Zorica Latcu - Ghetsemani Picioarele spalate de plansul Magdalenii Se fransera.

Sub raza divinei milostenii Iisus cazu in ruga cu fata-nsangerata Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata, Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca, Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca, Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte. Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte, Cand urletul multimii va cere de la Tine Sa osandesti pe Domnul luminilor depline, Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere, Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere, Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara Voi duce spre Golgota cereasca mea povara, Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul, Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul. Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate, Ca sa opresti mania neputincioasei gloate; Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa,

Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele Cu bucuria sfanta a invierii mele. Doamne-al milei. Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare. . Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine. fa sa treaca paharul de la mine. Ma lasa. Parinte. sa nu-ti mai simt iubirea. O aripa de inger l-atinse cu racoare.In marea Ta iubire ma uita si ma lasa. Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea.

Te biciuim cu vorbe de ocară. Din pofte rele şi din stricăciune.Zorica Latcu – Golgota Te vindem iar cu sărutări viclene. Să-ncingem. Te ţintuim pe cruci de nedreptate Prin cuiele uciderii de frate. Iar împletim blestemele de tată. Tu iarăşi zici. Îngăduie-i. Doamne. Te pălmuim cu ură ca de fiară. Părinte" . fruntea-nsângerată. în blândă rugăminte: "Nu ştiu ce fac. Prin nepăsare oarbă şi prin lene. Te adăpăm cu suc de-amărăciune.

O mana nendurata. se-mpotrivea intr-una. fara tihna. . cu ultima putere Batandu-se cu moartea. uitase de viata! Deasupra. In apa ei verzuie jucau sterlici de miere Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata … Dar falcile-nclestandu-si. Pareau ca vor sa fuga din loc. sa-l mai vada … Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii Si uliii de seara dau roate dupa prada.In gradina Ghetsimani Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul … Cazut pe branci in iarba. Se cobora-mbiindu-l si i-o ducea la gura … Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa … Dar nu voia s-atinga infama bautura.Vasile Voiculescu . tinand grozava cupa. Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna. se framantau maslinii.

Tipa vazand urgia.Vasile Voiculescu . Departe ucenicii priveau fara putere… N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga Cu el se naruise nadejdea lor intreaga Si fara mangaiere. Sub arsita grozava Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii Parea ca varsa lava. . Zdrobita. in lunga ei marama. Si chiar in clipa mortii hulira carturarii Cu fierea otelita il adapau strajerii… Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii Si-l ocarau talharii. la picioare-i zacea plângând Maria Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama Alaturi Magdalena.Pe Cruce Iisus murea pe cruce.

Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul Iisus. Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste In vale. . vegheat de oaste. porni multimea in palcuri spre cetate Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite Trecura fariseii cu fetele smerite Si barbile-argintate. dormea Ierusalimul.Tarziu.ca-ntr-o pâcla.

. Stiind ca I-au gatit paharul De chinuri si cu sange-n doua..Alexei Mateevici 1 La cina Sa Hristos sedea De ucenici inconjurat. Cu aceeasi bunatate sfanta Hristos la dansul cauta. Si greaua soarta prevedea Ce avea degraba de rabdat... Ii scalda buzele-n amarul Durerii pentru lumea noua.. Cu jertfa Lui nevinovata La masa serii de iertare Era fiinta vanzatoare A Iudei.Cina cea de Taină .. Adanca scarba-L sageta. Cu privire blanda.. Orasul si Sinodul tace.. . Adanca liniste si pace In taina Lui netulburata.

A blandului Mantuitor Priviri de foc facea sa arda.. Era atunci frumos nespus Mantuitorul Iisus.2 Si mila pentru vanzator. Rostea amara prorocire: „Sionul nu se va aprinde De arderea luminii vie A diminetii luminoase . cu glasul tanguios. Cand fruntea Sa in jos plecand. A zis incet. Cu ucenicii sai sedea In pacea sfanta a camarii Din muntele Sion — Hristos. Si pentru groaznica Lui soarta." Din rasaritul ce ardea Venea intunecimea serii.. c-un tainic gand El proroceștile cuvinte: „De-aicea unul Ma va vinde.. Mahnit.. .

Si mintile s-au tulburat Si toti pe rand au intrebat. Trasnit de-a Domnului cuvinte. ca un talhar. dar amar Acelui om ce il va vinde!" Privind atunci. Si toti pe rand a sti au vrut Pe vanzatorul miselesc. . 3 Cu frica si cu tremurare: „Nu eu? Nu eu. oare?" Si cu privirea Lui adanca Hristos a zis in mare tângă: „Necazul omului se sterge Acum si Fiul Omenirii La chinul patimilor merge. La suferinta rastignirii.Cu mana sa cea pacatoasa Un ucenic de-ai Mei M-a vinde!" Si toti de scarba s-au umplut De-acest cuvant dumnezeiesc. Doamne. Vandut va fi El.

Cu frica inimii lui roaba Pe Invatator si Dumnezeu: „Ce. Doamne. nu Te voi vinde. eu?" Si i-a raspuns: „Ai zis tu singur!" .Si-ntr-ale inimii adancuri Nelinistit. Iuda-ntreaba.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful