P. 1
Curs2

Curs2

|Views: 1|Likes:
Published by Floriana Stanescu

More info:

Published by: Floriana Stanescu on Jun 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/07/2014

pdf

text

original

Spat ¸ii vectoriale

1. Spat ¸ii vectoriale. Definit ¸ii ¸si propriet˘at ¸i de baz˘a
ˆ
In continuare prin “corp” vom ˆınt ¸elege “corp comutativ”. Dac˘a nu
se precizeaz˘a altceva, se vor folosi notat ¸iile standard pentru elementele
speciale ale unui corp.
Definit¸ia 1.1. Fie (K, +, ) un corp ¸si (V, +) un grup abelian.
Spunem c˘a o operat ¸ie extern˘a
: K V → V, K V ÷ (α, x) → αx
determin˘a o structur˘a de K-spat ¸iu vectorial pe V dac˘a sunt ˆındeplinite
axiomele:
(SV1) α(x + y) = αx + αy, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V ;
(SV2) (α + β)x = αx + βx, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V ;
(SV3) α(βx) = (αβ)x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V ;
(SV4) 1x = x, ∀x ∈ V .
Not˘am cu
K
V un K-spat ¸iu vectorial.
Observat¸ia 1.2.
ˆ
In definit ¸ia anterioar˘ a s-au folosit notat ¸iile stan-
dard din teoria spat ¸iilor vectoriale. Atragem atent ¸ia c˘a + ¸si noteaz˘a
fiecare cˆate dou˘a operat ¸ii. De exempluˆın (SV2) primul + este operat ¸ia
din corp, iar al doilea este operat ¸ia din grup.
Definit¸ia 1.3.
ˆ
In situat ¸ia descris˘a de definit ¸ia 1.1 se folose¸ste
urm˘atoarea terminologie:
• elementele lui V s.n. vectori. Elementul neutru din V se
noteaz˘a cu 0 sau 0
V
¸si s.n. vectorul nul.
• elementele lui K s.n. scalari.
• operat ¸ia extern˘a s.n. ˆınmult ¸irea cu scalari.
Example 1.4. 1) K
n
1
2 SPAT¸ II VECTORIALE
2) V
2
= R
2
3) K
A
4) K[X], Z
2
[X]
Propozit¸ia 1.5. Fie V un K-s.v.
a) ∀α ∈ K, t
α
: V → V , t
α
(x) = αx este un morfism de grupuri.
a) ∀x ∈ V , t
x
: (K, +) → (V, +), t
x
(α) = αx este un morfism de
grupuri.
Demonstrat¸ie.

Corolarul 1.6. (reguli de calcul)
2. SUBSPAT¸ II ALE SPAT¸ IILOR VECTORIALE 3
a) ∀α ∈ K, α0
V
= 0
V
;
b) ∀x ∈ V , 0
K
x = 0
V
;
c) ∀α ∈ K, ∀x ∈ V , α(−x) = −αx = (−αx).
d) α ∈ K, x ∈ V ; αx = 0
V
⇔ α = 0
K
sau x = 0
V
.
Demonstrat¸ie.

2. Subspat ¸ii ale spat ¸iilor vectoriale
Definit¸ia 2.1. Fie V un K-s.v. ¸si S ⊆ V . Spunem c˘a S este
K-subspat ¸iu al lui V (¸si not˘am S ≤
K
V ) dac˘a S este stabil˘a fat ¸˘ a de
adunarea vectorilor (i.e. ∀x, y ∈ S, x +y ∈ S) ¸si fat ¸˘a de ˆınmult ¸irea cu
scalari (i.e. ∀α ∈ K ∀x ∈ S, αx ∈ S) ¸si ˆımpreun˘ a cu restrict ¸iile acestor
operat ¸ii S este un K-s.v.
Observat¸ia 2.2. Dac˘a S ≤
K
V , atunci S este subgrup ˆın (V, +),
deci 0
V
∈ S.
Teorema 2.3. (teorema de caracterizare a subspat ¸iilor) Fie
V un K-s.v. ¸si S ⊆ V . Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
a) S este un subspat ¸iu al lui V ;
b) (i) 0
V
∈ S (S ,= ∅),
(ii) ∀x, y ∈ S x + y ∈ S,
(iii) ∀α ∈ K, ∀x ∈ S, αx ∈ S.
c) (i) 0
V
∈ S (S ,= ∅),
(ii) ∀α, β ∈ K, ∀x, y ∈ S, αx + βy ∈ S.
Demonstrat¸ie.

4 SPAT¸ II VECTORIALE
Definit¸ia 2.4. Fie V un K-s.v., α
1
, . . . , α
n
∈ K ¸si x
1
, . . . , x
n
∈ V .
Vectorul
v = α
1
x
1
+ . . . α
n
x
n
=
n

i=1
α
i
x
i
not
= (α
1
, . . . , α
n
)[x
1
, . . . , x
n
]
t
s.n. combinat ¸ie liniar˘a a vectorilor x
1
, . . . , x
n
cu scalarii α
1
, . . . , α
n
.
Corolarul 2.5. Subspat ¸iile vectoriale sunt ˆınchise la combinat ¸ii
liniare.
Demonstrat¸ie. Prin induct ¸ie dup˘a num˘arul vectorilor din combinat ¸ia
liniar˘a.
Example 2.6.
Propozit¸ia 2.7. Dac˘a (S
i
)
i∈I
este o familie de subspat ¸ii vector-
ial ale K-s.v. V , atunci

i∈I
S
i

K
V . [Intersect ¸ia unei familii de
subspat ¸ii ale unui s.v. este un subspat ¸iu.]
Demonstrat¸ie.

Definit¸ia 2.8. Fie V un K-s.v. ¸si X ⊆ V . Subspat ¸iul
¸X) =

X⊆S≤
K
V
S
s.n. subspat ¸iul generat de X.
2. SUBSPAT¸ II ALE SPAT¸ IILOR VECTORIALE 5
Observat¸ia 2.9. ¸X) este cel mai mic subspat ¸iu care cont ¸ine pe
X.
Teorema 2.10. Dac˘a V este un K-s.v. ¸si ∅ ,= X ⊆ V , atunci
¸X) = ¦
n

i=1
α
i
x
i
[ n ∈ N

, α
i
∈ K, x
i
∈ X ∀i ∈ I¦.
[¸X) este mult ¸imea combinat ¸iilor liniare de elemente din X.]
Demonstrat¸ie.

Corolarul 2.11.
a) ¸x) = ¦αx [ α ∈ K¦;
b) ¸x, y) = ¦αx + βy [ α, β ∈ K¦;
c) ¸x
1
, . . . , x
m
) = ¦

m
i=1
α
i
x
i
[ α
i
∈ K, ∀i ∈ ¦1, . . . , n¦¦.
Observat¸ia 2.12.
ˆ
In general reuniunea a dou˘a subspat ¸ii nu este
subspat ¸iu.
Example 2.13.
Propozit¸ia 2.14. Fie V un K-s.v.
a) Dac˘a S, T ≤
K
V , atunci
¸S ∪ T) = ¦s + t [ s ∈ S, t ∈ T¦
not
= S + T.
6 SPAT¸ II VECTORIALE
b) Dac˘a S
1
, . . . , S
n

K
V , atunci
_
n
_
i=1
Si
_
=
_
n

i=1
s
i
[ ∀i, s
i
∈ S
i
_
not
=
n

i=1
S
i
.
Demonstrat¸ie.

3. Aplicat ¸ii liniare
Definit¸ia 3.1. Fie K un corp, V ¸si V

dou˘a spat ¸ii vectoriale.
Spunem c˘a o funct ¸ie f : V → V

este o aplicat ¸ie liniar˘a (sau K-
morfism) dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
• ∀x, y ∈ V , f(x + y) = f(x) + f(y) (f este aditiv˘a),
• ∀α ∈ K, ∀x ∈ V , f(αx) = αf(x) (f este omogen˘a).
Dac˘a, ˆın plus, f este bijectiv˘a, atunci f s.n. izomorfism.
ˆ
In aceast˘a
situat ¸ie spunem c˘a spat ¸iile vectoriale sunt izomorfe ¸si not˘am V

= V

.
Dac˘a V = V

, atunci f s.n. endomorfism al lui V . Un endomorfism
bijectiv s.n. automorfism.
Teorema 3.2. Fie V ¸si V

dou˘a K-spat ¸ii vectoriale. O funct ¸ie
f : V → V

este aplicat ¸ie liniar˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∀α, β ∈ K,
∀x, y ∈ V f(αx + βy) = αf(x) + βf(y).
Demonstrat¸ie.

3. APLICAT¸ II LINIARE 7
Corolarul 3.3. Orice aplicat ¸ie liniar˘a p˘astreaz˘a combinat ¸iile liniare:
f((α
1
, . . . , α
n
)[x
1
, . . . , x
n
]
t
) = (α
1
, . . . , α
n
)[f(x
1
), . . . , f(x
n
)]
t
.
Example 3.4. 1) 1
V
2) θ
3) s : R
2
→R
2
, s(a, b) = (b, a).
4) f : K[X] → K, f(P) = P(0).
Observat¸ia 3.5. 1) Orice aplicat ¸ie liniar˘a este un morfism de
grupuri, pentru c˘a este aditiv˘a, prin urmare, dac˘a f : V → V

este
o aplicat ¸ie liniar˘a, atunci
• f(0
V
) = 0
V
;
• f(−x) = −f(x) ∀x ∈ V .
Propozit¸ia 3.6. a) Compusa a dou˘a (sau mai multe) aplicat ¸ii
liniare este o aplicat ¸ie liniar˘a.
b) Inversa unui izomorfism ˆıntre spat ¸ii vectoiale este un izomorfism
de spat ¸ii vectoriale.
Demonstrat¸ie.

Notat¸ia 3.7. Dac˘a V ¸si V

sunt K-s.v., atunci vom nota
Hom
K
(V, V

) = ¦f : V → V

[ f este o aplicat ¸ie liniar˘a¦.
Mult ¸imea Hom
K
(V, V ) se noteaz˘a End
K
(V ).
Propozit¸ia 3.8. Fie V ¸si V

dou˘a K-s.v. Pe mult ¸imea Hom
K
(V, V

)
definim operat ¸ia +, dat˘a de:
f, g ∈ Hom
K
(V, V

) ⇒ f + g :→ V

, (f + g)(x) = f(x) + g(x).
8 SPAT¸ II VECTORIALE
Sunt adev˘arate afirmat ¸iile:
a) Operat ¸ia + este bine definit˘a.
b) (Hom
K
(V, V

), +) este un grup abelian.
c) (End
K
(V ), +, ◦) este un inel (numit inelul endomorfismelor lui
V ).
d) Grupul Hom
K
(V, V

) este un K-s.v. fat ¸˘a de ˆınmult ¸irea cu
scalari:
: K Hom
K
(V, V

) → Hom
K
(V, V

),
αf : V → V

, (αf)(x) = αf(x) ∀α ∈ K, ∀f ∈ Hom
K
(V, V

).
Demonstrat¸ie. TEM
˘
A
Definit¸ia 3.9. Dac˘a f : V → V

este o aplicat ¸ie liniar˘a ˆıntre K-
s.v., atunci
Ker(f) = ¦x ∈ V [ f(x) = 0
V
¦
s.n. nucleul lui f.
Teorema 3.10. Fie f : V → V

o aplicat ¸ie liniar˘a. Sunt adev˘arate
afirmat ¸iile:
a) Ker(f) ≤
K
V ;
b) f este injectiv˘a ⇔ Ker(f) = 0(= ¦0
V
¦).
Demonstrat¸ie.

