Despre obscenitate

cu: Lumini]a Marcu Cristi Puiu Mihai Zamfir

discut`

Revista Facult`]ii de Litere din Bucure[ti • anul I, nr. 1/2006

Sumar
Redac]ia: Mioara ANGHELU}~ Cristian CERCEL R`zvan Mihai N~STASE Andrei Silviu OPREA Secretar general de redac]ie: Mihai MANDACHE mmandache@yahoo.com Redactor [ef adjunct: Ruxandra ANA pisicalimpede@yahoo.com Ana CHIRI}OIU ana_chiritoiu@yahoo.com Redactor [ef: Igor MOCANU hierorfeu@yahoo.com Foto: Daniel COZMA Elena DR~GHICI Alina IOAN Layout: Daniel COZMA daniel_cozma@yahoo.com Colaboratori: Alexandra BUZA{ Miruna COVACI Sorana MUNTEANU Rucsandra POP Ilinca {CHIOPU Valentina TACHE Vlad Ioan T~U{ANCE Invita]i speciali: Lumini]a MARCU Mihaela PRECUP Cristi PUIU Mihai ZAMFIR Apare cu sprijinul Facult`]ii de Litere a Universit`]ii Bucure[ti [i al revistei Observator cultural Adresa redac]iei: eliterebelle@yahoo.com Pe copert`: Rubens, L’union de la Terre et de l’Eau (detaliu), 1618 2 Tip`rit la: S.C. ARC 2000 SRL
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Pagina Studentului Mihai MANDACHE: Un mic exerci]iu de aritmetic` . . . . . . . . . . . . . .4 Art`, dincolo de margini Sorana MUNTEANU: Trienala de Art` de la Torino despre Sindromul Pantagruel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Mihaela PRECUP: Memoria sin fin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6 Alexandra BUZA{: Hades Records, fa]` \n fa]` cu „albinele uciga[e“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 Ilinca {CHIOPU: „Things that make the heart beat faster“ . . . . . . . .9 Valentina TACHE: Amfiteatrul Deschis „Team Work“: 8 Martie – Comercial sau nu? cu Florin Iaru . . . . . .27 Mihai MANDACHE: Recomandat doar celor tari de vezic` . . . . . . . .27 Critica nara]iunii pure Cristian CERCEL: Mult zgomot pentru nimic . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Mihai MANDACHE: Trimful normalit`]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23 Igor MOCANU: Mircea Mih`ie[, Leonard Cohen, Mircea C`rt`rescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 Dezbatere Mihai ZAMFIR: Despre o defini]ie dificil` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10 Igor MOCANU: Cerc virtuos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11 Mihai MANDACHE: Libertate, egalitate, obscenitate . . . . . . . . . . . .12 R`zvan Mihai N~STASE: Despre obscenitatea arti[tilor . . . . . . . . . .13 Eliterebelle în dialog cu Cristi Puiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14 Ruxandra ANA: Corp [i corpora]ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 Cristian CERCEL: Frustra]ii de pe stadioane . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 Andrei Silviu OPREA: Arta de a simula durerea . . . . . . . . . . . . . . .17 Miruna COVACI: Diversitatea subcultural` . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 Mioara ANGHELU}~: Alt articol despre obscenitate \n general . . . . . . .19 Publica-v-a[ Fa]` \n fa]` – Nivelul II Rucsandra POP [i Vlad T~U{ANCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 Rubrici Lumini]a MARCU: Scrisuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 Ruxandra ANA: Pisica limpede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 Cristian CERCEL: Subiectivit`]i melancolice . . . . . . . . . . . . . . . . . .23 R`zvan Mihai N~STASE: Inefabule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24 Igor MOCANU: D’ale Spiritului Macru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28

Editorial

„Ce? Au mai început [i al]ii [i nu au terminat nici acum…“
Igor MOCANU

S

t`team acum vreo dou` s`pt`mâni, pe înserate, în holul facult`]ii. Înc` o întîlnire în scopuri manageriale a[tepta s` înceap`. Înc` o [edin]` de parlament`ri nesfâr[ite despre cum o s` arate, cine scrie în ea, cum scriem în general? Cîte bordeie atîtea obiceie, e adev`rat, dar nici chiar ca-n redac]ia ELITEREBELLE. Capul îmi zbârnâia din coarda mic`. „– Ne trebuie 8-9 rubrici!!! – P`i scrie]i, b`ie]i… – Câte caractere? – Ce caractere, frate…? – Cronici, carte… film… poate muzic` [i pictur`… poate… – {i social? – Te bagi tu p` social? – M` bag, frate… – Se poate filozofie? – Ce m`? – {i sportu’? – {i. – Sun`-l pe `la… – Bine!… -l sun… – Câte pagini? – Cââât?! P`i cine-]i scrie atâta? – {i când apare? – B`, ai f`cut afi[ele? – Da, le am la mine. – P`i atunci, hai s` le lipim! – {i când apare? –Cum s` apar`, frate? Ai f`cut editorialu’? – Înc` nu, da’ nu-i asta o problem`… – {i interviu’? – Am vorbit cu omu’… – O.K. – Atunci, hai la treab`…“ M-a trezit din somn un stol de colege care cobora g`l`gios de la curs. Era ora 20.00. S-au oprit lâng` avizierul de la intrare. Eu st`team lâng` Eminescu. „– Litere? Iar fac revist`? ~[tia încep mereu câte o revist`… Hai s` le scriu ceva ca s`-i descurajez…“ Bineîn]eles, muream de curiozitate s` v`d cum ar ar`ta o nou` form` de

descurajare, direct sub centur`, chiar pe afi[. În timp ce le a[teptam s` plece, regizam în minte un mic scenariu. Cum m-a[ fi dus, de pild`, cu exact un minut în urm` la ele [i le-a[ fi spus ceva în genul: „Nu-i a[a c` n-au nici o [ans`?“ U[a facult`]ii s-a închis lent, în scâr]âitul caracteristic. M-am apropiat de avizierul gol ca o balt` nocturn`, tatuat cu afi[ul nostru pe abdomen. Printre cele trei rânduri de cuvinte [i-a[a înghesuite, st`teau, ca într-un puzzle: „Ce? Au mai început [i al]ii [i nu au terminat nici acum…“ În toat` nevinov`]ia ei de an I sau II, aceast` form` de descurajare are totu[i [i câteva tifle încurajatoare. Într-adev`r, nu pu]ine au fost proiectele de revist` ce s-au n`scut prin amfiteatrele facult`]ii noastre, la o pauz` de curs, ori la mate, sau arhitectur`. Dar nu mai pu]in e adev`rat [i faptul c` num`rul de e[ecuri privind aceste proiecte este m`car direct propor]ional cu num`rul proiectelor ca atare. Ceea ce ne îndeamn` a ne în]elege privilegiul de a fi reu[it în sfâr[it, s` ducem la cap`t ce n-au reu[it atâ]ia al]ii înaintea noastr`. F`r` a avea un str`mo[ de pursînge cultural, ELITEREBELLE se vrea a fi totu[i o ingenu` continuatoare în inten]ii a bravelor reviste care s-au perindat prin facultatea noastr`. E vor-

ba de mai vechea Litere Nou`, [i bineîn]eles – beTONURI. {i una [i alta au [tiut a fi trambulin` [i cal de b`taie. Trambulin` – pentru membrii onorifici [i liberschimbi[ti ai redac]iilor, propulsându-i c`tre noi z`ri [i etape culturale. Cal de b`taie – pentru sancta, biata [i denelipsita noastr` Literatur` [i Cultur` de toate zilele. ELITEREBELLE nu va p`r`si ograda culturii, [i nici nu se va da jos prea des din hamacul literaturii. Î[i va schimba poate unghiul de vedere, va cocheta uneori cu celelalte arte c`rora nu li se poate ignora aspectul atr`g`tor, se va lua la ceart` cu unele, î[i va împ`r]i meritele cu altele. Ce s`-i faci? Á la guerre comme á la guerre…

Branding-ul a devenit cel mai bun prieten al omului. Cu aceast` idee fix` în cap, precum [i cu multele ei varia]ii, vom alc`tui grupul tematic al num`rului urm`tor, aducând în scena branding-uri de haine, locuri, momente, personaje, scriitori [i de sine. Pe cine punem brand-ul, de ce, cum se întimpl` asta [i cum ne-am hot`rât c` nu putem tr`i f`r` publicitate. Analize de campanii, c`ile succesului în branduire [i targetare – aplicate lumii din jur dar [i celei din c`r]i [i arte.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Foto: Alina Ioan

3

Pagina studentului

Un mic exerci]iu de aritmetic`
Mihai MANDACHE
up` sesiunea care tocmai a trecut, am c`zut [i eu în patima statisticilor, boal` care îi afecteaz`, de obicei pe cronicarii sportivi – numai c`, în loc s` calculez golurile marcate în turul campionatului de echipa X sau raportul dintre num`rul de pase utile [i num`rul de pase aiurea date de mijloca[ul Y, m-am apucat s` num`r titlurile din bibliografiile de curs, s` calculez câte pagini pe zi poate s` citeasc` un student, câte zile i-ar fi necesare ca s` citeasc` toate c`r]ile respective – în fine, a]i în]eles ideea. În semestrul trecut am avut cel pu]in 3 cursuri la care num`rul de titluri din bibliografie s-a apropiat periculos de 20, ba a existat chiar [i un curs la care bibliografia a ajuns la aproape dublul acestei valori. Când citi]i sintagma „num`r de titluri“ n-a[ vrea s` v` închipui]i c` „titlu“ înseamn` un articola[ de 2-3 pagini sau un studiu sub]irel, gen bro[ur`. „Titlu“ \nseamn`, în cel mai bun caz, o carte mai sub]ire, dar poate s` însemne [i un ceaslov care ar risca s` fie confundat, de la distan]`, cu DEX-ul. De fapt, n-are nici un rost s` fac aceste preciz`ri, întrucât sunt sigur c` [ti]i [i voi ce a]i avut de citit. Pentru a u[ura calculele, s` zicem c` bibliografia de la fiecare dintre cele 3 cursuri pomenite mai sus a cuprins 20 de titluri [i c` fiecare titlu a avut, în medie, 300 de pagini – cam atât are o carte nici prea groas`, nici prea sub]ire. Cu alte cuvinte, studentul de la Facultatea de Litere, anul al III-lea, profil Român` – Limb` Str`in` (nu m` refer la celelalte specializ`ri B, fiindc` nu am informa]ii despre ele) a avut de citit în semestrul I al anului universitar 2005-

D

2006 cam 3 x 20 x 300 = 18.000 (optsprezece mii) de pagini. Unii studen]i citesc mai repede, al]ii mai încet. Mie îmi place s` cred c` citesc repede, dar nu pot s` trec peste 50 de pagini pe or`. S` zicem c` a[ fi ]inut mor]i[ s` citesc toate cele 18.000 de pagini [i s` vedem cât timp mi-ar fi fost necesar pentru o trebu[oar` ca asta. Chiar dac` pot s` citesc 50 de pagini pe or`, n-am cum s` citesc 10-12 ore pe zi – în primul rând, fiindc` trebuie s` fiu prezent [i la cursuri/seminare, iar în al doilea rând fiindc` mai devreme sau mai târziu o s` obosesc. În fine, s` zicem c` într-o zi obi[nuit` de curs mi-a[ face timp s` stau la bibliotec` vreo 4 ore

Una din prerogativele grupului nostru de revist` era \nlesnirea dialogului relaxat, dezinhibat al studentului cu profesorul. |n dou` dintre pagini facem loc confesiunilor, condolean]elor, reclama]iilor tuturor reprezentan]ilor de ambe p`r]i. |i invit`m pe fiecare dintre ei s` ne trimit` misivele pe aceea[i adres` cu „arond“ [i
4

„iahu“ din caseta tehnic`.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

[i s` citesc. Asta înseamn` 50 x 4 = 200 de pagini pe zi. În acest ritm, mi-ar trebui 18.000 / 200 = 90 de zile ca s` termin toate c`r]ile. Bineîn]eles c` n-a[ putea s` m` duc la bibliotec` în fiecare zi, timp de 3 luni; dar hai s` zicem c` a[ reu[i s` citesc 5 zile pe s`pt`mân`, câte 4 ore pe zi, ceea ce tot ar fi o realizare remarcabil`. În acest caz, a[ termina toate c`r]ile în 90 / 5 = 18 s`pt`mâni. Din p`cate, semestrul I a avut mai pu]in de 18 s`pt`mâni, deci n-a[ fi putut s` citesc tot nici m`car dac` a[ fi respectat programul de lectur` din cale-afar` de optimist pe care l-am prezentat mai sus. Dup` p`rerea mea, domnii profesori [tiu bine c` studentul n-are nici o [ans` real` de a citi toat` bibliografia. Nu pot decât s` m` întreb ce rost are s` impui o bibliografie de 20 de titluri, atâta vreme cât e cât se poate de clar c` ea nu va fi citit`. Eu a[ avea o reac]ie mult mai favorabil` la o bibliografie de 7-8-10 titluri, fiindc` a[ [ti c` o asemenea bibliografie nu e o misiune imposibil`. Când m` trezesc cu o list` interminabil` de titluri în fa]`, îmi pierd tot cheful de lectur` [i prefer s` caut pe Internet rezumatele c`r]ilor respective. Mai mult, m` consider jignit, fiindc` am senza]ia c` am fost tratat ca un robot [i c` mi se cere un efort care dep`[e[te posibilit`]ile unui om normal.

Art`, dincolo de margini

Trienala de Art` de la Torino despre Sindromul Pantagruel
oul mileniu pare s` fie sinonimul permanentei (re)invent`ri a subiectului [i a obiectelor totodat`. O stare care preced` actul dispens`rii*, într-o epoc` a pr`zilor culturale, în care totul e consumat, digerat [i vomitat. Iar arta nu face excep]ie. Despre asta vorbe[te [i Trienala de la Torino. Despre tendin]a omnivor` de a îngloba „totul“, despre excesele [i extremele caracteristice epocii contemporane, toate reunite de pielea unui personaj al civiliza]iei renascentiste, n`scut din imagina]ia scriitorului francez François Rabelais. Pantagruel este un erou ideal, de propor]ii [i for]` extraordinare, mânat de dorin]a de a descoperi lumea prin mijloace empirice iar Sindromul Pantagruel este „boala“ contemporaneit`]ii, identificat` de Francesco Bonami [i Carolyn Christov-Bakargiev, curatorii evenimentului ce a reunit arti[ti din întreaga lume la T1 2006, prima edi]ie a Trienalei Torino Treimusei. T1 reflecteaz` asupra freneziei timpurilor noastre, exploreaz` excesul, supradimesionarea, globalizarea, interpreteaz` dezordinea lucrurilor, printr-un dialog între cele mai inovatoare / experimentale propuneri ale artei contemporane [i operele unor arti[ti recunoscu]i la nivel interna]ional datorit` maturit`]ii limbajului lor. Astfel, cele [apte loca]ii (Castello di Rivoli Museo d’Arte Contemporanea, Galleria Civica d’Arte Moderna e Contemporanea (GAM), Fondazione Sandretto re Rebaudengo, „PalaFuksas“, Fondazione Merz, Casa del Conte Verde [i Chiesa di Santa Croce ) sunt expuse proiectele a 75 de arti[ti tineri din întreaga lume [i dou` one-man-show-uri ale unor arti[ti consacra]i: Doris Salcedo [i Takashi Murakami (Tokio, 1963).

N

Sorana MUNTEANU
ultim` genera]ie exprim` refuzul diviziunii cultur` înalt` / „de mas`”, integrând în main-stream cultura pop [i inova]iile [tiin]ifice. La polul opus, Doris Salcedo (Bogota, 1958) exploreaz` în sculpturile [i instala]iile sale teme legate de memoria personal` sau colectiv`. Ea creeaz` totemuri gigant din obiecte cotidiene, familiare, piese de mobilier uzate cu ciment [i metal ca lian]i. Perfec]iunea formal` face [i mai ap`s`toare greutatea material` [i spiritual` degajat` de urmele l`sate de fo[tii proprietari. Ea intervine [i într-o camer` a castelului din Rivoli, acoperind pere]ii [i ferestrele, prelungind bolta pân` spre podea cu ajutorul unei copertine de c`r`mid`, creând astfel Abisul, care trimite la alienarea [i opresiunea corpurilor [i a senza]iilor, la singur`tatea caracteristic` civiliza]iei occidentale.

Instala]ia beazilianului Abraham Cruzvillegas

Castello di Rivoli Museo d’Arte Contemporanea

Contextualizare sau re(contextualizare) a artei
Takashi Murakami populeaz` câteva s`li ale Funda]iei Sandretto re Rebaudengo cu statui [i baloane [lefuite pân` la ultimele detalii într-un carnaval de personaje lustruite, surâz`toare [i r`zboinici hi-tech, interpret`ri ale elementelor principale ale culturii pop japoneze – desenele manga. Filmele cu Inochi, realizate în tehnica spoturilor publicitare [i personajul în sine, obiect mecanizat de

Atât prin lucr`ri, cât [i prin loca]iile alese, Trienala se axeaz` pe un permanent joc între trecut [i prezent, pe nevoia de legitimare, de apartenen]`, de continuitate, de contextualizare sau re(contextualizare) a artei, a societ`]ii contemporane în general. Castello di Rivoli, castel medieval transformat apoi în palat, restaurat în epoca baroc` [i completat de interven]ii contemporane, ad`poste[te [i instala]ia americanului Justin Lowe, instala]ie în stilul anilor ’60: flower-power, aglome-

rare, joc vizual [i tactil de texturi [i culori, reproducerile dup` afi[e revolu]ionare sud-americane ale lui Sebastian Diaz Morales, dar [i foarte actualele pachete-bomb` ale lui David Ter-Oganyan, toate vizând aspectele politicului [i socialului, mereu prezente în art`. Palafuskas este un spa]iu comercial localizat în Porta Palazzo, cartier al artizanilor, vânz`torilor de antichit`]i [i al pie]ei de vechituri, cl`dire hipermodern` de sticl` translucid`, care acoper` un sit antic [i care ad`poste[te crea]iile de atmosfer` ale descoperirii Braziliei: Wednesday [i Thursday ale fran]uzoaicei Marine Hugonnier [i opera vie, universul autogenerant dominat de bacterii [i mucegai al spaniolui Jorge Peris. „Architecture creates the bodies“ este sloganul obsedant din filmul Chalei Cadimi despre via]a unei moschei, prezent la GAM al`turi de instala]ia foarte extins` a brazilianului Abraham Cruzvillegas, care printr-un pattern de obiecte verzi [i roz ne face s` încet`m c`utarea de ra]iune [i logic` în art`. {i toate acestea într-un ora[ excesiv de agitat [i aglomerat, plin de turi[ti, spectatori [i sportivi, sufocat de bannere „Torino ora[ olimpic“, în care Trienala, se integreaz` perfect [i exprim` înc` o dat`, dac` mai era necesar, haosul civiliza]iei contemporane.
*v. Marius BABIAS, Subiectivitatea-marf`, Cluj-Napoca, Editura IDEA, 2004, (2002). ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

5

Art`, dincolo de margini

Memoria sin fin
Mihaela PRECUP

U

nii dintre noi avem stof` de gropari. Arhiv`m, s`p`m cu grij` groapa amintirilor [i le stivuim în`untru. E o munc` de-o via]`, uneori frenetic`, epuizant`. Si asta în primul rând pentru c`, de fapt, te love[ti permanent de inutilitatea gestului. Chiar când ai plantat primul moment mort, ai s`dit [i uitarea. Tocmai de asta, orice gropar cu sim]ul r`spunderii [tie c` vine o clip` în care trebuie s` încerce a doua solu]ie – s` înceap` s` dezgroape. Somnul amintirilor na[te moarte.

