (referiri) nu numai asupra unor fapte aparte. în care se execută (îndeplinesc) hotărîrile judecătoreşti. nu au împuterniciri.a. organele. drepturilor şi obligaţiilor. Sensul participării persoanelor interesate în procesul civil în cauzele procedurii speciale constă în aceea. Ele intră în proces în scopul realizării funcţiilor atributelor prin lege. că ele reprezintă acele instituţii. organele notariale. participante în cauză prin intentarea procesului întru apărarea drepturilor şi intereselor altei persoane. Adică. organele administraţiei publice. din acel simplu motiv. organele care îndeplinesc înregistrarea de stat a imobilelor. că hotărîrea judecătorească poate aduce atingeri intereselor sale ocrotite de lege. că cazurile procedurii speciale se referă (atribuie) la categorii specifice de cazuri civile. dar şi asupra fondului cerinţelor înaintate. care le-ar oferi posibilitatea de a dispune de cererea depusă. 74 CPC organele autorităţii publice pot din propria iniţiativă sau din iniţiativa instanţei de judecată să intre în proces cu scopul depunerii concluziilor. instituţiile medicale corespunzătoare pe cauzele privind spitalizarea forţată şi tratarea ce- tăţenilor sau încuviinţarea examenului psihiatric sau spitalizarea persoanei în staţionarul de psihiatrie ş. intrate în proces pentru a depune concluzii. organele de înregistrare a actelor stării civile. Spre deosebire de organele administraţiei publice.

Este necesar a cunoaşte într-o măsură suficientă categoriile de bază a acestor cauze (art. dar. prenumele. faptul posesiunii de bună-credinţă. de asemenea. de asemenea. prenumelui şi patronimicului întreprinzătorului individual conform documentului său de identificare (paşaport (buletin de identitate) sau adeverinţa de naştere). care au valoare juridică. dacă documentele de lichidare nu s-au păstrat şi este imposibil de a le reconstitui (restabili). a sesiza. care definesc natura acesteia. 281 CPC RM). Pe lîngă caracteristicile procesuale proprii examinării cauzelor privind constatarea faptelor. predetermină particularităţile procesuale ale pregătirii cazurilor spre dezbaterile judiciare în procedura specială şi examinarea acestora. faptul aparţinerii documentului ce constatează un drept. natura material-juridică a subgrupelor procedurii speciale (se are în vedere categoriile concrete de cauze ale procedurii speciale) determină nu numai metodele specifice de apărare a drepturilor şi intereselor participanţilor în proces. 333 CC RM). faptul lichidării persoanei juridice într-o anumită perioadă. asupra conţinutului hotărîrii judecătoreşti pe astfel de cauze şi modalitatea realizării acestora. şi. modificarea sau încetarea drepturilor cetăţenilor şi organizaţiilor în sfera antreprenoriatului şi altei activităţi economice – faptul aparţinerii construcţiei sau terenului de pămînt în drept de proprietate. 332 CC RM) sau a unui bun imobil al altuia pe parcursul a 5 ani (art. patronimicul întreprinzătorului individual. Prezenţa lor. cînd stabilirea persoanei care răspîndise informaţia este imposibil ş. *****Cea mai răspîndită categorie (subgrupă a procedurii speciale) a cauzelor procedurii speciale o reprezintă cauzele cu privire la constatarea faptelor. de asemenea. numele.denumirea petiţionarului şi persoanelor interesate ca părţi în proces pe cauzele procedurii speciale. faptul răspîndirii informaţiei care defăimează reputaţia persoanei juridice sau a întreprinzătorului. faptul aparţinerii bunului imobil în drept de proprietate. Procedurii speciale îi sunt caracteristice şi alte însuşiri. mai există şi anumite trăsături ale dezbaterilor judiciare şi a altor 73 . cînd denumirea persoanei juridice. care acţionează în sfera antreprenoriatului sau altei activităţi economice a organizaţiei sau întreprinderii individuale. arătate în document nu coincid cu denumirea persoanei juridice din documentele fondatoare. 281 CPC RM. a numelui. că în competenţa materială a instanţelor judecătoreşti pe lîngă faptele. cercetarea circumstanţelor cauzei. înregistrate conform procedurii corespunzătoare. prin alte legi în competenţa instanţelor se poate atribui şi constatarea altor fapte. care au valoare juridică (art.a. care au valoare (importanţă) în naşterea. enumerate în art. de care depinde naşterea. faptul înregistrării organizaţiei la o anumită oră şi într-un anumit loc. modificarea sau încetarea drepturilor personale sau patrimoniale ale persoanelor fizice şi organizaţii. şi. De exemplu. 281285 CPC RM). deschisă şi neîntreruptă sub nume de proprietar a unui bun imobil pe parcursul a 15 ani (art. cazurile cu privire la constatarea faptelor.

categorii de cauze în procedura specială: privind adopţia (înfierea). art. 281-343 CPC RM). conferenţiar. Vasile Creţu. Pe toate categoriile cazurilor procedurii speciale urmează a cunoaşte numaidecît întrebările privind competenţa materială şi jurisdicţională a cazurilor procedurii speciale. Aşadar. 280.4 art. 1 art.a. privind particularităţile pregătirii cauzelor procedurii speciale spre dezbaterile judiciare. privind declararea capacităţii depline de exerciţiu a minorului (emanciparea). care au dreptul de a se adresa în instanţa de judecată pe cauzele procedurii speciale. dar conform regulilor examinării acţiunilor civile (alin. trebuie să ne ţinem pe poziţia. doctor în drept. despre cercul persoanelor participante pe cauzele procedurii speciale ş. că modalitatea de judecare a cauzelor în procedura specială constituie justiţia şi examinarea acestor cauze are loc nu într-un mod simplificat.2. 1 art. alin. stabilite de caracterul indubitabil (individual) al acestor cauze (alin. a subiecţilor. vorbind despre trăsăturile specifice procedurii speciale. 74 . privind declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată ş. 280 CPC RM) cu particularităţile.a.

conţinute în ştiinţa dreptului. modificarea şi încetarea consecinţelor de drept (raporturilor juridice). modificării şi încetării drepturilor civile şi a obligaţiilor din faptele juridice chiar şi neprevăzute de actele normative. În acest sens. lit. М. 2 art.: «Юрид. Însă. care au valoare juridică Examinarea de către instanţele de judecată a cauzelor cu privire la constatarea faptelor. modificarea şi încetarea numeroaselor drepturi subiective şi intereselor lor ocrotite de lege. 1982. Лит.». care contribuie cetăţenii şi organizaţiile în obţinerea.a. Курс в 2-х томах. Codul Civil al RM dă posibilitate apariţiei. dar care corespund conceptului originar şi sensului legislaţiei civile (principiului libertăţii contractuale.a. 8 CC RM conţine o listă detaliată unor atare fapte – temeiuri a apariţiei drepturilor civile şi a obligaţiilor. 8 CC RM prevede. că drepturile civile şi obligaţiile apar în urma altor acţiuni ale persoanelor fizice şi juridice şi evenimentelor (faptelor). lista respectivă conţine temeiuri cel mai des întîlnite. dreptul la moştenire. cu care legislaţia leagă (uneşte) consecinţele de dret civil. Cu ajutorul modalităţii judiciare de constatare a faptelor juridice se apără (ocrotesc) interesele. de muncă ş. reprezintă justiţia.a. După caracterul acţiunilor. Noţiuni generale cu privire la cauzele privind constatarea faptelor. dreptul la repararea prejudiciului în cazul pierderii capacităţii de muncă. Общая теория права. Art. Clasificările faptelor juridice. cu care normele juridice leagă naşterea. de asemenea. 163 75 .a. în cazul pierederii întreţinătorului. le împart în evenimente şi acţiuni. de familie. În ştiinţa dreptului prin faptul juridic urmează a se înţelege o circumstanţă concretă de viaţă. h) alin.membru al Consiliului Superior al Magistraturii EXAMINAREA PRICINILOR PRIVIND CONSTATAREA FAPTELOR. de bună-credinţă (legală) şi rea-credinţă (ilegală) ş. ce decurg din poziţia (statutul) de drept a subiecţilor în raporturile civile. 10 Алексеев С. apărarea onorii.)10. faptele se împart în fapte de acţiune unică (momentană) şi fapte de acţiune continuă. Faptele juridice au natură diferită şi sunt foarte diverse. CARE AU VALOARE JURIDICĂ 1. care au valoare juridică. с. cum ar fi dreptul la pensie. demnităţii şi reputaţiei profesionale ş.С. Constatarea judiciară a faptelor care au valoare juridică în special dă posibilitate cetăţenilor în realizarea unor atare drepturi constituţionale importante. egalitatea părţilor ş.

„c” art. Faptele-împrejurări – reprezintă circumstanţa care are loc (există) un timp îndelungat. dînd naştere unor sau altor consecinţe de drept. Utilizarea ordinei judiciare are loc în cazurile. Aceasta este reglementată în Codul de procedură civilă. 281 CPC RM. 279 CPC RM. 177-178 76 . Conform p. 28 CPC RM instanţele de judecată de drept comun examinează (judecă) pricinile civile cu participarea persoanelor fizice sau juridice. cît şi a organizaţiilor se examinează de instanţele judecătoreşti de drept comun. 11 Idem.Faptele de acţiune unică (momentană) – reprezintă circumstanţele. în parte. O enumerare a unora din ele este indicată în art. Însuşi împrejurările apar. care există doar la momentul actual (prezent) sau într-o perioadă de timp determinată. 2. aici există două rînduri (etaje) de fapte juridice: primul rînd – motivul mişcării împrejurării. constatarea faptelor juridice are loc pe cale administrativă. Plus la toate unele fapte-împrejurări au un caracter volitiv şi se referă la şirul (categoria) de acţiuni. iar apoi dispar. cauzele procedurii speciale. În acest caz se cere folosirea formei procesual-judiciare ca cea mai reuşită şi propice (recomandabilă) în soluţionarea întrebărilor de drept complicate în vederea reglării detaliate a ordinei de examinare a cauzelor cu participarea persoanelor interesate. dînd naştere la consecinţe juridice. p. Competenţa instanţelor de judecată de drept comun în constatarea faptelor care au valoare juridică se determină prin două căi: a) pe calea determinării precise (clare) a tipurilor acestora în însăşi legea. Competenţa materială şi competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti asupra cauzelor despre constatarea faptelor care au valoare juridică Conform regulei generale. enumerate în art. 281 CPC RM. dintre care: 1) raporturile de rudenie. se modifică şi încetează în baza circumstanţelor şi. cînd împuternicirile organelor administrative nu le permit a constata faptele care au valoare juridică sau cînd există piedici în calea administrativă de constatare a faptului. Unele fapte juridice pot fi constatate doar pe cale administrativă (nu judecătorească) în virtutea împuternicirilor pe care le au organele administraţiei publice. altele poartă un caracter nevolitiv şi se pot referi la şirul (categoria) de evenimente. neîntrerupt şi periodic. Cauzele cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică cu participarea atît a cetăţenilor. prin urmare.11 În ordinea procedurii speciale instanţele de judecată stabilesc diferite fapte juridice indiferent de tipurile lor. Enumerarea aproximativă a acestor fapte este indicată în art. al doilea rînd – împrejurările juridice.

adopţiei. 7) producerea unui accident. din contra. cu ajutorul cărora s-ar putea determina competenţa instanţei în privinţa unui sau altui fapt. paşaportului şi a certificatelor eliberate de organele de stare civilă) la o persoană a cărei nume indicat în document nu coincide cu numele din certificatul de naştere. 12) detenţiunea în lagărele de concentrare (ghetouri). demnitatea şi reputaţia profesională. Criteriile corespunzătoare stabilite de ştiinţa dreptului procesual civil sunt exprimate în art. 14) alte fapte cu valoare juridică. 77 . din punct de vedere juridic. 9) apartenenţa documentelor constatatoare de drepturi (cu excepţia documentelor militare. cu ajutorul cărora constatarea faptelor juridice se atribuie în competenţa instanţelor judecătoreşti. deoarece enumerarea în lege a tuturor faptelor este imposibil şi nici nu este necesar. iar altele. în cazurile stabilite de lege. modificarea şi încetarea drepturilor personale sau patrimoniale ale petiţionarului. care confirmă (constată) faptul respectiv. dobîndesc calităţi de importanţă juridică. Cazul de constatare a faptului care are valoare juridică intră în competenţa instanţei judecătoreşti dacă sunt respectate următoarele condiţii: 1) dacă în puterea legii faptul respectiv atrage careva consecinţe juridice: naşterea. buletinul de identitate sau din paşaport. Aceasta este de înţeles.2) întreţinerea persoanei. şi unele fapte devin indiferente. 282 CPC RM. 11) faptul represiunii politice. din competenţa instanţelor judecătoreşti. Este mai logic de a evita calea citării în lege a listei faptelor constatate de instanţa de judecată şi de a ne folosi de metoda de formulare în legea procesuală a criteriilor corespunzătoare. 6) acceptarea unei succesiuni şi locul ei de deschidere. buletinului de identitate. Lista faptelor care pot fi constatate de instanţele de judecată în procedura specială poartă un caracter de model. 3) înregistrarea naşterii. folosinţa şi dispoziţia unui bun imobil în drept de proprietate. dacă autorul informaţiei nu este cunoscut. b) pe calea determinării criteriilor. 10) concubinajul. divorţului şi decesului. 2) petiţionarul nu dispune de o altă posibilitate de a obţine (primi) sau restabili documentele. 3) constatarea faptului nu are legătură cu soluţionarea litigiului de drept. 13) răspîndirea informaţiei care lezează onoarea. 8) posesiunea. căsătoriei. 4) paternitatea. 5) decesul la o anumită dată şi în anumite împrejurări. Viaţa este într-o continuă mişcare şi schimbare.

cît şi indiferente din punct de vedere al dreptului sau să fie chiar opuse acestuia. Fapta atrage după sine apariţia consecinţelor juridice. de drept administrativ. însă. la defunctă a rudelor-moştenitoare de clasa I. iar cauza nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Anume indicarea de către petiţionar asupra scopului constatării faptului permite pronunţarea în privinţa existenţei sau lipsei consecinţelor juridice. dacă: a) conform legislaţiei acestea dau naştere la careva consecinţe juridice. „a” alin. care sunt necesare pentru apariţia. enumerate în p. nu poate fi recunoscut faptul. cînd constatarea acestuia este 78 . 2 art. nu are sens în constatarea acestuia pe cale judecătorească. În afară de aceasta. dacă conform legii faptele duc la apariţia consecinţelor juridice în sfera raporturilor de drept civil. Prin urmare. este posibilă în legătură cu acele scopuri. Determinarea condiţiei corespunzătoare pentru stabilirea unui fapt este posibilă pe baza analizei normei respective de drept material. în sfera activităţii antreprenoriale şi altei activităţi în privinţa drepturilor personale sau patrimoniale. 1500 CC RM. Prezenţa. 1 art.Cazurile cu privire la constatarea faptelor juridice cad în competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun. dacă prin rugămintea de constatare petiţionarul nu urmăreşte nici un scop. că nu poate fi constatat faptul de valoare juridică. modifică sau încetează drepturile personale sau patrimoniale. survenirea cărora o doreşte petiţionarul. Potrivit p. pentru care petiţionarului îi este necesar constatarea faptului respectiv. Eliseikin privind aceea. instanţa de judecată este în drept să primească spre examinare cererile privind constatarea faptelor. 284 CPC RM cererea trebuie să conţină indicarea scopului. de familie. 1500 şi art. pot fi atît juridice. dacă confirmarea unui astfel de fapt îi este necesară petiţionarului pentru obţinerea certificatului de moştenitor (ce atestă dreptul său la moştenire) şi nu există moştenitori de clasa I. pentru atingerea cărora el s-a adresat în instanţa de judecată. urmează a ţine cont de părerea P. dacă în baza acesteia petiţionarul dobîndeşte dreptul subiectiv. În aşa caz. Determinarea valorii juridice a faptului. modificarea şi încetarea drepturilor personale şi patrimoniale ale persoanelor fizice şi ale organizaţiilor. în conformitate cu art. de muncă. care reglementează relaţiile juridice corespunzătoare şi care stabileşte cercul faptelor juridice. ca avînd valoare juridică şi în acele cazuri. nu dau naştere la petiţionarul-moştenitor de gradul II nici unei consecinţe juridice. va avea semnificaţie juridică. b) faptul constatat atrage consecinţe juridice anume pentru petiţionar. constatarea căruia o solicită petiţionarul. Determinînd competenţa instanţelor de judecată privitor la cauzele procedurii speciale. De exemplu. 1501 CC RM constatarea faptului existenţei relaţiilor de rudenie între petiţionar (moştenitor de clasa a II-a) şi defunctă. În astfel de circumstanţe constatarea de către instanţa de judecată a faptului existenţei relaţiilor de rudenie atrage după sine apariţia dreptului asupra averii succesorale. Consecinţele.F. „a” alin.

Prin urmare. însă. de ştiinţă ş. Aceasta atrage aplicarea unei astfel de instituţii procesuale cum ar fi scoaterea cererii de pe rol şi obligaţia instanţei judecătoreşti de a lămuri petiţionarului şi altor persoane interesate dreptul lor de a soluţiona litigiul în procedură contencioasă în instanţa de judecată. şi din acest motiv indicarea acestuia ar fi de prisos. pe care îl urmăreşte petiţionarul adresîndu-se în instanţa de judecată cu rugămintea privind constatarea faptului juridic. Încălcarea alin. în scopuri genealogice. Articolul 284 CPC RM în rîndul cerinţelor înaintate faţă de conţinutul cererii numeşte obligatorie indicarea asupra scopului. Apariţia litigiului de drept. cele spuse mai sus nu pot fi privite ca propunere că în cerere nu trebuie să fie indicat scopul constatării faptului. 3 art. de menţionat că norma dreptului material singură stabileşte caracterul juridic al faptului.12). dar şi în realizarea unui complex întreg de circumstanţe de drept. Trebuie. М. În aceste cazuri constatarea faptului poate avea loc şi în cazurile lipsei la petiţionar a unui scop concret în momentul adresării în instanţa de judecată. De exemplu. privează procedura specială de caracterul incontestabil.: «Юрид.». 280 CPC RM constituie consecinţa neînţelegerii de către unii jurişti a esenţei procedurii privind constatarea faptelor ca procedură specială incontestabilă (lipsa litigiilor). 1973. Судебное установление фактов. în ordinea căreia nu poate fi soluţionat litigiul de drept. în competenţa căreia aparţine litigiul de drept. Într-un şir de cazuri scopul poate fi evident. Cum a mai fost menţionat. 12 79 . Constatarea faptului juridic ţine de competenţa instanţei de judecată. faptul înregistrării actului de stare civilă. Scoaterea cererii de pe rol se întocmeşte prin încheiere de către instanţa judecătorească în care vor fi incluse motivele privitor la drepturile petiţionarului şi persoanei interesate. 280 CPC RM atrage nulitatea acesteia. Constatarea faptului poate nu numai rezuma în realizarea unui drept subiectiv concret. имеющих юридическое значение. lipsa litigiului de drept constituie o trăsătură importantă a procedurii speciale. pe cauzele privind constatarea apartenenţei documentelor constatatoare de drepturi. transformîndu-l într-o procedură contencioasă. în acele cazuri cînd în cerere nu este indicat asupra scopului constatării faptului aceasta încă nu dă motiv de a vorbi despre caracterul juridic indiferent al faptului faţă de consecinţele juridice şi în acest context a considera imposibilă constatarea acestuia în cadrul competenţei instanţei de judecată. Литер. De aceea. Hotărîrea adoptată cu încălcarea cerinţelor alin. с. În această ordine de idei Елисейкин П.Ф. Examinarea litigiilor de drept în procedură specială constituie o încălcare gravă a normelor legii procesuale.îndreptată spre atingerea unui rezultat nejuridic (de exemplu.11.a. care atrage încălcarea drepturilor procesuale ale cetăţenilor şi organizaţiilor la apărare în instanţele judecătoreşti. 3 art. dacă aceasta nu are legătură cu soluţionarea în continuare a unui litigiu de drept atribuit competenţei instanţelor de judecată.

Punctul „b” alin. Refuzul poate fi motivat şi prin lipsa datelor privind faptul respectiv în registrul de înregistrare existent. care atestă faptul respectiv. organul de înregistrare a actelor de stare civilă) a posibilităţii de a elibera un duplicat a documentului necesar respectiv. În prezenţa hotărîrii judecătoreşti în privinţa litigiului. dacă petiţionarul nu are o altă posibilitate de a primi sau restabili documentele. 1 art. 80 . iar stabilirea faptului de întreţinere nu este atribuită competenţei acestor organe. nu poate fi soluţionat de judecată litigiul. se creează situaţia cînd persoanele interesate se privează de posibilitatea realizării drepturilor sale. urmează a înţelege lipsa la organul competent (de exemplu.trebuie avut în vedere că. O atare delimitare este corectă şi necesară. dar nu lipsa faptului în genere. litigiul de drept are legătură cu raporturile de drept. Dacă. soluţionarea cărora este atribuită conform legii în competenţa instanţelor de judecată şi dacă faptul poate fi constatat în timpul soluţionării litigiului de drept civil. Refuzul. Prin imposibilitatea restabilirii documentelor. poate avea loc în procedură comtencioasă în cazul cînd în cadrul procedurii speciale apare un litigiu. Instanţele judecătoreşti pot primi cereri privind constatarea faptelor. soluţionînd un litigiu de drept în cadrul procedurii contencioase. aşa cum chestiunile legate de stabilirea pensiei. muncă ş. Refuzul organului competent în eliberarea duplicatului documentului datorită nepăstrării arhivelor reprezintă dovadă. rezultate din constatarea faptului. pierderea completă a arhivei. 282 CPC RM prezintă o delimitare între noţiunile „o altă posibilitate de a obţine” şi „posibilitatea de a restabili” documentele de constatare a faptului. În momentul naşterii conflictului (litigiului) de drept urmează a avea în vedere. care confirmă nepăstrarea documentelor. confirmarea faptului care are valoare juridică. în eliberarea duplicatului documentului datorită lipsei în cartea de înscrieri a înregistrării faptului constituie dovadă a lipsei faptului. o constatare aparte a acestui fapt în ordinea procedurii speciale nu este necesară. O atare hotărîre serveşte ca temei de adresare în organul competent cu scopul îndeplinirii drepturilor. sau obţinerea documentului necesar petiţionarului. declarat în legătură cu constatarea faptului aflării la întreţinere a persoanei pentru primirea pensiei. însă. şi să le examineze în ordinea procedurii speciale.a. Întrucît organele de asigurare socială stabilesc pensiile numai în baza documentelor incontestabile. familie. însă. că scoaterea cererii de pe rol poate avea loc doar atunci cînd între petiţionar şi persoana interesată există raporturi de drept. care atestă faptul dat. De aceea. examinarea şi soluţionarea cărora sunt atribuite în competenţa altor organe jurisdicţionale. nu sunt în competenţa instanţelor judecătoreşti. De exemplu. care au valoare juridică. în care este constatat unul sau alt fapt şi aduse dovezi a existenţei acestuia. atunci instanţa de judecată şi în prezenţa litigiului de drept examinează cazul de constatare a faptului în ordinea procedurii speciale. instanţa de judecată întotdeauna anterior constată anumite circumstanţe de fapt. de exemplu.

2) nerespectarea ordinei corespunzătoare de înregistrare a faptului şi imposibilitatea aplicării acestei ordine la momentul dat (de exemplu. în documentul constatator de drepturi. din orice motiv. care aparţine petiţionarului. 3) lipsa posibilităţii efectuării corectării în document. este important a reţine.Urmează a avea în vedere. Lipsa în legislaţia în vigoare a normelor privind 81 . că constatării este supus numai acel fapt. din motivul absenţei datelor corespunzătoare. în urma căruia documentul este privat de importanţă probantă (de exemplu. În actele normative speciale este prevăzut ordinea administrativă de constatare a acestora. dacă prin lege sau alt act normativ nu este prevăzut o altă ordine nejudiciară de constatare a faptelor corespunzătoare. atunci va refuza în satisfacerea cererii. care ar confirma faptul. iar organizaţia care a eliberat documentul nu are posibilitate de a introduce în acesta corectarea corespunzătoare ţinînd cont de lichidarea acesteia). Aşa. că nu întotdeauna lipsa datelor corespunzătoare privitor la fapt în registrul de înscriere a faptelor (pe suporturi de hîrtie şi magnetice) înseamnă. În momentul soluţionării întrebării privind competenţa instanţei de judecată asupra cazului de constatare a unui sau altui fapt juridic. De aceea. a erorii sau inexactităţii. care confirmă faptul juridic. poate fi consecinţă a pierderii datelor corespunzătoare. persoanele care nu sunt de acord cu refuzul organului de administraţie publică în eliberarea duplicata documentului din cauza lipsei în registrul de înscrieri a datelor privind înregistrarea faptului este în drept să se adreseze în instanţa de judecată cu cerere privind constatarea faptului corespunzător. faptul de aflare la întreţinere nu este înregistrat de către nici un organ). prin care se confirmă unul sau alt fapt. însă.a. Prin sintagma „petiţionarul nu are o altă posibilitate” de a obţine documentele. a certificatelor. Unele fapte juridice pot fi constatate numai în ordine extrajudiciară. eliberate de organele de înregistrare a actelor de stare civilă ş. În legătură cu cele menţionate prin imposibilitatea restabilirii documentului urmează a înţelege refuzul organului de înregistrare de a elibera duplicatul documentului. care confirmă faptul respectiv trebuie de înţeles: 1) lipsa unei oarecare ordini de înregistrare a faptelor în genere (de exemplu. Dacă instanţa va ajunge la concluzia despre lipsa sau insuficienţa de dovezi. faptul apartenenţei documentelor militare. inclusiv şi. a vîrstei cetăţenilor. în instanţa de judecată nu pot fi examinate cererile privitor la constatarea următoarelor fapte: existenţa stajului de muncă. Lipsa datelor corespunzătoare în document (pe suporturi de hîrtie şi magnetice) în care se păstrează informaţia. legea stabileşte ordinea înregistrării faptului accidentului. Cu ajutorul dovezilor indirecte este posibil constatarea faptului de către instanţele judecătoreşti. care nu a fost atestat printr-un act corespunzător despre accident şi completarea unui atare act la momentul adresării în instanţa de judecată este imposibilă). se conţin inexactităţi. a grupei de invaliditate. că un atare fapt nu a avut loc.

În legătură cu lipsa pîrîtului în pricinile procedurii civile speciale. 283 CPC RM cererile privind constatarea faptului de posesie. folosinţă şi dispoziţie asupra bunului imobil în drept de proprietate. la competenţa judecătorească se referă constatarea acelor fapte. atrase spre participare în proces. şi acele. Pentru stabilirea competenţei jurisdicţionale teritoriale a cauzelor privind constatarea faptelor care au valoare juridică. se stabilesc după locul de trai (domiciliu) sau după locul de aflare a petiţionarului (art. că cererea de intentare a procesului se depune în instanţa judecătorească de la domiciliul sau de la locul de aflare a pîrîrtului (art. supuse examinării în prima instanţă. conform art. urmează a porni din regulile normative: la competenţa judecătorească se referă constatarea tuturor faptelor. importanţă nu are. Numărul cel mai mare de pricini privind constatarea faptelor care au valoare juridică. faptul nu poate fi constatat din cauza dubiilor la organul de înregistrare în privinţa existenţei faptului şi ca consecinţă necesitatea înlăturării acestora prin intermediul instanţei de judecată. Aceasta este completamente justificat. ci şi a primi dovezile corespunzătoare. faptele nu pot fi înregistrate de organele administrative. în cazul refuzului nemotivat al organului administrativ în efectuarea acţiunii respective. În pricinile privind constatarea faptelor care au valoare juridică. domiciliul sau locul de aflare a persoanelor interesae. Competenţa jurisdicţională teritorială specială se stabileşte prin lege pentru pricinile de constatare a faptelor. asupra bunului imobil. Judecătoriile sunt mai apropiate de populaţie.ordinea administrativă de constatare a faptelor juridice face posibilă constatarea acestuia în ordine judiciară. care conform indicării directe în lege nu se supun constatării în ordine administrativă. competenţa jurisdicţională teritorială a cauzelor privind constatarea faptelor juridice. Astfel. Esenţa acesteia constă în aceea. Această regulă trebuie să fie 82 . legea stabileşte reguli speciale privitor la competenţă. dacă prin lege direct nu este stabilit competenţa administrativă corespunzătoare. De exemplu. inclusiv locul apariţiei sau înregistrării faptului juridic. 283 CPC RM). Vorbind despre delimitarea competenţelor judiciară şi administrativă asupra cauzelor privind constatarea faptelor care au valoare juridică. lor le este mai uşor să le asigure nu numai prezentarea în şedinţa de judecată a petiţionarilor şi persoanelor interesate. În procesul civil cea mai răspîndită este competenţa jurisdicţională teritorială. În conformitate cu regulile competenţei jurisdicţionale (sa după obiect) materiale toate cauzele din procedura specială sunt atribuite în competenţa judecătoriilor. Astfel. care trebuie constatate în ordine administrativă. dar din anumite considerente (motive) acest lucru este imposibil. se depune în instanţa judecătorească unde se află bunul imobil. de asemenea sunt concentrate în judecătorii. 38 CPC RM). de asemenea privind constatarea faptului posesiunii şi folosinţei unui bun imobil.

în toate cazurile enumerate mai sus este vorba de competenţa jurisdicţională teritorială excepţională. se bucură de cele mai mari posibilităţi de cercetare completă şi multiaspectuală a probelor în proces. În astfel de circumstanţe cererea trebuie depusă şi examinată în judecătoria de la locul de detenţie. În cazuri aparte pricinile de constatare a faptelor juridice este raţional de a le examina la locul aflării majorităţii sau a celor mai imporatante probe (p. prevăzut în art. 83 . de exemplu.aplicată şi la constatarea altor fapte care au valoare juridică pentru naşterea.m. În esenţă. Stabilirea în acest fel a competenţei jurisdicţionale teritoriale urmează a fi efectuată şi în cazurile privind constatarea acceptării succesiunii şi locul de deschidere a ei. necesare pentru examinarea cauzei. Instanţa de judecată de la locul aflării imobilului (construcţiei. nu este posibilă sau atrage după sine pierderea inutilă a timpului şi mijloacelor. uneori apare la persoanele private de libertate.a. În particular. administrarea probelor de bază. Pornirea procesului în pricinile de constatarea faptelor care au valoare juridică Dreptul de adresare în instanţa de judecată cu cerere privind constatarea faptelor care au valoare juridică. căreia îi este mai convenabil şi mai raţional de examinat. 3. reprezintă dreptul la apărare. averii succesorale) sau la locul concentrării probelor. care locuiesc sau se află în locuri diferite. 43 CPC RM). pricina mai corect ar fi de a o strămuta acelei judecătorii. 26 al Constituţiei Republicii Moldova. care examinează cauza. terenului agricol. Este vorba de posibilitatea examinării cauzei mai rapid şi practic într-o altă judecătorie şi dacă aceasta este condiţionat. Necesitatea în constatarea faptului care are valoare juridică.d. Regula competenţei teritoriale jurisdicţionale excepţionale este îndreptată spre asigurarea condiţiilor favorabile pentru examinarea cauzei. de comoditatea examinării cauzei la locul efectuării acţiunilor procesuale de bază. cercetarea la faţa locului ş. dar nu de la fostul domiciliu a unei atare persoane. audierea majorităţii martorilor. adică cererea trebuie depusă în instanţa judecătorească de la locul aflării averii imobile succesorale sau la locul deschiderii succesiunii. este admisibil examinarea cauzelor într-una din instanţele judecătoreşti la alegerea petiţionarilor. Dacă îndeplinirea acestor acţiuni de către instanţa judecătorească. Strămutarea cauzei într-o altă instanţă de judecată trebuie să aibă loc numai cu respectarea cerinţelor art. Dacă constatarea unuia şi aceluiaşi fapt juridic este necesară pentru cîţiva petiţionari. „c” art. 43 CPC RM. modificarea şi încetarea drepturilor asupra bunului imobil.

Din conţinutul normelor indicate apare concluzia în aceea că a se adresa cu cerere privind constatarea faptului juridic o poate face orice persoană. Stabilind persoana. care au un interes ocrotit prin lege. specificării persoanelor concrete. Conform alin. cînd ea diferit se numeşte în documentele identificatoare (paşaport) şi cartea de economii. este reglementat prin art. instanţa judecătorească porneşte procesul civil în baza cererii persoanei care cere apărarea interesului său legal. privind constatarea faptelor care au valoare juridică. că el reprezintă iniţiatorul procesului şi se adresează în instanţa judecătorească cu rugămintea de a se constata faptul care are valoare juridică pentru apariţia. Cetăţenii au dreptul de a intenta procese privind constatarea faptelor care au valoare juridică. 281-284 CPC RM) nu enumeră persoanele concrete. Cauza civilă privind constatarea faptului care are valoare juridică poate fi intentată în judecată de asemenea şi prin cererea procurorului (alin. Acţiunile lui decurg din principiul disponibilităţii. a se adresa în instanţa de judecată cu rugămintea de a se constata un fapt care are valoare juridică. 7 CPC RM). după cum s-a mai spus.a. art. El este înzestrat cu toate drepturile procesuale. Prin urmare. care urmăreşte scopul apărării interesului său ocrotit de lege. 2 art. care poate fi petiţionar în cauzele privind constatarea faptelor care au valoare juridică. este în drept s-o facă orice persoană. se numeşte petiţionar. ci şi organizaţia. 75 CPC RM). 7. adică ale celor persoane care au dreptul de adresare în instanţa judecătorească cu rugămintea despre constatarea faptului juridic. modificarea obiectului şi temeiurilor cererii ş. Această persoană. art. care persoană urmează a fi considerată interesată în apărarea interesului legal. Prin intermediul reprezentanţilor pot intenta procesele sale şi organizaţiile (art. 7. legea (art. 281 CPC RM). modifică şi încetează drepturile personale şi patrimoniale (alin. 1 art. art. 7 CPC RM. De exemplu. Astfel de persoane sunt acelea pentru care constatarea faptului juridic dă naştere. care se pot adresa în judecată cu cerere. care acţionează şi în procedura specială. nu limitează dreptul de adresare în instanţă. este necesar de a recunoaşte astfel de calitate numai persoanelor. 1 art. drepturile şi obligaţiile căreia depind de faptul constatat. organul financiar se adresează cu rugămintea de constatare a apartenenţei documentelor constatare a dreptului defunctului.Întrucît în cauzele privind constatarea faptelor care au valoare juridică. caracteristice iniţiatorului procesului: depunerea (retragerea) cererii. prin urmare. El se adresează în instanţa de 84 . Întrebarea privind. nu numai personal. este vorba de apărarea intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor interesate. modificarea sau încetarea relaţiilor de drept în scopul apărării interesului său legal. dar şi prin intermediul reprezentanţilor. 281 CPC RM. şi. îi este caracteristic. Pentru petiţionar ca figură procesuală principală în cauzele privind constatarea faptelor care au valoare juridică. Spre deosebire de alte categorii de cazuri din procedura specială. Cu cerere privind constatarea faptelor juridice se poate adresa nu numai cetăţeanul. legea nu urmăreşte scopul concretizării.

48 CC RM). ci către instanţa judecătorească. Ea se semnează de către petiţionar sau reprezentantul acestuia.73 CPC RM). datele privind pretenţionale. Dreptul de a intenta procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane ei îl au numai în cazurile şi în condiţiile direct prevăzute în lege. Cererea pe cauzele de constatare a faptelor care au valoare juridică.a. În al treilea rînd. pe care îl urmăreşte petiţionarul.judecată în cazul necesităţii apărării intereselor de stat şi obşteşti. De aici decurge obligaţia de a indica în cerere scopul. Conţinutul unei atare cereri considerabil se deosebeşte de conţinutul cererii de chemare în judecată. calcularea sumelor încasate sau disputate. Cererea ca formă de apărare pe cauzele de constatare a faptelor. lipsa părţii cu interes contrar predetermină adresarea rugăminţii petiţionarului nu către pîrît. În cerere privind constatarea faptelor care au valoare juridică trebuie indicate: respectarea ordinei 85 . inclusiv şi alte persoane cărora prin lege le este atribuit dreptu de a depune în instanţa judecătorească o astfel de cerere (art. În afară de procuror se pot adresa în instanţa de judecată cu cerere despre constatarea faptelor juridice şi alţi subiecţi împuterniciţi prin lege de a participa în apărarea intereselor legale ale altei persoane (alin. incapacitate. Caracteristicile indicate influenţează asupra conţinutului cererii. De aceea. ci chiar şi copilul din momentul atingerii majoratului.2 art. trebuie să răspundă cerinţelor prevăzute în art. dar şi tutorele (curatorul) lui. În al doilea rînd. Împreună cu aceasta. 166 CPC RM. aici trebuie respectate nu chiar toate cerinţele prevăzute în art.) este lipsit de posibilitatea de a-şi apăra personal interesele. 166 şi 167 CPC RM. Cererea privind constatarea faptelor care au valoare juridică se depune în instanţa de judecată în formă scrisă. De exemplu. determinate de categoria respectivă de cauze. Printr-un alt mijloc procesual a intenta cazul de procedură specială în instanţa judecătorească nu se permite. organizaţiile cooperative şi obşteşti şi cetăţeni aparte. de reglementare a litigiului ş. Specificul conţinutului cererii despre constatarea faptelor care au valoare juridică este reflectat în art. vîrstă înaintată ş. îşi are caracteristicile sale. faptul despre constatarea căruia cere petiţionarul. Acestea sunt organele de administrare publică. sau dacă cetăţeanul din unul sau alt motiv (boală. 284 CPC RM.a. lipsa litigiului de drept predetermină conţinutul cerinţelor petiţionarului – rugămintea privind apărarea interesului legal pe calea constatării faptului care are valoare juridică. în cererea de constatare a faptului juridic nu se indică: preţul (suma) acţiunii. Forma adresării în instanţa de judecată pe cauzele privind constatarea faptelor care au valoare juridică o reprezintă cererea. cu cererea privitor la constatarea faptului privind recunoaşterea paternităţii se pot adresa în instanţa de judecată nu numai mama copilului. prin constatarea faptului. cererea pe cauzele de constatare a faptelor juridice trebuie să reflecte trăsăturile. În particular. În primul rînd. trebuie să aibă consecinţe juridice reformatoare.

probele. 166 CPC RM cererea poate conţine şi alte date. Nerespectarea cerinţelor p..argumentarea necesităţii constatării faptului dat prin indicarea asupra scopului constatării acestuia. . indicate în alin. fax. atunci data şi locul înregistrării de stat în calitate de persoană juridică sau întreprindere individuală. Utilitatea şi necesitatea respectării regulii art. . Cererile pot conţine şi diferite demersuri (cereri). . care au importanţă pentru soluţionarea cauzei. inclusiv şi demersuri privind solicitarea probelor.dacă petiţionar este cetăţean. prevăzute în art. Indicarea asupra scopului constatării faptului ajută judecătorul în momentul primirii cererii de a determina. şi a stabili persoanele interesate. 1 art. În conformitate cu alin. Legea în special stipulează necesitatea indicării asupra scopului. Sunt fapte care dau naştere la unele consecinţe juridice şi sunt fapte.denumirea instanţei de judecată. data şi locul naşterii. 284 CPC RM nu se pune la îndoială. 3 art. adrese electronice. pentru care pentru petiţionar este necesar de a se constata faptul respectiv (de exemplu. care prevede. . . În particular. . există aşa fapte juridice. 284 CPC RM privitor la necesitatea indicării asupra scopului constatării faptului. că faptul dat dă naştere la consecinţe juridice de caracter personal sau patrimonial. 284 CPC RM nu conţine nici un fel de stipulaţie referitor la scopul constatării faptului. locul aflării lui. 2 art. dar.numele petiţionarului.faptul. care dovedesc faptul şi certifică imposibilitatea obţinerii de către petiţionar a documentelor necesare sau imposibilitatea restabilirii documentelor pierdute în ordine extrajudiciară. Dacă petiţionarul în termenul stabilit nu va îndeplini cerinţele judecătorului. care dau naştere la un complex de consecinţe juridice. în care se depune cererea. Cu toate că art. atunci adresarea în instanţa de judecată fără indicarea concretă a scopului constatării faptului trebuie apreciată ca intentarea procesului în lipsa interesului juridic cu consecinţele. în constatarea căruia intervine petiţionarul. dacă ele sunt necesare pentru examinarea corectă şi în timp rezonabil a cauzei. totuşi interpretarea ei cu privire la diferite feluri de pricini privind constatarea faptelor ne permite a vorbi despre excepţiile necesare din regulile stabilite de ea. 171 CPC RM. are oare faptul dat valoare juridică. care însăşi singure certifică prezenţa interesului juridic la petiţionar. în momentul adresării în instanţa de judecată cu rugămintea de a se constata faptul 86 . „a” alin. De exemplu.norma legii sau actului subordonat legii. constatarea faptului aflării la întreţinere pentru oformarea în continuare a pensiei). 171 CPC RM – nu se dă curs cererii. despre ce se aduce la cunoştinţa petiţionarului cu prezentarea unui termen pentru lichidarea neajunsurilor. numere de telefon.dacă petiţionar este o organizaţie sau întreprindere individuală. atrage consecinţe. . atunci domiciliul lui.

înscrisurile. se anexează la cerere. care dovedesc că organul care a eliberat documentul constatator de drepturi. Aşadar. care aduce claritate în statutul de drept al persoanei. refuzul 87 . însăşi singură certifică prezenţa interesului legal la petiţionar. Conform alin. informaţia organului de înregistrare a actelor de stare civilă privind lipsa registrelor respective ale actelor de stare civilă sau despre lipsa înregistrării corespunzătoare a actului de stare civilă. Dacă petiţionarul nu prezintă la cerere probele corespunzătoare. în stabilirea neclarităţilor sau în eliberarea altui document a refuzat. pentru care este necesar constatarea faptului dat. sau că astfel de documente sunt insuficiente. care dovedesc faptul şi probe. care dovedesc împrejurările expuse de petiţionar în cerere. de exemplu. 2 art. pierederea lui ulterioară şi imposibilitatea restabilirii acestuia. 284 CPC RM probele scrise. care a săvîrşit un act notarial privind eliberarea petiţionarului certificatul de moştenitor din cauza lipsei la petiţionar a documentelor necesare pentru confirmarea în ordine notarială a faptului intrării în dreptul la moştenire (locul deschiderii succesiunii). care certifică imposibilitatea obţinerii documentelor necesare sau care demonstrează imposibilitatea restabilirii documentelor pierdute pot servi. în competenţa căruia este atribuit confirmarea faptului aflării persoanei la întreţinere. Adresarea cu rugămintea privind constatarea faptului înregistrării unui sau altui eveniment în viaţa persoanei. Articolul 284 CPC RM obligă petiţionarul să indice în cerere probe. refuzul în scris al organului. care atestă imposibilitatea obţinerii documentelor necesare sau imposibilitatea restabilirii documentelor pierdute pe cale extrajudiciară. aşa cum un atare scop poate fi doar obţinerea certificatului corespunzător – de căsătorie. 284 CPC RM privitor la indicarea în cerere a scopului constatării faptului poate fi aplicat nu tuturor felurilor de cauze privind constatarea faptelor care au valoare juridică. şi rectificarea căreia de către organul corespunzător este imposibilă. Aceasta se referă şi la cazurile constatării faptului apartenenţei documentelor constatatoare de drepturi.a.înregistrării actului de stare civilă petiţionarul poate să nu indice scopul juridic concret. modificarea sau încetarea relaţiilor de drept corespunzătoare (de drept civil. esenţa unor categorii de cauze privind constatarea faptelor care au valoare juridică permit a face o sfidare (chemare) în privinţa la aceea. În calitate de probe scrise. de naştere (moarte) ş. Pe aceste categorii de cauze cererile pot fi examinate şi în cazul lipsei la petiţionar a scopului concret în momentul adresării în instanţa de judecată. de divorţ.. refuzul în scris a organului de înregistrare a actelor stării civile în restabilirea înregistrării de acte. refuzul organului de administraţie publică locală sau al altui organ. cu care este legat apariţia. documentul. 171 CPC RM instanţa judecătorească nu dă curs cererii. că cerinţele art. atunci conform art. de dreptul familiei). în eliberarea certificatului respectiv. care atestă întocmirea actului privitor la accident. sau documentul prin care se confirmă că în momentul întocmirii actului cu privire la accident în el a fost efectuată o greşeală sau neclaritate.

în îndeplinirea cerinţelor art. 280 CPC RM. în timpul căruia taxa de stat trebuie să fie achitată. în cerere petiţionarul trebuie să indice în care organ (organe) el s-a adresat întru obţinerea sau restabilirea documentelor şi ce hotărîre a fost adoptată la cererea sa. Taxa de stat în cauzele în procedura specială se impozitează în mărime de 500% din salariul minim stabilit pe republică (p. cererea este scoasă de pe rol din cauza existenţei litigiului de drept. Este vorba despre constatarea faptului represiunilor politice. se ia în consideraţie la încasarea taxei de stat şi repartizarea cheltuielilor de judecată la soluţionarea litigiului de drept în ordinea procedurii contencioase (alin. 3 Legea RM taxei de stat). care demonstrează existenţa faptului însuşi. „d” art. Aşadar. dacă petiţionarul nu este scutit de la plata taxei de stat pe cauzele de constatare a faptelor care au valoare juridică. împreună cu documentele anexate. judecătorul stabileşte petiţionarului un termen concret. p. 284 CPC RM petiţionarul trebuie să prezinte probe în scris de două categorii: a) probe. car poate fi atacată cu recurs. împuternicite prin lege de a se adresa în instanţa de judecată cu cerere întru apărarea intereselor legale ale altor persoane. 85 CPC RM). procurorul. 1 „d” art. reieşind din starea materială a petiţionarului. sau în apărarea intereselor statului sau societăţii. iar reclamantul depune cererea de chemare în judecată. organizaţiile şi persoanele fizice. care poate fi soluţionat în ordinea procedurii contencioase. Dacă în acest termen taxa de stat nu va fi achitată apar consecinţele prevăzute în alin. achitată în ordinea procedurii speciale. 4 art. aflării cetăţeanului în lagărele de concentrare fasciste (ghetouri). supuse represiunilor politice – pe cauzele. taxa de stat. Pentru cererea privind constatarea faptului care are valoare juridică se achită taxa de stat în mărime fixă stabilită în conformitate cu Legea Republicii Moldova № 1216-XII din 03 decembrie 1992 taxei de stat (cu numeroase modificări şi completări). Judecătorul sau instanţa de judecată. este în drept de a da dispoziţii privind 88 . organele administraţiei publice.organului de înregistrare a actelor de stare civilă în înregistrarea faptului decesului persoanei la o anumită dată şi în anumite circumstanţe ş. petiţionarului. 85 CPC RM. În cazul neachitării taxei de stat. Judecătorul este obligat să controleze. sunt scutiţi minorii – pe cauzele privind apărarea drepturilor sale. În cazul în care. în conformitate cu prevederile art. în legătuă cu ce instanţa de judecată emite o încheiere. legate cu represiunile (p. De la plata taxei de stat sunt scutite persoanele. Prin urmare. 2 art. b) probe.a. De la plata taxei de stat. 171 CPC RM – cererea se consideră ca nedepusă şi se restituie. 13 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie № 25 din 28 iunie 2004 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele civile”). care demonstrează imposibilitatea obţinerii sau restabilirii faptului corespunzător.

În cazul neachitării taxei de stat în termenul stabilit. Cerere 89 . Intrate în vigoare hotărîrea sau încheierea instanţei judecătoreşti pe cauza constatării faptului care are valoare juridică. face imposibilă examinarea repetată de către instanţa de judecată a aceleiaşi cereri (conexe. La stabilirea competenţei cauzelor privind constatarea faptelor juridice urmează a avea în vedere. Acţiunile judecătorului în privinţa primirii cererii de constatare a faptului care are valoare juridică. petiţionarul se bucură de dreptul de a depune această cerere. Judecătorul refuză în intentarea procesului în legătură cu lipsa la petiţionar a dreptului de adresare în judecată. dacă: 1) cererea de constatare a faptului care are valoare juridică. în al doilea rînd. dacă petiţionarul respectă ordinea stabilită de lege în ceea ce ţine de depunerea cererii. dacă de legislaţia în vigoare nu este prevăzut o altă ordine (de exemplu. de asemenea. „b” art. 282 CPC RM).amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat de către petiţionar. că prezenţa sau lipsa faptului poate fi constatat nu numai prin hotărîre judecătorească. 169 CPC RM). 2 art. numai în acele cazuri. Judecătorul primeşte de la petiţionar cererea. Ca motiv al refuzului în primirea cererii constituie. Judecătorul trebuie să refuze în pimirea cererii şi intentarea procesului. 86 p. Dreptul la a depune cerere – este dreptul petiţionarului la adresarea în instanţa judecătorească cu cererea de apărare a interesului ocrotit de lege pe calea constatării faptului care are valoare juridică. În conformitate cu aceeaşi normă. administrativă) de constatare a acestora. 1 art. constau în controlul unui şir întreg de condiţii procesuale. sau în cazul imposibilităţii restabilirii documentelor pierdute (art. dacă petiţionarul cere constatarea faptului care nu are valoare juridică. Urmează a avea în vedere. adică să se convingă în aceea. Încheierea instanţei de judecată prin care cererea este scoasă de pe rol poate fi atacată cu recurs (alin. 2) există o hotărîre judecătorească irevocabilă. adoptată în ordinea procedurii speciale. prin care se confirmă existenţa sau lipsa faptului. că constatării judiciare sunt supuse faptele care au valoare juridică. dacă. în primul rînd. identice). încheierea instanţei judecătoreşti privind încetarea procesului pe cauză în legătură cu refuzul petiţionarului de la cererea identică (conexă). instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol ( art. care demonstrează aceste fapte. dar şi prin hotărîrea instanţei de judecată pe litigiul de drept în ordinea procedurii contencioase. judecătorul este obligat să controleze prezenţa la petiţionar a interesului juridic. 268 CPC RM). că faptul constatat de instanţa de judecată trebuie să creieze petiţionarului consecinţe de drept (p. 169 CPC RM refuză în primirea cererii. despre constatarea căruia cere petiţionarul (p. „k”. „a” alin. nu este supusă examinării instanţelor judecătoreşti din cauza necompetenţei. 267 CPC RM). Dacă la petiţionar lipseşte dreptul la adresare în judecată. de prezenţa cărora se soluţionează întrebarea privind pornirea procesului. 282 CPC RM). art. judecătorul în conformitate cu art. inclusiv şi în cazul imposibilităţii obţinerii de către petiţionar într-o altă ordine documentele necesare.

care cade în competenţa instanţei judecătoreşti. organizaţie sau o persoană întru apărarea intereselor unei alte persoane. Refuzul în intentarea procesului privind constatarea faptelor care au valoare juridică trebuie să aibă loc doar în baza temeiurilor. care cade în competenţa instanţelor judecătoreşti. în primirea cererii urmează a refuza în baza p. cu care norma juridică leagă posibilitatea constatării judiciare a faptului juridic. instanţa de judecată trebuie să primească şi să examineze cererea privind constatarea faptului în ordinea procedurii speciale (alin. fără ca acesta. 4) judecătorul refuză în primirea cererii. 280. 2) motivele cererii – sunt arătate aceleaşi fapte juridice. 265 CPC RM. Judecătorul trebuie să refuze în primirea cererii. 283 CPC RM). „b” art. 169 CPC RM). există piedici 90 . în legătură cu care există deja o hotărîre judecătorească sau există o încheiere privind încetarea procesului pe caz. 5) dacă în momentul depunerii cererii judecătorul stabileşte prezenţa litigiului de drept. de asemenea. 3) plus identicitatea petiţionarului însuşi. 169 CPC RM). 282. dacă la petiţionar există un document corespunzător. că constatarea faptului are legătură cu necesitatea soluţionării litigiului de drept. la depunerea cererii judecătorul va descoperi. 284 CPC RM). în cazul depunerii cererii. dacă va constata. 169 CPC RM. 282. şi faptul că cererea se depune de către un organ. prin codul de procedură civilă sau altă lege. „z” alin. cît şi regulilor speciale ale procedurii speciale (art. „b” art. atunci procesul urmează a fi încetat în baza p. 2 art. 1 art. Refuzul în primirea cererii în baza motivelor enumerate mai sus împiedică adresarea repetată în instanţa judecătorească cu cerinţa despre constatarea aceluiaşi fapt în baza aceloraşi temeiuri şi de către acelaşi petiţionar. În aşa fel. însă. să fie delegat cu dreptul de a se adresa în instanţa judecătorească cu acest scop (p. care corespund atît normelor generale ale dreptului procesual civil (art. „c” art. Temeiurile enumerate mai sus pentru refuzul în intentarea procesului privind constatarea faptelor care au valoare juridică demonstrează lipsa la petiţionar a dreptului de a se adresa în judecată. „c” alin. în primirea cererii şi intentarea procesului trebuie de refuzat (alin. Doar temeiurile indicate exclud adresarea repetată a petiţionarului în instanţa de judecată. În acest caz la petiţionar nu lipseşte dreptul de adresare în judecată.identică înseamnă coincidenţa totală a tuturor elementelor sale: 1) obiectul cererii – cerinţa de constatare anume a acestui fapt. Încălcarea premiselor de adresare face imposibilă pornirea procesului în instanţa de judecată. 280 CPC RM). care nu este în competenţa instanţelor judecătoreşti. 2 art. 282 CPC RM). 1 art. 282 CPC RM). că petiţionarul nu s-a adresat pentru obţinerea sau restabilirea documentului constatator al faptului la organul competent (p. „b” alin. p. Dacă. cu excepţia cazului cînd cererea privind intentarea procesului pe constatarea faptului care are valoare juridică are legătură cu litigiul de drept. 1 art. prin care se atestă faptul respectiv (p. iar dacă cererea este primită. art. 3) ca bază a refuzului în primirea cererii constituie.

Dacă procesul este deja intentat. 6) petiţionarul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului. 91 . dar pretenţiile împotriva acesteia pot fi incluse în apel (art. ci în legătură cu existenţa unor piedici.în apărarea interesului legal în ordinea procedurii speciale. dacă: 1) cauza nu este în competenţa jurisdicţională a instanţei de judecată. dacă cauza nu este de competenţa materială instanţelor judecătoreşti sau nu este de competenţa jurisdicţională a instanţei de judecată respective. „b”. în baza aceloraşi temeiuri şi acelaşi petiţionar. 170 CPC RM. care nu are împuterniciri în vederea intentării şi susţinerea procesului. „d” alin. Codul de procedură civilă prevede şi altă grupă de temeiuri pentru refuz în intentarea procesului civil. nu în legătură cu lipsa la petiţionar a dreptului de adresare în judecată. 1 art. este inadmisibil a fi emisă încheierea privind refuzul de primire a cererii. 265 CPC RM) sau scoaterea cererii de pe rol (art. 3) cererea din numele petiţionarului este depusă de o persoană. refuzînd în intentarea procesului. 2) cererea este depusă de către o persoană incapabilă. 2 art. însă. „a”. judecătorul trebuie să hotărască întrebarea privind încetarea procesului (art. Refuzul în intentarea procesului în baza temeiurilor prevăzute în art. va înlătura încălcările admise (de exemplu. Judecătorul. emite în acest sens o încheiere motivată. dacă petiţionarul. 267 CPC RM). 170 CPC RM. în ordinea stabilită. sau cum să înlăture împrejurările care pun piedici în intentarea procesului. nu împiedică adresarea repetată în judecată cu cerere pe aceeaşi cauză. reprezentantului i se va prezenta procură pentru depunerea cererii în judecată din numele petiţionarului). în care organ urmează ca petiţionarul să se adreseze. 359 CPC RM). 170 CPC RM). p. Conform art. Împotriva încheierii judecătorului privind refuzul de intentare a procesului poate fi declarat recurs (alin. În aceasta judecătorul trebuie să indice. Dacă procesul a fost pornit ilegal. stabilite de lege. Încheierea privind intentarea procesului nu este pasibilă atacului independent de sine stător. 169. Încheierea judecătorului privind refuzul în intentarea procesului privind constatarea faptului care are valoare juridică se înmînează petiţionarului concomitent cu restituirea a documentelor depuse. care nu are împuterniciri întru semnarea acesteia. judecătorul refuză în intentarea procesului în legătură cu existenţa piedicilor. 5) în procedura instanţei de judecată respective sau alta se află cauza de constatare a aceuiaşi fapt. „c”. 4) cererea nu este semnată sau este semnată de către persoana. Petiţionarul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi interesele în ordinea procedurii contencioase. asupra hotărîrii judecătoreşti.

4) prezentarea probelor necesare. judecătorul trebuie să se conducă de explicaţiile. privind necesitatea controlului dacă aparţine faptul dat competenţei instanţei de judecată. asupra instanţei de judecată. Pregătirea pricinilor despre constatarea faptelor care au valoare juridică pentru dezbaterile judiciare Cu depunerea cererii şi intentarea procesului cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică legea leagă anumite consecinţe cu caracter de drept procesual. probele pe cauză. 3) stabilirea persoanelor interesate şi atragerea în cauză a altor persoane. Apar şi alte consecinţe procesuale în urma intentării procesului în judecată. Între instanţa de judecată şi participanţii la procesul civil apar raporturi de drept procesual civil şi persoanele interesate dobîndesc anumite drepturi şi obligaţii procesuale. a cere de la petiţionar înscrisuri privind imposibilitatea obţinerii sau restabilirii documentului de constatare a faptului respectiv şi. ei pot exercita în proces acţiunile procesuale stabilite de lege ş. cu care norma de drept leagă apariţia consecinţelor juridice. 4. după primirea cererii (alin. 183 CPC RM) şi includ activităţile judecătorului şi participanţilor la proces. cu care norma de drept leagă posibilitatea constatării faptului juridic şi circumstanţele.2 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM № 15 din 20 decembrie 1993 „Cu privire la practica judiciară în cazurile despre constatarea faptelor care au valoare juridică”. pentru dezbaterile judiciare este obligatorie şi ea conţine: 1) stabilirea legii sau actului normativ subordonat. Acţiunile procesuale în pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare sunt admisibile doar după intentarea procesului – adică. după pornirea procesului. a clarifica în ce scop este necesară constatarea faptului dat. Înainte de toate aceasta este pornirea procesului pe cauza despre constatarea faptului care are valoare juridică. Astfel. propuse în p. despre constatarea faptului care are valoare juridică.Primind cererea şi soluţionînd întrebarea privind intentarea procesului în legătură cu constatarea faptelor care au valoare juridică. de asemenea. 1 art. 2) stabilirea circumstanţelor. 92 . are oare petiţionarul dreptul de a se adresa în judecată cu o astfel de cerere. Intentînd procesul privind constatarea faptelor care au valoare juridică.a. Pregătirea cauzelor. se răsfrînge obligaţia de a pregăti cauza pentru dezbaterile judiciare într-un mod corespunzător şi a o examina şi soluţiona just şi în termeni rezonabili. de care trebuie să se conducă la examinarea cererii privind constatarea faptului. judecătorii sunt obligaţi de a curma încercările diverşilor cetăţeni şi persoane juridice de a utiliza ordinea judiciară în scopurile obţinerii ilegale ulterioare a înlesnirilor şi altor privilegii cu caracter patrimonial.

că din cauza neinformării juridice şi altor cauze petiţionarul în cererea sa nu întotdeauna indică sau indică incorect legea. 185 CPC RM. Pregătind cauza despre constatarea faptului care are valoare juridică. Urmează a menţiona. care trebuie aplicat. există acte normative corespunzătoare. Timpul pregătirii se include în termenii rezonabili de examinare a cauzei de către prima instanţă. În legislaţia materială şi procesuală se conţin indicaţii privind care circumstanţe influenţează asupra apariţiei. totuşi urmează a avea în vedere. faptul aflării persoanei la întreţinere. Legea procesual civilă nu stabileşte un termen fix pentru pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare. pe care îşi bazează petiţionarul cerinţa sa. care trebuie aplicată în cazul dat se hotărăşte definitiv de către judecător. pasibile îndeplinirii pe orice cauză despre constatarea unui sau altui fapt. că nu pe orice cauză civilă concretă în procesul pregătirii sunt necesare îndeplinirea tuturor actelor prevăzute de art. „e” alin. Legea doar obligă judecătorul ca în decurs de 5 zile din momentul primirii cererii să emită o încheiere privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare. Aceste acte în principal sunt destinate pentru pregătirea cauzelor în procedura contencioasă. Sarcinile indicate mai sus sunt organic legate între ele. 2 art. 93 . care conform legii dau naştere la consecinţe juridice. Instanţa de judecată poate constata numai aşa fapte. Deşi p. care trebuie aplicate pentru soluţionarea cauzei. adică ţinînd cont de natura procedurii speciale. Pregătirea cauzei despre constatarea faptelor care au valoare juridică trebuie îndeplinită ţinînd seama de caracteristicile unei sau altei categorii de cauze: faptul relaţiilor de rudenie între persoane. despre constatarea faptelor care au valoare juridică. faptul recunoaşterii paternităţii. 166 CPC RM şi cere de la petiţionar indicarea asupra circumstanţelor de drept. pentru toate categoriile de cauze. soluţionarea lor constituie un proces unic. 279-285). De aceea. necesară aplicării. 185 CPC RM) cu excepţiile şi completările.5) informarea la timp a participanţilor la proces în privinţa timpului şi locului şedinţei de judecată. stabilirea normei de drept. stabilite în capitolele XXIII – XXIV CPC RM (art. De regulă. în conformitate cu care trebuie constatat faptul juridic. Pregătirea cauzelor privind constatarea faptelor care au valoare juridică ca subgrupă a procedurii speciale se îndeplineşte în baza regulilor generale a procesului civil (art. faptul accidentului. modificării sau încetării drepturilor personale sau patrimoniale ale persoanelor fizice şi organizaţiilor. În art. faptul represiunilor politice ş. 185 CPC RM este indicată o listă model a actelor procesuale privind pregătirea cauzelor pentru dezbaterile judiciare. adică indicarea asupra normei de drept. În încheierea judecătorului privind pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare trebuie indicate acţiunile concrete. judecătorul este obligat să stabilească caracterul cerinţei de drept a petiţioanarului şi a stabili actul normativ material sau procesual corespunzător.a.

raporturile cărora cu petiţionarul depind de un fapt. „a” şi „c” art. persoanele interesate. pasibil constatării. în care 94 . dar şi la determinarea componenţei a participanţilor la proces. La etapa pregătirii cauzei pentru examinarea judiciară obiectul probaţiunii este determinat de către judecător împreună cu petiţionarul. judecătorul este în drept să cheme în judecată persoana interesată şi s-o audieze privitor la pretenţiile ei. încît la prima şedinţă de judecată pricina ar fi putut fi examinată corect şi soluţionată în fond.Cunoaşterea conţinutului actului normativ cuvenit aplicării pentru constatarea faptului care are valoare juridică este necesară şi pentru precizarea circumstanţelor. Iniţial obiectul probaţiunii se arată în cererea petiţionarului şi prealabil se stabileşte de către judecător. Este important a determina caracterul interesului care condiţionează participarea persoanelor interesate în proces: interese de serviciu sau de drept personal material. năruirea clădirii ş. De aceasta depinde determinarea corectă a poziţiei procesuale a persoanelor interesate. felul accidentului (traumă. constatarea faptului accidentului este legat cu elucidarea multor circumstanţe. La etapa pregătirii cauzei către dezbaterile judiciare judecătorul în conformitate cu p. constituie obiectul probaţiunii pe cauzele despre constatarea faptelor. care urmează a fi utilizat la constatarea faptelor care au valoare juridică. inclusiv şi. astfel. avarie. ajută nu numai la precizarea obiectului probaţiunii. a avut loc oare accidentul cu angajatul sau alte persoane în momentul îndeplinirii de către dînşii a obligaţiilor de muncă şi a lucrului la comanda organizaţiei sau angajator – persoană fizică.a.a. în calitate de persoane interesate pot participa persoane. pe sau în afara teritoriului instituţiei. adică petiţionarii. s-a petrecut sau nu cercetarea accidentului ş. care trebuie aplicat. Stabilind persoanele interesate pe cauză. şi posibelele pretenţii din partea lor. Este imposibil de a stabili obiectul probaţiunii pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică fără cunoaşterea legii sau actului subordonat legii. Acestea şi alte circumstanţe trebuie clarificate deja la această etapă a procesului. arsuri. de regulă. otrăvire. După cum s-a mai menţionat. confirmarea cărora o cere petiţionarul. electrocutare. în orele de lucru. să-i explice drepturile şi obligaţiile ei procesuale. Calificarea juridică corectă a cerinţelor petiţionarului şi stabilirea actului normativ. cu care norma de drept leagă posibilitatea constatării faptului juridic şi circumstanţele. Circumstanţele. la intentarea procesului. să clarifice obiecţiile ei. pentru ca cauza de constatare a faptului accidentului să fie pregătită în aşa fel. De exemplu. mergînd spre locul de muncă sau de la lucru cu un mijloc de transport acordat de angajator sau cu mijlocul de transport personal în cazul utilizării transportului respectiv în scopuri de producţie la înţelegerea părţilor contractului de muncă. este vorba oare de un accident la întreprindere sau în afara întreprinderii. subiecţii care contribuie la examinarea şi soluţionarea corectă şi la timp şi atragerea lor la participarea în proces. 185 CPC RM află de la petiţionar persoanele care pot fi interesate în cauză. cu care norma de drept leagă apariţia consecinţelor juridice.). organizaţii şi instituţii.

îndeplineşte acţiunile prevăzute în art. determinate circumstanţele necesare pentru constatarea faptului juridic. de asemenea.petiţionarul urmează să realizeze hotărîrea adoptată privind constatarea faptului juridic. de alte acte normative.). care trebuia să fi întocmit un document sau care nu au fost în stare de a-l restabili. stabilite de capitolele XXIII – XXIV CPC RM. din care pot fi dobîndite probele. 95 . se consideră pregătită pentru dezbaterile judiciare. să prezinte petiţionarului sau persoanei interesate sprijin în satisfacerea cererilor sale privind reclamarea probelor în ordinea şi după metodele prevăzute de lege (art. este imposibil. atît de diverse sunt şi probele. 126. Cauzele privind constatarea faptului care are valoare juridică. prezentate.a.119. Cît de variate sunt cauzele de constatare a faptelor care au valoare juridică. Ei sunt obligaţi să dovedească acele circumstanţe. organizaţii şi instituţii. Probele pe cauzele privind constatarea faptelor se prezintă de către petiţionari şi persoanele interesate. Una dintre cele mai importante sarcini de pregătire a cauzei spre dezbaterile judiciare revine stabilirii probelor. 138 CPC RM ş. Judecătorul. să stabilească. probele sunt adunate. atunci cînd este determinat petiţionarul. îndeplineşte alte acţiuni. trimite delegaţii judecătoreşti altor instanţe de judecată (art. 5. 120. Examinarea şi hotărîrea judecătorească în pricinile despre constatarea faptelor care au valoare juridică Pricinile despre constatarea faptelor care au valoare juridică ca cauze ale procedurii speciale se examinează de instanţele judecătoreşti după regulile generale ale procedurii contencioase. persoanele juridice interesate. luîndu-se în consideraţie şi esenţa procedurii speciale. Funcţiile judecătorului la etapa pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare se rezumă la următoarele: a explica petiţionarului şi persoanei interesate prin care probe pot ei să-şi confirme pretenţiile sale. pe care le invocă (alin. 125 CPC RM). 1 art. persoanei interesate i-a fost înmînată copia de pe cererea de constatare a faptului şi copiile probelor anexate la cerere.190 CPC RM. Judecătorul eliberează petiţionarului sau persoanei interesate un demers pentru obţinerea probei pentru a fi prezentate în instanţa de judecată (alin. Indicarea unei liste exhaustive a probelor şi izvoarelor acestora. constatînd că cauza este pregătită suficient pentru dezbaterile judiciare. 119 CPC RM). şi. pe care petiţionarul şi persoana interesată trebuie să le prezinte întru confirmarea cererilor sale. precizate şi cerinţele şi obiecţiile acestora. necesare şi suficiente pe cauză. poate oare petiţionarul sau persoana interesată să prezinte probele necesare. cu modificările şi completările. 118 CPC RM). există oare la ei careva piedici întru obţinerea probelor. 4 art.

este imposibil. unde lipsesc părţile. care dovedesc prezenţa sau lipsa faptului. deoarece aceasta ar însemna intentarea unui litigiu de drept. cum ar fi principiul egalităţii procesuale a părţilor. dar şi pentru aplicarea diferitor norme de drept despre constatarea faptelor juridice. ca metodă de apărare a pîrîtului împotriva cererii de chemare în judecată sunt şi înaintarea obiecţiilor împotriva cererii de chemare în judecată (se înţelege lămuririle pîrîtului. bazată pe principiile generale ale procesului. examinarea căruia în procedura specială este imposibilă. Acest principiu poate fi manifestat în măsura totală la examinarea cauzelor sub forma contradictorialităţii procesului. principiul contradictorialităţii şi principiul disponibilităţii. faptul că petiţionarul depune cerere despre constatarea faptului juridic. analizînd acţiunea astfel de principii ale procesului civil în procedura specială. Aceasta este determinat de reducerea semnificativă a rolului disponibilităţii şi intensificarea începutului imperativ în metoda reglementării relaţiilor procesuale în procedura specială. nu generează pentru persoana interesată dreptul de a înainta acţiune reconvenţională. pentru cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică. Scopul participării lor pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică îl constituie stabilirea circumstanţelor şi cercetarea probelor. independenţa judecătorilor şi publicitatea (caracterul public al dezbaterilor judiciare). prin care se argumentează ilegalitatea cererii de chemare a lui în 96 . a vorbi despre acţiunea în întregime a principiului egalităţii procesuale a părţilor. De exemplu. unde întotdeauna participă două părţi cu interese opuse. Împreună cu aceasta. Aceste explicaţii prezintă interes nu numai pentru întrebările privind ordinea examinării acestor cauze. şi constatarea acestuia.a. principiile oralităţii şi nemijlocirii dezbaterilor judiciare ş.Explicaţii la multe întrebări. acţionează principiile: înfăptuirea justiţiei numai în instanţa judecătorească. Fenomenele remarcate pot fi urmărite. Procedura specială despre constatarea faptelor care au valoare juridică sunt indisolubil legate cu regulile generale ale procesului civil. Petiţionarii şi părţile interesate pe cauzele procedurii speciale nu sunt părţi cu interese de drept material opuse. În procesul examinării cauzelor procedurii speciale despre constatarea faptelor care au valoare juridică. care determină ordinea examinării cauzelor. se găsesc în Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM № 15 din 20 decembrie 1993 „Cu privire la practica judiciară în cazurile despre constatarea faptelor care au valoare juridică”. le este caracteristic manifestarea specifică a unor principii ale procesului civil. legate cu examinarea de către instanţele judecătoreşti a cauzelor despre constatarea faptelor care au valoare juridică. O atare situaţie condiţionează imposibilitatea realizării multor împuterniciri ale părţilor. În procedura specială pe constatarea faptelor care au valoare juridică. În afară de acţiune reconvenţională. care decurg din principiul egalităţii procesuale a părţilor.

de a asista la examinarea cauzei despre constatarea faptului. de asemenea. La etapa dezbaterilor judiciare a cauzelor despre constatarea faptelor care au valoare juridică. a prezenta argumentele şi raţiunile sale. a da instanţei de judecată lămuriri pe cauză orale şi scrise. Principiul contradictorialităţii în procedura specială are. de a prezenta şi cerceta probele. principiul contradictorialităţii apare nu numai în activitatea activă a petiţionarului în probarea faptului care urmează a fi constatat. dar şi în cazul posibilităţii de a recuza. dexemplu. în adunarea şi prezentarea din iniţiativa sa a probelor suplimentare. Adresîndu-se în judecată. legat de faptul constatat. pe calea fundamentării confirmărilor sale şi probarea faptului prin probe. În puterea principiului disponibilităţii nimeni nu poate a obliga petiţionarul de a depune cerere despre constatarea faptului împotriva voinţei lui. persoanele interesate deopotrivă cu petiţionarul sunt înzestraţi cu posibilităţi egale: de a recuza. obiecţia persoanei interesate cu caracter de drept material privind existenţa sau lipsa dreptului subiectiv la petiţionar. la intima lor convingere. Principiul disponibilităţii prezintă petiţuionarului şi persoanelor interesate dreptul de a dispune liber. Această regulă nu acţionează la examinarea cauzelor procedurii speciale. totodată dreptul la ultima replică întotdeauna îi aparţine pîrîtului. Sarcina probaţiunii e pusă în seama petiţionarului şi persoanei interesate şi stabileşte limitele ei prin activitatea probaţională a petiţionarului şi persoanei interesate în şedinţa de judecată. de a ataca ordonanţele judecătoreşti şi altele. de a pune întrebări altor participanţi în procesul civil. Imposibilitatea examinării litigiului de drept în ordinea procedurii speciale condiţionează restricţii în înaintarea cărorva obiecţii din partea persoanlor interesate împotriva cererii petiţionarului. înseamnă litigiu de drept şi atrage după sine scoaterea cererii de pe rol în ordinea procedurii speciale. legat de faptul care urmează a fi constatat. petiţionarul poate să renunţe la cererea 97 . de drepturile procesuale ce le aparţin şi de metodele de apărare a drepturilor subiective şi a intereselor ocrotite de lege. Limitarea acţiunii principiului contradictorialităţii se exprimă în posibilele obiecţii din partea persoanelor interesate în privinţa existenţei sau lipsei faptului sau în privinţa aparţinerii unui sau altui drept subiectiv petiţionarului. Referitor la alte multe împuterniciri. Sau. de a face demersuri privind reclamarea probelor. deoarece acţiunea principiului egalităţii procesuale a părţilor în acest fel al procedurii civile are un specific şi acţionează într-un fel foarte modificat.judecată). Activitatea probaţională are loc în privinţa existenţei sau lipsei faptului. în susţinerile orale reclamantul şi pîrîtul iau cuvîntul în număr egal. a ataca ordonanţele judecătoreşti. a face alte acţiuni prevăzute de legea procesuală. care se delimitează în cele de drept material şi procesuale. care alcătuiesc conţinutul principiului egalităţii procesuale a părţilor. De exemplu. un specific şi se manifestă în dreptul petiţionarilor şi persoanelor interesate de a-şi apăra interesele.

că instanţa de judecată soluţionează alte (decît cele la examinarea pricinilor în procedura contencioasă). 69 98 . Ultimii sunt participanţii procesului. despre modificarea. 212 CPC RM). de asigurare a acţiunii. în înlăturarea dubiilor existenţei faptului juridic.a.sa. Anume în aceasta constă una din sarcinile examinării cauzelor despre constatarea faptelor care au valoare juridică. Ei nu pot fi.Ф. preîntîmpinaţi în privinţa declaraţiilor mincinoase. Caracterul unilateral al procedurii speciale condiţionează acţiunea limitată a acestui principiu. с. 5 art. specialişti. Acţiunile de dispoziţie în procedura specială nu vizează acţiunea (cererea de chemare) în judecată şi. concluzii mincinoase ş. 13 Елисейкин П. dar şi persoanei interesate. să cerceteze probele prezentate şi. Судебное установление фактов. имеющих юридическое значение. micşorarea sau majorarea cuantumului pretenţiilor din acţiune.13 În partea pregătitoare a şedinţei de judecată preşedintele compeltului de judecată este obligat să explice drepturile şi obligaţiile procesuale nu numai petiţionarului. de exemplu. Particularităţile examinării cauzelor despre constatarea faptelor se exprimă prin aceea. Recunoaşterea de către persoana interesată a faptului juridic ca existent fără controlul de către instanţa judecătorească în şedinţa de judecată a probelor şi adoptarea de către instanţă a hotărîrii doar în baza acestui motiv este ilegală. şi anume: a) au existat sau nu în realitate faptele despre constatarea cărora cere petiţionarul. Pe cauzele despre constatarea faptelor juridice în procedura specială persoana interesată nu reprezintă partea obligatorie a raportului de drept şi recunoaşterea de către dînsa a existenţei faptului nu atrage după sine obligaţia de satisfacere a cerinţelor petiţionarului. respectiv. are dreptul în şedinţa de judecată să-şi modifice cerinţa sa (să modifice obiectul sau temeiurile cererii).a. recunoaşterea de către persoana interesată existenţa faptului constatat nu constituie motiv pentru adoptarea hotărîri privind satisfacerea cererii cum are loc în procedura contencioasă (alin. doar dacă este sigură de existenţa faptului. pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică. Instanţa de judecată este obligată să studieze toate circumstanţele cauzei. experţi. recunoaşterea acţiunii de către pîrît ş. în baza cărora este posibilă constatarea faptului pe cale judiciară. de încheierea tranzacţiei. b) au ele oare valoare juridică. c) există oare condiţii. nu poate fi vorba de referinţă. Natura examinării judecătoreşti a cauzelor despre constatarea faptelor care au valoare juridică constă în stabilirea existenţei sau lipsei faptului juridic. Mai mult ca atît. întrebări. să adopte hotărîrea corespunzătoare. de aceea nu pot fi identificaţi cu alţi subiecţi ai raporturilor de drept procesual – martori.

partea descriptivă. că pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică. s-a stabilit oare că cerinţele petiţionarului sunt întemeiate. 3 art. 241 CPC RM). de asemenea. Instanţa de judecată examinează cauza doar în limitele cerinţelor înaintate de către petiţionar şi cercetează doar acele date faptice. care au fost examinate în şedinţa de judecată. cum trebuie soluţinată cauza. este oare constatat sau nu în şedinţă de judecată cu ajutorul probelor autentice faptul care constituie obiect al cerinţelor. se permit diferite mijloace de probaţiune. care confirmă sau resping cerinţele petiţionarului. motivare şi dispozitiv ( art. Instanţa de judecată nu este în drept ca din propria sa iniţiativă să depăşească limitele cerinţelor înaintate de către petiţionar. În cazul participării persoanei interesate în cauza despre constatarea faptelor care au valoare juridică. Hotărîrea pe cauzele despre constatarea faptelor juridice trebuie să se bazeze pe date. este compusă din patru părţi: partea introductivă. Ordinea adoptării hotărîrii pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică este la fel ca şi în cazul examinării altor categorii de pricini civile. În rest examinarea pricinilor despre constatarea faptelor care au valoare juridică are loc în baza regulilor generale ale procesului civil şi nu are particularităţi procesuale. În susţinerile orale petiţionarul îşi exprimă părerile privitor la temeinicia cerinţelor înaintate. Judecătorul este obligat să întrerupă susţinerile petiţionarului sau a persoanei interesate. care acte legislative trebuie aplicate pe cauza respectivă. şi în legătură cu aceea de a săvîrşi acţiunile procesuale în privinţa scoaterii cererii de pe rol (alin. să modifice obiectul sau temeiurile cererii. făcînd trimitere la circumstanţele şi probele. preşedintele completului de judecată pe cauza dată este obligat de a preciza dacă nu cumva aceasta are intenţia de a intenta un litigiu de drept. În camera de deliberare judecătorul (judecătorii) la adoptarea hotărîrii pe cauza despre constatarea faptului care are valoare juridică trebuie să examineze următoarele întrebări: care fapt intră în obiectul probării de către petiţionar.Petiţionarii şi persoanele interesate pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică dau lămuriri. Cel mai des se folosesc declaraţiile martorilor şi probele scrise. vorbesc despre circumstanţele şi probele care nu au legătură cu faptul care urmează a fi constatat. Urmează a avea în vedere. Cercetarea circumstanţelor pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică se finisează cu clarificarea la petiţionar şi persoana interesată (dacă participă pe cauză). dacă ei ies în afara împrejurărilor cauzei – de exemplu. Hotărîrea instanţei de judecată ca un document procesual individual pe cauza despre constatarea faptului este analogic structurii hotărîrii pe pricinile în acţiunea civilă şi după conţinutul său. 99 . care au importanţă pentru cauză. de ce se resping unele sau alte probe. 280 CPC RM). au ei oare vreo completare.

Scopul examinării pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică constă doar în stabilirea faptului juridic. că hotărîrea pe aceste Кайгородов В. care decurg din circumstanţele cauzei stabilite de judecată – clar se indică. 1 art. Prin aceasta legea predetermină hotarele conţinutului părţilor motivatoare şi dispozitive ale hotărîrii judecătoreşti.Partea motivatorie constituie partea cea mai importantă a hotărîrii şi în cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică are unele particularităţi. Alin. În acestea se indică motivele hotărîrii adoptate şi trebuie să conţină: 1) indicaţia privind. 285 CPC RM indică la anumite caracteristici. 5) argumente prin care judecata respinge unele sau alte probe. În partea dispozitivă trebuie să se conţină concluziile amănunţite ale instanţei de judecată. Apariţia. 4) analiza probelor acumulate pe cauză. deoarece instanţa de judecată în aceste cauze nu soluţionează întrebări privind drepturile materiale ale petiţionarului sau obligaţiile persoanelor interesate. 1987 с. 2) informaţii privind dacă are oare acest fapt valoare juridică. poate sau nu poate fi satisfăcută cerinţa petiţionarului privind constatarea faptului. Процессуальные особенности судебного рассмотрения дел об установлении фактов. În afară de aceasta. de care se conduce instanţa de judecată pe parcursul examinării şi soluţionării cauzei. modificarea sau încetarea drepturilor personale sau patrimoniale ale persoanelor fizice sau ale organizaţiilor are loc în afara procesului civil. Hotărîrea pe această categorie de cauze doar constată faptul juridic. Specificul cauzelor despre constatarea faptelor juridice condiţionează anumite particularităţi a părţii dispozitive a hotărîrii judecătoreşti. care au importanţă pentru soluţionarea cauzei. conexe cu constatarea faptului sau privind obligaţiile unor persoane faţă de petiţionar.Д. 3) probele în susţinerea concluziilor cu privire la circumstanţele. 285 CPC RM se explică prin aceea. care trebuie a fi arătate în hotărîrea judecătorească pe cauzele despre constatarea faptelor juridice.14 Partea motivatorie trebuie să conţină şi indicaţia asupra scopului constatării faptului. în partea motivatorie nu trebuie să existe concluzii privind drepturile şi obligaţiile persoanelor participante pe cauză. care fapt juridic este constatat sau în constatarea cărui fapt petiţionarului i s-a refuzat. dar nu soluţionează întrebarea privind raporturilor de drept ale petiţionarului cu persoana interesată sau alţi subiecţi. Instanţa de judecată în hotărîrea sa nu trebuie să se atingă de întrebarea privind drepturile subiective ale petiţionarului. 14 100 . Soluţionarea a unor atare întrebări iese în afara procedurii pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică. Totuşi. имеющих юридическое значение Свердловск. în partea motivatorie trebuie să fie prezente trimiterile la normele de drept material şi procesual. 58. Corespunderea hotărîrii judecătoreşti cerinţelor art.

pe lîngă aceasta trebuie indicate numele. patronimicul. Процессуальные особенности судебного рассмотрения дел об установлении фактов. Треушникова. data şi locul naşterii. Кайгородов В.К. care este pasibil înregistrării. partea dispozitivă trebuie să conţină următoarele date: al cui deces 15 Елисейкин П. notează lipsa moştenitorilor corespunzători de un grad mai jos. numele.572-573 и др.15 Astfel.cauze constituie document care confirmă faptul dat. căsătorie. atunci în hotărîre se indică numele. prenumele. La constatarea faptului înregistrării înfierii. М. iar dacă este vorba de constatarea raporturilor de rudenie între moştenitorii de gradul doi şi mai sus. Пучинского. care este constatat de instanţa judecătorească. с.Ф. reflectată în partea motivatorie a hotărîrii. căsătoriei. Под редакцией В. instanţa de judecată trebuie să indice informaţiile. Instanţa judecătorească indică şi asupra faptului aflării copilului la întreţinerea defunctului şi recunoaşterea copilului de către defunct ca fiind al său.М. în partea dispozitivă a hotărîrii pe cauza despre constatarea faptului existenţei raporturilor de rudenie instanţa de judecată trebuie să indice în ce grad de rudenie se află petiţionarul cu persoana respectivă. timpul înregistrării. С. имеющих юридическое значение. faptul înregistrării (naştere. naţionalitatea. de asemenea. decesului. iar în privinţa faptului. prenumele. В. anul naşterii şi naţionalitatea părinţilor. prenumele. necesare pentru înregistrarea actelor privind stabilirea paternităţii în organele de înregistrare a actelor de stare civilă: numele. în dependenţă de scopul adresării în instanţa de judecată.К. În scopul iniţierii cu ele şi căpătarea deprinderilor necesare de către judecători în opera ce ţine de elaborarea părţilor dispozitive ne vom referi la unele din ele. La adoptarea hotărîrii despre constatarea faptului decesului persoanei într-o anumită perioadă şi în anumite circumstanţe. divorţ şi deces)). dar.Д.80-127. se arată termenul aflării la întreţinere.58-61. înfierii.: Издательский дом «Городец».. îi serveşte ca condiţie pentru o atare înregistrare. М. имеющих юридическое значение. patronimicul. patronimicul şi data naşterii copilului. Partea dispozitivă a hotărîrii despre constatarea faptului înregistrării naşterii. Научно-практический комментарий к Гражданскому процессуальному кодексу Российской Федерации. patronimicul persoanei. С. 2003. În partea dispozitivă a hotărîrii despre constatarea faptului recunoaşterii paternităţii sau faptul paternităţii. Dacă concomitent instanţa judecătorească a constatat şi faptul raporturilor de rudenie (provenienţa) cetăţeanului. numele. şi data decesului persoanei care s-a recunoscut ca tatăl copilului. divorţului. prenumele. Жуйкова. patronimicul înfietorilor. se indică de către care organ al Oficiuluii Stării Civile a fost înregistrat faptul constatat (locul înregistrării. În partea dispozitivă a hotărîrii judecătoreşti despre constatarea faptului aflării la întreţinere se indică constatarea faptului întreţinerii şi. Ştiinţa dreptului procesual civil şi practica judiciară au elaborat recomandări privitor la conţinutul părţii dispozitive a hotărîrii judecătoreşti pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică. Судебное установление фактов. 101 .

locul deschiderii ei. stabilită de instanţa judecătorească. anul). data eliberării. altă privare şi limitare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor). perioada existenţei acestor relaţii. În hotărîrea judecătorească despre constatarea faptului concubinajului în cazurile stabilite de lege. libertate. patronimicul persoanei. expulzarea din ţară. În partea dispozitivă a hotărîrii judecătoreşti despre constatarea faptului acceptării unei succesiuni şi locul deschiderii succesiunii se notează: timpul deschiderii succesiunii.a. În partea dispozitivă a hotărîrii despre constatarea faptului posesiunii. faptul aflării petiţionarului la întreţinerea defunctului sau celui dispărut fără urmă. prenumele. unde şi pe cine a fost înregistrată construcţia mai înainte în drept de proprietate. care confirmă dreptul de proprietate asupra construcţiei. Dacă este vorba de constatarea faptului posesiunii şi folosirii terenului de pămînt. legătura accidentului cu activitatea profesională. La constatarea faptului accidentului în partea dispozitivă a hotărîrii urmează a reflecta: timpul şi locul accidentului. paşaportului şi a certificatelor eliberate de organele de stare civilă) persoanei. sat ş. spitalizarea într-o instituţie de psihiatrie. în privinţa copiilor se arată numele lor şi anii de naştere. nu coincide cu numele din certificatul de naştere. numele. numărul camerelor. cînd. Partea dispozitivă a hotărîrii privind constatarea faptului represiunilor politice trebuie să conţină: formele de constrîngere (lipsirea de viaţă. partea dispozitivă trebuie să conţină: pesoanele. prenumele. se indică: caracteristicile distinctive ale documentului (denumirea. timpul acceptării.a. atunci se indică: locul situării terenului de pămînt (oraş. dacă petiţionarul cere aceasta. mărimea suprafeţei ei folositoare şi locative. locul concret de situare a construcţiei (oraş. numărul de ordine a construcţiei pe stradă. buletinul de identitate sau din paşaport. cînd a survenit decesul (data. în care circumstanţe a survenit decesul. deportarea. numele căruia. cu care s-a întîmplat accidentul. indicat în document. numele. persoana. luna. numărul ş. privaţiune de cetăţenie. între care sunt stabilite relaţiile date.). anul şi locul naşterii persoanei).a fost stabilit (numele. Ca dată a decesului persoanei în aşa caz este considerată ziua. folosinţei şi dispoziţiei unui imobil în drept de proprietate trebuie să găsească reflectare: faptul juridic. prenumele.). sat). care efectiv a primit succesiunea. patronimicul persoanei (după paşaport sau certificatul de naştere) persoanei cui aparţine documentul. numărul de ordine a terenului de pămînt. buletinului de identitate. de către cine şi pe ce nume este eliberat. Partea dispozitivă a hotărîrii pe constatarea faptului apartenenţei documentelor constatatoare de drepturi (cu excepţia documentelor militare. unde şi de către cine a fost eliberat documentul care confirmă posesiunea şi folosinţa terenului de pămînt. de către care organ a fost emisă hotărîrea privind 102 . patronimicul.

dacă aceste informaţii ponegresc onoarea. 103 . Urmează a avea în vedere. care este delegat conform legii a soluţiona problema privind drepturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice sau organizaţiei. prin care s-a constatat faptul juridic. Dacă faptul constatat de instanţa de judecată nu este pasibil înregistrării. în care s-a aplicat formele de constrîngere. Aceluiaşi procedeu se atribuie realizarea hotărîrii instanţei de judecată privind constatarea şi altor fapte. stabilirea persoanei. pasibile înregistrării corespunzătoare. La realizarea hotărîrii judecătoreşti. Soluţionarea întrebării respective are loc în afara procesului despre constatarea faptelor care au valoare juridică. patronimicul lui). primind copia hotărîrii privind constatarea faptului înregistrării căsătoriei. demnitatea şi reputaţia profesională a petiţionarului. în partea dispozitivă a hotărîrii se indică: datele care sunt răspîndite în privinţa petiţionarului (numele. Aşa. petiţionarul trebuie în baza acestuia să se adreseze şi să primească certificatul de căsătorie în organele de înregistrare a actelor de stare civilă. perioada de timp. În partea dispozitivă a hotărîrii judecătoreşti privind constatarea faptului aflării persoanei în lagărele de concentrare (ghetouri) şi alte locuri de deţinere forţată în perioada războiului se indică: denumirea lagărului de concentrare (ghetou). că timpul aflării în lagărul de concentrare constituie parte integrantă a faptului dat. organizaţiei. În cazul adoptării hotărîrii despre faptul răspîndirii informaţiei care lezează onoarea. lunile) funcţionării lagărului de concentrare (ghetou). timpul aflării petiţionarului (altei persoane) în lagărul de concentrare. titlul executoriu nu se eliberează şi executarea hotărîrii cu ajutorul executorului judecătoresc nu are loc. care îi dă valoare juridică. copia hotărîrii judecătoreşti se prezintă de către petiţionar în organul corespunzător. Hotărîrea judecătorească pe cauzele despre constatarea faptelor care au valoare juridică după ce au devenit definitive şi irevocabile dobîndeşte caracter obligatoriu şi persoana interesată este în drept să realizeze acel scop pentru care s-a constatat faptul respectiv. demnitatea şi reputaţia profesională a cetăţeanului. indicarea asupra recunoaşterii informaţiei răspîndite că nu corespunde realităţii. prenumele. copia hotărîrii judecătoreşti despre constatarea faptului aflării la întreţinere petiţionarul va prezenta organului de asigurare socială pentru stabilirea pensiei în legătură cu decesul întreţinătorului. De exemplu. faptul aflării petiţionarului (altei persoane) în calitate de prizonier (deţinut) al lagărului de concentrare (ghetou). perioada (anii. Hotărîrea judecătorească pe cauzele despre constatarea faptelor juridice nu soluţionează întrebarea privind drepturile petiţionarului sau altor persoane interesate. care a răspîndit astfel de informaţii a fost imposibil.represiunea politică. locul aplicării formelor represive. Hotărîrea judecătorească nu înlocuieşte documentul care confirmă faptul juridic. antreprenorului independent.

1 art. conferenţiar universitar. membru al Consiliului Superior al Magistraturii 104 . hotărîrea judecătoresacă privind constatarea faptului care are valoare juridiciă. este obligatorie pentru organele care înregistrează asemenea fapte sau care întocmesc drepturile. VASILE CREŢU doctor în drept. Neexecutarea neîntemeiată a hotărîrii judecătoreşti atrage răspunderea prevăzută de Codul de procedură civilă şi alte legi.Devenind definitivă şi irevocabilă. 16 CPC RM). care apar în legătură cu faptul constatat pe cale judecătorească (alin.

Petiţionarul (adoptatorul) obţine drepturile reprezentantului legal asupra adoptatului în baza hotărîrii judecătoreşti. Instanţa de judecată prin hotărâre constituie o legătură juridică între copilul adoptat şi adoptator (adoptatori). încuviinţarea adopţiei – este o constituire printr-o hotărâre judecătorească a relaţiilor asimilate de rudenie între o persoană minoră şi o persoană (persoane). încetează legătura juridică între adoptat şi părinţii acestuia precum şi rudele acestuia după legătura de sânge. prevăzută de capitolul XXV (art. Din punct de vedere procesual. iar adoptatorul (adoptatorii) şi rudele acestuia faţă de adoptat (adoptaţi) şi urmaşii acestuia în privinţa tuturor drepturilor subiective nepatrimoniale şi obligaţiilor sunt asimilaţi rudelor după provenienţă. ce rezultă din faptele stabilite de instanţa de judecată. Activitatea instanţei de judecată este limitată de constatarea faptelor care au valoare juridică. În ceea ce priveşte procedura încuviinţării adopţiei. Prin recunoaşterea acestui drept prin hotărîrea instanţei de judecată încetează unele raporturi juridice şi se nasc alte raporturi juridice: adoptatul (adoptaţi) şi urmaşii acestuia faţă de adoptator (adoptatori) şi rudele acestuia. în pricinile cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică. În Republica Moldova există următoarele acte normative ce reglementează raporturile cu privire la procedura. instanţa de judecată la examinarea şi soluţionarea unor astfel de pricini recunoaşte dreptul petiţionarului cu privire la adopţie. dacă instanţa de judecată a admis cererea de încuviinţare a adopţiei şi aceasta a intrat în vigoare. Prin urmare.ÎNCUVIINŢAREA ADOPŢIEI Pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei sunt examinate de instanţele de judecată de drept comun în procedură specială. În acelaşi timp prin hotărîrea de încuviinţare a adopţiei. constă în faptul că instanţa de judecată nu constată un fapt juridic. ca categorie a pricinilor examinate în procedura specială. încetează legătura juridică a copilului adoptat cu părinţii lui şi alte rude ale acestuia din provenienţă. la examinarea pricinilor cu privire la încuviinţarea adopţiei instanţa de judecată în limitele procedurii speciale va atinge şi consecinţele juridice ce rezultă din constituirea unor astfel de circumstanţe. temeiurile şi alte probleme legate de încuviinţarea adopţiei copiilor cetăţeni 105 . precum şi între copilul adoptat şi rudele adoptatorului. Spre deosebire de aceasta. care este prevăzut de norma materială. iar concluziile cu privire la drepturile petiţionarului. instanţa de judecată nu atinge aspecte ce ţin de urmările juridice ce rezultă din constituirea unor astfel de circumstanţe. dar realizează însăşi procedura de încuviinţare a adopţiei. Esenţa pricinilor de încuviinţare a adopţiei. dar se determină şi comportamentul ulterior al participanţilor pricinii de încuviinţare a adopţiei. care nu-i sunt părinţi. Prin hotărîrea instanţei de judecată cu privire la încuviinţarea adopţiei nu se constituie numai anumite circumstanţe. 286 – 293) CPC RM. sunt făcute de alte organe competente.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 25 din 28 iunie 2004. Convenţia de la Haga cu privire la protecţia drepturilor copilului şi cooperarea în domeniul adopţiei internaţionale din 29 mai 1993. Declaraţia ONU cu privire la principiile de drept şi sociale ale apărării bunăstării copiilor din 3 decembrie 1986. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 41/85 din 3 decembrie 1986 cu privire la educarea şi încuviinţarea adopţiei copiilor la nivel naţional şi internaţional. 62 din 3 februarie 1994 „Privind înfierea copiilor de către cetăţenii străini”. Codul Familie al Republicii Moldova din 26 octombrie 2000. nr. completată şi modificată prin hotărîrea nr. de către cetăţenii străini şi apatrizi. 2. 9. La examinarea pricinilor cu privire la încuviinţarea adopţiei copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova. 30 din 12 iulie 2004 „Cu privire la rezultatele generalizării practicii aplicării legislaţiei de către instanţele judecătoreşti la examinarea pricinilor despre încuviinţarea adopţiei ca parte componentă a pricinilor care rezultă din aplicabilitatea normelor dreptului familiei”. 2.ai Republicii Moldova atît de către cetăţenii rezidenţi. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. nr. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei sunt atribuite în 106 . 3. care au rămas fără ocrotire părintească. 162 din 10 februarie 2005 „Cu privire la instituirea Comitetului Naţional pentru Adopţii”. 16 din 23 decembrie 1996 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei”. cît şi de către cetăţenii străini. 7. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30 mai 2003. 8. 162 din 19 februarie 2005 „Cu privire la aprobarea Regulamentului Comitetului Naţional pentru Adopţii”. 6. 4. precum şi de către apatrizi. 4. Reieşind din faptul că procedura judiciară a încuviinţării adopţiei corespunde într-o măsură mai mare intereselor copilului şi sarcinilor edificării garantării drepturilor copilului. 5. Constituţia Republici Moldova din 29 iulie 1994. Regulamentul cu privire la acreditarea organizaţiilor străine cu împuterniciri de adoptare a copiilor în Republica Moldova din 3 februarie 1994. 29 din 16 septembrie 2002. instanţele de judecată urmează să conducă şi de reglementările prevăzute în actele normative internaţionale: 1. 3. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 38 din 20 decembrie 1999. Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989. printre care enumerăm: 1.

. psihică. Însă necătând la faptul că încuviinţarea adopţiei ţine exclusiv de competenţa instanţelor de judecată. 117. Nu pot fi adoptate persoanele care au obţinut capacitate e exerciţiu deplină pînă la împlinirea vârstei de 18 ani – capătă capacitate de exerciţiu deplină minorii care se căsătoresc. care sunt lipsiţi de ocrotire părintească. 162 din 10 februarie 2005 „Cu privire la constituirea comitetului naţional cu privire la încuviinţarea adopţiei”. conform prevederilor art. inclusiv şi în domeniul încuviinţării adopţiei. De exemplu. . unele funcţii legate de încuviinţarea adopţiei sunt date prin lege în competenţa organelor administraţiei publice. Avantajele formei judiciare şi nu a celei administrative de soluţionare a cererii de încuviinţare a adopţiei sunt evidente. schimbarea datei şi locului de naştere al copilului adoptat etc. De asemenea trebuie de remarcat că pentru soluţionarea unor astfel de pricini de către instanţa de judecată nu se cere respectarea unei proceduri prealabile de soluţionarea a cererii de încuviinţare a adopţiei de către un alt organ. . Funcţiile şi drepturile Comitetului Naţional cu privire la încuviinţarea adopţiei. Prin Hotărîrea Guvernului al Republicii Moldova nr. Organele de stare civilă efectuează înregistrarea de stat a încuviinţării adopţiei.organizarea evidenţei copiilor ai căror părinţi au decedat. 20 Codul Civil al Republicii Moldova. înscrierea adoptatorilor în calitate de părinţi ai copilului adoptat în certificatul de naştere al acestuia. care execută politică de stat în domeniul protecţiei drepturilor copilului. 118 Codul Familie al Republicii Moldova organele de tutelă şi curatelă au următoarele atribuţii: . care este un organ al administraţiei publice centrale. sunt prevăzute de capitolul III şi IV în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.organizarea cercetării medicale a copiilor. precum şi cei care au fost declaraţi cu capacitate exerciţiu deplină (emanciparea) art.organizarea evidenţei persoanelor care doresc să înfieze copii. organele de tutelă şi curatelă au atribuţii privitor la supravegherea educării şi întreţinerii copiilor minori. 107 . 162 din 10 februarie 2005 s-a constituit Comitetul Naţional cu privire la încuviinţarea adopţiei.competenţa exclusivă a instanţelor de judecată de drept comun spre examinare în procedura specială.pregătirea concluziilor pentru instanţa de judecată. Încuviinţarea adopţiei este posibilă numai cu referire la copii minori (persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani nu pot fi adoptate). care doresc să înfieze copii. Astfel. spirituală şi morală. numai în interesul acestora şi cu condiţia existenţei posibilităţilor de a le crea copiilor dezvoltarea fizică. . .cercetarea condiţiilor de trai a copiilor şi persoanelor. Aceste pricini nu pot fi soluţionate de alte organe.manifestarea acordului pentru încuviinţarea adopţiei.

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 4) sunt declaraţi de instanţa de judecată incapabili sau dispăruţi fără urmă. Acest părinte va participa în proces în calitate de reprezentant legal al copilului. 4) copii care au un părinte comun nu au fost educaţi şi crescuţi împreună. Petiţionari în pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei pot fi cetăţenii Republicii Moldova. 5) sunt necunoscuţi părinţii. O astfel de poziţie nu pare tocmai corectă şi nu este în concordanţă cu conceptul de „interes juridic”. au familii diferite.). 2) sunt lipsiţi de drepturile părinteşti de către instanţa de judecată. Participarea persoanei interesate în procesul de încuviinţare a adopţiei este determinată de interesul material – juridic sau cel de serviciu. în interesul copiilor nu se permite încuviinţarea adopţiei fraţilor şi surorilor de persoane diferite. Persoanele interesate în procesul de încuviinţare a adopţiei vor fi organele de tutelă şi curatelă. aceştia din urmă împreună vor apărea în calitate de petiţionari. Interesul juridic al persoanei interesate constă atît din interesul procesual. organele de stare civilă. Soţul sau soţia petiţionarului. iar despre legătura lor de rudenie cunoaşte numai un părinte. Persoanele interesate sunt cetăţenii şi organizaţiile care au interes juridic în admiterea sau respingerea încuviinţării adopţiei. 16 din 23 decembrie 1996 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei” în p.Minorii se consideră lipsiţi de ocrotire părintească. dacă unul din părinţi sau ambii: 1) au murit sau sunt declaraţi pe cale judecătorească ca fiind decedaţi. Termenul „în interesele copilului” urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată în fiecare caz concret şi poate avea temeiuri diferite. 2) copii nu pot fi educaţi şi nici nu pot locui împreună din cauza stării sănătăţii. ci este un interes de serviciu. 3) au consimţit asupra încuviinţării adopţiei. nu locuiau şi nici nu au fost educaţi împreună. sunt amplasaţi în diferite instituţii pentru copii. 6) au abandonat copii. cît şi din interesul material. Petiţionar în acest proces va fi persoana care doreşte să adopte un copil. 5 prevede că soţul petiţionarului care este părintele copilului participă în proces în calitate de persoană interesată. cu excepţia cazurilor cînd astfel de adopţii în virtutea unor careva circumstanţe nu contravin intereselor copiilor: 1) copii nu cunosc despre faptul că sunt rude. cetăţenii străini. precum şi apatrizii. Interesul acestor organe nu poate fi de natură material juridică. care o perioadă îndelungată de timp nu avut grijă de ei. Astfel. care este părintele copilului nu poate fi copetiţionar. etc. În cazul adoptării copilului de către ambii părinţi. Comitetul Naţional de încuviinţare a adopţiei. 3) cînd adoptatorul nu insistă asupra păstrării secretului adopţiei şi se obligă să nu creeze obstacole în comunicarea adoptatului cu fraţii şi surorile acestuia (cazul cînd adoptarea simultană a copiilor din familii cu mulţi copii nu este posibilă pentru adoptator etc. Participarea acestor organe este determinată şi de faptul ca anume în aceste organizaţii petiţionarul intenţionează să-şi realizeze hotărîrea judecătorească de 108 .

Însă participarea acestuia în proces este obligatorie. precum şi între copilul adoptat şi rudele adoptatorului.ca una din formele prioritare de apărarea a drepturilor şi intereselor copiilor minori.încuviinţare a adopţiei. Printre aceste acte procesuale pot fi menţionate. 81. 291 din CPC RM prevede participarea obligatorie la examinarea pricinii a copilului adoptat. Cu o cerere de încuviinţare a adopţiei se poate adresa persoana care doreşte să adopte un copil. lipsiţi de ocrotire părintească. b) alin. 4 Legea Republicii Moldova nr. 85 din CPC RM şi p. Privilegiile cu privire la scutirea de plata taxei de stat trebuie să se extindă şi în privinţa cetăţenilor străini şi a apatrizilor. Fam. Persoană interesată în procesul de încuviinţare a adopţiei va fi şi minorul care urmează a fi adoptat. în primul rând dreptul de a semna cererea de intentare a procesului şi de a o depune în judecată. 169 şi 170 din CPC RM. b alin. Anume relaţiile acestuia cu petiţionarul depind de hotărîrea judecătorească cu privire la încuviinţarea adopţiei. Scutirea de plata taxei de stat a petiţionarilor – cetăţeni ai Republicii Moldova. 1216 – XII din 30 decembrie 1992 „Cu privire la taxa de stat”) pentru judecarea pricinilor de încuviinţare a adopţiei. Din ziua intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti cu privire la încuviinţarea adopţiei se stabilesc legăturile juridice între adoptator (adoptatori) şi copilul adoptat. Trebuie de menţionat că petiţionarii – cetăţeni ai Republicii Moldova sunt scutiţi de plata taxei de stat (p. adică le acordă aceleaşi drepturi ca şi cetăţenilor Republicii Moldova. pentru îndeplinirea cărora reprezentantul trebuie să aibă împuternicirile formulate într-o procură eliberată de reprezentat (petiţionar). 85 din CPC RM. În acest sens se cere precizarea şi concordarea cu stipulările art. Petiţionarul în pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei poate să-şi apere interesele şi prin reprezentant. a p. legea (art.” 109 . 16 din 23 decembrie 1996 „cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei”. 4 Legea Republicii Moldova nr. Adoptatorii trebuie să fie susţinuţi de societate şi stat în tot ce priveşte încuviinţarea adopţiei . 1 art. 4 art. 1 art. 12 C. RM). p. în proces pot fi atrase şi alte persoane care au interes cu privire la încuviinţarea adopţiei. 4 art. pentru judecarea pricinilor de încuviinţare a adopţiei este justă. În acest sens propun de a modifica conţinutul p.4 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. întrucît are un interes material – juridic în soluţionarea pricinii. În caz de necesitate. Rămâne însă neclară situaţia din care cauză cetăţenii străini şi apatrizii nu beneficiază şi ei de astfel de privilegii. Legislaţia procesual civilă a Republicii Moldova instituie pentru cetăţenii străini şi apatrizi regula regimului naţional în ceea ce priveşte apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. 81 CPC RM) prevedea actele procesuale. însă nu este atribuită la acele persoane care nu pot fi adoptatori (art. În scopul apărării intereselor petiţionarului. 1216 – XII din 30 decembrie 1992 Cu privire la taxa de stat în redacţia următoare: „petiţionarii – în cererile ce ţin de încuviinţarea adopţiei. Corespunzător art. dacă acesta a atins vârsta de 10 ani.

Trebuie de menţionat că în privinţa pricinilor de încuviinţare a adopţiei cu element de extraneitate. în particular: a mai încheiat anterior adoptatorul şi alte căsătorii. 287 CPC RM conţine reglementări speciale cu privire la rechizitele cererii de încuviinţare a adopţiei. admise de lege. 286 CPC RM). 2 art. registrul de evidenţă al copiilor care urmează a fi adoptaţi în ţară şi peste hotarele Republicii Moldova. Corespunzător. Cetăţenii Republicii Moldova ce îşi au domiciliul permanent peste hotarele Republicii Moldova. ce diferă de prevederile art. Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să fie întemeiată. informaţia cu privire la stare civilă anterioară a adoptatorului. precum şi Comitetul Naţional pentru adoptare efectuează înregistrarea informaţiei cu privire la 110 . Excepţia este făcută în privinţa cererilor de încuviinţare a adopţiei depuse de cetăţenii republicii Moldova. 166 CPC RM. cetăţenii Republicii Moldova care doresc să adopte un copil minor. unde se pot conţine informaţii cu privire la menţinerea legăturilor părinţilor acestuia cu copilul.La depunerea şi primirea de către instanţa de judecată a cererii de încuviinţarea a adopţiei urmează a se ţine cont de prevederile legale cu privire la competenţa jurisdicţională a pricinilor de încuviinţare a adopţiei (art. b alin. însă nu exhaustivă. dacă are copii care au rezultat din aceste căsătorii. în care organele de tutelă şi curatelă. informaţia cu privire la evoluţia dezvoltării copilului adoptat. aceasta deoarece instanţa de judecată poate solicita prezentarea şi a unor alte acte. circumstanţele ce ar întemeia cererea adoptatorilor de încuviinţare a adopţiei trebuie să fie confirmate prin anumite acte care anexează la cererea de încuviinţare (art. cum participă la educarea acestor copii şi dacă acordă careva ajutor pentru creşterea acestora. cum ar fi cazierul judiciar al adoptatorului. Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova prin hotărîrea nr. cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi depusă şi la judecătoria de la locul de domiciliu a adoptatorilor. 16 din 23 decembrie 1996 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei” în p. dacă adoptatul este cetăţean al Republicii Moldova sau îşi are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova (p. 288 CPC RM). domiciliaţi în ţară. este instituită competenţa excepţională a instanţelor de judecată a Republicii Moldova. urmează să adreseze o cerere în judecătorie. Conform regulilor competenţei jurisdicţionale. care ar confirma alte circumstanţe. cetăţenii străini şi apatrizii depun cererea de încuviinţare a adopţiei la Curtea de Apel de drept comun. Dacă este în interesul copilului adoptat. Conform regulilor de competenţă jurisdicţională teritorială cererea de încuviinţare a adopţiei se depune judecătoria de la locul de domiciliu (locul de aflare) al copilului. Art. 6 a explicat că lista actelor ce trebuie să fie anexate la cererea de încuviinţare a adopţiei sunt enumerate în art. 289 CPC RM şi este obligatorie. 461 CPC RM).

care să confirme temeinicia adopţiei şi corespunderea acesteia intereselor copilului. că în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare. Turcia etc. Din acest punct de vedere adopţia urmează a fi privită ca modalitate de apărare a drepturilor şi intereselor copilului în procedura specială şi în primul rând dreptul copilului de a locui cu părinţii şi a fi educat în familie. 2 art. 111 . prin care cere să i se acorde asistenţă. precum şi fiind semnate acorduri de asistenţă juridică bilaterală în materie civilă. instanţa de judecată facilitează părţilor în colectarea probelor. judecătorul pronunţă o încheiere conform alin. În cazul adoptării copilului – cetăţean al Republicii Moldova de către cetăţenii Republicii Moldova domiciliaţi în ţară şi peste hotare. iar din 26 martie 1996 este parte la Convenţia de la Minsc a statelor CSI cu privire la asistenţa juridică în materie civilă. 185 din CPC RM soluţionează întrebarea cu privire la atragerea pentru participare în proces a specialistului. Trebuie de luat în consideraţie că din 4 iulie 1992 Republica Moldova este parte la Convenţia de la Haga cu privire la procesul civil din 1 martie 1954. Credem că şi instanţele de judecată naţionale ar trebui să atragă în proces specialiştii enunţaţi mai sus pentru a asigura o cît mai bună protecţie a drepturilor şi intereselor copilului adoptat. Ucraina. i) art. judecătorul conform p. conducânduse de principiile pertinenţei şi admisibilităţii probelor. informaţia cu privire la legislaţia în domeniul drepturilor copilului a statului în care copilul adoptat urmează a se deplasa. familială şi penală. 10 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. pedagogilor. Lituania.refuzul cetăţenilor Republicii Moldova de a adopta un copil minor. 16 din 23 decembrie 1996 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei” se explică instanţelor de judecată. 3 p. 125 CPC RM care se transmite de către preşedintele instanţei de judecată organelor competente (Ministerul Justiţie al Republicii Moldova) prin delegaţie. La pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare. 2 art. cetăţenii străini sau apatrizi. Pregătirea pricinii pentru încuviinţarea adopţiei în mare parte constă în dobîndirea şi prezentarea probelor de către persoanele participante în soluţionarea cauzei. care ar întemeia corespunderea adopţiei intereselor copilului şi dacă nu există careva incidente legale care ar împiedica adoptarea copilului.). În multe state pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei se examinează de către instanţe de judecată specializate în soluţionarea cazurilor din dreptul familie cu participarea medicilor. Asistenţa juridică se acordă în baza acordurilor menţionate mai sus. În cazul necesităţii colectării probelor de către instanţele judecătoreşti străine. precum şi cu privire la adoptarea copiilor – cetăţeni străini de către cetăţenii Republicii Moldova apare necesitate colectării actelor peste hotarele Republicii Moldova. În faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare judecătorul obligă organele de tutelă şi curatelă să pregătească şi să prezinte în instanţa de judecată (alin. psihologilor. familială şi penală cu anumite state (Federaţia Rusă. 290 din CPC RM) concluziile şi alte acte. România. Conform alin.

instanţa de judecată trebuie să afle poziţia copiilor proprii ai adoptatorului faţă de încuviinţarea adopţiei. precum şi află părerea acestor copii faţă de actul de adoptare. Prin interese ale copilului în cadrul adopţiei urmează a fi înţelese asigurarea condiţiilor necesare dezvoltării fizice. apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime. despre ce trebuie să se specifice direct în lege. 46 CPC RM pricinile civile se judecă în prima instanţă de un singur judecător sau de un complet din trei judecători. pentru a exclude careva erori. concluzia 112 . cît şi asupra celor adoptaţi. Problema judecării colegiale a pricinii se examinează de vicepreşedintele sau preşedintele instanţei. 4) vârsta copilului adoptat şi a adoptatorului. 2) poate oare fi petiţionarul (petiţionarii) adoptator. Adopţia nu trebuie să se răsfrângă negativ atît asupra copiilor proprii. 5) existenţa fraţilor şi a surorilor copilului adoptat. Circumstanţele enunţate mai sus pot fi stabilite prin aşa mijloace de probă ca caracteristicile pe numele adoptatorului. certificate de la locul de trai sau de la locul de lucru. În faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare judecătorul soluţionează întrebarea cu privire la atragerea în proces a persoanelor enunţate. nu este de acord cu încuviinţarea adopţiei acesta urmează să-şi argumenteze dezacordul în instanţa de judecată. 1 art. precum şi alte circumstanţe ce au importanţă juridică pentru justa soluţionare a cauzei. Obiect al dezbaterilor judiciare îl constituie stabilirea următoarelor împrejurări: 1) este actul de adopţie în conformitate cu interesele copilului adoptat şi ai copiilor proprii ai adoptatorului. Astfel că una din cauzele care ar putea duce la respingerea cererii de încuviinţare a adopţiei ar fi înrăutăţirea stării materiale sau a condiţiilor de educare a copilului propriu. 291 CPC RM urmează a fi completată după cuvântul „cererea de adopţie se examinează” cu cuvântul „colegial” în continuare conform textului legii. Din această cauză. În pricinile de încuviinţare a adopţiei importanţă primordială o are constatarea în şedinţă de judecată dacă adopţia se exercită în interesele copilului. a soţului (soţiei) adoptatorului. organului de tutelă şi curatelă. dacă vor putea crea o atmosferă de dragoste. înţelegere şi respect. conducătorului instituţiei în care se află copilul. 6) termenul de punere la evidenţă a copilului. Dacă copilul adoptatorului. Suntem de părerea că pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei trebuie să fie examinate colegial. Conform alin.În categoria persoanelor care au dreptul de a participa la examinarea pricinilor de încuviinţare a adopţiei se atribuie şi copiii adoptatorilor. În şedinţa de judecată se constată dacă adoptatorii sunt în stare în limita capacităţilor şi posibilităţilor sale patrimoniale să pregătească copilul pentru viaţă de sine stătătoare în societate. Adopţia trebuie să servească nu numai ridicării bunăstării copilului adoptat. 1 art. 3) există acordul copilului adoptat (care a împlinit vârsta de 10 ani). Alin. să-i asigure un nivel de viaţă. psihice şi morale a copilului. care să-i asigure o dezvoltare sănătoasă.

certificat de la locul de lucru cu privire la funcţia ocupată şi mărimea salariului primit (alte surse de venit). Instanţa de judecată trebuie de asemenea să stabilească dacă adoptatorul poate fi petiţionar. bolile infecţioase. e alin. 121 C. 16 din 23 decembrie 1996 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei” p. precum şi posibilitatea transmiterii bolilor adoptatorilor copilului. în prezenţa cărora persoana nu poate înfia un copil este prevăzut în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. Credem că nu pot fi înfietori persoanele condamnate anterior pentru infracţiuni intenţionate contra vieţii şi sănătăţii copilului. Familiei RM prevede că lista contraindicaţiilor medicale pentru persoanele care manifestă dorinţa de a adopta un copil se stabileşte de Guvern. Lista persoanelor care nu pot fi adoptatori este exhaustivă. 512 din 25 aprilie 2003 „Cu privire la aprobarea Listei contraindicaţiilor medicale pentru persoanele care intenţionează să adopte copii”. bolile oncologice. aparatului locomotor. II ce exclud capacitatea de muncă. 121 C. 1 art. persoanele care se eschivează de la 113 . actele cu privire la studiile adoptatorului. În lista contraindicaţiilor medicale se includ: tuberculoza. concluziile organului de tutelă şi curatelă şi alte probe. actul de cercetare a condiţiilor de trai ale adoptatorului.Lista bolilor. Familiei RM. Instanţa de judecată trebuie să reiasă şi din aceea că pînă la momentul încuviinţării adopţiei între viitorii părinţi – adoptatori şi copii – adoptaţi trebuie să se stabilească relaţii apropiate ca între rude. este atunci cînd persoana suferă de boli grave cronice. 121 C. bolile psihice prezenţa cărora dă dreptul la lipsirea sau limitarea capacităţii de exerciţiu. Unul din temeiurile care decade din dreptul de a fi adoptator este contraindicaţia medicală. narcomania. poate fi solicitată concluzia medicală cu privire la posibilitatea educării copilului adoptat în prezenţa unei asemenea stări de sănătate a adoptatorului. Instanţa de judecată de fiecare dată trebuie în mod obligatoriu să constate dacă s-au stabilit relaţii personale şi un contact între copil şi petiţionar. În anumite cazuri. persoanele care manifestă o atitudine de indiferenţă faţă de proprii copii. nu sunt în stare să se deplaseze de sine stătător şi să realizeze acţiunile necesare pentru menţinerea activităţii vitale. 1 art. Se stabileşte dacă nu există careva fapte care ar confirma aplicarea de către adoptator a violenţei faţă de copii. certificat ce confirmă existenţa spaţiului locativ. toate bolile şi traumele care au dus la invaliditate de grupa I.medicului cu privire la stare sănătăţii. afecţiunile sistemului nervos. Familie RM). care nu permite îndeplinirea drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat (p. În legislaţia Republicii Moldova ar fi fost oportun de a completa această listă. Lista persoanelor care nu pot fi adoptatori sunt enumerate în alin. în afară de certificatul cu privire la starea sănătăţii adoptatorului. Alin. 10 se evidenţiază că starea sănătăţii. bolile somatice şi vegetative. Prin Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 4 art. dacă nu există contraindicţia aflării împreună a adoptatului şi adoptatorului cu bolile lor etc.

Astfel că regula cu privire la atingerea vârstei de 50 de ani nu se aplică în cazul când adoptatorii sunt căsătoriţi. Familie RM. 603 114 . iar unul din aceştia nu a atins vârsta de 50 de ani. dar nu mai mult de 5 ani. să lucreze sau să se ocupe cu o altă activitate de antreprenoriat etc. precum şi în cazul când copilul a locuit în familia viitorilor înfietori până la atingerea vârstei de 50 de ani de către aceştia. Cu unele excepţii. 1986. Argumentarea acestei vârste este în concordanţă cu multe reglementări normative ale Republicii Moldova. Conform legislaţiei moldoveneşti încuviinţarea adopţiei copiilor se admite numai în privinţa copiilor ce nu au atins vârsta de 18 ani.H. şi un soţ înfiază copilul celuilalt soţ. La acestea am putea atribui: relaţii de rudenii între adoptatori şi copilul adoptat. În şedinţa de judecată trebuie să fie elucidată întrebarea cu privire la respectarea termenului de punere la evidenţă a copilului şi a termenului cu privire la perioada de timp în care copilul s-a 16 Erikson E. New York. Atrage atenţia asupra sa faptul că „vârsta de 18 ani” nu este compatibilă cu scopul adopţiei – educarea. Alte scopuri ale înfierii sunt secundare. Persoana care a atins vârsta de 16 ani de sine stătător poate să-şi exercite o mare parte din drepturile şi obligaţiile sale. pot să încheie căsătorii. Educarea copilului şi apărarea intereselor lui – ca scop primordial al înfierii. ataşarea copilului faţă de adoptator. cu privire la faptul că vârsta copilului ce urmează a fi înfiat nu trebuie să depăşească 16 ani. singură îşi apără drepturile şi interesele în instanţa de judecată şi în alte organe jurisdicţionale. îngrijirea şi apărarea intereselor copilului. Alin.executarea îndatoririlor părinteşti o perioadă îndelungată de timp. poate fi atins anume în privinţa persoanelor ce nu au atins vârsta de 16 ani. p. 1 art. În privinţa limitei maximale legiuitorul admite o excepţia prevăzută de p. recunoaşterea adoptatorului de către copil ca fiind părintele natural al acestuia. Stabilirea limitei vârstei copilului şi adoptatorului este necesară în primul rând pentru a stabili diferenţa de vârstă între adoptator şi adoptat. Familiei RM prevede că în cazul existenţei unor circumstanţe întemeiate. La examinarea pricinii de încuviinţare a adopţiei trebuie să fie verificată cerinţa legală privitor la vârstă. Diferenţa dintre aceştia trebuie să fie nu mai puţin de 15 ani. Există o mulţime de alte argumente. Childhood and Society. 123 C. „h” alin. 121 C. diferenţa de vârstă dintre adoptator şi copilul adoptat poate fi redusă. 2 art. Legislaţia Republicii Moldova stipulează limitele vârstei minimale şi maximale înaintate faţă de adoptator – nu mai puţin de 25 de ani şi nu mai mult de 50 de ani. să fie emancipaţi la cererea lor. Legea nu dezvăluie ce trebuie de înţeles prin „circumstanţe întemeiate”. Credem că este raţional de a se conduce de o asemenea practică la încuviinţarea adopţiei şi la noi. persoanele care au cauzat copiilor proprii suferinţe fizice sau acţiuni cu caracter sexual. Practica judiciară străină merge după ideea că copii sugari şi cu o vârstă fragedă nu trebuie să fie transmişi în familii în care părinţii sunt mai în vârstă de 35-40 de ani16.

Informaţiile cu privire la înfiere pot fi privite atât ca secret al vieţii personale. Familiei RM nu poate fi mai mic de şase luni. cererea se examinează în şedinţă închisă. În pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei în ceea ce priveşte forma desfăşurării şedinţelor de judecată acţionează în primul rând o normă specială. instanţa de judecată încuviinţează adopţia. încuviinţarea adopţiei trebuie să fie precedată de un termen de încercare (termen de îngrijire şi termen de acomodare) care. Capitolul XXV CPC RM prevede o reglementare specială (art. în ceea ce priveşte posibilitatea primirii copilului. precum şi alte circumstanţe ce au importanţă juridică. legea (art. După cum se verifică casa sau apartamentul. şi anume în primul rând dacă înfierea corespunde intereselor copilului şi nu există careva impedimente în transmiterea lui familiei. 122 C. Pentru a nu admite apariţia unor erori. 21 că în scopul protejării secretului adopţiei. În scopul protejării noii familii de la tentativele de a afla careva informaţii cu privire la înfiere legea instituie un mecanism de protejare a secretului adopţiei. 28 Constituţia RM) şi a principiului priorităţii reglementărilor speciale. Art. 1 art. 134 şi alte art. concepută pentru o categorie aparte de raporturi cu privire la organizarea şi desfăşurarea şedinţelor de judecată – care în pricinile de încuviinţare a adopţiei sunt închise. astfel trebuie verificată şi starea copilului în ceea ce priveşte posibilitatea devenirii lui ca membru cu drepturi depline a unei noi familii. După ce stabileşte acele circumstanţe arătate mai sus. 23 din CPC RM conţine reglementări generale cu privire la publicitatea dezbaterilor judiciare şi prevede posibilitatea desfăşurării şedinţelor de judecată închise (alin. 23 CPC RM şi explică în p. Familiei). 291 CPC RM) prevede că cerere de încuviinţare a adopţiei în mod obligatoriu se examinează în şedinţă închisă. În scopul protejării secretului adopţiei. în care locuiesc potenţialii părinţi – înfietori. Plenul Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova în hotărârea nr. 16 din 23 decembrie 1996 „cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei cu privire la încuviinţarea adopţiei” reiese din conţinutul art.aflat la întreţinerea şi educarea viitorilor părinţi. Această reglementare are un caracter imperativ şi nu permite instanţei de judecată de a decide asupra caracterului dezbaterilor judiciare. 115 . Pentru aceasta se şi instituie un termen de acomodare – perioadă de timp necesară pentru stabilirea relaţiilor personale între copil şi adoptator.3 art. cât şi ca secret al vieţii familiale. dar şi în Codul de Procedură Civilă. 291 CPC RM). Trebuie de menţionat că obligaţia de întreţinere a copilului pentru perioada de întreţinere (nu mai puţin de 6 luni de zile) cade asupra adoptatorului. conform prevederilor alin. la cererea adoptatorului sau prin încheierea instanţei de judecată. Unul din mecanismele realizării dreptului cetăţenilor la păstrarea acestui secret este stipulat nu numai în Codul Familiei al Republicii Moldova (art. 23 CPC RM). O astfel de poziţie a Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova contravine reglementărilor constituţionale în ceea ce priveşte dreptul la viaţă personală şi familială (art. C.

instanţa de judecată. Hotărârea instanţei de judecată cu privire la încuviinţarea adopţiei este pasibilă executării imediate. În partea motivatorie a hotărîrii instanţei de judecată pe astfel de cauze trebuie să se conţină concluzia în baza căreia rezultă dreptul petiţionarului la înfierea copilului. temeiurile de respingere sau admitere a anumitor mijloace de probă. poate refuza în admiterea pretenţiei de introducere a modificărilor de rigoare în actele de stare civilă. În partea rezolutivă a hotărârii judecătoreşti cu privire la încuviinţarea adopţiei.Prin urmare toate pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei se examinează în şedinţă închisă. este necesară spitalizarea forţată a înfiatului pentru tratare sau/şi intervenţia operativă sau tărăgănarea pun în pericol viaţa şi sănătatea copilului). în afară de admiterea acţiunii se indică despre necesitatea introducerii modificărilor în actele de stare civilă. dispozitivă. În acelaşi scop. precum şi asupra tragerii la răspundere penală în cazul divulgării informaţiei ce cade sub incidenţa secretului adopţiei. Parte motivatorie şi dispozitivă conţin unele particularităţi cărora trebuie să li se atragă o atenţie deosebită. instanţa de judecată respinge cererea de încuviinţare a adopţiei. 116 – 128 CPC RM). În prezenţa temeiurilor corespunzătoare. a circumstanţelor cauzei. admiţând cerere de încuviinţare a adopţiei. Despre ce trebuie să se facă menţinea în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Dacă sunt temeiuri care duc la imposibilitatea petiţionarului de a fi adoptator. În partea motivatorie urmează să se conţină a analiză a probelor prezentate. precum şi trimiterile la actele normative de care instanţa de judecată se conduce la examinarea cauzei. Structura hotărârii judecătoreşti în pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei este analogică structurii hotărîrii în procedura contencioasă. care sunt constatate de către instanţa de judecată pe baza acestor mijloace de probă. Ea se constituie din 4 părţi: introductivă. 257 CPC RM se indică în hotărâre (de exemplu. descriptivă. În partea dispozitivă a hotărîrii judecătoreşti instanţa de judecată încuviinţează adopţia copilului de către o persoană concretă. 116 . Respectiv în această parte a hotărîrii trebuie se facă deducerea cu privire la lipsa incidentelor care îl lipsesc pe petiţionar de dreptul de a fi adoptator (art. participanţii la proces în pricinile de încuviinţare a adopţiei trebuie să fie preîntâmpinaţi cu privire la necesitatea păstrării secretului adopţiei. Cauzele care duc la necesitatea aplicării art. motivatorie.

procedura contenciosului administrativ şi procedura specială. Aplicarea procedurii în ordonanţă se efectuează în strictă conformitate cu prevederile capitolului XXXV al Codului de procedură civilă. Lista pretenţiilor care pot fi examinate în procedura în ordonanţă este expusă exhaustiv în art. Dat fiind că procedura în ordonanţă este simplificată. presupune achitarea redusă a taxei de stat. dacă creditorul nu s-a adresat în procedura în ordonanţă. procedura contenciosului administrativ şi procedura specială. concomitent cu procedura contencioasă.345 al Codului de procedură civilă.345 Codul de procedură civilă. în baza materialelor prezentate de creditor. a instituit o procedură suplimentară de examinare a cererilor privind încasarea de sume băneşti sau revendicarea bunurilor de la debitor – procedura în ordonanţă – ce se finalizează cu emiterea ordonanţei judecătoreşti. se bazează pe înscrisuri autentice care asigură eficacitatea soluţionării cauzei. Competente de a examina astfel de pretenţii sunt atît instanţele de drept comun. Spre deosebire de procedura contencioasă.Procedura în ordonanţă Codul de procedură civilă în vigoare din 12 iunie 2003. în procedura în ordonanţă ordonanţa judecătorească se pronunţă de judecător după examinarea pricinii în fond. Procedura în ordonanţă nu este o cale prealabilă obligatorie şi nefolosiea procedurii în ordonanţă de către creditor nu are efecte juridice care ar îngrădi accesul la înaintarea acţiunii în instanţa de judecată. creditorul este în drept de a alege adresarea cu cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti sau înaintarea acţiunii în procedura contencioasă. cît şi judecătoriile economice. b) rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu. Instanţa nu este în drept să refuze primirea cererii în procedura contencioasă. dată unipersonal de judecător. fără citarea părţilor pentru explicaţii. ar fi mai raţional ca creditorul să recurgă mai întîi la această procedură şi nu la cea generală. iar legea nu dispune altfel. Reieşind din principiul disponibilităţii. Ordonanţa judecătorească este o dispoziţie dată unipersonal de judecător. 117 . Drept criterii de delimitare a competenţei sunt natura şi subiecţii pretenţiilor. fără dezbateri judiciare şi fără încheiere de procesverbal. Se emite ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia: a) derivă dintr-un act juridic autentificat notarial. privind încasarea de sume băneşti sau revendicarea de bunuri mobiliare de la debitor în pretenţiile specificate la art.

dar neplătite salariatului. dar neachitate. 2. e). precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă. f) este înaintată de organul de poliţie. beneficiarul cambiei. organul de poliţie. 4. neacceptarea sau nedatarea acceptului. organul fiscal şi organul de executare a actelor judecătoreşti în cazurile în care pretenţia este înaintată de organul de poliţie. i) recurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de Fondul Social. Asemenea acţiuni se examinează în procedură contencioasă. autentificat notarial. j) rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat. h) la cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti vor fi anexate copiile actelor juridice şi înscrisurile care confirmă faptul că debitorul nu-şi onorează obligaţiunile contractuale sau prevăzute de lege. 1/3. Nu pot fi examinate în procedura în ordonanţă cererile de încasare a pensiei alimentare la întreţinerea copiilor minori în care se solicită încasarea sumelor fixe. Dreptul de a depune cerere pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti îl au în particular: 1. sau de organul de executare a actelor judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. 3. d). de organul fiscal sau de organul de executare a actelor 118 . g). În cazul în care pretenţia rezultă din prevederile pct. neacceptarea sau nedatarea acceptului. h) rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă. precum şi tutorele. b). contract de împrumut). a). 6. creditorul (persoana fizică sau juridică) în baza unui act juridic încheiat printr-un înscris simplu (de exemplu. 5. c). g) rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri. d) ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii. autentificat notarial. soţia sau soţul la întreţinerea căruia se află copilul minor. salariatul sau reprezentantul acestuia în cazurile urmăririi perceperii salariului sau unor alte drepturi calculate. 1/2). autoritatea tutelară si procurorul care acţionează în interesul minorului în cazul în care se solicită încasarea pensiei alimentare în mărimea prevăzută de lege (1/4.c) este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea. curatorul. în cazul în care pretenţia este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea. în cazul în care legea nu prevede altfel de soluţionare. persoana care a încheiat un act juridic autentificat notarial. k) urmăreşte deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului (bun mobiliar sau imobiliar). contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate. e) urmăreşte perceperea salariului sau unor alte drepturi calculate.

precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă. 8. creditorul prezintă probe privind respectarea procedurii prealabile sesizării instanţei. 11.dispoziţia incaso trezorerială remisă de către instituţia financiară organului fiscal cu menţiunea despre lipsa totală sau parţială a mijloacelor pe contul bancar al contribuabilului (în cazul existenţei contului). în cazurile prevăzute de lege. Cererea se semnează de creditor sau de reprezentantul lui. d) pretenţia creditorului şi circumstanţele pe care se întemeiază. . Cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti trebuie să fie întocmită în scris şi să corespundă cerinţelor art. e) documentele ce confirmă temeinicia pretenţiei. codul fiscal. la cerere se anexează documentul care atestă împuternicirile acestuia. inspectoratele fiscale teritoriale de stat şi primăriile în pretenţiile ce rezultă din restanţele la impozite. c) numele sau denumirea debitorului. codul fiscal. care conform contractului de vînzare-cumpărare. a predat cumpărătorului mărfuri în credit. b) numele sau denumirea creditorului. vînzătorul. 9. 119 . 7. expediat contribuabilului pe un formular tipizat pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale.avizul despre necesitatea stingerii obligaţiei fiscale. 10. domiciliul ori sediul. autentificat în modul stabilit de lege. f) documentele anexate.judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. În ea se indică: a) instanţa în care se depune cererea. biblioteca care are statut de persoană juridică. Dacă se depune de către reprezentant. în cerere se indică valoarea lui. În cazul revendicării unui bun mobiliar. iar în caz contrar instituţia în cadrul căreia funcţionează. La depunerea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti.347 al Codului de procedură civilă. în cazul nerestituirii cărţilor împrumutate. Drept dovadă de respectare a procedurii prealabile de către autoritatea fiscală va fi prezentarea următoarelor înscrisuri: . Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi direcţiile lui teritoriale în cazul încasării datoriilor la impozite. În pretenţiile de deposedare şi vînzare a obiectului gajului se indică valoarea bunului mobiliar sau a celui imobiliar. . Agenţii economici în cazurile de urmărire. domiciliul ori sediul.hotărîrea autorităţii de executare silită a obligaţiei fiscale în cazul neonorării obligatorii. deposedare şi vînzarea forţată a obiectului gajului. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

o încheiere de refuz în primirea cererii care nu este susceptibilă de atac.pretenţia nu rezultă din art. ordonanţa judecătorească se emite doar în cazul admiterii pretenţiilor creditorului.nu sunt prezentate documente care confirmă pretenţia creditorului. În ordonanţa judecătorească se indică: a) numărul dosarului şi data eliberării ordonanţei.debitorul se află în afara jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova. care nu este susceptibilă de atac. ultimul îşi va înainta pretenţiile din nou prin procedura în ordonanţă. numele judecătorului care a eliberat ordonanţa. Dacă cererea nu corespunde prevederilor art.346 al.347 al Codului de procedură civilă şi plăteşte taxa de stat. Judecătorul refuză să primească cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti dacă: . în termen de 5 zile de la depunerea ei în judecată. Dacă judecătorul refuză să primească cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti din motivele că nu sunt prezentate documentele care confirmă pretenţia creditorului şi nu s-a respectat procedura prealabilă cerută de lege pentru sesizarea instanţei judecătoreşti. Dacă. nu vor avea loc dezbateri judiciare şi nu se va încheia proces-verbal. În acest caz. . 120 .nu s-a respectat procedura prealabilă cerută de lege.(3) al Codului de procedură civilă. b) instanţa. judecătorul nu dă curs cererii şi printr-o încheiere stabileşte un termen de lichidare a neajunsurilor. judecătorul. . . examinează pretenţia în termen de 5 zile de la depunerea cererii. Ordonanţa judecătorească urmează să corespundă condiţiilor prevăzute de art. . creditorul îndeplineşte cerinţele enumerate la art. Dacă cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti corespunde cerinţelor legii.347 al Codului de procedură civilă ori nu s-a plătit taxa de stat.345 al Codului de procedură civilă.351 al Codului de procedură civilă. cererea este considerată depusă în ziua prezentării iniţiale în judecată. judecătorul va emite o încheiere de restituire a cererii. Potrivit prevederilor art. iar ulterior solicitantul a lichidat aceste neajunsuri.67 din Legea cu privire la gaj şi art 488 din Codul civil.actul întocmit de către funcţionarul fiscal. În cazul refuzului de a primi cererea. La urmărirea forţată a obiectului gajat prin procedura în ordonanţă respectarea procedurii prealabile se va considera notificarea exercitării dreptului de gaj şi înregistrarea preavizului în registrul de înscriere a gajului în corespundere cu prevederile art. creditorului i se restituie taxa de stat. prin care se confirmă că contribuabilul nu permite accesul în domiciliul sau reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile. în conformitate cu indicaţiile judecătorului şi în termenul stabilit. fără emiterea încheierii de intentare a procesului. judecătorul emite..din cerere şi din alte documente se constată existenţa unui litigiu de drept care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse. E de menţionat faptul că. părţile nu vor fi citate pentru explicaţii. În cazul în care neajunsurile nu au fost lichidate în termenul stabilit.

În cel mult trei zile de la data pronunţării încheierii de anulare a ordonanţei.omiterea de către creditor a termenelor de prescripţie. Dacă motivele expuse în cadrul obiecţiilor sunt nemotivate. d) numele sau denumirea debitorului. . în ordonanţă se va indica locul amplasării bunului şi valoarea lui. Copia ordonanţei se trimite debitorului. g) despăgubirile şi penalităţile care sunt solicitate de creditor şi care urmează să fie încasate în temeiul legii sau al contractului. f) suma ce urmează a fi încasată sau bunul ce urmează a fi revendicat. . judecătorul emite o încheiere despre refuzul anulării ordonanţei.executarea benevolă a obligaţiei de către debitor pînă la înaintarea cererii şi altele. printr-o scrisoare recomandată cu recipisă. În cazul gajării bunurilor determinate generic. instanţa în mod obligatoriu se va pronunţa asupra evacuării silite a persoanelor şi bunurilor din imobil. fondul căruia este nemijlocit legat de obiectul ordonanţei judecătoreşti. Drept temeiuri pentru anularea ordonanţei judecătoreşti pot fi invocate următoarele: . domiciliul sau sediul. cît şi contractul ce reglementează obligaţia principală asigurată prin gaj. Dacă în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă debitorul înaintează obiecţii motivate împotriva ordonanţei judecătoreşti. judecătorul o anulează printr-o încheiere care nu se supune nici unei căi de atac. datele lor bancare. Ordonanţa judecătorească se scrie pe blanchetă şi se semnează de către emitent. 121 . creditorului fiindu-i remise şi toate materialele depuse.contestarea sumelor datorate. domiciliul sau sediul. La urmărirea imobilului gajat. a penalităţilor care sunt solicitate de către creditor şi care urmează a fi încasate în temeiul legii sau al contractului. . cel tîrziu a doua zi. e) legea în a cărei temei este admisă pretenţia creditorului. i) termenul şi modul de contestare a ordonanţei judecătoreşti. indicînd dreptul lui de a înainta obiecţii motivate în decurs de 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă. fungibile şi consumptibile. valoarea lui.existenţa în procedură a unui litigiu. datele lor bancare. Încheierea respectivă poate fi atacată cu recurs. copia acestei se expediază părţilor. În ambele cazuri se va face referire atît la contractul de gaj (cu indicarea numărului şi datei întocmirii). cantitatea şi calitatea lui. De asemenea.c) numele sau denumirea creditorului.necorespunderea actelor întocmite de către creditor cerinţelor legii. la urmărirea lor prin ordonanţă se va indica genul bunului. În această încheiere judecătorul doar lămureşte creditorului că pretenţia lui poate fi înaintată debitorului în procedura de examinare a acţiunii civile contencioasă. h) taxa de stat plătită de debitor în favoarea creditorului sau a statului. .

În cazul în care pretenţia derivă dintr-un act juridic autentificat notarial sau rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu şi legea nu prevede altfel. în acelaşi timp soluţionînd chestiunea de restabilire a termenului pentru depunerea lor. 122 . care se certifică cu sigiliul instanţei şi se expediază organului de executare a actelor judecătoreşti. În cazul anulării ordonanţei deja executate deplin sau parţial şi neadresării creditorului cu acţiune în procedura generală. Titlul executoriu se va elibera doar în cazul încasării la buget de la debitor a taxei de stat. a salariului şi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă urmează a fi executată imediat. executarea ordonanţei pînă la examinarea obiecţiilor. creditorului i se eliberează o copie a ordonanţei pentru a fi prezentată spre executare. Asupra chestiunii întoarcerii executării instanţa se va pronunţa printr-o încheiere susceptibilă de atac.stabilite de lege. în scris sau în formă autentică. cu excepţia cazurilor de executare imediată. dar pentru diferite perioade de timp. trebuie să fie încheiate în scris. Actele juridice dintre persoanele juridice. Dacă actul juridic pentru care legea sau acordul părţilor nu stabileşte formă scrisă sau autentică. poate fi încheiat verbal. dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice. Dacă va fi anulată ordonanţa judecătorească neexecutată sau executată parţial.429 al. pretenţia fiind aceeaşi. judecătorul este în drept.(2) din Codul de procedură civilă. Act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea. Pretenţiile în a căror temei se emite ordonanţa judecătorească a) Pretenţiile care derivă dintr-un act juridic autentificat notarial. modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. ordonanţa judecătorească poate fi eliberată repetat.prevăzute prin acordul părţilor. chiar dacă legea nu cere formă autentică. Ordonanţa judecătorească reprezintă un act executoriu care se îndeplineşte în modul stabilit pentru executarea actelor judecătoreşti. debitorul nu este lipsit de dreptul de a se adresa cu cerere. referitor la întoarcerea executării. potrivit art. la cererea debitorului. să suspende. iar în cazurile prevăzute de lege. instanţa va dispune încetarea executării. dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 lei. Ordonanţa judecătorească prin care pîrîtul este obligat la plata pensiei pentru întreţinerea copilului minor. . În cazul depunerii obiecţiilor peste termenul stabilit de lege. Forma autentică a actului juridic este obligatorie în cazurile: . Actul juridic poate fi încheiat verbal.În cazul cînd debitorul este de acord cu pretenţiile creditorului sau obiecţiile lui au fost respinse de judecător. fără eliberarea ulterioară a titlului executoriu. La această cerere va fi anexat documentul care confirmă executarea ordonanţei. indiferent de valoarea obiectului. cu excepţia cazurilor cînd întoarcerea executării este limitată.

semnat de către părţi. judecătorul refuză în eliberarea ordonanţei judecătoreşti. iar legea nu dispune altfel. În cazul în care după primirea cererii se constată lipsa autentificării notariale şi (sau) înregistrarea actului notarial. cînd pretenţia derivă dintr-un act juridic autentificat notarial. în baza împuternicirii date de ea. Semnătura terţului trebuie să fie certificată de notar sau de o altă persoană împuternicită prin lege. în cazul dacă legea prevede înregistrarea obligatorie a actului juridic respectiv. judecătorul refuză în primirea cererii. cînd pretenţia rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu. altele asemenea. În conformitate cu art. . . semnate de partea care le-a expediat (art. telegrame.(3) Codul civil. Excepţie fac actele juridice pentru care se cere forma autentică sau actele juridice pentru care forma scrisă este cerută pentru valabilitate. . în temeiul art.210 al. etc.348 al. cît şi printr-un schimb de scrisori.348 al.contractele de ipotecă. boli sau din alte cauze. La primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. atunci. (2) Codul civil).210 al. Actul juridic ce are ca obiect bunuri imobile urmează să fie înregistrat în modul stabilit prin lege. creditorul prezintă actul juridic autentificat notarial. Prevederile art.procurile eliberate pentru încheierea de acte juridice în formă autentică. b) Pretenţiile care rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu. Utilizarea mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic este permisă în cazul şi în modul stabilit de lege ori prin acordul părţilor. actul juridic poate fi semnat de o altă persoană. dacă din cauza unei deficienţe fizice. Actul juridic care se execută chiar la încheierea lui poate fi încheiat verbal. Dacă autentificarea notarială şi (sau) înregistrarea actului juridic lipsesc. judecătorul trebuie să verifice dacă actul juridic urmează să fie autentificat notarial şi (sau) înregistrat.procurile de substituire.Codul civil prevede autentificarea obligatorie a unor acte juridice. precum şi documentele care confirmă faptul înregistrării actului juridic. Poate fi stabilită prin lege condiţia înregistrării unor alte acte juridice. precum şi contractele de gaj în care obiect al gajului îl constituie bunuri imobile. persoana nu poate semna cu propria mînă actul juridic. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. din care pot fi menţionate: .2 lit.2 din Codul de procedură civilă pot fi aplicate şi în cazul cînd 123 . telefonograme.contractul de rentă.d) Codul de procedură civilă (din cerere şi din alte documente prezentate se constată existenţa unui litigiu de drept care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse). arătîndu-se cauza în a cărei virtute cel care a încheiat actul juridic nu a putut semna cu propria mînă. La depunerea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. Actul juridic poate fi încheiat în scris atît prin întocmirea unui singur înscris.

protestul poate fi făcut în ultima zi lucrătoare. La cererea creditorului.judecătorul constată efectele nerespectării formei autentice. neachitare şi nedatare a acceptului în conformitate cu Legea cambiei. Protestul de neacceptare scuteşte de prezentare spre plată şi de protestul de neplată. c) Pretenţia întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea. autentificat notarial.213 al. La cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti cînd pretenţia este întemeiată pe protestul cambiei se anexează următoarele documente: .(2) din Codul civil şi anume. Legea cambiei şi de alte acte normative. precum şi de uzanţele bancare. să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care nu contravin legii. nu se cere autentificarea notarială ulterioară a actului juridic. dacă una dintre părţi a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere forma autentică. Cambia este independentă de actele juridice care stau la baza creanţelor plătite prin ea. pretenţia poate fi examinată în procedura contencioasă. Cambia (trata) este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă. protestul trebuie făcut în condiţiile prevăzute pentru protestul în caz de neacceptare. Protestul de neacceptare trebuie făcut în termenele fixate pentru prezentare la acceptare.actul de protest întocmit de notar. Dacă prima acceptare a avut loc în ultima zi a termenului. judecătorul refuză în primirea cererii privind eliberarea ordonanţei judecătoreşti. întrucît în caz de admitere a protestului de neacceptare (de neplată) persoanele obligate trebuie să plătească posesorului suma tratei. în caz de neacceptare. În caz contrar. La primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. instanţa de judecată are dreptul. ce urmează după ziua de onorare a tratei. -cambia contestată. la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic. cuprinzînd ordinul necondiţionat dat de trăgător (emitent) către tras (plătitor) de a plăti imediat sau la scadenţă o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei indicate în cambie. cînd pretenţia este întemeiată pe protestul cambiei. Protestul de neplată a unei trate plătibile la o zi fixă sau la un anumit termen de la emitere sau de la vedere trebuie să fie făcut în una din cele două zile lucrătoare. 124 . Persoana care desfăşoară activitate notarială efectuează acte de protest al cambiilor. Efectuarea plăţilor prin cambie sunt reglementate de Codul civil. prevăzute de art. În cazul unei cambii plătibile la vedere. neacceptarea sau nedatarea acceptului. iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială. sau la ordinul acestei persoane. În cazul acesta. judecătorul trebuie să stabilească dacă protestul nu contravine legii. întocmită conform prevederilor legii.

dar acestea trebuie să confirme următoarele: . Titlul IV al Codului familiei prevede obligaţii de întreţinere dintre membrii familiei: dintre părinţi şi copii. obligaţia bunicilor de a-şi întreţine nepoţii. Codul de procedură civilă nu prevede anume care documente se anexează la depunerea cererii cu privire la încasarea pensiei de întreţinere prin procedura în ordonanţă. obligaţia copiilor vitregi de a-şi întreţine părinţii vitregi. Părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material.345 lit. obligaţia nepoţilor de a-şi întreţine bunicii. obligaţia copiilor de a-şi întreţine educatorii). Codul familiei stabileşte două moduri de plată a pensiei de întreţinere: în baza unui contract încheiat între părţi şi pe cale judecătorească. 1/3 – pentru 2 copii şi ½ . este persoana obligată să întreţină minorul (acestea pot fi părinţii. dintre soţi şi foştii soţi. .în temeiul ordonanţei judecătoreşti poate fi încasată numai pensia de întreţinere în privinţa copiilor minori. contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate.locul de muncă şi venitul persoanei obligate să plătească pensia de întreţinere a copilului.d) stabileşte două condiţii la încasarea pensiei de întreţinere prin procedura în ordonanţă şi anume: .copilul. E de menţionat faptul că. Codul de procedură civilă (art. contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate. înfietorii. către care este înaintată pretenţia. Ordonanţa judecătorească poate fi eliberată numai în cazul respectării ambelor condiţii menţionate mai sus. dintre alţi membri ai familiei (obligaţia bunicilor dintre fraţi şi surori.cererea pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti a fost depusă de către persoana competentă (reprezentantul legal). Pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinţilor în mărime de ¼ . Dacă lipseşte un atare contract şi părinţii nu participă la întreţinerea copiilor.pentru 3 şi mai mulţi copii. a tutorelui copilului sau a autorităţii tutelare. .debitorul. iar în cazul cînd părinţii sunt în imposibilitate de a întreţine copiii minori – surorile şi fraţii majori). în privinţa căruia se încasează pensia de întreţinere. . la cererea unuia dintre părinţi. Modul de plată a pensiei de întreţinere se determină în baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă.pretenţia cu privire la încasarea pensiei de întreţinere nu necesită stabilirea paternităţii. pensia de întreţinere se încasează pe cale judecătorească.d) Pretenţiile care ţin de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii. . Contractul privind plata pensiei de întreţinere se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial. nu pot fi examinate în procedura în ordonanţă cererile de încasare a pensiei alimentare la întreţinerea copiilor minori în care se 125 .pentru un copil. este minor.

126 . În cazul dacă pretenţia va fi înaintată de către organul de poliţie. precum şi cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă. de către organul de executare a actelor judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. În practica judiciară au fost cazuri cînd ordonanţa de încasare a salariului sau alte drepturi calculate. g) Pretenţia care rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri. h) Pretenţia ce rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă. dar neplătite salariatului. În cazurile. În asemenea cazuri. procedura în ordonanţă fiind o procedură simplificată este mult mai convenabilă ca procedura contencioasă. f) Pretenţia este înaintată de organul de poliţie. copia contractului de muncă încheiat între salariat şi administraţie. La depunerea cererii pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti. de organul fiscal sau de organul de executare a actelor judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. ordonanţa judecătorească se eliberează dacă materialele dosarului confirmă că debitorul nu înaintează careva pretenţii cu privire la suma restanţei salariale. Asemenea acţiuni se examinează în procedură contencioasă. Calculul se efectueză de creditor şi nu se confirmă prin careva documente. în care posibilitatea de a cere suma neachitată de către administraţie este reală. e) Pretenţia ce urmăreşte perceperea salariului sau unor alte drepturi calculate.solicită încasarea sumelor fixe. la cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti vor fi anexate înscrisuri care confirmă cheltuielile suportate. precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă. Încasarea restanţelor salariale prin procedura în ordonanţă nu soluţionează toate chestiunile ce ţin de reţinerile salariale. precum şi suma restanţei. dar neplătite salariatului. a fost eliberată la prezentarea de către creditor a copiei contractului de muncă şi calculul sumei restanţe supusă încasării. creditorul trebuie să prezinte documente care confirmă restanţele salariale neachitate de către administraţie: certificat eliberat de către administraţie ce confirmă restanţa faţă de salariat.

dacă organul care solicită încasarea a respectat procedura de atragere a persoanei la plata impozitului. k) Pretenţia care urmăreşte deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului ( bun mobiliar sau imobiliar). suma şi termenul în care urma să fie achitat. Cererea privind eliberarea ordonanţei judecătoreşti se depune de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. . Instanţa judiciară poate cere de la creditor prezentarea următoarelor documente: . instanţele judiciare urmează a ţine cont de faptul că uneori valoarea bunului gajat poate să nu acopere suma debitoare.actul inventarierii bunurilor (actul despre lipsa bunurilor).i) Pretenţia ce decurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de Fondul Social. În acest caz creditorii sunt în drept să înainteze în ordinea procedurii generale acţiune privind încasarea pagubei. La primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. instanţa judecătorească trebuie să verifice următoarele circumstanţe: dacă acest mod de plată este prevăzut de lege. Vicepreşedintele Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Vera Macinskaia -Procedura de declarare a insolvabilităţii 127 . Depunerea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti în cazul cînd pretenţia rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat este urmată de punerea sechestrului asupra bunurilor debitorului cu înştiinţarea despre transmiterea dosarului în judecată. dacă organul care solicită încasarea restanţei la impozit a luat în consideraţie că debitorul se bucură de anumite privilegii în asemenea cazuri.copia înştiinţării despre achitarea restanţelor la impozit sau extrasul din contul personal al debitorului cu indicarea datei cînd i-a fost înmînat documentul despre achitarea impozitului. cu respectarea termenelor generale de prescripţie. în cazurile prevăzute de lege. sunt sau nu temeiuri legale de a impune persoana să achite astfel de plăţi. inspectoratele fiscale teritoriale de stat şi primăriile în pretenţiile ce rezultă din restanţele la impozite. j) Pretenţia care rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat. La eliberarea ordonanţei judecătoreşti în cazul cînd pretenţia urmăreşte deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului. dacă restanţele la impozit nu vor fi achitate în termenul stabilit din momentul sechestrării bunurilor.

O altă modalitate de depăşire a insolvabilităţii persoanei este intentarea procesului judiciar.2001 incapabile săşi onoreze obligaţiunile ajunse la scadenţă şi care se desfăşoară sub supravegherea şi controlul instanţei judecătoreşti specializate.11. în sensul Legii nr. avînd drept cauză unul sau ambele motive: insuficienţa de mijloace băneşti sau insuficienţa de active. b) din Legea insolvabilităţii nr.11.Insolvabilitatea sau procesul de insolvabilitate. inclusiv titularii patentei de întreprinzător 128 . care este un proces de insolvabilitate şi se aplică întreprinderilor şi subiecţilor insolvabili şi se intentează doar de către instanţa judecătorească specializată. aplicîndu-se în acest caz prevederile art. 632-XV din 14. Instanţa de judecată este investită prin lege să intenteze procesul de insolvabilitate doar în baza cererii de intentare a procesului de insolvabilitate. în cazul insolvabilităţii unei bănci comerciale. 36.Banca Naţională a Republicii Moldova. în cazul insolvabilităţii participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Insolvabilitatea. care are competenţa exclusivă să judece în prima instanţă cererile de declarare a insolvabilităţii. Dreptul de a depune cererea de intentare procesului de insolvabilitate denumită şi cerere introductivă.Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de pensii în cazul insolvabilităţii unei companii de asigurări.2001. Prin aplicarea procesului de restructurare care este un proces extrajudiciar ce se aplică şi se desfăşoară sub supravegherea Consiliului Creditorilor la întreprinderile insolvabile.11.2001 semnifică o stare de fapt (în sens economic) şi o stare de drept (în sens juridic) şi ambele sensuri avînd fundament juridic în legea menţionată. .persoanele fizice : întreprinzătorii individuali.(2) lit. În sens economic. Sub alte persoane în sensul legii menţionate se are în vedere: .Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În sens juridic insolvabilitatea este acea situaţie care poate fi depăşită prin una din căile enumerate mai jos. 632-XV din 14. 1-16 din Legea insolvabilităţii. îl au debitorii. în sens juridic. este un proces judiciar care se intentează împotriva persoanelor fizice şi juridice specificate în art. insolvabilitatea este nu altceva decît starea de fapt a persoanei caracterizată prin imposibilitatea ei de a-şi onora obligaţiunile ajunse la scadenţă. art. Cererile de intentare a procesului de insolvabilitate în temeiul art. 632-XV din 14. . . Instanţa de judecată va ţine cont de faptul că în calitate de debitor în sensul Legii insolvabilităţii pot fi recunoscuţi următorii subiecţi şi faţă de ei poate fi aplicată legea menţionată. 1 alin. 355 CPC al RM se depun la Curtea de Apel Economică. creditorii şi alte persoane indicate în Legea insolvabilităţii nr.

205. judecătorul nu se poate călăuzi de prevederile art. Parlamentul.cooperative. Procuratura.persoanele juridice: a) societăţile comerciale : . Banca Naţională a Moldovei. 356 CPC al RM expres prevede că cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă.societăţi pe acţiuni. dar nu a anexat la ea documentele prevăzute la art. primind spre examinare cererea introductivă. nu pot avea calitate de debitor într-un proces de insolvabilitate: Statul. admiţînd cererea introductivă. datorită faptului că art. . Curtea de Conturi. 212. 30. 209. unităţile administrativ-teritoriale şi persoanele juridice de drept public nu sînt subiecte ale insolvabilităţii. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. c)organizaţiile necomerciale: asociaţii. 166 CPC al RM. Reieşind din această premiză. art. 35 din Legea insolvabilităţii şi respectiv de art. . instituţii. inspectoratele). curţile de apel şi judecătoriile de drept comun sau specializate. 175 CPC al RM. 1 alin. Preşedinţia.168 CPC al RM pentru a-i da creditorului termen de a aduce cererea în conformitate cu art. Astfel. .societăţi în comandită. 29. autorităţile judecătoreşti reprezentate prin Curtea Supremă de Justiţie.societăţi în nume colectiv: . 29 al Legii insolvabilităţii. 28. instanţa de judecată admite cererea şi solicită prezentarea documentelor în ordinea pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare. 32. 24. 26. Judecătorul. în temeiul art. conform normelor generale prevăzute de Codul de procedură civilă. b c În situaţia dată. fundaţii. departamentele. 34 al Legii insolvabilităţii instanţa de judecată returnează fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art. imediat sau în cel mult 3 zile de la data depunerii cererii. 31. 216) în caz contrar.) .societăţi cu răspundere limitată.26 al Legii insolvabilităţii. Guvernul (ministerele. preturile) şi persoana fizică care nu practică activitatea de întreprinzător. judecătorul verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de Legea insolvabilităţii (art. adoptă o încheiere prin care dispune aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art.32 al aceleiaşi legi. instanţa de judecată trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării bunurilor 129 . La primirea cererii introductive. Camera de Comerţ şi Industrie unităţile administrativ–teritoriale (consiliile municipale şi locale. b) întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale. 25. Doar pentru debitorul care a depus cererea introductivă în temeiul obligaţiei prevăzute la art.(Aici se vor lua în consideraţie şi prevederile art. (3) din Legea insolvabilităţii stabileşte expres faptul că statul. Curtea Constituţională. Art.26 Cod civil.

administratorul desemnat înaintează demersuri oficiale prin care notifică imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare faţă de debitor. de asemenea. judecătorul fără a cita partea. atunci acesta trebuie să ia măsurile prevăzute la art. 206 al Legii insolvabilităţii. Dacă judecătorul transmite administratorului provizoriu dreptul de dispoziţie asupra bunurilor debitorului. judecătorul pregăteşte pricina pentru dezbaterile judiciare. judecătorul adoptînd încheierea prin care a dispus aplicarea măsurilor de asigurare urmează să stabilească şi împuternicirile administratorului provizoriu. 40 din Legea insolvabilităţii. competenţa şi atribuţiile căruia sînt reglementate în art. să-i predea corespondenţa debitorului şi orice alte comunicaţii sosite pe adresa lui. Camera Înregistrării de Stat. statutul. 35 al Legii insolvabilităţii. 36. 88 al aceleiaşi legi ce ţin de preluarea cauzelor în derulare. verificînd existenţa deciziei Băncii Naţionale a Republicii Moldova (care obligatoriu trebuie să fie anexată la cererea introductivă) privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a băncii debitoare şi din momentul depunerii cererii introductive de către Banca Naţională a Republicii Moldova. privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de o bancă comercială insolvabilă. În acest scop. Călăuzindu-se de Capitolul XIV al CPC RM pregătind pricina pentru dezbaterile judiciare. După ce primeşte cererea introductivă. art. solicită sistarea oricăror operaţiuni cu bunurile debitorului. În cazul menţinerii dreptului de gestiune al debitorului şi desemnării administratorului provizoriu. fără a pregăti pricina pentru dezbateri judiciare. indiferent de forma lor organizator-juridică. din oficiu adoptă hotărîrea privind intentarea procesului de insolvabilitate a băncii comerciale căreia i-a fost retrasă autorizaţia de funcţionare şi desemnează administratorul insolvabilităţii care conform art. cerîndu-le acestora.debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate şi în acest scop desemnează un administrator provizoriu. Înainte de a constata că debitorul nu dispune de bunuri. 130 . primind cererea introductivă de la Banca Naţională a Republicii Moldova. Astfel. privind faptul dacă debitorul sau fondatorii ei nu figurează în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor în calitate de fondatori. 38. asociaţi sau administratori. cu excepţia prevăzută în art. judecătorul obligă administratorul provizoriu să verifice dacă debitorul dispune de bunuri suficiente pentru suportarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. 73 al Legii insolvabilităţii trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională a Republicii Moldova privind calificarea şi experienţa în domeniul activităţii bancare şi obligatoriu aplică măsurile de asigurare prevăzute în art. instanţa de judecată prin intermediul administratorului provizoriu este obligată să solicite informaţia de la următoarele instituţii publice: 1. 175 CPC al RM şi art. pentru a asigura judecarea ei justă şi promptă în conformitate cu Capitolul XIV al CPC al RM.

Registrele gajului: . acest timp poate fi fixat şi de judecător. inclusiv datoriile faţă de angajaţi şi faţă de bugetul public naţional. acestea pînă la adoptarea hotărîrii privind intentarea procesului de insolvabilitate sau respingerea cererii introductive. dacă debitorul sau fondatorii lui nu deţin acţiuni (valori mobiliare) în societăţile pe acţiuni din RM. 4. debitorul. depozitele vamale şi alte locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul îşi are sediul ori în cazul de faţă dispune de filiale pentru a sista orice operaţiune cu bunurile debitorului cerîndu-le acestora să predea corespondenţa debitorului şi orice alte comunicări sosite în adresa lui. în a cărui rază teritorială se află întreprinderea. Instanţa urmează să ţină cont de faptul că după desemnare sa. În situaţia cînd. Staţiile de cale ferată. ora şi locul examinării cererii introductive şi poate obliga creditorul. experţii. registrele contabile pentru documentare. după ce a luat toate măsurile necesare pentru a pregăti pricina pentru dezbaterile judiciare. administratorul provizoriu. datele privind toate 131 2. după caz. cererea introductivă este înaintată de creditor.drepturilor de proprietate intelectuală. . Judecătorul. nu au fost efectuate tranzacţii de vînzare-cumpărare a imobilelor. administratorul provizoriu este obligat. specialiştii să dea în scris sau oral consultaţii şi explicaţii ce ţin de oportunitatea continuării activităţii întreprinderii debitorului. judecătorul poate autoriza prin adoptarea unei încheieri din oficiu ca administratorul provizoriu să reţină temporar. . administratorul provizoriu este obligat să prezinte împreună cu raportul său registrele contabile şi titlurile de valoare ridicate de la debitor pentru a fi aplicate pe ele semnătura şi ştampila instanţei de judecată. Organele Teritoriale Cadastrale din Republică şi inclusiv din localitate unde-şi are sediul debitorul.titlurilor de valoare nominative. despre existenţa proprietăţii imobiliare pe numele debitorului şi a fondatorilor inclusiv dacă în perioada activităţii societăţii. Autorităţile vamale. La fel. Oficiile poştale. după caz. 3. urmează să fie depuse în instanţă. cu indicare în încheiere a perioadei respective. instanţa în temeiul art. la registrul proprietăţii intelectuale. După caz.ipotecii de întreprinzător la Biroul Notarial.Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. adoptă o încheiere din oficiu prin care stabileşte ziua. în cel mai scurt timp posibil. să întocmească şi să prezinte instanţei de judecată un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare. . 39 al Legii insolvabilităţii obligă debitorul să prezinte referinţă cu indicarea obligatorie a sumei totale a datoriilor sale faţă de creditori. 5. la registrul deţinătorilor titlurilor de valoare nominative.

Instanţa de judecată urmează să ţină cont de faptul că lipsa referinţei la cererea introductivă nu împiedică examinarea ei. fapt ce urmează a fi probat de către debitor sau că debitorul este în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiunile contractuale. dacă bunurile ce le deţine debitorul sînt îndeajuns pentru a achita datoriile (obligaţiunile) pe care le are. instanţa obligatoriu trebuie să stabilească clar şi să diferenţieze situaţia cînd debitorul este real în imposibilitatea de a se a achita pentru datorii. ci dorinţa de a se eschiva de plata datoriilor existente. Administratorul provizoriu în raportul său faţă de instanţa de judecată este obligat să informeze instanţa despre decalajul între bunurile real constatate şi cele luate la evidenţă inclusiv şi în cazurile cînd bunurile nu sînt luate la evidenţa contabilă. nefiind de acord cu cererea introductivă înaintează anumite obiecţii inclusiv în referinţa la cererea introductivă a 132 . creditorul sau debitorul. nu poate servi drept temei de intentarea a procesului de insolvabilitate. avînd posibilităţi reale pentru aceasta. Nedorinţa debitorului de a-şi onora obligaţiunile contractuale faţă de creditor. de cea. Examinînd cererea introductivă. La fel. instanţa este obligată să clarifice dacă incapacitatea de plată este de scurtă durată din cauza unor dificultăţi de ordin temporar. În acelaşi timp. urmează de verificat dacă sub pretextul neachitării datoriei nu se ascunde incapacitatea de plată a debitorului. În temeiul art. deoarece are drept bază nu incapacitatea de plată.bunurile debitorului şi creanţele faţă de debitori. cînd debitorul se eschivează de plată. de către creditori sau de debitor însuşi este invocată drept temei de intentare a procesului de insolvabilitate supraîndatorarea debitorului. dar din informaţia primită de către administratorul provizoriu de la instituţiile publice se constată că debitorul este proprietarul bunurilor mobile sau imobile sau deţine cota parte în altă întreprindere. în caz de constatare că debitorul reţine achitările cu creditorul o perioadă îndelungată.existenţa sau inexistenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate. În situaţia cînd. urmează să verifice prin intermediul administratorului provizoriu. instanţa de judecată urmează să constate următoarele împrejurări (circumstanţe): . Deoarece incapacitatea de plată a debitorului este temeiul general pentru intentarea procesului de insolvabilitate. 22 al Legii insolvabilităţii instanţa de judecată este obligată să verifice cu stricteţe existenţa cel puţin al unui temei de intentare a procesului de insolvabilitate (celui general sau celui special). În cazul în care. dacă asemenea contestaţie există precum şi alte informaţii necesare. Astfel. bazîndu-se pe principiul că intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei de intentare. instanţa de judecată urmează să verifice cu certitudine componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului. indiferent de faptul cine a înaintat cererea introductivă. constatînd dacă ele corespund cu cele existente la momentul depunerii cererii introductive. instanţa de judecată. contestaţiile motivate la cererea introductivă. debitorul.

instanţa neexaminînd fondul acestui litigiu. fiind în drept în cazurile prevăzute expres de lege să emită actele judecătoreşti respective la etapele respective şi să soluţioneze toate litigiile şi circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate. Această încheiere a instanţei va confirma doar mărimea creanţelor existente şi indiscutabile ale creditorului care a depus cererea introductivă. dar la convingerea instanţei ea este evidentă şi între părţi nu există litigiu. Hotărîrea instanţei de judecată de intentare a procesului de insolvabilitate trebuie obligatoriu să conţină pe lîngă datele consemnate la art. Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării ei. după caz. decizie a organului fiscal. Instanţa de judecată.creditorului. instanţa audiază debitorul. instanţa de judecată apreciază aceste circumstanţe înainte de a emite hotărîrea asupra intentării procesului de insolvabilitate. experţii. 78 din Legea insolvabilităţii sub supravegherea instanţei de judecată. Instanţa de judecată va ţine cont de faptul că din momentul desemnării administratorului insolvabilităţii atribuţiile de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor 133 . mai mulţi creditori au înaintat cereri introductive faţă de acelaşi debitor. urmează să lămurească creditorului că ultimul are dreptul de a intenta procedura de insolvabilitate faţă de debitor. vamal sau al altul organ abilitat prin lege să emită astfel de hotărîri şi care la moment este executorie sau este recunoscută de către debitor şi confirmată documental existenţa acestei datorii ajunse la scadenţă sau chiar dacă debitorul nu recunoaşte fără just temei datoria. În acest sens. 44 din Legea insolvabilităţii va adopta o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau respinge această cerere. După intentarea procesului de insolvabilitate. instanţa urmează să le comaseze într-o procedură şi prin încheiere va confirma mărimea creanţelor fiecărui creditor în parte cu condiţia că aceste creanţe au fost confirmate prin documente justificative. adică nu au fost confirmate documental şi deoarece s-a depistat existenţa unui litigiu referitor la cerinţa respectivă. În urma examinării obiecţiilor debitorului asupra cererii introductive. În caz de intentare a procesului de insolvabilitate. administratorul provizoriu. specialiştii. instanţa de judecată va adopta o încheiere care va conţine în special mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului au fost considerate neîntemeiate. 76. cu excepţia celor ce ţin de litigiul de drept.241 CPC al RM şi datele expres prevăzute în art. în mod obligatoriu se desemnează administratorul insolvabilităţii care îşi exercită atribuţiile sale prevăzute de art. art. efectuînd un control judiciar permanent pe tot parcursul acestui proces specific. instanţa este investită prin lege de-a supraveghea procedura publică a insolvabilităţii. apreciind existenţa temeiului insolvabilităţii şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive în conformitate cu art. În cazul cînd . Datoria debitorului poate fi confirmată printr-o hotărîre a instanţei de judecată. creditorii care au depus cererea introductivă şi. 44 alin. (4) din Legea insolvabilităţii. avînd doar creanţe certe. dacă acesta a fost desemnat.