Teorema 3.11. (de corespondent ¸˘ a) Fie f : V → V

o aplicat ¸ie
liniar˘a. Sunt adev˘arate afirmat ¸iile:
a) S ≤
K
V ⇒ f(S) ≤
K
V

;
b) S


K
V

⇒ f
−1
(S

) ≤
K
V ;
c) Dac˘a f este surjectiv˘a, atunci funct ¸ia
ϕ : ¦S [ S ≤
K
V, Ker(f) ⊆ S¦ → ¦S

[ S


K
V

¦
este bijectiv˘a.
4. DEPENDENT¸
˘
A S¸I INDEPENDENT¸
˘
A LINIAR
˘
A. BAZE 9
Demonstrat¸ie.

4. Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a liniar˘a. Baze
Definit¸ia 4.1. Fie V un K-spat ¸iu vectorial ¸si a = [v
1
, . . . , v
n
] un
sistem de vectori din V . Spunem c˘a:
• a este liniar dependent dac˘a exist˘a un n-uplu α = (α
1
, . . . , α
n
) ,=
(0, . . . , 0) de scalari din K astfel ˆıncˆ at αa
t
=

n
i=1
α
i
v
i
= 0;
• a este liniar independent dac˘a nu este liniar dependent;
• a este baz˘a dac˘a este un sistem de generatori liniar indepen-
dent.
Din definit ¸iile de mai sus deducem urm˘atoarele propriet˘at ¸i
1) Un sistem format dintr-un singur vector este liniar dependent
dac˘a ¸si numai dac˘a vectorul este nul.
2) Dac˘a exist˘a un indice i astfel ˆıncˆat v
i
= 0, sistemul a =
[v
1
, . . . , v
n
] este liniar dependent.
3) Sistemul a = [v
1
, . . . , v
n
] este liniar independent dac˘a ¸si numai
dac˘a din

n
i=1
α
i
v
i
= 0 rezult˘a α
1
= = α
n
= 0.
Example 4.2.
ˆ
In R-spat ¸iul vectorial R
3
avem:
a) Sistemul a = [u
1
, u
2
, u
3
] cu u
1
= (1, 0, 1), u
2
= (2, 1, 0), u
3
=
(0, 1, −2) este liniar dependent pentru c˘a −2u
1
+u
2
−u
3
= 0.
b) Sistemul b = [v
1
, v
2
] cu v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (2, 1, 0) este
liniar independent. Acest sistem nu formeaz˘a o baz˘a pentru
c˘a (0, 1, 1) ,= ¸u
1
, u
2
).
c) Sistemul c = [w
1
, w
2
, w
3
] dat de w
1
= (1, 0, 0), w
2
= (1, 1, 0) ¸si
v
3
= (1, 1, 1) este o baz˘a a R-spat ¸iului vectorial R
3
.
Example 4.3.
ˆ
In K-spat ¸iul vectorial K
n
, sistemul e = [e
1
, . . . , e
n
]
cu e
1
= (1, 0, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 0, 1) este
o baz˘a, numit˘a baza canonic˘a.
10 SPAT¸ II VECTORIALE
Propozit¸ia 4.4. Fie V un K-spat ¸iu vectorial ¸si a = [v
1
, . . . , v
n
]
un sistem de vectori din V . Sistemul a este liniar dependent dac˘a ¸si
numai dac˘a exist˘a un indice i astfel ˆıncˆat v
i
este o combinat ¸ie liniar˘a
de ceilalt ¸i n −1 vectori din a.
Demonstrat¸ie.

Notat¸ia 4.5. Dac˘a a = [v
1
, . . . , v
n
] este un sistem de vectori din K-
spatiul vectorial V ¸si F = ¦i
1
, . . . , i
k
¦ ⊆ ¦1, . . . , n¦, prin a
\F
= a
\i
1
,...,i
k
vom nota sistemul obt ¸inut din a prin scoaterea vectorilor de pe toate
pozit ¸iile i ∈ F.
Corolarul 4.6. Dac˘a a = [v
1
, . . . , v
n
] este un sistem de vectori
din K-spat ¸iul vectorial V ¸si v
i
este o combinat ¸ie liniar˘a de ceilalt ¸i vec-
tori, atunci ¸a) = ¸a
\i
).
Demonstrat¸ie.

Definit¸ia 4.7. Spunem c˘a un spat ¸iu vectorial este de tip finit dac˘a
el admite un sistem de generatori finit.
Teorema 4.8. Orice spatiu vectorial nenul de tip finit admite o
baz˘a.
Demonstrat¸ie. Fie V ,= 0 un spat ¸iu vectorial de tip finit ¸si a =
[v
1
, . . . , v
n
] un sistem de generatori pentru V .
4. DEPENDENT¸
˘
A S¸I INDEPENDENT¸
˘
A LINIAR
˘
A. BAZE 11

Propozit¸ia 4.9. Fie V un K-s.v. Un sistem a = [v
1
, . . . , v
n
] de
vectori din V este baz˘a ˆın V dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice v ∈ V
exist˘a un singur n-uplu α = a = (α
1
, . . . , α
n
) ∈ K
n
astfel ˆıncˆat v =
αa
t
.
Demonstrat¸ie.

Definit¸ia 4.10. Spunem c˘a sistemul de scalari α reprezint˘ a coor-
donatele vectorului v ˆın baza a.
Example 4.11.
Teorema 4.12. (Proprietatea de universalitate)
Fie V un K-s.v. ¸si a = [v
1
, . . . , v
n
] o baz˘a ˆın V . Oricare ar fi W
un K-s.v. ¸si b = [w
1
, . . . , w
n
] un sistem de vectori din W, exist˘a o
unic˘a aplicat ¸ie liniar˘a f : V → W astfel ˆıncˆat f(v
i
) = w
i
pentru orice
i ∈ ¦1, . . . , n¦.
Mai mult:
a) f este injectiv˘a ⇔ b este liniar independent;
b) f este surjectiv˘a ⇔ b este sistem de generatori;
a) f este bijectiv˘a ⇔ b este baz˘a;
12 SPAT¸ II VECTORIALE
Demonstrat¸ie.

Corolarul 4.13. Dac˘a V este un K-s.v. care are o baz˘a cu n-
elemente, atunci V

= K
n
.
5. Dimensiunea unui spat ¸iu vectorial
Teorema 5.1. (a ˆınlocuirii, Steinitz)
Fie V un K-s.v. Dac˘a a = [a
1
, . . . , a
n
] este un sistem de generatori
pentru V ¸si b = [b
1
, . . . , b
r
] este un sistem liniar independent de vectori
din V , atunci:
a) r ≤ n;
b) sistemul b poate fi completat cu vectori din a pˆan˘a cˆand se obt ¸ine
un sistem b

= [b
1
, . . . , b
r
, a
i
1
, . . . , a
i
n−r
] care este un sistem de gener-
atori pentru V .
F
˘
AR
˘
A DEMONSTRAT¸ IE.
Teorema 5.2. Orice dou˘a baze ale unui spat ¸iu vectorial de tip finit
V ,= 0 au acela¸si num˘ar de elemente.
Demonstrat¸ie.
5. DIMENSIUNEA UNUI SPAT¸ IU VECTORIAL 13