Mi s-a oferit o plimbare la morg`
Ar mai fi a treia cale. Pur [i simplu s` tr`ie[ti printre mor]i. Ai t`i sau ai altora. S` nu la[i nimic s` se odihneasc` în pace. E calea artistei mexicane Teresa Margolles, ale c`rei expozi]ii au fost

g`zduite de o Europ` în diverse grade de perplexitate, scârb` [i uneori aprobare fascinat`. Aflându-m` \n iunie anul trecut la Frankfurt, la un Muzeu de Art` Modern` sub form` de tort labirintic, mi s-a oferit o plimbare la morg`, cu u[ile larg deschise, în camere împr`[tiate printre frivolit`]i pop. Margolles [i-a numit expozi]ia Muerte sin fin, iar inten]ia pare optimist`, în ciuda acuza]iilor de morbiditate gratuit`. Margolles, care lucreaz` la morga din Mexico City, unde se revars` de multe ori violen]a ora[ului exercitat` asupra unor corpuri anonime mutilate de mor]i violente, a hot`rât s` nu-i lase pe cei neidentifica]i s` fie îngropa]i cu totul. A hot`rât s` nu îngroape urmele violen]ei exercitate asupra lor, ci s` le infiltreze în via]a altor necunoscu]i. Apa cu care sunt sp`late cadavrele a fost p`strat`, decontaminat` [i oferit` vizitatorilor

expozi]iei. Într-o camer`, baloane mari de s`pun c`deau abundent, ca o perdea groas` pornind din tavan (fantezie de copil împlinit`), în alta, te loveau pic`turi mari din plafon, într-o camer` cu b`ltoace pe podea (unde am intrat [i m-am bucurat c` m-am strecurat printre mor]i f`r` s` m` ating` nici o pic`tur`, ca s`-mi dau seama ulterior c` mi se lipiser` toate de t`lpi).

Monumentele în cinstea mor]ilor violente
Mai era sala în care pu]ini intrau, singura izolat` cu perdele de plastic, în care aburul dens ie[ea din pere]i, în care te dizolvai ca necunoscu]ii mexicani a c`ror moarte o respirai. Toate astea, dup` ce treceai pe lâng` dou` mulaje ale unor mor]i pe fe]ele c`rora se citea un chin nespus ce te transforma în martor f`r` voie al ororii, dup` ce dep`[eai cu indiferen]` un bloc mic de piatr` în care aflai mai târziu c` era un copil n`scut prematur a c`rui mam` a cerut s` fie purtat prin lume. Cam toate monumentele în cinstea mor]ilor violente (eroice, se spune, parc`) lupt` împotriva uit`rii, prin numele [i chipurile victimelor, dar [i falsific` trecutul, prin eliminarea delicat` a insuportabilului, chinurile mor]ii. Margolles e groparul anonimilor, gest de generozitate maxim`. P`streaz` singura identitate pe care o poart` cei f`r` nume – corpul, cu urmele sfâr[itului. Refuz` s` cosmetizeze [i s` izoleze moartea, pe care o mut` în fiecare din vizitatorii expozi]iilor ei. De la Frankfurt, am plecat impreun` cu solda]ii necunoscu]i ai vie]ii de zi cu zi din Mexico City. {i mi-am dat seama c`, pe lâng` Margolles, sunt un gropar mediocru.

S` tr`ie[ti printre mor]i, ai t`i sau ai altora

© Propuneri decente
Aceasta nu este recomandarea unei c`r]i, ci a unui autor, pe care îl ve]i g`si în grafii diferite, „adaptizante“, dar care tot „Pace vou`“ ar trebui s` însemne. Este vorba de {alom Alehem (varianta cea mai „b`[tina[`“), uria[ al literaturii idi[, literatur` care nu e nici pe departe manifestarea periferic` a vreunui jargon, ci produsul necesar al unei limbi b`t`torite de via]a îns`[i. Dar pentru a v` convinge de vitalitatea acestei limbi (din p`cate azi amenin]at`) ar trebui s` citi]i discursul „negustorului de c`r]i ovreie[ti“ din De 2000 de ani de Mihail Sebastian (îmi permit deci s` extind recomandarea [i asupra acestei c`r]i, care nu reprezint` neap`rat o cheie de lectur` pentru primul autor – de[i îl reg`sim pe {alom Alehem în biblioteca lui Abraham

6

Sulitzer, un Ahasverus r`t`cit în perioada interbelic` - dar care ne apropie de cultura iudaic`, fie ea asumat` sau marginalizat`, de nostalgiile [i starea de povar` a poporului evreu, tr`itor fie în România, fie în Rusia, fie candidat la cursa funambulesc` spre America). De altfel, De 2000 de ani ne statornice[te – în cazul în care mai era nevoie - convingerea c` am f`cut o descoperire fericit`: „Câteva ceasuri admirabile de lectur` din {alom Alehem. Genial tip, [i probabil intraductibil. Ce umor trist, ce râs lucid, ce sim] critic acut [i m`runt, toate înv`luite în melancolia mizeriei, a spaimei...“. În proza lui {alom Alehem starea de povar` nu se descongestioneaz`, ci devine obligatorie pentru instalarea comicului de situa]ie în care sunt captive personajele, de unde [i senza]ia angoasant`, care nu ne permite s` avem o lectur` facil`, cu toat` fluiditatea textului. (M.A.)

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Critica nara]iunii pure

Mult zgomot pentru nimic
Cristian CERCEL
eigbeder în sus, Beigbeder în jos, a venit chiar [i pe la noi individul, toate feti[canele trendoase care se îndeletnicesc, printre altele, cu PR-ul citesc Beigbeder. A[a c`, din c`r]uliile puse la dispozi]ie de editura Pandora M, am ales [i eu una – dup` titlu, normal. Am oscilat între Nuvele sub ecstasy [i Dragostea dureaz` trei ani, alegând-o în cele din urm` pe cea de-a doua, f`r` vreun motiv foarte serios. Sau poate pentru c` indivizi [i individe care bat câmpii dup` ce iau ecstasy s-or mai g`si [i pe aici, în timp ce afirma]ii a[a de r`spicate în leg`tur` cu durata de via]` a dragostei parc` se întâlnesc mai rar.

B

Scrie pentru c` d` bine s` par` anarhic
S` precizez de la început: Beigbeder e bun de citit în tren. De preferat, vara. Scrie u[urel, cât s` nu te streseze prea tare, mai bag` din loc în loc câte o referire la varii substan]e halucinogene, mai o ironie mai mult sau mai pu]in reu[it`, mai o exprimare bun` de spus la o bere cu prietenii (de exemplu: „Au unele fete o asemenea privire de vac`, încât ai impresia, deodat`, c` e[ti un tren de ]ar`.“), mai un aforism teribilist precum cel care reprezint` chiar titlul c`r]ii. Prin urmare, dac` îi acorzi prea mult` aten]ie, ri[ti s` r`mâi profund dezam`git. Dac` nu, e în regul`.

Povestea e simpl`. Personajul principal, c`s`torit de trei ani cu Anne, ajunge la concluzia c` dragostea dureaz` doar trei ani. „La început, este un an de pasiune, pe urm`, un an de tandre]e [i, în cele din urm`, un an de plictis.“ {i tot soiul de varia]iuni pe aceea[i tem`. Desigur, într-al treilea an apare o nou` Ea, Alice. Pasiunea rena[te, nevasta plânge, Alice îl chinuie[te pe Marc Maronnier (personajul-narator). {i ce-i cu asta? Pentru c` aceasta e întrebarea cea mai legitim` care se na[te citind cartea lui Beigbeder. Am dubii c` ar scrie pentru c` simte cine [tie ce nevoie interioar`. Scrie pentru c` d` bine s` par` anarhic, pentru c` teribilismul (mai ales asezonat cu sex) se vinde bine ast`zi, într-o societate care suspin` dup` revolu]ii sexuale [i anarhie. Astfel c` dup` niscaiva cantit`]i de alcool [i droguri (condi]ie sine qua non a st`rii de fapt teribiliste), o carte precum Dragostea dureaz` trei ani ar fi probabil foarte amuzant` (exist` o singur` cale de a afla dac` e a[a sau nu). Ceea ce nu e neap`rat un atu – a[ fi preferat o carte interesant` uneia amuzante. Artificialitatea lumii lui Beigbeder are ceva din artificialitatea muzicii house, a ritmurilor ei greu de suportat atâta timp cât e[ti perfect clean and sober. „Am ciugulit o jum`tate de ecstasy, ca s` iau la mozol ni[te necunoscute.“ – e o fraz` simpatic`, dar asta e tot. Fix precum muzica house.

Frédéric Beigbeder Dragostea dureaz` trei ani
Traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu Editura Pandora M, Târgovi[te, 2005

buie s` scrie ca s` dea pe spate o bun` parte a tineretului haotic de azi; problema e c` nu pare deloc prea complicat.

Cele mai bune momente, când scrie despre sex
„Întor[i la Casa, Matilda, complet dus`, s-a luat la trânt` cu m`dularul meu. Avea o savarin` gigantic`, dar musculoas`, care mirosea a vacan]`. P`rul îi tr`snea a sinsemilla. }ipa atât de tare, încât Jean-Georges i-a umplut gura, ca so fac` s` tac`; apoi, am schimbat locurile între noi, înainte de a ejacula în cor pe sânii ei mari [i tari.“ Cam astea sunt cele mai bune momente ale lui Beigbeder – când scrie despre sex. Nu pentru c` ar face-o cu exces de talent, ci pur [i simplu pentru c` în rest treci destul de rapid peste ce scrie. Când apare sexul, parc`-parc` z`bove[ti mai mult, m`car pentru c` ]i-o cere spiritul timpului. ~sta e deci Beigbeder: un individ care s-a prins, m`car în parte, care-i spiritul timpului [i a zis s` se pupe pe gur` cu el. Vorba lui: „Vreau s` regulez – pe bune – animale, insecte, flori, alge, bibelouri, mobile, stele, toate câte or s` ne vrea.“ De ce n-ar ad`uga la asta [i propria epoc`? Doar c` nu e cine [tie ce act sexual, ci mai degrab` un filmule] porno pe care se chinuiesc s`-l downloadeze pu[tanii cu acnee [i lipsi]i de prea multe posibilit`]i de senzualizare. A[a c`, pân` la urm`, toat` vâlva asta în jurul lui Beigbeder intr` în categoria “mult zgomot pentru nimic”. Ce-i drept, n-am citit faimosul 199.000 lei, dar recunosc c` nici nu prea mai am mare 7 tragere de inim` în aceast` direc]ie.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Scrie ca s` dea pe spate tineretul haotic
Probabil c` unul dintre scriitorii prefera]i ai lui Beigbeder e Oscar Wilde. Ceva din scriitura lui Wilde se simte în modalitatea de c`utare a frazei care s` [ocheze, a exprim`rii aforistic-paradoxale. La un moment dat chiar exist` o referire direct` la Wilde („M` preumblu cu un pas neab`tut pe Rue des Beaux-Arts – strada pe care a murit, ca [i mine, Oscar Wilde“). Doar c` asem`narea dintre cei doi este [i ea, artificial`. Snobismul, decaden]a, spleenul [i sentimentul ap`s`tor al lui fin de siécle apar toate la Beigbeder. Caracterul artificial al lumii în care se preumbl` personajele este, la fel, tipic pentru dandyism. Doar c` e vorba pur [i simplu de ni[te asem`n`ri de bifat, nu de o tr`ire pur`, ca la Wilde, întru decadentism. Beigbeder [tie ce tre-

Beigbeder: un individ care s-a prins care-i spiritul timpului

Foto: Nathalie Gassel

Art`, dincolo de margini

Hades Records, fa]` în fa]` cu „albinele uciga[e”
anii hip-hopului românesc au avut parte luna aceasta de nenum`rate evenimente, poate mai mult decât oricare al]ii. În 15 februarie, Sala Polivalent` din Bucure[ti a r`sunat pe beat-urile Wu-Tang Killa Beez, o parte a Wu-Tang Clan, despre care liderul [i produc`torul Clanului, RZA, spune c` este o a doua genera]ie, ce vine s` preia [tafeta. WuTang Killa Beez, aproape necunoscu]i în ]ara noastr`, au concertat pe 14 februarie la Sofia [i pe 17 la Viena, în cel deal doilea lor turneu european, dup` cel din 2002. În deschiderea concertului, fanii au fost „înc`lzi]i“ de mult mai cunoscu]ii DJ români Dox, Undoo, Paul si FaiboX (Turntable Science) [i de deja celebrii membri ai trupei Parazi]ii.

F

Alexandra BUZA{

O cultur` format` din patru elemente
Hades Records [i organizatorii acestui eveniment, Emag!c Entertainement, au ini]iat în perioada 19 ianuarie – 9 februarie patru concursuri, completate de show-uri cu arti[ti Hades, premiile acestora fiind invita]ii la concertul Wu-Tang Killa Beez [i ocazia de a „presta“ live în fa]a arti[tilor americani la afterparty. Hip-hop Saga, dup` cum au denumit organizatorii evenimentul, a pornit de la ideea c` hip-hop-ul este „o cultur` format` din patru elemente: MC (la microfon), DJ (la platane), Graffiti, BBoying (breakdance)“, spun cei de la Hades Records. De aici rezult` [i conceptul din spatele concursurilor: 4 elemente – 4 evenimente. „Concertul Wu-Tang Killa Beez a fost cel mai mare eveniment hiphop desf`[urat vreodat` în România. Noi am încercat s` «alegem» cei mai buni reprezentan]i ai celor 4 elemente [i s` le oferim [ansa de a participa la concertul WTKB [i de a se întâlni fa]` în fa]` cu «albinele uciga[e»“, au explicat reprezentan]ii Hades. Clubul B52 a fost gazda acestor evenimente hip-hop. Primul eveniment – Tagteam Battle Off Da Dome Contest – s-a desf`[urat pe data de 19.01 [i a constat într-un concurs de MC battle, pe echipe de câte doi, în runde de câte 4 minute. Dup` concurs, ai c`rui câ[tig`8 tori au fost Aforic [i Dragonu, a urmat un concert U.S.M [i Interven]ii Lirice. La
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006 Hades Records preia controlul

Hip-hop Groups Contest, desf`[urat în 26.01, au fost înscrise 8 trupe din ]ar`, fiecare „prestând“ câte doua melodii, plus un freestyle pe negativ Wu-Tang, câ[tig`torii desemna]i atât de juriu, cât [i de public, fiind Zombie THC din Alba Iulia. Dup` desf`[urarea de for]e pe ritmuri hip-hop a urmat un concert al trupelor VeritaSaga si KaTaNa.

Graffiti nu pe ziduri, pe hârtie
Cel de-al treilea eveniment – Breakdance Contest – a fost deschis de trupele Dagga [i Cast, [i a continuat cu show-ul celor mai „flexibili“ b-boys din ]ar`. Echipa câ[tig`toare a fost Dynamic Looney Tunes. Ultimul eveniment – DJ Showcase [i Graffiti Sketches Contest – a avut loc în 09.02 [i a avut parte de prezen]a trupelor KST [i Funktastics. Dj-ii [i-au demonstrat talentul în tehnici de scratching, beatjuggling [i drumming, câ[tig`torul, DJ Borac, a fost gazd` la petrecerea de dup` concertul WTKB. Tema concursului de graffiti a fost Wu-Tang, iar concuren]ii [i-au etalat abilit`]ile artistice nu pe ziduri, prin metrou sau tramvai, ci pe coli de desen [i cu ajutorul creioanelor, nu al spray-urilor. Afterparty-ul s-a desf`[urat tot în clubul B52, dar loca]ia a fost ]inut` se-

cret` pîn` în ultimul moment. „A fost primul afterparty dup` 24 de show-uri din cadrul turneului la care membrii Killa Beez s-au urcat pe scen` [i au cîntat al`turi de arti[ti autohtoni”, au explicat membrii staff-ului Hades Records. De[i ideea ini]ial` era ca pe scen` s` urce numai câ[tig`torii concursurilor [i dou` trupe Hades, dup` ce s-au înc`lzit microfoanele, petrecerea s-a dezl`n]uit [i pe scen` au urcat numero[i reprezentan]i ai Hip-hop-ului underground autohton (Axes de la U.S.M., Serafim de la Funktastics, Yolo de la Zale, Vlad Dobrescu de la CTC, Brugner de la BRG, Carbon si Jada de la Pirats Klan). Hades Records nu este la primul eveniment de acest gen, doar c`, de aceast` dat`, reprezentan]ii „brig`zii” Hades au avut parte [i de „sus]inere” interna]ional`. Începând cu anul 2003, Hades Records [i-a surprins mereu fanii [i sus]in`torii prin organizarea de nenum`rate show-uri live în Bucure[ti [i în majoritatea marilor ora[e ale ]`rii, num`rul acestor ajungând în prezent la peste 200. Reprezentan]ii label-ului consider` c`, dup` o perioad` «neagr`» în istoria hip-hop-ului românesc, Hades Records a impulsionat mi[carea rap, reu[ind s` aduc` din nou fanii în cluburi, organizând periodic evenimente în Bucure[ti [i în alte ora[e din ]ar`.

Art`, dincolo de margini

„Things that make the heart beat faster“
Ilinca {CHIOPU
ac`, prin[i în vârtejul cotidian de activit`]i profesionale [i extraprofesionale, a]i mai uitat de lucruri care s` „mi[te“ inima, poate e cazul s` face]i cuno[tin]` cu The Pillow Book (Cartea de c`p`tâi în traducere româneasc`) filmul regizorului Peter Greenaway – cel care a vizitat România, mai exact Delta Dun`rii, chiar în vara anului trecut, fiind invitat special la festivalul interna]ional de film „Anonimul“. Filmul a fost realizat în anul 1996 [i a avut recent premiera la Bucure[ti (tardiv?). O drama-romance cum se spune, o odisee c`rtur`reasc` [i sexual` a unei tinere japoneze, Nagiko (interpretat` de Vivian Wu), în via]a c`reia una dintre cele mai vechi c`r]i ale culturii japoneze se instaureaz` de timpuriu [i care o va determina s`-[i ]in` propria carte de c`p`tâi – jurnal secret, recipient al aventurilor ei amoroase. În afara acestei c`r]i, trei b`rba]i sunt cei care îi vor marca destinul: tat`l – care la împlinirea vârstei de patru ani îi face cadou o felicitare neobi[nuit`: îi scrie pe fa]` geneza omului. Cu aceast` imagine se deschide filmul, împreun` cu textul leitmotiv al filmului: „ Când Dumnezeu a creat primul model de lut, a pictat mai întâi ochii, apoi buzele, apoi sexul. Pe urm` a pictat numele fiec`rei persoane pentru ca aceasta s` nu-l uite. Dac` Dumnezeu era mul]umit de crea]ia sa, aducea modelul la via]` semnându-[i propriul nume”. Acest ritual se înr`d`cineaz` în con[tiin]a lui Nagiko [i va fi o influen]` puternic` asupra vie]ii sale aventuroase (dup` ce fuge dintr-o c`s`to-

D

rie e[uat`, to]i aman]ii pe care [i-i ia, sunt for]a]i s` îndeplineasc` acest ritual.) Al doilea b`rbat important din via]a lui Nagiko este editorul tat`lui s`u care îi public` lucr`rile doar în schimbul unor favoruri sexuale. Tot el este cel care îl va seduce pe al treilea component al triunghiului masculin, Jerome (Ewan McGregor), scriitor european, poliglot, care devine iubitul lui Nagiko [i care o determin` s`-[i înceap` cariera de scriitoare. Nu va mai c`uta aman]i caligrafi, ci ea va fi cea care va scrie pe trupuri. Povestea de dragoste dintre Nagiko [i Jerome se sfâr[e[te a la Shakespeare; încercând s-o determine s`-l ierte pentru tr`dare, Jerome se sinucide. Moartea lui

este geneza a dou` aparente absurdit`]i, care de fapt sunt dou` dovezi de dragoste: dragostea pentru om, dragostea pentru cuvânt. Editorul va face din pielea lui Jerome o carte de care nu mai consimte s` se despart`. Nagiko va trimite emisari la el, care se ofer` pe ei în[i[i împreun` cu c`r]ile scrise pe trupurile lor de c`tre ea, în schimbul c`r]ii neobi[nuite. Lupta va fi strâns`, dar ultima carte, a treisprezecea, “Cartea mor]ilor” va fi câ[tig`toarea dublului trofeu: trupul lui Jerome [i r`zbunarea: moartea editorului. Finalul o aduce în prim plan pe Nagiko în postura de suprem creator: mam`-Dumnezeu, care î[i însemneaz` propria crea]ie a unei iubiri adev`rate. Întreaga poveste este o alegorie despre dragoste – fa]` de om [i fa]` de nobila art` a scrisului, transpus` în imagini fine, adesea neconven]ionale, pline de erotism estetic. Cadrele alb-negru alterneaz` cu cele color, scene onirice se suprapun vie]ii reale, iar dialogurile subtile las` loc imagina]iei spectatorului de a-[i cl`di propria versiune. Se va remarca poate [i un joc perfid: într-un film care are ca tem` centrala dragostea pentru cuvânt, lupta dintre Cuvânt [i Imagine las` loc de câ[tig imaginii, pentru c` la urma urmei ea va impresiona. V` mai spun c` filmul beneficiaz` de o coloan` sonor` deosebit` – cu accente ce amintesc de eterna rela]ie Eros-Thanatos. Dac` v` e dor de lirism, de excentrism estetic, de pu]in fantastic, nu ocoli]i acest film.

Dan Stanca Mut (roman) Cartea Româneasc` (2006)

Alexandru Paleologu Despre lucrurile cu adev`rat importante (edi]ia a III-a) Cartea Româneasc` (2006)

Ana Selejan Tr`darea intelectualilor – Reeducare [i prigoan` Cartea Româneasc` (2006)

9

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Dezbatere

Despre obscenitate
Pentru c` asemenea unor pui de potârniche cu ochii în soare fugim de ea în toate p`r]ile, când evitând-o incon[tient, când îmbr`]i[ând-o clamoros; pentru c`, de[i evitând-o, uneori cu metod`, nu-i cunoa[tem combustiile care ni se infiltreaz` în cotidian mai dihai ca un cal troian; pentru c`, admi]ându-ne-o familiar` [i, drept urmare inofensiv`, ajungem s` pactiz`m cu ea, subminând pe termen lung elanul s`n`tos pe care-l decret`m înc` din [coal`, dorindu-l cu iner]ie longeviv` [i raz` de b`taie cuminte focusat`; pentru c` e cu folos dar [i cu ponos; pentru c` atunci când e cu folos pentru tine, trepaneaz` în cel de lâng` tine; pentru c` atunci când e cu ponos, î]i place, te unge, te ridic` în grad în fa]a ta, de[i te-a r`sturnat implacabil; [i pentru c`, de ce s` nu recunoa[tem, tocmai de aceea pare a fi tentant`, obscenitatea ne va fi tem` de discu]ie pentru acest prim num`r. (I.M.)

Despre o defini]ie dificil`
ste, oare, literatura care prolifereaz` în variante underground [i afi[eaz` sexualitate debordant` o literatur` obscen`? Nici pe departe! Calificând-o astfel, ced`m unei comodit`]i de gândire. Obscenitatea face parte dintre categoriile aparent u[or de identificat, îns` greu de definit. Ceea ce Codul Civil decreteaz` în materie nu ne ajut` prea tare. Nici prezentarea direct` a organelor ru[inoase, nici descrierea precis` a actului copula]iei, nici debitarea unui discurs injurios nu înseamn` obscenitate; or, mai precis, ea poate însemna ocazional câte ceva din toate acestea, f`r` a se suprapune nici uneia dintre asemenea tematici [i nici m`car tuturor la un loc. Obscenitatea transcende gesturile zise „obscene“.

E

Mihai ZAMFIR
nostru etic profund, cel care ne oblig` s` distingem binele de r`u. Oricare apologie a r`ului (direct` sau ascuns`, agresiv` sau discret`, continu` sau îmtâmpl`toare), indiferent de pretextele sub care s-ar ascunde, relev` obscenitatea. În al]i termeni, obscenitate este nu doar plasarea con[tient` a r`ului, ci revendicarea deschis` a unei asemenea pozi]ii. Ca în atâtea alte cazuri, etimologia ne ajut` [i aici. Latinescul obscenus a însemnat la origine „prevestitor de rele“, „purt`tor de ghinion“; termenul se aplica acelor semne care anun]au o nenorocire. De la început, obscenus a fost mesager al nenorocirii, adic` al r`ului. De la începutul începututrilor, semnul obscen a însemnat mai mult decât realitatea palpabil` [i ocazional`. Într-o asemenea perspectiv` – elitist` [i proprie unui num`r restrâns de oameni – modul în care autorit`]ile publice trateaz` obscenitatea se plaseaz` mai degrab` în registrul comic: aten]ia legislatorilor [i m`surile punitive se îndreapt` asupra efectelor, ignorându-se aproape complet cauzele. Se taxeaz` drept „obscene“ circumstan]e pân` la urm` secundare, precum imagini, texte, sunete, tot atâtea efecte deviante ale obscenit`]ii primordiale. fastidioas` [i inutil`. Orice observa]ie pertinent` în contextul dat ar trebui s` plece de la definirea exact` a no]iunii de baz`. În aceast` perspectiv`, constat`m c` majoritatea scriitorilor (mai ales cei tineri) au procedat cu mare naivitate dup` 1990, adic` în momentul când libertatea tiparului a fost câ[tigat`. Exaspera]i de lungii ani ai interdic]iilor, de pruderia stupid` a cenzurii, ei s-au pornit s` dema[te în scris toate tabu-urile lexicale, expresive [i imaginale de pân` atunci. A rezultat, bineîn]eles, o literatur` naiv`, plin` de expresii pân` atunci inutilizabile în scris, dar care acum posedau permis de liber` trecere. Ne-am putut delecta [i înc` ne delect`m cu vocabule [ocante, cu numirile argotice [i populare ale organelor intime, cu înjur`turile în serie. S-au g`sit atunci destui cititori care s` proclame îngrozi]i c` am intrat într-o er` a obscenit`]ii. Despre orice putea fi vorba în aceast` exaltare verbal` – de epatarea burghezului, de exces hormonal, de r`zbunare tardiv`, de defulare verbal` – de orice, numai de obscenitate nu! Ea este mult mai ascuns`, mai perfid` [i mai periculoas`, pentru c` vine de departe, vizeaz` departe [i se întâlne[te rareori într-o literatur` proast`, cum este cea la care am f`cut aluzie mai sus. A fi realmente obscen sau a ataca eficient obscenitatea – iat` dou` întreprinderi dificile, care nu stau la îndemâna oricui; [i în nici un caz la îndemâna celor care traduc scriptic doar o exasperare visceral` [i care sfâr[esc de obicei în chip natural, plictisindu-se ei în[i[i de ceea ce scriu.

Obscenitatea rezid` \n privire
Cum o face? Ea este, cred, un mod de gândire, adic` enun]` o viziune asupra lumii. R`mâne mereu o problem` de perspectiv`. Nu este provocat` prin contemplarea unei imagini consacrate: metonimia primitiv` face pe oamenii supu[i prejudec`]ilor s` cread` c` înf`ptuiesc un act obscen dac` privesc, de exemplu, o femeie pe jum`tate dezbr`cat`; este fals, deoarece obscenitatea rezid` în privirea celui care se uit`, indiferent de obiectul aten]iei lui. Numai în interior se afl` sursa r`ului. Po]i fi obscen privind un obiect ori un simbol religios. Cum ar trebui s` fie privirea obscen`? Ea este cea care lezeaz` sim]ul etic. {i nu e vorba în acest caz de anumite prevederi curen10 te ale codului etic general (prevederi întotdeauna discutabile), ci de sim]ul
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Orice numai obscenitate nu
Dar un om care gânde[te – [i mai ales un autor – nu este legislator [i nu se consider` obligat s` asculte de Codul Civil în scrierile lui. Despre a[a-numita „obscenitate literar`“ s-a discutat îndelung, pentru c` ea reprezint` un subiect inepuizabil. Reluarea unei asemenea discu]ii se transform` într-o dezbatere

Dezbatere

Cerc virtuos
Igor MOCANU

O

bscenitatea poate fi un concept, un fenomen, o stare de fapt, o form` de exprimare, o form` de existen]`, o form`. E interesant c` atunci când se aduce vorba de obscenitate, în mai toate contextele (excep]ie f`când contextul obscen, pentru c` în el diferen]a devine transparent`; s` ne imagin` de exemplu o discu]ie între membrii familiei Thénardier), suntem predispu[i din capul locului s` ni se pun` totodat` la dispozi]ie pachetul de explica]ii ce ]in atât de acest concept cât [i de motivele din care s-a pornit discu]ia. Atunci când cineva pomene[te în vreun fel obscenitatea, pare de la sine în]eles c` acel cineva trebuie s` se [i explice. Cauza este, se-n]elege, viziunea pe care o avem asupra acestui cuvânt, [i mai ales ce înseamn` el pentru noi. Se pare c` obi[nuim s` leg`m obscenitatea de tot ce e mai r`u, de malefic în multitudinea lui de tentacule. Îns` nu e vorba de un r`u absolut, con[tient de propria-i r`utate, pe care s` [i-o asume în mod curent. E un r`u lipsit de demnitate, corcit, castrat, berc. Din familia lui fac parte la[ul, meschinul, arivistul, oportunistul, lingu[itorul, tr`d`torul c`it, adulterinul indecis, cea[nicii ancilari, [i tot felul de picaros corec]i a c`ror sport preferat e strecurarea cozii printre picioare ori serpentinarea limbii de-a dura botului. (Polinomul poate fi variat la infinit, ca ori[ice ecua]ie cu multe necunoscute).

ca subliminat`, a[a încât dialogul relaxat devine impertinent din unghiul cel`lalt de vedere. Exist` cel mult dou` solu]ii pentru ca în aceast` situa]ie dialogul totu[i s` se continue. Fie dai vina pe cineva, adic` legi obscenitatea de cineva anume [i numai de el, evitând astfel perspectiva empatiei interlocutorului cu obscenul, fie ([i aceast` solu]ie deriv` oarecum din prima) propui obscenul ca reper moralizator, îl contemplezi [i te înve]i minte, ca s` n-o p`]e[ti ca el. Se pare c` a[a au stat lucrurile înc` din Antichitate, din moment ce a doua parte a Poeticii lui Aristotel, despre comedie (adic` despre lumea de jos, ignobil`, n`cl`it` în propria mizerie, searb`d`, l`huz`, vie, dar cu ugerii sterpi), a disp`rut în mod misterios chiar de-atunci; iar dintre singurele pagini p`strate, despre tragedie (adic` cealalt` lume, nobil`, curat`), conceptul prim care-]i sare-n ochi este cel de katharsis.

prea mult bine, de preamultX în general, se consider` pasibil de statut zeiesc, iar ace[tia îi urzesc o capcan` a c`rei momeal` este un om cu un destin rostuit ca al primului erou, drept pentru care unul din ei trebuie s` p`r`seasc` fortuit lumea care-i con]ine. Spectatorul antic asista la un asemenea scenariu, se l`sa p`truns de fric` amestecat` cu mil`, [i astfel experimenta efectul de katharsis. Dup` o asemenea [edin]` se sim]ea purificat, mul]uminduse cu propriul mod de via]`, bun, r`u, dar netragic. Spectatorul se înv`]a minte.

Omori anticorpul servindu-te de anticorp
Ast`zi lucrurile stau cu totul diferit, poate chiar pe dos. Unui spectator (post)modern îi poate stârni mai mult` mil`, [i eventual fric`, mai degrab` un personaj ca Socrate, din Norii lui Aristofan, un burghez gentilom, sau chiar un Jupân Dumitrache, un Pristanda, un Trahanache, cu toate idiosincarziile lor. La fel cum nimic mai amuzant nu i-ar p`rea ca o Medee, o Electr`, un Oedip, sau o Fedr`. Mai multe înv`]`minte ar trage dint-o comedie, decât din tragedie. Asta pe de o parte pentru c` nu mai poate fi evitat` empatia în timpul reprezent`rii de comedie, iar pe de alt` parte, a spus-o Eugen Ionescu nu demult, în spatele unei comedii se ascunde o tragedie. Ce r`mâne neschimbat [i din viziunea antic` [i din cea (post)modern` este efectul terapeutic pe care-l are contemplarea unei tragedii asupra spectatorului, fie c` aceasta are forma tragediei clasice, sau a oric`rei comedii. În termeni moderni, acest efect terapeutic este de fapt unul homeopatic. Omori anticorpul servindu-te de anticorp. Injectându-]i zilnic în sânge cantit`]i microFoto: Daniel Cozma

Nu mai poate fi evitat` empatia în timpul reprezent`rii de comedie
Vas`zic` spectatorul unei tragedii se ducea la teatru pentru a-[i mai scutura din când în când lâncezeal` religioas`. Acela[i om asista la reprezenta]ia uneia [i aceia[i piese, ani în [ir, cunoscându-i subiectele mitice pe de rost, pentru a se alege cu înv`]`mintele necesare din p`]aniile eroilor de pe scen`. Destinul unui erou din teatrul antic, ne amintim, este considerat tragic numai atunci când de

O sabie cu mai multe t`i[uri
A[a încât, toat` lumea pare s` fie de acord c` obscenitatea este un subiect controversat, o sabie cu mai multe t`i[uri, o oglind` cu nenum`rate fe]e, [i în tot cazul, nu [tii când te po]i t`ia, iar mai ales nu [tii în care din multele fe]e ale oglinzii te po]i reflecta. Drept urmare atitudinea pe care a adoptat-o fiecare ]ine de un adev`rat balet al pruden]ei [i al circumspec]iei diplomatic gestionat`. Atunci când aduci vorba de obscenitate trebuie neap`rat s`-]i justifici op]iunea. E ca în jocul de copii, când altul arunc` neanun]at un [arpe de plastic p`rând real în cercul unora, iar ace[tia o hu[tesc care [i-ncotro de spaim`. „Nu! Nu e de la sine în]eles c` este o tem` de discu]ie ca oricare alta!“, pare s` fie repli-

11

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Dezbatere
scopice de substan]` toxic`, ajungi s` nu mai po]i fi intoxicat. În via]a de zi cu zi se întâmpl` ceva similar. niciodat` a[a – cuno[ti sfâr[itul, deci te vei opri la timp. În realitate, se poate întâmpla ca între iedul mare c`ruia i s-a spus s` nu deschid` u[a lupului, pentru c` acesta-l va mânca, [i pu[tiul gata s` pun` mâna pe sering`, s` nu fie pic de discrepan]`. Aristotel ar fi g`sit într-un asemenea pu[ti, cu haine ponosite, care-njur` mereu de mam`, [i miroase a clei, un bun personaj pentru comedia antic`, definit` de el. Din p`cate îns` homeopatia, ca s` zicem a[a, necontagioas`, are [i efecte secundare, de partea cealalt` a monezii. Unul din monstruoasele efecte secundare de acest tip este imita]ia. Spectatorul nu se distan]eaz` de personajul b`tut de soart`, ci r`mâne identificat cu el, ulterior imitându-l. (Acesta este adev`ratul sens al tragediei.) Aici s-ar cere paragraful de gra]ie, o fraz`-dou` care s` propun` solu]ia grandioas`, care s` izb`veasc` lumea de orori, nu? Când obscenitatea este asumat`, p`truns` de con[tiin]a de sine, când drogatul [tie c` e drogat [i nu poate face nimic, [i prostituata – prostituat`, se cheam` c` avem de aface cu un caz clinic, care nu mai e obscen, [i care are estetica lui, [i s-ar cere tratat. Adev`rata obscenitate este clocit` acolo unde s`l`[luie[te perfidia, poltroneria, unde drogatul este minicinos, [i târfa-[i exhib` o pretins` centur` de castitate. Aceasta este adev`rata obscenitate, adev`ra]ii Arnoteni, care, mâncând de sub ei vor sfâr[i prin a se otr`vi, [i prin urmare nici m`car nu merit` s` fie lua]i în serios, a[a c` vom da cu m`tura peste ei de dou-trei ori.