114 din Legea insolvabilităţii. poate înainta şi alte acţiuni în instanţa de judecată de anulare a unor acte juridice. a recupera bunurile debitorului aflate în posesiunea unor terţi. 72 din Legea insolvabilităţii. a asigura măsurile de asigurare aplicate de instanţă. dar nu în cadrul insolvabilităţii. va ţine registrele de evidenţă a datoriilor creditoare şi debitoare ale debitorului. care constau în deposedarea debitorului de bunurile sale. va distribui către creditori sumele de bani rezultate din valorificarea masei debitoare etc. 2 al art. Instanţa de judecată va ţine cont de faptul. art. care afectează bunurile debitorului şi care conţin indicii prevăzuţi la literele a) . 114 din aceeaşi lege. 113 şi art. pe tot parcursul procesului de insolvabilitate administratorul poate introduce în instanţele de judecată conform competenţei materiale şi jurisdicţionale prevăzute de Codul de procedură civilă. acţiuni în vederea anulării unor acte juridice. dacă s-a dispus aplicarea procedurii planului. Administratorul desemnat la data intentării procesului de insolvabilitate are obligaţiunea de a efectua o evaluare sistematizată. 113 al Legii insolvabilităţii precum şi în temeiul art. Atribuţiile adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor sînt specificate în art. 114 din Legea insolvabilităţii se judecă de către instanţele competente ca nişte litigii de drept conform regulilor generale prevăzute de Codul de procedură civilă. după audierea raportului administratorului la şedinţa de raportare despre posibilitatea continuării activităţii sau încetarea 134 . a executa hotărîrile instanţei. identificarea bunurilor debitorului prin inventarierea masei debitoare. cu achitarea taxei de stat. administratorul are obligaţia de a colecta datoriile faţă de debitor. a elabora proiectul de plan. În afară de inventarierea patrimoniului debitorului. după caz. chemate să participe la aplicarea procedurii: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor. art. Acţiunile depuse de administrator în temeiul art. comitetului creditorilor. Realizarea scopului procedurii de insolvabilitate presupune ordonarea şi realizarea unor măsuri.debitorului sînt transmise administratorului care va lua imediat în primire bunurile masei debitoare. Instanţa de judecată va ţine cont de faptul că participarea activă a creditorilor la întreaga procedură a insolvabilităţii se realizează prin două organe distincte. că potrivit art. atît prealabile cît şi după intentarea procesului de insolvabilitate. 66. 113. de ansamblu a bunurilor în care se va specifica şi se vor juxtapune bunurile din masa debitoare şi obligaţiile debitorului.g) din art. executarea altor măsuri precum şi valorificarea masei debitoare în cazul lichidării sau. va disponibiliza angajaţii debitorului. redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului în cadrul procedurii planului. va prezenta rapoarte lunare despre starea masei debitoare. respectînd prevederile alin. încheiate de debitor în ultimele 12 luni de activitate. adunării creditorilor. Dacă adunarea creditorilor.86 din CPC al RM. evaluarea acesteia în ansamblul ei.

adoptînd hotărîrea în conformitate cu cerinţele art. 153 din Legea insolvabilităţii se poate refuza intentarea unui proces de insolvabilitate. 153 din Legea insolvabilităţii.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor. 153 din Legea insolvabilităţii. aflate pe rol în alte instanţe la data intentării procesului de insolvabilitate. După terminarea distribuirii finale şi examinarea contestaţiilor declarate la adunarea finală a creditorilor. conform art. art. 38. dîndu-i posibilitatea de a se folosi de prevederile alin.1265-XIV din 05. Drept temei pentru radierea debitorului din registre serveşte doar hotărîrea instanţei de judecată şi nu mai sînt necesare alte acte conform art.10. În situaţia cînd însuşi debitorul înaintează în instanţă cerere introductivă pentru a se declara insolvabil ( instanţa de judecată. pentru a ajunge la concluzia aplicării prevederilor art. instanţa este obligată să aplice cu stricteţe prevederile art.activităţii debitorului. 37. 28 din Legea nr. obligă administratorul provizoriu să verifice ca şi în celelalte cazuri. care pot declara pretenţii faţă de debitor. examinînd cererea introductivă depusă de către debitor şi constatînd că există persoane. în cazul constatării insuficienţei masei debitoare). chiar şi în cazul existenţei temeiurilor de insolvabilitate. ordonînd publicarea hotărîrii în Monitorul Oficial al RM conform art. să-l înştiinţeze despre faptul primirii spre examinare a cererii introductive şi să-i explice dreptul lor de a înainta cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate. 36. 40 din legea menţionată şi pregătind pricina pentru dezbaterile judiciare. decide lichidarea debitorului. chiar şi în cazurile cînd debitorul o perioadă îndelungată nu practică nici o activitate.88 din Legea insolvabilităţii. 35. atunci cînd se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu acoperă cheltuielile procesului de insolvabilitate. valorificarea masei debitoare se efectuează în mod neîntîrziat. după caz. este în drept. Din momentul radierii sale. dacă debitorul dispune de bunuri suficiente pentru suportarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. 150 din Legea insolvabilităţii. 45 din legea menţionată. În două săptămîni de la data publicării anunţului respectiv. 66 CPC al RM. Instanţa de judecată urmează să ţină cont de faptul că în temeiul art. vor continua a fi judecate cu preluarea de către administrator a drepturilor debitorului ca reclamant în condiţiile art. Instanţa de judecată care soluţionează cazurile de insolvabilitate va ţine cont de faptul că pricinile cu privire la bunurile din masa debitoare a debitorului. 135 . 19 al aceleiaşi legi şi respectînd prevederile art. fiind prezentat ultimul raport financiar.1 şi 2 al art. instanţa de judecată va hotărî în şedinţa de judecată încetarea procesului de insolvabilitate. avînd ca scop satisfacerea cît mai integrală a creanţelor creditorilor. Dar. Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova sau Primăriei hotărîrea instanţei de judecată pentru radierea debitorului. Administratorul este obligat de a prezenta instanţei pentru a fi anexat la dosar extrasul din registrul respectiv sau hotărîrea organului competent ce confirmă faptul radierii debitorului din registrul respectiv. debitorul este considerat lichidat. administratorul prezintă organului competent: Registrului de Stat al Organizaţiilor. în condiţii cît mai avantajoase.

creditorilor-chirografari în privinţa validării sau invalidării creanţelor contestate. Se va ţine cont de faptul că Legea insolvabilităţii prevede unele proceduri de reorganizare judiciară a debitorului şi lichidării unor bunuri din averea acestuia pentru satisfacerea creanţelor creditorilor garantaţi şi chirografari. Încetarea procesului de insolvabilitate din lipsa temeiului de insolvabilitate se va efectua la cererea debitorului care va demonstra aceasta prin probe elocvente.în baza art. Procedura planului se aplică de instanţa de judecată în temeiul hotărârii adunării creditorilor. b) este evident că creanţele creditorilor. Opunerea creditorilor-garantaţi şi a creditorilor ale căror creanţe sunt contestate şi nu au fost validate nu constituie temei pentru respingere a cererii debitorului de încetare a procesului de insolvabilitate.. nu pot fi executate. prevăzute la art. conform părţii organizatorice a planului depus de către debitor. În cazul încetării procesului de insolvabilitate în temeiul art.executare a creanţelor garantate în baza cererii unui creditor gajist: .159 din lege – la cererea debitorului în cazul în care dispune de aprobarea tuturor creditorilor chirografari care şi-au înaintat creanţele şi ale căror creanţe sunt validate în modul stabilit. 136 .154 din lege – din motivul lipsei masei debitoare pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate.Dacă în cauzele cu privire la masa debitoare a debitorului acesta din urmă este pîrît.154.în temeiul art.art. Dacă după constatarea insuficienţei masei debitoare pentru acoperirea cheltuielilor procesului creditorii sau un terţ achită aceste sume procesul de insolvabilitate continuă. 159 din Legea insolvabilităţii se încetează concomitent şi examinarea contestaţiilor administratorului.158 din lege – din lipsa temeiului de insolvabilitate. se suspendă pînă la încetarea procesului de insolvabilitate. În cazul în care se constată că masa debitoare este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor creditorilor. 158.separare a unui bun din masa debitoare care nu aparţine cu drept de proprietate debitorului în baza cererii unei persoane care deţine un drept real asupra bunului. Alte cauze aflate pe rol în alte instanţe se examinează în modul prevăzut de legislaţia procesual-civilă sau se încetează în cazul lichidării. Instanţa de judecată nu va admite aplicarea procedurii planului.în temeiul art. judecarea pricinii va continua cu preluarea de către administrator a drepturilor şi obligaţiilor părţii reclamate în cazurile de: . procesul continuă cu satisfacerea creanţelor din contul masei debitoare după rangurile de prioritate. . Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că procesul de insolvabilitate pornit poate fi încetat şi din alte motive prevăzute de lege: . proceduri care se realizează în bază planică. . pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate. Alte cauze cu privire la bunurile din masa debitoare sau care pot avea atingere masei debitoare şi debitorului. opozabilitatea deciderii fiind la discreţia instanţei de judecată. Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea procedurii planului sau neadmiterea procedurii planului poate fi atacată cu recurs de persoana care a depus planul sau de creditor în corespundere cu al (4) art. dacă: a) este evident că planul propus de către debitor nu va fi aprobat de creditori sau nu va putea fi confirmat de instanţa de judecată. .164 al legii insolvabilităţii. În asemenea cazuri creditorii chirografari-reclamanţi pot declara creanţele în procedură de insolvabilitate şi doar în cazul invalidării acestora pot solicita reluarea procesului suspendat pentru soluţionarea litigiului aflat în derulare.executare a creanţelor care au fost asigurate într-un alt mod prin masa debitoare.54 din lege (în cadrul aceluiaşi rang – proporţional sumei obţinute pentru distribuire).

care creanţe vor fi plătite în întregime sau nu vor fi defavorizate de plan. cum şi cui va putea fi vîndută. instanţa de judecată convoacă adunarea creditorilor pentru examinarea planului.179). potrivit art. pensiilor alimentare. măsurile de restructurare operaţională şi financiară a debitorului prin majorarea capitalului social.19). determinarea dreptului de vot şi votarea planului. b) creditori chirografari. precum şi creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada de după aplicarea procedurii planului. de diminuare a valorii acestora sau de convertire a lor în titluri de participare la capitolul social al debitorului.măsurile de stingere a creanţelor creditorilor sau compensarea lor într-un alt mod în părţi în capitalul social al debitorului. cum ar fi creditorii ale căror creanţe izvorăsc din contracte de muncă (salariaţii). sporirea producţiei. ce despăgubiri urmează a fi oferite tuturor creditorilor în comparaţie cu ceea ce ar primi prin distribuire în cazul de pricinuire a eventualelor daune prin neexecutarea culpabilă de către debitor a obligaţiilor trasate în plan.54 din lege). măsurile de restructurare sau consolidare a pasivului debitorului. Se specifică că creditorii cu drept de vot în privinţa planului sunt împărţiţi. creanţelor privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau creanţelor în legătură cu decesul acestora. Despre aceasta instanţa de judecată notifică participanţii la proces. c) creditori chirografari de rang inferior. a) 137 .c) nu au fost respectate prevederile ce ţin de dreptul de a depune planul şi cerinţele faţă de conţinutul unui plan şi persoana care a depus planul nu le poate înlătura sau nu le înlătură în termenul rezonabil stabilit de instanţa de judecată. măsurile de restructurare a personalului debitorului. Creditorii cu acelaşi regim juridic cu interese similare pot fi organizaţi în clase separate. schimbarea profilului întreprinderii etc.171 din lege. În cel mult 30 de zile de la data depunerii planului. concomitent expediind o copie a planului depus (art. b) lichidarea patrimoniului întreprinderii.170 din Legea insolvabilităţii. În cazul în care planul prevede redresarea solvabilităţii debitorului. averea debitorului. în trei categorii: a) creditorii cu garanţii reale (garantaţi). substituirea conducerii debitorului ş. cu excepţia creditorilor de rang inferior (vezi art. reorientarea profesională. în ce mod. obligaţii pentru întreţinere etc. instanţa de judecată prin aceeaşi încheiere de aplicare a procedurii planului (art. planul va prevedea: redresarea şi continuarea activităţii debitorului prin restabilirea solvabilităţii care va specifica modalităţile de achitare a datoriilor debitorului. În acest sens proiectul planului trebuie să prevadă în mod detaliat: . Instanţa de judecată poate dispune ca planul să fie supus votului în cadrul unei şedinţe convocate special. Moratoriul nu se aplică creanţelor privind plata salariilor.art 164-164/1 din Lege) sau printr-o încheiere separată va institui un moratoriu asupra executării obligaţiunilor pecuniare ale creditorilor şi a obligaţiilor fiscale pe un termen de pînă la 180 de zile. Potrivit art. folosirea salariaţilor etc.. majorarea sau reducerile de preţuri. îmbunătăţirea calităţii. garanţiile care vor putea fi oferite fiecărei categorii de creditori. cu excepţia creditorilor garantaţi sau privilegiaţi. (conform art. Şedinţa se va convoca într-un termen care nu va depăşi 30 de zile de la data desfăşurării adunării de examinare a planului. propunerile de reeşalonare a unor datorii. efectele ce vor putea fi obţinute prin vînzarea întreprinderii (parţial sau în bloc).a.

2) în cazul unei executări silite planul confirmat va fi considerat ca o hotărîre definitivă împotriva debitorului. Dacă realizarea planului este supravegheată. Prin ultima propoziţie din alin. art.19. Un plan se va considera acceptat de către o clasă de creditori. b) planul a fost acceptat cu rea-credinţă. anexînd planul sau un extras din plan. în notificarea consemnată la art. În cazul pronunţării hotărîrii de confirmare a planului. dacă în cadrul ei planul a fost votat de majoritatea deţinătorilor exprimată prin valoarea creanţelor şi de majoritatea creditorilor acestei clase.19 din Lege şi se notifică în mod individual debitorul. După acceptarea planului de către creditor şi debitor planul urmează să fie confirmat de instanţa de judecată cu audierea prealabilă a administratorului. debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare.193 al Legii insolvabilităţii “Prevederile art. informează creditorii care şi-au declarat creanţele şi creditorii garantaţi despre confirmare. dacă acest aspect este prevăzut în plan. În cazul confirmării planului. instanţa de judecată dispune. instanţa de judecată notifică acest fapt odată cu publicarea conform art. Dispozitivul hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate se publică în conformitate cu art.). După confirmarea planului şi intrarea în vigoare a hotărîrii de confirmare a planului. sub anumite condiţii şi diferite modalităţi etc.Fiecare clasă de creditori va vota separat asupra planului. comitetului creditorilor şi a debitorului. în care: a) a fost ignorată o condiţie esenţială de conţinut al planului de către creditori şi debitori.19 a dispozitivului hotărârii privind încetarea procesului de insolvabilitate (art. instanţa de judecată. administratorul şi membrii comitetului creditorilor. în special prin favorizarea unuia dintre creditori.189 şi 192 din Legea insolvabilităţii prevăd următoarele efecte specifice hotărârii de confirmare a planului: 1) creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate aşa cum este prevăzut în plan (acoperirea parţială a creanţelor. Administratorul îşi exercită atribuţiile în conformitate cu articolele 193-194 ale Legii insolvabilităţii.36 din Lege.196 din lege) Din momentul adoptării hotărârii de încetare a procesului de insolvabilitate şi de continuare a procedurii planului. încetarea procesului de insolvabilitate şi continuă procedura planului.36 se aplică corespunzător” se va înţelege că aici vor fi aplicabile doar prevederile alineatelor 3 şi 4 ale art. Instanţa de judecată poate să nu confirme planul în cazurile. printr-o hotărîre. Instanţa de judecată dispune încetarea supravegherii în cazul: a) exercitării sau asigurării executării creanţelor supravegheate. (3) art. Procesele pendinte referitor la examinarea contestărilor depuse în cadrul procesului de insolvabilitate pot fi continuate de administrator. inclusiv şi împotriva unui terţ care şi-a asumat obligaţia de executare a planului de rînd cu debitorul. Caracterul obligatoriu al condiţiilor planului ca o hotărîre definitivă se explică prin însuşi faptul aprobării planului de către instanţa de judecată. 138 . activitatea debitorului se reorganizează în mod respectiv. iar această încălcare nu poate fi înlăturată . După ce hotărârea de confirmare a planului devine definitivă.

Se va ţine cont de faptul. S. care va avea ca efect lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui. fiecare creditor poate înainta o cerere introductivă.Macinskaia. Dacă se constată că cel puţin 2/3 din datoriile debitorului stabilite conform planului au fost achitate. instanţa decide prelungirea acestui termen cu cel mult un an cu excepţia debitorilor pentru care termenul procedurii planului este stabilit prin decizie de Guvern. Dacă pe parcursul derulării procedurii planului debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen.Novac) Asigurarea acţiunii 139 . că instanţele de judecată ţin registrul cauzelor de insolvabilitate. Prevederile prezentei legi se aplică şi în procesele de insolvabilitate intentate pînă la intrarea ei în vigoare. instanţa de judecată este în drept să respingă noua cerere introductivă.b) expirării a 5 ani de la încetarea procesului de insolvabilitate şi nedepunerii unei noi cereri introductive (art. iar dacă la acel moment derularea procedurii planului a expirat.197 din lege). în care se fac menţiuni despre fiecare cauză de insolvabilitate examinată sau în curs de examinare. Actele de procedură îndeplinite de instanţele de judecată în baza Legii cu privire la faliment se menţin la continuarea examinării cauzei după intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii. Asigurarea acţiunii (V.

Aceasta este una din garanţiile principale ale apărării drepturilor cetăţenilor şi persoanelor juridice. cît şi în cadrul acţiunii reconvenţionale. f) Codul funciar. Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe). Titlul V. Codul de procedură civilă prevede că. Este de menţionat că. încheiată la 1 martie 1954 la Haga. Măsurile de asigurare pot fi aplicate atît pe marginea acţiunii principale. Judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii doar la solicitarea participanţilor la proces. Eficacitatea asigurării acţiunii depinde în mare parte de termenul cînd a fost soluţionată această chestiune. astfel. cererea de asigurare a acţiunii poate fi depusă doar în instanţa de judecată unde este înaintată acţiunea principală. la etapa pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. c) Codul familiei. măsuri de asigurare a acţiunii pot fi luate şi la solicitarea pîrîtului. e) Codul fiscal. judecătorul soluţionează problema asigurării acţiunii. la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii se va ţine cont de apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane participante la proces. constituie un mijloc eficient de protecţie a drepturilor subiective ale participanţilor la proces. b) Codul civil. Aplicarea corectă a măsurilor de asigurare garantează executarea ulterioară a hotărîrilor judecătoreşti. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (Legea contenciosului administrativ. prin aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii sînt apărate drepturile reclamantului în cazul în care pîrîtul va acţiona cu rea credinţă sau cînd neaplicarea măsurilor de asigurare poate duce la imposibilitatea executării hotărîrii. Reieşind din stipulările art.174 al Codului de procedură civilă.1992.08. 140 . în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti. chiar dacă acesta nu a depus în instanţă acţiune reconvenţională. d) Codul cu privire la locuinţe. Chestiunile cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii sînt reglementate de Codul de procedură civilă şi tangenţial de următoarele acte normative: a) Constituţia Republicii Moldova. Asigurarea acţiunii înseamnă totalitatea măsurilor care garantează executarea hotărîrii judecătoreşti în cazul admiterii cerinţelor înaintate de către reclamant. judecătorul trebuie să ţină cont de faptul că această circumstanţă poate prejudicia interesele pîrîtului şi altor persoane participante la proces. Importanţa acestei instituţii constă în faptul că. g) Convenţia privind procedura civilă. Deaceea. Soluţionînd această problemă. ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 04.Asigurarea acţiunii contribuie real la executarea ulterioară a hotărîrii judecătoreşti adoptate şi. Asigurarea acţiunii se admite în orice fază a procesului.

dacă valoarea bunurilor sechestrate nu depăşeşte valoarea acţiunii. Deaceea. întemeiată pe un document executoriu. cît şi ale altor persoane. judecătorul soluţionează chestiunea primirii cererii de chemare în judecată în decurs de 5 zile. Măsurile de asigurare a acţiunii nu sînt exhaustive şi judecătorul sau instanţa poate aplica.174 ale Codului de procedură civilă. potrivit prevederilor art.168. b) să interzică pîrîtului săvîrşirea unor anumite acte. să decidă în privinţa aplicării măsurilor de asigurare.168 al. judecătorul urmează preventiv să ia cererea principală pe rol. e) să suspende urmărirea. c) să interzică altor persoane săvîrşirea unor anumite acte în privinţa obiectului în litigiu. instanţa de apel. inclusiv pe cele care se află la alte persoane. Măsura de asigurare a acţiunii depinde de caracterul pretenţiilor înaintate. instanţa de judecată trebuie să se conducă de circumstanţele concrete ale pricinii. d) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acţiuni de ridicare a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar). Codul de procedură civilă prevede expres posibilitatea aplicării de către judecător a măsurilor de asigurare în faza primirii cererii (art. care nu sînt prevăzute de lege şi într-o oarecare măsură lezează drepturile şi libertăţile pîrîtului. judecătorul sau instanţa este în drept să aplice următoarele măsuri de asigurare: a) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului. Ţinînd cont de faptul că.168 CPC). contestat de către debitor pe cale judiciară. Pot fi admise concomitent mai multe măsuri de asigurare a acţiunii. Această regulă se referă la cazurile cînd concomitent pot fi aplicate mai multe măsuri de asigurare a acţiunii. inclusiv transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de el. după caz.Asigurarea acţiunii este posibilă în orice fază a procesului . art. Nu pot fi aplicate măsuri de asigurare a acţiunii. Legea nu indică concret anume care măsură de asigurare a acţiunii urmează să fie aplicată şi în privinţa a căror pretenţii. Măsurile de asigurare a acţiunii În vederea asigurării acţiunii. iar ulterior. inclusiv pe cele care se află la alte persoane.4 al Codului de procedură civilă. şi alte măsuri de asigurare a acţiunii care să corespundă scopurilor specificate la art. Suportul legal al acestor acţiuni procedurale este cuprins în art. în aceeaşi zi. a) Punerea sechestrului pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului.prima instanţă. în cazul aplicării măsurilor de asigurare a acţiunii în această fază. soluţionînd problema ce măsură de asigurare să aplice şi în care caz. 141 . Necesitatea aplicării măsurilor de asigurare este dictată de posibilitatea executării viitoarei hotărîri.174 al Codului de procedură civilă.

în cazul asigurării acţiunii. prin lege sau de instanţa de judecată. Deci. Potrivit prevederilor art. poate fi asigurată. Prejudiciul moral presupune compensarea suferinţelor morale exprimată în sume băneşti. . pe bunurile pîrîtului care nu participă nemijlocit la procesul de producţie: valorile mobiliare. mijloacele băneşti de pe conturile pîrîtului.în al patrulea rind. aplicînd ca măsură de asigurare sechestrarea bunurilor. După aplicarea măsurilor de asigurare în privinţa bunului. La judecarea pricinilor care rezultă din raporturile juridice reglementate în baza contractului de gaj este necesar de a asigura acţiunea prin aplicarea legislaţiei procesuale. pe bunurile transmise altor persoane.în al treilea rind. încheierea adoptată face opozabil sechestrul tuturor acelora care vor dobîndi vre-un drept asupra bunului respectiv. Modalitatea aplicării sechestrului pe bunuri este stipulată în art. Legea nu determină categoriile concrete de acţiuni care pot fi asigurate şi nici nu stipulează că pot fi asigurate numai acţiunile cu caracter patrimonial. . cu toate că acest prejudiciu nu este material. acţiunea privind repararea prejudiciului moral. utilaje. echipamente şi alte mijloace fixe. valuta.Aplicarea sechestrului pe bunuri constituie una din cele mai răspîndite măsuri de asigurare a acţiunii. la determinarea cuantumului valorii bunurilor sechestrate. este instituită în favoarea unor persoane o interdicţie cu privire la dispoziţie. judecătorul sau instanţa de judecată trebuie să ţină cont de mărimea taxei de stat care va fi inclusă în valoarea acestor bunuri. precum şi pe materia primă. deoarece în cazul 142 . pe bunurile imobiliare. de asemenea. Actul juridic prin care s-a dispus de un bun referitor la care. pe produsele finite (marfă). maşini. destinate pentru a fi folosite nemijlocit în producţie. poate fi declarat nul de instanţa de judecată la cererea persoanelor în favoarea cărora este instituită interdicţia. instalaţii. materiale.2 al Codului de procedură civilă. autoturismele. judecătorul sau instanţa de judecată. Prin urmare. cu excepţia celor reglementate de Legea gajului. . ca obiect al măsurilor de asigurare în favoarea reclamantului poate fi şi bunul deja gajat conform contractului de gaj. sau de un alt organ abilitat.în al doilea rind. precum şi pe alte bunuri materiale care nu participă nemijlocit în procesul de producţie şi nu sînt destinate utilizării în producţie.176 al Codului de procedură civilă. deoarece însăşi gajul este o modalitate de asigurare a obligaţiunii.în primul rind. punerea sechestrului pe bunurile organizaţiei sau ale cetăţeanului cu statut de întreprinzător. obiectele de design din oficii şi alte bunuri. se efectuează în următoarea ordine: . Concomitent. urmează să ţină cont de valoarea revendicărilor din acţiune. este important ca judecătorul sau instanţa de judecată să verifice dacă reclamantul a indicat corect valoarea acţiunii.176 al. unelte. La examinarea altor litigii. Astfel.

Bunurile dobîndite de soţi în perioada căsătoriei le aparţin cu drept de proprietate comună în devălmăşie. cît şi partea socială (participaţiunea) care-i aparţine într-o proprietate comună (indiferent de forma organizatorico-juridică a societăţilor comerciale). perioada dobîndirii şi în dependenţă de aceasta să decidă.admiterii acţiunii executarea hotărîrii constă în perceperea unei sume băneşti care. 143 . dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale lor. se poate referi şi la averea debitorului. provenienţa bunului sechestrat şi regimul de proprietate al lui (personală. În cazul existenţei unui contract matrimonial instanţa de judecată sau judecătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile acestuia. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. urmează să verifice în fiecare caz concret natura apariţiei obligaţiunilor pîrîtului. soţii urmează să răspundă cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei. deci pot constitui obiect al acţiunii de asigurare. Instanţa de judecată sau judecătorul urmează a informa societatea pe acţiuni respectivă. Pot constitui obiect al măsurilor de asigurare acţiunile şi obligaţiunile societăţii pe acţiuni. judecătorul sau instanţa de judecată. Partea socială a membrului societăţii cu răspundere limitată reprezintă o fracţiune din capitalul social al acestei societăţi şi poate fi obiect al măsurii de asigurare. în conformitate cu prevederile art. cota-parte din proprietatea în devălmăşie a soţilor. comună). Art. care au depus întreaga cotă de participare pentru locuinţa. fie şi numai de către unul din ei. dobîndesc dreptul de proprietate asupra acestor bunuri şi ele pot fi urmărite. Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile proprietate personală şi cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie. precum şi orice drept patrimonial sau creanţă bănească.85 din Codului de executare al Republicii Moldova. În cazul urmăririi participaţiunii unui membru al societăţii în nume colectiv sau al cooperativelor. garajul sau altă construcţie ce li s-a dat spre folosinţă. Reieşind din esenţa prevederilor art. urmărirea participaţiunii poate avea loc doar în cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al pîrîtului. garajelor şi ai altor cooperative. Prin urmare. De asemenea. în unele cazuri. nu poate fi asigurată acţiunea prin sechestrarea produselor agricole perisabile.24 al Codul familiei. ele nu pot constitui obiect al măsurilor de asigurare. indiferent de faptul în a cui posesie se află ele. Prin urmare. să facă menţiune despre măsurile aplicate în registrul deţinătorilor de acţiuni sau obligaţiuni. Obiect al măsurii de asigurare poate constitui orice bun ori o universalitate de bunuri care se află în circuitul civil. pentru ca aceasta.164 al Codului civil. enumeră bunurile debitorului care nu pot fi urmărite. examinînd cererea de asigurare.34-35/112 din 03 martie 2005. conform listei aprobate de Guvern. Membrii cooperativelor de construcţie a locuinţelor. Pot fi urmărite atît bunurile personale ale debitorului.

inclusiv transmiterea de bunuri către pîrît sau executarea altor obligaţiuni faţă de el. dar din actele prezentate se poate constata că datoria este comună şi a apărut pînă la încetarea relaţiilor de familie. în litigiile patrimoniale. dar asupra mijloacelor băneşti aflate pe acest cont în limita valorii acţiunii. La aplicarea acestei măsuri de asigurare instanţa de judecată urmează să ţină cont că interdicţiile de a executa anumite acte ce se referă atît la bunurile ce-i aparţin pîritului. c) Interzicerea altor persoane să săvîrşească anumite acte în privinţa obiectului în litigiu. inclusiv transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de el. băncilor . procurată în baza contractului de credit şi care constituie proprietate comună în devălmăşie a soţilor. Judecătorul sau instanţa de judecată poate aplica sechestrul asupra banilor de pe contul pîrîtului chiar şi în cazul insuficienţei lor. prin aplicarea măsurilor de asigurare să nu fie paralizată activitatea economico-financiară a debitorului. b) Interzicerea pîrîtului să săvîrşească anumite acte. sechestrul se aplică nu asupra contului bancar. instanţa de judecată va dispune interdicţia de a încheia contracte în privinţa acestui obiect. Inspectoratului Fiscal . Dacă la momentul examinării cererii de asigurare a acţiunii proprietatea soţilor a fost deja partajată. indiferent de faptul de care dintre soţi a fost perfectat contractul de vînzarecumpărare şi dacă integral a fost achitată suma bunurilor procurate în credit.de a prezenta dispoziţia incaso.Soluţionînd cerinţele unuia dintre soţi de eliberare de sub sechestru a unei cote-părţi de avere. aplicînd interdicţiile faţă de alte persoane.). deoarece sechestrul va avea efecte şi pentru viitor. Obligaţiunea de a prezenta rechizitele contului bancar ale pîrîtului 144 . Spre exemplu. Ca măsură de asigurare a acţiunii poate servi interzicerea altor persoane de a săvîrşi anumite acte în privinţa obiectului în litigiu. În legătură cu aceasta. cît şi la averea ce nu-i aparţine lui. în litigiul ce ţine de transmiterea copilului spre educaţie. Ca măsură de asigurare a acţiunii poate fi interzicerea pîrîtului de a săvîrşi anumite acte în privinţa obiectului în litigiu. bunurile procurate în credit pot fi incluse în listă. folosinţa şi dispoziţia lui pe viitor (spre exemplu. Punînd sechestrul în privinţa sumelor aflate pe conturile bancare ale pîrîtului. dar poate să intre în posesiunea. De asemenea. astfel încît. va reieşi din obiectul litigiului. urmează să se ţină cont de faptul că. judecătorul sau instanţa de judecată pot aplica măsurile de asigurare prin sechestrarea averii ambilor soţi. i se va restitui datoria etc. instanţa poate interzice organului cadastral de a înregistra imobilul litigios. de a înregistra acţiunile. judecătorul sau instanţa de judecată poate să interzică pîrîtului de a transmite temporar copilul altor persoane sau la odihnă întro instituţie cu regim staţionar cu scopul de a ascunde locul aflării lui.de a executa dispoziţiile de plată etc. Ca exemplu. În asemenea circumstanţe instanţa de judecată. dacă altceva nu este prevăzut prin contract sau lege. dreptul de proprietate al persoanei care procură lucruri în baza contractului survine din momentul transmiterii bunului. va primi moştenirea. cînd obiectul litigiului se află la terţi. judecătorul sau instanţa de judecată urmează să ţină seama de faptul că.

instanţa de judecată sau judecătorul. închirierea.îi aparţine reclamantului. Mijlocul de transport sau alte bunuri aflate în posesia sau folosinţa altor persoane. Pot fi sechestrate bunurile ce ţin de domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale sau al statului. iar în cazurile prevăzute de legea menţionată. în conformitate cu art. deoarece deţinătorul acestei procuri poate realiza bunul. inspectoratelor teritoriale. precum şi a materialelor şi echipamentelor destinate pentru confecţionarea lor. Acest demers poate fi adresat şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sau. dar banca sau altă instituţie financiară refuză de a elibera reclamantului datele necesare. În cazurile în care locul aflării contului este determinat. importul etc.175 al Codului de procedură civilă. bunurilor uzufructuarului. judecătorul sau instanţa de judecată este obligat să pronunţe o încheiere privitoare la sechestrarea tuturor exemplarelor sau fonogramelor presupuse că sînt contrafăcute.179 CC). este în drept şi din oficiu să emită o încheiere prin care să interzică efectuarea anumitor acţiuni (confecţionarea.38. nu se urmăresc de alte autorităţi publice.119 al Codului de procedură civilă. Bunurile sechestrate de autoritatea fiscală. judecătorul sau instanţa de judecată. vînzarea. cu condiţia respectării prevederilor legislaţiei civile. Acţiunea poate fi asigurată şi prin urmărirea bunurilor arendate.). pot fi asigurate prin aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute la art. Suspendarea actului administrativ ca măsura de asigurare poate fi aplicată şi din oficiu de către instanţa de contencios administrativ (art. d) Suspendarea vînzării bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acţiuni de ridicare a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar). inclusiv şi prin aplicarea sechestrului pe bunuri. deţinătorului dreptului de superficiu. poate constitui obiect al măsurii de asigurare. de asemenea. (7) al Codului fiscal. Suspendarea vînzării bunurilor sechestrate ca măsură de asigurare se aplică în acţiunile de eliberare de sub sechestru sau în cazurile în care se solicită radierea 145 . examinînd litigiile ce rezultă din aceste raporturi.21 al Legii contenciosului administrativ). Potrivit Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe. La aplicarea sechestrului pe bunurile ce aparţin subiecţilor menţionaţi mai sus urmează să se ţină cont de faptul că sechestrul pe bunurile ce aparţin domeniului public este inadmisibil. va contribui prin eliberarea unui demers pentru obţinerea probei solicitate. în baza procurii cu dreptul de vînzare-cumpărare. nici chiar în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. Acţiunile împotriva statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. după caz. în special art. acţiunea este asigurată prin suspendarea actului.119 al. Acţiunile de despăgubire ce rezultă din raporturile reglementate de Legea contenciosului administrativ sînt asigurate ca şi celelalte acţiuni civile. Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţii cu tot patrimoniul lor privat (art. de servitute. în baza prevederilor art. De asemenea.

d) circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile. c) numele sau denumirea pîrîtului. domiciliul ori sediul lui. e) Suspendarea urmăririi.12 din Codul de executare al Republicii Moldova. Necesitatea suspendării vînzării este dictată de faptul ca bunul sechestrat prin vînzare să nu fie procurat de un terţ. Examinarea cererii de asigurare a acţiunii Cererea cu privire la asigurarea acţiunii poate fi indicată în cererea de chemare în judecată sau poate fi înaintată o cerere separat. Cererea cu privire la asigurarea acţiunii se depune în formă scrisă. dispoziţia incaso trezorerială. hotărîrea instanţei de contencios administrativ. cît şi de posesorii bunurilor ce nu aparţin debitorului. ordonanţelor şi altor documente executorii. pentru ca acesta să suspende toate acţiunile întru executarea sentinţelor. b) numele sau denumirea reclamantului. dacă reclamantul este o persoană juridică . Procedura de examinare a cererii de asigurare a acţiunii este reglementată de art.datele bancare.177 al Codului de procedură civilă. fără a-l înştiinţa pe pîrît şi pe ceilalţi participanţi la proces. întemeiate pe un document executoriu. Citarea şi înştiinţarea pîrîtului şi altor participanţi la proces poate influenţa executarea ulterioară a hotărîrii. Contestarea de către terţe persoane a dreptului privind apartenenţa bunurilor urmărite se examinează de instanţă în ordinea procedurii contencioase (acţiunile pentru ridicarea sechestrului pus pe bunuri). să le transmită altor persoane. Ca document executoriu poate servi ordonanţa judecătorească. deoarece pîrîtul poate ascunde bunurile asupra cărora urmează să fie aplicate măsuri de asigurare. Acţiunile pentru ridicarea sechestrului pus pe bunuri pot fi intentate atît de proprietari. În cazul în care măsurile de asigurare a acţiunii nu sînt aplicate la timp pot fi încălcate drepturile reclamantului. Cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecător sau de instanţa de judecată care examinează pricina chiar în ziua depunerii ei. Măsurile de asigurare menţionate mai sus sînt adresate nemijlocit executorului judiciar.din registru. contestat de către debitor pe cale judiciară. domiciliul ori sediul lui. titlul executoriu şi alte documente enumerate în art. să le realizeze. 146 . hotârîrilor. numele reprezentantului şi adresa lui. demonstrarea probelor care confirmă circumstanţele. etc. În ea se indică: a) instanţa de judecată căreia îi este adresată. Ca modalitate de asigurare a acţiunii poate servi şi suspendarea urmăririi în baza unui document executoriu în cazul în care acesta este contestat de către debitor pe cale judiciară. codul fiscal. e) pretenţiile cu privire la asigurarea acţiunii. f) lista documentelor anexate la cerere. în cazul în care cererea se depune de reprezentant.

contul bancar. numele membrilor completului de judecată şi al grefierului. examinînd cererea de asigurare a acţiunii.termenul de aplicare a interdicţiei. judecătorul sau instanţa de judecată examinează cererea repetată conform prevederilor art. proastă administrare a averii etc. Refuzul de a admite cererea de asigurare a acţiunii nu serveşte ca temei pentru refuzul primirii cererii repetate de asigurare. cu condiţia apariţiei noilor circumstanţe. 147 . g) ordinea şi termenul de atac al încheierii dacă este susceptibilă de atac. instanţa urmează. care ar putea pune obstacole în privinţa executării hotărîri judiciare. d) problema asupra căreia se emite. f) dispoziţia instanţei.270 al Codului de procedură civilă. Judecătorul stabileşte necesitatea aplicării măsurilor de asigurare.locul aflării averii. . . Încheierile de asigurare a acţiunii pot fi atacate cu recurs.cuantumul valorii acţiunii. .Dacă măsurile de asigurare se aplică în şedinţa judiciară. să verifice argumentele reclamantului referitoare la acţiunile cu rea-credinţă ale pîrîtului de înstrăinare a bunurilor. judecătorul sau instanţa de judecată adoptă o încheiere de admitere a cererii de asigurare sau. Încheierea de asigurare a acţiunii se execută imediat. Privitor la asigurarea acţiunii. în ordinea stabilită pentru executarea actelor judecătoreşti. pîrîtul şi ceilalţi participanţi la proces sînt în drept de a da explicaţii privitor la chestiunea asigurării. c) date despre participanţii la proces. Prin urmare. etc.măsura de asigurare concretă.177 al Codului de procedură civilă. în fiecare caz concret. înstrăinare sau risipire a bunului. obiectul litigiului sau pretenţia înaintată. după caz. de respingere. În ea se indică: a) locul şi data emiterii. b) denumirea emitentului. e) motivele care au determinat concluziile instanţei şi legea guvernantă. termenul de depunere a recursului se calculează din ziua în care persoana interesată a aflat despre pronunţarea încheierii. degradare. Această necesitate poate rezulta din pericolul de dispariţie. să determine natura litigiului. Dacă încheierea de asigurare a acţiunii a fost emisă fără citarea sau înştiinţarea recurentului. Încheierea cu privire la aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii suplimentar urmează să mai cuprindă: . În asemenea situaţie. Încheierea urmează să fie întocmită în corespundere cu cerinţele prevăzute de art. . să verifice obiectul şi temeiul acţiunii principale.

Privitor la substituirea unei măsuri de asigurare cu altă măsură de asigurare se adoptă o încheiere. Titlul executoriu poate fi eliberat şi reclamantului. să depună pe contul de depozit al instanţei suma cerută de reclamant. pîrîtul este în drept ca. nu împiedică examinarea problemei. prin care se cere plata unei sume. suspendarea vînzării bunurilor sechestrate nu poate fi substituită cu punerea sechestrului. În cazul asigurării acţiunii. Neprezentarea lor repetată. Spre exemplu. data şi ora şedinţei. executarea benevolă a obligaţiunii de către pîrît etc. iar acesta intentează procedură executorie. Anularea măsurii anterioare de asigurare a acţiunii se soluţionează în şedinţă de judecată. data şi ora şedinţei de judecată. 148 .În baza încheierii judecătorul sau instanţa de judecată eliberează titlul executoriu. Examinînd cererea de substituire a unei forme de asigurare cu alta. judecătorul sau instanţa de judecată urmează să verifice necesitatea şi oportunitatea unei astfel de substituiri. dacă măsura de asigurare urmează să fie executată pe teritoriul altui raion. Recursul împotriva încheierii de substituire a unei forme de asigurare a acţiunii cu alta suspendă executarea încheierii. care se transmite imediat executorului. Temeiurile pentru anularea măsurilor de asigurare pot fi diferite: respingerea acţiunii reclamantului. însă. în locul măsurilor de asigurare luate. Participanţilor la proces li se comunică locul. avînd în vedere că nu pot fi substituite una cu alta toate măsurile de asigurare prevăzute de art. însă. Substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă se soluţionează în şedinţa de judecată. Depunerea recursului împotriva încheierii de asigurare a acţiunii nu suspendă executarea încheierii. Cererea de substituire a unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă se examinează de aceeaşi instanţă de judecată care a aplicat forma iniţială.175 al Codului de procediră civilă. nu împiedică examinarea problemei. Anularea măsurilor de asigurare a acţiunii Măsura anterioară de asigurare a acţiunii poate fi anulată din oficiu sau la cererea pîrîtului de către judecătorul sau instanţa de judecată care a ordonat măsura de asigurare ori de judecătorul sau instanţa de judecată în a căror procedură se află pricina. Substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă La cererea participanţilor la proces se admite substituirea unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă. Participanţilor la proces li se comunică locul. Neprezentarea lor. dispariţia circumstanţelor care au servit ca temei de asigurare a acţiunii.

261 ale Codului de procedură civilă. Conform art.(3) al Codului de procedură civilă.Refuzul de a admite acţiunea principală a reclamantului nu întotdeauna poate servi ca temei de anulare a măsurii de asigurare. Vicepreşedintele Colegiului Civil şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Vera Macinskaia Dumitru Visternicean Judecător la Curtea Supremă de Justiţie APELUL 149 . Suspendarea procesului.181 al. depunerea recursului împotriva încheierii de asigurare a acţiunii nu suspendă executarea încheierii.180 al. reieşind din valoarea cuantumului obiectului sechestrat şi valoarea posibilelor prejudicii: paguba reală şi venitul ratat.(3) al Codului de procedură civilă. Despre anularea măsurilor de asigurare a acţiunii judecătorul sau instanţa de judecată anunţă. măsurile de asigurare îşi păstrează efectul pînă la executarea hotărîrii judecătoreşti.260. în temeiul art. Recursul împotriva încheierii de anulare a măsurilor de asigurare a acţiunii sau de substituire a unei forme de asigurare cu alta suspendă încheierea de asigurare. În cazul admiterii acţiunii. aceasta poate avea loc în alt proces judiciar.art. organul care înregistrează bunul sau dreptul asupra lui. Pîrîtul este în drept să intenteze împotriva reclamantului acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin măsurile de asigurare în cazul în care hotărîrea judecătorească de respingere a acţiunii a devenit irevocabilă. măsurile de asigurare a acţiunii se menţin pînâ cînd hotârîrea judecătorească devine irevocabilă. Încheierile de anulare a măsurii de asigurare a acţiunii pot fi atacate cu recurs. De regulă. deoarece suspendarea procesului nu suspendă actele procedurale de aplicare a măsurilor de asigurare. Repararea prejudiciului cauzat pîrîtului prin asigurarea acţiunii În scopul asigurării principiului egalităţii părţilor în proces. nu are ca efect suspendarea măsurilor de asigurare. Mărimea cauţiunii o determină instanţa. Reieşind din stipulările art. după caz. judecătorul sau instanţa de judecată poate solicita reclamantului o cauţiune a prejudiciului care ar putea fi cauzat pîrîtului.

juridice şi asociaţiilor.970 din 24 iulie 1996. Prin intermediul căilor de atac se poate contesta fie nerespectarea de către instanţa de judecată care a pronunţat hotărîrea atacată condiţiilor formale în care trebuia să aibă loc judecată.17 Astfel. Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Supremă de Justiţie nr. Căile de atac sînt mijloace sau remedii juridice procesuale. Curţile de Apel şi judecătorii.O.77/742 din 28 noiembrie 1996. M. în considerarea legalităţii şi a ordinii de drept. care conform Legii nr. pot exercita căile de atac împotriva acestora în condiţiile legii. 114. căile de atac reprezintă o formă conexă de manifestare a acţiunii civile. precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii. în baza legii judecătorii specializate. 4 CPC sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă. Mai mult 17 Legea Republicii Moldova privind organizarea judecătorească nr. M.793-XiV din 10 februarie 2000. Unele consideraţiuni generale privind sistemul căilor de atac în procedura civilă. Conform art. M. aceasta devine o componentă a dreptului la acţiune pus în mişcare. În cadrul procedurii civile unul din drepturile constituţionale garantate şi asigurate.I. este dreptul de executare a căilor de atac. De asemenea.O. Unul din cele mai importate acte normative prin care sunt reglementate raporturile procesuale civile este Codul de procedură civilă al Republicii Moldova care a fost adoptat la 30 mai 2003 de către Parlamentul Republicii Moldova. a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice. justiţia se efectuează în numele legii numai de către instanţele judecătoreşti şi anume de Curtea Supremă de Justiţie. a fost pus în aplicare la data de 12 iunie 2003. pot fi formate. nr. 115 din Constituţia RM. libertăţi ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar. nr. prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărîrilor judecătoreşti şi în final remedierea erorilor comise de judecătorii primei instanţe. Pentru anumite categorii de pricini. în termen rezonabil. în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.O. a cazurilor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate. M. Formarea şi competenţa instanţelor judecătoreşti. Unul din institutele procedurii civile reglementate în cod expus în Titlul III este căile de atac al hotărîrilor judecătoreşti.227-XV din 05 iunie 2003 cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură civilă al Republicii moldova. nr. ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sînt subiecte ale raporturilor juridice.514-XIII din 06 iulie 1995.58/641 din 19 octombrie 1995. conform art. 150 .O. formate în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi alte legi organice.789-XIII din 26 martie 1996. fie faptul că raţionamentul jurisdicţional este inexact. cît şi procedura sînt stabilite prin legi organice.57-58/375 din 18 mai 2000. nr.. Legea Republicii Moldova cu privire la instanţele judecătoreşti economice nr. participanţii la proces şi alte persoane interesate ale căror drepturi. Realizarea nemijlocită a acestei sarcini este pusă pe seama instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova. iar în momentul în care partea interesată apelează la o anumită cale de atac. civile. familiale.3233/323 din 30 mai 1996. Legea contenciosului administrativ nr. Or. de muncă şi ale altor raporturi juridice.

legalitatea şi temeinicia hotărîrilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa sau modifica acele hotărîri ce sînt greşite. este „dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. acesta din urmă avînd un caracter eterogen. este rezultatul unei îndelungate evoluţii istorice. care determină modul în care are loc judecata în fiecare cale de atac. contestarea actelor admnistrative – contenciosul administrativ). sau de a le confirma pe cele ce sînt legale şi temeinice”. nu putem nega faptul existenţei şi unei strînse legături între ele. O atare procedură se întemeiază pe reguli asemănătoare. că atît în cadrul controlului judiciar. rolul instanţei de judecată în procedura examinării pricinilor civile. iniţial urmează a ne expune. în dependenţă de conţinutul. Reglementarea actuală a căilor de atac. pe cînd controlul judecătoresc se declanşează prin mijloace specifice. Chiar dacă între aceste două noţiuni sînt deosebiri. rolul. 151 . Stoenescu şi S. căile de atac sînt în legătură directă cu hotărîrea deja pronunţată. putem menţiona următoarele: o primă deosebire vizează de caracterul omogen al controlului judiciar faţa de controlul judecătoresc. Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac. Zilberştein. Ea rezultă în realizarea controlului de către instanţele judecătoreşti după o procedură prestabilită de lege. Pentru a evidenţia şi concretiza. În prezenta expunere nu avem scopul de a examina această problemă în detalii. Controlul judiciar. după cum susţin profesorii romîni I. Vom reţine numai faptul că în linii generale căile de atac erau în dependenţă de evoluţia sistemului judecătoresc. iar uneori şi asupra temeiniciei acestora. a doua notă distinctivă se referă la mijloacele diferite. ce au tangenţă cu căile de atac. esenţa şi importanţa institului căilor de atac în procedură civilă. cît şi în cadrul controlului judecătoresc. esenţa şi forma îmbrăcată în aceste noţiuni. prevăzute de Codul de procedură civilă. prin care se declanşează controlul judiciar şi controlul judecătoresc. iar în unele cazuri – acţiuni. Existenţa căilor de atac constituie pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale şi garantează calitatea actelor de dispoziţie judecătoreşti. se exercită un control asupra legalităţii hotărîrilor şi actelor emise de organele respective. în privinţa a două noţiuni şi anume „controlul judiciar” şi „controlul judecătoresc”. şi de fapt de subiecţii abilitaţi prin lege de a exercita căile de atac. cum ar fi cererile. locul. Se mai susţine.ca atît. Cît priveşte deosebirile esenţiale a acestor noţiuni. Iar controlul judecătoresc este controlul exercitat de instanţele judecătoreşti asupra hotărîrilor organelor de jurisdicţie administrativă ori asupra unor acte administrative emise de organe care nu fac parte din sistemul judecătoresc (de exemplu contestarea acţiunilor executorului judecătoresc.

sau lipsa unei asemenea menţiuni. dat fiind faptul că noul Cod de procedură civilă nu mai conţinea aşa cale de atac ca „contestarea în anulare”. dacă legea nu prevede altfel. într-o anumită ordine. Vom expune în continuare doar cele mai semnificative reguli: 1. Şi această prevedere nu poate fi modificată. Legalitatea căilor de atac. De aceia. care poate fi exercitată împotriva hotărîrii. după cum am menţionat mai sus – căile de atac.al treilea distincţie se referă la obiectul supus controlului. ne vom referi la controlul judiciar. potrivit cu natura şi scopul lor. 2. îl pot contesta în condiţiile legii. În continuare. Ierarhia căilor de atac. în p. Căile de atac trebuie exercitate. nu poate fi de natură de a deschide accesul la o cale de atac neprevăzută prin lege. în conformitate cu Legea cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova din 5 iunie 2003. libertăţi sau interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar. va fi soluţionată şi problema ce ţine de calea de atac exercitată. conform legislaţiei în vigoare. existentă la momentul pronunţării hotărîrii. Legalitatea căilor de atac. Astfel nu se poate exercita o cale extraordinară de atac atîta timp cît partea are la dispoziţie o cale ordinară de atac. odată cu punerea în aplicare a noii legi. presupune stabilirea acestor căi numai în baza unei legi organice. „Menţiunea greşită în dispozitivul hotărîrii a căii de atac. anulată de nimeni inclusiv de instanţa de judecată. Mai sus a fost menţionat faptul cu trimitere la prevederile constituţionale. Tot aşa s-a procedat şi cu recursurile în anulare declarate împotriva colegiilor Curţii Supreme de Justiţie. după cum nici nu poate închide dreptul la o cale de atac. În caz. În cadrul controlului judiciar în calitate de obiect apare hotărîrea instanţei de judecată. iar în cadrul controlului judecătoresc – actele administrative emise de către organele ce nu fac parte din sistemul instanţelor judecătoreşti. că instanţa de judecată a indicat incorect calea de atac sau nu a indicat-o deloc. Astfel. controlul realizat prin intermediul institutului dreptului procesual civil întitulat. 2 s-a dispus ca contestaţiile în anulare aflate în procedură înaintea intrării în vigoare a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova se clasează. instanţa competentă este în drept de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărîrii contestate conform căii legale de atac. Ne executarea de către parte a 152 - . exercitarea şi efectele căilor de atac sînt guvernate de cîteva reguli generale. care erau prevăzute de lege la momentul pronunţării hotărîrii. Instituirea. În caz că legiuitorul adoptă o nouă lege prin care se anulează (se exclude) calea de atac. De fapt părţile au la dispoziţie acele căi de atac. că participanţii la proces şi alte persoane interesate ale căror drepturi. care au ca scop asigurarea şi realizarea sarcinii şi scopului căilor de atac – asigurarea posibilităţii îndepărtării greşelilor de judecată admise în actele de dispoziţie judecătoreşti şi asigurarea stabilităţii autorităţii lucrului judecat a hotărîrilor judecătoreşti.

3. 4. dacă vor fi invocate temeiuri diferite. deoarece indiferent de invocarea sau neinvocarea de către parte acestor încălcări. Savanţii români susţin poziţia că „soluţia care trebuie să prevaleze este aceea a aplicării plenare a regulilor enumerate. rejudecarea pricinii. De asemenea se va putea crea o situaţie mai dificilă părţii în propria cale de atac. În opinia noastră. (1) CPC). care pot fi exercitate de părţi (apel. Încă un argument în susţinerea poziţiei sale. se efectuiază în baza regulilor generale. respectiv şi în faza rejudecării fondului după casare”. 373. 429 al. cînd singură partea acceptă agravarea situaţiei sale. nu pot fi aplicate la rejudecarea pricinii în fond. i-ar temeinicia hotărîrii se bazează pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţa şi probele cercetate în şedinţa de judecată (art. apelul nu poate fi exercitat de aceeaşi persoană împotriva aceleiaşi hotărîri decît o singură dată. agravarea situaţiei părţii în propria cale de atac se admite atunci cînd hotărîrea este atacată de ceilalţi participanţi la proces. aplicarea regulii neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac. prevăzute de art. cu prezentarea şi administrarea a noi probe. chiar dacă s-ar invoca alte temeiuri decît cele rezolvate printr-o hotărîre anterioară. 388 al. în cadrul rejudecării instanţa de judecată nu este legată de situaţia faptică stabilită anterior. (4) CPC). Or. De asemenea dispoziţiile judecătoreşti nu vor putea fi supuse revizuirii. 6) şi la aplicarea ei urmează a ţine cont de unele excepţii. În afară de regulile enumerate ce ţin în principiu de instituirea. sau şi faza rejudecării fondului după casare. recurs. că în urma judecării pricinii instanţa va adopta o hotărîre legală şi întemeiată. Excepţie de la această regulă este revizuirea. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac. Dreptul de a exercita o cale de atac este în principiu unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui. dacă regula enunţată vizează numai soluţionarea propriu-zisă a căii de atac. Această regulă a fost legiferată în codul de procedură civilă (de exemplu art. în moment ce legea prevede această cale de atac (art. cînd instanţa de apel va constata încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural (art. 153 . autoritatea hotărîrilor judecătoreşti implică cîteva reguli generale cu privire la exercitarea acestora.239 CPC). exercitarea şi efectele căilor de atac. Unicitatea dreptului de a exercita o cale de atac. instanţa de apel este obligată de a aplica aceste temeiuri din oficiu” Regula neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac îşi găseşte aplicare în cazul tuturor căilor de atac.căii ordinare de atac – apelul decade partea din dreptul de a ataca hotărîrea cu recurs. dacă există posibilitatea de a fi contestată în ordine de apel sau recurs. Astfel. revizuire). iar dacă pricina se rejudecă de prima instanţă. poate avea loc şi modificarea participanţilor la proces. alin. dar de fiecare dată urmează a ţine cont de spicificul haracteristic căi de atac exercitate. Adică. 449 CPC. care poate fi exercitată de aceeaşi persoană de mai multe ori. Astfel. O problemă de ordin practic la cest compartiment este aceia. este.

II. Tot din considerentele expuse anterior partea poate renunţa la exercitarea căii de atac. Mai mult ca atît. actualmente avem următoarele căi de atac: apelul. revizuirea.în raport cu condiţiile de exercitare – ordinare şi extraordinare. atunci cînd această voinţă este manifestată prin reprezentant. pînă a rămîne definitive18. Or instanţa de judecată din oficiu nu poate exercita calea de atac. Conform Codului de proedură civilă al RM.în funcţie de instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată – reformare şi retractare. dar nu anticipat.în funcţie de faptul dacă termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac şi exercitarea însăşi a acelei căi suspendă sau nu executarea hotărîrii atacate – suspensive şi nesuspensive. apelul împotriva hotărîrii primei instanţe poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărîrii motivate. acest drept trebui să fie expus expres. 254 CPC. Cu alte cuvinte. Căile de atac existente pot fi clasificate în dependenţă de diferite criterii. care în limita şi modalitatea procedurală stabilită prin lege organică îşi ralizează dreptul constituţional – dreptul de a contesta actele judecătoreşti. Vezi art. pot fi atacate cu apel hotărîrile primei instanţe. recursul împotriva deciziilor Curţilor de Apel (secţiunea II). Iar conform art. . în documentul ce confirmă împuternicirile reprezentantului20. În consecinţă putem concluziona. . calea de atac trebuie declarată după pronunţarea hotărîrii judecătoreşti şi pînă la expirarea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac. şi anume: . 362 CPC. 357 CPC. Conform art.în funcţie de faptul dacă exercitarea căii de atac provoacă sau nu o nouă judecată în fond – devolutive şi nedevolutive.Astfel. . dacă legea nu prevede altfel. 81 CPC 154 . 27 CPC 20 Vezi art. iar exercitarea şi efectele căilor de atac ţine de activitatea expresă a persoanelor interesate. ci numai după pronunţarea hotărîrii susceptibile de atac. recursul (secţiunea I). ţine de voinţa persoanelor abilitate cu dreptul de a exercita calea de atac respectivă. că instituirea căilor de atac ţine de competenţa statului prin organele sale legislative. sub sancţiunea nulităţii. Apelul – cale de atac în cadrul controlului judiciar. persoanele interesate trebuie să-şi manifeste expres voinţa în acest sens. pentru a fi exercitată calea de atac. Exercitarea căilor de atac prin prisma principiului disponibilităţii19. 18 19 Noţiunea de hotărîre definitivă şi irevocabilă se conţine în art.

Aceasta este una din multiplele definiţii formulate de savanţi.M. dar practica a demonstrat utilitatea sa incontestabilă. precum şi în sistemul judiciar. În secolul XVI. De fapt. hotărîrile judecătoreşti fie definitive sau numai interlocutorii. în esenţa sa au rămas aceleaşi. Apelul. puteau fi atacate cu apel. cu mici concretizări. ca de exemplu F. odată cu trecerea sub protectoratul Imperiului Otoman. Din cele relatate se poate deduce că la acest 155 . Încă de la instituirea acestei căi de atac Ulpian a constatat că există şi posibilitatea ca în apel o hotărîre să fie reformată într-un sens rău. cu toate acestea procedura judiciară a păstrat specificul naţional. apelul este unul din ultimele fenomene în evoluţia fiecărui popor. care conferă instanţei ierarhic superioare investite cu soluţionarea sa pe lîngă atributul verificării legalităţii şi temeiniciei hotărîrii atacate – şi toate atributele de judecată ale primei instanţe. şi sub regimul acestora. a cunoscut o evoluţie contradictorială de la începutul apariţiei şi pînă la moment. Astfel. deopotrivă ordinară. la început judecata în Moldova poseda un caracter religios. De la Romani apelul a trecut în dreptul canonic şi în sistemul juridic al ţărilor de drept scris. În Republica Moldova instituţia apelului este o instituţie relativ tînără. În linii generale. apelul provoacă o nouă judecare a pricinii în fond. Această afirmaţie îşi găseşte confirmare în istoria apariţiei şi evoluţiei a căilor de atac ca institut al dreptului procesual civil. După părerea autorilor ruşi. în aceste condiţii nici nu era vorba despre existenţa unei careva căi de atac a hotărîrilor emise. cu o istorie specifică. se poate de observat o influenţă minimă a legislaţiei naţionale de către sistemul asiat. care fu completată ulterior cu alte legi. care a stabilit ca sistemul judiciar să fie compus din două verigi. majoritatea dosarelor să fie examinate în ţinut de judecătoriile locale. devolutivă şi suspensivă de executare. Apoi ca o prioadă specifică poate fi menţionat regimul fanariot din sec. modificarea sau casarea (totală sau parţială) a acesteia. Astfel. conţinutul şi sarcina apelului. Mai tîrziu. Cît priveşte esenţa. Moldova trece printr-o perioadă a dreptului feudal clasic. ea fiind definitivă şi irevocabilă. iar doctrina s-a raportat la trăsăturile sale ori la literatura de specialitate pentru a-l defini. Dmitriev. în perioada căruia s-au făcut modificări esenţiale în jurisprudenţa naţională. Regulile fundamentale ale apelului au fost puse probabil de către imperatorul August prin legea Iulia judiciara. ca cale ordinară de atac. apelul este una din căile de atac stabilită şi reglementată prin lege. iar divanul să fie instanţa de apel. esenţiale judiciare în această direcţie au fost petrecute de Constantin Mavrocordat. Evoluţie contradictorială după formele şi modalităţile de exercitare a lui. XVIII – XIX. Astfel. care deseori erau cu executare imediată. în condiţiile prevăzute de lege. ca cale de atac.Codul de procedură civilă al RM nu conţine o definiţie a apelului. care din nou se caracteriza prin exclusivitate şi imposibilitate de a ataca hotărîrea emisă. se recunoaşte că apelul este mijlocul procesual prin care persoana nemulţumită de hotărîrea primei instanţe solicită instanţei ierarhic superioare (curţile de apel).

Codul de procedură civilă al RM din 26 decembrie 1964 a fost completat cu capitolul treizeci şi patru – Apelul – în cadrul titlului al treilea întitulat căile ordinare de atac. Basarabia trece printr-o nouă etapă de evoluţie. întitulat „Căile de atac ale hotărîrilor judecătoreşti” din Codul de procedură civilă al RM din 30 mai 2003. iar controlul constituţionalităţii normei juridice este de competenţa Curţii Constituţionale. în baza Legii Republicii Moldova nr. sistemul de instanţe din mai multe verigi. s-au prevăzut căi de atac a hotărîrilor considerate ilegale. dacă în procesul judecării pricinii se constată ca normă de drept procedural ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei. Odată cu anexarea Basarabiei (Moldova actuală) la Rusia. s-au răsfrînt şi asupra acestui teritoriu. etc. se aplică reglementările legii adoptate ulterior. 942-XIII din 18 iulie 1996. cunoscînd aceleaşi probleme de jurisdicţie şi revenind în procedura civilă în 1992 prin conceptul de reformă judiciară şi mai tîrziu prin însăşi reforma judiciară şi modificările din Codul de procedură civilă. Astfel. 156 . toate conceptele şi reformele judiciare care s-au petrecut în Rusia. privind judecarea pricinilor civile în prima instanţă se aplică în instanţa de apel în măsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor capitolului XXXVII din Cod. Aşa dar. iar în caz de discordanţă între normele codului de procedură civilă şi cele ale unei legi organice. reformatorii români au efectuat un şir de inovaţii şi modificări. Examinarea cauzelor în ordine de apel se va efectua în strictă conformitate cu normele juridice încadrate în capitolul menţionat cu unele precizări: la judecarea pricinii în ordine de apel se va aplica legea procedurală în vigoare la data judecării apelului. astfel fiind introduse căile de atac. urmează a fi aplicată norma juridică specială. în caz că norma juridică specială ce reglementează examinarea în apel vine în contradicţie cu norma juridică generală aplicată la examinarea în fond. evoluţia apelului în Moldova a avut aceeaşi soartă. apelul este reglementat prin Capitolul XXXVII din Titlul III. Pe lîngă aceasta s-a dispus ca procesele să fie duse în scris pentru a avea o evidenţă strictă a cauzelor. dispoziţiile normelor de procedură. fiind eliminat odată cu crearea statului sovietic RSSM. Actualmente. dacă legea nu prevede altfel. fiind inspiraţi de ideile Revoluţiei Franceze şi conceptele iluministe de la acea perioadă.moment apare şi se realizează ideea şi conceptul apelului ca cale de atac. prin care s-a introdus sistemul judiciar compus din patru verigi. instanţa judecătorească înaintează Curţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza Curtea Constituţională. Dar la 1856. În continuare. s-a adoptat Codul de procedură civilă. revenind sub protectoratul Rusiei. dacă legea nu prevede altfel. odată cu înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

Apelul prin sensul şi conţinutul său reprezintă o realizare a principiului dublului grad de jurisdicţie. 4.17 CPC pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei. cu privire la practica judiciară ce ţine de respectarea normelor de procedură civilă la întocmirea actelor judecătoreşti în cadrul judecării cauzelor în ordine de apel şi recurs nr.10. 2002.04.06. 358 CPC obiect al apelului constituie hotărîrile nedefinitive. La acest compartiment urmează a ţine cont de explicaţiile date de Curtea Supremă de Justiţie în conformitate cu art. că conform art. 2000).11). nr.04.O. 2. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie.12 din 09.30 din 24 octombrie 2003 ( Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.Desigur procedura nemijlocită examinării pricinilor în apel o găsim în codul Procedură civilă.1216-XII din 03 decembrie 1992. "Culegere de hotărîri explicative" Chişinău.2004 (Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. nr. 357. 2000. adoptă şi dă publicaţii hotărîri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile.8). 5. Dar unele momente ce au atribuţie la judecarea pricinilor în apel le găsim şi în alte acte normative.2000 ("Culegere de hotărîri explicative" Chişinău. 2003.1).7-8). Conform art. ţinem să menţionăm. cu privire la respectarea legislaţiei despre utilizarea limbii în procedura judiciară nr. dacă lega nu prevede altfel. 2006. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie. nr. pag.1999 ( "Culegere de hotărîri explicative" Chişinău. date în prima instanţă de către judecătoriile de drept comun şi judecătoria economică de circumscripţie date în procedura contencioasă (acţiunea civilă). 2002. M. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie. 2000. 2002.21 Fără a neglija faptul reglementării legale a procedurii de rejudecare în apel a hotărîrilor judecătoreşti care nu au devenit definitive. cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil şi pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare nr. procedura specială. "Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova".12 din 25. cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărîrii şi încheierii nr. 3. 2004.2000 ("Culegere de hotărîri explicative" Chişinău.2005 (Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie.15 din 03.24 din 28. cu privire la examinarea pricinilor civile în ordine de apel. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie.04.12/359 din 30 decembrie 1992 157 . nr.7-8. nr. nr. Curtea Supremă de Justiţie generalizează practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini.13 din 25.17 CPC în: 1. 21 Legea taxei de stat nr. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie. 6. cu privire la unele chestiuni în practica judiciară în legătură cu punerea în aplicare a Codului de procedură civilă al RFepublicii Moldova nr. "Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova". nr.9).

250 CPC. 158 . instanţa de apel va judeca pricina în ordine de apel. hotărîrile adoptate în conformitate cu art. chiar dacă au fost emise după pronunţarea hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel. Pot fi atacate cu apel şi hotărîrile care conform art. soluţia instanţei este dată prin dispozitivul hotărîrii. Apelul declarat împotriva hotărîrii se consideră declarat şi împotriva încheierilor date în pricina respectivă.Hotărîrea nedefinitivă este dispoziţia primei instanţe prin care se soluţionează fondul pricinii susceptibilă de a fi atacată cu apel pînă la expirarea termenului de declarare a apelului (art. ci şi celelalte părţi componente ale hotărîrii. Colegiul civil şi de contencios administrativ şi Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie. Dar sînt posibile situaţii cînd o parte este de acord cu soluţia adoptată. poziţie acceptată şi în practica judiciară a Republicii Moldova. or partea nu poate declara apel contra unei hotărîri. 2556 CPC se execută imediat. Încheierile emise în prima instanţă nu pot fi atacate cu apel decît odată cu hotărîrea. Nu pot fi atacate cu apel hotărîrile adoptate de către instanţele de judecată în litigii ce rezultă din raporturile de contencios administrativ.14. De asemenea vor putea fi atacate cu apel şi hotărîrile suplimentare adoptate de instanţele de judecată în conformitate cu art. Hotărîrile pronunţate în prima instanţă după reexaminarea pricinii pot fi atacate cu apel după regulile generale. prin care i s-a dat cîştig de cauză chiar dacă nu este mulţumit de considerentele acesteia. intră în vigoare nu numai dispozitivul hotărîrii. Poziţie diametral opusă este ocupată în literatura de specialitate rusă. obiect al apelului este hotărîrea primei instanţe.343 al.art.160 al Codului de Executare. în volum deplin. Dacă părţile vor contesta numai încheierea privind scoaterea cererii de pe rol. În cazul în care în privinţa unor pretenţii s-a dat o hotărîre în fond. fiind în drept de a se expune asupra legalităţii încheierii adoptate din oficiu. După cum am menţionat. cît şi hotărîrile pronunţate în prima instanţă după rejudecarea pricinii. potrivit căreia motivarea hotărîrii nu poate fi atacată separat cu apel. dar nu este mulţumită de motivarea acesteia. actele judiciare emise în vederea reconstituirii procedurii judiciare pierdute (art. atunci împotriva încheierii respective se va declara recurs. hotărîrile pronunţate în prima instanţă de către Curţile de Apel. Va putea el ataca cu apel numai o parte a hotărîrii sau nu? În literatura română de specialitate este unanim acceptată poziţia. sau încetarea procesului. În acest caz declararea apelului nu duce la suspendarea executării hotărîrii. iar în privinţa altor pretenţii prin încheiere a fost scoasă cererea de pe rol sau procedura a fost încetată şi partea va declara apel împotriva hotărîrii. (4) CPC). De fapt. 254 CPC). ordonanţele judecătoreşti. deoarece nu are interes. în special motivarea care cuprinde circumstanţele pricinii constatate de instanţă şi probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe. or. după ce hotărîrea devine irevocabilă.

în conformitate cu art. adică necesită existenţa subiecţilor apelului. Subiecţi ai apelului sunt persoanele. care au un interes juridic în pricina (material juridic şi/sau procesual juridic). De exemplu. În concluzie. persoana interesată va putea ataca cu apel atît hotărîrea în volum deplin a instanţei de judecată. inclusiv şi în ordine de apel este exercitat de instanţele superioare. chiar dacă dispozitivul hotărîrii conţine soluţii favorabile.360 al CPC sînt în drept să declare apel: 159 . să poată intenta procedură în ordine de apel. dacă prin hotărîrea judecătorească a fost desfăcută căsătoria pe motiv că pîrîtul abuzează de băuturi alcoolice. de Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. cît şi o parte a hotărîrii. nu poate fi stabilită competenţa instanţei de recurs în dependenţă de natura raportului juridic litigios. şi în cazul cînd. Din cele expuse putem concluziona. 44 CPC. 43. după caz. sau va apărea un conflict de competenţă.(3) CPC. putem spune. dar nu va fi de acord. sînt lezate în drepturi. că instanţa de apel va fi obligată de a primi şi judeca cererea de apel declarată de participantul la proces. conform dispozitivului hotărîrii persoana va avea cîştig de cauză. instanţele competente de a judeca principiile civile în apel sunt Curţile de Apel. 36 al. indiferent de faptul de participant nemijlocit în şedinţa instanţei sau nu. Controlul judiciar. Mai mult ca atît. cît şi Curtea Supremă de Justiţie din Republica Moldova nu sunt instanţa de apel. este necesar. tocmai datorită faptului că apelul are ca abiect verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărîrii primei instanţe. care au fost implicaţi nemijlocit la soluţionarea litigiului. o instanţă specializată nu poate verifica legalitatea. În caz că vor apărea temeiuri legale pentru strămutarea pricinii. dar care. În caz de strămutarea pricinii civile de la Curtea de Apel Economică la o curte de apel de drept comun. în temeiul art. unei decizii adoptate de o instanţă de drept comun. conform art. ci de instanţa ce a soluţionat apelul. Potrivit art. adică. legalitatea deciziei instanţei de apel în ordine de recurs va fi examinată de către instanţa de recurs competentă să verifice legalitatea deciziilor Curţii de Apel care a examinat apelul în fond. şi nu au competenţa de judeca apelurile. prin hotărîre judecătorească. sau care nu sunt participant la proces. Or. Astfel. ultimul fiind de acord cu desfacerea căsătoriei. că atît prima instanţa. conform competenţei materiale şi jurisdicţionale stabilite prin lege. Astfel oricare dintre părţile iniţiale ale procesului poate fi apelant sau intimat. Ca instanţa de apel. conform competenţei stabilite prin lege. cu motivarea primei instanţe.Astfel. chestiunile respective vor fi soluţionate de instanţa competentă.art. poate însă să conteste în ordine de apel motivul invocat în hotărîrea primei instanţe. ca cineva să dispună de acest drept. Or. sau cu unele fapte stabilite prin hotărîrea primei instanţe.45 CPC nimeni nu poate fi lipsit fără consimţămîntul său de dreptul judecării procesului în instanţa şi de judecătorii în a căror competenţă pricina este dată prin lege.

vor putea declara apel.art. dar pot declara apel pe motiv ca prin hotărîrea judecătorească. cu excepţia dreptului de a încheia tranzacţie (art.(b) alin. dar care. Persoanele care contribuie la înfăptuire justiţiei.81 al CPC). sînt lezate în drepturi. precum şi autorităţile publice. pot declara apel. reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. şi reprezentantul în nume propriu pot declara apel doar cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvin. persoanele neatrase la judecarea pricini. fără respectarea cărora condiţii speciale prin prisma art. expertul.(1) lit. expertul. Participanţii care participă la proces în nume propriu în apărarea intereselor proprii. prin hotărîre judecătorească. organizaţii şi cetăţenii care apără în proces interesele altor persoane sînt în drept să exercite apel doar în pricinile intentate de ele (art.74 al CPC). 73 al CPC). considerăm că acestea pot exercita căile de atac împotriva hotărîrii indiferent de participarea efectivă a lor la judecarea pricinii în fond. În ce priveşte autorităţile publice care participă la proces în proces în forma de depunere a concluziilor (art. Reprezentantul părţii în proces. 55 şi 59 CPC. 73 al CPC). Reieşind din esenţa.72. b) persoanele care nu sînt participante la proces.a) părţile şi alţi participanţi la proces. Codul de procedură civilă nu concretizează.art. De exemplu.360 lit. Spre deosebire de recurs instituţia apelului oferă de acum posibilitatea contestării hotărîrii şi persoanelor care nu sînt participante la proces. dar în privinţa drepturilor şi obligaţiunior cărora se conţin indicaţii în partea dispozitivă a hotărîrii. pentru exercitarea căilor de atac de către aceştea nu este necesară depunerea unei cereri speciale (repetate) de către reclamant. neavînd interes juridic în proces (martorul. al intervenientului. 71. conchidem că conform art. dacă este împuternicit în modul stabilit de lege. dar drepturile sau obligaţiile cărora se afectează 160 . Participanţii la proces care acţionează în interesele unei altei persoane pot declara apel cu respectarea unor condiţii speciale. c) reprezentantul în interesul apelantului. d) martorul. procurorul. petiţionarului sau a persoanei interesante poate declara apel numai dacă acest drept este expres prevăzut în procură (art. Însă.79 al CPC).360 al. Reprezentanţii legali dispun de dreptul exercitării căilor de atac în virtutea legii (art.1) CPC). neindicate direct ţin dispozitivul hotărîrii. conţinutul şi scopul apelului. Răspuns la această întrebare găsim în Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la examinarea pricinilor în ordine de apel. autoritatea tutelară este în drept să atace hotărîrea judecătorească prin care s-a încuviinţat adopţia fără atragerea în proces a autorităţii titulare. dar care prin hotărîrea judecătorească sînt lezate în drepturi (art. specialistul şi interpretul. sînt lezate în drepturi. b) CPC. Dat fiind faptul că aceşti participanţi la proces au drepturi şi obligaţii de reclamant. cine sînt considerate persoane care nu au participat la proces. Astfel. speacialistul. persoanele neatrase la judecarea pricinii. interpretul).

depuse de către o persoană care nu este participantul la proces. cît şi cea de intimat. nu duce necondiţionat la admiterea apelului şi casarea hotărîrii. Persoana care declară apel se numeşte apelant. În virtutea acestei dispoziţii legale.prin executarea hotărîrii. În lipsa unei reglementări legale renunţarea la apel trebuie să întrunească următoarele condiţii: renunţarea poate fi făcută doar după pronunţarea hotărîrii. Potrivit art. În caz de apariţie a unor dubii cu privire la afectarea drepturilor apelantului prin hotărîrea atacată cererea de apel depusă trebuie primită. fiind exprimată oral cu consemnarea în procesul – verbal sau în scris printr-o cerere. după pronunţarea hotărîrii în prima instanţă. care va aduce la cunoştinţe persoanelor interesate consecinţele renunţării de la apel. Apelantul trebuie să argumenteze în cererea de apel în ce mod hotărîrea atacată îi lezează drepturile sale. Primirea cererii de apel.599 CC. că prin hotărîrea atacată apelantul nu a fost lezat în drepturi. or. renunţarea de la apel. creditorii chirografari trebuie să demonstreze existenţa următoarelor condiţii speciale: 1) creditorul are o creanţă certă. Procedura renunţării de la apel nu este reglementată. exercita drepturile şi acţiunile acestuia în cazul în care debitorul în daună creditorului refuză sau omite să le exercite. În cazul în care apelul este declarat de ambele părţi. Dacă în cadrul dezbaterilor în instanţa de apel se va constata. are un corector unipersonal. lichidă şi exigibilă faţă de o parte în proces. În caz de declararea apelului de alt participant la proces. care se anexează la materialele dosarului. a cărui creanţă este certă. renunţarea trebuie să fie expresă. fără a întocmi careva acte de dispoziţie judiciară. 360 CPC persoana interesată care a renunţat expres la apel în privinţa unei hotărîri nu mai are dreptul să declare apel.(2) art. renunţarea nu poate fi invocată.599 al CC. fără a fi motivată. atît cea de apelant. Exercitînd apelul împotriva hotărîrii în numele uneia din părţi în proces. acestea vor dobîndi calităţi duble. 3) creditorul are un interes serios şi legitim pentru exercitarea acestei căi de atac (de exemplu. pricina fiind 161 . cînd nedeclararea apelului agravează solvabilitatea debitorului). Conform alin. apelul declarat de acesta se va respinge ca neîtemeiat. iar partea adversă – intimat. creditori chirografari ai părţilor în proces cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. în numele debitorului său. creditorul. consecinţele renunţării de la apel se vor răsfrînge numai în privinţa persoanei care a renunţat de la apel. lichidă şi exigibilă poate. creditorii chirografari ai uneia din părţi în proces pot declara apel împotriva hotărîrii în cazul în care acesta din urmă refuză sau omite să exercite acest drept. în principiu renunţarea se va face după cum am menţionat. dar care consideră că prin hotărîrea judecătorească este lezată în drepturi. 2) această parte nu exercită apel împotriva hotărîrii. propunîndu-se apelantului de a prezenta probe suplimentare în acest sens. renunţarea anticipată la calea de atac nu se admite.

Conform art. În caz că. Atunci cînd unul dintre coparticipanţi a renunţat la dreptul său de a declara apel. va fi prezent şi persoana. Reprezentantul va putea declara apel în interesul apelantul. dacă nu vor fi depistate alte impedimente pentru judecarea pricinii. De asemenea. la depunerea apelului alături de reprezentant. alăturarea la apel produce efecte juridice în cazul în care a avut loc în interiorul termenului de apel şi participantul alăturat a achitat taxa de stat. în interesul căruia reprezentantul a declarat apel. 162 . neputîndu-se extinde în principiu efectele admiterii apelului unuia dintre ceilalţi coparticipanţi. ca depus de o persoană care nu este în drept să declare apel. împuternicirile reprezentantului în judecată urmează a fi formulate într-o procură. În cazul absenţei unei asemenea împuterniciri concrete. tutore sau curator). pentru aceasta hotărîrea primei instanţe devine definitivă. persoanele fizice îşi pot apăra interesele personale sau prin reprezentat. sau există alte motive care exclud soluţionarea fondului. neachitînd taxa de stat. sub sancţiunea nulităţii. 75 CPC în proces civil. fiecare dintre acestea va avea posibilitatea de a declara apel pentru apărarea propriilor interese. Astfel. Deşi în apel nu se poate shimba calitatea părţilor. În caz contrar s-ar introduce o instabilitate în raporturile juridice civile. poate avea loc o transmitere a calităţii procesuale pe cale legală sau convenţională. În acest caz. sau cererii de apel nu i se dă curs sau cererea a fost restituită. ăi-a retras apelul. trebuie să fie expus dreptul de a declară apel. Dacă la examinarea cauzei în instanţa de fond au existat coparticipanţi (coreclamanţi. 369 CPC) şi retragerea apelului (art. cererea de apel va fi acceptată de a fi examinată. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea reprezentant. chiar dacă ele pot fi exercitate de un şi aceiaşi persoană pe motive că ele diferă după formă. renunţarea expresă la apel nu trebuie confundată cu restituirea cererii de apel (art. avînd independenţă procesuală şi achitînd taxa de stat. coparticipantului sau intervenientului se poate alătura la apel printr-o cerere scrisă. 374 CPC). în mod independent dacă este împuternicit în modul stabilit de lege. Dacă apelantul principal îşi retrage apelul. În mod firesc exerciţiul dreptului de apel trebuie să fie limitat în timp. în care în mod expres. persoana care a renunţat de la calea de atac dispune de toate drepturile şi obligaţiunile procedurale. Interesele celor cu capacitate de exerciţiu restrînsă. şi va confirma dreptul reprezentantului de a declara apel. în afară de dreptul de a declara apel. Dacă pretenţiile coparticipantului şi intervenientului coincid cu cele ale apelantului. apelul depus va fi returnat. conţinut şi consecinţe. a celor fără capacitate de exerciţiu sau a celor dispăruţi fără urmă vor fi apărate prin reprezentantul lor legal (părinţi.examinată în limita apelului declarat.85 CPC. dacă nu sînt temeiurile prevăzute de art. Apelul poate fi formulat de cel cu capacitate de exerciţiu deplină personal sau prin mandatar. copîrîţi şi intervenienţi).

Legislaţia în vigoare nu conţine noţiunea că „comunicare” în mod normal lasînd această problemă în sama practicii judiciare. în care se poate exercita calea de atac a apelului. Astfel. Se va considera. însă în privinţa drepturilor cărora instanţa a luat o hotărîre. care din motive întemeiate au omis termenul de apel. Termenul de apel reprezintă intervalul de timp stabilit prin lege. însă neprezentarea lor nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. dacă lege nu prevede altfel.(1) CPC termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărîrii motivate. momentul cînd instanţa a înştiinţat părţile despre faptul. De aceea pentru exercitarea legală a acestui drept nu este suficientă numai comunicarea dispozitivului hotărîrii. după redactarea hotărîrii instanţa nu este obligată de a trimite copia hotărîrii persoanelor care au fost prezente la pronunţarea hotărîrii. avînd ca scop aducerea la cunoştinţă participanţilor la proces conţinutul ilegal al hotărîrii adoptate. Conform art. cînd instanţa a trimis copia hotărîrii părţii care nu a fost prezentă la proces (art. Realizarea acestui drept este condiţionată de termenul legal şi comunicarea hotărîrii motivate.355 CM instanţa de judecată va remite hotărîrea integrală termenul de declararea apelului va începe a curge de la momentul pronunţării hotărîrii. 163 . în baza cererii care se examinează în şedinţa de judecată. Termenul de apel curge chiar dacă hotărîrea a fost comunicată concomitent cu somaţia de executare. cu citarea părţilor la proces. pentru declararea apelului va influinţa pozitiv asupra participanţilor la proces. conform art. că hotărîrea integrală este gata şi părţile pot lua cunoştinţă cu ea. Cu toate acestea durata termenului de declarare a apelului trebuie să fie un termen suficient pentru ca partea interesantă să aibă posibilitatea să formuleze şi să argumenteze poziţia sa. Calcularea termenului de apel se va face în conformitate cu prevederile art. pot fi repuse de către instanţa de apel. Pentru persoanele care au fost la proces.362 alin. termenul de apel curge din momentul cînd persoanele au luat cunoştinţă în mod legal de hotărîrea judecătorească. 111 CPC. Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărîrii. cînd instanţa a pronunţat hotărîrea integrală. După cum sa menţionat anterior. acest termen începe a curge în ziua imediat următoare după ce s-a comunicat hotărîrea motivată. că hotărîrea a fost comunicată părţilor. În cazul adoptării dispozitivului hotărîrii.stabilirea unui termen determinat. În atare situaţie putem reţine că. în caz de adoptare numai dispozitivului hotărîrii. Persoanele.259 CPC). dreptul de a contesta hotărîrea primei instanţe cu apel apare chiar din momentul pronunţării hotărîrii. prin comunicarea hotărîrii se subînţelege acţiunile exercitate de către instanţa de judecată care a pronunţat hotărîrea. în prezenţa participanţilor la proces. aceasta se consideră comunicată de la data depunerii cererii de apel.

părţii reprezentate prin mandat). Termenul de apel pentru moştenitorii incapabili şi pentru cei limitaţi în capacitate de exerciţiu sau pentru cei dispăruţi fără urmă începe să curgă din ziua în care se numeşte tuturele sau curatorul. Astfel legea cere depunerea cererii de apel cu respectarea formei scrise la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă sub sancţiunea nulităţii (art. Termenul de apel suspendă executarea hotărîrii pronunţate în primă instanţă. de asemenea. iar termenul de apel începe să decurgă din nou de la data comunicării hotărîrii.367 CPC. În astfel de cazuri se face o nouă comunicare. începe a curge de la momentul cînd a expirat termenul de procedură. dacă cererile înaintate de părţi instanţei de judecată după structura şi conţinutul său contravin prevederilor legale. 116 alin. de aceia pentru aplicarea corectă a normei juridice respective urmează a stabili cînd a expirat termenul de procedură pentru declararea apelului. conţinutul şi oformarea sa. în cazul decesului mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea.364 alin. Procesul civil este numit „activitate formală” nu în sens literar ci în sens juridic. dacă documentele procesuale sînt întocmite într-o altă modalitate decît cea prevăzută de lege.116 al.116 CPC. după caz (moştenitorilor. Astfel. 257 al CPC). Adică el se supune anumitor reguli referitor la modul. dar nu pentru declararea apelului. Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea hotărîrii. Termenul de apel poate fi întrerupt: în cazul decesului participantului la proces care avea interes să facă apel.1 CPC). atunci ele pot fi restituite de instanţa de judecată. Astfel. Apelul exercitat în termen este. Aşa reguli se numesc reguli de formă. însă la cererea de apel din motive justificate poate să dispună suspendarea executării hotărîrii. termenul de un an specificat în art. De asemenea. că instanţa de apel respinge cererea privind repunerea cererii în termen. ci şi a documentelor procesuale în special. în special deoarece prin ele se reglementează modalitatea şi forma nu numai a procesului civil în general. Conform art. dacă legea nu prevede altfel. 164 . iar procesul se consideră a fi petrecute cu încălcarea normelor procedurale. Excepţie constituie hotărîrile care se execută imediat (art. cererea de apel va fi restituită apelantului. În asemenea situaţii în litigiile patrimoniale depunerea cauţiunii nu este obligatorie. sau scoase de pe rol. Cererile de apel parvenite prin poştă în adresa instanţei de apel vor fi expediate instanţei de fond a cărei hotărîre se atacă pentru efectuarea acţiunilor prevăzute de art.În caz.4 CPC stabileşte termenul pentru înaintarea cererii de repunere în termen.(4) CPC la împlinirea unui an de la expirarea termenului de procedură nu mai poate fi înaintată cererea de repunere în termen. Nu se admite calcularea începerii curgerii termenului de un an de la momentul cînd a fost pronunţată sau comunicată hotărîrea primei instanţe deoarece art. atunci ele se consideră a fi nule. suspensiv de executare a hotărîrii. 256.

Cererea de apel şi înscrisurile noi care nu au fost prezentate în primă instanţă se depun cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt. lipsa semnăturii. d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemiază apelul. Conchidem că mai rezonabil ar fi dacă cererea de apel va fi înregistrată imediat.Cererea de apel trebuie să corespundă cerinţelor expuse în art. instanţa care a emis-o. pentru toţi participanţii la proces. adică în ziua cînd a fost depusă. apelurile şi 165 . legalizat în modul stabilit. b) numele sau denumirea. Conform art. iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa calculată din suma contestată. plus cîte o copie pentru instanţa de apel. la cererea se anexează documentul. în caz de depunerea referinţei în prima instanţă. Deşi este o condiţie esenţială. domiciliul sau sediul apelantului. Cererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său. Dat fiind faptul. f) solicitarea apelantului. dispune înregistrarea cererii de apel cel tîrziu a doua zi. că legislatorul nu interzice prezentarea referinţei şi la această etapă.a. în cazul invocării acestei neregularităţi. În cererea de apel se poate indica şi alte date ce ţin de examinarea apelului. eşalonarea achitării taxei de stat. Taxa de stat pentru depunerea apelului constituie 75% din taxa ce se achită la depunerea cererii de chemare în judecată. certificată în modul stabilit de lege. Astfel în cererea de apel se indică: a) instanţa căreia îi este adresat apelul. În cazul depunerii cererii de apel de către reprezentant. calitatea lui procedurală. Tot aşa va proceda preşedintele instanţei şi în privinţa cererilor de alăturare la apel. data emiterii. chiar dacă poartă o denumire incorectă. completul de judecată.365 CPC. h) documentele ce se anexează. Înscrisurile alăturate. Copiile de pe înscrisuri se legalizează în modul stabilit de lege. Însă participanţii la proces. Conform art. e) probele invocate în susţinerea apelului. Pînă la expirarea termenului de depunerea apelului. care certifică împuternicirile reprezentantului dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicirile. observaţiilor la procesul verbal ş. nimeni nu este în drept să reclame dosarul din prima instanţă.166 al.367 CPC preşedintele primei instanţe după ce primeşte cererea de apel şi înscrisurile alăturate. Stipularea „cel tîrziu a doua zi” poate provoca unele probleme ce ţin de calcularea termenului de declarare a apelului. c) hotărîrea atacată. redactate într-o limbă străină se depun în traducere. La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.(6) CPC cererea de apel este valabil făcută. poate fi împlinită în cursul judecării apelului prin semnarea cererii în şedinţa de judecată. cererilor privind eliberarea. g) numele şi domiciliul martorilor. pot lua cunoştinţă cu materialele cauzei. ultima este obligată s-o accepte şi s-o anexeze la dosar. dacă se cere a fi citaţi în apel.

În caz că persoana căreia i s-a stabilit un termen judiciar în condiţiile art. Respectarea cerinţelor privind cuprinsul cererii de apel. actele anexate şi achitarea taxei de stat se verifică de către judecătorul instanţei de apel după primirea dosarului de la prima instanţă. va întreprinde acţiunile prevăzute de lege în cazul executării imediate a hotărîrii. instanţa de apel este obligată mai întîi. Aceasta intră în atribuţiile instanţei de apel (judecătorului şi a completului de judecători). că încheierea de a nu da curs cererii de apel poate fi atacată cu recurs. instanţa de apel va restitui cererea de apel printr-o încheiere. odată cu declararea apelului. Instanţa este obligată de a cere condiţiile respective participanţilor la proces. De asemenea în caz. judecătorul instanţei de apel dispune printr-o încheiere de a nu da curs cererii. va soluţiona chestiunea privind adoptarea unei hotărîri suplimentare sau a unei încheieri privind corectarea greşelilor în hotărîre. 365 CPC. judecătorul instanţei de apel nu va fi în drept de a nu da curs cererii de apel pe motiv. În cazul în care cererea de apel şi înscrisurile au fost depuse fără plata taxei de stat şi fără copii pentru fiecare participant la proces şi o copie pentru instanţa de apel. eliberarea de la achitarea taxei de stat. instanţa va expedia a doua zi instanţei de apel dosarul împreună cu apelurile. De asemenea instanţa de apel va restitui cererea de apel dacă: 166 . şi în dependenţă de soluţia adoptată. că nu este achitată taxa de stat. ca persoană respectivă să dispună de posibilităţi obiective de a executa indicaţiile din încheiere. De asemenea prima instanţă va examina observaţiile la procesul-verbal. Dat fiind faptul. să decidă asupra mişcării dosarului. după examinarea recursului de către instanţa de recurs. În asemenea situaţii. în caz de existenţa temeiurilor legale. cît şi înscrisurile anexate. În cazul în care nu se dă curs cererii de apel. va înainta o cerere în care solicită prelungirea lui. în traducere şi fără respectare art. sau fără legalizarea înscrisurilor alăturate în modul prevăzut de lege. Şi numai după expirarea termenului pentru declararea apelului. acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.368 CPC pînă la expirarea lui.referinţele depuse. apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale. în caz că vor fi înaintate. Prima instanţă expediază dosarul instanţei de apel fără a verifica dacă sînt respectate toate condiţiile pentru declararea apelului. depunerea recursului va întrerupe curgerea termenului judiciar. termenul stabilit de judecător trebuie să fie unul real. iar cele redactate într-o limbă străină. înscrisurile şi cererile depuse. şi el curge din nou. că apelantul a depus o cerere în care solicită eşalonarea. pentru ca ei să-şi poată exercita drepturile sale. Dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă. Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheiere. instanţa de judecată este obligată de a soluţiona mai întîi chestiunea privind prelungirea termenului judiciar. pentru toţi participanţii la proces. să soluţioneze cererea reclamantului. rezonabil.

ea va trebui să adopte unele măsuri pentru pregătirea soluţionării cauzei în şedinţă publică. în conformitate cu art. că în cazul restituirii cererii de apel. hotărîrea nu poate fi atacată în apel. b) apelantul a înaintat o nouă pretenţie. 89 alin. În principiu. e) în virtutea legii. propunîndu-le depunerea cu cel puţin 3 zile înainte de indicarea apelului. neexaminată în primă instanţă.c). instanţa de apel va expedia participanţilor la proces copii de pe cererea de apel şi de pe înscrisurile care nu au fost prezentate primei instanţei. (2) CPC. restituirea cererii de apel. Nedepunerea ei în termenul stabilit de instanţă atrage decăderea pîrîtului din dreptul de a mai propune probe. 167 . la cererea persoanei interesate va dispune restituirea taxei de stat achitată.(11) lit. Referinţele şi înscrisurile se depun în atîtea copii. 29 alin. iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În acest scop. Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs. va cita părţile şi alţi participanţi la proces. 369 CPC. propunîndu-le să depună” (art. utilizîndu-se un termen permisiv „instanţa de apel . Astfel. în scopul pregătirii pricinii spre examinarea în ordine de apel. Cît priveşte curtea de apel economică. depunerea referinţei este obligatorie. c) cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. nu împiedică apelantului depunerea ulterioară a cererii de apel în condiţii generale.d) şi e). cu excepţia pricinilor menţionate la art. Neprezentarea în termen a probelor şi referinţei nu împiedică soluţionarea pricinii în baza materialelor din dosar. dar şi obligaţia de a proceda la soluţionarea cauzei. Instanţa poate în aceiaşi încheiere de pregătire a pricinii pentru dezbateri să fixeze data examinării apelului.. 370 alin. în temeiurile stipulate în art. 186 al.(1) lit. se concluzionează că la examinarea apelului în instanţele judecătoreşti economice.c) CPC. a referinţei şi înscrisuri la dosar. d) apelantul solicită restituirea apelului pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel. În asemenea situaţie depunerea referinţei în instanţele de apel de drept comun nu este obligatorie. prin prisma art. în caz contrar se va da o încheiere separată referitoare la data examinării cauzei. De asemenea urmează de reţinut. plus cîte o copie pentru instanţa de apel. Actualele norme din codul de procedură civilă în privinţa depunerii referinţei în apel nu sînt imperative. cîţi participanţi la proces sînt.(2) CPC).a) apelul a fost depus în afara termenului legal. Apelul are drept efect şi investirea instanţei superioare cu exercitarea controlului judiciar în limitele stabilite prin cererea de apel.. b). Din momentul sesizării sale instanţa de apel dobîndeşte dreptul.

lipsa acestor din urmă sau efectuarea necorespunzătoare a lor ducînd la nulitatea şi inexistenţa etapelor următoare. După cum am menţionat. sub condiţia de a-şi păstra calitatea procesuală. mai sus.374 CPC partea. În cazul admiterii retragerii apelului. Martorii citaţi în prima instanţă pot fi citaţi şi în instanţa de apel. 186 CPC. 371 CPC prevede. şi în caz de admitere. de o altă persoană sau organ împuternicit prin lege să se adreseze în judecată pentru apărarea drepturilor. însă după plata taxei de stat. care nu au fost prezentate în prima instanţă. dacă prin cererea de apel se contestă depoziţiile lor. apelantul este obligat de a-şi motiva imposibilitatea prezentării probelor în prima instanţă. însă în pricini complicate şi în cazul necesităţii de a reclama probe suplimentare. preşedintele instanţei de apel poate prelungi cu cel mult 30 de zile termenul de examinare a apelului. şi unul din apelanţi şi-a retras apelul. 168 . În cazul dacă dovezile propuse sînt martorii neaudiaţi în prima instanţă sau înscrisuri nearătate la prima instanţă. printr-o încheierea succeptibilă de recurs. libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane. apelanţii sînt în drept să prezinte probe. care a renunţat la apel şi va examina apelurile altor participanţi la proces. instanţa de apel va dispune încetarea procedurii în apel. deoarece în realitate în faza judecării apelului toate etapele se află într-o corelaţie strînsă una cu alta şi chiar am putea spune ierarhizată. care a declarat apelul poate să şi-l retragă pînă la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de apel. atunci se respectă cerinţele necesare pentru cererea de chemare în judecată. va înceta procedura în ordine de apel în privinţa persoanei. şi de aceea nu prezintă o importanţă pentru judecarea apelului. care a fost pronunţată cu încălcarea procedurii (de exemplu necitarea sau citarea incorectă a părţilor în apel).185 şi art. că mai mulţi participanţi la proces au declarat apeluri de sine stătător împotriva hotărîrii. În procesul judecării pricinii în apel apelantul este în drept de a folosi orice mijloc de apărare fie de drept material. iar în ultimul caz cu consemnare în procesul verbal. În acest caz. În caz. instanţa de apel va soluţiona chestiunile privind retragerea apelului. Conform art. că apelul se examinează în cel mult 30 zile după expirarea termenului de pregătire a cauzei pentru dezbateri în şedinţa de judecată. Art. şi ca urmare posedă următorul efect juridic: prin recurs poate fi castă hotărîrea instanţei de apel.În cadrul acestei etape instanţa de apel efectuează actele procedurale în vederea pregătirii către dezbaterii în şedinţa de judecată în conformitate cu art. Chiar dacă la prima vedere ar părea că această etapă este reglementată superficial de către legislaţia procesual civilă. Retragerea apelului se face în scris sau oral. iar ceilalţi susţin apelurile declarate. fie de drept procedural. deoarece etapele următoare depind direct de etapele predecesoare. nu privează persoana în a cărei interes a fost declarat apelul de dreptul de a-l susţine. Retragerea apelului declarat de către procuror. aceasta nu este adevărat.

169 . 60 al. În acest caz taxa de stat achitată pentru cererea de apel nu se restituie.(5) CPC).c) CPC). şi anume că instanţa din oficiu nu poate exercita nici o cale de atac. De fapt retragerea apelului (în literatura se mai foloseşte termenul de „renunţare la judecata apelului”) este actul prin de dispoziţie al apelantului. adoptate de către instanţa de apel. instanţa de apel va ţine cont de acele condiţii. conform art.(1) lit. care implică dreptul părţii de a deschide judecata. deschisă de el în faţa instanţei de control judiciar. Legislaţia procedurală stabileşte că dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor în prima instanţă se aplică şi în instanţa de apel. a cererii prin care se solicită retragerea apelului. procedura de soluţionare a renunţării de la acţiune şi încheierea tranzacţiei în principiu diferă de procedura retragerii sau renunţării de la apel. În ultimul timp se discută întrebarea dacă instanţa poate refuza în admiterea cererii de retragere a apelului. De aceea considerăm că reclamantul poate exercita acest drept aflîndu-se în orice calitate. după modul de soluţionare. fiind încălcate dispoziţii de ordine publică. În acelaşi timp renunţarea de la acţiune are specificul său de care trebuie să ţinem cont. care nu admit renunţarea la acţiune sau încheierea tranzacţiei (art. În al treilea rînd. Mai sus am menţionat o regulă de ordin general. În primul rînd renunţarea de la acţiune şi încheierea tranzacţiei în ordine de apel presupune desfiinţarea hotărîrii primei instanţe şi încetarea procesului (art. pe motiv că controlul judiciar poate fi exercitat numai la sesizarea celui interesat. cînd instanţa constată că hotărîrea primei instanţe este lovită de nulitate absolută. prevăzute de legislaţia actuală. dar ele sînt stipulate în lege şi au un caracter obligatoriu. 265 al. 375 CPC. instanţa de apel va adopta o încheiere prin care procedura în ordine de apel va fi încetată. prezentînd cererea respectivă instanţei de apel. Renunţarea de la acţiune de fapt este de asemenea realizarea principiului disponibilităţii şi într-o anumită măsură are tangenţe cu retragerea apelului sau renunţarea de al apel. prin care acesta înţelege să pună capăt celei de a doua judecăţi. iar hotărîrea primei instanţe va deveni definitivă. principiul disponibilităţii.În cazul prezentării de către apelant sau reprezentantul acestuia. Reţinem că aceste condiţii vin în contradicţie cu esenţa şi principiul disponibilităţii. Lagiuitorul nu concretizează condiţiile cînd reclamantul este în drept de a renunţa de la acţiune. Cu atît mai mult. Astfel. la soluţionarea cererii privind admiterea renunţului de la acţiune şi încheierea tranzacţiei. consecinţele generate şi actul de dispoziţie. după depunerea apelului. În al doilea rînd. Considerăm că instanţa de apel nu poate respinge cererea privind retragerea apelului chiar şi atunci cînd hotărîrea primei instanţe este lovită de nulitate absolută. cînd are calitatea procesuală de apelant sau de intimat. Una din aceste dispoziţii este renunţarea reclamantului da la acţiune şi tranzacţia părţilor. trebuie să-şi găsească aplicare şi în cadrul exercitării apelului. reclamantul poate renunţa la acţiune sau încheia tranzacţia.

Astfel. 373 CPC instanţa de apel verifică. şi va remite pricina spre rejudecare la prima instanţă. conform art. 373 al. Aşa dar. Pot fi citaţi în instanţa de apel martorii audiaţi în prima instanţă. ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. cererii de apel. În al patrulea rînd. Dar aceasta are loc numai în condiţiile în care prima instanţă a abordat fondul cauzei şi ea a fost competentă să-l abordeze. În literatură aceste limitări se expun prin două reguli: nu se devoluează decît ceia ce s-a apelat şi nu se devoluează decît ceea ce s-a judecat. şi au fost soluţionate prin hotărîrea acesteia. instanţa de apel rejudecînd cauza. de fapt sub semnătură explică reclamantului. cu întregul litigiu. Chiar dacă susţinem că apelul are un efect devolutiv deplin. să prezinte noi probe. în instanţa de apel părţile pot exercita aşa acte de dispoziţie ca solicitarea de a restitui cererea de apel. În instanaţa de apel nu se admite modificarea temeiului sau obiectului acţiunii.(4) CPC. încheierea tranzacţiei între părţi. Astfel.372 CPC). Dacă limitele verificării temeiniciei hotărîrii primei instanţe sînt determinate de motivele invocate în cererea de apel. fără a se expune asupra fondului cauzei. În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe. dacă în cererea de apel se contestă depoziţiile lor (art. renunţarea reclamantului de la acţiune şi tranzacţia părţilor poate avea loc în orice fază a procesului. ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. pîrîtului sau părţilor efectele acestor acte de procedură. Apelul este devolutiv în sensul că readuce în discuţie în instanţa superioară toate chestiunile de fapt şi de drept care au fost dezbătute în faţa primei instanţe. Unul din efectele pe care le produce apelul este efectul devolutiv. 170 . Prin efectul devolutiv al apelului instanţa de apel se consideră investită de plin drept. inclusiv cele ale căror reclamate a fost respinsă de prima instanţă. în limitele. în caz că va găsi că prima instanţă incorect a respins acţiunea ca tardivă. dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. precum şi cele ce nu au fost stabilite. Astfel. dacă prima instanţă a respins acţiunea reclamantului pe motivul omiterii termenului de prescripţie. retragerea apelului. Adică. apoi verificarea legalităţii hotărîrii nu este determinată de motivele apelului. Conform art. ci implică unele limitări. trebuie să reţinem că regula enunţată nu are un caracter absolut. apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţi. va casa hotărîrea fără a se expune asupra fondului cauzei. Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să refacă sau să completeze probele administrate în prima instanţă. pe cînd retragerea sau renunţarea de la apel este specific stadiei apelului. renunţarea de la acţiune. înainte de a admite renunţarea reclamantului de la acţiune sau de a confirma tranzacţia părţilor instanţa în mod obligatoriu. instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe. apelul are un efect devolutiv deplin.

(1) art. Şi aceasta pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi prevenirea exercitării abuzului a apelului. Pentru unele categorii de pricini pot fi stabilite prin lege termene mai reduse de examinare a pricinii. Procesul-verbal se încheie de grefier în şedinţa de judecată şi trebuie să fie semnat în cel mult 5 zile de la data încheierii şedinţei de judecată. la verificarea legalităţii hotărîrii instanţa de apel este obligată de a verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei. în cel mult 30 zile (art. în afara cazurilor cînd sînt temeiuri de a judeca apelul în şedinţă închisă. Mai mult ca atît. nu se poate schimba temeiul şi obiectul acţiunii. Nu se admite prezentarea 171 . independent de argumentele cererii de apel. Dar această nu înseamnă că participanţii la proces sînt în drept de a nu ţine cont de aceste prevederi legale. care ulterior este concretizat în art. După expirarea termenului de pregătire a pricinii către dezbateri în şedinţa de judecată apelul se examinează de regulă. după cum s-an menţionat anterior. Art. Astfel legea stabileşte că în apel nu pot fi făcute cereri noi. 400 al. preşedintele instanţei de apel poate prelungi cu cel mult 30 zile termenul de examinare a apelului. încălcarea normelor juridice de ordin public la judecarea apelului? Răspunsul în opinia noastră este afirmativ. al. procedura de judecare a pricinii în instanţa de apel este similară celei în prima instanţă. stabilite de cod. Urmează de menţionat că termenul de examinare a pricinii stabilit prin lege ţine de activitatea administrativ organizatorică a instanţei şi nu poate influenţa asupra calităţii actelor de procedură ce urmează a fi executate.(1) lit. Efectul devolutiv al apelului. cu unele excepţii. După cum s-a menţionat anterior.(3) art.400 CPC stabileşte temeiurile declarării recursului şi casării hotărîrii cînd normele de drept procedural sînt încălcate sau aplicate eronat. Procesul-verbal se semnează de preşedintele şedinţei şi grefier. 386 al. pentru ca pricina să fie examinată în termeni legali. Participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi în decursul a 5 zile de la data semnării să prezinte în scris observaţii asupra lui.d) CPC. Din contra. Iar al. se încheie un proces-verbal. judecarea în fond a apelului. 274 CPC. După cum s-a menţionat. 388 CPC stipulează că hotărîrea primei instanţe urmează a fi casată. în şedinţă publică. nu se poate schimba calitatea procesuală a părţilor. La judecarea apelului conform art.(4) CPC stipulează că temeiurile prevăzute la al. nefiind legată de motivele apelului. 273 CPC. susţinerile orale şi replicile. deliberarea şi pronunţarea deciziei. ei sînt chemaţi de a se folosi cu bunăcredinţă de drepturile sale procedurale. 388 CPC. se răsfrînge numai asupra la ceea ce s-a judecat în prima instanţă.(3) art. Nerespecatera acestor termeni nu poate servi temei pentru anularea deciziei instanţei de apel sau a actelor săvîrşite de către instanţă. Sînt prezente aceleaşi etape de dezbateri judiciare: partea pregătitoare. cuprinsul căruia trebuie să corespundă art.400 CPC se iau în consideraţie întotdeauna şi din oficiu de către instanţă. Aceleaşi temeiuri sînt stabilite în art. invoca din oficiu. În pricini complicate şi în cazul necesităţii de a reclama probe suplimentare.371 CPC).Poate oare instanţa de apel.

instanţa de apel va soluţiona chestiunea privind examinarea pricinii în fond sau amînarea ei Trebuie de menţionat că neprezentarea în şedinţa de judecată a apelantului sau intimatului. fotografierea.cererea sau demersul poate fi expus atît oral. În caz de înaintare a propunerii de recuzare. a reprezentanţilor acestora. iar părţilor dreptul de a încheia o tranzacţie. la această etapă va soluţiona cererile şi demersurile participanţilor la proces ce ţin de examinarea apelului. în mod promt. va anunţa completul de judecată şi va informa participanţii la proces că au dreptul să facă propuneri de recuzare în caz de existenţă a temeiurilor legale (art. nu împiedică judecarea 172 . ora stabilită nu s-a prezentat un participant la proces. . instanţa a cărei hotărîre este atacată. anunţă pricina ce urmează a fi examinată.instanţa este obligată de a se expune în privinţa tuturor demersurilor şi cererilor invocate. La soluţionarea cererilor şi demersurilor. instanţa de apel este în drept de a soluţiona cererile şi demersurile invocate de participanţii prezenţi la proces. dacă nu sînt careva interdicţii.respingerea cererii sau demersului nu decade persoana interesată din dreptul de a le înainta din nou pe parcursul dezbaterilor judiciare. instanţa iniţial ascultă opiniile celorlalţi participanţi şi apoi decide asupra cererii. instanţa de apel nefiind în drept să respingă din motivul respingerii lor în prima instanţă. determină identitatea lor. verifică împuternicirile persoanelor cu funcţie de răspundere şi ale reprezentanţilor. explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile procedurale. ce ţin de examinarea apelului. 53 CPC. 50 CPC). . constată prezenţa participanţilor la proces şi a reprezentanţilor. În caz. amînarea examinării pricinii. Atunci cînd demersul este prezentat în scris. cît şi în scris. cu indicarea numelui apelantului. data şi ora şedinţei. La soluţionarea cererilor şi demersurilor urmează a ţine cont de următoarele: . instanţa nu este în drept de a soluţiona cererea respectivă (demersul) printr-o încheiere protocolară.respingerea cererii sau demersului printr-o încheiere ce nu poate fi atacată cu recurs. În caz că vor exista temeiuri pentru amînarea procesului. nu poate servi temei pentru suspendarea. sau poate fi atacată doar cu fondul cauzei. iar în procesul-verbal se expune esenţa succintă a demersului. va soluţiona chestiunea privind admiterea înregistrării audio-video. precum şi a unui alt participant la proces. individual şi motivat. Cererile şi demersurile înaintate se soluţionează în conformitate cu prevederile art. citaţi legal despre locul. 18 CPC. În cadrul părţii pregătitoare preşedintele şedinţei de judecată deschide şedinţa. va întreprinde măsurile respective pentru ca propunerea să fie examinată conform art. Instanţa. 48 CPC.în caz că soluţionarea cererii sau demersului necesită adoptarea unei încheieri în camera de deliberare. . sau mai mulţi participanţi. . că la data. el urmează a fi anexat la procesul-verbal. dacă nu este semnat de preşedintele şedinţei şi de grefier. va anunţa limba de procedură şi va soluţiona chestiunea privind participarea interpretului în şedinţă.procesului-verbal pentru cunoştinţă. utilizarea altor mijloace tehnice în conformitate cu art.

Raportorul expune circumstanţele pricinii. După examinarea pricinii în fond. şi doreşte încheierea unui asemenea contract. admisibilitatea şi pertinenţa probelor prezentate. După încheierea dezbaterilor judiciare şi ascultarea susţinerilor orale. Amînarea şedinţei instanţei de apel o consemnează printr-o încheiere care nu poate fi atacată cu recurs. alte date necesare verificării legalităţii şi temeiniciei hotărîrii. . comportamentul părţilor sau a participanţilor la proces în cadrul judecării pricinii în prima instanţă. Instanţa însă este în drept să amîne şedinţa dacă va constata că neprezentarea lor este motivată (art. motivele înaintării apelului. Dacă ambele părţi au depus apel. Instanţa de apel este obligată să asculte explicaţiile participanţilor la proces prezenţi în şedinţa de judecată şi ale reprezentaţilor acestora. primul ia cuvînt reclamantul. După ascultarea explicaţiilor părţilor la proces.apelului. primul ia cuvînt reclamantul. conţinutul noilor probe prezentate instanţei de apel. După ce soluţionează demersurile. Instanţa de apel va amîna şedinţa în cazurile cînd: . 107 CPC). Aceasta se explică prin faptul că participanţii la proces sînt obligaţi să înştiinţeze instanţa despre schimbarea adresei pe parcursul procesului (art. instanţa trece la susţineri orale. precum şi depoziţiile martorilor care nu au fost citaţi. Dacă ambele părţi au depus apel. după aceea şi ceilalţi participanţi la proces în ordinea stabilită de instanţă. Primul ia cuvînt apelantul. cuprinsul hotărîrii primei instanţe.se constată că participantul la proces a fost în imposibilitate de a încheia contractul de asistenţă juridică cu un avocat.neprezentarea în şedinţă a apelantului sau intimatului. prezentat de preşedintele şedinţei de judecată sau de un judecător. Primul ia cuvînt apelantul şi reprezentantul său. 379 CPC). completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea deciziei. instanţa de apel verifică probele din dosar şi cele prezentate suplimentar la acestea. Procedura de administrare a probelor în instanţa de apel este similară celei din prima instanţă. Dacă apelantului nu i s-a înmînat citaţia din cauza absenţei lui la adresa indicată în cererea de apel şi acesta nu s-a prezentat în şedinţa de judecată. 173 . sumarul referinţelor depuse împotriva lui. Instanţa de apel este în drept să dea citire explicaţiilor participanţilor la proces absenţi. preşedintele şedinţei de judecată oferă participanţilor la proces şi reprezentanţilor posibilitatea de a face demersuri sau completări. temei invocat în cererea de apel. precum şi a unui alt participant este motivată. în afară de faptul cînd pricina a fost examinată în absenţa unui participant la proces. apelul se scoate de pe rol. Dezbaterile judiciare în instanţa de apel se deschid cu raportul asupra pricinii. Nu se admite ca în raport să se conţină concluzii ce ţin de legalitatea sau temeinicia hotărîrii contestate. a reprezentanţilor acestuia. 233 şi 234 al CPC. Susţinerile orale au loc în conformitate cu prevederile art.

de fiecare dată modificînd hotărîrea contestată. în volum deplin sau parţial presupune desfiinţarea totală sau în parte a hotărîrii primei instanţe. precum şi fără a schimba semnificativ conţinutul şi esenţa hotărîrii. Or hotărîrea atacată se consideră modificată. menţinerea hotărîrii primei instanţe. În literatura de specialitate sînt expuse diferite opinii cu privire la esenţa modificării. Modificarea hotărîrii presupune. că este inadmisibilă limitarea instanţei de apel doar la reproducerea în decizie a hotărîrii apelate. după ce judecă apelul este în drept să admită sau să respingă apelul.Deliberarea judecătorilor şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. poate numai admite apelul sau respinge. Instanţa de apel va respinge şi va menţine hotărîrea primei instanţe în caz că nu va exista nici unul din temeiurile expuse în art. instanţa de apel. Această 174 . b) să caseze hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu prevederile art. Admiterea apelului. 238. Decizia adoptată se pronunţă în şedinţa de judecată de preşedintele ei sau de un alt judecător din completul de judecată. instanţa de apel trebuie să ţină cont despre acele schimbări ce se introduc în hotărîrea primei instanţe. fapt confirmat şi prin practica judiciară existentă pe parcursul mai multor ani în Republica Moldova. cu adoptarea în această parte a unei hotărîri noi. Dacă schimbările conţinutului şi esenţei hotărîrii vor fi semnificative. instanţa nu poate modifica hotărîrea primei instanţe. emiţînd o nouă hotărîre. deoarece conform legislaţiei în vigoare. cu unele concretizări. Se susţine chiar că în rezultatul judecării pricinii. păstrarea. 385 al. 386 CPC. este binevenită. instanţa de apel este în drept să admită apelul şi să caseze hotărîrea emiţînd o nouă hotărîre. modificări ne esenţiale făcute de instanţa de apel. În cazul respingerii apelului. d) să caseze hotărîrea primei instanţe. instanţa de apel în decizia sa trebuie să expună concluzia cu privire la toate argumentele invocate de apelant şi referindu-se la legea respectivă să întemeieze motivele în legătură cu care instanţa de apel a ajuns la concluzia de a recunoaşte motivele apelului neîntemeiate. 385 CPC. atunci vom fi în faţa unei noi hotărîri şi nu poate fi vorba despre modificarea hotărîrii. Instanţa de apel. deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată. restituind pricina spre rejudecare în prima instanţă. după ce judecă apelul este în drept să admită apelul şi: a) să modifice hotărîrea primei instanţe. dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol. După cum rezultă din esenţa art. ori la simpla constatare a faptului netemeiniciei apelului. dacă fără a afecta concluziile cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor. c) să caseze hotărîrea primei instanţe. În practica judiciară sa stabilit. Dar. 240 şi 242 al CPC.c) al CPC. instanţa de apel.(1) lit. în partea de motivare sau dispozitivul acesteia se introduc anumite corectări. Se mai reţine că aceasta este un indiciu pozitiv ce ţine de aprecierea calităţii lucrului instanţelor de judecată şi a fiecărui judecător în parte. că existenţa dreptului instanţei de apel de a modifica hotărîrea primei instanţe. În consecinţă putem menţiona.

limitînd remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. .b) (pricina a fost judecată în instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul. . denumită în literatura de specialitate „casare cu reţinere”. . sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. Decizia prin care pricina se remite la rejudecare nu se supune nici unei căi de atac.e) (la emiterea hotărîrii a fost încălcat secretul deliberării) şi lit. că legea prevede doar 4 cazuri cînd instanţa de apel casînd hotărîrea urmează în mod obligatoriu să remită cauza la rejudecare: .în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural. Mai mult ca atît.f) (hotărîrea nu este semnată de judecător sau este semnată de judecătorul nemenţionat în hotărîre).c) (în judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului). De asemenea instanţa de apel va casa hotărîrea primei instanţe cu darea unei noi hotărîri sau va modifica hotărîrea în cazurile dacă: .concluziile primei instanţe.circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate deplin. Instanţa de apel va pronunţa o nouă hotărîre în cazurile cînd la rejudecarea pricinii în prima instanţă au fost aplicate eronat normele de drept material.(2) CPC se reglementează situaţia în care judecata la prima instanţă s-a făcut cu încălcarea competenţei. Urmează de menţionat că instanţa de apel nu este în drept să releve în indicaţiile sale care probe inspiră încredere (sînt mai temeinice) sau să stabilească ce hotărîre ar trebui adoptată după rejudecarea pricinii.au fost în călcate sau aplicate eronat normele de drept material. Interpretînd prevederile art. la solicitarea participanţilor la proces. lit. data şi ora şedinţei de judecată). se aplică în cazurile cînd eroarea judiciară poate fi corectată în instanţa de apel. . constatînd necompetenţa primei instanţe va remite pricina spre rejudecare în instanţa competentă.soluţie. sau hotărîrea nu este întemeiată.circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Chiar dacă legislaţia Republicii Moldova nu a constituit apelul deplin.pricina a fost judecată de un judecător care nu era în drept să participe la judecarea ei. instanţele de apel sînt chemate de a aplica această prevedere legală pe larg. 175 . pronunţînd o hotărîre de declinare a competenţei în favoarea instanţei competente. expuse în hotărîre. lit. 388 CPC de lit. Instanţa de apel.în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. La fel în art. instanţa de apel este în drept să judece pricina în fond. . 385 al. pe care instanţa le consideră constatate. 385 şi 388 CPC conchidem.instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces. fără a o restitui în prima instanţă în cazurile prevăzute în art. .

Făcînd o mică comparaţie între art. pe cînd art. pe cînd în recurs aceste temeiuri urmează a fi invocate de către recurent în cererea de recurs. 250 CPC). Astfel. care nu pot duce la casarea hotărîrii. De asemenea este discutabilă chestiunea cu privire la împuternicirile instanţei de apel.În caz de imposibilitatea obiectivă de a îndeplini indicaţiile instanţei de apel în cadrul rejudecării pricinii. Susţinem poziţia prin care hotărîrea atacată nu poate fi casată pe motivul aplicării incorecte a normei de drept material. 386 şi art. 265 CPC şi art. iar dacă hotărîrea nu este certă. 386 CPC este întitulat „temeiurile casării sau modificării hotărîrii de către instanţa de apel”. pentru că instanţa de recurs să verifice corespunderea şi admisibilitatea temeiului invocat. 386 al. Conform art. este prevăzută posibilitatea emiterii unei hotărîri suplimentare (art. 267 CPC (art. indicîndu-se norma potrivită de drept material. însă reieşind din importanţa. În mod analogic trebuie să procedeze instanţa de apel şi în cazurile cînd hotărîrea atacată este corectă. Nerespectarea acestor condiţii duce la aplicarea sancţiunilor procesuale civile. 239 CPC hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. iar în motivarea acesteia lipseşte referire la norma de drept material aplicabilă. dacă hotărîrea nu este deplină. Astfel. 400 CPC este întitulat „temeiurile declarării recursului şi casării hotărîrii”. Pricina se restituie spre rejudecare în instanţa în care s-a examinat în fond. deoarece legea prevede această interdicţie (art. a hotărîrii judecătoreşti. iar după formă şi cuprins trebuie să corespundă cerinţelor expuse în art. prima instanţă este obligată de a arăta în hotărîrea sa pricinile ce au servit ca temei în imposibilitatea îndeplinirii indicaţiilor. În fiecare caz concret instanţa de apel trebuie să-şi motiveze concluzia sa ce ţine de motivele formale. poate fi solicitată explicarea ei (art. 241 CPC. deplină şi necondiţionată. În primul caz temeiurile stabilite în norma juridică sînt obligatorii pentru instanţa competentă de a exercita controlul judiciar al hotărîrii primei instanţe. 251 176 . 393 CPC). Conform art. însă norma de drept material a fost aplicată eronat. 400 al CPC. Tipul sancţiunilor pasibile aplicării şi respectiv modalitatea de cercetare a greşelilor depinde de caracterul încălcării comise. în cazurile cînd hotărîrea atacată este corectă. În situaţia cînd la prima instanţă nu s-ar mai putea constitui un complet de judecată pricina urmează a fi trimisă altei instanţe de acelaşi grad. o hotărîre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale. obligativitatea şi puterea lucrului judecat. 48 CPC). care în principiul au acelaşi obiect. putem observa diferenţa acestor două norme juridice. în motivarea acesteia trebuie introduse modificările respective. art. pentru a fi examinată de alt complet de judecată. De asemenea ea trebuie să fie certă. Instanţa de apel este în drept de a casa hotărîrea primei instanţe şi va dispune încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol. situată în circumscripţia instanţei de apel. Neindicarea în decizia instanţei de apel a sintagmei „în alt complet de judecată” nu-l investeşte pe judecătorul primei instanţe de a rejudeca pricina pe care s-a expus anterior. dacă există temeiurile prevăzute în art.(2) CPC.

poate fi rezultatul aplicării incorecte a art. adică a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii. d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.CPC). care este aplicată de instanţa ierarhic superioară. pe care prima instanţă le consideră constatate. Aceasta. 122 CPC privind admisibilitatea probelor. Constatarea şi elucidarea circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii este în legătură directă cu determinarea corectă a obiectului probaţiunii. 123 CPC. ce intră în obiectul probaţiunii. Primele trei poziţii (a. Atunci cînd nu se respectă cele mai esenţiale cerinţe faţă de actul de justiţie – temeinicia şi legalitatea. sau art. fără ca hotărîrea primei instanţe să fie desfăcută. sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. c) ţin de netemeinicia hotărîrii. fapt ce duce la adoptarea unor concluzii greşite asupra probelor administrate. 9 CPC instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului. Instanţa judecătorească este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces. c) concluziile primei instanţe. iar probele care ar justifica asemenea concluzie lipsesc sau sînt insuficiente ori inadmisibile şi viceversa. În ambele cazuri competenţa de a îndrepta erorile comise o are instanţa care a adoptat hotărîrea. Dar aceasta nu înseamnă că instanţa este în drept să prezinte din oficiu probele necesare. după caz să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. b. 130 CPC). poate avea loc atunci. 386 CPC hotărîrea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă: a) circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate sau elucidate pe deplin. Conform art. Aceste circumstanţe urmează a fi determinate de către instanţa de judecată. raportate la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate (art. adică se va recurge la căile de atac. Nedovedirea circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii. De asemenea instanţa va acorda sprijin la cererea părţilor şi altor participanţi la proces în prezentarea probelor care să contribuie la adoptarea unei hotărîri legale şi întemeiate. b) circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii pe care prima instanţă le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. expuse în hotărîre. privind degrevarea de probaţiune. dovedite prin probe administrate. 118 alin. cînd instanţa face concluzie cu privire la existenţa unui fapt. 177 . iar ultimul ţine de legalitatea hotărîrii. cînd instanţa nu consideră constatate circumstanţele. În conformitate cu art. pornind de la temeiul pretenţiilor şi obiecţiilor părţilor şi altor participanţi la proces. (3) CPC). se va aplica sancţiunea casării sau modificării hotărîrii judecătoreşti. printre altele. Atunci cînd instanţa incorect apreciază probele administrate (art.

. aplicînd o normă străină acestuia. analogia legii sau analogia dreptului. Interpretarea eronată a legii este atunci cînd instanţa de judecată dă o calificare juridică corectă a raportului material litigios. corect determină norma aplicabilă. sau această suscită îndoieli la aplicare. De asemenea se va considera că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată în cazurile cînd la soluţionarea pricinii au fost aplicate acte normative subordonate legii.sîntem în faţa netemeiniciei hotărîrii instanţei pe temeiul că concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. hotărîrea este considerată ilegală. limitîndu-se numai la normele juridice procesuale.s-a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. orice hotărîre neîntemeiată este în acelaşi timp şi ilegală. neaplicînd celelalte. Astfel. În codul de procedură civilă din 30 mai 2003. De fapt ilegalitatea hotărîrii trebuie înţeleasă în sens îngust. însă din cauza înţelegerii greşite a sensului acesteia face o concluzie greşită cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor. instanţa a aplicat unul din mai multe acte normative ce reglementează raportul material litigios.s-a interpretat eronat legea. dacă este rezultatul aplicării eronate a normelor de drept material. a soluţionat pricina în baza normei de drept interne ce contravine prevederilor tratatului internaţional cu aplicare directă. legiuitorul a stipulat cînd se consideră încălcarea sau aplicarea normelor de drept material sau a normelor de drept procedural ca fiind eronată. Aceste erori se comit deseori în cazurile cînd circumstanţele importante ale pricinii sînt dovedite prin probe indirecte. De fapt. procedurii stabilite sau contrare prevederilor legii. a soluţionat greşit conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normtive interne. Prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată se înţelege o situaţie cînd instanţa în hotărîrea sa nu a făcut trimitere nici la o lege materială. După cum s-a menţionat. sau încălcării normelor de drept procesual. Prin aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată se înţelege situaţia cînd instanţa a dat o calificare juridică incorectă raportului material litigios. . iar instanţa aplicînd norma respectivă a extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers. În sens larg. spaţiu şi asupra persoanelor. De asemenea va fi o interpretare eronată a legii în cazul cînd normei juridice aplicabile i s-a atribuit un mai mare grad de abstracţie.nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. adoptate cu încălcarea competenţei. 387 CPC se consideră că normele de drept material sînt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: . a încălcat regulile acţiunii normelor juridice în timp. a aplicat o uzanţă ce contravine legii. sau a soluţionat litigiul contrar normelor materiale ce guvernează raportul juridic litigios. 178 . întrucît temeinicia este una din cerinţele înaintate de lege faţă de hotărîre. conform art. practica confirmă faptul că este foarte dificil (iar uneori chiar imposibil) de a stabili limita între aceste două cerinţe legale raportate la hotărîrea concretă.

independent de argumentele cererii de apel. 388 CPC hotărîrea primei instanţe urmează a fi casată. se asigură condiţiile necesare pentru stabilirea şi calificarea juridică a circumstanţelor pricinii. 2) circumstanţele pricinii şi circumstanţele prevăzute în norma aplicabilă prin analogie trebuie să fie asemănătoare după esenţă şi regim juridic. Chiar dacă procesul civil are un caracter formalist. care în unele cazuri în mod imperativ va duce la casarea hotărîrii contestate.Aplicarea eronată a analogiei legii sau analogiei dreptului are loc în cazurile cînd instanţa de judecată încalcă unul sau mai multe principii ale aplicării analogiei. el are menirea de a asigura persoanelor interesate posibilitatea de a folosi mijloacele legale în vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate neîntemeiat. d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces. g) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Aceste principii constau în următoarele: 1) aplicarea analogiei se admite doar în cazul obscurităţii sau lipsei normei de drept. e) la emiterea hotărîrii a fost încălcat secretul deliberării. 4) normele de excepţie se aplică doar în privinţa faptelor cu caracter excepţional. căruia nu i s-a comunicat locul. ca activitate a instanţelor judecătoreşti de examinare şi soluţionare a pricinilor civile este strict reglementat de normele de drept procedural. 3) aplicarea analogiei este inadmisibilă în cazurile cînd aceasta este expres interzis de lege sau cînd producerea efectelor juridice legea o leagă de aplicarea unor norme concrete. Iar aplicarea eronată sau încălcarea normelor de drept procedural la judecarea pricinilor civile va duce la adoptarea unei hotărîri ilegale. Procesul civil. Adică. b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces. dacă: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu era în drept să participe la examinarea ei. data şi ora şedinţei de judecată. 6) aplicarea analogiei presupune căutarea normei în actele aceleiaşi instituţii. (1) al art. ramuri de drept şi doar în cazul inexistenţei acesteia – referire la alte ramuri sau legislaţie în general. 179 . Potrivit al. 5) soluţia adoptată ca urmare a aplicării analogiei nu trebuie să contravină legislaţiei în vigoare. În consecinţă. f) hotărîrea nu este semnată de judecător sau este semnată de judecătorul nemenţionat în hotărîre. ce se conţin în legi organice. vor servi temei pentru casarea hotărîrii numai dacă au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a pricinii. iar în alte cazuri. c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului. respectarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procedural reprezintă o premiză pentru adoptarea unei hotărîri legale şi temeinice.

lit. 385 al. Unul din principiile fundamentale ale procesului civil este principiul independenţei şi imparţialităţii judecătorului. iar instanţa nu a soluţionat propunerea. cînd citarea publică a fost făcută cu respectarea prevederilor art. a) Pricina a fost judecată de un judecător care nu era în drept să participe la examinarea ei. încălcarea regulilor cu privire la înştiinţare poate fi invocată doar de către participantul la proces prejudiciat în urma acestei încălcări şi nu întotdeauna va servi motiv pentru remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă (art. a avizului de primire a scrisorii de recomandare sau. acest principiu este apreciat pe bună dreptate ca fiind „o piatră de fundament a motivării şi legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat”. iar ca rezultat participantul la proces a fost privat de dreptul la apărare şi a unui proces echitabil. 1. potrivit căreia prezentarea părţii în judecată. În caz de examinare a pricinii de către un complet de judecători. Se impune remarcat faptul. Lipsa în dosar a cotorului citaţiei. art. 180 . 102-105. după caz a dovezii de expediere a telegramei. 49 CPC). care a fost prezent la şedinţa de judecată (fapt consemnat în procesul-verbal al şedinţei de judecată) nu va putea cere casarea hotărîrii pe motiv de neîştiinţare legală. dau dovadă de nerespectare a procedurii legale de înştiinţare a participantului la proces despre şedinţa de judecată. (5). ea fiind precedată de celelalte forme de înştiinţare. instanţa de apel trebuie să cerceteze materialele dosarului sub aspectul existenţei actelor care pot confirma citarea legală a participanţilor. 102 al CPC). Fiind consfinţit în legislaţia internă a Republicii Moldova. se va considera că participantul la proces a fost legal citat atunci. De asemenea. Ţinînd cont de specificul acestui temei de casare. Or nimeni nu poate fi judecat fără a fi chemat să se apere.a participat repetat la judecarea în fond a aceleiaşi pricini (art. . CPC). Temeiul este aplicabil atunci cînd judecătorul: . sau a respins neîntemeiat propunerea de recuzare.a fost înaintată propunerea de recuzare. Încălcarea în cauză a normelor de drept procedural des se întîlneşte în practica judiciară. 108 CPC. 50 CPC. participantul la proces. Prin urmare. Verificînd respectarea procedurii legale de înştiinţare a participantului la proces despre locul. acoperă orice viciu de înmînare a citaţiei (al.urma să se abţină de la judecarea pricinii în baza temeiurilor art. că în materia înştiinţării judiciare în CPC din 2003 a fost introdusă o normă nouă. . Or citarea publică este o formă de excepţie. În continuare vom examina mai detaliat încălcările esenţiale ale normelor de drept procedural.h) în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural. căruia nu i s-a comunicat locul. cît şi în numeroase instrumente internaţionale. data şi ora şedinţei de judecată. Acest temei (motiv) va fi aplicat atunci cînd prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. în persoana sau prin reprezentant. 108 CPC. b) Pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces. pentru aplicarea prezentului temei este suficient ca un singur judecător din componenţa completului să nu avut dreptul la participare. data şi ora şedinţei de judecată.

Astfel. 73 al CPC pentru apărarea drepturilor. al. cînd în pricinile în care figurează minorii în vîrstă între 14 şi 18 ani sau adulţii limitaţi în capacitate de exerciţiu instanţa nu le-a atras în calitate de participanţi. să stabilească dacă participanţii la proces au înaintat demersuri cu privire la acordarea interpretului. d) Instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantre4nate în proces. se va recunoaşte încălcarea procesuală menţionat atunci cînd instanţa stabilind temeiurile coparticipării procesuale obligatorii nu va atrage în proces aceste persoane în calitate de coreclamanţi (copîrîţi). Conform art. hotărîrea nu poate fi casată în baza lit.procesul s-a desfăşurat într-o altă limbă decît cea de stat. În cazul intentării unui proces de către procuror sau autorităţile publice şi persoanele indicate în art. Prin urmare. Persoanele interesate în soluţionarea pricinii care nu posedă sau nu vorbesc în limba moldovenească sînt în drept să ia cunoştinţă de actele. instanţa de apel urmează să studieze procesul-verbal al şedinţei de judecată. care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat nu i s-a asigurat prezenţa interpretului. precum şi modul în care instanţa a soluţionat aceste demersuri. aceasta nefiind acceptabilă pentru majoritatea participanţilor. 58 al CPC). Limba de procedură stabilită la examinarea pricinii nu poate fi modificată pe parcursul întregului proces. Acest temei este aplicabil atunci cînd prin actul de dispoziţie a instanţei a fost atinsă esenţa dreptului cel puţin a unei persoane. (1) art. să constate dacă în procesul-verbal este consemnată participarea interpretului.c) În judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului. de lucrările dosarului şi să vorbească în judecată prin interpret. limitîndu-se doar la înştiinţarea reprezentanţilor legali (al. aceasta din urmă trebuie să fie înştiinţată despre pornirea procesului. cînd hotărîrea 181 . care nu a fost antrenată în proces. Prin încheierea instanţei de judecată procesul se poate desfăşura şi într-o altă limbă acceptabilă pentru majoritatea participanţilor la proces. libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane. (4) art.traducerea actelor judiciare şi mersul procesului a fost efectuată la un nivel scăzut. Efectuînd controlul asupra respectării de către instanţa de fond şi instanţa de apel a regulilor cu privire la limba procesului. urmînd să participe la el în calitate de reclamant (al. art.persoanei interesate. sau neadecvat. deoarece aceasta ar însemna aplicarea temeiului de casare contrar menirii lui. . 388 CPC în detrimentul persoanei care posedă limba în care s-a desfăşurat procesul. Nerespectarea acestei prevederi legale duce la casarea hotărîrii. (4). 59 al CPC). (c). Astfel. încălcarea regulilor cu privire la limba procesului poate fi invocată doar de către participantul la proces prejudicat în urma acestei încălcări. se va considera că pricina a fost judecată cu încălcarea regulilor cu privire la limba de procedură atunci cînd: . Analogic temeiului precedent de casare a hotărîrii. Să stabilească limba în care s-a desfăşurat procesul. . 24 CPC judecarea pricinilor civile în instanţele judecătoreşti se desfăşoară în limba moldovenească.

242. situaţie echivalentă cu lipsa acestuia. g) În dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. 40 CPC) au un caracter imperativ. Completul de judecată deliberează secret. În literatura de specialitate s-a menţionat.semnătura judecătorului în general lipseşte contrar dispoziţiilor art. Deşi aceste încălcări nu sînt expres prevăzute în cod ca temei incontestabil de casare a hotărîrii. (4) al CPC. (2) CPC. asigurînd posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii hotărîrii. i) Încălcarea normelor cu privire la competenţa jurisdicţională materială sau teritorială excepţională. În lipsa procesului-verbal este imposibil de a efectua controlul judiciar cu privire la componenţa instanţei. prezenţa părţilor. neadmiţîndu-se nici o derogare de la ele.există o semnătură pe hotărîre. Conform art. Susţinem această opinie. Se va considera că hotărîrea nu este semnată de judecător sau este semnată de judecătorul nemenţionat în hotărîre atunci cînd: . al. . conţinutul apărării părţilor în fapt şi în drept. 32-36 CPC) şi teritorială excepţională (art. normele care reglementează această instituţie au un caracter dispozitiv. e) La emiterea hotărîrii a fost încălcat secretul deliberării. În ce priveşte competenţa jurisdicţională teritorială ( în afară de cea excepţională). normele de competenţă jurisdicţională materială (art. iar hotărîrea motivată redactată a fost semnată cu încălcarea prevederilor art. De aceea neîntocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural. Procesul-verbal al şedinţei de judecată este un act procesual de o deosebită importanţă. acest act procesual nu are valoare juridică. 238 CPC la deliberare iau parte numai judecătorii în faţa cărora a avut loc judecarea pricinii. Divulgarea deliberărilor este interzisă.adoptată în ordinea procedurii speciale a fost adoptată fără înştiinţarea şi atragerea persoanelor interesate. 238 al. . sancţionată cu anularea hotărîrii. deoarece în lipsa semnăturilor cerute de lege. Nerespectarea acestor norme nu duce necondiţionat la soluţionarea eronată a pricinii. h) în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural. că instanţa de apel trebuie să caseze hotărîrea şi în cazurile cînd procesul-verbal al şedinţei de judecată nu este semnat de judecător sau grefier. De aceea considerăm că nerespectarea normelor de competenţă 182 . În caz de încălcare a secretului deliberării se aplică prezumţia procesuală de neobiectivitate şi părtinire a judecătorului. dar această semnătură nu aparţine judecătorului care a participat la judecarea şi deliberarea hotărîrii.cînd partea introductivă şi dispozitivul a fost semnat de judecătorul care a participat la judecarea şi deliberarea hotărîrii. fapt care impune introducerea acesteia în categoria temeiurilor de casare a hotărîrii. ce confirmă autenticitatea procesului-verbal. de aceea nerespectarea regulilor susmenţionate necondiţionat duce la casarea hotărîrii de către instanţa de apel. De aceea nerespectarea competenţei jurisdicţionale materiale sau teritoriale excepţionale reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural. f) Hotărîrea nu este semnată de judecător sau este semnată de judecătorul nemenţionat în hotărîre.

Sînt posibile însă situaţii cînd cererea de apel este expediată în instanţa de apel sau este transmisă completului de judecată cu întîrziere după judecarea 183 . 390 CPC şi art. probele pe care se întemeiază concluziile ai referitor la admiterea sau respingerea acţiunii. De asemenea. instanţa de apel este obligată de a le trimite copia deciziei adoptate în cel mult 7 zile de la emiterea deciziei motivate. dispoziţia se emite în formă de încheiere. Aceste încălcări ale normelor de drept procedural au un caracter esenţial şi necondiţionat duc la casarea hotărîrii (art. 249-251 CPC privind rectificarea hotărîrii sînt aplicabile şi deciziilor instanţelor de apel. În caz că apelul a fost judecat în absenţa unor participanţi la proces legal citaţi. Protocoalele 3. 5. În special decizia trebuie să conţină circumstanţele cauzei. 265 CPC) sau scoaterea cererii de pe rol (art. 6 p. inclusiv instanţele de apel. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 389 CPC. inclusiv de judecătorul care are opinie separată. instanţa de apel este obligată de a întreprinde acţiunile legale pentru comunicarea deciziei integrale. în caz de adoptare a dispozitivului deciziei.(5) al CPC. 241 al. Decizia adoptată de către instanţa de apel este rezultatul examinării concomitente a tuturor apelurilor care au fost declarate împotriva hotărîrii primei instanţe. 8 şi 22 şi practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Adoptarea şi pronunţarea deciziei de către instanţa de apel se face potrivit prevederilor art. 393 CPC). argumentele instanţei în caz de respingere a unor probe prezentate de participanţi. Apreciind în fiecare caz concret temeinicia argumentelor invocate de apelant şi obiecţiile înaintate de intimat. deşi legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea contestării ei cu recurs. altor chestiuni ce au fost soluţionate în cadrul judecării pricinii. Alte încălcări ale normelor de drept procedural decît cele menţionate vor servi temei pentru casarea hotărîrii numai dacă ele au dus sau au putut duce la soluţionarea greşită a pricinii. j) Pricina a fost judecată în fond cu adoptarea hotărîrii. iar la soluţionarea problemelor prin care nu s rezolvă fondul apelului. şi altele. Dispoziţiile art. legea materială şi procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii. 267 CPC). că conform art. deşi sînt temeiuri pentru încetarea procesului (art. constatate de instanţă. instanţa de apel va decide casarea sau menţinerea hotărîrii primei instanţe. sînt obligate de a motiva hotărîrile sale. Decizia instanţei de apel rămîne definitivă în momentul pronunţării sale şi este executorie conform legii. Decizia este semnată de toţi judecătorii care au examinat apelul. Se atenţionează asupra faptului. urmînd să fie respectate şi cerinţele art. instanţele de judecată.jurisdicţională teritorială (în afară de cea excepţională) ne reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural şi constituie temei pentru casarea hotărîrii dacă se va demonstra că aceasta a dus sau a putut duce la soluţionarea eronată a pricinii.(2) şi al. Apelantul trebuie să demonstreze că aceste încălcări au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a pricinii. Dispoziţia judecătorească prin care se soluţionează fondul apelului se emite în formă de decizie.

conform art. Pentru aplicare mai accesibilă şi eficientă a 184 . 4) completul de judecată nu ştia şi nici nu putea şti despre existenţa cererii de apel. în cazul în care cererea de apel dedusă în termen sau dedusă după repunerea în termen este primită de instanţa de apel după judecarea pricinii în temeiul unor altor cereri de apel. dar ţine loc de adevăr. 3) persoana ce a declarat apelul a fost în imposibilitate de a aduce la cunoştinţa instanţei despre depunerea apelului (nu a fost prezent în şedinţă. instanţa de apel este obligată să primească un astfel de apel şi să-l examineze conform regulilor stabilite de capitolul XXXVII din CPC. putem menţiona că încă în dreptul roman s-a impus regula „ lucrul judecat se consideră adevăr”. urmează de menţionat că practica judiciară insistă asupra faptului că aceste prevederi să fie cît mai rar aplicate. 395 CPC.pricinii în temeiul unei alte cereri de apel. conţinutul şi procedura căruia a fost expusă în prezentul studiu. 429 CPC. Dacă după ce judecă apelul se ajunge la concluzia că decizia anterioară este ilegală sau neîntemeiată. Nu se exclude judecarea apelului de acelaşi complet de judecată. nu avea cunoştinţă că instanţa nu ştie despre apelul său). 389-390 CPC. esenţa. În caz de admitere a apelului. În concluzie. 6) decizia anterior adoptată nu va avea nici o forţă probatorie faţă de circumstanţele şi argumentele invocate în apelul declarat. putem reţine următoarele: 1) prevederile normei juridice sînt aplicabile la situaţia cînd cererea de apel a fost depusă în termen sau după repunerea în termen. Or instanţa de apel are obligaţia de a lua toate măsurile obiective pentru ca participanţii la proces să-şi exercite în volum deplin drepturile sale procedurale. 7) în urma judecării apelului instanţa de apel va adopta decizie conform art. Chiar dacă legiuitorul a prevăzut reglementarea acestei situaţii. Analizînd conţinutul acestei norme juridice. inclusiv dreptul de a exercita calea de atac în condiţii şi termeni legali. în condiţiile stabilite de art. în afara de cele ce au declarat apel şi apelul a fost judecat (unicitatea exercitării căii de atac). 2) cererea de apel este depusă de altă persoană. instanţa de apel o casează şi emite o nouă decizie. iar pricina a fost judecată în temeiul altor cereri de apel. fiind vorba deci de o funcţie întemeiată pe consideraţiuni politici şi sociale. Această regulă este actuală şi astăzi fiind realizată prin calea de atac apelul. 5) judecarea apelului primit după examinarea pricinii în instanţa de apel va fi exercitată de instanţa de apel în ordinea stabilită pentru judecarea pricinilor în ordine de apel. Astfel. dar maxima era interpretat în sensul că hotărîrea judecătorului nu e adevăr. Legiuitorul în Codul de procedură civilă a reglementat şi această situaţie. decizia anterioară va fi casată şi e va emite o decizie nouă. 8) decizia adoptată poate fi atacată cu recurs.

1 Căile de atac conform CPC nou Apelul art.429-445 CPC 22 Vezi anexa nr.397-445 CPC Revizuirea art.1 185 . Anexa nr.446-453 CPC Împotriva hotărîrilor instanţelor judecătoreşti art.422-428 CPC Împotriva deciziilor Curţii de Apel art.397-422 CPC Îmăpotriva încheierilor instanţelor judecătoreşti art.357-395 CPC Recursul art.prezentului studiu se anexează unele scheme22 ce reflectă unele poziţii ce rezultă din prezentul comentariu.

(apelul) soluţioneze calea de apelnouă judecată în fond revizuirea) .Căile de atac conform CPC vechi Apelul Recursul Recursul extraordionar Contestaţia în anulare Revizuirea Demersul în interesul legii Clasificarea căilor de atac în dependenţă de 186 ordinare extraordinare devolutivă Condiţiile de executare Instanţa competentă să Dacă provoacă sau nu o (apelul) (recursul.

specialistul şi interpretul. sau alţi participanţi sînt circumscripţie la lezate proces în drepturi devolutiv judecătoriile de de drept reformare comun suspensiv judecată ce li se cuvine Apelul .360 CPC)CPC) Încheierile contestate concomitent cu hotărîrea mixt parţial total ce 187 judecătoriile de drept comun şi Hotărîrile poate fi martorul. economice de circumscripţie nedefinitive atacată cu apel reprezentantul interesul apelantului. recursul) retractare (revizuirea) Felurile în Peroanele Obiectul Semnele apelului drept să apelului caracteristice declare apelul (art. dacă este persoanele care cu nuîn sînt participante judecătoriile la economice proces. revizuire) reformare (apelul. dar de care. expertul.nedevolutivă (recursul.357-358 ale apelului (art. reprezentantul privire la compensarea cheltuielilor după rejudecare pronunţate de pronunţarte dede împuternicit în modul stabilit de lege prin hotărîre părţile judecătorească.

Notă: Persoana interesată care a renunţat expres la apel în privinţa unei hotărîri.273 (art.273-275CPC) aplicată anologia dreptului legea unui act sau procedural aplicate eronat (art.388 CPC) CPC) în care drepr nu să persoane a participe încălcate fost legal (art. Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin Concluziile instanţei sînt în contradicţie cu Temeiurile casării circumstanţele priciniisoluţionarea sau modificării Circumstanţele importante pentru 188 a nu aplicat a aplicat legea legea care a aplicat eronat hotărîrii de către Normele de drept material au pricinii pe care prima instanţă le consideră care nu trebuia trebuia să săfie fie anologia legii sau a interpretat eronat în dosar lipseşte Normele procesul-verbal de procedură privind au efectuare încălcate hotărîrea apricina pricina instanţa Normele a fosta a încălcat nu fost fost a de soluţionat este judecată judecată drept semnată principiul material problema în dede absenţa un limbii judecătorul judecător sau drepturilor procedural unui defost procedură participant care menţionat unor nu au era fost instanţa de apel constatate nu au fost constatate cu probe veridice şi fost încălcate sau aplicate în dosar lipseşte procesul-verbal (art. nu mai are dreptul la declararea apelului.387 CPC) .50 CPC) CPC) a fost încălcat secretul deliberării (art.48.100 în proces ei eronat -109 (art. 238 CPC) (art.386) suficiente eronat (art.24 neantrenate în la hotărîre sau citat judecarea CPC) aplicate (art.

Fazele procedurale în instanţa de apel Pregătirea Returnează Dezbateria pricinii pricinii dosarul pentru şi în dezbaterile judecarea instanţade apelului judiciare fond Adoptarea deciziei (art.374 CPC) înscrisuri desfăşurării (art.370 373-395 CPC) CPC ) CPC) (art. cererea şicererii ceilalţi locul şi participanţi apel timpul nu dă de apel procedurală.. (art. suspendarea sau retragerea apelului (art.371.396 (art. succesiunea copii de pecurs cererea dede apel şi noile citează stabileşte restituie părţile data.368 la proces CPC) şedinţei primeşte dosarul cu apelul declarat admiterea intervenţilor .389-380 CPC) 189 hotărăşte chestiunile privind expediază participanţilor la proces asigurarea acţiunii.

restituind pricina spre să să respingă admită apelul apelul şişi să să modifice menţină dispunînd încetarea procesului ori primei instanţe. să admită apelul şi să caseze integral să admită apelul şi să caseze hotărîrea primei instanţe.190 Împuternicirile instanţei de apel să admită apelul şi să caseze hotărîrea sau parţial hotărîrea primei instanţe. emiţînd o nouă rejudecare în prima instanţă hotărîrea cererii primei instanţe scoaterea hotărîre de pe rol .

c) e) şi f) al СPС.Notă: la solicitarea participanţilor la proces. pricina se trimite spre rejudecare instanţei competente.b).(1) lit.388 alin. Dacă hotărîrea primei instanţe a fost casată pentru lipsă de competenţă materială sau jurisdicţională. în cazurile prevăzute la art. Aspecte legate de instituţia procedurală a recursului 191 . instanţa de apel este în drept să judece pricina în fond. fără a o restitui în prima instanţă. cu excepţia cazului în care se constată propria competenţă.

conform căruia decizia pronunţată în recurs rămâne irevocabilă din momentul pronunţării. Reieşind din esenţa reformei judiciare şi de drept. Termenul de exercitare a dreptului la recurs. Obiectul recursului. reieşind din faptul implementării în practică a noilor dispoziţii procedurale. depunerea şi restituirea cererii. această cale de atac. Desesizarea Colegiului lărgit în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie. dar nici în capitolul XXXVIII. 6. ce reglementează procedura recursului. ceea ce însemnă că reformarea acesteia nu mai este posibilă decât în cazul admiterii unei cereri de revizuire. recursul trebuie privit ca o cale ordinară de atac. de novaţiile introduse în cadrul acestor dispoziţii. se poate conchide că recursul se afiliază mai mult căilor extraordinare de atac. Admisibilitatea.400 şi. 7. 9. în cadrul art. 8. Cererea de recurs. 400 din Codul de procedură civilă stabileşte. respectiv. Impunerea cu taxa de stat a cererii de recurs. Alăturarea la recurs. se poate afirma în esenţă. Procedura de examinare a recursului. pe cînd recursul exercitat conform secţiunii a II-a constituie o cale 192 . ca o cale ordinară de atac. în cadrul noului cod. Aspecte legate de instituţia procedurală a recursului 1. Datorită faptului că Codul de procedură civilă nu determină expres la ce categorie a căilor de atac se încadrează recursul. în mod exhaustiv. Instituţia recursului a fost concepută de către legiuitor. ce reglementează. Cuprinsul. Suspendarea executării hotărârii în recurs. Compunerea colegiilor de judecată pentru examinarea recursurilor. art. cu toate că în titlul III al Codului nu este indicat expres. nemijlocit. Temeiurile de declarare a recursului. Instanţa competentă de a examina recursul. 3. Chestiuni generale. de inadvertenţele legislative constatate de judiciari în cadrul procesului de aplicare a acestor dispoziţii legale. 5.1. Chestiuni generale. Subiectele recursului. Procedura examinării cauzelor în recurs este extrem de actuală. 4. 2. Reieşind din temeiurile recursului prevăzute pentru secţiunile I şi a II-a.432 din Codul de procedură civilă. precum şi din aceea că art. că recursul exercitat conform secţiunii I constituie o cale ordinară de atac. fapt ce rezultă şi din art. motivele de recurs – factor determinat al categoriei de încadrare a unei căi de atac. 421 din Codul de procedură civilă.

b) deciziile pronunţate de curţile de apel în calitate de instanţe de apel (art. Reieşind din premisele expuse şi din dispoziţiile legale procedurale. în condiţiile legii. de către persoanele îndreptatite şi care permite instanţei de recurs de a anula total sau parţial o decizie afectată de violarea unei legi materiale sau procesuale. considerăm că recursul declarat împotriva deciziilor date în ordine de apel este un recurs ordinar specific. nesuspensivă de executare. care permite ultimului grad de justiţie.34 din Codul de procedură civilă. Vom menţiona că instanţa de recurs nu poate să administreze şi să aprecieze probe noi. şi. conform competenţei jurisdicţionale stabilită de art.pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel.(1) din Codul de procedură civilă). conform competenţei jurisdicţionale stabilită de art. adică Curţii Supreme de Justiţie. . 2. inclusiv de cea economică.33 şi 36 din Codul de procedură civilă. . indiferent de instanţa care le pronunţă (de fond sau apel) (exemple de încheieri: de strămutare a pricinii (art. inclusiv înscrisurile trebuie declarate inadmisibile. recursul împotriva deciziilor date în apel.alte hotărîri pentru care legea nu prevede calea apelului (art. fiind obligată să aprecieze diferite calificative juridice. nedevolutivă. pentru că în primul caz decizia are caracter devolutiv în fapt şi drept. Astfel. Însă. 3 din Codul de procedură civilă). este recunoscut drept o a doua cale ordinară de atac. 43 alin.397 din Codul de procedură civilă). care includ examinarea elementelor de fapt. iar în cel de al doilea – numai în drept. exercitată împotriva actelor de dispoziţie ale instanţelor judecătoreşti. potrivit dispoziţiilor legale menţionate. Sînt supuse recursului următoarele acte de dispoziţie judecătoreşti: a) hotărîrile: . Obiectul recursului. c) încheierile pronunţate în primă instanţă pentru care legea instituie în mod expres posibilitatea recurării acestora. de respingere a admiterii în calitate de coparticipant 193 . Actele de dispoziţie judecătoreşti (hotărîri şi încheieri) fără drept de apel sînt recurate conform secţiunii I-a a capitolului XXXVII din Codul de procedură civilă. care nu au fost supuse unei aprecieri din partea primei instanţe şi instanţei de apel. ca instanţă de recurs să verifice dacă instanţele ierarhic inferioare au aplicat corect legea materială şi procesuală.extraordinară de atac.429 alin. conform secţiunii a II-a aceluiaşi capitol. se poate deduce cristalizarea următoarei definiţii a recursului – recursul este calea ordinară de atac. adoptată de către o instanţă ierarhic inferioară. în principiu. după cum am menţionat. Dat fiind faptul că legiuitorul nu utilizează noţiunea de căi ordinare şi extraordinare. iar actele de dispoziţie pronunţate de către instanţele de apel (decizii). de reformare. reieşind din sensul art.pronunţate în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie. 442 (2)din Codul de procedură civilă noile mijloace de probă.

423 din Codul de procedură civilă). chiar. 116 alin. De exemplu.429 alin.încheierea prin care a fost admisă cererea de revizuire cu remiterea cauzei la rejudecare. iar în cazul în care pentru un act de dispoziţie este prevăzută calea de atac a apelului. de respingere a cererii de asigurare a probelor (art.06. pronunţată în dosarul nr. .2003. dacă actele de dispoziţie nu provin de la o instanţă judecătorească. 128 alin. de fapt.03.12. .429 din Codul de procedură civilă nu poate fi atacată hotărîrea instanţei de fond pentru care este prevăzută calea apelului. cu scoaterea cererii de pe rol. ci numai odată cu fondul (art.250 din Codul de procedură civilă. Curtea Supremă de Justiţie în decizia din 30. în cazul în care legea prevede această cale de atac pentru categoria respectivă de hotărîre sau în cazul în care în privinţa acestor subiecţi a fost retras apelul. de respingere a cererii de repunere în termen (art. 3 din Codul de procedură civilă) etc. se supune recursului decizia sau hotărîrea suplimentară. nu se poate trece peste această cale de atac.(art. a motivat că din cererea de recurs rezultă. de transmitere a cauzei după competenţă. de confirmare a tranzacţiei de împăcare.celelalte încheieri nu se supun recursului separat. 423 şi 429 din Codul de procedură civilă texte de lege care reglementează actele de dispoziţie ale instanţelor judecătoreşti supuse recursului. prin care a fost respinsă cererea de recurs a Consiliului raional Rîşcani împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 16. precum şi de anulare a deciziilor din apel. Instanţele de judecată trebuie să ia în considerare caracterul exhaustiv al dispoziţiilor art. De asemenea. De exemplu: sînt susceptibile de recurs (contestare) în instanţă.2r-192/04.deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare. calea recursului în instanţa de judecată. În unele cazuri.(4) din Codul de procedură civilă). legea instituie. retragerea fiind admisă de către instanţa de apel prin încheierea irevocabilă (art. Conform dispoziţiilor art. . 4 din Codul de procedură civilă). de respingere a examinării concomitente a acţiunii intervenientului principal cu acţiunea iniţială (art. ). chiar dacă legea nu prevede expres posibilitatea atacării lor. ci ca unică posibilitate de concretizare şi reliefare a principiului constituţional şi comunitar al liberului acces la justiţie. 5 din Codul de procedură civilă). pronunţată în ordinea stabilită de art.2004. cu excepţia încheierilor de încetare a procesului. . încheierile emise de executorul judecătoresc sau şeful oficiului de executare a deciziilor 194 .încheierile care fac imposibilă examinarea pricinii în continuare. de Curtea Supremă de Justiţie. adică în cazul în care actul de dispoziţie judecătoresc respectiv este susceptibil de apel. De menţionat că această cale de atac nu trebuie percepută ca „recurs” în sensul prevăzut de din Codul de procedură civilă.2004. inclusiv încheierile curţilor de apel prin care nu este soluţionat fondul. Nu pot fi atacate cu recurs: . 5 din Codul de procedură civilă). 65 alin. contestarea legalităţii hotărîrii pronunţate în fond de către Judecătoria Rîşcani din 15. 99 din Codul de procedură civilă).hotărîrile în privinţa cărora subiecţii recursului nu au utilizat calea apelului. 62 alin. asupra cheltuielilor de judecată (art.397.

dispune de posibilitatea de a depune recurs o singură dată aspect care este în concordanţă cu esenţa principiului autorităţii lucrului judecat.33 alin. Formularea greşită a denumirii cererii de recurs (de exemplu: dacă este denumită „cerere de casaţie sau cerere de apel”) nu constituie un motiv de restituire a cererii. dar nu ca pe o cale de atac procedurală. 453 alin. Reieşind din contextul relevat.166 alin. 1286/2002. menţionăm declararea neconstituţionalităţii sintagmei „cu recurs” din cadrul art. ca cerere de recurs.11. fapt ce rezultă din art. ca instanţă de drept comun). împotriva încheierii Judecătoriei Anenii-Noi din 15. 32 al Legii cu privire la refugiaţi nr. dacă aceasta întruneşte toate exigenţele legale prevăzute de lege. dar oferă acestei cereri o denumire greşită. instanţa competentă va fi curtea de apel. art. dacă întruneşte toate celelalte exigenţe legale. uneori. cerere de recurs. (1) lit. Ordonanţele judecătoreşti nu sînt supuse recursului. din Codul de executare nr.456 din 26. expres prevăzut de lege. Curtea de Apel Bender a soluţionat cererea respectivă prin decizia din 19.(2). instanţa de recurs nu va proceda la restituirea cererii. Astfel. bunurile aparţinînd SA „I”. b) Codul de procedură civilă. a fost depusă cerere de apel. (7) din Codul de procedură civilă. Astfel. 33 alin.2004 de anulare a sechestrului depus asupra bunurilor de către oficiul Anenii-Noi. hotărîrea adoptată după admiterea cererii de revizuire va fi. De asemenea. În alt exemplu. art. rezultat din prevederile art. dacă hotărîrea revizuită este susceptibilă de recurs. etc. În acest caz. la fel.1993 „Cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale în RM” (conform pct. împotriva Agenţiei de privatizare.F. poate fi atacată hotărîrea Comisiei de reexaminare a AGEPI conform hotărîrii Guvernului nr.07.(3). ce prevedea recursul ca cale de atac împotriva deciziei directorului Direcţiei Principale pentru Refugiaţi. nominalizată.G.(6) din Codul de procedură civilă. hotărîrile respective se supun căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărîrea revizuită.12.35 alin. precum şi din regimul juridic subsecvent al hotărîrilor pronunţate după admiterea cererii de revizuire. Chişinău privind anularea privatizării şi recunoaşterea dreptului 195 .2004 (competenţa de examinare a contestării aparţinînd judecătoriei.(4). aşa cum s-a menţionat. Partea pe dosar care este nemulţumită de soluţia pronunţată. Potrivit principiului „accesorium secvitur principale”. Practica demonstrează că.judecătoreşti. se explică. din raza teritorială a Oficiului de executare). noţiunea de „recurs” trebuie înţeleasă ca cerere primară de adresare în instanţa de judecată competentă de a soluţiona litigiul. 44 al H.01.2005. în cauza civilă la acţiunea A. conform art. că în cazurile respective. avînd un regim juridic special. în esenţă.34 alin. justiţiabilii înaintează. mun. reieşind din faptul că formularea greşită a unei cereri de atac nu atrage nevalabilitatea cererii (restituirea acesteia).443-XV din 24. De asemenea. susceptibilă recursului. raportat la art.

se impune necesitatea de a se distinge noţiunea de participant la proces de cea de persoană care nu a fost atrasă în proces.03. persoanele care nu au fost părţi sau participanţi la proces. 3. Reieşind din contextul expus se poate afirma că în recurs nu se poate produce o lărgire a cadrului procesual în privinţa persoanelor („in personam”) participante la proces. conform capitolului XXXIX din Codul de procedură civilă.400 alin. de către instanţa competentă funcţional. ca revizuire. cererea a fost depusă cu denumirea incorectă. persoanele respective. însă în privinţa cărora a fost emisă o încheiere interlocutorie. reieşind din prevederile art. Reclamantul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie împotriva încheierii respective. separat sau 196 .07. deşi.2004 a admis recursul din alte motive decît cele invocate de către recurent şi anume: reieşind din conţinutul cererii de revizuire depusă anterior la Curtea de Apel Chişinău. ca cerere de revizuire. dar nici unei persoane din afara cadrului procesual. În mod excepţional. care prin încheierea din 06. Situaţia expusă se concretizează în dilema apărută în Codul de procedură civilă vis-a-vis de calitatea de subiect a recursului în privinţa persoanei neatrase în proces. Totodată. nu i se poate permite să se judece direct în instanţa de recurs.431 alin. neparticipante la proces.(1) din Codul de procedură civilă).2004 a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. fiind necesar de a fi considerată cerere de recurs. dacă nu a parcurs celelalte grade de jurisdicţie. nu dispun de dreptul de a exercita recursul. competenţa de examinare revenind Curţii Supreme de Justiţie (art.04.F.03. d) din Codul de procedură civilă şi art. temeiul neantrenării. este o cerere de recurs. În continuarea ideii. adică părţii nu i se poate refuza dreptul la recurs asupra unui act de dispoziţie pronunţat în defavoarea sa.(3) lit. Deoarece efectele actelor de dispoziţie supuse recursului.de proprietate. a dat o denumire incorectă plîngerii sale. temeiul respectiv fiind susceptibil a fi invocat şi de către participanţii la proces sau instanţa de recurs din oficiu. reclamantul a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16. 13 CEDO. nu este de acord cu hotărîrile instanţelor judecătoreşti (hotărîrea Judecătoriei Botanica din 12. de fapt. respectiv. Astfel. dispun de dreptul de a solicita revizuirea hotărîrii rămase irevocabile.12. Persoanele care nu au avut calitatea de parte sau participant la examinarea cauzei în primă instanţă. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 07. dreptul la recurs este deţinut numai de aceste persoane. rezultă că A. pentru că nu au parcurs gradele de jurisdicţie inferioare. Subiectele recursului Subiecţii recursului sînt persoanele participante la proces în diferite calităţi procesuale prevăzute de lege. pricina a fost reţinută pentru examinare în recurs.2004) şi.2003 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 16. pot fi atacate numai dispoziţiile judecătoreşti irevocabile.2004.166 din Codul de procedură civilă. sub aspectul posibilităţii de a deveni subiect al exercitării recursului. iar prin prisma art. Totodată. se prezumă că îşi produc efectele numai în privinţa persoanelor care au participat la judecarea pricinii. dar nici nu poate fi micşorat acest cadru.

prin prisma art. Astfel. Părţile în faţa instanţei de recurs poartă denumirea de recurent şi intimat. recursul celorlalţi doi recurenţi. se menţionează faptul. hotărîrea Judecătoriei Centru mun. că nu pot fi întroduse în proces alte persoane. în mod tacit dreptul de a depune recurs. (3) din Codul de procedură civilă.C.. c)). în mod concomitent. în privinţa persoanelor neatrase în proces.B. P. 398 din Codul de procedură civilă printre subiecţii cu drept de recurs nu prevede persoana care nu a fost atrasă în proces.2004.concomitent cu hotărîrea. S. recursul se va declara inadmisibil (art.C. I. (2) Codul de procedură civilă reglementează momentul de la care curge termenul de recurs pentru persoanele neatrase în proces. participante la proces. nu recunoaşte dreptul persoanelor neatrase în proces de a declara recurs.2004 a decis respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de către primii recurenţi.. 410 (2) din Codul de procedură civilă va examina legalitatea şi temeinicia hotărârii (deciziei. Astfel de cereri se vor declara inadmisibile.O. şi anume art. iar cererile persoanelor neantrenate. Practica judiciară. P.C. I. dispun de dreptul de a ataca cu recurs încheierea interlocutorie.C. se vor restitui ca fiind depuse de o persoană ce nu are dreptul să declare recurs.409 alin. 271 alin.06. A. Într-o speţă. în cazul exercitării recursului conform Secţiunii 1. iar în cadrul Secţiunii 2. a fost atacată cu apel de către N.I. la examinarea în Colegiul lărgit a recursului respectiv.. lit.O.. A.B. în cadrul procedurii admisibilităţii.. c)) Art.B. instanţa de recurs se va pronunţa numai asupra cererilor de recurs ale persoanelor participante. încheierii) atacate şi în privinţa acestor persoane. 402 alin.. în privinţa acestor persoane. A.I. 429 alin. în conformitate cu art.398 şi art. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 09. deşi instanţa de recurs.. împotriva lui N. a fost declarat inadmisibil. însă alt text de lege. Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de către N.12.. cît şi de cele neantrenate. (5) şi art. iar prin aceasta ar rezulta că se instituie.03. care nu au parcurs calea apelului. 430 nu au exercitat această cale. conform art. 402 alin. şi A.. iar recursul declarat de către ceilalţi. (4) din Codul de procedură civilă.2003. de persoane. privind stabilirea modului de folosinţă asupra terenului. sînt următoarele: a) părţile şi alţi participanţi la proces.. Persoanele. În cazurile în care. de admitere a acţiunii reclamantului V.430 din Codul de procedură civilă. În cazul în care recursul este depus. 433 lit.V. solicitînd casarea deciziei apelate.O. cu drept de sesizare a instanţei de recurs potrivit art. precum şi din faptul. A. iar persoanele indicate la art.B. că dacă în mod incorect.O.B. reieşind din faptul că în recurs nu poate fi schimbată calitatea părţilor... (art. se va declara inadmisibil prin aceeaşi decizie prin care se soluţionează fondul recursului în privinţa celorlalte persoane. Chişinău din 26. a fost declarat admisibil. apelul fiind respins prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30. şi P. S. în aceeaşi pricină. acestea nu sînt în drept de a declara recurs împotriva deciziei pronunţată în apel. legea prevede calea de atac a apelului (Secţiunea a 2-a).C. adică persoana care depune cererea de recurs este denumită recurent şi persoana 197 . şi P.

81 din Codul de procedură civilă şi de către procuror. la exercitarea căilor de atac. a dispus casarea încheierii respective. dacă nu se înlătură neajunsul în termenul stabilit. nu va fi necesară depunerea de către persoana respectivă a unei cereri repetate.71 din Codul de procedură civilă. O. (2) din Codul de procedură civilă). în ordine de recurs. fiind necesară stipulaţia specială şi expresă în conţinutul procurii de abilitare a reprezentantului cu dreptul de a depune recurs.).7. pîrît.N.81 din Codul de procedură civilă. inclusiv a recursului. În sens larg. interpretul şi reprezentantul (ultimul. în virtutea atribuţiilor pe care le deţin. legea le permite exercitarea acestei căi de atac. motiv pentru care solicită casarea deciziei din apel.2004. Uneori s-au neglijat aceste dispoziţii legale.2004.40) rezultă că prin procură notarial autentificată avocatul. expertul. deci inclusiv apelul şi recursul. Vom expune cîteva situaţii practice referitor la situaţia în care recursul se exercită de către persoanele împuternicite în modul prevăzut de art. Izvorul sau temeiul acestor cheltuieli poate fi legea sau contractul.12. 73 şi 74 din Codul de procedură civilă. deoarece din materialele dosarului (f. exercită recursul în nume propriu. în modul prevăzut de art. specialistul. De exemplu. conform legii. 408 alin. care deşi nu au un interes personal în soluţionarea recursului. recursul se va restitui recurentului conform art. exercitarea căilor de atac trebuie să fie stipulată expres în procură. Curtea de Apel Comrat. Dacă recursul se exercită de către persoanele împuternicite convenţional. etc. În cazul în care acţiunea a fost înaintată de către procuror. precum şi alte persoane prevăzute la art. În altă speţă.B.. pentru că numai aceştia. în acest caz. a fost respins pe motiv că la dosar exista procura valabilă de împuternicire expresă a reprezentantului pentru 198 . argumentul recurentului. în interesele T. se înţelege: intervenienţii şi succesorii. noţiunea de participanţi la proces include reprezentanţii şi procurorul. b) martorul. Procura generală nu conferă reprezentantului dreptul de a depune recurs. cu respectarea exigenţelor legale. ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită. dispun de legitimare activă la depunerea recursului şi acele persoane sau organe. (2). la cererea persoanei interesate. apelant. 438 alin. a dispus restituirea cererii de apel depusă de către avocatul O. Calitatea procesuală din recurs nu este condiţionată de cea pe care au avut-o părţile la examinarea în fond sau apel (reclamant. prin decizia din 29. precum că cererea de apel nu a fost semnată de către el. în caz contrar. Astfel. sau se va restitui fără stabilirea unui termen pentru înlăturarea neajunsului în cadrul Secţiunii a II-a (art. conform art.10. Curtea Supremă de Justiţie. 2 din Codul de procedură civilă. a fost împuternicit cu dreptul de a exercita orice cale de atac. în sens restrîns.d. deoarece aceştia participă în numele altor persoane sau a statului. în cazurile şi cu condiţiile legale stabilite. Prin alţi participanţi la proces. 71 alin. prin încheierea din 05. în sensul art.împotriva căreia se depune recursul este denumită intimat.B. procurorul fiind considerat valabil împuternicit pentru exercitarea recursului. în acest scop. şi nici nu a împuternicit pe reprezentantul său să o semneze. în interes propriu) au dreptul de a declara recurs numai în privinţa cheltuielilor de judecată ce li se cuvin. în cadrul Secţiunii I.

în mod obligatoriu. 71 alin. pentru că altfel s-ar putea ajunge la decizii contradictorii Reieşind din prevederile art. adăugînd şi alte argumente în justificarea aceluiaşi temei. 2ra-966/2004. împotriva A. conform art. cu toate că s-ar impune stipularea expresă a acestui drept la art. instanţa de recurs neavînd abilitarea legală de a se pronunţa prin decizii separate pe fiecare cerere de recurs separat în cadrul aceluiaşi dosar. cererea fiind necesară numai pentru depunerea acţiunii primare. în interesele căreia se exercită această cale de atac. 410 alin. cu achitarea taxei de stat. adică va fi similară.401 din Codul de procedură civilă este ţinută de temeiurile invocate de către subiectul care a depus recursul. În cazul recursurilor declarate de mai mulţi coparticipanţi.2004.S. cu excepţia dreptului de încheiere a tranzacţiei. fără a achita taxa de stat. 401 din Codul de procedură civilă.1 Alăturarea la recurs Coparticipanţii şi intervenienţii care participă la proces din partea recurentului. 3. conform principiului de drept „accesorium secvitur principale” (accesoriul urmează soarta principalului) şi în lipsa unei stipulaţii exprese. 72. 361 din Codul de procedură civilă).exercitarea căilor de atac. De menţionat că. În concretizarea dreptului de alăturare. persoana alăturată a invocat şi alte temeiuri decît cele invocate de persoana care a depus recursul. va fi examinată ca cerere accesorie cererii de recurs. despre recunoaşterea pierdut a dreptului la spaţiul locativ) Concomitent. (decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23. Această poziţie a fost susţinută de către instanţele de recurs. acţiunea civilă V. (1) Codul de procedură civilă.(1) din Codul de procedură civilă procurorul deţine toate drepturile procedurale de reclamant. pronunţată în dosarul nr. se pot alătura la recurs. similar cu apelul (art. (2) din Codul de procedură civilă în cazul în care unii dintre coparticipanţi nu au declarat recurs. nu mai este necesară depunerea unei cereri scrise repetate a persoanei. Se poate conchide că în recurs principiul independenţei procesuale nu operează. soluţia în cadrul acestei cereri fiind în dependenţă directă. deoarece conform art. dacă poziţiile lor coincid în privinţa temeiurilor recursului. cererea se va considera depusă numai în măsura în care nu depăşeşte temeiurile invocate de subiectul recursului. În cazul în care temeiurile invocate de persoana care se alătură nu coincid cu cele invocate de subiectul recursului.06. categoriile respective de persoane sînt în drept să depună cerere de recurs după regulile generale. persoanele îndreptăţite vor depune o cerere scrisă. urmînd soarta cererii principale. cererea care se referă la alăturare. precum şi de participare la examinarea în apel atît a apelantului cît şi a reprezentantului acestuia. nefiind admisibilă declaraţia verbală. 199 . soluţiei pronunţată în cererea de recurs. În cazul în care. numai în privinţa legalităţii) şi în privinţa acestor persoane. S. ele se vor examina împreună. alin. recursul se va examina în privinţa legalităţii şi temeiniciei (iar în cazul Secţiunii a 2-a. Persoana care se alătură la recurs conform procedurii stabilite de art. în cazul în care recursul este exercitat de către procuror. însă dispune de posibilitatea de a le dezvolta.