Definit¸ia 5.3. Num˘arul elemetelor unei baze ale unui spat ¸iu vec-
torial s.n. dimensiunea spat ¸iului vectorial.
Notat¸ia 5.4. Vom nota cu dim
K
(V ) dimensiunea K-spat ¸iului vec-
torial V .
Observat¸ia 5.5. Teorema 5.2 are loc pentru toate spat ¸iile vecto-
riale, nu doar pentru cele de tip finit.
Example 5.6. 1) dim
R
R = 1
2) dim
R
R
n
= n, dim
K
K
n
= n.
Din demonstrat ¸iile toeremelor 4.8 ¸si 5.2 deducem ¸si urm˘atoarele
consecint ¸e:
Corolarul 5.7. Sunt adev˘arate airmat ¸iile:
1. Din orice sistem de generatori se poate extrage o baz˘a.
2. Orice sistem liniar independent poate fi completat pˆan˘a la o baz˘a.
3. dim
K
V =nr. maxim de vectori liniar independent ¸i=nr minim de
vectori dintr-un sistem de generatori.
Teorema 5.8. (a alternativei)
Fie V un K-s.v. cu dim
K
V = n ¸si a = [a
1
, . . . , a
n
] un sistem de
vectori din V . Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
a) a este o baz˘a;
b) a este liniar independent;
c) a este sistem de generatori pentru V .
Demonstrat¸ie.

14 SPAT¸ II VECTORIALE
6. Formule legate de dimensiune
Propozit¸ia 6.1. Fie f : U → V o aplicat ¸ie liniar˘a ˆıntre K-spat ¸ii
vectoriale. Atunci
dim
K
U = dim
K
Ker(f) + dim
K
Im(f).
Demonstrat¸ie.

Propozit¸ia 6.2. Fie V un K-s.v. ¸si S, T ≤
K
V . Atunci
dim
K
(S + T) + dim
K
(S ∩ T) = dim
K
S + dim
K
T.
Demonstrat¸ie.
7. LEMA SUBSTITUT¸ IEI 15

Propozit¸ia 6.3. Fie V un K-s.v. (de tip finit) ¸si S ≤
K
V . Atunci:
a) dim
K
S ≤ dim
K
(V );
b) dim
K
S = dim
K
(V ) ⇔ S = V.
Propozit¸ia 6.4. Dac˘a V este un K-s.v. ¸si m ≤ dimV , atunci
exist˘a S ≤
K
V cu dim
K
S = m.
Corolarul 6.5. Fie f : U → V o aplicat ¸ie liniar˘a ˆıntre K-spat ¸iile
vectoriale de tip finit U ¸si V cu dim
K
U = dim
K
V . Urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
a) f este bijectiv˘a;
b) f este injectiv˘a;
c) f este surjectiv˘a;
7. Lema substitut ¸iei
Observat¸ia 7.1. Coordonatele unui vector se modific˘a dac˘a schimb˘ am
baza.
Example 7.2.
Lema 7.3. (lema substitut ¸iei)
Fie b = [v
1
, . . . , v
n
] o baz˘a a K-spat ¸iului vectorial V ¸si u ∈ V
cu u = (α
1
, . . . , α
n
)b
t
. Pentru un indice i ∈ ¦1, . . . , n¦ consider˘am
sistemul de vectori b

= [v
1
, . . . , v
i−1
, u, v
i+1
, . . . , v
n
]. Sunt adev˘arate
afirmat ¸iile:
a) b

este o baz˘a ⇔ α
i
,= 0;
b) Dac˘a b

este o baz˘a ¸si x ∈ V este un vector cu coordonatele

1
, . . . , λ
n
) ˆın baza b, respectiv (λ

1
, . . . , λ

n
) ˆın baza b

, atunci
λ

i
= α
−1
i
λ
i
λ

j
= λ
j
−α
−1
i
α
j
λ
j
, ∀j ,= i.
Demonstrat¸ie. a)
16 SPAT¸ II VECTORIALE
7. LEMA SUBSTITUT¸ IEI 17

Observat¸ia 7.4. Lema substitut ¸iei furnizeaz˘a o metod˘a de calcul
care este folosit˘a des ˆın elaborarea de algoritmi pentru rezolvarea de
probleme de algebr˘a liniar˘a.
Calcul tipic: Se pleac˘a de la o baz˘a cunosut˘a (de obicei baza
canonic˘a) ¸si se ˆınlocuie¸ste cˆate un vector folosind formulele date ˆın
lemasubstitut ¸iei pˆan˘ a cˆand se obt ¸in informat ¸iile dorite despre sistemul
de vectori sudiat. Transform˘ arile furnizate de lema substitut ¸iei pot fi
evident ¸iate ˆın tabele astfel:
Pa¸sii ce trebuie urmat ¸i:
1) Declar˘am un “pivot” α
i
,= 0.
2)
ˆ
Inlocuim vectorul de pe linia pivotului cu cel de pe coloana piv-
otului.
3)
ˆ
Inmult ¸im scalarii de pe linia pivotului cu α
−1
i
.
4) Elementele de pe coloana pivotului, diferite de pivot se ˆınlocuiesc
cu 0.
5) Pentru celelalte elemente se aplic˘a “regula dreptunghiului”:
α
i
. . . λ
i
.
.
.
.
.
.
α
j
. . . λ
j
−→
1 . . . α
−1
i
λ
i
.
.
.
.
.
.
0 . . . α
−1
i

i
λ
j
−α
j
λ
i
)
Problema 7.5. Fie b = [b
1
, . . . , b
n
] un sistem de vectori din K-
s.v. K
n
¸si x ∈ K
n
. Verificat ¸i dac˘a b este o baz˘a a lui K
n
. Dac˘a da,
atunci determinat ¸i coordonatele lui x ˆın baza b. Dac˘a nu, determinat ¸i
o relat ¸ie de dependent ¸˘a liniar˘a ˆıntre vectorii din b.
18 SPAT¸ II VECTORIALE
Solut¸ie. Consider˘am ca baz˘a de plecare baza canonic˘a e = [e
1
, . . . , e
n
].
Contruim primul tabel (cu datele init ¸iae)
Se repet˘a procedeul pˆan˘a cˆand ajungem la una din situat ¸iile:
I)
ˆ
Inlocuim tot ¸i vectorii din e cu vectorii din b (eventual ˆın alt˘a
ordine). Rezult˘a c˘a b este o baz˘a. Coordonatele lui x se citesc de pe
coloana sa.
II) Ga˘sim o coloan˘a (linie) format˘a numai de 0. Atunci nu e
baz˘a. Pentru determinarea unei relat ¸ii de dependent ¸˘ a liniar˘a, con-
tinua˘ aˆınlocuirea vectorilor de e cu vectori din b pˆan˘a cˆand procedeul se
blocheaz˘a ¸si scriem un vector in b pe care nu l-am mutat ca o combinat ¸ie
liniar˘a de vectorii din ultima baz˘a obt ¸inut˘ a.
Example 7.6. a) v
1
= (2, 1, 1), v
2
= (3, 2, 1), v
3
= (−1, −1, −2),
x = (1, −1, −2).
7. LEMA SUBSTITUT¸ IEI 19
b) v
1
= (2, 1, 1), v
2
= (3, 2, 1), v
3
= (−1, −1, 0).
Definit¸ia 7.7. Fie V un K-s.v. ¸si a = [a
1
, . . . , a
n
] un sistem
de vectori din V . Prin rangul sistemului a ˆınt ¸elegem dimensiunea
subspat ¸iului generat de a:
rang(a) = dim
K
¸a
1
, . . . , a
n
).
Problema 7.8. S˘a se determine rangul unui sistem de vectori.
Solut¸ie. Se aplic˘a algoritmul furnizat de lema substitt ¸iei pˆan˘ a
cˆand acesta se blocheaz˘ a. Num˘arul de vectori mutat ¸i reprezint˘ a rangul
sistemului de vectori. Sistemul format din vectorii mutat ¸i este o baz˘a
a subspat ¸iului generat.
Example 7.9. a) Exemplul 7.6
b) v
1
= (1, 2, −1), v
2
= (2, 4, −2), v
3
= (−1, 0, 2), v
4
= (2, 6, −1).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->