Avem de-a face cu un caz clinic care nu mai e obscen
Ajungem aici în punctul de unde l`sasem balt` discu]ia despre obscenitate. Spuneam c` se poate vorbi de ea fie punându-i-o cuiva în cârc`, fie invocându-i efectul homeopatic. „Într-adev`r“, am spune noi, „e foarte u[or s` nu ajungi dependent de droguri, privind zilnic la televizor parada hororilor prin care trec droga]ii din cauza supradozelor.“ Deschizi televizorul, î]i administrezi o doz` de [tiri despre violuri, bandi]i, tâlh`rii, omoruri, vezi cum au p`]it-o al]ii [i, u[urat, î]i spui c` tu nu vei ajunge

Libertate, egalitate, obscenitate
Mihai MANDACHE

F

acem ce facem [i pân` la urm` tot despre Andreea Marin [i Adi de Vito ne apuc`m s` scriem. Eliti[ti sau populi[ti, anonimi sau celebri, to]i redactorii, moderatorii [i anali[tii reali sau închipui]i ai ]`rii m`nânc` o pâine bun` r`scolind prin resturile r`mase de la ultimul dezm`] monden sau de la nunta fiicei cine [tie c`rui duce al manelelor. Presa de scandal are, cel pu]in, scuza c` asta e îndeletnicirea ei de c`p`tâi [i c` n-ar putea s` scrie despre altceva, fiindc` atunci n-ar mai fi pres` de scandal. În schimb, atitudinea presei culturale e cam dubioas`. De[i nu preget` s` scrie articole vitriolante în care î[i afirm` ata[amentul fa]` de valorile adev`ratei culturi, purt`torii de condei de la revistele cu preten]ii par cel pu]in la fel de obseda]i de fufe [i de fotbali[ti ca [i colegii lor de la „Libertatea“. Dau în Andreea Marin, îl desfiin]eaz` pe Gigi Becali, dar ar putea, oare, s` reziste m`car un num`r f`r` s`-i pomeneasc`?

audio-vizual`, ba înc` cer [i supliment! Ve]i spune, probabil, c` masele trebuie educate; se prea poate, dar n-ave]i decât s` le educa]i voi. Mie nu mi se pare c` un sculer-matri]er trebuie s` asculte Beethoven sau c` o precupea]` o s`-[i rateze în mod iremediabil educa]ia spiritual` dac` nu cite[te eseurile lui Montaigne.

Gu]` c’est moi!
Obscenitatea e un fel de bau-bau pe care îl mai scoate din când în când la înaintare „o anumit` parte a presei“ (calde mul]umiri tov. Iliescu pentru aceast` formulare). Dac` ]i-e lene s` scrii o analiz` serioas` sau e[ti prea la[ ca s` te ocupi de probleme reale precum corup]ia, po]i s` te sco]i oricând cu un articol alarmist despre obscenitate. Eu, unul, cred c` jurnali[tii serio[i ar trebui s` g`seasc` [i altceva mai bun de f`cut decât s` se r`zboiasc` cu sânii Rocsanei Marcu. A[a-zisa obscenitate public` face parte din farmecul nostru ca na]ie. Inventivi cum ne [tim, am ajuns s-o aducem pân` în pragul sublimului. Oricine poate fi prost, arogant [i analfabet, dar ca s` emi]i o propozi]ie de 5 cuvinte cu 6 gre[eli de gramatic` î]i trebuie geniu. Manelistul, atacantul cu fi]e, b`iatul de b`iat sunt mai mult decât ni[te simple tipuri. Ei surprind în fiin]ele lor de carne, oase [i br`]`ri de aur îns`[i esen]a identit`]ii române[ti pe care ne chinuim de-atâta vreme s-o exprim`m. Gu]` c’est moi!

Cânt`re]e despuiate, fotbali[ti lovi]i de afazie
În fond, presa „respectabil`“ nu face altceva decât s` m`reasc` popularitatea personajelor respective. Scriind despre Gigi Becali, îi faci jocul, indiferent dac` îl vorbe[ti de bine sau de r`u. {i ce rost are s`-i comp`time[ti pe bie]ii oameni 12 care sunt îndobitoci]i de emisiunile lui Dan Negru, atâta vreme cât oamenii resELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

pectivi oricum nu citesc revista în care le plângi tu de mil`? Nepre]ui]ii no[tri anali[ti ar trebui s` fie ferici]i c` pe scena public` româneasc` mi[un` atâtea personaje pitore[ti, care ne ofer` tuturor satisfac]ia c` exist` [i oameni mai pro[ti, mai ignoran]i [i mai nesim]i]i decât noi. Ce neam face dac` într-o bun` diminea]` neam trezi f`r` cânt`re]e despuiate, f`r` fotbali[ti lovi]i de afazie [i f`r` so]i care î[i rezolv` problemele conjugale cu toporul? Pe cine am mai condamna din amvonul înaltei noastre ]inute morale, cine ne-ar mai face s` ne sim]im superiori, cui am mai da lec]ii de dic]ie? Pentru adev`ra]ii ei destinatari, obscenitatea public` nu pare s` fie deloc o problem`. Masele (n-am vrut s` zic „gloata“ sau „turma“, c` nu-i frumos) înghit cu pl`cere orice li se vars` în troaca

Dezbatere

Despre obscenitatea arti[tilor
R`zvan Mihai N~STASE
ntrebarea de la care am pornit este una foarte simpl`, dar în acela[i timp în[el`toare: cum poate fi un artist obscen? E riscant s` c`ut`m obscenul în art` în acele situa]ii care în via]a de zi cu zi ar trece drept obscene. Când un scriitor înjur` prin intermediul unui personaj, el nu poate fi nicidecum pus al`turi de, s` zicem, spectatorul nervos de pe stadion care scuip` simultan semin]e [i abjec]ii în jur. Un nud din pictur`, sculptur` sau cinema nu e similar cu ipostazele sumare [i îndoielnice ale atâtor persoane cât se poate de vii [i de reale, peste care d`m când deschidem televizorul, sau paginile unor ziare sau când pur [i simplu privim în preajm`. F`r` a mai insista cu exemplele: artistul poate prelua din lumea real` absolut orice, inclusiv obscenul, transformându-l în art`. Obscenitatea artistului nu trebuie a[adar c`utat` la acest nivel. Nu de pu]ine ori, pentru a pricepe cum func]ioneaz` arta, pentru a-i în]elege mecanismele interne, ocoli[urile [i scopul, pe cât de nobil pe atât de inexistent, e nevoie s` apel`m la compara]ii [i metafore.

Î

S` ne imagin`m de pild` un buc`tar. Acesta, folosind ingrediente la îndemâna oricui, alc`tuie[te ni[te feluri de mâncare pe care nici o gospodin` cumsecade, cu f`c`le] [i [or]ule] n-ar fi în stare s` le comit`. Las la o parte faptul c` mânc`rurile ie[ite din mâinile buc`tarului au un aspect deosebit, un gust minunat [i nu ]in câtu[i de pu]in de foame. Ce mai conteaz`?

Autoreproduceri monstruoase
Artistul e un astfel de buc`tar. Produce mai întâi felul de mâncare nr 1 care respect` întru totul calit`]ile în[irate mai sus [i câ[tig` rapid aprecierea degust`torilor. Urmeaz` felul de mâncare nr 2. Delicios [i divin. Apoi felul nr 3. Triumf`tor [i teribil de tasty. {i a[a mai departe. Cu fiecare fel de mâncare scos la iveal` buc`tarul cre[te în ochii lumii [i în ochii lui pân` ajunge la o faz` de orbire [i de autosatisfac]ie absolut` cînd, în loc s` g`teasc` felul cu nr n+1, revine la mâncarea nr 1. Asta înc` n-ar fi o mare problem`, numai c` buc`tarul vede în cea mai recent` crea]ie gastro-

nomic` a sa ceva complet nou când, de fapt, nu e, iar mâncarea nu mai e nici la fel de reu[it` ca prima oar`. Din acest moment tot ce face buc`tarul este s` scoat` de la sertar re]ete mai vechi [i s` le g`teasc` mult mai prost decât la început, pretinzând totodat` c` pl`smuie[te capodopere care trebuie apreciate ca atare. Din acest moment buc`tarul (deci artistul) devine cu adev`rat obscen. C` accept`m sau nu ideea puterii de crea]ie limitate, cert este c` vine o vreme în via]a oric`rui artist când nu mai poate produce opere valabile. Muza îi pleac` la plimbare [i bietul om începe s` se multiplice pe sine, s`-[i rescrie/refac` opera de pân` atunci. Un artist ajuns în acest impas nu are de ce s` fie blamat. Unii îns` nu realizeaz` situa]ia în care se afl` [i continu` s` se ia în serios. Foarte în serios. Tocmai în asta const` obscenitatea arti[tilor. Nefiind în stare s` mai creeze ceva valabil, se autoreproduc monstrous. Crea]iile lor astfel rezultate nu sunt altceva decât ni[te caricaturi ale operelor precedente care pun în primejdie chiar receptarea pozitiv` a originalelor pe care le maimu]`resc.

Scrisuri
Dragi cititori mai tineri decât mine, Vreau s` v` transmit un mesaj optimist. Dac` v` sim]i]i câteodat` cople[i]i de lucruri obscene care r`sar acolo unde te-ai a[tepta mai pu]in [i vi se face goose-flesh [i v` vine s` alerga]i înapoi acas` unde mama s` v` aduc` un pahar cu lapte, dac` suferi]i c` nu le pute]i r`spunde seniorilor obsceni a[a cum s-ar cuveni, dac` v` sim]i]i neajutora]i [i prostu]i [i blegu]i în fa]a valurilor de obscenitate care se revars` dinspre job-urile voastre sau dinspre grupurile [i coteriile literare sau dinspre televizor sau de pe strad` [i din autobuz, vreau s` v` spun c` nu va fi mereu a[a. Obscenitatea va r`mâne acolo, dar voi ve]i deveni tot mai puternici în lupta cu ea. O s` vede]i... Cu fiecare an care trece, începând din facultate [i pân` pe la treizeci de ani, instrumentele de autoap`rare împotriva obscenit`]ii se ascut. Îmi amintesc perfect: eram în anul întâi [i un profesor obscen mi-a transmis printr-un asistent al s`u [i mai obscen un mesaj de-o obscenitate greu de reprodus. F`r` nici un cuvânt ru[inos, f`r` nici o ie[ire din norma gramatical` [i nici din codul bunelor maniere. Nu [tiu cum am reu[it, aproape f`r` s` m` enervez, s` nu spun nimic [i doar s` întrerup pur [i simplu orice fel de colaborare cu acel cerc de oameni. Profesorul respectiv nu mai e în facultate. Credeam c-am uitat episodul, dar mi-a venit în

minte precis, clar ca o fotografie, în momentul în care mi-a]i pomenit tema revistei voastre... De atunci au trecut exact zece ani. Mi s-au mai întâmplat nenum`rate lucruri de acest fel. E adev`rat, nimic brutal, nimic categoric. Intelectualii sunt în general oameni care [tiu s` împacheteze lucururile. Cea mai obscen` situa]ie: un personaj obscen el însu[i, strigând la mine s`-mi cer iertare pentru nu [tiu ce opinie legat` de Uniunea Scriitorilor. Asta se întâmpla acum vreo trei ani. Alt` situa]ie obscen`: un intelectual de elit` scriind despre mine c` a[ face parte dintr-un complot condus de un poet un pic penibil. Mai vre]i? N-are rost, sunt lucruri cu care v` ve]i întâlni, într-o form` sau alta, dac` alege]i o via]` activ` [i public`, dac` nu v` ve]i închide în dosul unor situa]ii c`ldicele [i anonime. Când începi s` râzi de toate situa]iile astea obscene, maturitatea a [i sosit, cu chipul ei lini[tit [i precis. {i cu ea [tiin]a de a r`spunde t`ios, de a nu l`sa vorbele neterminate, de a zâmbi sub]ire [i vid, de a t`cea mai mult, [tiin]a de a închide u[ile încet în urma ta... [i de a deschide cu un gest ferm [i netremurat, altele, pân` la ultima. Dragi cititori mai tineri decât mine, Obscenitatea care v` intoxic` uneori vie]ile va fi învins` de timp. De voi în[iv`, de anii care trec încet, [i apoi tot mai repede, între 20 [i 30 [i mai departe. Succes, Lumini]a MARCU

13

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Dezbatere

Eliterebelle în dialog cu Cristi Puiu
Obscenitatea pe pelicul`. Societatea româneasc` din filmele lui Cristi Puiu intens contemporan` e impregnat` de o obscenitate neevident`, care nu-[i cere drepturile, dar e ca o a doua natur` a lumii din ecran. Medici corup]i [i sictiri]i, g`[ti de cartier abrutizate [i [pag` ca o cutum` bine înfipt` \n solul autohton – sunt fa]ete ale obscenit`]ii sociale. Ne-am dus s`-l rug`m pe Cristi Puiu s` spun` [i textual ce a spus cinematic, [i nu numai c` ne-a spus, dar a fost atât de generos \ncât s` fac` [i o binevenit` discu]ie meta, cum st` bine unui interviu \ntre arti[ti p` bune.
rupajul nostru tematic exploreaz` obscenitatea [i temele ei. Ce-]i spune acest subiect? Cum crezi c` se manifest` obscenitatea? Exist` o defini]ie standardizat` a obscenit`]ii? Nu m-am gândit niciodat` s` definesc obscenitatea. Cred c` sunt într-o oarecare m`sur` victima unei boli profesionale. Când faci film, când scrii scenarii, inventezi pove[ti, atunci cotuaiezi obscenitatea [i situa]iile ei extreme. E greu s` imaginezi o fic]iune, o poveste valabil` dramaturgic f`r` un conflict. De foarte multe ori obscenitatea te ajut`. E destul de confortabil pentru un dramaturg s`-[i pun` personajele în tot felul de situa]ii delicate, ca de aici s` extrag` tensiuni, iar obscenitatea ajut`. Spre exmplu, când am f`cut Marfa [i Banii, exista interesul `sta pentru restituirea înjur`turii. În filmele române[ti se înjur` foarte prost. Oamenii în general sunt jena]i, constipa]i, crispa]i. Exist` o tensiune în spa]iul românesc care ne face s` fim extrem de provinciali. Drept urmare filmul a beneficiat de o promovare execrabil`. S-a spus despre el c` e obscen. Ni[te oameni care vin de la periferia societ`]ii vorbesc limba pe care o vorbesc, iar ei voiau ca ace[tia s` vorbeasc` precum \n Shakespeare, ca la Academia Francez`. Or, asta nu se putea, pentru c` ar fi însemnat s` fiu necinstit fa]` de mine [i fa]` de lumea din care provin. Atunci am fost interesat s` restitui înjur`tura. E clar c` în Marfa [i banii nu e doar miza limbajului, e [i miza unui fenomen din via]a noastr` public`… Da, dar el a fost promovat de o a[a manier` încât s-a pus accentul pe limbaj… Era cel mai facil aspect de remarcat… 14 Da, da [tii cum doare când e[ti implicat? Mai ales c` aveam doar dou`
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

G

cópii pentru întreaga ]ar`, care nu puteau fi folosite pe larg [i se puteau uza foarte repede din cauza utilajului prost de la noi. De fapt au vrut s`-l interzic`. Dar nu au putut pentru c` filmul fusese selec]ionat la Cannes. Exista totu[i un soi

Puterea de decizie apar]inea altora, care au vrut s`-l interzic`. Asta a fost rela]ia pe care am avut-o eu cu obscenitatea, obscenitatea care-mi era imputat`.

de rezerv`, de recul, pentru c`, proiectul primind finan]are în ’99, în intervalul schimb`rilor politice când exista un fel de libertate, disponibilitate de a accepta o alt` viziune. Oamenii oricum erau cât de cât schimba]i. Puterea de decizie apar]inea altora, care au vrut s`-l interzic`. Asta a fost rela]ia pe care am avut-o eu cu obscenitatea, obscenitatea care-mi era imputat`. Se lucreaz` mult la scenarii pentru a reda apropierea de realitate? Am repetat patru s`pt`mâni înainte, pe aleele [i str`du]ele de la B`neasa. Ne e foarte greu, pentru c` în momentul în care faci film de genul `sta trebuie s` speculezi la maxim coteul voyeur al camerei de filmat. Filmul, dac` exist`, e pentru c` satisface voyeurismul din noi. Dac` vrei s` induci spectatorului sentimentul empatiei, c` povestea se întâmpl` sub ochii lui, acolo se na[te [i se articuleaz`, c` nu e nimic contraf`cut, c` nu este o mizanscen`, atunci ape[i pedala asta a

Dezbatere
filmului realist. A[a apare un conflict în actor care trebuie s` fac` abstrac]ie de camer`, [i asta-l face s` recurg` la atribute care îi sunt propii lui, actorului, nu neap`rat personajului. Trebuie s` se expun`…

Filmografie
Moartea domnului L`z`rescu (2005) – regizor, scenarist Un cartu[ de kent [i un pachet de cafea (2004) – regizor, scenarist – Festivalul interna]ional de film din Berlin (2004) – Cel mai bun film de scurt metraj – Festivalul interna]ional de film din Berlin (2004) – Ursul de Aur, nominalizat Niki Ardelean Colonel în rezerv` (2003) – scenarist Marfa [i banii (2001) – regizor, scenarist film tradi]ional. Acolo totul trebuie s` fie bine ambalat, s` curg` limpede, ca un film f`cut de studio, de MGM, curat de la un cap`t la altul, s` nu-]i perturbe percep]ia. Aici ajungem la un nivel foarte subtil al obscenit`]ii, acolo unde ea nici m`car nu mai e perceput` ca atare. În cinematografie, e nivelul `la la care, oamenii ducându-se la un film care se cheam` Amélie, [i ies de-acolo senini, plutind pe nori, [i nu-[i dau seama c` au fost manipula]i. Prin declan[area senza]iilor primare? Da. {i acest Amélie e unul din vârfurile obscenit`]ii.