. sub acest aspect fiind aplicabile regulile de la capitolul III titlul I (strămutarea. şi respectiv Curtea de Apel economică. se vor ataca în Colegiul lărgit al aceleiaşi instanţe.2003. după caz. în acelaşi timp. de soluţionare a recursului declarat de către I.11. încheieri prin care nu se rezolvă fondul cauzei. Astfel. . datorită imposibilităţii formării unui complet de judecători. 424 şi 431 din Codul de procedură civilă. valabil constituit. constituie cazurile în care cauza a fost examinată în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie. Instanţele de recurs aplică în mod corect aceste dispoziţii. ambele categorii pronunţate în primă instanţă de către judecătorii (conform Secţiunii I). hotărârea) au fost pronunţate în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie. pentru examinarea recursului împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Economică.curţile de apel examinează recursurile declarate împotriva hotărîrilor fără drept de apel şi a încheierilor susceptibile de recurs. şi un substrat de precizare-nuanţare a motivelor de casare invocate în recurs. dar împiedică soluţionarea cauzei. inclusiv ca instanţe de contencios administrativ. după caz.06. Instanţa competentă de a examina recursul. recursuri care se vor examina conform Secţiunii I. examinează recursurile declarate împotriva hotărîrilor şi a încheierilor emise în primă instanţă de către curţile de apel de drept comun. dacă actele de dispoziţie (încheierea. precum şi economic). Colegiul economic ale Curţii Supreme de Justiţie. a fost dispusă strămutarea cauzei pentru examinare în Curtea de Apel Chişinău.Colegiile lărgite ale Curţii Supreme de Justiţie (Civil şi contencios administrativ. pentru că reieşind din faptul că aceasta este instanţa supremă în stat.09.Colegiul civil şi de contencios administrativ. Cererile de recurs se examinează în baza normelor competenţei funcţionale stabilite de art. se poate afirma că natura juridică a cererii de alăturare la recurs se concretizează într-o cerere de achiesare la cererea recurentului. Reieşind din prevederile art. recursurile se vor examina de Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie.Reieşind din cele expuse. acţionează regula competenţei instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat actul de dispoziţie judecătoresc atacat. 4.T. În materia competenţei examinării recursurilor. prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25. şi care sînt susceptibile de recurs. împotriva hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie din 29.2005). de către următoarele instanţe: . 200 .2005. imutabilitatea). Astfel. În mod similar. avînd. Excepţie de la această regulă. actele de dispoziţie pronunţate în primă instanţă de către această instanţă.399. cererile de recurs se vor examina. conform competenţei funcţionale (graduale). vor examina recursurile împotriva hotărîrilor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie. hotărîrile pronunţate în prima instanţă de Curtea Supremă de Justiţie se examinează în recurs de Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie (exemplu: decizia din 10.399. sau. 424 şi 431 din Codul de procedură civilă.

poate conduce la o contradicţie faţă de o hotărîre anterioară a Curţii. astfel că vor avea 201 . fiind aplicabil şi pentru competenţa funcţională (graduală). faptul că instanţa ierarhic superioară celei abilitată cu prerogativa legală de a examina recursul. s-a reflectat în oferirea statutului de instanţă de recurs. dar nu strict literal. prin încheierea nominalizată şi nesusceptibilă de recurs (art. ca instanţă de recurs. inclusiv ale Curţii de Apel Economică. problemele.442 alin. iar prin aceasta – deschiderea accesului la instanţa supremă în stat.1 Desesizarea Colegiului lărgit în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie . Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie poate să desesizeze în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie în situaţiile.(3) din Codul de procedură civilă: a) soluţionarea cauzei. o cerere de recurs (art.17 din Codul de procedură civilă. c) soluţionarea pricinii prezintă un interes deosebit pentru practica judiciară şi pentru evaluarea dreptului.Curtea Supremă de Justiţie dispune de competenţă exclusivă la examinarea recursurilor împotriva deciziilor şi încheierilor instanţelor de apel. ce reies din art. 1 (2) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie). nu prezintă importanţă pentru soluţionarea în esenţă a recursului. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie se desesizează în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie. În acest context noţiunea de hotărîre trebuie interpretată extensiv.. ea contribuie la apărarea mai eficientă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale părţilor şi participanţilor în proces. Prin examinarea recursurilor de către Curtea Supremă de Justiţie. De menţionat. 4. 45 din Codul de procedură civilă). În cazul în care la examinarea recursului de către Curtea Supremă de Justiţie se constată una dintre circumstanţele enumerate la art. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie se va desesiza în favoarea Plenului. şi/sau această problemă trebuie să conţină o pondere imperioasă în cadrul contribuţiei pentru soluţionarea corectă a recursului respectiv. La explicarea acestui aspect trebuie pornit de la premisa instituită de art. în rezultatul căreia. (4) din Codul de procedură civilă). nu este în drept să strămute din oficiu sau să preia pentru examinare în procedura sa. Unul dintre efectele benefice ale reformei judiciare şi de drept. principiul imutabilităţii competenţei jurisdicţionale. Pentru ca recursul să fie pasibil de desesizare pentru examinare în Plen pe acest motiv este necesar ca această problemă să reprezinte o noutate. Nu pot fi calificate la acest capitol. în cadrul examinării unei pricini concrete. dar şi deciziile Curţii Supreme de Justiţie.442 alin. examinate conform Secţiunii I. totodată asigurând prin aceasta aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele (art. 442 alin. în acelaşi mod arbitrar. b) la soluţionarea recursului se ridică o importantă problemă de drept. care deşi suscită discuţii. hotărîrile.(3) din Codul de procedură civilă. majoritatea recursurilor sînt judecate de Curtea Supremă de Justiţie. instanţei supreme în stat.

Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie. completele se formează cu respectarea prevederilor art.recursurile declarate împotriva încheierilor emise în instanţele de apel. precum şi în procedura în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. acesta prezintă un interes deosebit pentru practica judiciară şi evaluarea dreptului. Reieşind din principiul imparţialităţii. adică practica să fie neunitară. după caz. introdusă prin noul Cod civil). 49 din Codul de procedură civilă. Admisibilitatea este un mijloc procedural novator pentru legislaţia moldovenească. se impune de menţionat. încât judecătorul care a participat la judecarea în fond a pricinii date nu poate participa la examinarea recursului în ordine de recurs.(2) din Codul civil). adică cel al aplicării normei respective. Referitor la interesul pentru evaluarea dreptului. 4. În acelaşi context este necesar ca litigiul respectiv să fi fost soluţionat în mod diferit de către instanţele judecătoreşti. constituie o etapă calitativ nouă în perspectiva ajustării legislaţiei R. în complet format din 5 judecători. care se regăseşte în procedurile civile ale majorităţii statelor europene.recursurile declarate admisibile împotriva deciziilor pronunţate de către curţile de apel se examinează de către colegiile respective lărgite. Totodată. că acest aspect include mai mult substratul strict juridic al unor norme legale.incidenţă la acest capitol. Admisibilitatea. recursurile în cauze civile care nu se întîlnesc în mod unitar. Colegiul civil şi de contencios administrativ sau. instituirea căreia. în complet de trei judecători.recursurile declarate împotriva hotărîrilor şi încheierilor emise de curţile de apel în primă instanţă. modul de formare a căruia se va expune la capitolul „Admisibilitatea” 5. astfel. decît substratul practic. . . în complet de trei judecători. chiar dacă litigiul respectiv este unitar. Completele de judecată la examinarea recursurilor se vor constitui conform dispoziţiilor art. situaţie care în concret se reflectă în tălmăcirea înţelesului general al unei norme juridice civile în raport cu principiile generale ale dreptului şi sensul legislaţiei civile (art. dacă implică aplicarea unor dispoziţii cu caracter novator pentru legislaţia ţării şi/sau sînt expuse într-un mod neclar în cadrul actului normativ (ex.5 alin. Admisibilitatea recursului se examinează în complet de 3 judecători.46 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor speciale din cadrul capitolului ce reglementează calea de atac a recursului.2 Compunerea completelor de judecată pentru examinarea recursurilor. 202 . examinează recursurile în completele de judecată constituite după cum urmează: . Moldova la standardele interneţionale.: uzucapiunea. susceptibile de recurs. dar sînt constituite în categorie de litigii datorită frecvenţei lor în arealul dimensional al litigiilor civile.

433 din Codul de procedură civilă. constituie o modalitate efectivă de control.(2) din Codul de procedură civilă va dispune admisibilitatea recursului. dacă reieşind din esenţa scriptică se poate deduce un temei de recurs. De asemenea. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage inadmisibilitatea recursului (exercitat conform Secţiunii a II-a) sau nu va fi susceptibil restituirii (conform Secţiunii I). neindicarea expresă nu poate constitui motiv de inadmisibilitate sau restituire. Dacă se constată prezenţa vreunui temei din cele prevăzute de art. fără a se examina temeinicia lor. care în toate cazurile trebuie să fie 203 .431 alin. 400 din Codul de procedură civilă existenţa acestor motive nu este constatată de completul care examinează admisibilitatea. încadrarea în temeiurile legale a motivelor invocate şi va face un raport verbal în faţa completului de judecată asupra admisibilităţii recursului.(2) din Codul de procedură civilă.440 alin. Termenul de exercitare a dreptului la recurs Codul de procedură civilă prevede termene diferite de depunere a cererilor de recurs. conform art. recursul se va respinge ca inadmisibil prin încheiere irevocabilă. deosebită de procedura premergătoare examinării cererii de recurs aferentă secţiunii 1 în care nu există procedura examinării admisibilităţii recursului.Instituirea procedurii admisibilităţii. sau altfel spus – termene generale. fără citarea părţilor. în caz contrar. 400 alin. Recursul înaintat în baza secţiunii 1-a nu este susceptibil de a fi respins prin decizie ca inadmisibil. Astfel. în dependenţă de Secţiunea conform căreia se va examina categoria respectivă de cereri. 2 şi 3) din Codul de procedură civilă. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă. în această etapă. conform art. 6.400 (alin. dar există situaţii derogatorii. în cel mult 3 luni. completul de judecată instituit conform art. asupra înlăturării posibilităţii examinării unor cereri de recurs depuse în mod nejustificat. adică fără a exista temeiuri de casare a hotărîrii. Procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului. adică chiar dacă scriptic aceste motive se regăsesc în art. dacă din conţinutul cererii rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs. Termenele de 15 zile (Secţiunea 1) şi 2 luni (Secţiunea 2) constituie regula în materia termenelor de depunere a recursului. pentru înlăturarea de la examinare a recursurilor depuse în mod abuziv sau cu invocarea unor motive aparente (formale). dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute în art. Procedura admisibilităţii se constituie ca o etapă premergătoare examinării recursului în cadrul Secţiunii a 2-a a capitolului XXXVIII. care se încadrează în limitele art. Judecătorul raportor va verifica. Admisibilitatea recursului se va decide în complet format din 3 judecători desemnaţi de preşedintele colegiului respectiv al Curţii Supreme de Justiţie.(1) din Codul de procedură civilă. Această procedură deţine rolul de filtru.439 alin. în cadrul secţiunii a II-a recursul se va examina sub aspectul admisibilităţii acestuia.

nefiind susceptibil de a fi restabilit în baza art. iar în cazul în care se pronunţă dispozitivul acesteia. reieşind din prevederile art. cînd pentru anumite categorii de recursuri sînt aplicabile alte termene. legea instituind cazuri de echipolenţă în privinţa momentului curgerii termenului de recurs pentru acelaşi act de dispoziţie. calcularea termenelor de 15 zile şi de 2 luni. Astfel. se consideră că. Pentru declararea recursului sînt aplicabile următoarele termene. fiind susceptibil de a fi restabilit.pentru recursurile împotriva deciziilor curţilor de apel – în cazul în care se pronunţă decizia motivată a instanţei de apel. 434 din Codul de procedură civilă. numai la cererea 204 . iar în cazul redactării deciziei. precum şi împotriva încheierilor susceptibile de recurs – 15 zile de la data comunicării hotărîrii motivate. se propune „de lege ferenda” – excluderea termenului respectiv din textul de lege. nerespectarea căruia nu atrage nici o sancţiune procesuală.expres prevăzute. iar termenul de 2 luni. de la momentul înştiinţării scrise a părţii despre semnarea deciziei redactate. termenul de atac este de 2 luni de la înştiinţarea scrisă a părţilor despre semnarea deciziei redactate. Într-o opinie. instanţele vor aplica dispoziţiile art. 116 din Codul de procedură civilă. iar termenul de depunere a recursului în cadrul Secţiunii a 2a este cel de 2 luni. . termenul de atac al acesteia este de 2 luni de la pronunţare. acest termen nu mai poate fi restabilit. Vom reproduce cîteva exemple practice. 434 alin. 434 din Codul de procedură civilă. se va efectua de la data pronunţării deciziei motivate. de fapt. ar constitui un termen suplinitor (prelungit prin voinţa legiuitorului). acesta este termenul de depunere a recursului în cadrul Secţiunii a 2-a. care sînt denumite termene speciale. Există discuţii contradictorii în privinţa naturii juridice a termenului de 15 zile prevăzut de art. termenul de 1 an fiind termen de decădere. pentru nuanţarea practică a cîtorva elemente a capitolului respectiv. Termenul de 2 luni este de decădere. pentru Secţiunea I. prevăzut de acelaşi text de lege. dacă legea nu prevede altfel. astfel. se consideră că. (1) din Codul de procedură civilă. termenul de 15 zile este un termen de recomandare. luînd în considerare că după expirarea unui termen de 1 an de la momentul în care a expirat termenul de depunere a recursului. dependent de anumite momente procedurale expuse. 425 şi 434 din Codul de procedură civilă în privinţa termenelor de depunere a recursurilor. iar în cazul termenului susceptibil de restabilire (15 zile în Secţiunea I). în cazul neexercitării dreptului la recurs în termenul de bază de 15 zile. Ne raliem la cea de-a doua opinie. se vor aplica dispoziţiile art.pentru recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă. cu o singură remarcă: pentru a nu se provoca diferite discuţii şi neclarităţi în legătură cu relevanţa şi natura juridică a termenului de 15 zile prevăzut de art. Reieşind din sensul art. Termenul de 15 zile.116 din Codul de procedură civilă. este un termen ce are natura juridică a unui termen de prescripţie. 425 şi 434 din Codul de procedură civilă: .402. 402. Într-o altă opinie.

recursul declarat de către ei (secţiunea II). dosarul nr. pe motivul omiterii termenului de adresare. dar a consultat executorul judecătoresc.11. 1 lit. 5 din Legea contenciosului administrativ. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 24. pentru a se putea verifica momentul de la care curge termenul de recurs. instanţa este obligată să emită dispozitivul. faptul dacă actul de dispoziţie supus recursului a fost pronunţat integral sau numai dispozitivul acestuia. în termenul stabilit de lege trebuie să întocmească hotărârea motivată şi dispozitivul (art. (c) din Codul de procedură civilă. se consideră inadmisibil. 241 din Codul de procedură civilă). reiterăm că această chestiune se examinează conform dispoziţiilor art. recursul se restituie recurentului. Din oficiu termenul nu poate fi restabilit. pe care generic le-am denumit în debutul capitolului – „termene speciale” (ex. Dacă recurentul solicită repunerea în termen. 68 al Codului electoral) În cazul omiterii termenului de declarare a recursului (pentru Secţiunea I). De asemenea trebuie să consemneze în procesul verbal al şedinţei. conform art. legea stabileşte termene mai scurte pentru exercitarea recursului. inclusiv de judecătorul.: hotărîrea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată în termen de 5 zile. hotărîrea judecătorească privind confirmarea sau infirmarea alegerilor locale şi validarea mandatelor. (6) din Codul de procedură civilă şi semnată de toţi judecătorii.2004 a dispus admiterea recursului înaintat de SRL „B-A” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17. 2r-326/04. Într-o altă situaţie. ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. În unele cazuri. 409 alin. În situaţia în care. persoana interesată se va repune în termen. dar restituit în mod greşit. 13 alin. poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile de la pronunţare. acesta se va restitui conform art. În caz contrar.434 din Codul de procedură civilă. recursul a fost depus cu respectarea termenului. conform art. care are opinie separată. despre semnarea hotărîrii redactate. Instanţa de recurs a admis recursul pe motiv că cu toate că a omis într-adevăr termenul de adresare în apel recurentul nu a consultat un avocat pentru a se adresa în instanţa superioară în grad. se va examina ca fiind depus în cadrul termenului legal stabilit.persoanelor care prezintă probe veridice prin care confirmă imposibilitatea de a depune recursul. 116 din Codul de procedură civilă. prin decizia 205 . după expirarea termenului de 2 luni. dacă există dovada înştiinţării scrise a acestora. care au participat la deliberare. iar ulterior.2003 prin care a fost restituit apelul înaintat de către recurent. Într-o speţă. În cazul adoptării dispozitivului. Dacă se constată că termenul de declarare a recursului a fost omis din motive întemeiate. 241 alin. precum şi prezenţa sau absenţa participanţilor la proces. Oricare ar fi temeiurile invocate de către părţi sau participanţii la proces.06. care trebuie să corespundă prevederilor art. prin încheierea instanţei de recurs şi recursul se examinează în fond.

pentru a nu se priva în mod abuziv. împotriva deciziilor instanţelor de apel (Secţiunea a II-a). recursul declarat. În aceeaşi ordine de idei. Totodată. s-a adresat cu plîngere la Ministerul Justiţiei. motiv pentru care a omis termenul de adresare în scopul exercitării căii de atac. 7. Considerăm acest temei de restabilire a termenului ca fiind neadecvat. 434 din Codul de procedură civilă. cu omiterea termenului prevăzut de art. aplicabil inclusiv pentru exercitarea căilor de atac. 116 din Codul de procedură civilă.2004. 116 din Codul de procedură civilă. sînt prevăzute limitativ la art. Motivele declarării recursului şi casării hotărîrii prevăzute de art.2004. termenele prevăzute de art. faptul că recurentul I. 402 şi 425 din Codul de procedură civilă sînt susceptibile de restabilire. Acest fapt. 400 din Codul de procedură civilă.05. poate fi declarat inadmisibil în baza art. iar în cadrul condiţiilor prevăzute de art.M. Încheierea de admitere a cererii de repunere în termen nu este susceptibilă de recurs. atît pentru hotîrîrile care nu sînt susceptibile de apel.(2) şi (3) din Codul de procedură civilă sînt identice. recurentul nu se încadrează. Astfel se impune necesitatea expunerii în cadrul deciziilor pronunţate în recurs în mod minuţios şi consecvent a temeiurilor soluţiilor pronunţate la judecarea acestor căi de atac. şi în loc să se adreseze la instanţa superioară în grad.Curţii Supreme de Justiţie din 01. se poate conchide că. nu a fost asistat de reprezentant. necesită a fi aplicate în strictă conformitate cu legislaţia. b) din Codul de procedură civilă. cu excepţia încheierii Curţii Supreme de Justiţie. în modul şi condiţiile de restabilire a termenelor de prescripţie prevăzut de art. în mod practic. Încheierea prin care este respinsă cererea de repunere în termen şi de restituire a recursului. recurentul fiind obligat să-şi sprijine cererea de recurs pe cel puţin unul din motivele legal prevăzute. Temeiurile declarării recursului. cu distincţiile condiţionate de Secţiunea în baza căreia se încadrează cererea de recurs respectivă.12. pe motiv că recurentul a omis termenul prevăzut de art. cît şi pentru încheierile susceptibile de recurs. a fost considerat ca motiv valabil invocat.400 alin. posibilitatea cetăţenilor de a-şi exercita liberul acces la justiţie şi parcurgerea triplului grad de jurisdicţie. 2r-249/04. cît şi pentru recursurile 206 . Temeiurile de declarare a recursului. 433 lit. poate fi desprins din decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25. după ce a fost declarat admisibil în mod eronat. 402 din Codul de procedură civilă. atît pentru recursurile împotriva hotărîrilor pentru care nu este prevăzută calea apelului. deoarece chiar dacă nu s-ar fi adresat executorului judecătoresc pentru consultaţie nimeni nu este absolvit de suportarea consecinţelor legii pe motivul necunoaşterii legii – „nemo cenzitur ignorare legem”. poate fi atacată cu recurs.08. .2004. şi care se încadrează în prevederile art. pronunţată în dosarul nr. prin care a fost respins recursul Primăriei Drăgăneşti împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 20. Dispoziţiile referitor la termenele de adresare cu recurs. 116 din Codul de procedură civilă.

după cum urmează: a) nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond (art.(4) din Codul de procedură civilă).(1) din Codul de procedură civilă.: nu s-a constatat existenţa prejudiciului în sumă de 2000 lei. în mod incidental (art.123 din Codul de procedură civilă sau fără a exista vreunul din temeiurile degrevării de probaţiune. pentru care legea prevede necesitatea existenţei unui înscris). a considerat elementele faptice ca fiind probate. pentru recursurile incidente Secţiunii I fiind incidente şi motivele art.(1) lit. cu excepţia temeiurilor legate de încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural. toate temeiurile prevăzute de art. b) nu au fost dovedite circumstanţele considerate de către prima instanţă ca fiind stabilite (art. reieşind din pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces. Pentru recursurile înaintate în ordinea prevăzută de secţiunea I-a pot fi invocate de către părţi şi alţi participanţi la proces. (ex. Motivele de recurs necesită să fie invocate expres de către subiecţii recursului. conform art. În continuare. d) din Codul de procedură civilă.: instanţa a considerat ca fiind dovedit dreptul de proprietate asupra autoturismului. determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate. 207 . cu toate că elementele probatorii lipsesc sau acestea există.(2) şi (3) din Codul de procedură civilă au caracter de concretizare a motivului de recurs prevăzut la art. dacă nu este invocat vreunul din temeiurile de recurs expres prevăzute de lege.400 alin. Temeiul respectiv de casare este prezent în cazurile în care instanţa inferioară a considerat greşit că părţile sînt degrevate de sarcina probei reieşind din aprecierea greşită a faptului existenţei vreunei situaţii din cele prevăzute la art. Este vizată nerespectarea de către prima instanţă a obligaţiei prevăzute la art. vom expune temeiurile de casare cu explicarea înţelesului acestora.(1) lit.împotriva deciziilor instanţei de apel.400 din Codul de procedură civilă.400 alin. verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Dispoziţiile art. care pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs.400 alin.400 alin. fapt ce contravine Regulamentului de înregistrare a mijloacelor de transport (pct. adică se va verifica atît legalitatea cît şi temeinicia hotărîrii. precum şi de la normele de drept material şi procedural aplicabile în cauză.118 alin.(3) din Codul de procedură civilă. reieşind din procura care mandatează pe pretinsul proprietar de a vinde autoturismul. Simpla nemulţumire a părţilor vis-a-vis de soluţia adoptată de instanţele inferioare nu poate constitui motiv de recurs. astfel că recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural.400 alin.400 alin.(1) din Codul de procedură civilă (ex.400 alin.(1) lit.122 alin. prevăzute la art. a)). avînd loc o devoluţiune generală (în fapt şi drept).(3) din Codul de procedură civilă despre determinarea definitivă a elementelor de fapt. pentru soluţionarea justă a pricinii. b) din Codul de procedură civilă).40). dar nu corespund exigenţelor prevăzute de lege.

contrar art. conform cărora printre alte elemente. însă instanţa greşit a aplicat analogia.). La acest temei pot apărea următoarele situaţii: . c) din Codul de procedură civilă cuprinde ambele înţelesuri relevate mai sus. fapt prin care s-au limitat anumite drepturi civile sau s-a stabilit răspundere civilă.(1) lit. se constată caracterul extensiv al noţiunii de „concluzii”. a pronunţat o altă soluţie ce nu corespunde celei adecvate rezultante din circumstanţele respective.care prevede ca mijloc de probaţiune unic a dreptului de proprietate asupra autoturismului înmatriculat – certificatul de înmatriculare). Sub acest aspect. Se reflectă în situaţia în care instanţa aplică o normă juridică care este străină de situaţia de fapt existentă în cazul dedus judecăţii.5 alin. fiindcă nu există similitudini între cele două categorii de raporturi prin esenţa lor (art.241 alin. Se are în vedere situaţia în care instanţa inferioară a constatat toate circumstanţele pricinii. aspect care este în strînsă legătură cu principiul aplicării legii civile în timp (neretroactivităţii). însă instanţa. deoarece. alcătuind-o prin analogie. iar instanţa a aplicat codul civil nou.există o reglementare expresă a raportului juridic litigios.5 alin. iar instanţa aplicînd norma respectivă a extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers – a exclus ipoteza concretă din aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă. din circumstanţele reţinute rezultă o anumită soluţie.(1) din Codul civil). Reieşind din aceste argumente.(5) din Codul de procedură civilă. f) a interpretat eronat legea. . fără ca instanţa să aplice o altă lege în locul celei incidente. expuse în hotărîre. în mod greşit. De fapt.400 alin. e) a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. g) a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului.prevederea legală. (de ex. Devine incident în cazul în care normei juridice aplicabile i s-a atribuit un mai mare grad de abstracţie sau aceasta suscită îndoieli la aplicare.: situaţia juridică s-a născut sub imperiul codului civil vechi. La acelaşi motiv se încadrează cazul în care hotărîrea şi-a pierdut fundamentul juridic. .instanţa a aplicat analogia. soluţia sau concluzia pronunţată în dispozitiv depinde de concluziile asupra circumstanţelor din partea motivată.(3) din Codul civil. d) instanţa nu a aplicat legea. la o ipoteză ce nu intra în aria de ipoteze acoperite de norma respectivă. la care s-a raportat instanţa. c) concluziile primei instanţe.(6) al aceluiaşi articol vorbeşte despre concluzia instanţei referitor la admiterea sau respingerea acţiunii. Constituie motiv de casare incident în cazul în care actul normativ aplicabil în litigiul dedus judecăţii nu şi-a găsit aplicarea în cadrul hotărîrii. 208 . care trebuia să fie aplicată. în final. sînt relevante dispoziţiile art. noţiunea de „concluzii” de la art. partea motivată a hotărîrii cuprinde circumstanţele pricinii şi probele pe care se întemeiază concluziile ei referitor la aceste circumstanţe. este imposibilă de aplicat în cazul concret dedus judecăţii. iar pe de altă parte alin. sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

h) pricina a fost judecată de un judecător care nu era în drept să participe la examinarea ei. Dacă majoritatea participanţilor la proces cunosc o altă limbă decît cea de stat (ex. 209 .instanţa care a soluţionat cererea de recuzare. i) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces. caz în care se va casa. a dreptului la apărare şi a unui proces echitabil. acest fapt nu va constitui motiv de casare. Temeiul este incident. 49 din Codul de procedură civilă). legea nu prevede expres reglementarea raportului juridic respectiv. iar instanţa nu a emis hotărîrea şi în limba de stat. Aplicarea este eronată. a respins-o în mod neîntemeiat. . j) la judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului. dar nici aplicarea analogiei legii nu este posibilă. pentru ca temeiul respectiv să fie aplicabil. care cuprinde următoarele ipoteze: . .persoanei interesate.procesul s-a desfăşurat într-o altă limbă. căruia nu i s-a comunicat locul.Prin aplicare a analogiei dreptului.a fost înaintată o propunere de recuzare.a participat repetat la judecarea aceleaşi pricini (art. data şi ora şedinţei – motiv aplicabil în cazul în care instanţa inferioară nu a respectat dispoziţiile art. recurată o dată cu fondul (art.procesul s-a desfăşurat într-o altă limbă decît cea de stat.urma să se abţină de la judecarea pricinii în baza temeiurilor art. aceasta nefiind acceptabilă pentru majoritatea participanţilor. 2 din Codul civil). soluţionînd cauza fără a respecta procedura de soluţionare a cererii.53 alin. încălcîndu-se principiile contradictorialităţii. atunci cînd judecătorul: . iar ca rezultat participantul la proces a fost privat de dreptul participării în proces. nu i s-a asigurat prezenţa interpretului. motivul invocat în casare. caz în care litigiul se va soluţiona conform principiilor generale şi a sensului legislaţiei civile (art. Este suficient ca un singur judecător din cadrul completului să nu fi avut dreptul la participare. . . precum că acesta nu a fost citat personal. însă instanţa a neglijat-o. cît şi pentru exprimarea în judecată. 50 din Codul de procedură civilă. va constitui temei al casării. atît pentru a face cunoştinţă cu lucrările dosarului.(2) din Codul de procedură civilă). care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat.52 alin.: rusa) şi procesul se desfăşoară în limba respectivă. Dacă citaţia a fost expediată numai reprezentantului participantului în proces.(5) din Codul de procedură civilă). pînă la începerea dezbaterii în fond (art. 5 alin. fără a fi expediată şi participantului. se înţelege situaţia cînd. încheierea respectivă.102-105 din Codul de procedură civilă. dacă principiile şi sensul legislaţiei sînt aplicate neadecvat la ipoteza concretă dedusă judecăţii. în recurs. .

C. 2 şi 10 din Hotărîrea Plenului nr. însă temeiurile procedurale prevăzute de art. Simplul dezacord nu suscită casarea soluţiei recurate. dar aceasta nu aparţine judecătorului. motivîndu-se prin faptul că în cerere nu sînt indicate careva temeiuri juridice de casare a încheierii.În cadrul aprecierii temeiului de casare respectiv. Temeiurile casării prevăzute la art.08.2004 a fost admis recursul declarat de către C. relevante. Vom expune cîteva exemple din practica judiciară.185 alin.1999 „Cu privire la respectarea legislaţiei privind utilizarea limbilor în instanţa de judecată”. împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău 25. pe cale incidentală.12. Se referă la lipsa procesului verbal al şedinţei în care s-a pronunţat hotărârea. 12 din 09. cel invocat din oficiu.400 alin.2 lit. prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01. l) hotărîrea nu este semnată de judecător sau este semnată de judecătorul nemenţionat în hotărîre. Se va considera. indiferent că nu au fost indicate de recurenţi. lipseşte de pe hotărîre.C. k) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces – este cazul în care prin actul de dispoziţie a instanţei (hotărîrea) a fost atinsă esenţa dreptului cel puţin a unei persoane.(4) din Codul de procedură civilă.2003 prin care a fost restituită cererea de apel a recurentei pe motiv că nu dispune de capacitatea deplină de exerciţiu. Spre exemplu. împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 11.există o semnătură pe hotărîre. recurentul susţinînd faptul că încheierea este neîntemeiată. .400 alin. contrar dispoziţiilor art. din deciziile pronunţate în recurs.2004 a fost decisă respingerea recursului declarat de T. Temeiul respectiv comportă următoarele situaţii: . referitor la temeiurile casării deciziilor în recurs. instanţa neîndeplinind una dintre sarcinile pregătirii pricinii pentru dezbateri (art. instanţele judecătoreşti se vor călăuzi de explicaţiile din pct.(4) din Codul de procedură civilă.05. c) din Codul de procedură civilă) în raport cu persoana respectivă. care a participat la deliberarea hotărîrii (judecătorul menţionat în partea introductivă a hotărîrii).238 alin.2r-339/04. 210 .400 alin. în general. precum şi în cazurile în care nu sunt reflectate explicaţiile părţilor. Astfel.2004 în dosarul nr. prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26.(1) şi (2) din Codul de procedură civilă necesită a fi invocate de către recurent.12. Un sub capitol al capitolului motivelor de casare se axează pe soluţiile în care recurenţii invoacă în cadrul cererilor de recurs motivele prevăzute de art. m) în dosar lipseşte procesul verbal al şedinţei de judecată.400 alin. că lipseşte procesul-verbal şi în cazul în care nu este semnat de preşedintele şedinţei sau grefier. Temeiul admiterii recursului a fost altul decît cel invocat de recurentă şi anume.04.semnătura judecătorului.(3) din Codul de procedură civilă pot fi invocate şi din oficiu conform art. deoarece încheierea de restituire a cererii de apel urma a fi soluţionată în complet de 3 judecători. de instanţa de recurs privind neconstituirea completului de judecată conform legii. astfel că la examinarea recursului se va verifica dacă nu este prezent vreunul din temeiurile procedurale de casare. dar nu de un singur judecător.

în privinţa termenului transmiterii dosarelor la instanţa superioară. trebuie să expedieze imediat dosarul. Cererea se depune în atîtea exemplare cîţi participanţi la proces sînt. În momentele procedurale prevăzute de alineatul precedent.(2) din Codul de procedură civilă). este constituită de temeiurile nerespectării normelor procedurale referitoare la atragerea persoanelor cărora li s-au afectat drepturile prin hotărîre precum şi citarea nelegală a participanţilor la proces (art. precum şi a principiului celerităţii soluţionării cauzelor. dosarul necesită a fi expediat. a) din Codul de procedură civilă. d) din Codul de procedură civilă). Cererea de recurs (Secţiunea I) se va depune la instanţa a cărei hotărîre sau încheiere se atacă. după expirarea termenului de recurs pentru toţi participanţii la proces. instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. anexîndu-se: originalul chitanţei fiscale. 8. de către instanţele judecătoreşti a căror acte de dispoziţie se atacă cu recurs. Cuprinsul.406 alin.54/255 COOP şi casate hotărîrile instanţelor inferioare cu trimitere la rejudecarea cauzei în fond pe motiv că nefiind indicate legile de care s-au călăuzit instanţele de fond în recurs este imposibil de verificat legalitatea acestora.(2) lit. Astfel. în termen de 15 zile expediază dosarul. recursurile se depun la Curtea Supremă de Justiţie. instanţa judecătorească inferioară. Secţiunea II – imediat ce s-a primit solicitarea). În rezultatul studierii practicii judiciare referitoare la tematica aplicării legislaţiei în recurs. împreună cu recursul la instanţa competentă de a examina recursul (art. dar nu şi temeinicia. s-a constatat că ponderea preponderentă în cadrul temeiurilor de casare.400 alin.2ra-676/04 a dispus admiterea recursului APLP nr. prin care se confirmă achitarea taxei de stat. Considerăm că neindicarea legii materiale aplicabilă ar putea fi inclusă ca temei de casare în art. O altă problemă apărută în practica de casare în recurs este legată de situaţia în care nu este indicată legea materială pentru soluţionarea litigiului nefiind clar deductibil ce lege a aplicat prima instanţă.400 alin.400 alin. cu excepţia cazurilor în care subiecţii sînt scutiţi. Curetea Supremă de Justiţie prin decizia din 12. Respectarea celerităţii imediate. de la achitarea 211 . în scopul asigurării respectării termenului rezonabil general de examinare a pricinii (art. (Secţiunea I – 15 zile. în cadrul secţiunii II unde se examinează numai legalitatea deciziei. Acest temei de casare a fost încadrat la art. În prima situaţie. se impune imperios. Numai în cazul atacării deciziilor curţilor de apel (Secţiunea a II-a). conform legii. depunerea şi restituirea cererii.2004 în dosarul nr. în urma depunerii recursului de către persoana interesată.(3) lit.(1) din Codul de procedură civilă. a). aplicate în recurs.05. după primirea solicitării din partea Curţii Supreme de Justiţie.6 CEDO).(2) de „lege ferenda” pentru a oferi certitudinea şi consecvenţa necesară unui act de dispoziţie judecătoresc şi de asemenea pentru a facilita controlul judiciar al actelor judecătoreşti respective. În cel de-al doilea caz. Cererea de recurs.

sau după caz. denumirea. este recomandabil de indicat şi prenumele acestuia. În cazul în care.acesteia. Se prezumă că data indicată în cerere este similară cu cea a înregistrării. cu includerea cerinţelor recurentului. Indicarea este obligatorie. În cazul reprezentantului legal. argumentele admiterii sau respingerii hotărîrii. a dovezii plăţii taxei 212 . dacă recursul se exercită prin reprezentant. se prefigurează o individualizare a hotărîrii supuse recursului. în cadrul Secţiunii 1. 437 din Codul de procedură civilă. recurentul sau reprezentantul acestuia şi-au schimbat domiciliul avut la judecarea în fond sau apel a cauzei. data pronunţării hotărîrii atacate. precum şi a: împuternicirilor reprezentantului. adresa lor.437 alin. se va indica instanţa a cărei act de dispoziţie se atacă cu recurs. dacă recursul se exercită prin reprezentant. Faptul că recurentul a indicat o altă dată decît cea în care a înregistrat cererea în modul stabilit. se va anexa dovada respectivă. 405. argumentul ilegalităţii sau netemeiniciei hotărîrii atacate. Dacă cererea se depune prin reprezentant. solicitările recurentului. cu trimiterea la numărul. s-ar recomanda de indicat şi numărul dosarului. e) ale textelor de lege respective. elementele componente stipulate la art. iar în cadrul Secţiunii a 2-a – Curtea Supremă de Justiţie. data pronunţării şi dispozitivul hotărîrii. ce rezultă din această motivare. nu prezintă importanţă juridică. În cazul reprezentării. Aceste elemente. Se menţionează că elementul respectiv. Cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi să cuprindă.(1) din Codul de procedură civilă. neexistînd distincţie de valoare juridică. denumirea instanţei care a emis hotărîrea în fond. se repetă şi la lit.405 alin. Inexistenţa oricăruia dintre elementele cererii. se va menţiona această circumstanţă. în mod obligatoriu. numele. domiciliul ales. Elementele componente ale cererii de recurs sînt următoarele: denumirea instanţei la care se depune recursul. d) ale art. propunerile respective. fiind inadmisibilă deducerea elementelor respective din cadrul conţinutului scriptic al cererii. data şi emitentul procurii. numele sau denumirea intimatului şi adresa lui. Se reiterează faptul că. calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei ale cărei interese le reprezintă. reprezintă partea motivată a cererii. data declarării recursului şi semnătura recurentului. Cu toate că legea prevede ca element component numai numele recurentului. ca unică instanţă ce examinează cererile de recurs în cadrul acestei secţiuni. prevăzut la lit. cererea poate fi semnată de recurent sau reprezentantul său. precum şi împuternicirile legale ale reprezentantului. esenţa şi temeiurile recursului. La această liniuţă. Prin aceste elemente.(1) şi art. urmează să se indice noul domiciliu.

408 alin. (3) din Codul de procedură civilă încheierea de a nu se da curs cererii poate fi atacată cu recurs numai dacă face imposibilă judecarea de mai departe a pricinii. 438 alin. Depunerea repetată a recursului (în cadrul secţiunii I). cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Astfel. care va înregistra intentarea procedurii de recurs. se va înregistra la Secţia Grefă a Curţii Supreme de Justiţie. sau instanţa de fond a dispus 213 . Spre deosebire de secţiunea II-a.1 Suspendarea executării hotărîrii în recurs. Judecarea de mai departe a pricinii. în Secţiunea a 2-a.(1) din Codul de procedură civilă). instanţa de recurs va restitui cererea recurentului. Recursul exercitat în temeiul secţiunii I. este admisă depunerea repetată a recursului. este imposibilă numai dacă cererea a fost restituită pentru: depunerea cererii cu nerespectarea termenului legal pentru declararea recursului respectiv. conform art.constituie motiv de restituire a cererii de recurs înaintată în conformitate cu secţiunea II-a.256 din Codul de procedură civilă. instanţa va dispune prin încheiere să nu se dea curs cererii. (3) Codul de procedură civilă. de 7 zile. în cazul neîndeplinirii condiţiilor enunţate mai sus pentru această secţiune. după înlăturarea neajunsurilor.403. iar după verificarea îndeplinirii condiţiilor enunţate şi constatarea îndeplinirii lor Secţia Grefă va remite recursul cancelariei Colegiului respectiv. este permisă depunerea repetată. în atîtea exemplare. Dacă nu au fost înlăturate neajunsurile stabilite în termenul indicat în încheiere. dacă nu a expirat termenul de 2 luni prevăzut la art.de stat . Cererea de recurs. suspendă executarea hotărîrii. Instanţa de recurs (Curtea Supremă de Justiţie). este posibilă numai în cazuri în care s-a dispus de a nu se da curs cererii de recurs împotriva unor încheieri date în primă instanţă care la rîndul lor nu împiedică desfăşurării în continuare a procesului (art. cîţi intimaţi sînt. În cazul restituirii recursului. conform art. 434 din Codul de procedură civilă care este un termen de decădere. Susceptibilitatea recursului de a suspenda executarea hotărîrii diferă pentru cele două categorii de recursuri. în acest context. de regulă. 8. Reieşind din prevederile art. iar recurentul nu a solicitat repunerea în termen. recurentul a solicitat restituirea recursului pînă la dezbaterea în fond a recursului de către instanţa de recurs. în interiorul termenului legal stabilit. de regulă.438 alin. în termen maxim de 5 zile de la depunere. conform secţiunii a II-a. se vor anexa noile înscrisuri în original şi copiile de pe înscrisuri. va restitui cererea printr-o adresă semnată de preşedintele sau vicepreşedintele colegiului respectiv. conform art. momentul sesizării instanţei de recurs nu coincide momentului intentării procedurii de recurs.423 alin.(2) din Codul de procedură civilă. În celelalte cazuri de restituire. Aceste cazuri se referă la situaţiile în care hotărîrea este „de jure” cu executare imediată. conform art. acordînd recurentului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. La cererea de recurs depusă în cadrul Secţiunii 1. în cadrul secţiunii I-a.

demolarea construcţiei şi altor bunuri imobile.(4) 214 . suma pierdută în folosul părţii adverse încasîndu-se din restul sumei depusă în calitate de cauţiune.437 alin.strămutarea de hotare. prevăzute de art. Conform art. indiferent de soluţia adoptată. în cazul cîştigării parţiale a procesului – i se va restitui suma aferentă pretenţiilor cîştigate. şi ca cerere adresată autorităţii judecătoreşti. se impune cu taxă de stat. cu excepţia cazurilor în care legea prevede scutirea de la plata taxei de stat.(1) al Legii taxei de stat. Reieşind din prevederile art. Certificatul emis de Oficiul de executare constituie dovada depunerii cauţiunii. conform legii. La depunerea cererii de recurs se va anexa dovada achitării taxei de stat aferente (chitanţa în original). în privinţa sumei cauţiunii se va proceda în felul următor.(3)-(7) din Codul de procedură civilă. Aşa cum rezultă din conţinutul normelor enunţate. de regulă. pînă la soluţionarea irevocabilă a litigiului.5% din valoarea sumei contestate. soluţionîndu-se prin încheiere nesusceptibilă de atac. ca cerere în exercitarea unei căi ordinare de atac.alte cazuri expres prevăzute de lege. . să dispună suspendarea executării hotărîrii atacate. cuantumul taxei de stat constituie 50% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri). Cererea de recurs.distrugerea de plantaţii şi semnături. în cazul casării hotărîrii atacate.2 alin. Cererea de suspendare a executării hotărîrii poate fi înglobată în cadrul cererii de recurs sau poate fi formulată separat.2 Impunerea cu taxă de stat a cererii de recurs. Instanţa investită cu examinarea recursului împotriva deciziilor curţilor de apel sînt în drept.404 alin. amînarea şi eşalonarea judecătorească a taxei. 8. prevederile referitoare scutirea.3 alin. cu excepţia cazului în care are ca obiect: . astfel că în cazul în care una dintre părţile litigante contestă în cadrul cererii de recurs numai o parte a sumei sau obiectivului material al litigiului.85 alin. cuantumul va constitui 50% din suma contestată. conform art. nu suspendă executarea hotărîrii. .(2) din Codul de procedură civilă şi art. mărimea şi cu efectele prevăzute de art.executarea imediată. cu condiţia depunerii unei cauţiuni în modul. taxa achitată se va calcula în felul următor: 50% din 3% rezultă 1. la cererea recurentului.l) al Legii sus menţionate.(1) lit. în dependenţă de îndreptăţirea persoanei care a depus cauţiunea: persoana respectivă a pierdut procesul – din suma respectivă se va executa hotărîrea.(2) din Codul de procedură civilă. în cazurile de dispunere a executării imediate facultative prevăzute de art.435 alin.257 din Codul de procedură civilă. . cauţiunea nu se va restitui. act care se anexează la cererea de recurs. Recursul exercitat în procedura stabilită de secţiunea II-a. iar în cazul în care litigiul dedus judecăţii are caracter patrimonial. deponentul cauţiunii a cîştigat procesul – suma cauţiunii se restituie acestuia. Cererea de suspendare a executării hotărîrii se examinează fără citarea părţilor. După pronunţarea unei hotărîri irevocabile.

conform art. pentru a stabili cu certitudine dacă s-a achitat taxa de stat pentru exercitarea căii de atac.B.09. dacă această compensare se impune.86. Restituirea eronată a cererii a fost constatată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11. privind încasarea forţată a salariului. Reiterăm că.: persoana fizică şi persoana juridică.şi art.2003 în acţiunea L. în instanţa de recurs. pe motivul neachitării taxei de stat. decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22. iar scutirile de la art. împotriva Direcţiei respective. aplicînd cota procentuală de 50%.11. instanţa de recurs nu este ţinută de suma reală achitată în primă instanţă. Recursul împotriva încheierilor supuse acestei căi de atac sînt scutite de taxa de stat conform art. împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 22. Dacă reclamantul este scutit de către judecător.07.04. taxa se va încasa raportat la cuantumul pe care l-ar fi datorat subiectul care a înaintat acţiunea în primă instanţă (raportat la exemplul de mai sus şi presupunînd că acţiunea a fost înaintată de către persoana fizică. în recurs acesta va achita 50% din cuantumul pe care acesta lar fi achitat dacă nu ar fi fost scutit. numai la depunerea cererii de chemare în judecată. ci de suma datorată conform legii la depunerea în primă instanţă. pentru că s-ar putea ca prima instanţă să fi încasat greşit taxa de stat. partea interesată va dispune de dreptul de a solicita încasarea cuantumului taxei de stat aferent.(1) au incidenţă numai în cazurile în care se stabileşte expres scutirea şi pentru contestarea hotărîrilor.09. 2004 a dispus restituirea cererii de apel înaintată de către DLC împotriva hotărîrii Judecătoriei Soroca din 04. iar instanţa de apel nu a concretizat destinaţia acestei taxe şi nu a solicitat originalul chitanţei de plată. Alt exemplu analizat prin prisma simetriei procedurale: Curtea de Apel Bălţi prin încheierea din 02. persoana juridică la depunerea recursului va achita 50% din suma de 150 lei. motivat pe faptul că în dosar există anexat originalul chitanţei de achitare a taxei de stat achitată în termenul de 14 zile stabilit de instanţa de apel pentru înlăturarea neajunsurilor.2004 de restituire a cererii de apel. 215 .3 alin.2004.85 alin. Instanţa de recurs a motivat prin faptul că. În cazul în care.(1) lit.2004 s-a admis recursul declarat de către M. Dacă cuantumul taxei este diferit în raport de subiecţii impunerii (ex. nu au incidenţă la depunerea cererii de recurs. n) din Codul de procedură civilă. Într-un exemplu. Bonul de plată se va prezenta în original.(1) lit. acţiunea fiind înaintată de către un subiect. dar este contestată în recurs de către alt subiect. prin decizie suplimentară. a) al Legii taxei de stat achită nu mai puţin de 150 lei şi respectiv 15 salarii minime egale cu 270 lei). instanţa de recurs a soluţionat cauza fără a se pronunţa asupra compensării cuantumului taxei de stat.85 alin. Procedura de examinare a recursului Procedura examinării recursului diferă. la dosar există o copie a chitanţei de plată a taxei de stat. dar nu din suma de 270 lei). în dependenţă de Secţiunea conform căreia se examinează recursul. 9.P.

numai în măsura în care aceste motive se regăsesc în cadrul procedurii de recurs. dispoziţiile art. pentru a se respecta legea în privinţa citării prin scrisoare recomandată şi comunicarea efectivă a actelor procedurale. se impune modificarea art. dacă instanţa de recurs constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de citare (ex: lipsa la dosar a cotorului cu semnătura persoanei citate). 414 alin. 100-105 se vor aplica în mod corespunzător.130 din Codul de procedură civilă.. prevăzute de art. nesusceptibilă de recurs. recursul avînd efect devolutiv şi în ceea ce priveşte persoanele care nu au declarat recurs (art. în cadrul apărării adecvate a drepturilor şi intereselor justiţiabililor. motiv de amînare a constituit 216 . legal citat. în baza materialelor din dosar şi a noilor înscrisuri prezentate de către părţi.400 alin. Numai prin respectarea dispoziţiilor procedurale respective. prezintă o deosebită importanţă practică.(2) din Codul de procedură civilă). Imposibilitatea de prezentare în şedinţă. Spre exemplu. în sensul art. se poate pronunţa o soluţie legală şi fără încălcarea dreptului la un proces echitabil a participanţilor la proces. dar şi pentru a asigura dreptul justiţiabililor la un proces echitabil şi a respecta principiile contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în proces. prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14.410 alin. Secţiunea I-a. Instituţia amînării în cadrul examinării recursului. se vor considera înscrisurile prezentate după pronunţarea hotărîrii. deoarece la dosar nu există dovada de primire. Noile probe se vor administra cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a egalităţii părţilor în proces şi se vor aprecia conform art.10.410 alin. recursul a fost admis pe motivul încălcării normelor procedurale de citare. instanţa va verifica în limitele cerinţelor înaintate şi a motivelor invocate (cu excepţia art.(4) din Codul de procedură civilă). prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20.(1) din Codul de procedură civilă. soluţie cu care suntem pe deplin de acord. reieşind din dificultăţile financiare care sînt suportate. Amînarea judecării recursului se va dispune prin încheiere. 208 din Codul de procedură civilă. Reieşind din prevederile art. Spre exemplu.În cadrul examinării pricinii în recurs. Amînarea examinării pe motivul neprezentării reprezentantului părţii se poate efectua numai o singură dată. nu împiedică examinarea recursului. Examinarea cauzei în recurs poate fi amînată pe motivele prevăzute la art.2004 pronunţată în dosarul nr. În privinţa citării şi a comunicării actelor de procedură în recurs. astfel că.B. 102-107 din Codul de procedură civilă. 2r-176/04. Considerăm că. (1) din Codul de procedură civilă neprezentarea participanţilor la proces sau a reprezentantului acestuia. vom prezenta cîteva speţe cu relevarea unor probleme practice. legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe. Înscrisuri noi. se va aprecia ca motiv numai dacă este reală şi justificată (ex: caz de boală). 100 din Codul de procedură civilă sau alocarea surselor financiare necesare pentru a se îndeplini prevederile legale. cu indicarea motivelor amînării.2004 a fost dispusă amînarea examinării recursului lui Gh. precum şi neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de comunicare a actelor procedurale (cererea de recurs şi noile înscrisuri) suscită amînarea examinării recursului.06.

de la I. lipsind dovezi de confirmare a citării acestuia. 3) din Codul de procedură civilă. 400 alin.neprezentarea pîrîtului. 4) din Codul de procedură civilă. Curtea de Apel Cahul prin decizia din 25.410. dacă casarea hotărîrii supusă recursului. înrăutăţind situaţia recurentei în propriu recurs. 442 din Codul de procedură civilă. a declarat recurs împotriva încheierii respective. 410 din Codul de procedură civilă şi cele de la art. despre schimbarea modului de executarea a hotărîrii de încasare a pensiei alimentare de la ¼ din venituri în sumă bănească fixă în cuantumul de 200 lei lunar în folosul lui N. (4) din Codul de procedură civilă necesită a fi coraborate şi aplicate prin prisma principiului disponibilităţii drepturilor participanţilor la proces. art. prin soluţionarea recursului. 3) din Codul de procedură civilă care prevede imposibilitatea agravării situaţiei în propriul atac.04. de cele ridicate din oficiu de către instanţă.11. O chestiune discutabilă la acest capitol. 410 alin. prevederile art. Instanţa de recurs nu poate înrăutăţi situaţia părţii în propria cale de atac. iar în cadrul Secţiunii 1. corectitudinea aplicării şi interpretării normelor de drept material şi proceduralin. cu excepţia situaţiei în care recurentul îşi exprimă acordul de voinţă în acest sens şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces (art. soluţie care înlătură aparenţa caracterului dezavuator al art. 400 alin.410 alin. ar fi în defavoarea persoanei care a depus recursul.(3) din Codul de procedură civilă. 400 alin. instanţa nu va putea din oficiu să invoce temeiurile procedurale de casare.R. de prevederile art. Imposibilitatea agravării situaţiei în propriul recurs prevăzută de art. în baza materialelor din dosar. N. 4) în raport cu art. nu rejudecă pricina în fond. Relevăm o speţă pentru comprehensibilitatea acestui principiu. Instanţa va verifica în limitele recursului declarat.2004. Instanţa. O altă problemă încorporată acestui subcapitol este legată de situaţia în care au fost invocate mai multe temeiuri de casare. ar fi stigmatizarea prevederilor art. în cazul în care prin invocarea acestor motive s-ar crea o situaţie mai grea părţii care a depus recurs.2004 a dispus micşorarea cuantumului stabilit de primă instanţă de la 200 lei pînă la 50 lei. care figurează în literatura de specialitate drept un principiu „non reformatio in peius”. Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 20. 410 al 3 din Codul de procedură civilă). 410 alin. Suntem de părere că. care prevede posibilitatea ridicării din oficiu a temeiurilor procedurale de casare a hotărîrii. astfel că. temeiul respectiv fiind invocat expres în art. cu pronunţarea unei noi hotărîri de încasare a sumei băneşti fixe inclusiv pe perioada 1994-2004.L. reieşind din prevederile art.(2) din Codul de procedură civilă. ci controlează hotărîrea recurată în raport de motivele de casare invocate de recurent.2004 a fost admis demersul executorului judecătoresc S. să acorde reclamantului o sumă mai mare prin pronunţarea unei noi hotărîri. chiar dacă pîrîtul care a făcut recurs nu s-a opus la discutarea pretenţiilor majorate. de exemplu.S. solicitînd casarea parţială a încheierii primei instanţe. este sau nu obligată instanţa să 217 .05. Decizia respectivă a fost casată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17. eventual. astfel. La examinarea recursului instanţele nu vor administra probe noi cu excepţia înscrisurilor posibile prezentării în secţiunea I.414 alin.R. şi a noilor înscrisuri prezentate.

Evidenţiem faptul că dispoziţiile art. . cu trimitere la rejudecare a cauzei la instanţa de fond. inclusiv să ia în considerare temeiurile pasibile a fi ridicate din oficiu. limitarea 218 .de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii. obiectului acţiunii sau înaintarea unor pretenţii noi este inadmisibilă. efectuat de către judecătorul desemnat de către preşedintele sau vicepreşedintele Colegiului. concentrate la obiectul şi motivele recursului. nici părţile dar nici instanţa din oficiu nu dispun de posibilitatea de a efectua următoarele acte procedurale: . în modul prevăzut de art.de a schimba calitatea părţilor în proces. Schimbarea temeiului.(1) din Codul de procedură civilă). .48 din Codul de procedură civilă cererile şi demersurile participanţilor la proces. începe cu deschiderea şedinţei publice de judecată. pronunţîndu-se asupra lor numai după punerea în discuţie. în ordinea stabilită de art. afişată înainte de începerea şedinţei de judecată. Raportul asupra pricinii. Examinarea recursului.416 alin. în ordinea stabilită conform listei cauzelor examinate în recurs. cu respectarea contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în proces (art. în cazul în care numai un motiv este suficient pentru casarea hotărîrii? Suntem de părere că instanţa de recurs este obligată să examineze toate temeiurile de casare. Pledoariile ţinute în faţa instanţei de recurs trebuie să fie concise. obiectului acţiunii sau avînd ca obiect pretenţiile noi inadmisibile de recurs. În instanţa de recurs. După deschiderea şedinţei de judecată şi strigarea părţilor şi a participanţilor la proces. necesitatea participării la judecarea recursului prin intermediul avocatului sau a altui reprezentant licenţiat în drept. se va proceda la citirea raportului asupra pricinii.415 alin. Ulterior se vor striga părţile procesuale şi participanţii la proces. are caracter facultativ în privinţa soluţiei ce se va adopta de către instanţa de recurs. Astfel. se va verifica prezenţa acestora. recurentul dispunînd de dreptul de a înainta o nouă acţiune cu schimbarea temeiului. Examinarea pricinii în recurs se va desfăşura conform dispoziţiilor procedurale aplicabile judecării apelului. Dacă necesitatea schimbării calităţii părţilor rezultă din dezbateri.examineze toate motivele invocate sau ridicate din oficiu.(1) din Codul de procedură civilă.(3) din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituţionale.de a se înainta pretenţii noi. instanţa de recurs va decide admiterea recursului şi/sau pentru alte motive decît cele invocate de către recurent. dispoziţii devenite nule. Instanţa de recurs va soluţiona. Ulterior constatării posibilităţii examinării recursului în şedinţa respectivă.444 alin. iar în cazul absenţei – faptul dacă au fost legal citaţi.416 alin. Tuturor participanţilor prezenţi în sala de şedinţă trebuie să li se ofere posibilitatea de a-şi exprima opinia vis-a-vis de cererea sau demersul respectiv.(3) şi art. inadmisibilitatea acestora neavînd autoritate de lucru judecat. în măsura în care aceste dispoziţii nu contravin capitolului ce reglementează calea de atac recursul.

precum şi tranzacţia încheiată între părţi (art. instanţa se va retrage în camera de deliberare. în dependenţă de aspectele care necesită a fi elucidate şi de calitatea acestora în proces. conform art. 236 al (1) din Codul de procedură civilă. După ascultarea replicilor. deliberarea şi pronunţarea poate fi amînată pe un termen de 10 zile. Procedura deliberării. 443 din Codul de procedură civilă). în cadrul luărilor de cuvînt se abat de la expunerea problemelor de drept sau dacă argumentele expuse nu au legătură cu temeiurile invocate în cadrul cererii de recurs. legea instituie.pledoariei la 30 de minite. este identică cu cea prevăzută pentru examinarea cauzei în apel.444 alin. În recurs. ca şi în cazul apelului. în cazul în care aceştia.303-XV din 23. în instanţa de recurs fiind necesară întotdeauna o cerere scrisă. 411. posibilitatea retragerii şi renunţării la recurs. Judecătorii care nu sunt de acord cu soluţia la care s-a ajuns în urma deliberării.2004 a fost instituit un nou conţinut al art. Participanţii la proces prezenţi în şedinţa de judecată şi reprezentanţii lor. cu deosebirea ce constă în faptul că retragerea.: complexitatea cauzei). aspect confirmat prin semnătură de primire În cazul căii de atac a recursului.(3). Ordinea ascultării celorlalţi participanţi la proces. apoi intimatul şi reprezentantul său. dispun de dreptul de a formula opinie separată. instanţele a căror acte de dispoziţie sînt recurabile. dar în prezenţa unor motive întemeiate (ex. depusă de către recurent sau mandatarul special cu încetarea prin încheierea irevocabilă a procedurii de recurs. în situaţia pronunţării integrale în şedinţă a actelor respective. acest fapt se fixează în procesul –verbal al şedinţei sub semnătura părţilor.09. Prin Legea nr. precum şi posibilitatea arbitrară a preşedintelui şedinţei de a limita pledoaria – au devenit nule. cereri care se vor examina conform prevederilor art. 219 . în alte cazuri explicaţiile participanţilor la proces nu sînt pasibile de a fi limitate.375 din Codul de procedură civilă. Pentru asigurarea certitudinii momentului de la care va curge termenul de recurs. Instanţa de recurs este în drept să pronunţe dispozitivul deciziei sau a hotărîrii. părţile şi participanţii la proces dispun de dreptul la o singură replică asupra problemelor apărute în timpul dezbaterilor. vor lua cuvîntul în următoarea ordine: recurentul şi reprezentantul său. a adoptării deciziei şi pronunţării ei. iar dacă se pronunţă numai dispozitivul. ce oferă posibilitatea preşedintelui şedinţei de judecată de a atenţiona participanţii la proces. renunţarea sau tranzacţia nu poate fi exercitată şi în mod oral.412. urmînd ca redactarea să se efectueze în termen de o lună pentru recursurile înaintate în baza secţiunii a II-a şi de 15 zile pentru recursurile înaintate în baza secţiunii I-a. se va stabili de instanţa care judecă recursul.374 şi respectiv art. În privinţa momentului deliberării şi a pronunţării actelor de dispoziţie ale instanţei de recurs va avea loc în aceeaşi şedinţă cu judecarea recursului. hotărîrea motivată se înmînează participanţilor la proces.

cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Un prim aspect este cel legat de lipsa stipulării exprese în cadrul art.(1) din Codul de procedură civilă. Cu toate că lipseşte stipularea legală. soluţii ce devin irevocabile de la momentul pronunţării lor. Distincţia dintre casarea totală şi parţială prezintă interes pentru determinarea limitelor rejudecării cauzei după casare. susceptibile de remediere în instanţa de recurs. instanţa de recurs ajunge la concluzia că cel puţin unul dintre temeiurile invocate este întemeiat sau constată. 220 . lipsesc. La studierea practicii referitoare aplicarea normelor ce prevăd împuternicirile instanţei de recurs s-a observat confundarea frecventă a textelor de lege procedurale care prevăd împuternicirile instanţei (art. situaţie aplicabilă în cazurile în care circumstanţele au fost corect reţinute şi elucidate. În continuare se vor expune cîteva aspecte referitor la soluţiile concrete pronunţate în recurs în contextul necesităţii unor intervenţii legislative la acest capitol. prezenţa vreunui motiv procedural de casare. instanţa de recurs ajunge la concluzia că motivele de recurs sînt neîntemeiate. iar alte motive.417.parţială. hotărîrea atacată devine irevocabilă. va decide admiterea recursului cu casarea totală sau parţială a hotărîrii (lor) instanţei (lor) inferioare: .Cu toate că art. 445 din Codul de procedură civilă). reieşind din interpretarea extensiv-sistematică a acestui articol. această formă se extinde inclusiv la acest caz.427 şi respectiv la art. este necesar de a se casa hotărîrea atacată cu încetarea procesului civil în instanţa de recurs.445 alin. numai în privinţa părţii sau participantului la proces care a retras recursul. recursul se va respinge ca nefondat. În cazul respingerii recursului. legea prevede şi posibilitatea modificării hotărîrii. nu instituie în mod expres forma scrisă pentru retragerea recursului în Secţiunea a II-a. ridicarea cărora este posibilă şi din oficiu. a posibilităţii casării deciziei pronunţate în apel. . În cazul în care instanţa de recurs. existînd anumite erori. Dacă după deliberare. În cadrul Secţiunii 1.445 din Codul de procedură civilă. După examinarea recursului. admite renunţarea la recurs sau tranzacţia părţilor.totală. În cazul în care se admite retragerea recursului. dacă se referă la toate aspectele de fapt şi de drept. examinînd recursurile celorlalţi declaranţi. din oficiu.417 şi art. care au format obiectul examinării în instanţa de fond şi are devolutivitate asupra tuturor părţilor. instanţa de recurs va dispune încetarea procedurii de recurs. se va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor şi participanţilor în proces. dacă motivele casării vizează doar unele aspecte de fapt şi/sau de drept ale pricinii sau numai pe una/unele dintre părţi. instanţa poate pronunţa una dintre soluţiile prevăzute la art. 443 din Codul de procedură civilă. instanţa supremă a procedat la pronunţarea acestor soluţii. 427. necesitate rezultată din dezbaterile judiciare la examinarea recursului. În cazul în care.

Relevăm unele ipoteze practice sub aspectul enunţat mai sus: . şi nefiind necesar de a se reţine şi constata alte circumstanţe. după casare pricina se va trimite la rejudecare la instanţa de fond din considerentul parcurgerii tuturor gradelor de judecare aferente pricinii respective. în sensul că din probele administrate rezultă o anumită soluţie. după casarea hotărîrii: .casarea cu rejudecare şi pronunţare a unei noi hotărîri va opera atunci. această situaţie este echivalentă cu nerezolvarea fondului. de regulă. decît cel invocat de parte.(1) art. Sub aspectul instanţei la care se va trimite pricina pentru rejudecare. hotărîrea se va casa cu rejudecarea şi pronunţarea unei noi hotărîri (ex. indicîndu-se „art. în caz contrar fiind pasibilă eludarea cel puţin a unui grad de jurisdicţie. prin decizia din 14. Se poate conchide necesitatea includerii exprese a acestei împuterniciri a instanţei de recurs la art. în instanţa de fond s-au administrat probe. aceasta nu s-a făcut în temeiul invocat de parte aşa încît cererea ei nu a fost soluţionată în fond. fiind aplicabilă în situaţia aplicării eronate a normelor procedurale. O altă chestiune la acelaşi capitol este legată de lipsa în cadrul art. circumstanţele pricinii fiind corect constatate de instanţele inferioare. aceasta impunîndu-se a fi reglementată la acest articol. însă din lipsa individualizării literei respective din alin. cînd eroarea poate fi corectată de către instanţa de recurs. .2004 a fost admis recursul declarat de R. . impunîndu-se casarea cu trimitere.cînd instanţa inferioară a soluţionat pricina fără cercetarea fondului. dar în dispozitiv acţiunea este respinsă ca neîntemeiată). nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi.445 din Codul de procedură civilă. fără a-l pune în discuţia părţilor (în dezbateri).07.09.casarea cu trimitere la rejudecare va opera în cazurile în care eroarea nu poate fi remediată de către instanţa de recurs. în aplicarea eronată a normelor de drept materialin.03 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 17. de regulă.445 Codul de procedură civilă”. Instanţa supremă a procedat la aplicarea acestei posibilităţi. deoarece. deşi.Astfel.445 din Codul de procedură civilă a stipulării împuternicirii de a modifica hotărîrea primei instanţe.dacă hotărîrea este casată pentru nerespectarea normelor privind competenţa. pentru verificarea şi elucidarea unor circumstanţe sau pentru anumite persoane. dispune de următoarele împuterniciri.dacă instanţa de fond a soluţionat pricina în baza altui temei juridic.445 din Codul de procedură civilă.în cazul în care soluţia din dispozitivul hotărîrii este în contradicţie cu faptele corect stabilite în motivarea hotărîrii. ceea ce ar contraveni principiilor echităţii. . eroarea constînd. 221 . cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16.04. însă în dispozitiv instanţa s-a oprit la soluţia contrară.2003. în cazul în care se constată propria competenţă. instanţa pronunţîndu-se atît în drept cît şi în fapt.B. . pricina se va trimite la instanţa competentă sau se va reţine pentru rejudecare.: din partea motivată rezultă că pretenţia este întemeiată. care a fost aplicat de instanţă. la care se face referire în motivare. instanţa care a admis recursul. circumstanţe. contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

06. În situaţia în care casare cu trimitere la rejudecare. Indicaţiile nu vor putea cuprinde anumite sugestii asupra: .Se poate conchide că. ce constituie temei al înaintării cererilor respective (de pronunţare a deciziilor suplimentare. mai poate fi întîlnită sub denumirea de „obligativitatea hotărîrii instanţei de recurs pentru judecătorii fondului”. care nu ating substanţa acestei decizii. atunci cînd eroarea depistată poate fi remediată de instanţa de apel. nu au fost atrase toate persoanele cărora li s-ar afecta drepturile prin hotărîre). de explicare şi de corectare a greşelilor). iar încheierile respectiv enunţate. chestiunile ce urmează a fi clarificate sau actele de procedură ce necesită a fi efectuate. instanţa de recurs dispune de posibilitatea corectării greşelilor. 250 şi 251 fiind aplicabile în măsura în care situaţiile de referinţă. iar.alte indicaţii ce ar afecta intima convingere a instanţei la rejudecare. iar în caz de nerespectare a acestor indicaţii. Dacă ambele hotărîri sînt nelegale. . Totodată. instanţa de recurs va trimite cauza spre rejudecare în apel. iar în cazul respingerii acestor cereri. în esenţă reflectîndu-se finalitatea controlului judiciar al instanţei superioare asupra soluţiilor emise de instanţa inferioară şi a principiului ierarhizării instanţelor judecătoreşti. 249. În cazul admiterii acestor cereri.aprecierii veridicităţii probelor administrate. care poate fi anulată numai în cazul admiterii unei cereri de revizuire.prevelarea unor probe asupra altora.(1) din Codul de procedură civilă). cu nuanţele expuse. 222 . hotărîrea pronunţată la rejudecare va fi casabilă. instanţa de recurs va indica legea necesar de a fi aplicată. (art. 420 din Codul de procedură civilă) Nu contravine principiului intimei convingeri indicaţia privind legea aplicabilă raportului litigios. această indicaţie fiind obligatorie. a explicării şi emiterii unei decizii suplimentare. în toate cele trei cazuri se va pronunţa o încheiere.2004 în dosarul nr. dispoziţiile art.eventualei soluţii necesare a fi pronunţate. instanţa de recurs va pronunţa o decizie suplimentară sau o încheiere de corectare ori de explicare a deciziei (exemplu: încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09. sînt susceptibile de recurs.03.420 alin. se va trimite la rejudecare în fond (exemplu.2r-147/04 de corectare a greşelii strecurate în decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17. adică pe cale extraordinară de atac. de regulă. se va trimite la instanţa de fond. Decizia suplimentară este irevocabilă. cu excepţia situaţiei în care sînt emise de Curtea Supremă de Justiţie. Indicaţiile respective sînt obligatorii pentru instanţa care rejudecă pricina (art. sînt compatibile dispoziţiile legale referitoare la recurs. Instituţia indicaţiilor obligatorii ale instanţei de recurs. După pronunţarea deciziei prin care se soluţionează cererea de recurs. Imposibilitatea anulării sau modificării deciziei pronunţate. de asemenea. rezidă în irevocabilitatea acestei decizii. în literatura de specialitate. instanţa de recurs nu este în drept să o anuleze sau să o modifice. . .2004).

Judecător T I T L U L III 1.Pascari Vasile Curtea Supremă de Justiţie.3 – revizuirea hotărîrilor judecătoreşti. 223 . Vicepreşedinte (în prezent judecător) Pascari Anastasia Curtea Supremă de Justiţie.

Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice. Institutul revizuirii ca cale de atac de retractare. • Părţile. în practica instanţelor există tendinţa de a se da o interpretare extensivă a normelor de procedură care reglamenteză revizuirea. protejînd prin aceasta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului cît şi drepturile persoanelor juridice. Ambele cai de atac de reformare şi de retractare. deşi esenţial diferă prin procedura de exercitare. hotărîrea din 28 octombrie 1999 p. garantat de art. că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Calea de atac de reformare poate fi exercitată împotriva hotărîrilor şi deciziilor care nu au intrat în vigoare. pe cînd revizuirea ca cale de atac de retractare poate fi exercitată numai împotriva hotărîrilor încheierilor şi deciziilor irevocabile. care înseamnă între altele. 61) 224 . Sediul materiei. fie a soluţiilor care se pot pronunţa. legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. au menirea de a eficientiza actul de justiţie. între altele. care înseamnă. or unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridiciare. • Obiectul revizuirii. • Examinarea cererilor de revizuire. (Brumărescu contra România . Retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice. După cum însă judicios sa observat.• Consideraţii generale . în rînd cu căile de atac de reformare are sarcina de a asigura pronunţarea pe caz a unei hotărîri legale şi întemeiate. Deaceia. trebuie interpretat in lumina preambulului Convenţiei. Instanţa competentă să examineze cererile de revizire şi sesizarea ei. fie în privinţa condiţiilor de admisibilitate (obiect. Revizuirea este o cale de atac de retractare comună şi nesuspensivă de executare prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii. motive). care enunţa preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. 1. Dreptul la un proces echitabil în faţa instanţei de judecată.6 paragraful 1 din Convenţie. • Temeiurile şi termenele de depunere a cererii de revizuire. Sediul materiei. Consideraţii generale. în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

ci de retractare. 446 CPC. O particularitate importantă a revizuirii constă în faptul. a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunţării hotărîrii. Necătînd faptul că legea nu indică direct. 2. la obiectul revizuirii vor fi atribuite şi deciziile de inadmisibilitate a recursului declarat potrivit Secţiunii a II-a CPC. art. există o diferenţă în sensul că hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărîri. care. obiect al revizuirii poate constitui şi ordonanţa judecătorească. Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărîrea. 225 . încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti emise în procedură contencioasă. văzută prin prisma noilor elemente. Legea nu condiţionează admisibilitatea revizuirii de exercitarea în prealabil a apelului sau recursului. deoarece se adresează instanţei competente să examineze cererea de revizuire (art 448 CPC) cerîndu-i-se să revină asupra hotărîrii atacate. deci nu există condiţia restrictivă de la recurs. astfel încît situaţia de fapt reţinută de către instanţă. în schimb. recursul) motivele au acelaş regim. Portivit art. Deci. care nu poate fi utilizată dacă sa omis apelul. ci numai în baza unor împrejurări noi. ulterior s-au descoperit materiale noi sau s-a constatat că probele care au fundamentat-o au fost false. scoaterea cererii de pe rol. Unica condiţie pentru depunerea cererii de revizuire fiind ca actul Judecătoresc să fie irevocabil. Obiect al revizuirii îl constituie şi încheierile date în prima instanţă privind încetarea procesului. ci a unei noi judecăţi.Revizuirea este o cale de atac de retractare. s-au ivit ulterior pronunţării hotărîrii. în procedură specială şi în procedura contenciosului administrativ. a cărei revizuire se cere. obiectul revizuirii constituie hotărîrile. 14 CPC ea este un act judecătoresc de dispoziţie. Revizuirea poate fi exercitată chiar dacă partea nu a uzat de căile de atac apelul şi recursul. nu mai corespunde realităţii. deoarece potrivit art. Sediul materiei îl constituie prevederile Capitolului XXXIX. Dat fiind că revizuirea nu este o cale de contestare. de regulă . pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar. Obiectul revizuirii. fie în raport cu unele împrejurări ulterioare. pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită. Motivele pentru care poate fi depusă o cerere de revizuire sînt prevăzute limitativ de lege (art. impunîndu-se retractarea hotărîrii respective. 449 CPC). în baza noilor împrejurări invocate. că retractarea unei hotărîri se poate solicita numai pentru erori involuntare săvîrşite de instanţă în raport cu starea de fapt reţinută în hotărîre. Este adevărat că şi la căile de atac de reformare (apelul. însă. fie în raport cu materialul existent la data pronunţării. 446 – 453 Cod de Procedură Civilă. necunoscute de instanţă la data pronunţării.

suspendarea procesului etc. Părţile în revizuire se numesc revizuient. subiectul activ. Procedura revizuirii poate fi pornită doar la iniţiativa persoanelor indicate în art. reprezentanţii. precum şi peroanele interesate în pricinile cu procedură specială).Instanţa competentă să examineze cererea de revizuire şi sesizarea ei. persoanele împuternicite să adreseze în instanţă cereri în apărarea drepturilor. şi intimat partea adversă. nefiind irevocabilă. 447 CPC. Încheierile de restituire a cererii de recurs. c) şi la art. conflictul de competenţă. cum ar fi:încheierea privind declinarea competenţei. 449 lit. deciziile prin care sa respins recursul sau apelul ca tardiv. 16 din Constituţia Republicii Moldova şi ale art. or actul judecătoresc în cazul dat. ea considerînd că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia republicii Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale – cererea de revizuire poate fi depusă numai de către Procurorul General. cu excepţia reglementărilor prevăzute la art. 3. Dreptul de a depune cerere de revizuire îl au: părţile (reclamantul sau pîrîtul) şi alţi participanţi la proces (intervenienţii. hotărîrea a cărei revizie se cere. j) CPC. bineînţeles cu condiţia de a justifica un interes. 447 lit. Părţile. procurorul care au participat la proces). Nu sînt susceptibile de revizuire actele judecătoreşti prin care nu sa rezolvat fondul. 226 . strămutarea pricinii. 449 CPC. de a nu da curs cerereii de recurs. cu condiţia că prin hotărîrea emisă ele au fost lezate în repturi. libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane sau care intervin în proces pentru a depune concluzii în apărarea drepturilor unor alte persoane. nu face obiectul revizuirii. Egalitatea exercitării căii de atac a revizuirii presupune că oricare dintre subiecţii dreptului la acţiune (în condiţiile prevederilor art. persoanele care nu au participat la proces. Nu intră în categoria hotărîrilor susceptibile de revizuire deciziile date în apel sau recurs prin care sa dispus rejudecarea cauzei. 22 CPC) pote exercita calea de atac în condiţiile temeiurilor prevăzute la art. Revizuient poate fi oricare din părţile care au figurat în procesul în care sa pronunţat hotărîrea a cărei revizuire se cere.Nu se admite înaintarea cererii de revizuire în interiorul termenului prevăzut pentru înaintarea apelului sau recursului. care edictează regula că în cazul în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova .

Prin cererea de revizuire repetată se înţelege cererea declarată într-un litigiu între aceleaşi părţi. alin.Reieşind din prevederile art. Cu titlu de exemplu: hotărîrea a fost contestată cu apel şi recurs. Potrivit prevederilor art. cererea de revizuire declarată împotriva unei hotărîri care a rămas irevocabilă prin neatacare se va soluţiona de instanţa care a pronunţat hotărîrea în fond. care au fost supuse căilor de atac. de competenţa Curţii Supreme de Justiţie este examinarea cererilor de revizuire declarate asupra hotărîrilor Curţii de Apel Economice care au trecut admisibilitatea şi au fost declarate inadmisibile. iar recursul a fost respins ca neîntemeiat. fiind doar judecate recursurile împotriva încheierilor. din greşală. a modificat-o sau a casat-o cu emiterea unei noi hotărîri. Cererea de revizuire depusă în cazul în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova. însă. invocîndu-se temei de revizuire doar pe o pretenţie. alin 4 CPC. declarate împotriva hotărîrilor. 1) CPC. Dacă cererea de revizuire a fost depusă la o altă instanţă decăt cea competentă. cererea de revizuire se examinează de instanţa care a menţinut. aplicîndu-se prevederile art. a modificat sau a emis o nouă hotărîre (art. care consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia RM şau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 448. instanţa sesizată emite o încheiere privind refuzul de primire a cererii şi le explică părţilor dreptul de a se adresa în instanţa competentă să examineze cererea de revizuire. de fapt. Dacă hotărîrea în privinţa căreia este declarată revizuirea anterior a fost supusă căilor de atac. vor fi soluţionate de instanţa care a pronunţat hotărîrea în fond. nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire. alin. 227 . 4. Temeiurile şi termenele de depunere a cererii de revizuire. se va examina în toate cazurile de către Curtea Supremă de Justiţie. Cererea de revizuire se perfectează în formă scrisă şi se depune la instanţa competentă să o examineze.2) CPC) Cererile de revizuire. Iar în cazul primirii. alin.448. De asemenea. n-au fost examinate în fond. în privinţa aceleiaşi hotărîri şi pe aceleaşi temeiuri care au fost invocate anterior. a cererii pe rol instanţa î-şi va declina competenţa. cu privire la acelaşi obiect. în urma cărui fapt instanţa ierarhic superioară a menţinut hotărîrea. 448. însă cererea de apel a fost returnată fără examinare din motivul neachitării taxei de stat. Cererea de revizuire poate fi înaintată şi în situaţia cînd acţiunea constă din mai multe pretenţii. astfel încît au devenit irevocabile fără ca legalitatea lor să fie verificată în ordine de apel sau recurs. 451. 1) CPC.

a unuei hotărîri de Guvern cu caracter normativ atribuţie.) ceea ce înseamnă că autoritatea judecătorească nu are monopolul funcţiei de a judeca. substituind organul vamal.193 al. avind atribuţii. s-a pronunţat în materie de drept administrativ şi. Potrivit art.A. la pronunţarea hotărîrii. precum şi alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă. Departamentul Control şi Revizie. Existenţa unor litigii specializate . altor jurisdicţii.A . a) instanţa Judecătorească a depăşit.193 C.Motivele care justifică exercitarea revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. precum şi necesitatea de a degreva instanţele judecătoreşti de unele cauze foarte simple. de a exercita controlul judecătoresc asupra hotărîrilor Departamentului Vamal – organ cu activitate jurisdicţională. organele vamale examinează cazurile cu privire la contravenţiile administrative pevăzute de art.1C. Art.221 din Codul cu privire la Contravenţiile Administrative. prin lege. expunînduse asupara legalităţii actului administrativ. în cadrul examinării cauzei. instanţa s-a expus asupra constituţionalităţii unei legi . cu dreptul de a aplica sancţiuni faţă de cetăţeni şi de persoanele cu funcţii de răspundere. că unul dintre participanţi la proces sau unul dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii. (Autorităţile publice. Cu titlul de exemplu: în temeiul art. altor jurisdicţii. a) CPC . prin sentinţă penală irevocabilă. Acest motiv vizeză situaţia în cazul cînd în procesul realizării justiţiei instanţele judecătoreşti depăşesc competenţa generală. sau – la judecarea unei cauze concrete. 449 CPC. Inspectoratul Fiscal. Astfel că judecarea cazurilor pentru care legea stabileşte o altă competenţă şi constituie depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.C. atribuţiile puterii judecătoreşti. prin curţile de apel şi prin judecătorii. 4 (2) din Legea privind organizarea judecătorească instanţele judecă toate cazurile privind raporturile juridice civile administrative şi penale. etc. 449 lit. la pronunţarea hotărîrii. Instanţa judecătorească.C. b) s-a constatat. dată prin Constituţie Curţii Constituţionale. Imixiunea puterii judecătoreşti în examinarea cauzelor date prin lege în competenţa altor organe jurisdicţionale se încadrează în temeiul de revizuire prevăzut de art. impun existenţa unor organe cu atribiţii jurisdicţionale din afara sistemului instanţelor judecătoreşti. a sancţionat partea în proces pentru contravenţiie prevăzute de art. unele cauze fiind încredinţate prin lege. 115 (1) di Constituţie prevede că justiţia se înfăptueşte prin Curtea Supremă de Justiţie. admiţînd judecarea unor cazuri care sînt încredinţate. 228 . depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti. Departamentul Vamal. în baza Legii Contenciosului Administrativ.

să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unorului probe concludente. c) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului. această eroare poate fi corijată doar prin reformarea hotărîrii şi nu prin retractare. Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţăriii hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte. în doctrină şi jurisprudenţă. ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. 229 . ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii. c) au devenit cunoscute circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). s-a subliniat că revizuirea nu va fi admisă decît dacă infracţiunea săvîrşită de judecător sau participant la proces a fost determinantă pentru soluţia la care sa oprit instanţa a cărei hotărîre se atacă cu revizuire. Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influienţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă. dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii. dar nu ca temei de revizuire. în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată.Motivul respectiv are în vedere situaţia în care soluţia din hotărîrea atacată este rezultateul lipsei de obiectivitate a judecătorului sau comportării ilicite a participantului la proces care au denaturat intenţionat adevărul. Mai mult. Or în măsura în care circumstanţele invocate de revizuient erau cunoscute instanţei sau puteau fi cunoscute printr-o cercetere multiaspectuală a probelor dar instanţa nu le-a luat în consideraţie şi în rezultat s-a comis o eroare judiciară. Astfel. Pentru probarea acestui temei de revizuire forţă probantă are doar sentinţa irevocabilă de condamnare. ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea jusră a cauzei. în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire. Pentu a redeschide procesul pe acest temei este important ca circumstanţele sau faptele date. 449 lit. Legea (art. În toate aceste cazuri se cere să existe o condamnare definitivă pentru o infracţiune privitoare la pricină. Condamnarea judecătorului pentru un act de injustiţie pe o cauză concretă nu poate servi temei de revizuire a altor hotărîri emise de instanţă sub preşedenţia sau cu participarea judecătorului respectiv.

care la momentul examinării cauzei. 449 lit. ar deveni iluzorie.Cu titlul de exemplu: instanţa a pronunţat o hotărîre pe un litigiu privind partajul averii succesorale prin care sucesorii legali au primit cota respectivă din averea succesorală. în această privinţă. 137 CPC. privind partajul averii succesorale. Pentru a se admite cererea de revizuire pe temeiul prevăzut de art. d) după emiterea hotărîrii s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces. fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică. iar nu şi declaraţiile de martor fie luate în formă autentică. În cazul cînd înscrisul poartă o dată ulterioară pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere . deoarece altfel un proces definitiv cîştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior eliberate şi autoritatea de lucru judecat ar pierde din valoare. Legea prevede. doar un singur mijloc de probă. un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care sa pronunţat hotărîrea atacată. acesta nu mai poate fi considerat înscris nou. d) CPC necesită a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: revizuientul să se bazeze pe un înscris probator. Aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia. Această cerinţă este esenţială. el poate servi ca temei de revizuire doar cu condiţia să se refere la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente. înscrisuri care în mod vădit erau de natură să schimbe soluţia dată. După ce hotărîrea a rămas irevocabilă unul din reclamanţi a aflat că cel care a lăsat moştenirea ia testat toată averea lui. modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. Înscrisul nu a putut fi prezentat instanţei . Astfel că nu constituie temei de revizuire descoperirea oricăror acte ci numai acelora reţinute de partea potrivnică. deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor. sau rapoarte de expertiză. 230 . sau acelor ce nu au putut fi prezentate datorită forţei majore. Acest motiv de revizuire vizează situaţia în care la data pronunţării hotărîrii atacate. instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri. respectiv acela al înscrisurilor în sensul art. înscrisul invocat să fi existat la data cînd a fost pronunţată hotărîrea ce se cere a fi revizuită. nu a dovedit sa-i comunice despre existenţa testamentului. În timpul examinării cauzei această circumstanţă nu a fost şi nu putea fi cunoscută reclamantului întrucît testamentul se păstra la notar. Deci în măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare şi era cunoscut de instanţă. fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decît cea pronunţată; Înscrisul nou trebuie prezentat personal de partea care solicită revizuirea şi nu poate pretinde instanţei sa-l administreze din oficiu. Dacă una din condiţiile expuse nu este îndeplinită, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. e) prin sentinţă penală irevocabilă , au fost declarate minciunoase depoziţiile martorului, fals raportul de expertiză, incorectă traducerea, fals înscrisul, ori falsă proba materială în al căror temei s-a emis hotărîrea; Acest temei de revizuire vizează situaţia în care soluţia din hotărîre, a cărei revizuire se cere, este rezultatul comportării ilegale a martorului care a depus mărturii mincinoase, ori a expertului care a denaturat advărul în raportul său, a traducerii incorecte, a înscrisului sau probei materiale false. Pentru probarea temeiului respectiv, este important ca depoziţiile mincinoase, raportul de expertiză fals, traducerea incorectă, înscrisul sau proba materială falsă să fi fost stabilite în cadrul unei cauze penale cu pronunţarea unei sentinţe care la momentul solicitării revizuirii să fie irevocabilă. Dar nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals pentru a se admite revizuirea. Pentru aceasts este necesar ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită. La judecarea cererii de revizuire va fi citat şi cel condamnat de săvîrşirea infracţiunii. f) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea , sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti, sau hotărîrea ori decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; Motivul respectiv are în vedere situaţia în care hotărîrea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărîre care ulterior a fost desfiinţată sau modificată, dispărînd astfel suportul probator pe care se sprijină. Rezultă deci, că cererea de revizuire urmează a fi admisă numai în măsura în care întradevăr actul de dispoziţie în cauză, care a fost modificat ori desfiinţat, a fost determinant pentru soluţia din hotărîrea a cărei revizuire se cere. Este important ca actul de dispoziţie prin care sa anulat sau modificat hotărîrea , sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti să fie irevocabil. Şi doar în acest caz se consideră că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa la pronunţarea hotărîrii. O altă condiţie ar fi ca la cererea de revizuire să fie anexată copia actului de dispoziţie în cauză. Drept temei de revizuire în acest caz poate servi nu numai hotărîrea judecătorească dar şi actul de dispoziţie emis de un alt organ (de exemplu: ordonanţa emisă de Procuratura Generălă). 231

g) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost atrase în proces; Motivul că instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost atrase în proces (art. 449 lit. g CPC) , poate fi invocat doar cu condiţia că prin hotărîrea sau decizia emisă, instanţa s-a expus în privinţa drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces. Cu titlu de exemplu : la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a fost inclus şi partajat un bun ce-i aparţinea unui terţ. Astfel că prin hotărîrea privind partajarea bunurilor au fost atinse drepturile unei alte persoane care de fap nu a fost atras în proces. Acest temei de revizuire poate fi invocat doare de persoana care: a) nu a fost atrasă în proces; b) prin hotărîrea, a cărei revizuire se cere, acestei persoane i-a fost lezat un drept prevăzut de lege; Material probant pentru argumentarea acestui temei servesc înscrisuri care demonstrează că revizuentul real deţine dreptul pe care pretinde că i-a fost lezat prin hotărîrea a cărei revizuire se cere. h) hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale într-o altă cauză; În situaţia cînd revizuientul susţine că hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale într-o altă cauză, el urmează să confirme prin prezentarea unor probe concludente că între aceste două hotărîri există o legătură de cauzalitate directă. Cu titlu de exemplu:hotărîrea instanţei de judecată prin care sa dispus de a obliga pîrîtul să nu-i creeze reclamantului impedimente în utilizarea unui lot de teren , împiedică adoptarea unei hotărîri legale într-o altă cauză privind contestarea dreptului de proprietate la acest lot de teren de către pîrît. i) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională; Pentru revizuirea hotărîrii pe motivul specificat la art. 449 lit. i) CPC se va ţine cont de principiul neretroactivităţii Hotărîrilor Curţii Constituţionale , în sensul că temei de revizuire va servi aplicarea legii declarate neconstituţionale la momentul pronunţării hotărîrii , dar nu şi după, cu excepţia cazurilor cînd legea este declarată neconstituţională din momentul adoptării. Faptul declarării neconstituţionalităţii legii aplicate de către instanţă la soluţionarea cauzei urmează a fi confirmat prin prezentarea hotărîrii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

232

j) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova, care consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia Republicii Moldova sau de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; Temeiul prevăzut la art. 449 lit. j) CPC implică unele exigenţe specifice de care se va ţine cont. Astfel, reieşind din sensul art. 13 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 353-XV din 28.10.04 , procedura amiabilă (soluţionarea amiabilă a unei cauze împotriva Republicii Moldova) se confirmă prin următoarele documente: demersul Agentului guvernamental; scrisoarea Curţii Europene despre notificarea Agentului guvernamental; răspunsul dat Curţii Europene despre recunoaşterea de către stat a violării drepturilor; Toate aceste documente urmează a fi prezentate instanţei întru argumentarea temeiului de revizuire. Cererea de revizuire pentru temeiul indicat poate fi depusă şi de către Procurorul General. k) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale, o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară ; Pentru a invoca acest temei de revizuire este necesar de a prezenta instanţei hotărîrea Curţii Europene prin care s-a dat cîştig de cauză pe cazul respectiv. Termenele de exercitare a revizuirii calcularea lor sînt prevăzute de art. 450 CPC. Termenul de depunere a cererii de revizuire nu este un termen de decădere şi deci în cazul de revizuire se poate cere repunerea în termen , în condiţiile art. 116 CPC , dacă partea nu a putut exercita calea de atac revizuirea în termnul prevăzut de lege , dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa . Cererea de revizuire se depune : a) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele respective – în cazurile în care instanţa judecătorească a depăşit, la pronunţarea hoărîrii, atribuţiile puterii judecătoreşti; instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile personaelor care nu au fost atrase la proces; hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale 233

într-o altă cauză; a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională; b) în termen de 3 luni din ziua în care a devenit irevocabilă sentinţa penală – în cazurile în care s-a constatat, prin sentinţa penală irevocabilă, că unul dintre perticipanţii la proces sau unul dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii; prin sentinţa penală irevocabilă, au fost declarate mincinoase depoziţiile martorului , fals raportul de expertiză, incorectă traducerea, fals înscrisul ori falsă proba materială în al căror temei s-a emis hotărîrea; c) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale a pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi cunoscute – în cazurile în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior; d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv – în cazurile în care, după emiterea hotărîrii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces; e) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de hotărîrea, sentinţa sau decizia anulată sau modificată care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere – în cazurile în care s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti sau hotărîrea ori decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; f) în interiorul termenului de derulare a procedurii amiabile la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului – în cazul cînd Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova, care consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia Republici Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; g) în termen de 3 luni după emiterea hotărîrii Curţii Europene pentru Drepturile Omului – în cazul în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine , potrivit legii naţionale , o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţa din ţară; După cum rezultă din prevederile art. 450 CPC, nu există o dispoziţie derogatoare în privinţa termenului de exercitare a revizuirii pentru procuror, astfel că el trebuie să se încadreze în termenul stabilit pentru părţi. La depunerea cererii de revizuire se achită taxa de stat în mărime de 25% din taxa ce se plăteşte la depunerea cererii de chemare în judecată , iar în cazul 234

litigiilor cu caracter patrimonial – 25% din taxa calculată din suma contestată . În cazul cînd revizuientul, la depunerea cererii, nu achită taxa de stat, instanţa, reieşind din prevederile art. 452 alin. (1) CPC aplică art. 408 CPC şi dispune, printr-o încheiere, de a nu da curs cererii, acordîdu-i revizuientului termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanţei poate fi atacată cu recurs, cu excepţia încheierilor date de Curtea Supremă de Justiţie. În caz de neîndeplinire în termenului stabilit , cererea de revizuire se restituie fără examinare printr-o adresă. Privitor la cererea de revizuire, legea admite scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat. Cererea de revizuire nu are efect suspensiv. Revizuientul poate solicita suspendarea executării hotărîrii, a cărei revizuire se cere, doar cu depunerea unei cauţiuni. Cauţiune se depune la Departamentul de executare a hotărîrilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei, în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărîrea contestată. Ca urmare a depunerii cauţiunii, Departamentul de executare a hotărîrilor judecătoreşti eliberează bonul de plată, care se anexează la cererea de suspendare. În cazul îndeplinirii tuturor cerinţelor sus-menţionate, instanţa se pronunţă printr-o încheiere asupra suspendării executării hotărîrii a cărei revizuire se cere. Încheierea, privind suspendarea executării, poate fi atacată separat cu recurs, cu excepţia încheierii adoptate de Curtea Supremă de Justiţie. Cauţiunea rămîne la contul depus pînă la adoptarea unei hotărîri irevocabile în cauza dată. În cazul admiterii acţiuni , suma respectivă poate fi utilizată în contul executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege. Dacă cererea de revizuire este respinsă ca inadmisibilă, suma depusă se restituie în temeiul încheierii adoptate. Privitor la cererea de revizuire nu se admite suspendarea executării din oficiu. 5. Examinarea cererii de revizuire. Art. 452 CPC prevede că cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Desigur , trebuie de ţinut seama şi de regulile speciale stabilite de legiuitor prin normele care reglementează revizuirea. Astfel art. 452 (2) CPC precizează că dezbaterile sînt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, fără a intra în fondul cauzei. Condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire sînt: -capacitatea procesuală; -calitatea procesuală; -existenţa unuia din temeiurile prevăzute de lege; - achitarea taxei de stat, respectarea termenului de depunere a cererii. 235

După ce primeşte cererea de revizuire judecătorul pregăteşte pricina pentru dezbateri judiciare, îndeplinind actele procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă. După pregătirea pentru dezbateri judiciare, pricina se numeşte pentru examinare. Instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţii la proces sînt înştiinţaţi despre locul, data şi ora şedinţei de judecată. Neprezentarea lor din motive întemeiate sau dacă nu există date despre citarea lor legală constituie temeiuri de amînare a examinării cererii de revizuire. În celelalte cazuri, neprezentarea lor nu împiedică examinarea cererii de revizuire. E de menţionat faptul că, în toate cazurile la materialele cauzei trebuie să fie anexate datele care ar confirma citarea legală a participanţilor la proces. După prezentarea raportului asupra pricinii, instanţa judecătorească ascultă explicaţiile persoane care a depus cererea de revizuire, apoi a celorlalţi participanţi. Cererea de revizuire poate fi înaintată şi în situaţia cînd acţiunea constă din mai multe capete de cerere, invocîndu-se temei de revizuire doar pe un capăt de cerere. După ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din actele de dispoziţie: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă; b) încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. Încheiere privind respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă poate fi contestată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, cu excepţia cazurilor în care cererea de revizuire este examinată de Curtea Supremă de Justiţie . Încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, este irevocabilă, părţile fiind lipsite de dreptul de a o ataca cu recurs. Decizia pronunţată de instanţa de recurs referitor la legalitatea respingerii cererii de revizuire, în cazul dat este irevocabilă şi nu poate fi contestată pe căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă la Curtea Supremă de Justiţie. Încheierea de admitere a cererii de revizuire se pronunţă în camera de deliberare şi se supune căilor de atac odată cu fondul , în condiţiile legii. Daca hotărîrea supusă revizuirii a fost contestată anterior cu recurs în cazul cînd calea de atac apelul nu este prevăzută, pricina se va transmite după admiterea cererii de revizuire la rejudecare în instanţa care a emis hotărîrea. Pricinile care au fost examinate anterior în apel şi în recurs se vor trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare în apel. Ca excepţie de la norma sus menţionată, în cazul cînd în urma examinării cererii de revizuire s-a depistat că în proces nu a fost atrasă partea corespunzătoare, pricina se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare în instanţa de fond, ţinînd cont de faptul, că în instanţa de apel nu pot fi atrase noi părţi. În cazul admiterii cererii de revizuire depuse împotriva încheierii de inadmisibilitate a recursului declarat împotriva deciziilor instanţei de apel, recursul se judecă în acelaşi complet de judecată, care a admis revizuirea. 236

În urma judecării cauzei după admiterea cererii de revizuire, instanţa adoptă o hotărîre, care poate fi supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărîrea revizuită. Deci, după caz, hotărîrea va putea fi atacată pe cale apelului sau recursului. Însă hotărîrea pronunţată într-o cerere de revizuire ce a avut ca obiect o decizie a instanţei de recurs prin care s-a evocat fondul , este irevocabilă şi deci nu mai poate fi atacată nici cu recurs.

237

Procedura cu element de extraneitate.
1. Precizări preliminare. Afirmarea Republicii Moldova ca subiect de drept internaţional şi integrarea statului nostru în comunitatea internaţională a determinat apariţia şi diversificarea raporturilor de drept civil cu element de extraneitate. Prin asemenea element se înţelege împrejurarea de fapt în legătură cu un raport juridic datorită căreia acest raport are legături cu mai multe sisteme naţionale de drept. Elementul de extraneitate poate consta în următoarele: a) subiecţii raportului juridic sau numai unul din ei au cetăţenia, în cazul personelor fizice, respectiv, naţionalitatea, în cazul prsoanei juridice, a unei ţări străine, sau domiciliul, respectiv sediul, în cazul persoanei juridice, într-o asemenea ţară. De exemplu, o întreprindere din R. Moldova încheie un contract de credit bancar cu o bancă din Germania. Sau, doi cetăţeni străini încheie pe teritoriul ţării noastre un contract de vînzare-cumpărare. Pentru noi, subiecţii în cauză (banca din Germania şi cetăţenii străini) reprezintă elemente de extraneitate; b) obiectul raportului juridic este situat într-o ţară străină. Ce exemplu, doi cetrăţeni ai R. Moldova încheie la noi în ţară un contract de vînzare-cumpărare a unui bun ce se află în străinătate; c) locul producerii faptului care dă naştere, modifică sau stinge raportul juridic se află în străinătate. Sub acest aspect pot exista mai multe situaţii: - locul unde s-a încheiat actul juridic este în străinătate. De exemplu, un cetăţean al R. Moldova care se află în Canada îşi întocmeşte acolo testamentul; - locul executării actului juridic este în străinătate. De exemplu, o întreprindere din R. Moldova livrează o marfă în Federaţia Rusă; - locul producerii faptului cauzator de prejudiciu sau locul unde apare prejudiciul este în străinătate. De exemplu, unui cetăţean al R. Moldova i s-a produs o vătămare a sănătăţii în Portugalia; - locul decesului unei persoane este în străinătate. De exemplu, un cetăţean al R. Moldova moare în străinătate; d) locul judecării litigiului se găseşte într-o ţară străină. De exemplu, o sentinţa a unei instanţe de judecată sau de arbitraj pronunţată în străinătate urmează a fi executată pe teritoriul R. Moldova. În legătură cu existenţa elementului de extraneitate, în cadrul examinării litigiilor ce se nasc din raporturile juridice în cauză, instanţa de judecată trebuie să soluţionze următoarele probleme: A. Determinarea instanţei competente de a soluţiona litigiul. B. Determinarea legii procedurale aplicabile în astfel de litigiu. C. Determinarea legii materiale aplicabile raportului juridic în cauză (fondului litigiului). Litigiile civile cu elemnt de extraneitate implică participarea în proces a unor persoane fizice sau juridice străine. În ceea ce priveşte statutul juridic al persoanelor străine, art.454(1) CPC dispune că cetăţenii străini şi apatrizii, organizaţiile străine şi organizaţiile internaţionale beneficiază în faţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii procedurale ca şi cetăţenii şi organizaţiile Republicii Moldova, în condiţiile legii. Reclamantul străin nu poate fi obligat să depună cauţiune 23 sau o altă garanţie din motivul că este persoană străină sau că nu are domiciliu ori sediu în Republica Moldova. Prin urmare se aplică principiul regimului naţional.

23

Termenul cauţiune este sinonim cu termenul fidejusiune. Contractul de fidejusiune este reglementat de art.1146 – 11156 C. civ.

238

Totodată, în corespundere cu principiul reciprocităţii, art.454(2) prevede că Republica Moldova poate stabili retorsiunea faţă de persoanele statelor în care există restricţii ale drepturilor procedurale ale cetăţenilor şi organizaţiilor Republicii Moldova. 2. Determinarea competenţei jurisdicţionale în litigiile cu element de extraneitate. Legislaţia fiecărui stat cuprinde norme care determină competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat. Aceste norme arată dacă instanţele statului respectiv sînt sau nu competente de a soluţiona un anumit litigiu civil cu element de extraneitate. Competenţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în procesele cu element de extraneitate este reglementară de Capitolul XLI al CPC. Potrivit art.459(3) CPC, instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova sînt competente să soluţioneze pricini cu element de extraneitate dacă pîrîtul organizaţie străină are sediu sau pîrîtul cetăţean străin are domiciliu în Republica Moldova. Legea stabileşte şi alte criterii pentru determinarea competenţei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova. Potrivit art.460(1), instanţele noastre sînt competente să judece şi alte pricini cu element de extraneitate dacă: a) organul de administrare sau filiala, agenţia, sucursala, reprezentanţa persoanei străine are sediu în Republica Moldova24; b) pîrîtul are bunuri pe teritoriul Republicii Moldova; c) reclamantul în procesul cu privire la încasarea pensiei de întreţinere şi constatarea paternităţii are domiciliu în Republica Moldova; d) prejudiciul cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova ori reclamantul are domiciliu în Republica Moldova; e) fapta sau o altă circumstanţă ce serveşte drept temei pentru intentarea acţiunii în reparaţie a daunei cauzate unui bun s-a produs pe teritoriul Republicii Moldova; f) acţiunea decurge dintr-un contract a cărui executare, deplină sau parţială, trebuie să aibă loc ori a avut loc în Republica Moldova; g) acţiunea ce rezultă din îmbogăţirea fără justă cauză a avut loc în Republica Moldova25; h) reclamantul în procesul de desfacere a căsătoriei are domiciliu în Republica Moldova sau cel puţin unul dintre soţi este cetăţean al Republicii Moldova; i) reclamantul în procesul privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale are domiciliu în Republica Moldova; j) în procesul privind protecţia în străinătate a proprietăţii intelectuale a unei persoane domiciliate în Republica Moldova, persoana este cetăţean al Republicii Moldova sau apatrid, iar prin convenţia părţilor nu s-a stabilit o altă competenţă; k) în procesul dintre persoane străine, acestea au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ele pot dispune în legătură cu bunuri sau interese ale persoanelor din Republica Moldova; l) prin lege sînt prevăzute şi alte cazuri. Competenţa jurisdicţională exclusivă a instanţelor din Republica Moldova. În acest caz numai instanţele noastre sînt în drept să judece cauza. Portrivit art.461(1) CPC, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova sînt procesele cu element de extraneitate în care: a) acţiunea se referă la dreptul asupra unor bunuri imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova; b) bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul asigurat se află în Republica Moldova;
24

Prevederi referitoare la filială şi reprezentanţă sînt cuprinse în art.102 şi 103 C. civ. şi art.21 al Legii nr.845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi , pe cînd agenţia şi sucursala nu sînt reglementate de legislaţia noastră. 25 Redacţia textului lit.g) nu este reuşită. Corect ar fi acţiunea rezultă din îmbogăţirea fără justă cauză ce a avut loc în Republica Moldova

239

c) pretenţiile decurg dintr-un contract de transport, iar cărăuşii ori punctele de plecare sau sosire se află în Republica Moldova; d) procesul se referă la abordajul unor nave sau aeronave, precum şi la asistenţa ori salvarea unor persoane sau a unor bunuri în largul mării, dacă nava sau aeronava are naţionalitate moldovenească, ori locul de destinaţie sau primul port sau aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se află pe teritoriul Republicii Moldova; e) nava sau aeronava a fost sechestrată în Republica Moldova; f) procesul are ca scop declararea insolvabilităţii sau orice altă procedură judiciară privind încetarea plăţilor în cazul unei societăţi comerciale străine cu sediu în Republica Moldova; g) la data depunerii cererii de desfacere, anulare sau declarare a nulităţii căsătoriei, precum şi în alte litigii dintre soţi, cu excepţia celor cu privire la imobile din străinătate, ambii soţi domiciliază în Republica Moldova, iar unul dintre ei este cetăţean al Republicii Moldova sau apatrid; h) ultimul domiciliu al celui decedat sau bunurile lui se află pe teritoriul Republicii Moldova. Art.461(2) CPC stabileşte competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în cauzele ce se examinează în procedură specială. Acestea sînt cauzele în care: a) solicitantul constatării unui fapt care are valoare juridică este domiciliat în Republica Moldova sau faptul a avut sau are loc pe teritoriul ei; b) persoana în a cărei privinţă se solicită încuviinţarea adopţiei, declararea capacităţii depline de exerciţiu (emanciparea), declararea incapacităţii totale sau parţiale, încuviinţarea spitalizării forţate şi tratamentului forţat, efectuării examenului psihiatric, spitalizării în staţionarul de psihiatrie sau prelungirii termenului de spitalizare fără liberul consimţămînt este cetăţean al Republicii Moldova sau are domiciliu în Republica Moldova; c) persoana în a cărei privinţă se solicită declararea dispariţiei fără urmă sau decesului este cetăţean al Republicii Moldova sau a avut pe teritoriul ei ultimul domiciliu cunoscut şi de soluţionarea acestei probleme depinde apariţia de drepturi şi obligaţii pentru personae fizice sau organizaţii cu domiciliu sau sediu în Republica Moldova; d) s-a depus o cerere de declarare a nulităţii unui titlu de valoare la purtător pierdut sau a unui titlu de valoare la ordin eliberat de o persoană fizică sau unei persoane fizice domiciliate în Republica Moldova ori eliberat de o organizaţie sau unei organizaţii care are sediu în Republica Moldova ori o cerere de restabilire în dreptul asupra lor (procedura de chemare); e) s-a depus o cerere cu privire la declararea fără stăpîn a unui bun mobil care se află pe teritoriul Republicii Moldova sau o cerere cu privire la declararea dreptului de proprietate municipală asupra unui bun imobil fără stăpîn amplasat pe teritoriul Republicii Moldova; f) cererea de constatare a inexactităţii înscrierii în registrul de stare civilă îndeplinite de organul Republicii Moldova priveşte un cetăţean al Republicii Moldova sau un apatrid; g) cererea urmăreşte contestarea unui act notarial sau a unui act emis de un alt organ al Republicii Moldova ori se referă la refuzul de a îndeplini un act. Importanţa dterminării competenţei exclusive. În aceste cazuri: - prorogarea convenţională a competenţei nu este posibilă; - excepţia de incompetenţă se poate invoca din oficiu în orice moment în cursul procesului; - hotărîrile judecătoreşti străine pronunţate cu nesocotirea competenţei exclusive a instanţelor din Republica Moldova nu pot fi recunoscute în ţara noastră. Jurisdicţia străină necompetentă. Dacă o instanţă judecătorească străină se declară necompetentă a soluţiona cererea înaintată de un cetăţean al Republicii Moldova, acesta o poate depune la o instanţă judecătorească competentă din Republica Moldova (art.460(2) CPC). Cererea va fi depusă la instanţa din Republica Moldova cu care cauza prezintă cea mai strînsă legătură.

240

Este important de reţinut că competenţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova stabilită în conformitate cu prevederile art.460 şi 461 CPC evocate mai sus nu se exclude prin faptul că acelaşi proces sau un proces conex a fost pornit în faţa unei instanţe judecătoreşti străine (art.461(3) CPC). Instanţele din Republica Moldova nu pot să-şi decline competenţa în favoarea unor instanţe străine, în lipsa unor dispoziţii cuprinse într-un tratat la care statul nostru este parte. În cazul în care instanţa străină sesizată va pronunţa o hotărire într-un asemenea proces, aşa o hotărîre nu va fi recunoscută şi executată pe teritoriul Republicii Moldova (art.471(1) lit.c),d) CPC). Regulile evocate se bazează pe principiile suveranităţii şi independenţei statelor. Prorogarea convenţională a competenţei. Într-un litigiu civil cu element de extraneitate, părţile, înainte de pornirea procesului, pot schimba competenţa litigiului şi pot învesti o anumită instanţă cu competenţă jurisdicţională (art.462(1) CPC). Însă, părţile nu pot schimba competenţa dacă: a) instanţa desemnată de părţi este străină, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe a Republicii Moldova; b) instanţa desemnată de părţi este din Republica Moldova, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe străine. De asemenea, nu poate fi schimbată la înţelegerea părţilor competenţa jurisdicţională în pricinile cu element de extraneitate dacă: - litigiul este de competenţa unei curţi de apel, în conformitate cu prevederile art.33 CPC; - litigiul este de competenţa Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu prevederile art.34 CPC; - litigiul este de competenţa Curţii de Apel Economice, în conformitate cu prevederile art.36 CPC; - în cazul în care legea stabileşte competenţa excepţională pentru unele categorii de litigii, în conformitate cu prevederile art.40 CPC. Verificarea din oficiu a competenţei jurisdicţionale. Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa de a soluţiona pricina cu element de extraneitate şi, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea şi nici o altă instanţă a Republicii Moldova, respinge cererea (art.459(4) CPC). În asemenea caz instanţa va pronunţa o încheiere de încetare a procesului. Imunitatea de jurisdicţie. O problemă specifică pentru litigiile civile cu element de extraneitate este imunitaea jurisdicţională a statului străin şi a bunurilor sale. Această imunitate se întemeiază pe principiile egalităţii şi suveranităţii statelor. Potrivit regulii generale, intentarea în instanţa judecătorească a Republicii Moldova a unei acţiuni către un alt stat, antrenarea acestuia în proces în calitate de pîrît sau de intervenient, punerea sub sechestru a bunului său amplasat pe teritoriul Republicii Moldova sau adoptarea împotriva bunului unor alte măsuri de asigurare a acţiunii, sau punerea lui sub sechestru în procedura de executare a hotărîrii judecătoreşti se pot face numai cu consimţămîntul organelor competente ale statului respective (art.457(1)CPC). Prin lege sau printr-un tratat internaţional la care ţara noastră este parte, pot fi stabilite derogări de la această regulă. La fel, în cauzele civile, reprezentanţii diplomatici ai altor state acreditaţi în Republica Moldova şi celelalte persoane menţionate în tratatele internaţionale sau în legile Republicii Moldova sînt supuşi jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în limitele stabilite de normele dreptului internaţional sau de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte (art.457(3)CPC). Asemenea tratate internaţionale sînt: Convenţia de la Viena din 1961 referitoare la relaţiile diplomatice, Convenţia de la Viena din 1963 referitoare la relaţiile consulare. De imunitate jurisdicţională se bucură şi organizaţiile internaţionale; acestea cad sub jurisdicţia instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în limitele stabilite de tratatele internaţionale şi de legile Republicii Moldova (art.457(2)CPC).

241

3.Particularităţile desfăşurării procedurii cu element de extraneitate. Legea procesuală a forului (instanţei sesizate). Potrivit art.458(1) CPC, în procesele civile cu element de extraneitate, instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova aplică legislaţia procedurală a ţării dacă nu s-a dispus altfel în mod expres. Legea procesuală a forului se aplică actelor de procedură, aşa ca citarea părţilor, termenele procesuale, aspectele procedurale privind probele, modul de pregătire şi de dezbatere a litigiului, deliberarea, pronunţarea şi conţinutul hotărîrii, efectele procedurale ale acesteia, căile de atac. Particularităţile acţiunii în justiţie în cauzele cu elemen de extraneitate. Condiţiile de existenţă a dreptului de acţiune sînt: părţile acţiunii, obiectul acţiunii, cauza acţiunii. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile sînt: capacitatea procesuală a părţilor, calitatea procesuală, dreptul subiectiv, interesul. La judecarea pricinilor cu element de extraneitate în faţa instanţei apare problema de a determina legea aplicabilă în ce priveşte diversele aspecte ale acţiunii în justiţie. În această privinţă legea stabileşte o serie de reguli de care trebuie să se conducă instanţele de judecată şi care vor fi tratate în celea ce urmează. Capacitatea procesuală a părţilor. Capacitatea procesuală de folosinţă (aptitutidinea de avea drepturi şi obligaţii procedurale civile) şi capacitatea procesuală de exerciţiu (aptitudinea de de a-şi exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant, drepturile şi obligaţiile procedutrale în judecată) a persoanei fizice şi a persoanei juridice sînt supuse legii naţionale. Cît priveşte legea naţională ce guvernează capacitatea procesuală a cetăţeanului străin, aceasta se consideră legea statului a cărui cetăţenie o deţine. Daca cetăţeanul, concomitent cu cetăţenia Republicii Moldova, are şi o altă cetăţenie, legea lui naţională se consideră legea Republicii Moldova. În cazul în care persoana deţine cetăţenia mai multor state, legea lui naţională se consideră legea statului în care îşi are domiciliul26. Dacă cetăţeanul străin are domiciliu în Republica Moldova, legea lui naţională se consideră legea Republicii Moldova (art.455(2)CPC). Se consideră lege naţională a organizaţiei străine legea statului în care aceasta este fondată. Capacitatea procedurală de folosinţă a unei organizaţii internaţionale se determină în baza contractului internaţional în conformitate cu care este fondată, a actelor de constituire sau a acordului cu autorităţile competente ale Republicii Moldova. Calitatea procesuală activă sau pasivă a părţilor. Această calitate aparţine titularilor drepturilor subiective ce formează fondul litigiului şi ţine de fondul litigiului. Prin urmare, calitatea procesuală este supusă legii care guvernează fondul raportului juridic - lex causae (art.458(2)CPC). Astfel, legea aplicabilă contractului de transport artată dacă legitimarea în acţiunea depusă împotriva cărăuşului aparţine expeditorului sau destinatarului. La fel, este supusă lex causae şi transmiterea calităţii procesuale, atît cea legală (în cazul succesiunii, reorganizării persoanei juridice), cît şi cea convenţională (în cazul cesiunii de creanţă, preluării datoriei, înstrăinării bunului litigios). Dreptul subiectiv27 şi interesul părţii28. Legea nu conţine prevederi exprese privind legea aplicabilă acestora. Întrucît, atît drepul subiectiv cît şi interesul, sînt legate de fond, legea aplicabilă este cea care guvernează fondul raportul juridic litigious (lex causae). Obiectul şi cauza (temeiul) acţiunii. Acestea sînt elemente obiective, condiţii de existenţă a acţiunii, şi sînt guvernate de legea care reglementează fondul raportului juridic litigios (lex cauzae). În acest sens este art.458(2)CPC.
26 27

Potrivit art.30 C.civ., domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are locuinţa statornică sau principală Dreptul subieciv este acel drept care se cere a fi ocrotit pe calea acţiunii în justiţie. 28 Interesul este folosul practic imediat pentru a justifica intentarea procedurii judiciare.

242

Mijloacele de probă. În această materie în faţa instanţei de judecată apar mei multe probleme ce ţin de legea aplicabilă. Legea reglementează expres admisibilitatea mijloacelor de probă pentru dovedirea actului juridic, pentru dovedirea faptului juridic şi celor pentru dovedirea stării civile. Astfel, potrivit art.458(3) şi (4) CPC, mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi puterea doveditoare a înscrisului care îl constată sînt cele prevăzute de legea locului unde a fost încheiat actul juridic (lex loci actus) sau de legea aleasă de părţi (lex voluntatis), dacă ele au dreptul să o aleagă; iar proba faptelor se face potrivit legii locului unde s-au produs. Cu toate acestea, este posibilă şi aplicarea legii Republicii Moldova dacă ea admite şi alte mijloace probatoare decît cele prevăzute de legea locului încheierii actului sau de legea locului faptului. Dovada stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sînt reglementate de legea locului unde s-a încheiat înscrisul invocat (art.458(5)CPC). Administrarea mijloacelor de probă este supusă legii forului (instanţei sesizate). În acest sens dispune art.458(6). Forţa probantă a mijloacelor de probă este supusă legii care reglementează admisibilitatea acelei probe. Aprecierea probelor. Întrucît ţine de formarea convingerii intime a judecătorului (de exemplu aprecierea sincerităţii depoziţiilor martorului sau a concordanţei dintre acestea şi realitatea obiectivă), aprecierea probelor este supusă legii forului. Actele procesuale şi termenele de procedură sînt supuse legii forului. Procedura de judecată şi căile de atac contra hotărîrilor judecătoreşti sînt supuse legii forului. Executarea silită este supusă legii locului unde se face. Citarea persoanelor aflate în străinătate. Procedura citării acesor persoane (cetăţeni ai Republicii Moldova sau străinilor) este reglementată de art.104 CPC29. Legea deosebeşte după cum persoanele menţionate au domidiliul ori reşedenţa cunoscute sau nu. În prima situaţie, dacă, prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau prin lege specială, nu se prevede o altă procedură de citare sau înştiinţare a persoanelor aflate în străinătate, cu domiciliu sau reşedinţă cunoscută, citaţia sau înştiinţarea li se expediază ca scrisoare recomandată cu aviz de primire, iar recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul căreia trebuie să fie menţionate actele expediate, serveşte ca dovadă.. Legea stipulează expres că: - personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale Republicii Moldova, cetăţenii Republicii Moldova trimişi ca funcţionari în organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; - cetăţenii Republicii Moldova, alţii decît cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, prin organelle centrale care i-au trimis sau în a căror subordonare se află cei care i-au trimis. În cea de a doua situaţie, cînd nu se cunoaşte domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate, citarea se face prin publicitate, în modul prevăzut de art.108CPC. În toate cazurile, dacă cei care se află în străinătate au mandatar cunoscut în Republica Moldova, va fi citat şi acesta. De asemenea, atît reclamantul, cît şi pîrîtul, care locuiesc în străinătate, au dreptul să indice adresa din Republica Moldova unde urmează a li se face comunicările despre proces. Delegaţiile judecătoreşti (comisiile rogatorii).

29

De remarcat că, dispoziţiile acestui articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.

243

Prin delegaţie judecătorească (comisie rogatorie) se înţelege solicitarea pe care instanţa sesizată cu soluţionarea unui litigiu, numită instanţa solicitantă o face unei instanţe de judecată ori alt organ (de exemplu, notariatul), din altă ţară, numită instanţă solicitată, de a efectua unele acte de procedură (înmînarea de citaţii şi de alte acte, obţinerea de explicaţii ale părţilor, de depoziţii ale martorilor, de raporturi de expertiză, verificarea de înscrisuri, cercetarea la faţa locului, obţinerea de copii, fotocopii ori extrase de pe documente, luarea de măsuri de asigurare a acţiunii etc.). Modul de stabilire a relaţiilor între instanţele judecătoreşti din Republica Moldova şi cele străine privind executarea delegaţiilor se determină de legislaţia Republicii Moldova sau de tratatul internaţional la care aceasta este parte. De regulă, această procedură este reglementată de tratatele cu privire la asistenţa juridică în materie civilă, de familie şi penală.30 Trebuie de menţionat că, potrivit unei vechi tradiţii, întemeiate pe ideea de curtoazie internaţională, statele acceptă adesea să execute delegaţiile judecătoreşti chiar în lipsa unor tratate internaţionale care să le oblige. De regulă, instanţa solicitantă din Republica Moldova trimite delegaţia judecătorească, prin Ministerul de Justiţie, la Ministerul Afacerilor Externe, care prin intermediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare o transmite în străinătate. La fel, în cazul unei delegaţii judecătoreşti a unei instanţe străine, instanţa solicitată din ţara noastră este sesizată prin intermediul Ministerului Justiţiei, în prealabil solicitat, fie direct, fie prin intervenţia Ministerului Afacerilor Externe, de către misiunea diplomatică a statului solicitant. Art.465(2) CPC prevede că instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova vor refuza executarea delegaţia instanţei judecătoreşti străine în cazul în care executarea: a) ar fi în contradicţie cu suveranitatea Republicii Moldova sau ar ameninţa securitatea ei; b) nu este de competenţa instanţei judecătoreşti. Supralegalizarea actelor oficiale are ca scop garantarea autenticităţii semnăturii şi ştampilei puse pe actele oficiale străine. Potivit art.466 (1) şi (2) CPC, actele oficiale eliberate, redactate sau legalizate, în conformitate cu legislaţia străină şi în forma stabilită, de organe competente străine în afara Republicii Moldova în privinţa cetăţenilor sau organizaţiilor ei ori persoanelor străine pot fi prezentate instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova numai dacă sînt supralegalizate pe cale administrativă ierarhică şi, ulterior, de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Republicii Moldova. Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine a actului, urmată de supralegalizarea efectuată de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al Republicii Moldova în statul de origine, fie de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului de origine în Republica Moldova şi, ulterior, în ambele situaţii, de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Prin tratate internaţionale procedura supralegalizării poate fi omisă. De exemplu, art.22 al Tratatului între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 06.07.1996 prevede că actele care emană de la autorităţile competente sau de la alte instituţii ale uneia din Părţile Contractante, precum şi actele sub semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă şi le atestă autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă legalizare. Dispoziţii similare se conţin şi în alte de tratate cu privire la asistenţa juridică în materie civilă, de familie şi penală încheiate de Republica Moldova. 4. Determinarea legii aplicabile fondului litigiului.

30

A se vedea, de exemplu, art.8, 14-21 ale Tratatului între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 06.07.1996.

244

Codul civil operează cu ambii termeni. o diferenţiere între aceşti termeni. la care participă Republica Moldova. metoda proper law presupune determinarea legii aplicabile pentru fiecare cauză.U. Conform acestei norme. ci în raport cu punctele de legătură ale cauzei. pe când unele texte legislative şi unii autori. Prin urmare sistemul de drept al Republicii Moldova. se aplică legea care are cea mai strînsă legătură cu raporturile de drept civil cu element de extraneitate. 245 . c) aplicarea legii străine. O altă particularitate a acestei metode este rolul deosebit de important al judecătorului. Într-o asemenea situaţie soluţia trebuie să se bazeze pe principiul strictei respectări de către ţara noastră a acordurilor internaţionale încheiate (principiul Pacta Sunt Servanda). d) stabilirea punctului de legătură dintre raportul juridic litigios şi un anumit sistem de drept. Conform art. Noţiunea de cutumă internaţională este strîns legată de noţiunea uzanţă internaţională32. deoarece acesta determină legea aplicabilă nu potrivit unei reguli generale. civ.N.1576(1)C. 8 alin. în materia formei actului juridic se aplică regula locus regit actum). astfel încât legea considerată aplicabilă să fie cea mai indicată pentru acea cauză. în cazul imposibilităţii de a se determina legea aplicabilă conform alin. în faţa instanţei de judecată pot apărea probleme legate de următoarele aspecte: a) soluţionarea eventualelor conflicte între legea internă şi tratatul internaţional. care constă în determinarea legii aplicabile fiecărei situaţii juridice în raport cu totalitatea împrejurărilor de fapt şi a particularităţilor pe care le prezintă această situaţie juridică. acordă prioritate reglementărilor internaţionale faţă de legile interne. şi tratatele la care este parte. b) aplicarea cutumelor (uzanţelor) internaţionale. În acelaşi context menţionăm că.civ. deoarece trebuie să se ţină cont de particularităţile de fapt ale fiecăreia. cât şi cutuma. Spre deosebire de metoda conflictuală clasică. Deleanu. “Republica Moldova se obligă să respecte Carta O. doctrina dreptului internaţional privat şi cea a dreptului comerţului internaţional face. în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. A. să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional”. prevede că dispoziţiile lui sînt aplicabile în cazul în care tratatele internaţionale nu reglementează altfel (art. L.: legea aplicabilă raporturilor de drept civil cu element de extraneitate se determină în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. fără a face o distincţie între aceştea. Ca un criteriu subsidiar pentru determinarea legii aplicabile raportului cu element de extraneitate în al. cum sunt M. Această situaţie poartă denumirea de conflict dintre legea internă şi tratatul internaţional. 2 al art. în principiu.(1).1586). în materie civilă. prezentului cod. S. legea aplicabilă ar putea să difere de la o cauză la alta în aceeaşi materie. în acest sens. În contextul determinării legii aplicabile fondului raportului juridic litigios. conform art. care presupune aplicarea unor reguli generale şi prevederi legale tuturor cauzelor de acelaşi fel (de exemplu.Norma generală privind determinarea legii aplicabile raporturilor de drept civil cu element de extraneitate este consfinţită în art. Practica arată că este posibil ca un tratat internaţional. este desemnat principiul proper law. 32 Referitor la noţiunile de uzanţe comerciale şi cutume. “statele nu pot invoca legislaţia internă spre a justifica neexecutarea unui tratat”. folosesc noţiunea de “uzanţă” pentru a desemna atât uzanţa. 27 din Convenţia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor31. utilizîndu-i în acelaşi sens. La baza principiului proper law a fost pus sistemul determinării legii proprii a contractului (the proper law of the contract) din sistemul de drept common law. Aplicarea cutumelor (uzanţelor) internaţionale. În consecinţă. dacă prezintă particularităţi deosebite. 1576 C. să conţină o reglementare diferită de cea prevăzută în legea internă. Codul civil. Costin. Legislaţia noastră nu conţine o definiţie a 31 Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 4 august 1992. 1 al Constituţiei Republicii Moldova. Lunţ şi alţii. altor legi ale Republicii Moldova şi cutumelor internaţionale recunoscute de Republica Moldova.

stipulează: „La aplicarea legii străine. elaborate de Camera Internaţională de Comerţ din Paris) sau a unor condiţii generale. În acest sens. el face aceasta numai fiindcă legea Republicii Moldova ordonă sau permite acest lucru. 1578(1) şi (2) C. devine astfel o uzanţă comercială. Forţa juridică a uzanţelor convenţionale se reduce la cea a unei clauze contractuale. Uzanţele comerciale internaţionale sînt nişte practici sau reguli utilizate de către părţile contractante. De exemplu. este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade îndelungate într-un anumit domeniu al raporturilor civile. ordinii publice şi bunelor moravuri. potrivit căreia uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii.cutumei internaţionale. Asemenea prevederi sînt conţinute expres în tratatele încheiate de Republica Moldova şi alte state în materie de asistenţă juridică reciprocă. De cele mai dese ori uzanţele se aplică în relaţii comerciale. Definiţia legală a uzanţei o găsim în art.13 (1) CPC stipulează că la judecarea pricinilor civile. aplicate o perioadă de timp. civ. de un anumit număr de parteneri comerciali. În situaţia în care o uzanţă (cutumă) regelementează un anumit raport într-un alt mod decît legea. prevede concursul direct al Ministerelor de Justiţie şi Procuraturilor Generale ale statelor 33 Prevederi similare se conţin în art.. Articolul 15 al Tratatului între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu privire la asistenţa juridică în raporturile juridice în materie civilă.” Dispoziţiile în cauză indică obligaţia instanţei de a lua din oficiu măsurile pentru cunoaşterea conţinutului legii străine în cazul în care aplicarea ei este necesară sau admisă. Uzanţele normative au putere de norme juridice. Astfel. La baza aplicării acestor uzanţe este pus principiul libertăţii de voinţă a părţilor.4 C. Aplicarea legii străine. o perioadă de timp destul de îndelungată. civ 33. În aceste cazuri.13 al CPC. civ. contracte-tip etc.Moldova este parte. instanţa judecătorească aplică legislaţia unui alt stat în conformitate cu legea sau cu tratatele internaţionale la care R. prin organele competente ale statului asupra conţinutului ei. Pentru ca o uzanţă să dobândească un asemenea caracter. Aplicarea legii străine presupune cunoaşterea ei. Iar dacă în unele cazuri aplică o lege străină. ca o normă considerată obligatorie.4(2) C.: uzanţa reprezintă o normă de conduită care. deşi neconsfinţită de legislaţie. într-un anumit mod. Comportarea partenerilor de afaceri. art. familială şi penală. Cel mai des. ţinînd cont de interpretarea ei oficială şi de practica aplicării ei în statul străin respectiv. instanţa de judecată stabileşte conţinutul normelor ei prin atestări obţinute de la organele statului străin care au editat-o. uzanţele au doar rolul de a completa conţinutul unui contract. După forţa lor juridică uzanţele comerciale internaţionale pot fi normative (numite şi legale) şi convenţionale. 246 . trebuie să fie aplicată prevederea art. În scopul stabilirii conţinutului normelor de drept străin. uzanţa convenţională îmbracă forma unor trimiteri de către părţi la uzanţe standardizate (de exemplu. Judecătorul moldovean nu poate asculta decît de legile ţării sale. Din aceleaşi dispoziţii rezultă obligaţia organelor competente ale statului de a acorda sprijinul pentru stabilirea conţinutului legii străine în materia respectivă. în relaţiile lor comerciale. art. instanţa de judecată poate cere interpretarea lor de către organele competente din Republica Moldova sau cele din străinătate ori poate cere avizul unor experţi în domeniu. întemeiate pe acordul de voinţă. Regulile INCOTERMS. este necesar ca sistemul de drept în care se invocă uzanţa să recunoască forţa ei normativă. şi de a se informa oficial. expres sau tacit. al părţilor. În literatura de specialitate cutuma este definită ca o regulă de conduită stabilită în practica vieţii sociale şi respectată timp îndelungat în virtutea deprinderii.

contractante în transmiterea reciprocă, la cerere, a informaţiilor despre legislaţia în vigoare sau cea, care a acţionat în statele lor şi despre modul aplicării ei în instituţiile de justiţie. Aceste prevederi, însă nu sunt o piedică pentru instanţe de a cere ajutorul părţilor litigiului în stabilirea conţinutului legii străine aplicabile. Art.1578 (3) prevede că „partea care invocă o lege străină poate fi obligată de către instanţa de judecată să facă dovada conţinutului ei.” În cazul imposibilităţii de a stabili conţinutul legii străine, se va aplica legea similară a Republicii Moldova (art.1578(4) C. civ.). Ţinem să subliniem, că instanţa de judecată este îndreptăţită să aplice legea naţională în locul celei străine numai dacă a întreprins toate măsurile necesare în vederea stabilirii conţinutului legii străine, însă din motive obiective acest lucru nu a fost cu putinţă. În ţările unde reglementările conflictuale se află la o etapă începătoare (ţara noastră, atribuindu-se la acestea), există contradicţia între necesitatea aplicării legii străine şi tendinţa de a aplica legea forului în vederea evitării deficienţelor legate de cunoaşterea şi aplicarea legii străine. Ţinem să remarcăm, că în dreptul internaţional privat contemporan posibilitatea şi necesitatea aplicării legii străine sînt privite ca o axiomă. Există situaţii în care legea străină, desemnată de norma conflictuală a forului ca lege competentă de a reglementa raportul juridic litigios, nu poate fi aplicată pe teritoriul statului. Aplicarea legii străine competente nu este posibilă dacă aplicarea ei ar contraveni ordinii publice în stat. Ordinea publică din dreptul intern este totalitatea dispoziţiilor legale imperative de drept public şi de drept privat care urmăresc ca scop apărarea instituţiilor şi valorilor fundamentale ale societăţii, ocrotirea socială a tuturor persoanelor, a drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi promovarea şi dezvoltarea economiei de piaţă.

Clauza de ordine publică din dreptul internaţional privat este o excepţie pusă la dispoziţia instanţei judecătoreşti sau autorităţii confruntate cu o situaţie conflictuală în care ar trebui să se aplice o normă materială străină, dar aceasta este contrară unui principiu fundamental al dreptului instanţei sesizate.
Norma ce consfinţeşte clauza de ordine publică este înscrisă în art.1581 C.civ: „norma de drept străin aplicabilă în conformitate cu art.1576 alin.(1) nu se aplică în cazul în care consecinţele aplicării ei ar contraveni ordinii publice a Republicii Moldova. în cazul înlăturării legii străine, se va aplica legea respectivă a Republicii Moldova.” Astfel, instanţa de judecată poate dispune aplicarea legii străine numai dacă în urma verificării efectelor sale, se va stabili, că legea străină desemnată aplicabilă de norma conflictuală a forului nu contravine ordinii publice a statului. În caz contrar, instanţa competentă este obligată să refuze aplicarea legii străine prin excepţia de ordine publică sau, altfel spus, prin clauza ordinii publice. Invocarea ordinii publice provoacă două efecte de care trebuie să ţină cont instanţa de judecată. Ordinea publică are un efect negativ, în sens, că se înlătură aplicarea legii străine normal competente, desemnate prin propria normă conflictuală şi un efect pozitiv, în sens, că în cazul înlăturării legii străine se aplică legea forului, care reglementează relaţii similare. Este important ca judecătorii să nu interpreteze extensiv clauza de ordine publică, găsind în orice lege străină un pericol pentru principiile fundamentale ale sistemului de drept al instanţei. Stabilirea punctului de legătură dintre raportul juridic litigios şi un anumit sistem de drept. Pentru a determina legea competentă de a guverna raportul cu element de extraneitate

247

instanţa de judecată trebuie să utilizeze un anumit criteriu, punct de legătură, care să indice ce sistem de drept naţional va cîrmui raportul în cauză. Cele mai importante puncte de legătură sînt următoarele: Cetăţenia, care este punct de legătură a normelor conflictuale referitoare la capacitatea juridică a persoanei fizice şi starea lor civilă precum şi pentru unele cazuri referitoare raporturilor de succesiune (succesiunea bunurilor mobile – art.1622 (1) C.civ). În acest context, art.1587 C. civ stipulează : starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sînt cîrmuite de legea naţională. Regula pentru determinarea legii naţionale a cetăţeanului este că aceasta se consideră legea statului a cărui cetăţenie o are persoana. Determinarea cetăţeniei se face conform legii statului a cărui cetăţenie se invocă. În cazul în care persoana are două sau mai multe cetăţenii, legea naţională se consideră dreptul statului cu care persoana are cele mai strînse legături. Prevederi speciale referitor la capacitatea juridică a cetăţenilor străini şi a apatrizilor sînt înscrise în art.1590 C. civ. Conform acestor prevederi, capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor este guvernată de legea lor naţională (art1590(1) C.civ). Totodată este important de subliniat că, prin derogare de la această regulă generală, capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor în materie de acte juridice încheiate pe teritoriul Republicii Moldova şi în materie de obligaţii din cauzarea de prejudiciu se stabileşte conform legislaţiei Republicii Moldova (art.1590(3) C. civ.). Astfel, capacitatea unui cetăţean străin de a încheia un contract pe teritoriul ţării noastre va fi determinată de legea Republicii Moldova. La fel, obligaţiile cetăţeanului străin care a cauzat pe teritoriul ţării noastre prejudicii altor persoane vor fi guvernate tot de legea noastră. De asemenea, legea naţională a persoanei care a lăsat moştenirea guvernează raporturile de succesiune cu privire la bunurile mobile (art.1622(1) C. civ.). Naţionalitatea este punctul de legătură pentru determinarea capacităţii persoanei juridice. Regula consacrată de art.1596 al C. civ. în vederea determinării legii naţionale a persoanei juridice stabileşte că aceasta se consideră legea statului pe al cărui teritoriu persoana este constituită. În baza legii naţionale a persoanei juridice, se determină în special: a) statutul juridic al organizaţiei ca persoană juridică; b) forma juridică de organizare; c) exigenţele pentru denumirea ei; d) temeiurile de creare şi încetare a activităţii ei; e) condiţiile de reorganizare a acesteia, inclusiv succesiunea în drepturi; f) conţinutul capacităţii ei civile; g) modul acesteia de dobîndire a drepturilor civile şi de asumare a obligaţiilor civile; h) raporturile din interiorul ei, inclusiv raporturile cu participanţii; răspunderea ei. Articolul 1597 al C. civ. stabileşte reguli speciale referitor la legea aplicabilă reprezentanţelor (sucursalelor) şi filialelor persoanei juridice. Astfel, statutul juridic al reprezentanţelor (sucursalelor) persoanei juridice pe teritoriul unui alt stat este guvernat de legea naţională a persoanei juridice, pe cînd statutul juridic al filialei persoanei juridice pe teritoriul unui alt stat este guvernat de legea statului pe al cărui teritoriu s-a constituit filiala, independent de legea naţională a persoanei juridice. Locul încheierii actului juridic, punct de legătură, care în cauzele cu element de extraneitate este utilizat uneori în scopul determinării legii aplicabile condiţiilor de formă sau/şi de fond ale actului juridic. Acest criteriu este utilizat de legea noastră în unele siuaţii pentru determinarea valabilităţii actului juridic din punctul de vedere al formei. Astfel, art.1609 (1) C. civ. stipulează că actul juridic încheiat în afara teritoriului Republicii Moldova se consideră valabil din punctul de vedere al formei dacă îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii: a) este respectată legea locului unde a fost întocmit; b) sînt respectate exigenţele legislaţiei Republicii Moldova; c) este respectată legea naţională sau legea domiciliului persoanei care l-a întocmit; d) este valabil conform legii aplicabile autorităţii care examinează validitatea actului juridic.

248

Locul situării bunului prezintă punct de legătură pentru determinarea regimului juridic al drepturilor reale (art.1601, 1602 C. civ.), precum şi pentru determinarea legii aplicabile raporturilor juridice de succesiune imobiliară (art.1622 (2) C. civ.). Astfel, conform art.1601 (1) C. civ, conţinutul posesiunii, dreptului de proprietate şi al altor drepturi reale asupra bunurilor mobile şi imobile, realizarea şi ocrotirea lor se determină potrivit legii statului pe al cărui teritoriu se află bunurile dacă nu se prevede altfel. De asemenea, dobîndirea şi stingerea dreptului de proprietate şi altor drepturi reale asupra bunului se determină conform legii statului pe al cărui teritoriu se afla sau era situat bunul la momentul cînd a avut loc acţiunea ori o altă împrejurare ce a servit drept temei pentru apariţia sau stingerea dreptului de proprietate sau altor drepturi reale dacă legislaţia Republicii Moldova nu prevede altfel (art.1602 (1) Civ.). Prin derogatre de la regula evocată, dobîndirea şi stingerea dreptului de proprietate şi altor drepturi reale asupra bunului care reprezintă obiectul actului juridic se determină conform legii aplicabile actului juridic dacă acordul părţilor nu prevede altfel (art.1602(2) Civ.). Locul unde s-a produs faptul juridic cauzator de prejudiciu constituie punctul de legătură pentru determinarea regimului juridic al delictului. În asest sens, art.1615 C. civ. dispune că actul ilicit este calificat drept act cauzator de prejudicii conform legii statului unde s-a produs. Legea care guvernează obligaţiile din cauzarea de prejudicii stabileşte: a) capacitatea delictuală; b) formele, condiţiile şi întinderea răspunderii delictuale; c) condiţiile de limitare sau de exonerare de răspundere delictuală; d) natura daunelor pentru care pot fi pretinse despăgubiri; e) transmisibilitatea dreptului la despăgubire; f) persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri. Voinţa părţilor este punct de legătură pentru condiţiile de fond ale contractelor. Criteriul evocat, care este o manifestare a principiului autonomiei voinţei părţilor contractului, este consfinţit în art. 1610 C. civ. care stabileşte că contractul este guvernat de legea aleasă prin consens de părţi. Este important de reţinut că determinarea legii aplicabile trebuie să fie expresă sau să rezulte din conţinutul contractului ori din alte împrejurări.34 Dacă părţile nu au desemnat legea aplicabilă contractului, în cazul apariţiei unui litigiu, această sarcină îi revine instanţei de judecată sesizate. Art. 1611 C. civ. stabileşte regulile de determinare a legii aplicabile contractului în lipsa alegerii părţilor. Alin. 1 al acestui articol consacră principiul proper law: în lipsa unui consens între părţi asupra legii aplicabile contractului, se aplică legea statului cu care contractul prezintă cele mai strînse legături. Totodată, legea stabileşte următoarea prezumţie: se consideră că există astfel de legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei, 35 la momentul încheierii contractului, îsi are domiciliul, reşedinţa sau este înregistrat în calitate de persoană juridică. Alin. 2 al aceluiaşi articol stabileşte unele reguli speciale pentru anumite categorii de contracte : a) contractului al cărui obiect este un bun imobil, precum şi contractului de administrare fiduciară a bunului, se aplică legea statului pe al cărui teritoriu se află bunul;
34

Art.1610 c. civ. stabileşte un şir de reguli privind modalităţile alegerii legii aplicabile contractului. Astfel, părţile contractului pot stabili legea aplicabilă atît întregului contract, cît şi unor anumite părţi ale lui. Legea aplicabilă poate fi determinată de părţile contractului în orice moment, atît la încheierea lui, cît şi în orice moment ulterior. Părţile contractului sînt în drept să convină oricînd asupra modificării legii aplicabile. Determinarea, după încheierea contractului, a legii aplicabile are efect retroactiv şi se consideră valabilă din momentul încheierii contractului, fără a aduce atingere validităţii formei contractului sau drepturilor dobîndite de către terţi în legătură cu acest contract. 35 Este de menţionat că legislatorul a utilizat sintagma “debitorul prestaţiei”, şi nu “debitorul prestaţiei caracteristice” cu care operează reglementările uniforme internaţionale (Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale) şi cele naţionale ale altor ţări. Prin “prestaţie caracteristică” se înţelege prestaţia pentru care este datorată plata (de ex., preţul – în contractul de vînzare-cumpărare, taxa de transport – în contractul de transpert, chiria – în contractul de locaţiune, dobînda – în contractul de împrumut etc.).

249

b) contractului de antrepriză în construcţie şi contractului de antrepriză pentru efectuarea lucrărilor de proiectare şi cercetare se aplică legea statului în care se creează rezultatele prevăzute în contract; c) contractului de societate civilă se aplică legea statului pe al cărui teritoriu se desfăşoară această activitate; d) contractului încheiat la licitaţie sau pe bază de concurs se aplică legea statului pe al cărui teritoriu se desfăşoară licitaţia sau concursul. Voinţa autorului actului juridic unilateral este punctul de legătură pentru determinarea legii aplicabile condiţiilor de fond al acestuia (art.1609(2) C. civ.). De remarcat, că, de rînd cu acest criteriu de determinare a legii aplicabule fondului actului juridic, legea mai operează şi cu altele : statul cu care actul juridic are cele mai strînse legături, sau locul unde actul juridic unilateral este întocmit. O aplicaţie a criteriului evocat este regula privind legea aplicabilă succesiunii testamentare. Astfel, testatorul poate supune transmiterea prin succesiune a averii sale unei alte legi decît cea prevăzută la art.162236, cu condiţia să nu înlăture dispoziţiile imperative (art.1623(1) C. civ.).

Aurel Băieşu doctor în drept, profesor universitar
36

Dumitru Visternicean Judecător la Curtea Supremă de Justiţie

Art.1622 C. civ. stabileşte că raporturile de succesiune cu privire la bunurile mobile sînt guvernate de legea naţională în vigoare la momentul decesului persoanei care a lăsat moştenirea, iar raporturile de succesiune cu privire la bunurile imobile sînt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri.

250

Procedura de recunoaştere şi de executare a hotărîrilor judecătoreşti şi a hotărîrilor arbitrale străine 1. Aspecte generale. Efectele hotărîrilor instanţelor judecătoreşti şi arbitrale, devenite irevocabile, dacă legea nu prevede altfel, se vor realiza în volum deplin, de regulă în limita teritoriului statului, în care a fost adoptată hotărîrea, indiferent de subiecţii antrenaţi în proces, fără a mai fi respectă careva procedură separată. Legislaţia internaţională şi cea naţională stabileşte procedura, cînd hotărîrea judecătorească sau arbitrală străină, poate avea autoritatea lucrului judecat şi pe teritoriul Republicii Moldova. Examinarea procedurii recunoaşterii şi executării hotărîrilor judecătoreşti şi a hotărîrilor arbitrale străine implică, bineînţeles, o prealabilă calificare a noţiunilor de „hotărîre judecătorească străină” şi de „hotărîre arbitrală străină”. Legislaţia Republicii Moldova defineşte noţiunea de „hotărîre judecătoreasca străina” ca o „hotărîre pronunţată în pricină civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată pe teritoriul unui alt stat, precum şi sentinţa penală privind repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune” (art.467 (2) Cod de procedura civila). Făcînd analiza logică a art. 467 CPC, putem conchide, că noţiunea de „hotărîrea judecătorească străină” se întrebuinţează în sens larg. Adică, urmează a fi recunoscută şi executată pe teritoriul Republicii Moldova, orice act de dispoziţie judecătoresc, prevăzut de legislaţia naţională a statului, pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărîrea, prin care litigiul a fost soluţionat în fond, dacă nu există careva interdicţii, stabilite prin legea naţională sau internaţională. Astfel, după cum rezultă din art.467 al. (1) CPC, sunt recunoscute şi se execută de plin drept în Republica Moldova, inclusiv tranzacţiile. Iar tranzacţiile pot fi confirmate prin adoptarea unei încheieri. Deci, pot fi recunoscute şi executate şi încheierile judecătoreşti şi arbitrale străine. Cît priveşte noţiunea de „hotărîre (sentinţă)37 arbitrală străină”, legislaţia noastră nu conţine o definiţie concretă. Noi însă vom reţine că conform art.2 din convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată New York la 10 iunie 1958 (în vigoare pentru Republica Moldova din 17 decembrie 1988) prin sentinţe arbitrale se înţeleg nu numai sentinţele date de către arbitrii numiţi pentru cazuri determinate, ci, deasemenea şi acele care sunt date de către organele de arbitraj permanente cărora părţilor li sau supus. Deci sentinţele arbitrale străine pot fi rezultatul activităţii unor organe particulare, create în vederea soluţionării unui anumit litigiu (arbitraj ad-hoc) sau a unor organe de arbitraj instituţionalizat prin intermediul unor organizaţii obşteşti; în ambele cazuri este vorba deci de organe nestatale. În literatura de specialitate s-a
37

Legislaţia noastră operează cu sintagma “hotărîre arbitrală”, pe cînd în legislaţiile autor ţări (de. ex., România, Franţa), în reglementările internaţionale uniforme, precum şi în literatura de specialitate se utilizează mai des sintagma “sentinţă arbitrală”.

251

relevat că sentinţa este echivalentul arbitral al unei hotarîri jurisdicţionale; ea are aceleaşi efecte şi reprezintă hotarîrea pe care instanţa arbitrala o da asupra litigiului cu care a fost investita. In absenta unor criterii legale în funcţie de care sentinţele arbitrale pot fi considerate ca fiind “străine” sau “interne”, judecătorul trebuie să procedeze la determinarea elementelor de “extraneitate” pe care le conţine hotărîrea arbitrala: cetăţenia sau domiciliul parţilor, locul unde a fost data hotărîre, legea în temeiul căreia s-a dat etc. Prin Convenţia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine s-a stabilit un dublu criteriu pentru ca o hotărîre sa fie definita “străina”: în acest sens se cere ca hotărîre sa fie data pe teritoriul unui stat, altul decît cel unde se solicita recunoaşterea si executarea, deci un criteriu pozitiv, şi să nu fie considerata hotărîre naţionala în statul în care se cere recunoaşterea şi executarea, deci un criteriu negativ. Convenţia Europeana de la Geneva din 1961 privind Arbitrajul Comercial Internaţional (în vigoare pentru Republica Moldova din 5 martie 1998), deşi nu are drept obiect recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, în măsura în care a fost ţinută să se refere la caracterul sentinţei arbitrale, decide că în domeniul său de aplicare intra sentinţele date între părţi avînd, la momentul convenţiei de arbitraj, sediul sau reşedinţa în state contractante diferite. Aceasta poate duce la consecinţa că în unele cazuri dispoziţiile ambelor Convenţii (din 1958 si din 1961 ) să se suprapună şi deci sa fie luate în consideraţie criteriile de calificare a caracterului de extraneitate ale ambelor convenţii. Cadru juridic ce reglementează recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străine, este alcătuit, în special de tratatele, convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi legislaţia naţională respectivă. Astfel la moment recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străine pe teritoriul Republicii Moldova se reglementează prin: - Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor, încheiată la 23 mai 1969, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 04 august 1992, în vigoare pentru Republica Moldova de la 25 februarie 1993; - Convenţia privind procedura civilă, încheiată la 01 martie 1954 la Haga, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 04 august 1992, în vigoare pentru Republica Moldova de la 03 noiembrie 1993; - Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1998, ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova la 10 iunie 1998, în vigoare de la 30 iunie1998; - Convenţia Comunităţii Statelor Independente privind asistenţa juridică şi raporturile de drept în procesele civile, familiale şi penale din 22 ianuarie 1993, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 16 martie 1995, în vigoare pentru Republica Moldova de la 16 martie 1996; - Tratatul încheiat între Republica Moldova şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală din 13 decembrie 1993, în vigoare de la 24 aprilie 1995; 252

- Tratatul încheiat între Republica Moldova şi Federaţia Rusă privind asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din 25 februarie 1993, intrat în vigoare de la 26 ianuarie 1995; - Tratatul încheiat între Republica Moldova şi Republica Letonă cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din 14 aprilie 1993, intrat în vigoare de la 19 iunie 1996; - Tratatul încheiat între Republica Moldova şi Republica Lituaniană cu privire la asistenţa juridică în materie civilă, familială şi penală, din 09 noiembrie 1993, în vigoare de la 18 februarie1995; - Tratatul între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală încheiat la Chişinău la 06 iulie 1996, ratificat de către Parlamentul R.M. la 03 decembrie 1996, în vigoare de la 22 martie 1998; - Acord între Republica Moldova şi Republica Turcia cu privire la asistenţă juridică în materie civilă, comercială şi penală încheiat la Ankara la 22 mai 1996, în vigoare pentru Republica Moldova din 23 februarie 2001; - Tratatul încheiat între Republica Moldova şi Republica Azerbaidjan cu privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală, din 26 octombrie 2004, în vigoare pentru Republica Moldova din 14 aprilie 2005; - Constituţia Republicii Moldova; - Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30 mai 2003, în vigoare de la 12 iunie 2003; - Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004, în vigoare de la 01 iulie 2005 (cartea întîi). Principalele efecte ale unei hotărîri judecătoreşti în dreptul intern sunt: autoritatea lucrului judecat, forţa executorie şi puterea probanta a unui act autentic. O hotărîre judecătorească sau arbitrală străină nu poate avea, însă, aceiaşi eficacitate ca o hotărîre ponunţată de o instanţă judecătorească naţională. O hotărîre străină nu poate avea de plin drept forţă executorie şi autoritate de lucru judecat, deoarece se opune suveranitatea statului pe al cărui teritoriu se invocă acea hotărîre. Hotărîrea judecătorească sau arbitrală străină produce efecte în altă ţară dacă se îndeplinesc cerinţele stabilite de legea statului unde se invocă acele efecte. Aceste cerinţe legale constau în recunoaşterea hotărîrii străine şi în obţinerea încuviinţării executării (exequaturului) pentru acea hotărîre. Aceste două proceduri – recunoaşterea şi încuviinţarea executării (exequaturul) - constituie prerogative exclusive ale statelor, fiind acordate conform prescripţiilor normative ale legislaţiei interne statale, precum şi a tratatelor internaţionale la care fac parte. Bineînţeles, recunoaşterea va constitui primul pas pentru obţinerea executării silite a hotărîrii. Pentru a fi executata în mod silit o hotărîre arbitrala trebuie ca în prealabil să i se recunoască efectele specifice. Recunoaşterea unei hotărîri înseamnă recunoaşterea efectelor acesteia, cu excepţia puterii executorii. Asfel o hotărîre judecătorească sau arbitrala recunoscuta are putere de lucru judecat (în măsura în care statul în care este invocata nu subordonează acest efect 253

de obţinerea prealabila a execuaturului), iar faptele constatate printr-o asemenea hotărîre (precum executarea unei obligaţii) sunt opozabile faţă de orice persoane. Mecanismul juridic al recunoaşterii şi executării hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străine prin intermediul unei jurisdicţii statale, care să confere titularului drepturile rezultate din hotărîrea străină, posibilitatea de a sili pe cel care-i încălca dreptul sau să execute aceasta hotărîre, este obţinerea încuviinţării executării exequaturului. Prin exequatur se înţelege procedura judiciara în cadrul căreia instanţa de judecata competenta a unui stat declara executorie o hotărîre judecătorească sau arbitrala străina, ce urmează a fi executata pe teritoriul acestui stat în condiţii egale cu hotărîrile judecătoreşti sau arbitrale naţionale. Obiectul exequaturului este dublu: de a acorda forţa executorie unei hotărîri judecătoreşti sau arbitrale străine, daca aceasta nu se executa benevol de către partea obligata prin hotărîre, precum şi de a recunoaşte acesteia autoritatea de lucru judecat. In felul acesta, încuviinţarea executării unei hotărîri judecătoreşti sau arbitrale străine este cheia de bolta a întregului ansamblu de probleme juridice pe care le ridica recunoaşterea şi apoi executarea hotărîrii respective. În ceea ce priveşte corelaţia termenilor „recunoaştere” şi „executare”, trebuie de menţionat că, din cauza deosebirii de efecte şi a modului de a acţiona, atît legislaţiile naţionale cît şi convenţiile internaţionale menţionează separat recunoaşterea unei sentinţe arbitrale şi executarea acesteia. Astfel, Convenţia de la New York din 10.06.1958 denumita chiar convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, face aceasta precizare în art.3, cînd dispune ca “fiecare Stat contractant va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea unei sentinţe conform regulilor de procedura în vigoare pe teritoriul unde hotărîre este invocata…”. În literatura de specialitate s-a relevat că recunoaşterea unei hotărîri străine poate opera de plin drept în timp ce executarea acesteia trebuie autorizata în fiecare caz aparte, în statul în care se cere executarea (statutul solicitat) deoarece ea cuprinde acte de o oarecare gravitate asupra patrimoniului debitorului şi de aceea implica măsuri de verificare mai severe. În acest context, legislaţia Republicii Moldova nu face deosebire între recunoaştere şi executare în ceea ce priveşte modul de operare a lor. Astfel, art.467(1) CPC dispune că hotărîrile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sînt recunoscute şi se execută de plin drept în Republica Moldova fie dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte, fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti străine.38

Confuzia între noţiunile de recunoaştere şi executare ce are loc în legislaţia noastră este demonstrată şi prin faptul că în art.468 CPC întitulat “Cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine” se vorbeşte, de fapt, despre punerea în executare a acesteia: „hotărîrea judecătorească străină care nu a fost executată benevol poate fi pusă în executare pe teritoriul Republicii Moldova, la cererea creditorului, în temeiul încuviinţării date de curtea de apel de drept comun în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze executarea.”
38

254

În legătură cu procedura de recunoaştere şi de executare a hotărîrilor judecătoreşti şi a hotărîrilor arbitrale străine, în faţa instanţei de judecată se pun probleme ce ţin de următoarele aspecte: a) condiţiile recunoaşterii şi executării hotărîrii străine; b) procedura sesizării instanţei competente de a recunoaşte şi a încuviinţa executarea hotărîrii străine; c) procedura de examinare a cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării hotărîrii străine; d) limitele controlului judiciar; e) prescripţia dreptului de a cere executarea silita. 2. Condiţiile recunoaşterii şi executării hotărîrilor judecătoreşti străine. Legea face deosebire între hotărîrile judecătoreşti străine care: 1) nu sînt susceptibile de executare silită şi cele care 2) sînt susceptibile de executare silită. Prima categorie de hotărîri, potrivit art.472(1) CPC, în virtutea caracterului lor, se recunosc fără procedură ulterioară, adică operează de plin drept, cu condiţia ca nici o persoană interesată să nu înainteze obiecţii referitor la recunoaştere.39 La această categorie se referă: a) hotărîrile referitoare la statutul civil al cetăţeanului statului a cărui judecată a pronunţat hotărîrea sau dacă, fiind pronunţată într-un stat terţ, a fost recunoscută mai întîi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi; b) hotărîrile privitoare la desfacerea, anularea sau declararea nulităţii căsătoriei, precum şi la alte litigii dintre soţi, cu excepţia celor cu privire la imobilele din străinătate, între un cetăţean al Republicii Moldova şi un cetăţean străin, dacă la data desfacerii căsătoriei cel puţin unul dintre soţi era domiciliat în străinătate; c) hotărîrile privind desfacerea, anularea sau declararea nulităţii căsătoriei între cetăţeni ai Republicii Moldova dacă la data desfacerii căsătoriei ambii soţi erau domiciliaţi în străinătate; b) alte hotărîri prevăzute de legea Republicii Moldova. (art.474 CPC). În cea ce priveşte modul de înaintare şi de soluţionare a obiecţiilor persoanei interesate împotriva recunoaşterii unei hotărîri străine, legea prevede că asemenea obiecţii pot fi depuse, în termen de o lună după ce a luat cunoştinţă de primirea hotărîrii judecătoreşti străine, la curtea de apel de drept comun de la domiciliul ori sediul său. Obiecţiile împotriva recunoaşterii hotărîrii judecătoreşti străine ale persoanei interesate se examinează în şedinţă publică, cu înştiinţarea legală a acesteia despre locul, data şi ora examinării. Neprezentarea fără motive
39

Potrivit art.52 al Convenţiei privind asistenţa judiciară şi raporturile de drept în procesele civile, familiare şi penale (Minsk, 1993), hotărîrile judecătoreşti definitive ale organelor de justiţie a Părţilor Contractante care nu sînt susceptibile de executare silită, sînt recunoscute pe teritoriul altor Părţi Contractante fără o procedură specială dacă: a) organele de justiţie ale Părţii Contractante solicitate nu au emis anterior o hotărîre definitivă; b) potrivit Convenţiei, sau, în cazurile neprevăzute de aceasta – potrivit legii Părţii contractante pe teritoriul căreia hotărîrea trebuie recunoscută, cauza nu ţine de competenţa exclusivă a organelor de justiţie ale acestei Părţi Contractante.

255

neîntemeiate a persoanei interesate citate legal nu împiedică examinarea obiecţiilor. Totodată, instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a persoanei interesate privind amînarea examinării obiecţiilor, înştiinţînd-o. După ce examinează obiecţiile împotriva recunoaşterii hotărîrii judecătoreşti străine, instanţa judecătorească, pronunţă o încheiere. Copia de pe această încheiere se expediază, în termen de 5 zile de la pronunţare, persoanei la a cărei cerere a fost emisă hotărîrea judecătorească străină ori reprezentantului ei, precum şi persoanei care a înaintat obiecţii împotriva recunoaşterii hotărîrii judecătoreşti străine. Încheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară în ordinea şi în termenele stabilite de CPC (art.472 CPC). Cea de a doua categorie cuprinde hotărîrile care, în cazul în care nu se execută benevol, sînt puse în executare silită în baza unei proceduri speciale. Din prevederile CPC, rezultă următoarele condiţii ale recunoaşterii şi executării hotărîrilor judecătoreşti străine: a) să existe un tratat internaţional la care ţara noastră este parte care prevede recunoaşterea şi executarea hotărîrilor străine sau să existe reciprocitate în ce priveşte efectele hotărîrilor străine între Republica Moldova şi statul instanţei care a pronunţat hotărîrea (art.467 al.(1) CPC) b) hotărîrea să fie irevocabilă şi executorie potrivit legii statului unde a fost pronunţată (art.471 al.(1) lit.a) CPC); c) să fie respectat dreptul la apărare. Nu va fi executată în ţara noastră o hotărîre judecătorească străină, dacă există probe că partea împotriva căreia este emisă hotărîrea a fost lipsită de posibilitatea prezentării la proces, nefiind înştiinţată legal despre locul, data şi ora examinării pricinii (art.471 al.(1) lit.b) CPC); d) hotărîrea să fie dată de o instanţă judecătorească competentă. În acest sens, instanţa judecătorească care a pronunţat hotărîrea trebuie să fie competentă, atît potrivit legii ţării sale, cît şi potrivit normelor noastre juridice în materie. Nu va putea fi executată în ţara noastră o hotărîre judecătorească străină pronunţată cu încălcarea competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova (art.471 al.(1) lit.c) CPC); e) să nu existe există o hotărîre, chiar şi nedifinitivă, a instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova emisă în litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau în procedura instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova se află în judecată o pricină în litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri la data sesizării instanţei străine(art.471 al.(1) lit.b) CPC); f) hotărărea judecătorească străină să nu contravină ordinii publice a Republicii Moldova (art.471 al.(1) lit.e) CPC); g) să nu fi expirat termenul de prescripţie pentru prezentarea hotărîrii spre executare silită şi cererea creditorului de repunere în acest termen să nu fi fost satisfăcută de judecata Republicii Moldova (art.471 al.(1) lit.)CPC); h) hotărîrea judecătorească străină să nu fie rezultatul unei fraude comise în procedura din străinătate (art.471 al.(1) lit.g) CPC). 256

Nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile evocate mai sus constituie temei pentru instanţa de judecată competentă a Republicii Moldova de a refuza recunoaşterea şi încuviinţarea executării unei hotărîri judecătoreşti străine. 3. Condiţiile recunoaşterii şi executării hotărîrilor arbitrale străine. Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării unei hotărîri arbitrale străine rezultă implicit din enumerarea cazurilor care justifica decizia instantei judecătoreşti din Republica Moldova de a refuza recunoaşterea unei sentinţe arbitrale străine. Aceste cazuri sunt reglementate în art. 476 CPC şi corespund, în fond, prevederilor art.V al Convenţiei de la New York din 1958. Potrivit 476 CPC cererea privind recunoaşterea hotărîrii arbitrale străine şi executarea ei poate fi respinsă, la solicitarea părţii împotriva căreia s-a emis, dacă aceasta va prezenta instanţei competente, căreia i se cere recunoaşterea hotărîrii sau executarea ei, probe doveditoare că: a) una din părţile convenţiei arbitrale era într-o măsură oarecare incapabilă sau că această convenţie este ilegală potrivit legii guvernante, iar în lipsa unei astfel de probe, că este ilegală în conformitate cu legea ţării în care a fost emisă hotărîrea; b) partea împotriva căreia este emisă hotărîrea nu a fost înştiinţată legal despre desemnarea arbitrului sau despre dezbaterea arbitrală ori nu a putut din alte motive să prezinte probe sau să dea explicaţii în faţa arbitrajului; c) hotărîrea a fost pronunţată asupra unui litigiu neprevăzut de convenţia arbitrală sau nu se înscrie în condiţiile convenţiei; d) hotărîrea conţine dispoziţii în probleme neprevăzute de convenţia arbitrală; totuşi, dacă dispoziţiile în problemele cuprinse în convenţia arbitrală pot fi separate de cele care nu se înscriu în ea, partea hotărîrii arbitrale care conţine dispoziţii referitoare la problemele ce decurg din convenţia arbitrală poate fi recunoscută şi pusă în executare; e) componenţa arbitrajului sau procedura dezbaterii arbitrale nu corespunde convenţiei părţilor ori, în lipsa acestora, nu se conformează legii din ţara în care a avut loc arbitrajul; f) hotărîrea nu a devenit obligatorie pentru părţi sau a fost anulată ori executarea ei a fost suspendată de instanţa judecătorească a ţării în care a fost pronunţată hotărîrea sau în conformitate cu legea căreia a fost pronunţată. Instanţa judecătorească refuză, de asemenea, să recunoască hotărîrea arbitrală străină şi să o execute în următoarele cazuri: 1) dacă obiectul litigiului nu poate fi dat în dezbatere arbitrală conform legii Republicii Moldova; 257

2) daca recunoaşterea hotărîrii şi încuviinţarea executării ei este în contradicţie cu ordinea publică din Republica Moldova. Dacă în instanţa de judecată competentă a ţării, în care, sau conform legii căreia a fost pronunţată hotărîrea, s-a depus o cerere privind desfiinţarea sau suspendarea executării hotărîrii arbitrale străine, instanţa din Republica Moldova căreia i se solicită recunoaşterea hotărîrii arbitrale şi executarea ei poate amîna emiterea unei decizii asupra cererii dacă va considera că amînarea este raţională. Prin urmare, pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării unei hotărîri arbitrale străine trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) Competenţa instanţei de arbitraj. Competenţa se determină în conformitate cu voinţa părţilor exprimată în convenţia de arbitraj (sub formă de clauză compromisorie sau compromis 40). În cadrul verificării competenţei instanţei de arbitraj care a pronunţat hotărîrea, instanţa judecătorească competentă a Republicii Moldova căreia i s-a solicitat recunoaşterea şi încuviinţarea executării acestei hotărîri trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: - instanţa de judecată trebuie să fie investită în mod valabil printr-o convenţie de arbitraj neviciată printr-o cauză de nulitate, inclusiv incapacitatea părţilor convenţiei, potrivit legii aplicabile lor. Convenţia de arbitraj trebuie să fie valabilă în conformitate cu legea căreia părţile au subordonat-o sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii ţării în care sentinţa a fost dată (art.V, 1 lit.a) Convenţia de la New York); - instanţa de arbitraj nu trebuie să depăşească competenţa pe care părţile iau acordat-o. Hotărîrea arbitrală depăşeşte limitele competenţei stabilite în convenţia de arbitraj dacă ea se referă la un diferend care nu este menţionat în compromis sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii ori cuprinde hotărîri care depăşesc prevederile compromisului sau ale clauzei compromisorii (art.V, 1 lit.c) Convenţia de la New York). b) Respectarea dreptului la apărare. Se consideră că dreptul la apărare nu a fost respectat dacă partea împotriva căreia este invocată hotărîrea nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor, sau i-a fost imposibil pentru un alt motiv să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare (art.V, 1 lit.b) Convenţia de la New York).41
Prin clauză compromisorie se înţelege acordul părţilor unui contract principal, exprimat într-o clauză inserată în acel contract sau într-un înscris separat, de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi eventual referitor la acest contract arbitrajului. Compromisul, spre deosebire de clauza compromisorie, este privit ca o înţelegere de sine stătătoare faţă de contractul principal prin care părţile convin ca litigiul ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, indicîndu-se obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
41 40

Prin decizia Curţii Arbitrale din Kiev, din 17.05.1998 s-a hotărît de a se urmări de la S.A “ Simgro-service”(RM), în benificiul Cooperativei “ Nartis”(Ukraina), suma de 5053,223 dolari US. Cooperativa “ Nartis” a depus cerere de executare pe teritoriul RM. Instanţa competentă din RM, examinînd cererea prezentată, a refuzat în executarea acesteia, bazîndu-se pe următoarele motive: din probele prezentate de creditor, rezultă că S.A “ Simgro-service” nu a primit notificarea despre faptul prezentării la dezbaterile arbitrale la data de 07.05.1998, unde a fost soluţionat fondul litigiului. Mai mult ca atît, nici în decizia Curţii Arbitrale, nici în alte documente ataşate nu a fost indicată adresa corectă a debitorului. Copia contractului semnat între S.A “ Simgro-service” şi cooperativa “Nartis”, anexată, indica rechizitele bancare şi sediul din Chişinău, fără specificarea integră a adresei.

258

c) Caracterul obligatoriu al hotărîrii arbitrale. Nu poate fi recunoscută şi pusă în executare o hotărîre care nu a devenit încă obligatorie pentru părţi ori a fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă a ţării în care, sau după legea căreia, a fost dată hotărîrea (art.V, 1 lit.e) Convenţia de la New York). d) Constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj trebuie să fie conformă cu convenţia părţilor sau, în lipsa unei asemenea convenţii, să fie conformă prevederilor legii statului în care a avut loc arbitrajul (art.V, 1 lit.d) Convenţia de la New York).
e) Obiectul litigiului trebuie să fie arbitrabil. Instanţa de judecată va refuza recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărîrii arbitrale străine dacă va constata că, în conformitate cu legea Republicii Moldova, obiectul litigiului nu este susceptibil de a fi soluţionat de către arbitraj (art.V, 2 lit.a) Convenţia de la New York).

f) Ordinea publică. Nu poate fi recunoscută şi pusă în executare o hotărîre care contravine ordinii publice a Republicii Moldova (art.V, 2 lit.b) Convenţia de la New York). g) Existenţa reciprocităţii între ţara în care s-a emis hotărîrea arbitrală şi ţara în care ea urmează să se execute. Reciprocitatea poate fi legislativă, diplomatică sau de fapt. La momentul aderării la Convenţia de la New York din 1958 Republica Moldova a făcut următoarea rezervă: „convenţia va fi aplicată de către Republica Moldova pe bază de reciprocitate numai asupra sentinţelor arbitrale pronunţate pe teritoriul unui alt stat parte la Convenţie. 4. Procedura sesizării instanţei competente de a recunoaşte şi a încuviinţa executarea hotărîrii judecătoreşti şi hotărîrii arbitrale străine. Instanţa competenta de a recunoaşte şi a încuviinţa executarea hotărîrii judecătoreşti străine, potrivit art.468 CPC, este curtea de apel de drept comun în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze executarea. În cazul în care debitorul nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova ori cînd domiciliul nu este cunoscut, hotărîrea se pune în executare la locul de aflare a bunurilor acestuia (art.468 CPC). Totodată, art.36 al.(1) lit.h) CPC dispune că recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărîrilor instanţelor judecătoreşti economice străine ţin de competenţa Curţii de Apel Economice. Partea ce solicită recunoaşterea sau executarea hotărîrii judecătoreşti străine este obligată să prezinte în judecată o cerere care trebuie să conţină: a) numele sau denumirea creditorului, precum şi al reprezentantului dacă cererea se depune de acesta, domiciliul (reşedinţa) ori sediul; b) numele sau denumirea debitorului, domiciliul (reşedinţa) ori sediul; c) solicitarea încuviinţării executării silite a hotărîrii, termenul de la care se cere executarea hotărîrii. Pentru soluţionarea justă şi rapidă a pricinii, în cerere se indică numerele de telefon, faxul, poşta electronică, alte date. La cerere se anexează actele stipulate de tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte. Astfel, potrivit art.53 al.(2) al Convenţiei privind 259

asistenţa judiciară şi raporturile de drept în procesele civile, familiare şi penale (Minsk, 1993), la cererea în cauză se anexează: a) hotărîrea sau o copie legalizată de pe aceasta, precum şi actul oficial care atestă că hotărîrea a intrat în vigoare şi este executorie, sau că hotărîrea este executorie pînă la intrarea ei în vigoare, dacă acest lucru nu rezultă din cuprinsul hotărîrii; b) actul din care rezultă că partea, împotriva căreia a fost pronunţată hotărîrea şi care nu a participat la proces, a fost citată legal şi la timp, iar în cazul incapacităţii ei procesuale a fost reprezentată în modul cuvenit; c) actul care atestă executarea parţială a hotărîrii la momentul remiterii ei; d) actul ce atestă acordul părţilor privind prorogarea convenţională a competenţei. Dacă se solicită recunoaşterea şi executarea unei hotărîri judecătoreşti pronunţate pe teritoriul unui stat cu care Republica Moldova nu este legată printrun tratat internaţional, la cerere se anexează: a) copia de pe hotărîrea judecătorească străină, încuviinţarea executării căreia se cere, legalizată de emitent în modul stabilit; b) actul oficial care confirmă rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti străine, conform legii statului în care s-a emis, dacă faptul acesta nu rezultă din hotărîre; c) actul care confirmă că partea împotriva căreia s-a emis hotărîrea, deşi a fost înştiinţată legal nu a participat la proces; d) actul care confirmă executarea anterioară a hotărîrii pe teritoriul statului respectiv. Actele enumerate la lit. a), b) şi d) se însoţesc de traduceri în limba moldovenească autorizate şi supralegalizate. În ceea ce priveşte recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărîrii arbitrale străine, instanţa competenta, potrivit art.36 al.(1) lit.h) CPC este Curtea de Apel Economica. Conţinutul cererii este analogic celui al cererii pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărîrii judecătoreşti străine. În afară de cererea menţionată, potrivit art. 475 al.(2) CPC, partea care solicită recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale străine este obligată să prezinte în judecată hotărîrea arbitrală în original sau în copie legalizată, precum şi convenţia arbitrală în original sau în copie legalizată în modul respectiv. Dacă hotărîrea arbitrală sau convenţia arbitrală este expusă într-o limbă străină, partea este obligată să le prezinte în traducere în limba moldovenească, legalizată în modul stabilit de lege.

5. Procedura de examinare a cererii de recunoaştere si încuviinţare a executării hotărîrii străine. 260

Legislaţia Republicii Moldova stabileşte că instanţa competentă.475(1) CPC.31 august. instanţa judecătorească pronunţă o încheiere de recunoaştere şi încuviinţarea executării silite a hotărîrii judecătoreşti şi a hotărîrii arbitrale străine sau de refuz al autorizării executării. 470 in coroborare cu art. 41. data şi ora examinării. oraşul Cahul Republica Moldova. pentru a participa personal sau prin reprezentant la examinarea cererii instanţa va putea admite această cerere. atribuindu-le cîte ½ cotă parte din averea comună din vălmăşie lui Ion Boico şi Valentina Boico”. Astfel nu se admite. cu înştiinţarea legală a debitorului despre locul. data şi ora examinării. 270 CPC cu o singură excepţie. La examinarea cererii privind recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti şi arbitrale străine. După ce ascultă explicaţiile debitorului. că înştiinţarea creditorului nu este obligatorie. 2-5/05 Curtea de Apel Cahul 261 . atunci cînd creditorul va solicita de a fi înştiinţat despre locul. data şi ora examinării cauzei. De aici rezultă. Prin încheiere nu poate fi admisă soluţionarea în fond a litigiului. Neprezentarea din motive neîntemeiate a creditorului sau reprezentantului său. încuviinţarea executării lor poate fi acordată separat. Neprezentarea din motive neîntemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea cererii.Potrivit art. Instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amînarea examinării cererii. citat legal nu împiedică examinarea cererii. 23. a celorlalţi participanţi . după caz. ce ţine de înştiinţarea legală a creditorului despre locul. va înştiinţa numai debitorul despre locul. instanţa sesizată poate. data şi ora examinării cererii de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti şi arbitrale străine. De partajat apartamentul nr. şi în caz de prezenţă. înştiinţîndu-l în ordinea şi modul stabilit. înştiinţîndu-l.471 CPC sau de tratatele internaţionale şi în special: . casa nr. Dar aceasta nu înseamnă că creditorul nu are dreptul de a participa la examinarea cererii sale.hotărîrea pronunţată nu a intrat în vigoare în conformitate cu legislaţia statului care a pronunţat hotărîrea. ca în dispozitivul încheierii să se conţină astfel de concluzii: „de recunoscut spre executare hotărîrea judecătoriei sectorului 8 a oraşului Langhepas regiunea Tiumeni din 16 decembrie 2004. se vor aplica prevederile Codului de procedură civilă cu excepţiile stabilite în capitolul XVII din acelaşi cod. La examinarea cererii de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti şi a hotîrării arbitrale străine. Încheierea trebuie să corespundă art. Este discutabilă întrebarea.42 În cazul în care hotărîrea arbitrală străină conţine soluţii asupra mai multor pretenţii disociabile. Mai mult ca atît. cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti şi a hotîrării arbitrale străine se examinează în şedinţă de judecată. să ceară explicaţii solicitantului recunoaşterii şi să interogheze debitorul privitor la cererea depusă ori să ceară explicaţii instanţei străine emitente. str. 42 Dosarul nr. Instanţa judecătorească poate refuza recunoaşterea hotărîrilor în temeiurile prevăzute în art.

17 Codul de executare al Republicii Moldova.27 al Codului de executare al Republicii Moldova. or. În cazul în care bunurile debitorului se află în diferite localităţi. creditorul poate prezenta documentul executoriu la oficiul de executare în a cărui rază teritorială se află bunurile.debitorul nu a luat parte la proces din cauză că lui sau reprezentantului său nu le-a fost la timp şi în modul cuvenit expediată citaţia despre data şi locul examinării cauzei. copia de pe încheierea judecătorească privind încuviinţarea executării silite a hotărîrii judecătoreşti sau arbitrale străine sau refuzul autorizării executării se expediază de judecată creditorului şi debitorului în termen de 3 zile de la data pronunţării. în cazurile stipulate în alin. f) al Codului de executare al Republicii Moldova. Titlul executoriu trebuie să corespunde cerinţelor expuse în art. Instanţa de judecată va prezenta titlul de executare.436 CPC al Republicii Moldova dacă nu este prevăzut altfel de tratatul internaţional.a expirat termenul de executare a hotărîrilor prevăzute de art. cît şi denumirea instanţei de judecată din Republica Moldova care a recunoscut şi încuviinţat executarea acestei hotărîri. . Potrivit art.16 Codul de executare al Republicii Moldova. documentul executoriu se prezintă pentru executare la oficiul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau sediul debitorului. Conform art. Potrivit art. În temeiul hotărîrii judecătoreşti sau arbitrale străine şi încheierii rămase irevocabile instanţa care a recunoscut şi încuviinţat executarea hotărîrii străine va elibera titlul executoriu.475(1) CPC. de către instanţa competentă din Republica Moldova. conform art. hotărîrile judecătoreşti şi arbitrale străine se primesc spre executare şi se execută numai în cazul în care hotărîrea respectivă a fost recunoscută şi încuviinţată executarea ei.14 Codul de executare al Republicii Moldova titlul executoriu se eliberează. . în special urmează a se indica atît denumirea instanţei de judecată străină.12 lit.dacă cauza este de competenţă exclusivă a instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova. recunoscute şi încuviinţate pentru executare pe teritoriul Republicii Moldova sunt acte supuse executării silite.(2) in coroborare cu art.(2) art. 262 . hotărîrile instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor internaţionale. sau a arbitrajului internaţional.executarea hotărîrii contravine suveranităţii Republicii Moldova şi pune în pericol securitatea Republicii Moldova sau contravine principiilor legislaţiei Republicii Moldova. la cererea creditorului care va fi prezentat spre executare de către creditor.în Republica Moldova există o hotărîre a instanţei judecătoreşti emisă într-un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri sau în procedura instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova este intentată o acţiune între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.153 Codul de executare al Republicii Moldova. . 471 al. Încheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară în ordinea şi în termenele prevăzute de CPC. din oficiu. . Potrivit art..

Aceasta ar însemna o intervenţie neautorizată în competenţa unei autorităţi judecătoreşti sau arbitrale străine. hotărîrile instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor internaţionale.18 din acelaşi cod. respectiv. De asemenea. Prescripţia dreptului de a cere executarea silita. fiind de principiu. Hotărîrea străina fiind intangibila. Ea se bucura de intangibilitate. că hotărîrea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în Republica Moldova. În acest sens art. hotărîrea emanata de la o instanţa străina nu poate fi sub nici o forma modificata. De beneficiul unei „prezumţii de regularitate internaţionala” se bucură Convenţia de la New York din 1958. ar fi fost preferabilă o alta soluţie decît acea data litigiului în străinătate. în art.467 alin. instanţele noastre nu au în nici un caz dreptul de a judeca încă o data o cauza care a fost definitiv soluţionată în străinătate. este interzis a se administra în cadrul unei proceduri de executare probe suplimentare privind situaţia litigioasa.12 Codul de executare a Republicii Moldova. sub rezerva verificării condiţiilor prevăzute de lege pentru încuviinţarea executării hotărîrii judecătoreşti străine. instanţa de executare nu ar putea în nici un caz obiecta că. în termen de 3 ani de la data rămînerii ei 263 .(6) CPC prevede expres că. Iar art.470 al. Este unanim recunoscut.(3) stabileşte. Conform art. că hotărîrea judecătorească poate fi prezentată spre executare în decurs de 3 ani de la rămînerea ei definitivă. instanţa judecătorească a Republicii Moldova nu poate proceda la reexaminarea fondului hotărîrii judecătoreşti străine şi nici la modificarea ei. că în sistemul controlului de regularitate a hotărîrii judecătoreşti sau arbitrale străine (prin opoziţie cu cel al revizuirii de fond). potrivit opiniei sale. 7. Acest control nu înseamnă verificarea fondului litigiului sau soluţionarea lui din nou şi în nici intr-un caz modificarea hotarîrii judecătoreşti sau arbitrale străine. dacă legea nu prevede altfel. Limitele controlului judiciar. a temeiniciei şi justetei respectivei hotarari. stabileşte. Cu alte cuvinte. Verificarea condiţiilor de regularitate a hotărîrii se realizează în cadrul unui control limitat care exclude posibilitatea reexaminării în fond a litigiului şi. sunt recunoscute ca acte ce pot fi supuse executării silite.6. sancţiunea neregularităţi fiind refuzul exequaturului. Instanţa de judecata ce va examina cererea de încuviinţare a executării silite trebuie sa o supună unui control riguros privind respectarea de către hotărîrea judecătorească sau arbitrală străina a condiţiilor eliberării executorului. Codul de procedură civilă. Nici un control nu este îngăduit cît priveşte interpretarea data de judecătorul sau arbitrul străin faptelor procesului sau valoarea lor juridica.

instanţă de judecată din Republica Moldova.competente de a examina cererile privind recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străine sunt curţile de apel din Republica Moldova. Dar. care poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie. pot fi înaintate spre executare silită pe teritoriul Republicii Moldova în termen de 3 ani de la dată rămînerii ei definitive. că hotărîrile (sentinţele) arbitrale străine. ci de momentul. cît şi legislaţia internaţională.116 Codul de procedură civilă. nu de momentul eliberării documentului executoriu (titlul executoriu). dacă legea nu prevede altfel.la examinarea cererii instanţa de judecată va aplica atît legislaţia naţională.în urma examinării cererii privind recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străine. numai după ce instanţa de judecată competentă o va recunoaşte şi va încuviinţa executarea ei. În concluzie putem menţiona următoarele: . de a asigura participanţilor la proces condiţii obiective.18 Cod de executare.în cadrul examinării cererii instanţa sub sancţiunea ilegalităţii nu este în drept de a supune verificării legalităţii şi temeiniciei.în cadrul examinării cererii. . . poate repune acest termen în modul stabilit la art. cînd hotărîrea străină a devenit definitivă. nici Codul de executare nu reglementează expres această problema. . în modul stabilit de lege. În caz de concurenţă prioritate are legislaţia naţională. reieşind din prevederile art.12 Cod de executare. . că legislaţia Republicii Moldova nu stabileşte expres termenul de înaintare pentru executare silită a sentinţelor (hotărîrilor) arbitrale străine. . conform legislaţiei statului în care a fost pronunţată. putem concluziona. 264 . În caz de omiterea termenului din motive justificate. instanţa de judecată va adopta actul de dispoziţie în formă de încheiere. hotărîrii străine ci se va expune numai în privinţa admiterii sau neadmiterii cererii privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărîrilor străine. nu de momentul recunoaşterii hotărîrii străine pe teritoriul Republicii Moldova. cît şi creditorului. potrivit legii statului în care a fost pronunţată. nici Codul de procedură civilă. Într-adevăr. prin cumul cu art.încheierea pronunţată în baza cererii urmează a fi comunicată atît debitorului. Subliniem faptul.definitive. pentru realizarea în volum deplin a drepturilor sale procedurale. va elibera titlul executoriu.instanţa care adoptă încheierea privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărîrilor străine. . . Se susţine. că începerea curgerii termenului de 3 ani (care este un termen de prescripţie) este legat.o hotărîre judecătorească sau arbitrală străină va putea fi supusă executării silite pe teritoriul Republicii Moldova. instanţa de judecată este obligată.

Precedentul judiciar şi practica judiciară prin prisma Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale La 5 mai 1949. la Strasbourg. Italia. Statutul. Danemarca. punea bazele unei organizaţii politice supranaţionale 265 . Olanda. Norvegia. a fost semnat Statutul Consiliului Europei ce a intrat în vigoare la 3 august al aceluiaşi an. semnat de Belgia. Suedia. Regatul Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Luxembourg. Irlanda. Franţa.

în fapt. începea orice proces introdus în baza convenţiei. la rândul său. Principiile în funcţie de care-şi orientează activitatea sunt: democraţia pluralistă. libertatea alegerilor. semnată iniţial de reprezentanţi a treisprezece guverne..moştenirea lor comună”. condiţia pentru ca aceasta să opereze.01. pentru prima dată. libertatea de circulaţie. economice şi culturale diverse. respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Prin Convenţie se crea practic un mecanism de control internaţional care se adăuga mecanismelor naţionale. toate statele membre acceptând competenţa organului acestei convenţii: Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei alege. judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului. în mod obligatoriu. Acest 266 . chemată să examineze. Convenţia obligă statele semnatare să garanteze drepturile omului tuturor cetăţenilor. după Comisie. Spiritul în care a fost enunţată. în scopul apărării şi promovării idealurilor şi principiilor care constituie . era aceea ca statele să accepte jurisdicţia reglementată de aceasta. membrii Comisiei Europene a Drepturilor Omului în faţa căreia. n-au făcut altceva decât să accentueze necesitatea respectării drepturilor protejate sau să adauge altele precum dreptul la proprietate.de cooperare interguvernamentală şi parlamentară. a rămas însă acelaşi în ciuda celor 11 protocoale care.1959 Adunarea Consultativă Parlamentară a Consiliului Europei alege. realizarea unei uniuni mai strânse între membrii săi. unele din aceste cauze şi să le soluţioneze prin hotărâri definitive şi obligatorii. în conformitate cu art. Este necesar de menţionat că la patru ani de la semnarea convenţiei ( 18 mai 1954). 1 din statut. pentru prima dată. care a fost semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare în septembrie 1953. Scopul declarat al Consiliului este. reuneşte toate statele membre ale Consiliului Europei. Convenţia. drepturi sociale. La 21. civile. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a fost elaborată de către Consiliul Europei.

dacă era cazul o „satisfacţie echitabilă”. Acelea care erau reţinute lăsau loc unei tentative de reglementare amiabilă. compus din miniştrii Afacerilor Externe ai statelor membre sau reprezentanţii acestora. au violat drepturile garantate prin Convenţie.Comisia Europeană a Drepturilor Omului – instituită în 1954. ea a fost precedată atât de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Comisia redacta un raport ce stabilea faptele şi formula un aviz asupra fondului cauzei.Curtea Europeană a Drepturilor Omului – în 1959 şi - Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei. Trei instituţii împărţeau responsabilitatea acestui control: . Ulterior era stabilit un termen de probă de 3 luni. În caz de eşec. prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se acţiona pentru luarea primelor măsuri originale de asigurare a unei garanţii efective a drepturilor enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. cât şi de 267 . Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu a apărut dintr-un vid juridic. care statua admisibilitatea lor. Comitetul de Miniştri decidea dacă aceasta viola sau nu Convenţia şi acorda victimei. aşa cum estimau. care era transmis Comitetului de Miniştri. grupe de particulari sau organizaţii nonguvernamentale) puteau sa sesizeze Comisia cu cererile îndreptate contra statelor contractante care. În cazul în care cauza nu era adresată Curţii. un sistem privind garantarea respectării obligaţiilor asumate de statele contractante. După Convenţia din 1950. Convenţia consacra pe de o parte o serie de drepturi şi libertăţi civile si politice şi stabilea. Cererile făceau mai întâi obiectul unui examen preliminar în Comisie. Aşadar. pe de altă parte. reclamanţii/petiţionarii individuali (particulari.organism de apărare a drepturilor omului la nivel internaţional şi regional are rolul unei instanţe internaţionale cu caracter subsidiar cailor de atac interne. pentru a aduce cauza în faţa Curţii. statele contractante şi. . socotit de la transmiterea raportului la Comitetul de Miniştri. acolo unde acestea din urmă aveau să accepte dreptul la un recurs individual.

Tot odată. Convenţia enunţă într-adevăr principii importante: „Bazele justiţiei şi a păcii în lume. Cea mai profundă contribuţie a sa se regăsea probabil în dispoziţia articolului 25 în conformitate cu care o Înaltă Parte Contractantă putea accepta controlul Comisiei Europene a Drepturilor Omului în cazul când procedura era pornită de un individ şi nu de către stat. noţiunile de Drepturi şi Libertăţi ale Omului nu au fost cunoscute. Declaraţia Universală ocupă. În statele post-coloniale şi post-totalitare. până în momentul obţinerii 268 . iar pe de altă parte instaurează un sistem de control asupra aplicării drepturilor de nivel intern.. pe de o parte îmbracă forma unui tratat ce aduce din punct de vedere juridic constrângeri pentru înaltele Părţi Contractante. de fapt. care. a căror menţinere se sprijină în mod esenţial pe un regim cu adevărat democratic pe de o parte. un loc deosebit în Preambulul Convenţiei Europene. respect comun. regim democratic.. pe de altă parte..” Guvernele statelor europene însufleţite de acelaşi spirit . şi. cum este şi ţara noastră.şi posedând un patrimoniu comun de idealuri şi de tradiţii politice .de respectarea libertăţii şi de supremaţia dreptului (sunt hotărâte) să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a unora dintre drepturile enunţate în Declaraţia Universală. În Preambulul său. Există în acest text termeni nedefiniţi juridic: pace. pe o concepţie comună şi un respect comun al drepturilor omului din care decurg acestea.. Succesul Convenţiei poate fi dimensionat prin recunoaşterea de către toate înaltele Părţi Contractante a acestui drept de recurs individual. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost primul instrument internaţional ce se referă la drepturile omului având ca scop protecţia unui larg evantai de drepturi civile. Preambulul formulează noţiunea de democraţie politică ce nu figurează în Statutul Consiliului Europei.. nu ar trebui subapreciată importanţa textului european în cadrul protecţiei drepturilor omului la nivel internaţional.Declaraţia americană a drepturilor şi îndatoririlor omului. La fel de important este şi accentul pe care Parlamentul îl pune pe garantarea colectivă a drepturilor omului.

care cuprindea două faze: 269 . Comisia apărea astfel ca un organ independent. în baza căruia îşi alegeau un Preşedinte şi doi vicepreşedinţi pe o perioadă de trei ani. fiind un organism important de protecţie a drepturilor omului. ţinând seama de implicaţiile fiecărui caz adus în faţa acestui organism european.independenţei naţionale şi demarării reformelor democratice. care din 12 septembrie 1997 sunt obligatorii pentru Republica Moldova. Dosarele erau confidenţiale. Comisia îşi desfăşura activitatea pe baza propriului său Regulament. Lucrările comisiei nu erau publice. la 25 iulie 1997 Convenţia şi cele 11 protocoale adiţionale. până în momentul aderării Republicii Moldova la Consiliul Europei. dar şi plângerile individuale împotriva acelor state care acceptă o asemenea procedură printr-o declaraţie expresă şi ultima cu rol de a examina litigiile care-i sunt supuse de Comisie sau de un stat membru. Sediul Comisiei era în oraşul Strasbourg. apoi. Primul organ care intervenea în procesul de asigurare a respectării drepturilor omului. la 13 iulie 1995 şi după care a ratificat. alcătuită dintr-un număr de membri egal cu acela al statelor. era supusă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru a se asigura de o selecţie cât mai riguroasă. Lista de propuneri era alcătuită de Biroul Adunării Parlamentare şi. Aceştia erau aleşi în mod individual de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei potrivit procedurilor Comitetului. Prin Convenţia din 1950 au fost create o Comisie Europeană şi o Curte Europeană a Drepturilor Omului: prima cu rol de a examina cazurile propuse de statele părţi. aşa cum prevedea iniţial Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. perioadă suficientă pentru a asigura continuitatea şi finalizarea unor cauze supuse Comisiei. Aceasta rezultă din faptul că în faţa acesteia se derula o procedură complexă. La fel nu a fost cunoscută nici Curtea Europeană. Franţa. era Comisia pentru Drepturile Omului. iar şedinţele se desfăşurau în mod secret. Mandatul Comisiei era de 6 ani. cu competenţe cvasi judiciare şi de conciliere. dacă statul vizat a acceptat printr-o declaraţie expresă jurisdicţia Curţii. După alegere. Aceasta era constituită din câte un reprezentant al tuturor statelor parte la Convenţie şi care acţionau cu titlu individual.

Al doilea organ care intervenea în procesul de soluţionare a unei plângeri privind încălcarea unor drepturi reglementate de Convenţie este Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Comisia nu putea decide în cauză. Curţii Europene a Drepturile Omului. ea oferindu-şi bunele oficii. fiind singurul organ jurisdicţional propriu-zis din sistemul existent. Din aceste considerente. specifică situaţiilor când plângerea nu ridica probleme deosebite.examinarea admisibilităţii cererii adresate de către persoana care se considera victimă a violării unui drept recunoscut de Convenţie şi examinarea cauzei în fond. În timpul examinării cererii. Comitetului Miniştrilor al Consiliul Europei care se pronunţa în cauză pe baza raportului înaintat de Comisie. în anumite condiţii. indiferent dacă această cerere provenea de la un stat parte sau de la o persoană fizică. Comisia utiliza astfel două categorii de proceduri de investigare a cererilor primite: procedura sumară. un an mai târziu. Comisia apărea astfel ca un prim organ cu care trebuia să se întâlnească orice cerere referitoare la o încălcare a drepturilor omului prevăzută în Convenţie. fiind destul de evident faptul că ea trebuia declarată inadmisibilă. sau în caz de nesesizare a Curţii. Comisia redacta un raport destinat comitetului Miniştrilor. În caz de nerezolvare pe cale amiabilă. şi procedura în cazul unor plângeri mai dificile. când era necesară o analiză mai complexă. iar în caz de reuşită se ajungea la stingerea deferentului. ea exprimându-se printr-o hotărâre definitivă de respingere sau admitere a cererii. întrucât în cazul admisibilităţii cererii şi nesoluţionării acesteia pe cale amiabilă. care a fost creat în anul 1958 şi a început să judece. iar faza a doua nu este considerată ca judiciară. în care arăta faptele şi opinia sa referitoare la faptul dacă a constatat o încălcare a drepturilor petiţionarului din partea statului reclamat. prima fază era considerată ca fiind judiciară. Constituirea Curţii a fost considerată a fi necesară pentru a oferi 270 . aceasta putând fi înaintată. Comisia putea desfăşura şi o activitate de soluţionare amiabilă. în anul 1959.

spre deosebire de procedura folosită în cazul alegerii membrilor Comisiei Europene a Drepturilor Omului. Aceste declaraţii se pot face sub formă pură şi simplă.garanţiile pe care le aşteaptă europenii în realizarea drepturilor ce le-au fost consacrate. temeiul juridic al declanşării procedurii îl constituia art. sub condiţia reciprocităţii din partea anumitor sau mai multor state sau pentru o anumită perioadă de timp. Evident. procedura se declanşa în baza art. împuternicită să sesizeze Curtea. Curtea se compunea dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor membre. care a confirmat rolul important al acestor mecanisme în domeniul protecţiei şi garantării drepturilor omului. unele state recunoscând competenţa Curţii pentru perioade mai scurte (3-5 ani) care sunt apoi reînnoite. Se întâlnesc în acest sens situaţii diferite. iar în cazul soluţionării recursurilor individuale.25 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.24 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Curtea putea fi sesizată şi direct de către un Stat-parte la Convenţie ori de către statul al cărui cetăţean a fost victima unei încălcări sau unor încălcări. Atât Comisia Europeană a Drepturilor Omului. care. În cazul soluţionării recursurilor cu caracter statal. cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au acumulat o experienţă bogată în domeniul soluţionării unor cazuri concrete de încălcare a drepturilor omului în diferite ţări europene. pe baza unei liste prezentate de statele membre. Atât Comisia. 46 din Convenţie stabileşte că statele părţi trebuie să accepte printr-o declaraţie. iar alte state au recunoscut competenţa Curţii pe perioade 271 . mai întâi în faţa Comisiei. judecătorii erau aleşi de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. De la constituirea Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a acumulat o experienţă. Art. este vorba de procedura. competenţa Curţii. cât şi Comitetul de Miniştri puteau sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

s-a acţionat tot mai mult pentru crearea unui singur organ în locul Comisiei şi Curţii. respectiv de extindere a Consiliului Europei prin numirea fostelor state socialiste. de la primirea unui stat ca membru al 272 . dar. de regulă. care se aprecia că va fi mai eficient. iar în cele din urmă a determinat necesitatea reformării sale. În acest sens. Comitetul Miniştrilor era cel de-al treilea organ al Consiliului Europei căreia Convenţia îi recunoştea competenţe şi atribuţii şi în domeniul garantării drepturilor omului. având în vedere şi situaţia care se prevedea. Într-o altă opinie. înainte de modificarea acesteia. numărul membrilor Comisiei era mai mic decât cel al Curţii. aceasta din urmă fiind formată dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei. Acestui organ i se recunoşteau funcţii judiciare. în acelaşi timp. Din aceste considerente. Alţi autori. deşi era cel mai avansat dintre toate sistemele existente.nedeterminate. Comitetul Miniştrilor era considerat organ politic de decizie. s-au conferit asemenea competenţe Comitetului Miniştrilor. analizează intervenţia Comitetului. Exista o diferenţă între compoziţia Comisiei şi cea a Curţii. prevăzute de art. când adoptarea Convenţiei Europene a însemnat o revoluţie în garantarea juridică a drepturilor omului şi când. din partea cărora se estima primirea unui număr apreciabil de plângeri. 11. ca organ politic. ne raliem opiniei conform căreia sistemul Consiliului Europei. încercându-se găsirea unor explicaţii în situaţia conjuncturală a Europei din deceniul şase. S-a recunoscut în literatura de specialitate un drept pe care l-a avut Comisia de a reprezenta persoanele care au pretins că li s-au încălcat drepturile. pentru a se asigura respectarea drepturilor omului pe cale politică. 32 şi 54 din Convenţie. din considerentul că era posibil ca nu toate statele să recunoască competenţa jurisdicţională a Curţii. nu era lipsit de imperfecţiuni. fapt pentru care a fost deseori criticat. fapt care a dus la numeroase critici. întrucât. Considerăm că este un punct de vedere care poate fi acceptat în contextul situaţiei Europei postbelice. într-o procedură quasi-judiciară. motiv pentru care a stat la baza adoptării Protocolului nr.

Întrucât mandatul acestora urma să fie de şase ani de la data alegerii. ca urmare a faptului că noi state ratificau Convenţia şi se impunea alegerea membrilor Comisiei propuşi de statele respective. pe baza majorităţii absolute. prin amendamentul adus de Protocolul nr. cel puţin doi trebuind să aibă cetăţenia statului respectiv. pe baza propunerilor făcute de către statele părţi la Convenţie. aşa cum cerea art. a asigurării în acelaşi timp a continuităţii. prin Protocolul nr. 23 din Convenţie. în scopul reînnoirii a aproximativ jumătate din membrii Comisei din trei în trei ani. 273 . acesta putând fi reînnoit. fiind exclusă posibilitatea alegerii a doi membri cu aceeaşi cetăţenie. persoane care se bucură de cea mai înaltă consideraţie morală şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitare de înalte funcţii judiciare sau să fie persoane care sunt recunoscute pentru competenţa lor în domeniul dreptului naţional sau internaţional.8. Pentru primele alegeri. Puteau fi propuşi candidaţi pentru comisie. Acest sistem s-a dovedit însă imperfect. conducând în practică la o serie de situaţii dificile. nu puteau fi aleşi în Comisie funcţionari guvernamentali şi nu puteau primi instrucţiuni din partea guvernelor statelor ai căror cetăţeni erau.22 de către Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. De asemenea. din aceste considerente. fapt care permite reprezentarea statului şi în Comisie. în vederea alinierii acestuia la unul din cele două grupuri de membri existente. Fiecare stat putea propune până la trei candidaţi.Consiliului Europei este necesară o perioadă de timp până la ratificarea Convenţiei. Ca urmare. 5 din 1966 s-a amendat articolul 22 din Convenţie. Comitetul Miniştrilor alegea Comisia prin vot secret. nu se mai încadra în perioada alegerilor trienale. dar nici mai mic de trei ani.2 din Protocolul nr. aşa cum preciza art. Articolul 22 stabilea mandatul comisiei pentru o perioadă de şase ani. Membrii Comisiei erau aleşi conform art. Membrii Comisiei acţionau în cadrul acesteia cu titlu individual. în sensul că s-a stabilit ca înaintea alegerii oricărui membru prin alegeri ocazionale să se fixeze şi termenul mandatului acestuia. care nu va putea fi mai mare de nouă ani.8. mandatul a şapte membri stabiliţi prin tragere la sorţi expiră după trei ani.

se statua ca aceştia nu puteau să-şi afirme în timpul mandatului funcţii incompatibile cu cerinţele de independenţă. Ca urmare însă a creşterii permanente a numărului cazurilor cu care Comisia a fost sesizată. pentru înlăturarea oricăror suspiciuni. care mai greu ar accepta o dezbatere publică. Comisia fiind organ cu caracter nepermanent. Erau avute în vedere mai ales cazurile cu rezonanţă politică care ar impune desfăşurarea publică a lucrărilor acesteia. conform art.33 din Convenţie. Sesiunile Comisiei se desfăşurau cu uşile închise. În afară de Secretar.3. Preşedintele prezida lucrările Comisiei. imparţialitate şi disponibilitate care sunt inerente respectivului mandat. Pe de altă parte. având în vedere rolul pe care îl avea de a realiza o soluţionare amiabilă a cazului. iar în absenţa lui această sarcina revenea primului vicepreşedinte. se aprecia că aceasta se putea realiza mai bine în cadru confidenţial decât în public şi permitea o mai completă egalitate între persoana fizică şi guvernul acuzat de încălcarea unor drepturi. Această prevedere a Convenţiei a dat naştere unor critici ca urmare a faptului ca părţile implicate în cauză nu sunt autorizate să facă public informaţii referitoare la modul de desfăşurare a procedurii. 37 din Convenţie). la preluarea căruia ei semnau o declaraţie în acest sens. atât membrii. respectiv celui de-al doilea. sau pentru a proteja statul de plângeri nejustificate sau rău-intenţionate. cu atât mai mult cu cât rolul său era acela de apărător al drepturilor omului. secretariatul acesteia era asigurat de către Secretarul General al Consiliului Europei (art. acesta mai cuprindea şi un număr de jurişti proveniţi din 274 . fiecare cu o durată de două săptămâni. cât şi Comisia beneficiau de indemnizaţiile şi privilegiile prevăzute de cel de-al doilea Protocol privind Acordul general cu privire la privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei. aceasta ţinea aproximativ opt reuniuni anuale. În vederea asigurării independenţei.art. Articolul 35 din Convenţie prevedea că reuniunile Comisiei au loc atunci când împrejurările o cer la convocarea Secretariatului General al Consiliului Europei. Comisia îşi alegea preşedintele şi doi vicepreşedinţi al căror mandat era de trei ani.

pregătirea cazurilor în vederea examinării lor. Comisia decidea în cazurile în care preşedintele acesteia considera că un membru nu participa la examinarea unui caz din considerente de asigurare a imparţialităţii.2 şi regula 22). Principalele sarcini ale Secretariatului constau în asigurarea corespondenţei cu persoanele fizice şi statele implicate în cazurile cu care era sesizată Comisia. ratione materiae şi ratione temporis. nepermiţând aderarea statelor care nu sunt membre ale Consiliul Europei. să nu participe la examinarea unui caz. consultându-se cu preşedintele Comisiei. Din acest punct de vedere. 24) sau orice persoană fizică. De asemenea. ratione personae. paragr. Convenţia europeană are caracterul unui tratat închis. un membru putea decide. Aceste teritorii cuprind atât teritoriile naţionale. Competenţa Comisiei europene a drepturilor omului este analizată în literatura de specialitate ratione loci. Membrii Comisiei nu puteau participa la examinarea unui caz în care au un interes personal sau dacă au participat la luarea oricărei decizii legate de cazul în speţă. Comisia putea examina cererile primite în trei compuneri diferite: în plen. acordarea de asistenţă membrilor Comisiei în vederea redactării deciziilor şi rapoartelor. în camere şi în comitete. decidea Comisia (regula 21. -Competenţa ratione personae Comisia era competentă în ceea ce priveşte sesizările provenind de la orice stat parte (art. În caz de dezacord între aceştia. în cazul în care acesta a declarat că 275 . cât şi cele la care statele respective asigură relaţiile internaţionale. orice organizaţie nonguvernamentală sau orice grup de particulari care se pretindeau victime ale unei violări a drepturilor lor de către un stat parte la Convenţie. -Competenţa ratione loci Competenţa Comisiei se exercită pe teritoriul statelor părţi la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. pentru alte motive. sau în calitate de consilier al vreuneia din părţile implicate. supunerea de rapoarte Comisiei cu privire la problemele de legislaţie internă a statelor membre sau a reglementărilor Consiliului Europei.statele membre ale Consiliului şi funcţionari administrativi.

precum şi în cazul cetăţenilor statului acuzat. care sunt fără cetăţenie. prin aşa numitele „reclamaţii abstracte" Această situaţie este apreciată ca instituind un sistem de garanţie colectivă a respectării Convenţiei. două categorii de sesizări ale Comisiei: prin cerere de sesizare interstatală şi prin cerere individuală de sesizare. 24 şi 25 ale Convenţiei. Este recunoscută în dreptul internaţional procedura când un stat aduce pe altul în faţa instanţei internaţionale pe motivul că acesta este presupus autor al unei violări a obligaţiilor internaţionale asumate printr-un tratat. motiv pentru care s-a apreciat că dreptul de a introduce o reclamaţie în această privinţă dobândeşte mai mult caracterul de datorie a oricărui stat parte faţă de comunitatea Consiliului Europei.recunoaşte competenţa Comisei în această materie. Se recunoaşte dreptul oricărui stat de a reclama nerespectarea drepturilor omului din Convenţie de către alt stat în cadrul legislaţiei interne. În baza Convenţiei Europene a Drepturilor Omului un stat poate introduce o cerere de sesizare privind violarea de către alt stat a drepturilor nu doar faţa de cetăţenii săi. fără ca să se facă referire la persoanele care au fost victime ale acestor situaţii. Dreptul statului de a introduce o sesizare împotriva altui stat care încalcă drepturile cetăţenilor statului sau a persoanelor cu care acesta are anumite legături a fost recunoscut de Comisie prin admisibilitatea reclamaţiilor adresate de Cipru 276 . În cadrul protecţiei diplomatice a cetăţenilor săi. 24 din Convenţie. ceea ce face ca fiecare stat sa fie responsabil de respectarea drepturilor omului pe întreg teritoriul pe care Convenţia are aplicabilitate.Cererile interstatale Sesizarea interstatală se baza pe art. ci şi faţă de persoanele care nu au cetăţenia statului reclamant. un stat poate introduce o acţiune împotriva altui stat pe motiv că cetăţenii săi au fost trataţi într-un mod contrar normelor dreptului internaţional. din art. . Dreptul de „a sesiza" se referă la dreptul de a iniţia o procedură de control prevăzută de Convenţie pe baza unei acuzaţii de încălcare a acesteia de către un stat parte. Se distingeau deci.

Cererile individuale Introducerea în Convenţie a dreptului de sesizare individuală a Comisiei cu privire la încălcarea drepturilor recunoscute de Convenţie nu s-a făcut fără unele dificultăţi. Comitetul Miniştrilor susţinea că acesta să fie executat numai cu consimţământul guvernului în cauză. 25).. iar prin acţionarea în faţa Comisiei nu se ajunge de regulă la rezolvarea diferendelor de fond. Frecvent întâlnită în plan internaţional cu ocazia discutării diferitelor documente în cadrul O. precum şi recunoaşterea unui drept de veto al statului cu privire la examinarea de către Comisie a unei sesizări. Această situaţie îşi poate găsi explicaţia în faptul că introducerea unei sesizări de către un stat împotriva altui stat intervine mai ales în momente de criză politică. fapt pentru care în general statele manifestă o reţinere în folosirea acestor proceduri. această dispută s-a manifestat şi cu prilejul adoptării textului Convenţiei Europene a Drepturilor Omului între Adunarea consultativă şi Comitetul Miniştrilor. Introducerea unei sesizări în alte momente decât cele afectate de raţiuni politice ar fi ea însăşi de natură să creeze tensiuni între respectivele state.contra Turciei privind încălcarea drepturilor ciprioţilor în timpul ocupării acestei insule sau în cazul Greciei privind acuzaţiile aduse Marii Britanii referitor la tratamentul ciprioţilor de origine greacă. fapt pentru care ipoteza „garanţiei colective" menţionate nu şi-a dovedit aplicabilitatea şi eficienţa. Din analiza cazurilor aduse în faţa Comisiei spre examinare.N. prin compromis s-a ajuns la prevederea din Convenţie conform căreia dreptul Comisiei de a primi sesizări privind încălcarea unor drepturi era condiţionat de recunoaşterea acestuia în mod expres de către stat (art.U. În general. 277 . Astfel. în urma sesizării interstatale. În final. se constată că statele au acţionat doar în acele situaţii în care ele au avut un interes. statele manifestă reticenţă în acordarea dreptului de plângere al persoanelor fizice împotriva lor. în timp ce Adunarea prevedea exercitarea dreptului individual de sesizare în orice situaţie.

cetăţeni ai unor state care nu au aderat la aceasta sau persoane fără cetăţenie. cetăţenia persoanei respective neavând nici o relevanţă. 25 cerea ca subiectele care fac plângerea. conform art. din considerente de garantare a unor drepturi care depăşesc cadrul individual.24 care permitea. 1) putea să adreseze o plângere împotriva statului în cauză. admisibilitatea acestora în orice cazuri de încălcare a dispoziţiilor Convenţiei. Pentru admisibilitatea plângerii se cerea. Grupurile de persoane trebuie să fie constituite conform reglementărilor interne ale unuia dintre statele părţi. orice persoană care este sub jurisdicţia statului respectiv (art. De asemenea. De asemenea.Această prevedere a Convenţiei era considerată ca o realizare progresistă. art. nefiind admise deci acuzaţii abstracte sau cu privire la cazurile altor persoane fizice. să pretindă că sunt victime ale încălcării drepturilor recunoscute de Convenţie. dreptul individual de petiţie suplineşte garantarea drepturilor şi în cazul în care un stat manifestă reţineri în reclamarea altui stat cu privire la Convenţie. 25. În cazul în care un stat a recunoscut competenţa Comisiei. devenind de interes public. Referitor la organizaţiile nonguvemamentale s-a stabilit de către Comisie că acestea trebuie să fie organizaţii private şi nu organizaţii administrative locale. Comisia a admis extinderea noţiunii de victimă şi la unele persoane care aveau un interes personal şi care a fost violat. Spre deosebire de art. aceştia putând fi cetăţeni ai altor state parte la Convenţie. Pot adresa o sesizare şi organizaţiile nonguvemamentale şi grupuri de persoane. aşa cum a stabilit Comisia cu prilejul primei sale reuniuni. întrucât înlătura principalul motiv pentru care individul nu avea drept de petiţie în dreptul internaţional. iar în caz contrar respectiva va trebui să fie semnată de către toate persoanele care alcătuiesc grupul respectiv. în cazul sesizărilor interstatale. Comisia a admis totuşi unele plângeri individuale care aveau parţial caracter abstract. Nu sunt admise plângerile care privesc statele 278 . pe lângă condiţia că persoana care o adresează să pretindă că este victima unei violări a unui drept şi că acuzaţia se referă la un stat parte la Convenţie.

În cazuri excepţionale. Comisia a stabilit că li se aplică prevederile acestora nu mai dacă şi în măsura în care sunt susceptibile de a produce o violare continuă a prevederilor Convenţiei şi după data intrării ei în vigoare. fiind înregistrată de către secretariatul acesteia. Nu se admiteau decât cererile scrise. Limba oficială este engleza şi franceza. dar simt admise şi cereri formulate în limbile statelor membre care au făcut declaraţii de acceptare a dreptului individual la petiţie. Comisia era sesizată de către un stat parte la Convenţie. de către persoana fizică. care au semnat-o dar nu au ratificat-o sau care nu au recunoscut competenţa Comisei. pentru fiecare parte contractantă. -Competenţa ratione materiae Competenţa Comisiei se extindea asupra tuturor drepturilor recunoscute de către Convenţie şi de către protocoalele adiţionale ale acesteia. Aceasta era transmisă preşedintelui Comisiei. Comisia poate autoriza ca cererile să fie înaintate în altă limbă decât în acestea. s-au stabilit unele măsuri care să garanteze acestor persoane dreptul la liberă corespondenţă cu Comisia şi Curtea. Acelaşi text stabileşte în sarcina statelor angajamentul recunoscut persoanelor fizice de a adresa plângeri împotriva acestor state întrucât în practică astfel de situaţii apar mai ales în cazul persoanelor aflate în detenţie. prin prevederile Acordului European privind persoanele care participă la procedurile în faţa Comisiei europene a drepturilor omului. organizaţia neguvernamentală sau grupul de persoane printr-o cerere adresată Secretarului General al Consiliului Europei. În ceea ce privesc faptele anterioare intrării în vigoare a Convenţiei. -Competenţa ratione temporis Competenţa Comisiei se întindea asupra tuturor faptelor ulterioare intrării sale în vigoare. precum şi alte măsuri care să atingă acelaşi scop.care nu sunt parte la Convenţie. conform art. 279 . 25.

ocupaţia şi adresa reprezentantului său (dacă este cazul). Articolul 28. Comitetului 280 . După sesizare urma examinarea admisibilităţii cererii. „ea se poate pune la dispoziţia părţilor interesate în vederea unei reglementări amiabile a cazului. Dacă Comisia ajungea la concluzia existenţei unei violări din partea unui stat a drepturilor recunoscute de Convenţie.2. În situaţia rezolvării amiabile. Se constata că în practică aceasta depinde destul de mult de opinia Comisiei privind existenţa unei violări a Convenţiei. Ajungerea la o reglementare amiabilă de către parţi trebuia aprobată de către Comisie care veghea în acest fel la respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi asigurarea cu privire la faptul că soluţionarea s-a făcut fără constrângerea reclamantului de către stat. paragr. fapt care se apreciază că ar justifica şi dezbaterea cu uşile închise a cererii. ocupaţia şi adresa reclamantului. aşa cum sunt ele cunoscute de către Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Rezolvarea amiabilă a cazului depinde în mare măsură de particularităţile fiecăruia. obiectul reclamaţiei şi prevederile Convenţiei care sunt reclamate a fi fost încălcate.Comisia propunea rezolvarea amiabilă părţilor fie separat. 1 b) din Convenţie statua că dacă o cerere era reţinută de către Comisie. fie în cadru comun. Comisia proceda la redactarea unui raport în baza articolului 28. paragr. numele. care trebuia să cuprindă o scurtă descriere a faptelor şi soluţia la care au ajuns părţile implicate. Se constata o atenţie importantă acordată de autorii Convenţiei în vederea rezolvării cauzei prin conciliere. Raportul era trimis parţilor. nominalizarea statului împotriva căruia este adresată cererea. care să se inspire din respectarea drepturilor omului.Cererea trebuia să conţină: numele. prezentarea faptelor şi argumentelor pe care se bazează acuzaţia. de regulă statul accepta procedura reglementării amiabile. orice alte documente şi elemente care consideră că sunt necesare în sprijinul acesteia. vârsta. spre deosebire de situaţia contrară .

Comitete. . cu majoritate de voturi exprimate şi de pe o listă de trei candidaţi. 281 .constituirea de Camere pentru o perioadă determinată. prezentaţi de către Înaltele Părţi contractante. îndată după alegerea acestora.adoptarea Regulamentului Curţii. prin tragere la sorţi. Actualmente Curtea activează ca un organism permanent şi este compusă dintr-un număr egal de judecători a celui Înaltelor Păţi contractante. În funcţiile Plenului Curţii sunt : . pentru o perioadă de trei ani a Preşedintelui şi a unu sau doi Vicepreşedinţi. Curtea activează în Plen. numărul cauzelor adresate Comisiei şi Curţii s-au mărit considerabil. care sunt reeligibili.Miniştrilor al Consiliului Europei şi Secretarului General al Consiliului Europei care dispunea publicarea acestuia. ceea ce a pus sub pericol termenul rezonabil de examinare a acestora. care şi au avut loc prin Protocolul nr. Camere şi Marea Cameră.alegerea. pentru a înlocui sistemul de două nivele : în faţa Comisiei şi în faţa Curţii. Pe măsură ce mecanismul Convenţiei şi eficacitatea acestuia pentru protecţia drepturilor Omului deveneau tot mai cunoscute şi un număr crescând de state au acceptat dreptul la un recurs individual. Astfel. care sunt reeligibili. . .11 la CEDO. a apărut necesitatea de operare a unor modificări în acest sens. Situaţia în cauză a dus la soluţionarea cererilor întrun termen crescând. Durata mandatului a jumătate din judecătorii aleşi i-a sfârşit la trei ani. Judecătorii sunt aleşi de către Asambleea parlamentară din partea fiecărei Părţi contractante. adoptat la 11 mai 1994 şi care a întrat în vigoare la 1 noiembrie 1998. Mandatul judecătorului i-a sfârşit la atingerea de către acesta a vârstei de 70 ani.alegerea Preşedinţilor Camerelor. situaţie existentă până la momentul actual. Protocolul în cauză a prevăzut instituirea unei Curţi unice şi permanente. Judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de şase ani şi pot fi realeşi.

dacă o astfel de decizie poate fi emisă fără o examinare suplimentară. dacă Camera s-a desesizat în conformitate cu art.43 a Convenţiei.. Comitetul este în drept prin vot unanim şi printr-o decizie definitivă.28 a Convenţiei. o Cameră se pronunţă asupra admisibilităţii şi fondului recursului individual. Pentru a releva mai bine cele menţionate este necesar să ne amintim de existenţa tratatelor internaţionale cu caracter declarativ şi a tratatelor internaţionale cu caracter obligatoriu.34 al Convenţiei.47 a Convenţiei.art. Curtea activează în Comitete de trei judecători. să declare inadmisibil sau să radieze de pe rol un recurs individual. în Camere de şapte judecători şi într-o Mare Cameră de şaptesprezece judecători.33 sau 34 a Convenţiei.33. Judecătorul ales din partea unui stat este membru de drept a unei Camere şi a Marii Camere. Marea Cameră mai examinează şi avizele consultative întroduse în conformitate cu art. întrodus în conformitate cu art. dacă măcar una din părţi nu se opune.alegerea grefierului şi a unui sau mai mulţi grefieri-adjuncţi. Camerele constituie Comitetele pentru o perioadă determinată. sau soluţia dată poate fi în contradicţie cu o hotărâre anterioară a Curţii. Este necesar de menţionat că de competenţa Curţii ţine interpretarea normelor din Convenţie şi a Protocoalelor acesteia în condiţiile art. 34 şi 47 a Convenţiei. În situaţia în care nici o decizie nu a fost emisă conform art. este în drept să se desesizeze în favoarea Marii Camere. este ridicată o întrebare de interpretare a Convenţiei sau a Protocoalelor acesteia.30 sau cauza a fost trimisă conform art. 282 . Camera fără a emite hotărârea. Dacă în cadrul examinării recursului într-o careva din Camere. Pentru examinarea cererilor în faţa Curţii. Marea Cameră se pronunţă asupra recursului întrodus în conformitate cu art.

În acest aspect trebuie să menţionăm că prin prisma art. 283 . cu toate că în sistemul de drept al Republicii Moldova precedentul judiciar nu constituie un izvor de drept. autor. actualul judecător român la Curtea Europeană – Corneliu Bârsan şi „Compendiumul Convenţiei Europene”. din dezideratul că. Din considerentele menţionate. Pentru a studia mai profund interpretarea dată Convenţiei. Curtea interpretează Convenţia şi prin hotărârile adoptate. constituie norme obligatorii pentru Republica Moldova. cât şi multă altă literatură de specialitate. Or. la motivarea hotărârilor judecătoreşti. care cuprinde toate hotărârile CEDO. traducere în limba rusă. însă care din păcate este numai în limbile franceză şi engleză.înregistrarea plângerii. autor Michele de Salvia.contacte preliminare cu grefa Curţii. în caz de nerespectare a normelor acesteia. Procedura în faţa Curţii constă din: introducerea plângerii. judecătorii. în situaţia juriştilor din Republica Moldova. Convenţia implică măsuri de influenţă a Consiliului Europei asupra Înaltelor Părţi contractante. interpretările date de către Curte în hotărârile sale. concluzia este că Convenţia constituie un tratat internaţional cu caracter obligatoriu. constituie norme de drept intern pentru Republica Moldova. Petru a lua cunoştinţă de hotărârile CEDO este destul de a accesa la sit-ul CEDO. sunt în drept şi chiar obligaţi de a face referinţă la hotărârile şi jurisprudenţa CEDO. . din care considerente. normele din Convenţie cât şi din Protocoalele acesteia. este necesar de a lua cunoştinţă de manualele cu denumirea „Comentariu la Convenţia Europeană” în două volume. După câte am observat din cele menţionate mai sus.4 a Constituţiei Republicii Moldova. . care în mare parte vorbesc limba română şi rusă.

depunerea observaţiilor şi stabilirea faptelor. Procedura în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este contradictorie şi publică. . dar reprezentarea printr-un avocat este recomandabilă şi chiar necesară pentru audieri sau o data ce cererea a fost declarată admisibilă. fie acţionând direct. orice stat contractant sau particular care se consideră victima unei violări a Convenţiei poate adresa direct Curţii de la Strasbourg o cerere ce are în vedere violarea de către un stat contractant a unui drept garantat prin Convenţie.decizia dată de cameră asupra admisibilităţii. acolo unde reprezentarea ar fi în mod normal obligatorie.34 al Convenţiei pot supune Curţii iniţial nişte petiţii.audierea.hotărârea Curţii. . fie prin intermediul unui reprezentant. . Părţile contractante sunt reprezentate de către agenţi. Referitor la sesizarea Curţii este necesar ca cererile să îndeplinească o serie de condiţii: generale şi speciale.posibilitatea de negociere. . care pot fi asistaţi de consultanţi sau de către consilieri. Persoanele fizice. dacă este necesar cu asistenţa unui consultant sau a unui alt reprezentant.comunicarea plângerii către Guvernul respectiv. să-l autorizeze pe petiţionar să-şi asume el însuşi apărarea intereselor sale. Recurentul individual poate trimite Curţii petiţii. Preşedintele camerei poate. organizaţiile nonguvernamentale şi grupurile de persoane particulare despre care este vorba în art.. . Astfel. . în vederea unei reglementări pe cale amiabilă. . care trebuie sa fie un consultant abilitat să-şi îndeplinească funcţia pentru oricare dintre Părţile contractante şi având reşedinţa pe teritoriul uneia dintre acestea sau o altă persoană agreată de preşedintele camerei.repartizarea către o cameră a plângerii.desemnarea unui judecător – raportor de către cameră.examinarea de către un comitet de 3 membri. . Consiliul Europei a creat un sistem de asistenţă judiciară pentru reclamanţii cu resurse insuficiente. 284 .

ca şi a fondului cererilor. Ele se pronunţă în privinţa admisibilităţii. ea poate invita părţile să trimită probe suplimentare şi observaţii scrise. deciziile camerei asupra admisibilităţii trebuie să fie motivate şi făcute publice. aceasta trebuie să aducă elemente noi faţă de cererea anterioară. O dată ce camera a decis să reţină o petiţie. Camerele pot orice moment să se desesizeze în favoarea Marii Camere când cauza priveşte o problemă gravă referitoare la interpretarea Convenţiei sau pentru ca soluţia problemei poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte. camerele au cereri individuale nedeclarate.La rândul său. După un examen preliminar al cauzei raportorul decide dacă aceasta trebuie examinată de un comitet de 3 membri sau de o cameră. să trimită observaţii scrise sau în circumstanţe excepţionale sa i-a parte la audienţă. În afara cauzelor care le sunt repartizate direct de raportori. fiecare petiţie individuală este atribuită unei secţiuni. care a fost supusă Curţii. să admită cererea. dacă a mai existat una identică. Un comitet poate în unanimitate să declare o petiţie inadmisibilă sau să o şteargă din registrul Curţii. În timpul procedurii în 285 . prin decizii unice. Alte cauze le sunt atribuite direct raportorilor camerelor. în general prin decizii separate. Preşedintele camerei poate.. inadmisibile de comitetul celor trei membri. Se consideră ca fiind elemente noi informaţiile de natură să modifice motivele pe care s-a bazat Curtea în respingerea cererii anterioare. astfel încât o decizie în acelaşi mod poate fi luată fără un alt examen. precum şi cereri statale. în interesul unei bune administrări a justiţiei să invite sau să autorizeze toate statele contractante care nu participă la procedură sau toate persoanele interesate. Primul stadiu al procedurii este de ordin scris chiar dacă în cadrul camerei se poate decide să se ţină audienţă. inclusiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant o eventuală cerere de . Pentru ca cererea să fie acceptată. aceştia pronunţându-se asupra admisibilităţii. altele decât cele reclamante. dar când este cazul.satisfacţie echitabilă” şi să asiste la audierea publică privind fondul cauzei. Luate cu majoritate. preşedintele desemnând un raportor.

Camerele i-au hotărâri cu majoritatea de voturi.fond negocierile vizând concluzia unei reglementări amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. 286 .43 al Convenţiei. Preşedintele camerei conduce dezbaterile şi determină ordinea în care sunt chemaţi sa ia cuvântul agenţii. hotărâri care sunt obligatorii pentru statele pârâte interesate. consultanţilor şi consilierilor părţilor. martorilor. oricare dintre părţi poate. cu titlu de excepţie. experţilor ca şi oricărei persoane care se prezintă în faţa camerei. fie o simplă declaraţie de dezacord. care este definitiva. În baza art. într-un interval de 3 luni începând cu data pronunţării unei hotărâri date de o cameră. Fiecare judecător care i-a parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotărârii. fie opinia sa separată. Dacă colegiul accepta cererea. negocieri care sunt confidenţiale. consultanţii şi consilierii părţilor. o cerere de retrimitere la Marea Camera indicând problema gravă cu privire la interpretarea sau aplicarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale sau problema gravă de ordin general care potrivit părţii merită să fie examinată de Marea Camera. Marea Camera se pronunţă asupra cazului cu majoritatea de voturi sub forma unei hotărâri. Orice judecător poate pune întrebări agenţilor. Hotărârea camerei devine definitivă la expirarea termenului de trei luni sau înainte dacă părţile declară ca nu au intenţia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de 5 judecători a respins asemenea cerere. Dispoziţiile care reglementează procedura în faţa Camerelor se aplică la fel şi în faţa Marii Camere. să depună în scris la grefa. Comitetul Miniştrilor răspunde de supravegherea executării hotărârilor şi anume lui ii revine astfel sarcina de a verifica daca statele care au fost considerate că au violat Convenţia au luat măsurile necesare pentru a se achita de obligaţiile specifice sau generale ce rezultă din hotărârile Curţii.

4 din Constituţie.Accesul la principalele hotărâri ale Curţii. atribute esenţiale care subliniază pregnant necesitatea aprofundării jurisprudenţei bogate a Curţii Europene a Drepturilor Omului. cu pactele şi tratatele la care Republica Moldova este parte şi care au prioritate conform art. este aceea de a .. în sensul că nu anulează şi nu modifică nici un act al statului în culpă. de a . Dreptul intern rămâne principalul instrument de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.completa”. Este necesar de reliefat valoarea juridică şi morală a hotărârilor Curţii. Sunt obligatorii. fără a se substitui însă acestuia. deseori.remedia lacunele şi slăbiciunile dreptului intern”. în caz de neconcordanţă cu legislaţia internă. dar nu executorii. aşa cum se subliniază în doctrină. Astfel. eficacitatea practică a acestora. Cel mai bun mijloc de a sensibiliza judecătorul naţional să aplice principiul subsidiarităţii care-i dă misiunea de a decide el însuşi în raport cu violările Convenţiei este să cunoască hotărârile Curţii şi să le utilizeze în propria jurisprudenţă. documentarea. Hotărârile Curţii sunt definitive. motiv pentru care interpretarea dată de Curte prevederilor acesteia este esenţială. 287 . neputând face obiectul unui recurs la o altă autoritate. Avându-se în vedere importanţa jurisprudenţei Curţii şi a influenţei pe care o exercită în dreptul intern al fiecărei ţări s-a apreciat că hotărârile sale duc. mai ales în domeniul procedurii judiciare şi a libertăţilor publice. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. la schimbări ale legislaţiei. Funcţia majoră a Curţii. ratificată de ţara noastră. ale jurisprudenţei sau ale practicii. cercetarea jurisprudenţei bogate a Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintă o necesitate cu atât mai mult cu cat drepturile şi libertăţile conferite prin legea fundamentală a ţării trebuie interpretate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.. a dobândit aplicabilitate în dreptul intern.

dreptul la viată.dreptul de a se căsători. Curtea hotărăşte în ceea ce priveşte respectarea sau nerespectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului consacrate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950. sancţionează nerespectarea următoarelor drepturi şi libertăţi: .drepturile vieţii personale: .dreptul la un proces echitabil. care poate adopta. Astfel. .dreptul la respect pentru viaţa de familie. Sancţiunea nerespectării acesteia poate atrage retragerea sau excluderea statului respectiv din Consiliul Europei.dreptul la respect pentru corespondenţa 288 . .a.libertatea fizică: . .libertatea de a pleca şi a veni ş.a. - dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori ş.drepturile de procedură: .Controlul executării hotărârii este asigurat însă de Comitetul Miniştrilor ai Consiliului Europei. . . . aşa cum a fost amendata prin protocoalele adiţionale. .interdicţia torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane si degradante.dreptul la respect pentru viaţa privată. .dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale.dreptul la respect pentru domiciliu. în cazul refuzului statului de a aplica hotărârea.dreptul la libertate şi la siguranţă. . . - interzicerea muncii forţate sau obligatorii. o recomandare.

libertăţile acţiunii sociale şi politice: . . După cum rezultă din normele Convenţiei. toate drepturile şi libertăţile stipulate în Convenţie se află sub protecţia acesteia. În acelaşi timp. Convenţia constituie un tratat internaţional obligatoriu pentru Înaltele Părţi contractante. Circumstanţele ce le-am expus ţin de apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin prisma normelor din Convenţie. . fiecare din normele de drept material.ingerinţa trebuie să aibă un scop legitim.libertatea de întrunire..libertăţile spirituale: . stipulează ingerinţa statului în respectarea unui drept.libertatea de asociere. .libertatea religiei. . După cum am menţionat.a. . Or. Înaltele Părţi contractante sunt în drept de a lărgi totalitatea drepturilor şi libertăţilor stipulate în Convenţie şi în acest caz toate acestea vor cădea sub protecţia Convenţiei.ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege. . . . trebuie să 289 . în alineat (1). Conform Convenţiei.dreptul la instruire ş. stipulează respectarea unui drept sau libertăţi.libertatea de exprimare.ingerinţa trebuie să fie recunoscută necesară într-o societate democratică (respectarea principiului de proporţionalitate între interesul public şi cel privat). iar în alineat doi.a.a. pentru ca ingerinţa să fie recunoscută legitimă este necesar respectarea următoarelor principii : . ş. Convenţia este compusă din norme de drept material şi din norme de drept procedural.dreptul la respectul proprietăţii private.dreptul la alegeri libere ş.

în caz de constatare a careva violări. Mai departe. naţional.(1) şi art. ceea ce pozitiv influenţează autoritatea puterii judecătoreşti. deseori în societate sunt discutate hotărârile CEDO împotriva Republicii Moldova şi se invocă vina judecătorilor naţionali în despăgubirile plătite de către stat recurenţilor. prin care. conform cărora plăţile încasate de la stat de către Curtea Europeană. În ultimul timp. pentru a cunoaşte mai bine caracterul greşelilor comise de către instanţele naţionale.1). Considerăm această practică importantă în aplicare. pentru a nu avea hotărâri de condamnare a Republicii Moldova.6 al. Considerăm binevenită practica agentului guvernamental în ultimul timp cu privire la încheierea tranzacţiilor amiabile şi recurgerea la prevederile art. În acest sens un rol deosebit în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului îi revine instanţelor de judecată din Republica Moldova. pot fi încasate de la persoanele. deoarece aceasta v-a duce la scoaterea de pe rol a cererilor recurenţilor depuse la Curtea Europeană. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat chiar şi modificări la Legea cu privire la Agentul guvernamental. Ţinem să menţionăm în acest sens şi deciziile Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.conştientizăm că. Anume la acest nivel. care au comis greşeli din vinovăţie sau din culpă gravă. şi trebuie aplicată în direct Convenţia. Curtea Europeană nu constituie o careva a patra verigă pentru jurisdicţia Republicii Moldova. Actualmente instanţele de judecată din ţară tot mai des în hotărârile sale fac referire la normele din Convenţie şi jurisprudenţa Curţii. În luna martie 2006. vom face o scurtă retrospectivă asupra hotărârilor CEDO împotriva Republicii Moldova la momentul actual.j) CPC. a fost aplicat în direct art.449 lit.41 a Convenţiei şi în beneficiul victimelor a fost încasată satisfacţie echitabilă (vezi anexa nr. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului trebuie să fie respectate la nivel naţional. 290 . constatând violarea art. 1 Protocol Adiţional la Convenţie.

art. din care motiv. . prin care a fost constatat încălcarea unui drept stipulat în Convenţie (vezi anexa nr.10 .2). După cum vedem din cele relatate.5.6 al. inclusiv o hotărâre a Curţii Constituţionale. am putea vorbi de careva greşeli ale instanţelor de judecată numai în 7 cazuri din cele 30 în care a fost condamnată Republica Moldova. Situaţia menţionată nu lipseşte judiciarul de necesitatea aplicării corecte a normelor de drept material şi procedural. pentru a cunoaşte mai bine.trei cazuri – libertatea de expresie.3 – interzicerea torturii. hotărârile CEDO împotriva Republicii Moldova. încălcarea art. ar fi binevenite modificări în legislaţie la acest compartiment. unul dintre care vizează admiterea incorectă a cererii de revizuire (termenul şi temeiul admiterii ). iar în lipsa acestora jurisprudenţa CEDO în privinţa altor state. la momentul actual.6 al. art. instanţele trebuie să aplice Convenţia şi jurisprudenţa CEDO. cu atât 291 .13 vizează neexecutarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti.(1) – dreptul la un proces echitabil – două cazuri.(1) – dreptul la un proces echitabil (cazuri de admitere a recursului în anulare. şi în primul rând. art. ceea ce dă dovadă faptul că nivelul de executare a acestora este sub cel dorit. Dintre aceste hotărâri : .11 – libertatea la reuniune şi asociere – un caz. . prevăzut la moment de legislaţia naţională). inclusiv a Convenţiei şi Protocoalelor adiţionale. este necesar a studia mereu.9 vizează încălcarea art. La pronunţarea hotărârilor judecătoreşti. să atragem o deosebită atenţie anume la aplicarea articolelor menţionate din Convenţie.dreptul la libertate şi siguranţă.9 – libertatea de religie – un caz. art. pentru a garanta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului la nivel naţional.dreptul la respectul vieţii private şi de familie.Actualmente avem 30 de hotărâri al CEDO.art. Situaţia existentă ne obligă pe noi judecătorii. iar altul necitarea legală a părţii în proces. art. Or. inclusiv.8.7 vizează greşeli ale instanţelor naţionale şi anume încălcarea art.

mai mult că Convenţia este un „organism viu”. respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. care este în dezvoltare şi respectiv şi jurisprudenţa Curţii mereu este în dezvoltare. În consecinţă menţionăm că. 292 . ţine de obligaţiunea de zi de zi a judecătorilor naţionali. care trebuie să fie simbolul dreptăţii şi echităţii sociale.

Sîngerei. V. 51 ha. Eugenia Fistican. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Eudochiei Ungureanu împotriva Primăriei Sîngerei cu privire la atribuirea cotei de teren echivalent.128/06 prima instanţă instanţa de apel V. Gh. Eudochia Ungureanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Sîngerei cu privire la atribuirea cotei de teren echivalent. Chişinău Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei. a fost transmis colhozului „Cotovschii” 3. reprezentantul Eudochia Ungureanu. Andrei Harghel examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Ion Păduraru. ceea ce se confirmă prin extrasul arhivistic din cărţile gospodăriei din or. repararea prejudiciului material şi moral. Toma. în temeiul dispoziţiilor art. Eudochia Ungureanu a indicat că. Mironov T. împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 octombrie 2005. repararea prejudiciului material şi moral. 293 . 2 ra . în care ea este indicată ca membru a familiei. Cobliuc DECIZIE 25 ianuarie 2006 mun.50 ha de pământ.1 dos. 4 subaliniatul 9 Cod Funciar beneficiază de dreptul de a i se acorda în proprietate privată cota de teren echivalent în mărime de 1. judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru.Anexa nr. Ala Cobăneanu. A menţionat că de către familia ei. prin care a fost respins apelul declarat de către Eudochia Ungureanu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 08 iunie 2005 constată La 27 ianuarie 1999. În motivarea acţiunii reclamanta. nr. Duca. 12 al.

anularea deciziilor menţionate. La 22. prevăzute de art. Cere. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2005 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova.1998. prin prisma art.10. a rămas definitivă. invocând că. restituirea echivalentului bănesc. 294 . solicitând anularea hotărârii Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000 şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii (f. Primăria Sîngerei a fost obligată de atribui Eudochiei Ungureanu cota echivalentă de teren în mărimea prevăzută în localitatea respectivă şi să elibereze titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren (f. 51 ha. Ulterior.Reclamanta. 10 din 29.d. repararea prejudiciului material şi moral cauzat. au fost anulate decizia comisiei funciare raionale Sîngerei nr. 9 din 08. La 28 februarie 2001. 112-113). Hotărârea nu a fost supusă căilor de atac şi în temeiul art. 6 paragraful 1 a CEDO şi art. 6 paragraful 1 a CEDO şi art. obligarea Primăriei de a emite decizia despre atribuirea cotei echivalente de teren. recurs în anulare. la Curtea Supremă de Justiţie.1998 i s-a refuzat acordarea cotei de teren echivalent. iar în lipsa terenului.12. încălcă drepturile sale la un proces echitabil şi la proprietate. (1) lit. Procuratura Generală a Republicii Moldova.12. Eudochia Ungureanu a menţionat că prin decizia comisiei funciare raionale Sîngerei nr. cerând casarea acestea.1998 şi hotărârea comisiei funciare a Primăriei Sîngerei nr. că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001 s-a încălcat grav dreptul Eudochiei Ungureanu la un proces echitabil şi dreptul la proprietate. Eudochia Ungureanu. 1 la Convenţie. în redacţia Legii din 1964. Eudochia Ungureanu a depus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. care a considerat. decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001.1998 şi hotărârea comisiei funciare a Primăriei Sîngerei nr. cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Sîngerei. atribuirea în natură a terenului cu suprafaţa de 1. eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. la propunerea Agentului guvernamental. în temeiul art. 1 la Convenţie. Procuratura Generală a Republicii Moldova a înaintat. Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000 acţiunea Eudochiei Ungureanu a fost admisă.10. a depus cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001. 1 Protocolul nr. 1 Protocolul nr.2004. 10 din 29. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001 recursul în anulare a fost admis cu casarea hotărârii Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000 şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii (f. j) CPC. 35-36).d. 449 al. 9 din 08. 206 CPC.10. cu casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001 şi hotărârii Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000. 38).d.

În şedinţa de judecată s-a constatat că pricina a fost examinată de către Colegiul Civil al Curţii Supreme de Justiţie în temeiul recursului în anulare a Procurorului General. Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că este întemeiat argumentul expus în cererea de recurs prin care se invocă violarea dispoziţiilor art. în şedinţa instanţei de recurs nu s-a prezentat. Prin decizia pronunţată la data de 28 februarie 2001 a fost anulată hotărârea Judecătoriei Sîngeriei din 31 ianuarie 2000. fiind legal citat despre locul. înaintat conform dispoziţiilor art. Audiind reprezentantul recurentei. a susţinut recursul. în temeiul art. 6 paragraful 1 al CEDO. În conformitate cu art.92).Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 08 iunie 2005 acţiunea Eudochiei Ungureanu a fost respinsă ca neîntemeiată (f. la examinarea pricinii au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Ulterior. 4 al Constituţiei Republicii Moldova dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile drepturilor omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. a fost respins apelul declarat de către Eudochia Ungureanu şi menţinută hotărârea primei instanţe (f. d) CPC. care la momentul contestării era irevocabilă şi a fost adoptată o nouă hotărâre privind respingerea cerinţelor Eudochiei Ungureanu ca nefondate. În motivarea recursului a indicat că. după ce judecă recursul. repararea prejudiciului material şi moral. dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. încetarea procedurii în recurs în anulare şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000. 265 şi 267 CPC. 41 al CEDO. Primăria Săngerei. În şedinţa instanţei de recurs. În conformitate cu art. 91. 445 al. data şi ora şedinţei de judecată. instanţa.(1) lit. cerând admiterea recursului. 332-333 al Codului de Procedură Civilă (în redacţia Legii din anul 1964). Ion Păduraru. Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti. cerând admiterea acestuia cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000. cu pactele 295 .d. casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. studiind materialele dosarului. Reprezentantul intimatului. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 octombrie 2005.d. prin hotărârile adoptate pe marginea cauzei date acţiunea a fost respinsă. 101-102). cât şi repararea prejudiciului material şi moral. reprezentantul Eudochiei Ungureanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.

Totodată. la iniţiativa unei părţi implicate la proces. care nu era parte la proces a înaintat recurs în anulare. (1) lit.şi cu celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. j) CPC urmează a fi admisă cererea de revizuire depusă de Procurorul General al RM.1997 direct şi având prioritate faţă de legile interne. Colegiul consideră necesar de a casa decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 octombrie 2005. fiind aplicabile din 12. care constituie principiul executării hotărârilor definitive. garantat de art. principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat. În favoarea opiniei enunţate instanţa de recurs invocă concluziile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca contra Republicii Moldova. instituită de lege. Colegiul constată că prin reexaminarea pricinii la 28 februarie 2001 de către Curtea Supremă de Justiţie în baza recursului în anularea a Procuraturii Generale a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. 6 paragraful 1 al CEDO. care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.09. unde se menţionează că existenţa a două păreri nu poate servi drept temei pentru reexaminare. Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne. urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale a preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice. dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială. 449 al. Scopul utilizării acestei căi extraordinare de atac nu era corectarea omisiunilor justiţiei. de către o instanţă independentă şi imparţială. însă de fapt se urmărea anularea hotărârii pronunţate pe marginea pricinii. hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 08 iunie 2005 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2005. 6 paragraful 1 al Convenţiei. care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale. 332-333 CPC în redacţia legii din 1964 Procurorul General. Prin hotărârea Parlamentului RM din 24 iulie 1997 a fost ratificată Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. 6 paragraful 1 al CEDO orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil. astfel dispoziţiile Convenţiei devenind o parte integrantă a cadrului normativ intern. prioritate au reglementările internaţionale. În temeiul art. Conform art. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Reieşind din circumstanţele enunţate şi constatând încălcarea art. ceea ce presupune atacarea hotărârii definitive. În conformitate cu art. iar prin admiterea cererii de anulare înaintat de Procuror a fost redus la zero întregul proces judiciar. casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001 şi în temeiul 296 .

6 paragraful 1 al Convenţiei şi în temeiul art.art. 227-XV din 5 iunie 2003. 227-XV din 5 iunie 2003 clasată procedura în recurs în anulare şi menţinută hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000. Totodată. Reprezentantul recurentei. ţinând cont de faptul că pe parcursul examinării pricinii. Colegiul constată că prin casarea hotărârii irevocabile. în rezultatul procesului desfăşurat în instanţa de judecată a fost lipsită de dreptul de a-şi valorifica dreptul său la cota echivalentă de teren prevăzut de lege. cu clasarea procedurii în recurs în anulare. care prevede că la constatarea încălcării dispoziţiilor Convenţiei şi a Protocoalelor sale. În aşa mod. favorabilă recurentei. 419. în şedinţa de judecată a menţionat că. hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 08 iunie 2005. calculele minimale ale pagubei materiale suportate urmează a fi efectuate ţinând cont de cuantumul minimal pentru plata arendei stabilit de legislaţiei. art. Totodată. din care motiv suma cerută va acoperi pierderea venitului ratat. 41 al CEDO. recurenta a beneficiat de asistenţă juridică. ceea ce reprezintă 2% pentru fiecare an din preţul normativ al pământului. Se admite cererea de revizuire depusă de către Procurorul General a Republicii Moldova. Ion Păduraru. în pricina civilă la cererea de 297 . decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2005. reprezentantul Eudochiei Ungureanu. sunt justificate şi pretenţiile reclamantei cu privire la prejudiciul moral cauzat. consideră că. care în mod cert implică anumite costuri şi cheltuieli. 3 al. art. Colegiul consideră pasibile admiterii şi cerinţele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide Se admite recursul declarat de către Ion Păduraru. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 octombrie 2005. urmând să fie încasată în total suma de 500 euro. 445. care urmează a fi reparat integral în mărimea solicitată de 1 500 Euro. 3 al. se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001. 449 CPC. din considerentele că a fost constatată încălcarea art. poate fi acordată o reparaţie echitabilă. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. (5) al Legii cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură civilă nr. Eudochia Ungureanu. aceasta a fost privată de dreptul de a folosi şi a beneficia de terenul de pământ care urma să-i fie atribuit şi în aşa mod Eudochiei Ungureanu i s-a cauzat paguba indicată. (5) al Legii cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură civilă nr. Colegiul consideră necesar de a încasa suma pretinsă de 450 euro. În conformitate cu art. În opinia instanţei de recurs.

1500 euro pentru repararea prejudiciului moral şi 450 euro pentru compensarea costurilor şi cheltuielilor.chemare în judecată a Eudochiei Ungureanu împotriva Primăriei Sîngerei cu privire la atribuirea cotei de teren echivalent. judecătorul Judecătorii Mihai Poalelungi Tatiana Vieru Eugenia Fistican Ala Cobăneanu Andrei Harghel 298 . din sumele alocate pentru executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Preşedintele şedinţei. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. a sumei de 500 euro pentru repararea prejudiciului material. echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărârii. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Se încasează de la bugetul de stat. în beneficiul Eudochiei Ungureanu. Se menţine hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 31 ianuarie 2000. repararea prejudiciului material şi moral.

la 5 decembrie 1998 ilegal a fost reţinut de către colaboratorii Comisariatului de poliţie din raionul Briceni. prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. când prin sentinţa Colegiului penal al Curţii de Apel a Republicii Moldova a fost achitat. învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 299 . (2).Chişinău Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei.Tripaduş DECI ZIE 15 martie 2006 dos. împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2005. modificată hotărârea judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 cu micşorarea sumei pentru repararea prejudiciului moral de la 350 000 lei până la 125 000 lei constată Eduard Enachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.75 al. judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Svetlana Novac. S. Galina Stratulat Ala Cobăneanu şi Iulia Sârcu examinând în şedinţă publică recursurile declarate de către reprezentantul lui Eduard Enachi. Mihai Belous şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.art.Rotari. La 7 decembrie 1998.Cobliuc. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eduard Enachi împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral. 123¹ Cod penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) a fost arestat şi ţinut sub arest până la 9 iunie 2000.prima instanţă:M. V. în baza mandatului eliberat de judecătoria Briceni.Dolghieru instanţa de apel:G. În motivarea acţiunii reclamantul Eduard Enachi a indicat că.2ra-302-06 mun.

în baza cererii Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 1 decembrie 2004 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova.Consideră reclamantul ilegale acţiunile organelor de cercetare penală şi anchetă preliminară. casarea 300 . casate decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2002. prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova. în beneficiul lui Eduard Enachi a sumei de 350 000 lei. cerând admiterea recursului. cerând admiterea acesteia şi casarea deciziei contestate cu cerere de revizuire. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2002. Prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. modificată hotărârea Judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 cu micşorarea mărimei prejudiciului moral încasat de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Eduard Enache de la 350 000 lei până la 125 000 lei. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel. Mihai Belous. La 18 iunie 2002. având la bază demersul reprezentantului Guvernului Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reprezentantul recurentului Eduard Enachi. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2002 a fost admis parţial recursul în anulare a Procurorului General al Republicii Moldova şi modificată decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 prin micşorarea sumei încasate în calitate de prejudiciu moral până la 5000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2005 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 şi decizia Tribunalului Bălţi din 2 ianuarie 2002 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi. Procurorul General al Republicii Moldova. La 29 octombrie 2004. ale Procuraturii raionului Briceni. modificată decizia Tribunalului Bălţi din 22 ianuarie 2002 şi hotărârea judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 cu micşorarea sumei pagubei morale de la 350000 lei până la 20000 lei. a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate. Cere reclamantul repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei. Procuratura Generală a Republicii Moldova. Prin decizia Tribunalului Bălţi din 22 ianuarie 2002 apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin hotărârea judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 acţiunea a fost admisă parţial cu încasarea din contul statului. cerând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii lui Eduard Enache în limita prevăzută de legislaţia civilă sau micşorarea cuantumului sumei încasate. deoarece timp de 18 luni a fost privat ilegal de libertate prin ce i s-au cauzat mari suferinţe fizice şi psihice.

cerând admiterea recursului. Mihai Belous. recursul a susţinut. Ministerul Finanţelor a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.Belous şi admiterea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.(2) şi 123 prim Cod Penal a Republicii Moldova în redacţia Legii din 24 martie 1961.445 al.75 al. instanţa. încălcând prin aceasta principiul de stabilitate a raporturilor juridice constatate prin hotărâre judecătorească.Enache.Enache. Reprezentantul recurentului Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în şedinţa instanţei de recurs nu s-a prezentat.(1) lit. în şedinţa instanţei de recurs. prin sentinţa Curţii de Apel a Republicii Moldova din 9 iunie 2000 Eduard Enache a fost achitat în învinuirea înaintată în baza art. Reprezentantul recurentului. este în drept să respingă recursul ca fiind nefondat şi să menţină decizia instanţei de apel.41 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. S. în opinia sa şi a recurentului E. a încasa de la bugetul de stat în beneficiul recurentului prejudiciul material în sumă de 27000 lei. invocând că la pronunţarea deciziei. în şedinţa instanţei de recurs a indicat că. prejudiciul moral în sumă de 40000 lei şi costuri şi cheltuieli.Belous. În şedinţa de judecată s-a constatat că. după ce judecă recursul. despre locul data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal. Audiind reprezentantul recurentului. în şedinţa instanţei de recurs a cerut respingerea recursului declarat de către reprezentantul lui E. Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile declarate şi de a menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2005 din următoarele considerente. în situaţia în care instanţa de recurs va considera suma de 125000 lei ca o sumă suficientă pentru repararea prejudiciului moral al lui E. Mihai Belous şi reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne. studiind materialele dosarului. prin decizia din 11 septembrie 2002.6 al. Curtea Supremă de Justiţie. Eduard Enachi. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 ianuarie 2001 recursurile declarate de către procurorul secţiei Procuraturii pentru contribuirea la exercitarea justiţiei în Curtea de Apel şi a părţii vătămate Oleg Beţianu au fost respinse ca fiind nefondate şi menţinută sentinţa Curţii de Apel a Republicii Moldova în privinţa inculpaţilor Eduard Enache şi Anatolie Marco. contrar art. instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că în rezultatul privării lui E. Reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.Dorneanu. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în sumă de 5000 lei. şi în legătură cu faptul că. 301 . M.(1) al Convenţiei a admis recursul în anulare declarat de către Procurorul General. casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri prin care prejudiciului moral să fie încadrat în limite rezonabile. Eduard Enachi. prin prisma art. acestuia i-au fost cauzate mari suferinţe psihice.art.Enache de liberate.a) CPC.deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Suplimentar M. În conformitate cu art.Enache.

recursurile declarate de către reprezentantul recurentului E. Prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Procurorul General al Republicii Moldova. în legătură cu condamnarea ilegală. Prin hotărârea judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 acţiunea a fost admisă parţial cu încasarea din contul statului. modificată hotărârea Judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 cu micşorarea mărimei prejudiciului moral încasat de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Eduard Enache de la 350 000 lei până la 125 000 lei. Prin decizia Tribunalului Bălţi din 22 ianuarie 2002 apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. Examinând în şedinţa instanţei de recurs. cerând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii lui Eduard Enache în limita prevăzută de legislaţia civilă sau micşorarea cuantumului sumei încasate. cerând admiterea acesteia şi casarea deciziei contestate cu cerere de revizuire. Eduard Enache a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi prin care a cerut. casate decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2002.Enache. prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova. în beneficiul lui Eduard Enachi a sumei de 350 000 lei. M. încasarea prejudiciului moral în mărime de 500000 lei. modificată decizia Tribunalului Bălţi din 22 ianuarie 2002 şi hotărârea judecătoriei Briceni din 1 noiembrie 2001 cu micşorarea sumei pagubei morale de la 350000 lei până la 20000 lei. în baza cererii Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 1 decembrie 2004 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova.Belous şi Ministerul Finanţelor al 302 . Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2002 a fost admis parţial recursul în anulare a Procurorului General al Republicii Moldova şi modificată decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 prin micşorarea sumei încasate în calitate de prejudiciu moral până la 5000 lei.La 6 august 2001. decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 şi decizia Tribunalului Bălţi din 2 ianuarie 2002 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi. Procuratura Generală a Republicii Moldova. La 29 octombrie 2004. având la bază demersul reprezentantului Guvernului Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 18 iunie 2002. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2005 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2002.

care nu a fost parte la proces. în situaţia în care acesta nu a fost de acord cu soluţia dată de instanţă şi rămasă irevocabilă. Urmare a celor menţionate. garantat de art. moral şi costuri şi cheltuieli. În acest sens Colegiul menţionează că prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 24 iulie 1997 a fost ratificată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. jurisprudenţă obligatorie pentru instanţele naţionale. În motivarea opiniei enunţate. în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială.41 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a încasa de la bugetul de stat. a recursului în anulare ca cale extraordinară de atac. este necesar a aplica art. în vederea reparării prejudiciului moral cauzat lui Eduard Enache. dar anularea unei hotărâri irevocabile. Conform art. consideră instanţa de recurs. dispoziţiile căreia au devenit parte componentă a legislaţiei Republicii Moldova. scopul utilizării de către Procurorul General. instituită prin lege.Republicii Moldova. În acelaşi timp. din sumele alocate pentru executarea hotărârilor judecătoreşti în beneficiul lui Eduard Enache prejudiciul material. Colegiul menţionează că. în baza recursului în anulare a Procurorului General înaintat în conformitate cu art.art. instanţa de recurs invocă următoarele. dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială.(1) al Convenţiei. Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale Omului la Care Republica Moldova este parte şi legile ei interne. nu a fost corectarea omisiunilor justiţiei.332333 CPC în redacţia Legii din 24 martie 1961. care este un tratat internaţional obligatoriu pentru Republica Moldova.(1) al Convenţiei. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil.4 al Constituţiei Republicii Moldova dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Conform art. prioritate au reglementările internaţionale. inclusiv legate de reprezentarea lui Eduard Enache în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.6 al. urmează a fi interpretat prin prisma 303 . conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. în legătură cu admiterea de către Curtea Supremă de Justiţie la 11 septembrie 2002 a recursului în anulare declarat de către Procurorul General. cu pactele şi celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. din care considerente nu pot fi reţinute în acest sens motivele invocate de către recurenţi. Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie le consideră neântemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel. Instanţa de recurs consideră că suma de 125000 lei încasată de la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. este în corespundere cu suferinţele morale suportate de acesta în legătură cu atragerea ilicită a lui la răspundere penală. Colegiul constată că prin reexaminarea pricinii în cauză la 11 septembrie 2002 de către Curtea Supremă de Justiţie. Or. fiind aplicabilă din 12 septembrie 1997. menţinerea lui Eduard Enache în stare de arest.6 al.

Urmare a celor menţionate. care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. a fost violat art.6 al. a încasa în beneficiul acestuia în calitate de prejudiciu material suma de 27000 lei. Totodată.art. Colegiul consideră că lui E. din considerentele că E. În acest sens. care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. în care Curtea menţionează că existenţa a două păreri nu poate servi drept temei pentru reexaminare. şi ai acorda lui Eduard Enache în legătură cu aceasta următoarele.Enache a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi şi beneficia de suma de bani încasată în calitate de prejudiciu moral prin hotărâre irevocabilă.(1) lit.619 şi 585 Cod civil. Unul dintre elementele fundamentale a preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice.419. Colegiul consideră că lui E. iar prin admiterea recursului în anulare declarat de către Procurorul General a fost redus la zero întregul proces judiciar. 445 al.art. Mihai Belous şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova ca fiind nefondate. din considerentele menţionate Colegiul constată că în cazul E. pe care Colegiul le consideră reale. În conformitate cu art.Enache împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.Preambulei Convenţiei. necesare şi rezonabile şi care urmează a fi compensate acestuia în sumă de 5000 lei. Colegiul invocă hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca împotriva Republicii Moldova. care constituie principiul executării hotărârilor definitive.Enache urmează ai fi reparate şi costurile şi cheltuielile în legătură cu examinarea pricinii în cauză. conform art. principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat. poate fi acordată o satisfacţie echitabilă. Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide Se resping recursurile declarate de către reprezentantul lui Eduard Enache.(1) Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. prin admiterea la 11 septembrie 2002 de către Curtea Supremă de Justiţie a recursului în anulare declarat de către Procurorul General şi modificarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare prin micşorarea sumei încasate.41 al Convenţiei. Colegiul consideră necesar a aplica direct art.Enache. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel. care nu pot fi compensate doar prin simpla constatare a acestora şi pe care Colegiul le estimează la suma de 40000 lei. Colegiul consideră necesar. care prevede că la constatarea încălcării dispoziţiilor Convenţiei şi a Protocoalelor sale.(1) şi art. urmare a admiterii la 11 septembrie 2002 a recursului în anulare şi încălcării stabilităţii raporturilor juridice i-a fost cauzat un anumit stres şi o stare de frustrare.a) CPC. 304 .

din sumele alocate pentru executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului în beneficiul lui Eduard Enache în calitate de prejudiciu material suma de 27000 (douăzeci şi şapte mii) lei. în calitate de costuri şi cheltuieli suma de 5000 (cinci mii) lei.Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eduard Enache împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral. iar în total suma de 72000 (şaptezeci şi două) mii lei. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Se încasează de la bugetul de stat. judecătorul Judecătorii Mihai Poalelungi Svetlana Novac Galina Stratulat Ala Cobăneanu Iulia Sârcu 305 . în calitate de prejudiciu moral suma de 40000 (patruzeci mii) lei. Preşedintele şedinţei.

Chişinău Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei. tatăl lui Dumitru Grosu. în perioada anilor 1970 . prin care a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de către Dumitru Grosu şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004 constată Vladimir Grosu în interesele lui Dumitru Grosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la încasarea indemnizaţiei unice. Ala Cobăneanu Tamara Chişcă-Doneva şi Eugenia Fistican examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către Vladimir Grosu.dos. judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Dumitru Visternicean. În motivarea acţiunii reclamantul Vladimir Grosu a indicat că. împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 4 mai 2005.1999 a activat în funcţia de judecător. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Grosu în interesele lui Dumitru Grosu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la încasarea indemnizaţiei unice. Prin 306 . dintre care în perioada anilor 1977 . reprezentantul lui Dumitru Grosu.1999 la Curtea Supremă de Justiţie.2rh-99-06 ÎNCHEIERE 22 martie 2006 mun.

Chişinău din 27 februarie 2001 acţiunea a fost admisă integral cu încasarea de la bugetul de stat. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. casată 307 .544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.Chişinău din 27 februarie 2001. încasarea căreia a şi cerut-o. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002 a fost admis recursul în anulare a Procurorului General al Republicii Moldova. trebuie să-i fie plătită indemnizaţie unică în mărime de 257 874 lei 15 bani (17191 lei 61 bani salariu mediu anual x 15 ani). având la bază demersul reprezentantului Guvernului Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. casate hotărârea judecătoriei Râşcani mun. reieşind din prevederile art.82 „c” a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002. cerând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii lui Vladimir Grosu în interesele lui Dumitru Grosu cu privire la încasarea indemnizaţiei unice.33 din Legea nr. care dispune expres că viaţa şi sănătatea judecătorului sunt supuse asigurării de stat în mărime egală cu suma mijloacelor de întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de muncă.hotărârea nr. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. el. prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.608-XIV din 30 septembrie 1999 a Parlamentului Republicii Moldova a fost acceptată demisia lui Dumitru Grosu. decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 şi decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Procurorul General al Republicii Moldova. La 8 septembrie 2002. a fost concediat din funcţia deţinută. decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 şi decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. La 14 octombrie 1999. lui Dumitru Grosu. conform ordinului nr. Prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 a fost respins recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001. Consideră reprezentantul lui Dumitru Grosu. Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate. cerând admiterea acesteia şi casarea deciziei contestate cu cerere de revizuire. în beneficiul lui Dumitru Grosu a sumei de 257 874 lei 15 bani. Prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun. La 6 mai 2004. casate decizia Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 6 octombrie 2004 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova. Vladimir Grosu că. deoarece i-a fost stabilit gradul I de invaliditate.

reprezentat de Agentul Guvernamental. instanţa emite încheiere de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.b) CPC. în interesele lui Dumitru Grosu. cerând admiterea cererii. Reprezentantul revizuentului Dumitru Grosu. Reprezentantul intimatului Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în şedinţa instanţei de recurs nu s-a prezentat.449 lit.(1) lit. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în mărime de 1000 euro. În conformitate cu art. prin prisma art. La 14 martie 2006 Vladimir Grosu. a prejudiciului moral în mărime de 9 500 euro şi costuri şi cheltuieli. Curtea Supremă de Justiţie. a prejudiciului moral în sumă de 9 500 euro şi costuri şi cheltuieli. şi în legătură cu faptul că. Vladimir Grosu în motivarea cererii de revizuire a indicat că la examinarea pricinii au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural. încălcând prin aceasta principiul de stabilitate a raporturilor juridice constatate prin hotărâre judecătorească. după ce examinează cererea de revizuire. cu referire la art.integral hotărârea judecătoriei Râşcani mun. Reprezentantul revizuentului Dumitru Grosu.453 al.Chişinău din 27 februarie 2001 şi cererea scoasă de pe rol. casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 4 mai 2005 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.j) CPC. cererea a susţinut şi a cerut.449 lit. În conformitate cu art.41 a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. Vladimir Grosu în şedinţa instanţei de judecată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 4 mai 2005 a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de către Dumitru Grosu şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004. contrar art. revizuirea se declară în cazul în care Guvernul Republicii Moldova. sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului a iniţiat o procedură amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova. care consideră că prin hotărârea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia Republicii Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. despre locul data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.6 al. Audiind reprezentantul revizuentului.j CPC. prin decizia din 9 octombrie 2002. a încasa de la bugetul de stat în beneficiul lui Dumitru Grosu a prejudiciului material în sumă de 168 477 lei 76 bani. 308 .(1) al Convenţiei a admis recursul în anulare declarat de către Procurorul General. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs. repararea prejudiciului material în mărime de 168 477 lei 76 bani. studiind materialele dosarului. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în mărime de 1 000 euro. Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite cererea de revizuire cu casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti adoptate după 11 aprilie 2002 şi clasarea procedurii în recurs în anulare din următoarele considerente.

în beneficiul lui Dumitru Grosu a sumei de 257 874 lei 15 bani. la 20 decembrie 2000.În şedinţa de judecată s-a constatat că. a unei sume de 257874 lei 15 bani în calitate de indemnizaţie unică la concediere. cerând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii lui Vladimir Grosu în interesele lui Dumitru Grosu cu privire la încasarea indemnizaţiei unice. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 6 mai 2004. având la bază demersul reprezentantului Guvernului Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. deoarece ultimului. Vladimir Grosu în interesele tatălui său Dumitru Grosu. Prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun. decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 şi decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.544-XII din 20 iulie 1995 „Cu privire la statutul judecătorului”.33 din Legea nr. conform art. La 8 septembrie 2002. decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 şi decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate.Chişinău din 27 februarie 2001. Prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 a fost respins recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută decizia Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2002. la concediere. Procurorul General al Republicii Moldova. i-a fost stabilit gradul I de invaliditate. cerând admiterea acesteia şi casarea deciziei contestate cu cerere de revizuire. casate decizia Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002. casată integral hotărârea judecătoriei Râşcani mun. casate hotărârea judecătoriei Râşcani mun.Chişinău din 27 februarie 2001 şi cererea scoasă de pe rol. acţiunea a fost admisă integral cu încasarea de la bugetul de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 6 octombrie 2004 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi prin care a cerut încasarea. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002 a fost admis recursul în anulare a Procurorului General al Republicii Moldova.Chişinău din 27 februarie 2001. 309 . gestionat de Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002.

În acelaşi sens.(2). în baza recursului în anulare a Procurorului General din 8 septembrie 2002. Colegiul constată că prin reexaminarea pricinii în cauză la 9 octombrie 2002 de către Curtea Supremă de Justiţie.55 din 14 octombrie 1999.447 lit.6 al. fiind aplicabilă din 12 septembrie 1997. înaintat în conformitate cu art.Grosu.20 al Constituţiei Republicii Moldova. Urmare a celor menţionate. Or. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil. Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale Omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne. reprezentantul lui D.4 a Constituţiei Republicii Moldova. Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că. În motivarea opiniei enunţate. În acest sens Colegiul menţionează că prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 24 iulie 1997 a fost ratificată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. V. Convenţia prin prisma prevederilor art. instanţa de judecată invocă următoarele. prin prisma art.332-333 CPC în redacţia Legii din 24 martie 1961.5 al. cu pactele şi celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.j) CPC dispune de dreptul de a depune cererea de revizuire în cauză şi care urmează a fi admisă cu casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti adoptate după 11 aprilie 2002 şi clasarea procedurii în recurs în anulare. Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor proclamate de Convenţie pentru toate persoanele aflate sub jurisdicţia sa. art. în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială.art. a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. dar anularea unei 310 .(1) şi al. are prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin.4 al. nu a fost corectarea omisiunilor justiţiei. art.(1) al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. Conform art. Conform art.Grosu.4 al Constituţiei Republicii Moldova dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. prioritate au reglementările internaţionale. instituită prin lege. privind interpretarea unor prevederi ale art.(1) al Convenţiei. Este necesar de menţionat şi hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova nr. dispoziţiile căreia au devenit parte componentă a legislaţiei Republicii Moldova. şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege a Republicii Moldova cu deosebirea că. care este un tratat internaţional obligatoriu pentru Republica Moldova. conform căreia Convenţia constituie o parte integrantă a sistemului legal intern. scopul utilizării de către Procurorul General. a recursului în anulare ca cale extraordinară de atac. care nu a fost parte la proces. art.Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 4 mai 2005 a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de către Dumitru Grosu şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004. aderând la Convenţie.(2) din Constituţia Republicii Moldova.6 al.

prin admiterea la 9 octombrie 2002 de către Curtea Supremă de Justiţie a recursului în anulare declarat de către Procurorul General.6 al. 311 . au recunoscut dreptul lui Vladimir Grosu de a înainta cererea de chemare în judecată în cauză în interesele lui Dumitru Grosu. Este necesar de menţionat şi faptul că instanţele de apel şi recurs. prin hotărârile cu puterea lucrului judecat din 27 februarie 2001. care constituie principiul executării hotărârilor definitive.1 Protocol Adiţional la Convenţie.(1) al Convenţiei. art.6 al.(1) a Convenţiei şi art. Totodată.449 lit. încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 6 octombrie 2004.(1) şi art. (1) a Convenţiei. casarea hotărârei judecătoriei Râşcani mun. de a casa decizia Curţii Supreme de Justiţie din 4 mai 2005. Astfel. în care Curtea menţionează că existenţa a două păreri nu poate servi drept temei pentru reexaminare. conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.(5) al Legii cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.j) CPC. 13 iunie 2001 şi 11 aprilie 2002. garantat de art. Colegiul consideră necesar de a admite cererea de revizuire depusă de către Vladimir Grosu. după admiterea cererii de revizuire a Procurorului General de către Curtea Supremă de Justiţie la 6 octombrie 2004.XV din 5 iunie 2003 de a clasa procedura de recurs în anulare. care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. urmează a fi interpretat prin prisma Preambulei Convenţiei. instanţele de judecată. din considerentele menţionate Colegiul constată că în cazul Vladimir Grosu în interesele lui Dumitru Grosu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la încasarea indemnizaţiei unice. dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială.3 al.6 al. incorect şi contrar aceloraşi prevederi ale art. în situaţia în care acesta nu a fost de acord cu soluţia dată de instanţă şi rămasă irevocabilă.Chişinău din 27 februarie 2001. principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat. În concluzia celor enunţate. Unul dintre elementele fundamentale a preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice. au ajuns la concluzia cu privire la scoaterea cererii de chemare în judecată în cauză de pe rol. prin prisma art.6 al. Or.(1) Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens. rejudecând pricina la 2 decembrie 2004 şi 4 mai 2005. Colegiul invocă hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca împotriva Republicii Moldova. a fost violat art. decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004. a deciziei Tribunalului Chişinău din 13 iunie 2001 şi a deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 11 aprilie 2002 cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. iar prin admiterea recursului în anulare declarat de către Procurorul General a fost redus la zero întregul proces judiciar. jurisprudenţă obligatorie pentru instanţele naţionale. care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. de a admite cererea de revizuire depusă de către Procurorul General la 6 mai 2004. de a casa decizia Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002 şi în conformitate cu art.227.hotărâri irevocabile. Colegiul menţionează că.

619 şi 585 Cod civil. având în vedere rata de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei şi prin aplicarea art. care nu pot fi compensate doar prin simpla constatare a acestora şi pe care Colegiul le estimează la suma de 9 500 euro. Se admite cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova la 6 mai 2004. art. încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 6 octombrie 2004.3 al. necesare şi rezonabile şi pe care le estimează la suma de 1 000 euro. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 4 mai 2005. urmare a admiterii la 9 octombrie 2002 a recursului în anulare cu casarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile. i-a fost cauzat un prejudiciu material care.41 al Convenţiei. din sumele alocate pentru executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului.Urmare a celor menţionate. decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004. Colegiul consideră că lui Dumitru Grosu. inclusiv şi pentru reprezentarea lui în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.(1) lit. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 9 octombrie 2002 cu clasarea procedurii în recurs în anulare. Colegiul consideră necesar de a aplica direct art.art. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Grosu în interesele lui Dumitru Grosu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la încasarea indemnizaţiei unice. se estimează la suma de 168477 lei 76 bani. poate fi acordată o satisfacţie echitabilă.453 al. Colegiul consideră că lui Dumitru Grosu urmează a-i fi reparate şi costurile şi cheltuielile în legătură cu examinarea pricinii în cauză.b) CPC. în calitate de prejudiciu moral suma de 9 500 312 . în beneficiul lui Dumitru Grosu în calitate de prejudiciu material suma de 168 477 (o sută şaizeci şi opt mii patru sute şaptezeci şi şapte) lei 76 bani. indicând următoarele.269-270. urmare a admiterii la 9 octombrie 2002 a recursului în anulare şi încălcării stabilităţii raporturilor juridice i-a fost cauzat şi un anumit stres şi o stare de frustrare.227-XV din 5 iunie 2003. pe care Colegiul le consideră reale. Se încasează de la bugetul de stat. art. reprezentantul lui Dumitru Grosu. prin care i-a fost încasată suma de 257874 lei 15 bani şi pe care nu a fost în posibilitatea de ai primi şi utiliza. Colegiul consideră că lui Dumitru Grosu. Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie dispune Se admite cererea de revizuire depusă de către Vladimir Grosu. În conformitate cu art.(5) al Legii cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură civilă nr. care prevede că la constatarea încălcării dispoziţiilor Convenţiei şi a Protocoalelor sale.

06.2001 – MITROPOLIA BASARABIEI şi alţii v. 45701/99) – decizia din 07. judecătorul Judecătorii Mihai Poalelungi Dumitru Visternicean Ala Cobăneanu Tamara Chişcă-Doneva Eugenia Fistican Anexa nr. de obicei. 10 din Convenţie (libertatea de exprimare) – proporţionalitatea sancţiunii pecuniare pentru critica unei hotărîri a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. după ce cauza este declarată admisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.violarea art. Hotărîri43 1.AMIHALACHIOAIE v. 60115/00) – decizia din 23.2 REZUMATUL HOTĂRÂRILOR ŞI DECIZIILOR CEDO PE MARGINEA CERERILOR ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA MOLDOVEI I.violarea art.025 2. echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărârii. MOLDOVA (cer. 13.04.12. în calitate de costuri şi cheltuieli. inclusiv şi pentru reprezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.000 costuri şi cheltuieli – EUR 7.2001 . nr. suma de 1 000 (o mie) euro. MOLDOVA (cer.04. compensaţii morale – EUR 0 costuri şi cheltuieli – EUR 0 43 Prin hotărâri CEDO se expune asupra fondului unei cereri.9 din Convenţie (libertatea de religie) – refuzul de a înregistra un cult religios.2002 . nr.(nouă mii cinci sute) euro. compensaţii morale – EUR 20. 313 . 20.2004 . Preşedintele şedinţei.

15. MOLDOVA (73562/01) .06. 14 v. Chişinău.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Ministerul Finanţelor. violarea art. Această chestiune va fi soluţionată prin-o hotărîre separată. 4.2003 . nr. 6 al. compensaţii materiale – EUR 386 compensaţii morale – EUR 3.01.000 Curtea nu s-a expus asupra costului unui apartament care urma a fi retrocedat. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.a.violarea art.a. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului. violarea art.2004 – PASTELI s. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.000 314 .000 costuri şi cheltuieli – EUR 0 5. 6 al.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani şi retrocedarea unui imobil.06. violarea art. MOLDOVA (cer. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.(1) din Convenţie dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Ministerul Finanţelor. 15.violarea art. MOLDOVA (cer. compensaţii materiale – EUR 795 compensaţii morale – EUR 14. v. MOLDOVA (9898/02) . 2916/02) . violarea art. v.06.2004 – SIRBU s.000 compensaţii morale – EUR 3.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Ministerul Finanţelor.3. 6 al. compensaţii materiale – EUR 11. compensaţii materiale – EUR 487 compensaţii morale – EUR 6.violarea art.violarea art. 6 al. de către primăria mun. 49806/99) .2004 – LUNTRE s.05. 15.2004 – PRODAN v. nr.a.decizia din 07.300 costuri şi cheltuieli – EUR 0 6. 18.

2001 – violarea art. 18882/02) .violarea art. nr. violarea art. Tudor Popa şi Alexandru Leşco – cîte EUR 60. 315 . 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.000. 3 v.2004 – CROITORU v. violarea art. violarea art. ceilalţi reclamanţi – cîte EUR 120. 34 – cîte EUR 7. Mr Ilaşcu. MOLDOVA (cer. 06. compensaţii morale şi materiale: Republica Moldova Andrei Ivanţoc.000 9. 34 – cîte EUR 3.000 fiecăruia.000 Moldova – EUR 7.000 fiecăruia.07. 18872/02) .2004 – ILAŞCU ş.000 fiecărui reclamant. 34 (dreptul de a depune o cerere la CEDO) din Convenţie de către Rusia – exercitarea presiunilor asupra Moldovei prin căi diplomatice pentru a retracta poziţia Moldovei în dosar în favoarea Rusiei. art. art. 6 al. violarea art.2004 – BOCANCEA s.violarea art. 3 din Convenţie (interzicerea torturii) – tratamentul şi condiţiile de detenţie în închisorile din Transnistria. 6 al.07.300 8. EUR 180. compensaţii morale şi materiale: Federaţia Rusă Dl. 5 din Convenţie (dreptul la libertate şi siguranţă) – lipsirea de libertate a reclamanţilor este „contrară legii”.000 fiecărui reclamant.200 7. compensaţii materiale – EUR 833 compensaţii morale – EUR 7.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Ministerul Finanţelor.a. 34 din Convenţie (dreptul de a depune o cerere la CEDO) de către Moldova – declaraţia lui V.07. nr.a. MOLDOVA (cer. Voronin precum că dl. MOLDOVA şi RUSIA (cer.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Ministerul Finanţelor. costuri şi cheltuieli: Federaţia Rusă – EUR 14. 20. nr.07. Ilaşcu este vinovat de continuitatea detenţiei celor doi reclamanţi deoarece nu a retras cererea de la CEDO.costuri şi cheltuieli – EUR 1. 48787/99) decizia din 07. 08. v.

(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti privind retrocedarea unei case confiscate de către primăria mun. MOLDOVA (cer. compensaţii materiale – EUR 98.2005 – POPOV (1) v. să demonstreze că concluziile proprii corespund realităţii. violarea art. 14. 74153/01) – violarea art.violarea art. MOLDOVA (cer. violarea art.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Ministerul Afacerilor Interne. 61821/00) . nr. compensaţii materiale – EUR 370 compensaţii morale – EUR 800 11.violarea art.02. această chestiune fiind rezervată pentru o hotărîre reparată (a se vedea hotărîrea nr.violarea art.2004 . 6 al.2005 – ZILIBERBERG v. Obligarea la plata despăgubirii morale cînd jurnalistul a fost de bună credinţă. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.09. 18. 6 al. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului. 6 al.2004 – violarea art. 26) 13. MOLDOVA (cer nr.36 compensaţii morale – EUR 800 costuri şi cheltuieli – EUR 69. 61513/00) . pe o cauză de apărare a onoarei şi demnităţii. efectuînd o anchetă jurnalistică raţională cînd scria un material pe chestiuni de interes public.BUSUIOC v.01.000 costuri şi cheltuieli – EUR 1. 21.decizia din 04. nr.decizia din 27.2004 .12. 22970/02) . Chişinău.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – 316 .000 costuri şi cheltuieli – EUR 1. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului. MOLDOVA (cern.2004 – TIMBAL v.04.500 12.000 Curtea nu s-a expus asupra pretenţiilor de ordin material. compensaţii morale – EUR 5.14 10. 01. 10 din Convenţie (libertatea de exprimare) – obligarea unui jurnalist.05. compensaţii materiale – EUR 125 compensaţii morale – EUR 4. nr.

nr. nr.violarea art. 26.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile privind încasarea unei sume de bani prin admiterea recursului în anulare. MOLDOVA (cer.400 compensaţii morale – EUR 1.decizia din 16.01.05. MOLDOVA (cer. (1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Consiliul local Orhei. compensaţii morale – EUR 0 costuri şi cheltuieli – EUR 1.250 317 . violarea art.neînştiinţarea reclamantului despre examinarea recursului său la o decizie judecătorească de aplicare a sancţiunii administrative. MOLDOVA (cer.2004 .360 costuri şi cheltuieli – EUR 390 17.07. 8 (dreptul la respectul corespondenţei) din Convenţie. 01.03. 6 al. 20940/03) violarea art.MERIAKRI v.2001 – Guvernul Republicii Moldova a recunoscut că cenzurarea corespondenţei deţinuţilor contravine art. nr. compensaţii morale – MDL 14000 costuri şi cheltuieli – EUR 2000 15.2005 – DUMBRĂVEANU v.2005 .11. 22.500 compensaţii morale – EUR 2. compensaţii materiale – EUR 3. 6 al.03. violarea art. 6267/02) . 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către Consiliul Municipal Chişinău. nr. 20864/03) violarea art. compensaţii materiale – EUR 3. 1 al Protocolului adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunurilor. 24. MOLDOVA (cer.2005 – ROSCA v.000 14. 53487/99) . compensaţii morale – EUR 1.000 costuri şi cheltuieli – EUR 690 16.2005 – SCUTARI v. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării lipsirii de proprietate. violarea art.decizia din 30. 6 al.

lipsa violării art.000 costuri şi cheltuieli – EUR 1. MOLDOVA (cer.2005 . violarea art. 3 din Convenţie (interzicerea torturii) – condiţii de detenţie în Izolatorul de Detenţie Provizorie al Inspectoratului General de Poliţie din mun.2005 . nr.10. 9190/03) . MOLDOVA (cer.2005 – OSTROVAR v.10.500 19.2005 – violarea art.000 costuri şi cheltuieli – EUR 1.BECCIEV v.obligarea unui jurnalist. 6 al. 11. să demonstreze că concluziile proprii corespund realităţii.EUR 3. compensaţii morale – EUR 4. 3456/05) – violarea art. 46581/99) .2005 – violarea art. 3 din Convenţie (interzicerea torturii) – neacordarea asistenţei medicale necesare persoanei arestate.000 compensaţii morale – EUR 4.02. 3 din mun. 13 din Convenţie (dreptul la un recurs efectiv).200 20. 3 din Convenţie (interzicerea torturii) – condiţiile de detenţie în Închisoarea nr.2005 – DANILIUC v.violarea art. violarea art. 18. 10 (libertatea de exprimare) .decizia din 22.000 costuri şi cheltuieli – EUR 3.03. 04. nr. 8 din Convenţie – imposibilitatea de a se opune refuzului pentru a avea întrevederi cu rudele. 5 din Convenţie (dreptul la libertate şi siguranţă) – motivele pentru arestul reclamantului nu au fost pertinente şi suficiente. 8 din Convenţie (dreptul la respectul vieţii private) – dreptul de a avea întrevederi cu membrii familiei şi cenzurarea corespondenţei. Chişinău. citit in conjuncţie cu art. compensaţii materiale şi morale . 04. 13.2005 – violarea art.decizia din 05.10. Chişinău. Lipsirea reclamantului de posibilitatea de a se apăra cînd el avea sarcina probaţiunii. violarea art.03.10. compensaţii materiale – EUR 1. 5 din Convenţie (dreptul la libertatea şi siguranţă) – motivele pentru arestul reclamantului nu au fost pertinente şi suficiente.09. nr.ŞARBAN v.000 21. nr. 13 citit in conjuncţie cu art. 11039/02) – decizia din 01.18. MOLDOVA (cer.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrilor 318 . MOLDOVA (cer.500 22.000 Costuri şi cheltuieli – EUR 1.2005 – SAVIŢCHI v. MOLDOVA (cer. violarea art. nr. compensaţii morale – EUR 3. 3 din Convenţie – imposibilitatea de a se opune efectiv tratamentului la care a fost expus. pe o cauză de apărare a onoarei şi demnităţii. 36475/02) .

28793/02) decizia din 22.03. 14. MOLDOVA (cer.11.03.violarea art.000 25.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile prin admiterea recursului în anulare.judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către consiliul local Costeşti. compensaţii materiale . violarea art.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – revizuirea. 365 compensaţii morale – EUR 3. 19960/04) .2005 . 74153/01) – ARTICOLUL 41 – prejudiciul material (care nu a fost acordat prin hotărîrea din 18. 6 al. nr. 6 al. CEDO se va expune prin o hotărîre separată asupra prejudiciilor.11 din Convenţie (libertatea de asociere) . nr. 08. nr.ASITO v.2005 – BAIBARAC v. violarea art. 24. 06. 31530/03) .POPOV (1) v. compensaţii morale – EUR 1.suspendarea PPCD între 18 ianuarie şi 08 februarie 2002 pentru organizarea întrunirilor neautorizate de Primăria Chişinău. 15. la 319 . 6 al.1999 şi 10.000 23.01. a unei hotărîri irevocabile care nu se executa.2005 – POPOV (2) v.EUR 14. compensaţii materiale – EUR 100 compensaţii morale – EUR 1. violarea art.2005 – violarea art.11.840 27.2001 . MOLDOVA (cer. MOLDOVA (cer. 1 din Protocolul adiţional – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului.EUR 3. costurilor şi cheltuielilor. după ce neexecutarea hotărîrii a fost deplînsă la CEDO şi cererea a fost comunicată Guvernului. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării lipsirii de proprietate.01.decizii din 16.02. MOLDOVA (cer. MOLDOVA (cer.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrii judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către consiliul local Edineţ.violarea art. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului. nr.12. nr. fără a indica motivele.2005) compensaţii materiale .2006 – PARTIDUL POPULAR CREŞTIN DEMOCRAT v.000 costuri şi cheltuieli – EUR 715 26.07.violarea art. 17.2006 . 40663/98) .

violarea art. v.09.000 compensaţii morale – EUR 2.violarea art. 320 . MOLDOVA (cer. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării în împiedicarea folosirii bunului. 04.000 costuri şi cheltuieli – EUR 1. nr.13 (dreptul la un recurs efectiv) în coroborare cu art.000 costuri şi cheltuieli – EUR 1.2006 – CORSACOV v.3 (interzicerea torturii) maltratarea unui minor de către poliţie (bătaia repetată soldată cu internarea în spital timp de 77 de zile. MOLDOVA (cer. nr. 37431/02) . 13681/03 şi 32759/03) . 28365/02. 31976/03.188. Motivele invocate de autorităţile naţionale nu au fost relevante şi suficiente. Cereri admisibile44 44 Cererile pe marginea cărora există o decizie de admisibilitate. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) – lipsa justificării lipsirii de proprietate. compensaţii morale – EUR 20.000 II.violarea art. 18944/02) decizia din 13. compensaţii materiale – EUR 2. (1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – neexecutarea hotărîrii judecătoreşti privind plata unor sume de bani de către autorităţile de stat. MOLDOVA (cer. 8693/03.3 (investigarea învinuirilor de tortură) . 21.3 – deoarece nu au fost identificate persoanele care sunt vinovate de tortură reclamantul nu are şanse să obţină reparaţii într-o acţiune civilă. Violarea art.tortură).000 28.03. când cererea nu a fost declarată inadmisibilă.a. 5742/03. 21. Violarea art. cu pierderea parţială a auzului şi căpătarea gradului 2 de invaliditate . 6 al.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) – anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile prin admiterea recursului în anulare. Costuri şi cheltuieli – EUR 4. nr.2005 –violarea art.care participau minori.64 compensaţii morale – EUR 9.250 30.03. violarea art. 5994/02. 6 al.500 29.2006 – JOSAN v. 3417/02. compensaţii materiale – EUR 16.04.procuratura nu a investigat plângerile rapid şi efectiv.2006 – LUPACESCU s.000 costuri şi cheltuieli – EUR 1.

Reclamantul mai pretindea că examinarea plîngerilor sale în judecată. v. iar legislaţia naţională nu le acordă garanţii suficiente pentru a se opune ingerinţei cu dreptul la respectul vieţii private în sensul art. 12066/02) – cererea este depusă de o persoana condamnată la privaţiune de libertate şi vizează 17 capete de acuzare. fapt care contravine art.06.15. In temeiul art.a. atunci cînd ea consideră cererea incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau ale Protocoalelor sale. Cererea a fost declarată admisibilă la data de mai sus în partea condiţiilor de detenţie. Cereri inadmisibile45 1. 34. 8 din Convenţie (dreptul la respectul vieţii private).2005 – IORDACHI ş. 53180/99). 25198/02) – cererea este depusă de 5 persoane care pretind că corespondenţa lor este interceptată.2002 GORIZDRA v.2004 – MANOLE ş.07. Curtea nu reţine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. Decizia din 15. MOLDOVA (cer. 6 (dreptul la un proces echitabil).35 al Convenţiei. 13936/02) – cererea este depusă de 9 foşti angajaţi ai Companiei de Stat „Teleradio Moldova”. 8 (respectul corespondenţei) şi 10 (libertatea de exprimare) din Convenţie. care pretind că au fost supuşi cenzurii la locul de lucru. nr. 3 din Protocolul Adiţional la Convenţie (dreptul la alegeri libere). Cererea a fost declarată admisibilă. începînd cu data deciziei interne definitive. 3 din Protocolul Adiţional la Convenţie nu se cere instituirea unui anumit sistem electoral. aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute. ce Conform art. cenzurarea corespondenţei şi dreptul de a avea întrevederi libere cu membrii familiei. dacă: a) ea este anonimă. sau b) ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi. echitatea procedurii de evacuare a familiei sale din apartament.04. 02.10.2006. MOLDOVA (cer. 11. 45 321 .a. şi într-un termen de 6 luni. Audieri publice 07. 10 din Convenţie (libertatea de exprimare şi dreptul la informare). nr. Acestea ţin de violarea articolelor 3 (interzicerea torturii). privind contestarea rezultatelor alegerilor din 1995 şi 1997. Curtea a constatat că instituirea unui barem pentru a accede în Parlament nu este contrar Convenţiei. hrănirea forţată. 05. a fost inechitabilă.2004 este una parţială. Reclamantul pretindea că instituirea baremului de 4% pentru a accede în Parlamentul Republicii Moldova la alegerile parlamentare din 1998 este contrară art. nr. v. 34.03. nr. MOLDOVA (cer.2005 – CIORAP v. CEDO declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea art.06. MOLDOVA (cer. III. în mod vădit nefondată sau abuzivă. Curtea nu poate fi sesizată decît după epuizarea căilor de recurs interne.

În acelaşi timp ei primesc un tratament medical mai rău decît tratamentul primit de bolnavii de insuficienţă renală cronică de la Spitalul de Urgenţă. nr.2004 – LUPAŞCU v.12. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil). 4. 36475/02). 6 al.a. 6 al.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil).(1) a fost depus după 6 luni din ziua admiterii recursului în anulare.2004 – RAHOTCHI v. v. 6 este inaplicabil procedurilor intermediare care nu au un efect determinant asupra „dreptului sau obligaţiei cu caracter civil”.3 din Convenţie (interzicerea torturii). 2. care suferă de insuficienţă renală cronică. Cererea a fost declarată inadmisibilă pe motiv că pretenţia privind încălcarea art. 5. 42308/02) – Reclamantul pretindea că prin casarea în ordine de recurs în anulare a unei hotărîri în favoarea sa a fost încălcat art. 19967/02) . aflîndu-se în pericol de moarte. 3. Cererea a fost declarată inadmisibilă deoarece art. nr.(1) din Convenţie (dreptul la un proces echitabil). ce contravine art. MOLDOVA (cer. 6 al. nr. 14. 30.09.1 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil). Cererea a fost declarată inadmisibilă pe motiv că ea a fost depusă după 6 luni din ziua admiterii recursului în anulare. MOLDOVA (cer.09.2005 – PENTIACOVA ş. or reclamanţii nu sunt împiedicaţi să depună o nouă cerere de chemare în judecată la nivel naţional. Cererea a fost recunoscută inadmisibilă. MOLDOVA (cer. Reclamanţii mai pretind că ei nu se pot opune tratamentelor la care sunt supuşi. nr. menţinută prin decizia instanţei de recurs. a fost încălcat art. 14462/03). ce contravine art. 6 din Convenţie nu este aplicabil contestaţiilor electorale. 04.2 din Convenţie (dreptul la viaţă). MOLDOVA (cer. v. MOLDOVA (cer. pretind că prin neacordarea asistenţei medicale strict necesare în cadrul Centrului de Hemodializă Spitalului Clinic Republican ei sunt supuşi unor suferinţe contrare art.2004 – BISERICA SFÎNTUL HARALAMPIE ş. 14. Cererea a fost declarată inadmisibilă pe motiv că ea a fost depusă după 6 luni din ziua admiterii recursului în anulare.1 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil). Reclamantul pretindea că prin casarea în ordine de recurs în anulare a unei hotărîri în favoarea sa a fost încălcat art.11.01.Reclamanţii pretind că prin emiterea unei încheieri de scoatere a cererii lor de chemare în judecată de pe rol.2004 . 14.Reclamantul pretindea că prin casarea în ordine de recurs în anulare a unei hotărîri în favoarea sa a fost încălcat art. nr.FRUNZE v.contravine art. 6. 6 al.a. 31927/03) . Curtea a examinat cererea prin 322 . 6 al. Reclamanţii. Curtea a notat că art. 13 din Convenţie (dreptul al un recurs efectiv).

reclamantul pretindea violarea articolul 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi violarea art. Curtea a mai notat că reclamantul nu a contestat cu recurs refuzul în indexarea sumelor dispuse spre plată prin hotărârea judecătorească de bază. MOLDOVA (cer. 15840/02) – reclamantul pretindea că prin neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti împotriva unei bănci private aflate în procedură de lichidare a fost încălcat art.R. 8 din Convenţie (dreptul la respectul vieţii private) şi a recunoscut-o neîntemeiată pe motiv că nu există o obligaţie generală a Guvernelor în temeiul Convenţiei de a acorda toată gama de asistenţă medicală pe bani publici. Nu existau indici că procedura ar necesită a examinare mai rapidă. nr. Curtea a estimat că articolul 6 se aplică acestei cereri.2006 – OSOIAN v. nr. adică nu au fost epuizate toate căile interne de recurs în această parte. nr. 9 din Convenţie (libertatea de religie). 12282/02) – reclamantul pretinde că prin refuzul de a înregistră cultul respectiv la Ministerul Justiţiei a fost încălcat art.02. 26. 35779/03) – reclamantul pretindea violarea articolul 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) prin respingerea de către instanţele de judecată a plângerii sale de anulare a sancţiunii în mărime de 72. 7. 15. să răspundă pentru creanţele băncilor private.02. 323 . nr. 28. 28. Cererea a fost declarată inadmisibilă deoarece statul nu este obligat. însă nu a găsit nici un indiciu că procedura de examinare a plângerii a fost inechitabilă. v. Curtea a mai conchis că plângerea a fost examinată în fond şi recurs timp de 10 luni (inclusiv procedura prejudiciară) ce nu contravine rigorilor Convenţiei. în temeiul Convenţiei. MOLDOVA (cer.2005 – CÎRMUIREA SPIRITUALĂ A MUSULMANILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA v.11.L. 1 din Protocolul adiţional (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti de către Ministerul de Interne timp de 9 luni şi refuzul instanţelor de judecată în indexarea sumelor dispuse spre plată prin hotărârea judecătorească.06. Curtea a constatat că cererea de a prezenta documentele cerute nu era nici arbitrară şi nici imposibilă. Cererea a fost declarată inadmisibilă deoarece înregistrarea a fost refuzată pe motiv că nu au fost prezentate toate documentele necesare pentru înregistrarea cultului. Curtea a constat că executarea unei hotărâri judecătoreşti privind plata unei sume de bani de către autorităţile publice în mai puţin de un an de zile nu contravine articolului 6. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil). 10. 9.40 MDL aplicată de Departamentul Vamal pentru depăşirea cu o zi a termenului de înregistrare a declaraţiei vamale şi prin durata excesivă de examinare a plângerii (10 luni). MOLDOVA (cer.MAC-STRO S. 31413/03) . MOLDOVA (cer.2006 .2005 – GRIŢCO v.prisma art.368. 8.

37 al Convenţiei. Totuşi Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o cere. Radieri în temeiul articolului 37 din Convenţie46 1. să răspundă pentru creanţele persoanelor private. MOLDOVA (cer. nr. MOLDOVA (cer nr. 10 ianuarie 2006 – HARCENCO v.02. 1805/02). 3. IV. Curtea propune părţilor încheierea unui acord amiabil. Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai doreşte menţinerea cererii pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifică menţinerea cererii pe rol. 10 ianuarie 2006 – DONIC v. 23606/02) Cererea a fost radiată pe motiv că reclamantul nu a răspuns la corespondenţa Curţii. nr.11. Cererea a fost declarată inadmisibilă în partea termenului de executare a hotărârii judecătoreşti deoarece statul nu este obligat. 77608/01) – reclamantul pretindea violarea articolul 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti din anul 1998 împotriva unei persoane private privind plata unei sume de bani şi prin scoaterea sechestrului de pe apartamentul debitorului. 2. MOLDOVA (cer. CEDO scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate. Curtea a mai reiterat că pretenţia privind scoaterea sechestrului de pe apartamentul debitorului este tardivă deoarece a fost depusă peste 6 luni din ziua finalizării procedurii privind scoaterea sechestrului. Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai doreşte menţinerea cererii pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifică menţinerea cererii pe rol. în orice stadiu al procedurii. sau b) litigiul a fost rezolvat. 46 324 . când acestea nu sunt solvabile. V. Cererea a fost radiată pe motiv că reclamantul nu a răspuns la corespondenţa Curţii. În cazul încheierii unui acord amiabil. 47 După comunicarea cererii Guvernului. Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai doreşte menţinerea cererii pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifică menţinerea cererii pe rol. continuarea examinării cererii nu se mai justifică. MOLDOVA (cer nr. Acorduri amiabile47 Conform art. 31281/02) Cererea a fost radiată pe motiv că reclamantul nu a răspuns la corespondenţa Curţii. sau c) pentru orice alt motiv.TANASENKO v. Aceasta are forţa juridică a unei hotărâri şi se expediază spre executare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. în temeiul Convenţiei. 28. Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanţele permit să se tragă concluzia că: a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină. constatat de Curte. fie după declararea ei admisibilă. în condiţiile convenite de părţile implicate în litigiu.2006 . 10 ianuarie 2006 – MARIN v.

1 din Protocolul Adiţional (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea a 2 hotărîri judecătoreşti privind plata unor sume de bani. 2. MOLDOVA (cer. La 17. Prin două scrisori reclamantul a adus la cunoştinţa CEDO că nu mai doreşte să menţină cererea pe rolul Curţii. La 20. La 14. La 03. 57507/00) .SVETENCO şi JELIMALAI v.2004 – FURTUNA v.2003 reclamantul a adus la cunoştinţa CEDO că a acceptat oferta Guvernului de a primi în schimbul casei suma de 52 000 MDL.2005 – PARIŢCHI v. 01. 5542/03) reclamantul pretindea violarea art. În acest temei CEDO a încetat procedura iniţiată de reclamant.03. nr.1 din Protocolul Adiţional (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti privind retrocedarea casei. 25. a fost executată şi că nu mai doreşte să menţină cererea pe rolul Curţii. 06.1. nr. MOLDOVA (cer. La 26.2004 reclamantul a adus la cunoştinţa CEDO că a semnat un acord cu Guvernul prin care a confirmat primirea sumei de 205.02. 52528/99) . MOLDOVA (cer. În acest temei CEDO a încetat procedura iniţiată de reclamant. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi a art.10.reclamanţii pretindeau violarea art.1 din Protocolul Adiţional (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti privind retrocedarea casei.03. În acest temei CEDO a încetat procedura iniţiată de reclamant. MOLDOVA (cer. nr.06.11. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi a art.2002 reclamantul a adus la cunoştinţa CEDO că hotărîrea sa a fost executată şi că nu mai doreşte să menţină cererea pe rolul Curţii.05. Prin acest acord reclamantul s-a angajat să retragă cererea de la CEDO. MOLDOVA (cer. În acest temei CEDO a încetat procedura iniţiată de reclamant. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi a art. În acest temei CEDO a încetat procedura iniţiată de reclamant. nr. nr.2003 – GUŢAN v. că sumă a fost plătită şi că nu mai doreşte să menţină cererea pe rolul Curţii. 11.05. 5.1 din Protocolul Adiţional (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti privind retrocedarea casei.05. 30.reclamantul pretindea violarea art.COMBUSTIBIL SOLID v.2003 . 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 54396/00) .2003 şi 05.1 din Protocolul Adiţional (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti privind plata unei sume de bani.2003 ambele hotărîri au fost executate.reclamantul pretindea violarea art.2005 . 2418/02) – reclamantul pretindea violarea art.11.A. 3. 4.362 MDL în schimbul casei atribuite prin hotărîrea judecătorească. 325 .2004 reclamantul a informat CEDO că hotărîrea de neexecutarea căreia se plîngea Curţii.01.S.

Poate deaceea o perioadă îndelungată. Legislaţia în vigoare foloseşte în acest sens termenele divorţ şi desfacere (art. care denotă despre destrămarea familiei şi încetarea acesteia. În timpul vieţii soţilor căsătoria încetează prin desfacere la cererea unuia sau a ambilor soţi. Este dificil astăzi de a stabili atitudinea societăţii şi a statului faţă de divorţ deoarece. 326 . dar unele valori ale societăţii s-au schimbat cu locurile. 33 Codul Familiei). Divorţul după natură sa juridică este nu numai un fapt juridic ce duce la încetarea căsătoriei.1 Examinarea litigiilor privind desfacerea căsătoriei. divorţul era considerat ca o excepţie. iar pe de altă parte. pe de o parte. uneori că divorţul este mijloc de desfacere a căsătoriei. este libertatea persoanei pentru care viaţa de familie a devenit imposibilă. şi divorţul şi-a pierdut caracterul excepţional prin faptul că dreptul de a desface căsătoria este pus în rând cu dreptul fiecăruia de a încheia liber o căsătorie. dar şi un fenomen social. indicând. Desfacerea căsătoriei înseamnă încetarea pentru viitor a raporturilor juridice dintre soţi izvorâte din căsătorie legală. căsătoria se încheie pe viaţă. Căsătoria încetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Caracterul excepţional al divorţului se putea lămuri prin interesul nemijlocit al statului şi societăţii în menţinerea familiei. în ţara noastră. Procesele de divorţ interesează îndeaproape întreaga societate şi prezintă interes pentru educarea cetăţenilor într-o morală sănătoasă şi pentru creşterea viitoarelor generaţii. În prezent. familia care a încetat să mai existe şi odată cu dispariţia ei s-a spulberat încă o speranţă a căsătoriei reuşite şi a dispărut una din celulele societăţii care constituie baza statului. În principiu. drepturile omului ocupând un prim plan.Particularităţile examinării litigiilor familiale 1. interesul public pentru menţinerea familiei nu este mai mic.

divorţul poate fi cerut de unul sau ambii soţi. Aşadar dreptul de a cere desfacerea căsătoriei o are atât soţia. Şi dacă statul recunoaşte acest principiu. iar în cazul când unul dintre soţi a fost declarat incapabil. Între principiile esenţiale care stau la baza reglementărilor relaţiilor de familie se află şi principiul căsătoriei liber consimţite (art. care pot interveni în legătură cu desfacerea căsătoriei. 3 Codul Familiei). 2 alin. 2 Codul Familiei menţionează că. nici libertatea divorţului şi nu încalcă principiul inadmisibilităţii amestecului în familie. Articolul 33 alin. el este obligat să recunoască dreptul liber al soţilor de a desface căsătoria fără amestecul din afară. Această limitare a dreptului soţului este prevăzută în scopul ocrotirii mamei şi a copilului de emoţiile stresante. 34 Codul Familiei reiese că nu are nici o importanţă dacă soţul este tatăl biologic al copilului sau nu. Din conţinutul normei juridice a art. interdicţia va fi valabilă. 24 Codul Civil. dar numai în acele limite. divorţul poate fi cerut de tutorele soţului incapabil. Dacă soţia în perioada gravidităţii sau timp de un an de zile după naşterea copilului îşi dă acordul pentru desfacerea căsătoriei acesta trebuie să fie exprimat în scris şi anume cererea de divorţ să fie semnată de ambii soţi şi depusă împreună în instanţă de judecată sau la organul de înregistrare a actelor de stare civilă. în ordinea prevăzută de art. a divorţului să se conducă de scopul întăririi familiei şi menţinerea familiei. În lipsa acordului soţiei judecătorul refuză primirea cererii de divorţ. Având în vedere importanţa familiei pentru societate desfacerea 327 . Modalitatea de desfacere a căsătoriei este prevăzută de art. 35 Codul Familiei. 34 Codul Familiei. Prevederile acestui articol conţin interdicţia pentru soţ de a înainta o cerere de divorţ fără acordul soţiei în timpul gravidităţii acesteia şi timp de un an după naşterea copilului dacă acesta s-a născut viu şi trăieşte. chiar şi în cazul când cererea de desfacere a căsătoriei se întemeiază pe faptul infidelităţii conjugale a soţiei şi soţul cunoaşte că nu este tată al copilului.Astfel în faţa statului şi a societăţii apare o problemă destul de complicată şi contradictorie şi anume: exercitând reglementarea juridică. care nu lezează nici libertatea căsătoriei. cât şi soţul cu excepţia cazului reglementat de art.

Oficiul de stare civilă este obligat la primirea declaraţiei de desfacere a căsătoriei să solicite opinia tutorelui soţului incapabil sau a soţului condamnat 328 . În acest caz judecătorul nu poate să refuze primirea cererii respective. art. indiferent de acordul celuilalt şi de existenţa în familie a copiilor minori în cazul când există o hotărâre a instanţei de judecată despre declararea celuilalt soţ ca fiind incapabil. Ordinea de desfacere a căsătoriei este determinată de anumite circumstanţe şi nu poate şi aleasă de părţi. În caz dacă unul dintre soţi nu este împotriva desfacerii căsătoriei dar refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea problemei. Organele de stare civilă pot desface căsătoria şi la cererea unuia dintre soţi. expres prevăzute de lege. Astfel. Reprezentantul legal al soţului declarat incapabil sau soţul condamnat se vor adresa cu cererea privind divorţul în instanţa de judecată. 36 Codul Familiei prevede că la oficiul de stare civilă căsătoria poate fi desfăcută la cererea ambilor soţi care nu au copii minori comuni sau adoptaţi de ambii soţi şi între ei nu există litigii referitoare la partaj sau la întreţinerea soţului inapt de muncă.căsătoriei se efectuează sub controlul statului de către instanţa judecătorească sau organele de stare civilă în cazurile. Desfacerea căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege. Aceste hotărâri trebuie să fie definitive şi extrasul din ele se anexează la declaraţia de divorţ depusă la oficiul de stare civilă. Declaraţia de divorţ se depune de către soţul în privinţa căruia nu există o hotărâre a instanţei de judecată privind condamnarea la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani sau o hotărâre a instanţei de judecată privind declararea persoanei ca fiind incapabilă. celălalt are dreptul să se adreseze cu o cerere de desfacere a căsătoriei în instanţa de judecată. Organul de stare civilă poate desface căsătoria doar în cazul în care declaraţia este semnată de ambii soţi şi este depusă de ei personal la oficiul de stare civilă (art. hotărâre a instanţei de judecată despre declararea celuilalt soţ dispărut fără veste sau hotărârea instanţei de judecată despre condamnarea celuilalt soţ la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani. 43 Legea privind actele de stare civilă).

domiciliul copiilor minori. 37 Codul Familiei şi anume: atunci când soţii au copii minori comuni. Dar. În caz dacă reclamantul are copii minori sau deplasarea la locul de trai al pârâtului este dificilă pentru el din cauza stării sănătăţii sau alte motive întemeiate cererea se depune la locul de trai al soţului reclamant. Cererea privind desfacerea căsătoriei se depune la instanţa de judecată de la domiciliul pârâtului indicat în cerere. ori refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea cauzei pe cale administrativă. Prezenţa factorilor care permit depunerea cererii de divorţ la locul de trai al soţului reclamant trebuie să fie confirmată cu actele necesare. Poate apărea problema locului depunerii cererii de divorţ în cazul când soţul care doreşte desfacerea căsătoriei nu cunoaşte locul aflării celuilalt soţ. Dacă locul aflării persoanei nu se cunoaşte mai mult de un an de zile judecătorul lămureşte reclamantului ordinea declarării persoanei dispărută fără veste (art. desfacerea căsătoriei se face pe cale judecătorească. 36 Codul Familiei la oficiul de stare civilă. să permită concluzia că cererea poate fi admisă. Desfacerea căsătoriei în instanţa judecătorească are loc în cazurile prevăzute la art. În cazul apariţiei litigiilor privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie. unul dintre soţi nu este de acord să desfacă căsătoria. fiind studiat de judecător. Desfacerea căsătoriei la oficiul de stare civilă se efectuează în prezenţa ambilor soţi sau a soţului care solicită divorţul la exprimarea termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei de divorţ (art. 44 Legea privind actele de stare civilă). conţinutul cărora. Dacă litigii între soţi nu au apărut sau răspunsul nu a urmat din motive de neglijare a demersului. 329 . oficiul de stare civilă înregistrează divorţul la data stabilită. 43. plata pensiei de întreţinere pentru copiii minori sau soţul inapt de muncă şi care necesită sprijin material. locul aflării căruia nu se cunoaşte. 49 Codul Civil) şi desfacerii căsătoriei în ordinea prevăzută de art. dacă soţul cointeresat nu doreşte să înainteze o acţiune despre declararea soţului ca fiind dispărut fără veste atunci cererea de divorţ se depune în instanţa de judecată la ultimul loc de trai sau la locul aflării patrimoniului soţului.privind împărţirea averii sau a litigiilor privind copiii minori. Litigiile apărute ulterior se vor soluţiona pe cale judecătorească.

necesare. contractul privind plata pensiei de întreţinere ( în cazul existenţei acestuia ) şi alte acte. 38 Codul Familiei. acordul privind determinarea locului de trai al copilului (copiilor) minor cu unul dintre soţi după desfacerea căsătoriei. Dacă în afară de desfacerea căsătoriei în cerere se înaintează şi alte pretenţii care pot fi soluţionate în procesul de divorţ. Ulterior se numeşte data pentru 330 . invită reclamantul pentru concretizarea celor invocate în cerere şi scoaterea în evidenţă a eventualelor contradicţii din partea pârâtului. vârsta lor. proprietate comună în devălmăşie a soţilor atinge interesele terţelor persoane problema se va examina într-un proces separat cu participarea persoanelor interesate. Ea trebuie să conţină informaţii privind locul şi data înregistrării căsătoriei. La primirea cererii de desfacere a căsătoriei judecătorul constată dacă pretenţiile incluse în cerere nu sunt altele decât cele care pot fi examinate în procesul de divorţ conformitate cu art. atunci şi plata pensiei de întreţinere se va hotărî după examinarea acestei pretenţii. acordul soţilor privind domiciliul şi întreţinerea copiilor. La cerere se anexează certificatul de divorţ copiile certificatelor de naştere a copiilor. în mod obligatoriu se va descrie obiectul partajului făcându-se evaluarea cerinţelor patrimoniale şi indicând argumentele respective. după caz. plata întreţinerii. şi chitanţa privind achitarea taxei de stat. cum ar fi partajul proprietăţii comune în devălmăşie. Tot astfel. dacă la pregătirea cauzei spre examinare se constată că împărţirea bunurilor.Cererea de divorţ depusă în instanţa de judecată trebuie să coincidă cerinţelor prevăzute de lege. La pregătirea dosarului pentru examinare judecătorul i-a cunoştinţă cu motivele de divorţ invocate de soţul reclamant în acţiune. În cerere trebuie să fie indicate motivele desfacerii căsătoriei. Acesta se face în scopul determinării obiectului probaţiunii necesare la examinarea cauzei. contractului matrimonial ( dacă acesta a fost încheiat). documente ce confirmă veniturile. în dependenţă de rezultat. reestrul bunurilor care urmează a fi împărţite. Cererea de desfacere a căsătoriei se depune în două exemplare unul pentru pârât. prezenţa copiilor minori comuni. În caz dacă desfacerea căsătoriei se face pentru motivul infidelităţii conjugale a soţiei şi se pune problema contestării paternităţii.

Deci. Legislaţia familială. Stabilirea acestui termen este determinată de judecător reieşind din circumstanţele stabilite la examinarea iniţială a cererii. nu defineşte motivele de divorţ. Desfacerea căsătoriei poate fi efectuată după expirarea termenului de o lună din ziua depunerii cererii de divorţ.examinarea cauzei şi se invită ambele părţi. instanţa judecătorească va amâna examinarea cauzei. Conform art. dar conform art. Având în vedere varietatea împrejurărilor ce afectează relaţiile familiale. La stabilirea faptului că conveţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile căsătoria se desface. este foarte greu de a scoate în evidenţă cauzele principale. Hotărârea instanţei de judecată despre 331 . deoarece în prezent unele dintre ele se intercalează cu consecinţele reformelor social-economice întreprinse în republică. Instanţa de judecată la examinarea dosarelor de divorţ va atrage o importanţă deosebită motivelor invocate de soţul reclamant în acţiune. Dacă în interiorul acestui termen soţii s-au împăcat. iar altele reies din relaţiile personale ale soţilor. 37 alin. pot fi înlăturate şi relaţiile de familie pot fi continuate. 3 Codul Familiei instanţa judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că conveţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile. din care reiese că neînţelegerile în familie sunt temporare. Termenul de împăcare poate fi stabilit repetat în interiorul termenului de 6 luni. acţiunea de divorţ se stinge. instanţa judecătorească trebuie să constate acest fapt. Încetarea procesului din motivul împăcării nu-i lipseşte pe soţi de dreptul de a depune o acţiune repetată în vederea desfacerii căsătoriei. 37 alin. modalităţii de plată a pensiei de întreţinere pentru copiii minori sau a soţului inapt de muncă şi care necesită sprijin material. deoarece la etapa actuală suntem martori oculari ai unor cataclisme familiale ce se manifestă prin creşterea numărului de divorţuri în ţară. unul dintre soţi nu-şi dă acordul la divorţ. chiar şi atunci când soţii sunt de acord cu desfacerea căsătoriei şi s-au înţeles în privinţa locului de trai al copiilor minori. 4 Codul Familiei dacă în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei. cât şi în privinţa împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a lor. stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni.

2. 1. în primul rând. Împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atât în timpul căsătoriei. În cazurile în care relaţiile de familie nu sunt reglementate în deplină măsură de acest act normativ pot fi aplicate prevederile Codului Civil în măsura în care acestea nu contravin relaţiilor familiale (art. pentru înregistrarea divorţului. Examinarea litigiilor privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor. Litigiile privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor se soluţionează în conformitate cu prevederile Codului Familiei. preţul acestor bunuri şi modalitatea partajului. Soluţionarea acestor probleme impune ca.desfacerea căsătoriei rămasă definitivă se expediază la oficiul de stare civilă din aceiaşi localitate cu instanţa într-un termen de 3 zile. Problema principală care poate apărea la împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor este de a determina care bunuri sunt comune. Dacă soţii au încheiat un contract matrimonial atunci partajul bunurilor se va supune prevederilor acestuia. să fie stabilit regimul juridic al bunurilor soţilor. Cererea de împărţire a proprietăţii comune în devălmăşie poate fi depusă în instanţa judecătorească de fiecare dintre soţi sau de creditorii personali ai oricăruia dintre soţi. determinarea cotelor-părţi în proprietatea comună pe cote-părţi. cît şi după desfacerea ei. În caz de apariţie a unui litigiu între soţi acesta se va soluţiona de către instanţa 332 . care dintre ele concret urmează a fi împărţite. Codul Familiei a stabilit două regimuri matrimoniale convenţional şi legal. sau proprietatea comună în devălmăşie etc. Încheierea contractului matrimonial nu exclude faptul că între soţi pot apărea litigii privind împărţirea bunurilor comune. 4 Codul Familiei).

Altfel spus. rezilierea sau declararea nulităţii totale sau parţiale a contractului matrimonial. soţul care pretinde la o cotă-parte mai mare. Cererea poate fi depusă de unul sau de către ambii soţi. exercitarea dreptului de proprietate. căruia dintre soţi şi care bunuri îi aparţin la concret. cât şi conţinutul acestuia. Uneori partajul averii este dependent de cauza divorţului şi de culpa unuia dintre soţi. cât şi normele generale privind proprietatea. se va concretiza care anume clauză este litigioasă şi situaţia concretă în care litigiul a apărut. În primul rând se va atrag atenţie la regimul juridic al bunurilor soţilor stabilit în contract şi anume: care dintre bunurile lor sunt proprietate comună în devălmăşie. Soţul care nu este de acord cu aplicarea prevederilor contractului matrimonial poate să se adreseze în instanţa de judecată cu o cerere privind modificarea.judecătorească de la domiciliul soţilor sau a soţului pârât. rezilierea sau declararea nulităţii contractului matrimonial urmează a fi argumentate prin probe prezentate de către soţul cointeresat. În al doilea rând. În astfel de cazuri. Ea va conţine informaţii privind data şi locul încheierii contractului matrimonial. Temeiurile pentru modificarea. În lipsa contractului matrimonial raporturile patrimoniale dintre soţi vor fi reglementate de normele legale şi determinarea bunurilor ca fiind comune sau personale cât şi împărţirea acestora se va face în conformitate cu art. La fel se vor aplica normele Codului Civil privind termenele de prescripţie. 20-26 Codul Familiei. Este important ca în procesul de partaj al proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor să fie luate în vedere toate bunurile care fac parte din această proprietate. este important de a determina cert obiectul partajului 333 pentru ca . La soluţionarea litigiilor se vor lua în considerare clauzele contractului matrimonial care stabilesc drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor în căsătorie şi în caz de divorţ. care proprietate pe cote-părţi sau personală. invocând culpa celuilalt în desfacerea căsătoriei. urmează să aducă probele respective. momente ce ţin de valabilitatea lui. Partea cointeresată va prezenta contractul matrimonial cu descrierea motivelor apariţiei litigiului între soţii care au desfăcut căsătoria.

dacă acestea sunt comune sau personale. La împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta. cum vor fi împărţite cine va deveni proprietar al acestora. că în cererea repetată a unuia dintre soţi să se conţină doleanţa de partaj a unor bunuri. dacă acestea există. ţinând cont de interesele unuia intre soţ şi de interesele copiilor minori. tendinţa fiind de a exclude adresările repetate ale soţilor privind unele bunuri soarta cărora nu a fost determinată în procesul partajului. Astfel majorarea cotei-părţi a unuia dintre soţi poate avea loc în cazul când prin împărţirea patrimoniului în părţi egale interesele copiilor minori 334 . Conform art.examinarea cazului să se încadreze într-un singur proces. Cererea de împărţire a bunurilor comune trebuie să conţină date privind perioada aflării în căsătorie. se poate întâmpla. dacă de la soţi vor parveni cereri privind bunurile. 2 Codul Familiei instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea devălmaşă a soţilor. data încetării convieţuirii soţilor (dacă acesta s-a întâmplat cu mult înainte de desfacerea căsătoriei). perioada dobândirii acestuia şi preţul fiecărui bun în parte. Dar. date privind patrimoniul care urmează a fi partajat. acestea vor fi respinse. este varianta partajului propusă de reclamant. instanţă judecătorească va reieşi din principiul egalităţii dintre bărbat şi femeie şi din faptul că părţile soţilor sunt considerate egale. Instanţa judecătorească va decide în fiecare caz concret ţinând cont de probele prezentate. Un element important al cererii. atunci este necesar să fie invocate argumentele care justifică partajul propus. soarta cărora a fost deja determinată. Ulterior. Dacă varianta prevede partajul bunurilor comune în cote-părţi diferenţiate. Examinarea cererii se va efectua într-o şedinţă separată a instanţei judecătoreşti care va decide asupra bunurilor indicate suplimentar. Se anexează şi actele care dovedesc cele invocate în cerere. cine va plăti compensarea etc. 26 alin. ori numai de interesele copiilor minori. despre care nu s-a menţionat în hotărârea instanţei de judecată şi în acest caz cererea urmează a fi admisă.

adică se stabileşte căruia dintre soţ şi ce bun îi va aparţine.pot fi lezate. În cazul lipsei 335 . după posibilitate. Respectiv. i se poate plăti o compensaţie de către soţul căruia i s-a atribuit o cotăparte mai mare. Temei pentru majorarea sau micşorarea cotei-părţi a unuia dintre soţi pot servi interesele unuia dintre soţi care merită atenţie. de interesele lor. ţinând cont de dorinţa soţilor. unul dintre soţi se eschiva de la muncă fără motive temeinice sau cheltuia bunuri comune în dauna intereselor familiei (băuturi alcoolice. jocuri de hazard. Aceasta se face numai cu acordul soţului proprietar al cotei-părţi mai mici în scopul asigurării exercitării cât mai efective a dreptului de proprietate de către soţul căruia îi aparţine cea mai mare parte a bunului. Motivele care stau la baza majorării sau micşorării cotei-părţi a unuia dintre soţi trebuie să fie indicate în hotărârea instanţei judecătoreşti. inclusiv cele profesionale. teren de pământ) fiecărui soţ se va determina o cotă-parte concretă şi bunul devine proprietate comună pe cote-părţi. Dacă bunul a fost împărţit în părţi inegale şi cotă-parte a unuia dintre soţi este mult mai mică decât a celuilalt şi face imposibilă exercitarea dreptului de proprietate. căruia i se va atribui o cotă egală cu a celuilalt în casa de locuit. atunci soţului cu o cotă-parte mai mică. dacă doi sau mai mulţi copii vor locui după divorţul părinţilor cu unul dintre ei. copiilor. de interesele copiilor minori care vor locui cu unul dintre ei. În ce priveşte bunurile care pot fi divizate în natură (casă de locuit. etc. Astfel de interese pot fi: incapacitatea de muncă a unuia dintre soţi şi reducerea veniturilor curente în legătură cu aceasta. vilă. respectiv. instanţa judecătorească la împărţirea spaţiului locativ trebuie să ia în considerare acest lucru şi să majoreze cota-parte a soţului care va locui cu copiii şi să o micşoreze pe a celuilalt. Fiecare soţ îşi exercită dreptul de proprietate în conformitate cu prevederile Codului Civil care reglementează proprietatea comună pe cote-părţi. Spre exemplu. datoriile soţilor etc.). Transmiterea bunurilor indivizibile în proprietatea personală a soţilor se face. Determinarea cotelor-părţi a fiecăruia dintre soţi în valoare matematică este urmată de împărţirea bunurilor la concret. li se vor înrăutăţi condiţiile de trai în comparaţie cu cele avute până la divorţul părinţilor. droguri.

soţul căruia îi aparţine o cotă-parte mai mică nu poate fi lipsit de dreptul de proprietate asupra bunului litigios.25 alin. se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani. instanţa judecătorească va dispune examinarea cererii într-un proces aparte. 1 Codul Civil prevede că. Dar. Conform art. Între litigiile ce reies din relaţiile familiale cele care ţin de încasarea pensiei de întreţinere sunt destul de frecvente. termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Codul Familiei din 2001 a lărgit posibilităţile încasării pensiei de întreţinere fără participarea instanţelor 336 .acordului. Astfel art. deoarece în articolul menţionat nu este indicat de la ce dată începe curgerea termenului de prescripţie de 3 ani urmează a fi aplicat art. 8 Codul Familiei pentru împărţirea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută. Acest termen are tendinţa de a acorda foştilor soţi posibilitatea de a-şi realiza drepturile patrimoniale în cea mai mare măsură. vor fi atinse interesele persoanelor terţe. de regulă nu se admite participarea terţelor persoane. 272 alin.3 Examinarea litigiilor privind plata pensiei de întreţinere. Şi. 8 alin 2 Codul Familiei care dispune că la examinarea cerinţelor ce ţin de relaţiile familiale. curgerea termenului de prescripţie de 3 ani stabilit pentru cerinţele de partaj a averii comune a soţilor începe să curgă nu din momentul încetării căsătoriei dar din momentul când fostul soţ a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Deci. instanţa judecătorească aplică normele care reglementează prescripţia în conformitate cu prevederile respective ale Codului Civil. dacă la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor. 1. În procesul de divorţ şi împărţire a bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

conform Codului Familiei. Persoana care pretinde întreţinerea se poate adresa în instanţa judecătorească în orice moment. Cererea de încasare a pensiei de întreţinere se poate depune în instanţa judecătorească de la domiciliul pârâtului ori de la domiciliul reclamantului. membrii familiei care pretind întreţinerea pot porni în instanţa judecătorească o acţiune privind încasarea pensiei de întreţinere. incapabilă ori limitată în capacitatea de exerciţiu de către reprezentantul legal al acestei persoane. are dreptul de a primi întreţinerea de la alţi membri ai familiei chiar şi în cazul când plata se efectuează în mod benevol. Important este ca dreptul la încasarea pensiei de întreţinere să existe la momentul adresării în instanţa judecătorească. indiferent de termenul care a trecut de la apariţia dreptului respectiv. cererea poate fi depusă de administraţia acestei instituţii. Reglementarea juridică a înţelegerii părţilor privind plata pensiei de întreţinere are ca scop asigurarea intereselor membrilor familiei de a se întreţine reciproc în modalitatea care le convine părţilor satisfăcându-le pe deplin interesele. În cazul când minorul sau persoana incapabilă se află sub protecţia unei instituţii educative. Acţiunea o poate porni una din persoanele care. ceea ce nu întotdeauna se întâlneşte la încasarea pensiei de întreţinere printr-o hotărâre a instanţei judecătoreşti.judecătoreşti prin intermediul contractului privind plata pensiei de întreţinere. dar fără încheierea contractului privind plata pensiei de întreţinere. 337 . În lipsa unui acord privind plata pensiei de întreţinere. Autentificarea notarială a contractului privind plata pensiei de întreţinere face ca această înţelegere a părţilor să aibă aceeaşi putere juridică ca şi hotărârea instanţei judecătoreşti privind încasarea silită a pensiei de întreţinere. Ar fi chiar preferenţial ca plata pensiei de întreţinere să fie efectuată în baza contractului care este un acord de voinţe al părţilor. curative sau de protecţie socială. Cererea de încasare a pensiei de întreţinere poate fi depusă de persoana care pretinde întreţinerea sau dacă aceasta este minoră.

ascundea locul de muncă. a întreprins măsuri pentru stabilirea locului de trai. Adică în cazul dat se aplică prevederile art. 1 Codul Familie care stipulează ca cerinţele ce ţin de relaţiile familiale sunt imprescriptibile.Întreţinerea se stabileşte pentru viitor de la data adresării persoanei îndreptăţite de a primi în instanţa judecătorească. data de la care se încasa plata pensia de întreţinere urmează să fie stabilită de către instanţa de judecătorească în urma examinării probelor prezentate de părţi care vor dovedi că creditorul a încercat să încaseze pensia de întreţinere. O atenţie deosebită în soluţionarea cauzei privind data de la care se va încasa pensia de întreţinere se va atrage subiectelor aceste obligaţii. Astfel.). iar cel obligat la plată s-a eschivat de la executarea obligaţiei prin diferite modalităţi (spre exemplu nu-şi îndeplinea promisiunile de a plăti sumele promise la o anumită dată. nu s-a prezentat la notar pentru semnarea contractului privind plata pensiei de întreţinere etc. Codul Familiei (art. se va face tot posibilul ca întreţinerea să fie plătită din momentul când părintele (părinţii) a încetat de a mai întreţine copiii minori. Deoarece încasarea pensiei de întreţinere pentru perioada anterioară nu prevede nici un termen. veniturile.). iar debitorul s-a eschivat de la îndeplinirea acestei obligaţii. 338 . fără a fi indicată această perioadă. 3) permite încasarea întreţinerii pentru perioada anterioară adresării. 98 alin. dacă plata întreţinerii urmează a fi încasată în folosul copiilor minori. Încasarea pensiei pentru o perioadă anterioară adresării în instanţa judecătorească face obiectul unei cercetări minuţioase în rezultatul cărora judecătorul trebuie să stabilească că cel îndreptăţit să primească întreţinerea (creditorul) a întreprins măsuri de încasare a întreţinerii (cum ar fi încercarea de a încheia un contract privind plata pensiei de întreţinere cu cel care datorează întreţinerea. de muncă cât şi veniturile celui datornic etc. Este de menţionat faptul că încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor a cărui filiaţie cu părintele a fost stabilită prin instanţa de judecată nu poate fi anterioară datei pronunţării hotărârii judecătoreşti despre stabilirea paternităţii. care se află într-o situaţie vulnerabilă din cauza că un timp îndelungat părintele (părinţii) nu-şi onorează obligaţia de întreţinere. 8 alin.

Deci. nivelul anterior de asigurare materială a copilului. după posibilitate. activitatea intelectuală etc. date privind patrimoniul lui. pensia de întreţinere se va stabili într-o sumă bănească fixă plătită lunar. Se vor lua în considerare veniturile persoanei de la toate locurile de muncă. Dacă cel obligat la plata întreţinerii nu are venituri regulate sau acestea nu pot fi stabilite. Pe de altă parte art. Deoarece concubinajul nu este reglementat de legislaţia în vigoare şi nu produce efecte juridice el nu prezintă un impediment pentru stabilirea şi încasarea pensiei de întreţinere de la fostul soţ. Pensia de întreţinere pentru copii minori se stabileşte în cuantumul prevăzut de art. iar în lipsa acestora. ⅓ pentru 2 copii şi ½ pentru 3 şi mai mulţi copii din toate veniturile persoanei. în condiţiile prevăzute de art. 82-83 Codul Familiei. instanţa judecătorească examinând probele prezentate 339 . În cazul când această întreţinere nu se acordă în mod benevol sau în baza unui contract privind plata pensiei de întreţinere soţul inapt de muncă poate porni o acţiune în instanţa judecătorească privind încasarea silită a întreţinerii. Conform legislaţiei în vigoare soţii (foştii soţi) îşi datorează întreţinerea materială reciprocă. şi anume. 75 Codul Familiei. în măsura posibilităţii. ¼ pentru un copil. uneori. Deseori soţul care necesită sprijin material trăieşte în concubinaj cu o altă persoană. Între aceste este şi faptul că soţul (fostul soţ) care necesită sprijin material a avut o comportare amorală în familie sau el a fost culpabil de desfacerea căsătoriei. La determinarea cuantumului pensiei de întreţinere pentru copiii minori se va păstra. date privind veniturile curente ale pârâtului.Cererea privind încasarea pensiei de întreţinere trebuie să conţină. din gospodăria agricolă. Dacă astfel de date nu există atunci instanţa de judecată va sesiza inspectoratul fiscal de la domiciliul pârâtului pentru a controla lipsa totală sau parţială a veniturilor. 85 Codul Familiei acordă instanţei de judecată dreptul să-l elibereze pe unul dintre soţ (fostul soţ) de obligaţia de întreţinere sau să limiteze această obligaţie la un anumit termen pentru anumite motive. activitatea de antreprenoriat. La examinarea cauzei instanţa de judecată va ţine cont de toate probele prezentate privind veniturile celui obligat să plătească.

atunci pensia de întreţinere nu va putea fi încasată nici de la nepoţi. dar acestea sunt 340 . cu excepţia cazurilor când aceste mijloace le-au fost transmise în proprietate. „b” şi „d”. dar aceştia au fost eliberaţi de plata întreţinerii în baza art. În caz că bunicii au copii majori. Dacă debitorul nu dispune de astfel de mijloace băneşti sau dacă dispune de ele. 80 alin. 345 Codul de Procedură Civilă care urmează a fi executat imediat. 103 Codul Familiei. Astfel.urmează să concretizeze dacă concubinajul fostului soţ care necesită sprijin material nu face parte din cele indicate în art. Aceasta este o obligaţie subsidiară şi apare întotdeauna în cazurile când întreţinerea nu poate fi încasată de la persoanele care sunt în primul rând obligate la plată. la primirea cererii privind încasarea pensie de întreţinere de la nepoţii majori pentru bunicii inapţi de muncă şi care necesită sprijin material. 256 Codul de Procedură Civilă. O categorie separată a obligaţiei de întreţinere este obligaţia de întreţinere dintre alţi membri ai familiei. În condiţiile social-economice actuale deseori se întâmplă că cel obligat la plată nu are venituri regulate sau ele nu pot fi depistate. sau că aceştia sunt în imposibilitate de a plăti. nu este contestată paternitatea sau maternitatea judecătorul emite o ordonanţă. Problema încasării întreţinerii se soluţionează în ordinea prevăzută de art. în primul rând trebuie să se constate faptul că bunicii nu au copii majori care ar putea să le plătească întreţinerea. În cazurile când încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor nu necesită examinarea cu atragerea unor alte persoane interesate. 5 Codul Familiei din cauza că bunicii s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. 85 lit. urmează a fi executat imediat. în temeiul art. Dacă nu atunci concubinajul nu trebuie să influenţeze dreptul soţului sau fostului soţ de a primi întreţinerea. adică încasarea va avea loc din mijloacele băneşti depuse de către debitor la instituţiile financiare sau transmise organizaţiilor comerciale şi necomerciale. Pensia de întreţinere pentru membrii familiei se încasează în baza hotărârii instanţei judecătoreşti care conform art. nu necesită stabilirea paternităţii.

Astfel dacă părinţii nu pot ajunge la un acord comun privind metoda de educare a copilului sau determinarea instituţiei în care să studieze copilul ei se pot adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul necesar. Ordinea de urmărire a bunurilor şi a mijloacelor băneşti ale debitorului se face în modul prevăzut de legislaţia procesuală civilă. privind exercitarea drepturilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil. 3. În cazurile când între părinţi apare un litigiu privind educaţia copilului şi ei nu-l pot soluţiona în mod paşnic. Recomandările autorităţii tutelare sunt de ordin pedagogic şi nu pot fi îndeplinite în mod silit. 1. Litigiile privind educarea copiilor minori pot fi de mai multe feluri. pensia de întreţinere se va încasa din contul tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului care pot fi urmărite. însă nu toate sunt reglementate de normele dreptului familiei. privind determinarea locului de trai al copilului în cazul când părinţii locuiesc separat. 2.4 Examinarea litigiilor privind educarea copiilor minori. privind dreptul de a participa la educarea copilului a altor rude apropiate ale copilului (bunici. dă părinţilor sfaturi şi recomandă să procedeze în felul care cel mai bine va satisface interesele copilului minor. fraţi. surori). acesta se soluţionează pe cale judecătorească. Litigiul privind determinarea locului de trai al copilului în cazul când părinţii locuiesc separat se soluţionează în cazul lipsei acordului între părinţi cu 341 .insuficiente pentru a-şi onora obligaţia. Autoritatea tutelară în aceste cazuri. Instanţa judecătorească soluţionează litigiile: 1. Patrimoniul în cazul dat va cuprinde nu numai bunurile care aparţin debitorului cu drept de proprietate dar şi drepturile lui de creanţă.

surori sau fraţi. Se ia în vedere şi dorinţa copilului de a locui cu un părinte sau altul. Dacă instanţa judecătorească nu va fi de acord cu avizul autorităţii tutelare în hotărâre trebuie să fie menţionate cauzele concrete pe care s-a bazat instanţa judecătorească la soluţionarea litigiului.participarea obligatorie a autorităţii tutelare.) sau comportament neadecvat. 63 alin. care dintre părinţi este mai grijuliu faţă de copil. La soluţionarea acestui litigiu se va ţine cont de egalitatea în drepturi a ambilor părinţi şi de interesul copilului. condiţiile de trai etc. comportamentul moral al părinţilor. de posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru. de relaţiile existente între copil şi fiecare părinte. ataşamentul lui faţă de fiecare din părinţi. şi-a creat sau nu fiecare dintre părinţii copilului o altă familie. instanţa judecătorească va examina avizul autorităţii tutelare în ansamblu cu alte probe prezentate. La fel se vor lua în considerare trăsăturile de caracter comune ale copilului cu părintele care pretinde să locuiască împreună cu copilul. de calităţile morale ale părinţilor. reieşind din condiţiile concrete în care se educă copilul şi având la bază prevederile art. narcomania. dacă aceasta nu contravine intereselor copilului. Practica judiciară demonstrează că la soluţionarea litigiilor privind determinarea locului de trai al copilului în cazul divorţului părinţilor. La examinarea acestor litigii de către instanţa judecătorească este obligatorie participarea autorităţii tutelare avizul căreia întocmit în baza verificării condiţiilor de trai al părinţilor are o importanţă decisivă. Totodată urmează să menţionăm că. Instanţa judecătorească poate avea în vedere şi alte momente. spre exemplu. instanţa judecătorească. iar în cazul când copilul a împlinit vârsta de 10 ani de opinia lui se va ţine cont în mod obligatoriu. nervozitatea spontană etc. Nu 342 . Astfel. 2 Codul Familiei va soluţiona litigiul privind determinarea locului de trai al copilului minor ţinând cont de vârsta copilului. în sens că are sau nu acesta deprinderi dăunătoare (beţia.). care au fost temeiurile desfacerii căsătoriei. de cele mai multe ori copiii se transmit spre educaţie mamei şi locuiesc împreună cu ea.

reieşind din prevederile art. Legislaţia în vigoare prevede egalitatea în drepturi şi obligaţii a părinţilor faţă de copii. 64 alin. Litigiul privind exercitarea drepturilor părinteşti în cazul când părinţii locuiesc separat se soluţionează de către autoritatea tutelară iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa judecătorească (art. Totodată. astfel practica judiciară trebuie să ţină cont de acest principiu la determinarea locului de trai al copilului. având în vedere posibilitatea părintelui de a crea cele mai favorabile condiţii pentru educarea şi instruirea copilului. Factorul decisiv în determinarea locului de trai al copilului minor trebuie să fie interesul copilului. 64 alin. condiţiile de trai ale părintelui ce locuieşte separat. O astfel de expertiză permite analiza psihologică a conflictului apărut. La soluţionarea acestui litigiu instanţa judecătorească va lua în considerare condiţiile concrete în care se educă copiii. cum ar fi prezenţa sau lipsa influenţei unuia dintre părinţi asupra copilului.există nici o argumentare în acest domeniu. cu atât mai mult. vârsta copiilor. motivele comportamentului fiecărui dintre părinţi. când comunicarea copilului cu părintele este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică instanţa judecătorească. În caz de necesitate instanţa de judecată poate numi o expertiză psihologică legală în privinţa ambilor părinţi sau a unuia dintre ei. caracteristica generală a relaţiilor dintre copil şi fiecare părinte. În cazurile excepţionale. concluzia expertizei psihologice la fel ca şi concluzia autorităţii tutelare nu au forţa probantă dinainte stabilită şi urmează a fi apreciate de instanţa judecătorească în ansamblu cu celelalte probe prezentate de părţi. 2 Codul Familiei). 1 Codul 343 . dovezile care ar permite să afirme sau să contrazică probele prezentate de fiecare în parte şi care ar da posibilitate instanţei judecătoreşti să ia decizia corectă. particularităţile dezvoltării lor. afecţiunea copiilor faţă de părinţi. posibilităţile acţiunii pozitive sau negative asupra copiilor din partea acestuia şi alte circumstanţe scoase la iveală în procesul de examinare a cazului. că viaţa dovedeşte că bărbaţii pot să-şi exercite drepturile părinteşti nu mai rău ca femeile. caracterul acestui părinte. caracterul relaţiilor cu părinţii. urmează să menţionăm că.

fraţii şi surorile copilului au dreptul să comunice cu acesta şi dacă părinţii sau unul dintre 344 . la cererea părintelui care locuieşte separat de copil. La soluţionarea acestui litigiu instanţa judecătorească trebuie să ţină cont. 269-XII din 09. De cele mai dese ori acţiunea părintelui căruia i se încalcă dreptul de a participa la educarea copilului este soluţionată pozitiv. scrisori etc. şi.1994 prevede că copiii în vârstă de până la 18 ani. în al doilea rând de interesele părinţilor. atât celui care doreşte să plece. în al treilea rând de garanţiile care sunt prezentate instanţei că în ţara străină copilului i se vor acorda condiţii de creştere. refuzul poate fi contestat în instanţa judecătorească. pot beneficia de dreptul de a ieşi din ţară în temeiul cererii ambilor părinţi.11. Hotărârea instanţei judecătoreşti este obligatorie pentru ambii părinţi. instanţa judecătorească poate să-i transmită acestuia copilul spre creştere şi educare cu condiţia că această schimbare a locului de trai este în interesul copilului minor şi este efectuată avându-se în vedere opinia copilului. În caz de încălcare a hotărârii faţă de părintele vinovat se vor aplica sancţiunile prevăzute de legislaţia procesuală civilă. Litigiul privind educarea copilului poate apărea şi între părinţi şi alte rude apropiate ale copilului. Comunicarea poate avea loc nu numai personal dar şi prin convorbiri telefonice. Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova nr. cât şi a celui care rămâne în ţară.Familiei. În ultimii ani în instanţa judecătorească pot apărea litigii privind lipsa acordului unuia dintre părinţi pentru ieşirea copiilor din ţară cu celălalt părinte. de interesele copilului minor. poate respinge acţiunea părintelui care locuieşte separat de copil şi căruia nu i se permite realizarea drepturilor sale. în primul rând. Astfel art. durata şi locul comunicării acestuia cu copilul. 65 Codul Familiei prevede că bunicii. În aceste cazuri hotărârea motivată a instanţei judecătoreşti trebuie să conţină prevederi concrete privind ordinea de participare a părintelui la educarea copilului. timpul. educare şi instruire echivalente cu cele pe care copilul le are în ţara de origine. iar în caz că unul dintre ei nu acceptă ieşirea copiilor din ţară. Dacă încălcările vor avea un caracter repetat.

Este de menţionat faptul că instanţa judecătorească trebuie în mod obligatoriu să constate care sunt motivele că tatăl copilului nu plăteşte întreţinerea (lipsa unui loc de muncă. educativă. schimbarea locului de trai. Aceasta include acţiunile sau inacţiunile care pun în primejdie sănătatea fizică şi psihică a copilului. Acţiunea privind înlăturarea impedimentelor de comunicare cu copilul a bunicilor. asigurarea condiţiilor de trai şi materiale. neadresarea mamei copilului etc. În practica judiciară a ultimilor 10 ani sau înteţit cazurile adresării în instanţa de judecată a mamei copilului cu o cerere privind decăderea din drepturile părinteşti a tatălui care mai mult de 6 luni nu plăteşte pensia de întreţinere. Un alt temei este că părinţii refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituţie curativă. Examinarea cauzei va avea loc ca şi în cazul litigiului apărut între părinţi cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare. 345 . Dacă hotărârea autorităţii tutelare este neglijată bunicii. fraţilor şi surorilor poate fi respinsă numai în cazul existenţei unui pericol pentru viaţa şi sănătatea copilului. învăţătura şi instruirea copilului. Unul din aceste motive este că părinţii se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti. O atenţie deosebită merită examinarea cauzelor privind decăderea din drepturile părinteşti. de asistenţă socială sau alta similară. Decăderea din drepturile părinteşti este o sancţiune care poate fi aplicată faţă de părinţii care din culpă gravă nu-şi îndeplinesc obligaţiunile faţă de copii sau fac abuz de drepturile lor părinteşti. pentru dezvoltarea lui spirituală. fraţii şi surorile se pot adresa în instanţa judecătorească cu o cerere privind înlăturarea impedimentelor de comunicare cu copilul. dezvoltarea lui morală.) şi numai la prezentarea probelor că părintele se eschivează de la plată prin care fapt aduce un prejudiciu material copilului sancţiunea poate fi aplicată. inclusiv de la plata pensiei de întreţinere.ei refuză acest drept litigiul este soluţionat de autoritatea tutelară. Temeiurile decăderii din drepturile părinteşti sunt enumerate la art. 67 Codul Familie şi sunt mai multe.

Spre exemplu. preîntâmpinările şi amenda nu se vor aplica în cazurile când temei pentru decăderea din drepturile părinteşti servesc infracţiunile săvârşite împotriva copiilor sau a celuilalt părinte. Având în vedere faptul că decăderea din drepturile părinteşti este o sancţiune foarte drastică ea trebuie aplicată faţă de părinţi numai după ce instanţa judecătorească va constata că alte măsuri luate faţă de părinţii ce nu-şi îndeplinesc obligaţiile sau fac abuz de drepturile sale nu au dat nici un efect. instanţa judecătorească va anunţa procurorul. În şedinţa de examinare a cererii. Desigur. Dacă în procesul examinării cauzei au fost constatate fapte infracţionale în privinţa copiilor. privind decăderea din drepturile părinteşti instanţa judecătorească este obligată să soluţioneze chestiunea despre încasarea pensiei de întreţinere de la părinţi. dacă părintele nu a fost niciodată preîntâmpinat. deoarece ei nu sunt scutiţi de obligaţia de întreţinere a copilului în privinţa căruia sunt lipsiţi de drepturi. precum şi în alte cazuri când aceasta o cer interesele copilului. 346 . amendat după cum prevede Codul cu privire la contravenţiile administrative (art. suferă de alcoolism sau narcomanie.Temei pentru decăderea din drepturile părinteşti serveşte şi faptul că părinţii fac abuz de drepturile părinteşti. Cererea privind decăderea din drepturile părinteşti se examinează cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare care va prezenta un aviz privind condiţiile de trai ale copilului. au săvârşit infracţiuni premeditate contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a soţului. se comportă cu cruzime faţă de copil. În hotărârea instanţei judecătoreşti urmează să fie menţionat dacă copilul este transmis celuilalt părinte. altei persoane sau autorităţii tutelare pentru educaţia în continuare a acestuia. Decăderea din drepturile părinteşti se fac în privinţa fiecărui copil concret faţă de care nu au fost îndeplinite obligaţiile sau s-a făcut abuz de drepturile părinteşti. 170) nu trebuie de pronunţat hotărâri pripite privind decăderea din drepturile părinteşti. influenţează negativ asupra copilului prin comportare amorală.

Părinţii care au fost decăzuţi din drepturile părinteşti pot fi restabiliţi în drepturi dacă au încetat împrejurările care au condus la decăderea din aceste drepturi. 347 . dacă restabilirea este în interesul copilului şi dacă copilul nu este adoptat. La examinarea cererii depuse de părinte se vor analiza toate probele care confirmă că părinţii şi-au schimbat modul de viaţă şi sunt în stare să-şi îngrijească şi să-şi educe copilul în continuare. Autoritatea tutelară îşi va expune opinia pe marginea acestei probleme într-o concluzie întocmită pe baza controlului faptelor expuse în cerere şi a interesului şi opiniei copilului. Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi audiat personal în şedinţa instanţei judecătoreşti pentru a afla opinia lui privind restabilirea părintelui în drepturi.

modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.transferul la o altă muncă permanentă în cadrul aceluiaşi unităţi sau transferul la o altă muncă permanentă.68 Codul Muncii).47. contractul individual de muncă reprezintă o totalitate a normelor juridice. născut pe baza contractului individual de muncă. care prestează o anumită muncă în folosul celui care a angajat-o şi care. la rândul ei.suspendarea nejustificată a contractului individual de muncă (art. privind accesul liber la justiţie pentru apărarea drepturilor. modificării sau încetării contractului individual de muncă privind: . modificarea şi încetarea contractului individual de muncă 1. .74.modificarea contractului individual de muncă fără consimţământul salariatului (art. 20 din Constituţie. Contractul individual de muncă încheiat între angajator şi salariat. libertăţilor şi intereselor legitime.concedierea salariatului în legătură cu rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă (art. includ şi drepturile ce decurg din relaţiile de muncă. Raportul juridic de muncă este raportul social reglementat de normele de drept al muncii. 250 Codul Muncii).63 Codul Muncii). Încheierea. 247 Codul Munci). Ca institut al dreptului muncii. . instanţele judecătoreşti examinează litigiile apărute în cadrul încheierii.76-79 Codul Muncii).refuzul neîntemeiat de angajare la muncă (art. încheiat între unitate şi persoana fizică angajată. . care reglementează încheierea. Particularităţile examinării litigiilor de muncă I. Contractul individual de muncă. 348 . apare în rolul faptului juridic ce dă naştere unui raport juridic de muncă. În special. . Generalităţi 1. Contractul individual de muncă este unul din cele mai importante instituţii ale dreptului muncii. Prevederile art. are obligaţia de a-i plăti salariul convenit şi de a-i asigura condiţiile necesare prestării muncii. la o altă unitate ori într-o altă localitate împreună cu unitatea fără consimţământul salariatului (art.Vasile Pascari Judecător la Curtea Supremă de Justiţie Nicoale Clima Judecător la Curtea Supremă de Justiţie 1.2.

11. 310 Codul Muncii).desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (art.86. 251. .declararea nulităţii contractului individual de muncă (a