Detaliile se adun` continuu, tu trebuie s` fii foarte mobil cu camera ta de 16mm
Documentarismul, filmarea în timp real, cu camera în mân` ajut` la efectul de real? Da. E ca un show care puncteaz` existen]a, un anumit tip de punere în imagine, specific` jurnalelor televizate. Foarte multe reportaje sunt f`cute cu camera purtat`. Trebuie s` fii mobil. Dac` apare ceva în dreapta ori stânga, tu s` faci un zoom pe mâna care ]ine cu]itul înfipt în pre[edintele Senatului. Crescu]i cu televizorul în cas`, avem obi[nuin]a camerei purtate, suprapuse peste adev`r. Ca-n documentarele f`cute în stilul cinemadirect, în care realitatea este vânat`. Detaliile se adun` continuu, tu trebuie s` fii foarte mobil cu camera ta de 16mm. De fapt asta a dat na[tere unui anumit tip de scriitur` vizual`. Mi-e foarte greu s`-mi imaginez ce-ar da un dezacord între tipul `sta de filmare [i un joc bressonian al actorilor, de[i, you never know, s-ar putea s` ias` bine… Exist` regizori care merg pe redarea metaforic` a unor teme nu mai pu]in obscene. E foarte delicat s` operezi cu metafore, s` construie[ti o metafor` cinematografic` just`. {i când o faci trebuie s-o ascunzi atât de bine încât spectatorul s-o decopere la a zecea vizionare. Imaginea filmat` este perisabil`, o rud` mobil` a fotografiei care te trimite în mod constant înapoi la fotografie [i la faptul c` aparatul înregistreaz` „adev`rul“. Deci totu[i nu func]ioneaz` ca-n via]`, cadre succesive? Dac` vrei. În via]` ai doar un cadru, atât. Dac` ai de restituit o imagine în continuitate relativ`, obligat fiind s` mi[ti camera de la unul la altul, ca-ntr-un documentar, pentru a putea prinde tot, pierzând multe lucruri. Imaginile mai trebuie racordate, legate una de alta. Cassavetes nu ]ine seama de asta, [i de multe ori camera cadreaz` la întâmplare. Un alt lucru de care nu ]ine seama este leg`tura pe sunet. La fiecare t`ietur` sare sunetul, ceea ce nu se întâmpl` într-un

Trebuie s` admitem c` obscenitatea, sau, dac` vrei, un asemenea tip de discurs face parte inevitabil din discursul mare asupra vie]ii publice, [.a. Discursul cinematografic, de pild`, î[i asum` aluziile, sau exprimarea direct` a obscenit`]ii? Pentru mine e foarte tentant`, cu cât situa]iile sunt mai penibile [i mai greu de traversat, cu cât sunt mai inextricabile, cu atât sunt mai atr`g`toare. Exist` îns`, mai ales în cinematografie, un anumit tip de atitudine obscen` care este a autorului [i nu mai este a cineastului. {i asta se vede-n multe filme, în cele mai multe.

E un fel de a striga „cump`ra-]i-m`!“
E o tendin]`? În literatur`, de exemplu, se spune c` este. Eu nu mai vorbesc acum de limbaj. Pentru c` limbajul e mai degrab` o parad`, un soi de provocare, ca în cazul romanului B`g`u. Bine, dar literatura e în parte limbaj… Nu e vorba numai despre limbaj. Eu nu m-am putut apropia de cartea aia pentru c` era scris` de o gagic`… E[ti misogin? Nu sunt misogin deloc. P`i, dac` spui c` nu ai citit-o pentru c` era scris` de o gagic`… Am [i eu o imagine despre femeie. Titlul suna foarte r`u. De ce s-ar fi chemat B`g`u? (continuare în pagina 24)

15

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Dezbatere

Corp [i corpora]ie
Ruxandra ANA

V

rei s` scapi de sistem [i dai de mama sistemului. Cel pu]in a[a mi s-a întâmplat mie, [i m-am trezit c` în câmpul muncii nu e chiar a[a de simplu cum pare, [i dac` aveam o b`nuial` c` trebuie s` te responsabilizezi & maturizezi, nu mi-ar fi trecut prin cap, înainte s` fiu pus` în fa]a faptului împlinit, c` ajungi s` te reinventezi la nivel lingvistic. La corpora]ie se fac asump]ii [i se targeteaz` publicul, se trimit press releas-uri în care se anun]` c` directorii au comis c` implementeaz` o cre[tere economic` pân` la urm`toarea financial expertise. Nu se fac [edin]e, se fac meeting-uri de diminea]` pân` se face ora de lunch [i atunci se discut` planurile & rezerv`rile pentru dinner. Dar se poate întâmpla ca, din lips` de timp, varianta mai comod` [i mai rapid` (în vederea eficientiz`rii produc]iei) s` fie lunch la cafeteria, cu avantajul c` po]i salva ceva pentru mai târziu, cînd, cu task-urile rezolvate în mare parte, po]i lua un coffee-break scurt. La corpora]ie nu întârzie nimeni, c` e tot un fel de fabric`, numa’ c` în loc de fi[` de pontaj s-au inventat cartelele magnetice [i toat` lumea [tie când vii când pleci unde te-ai dus [i ce-ai f`cut [i cât ai stat. {i eu [tiu foarte bine c` e against company policy s` întârzii, da’ parc` am vreo vin` c` nu aud ceasul, c` apa cald` e prea rece diminea]a devreme, c` dau cafeaua în foc sau c` nu m` pot hot`rî cu ce s` m` îmbrac? M` strecor discret pe u[a întreprinderii, de parc` acum mai conteaz`, deschid, mailul chiaun`, aproape înghe]at` [i

cu flutura[i în stomac ([i de data asta nu sunt din `ia de îndr`gosteal`, sunt mai degrab` ca `ia pe care îi aveam, cînd eram ceva mai tân`r`, înainte de teza la mate). „Drag` Ruxi, din câte [tiu eu, programul vostru este de la 8.30 la 13.30, respectiv de la 13.00 la 18.00, jum`tate de or` fiind overlapping pentru handover. Acest program trebuie respectat cu stricte]e. Dac` într-o zi nu pute]i ajunge, v` rog s` anun]a]i ca s` putem organiza un replacement“. Handover sun` ca sleepover sau ca hangover (intuiesc totu[i c` nu la asta se refer`, c` astea nu sunt cuvinte din the new corporate culture*), habar nu am ce e un overlapping [i m` întreb dac` e în fi[a postului, pardon, în job description file, [i dac` am semnat c` fac asta în fiecare zi, cât despre replacement – m` simt cumva m`gulit`. Îmi [i imaginez corpora]ia în stare de

alert`, dup` ce sun într-o diminea]` s` spun c` nu ajung la timp (c` nu [tiu cu ce s` m` îmbrac sau c` nu mai am fixativ [i cu p`rul în halul `sta nu ies din cas`), [i un top priority meeting, c` doar replacementul trebuie organizat, nu e a[a, la voia întâmpl`rii, [i în nici un caz f`r` management al situa]iilor de criz`. Am îns` o b`nuial` c` scopul nu era s` m` simt m`gulit`, [i, oricum, m-am pierdut dupa hangover. Handover. Problemele [i priorit`]ile corporatiste ]in de o realitate (lingvistic`) aparte, care face sens numai pentru insideri & outsources (≠outsideri): exist` issues, projects to be approved, to do lists, suppliers [i orders. La corpora]ie ]inuta nu poate fi altfel decât office, [i exist` un dress code care trebuie respectat cu stricte]e, c` altfel imaginea companiei are de suferit. Dar [i mai damaging e s` folose[ti cuvintele cu p cu m [i cu f ([i or mai fi cîteva, dar pe moment îmi scap`), c` una e corpul [i alta corpora]ia. Încercase, mai demult, [i bunica mea s` m` conving` c` parc` nu-mi st` bine s` vorbesc a[a, c` feti]a ei înjur` ca un birjar [i c` unde am mai vazut io domni[oare cu gura a[a spurcat`, c` se sup`r` r`u de tot pe mine, dar am a[a, un feeling (!) c`, nici dac` a[ reasigura-o c` voi face un assessment al limbajului [i c` voi lua toate m`surile pentru un improvement de maxim` necesitate al strategiilor comunica]ionale nu i-ar pl`cea mai tare.
* www.fotosearch.com/image100/new-corporateculture/

Frustra]ii de pe stadioane
Cristian CERCEL
` tot întreb cine se mai duce ast`zi pe stadioane. Cine sunt indivizii care formeaz` a[a-zisele „galerii“, care url` din to]i bojocii tot soiul de lozinci care mai de care mai infantil-tembeloide, care, nu în ultimul rând, se reg`sesc în identitatea unei echipe. Sau, parafrazându-l pe Montesquieu, cum se poate s` fii stelist? Ori rapidist, ori dinamovist, ori ce vre]i voi? 16 ({i, dac` tot exist` steli[ti, rapidi[ti, dinamovi[ti [i a[a mai departe, exist`
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

M

oare [i un „stelism“, un „rapidism“, un „dinamovism“? Sau ce zice]i de un titlu de carte precum „Sentimentul dinamovist al fiin]ei“?).

De la „Hai Steaua!“ la „Muie Dinamo!“
În sfâr[it, s` nu divaghez prea mult. C` se duce omul pe stadion s` vad` un meci de fotbal, o competi]ie practic între dou` echipe, o încrâncenare sportiv` ce

implic` în mod evident o anumit` pasiune nu e câtu[i de pu]in nociv. Nu faptul în sine adic`. Dar cum ajungi de la „Hai Steaua“ la „Muie Dinamo“? Mai ales când, s` zicem, joac` Steaua cu O]elul Gala]i. Iat` o enigm` de nerezolvat pentru mine. O dat` ajuns în tribunele unui stadion de fotbal, te treze[ti în fa]a unei apeten]e extraordinare pentru sexul oral. Portarul degajeaz` mingea [i corul suporterilor echipei adverse url` înfierbântat [i, în acela[i timp, extraordinar de mul]umit de sine: „Sugi pula!“. Ceea ce mie îmi na[te o serie de întreb`ri. Oamenilor `stora chiar le surâde ideea ca, s` zicem, Hamutovski (sau gândi]i-v`

Dezbatere
la Stelea, c` e mai cunoscut) s` le fac` o fela]ie? Sunt to]i, în sinea lor, homosexuali activi? Nu ar fi nimic r`u în asta, doar c` nu mi-i prea imaginez mar[ând ferici]i pe la vreun Gay Parade. Poate c`, într-o societate, e adev`rat, prea conservatoare (cel pu]in pentru gustul meu) ace[ti indivizi nu g`sesc curajul de a-[i afirma propria identitate decât în grup, acolo unde personalitatea proprie devine indistinct` în cadrul unui spirit gregar. E o posibilitate, zic eu, demn` de luat în seam`. Sau poate c` e vorba pur [i simplu de o via]` sexual` foarte frustrant`. Incapabili s` dea o muie ca lumea acas`, ejaculatori precoce, indivizi pentru care sexul e subiect de l`udat în fa]a „tovar`[ilor“ ([i, implicit, de fabulat nevoie mare ori de înghi]it în sec [i gata) se strâng to]i pe stadion [i î[i rostesc în gura mare amarul, lini[tindu-se astfel, m`car pentru moment. zant pe la cinci diminea]a, ca s` nu mai zic c` Ioana B`g`u e o doamn`, ce pula ei. Dar nu [tiu cum se face, în astfel de cazuri sun` parc` mai simpatic. Oi fi eu subiectiv. Dar când m` uit la cei de pe stadioane, m` conving c` obscenitatea vine la pachet. Gustului pentru cuvinte triviale rostite i s-a ad`ugat probabil, ca bonus, figura tâmp` [i disperat`, râsul hahaleric [i imbecil, urletul grotesc [i tembel, zbenguitul s`lbatic [i inept. Nu pot decât s` le doresc s`-[i satisfac` unii altora nevoile fela]ionale, într-o uria[` orgie a membrilor tuturor galeriilor din ]ar`. Eu unul nu m` mai uit la fotbal deloc. Prefer gimnastica [i pe C`t`lina Ponor.

Obscenitatea vine la pachet
Rostirea în draci a cuvântului „pul`“ de care academicienii no[tri se feresc nevoie mare, neintroducându-l în DEX care e probabil un soi de dic]ionar elitist, al unei limbi române prea pure ca s` accepte astfel de cuvinte obscene, este o caracteristic` evident` a stadioanelor române[ti. Ce-i drept, [i Parazi]ii ne-o b`gaser` într-un refren care e în mod invariabil teribil de amu-

Arta de a simula durerea
Andrei Silviu OPREA
a ora actual`, cam tot ce se întâmpl` pe un stadion de fotbal din România poate fi catalogat ca fiind „obscen“: de la repertoriul galeriilor pân` la iarba de gazon c`lcat` în picioare de crampoanele fotbali[tilor. Când un juc`tor str`in ajunge la o echip` de club româneasc` (indiferent în ce divizie ar ateriza), primele cuvinte pe care binevoitorii s`i colegi încearc` s`-l înve]e sunt cele care denumesc organele genitale. „Dac` le [tie p-astea e suficient. Astea e baza“ argumenta, nu de mult, un juc`tor de divizia C, care a luat sub aripa-i ocrotitoare un pu[tan venit tocmai din Hong-Kong.

L

Spectacolul patetic al agoniei p`r]ii „v`t`mate corporal“
Îns` nimic nu mi se pare mai obscen decât felul în care un juc`tor de fotbal încearc` s` p`c`leasc` fotbalul. Când vine vorba de pl`cerea [i [tiin]a de a simula un fault, fotbalistul profesionist e maestru de ceremonii. Nu c` ar fi urmat vreun curs de perfec]ionare prin str`in`t`]uri, dar pentru orice „actor” care se respect`, asemenea deprinderi sunt vitale în economia unui meci. Tiparul unei faze în care avem simularea unei interven]ii brutale asupra unui adversar a devenit deja subiect de licen]` la ANEFS: un simplu fault de joc, care nu anun]a nimic serios, fluierul arbitrului de centru [i…stupoare…spectacolul patetic oferit de agonia p`r]ii „v`t`mate corporal“, aflat` parc` în

chinurile facerii. Fura]i de rapiditatea evenimentelor, ini]ial, tindem s`-i d`m dreptate p`r]ii agresate; la urma urmei, a fost destul de conving`tor: un plonjon spectaculos, demn de toat` invidia unui medaliat cu aur olimpic la s`rituri de la trambulin`, urmat de un icnet ca-n filmele cu Buffy (spaima vampirilor). Agresatul nostru puncteaz` la capitolul „impresie artistic`“ în ochii reporterilor [i ai suporterilor, de parc` blitz-urile aparatelor foto ar atenua [ocul c`z`turii. Ca de obicei, gestul îi este îndelung ova]ionat prin tradi]ionalul cor de fluier`turi [i vorbe care fac obiectul de amenzi al CNA-ului, manifest`ri muncitore[ti care r`coresc spiritele înfierbântate a trei sferturi de peluz` [i jum`tate de tribun` oficial`. În fine, la gesturile disperate ale „centralului”, oripilat de acustica bocetului, flancat de brancardieri [i de medicul echipei, victima este evacuat`. La marginea terenului are loc o nou` parodie: pu]in chelen cu efect calmant-iritant aplicat cu mult` grij` pe luciul ap`r`torii, un strop de ap` rece aruncat pe fa]` [i… minune… membrul afectat func]ioneaz` din nou la parametri normali.

Durerea savurat` din plin
De amorul artei, eroul nostru reintr` în joc, dornic s`-[i repete isprava de îndat` ce o nou` ocazie i se va oferi. De data aceasta îns`, mai vechea sa cuno[tin]`, care se alesese cu un carto-

na[ galben în urma presupusului fault, la o înv`lm`[eal` în careu, din pur` simpatie îi aplic` [treng`re[te un cot în plin` figur`, dereglându-i sistemul de orientare în spa]iu. Ce p`cat îns`; arbitrul nu vede, faza trece neobservat` [i Stan P`]itul solicit` din nou interven]ia brancardierilor. Istoria se repet`, cu o mic` excep]ie îns`: el nu mai simuleaz` durerea, ci o savureaz` din 17 plin. De, riscurile meseriei!
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Dezbatere

Diversitatea subcultural`
Miruna COVACI
imbajul vulgar înc` este perceput, dup` p`rerea mea, drept ceva josnic, nedemn [i într-o oarecare m`sur` lipsit de importan]` [i relevan]` pentru a face subiectul unor studii sociale sau culturale (atunci când se poate vorbi, cu mult mai mult` demnitate [i pace sufleteasc`, despre cooperare cultural` european`, patrimoniu [i arte clasice, s`r`cie [i [omaj). Aceast` reticen]` sau oarecare ru[inare în fa]a temei se resimte în egal` m`sur` din partea opiniei publice [i a mediilor intelectuale. Înjur`turile, injuriile, expresiile vulgare – c`ci despre ele vorbesc – sunt privite drept simboluri ale grupurilor needucate, ale tinerilor teribili[ti, ale muzicii de mâna a doua, ale p`turilor necivilizate ale societ`]ii. Prin urmare, sunt interpretate drept ceva neesen]ial, temporar sau carcateristic unor segmente restrânse. Fie la ei, c`ci noi suntem imuni. Iar faptul c` sunt mult mai frecvente în limbajul oral nu face decât s` m`reasc` ignoran]a fa]` de ele, c`ci, nu-i a[a, verba volant, scripta manent.

L

Semnifica]iile sociale [i culturale mai nepl`cute ale subiectului

Postmodernitatea cuvintelor magice
Dar ce s` ne facem cu vremea în care vorba nu zbura, ci omora? C`ci sunt unele teorii care sus]in c` înjur`turile sunt variantele moderne (sau postmoderne?) ale cuvintelor magice. {i e bine [tiut c` înainte vreme ([i chiar [i acum, în diverse triburi nefamiliarizate cu binecuvânt`rile civiliza]iei) cuvintele magice

erau înc`rcate de atâta for]`, încât cel abia atins de o s`geat` care se credea a fi fost vr`jit` înainte, murea la scurt timp dup` întâmplare. A[a cum spuneam, deci, înc`rc`tura simbolic` a înjur`turilor actuale, dup` unii, are acela[i izvor cu semnifica]iile profunde ale magiei. Dar cum ne-am mai de[teptat între timp, nu mai credem în fondul din spatele formei (în mesajul din spatele cuvintelor), a[a c` nu ne ducem, fire[te, acolo unde suntem trimi[i. St`m aici [i dezbatem problema…

Mam`, tat`, mor]i, neam
C`ci ar mai fi idei de dezb`tut. Ca s` trecem de partea u[or idilic` [i s` intr`m în semnifica]iile sociale [i culturale mai nepl`cute ale subiectului, a[ aminti [i o alt` teorie, mai palpabil` [i de actualitate, conform c`reia acest tip de limbaj nu este decât o manifestare a tabuurilor sociale [i ale frustr`rilor individuale. Mai explicit: Biserica pune t`mâie pe Dracu’ [i p`cat pe cei care-i pomenesc numele. {i cum ceea ce este interzis este greu de evitat, de la m`r încoace, au ap`rut expresiile interzise care te trimit în Iad, la draci, în smoal` [i alte locuri nepl`cute (cel pu]in în imaginarul colectiv), ba mai nou [i cele sfinte sunt amintite cu n`duf. {i în cazul în care ateii nu ar prea pune pre] pe astfel de înjur`turi (deja considerate blânde, fa]` de ce a putut scorni imagina]ia ulterior), au ap`rut [i variantele „darwiniste“. Cu alte cuvinte...

cele care amintesc c` omul nu e decât treapta superioar` a evolu]iei, venind dup` animal. {i cum animalul [tie de foame, sete, sex... tot astfel am n`scocit [i noi diferite expresii cu conota]ii sexuale. Acest lucru s-a întâmplat, fire[te, odat` cu revolu]iile din [tiin]`, gândire, mentalit`]i cu privire la tabuuri. Apoi se pare c` ne-am l`sat du[i de valul creativit`]ii [i au ap`rut tot felul de îmbin`ri menite s` îl lezeze pe cel c`ruia îi sunt adresate acolo unde l-ar „durea“ mai tare: propriul corp (plus orgoliul [i onoarea pe care fire[te c` ni le atribuim, astfel c` nu po]i permite s` fii numit în anumite moduri nedemne de tine), mam`, tat`, mor]i, neam, etc. Unde apare diversitatea aceasta pe care am numit-o subcultural`, din moment ce ceea ce am spus pân` acum ne caracterizeaz` pe to]i? Unde intervine diferen]ierea social`, cultural`?

Care pe care \n materie de \njur`turi na]ionale
Exist` o secven]` în piesa de teatru Alex [i Morris în care cele dou` personaje joac` un joc inedit. Câ[tiga (un iaurt) cel care a avut mai multe boli, opera]ii sau epidemii. Structura jocului e de genul care pe care. Ceva asem`n`tor am experimentat al`turi de dou` alte studente: una din Germania, una din Slovenia. Care pe care în materie de înjur`turi na]ionale. Ave]i înjur`turi cu/ despre organe sexuale? Slovenia: Daaa. Germania: Nu, nu prea folosim. Despre p`rin]i, nea-

18

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Foto: Elena Dr`ghici

Dezbatere
muri? Slovenia: Daaa. Germania: Nu. Înjur`turi cu referire explicit` la sex? Slovenia: Daaa. Germania: Da. Dar oricum „Scheisse“ e cel mai des folosit. material ridicat. Într-o societate civilizat` membrii au mai pu]ine motive, cred eu, s` se trimit` reciproc în infern sau în locuri originare, când problemele se rezolv` la un func]ionar amabil f`r` prea mul]i nervi irosi]i. Amintesc din nou: este vorba de planuri sociale largi, nu de preferin]ele lingvistice ale unuia sau altuia. De asemenea, societ`]ile s`race au o predilec]ie spre îmbog`]irea limbajului vulgar, în func]ie de frustrarea cauzat` de starea financiar`. Statele unde atitudinea fa]` de sex este liberal`, privit` cu mai mult` normalitate, nu au înjur`turi prea înfocate pe aceast` tem`. Statele profund culturale tind s` se [i exprime mai elevat. Spre exemplificare: www.insultmonger.com/swearing/. O colec]ie de expresii vulgare alc`tuit` din vocea poporului, a celor mul]i pe care îi [i auzim atât de aproape de noi murd`rind vocabularul. Din primele 10 expresii franceze de aceast` manier`, fac parte [i „Il se comporte bizarrement“, „Occupe-toi de tes ^ affaires!“, „As-tu perdu la te te?“ Cei mai blânzi dintre latini, francezii. Germanii sunt specializa]i, conform sursei, pe injurii: „Arschgesicht“ (fa]` de… spate), „Fettarsch“ (posterior gras), „Arsch“. Finlandezii, 100% alfabetiza]i: „Paskiainen“ (nenorocit), „Paska“ (hmmm…. Shit), „Horatsu“ (fat` de moravuri u[oare). Românii: asculta]i în jur 10 minute. Trebuie s` apar` un exemplu. S` zicem c` a[a suntem noi, românii, mai temperamentali… Ca s` revenim între ai no[tri. Cu siguran]` [i al]ii se consoleaz` la fel. Oricum, lumea s-a zb`tut ca s` poat` vorbi, nu e u[or s` [i vorbeasc` bine de la început. A la Caragiale: s` avem „pu]intic` r`bdare“... Sau „o so]ietate f`r` prin]ipuri, va s` zic` c` nu le are!“?...

Românii: asculta]i în jur 10 minute. Trebuie s` apar` un exemplu.
Fire[te, e doar un exemplu, ba [i personal pe deasupra. Odat` cu globalizarea, diferen]ele sunt cu atât mai greu de surprins chiar tr`ind în diferite medii [i analizându-le, cu atât mai pu]in de la distan]` [i cu experien]e intercuturale destul de reduse. Ceea ce am vrut s` sus]in este c` exist` o leg`tur`, dup` p`rerea mea, între gradele de civiliza]ie [i libertate real` ale unui popor [i înjur`turile folosite, vorbind la nivel social, [i nu personal sau individual. Civiliza]ia presupune ordine, regulamente, confort

Alt articol despre obscenitate în general
Mioara ANGHELU}~
ncitarea la scris e genul de provocare la care r`spund, iar de aceast` dat` (ca [i de alte d`]i), Igor a aruncat m`nu[a. O m`nu[` oarecum neserioas`, cu un singur deget, semn c` nu ]inea neap`rat s` participe la un duel, fapt pentru care nici eu nu o s`mi cur`] armele, ci doar o s` le trec non[alant în revist`. Obscenitatea e foarte greu de cantonat, atacând masiv [i totu[i foarte subtil diverse domenii [i sfere de activitate, încât filmele permise adul]ilor sunt desene animate dintre cele mai anodine. Tr`im o epoc` (e[antionul temporal de care ne-am permis s` ne înst`pânim) în care obscenitatea cu acte în regul` ([i astfel disculpat`) e mai u[or de servit în plan bidimensional ([i nu numai), plasticat`, fosforescent`, sau, mai auster`, în plan auditiv. Ce ne facem îns` cu obscenitatea care circul` la negru, cu obscenitatea underground, care î[i îndreapt` degetul acuzator spre obscenitatea legal` (cu eticheta în conformitate cu produsul), în timp ce î[i sus]ine cu cealalt` mân` abdomenul dilatat, nu de fecunditate, ci de l`comie? Poate c` o solu]ie ar fi s` ac]ion`m tot în underground, din aproape în aproape, din aluzie în aluzie. Ne afl`m într-o zon` cu atmosfer` rarefiat` unde Obscenitatea public` a

I

mOBSCENE: obscenitatea reloaded

lui Andrei Ple[u se întâlne[te cu mOBSCENE a lui Marilyn Manson. Din ce în ce mai des, îndreptarea spre obscenitatea public` are inten]ia de a-i repera [i de a-i smulge masca ingenu`. Poate c` aceast` orientare spre obscenitatea public` (orientare aparent nebuloas`) corespunde, de fapt, nevoii in-

divizilor de a denun]a inamicul invizibil, [i mai mult de atât, nevoii de defulare, dup` toate po]iunile obscene care ni se toarn` pe gât zi de zi. You come to see the mobscene / I know it isn't your scene / It's better than a sex scene and it's / so fucking obscene, 19 obscene, yeah.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Publica-v-a[

FA}~ |N FA}~ – NIVELUL II
Rucsandra Pop I was born on November 26th (the 13th according to the Orthodox calendar) in Slatina (Romania). Sorry, that was Eugene Ionesco. I, Rucsandra Pop, was born on July 7th, 1976 in Bucharest. I have: – gladly studied literature – accidentally studied journalism – by mistake studied some sociology. I’ve been a reporter, editor, and many other things for several newspapers. I’ve been a scriptwriter, script editor and copywriter at various TV stations. For the moment I work for a publishing house. My office is at the forth floor. I like oranges and movies. I have a thing for Slavic languages. Otherwise, my life is still under construction. Please do come back later!

Cobor
Ma[ina opre[te în fa]a blocului. Motorul toarce a[teptând ca eu s` cobor la fel cum pisica mamei mele a[teapt` în fiecare diminea]` s`-i dau de mâncare. Îmi strânge mâna [i m` s`rut`. Umed [i totu[i f`r` limb`. Spun frumos bun` seara [i în cele din urm` cobor. Ma[ina porne[te. M` uit lung dup` ea. E neagr` [i mi-ar pl`cea s` explodeze. Aproape c`-ncep s` în]eleg rostul bombelor capcan`.

Deschid u[a blocului. Urc. Intru în cas`. Încep s` m` sp`l la fel cum pisica mamei mele se spal` în fiecare sear`.

Elogiu certitudinii
În câ]iva ani o s` învârtim ora[ul `sta pe degete, spunea ea fumând relaxat` în ma[ina care o aducea de la aeroport. Iar ora[ul se întindea la picioarele ei Amestecând lumina serii cu semnele de circula]ie [i cl`dirile noi, erectile.

Via]a ei z`cea în portbagaj, înghesuit` în dou` valize [i un rucsac. Visele ei erau proiectate pe blocurile gri aliniate cazon prin ochii ei mari, colora]i ca ecranul unui televizor. Be]ia ultimei nop]i, lacrimile de desp`r]ire, examenul final [i iubi]ii de ocazie se compactau în amintiri la conserv`, se transformau în mii cuvinte, în viitoare mailuri care aveau s`-i umple inboxul pân` la refuz. Acum î[i vede prietenii la televizor, îi [tie prin cabinete de mini[tri scriind discursuri pe care a doua zi le cite[te în ziar,

20

Sear` de poezie în lectura autorilor. Don’t try this at home. Rucsandra Pop [i Vlad T`u[ance. În clubul Frame. Spate în spate. Nivelul unu. A Hydra Society Event, cu tot ceea ce presupune un event, de la manageri la promo plan & afi[e & postcarduri cu textele, pân` la întârzieri fabuloase [i paranoia c` nu vine lumea, c` ba e prea mult` lumin` ba nu e destul`, ba începem ba mai a[tept`m un pic. De citit s-a citit, ordonat, f`r` întreruperi, una tu, una eu, ba eu dou` c` ale mele sunt mai scurte, pe o scen` improvizat`, cu muzici [i cu tot dichisul. Texte cu nerv, mondene, cheap & chic, cu profunzime bine dozat`, cât s` pun` autorii la ad`post de ridicolul preten]iilor scriitorice[ti nefondate, [i cu putere de seduc]ie. E foarte posibil c` propriile-mi obsesii & fantezii despre cum ar trebui s` arate manageriatul cultural m` predispun la concluzia c` literatura poate s` se mi[te, s` fie dinamic` [i ca proces nu numai ca scriitur`. Dar, din când în când, câte un event îmi aduce [i argumente pe bune. În Frame nu s-a întâmplat un cenaclu, ci mai degrab` un fel de `[tia suntem, take it or leave it, f`r` comentarii de prisos, analize & mâncat de coad` polemic(`). Dac` prieteniile optzeciste, apanaj al b`rba]ilor aproape în exclusivitate, mi se par rupte dintr-o istorie tot mai îndep`rtat`, sunt aproape sigur` c` literatura, de care-o fi ea, se mai întâmpl`, din când în când, [i pentru prieteni. Ca alint, cu un aer reconfortant, f`r` iz genera]ionist, de gru-

pare sau de mi[care clasificabil` dup` acelea[i criterii pe care dac` le mai spun m` ia cu ame]eal`. {i ca s` nu îmi dau în cap cu propria teorie, s` m` lansez în discu]ii meta & plict, m` opresc aici. Juma’ de or` de poezie [i gata, de preferin]` pentru cunosc`tori, da’ nu e neap`rat un criteriu, citim, ascult`m [i mai vedem dup` aia. Pisica

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Publica-v-a[
Îi recunoa[te sub straturi de groase de make up în ad-uri [i-n reviste cu copertele lucioase. Internetul e plin de cunoscu]i. Google organizeaz` lupte nesângeroase între amicii ei, Ca alternativ` la b`t`ile cu câini din cartiere. Les media c’est nous, î[i spune satisf`cut` seara înainte de culcare, stingând ]igara, l`sând [erve]elul demachiant s` cad` neglijent lâng` pat. Singurul gest de la revedere e o mân` trecut` tandru prin p`rul meu Un mod de a te asigura de reu[ita ovula]iei. R`mân t`cut`, Înc` uimit` c` nici de data asta n-am fost eu cea care se ridic` [i pleac`. R`mân t`cut`, Victima sigur` a unui aberant [i perpetuu avort spontan. În graba plec`rii, mi-ai luat una dintre glandele mamare l`sându-mi la schimb înc`rc`torul unui telefon, marc` necunoscut`. R`mân. Cu umerii mei, cu buza-n buza c`nii de cafea, cu tocul de sanda, un crash test dummy mereu în exerci]iul func]iunii. În cele din urm` m` ridic [i plec la gar`. O s` pierd trenul.

Ihtioz`
Creierul meu e un pe[te Care plute[te Într-o mare de cafea.

Nostalgie post-m`cel
Asear` mi-au murit to]i pe[tii. Am g`sit diminea]a acvariul plin de ma]e [i sânge. E adev`rat c` n-am avut niciodat` nici pe[ti [i nici acvariu. Dar asta nu e, cu siguran]`, o scuz` demn` de luat în seam`. Sunt zile când simt nevoia s` h`r]uiesc amintirile celorlal]i. Rucsandra Pop

}inem leg`tura
O fecundare scurt`-n cerebel. O penetrare violent` ca o injec]ie cu anabolizante. Apoi te ridici [i pleci gr`bit.

Vlad Ioan T`u[ance Vlad on the rocks. Stirred not shaken. Barman f`r` s` învârt` sticle, DJ f`r` s` învârt` platane, scriitor f`r` s` se învârt` în mediile de profil, Vlad Ioan T`u[ance, copil singur la p`rin]i, se remarc` prin obiceiul nedezmin]it de a-[i surprinde cunoscu]ii prin perseveren]a cu care o arde aiurea [i dubios. Heterosexual spre surprinderea marelui public, e v`zut ca un fel de beatnik de cei care s-au împotmolit în anii ’80. Scrie proz` (leit-motivul lui de ag`]at este un roman pe care-l tot freac` de trei ani), scria poezie (f`r` metafore), se chinuie cu piesele de teatru (singura terminat`, 33 de grade, destul de premiat` [i chiar jucat`) [i câ[tig` ceva bani din scenarii pentru televiziune. Specialist în proiecte abandonate. Se viseaz` mic-burghez. Vorbe[te [i cite[te în francez`. Scrie american (zice el).

horoscop
hai s` ne schimb`m zodiile s` mut`m planetele din loc în loc s` ne urm`reasc` taxiurile pornite din puncte diametral opuse are ora[ului [i universului s` le oprim cu o frân` brusc` una lâng` alta în fa]a clubului cu orbitele pliate perfect dup` nevoile noastre ca un origami o f`ptur` imposibil` bizar` semnul unei noi zodii inventat` special pentru seara asta pentru întâlnirea istoric` dintre cotul t`u [i cotul meu pe o tejghea de bar pentru a anun]a

cui [tie s` citeasc` semnele imprevizibilele invazii barbare ale privirii mele în privirea ta o s` t`cem pu]in apoi ne vom trage sufletul astrologii vor respira [i ei u[ura]i ne vom l`sa în voia legii atrac]iei universale oricum în noaptea asta avem de vorbit lucruri mai serioase decât horoscopul

rujul Channel din geanta de piele nu merit asta scrâ[nesc cizmele cu toc înalt lovind învinse cimentul la ora patru diminea]a întorcându-se singur` acas` în loc de amintiri are un telefon mic cu toate adresele utile numerele importante fotografiile la joas` rezolu]ie ale c`]elului p`rin]ilor verii trecute strictul necesar [i mesajele mesajele de la mine pe care le-a întâmpinat dormind dar totu[i vibrând de emo]ie ea tace nu mai crede în cuvinte râd pentru ea cristalin cerceii mari împodobi]i cu piatr` pre]ioas`
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

f`r` cuvinte
ea prefer` s` tac` las` obiectele s` vorbesc` pentru ea m` iube[ti se aude înfundat [optind

21

Publica-v-a[
la furie e rândul lor cheile de la ma[in` se învârt nervoase printre degete ciocnindu-se nepoliticos de inele aopi ma[ina ei porne[te ca o bestie înfometat` care e evandând din ora[ul cu[c` mu[c` avid` din kilometri ner`bd`toare pe contrasens privind în ochi sfid`toare cealalt` fiar` spre ma[ina în care tac eu

asear`
am intrat în bar n`uc cl`tinându-m` de pe un picior pe cel`lalt privind absent etichetele de deasupra capului t`u cu pome]i reliefa]i [i p`r negru strâns în coad` am cerut apoi un amestec sinuciga[ de rom [i Red Bull întrebându-m` ce dracu caut aici pe tura ta întrebându-te dac` m-a c`utat cumva o gagic` brunet` am râs amândoi ca la o glum` bun` ]i-am oferit ceva de b`ut ai zis nu privindu-m` prima oar` în ochi în seara aia cu o privire goal` de parc`

nu mai r`m`sese nimic din tine în afara amintirilor mele din vara care tocmai se stinsese afar` luminile tocmai aprinse din tine nu mai r`m`sese nimic în afara pozelor pe care le lipisem pe oglind` a petei de pe cear[af [i a unei vederi tembele de la mare nu am s` în]eleg niciodat` exact cum dracu se transform` femeile pe care le-am ]inut în bra]e în numere de telefon scrise pe bilete de tramvai sf`râmicioase dup` ce le-ai uitat în

pantalonii da]i la sp`lat ce leg`tur` mai au amicele politicoase [i conversa]iile plicticoase de dup` cu mirosul de cacharel care nu mai îmi iese din piele cu urmele de unghii de pe spate [i chestiile în genul `sta e o întrebare ai zis habar nu am habar nu am am r`spuns coborând de pe scaunul de bar zâmbind deja spre tipa brunet` care TOCMAI INTRASE Vlad Ioan Tausance

© Propuneri decente
Sim]i c` nu mai ai chef de nimic? Ai impresia c` nimic nu mai are darul s` te binedispun`? Te-ai s`turat de gagurile cotidiene r`suflate de la noi [i de aiurea? Solu]ia e simpl`: Wodehouse. P.G. Wodehouse. Umorist englez, tradus suculent de Carmen Toader [i publicat periodic de editura Polirom între coperte galbene. Efect garantat! Dac` apar manifest`ri nepl`cute… asta e! A]i auzit de Gore din Chitila pe care îl iube[te femeile? Dac` da, p`cat! N-am mai pomenit album pân` la cel al lui Mihai M`rgineanu de pe care s` fie promovate tocmai cele mai slabe piese. Asculta]i restul [i v` ve]i convinge! (R.M.N.) Cunosc cel pu]in patru titluri care merit` avute pe noptier`, în inbox, ori rucsac: Mut, de Dan Stanca, ap`rut mai d`un`zi la Cartea Româneasc`, e despre un scriitor care-[i însceneaz` mai întâi ratarea, apoi sinuciderea în cartea pe care tocmai o scrie… în rest seam`n` cu

Beautiful Losers, al lui Leonard Cohen; apoi În potriva veacului, de Ionathan X. Uranus, ap`rut la ed. compania la finele lui 2005, o culegere de texte de avangard`, deschid la întâmplare: „O, soare, d`-mi vlaga ta [i nemurirea, d`-mi calul, zmeura [i grebla!“; pe urm` Omul ciudat, de Sesto Pals, de la Paideia, 2003, e prieten cu cei patru b`ie]i care au fondat revista Pul`, trimi]ându-i un exemplar lu’ Iorga cu dedica]ia: „Tu n-ai.“; în sfâr[it, Scrisorile lui Kafka, mai tari ca opera! (I.M.) Capote are la baz` o întrebare foarte serioas`: cât de departe poate s` mearg` un geniu pentru a crea o capodoper`? Scenariul evit` caracteriz`rile în alb/negru [i concluziile facile. Dac` v` plac filmele care v` provoac` s` gândi]i, vi-l recomand cu c`ldur`. Despre Altitudini, revist` aflat` la prima apari]ie, se poate spune c` este…```…decent`. Nu-i nici bun`, nici proast`, nici interesant`, nici din cale-afar` de plictisitoare. Nu iese în eviden]` prin nimic, nu sup`r` prin nimic, nu bucur` prin nimic. Habar n-am dac` î[i va g`si public pe o pia]` [i-a[a apatic`. Oricum, succes! P.S. V` recomand interviul cu Victor Rebengiuc. (M.M.)

22

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Critica nara]iunii pure

Triumful normalit`]ii
Mihai MANDACHE

D

up` r`zboi, mul]i viteji se-arat`. În ultimii 15 ani, pia]a a fost invadat` de autobiografii, volume de m`rturii [i memorii ale c`ror autori [i-au amintit brusc c` înainte de 1989 practicaser` „rezisten]a prin cultur`“, c` prev`zuser` dezastrul c`tre care se îndrepta ]ara [.a.m.d. În acest peisaj editorial, volumul Puterea fragilit`]ii apare ca o necesar` repara]ie. Spre deosebire de disiden]ii închipui]i care î[i deap`n` faptele de vitejie pe la talk-showuri, Doina Cornea nu s-a mul]umit s` strecoare [opârle sau s` [u[oteasc` pe culoarele institu]iilor oficiale. Printr-o serie de scrisori trimise la Europa Liber`, ea a provocat regimul la un dialog direct. Acele scrisori, pe care le reg`sim în volumul de fa]`, au la baz` câteva idei simple: credin]a în adev`r, m`rturisirea acestui adev`r [i, poate cel mai important, tr`irea în adev`r. În mijlocul minciunii generalizate, Doina Cornea a ales s` gândeasc`, s` tr`iasc` [i s` vorbeasc` normal. Lupta sa discret`, de

fiecare zi, este prezentat` pe larg în convorbirile cu Michel Combes, din prima parte a volumului. Cei care a[teapt` o poveste cu confrunt`ri spectaculoase, urm`riri ca în filme sau m`rturisiri incendiare vor fi dezam`gi]i. Strategia Doinei Cornea (dac` se poate vorbi de o strategie) a fost, pur [i simplu, aceea de a se comporta ca [i cum ar fi tr`it într-o ]ar` liber`. În atmosfera paranoic` a ultimilor ani de comunism, fiecare dintre ac]iunile sale aparent neînsemnate c`p`ta o mare înc`rc`tur` simbolic`. Rezisten]a se manifesta cu prec`dere prin gesturi m`runte, dar sugestive, precum refuzul de a vota la alegeri sau trimiterile la Eliade [i la Cioran din prelegerile sale universitare. Doina Cornea nu-[i fabric` o biografie de supererou al luptei anticomuniste; din amintirile sale reiese c` prima scrisoare pe care a trimis-o la Europa Liber` trebuia s` fie anonim`, dar numele autoarei a fost divulgat dintr-o neîn]elegere. Ajuns` f`r` voia

Doina Cornea, Puterea Fragilit`]ii, Humanitas, 2006, 320 p. sa în postura de simbol al disiden]ei române[ti, ea [i-a asumat aceast` condi]ie cu modestie, dar [i cu un remarcabil sim] al responsabilit`]ii. Într-o perioad` în care lipsa modelelor a devenit motiv de frustrare na]ional`, c`r]i precum Puterea fragilit`]ii ne reamintesc c` nu de modele ducem lips`, ci de curajul de a le urma.

În[iruire cu întreb`ri
Transilvania interbelic`, sa[i, evrei, unguri, romano-catolici, greco-catolici, protestan]i, gustul [i parfumul alterit`]ii, eu nici nu eram pe atunci, nici m`car ai mei, bunicii doar: m` uit la ei [i nu v`d, a[a cum a[ vrea atunci când dorm peste noapte la ei, istoria îngr`m`dit` pe chipurile lor.

Ce naiba e aia o „na]iune“? Nu recunosc nimic; «noi suntem români [i aici pe veci st`pâni», îmi vine s` m` iau cu mâinile de cap când aud ceva de genul `sta, s` urlu [i s` o iau la goan`, eu nu sunt pe veci st`pân nic`ieri, doar în mine poate, nici m`car acolo. «Imagineaz`-]i ce nivel de cultur` are un ora[ f`r` evrei…» – nu mai [tiu precis unde am citit asta, imagineaz`-]i ce nivel de cultur` are o ]ar` f`r` evrei. Eu ce caut aici? Pe zidurile bisericii din Sighi[oara fac pipi to]i neaveni]ii în timpul festivalului, cimitire p`r`site, p`mânt îmbibat cu uitare, ziduri care respir` muribund, exod, au plecat to]i, balonul s-a spart. Hermannstadt, Kronstadt, Schäburg, Klausenburg – de unde sunt toate numele astea, de ce nu le mai [tie nimeni, de ce a ap`rut Napoca lâng` Cluj – apropo, a disp`rut ori tot acolo e? Stat na]ional. Unitar. Diversitate etnic`. Ce e aia «etnic»? Eu nu sunt etnic. Si dac` m-a[ recunoa[e totu[i în vreun popor, în nici un caz nu ar fi cel român. Dac` nu alegem unde ne na[tem, de unde atâta mândrie în a fi român sau mai [tiu eu ce. Cum se nume[te melancolia dup` ceva ce a nu existat niciodat`? Transilvania Felix ca utopie perfect`, ce poate na[te o nostalgie abulizant`. O stare care poate fi reconstruit` acum, nu pentru a înfrumuse]a un trecut cu destule hibe, ci pentru a propune un nou fel de a respira, mult mai calm [i mai relaxat. O plimbare pe înserate pe str`zile pustii ale unei Sighi[oare înz`pezite, având intermitent în minte faptul c` farmecul acelui ora[ provine dintr-o perioad` în care auzeai nem]e[te la fiecare col] de strad`.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

23

(urmare din pagina 15) L-ai fi citit dac` se chema Falus? Nu. A f`cut o prostie s`-i dea numele `sta. E un fel de a striga „cump`ra]im`!“. Este o form` gre[it` de calcul de marketing. Când cite[ti numele unei autoare [i B`g`u, conteaz` vizual. Iar imaginea nu te iart`. Contactul este direct, nu trebuie s` ajungi la ultima pagin`. Când te ui]i la un tablou, la o fotografie – boom! Probabil c` a[ fi fost relaxat dac` era un b`rbat care s` scrie B`g`u. Eu nu vreau s` fiu p`c`lit. Rela]ia cu c`r]ile [i tot ce se-ntâmpl`-n jur s` fie o rela]ie direct`. Dac` faci film, acolo se vede cel mai bine, vezi [i toate gafele pe care le-a f`cut omul-autor, gafele care se pot suprapune peste gafele pe care le face un scriitor. În film 69, B`g`u, devin foarte vizibile. Exist` un anumit tip de obscenitate practicat` în cinema, care ]ine de imaginea în mi[care [i de mijloacele de expresie cinematografice, nu de vorbe. Am o problem` cu felul în care este pus`-n text [i în imagine rela]ia sexual`, sexualitatea. Este obscen felul în care este distribuit` ea pe ecran. Sunt extrem de obscene imaginile în care el, sau ea, se balanseaz` deasupra partenerului, sau partenerei, lent, sau mai energic, în mi[c`ri pelviene de du-te-vino, ondulânde, pân` în bulbul rahidian, la relanti, un trup de efeb ori de nimf` – reclam` la Palmolive [i Nivea. Asta mi se pare obscen. Spui asta ca individ social ori ca regizor? Asta o spun eu. N-ai cum s` le separi. {i nici m`car nu sunt regizor. Dacar fi dup` mine, atunci a[ face mai mult pictur` decât film. {i ce-ai pictat? Am pictat de pe la 10 ani. Gândesc în termenii `[tia. Am terminat s`pt`mâna trecut` modulul doi la actorie [i cinema [i am constatat cu surprindere c` exemplele pe care le dau nu sunt din teatru, nu sunt din cinema ci din pictur`. Vorbe[te omul din mine. M` refer la cinema pentru c` mi-e mai la îndemân`. În ultima vreme am v`zut destul de multe filme. De fapt rev`d foarte multe filme. Filmul e o iner]ie a picturii tale? Interesul pentru film a venit dup` ce am v`zut filmul Stranger of the paradise. Imaginea avea o asemenea for]`, era un film alb-negru. Plus c` eram într-o epoc` în care m` interesa fotografia de reportaj, fotografia alb-negru. Eu când aud c` un pictor face un 24 film, m` a[tept s` v` Un chien Andalou, ori ceva asem`n`tor…
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

De fapt, lucrurile au mers încet-încet. Când am dat examenele la Geneva, eram dup` primul an de pictur`. {i filmul, a picat la mijlocul unei picturi? A fost interesul pe care l-am avut pentru film. Am f`cut un filmule] alb-negru. M-au luat direct în anul doi, [i abia atunci am început s` fac cinematografie [i s` v`d autori care s` m` interpeleze, care s` m` mi[te. Un coleg al meu mi-a dat A woman under the influence. Nu sem`na cu nimic din ce [tiam eu. L-am rev`zut, mi-a pl`cut. Dup` ce l-am v`zut a treia oar`, deja eram acolo. M-am dus la un magazin de închiriat casete s` caut Cassavetes. Când m-am întors din Elve]ia i-am v`zut toate filmele. Atunci m-am întrebat ce fel de film o s` fac? Am zis s` fac filmele care m` mi[c` pe mine, care m` emo]ioneaz` pe mine. Nu voi construi, voi ataca direct ceea ce m` emo]ioneaz`. Mi-a spus cineva c` filmele mele nu seam`n` cu picturile. P`i, pentru c` nu sunt idiot. Dac` eram idiot, sem`nau. {i dac` eram bijutier trebuiau s` semene cu o bijuterie, sau ce? M` intereseaz` s` speculez specificitatea domeniului. S-a spus despre Moartea domnului L`z`rescu c` ar cultiva un tip de redundan]` – poate inten]ionat? –, c` e prea lung… Imperfec]iunea este constanta vie]ii noastre de oameni. Noi tr`im într-o lume imperfect` [i suntem imperfec]i. Exist` ni[te modele care trebuie plantate neap`rat. E inadmisibil s` faci s` aib` `ia cursivitate în vorbire. E o alt` expresie a imperfec]iunii noastre. Iar personajele pe care le construiesc trebuie s` fie imperfecte, ca mine, ca to]i.

Facem gre[eal` dup` gre[eal`, [i, culmea, repet`m aceea[i gre[eal`! Nu exist` decât un singur mod de a te elibera de imperfec]iune: în`l]area! S` devii biped. Suntem to]i ni[te patrupezi. Cred c` este un singur fel de a te ridica la pozi]ia vertical`. Care ar fi acest fel? Revela]ia. Eu am o rela]ie destul de sportiv` cu Dumnezeu. E un lucru care-mi d` de furc` [i m` gândesc. Eu nu cred c` oamenii se schimb`. Punct. Cred c` revela]ia, [i spun asta din ce-am citit, este un [oc care te poate face s` la[i blana, s` te înal]i spiritual, s` nu mai faci gre[eli... {i tu în film vrei s` revelezi? Eu? Nu. Eu vreau s` ar`t ce m` sup`r` [i ce-mi place, atât. „Adev`rul – 24 de imagini pe secund`“ e o prostie. Exist` [i o contrareplic`: „Cinematograful este minciun` – 25 de imagini pe secund`“, ca s` restitui mi[carea real`. Cinematograful m` intereseaz` în m`sura în care este expresia unei m`rturisiri. Ruxandra ANA Ana CHIRI}OIU Igor MOCANU

Ho]i de vie
Cic` ni[te ho]i de vie Duceau lips` de scrumbie {i-au rugat pe Hotoboc S` le dea un poloboc. Hotoboc cel n`zdr`van Juca un covor persan Ne[tiind c`-n Famagusta Nu-i v`zuse nimeni fusta. „Macedon! O, Macedon!” strig` el atunci cu ton – „Nu mai trage de sprâncene Ale tale coji mirene”. Macedon scoate-o protez` Din tunica cydonez` {i exclam`: „Malatutt Serve[te-te de n`ut!” Morala: Urmuz sau Demetrescu-Buz`u.

Critica nara]iunii pure

Mircea Mih`ie[, Leonard Cohen, Mircea C`rt`rescu
Igor MOCANU
Titulatura capitolelor, ea îns`[i în manier` cohenian`, seam`n` cu un scurt poem al cânt`re]ului, poetului [i romancierului canadian. Când silabisite, când [optite, cele câte[idou` cuvinte din fiecare titlu, adunate gr`mad`, alc`tuiesc cumva o mic` palet` de culori, de la care s` iradieze întreaga heraldic` a muzicii lui Leonard Cohen. Vocea, nevroza, oglinda, balansul pentru Songs of Leonard Cohen (1967), lumina, remu[carea pentru Songs From A Room(1969), ecoul, frustrarea pentru Songs Of Love And Hate (1971), vrajba, durerea pentru Live Songs (1973), alchimia, blânde]ea pentru New Skin For The Old Ceremony (1974), angoasa, e[ecul pentru Death Of A Ladies’ Man (1977), noaptea, otrava pentru Recent Songs (1979), cruzimea, candoarea pentru Various Positions (1984), prada, femeia pentru I’m Your Man (1988), verticala, ocolul pentru The Future (1992), trecutul, t`cerea pentru The New Songs (2001), [i nu în ultimul rând lentoarea, hipnoza pentru Dear Heather (2004), prin insistent` repeti]ie ireversibil` creeaz` o atmosfer` de lectur` aproape hipnotic`, îns` detensionat`. Fiecare pagin` se preumbl` tot mai relaxat, tot mai deta[at. Ai în mân` cartea, o cite[ti, [i simultan ai impresia c` îl înso]e[ti pe Leonard Cohen în concerte, la studiou, prin hoteluri. Stilul în care este îns`ilat` cartea adie foarte mult a Leonard Cohen. Poate c` e datorit` inten]iei mari a lui Mircea Mih`ie[ de a reda cu exactitate subtilit`]ile unei sensibilit`]i pe cât de contradictorie pe atât de limpede în expresie poetic`. Sau poate c` e din cauza c` Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen este scris` de un frumos fan incurabil, dup` care, Cohen ar fi „un rebel conformist, care stingea întregul patos al fiin]ei în chi[tocul unei ]ig`ri“, cum îl descrie chiar din primele pagini. E întradev`r „un personaj sofisticat, (…) îmbr`cat într-un splendid costum Armani, într-o poz` de studiat` non[alan]`, cu ochii ascun[i înd`r`tul unei perechi de
Foto: David Boswell

Mircea Mih`ie[ Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen
Cu 32 de poeme traduse de Mircea C`rt`rescu Editura Polirom, Ia[i, 2005

Mircea Mih`ie[, Leonard Cohen
Am ascultat [i eu albumele lui Leonard Cohen. (Cine nu le-a ascultat?) {i nu am mai putut evada din închisoarea plin` de libertate a versurilor, din calmii spini de fum din acorduri. Asta s-ar traduce printr-o senza]ie identic` celei dintr-un vis oarecare, când te g`se[ti într-un co[mar, [tii c` este un vis, [i tocmai de aceea începe s`-]i plac`, prinzi a nu mai vrea s` te treze[ti, iar diminea]`, când a r`s`rit soarele, ai nostalgia acelui co[mar. Cartea lui Mircea Mih`ie[ despre muzica lui Leonard Cohen este, a[a cum s-a mai spus nu o singur` dat`, într-adev`r un eveniment editorial. Câ]i dintre noi nu am a[teptat cu sufletul la gur` aceast` carte? Coper]i de carton, peste care s-a pliat ca o cea]` de noiembrie mohorât, o fotografie de-a cânt`re]ului canadian, din a doua tinere]e, fumând, [i afi[ând un calm poetic peste fa]`. Prima sec]iune a c`r]ii, cea mai substan]ial`, constituie un amplu comentariu al albumelor lui Leonard Cohen, începând cu Songs of Leonard Cohen din 1967 [i terminând cu Dear Heather, cel de acum doi ani.

25

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Critica nara]iunii pure
fie c` are în vedere muzica în general, sau numai simbolurile recurente din ea, Mircea Mih`ie[ interpreteaz` minu]ios [i cu tact emblemele. (vezi, de pild`, analiza albumului New Skin For The Old Ceremony, care avea pe copert` un desen dintr-un tratat alchimic din 1550, numit Rosarium Philosophorum, care înf`]i[eaz` doi îngeri f`când dragoste). Dac` mai ad`ug`m [i contribu]ia istoricului, cum s` spun, muzical, gata oricând s` garniseasc` povestea cu date importante, momente cruciale, informa]ii enciclopedice, rezult` o frumoas` monografie cu miz` critic`, despre un frumos cânt`re] al vie]ii, cu miz` spiritual`. e un obicei, ca multe altele, împrumutat cu încredere din afar`, s` se tip`reasc` lucr`ri care ne servesc aceea[i marf` în cutii diferite. Publici doi-trei ani de-a rândul articole pe un subiect anume într-o revist` sau alta, dup` care, când a terminat lumea s` te cunoasc`, numai bine [i cartea-i gata. A[a s-a întîmplat [i în cazul monografiei ap`rute de curând la Polirom, Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen, cu 32 de poeme traduse de Mircea C`rt`rescu, semnat` Mircea Mih`ie[. Numai c` de data asta, fiind vorba de Leonard Cohen, lipsa unei astfel de monografii cel pu]in la noi, devenise impetuoas`. Am avalat cu nesa] recenziile din revista Idei în Dialog unde ap`ruser` mai întâi. L-am înjurat în gând pe C`rt`rescu pentru faptul c` nu mai traducea odat` volumele de poezie ale lui Leonard Cohen. Citisem [i recitisem cele dou` romane ap`rute la aceea[i editur`. Cartea nu mai venea. Critic` muzical`, e adev`rat, nu s-a prea f`cut pe la noi, dar era cel pu]in sâcâitor, incomod, ca din biblioteca literaturii noastre, [ia[a cu o gr`mad` de lipsuri, s` fie gol raftul rezervat „exegezei“ coheniene. Acum c` a am v`zut cum arat` monografia, nu ne r`mâne decât s` o recitim. Nu pot încheia acest articola[ pân` nu lansez un semn de mirare. În cartea lui Mircea Mih`ie[, dar [i în textele citate din studiile altor comentatori, se vorbe[te de Cohen cel pu]in sub un indicativ imperfect, de parc` ar fi murit de curând, f`cându-se a uita c` de fapt artistul lucreaz` în prezent la noul lui album, intitulat Blue Alert, anun]at pentru prim`vara asta!
Foto: Daniel Cozma

Leonard Cohen, Mircea C`rt`rescu
Mircea Mih`ie[, un frumos fan incurabil

ochelari fancy, dar mu[când zdrav`n dintr-o banan`. Un ascet cu gura plin`.“ {i mai e ceva frumos în cartea asta. Asemenea schi]e portretistice în tu[` exact`, de prieteneasc` reveren]` egal`, alterneaz` cu nenum`ratele povestioare, mai mult sau mai pu]in picante, inedite, originale, dezv`luind un Leonard Cohen contemporan cu toat` lumea, [i în acela[i timp mai anacronic, mai deta[at de istorie ca oricînd. De pild`, într-un concert din anii ’70, la Ierusalim, „Cohen a izbucnit în lacrimi [i a fugit de pe scen`: efectul drogurilor se epuizase pe nea[teptate. În culise, prad` unei agita]ii nemaipomenite, artistul a sim]it nevoia… s` se b`rbiereasc`, în timp ce mul]imea, surescitat` la culme, îi cerea s` revin`. Concertul s-a încheiat în urale, într-un paroxism emo]ional în care Cohen orchestra [i spectatorii plângeau cu to]ii.“ {i mai e înc` ceva frumos în cartea asta. Pentru c` vorbe[te despre muzic` în al doilea rând, [i pentru c` vorbe[te de muzica lui Leonard Cohen în primul rând, criticul din spatele rândurilor este incomodat în permanen]` de simplitatea originar` a sensurilor din cântece. Nu-i sânt posibile conceptualiz`rile, schemele de tot felul, defini]iile instructive. În momentul în care te-ai decis s`-l introduci într-o schem`, rezultatul nu mai e Leonard Cohen. Pân` [i aceast` fraz` a mea este o schem`, [i tocmai de aceea pare s` nu aib` nici o leg`tur` cu muzica lui Cohen. Orgoliul criticului îns`, pompeaz` satisfac]ie din alt` parte. Fiecare capitola[ beneficiaz` de miniaturale hermene26 utici simbolistice. Fie c` e vorba de aspectul cover-urilor, ori de con]inutul lor,
ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

În schimb, cele 32 de poeme traduse de Mircea C`rt`rescu, „prefa]ate“ de dou` capitole care nu fac altceva decât s` reia sub alte titluri ni[te postfe]e mai vechi ale lui Mircea Mih`ie[ la cele dou` romane ale lui Leonard Cohen (The Favourite Game, 1963 [i Beautiful Losers 1966), cele 32 de poeme, ziceam, din a doua sec]iune a c`r]ii ne arat` înc` odat` cum traducerile nu pot face o literatur`. Nimic din lentoarea, nevroza, lini[tea, calmul, ecua]ia simpl`, în versuri ca: „Am auzit despre un om/ care roste[te atât de frumos cuvintele/ încât doar spunându-le numele/ face femeile s` i se d`ruiasc`.“ (Poem). În revan[`, versuri ca cele din Haiku de var`, „T`cere/[i-o mai adânc` t`cere/ când greierii/ ezit`“, sau ca cele din Dar, „Îmi spui c` t`cerea/ e mai aproape de pace decât poemele/ dar dac` ]i-a[ aduce-n dar/ lini[tea/ (fiindc` [tiu lini[tea)/ tu [tiu c` ai zice/ Asta nu-i lini[te/ ci doar un alt poem/ [i-n mâini mi-ai pune-o înapoi.“, face s` ]â[neasc` în for]` sensibilitatea cohenian` care muste[te de lini[te. Sunt texte care nu se [ifoneaz` indiferent de limba în care ar fi transpuse, sunt mici temple de poezie [optit`, de o poeticitate latent`, precipitat` în fibre sub]iri [i limpezi. La fel sunt [i cele câteva poeme mai mari, de data asta exemple de traduceri de virtuoz, precum Rug`ciune pentru Mesia, Sub mâinile mele, Ave]i îndr`gosti]ii, Cântecul încornoratului, Un zmeu e o victim`, Toat` lumea [tie, Ora închiderii.

Mircea Mih`ie[, Mircea C`rt`rescu
Se pare c` a devenit un obicei pe pia]a de carte româneasc`, sau poate c`
Mircea C`rt`rescu

Art` dincolo de margini

Amfiteatrul Deschis „Team Work“: 8 Martie – Comercial sau nu? cu Florin Iaru
ac` semne de primavar` nu se arat` decât în [nurule]e ro[ii-albe [i firave buchete de ghiocei, aceasta nu înseamn` c` optimistul anotimp nu [i-a intrat în drepturi, astfel c` miercuri 8 Martie, organiza]ia non-guvernamental` „Team Work“ l-a adus în fa]a studen]ilor Universit`]ii pe inepuizabilul scriitor optzecist Florin Iaru pentru o or` [i jum`tate în care s-a respirat cel mai pur aer ideatic. „8 Martie: Comercial sau nu?“, aceasta a fost întrebarea care [i-a pus amprenta asupra firelor dezbaterii, înc` din prima clip` hotarându-se în unanimitate c` ast`zi ziua femeii este cu totul comercial`. Pornind de la istoricul s`rb`torii eternului feminin, acela de s`rb`toare comunist`, „pentru tovar`[ele de munc` [i de via]`“ [i ajungând la un 8 Martie v`zut ca simpl` întâmplare cotidian`, Florin Iaru a trecut aceast` zi prin filtrul societ`]ii actuale, eviden]iind mediocritatea care construie[te lumea în care tr`im [i aruncând o ampl` privire asupra femeii, o apari]ie pe cât de stranie, pe atât de fascinant`. Într-adevar, nu putem spune cum suntem construi]i, dar preocuparea în leg`tur` cu cine suntem, de unde venim [i încotro ne îndrept`m r`sare tot mai des în ceea ce prive[te percep]ia

D

Valentina TACHE
de sine. Este femeia om? {i dac` da, ce determin` aceasta separatie pe sexe? Pe de o parte avem un grad foarte ridicat de „masculin“ pe culmile înalte ale artei, culturii, politicii etc, notorietatile fiind în special reprezentate de b`rba]i, iar pe de alta un mod inventiv, direct, gra]ios [i încrez`tor de a vedea lumea, tipic feminin. De[i a publicat un articol în care afirma c` partea feminin` este lipsit` de for]` creatoare, Florin Iaru se declar` admirator al poetei Sapho [i nu contest` existen]a unor femei de un geniu remarcabil, subliniind astfel egalitatea sexelor în fa]a criteriului estetic. Revenind la elementul social, cel care a conturat de-a lungul timpului s`rb`toarea de 8 Martie, Florin Iaru sus]ine c` ne l`s`m purta]i de „o autoîn[elare ridicat` la nivel de art`“, distan]a dintre a[tept`ri [i realitate fiind evident`. Suntem înv`]a]i s` ne plac` anumite tipare, aceasta a fost ideea universal acceptat` de studen]ii participan]i la eveniment, iar omniprezen]a culturii engleze atrage dup` sine structuri formalizate pe care le asimil`m tocmai pentru c` ne lipse[te atât de necesarul spirit critic cu care s` privim lumea înconjur`toare. Propriul corp devine astfel insuficient, apar „blondele din sticlu]`“ a[a cum ironic vorbe[te Florin Iaru despre diversele transform`ri la care ne supunem pentru a urma un ideal de frumuse]e. Al cui ideal îns`? Întrebarea ne poart` inevitabil c`tre ideea c` ne adapt`m unui mod de via]` care nu e al nostru, ci doar ne ofer` iluzia semi-preparat` a unei vie]i bune. În acest context, 8 Martie nu r`mâne decât o mic` industrie de vise ipocrite. „Fetele par pu]in mai fericite [i b`ie]ii mai simpatici“ spune Florin Iaru referitor la atmosfera s`rb`torii, ad`ugând faptul c` lu`m din lucruri [i din cuvinte numai partea nesemnificativ`, l`sând esen]a undeva în umbr`, într-un penultim sau chiar ultim plan. Nu putem tr`i f`r` mecanismul dur al minciunii, al ambalajelor frumos colorate, al micilor cadouri, toate de o r`ceal` metalic`, dar prezente în virtutea unei culturi care ne apas` [i ne oblig`. Dac` vom continua s` punem pre] pe aparen]e sau nu r`mâne la alegerea fiec`ruia, îns` de 8 Martie, „tipul de frumuse]e pur` este cel al gândirii“ dup` spusele invitatului Amfiteatrului Deschis, iar cadoul cel mai frumos pentru persoana iubit` nu este de natur` material` [i nu se poate achizi]iona de la nici un comerciant de m`r]i[oare. E chiar în`untrul nostru, e o declara]ie rostit` din suflet…

Recomandat doar celor tari de vezic`
Mihai MANDACHE

N

i[te terori[ti palestinieni ucid 11 atle]i israelieni în timpul Jocurilor Olimpice de la München (1972). Statul Israel finan]eaz` un comando care trebuie s`-i execute pe terori[tii responsabili pentru atac. Asasinii î[i fac treaba, dar încep s` aib` probleme de ordin moral. Unii dintre ei mai [i mor, accidental sau uci[i de terori[ti. În final, [eful echipei israeliene începe s` vad` amenin]`ri peste tot [i se retrage. Cam asta se întâmpl`, pe scurt, în Munich. Povestea putea fi spus` în 90 de minute, dar filmul are aproape 3 ore, deci trebuie s` v` avertizez c` ar fi cazul s` trece]i pe la WC înainte s` intra]i în sal`.

Filmele lui Spielberg arat` bine, iar Munich nu e o excep]ie. Camera valseaz` aproape f`r` întrerupere, iar sângele [i rafalele de gloan]e par dureros de reale. {i decorurile sunt mai presus de orice repro[: asasinii no[tri trec prin Roma, Paris, Londra, Atena, New York, Beirut etc., deci nu ne putem plânge c` lipse[te culoarea local`. Nici fanii filmelor de ac]iune nu vor fi dezam`gi]i: filmul e plin de înc`ier`ri [i ambuscade, care mai de care mai palpitante. Totu[i, Munich e un film mediocru. Cea mai mare parte a timpului e dedicat` execu]iilor (care devin plictisitoare, de[i scenariul ofer` destule varia]ii: telefonELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

27

Art` dincolo de margini
capcan`, pat-capcan`, televizor-capcan` etc.), iar intervalele r`mase sunt umplute cu discu]ii puerile despre violen]`, responsabilitate, ce înseamn` s` fii evreu etc. Mult prea des, scenari[tii vorbesc cu vocile personajelor, [i înc` întrun mod cât se poate de str`veziu. Spielberg [tie c` filmul trebuie s` fie pe pla cul gloatei, deci nu-[i permite luxul de a fi discret. Mesajul nu reise din desf`[urarea evenimentelor, ci e împachetat în discursuri g`unoase pe care s` le în]eleag` [i talpa ]`rii, care oricum va aduce majoritatea încas`rilor. Interac]iunile dintre personaje mi-au confirmat b`nuiala c` Spielberg se descurc` mult mai bine cu extratere[tri din cauciuc decât cu oameni în carne [i oase. Ce-i drept, nu regizorul e de vin` c` scenari[tii au creat ni[te personaje unidimensionale [i c` dialogurile dintre membrii echipei au o dinamic` pe care orice consumator de Tân`r [i nelini[tit o va recunoa[te f`r` probleme. Regizorul nu e de vin` nici pentru g`selni]a cu francezii care le vând evreilor informa]ii despre terori[ti (á propos, de unde au francezii `[tia atâtea informa]ii? De ce se mul]umesc s` vând` secrete, când par suficient de influen]i ca s` preia controlul asupra întregii planete?). Prânzul cu patriarhul clanului demonstreaz` c` scenari[tii s-au uitat la Apocalypse Now Redux, ba chiar au luat [i noti]e; altminteri, scena nu prea are sens, în afar` de faptul c` e un bun prilej pentru înc` o rund` de discursuri pedante. Scenariul are [i probleme serioase de gradare a intensit`]ii. Primele 10 minute din film sunt un adev`rat tur de for]`, dup` care ritmul scade încet-încet, iar spre sfâr[it lucrurile devin de-a dreptul plictisitoare. Cei c`rora le e drag` maxima „Finis coronat opus“ vor fi tare dezam`gi]i de marea înv`lm`[eal` din final (un fel de salat` în care Spielberg combin` ultimele clipe ale ostaticilor de la München cu o partid` de sex între personajul principal [i so]ia sa). Nu [tiu care e morala acestei scene (oare personajul e urm`rit de amintirile înfior`toare ale unui episod pe care nici m`car nu l-a tr`it??), dar, când am ajuns la cap`tul ei, m-am bucurat c` am sc`pat [i mi-am zis c` orice sfâr[it e bun atunci când vine dup` un film de aproape 3 ore.

Prolog
Ideea acestei rubrici nu este nou` [i s-a n`scut din vreo trei p`rin]i laolalt`. Primul, pe care îl voi renega din aceast` secund`, dândul afar` din cas` în [uturi [i fluier`turi, este un Dic]ionar român-moldovenesc, ap`rut acum vreo doi ani jumate la Chi[in`u, sub stelistoseceristul patronaj al dnului Vasile Nu[tiumaicumovici Stati. Al doilea, fiind autorul rândurilor de fa]`, a comis într-o zi ni[te note de subsol, care iau inspirat ideea Dic]ionarului de idei primite de-a lata celui de-al treilea p`rinte, Simona Popescu. Având de reparat o gre[eal` bio-istoric` în cazul primului, [i de urmat o sugestie cel pu]in acablant` în cazul celui de-al doilea, a luat fiin]` [i timp aceast` rubric`.

Din câmpul alcoolic:
28 - cinstea (a face cuiva ~): particip` de la 1 la 2, maximum 3 persoane. B`utura este aleas` în func]ie de rela]iile, ca s` zicem a[a, socio-culturale dintre persoanele

participante. Când la cinste ia parte un singur individ, cel care face cinste coincide cu cel care este cinstit. Atitudinea celor doi este v`dit cre[tineasc`, nejelindu-se strop de b`utur` aleas` (care de obicei comport` calificativul de-[eala bun). Când cel care cinste[te nu mai coincide cu cel care este cinstit exist` riscul ca tipul de b`utur` s` varieze semnificativ. În cazul unui prieten bun, b`utura va fi de-[eala bun. Direct propor]ional cu r`ceala rela]iilor de prietenie va fi [i stratul de impurit`]i de pe fundul vasului din care este servit` b`utura. Cu cât este mai strâns` prima cu atît mai pu]in centimetric` devine a doua. Cu alte cuvinte, de unde înainte se consuma balizam, unsoari (termeni generici, desemnând b`ututurile alcoolice de la de-[eala bun în sus, în direc]ia calit`]ii [i a rafinamentului), acum se va trece la sveclomicin` (cu pronun]ia sfeclomi]ân, termenul variind regional, de la sivuhî, samozdrân] (la nord), samozgâl], la sman]uhî, samagon (înspre centru [i sud), denumind rachiul tradi]ional, cu sinonimul ardelenesc palinc`. În cazul vinului, terminologia este nu mai pu]in heterogen`. D`m doar câ]iva termeni reprezentativi, de la de-[eala bun în jos: ceai (cu sensul de po[irc`), bulioarc`, zoaie. B`utura în cadrul cinstei, se poate servi în felurite vase. În cazul când cel care este cinstit se afl` în rela]ie de rudenie [.a.m.d. cu cel care cinste[te, vasul va fi mereu copul (cu varianta cob, un cob di jin, echivalentul ulciorului) ori un grafin (o amfor` de dimesiuni mai mici). În cazul prieteniei celor doi, nu se va ignora nici borcanul, ori ceainicul. În direc]ia r`cirii rela]iei dintre cei doi, b`utura va fi servit` fie în sticl` obi[nuit`, fie în a[a-numita boamb` (alias granat`, cu variantele: fleag`, ]â]`, idem bulic`, b`tla[c`), fiecare desemnând de fapt recipientul de plastic al sticlelor de cola, la unu-jumate. Cinstea se poate face (aproximativ) oriunde în ograda omului, de la poart`, în aval, pân` la prisp` [i chiar pân` în buc`t`rie. Aperitivul folosit este [i el variabil, neimpunându-se nici un fel de tipologie de data asta, mânc`rurile fiind denumite cu un termen generic de... zacusc` (!), folosit [i verbal: a zacusi. Din Dic]ionar de idei primite de-a lata

ELITEREBELLE • anul I, nr. 1/2006

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful