Capitolul 1

AUDITUL FINANCIAR CONTABIL – DEFINIREA, ROLUL ŞI OBIECTIVELE AUDITULUI FINANCIAR, TIPOLOGIA JURIDICĂ
1.1. AUDITUL – SCURT ISTORIC Auditul a fost cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea, fără a fi precizată data exactă sau localizarea geografică într-un stat. Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferenţiate în funcţie de categoria socială care ordona auditul, numiţi ordonatori de audit, în funcţie de auditori şi de obiectivele auditului. Până la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, împăraţi, biserică şi stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hoţilor pentru fraudă şi prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al acelei entităţi. Auditorii erau numiţi din rândul preoţilor şi primau calităţile morale ale acestora. Frământata istorie a sec. al XVIII-lea până la jumătatea sec. al XIX-lea a produs schimbări şi în rândul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdicţionale şi acţionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau preferaţi din categoria celor mai buni contabili. Auditul îşi extinde obiectivele asupra reprimării fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau şi a căutării soluţiilor, pentru păstrarea integrităţii patrimoniului. Sfârşitul secolului al XIX-lea conturează relaţia între auditaţi şi auditori aleşi din rândul profesioniştilor contabili sau jurişti. Obiectivul lor: atestarea realităţii situaţiilor financiare, cu scopul de a evita erorile şi frauda. Primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionişti specializaţi în audit alături de contabili. Lucrările erau comandate de stat şi de acţionari. Perioada anilor 1940-1970, când comerţul internaţional se dezvoltă, este dominată de schimburi între state cu bunuri şi servicii, ordonatorii de audit îşi

Auditul financiar contabil lărgesc sfera în rândul băncilor, patronatului şi al instituţiilor financiare datorită pieţelor de capital. Executarea auditului era realizat de profesionişti de audit şi contabilitate, iar obiectivele cunosc o formă elevată de atestare a sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare. În această perioadă, datorită dezvoltării profesiei contabile şi a influenţelor asupra cadrului contabil conceptual, anglosaxonii dezvoltă activitatea de audit pe continentul european. Două decenii mai târziu (1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate, principii şi reguli de evaluare) şi a normelor de audit. Cei care ordonau auditul sunt statele, terţii, acţionarii, băncile, întreprinderile s.a., iar auditorii sunt tot profesionişti de contabilitate şi consiliere, organizate ca profesii liberale, independente, societăţi de expertiză şi audit. Astăzi, fenomenele social economice sunt complexe şi nu mai pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialiştilor de înaltă probitate morală şi profesională. Faptele analizate, operaţiunile şi documentele aveau ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidelă a conturilor, calitatea controlului intern, respectarea normelor şi protecţia contra fraudelor naţionale şi internaţionale. Auditorii, ca specialişti cu o pregătire teoretică superioară, cu o autoritate şi competenţă, sunt denumiţi experţi. Îşi face apariţia activitatea de expertiză, care reuneşte profesionişti cu cunoştinţe teoretice şi practice care, în urma contractelor primite de la terţi, cercetează situaţiile financiare. În ţara noastră, profesia contabilă a fost umbrită la limita simplului funcţionar de aplicare a celor mai simple operaţii matematice, în lunga istorie a deceniilor comuniste. După aproape 55 de ani (1994), această profesie onorabilă şi responsabilă este repusă în drepturile sale. Expertul contabil, conform reglementărilor legale în vigoare, are dreptul să audieze bilanţul contabil. Mulţi autori1 din ţara noastră şi din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate. Conform normelor naţionale de audit, „o misiune de auditare a situaţiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative, conform unei referinţe contabile identificate“. Referinţele contabile pot fi: - normele contabile internaţionale - normele contabile naţionale - alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute.
1

Ioan Oprean, Întocmirea şi audierea bilanţului contabil, Editura Intelcredo Deva, 1997

2 OMF nr. .2. AUDITUL FINANCIAR CONTABIL – PREZENT ŞI VIITOR Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a impus introducerea sa şi în ţara noastră. Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii care prezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii. conturile anuale. creditorii. dezvoltarea pieţelor de capital. La rândul lor.C.04. înscrişi ca membri în Camera Auditorilor. sub influenţa unor medii economice. Conflictul de interese între utilizatorii şi producătorii de informaţie contabilă trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale în domeniu. a instituţiilor bancare. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” şi înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificaţia de verificare.. Diversitatea activităţilor economico-financiare. prudente. 480/04. situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele la conturile anuale“2. relevante şi credibile. culturale.A. politice şi juridice diverse. sunt imparţiale. M.1999. Pentru realizarea calităţii informaţiilor prezentate în situaţiile financiare se vor aplica prevederile Standardelor de Contabilitate Naţionale relevante şi/sau Standardele de Contabilitate Internaţionale pentru a oferi o imagine fidelă a patrimoniului. revizie contabilă. publicul“3.O. reflectă realitatea economică a tranzacţiilor realizate. ceea ce ridică semne de îndoială cu privire la obiectivitatea profesionistului contabil. societăţi de expertiză. interpretarea şi evaluarea lor cu consecinţe negative asupra deciziilor utilizatorilor de informaţii contabile. utilizatorii informaţiei contabile „investitorii. clienţii.10. reprezentată de auditori care au. prin efectul legii. producătorii de informaţii contabile nu sunt neutri faţă de operaţiunile efectuate şi. etc. calitatea de expert contabil. a profitului (pierderii) şi a fluxurilor de trezorerie. implicit. nr. identifică şapte categorii de utilizatori. furnizorii şi alţi creditori. Susceptibilitatea realităţii informaţiei contabile cuprinse în situaţiile financiare anuale poate fi dată şi de calităţile moral-profesionale ale producătorilor de informaţii . 403/22. cenzori etc. iar obiectivul său este obţinerea unei imagini fidele a situaţiilor financiare anuale care cuprind „bilanţul contabil. 3 I.1999 privind aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale. salariaţii. Mai mult. au interese diferite asupra nevoii de informare. guvernele şi administraţiile. au condus la creşterea complexităţii lucrărilor contabile ce pot atrage erori în prelucrarea datelor. contabil autorizat cu studii economice superioare. bilanţ.S. Produsul contabilităţii îl reprezintă informaţia contabilă.Auditul financiar contabil 1. contul de profit şi pierdere.

recunoscut în domeniul respectiv ca persoană de mare competenţă şi autoritate. a evalua deficienţele în răspunderea managerială. 1 arată că „informaţia financiară are ca obiectiv furnizarea unei informaţii utile în luarea deciziilor economice şi financiare“. situaţiile financiare sunt întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar. în calitatea sa de expert contabil. În acest sens. Expertul contabil este un profesionist de înaltă clasă cu o pregătire teoretică superioară. Astfel. auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informaţiei contabile. Standardul Internaţional de Contabilitate nr. De regulă. precum şi concepte privind capitalul şi menţinerea lui. pentru a hotărî momentul de cumpărare sau vânzare a unei investiţii de capital. Auditul a fost definit în literatura de specialitate străină şi naţională la unison asupra opiniei motivate de îndeplinire a imaginii fidele asupra conturilor anuale. a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi. pentru a evalua garanţiile pentru credite acordate întreprinderii. Deci între producători şi beneficiari ai informaţiei contabile se interpune auditorul. în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situaţiilor financiare anuale. atunci când aceştia iau decizii economice. pentru calculul profitului şi distribuirea dividendelor. Prin audit se înţelege examinarea profesională efectuată de o persoană autorizată. s-a elaborat „Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale. independentă. potrivit „Cadrului general“. cu calităţi morale şi etică profesională. o experienţă practică îndelungată. caracteristicile calitative care determină . a determina politicile de impozitare. „Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile“ sprijină auditorii pentru formarea unei opinii asupra situaţiilor financiare. cerinţele IAS primează asupra acelora din „Cadrul general“. Dacă există un conflict între Cadrul general şi un Standard de Contabilitate Internaţional. Auditorii trebuie să aibă în vedere. a elabora date statistice despre venitul naţional. Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice. opţiunea pentru tratamente contabile alternative permise de IAS. Obiectivul de utilitate al informaţiei este preluat în toate cadrele conceptuale de contabilitate. îndeplinirea obiectivului situaţiilor financiare. Acest cadru poate fi aplicat oricărui model contabil.Auditul financiar contabil Scopul activităţii auditorilor este acela de a restabili o încredere rezonabilă între producători şi utilizatori ai informaţiei contabile.

Aceasta presupune o imagine fidelă a patrimoniului. general acceptat. clară şi completă pe întreg exerciţiul financiar. imaginea lor fidelă. nr. Câmpul de aplicaţii nelimitat al contabilităţii militează în favoarea unei deontologii profesionale care răspunde la trei imperative: prudenţa. principii. Principiul prudenţei trebuie să răspundă. Regularitatea contabilităţii presupune respectarea regulilor procedurilor contabile şi a principiilor general acceptate prevăzute de Legea Contabilităţii nr. modul de evaluare a elementelor pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare ca fiind principala sursă de informaţii a utilizatorilor. 403/22.1999.3. Procedura reprezintă o înlănţuire logică de operaţiuni. b) verificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a situaţiilor financiare. norme şi reguli de evaluare). Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de IASC.F. 1. 4 Potrivit O. a contului de profit şi pierdere şi a fluxurilor de trezorerie. 1. Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor arătate mai sus. . Legea Contabilităţii nr. potrivit Directivei a IV-a.Auditul financiar contabil eficienţa informaţiei contabile din situaţiile financiare. 82/1991 şi de Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de IASC. precum şi de Standardele de Contabilitate Internaţionale şi Naţionale4. Standardele de Contabilitate Internaţionale şi Naţionale. ROLUL AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL Auditul financiar contabil este orientat spre: a) verificarea respectării cadrului conceptual al contabilităţii (postulate. a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar). cu scopul de a atinge un anumit obiectiv. Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere şi prelucrare a datelor sunt bine stabilite şi dacă se aplică în permanenţă. la două imperative: a) Numai beneficiile realizate la data închiderii bilanţului pot fi înscrise în acest cont. 82/1991 va fi aplicată împreună cu Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile.M. Principiile contabile sunt enunţate şi de Standardele Naţionale de Contabilitate. aceste standarde se vor publica după parcurgerea primei faze implementate pe un eşantion reprezentativ de întreprinderi.04. regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare.

subevaluarea conştientă a activelor sau veniturilor. Principiul permanenţei metodelor5 are ca obiect continuitatea aplicării regulilor privind evaluarea. efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit şi este înregistrat în evidenţele contabile şi raportat în situaţiile financiare ale perioadelor aferente. 4. situaţiile financiare trebuie să fie întocmite pe o bază diferită de evaluare.Auditul financiar contabil b) Trebuie să se ţină seama de toate riscurile previzibile şi de pierderile eventuale care au apărut în cursul exerciţiului sau al unui exerciţiu anterior. dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor. situaţiile financiare nu mai pot fi credibile.G. iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. În elaborarea situaţiilor financiare pot apărea incertitudini care inevitabil sunt recunoscute prin prezentarea naturii şi a valorii lor. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior“. astfel încât să se asigure comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Trebuie să se ţină cont de deprecieri. prudenţa nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fără obiect sau supradimensionate. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. Situaţiile financiare care respectă acest principiu oferă informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile trecute. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile. reclamaţii cu privire la produsele în garanţie. chiar dacă aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decât între data de închidere a exerciţiului şi data de întocmire a bilanţului. care au implicat plăţi 5 H. Astfel. Principiul independenţei exerciţiului se referă la delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor aferente activităţii agentului economic pe măsura angajării acestora şi a trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. nr. Principiul trebuie aplicat cu bună-credinţă. 3. În acelaşi timp. 704/1993 privind regulamentul de operare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 . încasarea creanţelor incerte şi litigioase. el nu admite „supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. indiferent dacă exerciţiul se încheie cu pierderi sau cu beneficii. Astfel. 2. durata de viaţă probabilă a echipamentelor tehnologice. Doar câteva exemple unde prudenţa înseamnă a lua în calcul un grad de precauţie în efectuarea raţionamentelor necesare pentru a realiza estimări în condiţii de incertitudine. astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate. De exemplu. Principiul continuităţii activităţii care presupune că unitatea patrimonială îşi va continua în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. „Astfel.

toate informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. nr. 9.E. 82/1991 este completat cu trei principii potrivit Directivei a IV-a Comunităţii Economice Europene şi cu Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare. 403/22. fără să fie necesară prezentarea lor separată.M. Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 8 subsol.F. 2.E.F.1999. M.04. În situaţia în care se fac abateri de la aceste principii în cazuri excepţionale. 2. fără să fie permisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului.04.Auditul financiar contabil şi încasări. poziţiei financiare şi a contului de profit şi pierdere.7 Aceste principii fac referire la evaluarea separată a elementelor de activ şi pasiv. 403/22. art. 6 7 O. 5. 6. Bilanţul de deschidere trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului anterior. Principiul pragului de semnificaţie10. Elementele de activ şi de pasiv se evaluează şi se înregistrează în contabilitate separat.M.1e 9 Conform Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare (vol. Notele vor fi însoţite de motivaţiile acestor abateri. pct. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu. Toate elementele care au valori nesemnificative şi sunt de aceeaşi natură sau au funcţii similare sunt consemnate.O. 31. nr. citat O.1999.10. pag. nr. ele vor fi prezentate în notele la conturile anuale. dar şi despre obligaţiile de plată din viitor şi despre resursele privind încasările viitoare“6. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului9 Potrivit acestui principiu. nu numai forma lor juridică. paragrafele 29 şi 30) . Principiul necompensării (noncompensării).1999 8 Directiva a IV a C. se va determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv. paragraful 35) 10 Conform Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare (vol. 8. Pragul de semnificaţie arată valoarea semnificativă a oricărui element şi trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Orice eroare constatată în exerciţiul curent aferentă exerciţiului încheiat se operează fără să se modifice bilanţul din exerciţiul anterior.. datoriilor. 7. precum şi între veniturile şi cheltuielile înregistrate în contul de rezultate. precum şi de prezentarea unei evaluări a efectelor lor asupra activelor. prevalenţa economicului asupra juridicului şi pragul de semnificaţie.480/04. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv8 În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ.

Pentru auditor. un bun profesionist. ei au interese diferite faţă de alţii. Ei doresc o transparenţă totală cu privire la situaţia patrimoniului. Adesea. pentru viitoarele decizii ale utilizatorilor de informaţii. 3. specializări etc. Importanţa auditului financiar contabil constă în sporirea credibilităţii informaţiei din situaţiile financiare. Pentru o firmă.Auditul financiar contabil Sinceritatea urmăreşte aplicarea cu bună-credinţă a principiilor şi regulilor contabilităţii. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere. sistemul informaţional reprezintă principala sursă de informare. Ei au în vedere informaţii care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a oferi remuneraţii. Salariaţii şi sindicatele. Creditorii financiari sunt preocupaţi de informaţii care le permit să evalueze dacă întreprinderea are posibilitatea să ramburseze împrumuturile primite şi dobânzile aferente la scadenţă. Acţionarilor nu le este indiferentă informaţia care le permite să evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti dividende. dar şi unul dintre obiectivele sale. pensii. care trebuie să-şi îndeplinească misiunea fără a ţine seama de posibile conflicte de interese existente între utilizatorii externi de informaţie şi unitatea auditată. interesaţi dacă îşi pot încasa sumele avansate. să păstreze sau să vândă acţiunile. Evaluarea critică a situaţiilor financiare se face de un profesionist independent. Utilizatorii de informaţie contabilă folosesc situaţiile financiare pentru deciziile lor viitoare. Personalul angajat şi sindicatele sunt interesate de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii lor. şi anume credibilitatea ei. 2. mărimea profitului şi modul de repartizare a acestuia. obţinerea de dividende cât mai mari va reduce sursele de finanţare necesare dezvoltării. după cum urmează: 1. Creditorii comerciali sunt interesaţi pe o perioadă mai scurtă dacă nu sunt dependenţi de continuarea activităţii întreprinderii ca principal client al firmei. Investitorii prezenţi şi potenţiali sunt interesaţi de riscul inerent al tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. oportunităţi profesionale. Persoana desemnată cu întocmirea situaţiilor financiare este obligată să analizeze operaţiunile înregistrate în documentele primare înainte de a fi înregistrate în contabilitate din punct de vedere legal şi al eficienţei lor. auditul reprezintă şi o vedere critică de ansamblu pentru evaluarea unei situaţii financiar-contabile determinate. Pe de altă parte. 4. cu calităţi morale deosebite concură la realizarea uneia dintre calităţile informaţiei contabile. Faptul că verificarea bilanţului contabil se face de un auditor independent. Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă sumele pe care le au de primit vor fi plătite la scadenţă. .

Managerii. de aplicarea corectă a calităţii proce- . informaţii nefinanciare. Aceste informaţii vizează dezvoltarea sau inhibarea unor sectoare de activitate pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calcule macroeconomice în vederea determinării venitului naţional. ei urmăresc prin situaţiile financiare să arate un rezultat financiar confortabil. inclusiv modul de gestionare a patrimoniului şi a resurselor încredinţate. Există utilizatori care doresc să evalueze modul de administrare sau responsabilitatea conducerii pentru a lua decizii economice: „Aceste decizii pot viza. cu scopul de a păstra sursele de autofinanţare. Dacă nu sunt acţionari principali. deoarece. pentru a nu fi distribuite dividende mari. Guvernul şi instituţiile sale sunt interesate de alocarea resurselor şi de activitatea întreprinderii. în mare măsură. a Produsului Intern Brut şi a altor indicatori statistici. obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară. astfel ca activitatea lor să fie apreciată pozitiv. 6. performanţele şi modificările poziţiei financiare care satisfac necesităţile economice ale majorităţii utilizatorilor. întreprinderea trebuie să posede rezultatele curente pozitive. Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să răspundă cerinţelor de a evalua rentabilitatea întreprinderii. Într-o sferă largă de utilizatori care iau decizii economice. Astfel. Situaţiile financiare pot ajuta publicul prin informaţii despre evoluţia în prezent şi în viitor a sferei activităţii întreprinderii. Publicul este interesat de întreprinderi în ceea ce priveşte numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. de regulă.Auditul financiar contabil 5. a potenţialul ei financiar. 8. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei întreprinderi. Bancherii. Ele reprezintă rezultatele administrării întreprinderii de către conducător. Situaţiile financiare nu oferă toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice. o lichiditate mare şi în general o trezorerie netă pozitivă. dar în acelaşi timp. Credibilitatea în imaginea fidelă furnizată de contabilitate este dată de respectarea cadrului conceptual contabil. 7. opţiunea de a păstra sau a vinde investiţia în întreprinderea respectivă sau înlocuirea ori reconfirmarea conducerii“. mai ales când au tranzacţii economico-financiare pe termen lung şi sunt dependenţi de acea firmă. acestea arată efectele financiare ale unor evenimente trecute şi nu oferă. de exemplu. Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta situaţiile financiare ale întreprinderii revine conducerii. 9. să diminueze riscurile ce implică creditarea agentului economic care doreşte un împrumut.

furnizorii. dobânzile. a) Inteligibilitatea. pag. Chiar dacă informaţiile complexe incluse în situaţiile financiare prin relevanţa lor concură în luarea deciziilor economice şi sunt dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori. citat. b) Relevanţa. de calităţile moral-profesionale ale producătorilor de informaţii contabile.Auditul financiar contabil durilor utilizate. . de a rambursa creditele şi de a plăti dividendele. 2000. de a formula raţionamente despre eficienţa cu care firma poate utiliza noi resurse. Aceleaşi informaţii au rolul de a confirma previziunile anterioare şi rezultatele activităţilor planificate. Astfel. care dispun de cunoştinţe suficiente privind activitatea întreprinderii. informaţiile despre structura activelor şi pasivelor au valoare pentru utilizatori atunci când previzionează capacitatea întreprinderii de a profita de oportunităţi şi de a elimina riscurile potenţiale. Pe baza opiniei lor. ele nu trebuie omise. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile utilizatorilor care concură la evaluarea evenimentelor trecute.1999. Lichiditatea şi solvabilitatea sunt utile pentru a previziona capacitatea întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare scadente. de principiile referitoare la regularitate şi sinceritate. Informaţiile furnizate de situaţiile financiare trebuie uşor înţelese de utilizatori. Editura Economică. Informaţiile suplimentare sunt cuprinse în „Note şi materiale suplimentare“. performanţei şi modificările ce sunt posibile să apară cu privire la solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii. citată Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000. OMF nr. relevanţa. Bucureşti. credibilitatea şi comparabilitatea12 informaţiilor.04. 11 12 Ioan Oprean. modul în care beneficiile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes faţă de întreprindere. menită „să apere în mod egal pe toţi utilizatorii de informaţie contabilă“11. prezente sau viitoare. 49-51. informaţiile trebuie sintetizate asupra poziţiei financiare. op. Convergenţa rolului de previziune cu cel de confirmare a informaţiilor este evident. 403/22. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare. corectând sau confirmând evaluările lor anterioare. noţiuni de contabilitate. Auditul este chemat să exprime o opinie independentă asupra situaţiilor financiare. utilizatorii iau decizii care necesită evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru a plăti angajaţii. Pentru a evalua capacitatea de a genera numerar. Utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare este dată de caracteristicile calitative: inteligibilitatea.

evoluţia preţurilor privind garanţiile. Informaţia prezentată în situaţiile financiare are calitatea de a fi credibilă atunci când nu conţine erori semnificative. chiar dacă este relevantă şi nu este credibilă. Pragul de semnificaţie este dependent de mărimea elementului sau a erorii analizate prin prisma omisiunii sau a unei părţi a situaţiilor financiare greşite. natura şi pragul de semnificaţie ale informaţiei sunt necesare. Natura informaţiei şi pragul de semnificaţie influenţează relevanţa informaţiei. Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau informaţia eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor care le iau pe baza situaţiilor financiare. Spre exemplu. piaţa potenţială a clienţilor interesaţi să cumpere produsele fabricate. preţurile pieţei şi concurenţa cu privire la desfacerea stocurilor de produse. În alte situaţii. capitalul propriu ca sursa proprie de finanţare. De asemenea. . Pentru a fi credibilă. obligaţii (datorii). Spre exemplu. nu ar fi cea mai bună soluţie pentru creanţa întreprinderii să înregistreze în bilanţ întreaga valoare. ce trebuie să îndeplinească criteriile de recunoaştere. o pondere mare a materiilor prime în structura produsului finit trebuie avută în vedere pentru a previziona stocurile de materii prime pentru a avea o activitate continuă. recunoaşterea ei poate conduce la decizii eronate. Există situaţii când natura informaţiei este suficientă pentru a determina relevanţa sa.Auditul financiar contabil Informaţiile cu privire la poziţia financiară şi performanţele precedente sunt frecvent utilizate pentru deciziile viitoare: plata dividendelor şi a salariilor. Pragul de semnificaţie reprezintă o limită peste care valoarea erorii prezentate în situaţiile financiare poate influenţa negativ decizia utilizatorilor. De exemplu. capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile scadente. informaţia trebuie să aibă în vedere reprezentarea fidelă a tranzacţiilor şi evenimentelor care se concretizează în active. dezvoltarea unei secţii de producţie poate evalua riscurile şi oportunităţile întreprinderii cu privire la concurenţa furnizorilor în achiziţia necesarului de materii prime. c) Credibilitatea. Cel mai bine ar fi ca valoarea debitului solicitat şi a conflictului existent să fie prezentată într-o notă a situaţiilor financiare. Informaţia. excesive sau anormale trebuie evidenţiate distinct în „Note şi materiale suplimentare“. dacă un client are un litigiu cu un furnizor pentru neplata facturilor emise şi ar fi foarte aproape ca acest litigiu să se termine în avantajul clientului. iar utilizatorii au încredere că reprezintă corect ceea ce se aşteaptă în mod rezonabil să reprezinte. veniturile şi cheltuielile cu caracter accidental.

Evidenţierea în contabilitate în mod unitar a unei tranzacţii economico-financiare sau eveniment este dăunătoare dacă metoda respectivă nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să fie transparente. lipsită de credibilitate. alte elemente patrimoniale ce urmează să fie evaluate. Prudenţa nu permite subevaluarea datoriilor şi a cheltuielilor şi supraevaluarea activelor şi a veniturilor. Credibilitatea informaţiei nu poate fi realizată dacă există influenţe din interiorul întreprinderii sau din afară. O omisiune sau eroare a cărei semnificaţie este importantă conduce la o informaţie falsă. Utilizatorii trebuie să fie capabili să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente utilizate atât de aceeaşi întreprindere de la o perioadă la alta. cât şi de diferite unităţi. informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră. Nevoia de comparabilitate nu este rutină. În acelaşi timp. Pentru a minimaliza riscul cu privire la credibilitatea informaţiei. În acelaşi timp. Dificultăţile existente pentru identificarea tranzacţiilor. Prezentarea politicilor contabile utilizate de întreprindere concură la realizarea comparabilităţii. se are în vedere ca tranzacţiile şi evenimentele prezentate de informaţia contabilă să fie în concordanţă cu realitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică. d) Comparabilitatea. situaţiile financiare nu mai sunt neutre şi nu mai pot fi credibile dacă prudenţa nu este aplicată corect. prudenţa nu permite constituirea de provizioane fără obiect sau subevaluarea voită a activelor sau a veniturilor. De asemenea. . conceperea şi aplicarea tehnicilor de evaluare şi prezentare pot atrage riscul ca informaţia să nu fie credibilă. lipsită de influenţe. Prevalenţa economicului asupra juridicului influenţează informaţia pentru a atinge credibilitatea sa. Politica contabilă trebuie schimbată dacă există alte alternative mai relevante şi credibile. În astfel de cazuri.Auditul financiar contabil Informaţiile financiare sunt supuse unui anumit risc de a avea mai puţină credibilitate decât ar trebui. afectează neutralitatea sa. complete în limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie în strânsă corelaţie cu costul obţinerii acelei informaţii. pentru a satisface un obiectiv dinainte stabilit. persoana însărcinată cu elaborarea situaţiilor financiare trebuie să includă un grad de precauţie pentru evaluarea activelor şi veniturilor în condiţii de incertitudine. pentru a deveni un impediment în introducerea de standarde de contabilitate care să ofere o mai bună imagine fidelă a situaţiilor financiare. Selectarea şi prezentarea informaţiei.

performanţa . dar aceasta să nu fie credibilă. dacă raportarea este permanent întârziată până când sunt cunoscute toate detaliile legate de acea tranzacţie. Ea este de utilitate redusă pentru utilizatori care între timp au trebuit să ia deja decizii. În practica economică relaţia cost-beneficiu este greu de aplicat cazurilor particulare. Pe de altă parte. Standardele Internaţionale de Contabilitate precizează că întârzierea exagerată în raportarea informaţiei conduce la pierderea relevanţei informaţiei. Structura contului de profit şi pierdere. spre exemplu. beneficiile rezultate din informaţii trebuie să depăşească costul furnizării acestora. O informaţie relevantă şi credibilă are şi limite. o constituie veniturile şi cheltuielile. De regulă. Conducerea este nevoită în astfel de situaţii să selecteze între valoarea relativă a raportării la un moment dat şi furnizarea de informaţii credibile. informaţia este pregătită pentru un utilizator. creditorii pot reduce costurile îndatorării firmei. Situaţiile financiare sunt adesea analizate.Auditul financiar contabil Compararea situaţiilor financiare în timp de către utilizatori conduce la identificarea tendinţelor în poziţia financiară şi performanţele întreprinderii. Structurile bilanţului. o informaţie oportună conduce la raportarea tuturor aspectelor unei tranzacţii sau a unor evenimente. Raportul cost – beneficiu al informaţiei este mai degrabă o limită sau o constrângere decât o caracteristică calitativă. Astfel. elementul fundamental este satisfacerea adecvată a necesităţilor utilizatorilor în procesul de luare a deciziilor economice. dar nu mai prezintă relevanţa aşteptată. fără ca acestea să fie cunoscute afectându-se astfel credibilitatea. datoriile şi capitalul propriu. Este vorba de oportunitatea raportărilor financiare. Pentru a realiza un echilibru între relevanţă şi credibilitate. validate ca prezentând o imagine fidelă a poziţiei financiare (activele. de furnizarea informaţiilor suplimentare. Într-o raportare se poate realiza relevanţa. informaţia este credibilă. legate direct de evaluarea poziţiei financiare. datoriile şi capitalul propriu). De regulă. Evaluarea profiturilor şi a costurilor reprezintă un raţionament profesional. Echilibrul între caracteristice calitative este necesar pentru a satisface obiectivul situaţiilor financiare. sunt activele. iar alţii pot obţine beneficii şi se pot bucura. legată în mod direct de evaluarea performanţei. Costurile nu sunt suportate în totalitate de utilizatorii care au beneficii de pe urma informaţiilor. raportul cost – beneficiu şi echilibrul între caracteristicile calitative ale informaţiei contabile.

Rolul lor de a asigura utilizatorii de informaţii că s-au respectat principiile contabile general acceptate şi procedurile interne stabilite de conducerea întreprinderii. precum şi reflectarea imaginii fidele a situaţiilor financiare reprezintă cheia succesului în menirea pe care o au.Auditul financiar contabil (profitul ca bază de referinţă pentru alţi indicatori: rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe o acţiune) şi modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi. Dacă cheltuielile depăşesc veniturile. Alegerea bazelor de evaluare şi a conceptului de menţinere a nivelului capitalului determină modelul contabil utilizat pentru elaborarea situaţiilor financiare. Selectarea de către o întreprindere a celui mai bun concept privind capitalul trebuie să aibă la bază necesităţile utilizatorilor de informaţii prezentate în situaţii financiare. Sintetizând cele prezentate mai sus.1. Conceptul de menţinere a capitalului oferă punctul de referinţă pentru măsurarea profitului. valoarea reziduală este o pierdere netă. În elaborarea situaţiilor financiare. Rolul auditului financiar contabil poate fi prezentat în figura nr. . majoritatea întreprinderilor adoptă conceptul financiar al capitalului (banii investiţi sau puterea de cumpărare investită). auditul trebuie să restabilească o încredere rezonabilă între producătorii şi utilizatorii de informaţie contabilă. se tinde către realizarea obiectivului urmărit în determinarea profitului. Există modele contabile diferite care prezintă un anumit grad de relevanţă şi credibilitate. Funcţie de conceptul ales. va trebui utilizat conceptul fizic al capitalului. Dacă utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului investit. Menţinerea capitalului financiar are loc atunci când profitul se obţine în condiţiile în care valoarea financiară sau monetară a activelor nete la sfârşitul exerciţiului financiar este mai mare decât valoarea financiară sau monetară a activelor nete de la începutul perioadei. iar managementul trebuie să găsească un echilibru între relevanţă şi credibilitate. Menţinerea capitalului fizic are loc atunci când profitul se obţine în condiţiile în care capacitatea fizică productivă sau capacitatea de exploatare a întreprinderii la sfârşitul perioadei este mai mare decât capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei. Dacă utilizatorii sunt preocupaţi de capacitatea de exploatare a întreprinderii. întreprinderea va adopta conceptul financiar al capitalului. Profitul este valoarea care rămâne după ce cheltuielile au fost deduse din venituri.

contul de profit şi pierdere. calitatea controlului intern • Calităţile moral-profesionale ale producătorilor de informaţie contabilă Apără în mod egal pe toţi utilizatorii de informaţii – liberul acces la informaţii corecte • Independenţa producătorilor de informaţii contabile faţă de interesele beneficiarilor de informaţii • Politicile contabile şi alternative utilizate în evaluarea elementelor patrimoniale Utilizatori de informaţii contabile Figura 1. a regulilor. situaţia fluxurilor de trezorerie. Rolul auditului financiar . note la conturile anuale Auditul financiar contabil exprimă o opinie rezonabilă. responsabilă şi independentă asupra îndeplinirii obiectivului de imagine fidelă a situaţiilor financiare Credibilitatea informaţiilor furnizate este realizată prin: Respectarea regularităţii conturilor Sinceritatea cu care se aplică principiile şi regulile contabile • Verificarea situaţiilor financiare se face de un auditor independent • Auditul face o evaluare critică a situaţiilor financiare şi propune soluţii de perfecţionare a sistemului contabil • Respectarea principiilor contabile referitoare la regularitatea şi sinceritatea contabilităţii.Auditul financiar contabil Producătorii de informaţii contabile Situaţii financiare: Bilanţul. conceptelor şi metodelor de evaluare a elementelor patrimoniale • Calitatea procedurilor utilizate în întreprindere.

Dacă prin inventariere s-au descoperit tranzacţii neînregistrate în contabilitate. imputarea corectă şi întocmirea corectă a situaţiilor financiare. El trebuie să se asigure că inventarierea a fost făcută potrivit legii. auditul are în vedere respectarea unor criterii şi obiective ce guvernează un audit al situaţiilor financiare: 1o Criteriul exhaustivităţii şi integrităţii înregistrărilor Acest criteriu are în vedere că toate operaţiunile patrimoniale au fost înregistrate corect şi integral în contabilitate.Auditul financiar contabil 1. respectiv diminuări de pasive. b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. evaluarea corectă a modificărilor. analize de laborator. De asemenea. se verifică dacă activele şi pasivele respectă principiul entităţii patrimoniale. se consideră că toate operaţiunile sunt corect înregistrate şi evidenţiate.nu există operaţiuni contabilizate de mai multe ori. auditorul are două soluţii : a) auditorul trebuie să verifice cu mare atenţie procedurile utilizate de întreprindere pentru validarea tuturor modificărilor patrimoniale: creşteri/diminuări de active. .4. . Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul să se asigure că: . a situaţiei financiare şi a rezultatelor întreprinderilor. iar acestea au fost operate. Pentru îndeplinirea acestui criteriu. corespund cu cele identificate fizic prin inventariere sau prin alte proceduri cum ar fi: confirmări primite de la terţi. deci fără omisiuni. adică toate operaţiunile efectuate aparţin şi sunt în numele firmei.toate operaţiunile reflectate în documente justificative corespunzătoare sunt evidenţiate în contabilitate. etc. Această soluţie are dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru validare. OBIECTIVELE AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL Pentru a asigura o opinie competentă şi independentă asupra imaginii fidele clare şi complete a patrimoniului. 2o Criteriul realităţii înregistrărilor Auditorul are obligaţia să urmărească dacă toate elementele de activ şi de pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificabile şi verificabile. 3o Criteriul corectei înregistrări în contabilitate şi a corectei prezentări cu ajutorul conturilor anuale Acest criteriu are mai multe obiective şi se referă la localizarea corectă a perioadei privind elementele patrimoniale.

2.constituirea. Auditorul trebuie să verifice dacă sunt prinse toate elementele ce compun costul de achiziţie: preţul de cumpărare. utilitatea. Situaţiile financiare: bilanţul contabil. contul de profit şi pierdere.înregistrarea cheltuielilor plătite şi a veniturilor încasate aferente exerciţiilor următoare prin utilizarea conturilor de regularizare. taxele nerecuperabile. Regularizarea operaţiunilor după inventariere conferă corecta delimitare în timp a cheltuielilor şi a veniturilor pe întreaga perioadă a exerciţiului financiar prin: .analiza amortismentelor şi a provizioanelor pentru depreciere. dacă bunurile obţinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate în funcţie de preţul pieţei. Corecta lor evidenţiere reprezintă o corecţie a costului istoric şi atenuează efectul de desincronizare în evaluarea elementelor patrimoniale în cele două momente ale sale: intrare – ieşire. Pentru o evaluare corectă. în urma evaluării efectuate potrivit legii. . 82/1991 şi cu Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate. Auditorul trebuie să verifice dacă bunurile aduse ca aport la capitalul social au fost înregistrate în funcţie de preţul pieţei.la data intrării în patrimoniu. Achiziţiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziţie şi la costul de producţie dacă sunt fabricare în întreprindere.1. starea şi amplasarea acestora. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli .Auditul financiar contabil 3. situaţia fluxurilor de trezorerie. utilizarea unei contabilităţi de angajament şi folosirea conturilor de regularizare. De asemenea. de starea şi de amplasarea acestora.repartizarea diferenţelor de preţ asupra cheltuielilor şi stocurilor. Perioada corectă în care sunt evidenţiate modificările patrimoniale presupune respectarea principiului independenţei exerciţiilor. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. informaţiile adiţionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale vor fi armonizate şi cu Standardele Internaţionale şi Naţionale de Contabilitate. 3. .înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente lichidităţilor în devize. . respectiv transferul unor provizioane asupra veniturilor. Evaluarea corectă presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate conform cu prevederile Legii Contabilităţii nr. calculul şi contabilitatea corectă a variaţiei stocurilor de producţie finită. . trebuie să se ţină cont de următoarele tratamente contabile: .

între valoarea de inventar şi valoarea de intrare. În costurile de producţie pot fi incluse dobânzile aferente perioadei de fabricaţie în cazul producţiei cu ciclu lung de fabricaţie. ele se menţin la valoarea de intrare (principiul prudenţei). Dacă există diferenţe constatate în plus între valoarea de inventar şi cea de intrare a elementelor de pasiv de natura obligaţiilor sau datoriilor. „Costurile îndatorării“ . acestea trebuie evaluate la valoarea lor de intrare. De asemenea. Se validează faptul că datoriile şi creanţele au fost evaluate la valoarea lor probabilă de încasat. Pentru diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de activ. auditorul verifică dacă există diferenţe constatate în plus pentru elemente de activ. auditorul constată dacă în contabilitate s-a înregistrat diferenţa prin amortismente. La data ieşirii din patrimoniu a bunurilor. 23. 13 IAS nr.Auditul financiar contabil accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv. Auditorul trebuie să verifice dacă există imobilizări corporale produse sau circulante cu ciclu lung de fabricaţie mai mare de un an şi cuprind în costul de producţie şi dobânzile aferente capitalului împrumutat pentru finanţarea producerii bunului. Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificată de auditor dacă a fost realizată la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element. cheltuielile de desfacere şi cele financiare. diferenţă care nu trebuie contabilizată (principiul prudenţei). fără să cuprindă cheltuielile cu dobânzile pentru perioade în „prelungire“13 Auditorul trebuie să verifice dacă evaluarea creanţelor şi datoriilor este înregistrată la valoarea lor nominală. auditorul urmăreşte dacă această diferenţă a fost înregistrată în contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama cheltuielilor. dacă deprecierea este ireversibilă sau dacă deprecierea de valoare este reversibilă s-a constituit un provizion. dacă a fost stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei. diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu trebuie să fie înregistrate în contabilitate. respectiv valoarea de intrare (valoare contabilă). respectiv de plată. Aceste aspecte trebuie evidenţiate şi prezentate în notele la conturile anuale. Pentru elementele de pasiv de natura obligaţiilor sau datoriilor. costul de producţie se verifică cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile generale de administraţie. La închiderea exerciţiului.

Auditul financiar contabil Auditorul verifică dacă imobilizările pentru care s-au constituit provizioane sunt prezentate în bilanţ la valoarea netă bilanţieră = valoarea contabilă de intrare – amortizări – provizioane pentru deprecieri.3. b) corelaţia dintre conturile analitice şi conturile sintetice care se realizează prin balanţa de verificare analitică deschisă pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat în analitic. 2. Dacă întreprinderea aplică tratamente contabile alternative (prezentarea elementelor patrimoniale la bilanţ pe baza metodei valorii de înlocuire sau a altor metode care să ţină cont de inflaţie).4.M. Sintetizând cele prezentate mai sus. 82/1991 şi cu prevederile cuprinse în volumele 1-3 privind Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C. . auditorul verifică modul de evaluare a elementelor patrimoniale prezentate în bilanţ. obiectivele şi criteriile auditului financiar sunt redate în figura nr. Toate operaţiunile contabile trebuie înregistrate în conturi astfel încât să se respecte corespondenţa dintre conturi stabilită în normele de aplicare a Planului Contabil General. respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii şi cu modificările aduse acestuia potrivit legii14. Întocmirea corectă a bilanţului contabil. auditorul verifică influenţa fiecărui element bilanţier ca urmare a aplicării altei evaluări decât costul istoric. şi cu IAS. 403/22. Auditorul urmăreşte concordanţa care trebuie să existe între datele înregistrate în contabilitatea sintetică şi balanţa de verificare după inventariere ca bază de referinţă pentru bilanţ. nr. Evaluarea la bilanţ a activelor circulante depreciate va fi evidenţiată la valoarea realizabilă netă.1999. precum şi politicile conturilor utilizate: dacă imobilizările sunt incluse în conturile anuale la costul istoric sau la valoarea reevaluată şi dacă situaţiile financiare au fost întocmite conform cu Legea Contabilităţii nr. 3.04.S. Există două tipuri de corelaţii : a) corelaţia dintre Registrul jurnal de evidenţă cronologică şi totalul rulajelor curente ale conturilor deschise în evidenţa sistematică prin fişele sintetice şah (Registrul Cartea Mare). 14 O. Soldurile finale prezentate în balanţa după inventar reprezintă situaţia de referinţă pentru întocmirea corectă a bilanţului contabil.E. Imputarea corectă. 3. capitolul II.E. De asemenea. volumul I. prezentate de întreprindere separat în notele la conturile anuale.

. 2. Validarea de către auditor a integrităţii patrimoniului are în vedere: . verificabile. 82/1991 şi Cadrului general . bilanţul şi situaţia financiară a întreprinderii.evaluarea corectă a patrimoniului conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii nr.ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii. Obiectivele şi criteriile auditului financiar contabil Obiectivele auditului au în vedere: patrimoniul.Auditul financiar contabil Auditul financiar contabil Obiective Criterii • Realitatea înregistrărilor contabile • Integritatea înregistrărilor • Prezentarea fidelă a situaţiilor financiare Exhaustivitatea şi integritatea înregistrărilor evită omisiunile şi repetările Realitatea înregistrărilor contabile . .justificabile. . .întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificare după inventariere. .preluarea corectă în balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi concordanţa lor cu conturile analitice. corecta valorificare a rezultatelor acesteia şi cuprinderea sa în bilanţul contabil. rezultatul exerciţiului.realizarea inventarierii patrimoniului.efectuarea corectă a tuturor operaţiunilor legate de înregistrarea şi modificarea capitalurilor proprii. reale Integritatea patrimoniului Contul de profit şi pierderi aferent perioadei de raportare Situaţia financiară a întreprinderii Corecta înregistrare în contabilitate şi prezentarea corectă prin conturile contabile Perioada corectă (independenţa ) exerciţiului Evaluare corectă Imputare corectă Bilanţ contabil corect Figura nr.

1/1980 (IFAC). . pragul de semnificaţie (dacă anumite cheltuieli sau venituri au o valoare semnificativă trebuie prezentate separat în situaţiile financiare. să verifice casa şi să verifice bilanţul contabil. analiza detaliată a cecurilor returnate/emise.obţinerea unor venituri financiare maxime. Activitatea de audit legal este realizată de cenzori experţi contabili sau contabili autorizaţi cu studii superioare cărora le revine obligaţia să supravegheze gestiunea societăţii comerciale.maximizarea fluxului de trezorerie. De asemenea. inventarierea monetarului etc.minimizarea cheltuielilor financiare. Directiva a VIII-a a Comunităţii Economice Europene. existenţa sau nu a unor resurse financiare insuficiente. trebuie să valideze existenţa garanţiilor pentru împrumuturi şi credite obţinute de agentul economic sau acordate de alţi agenţi economici. .Auditul financiar contabil Contul de profit şi pierdere trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare. Auditul legal reprezintă îndeplinirea obligaţiilor cu privire la supravegherea gestiunii întreprinderii patrimoniale. Auditul legal are la bază Legea societăţilor comerciale nr.5. auditul financiar cunoaşte două forme: 1. Situaţia financiară a întreprinderii rămâne un obiectiv important în activitatea auditorului. noncompensarea. AUDITUL FINANCIAR SUB RAPORT JURIDIC Din punct de vedere juridic. evaluarea separată a elementelor de activ sau pasiv. Se va urmări de către auditor dacă au fost respectate conform legii aplicarea corectă a principiilor independenţei. Auditul legal 2. verificarea şi certificarea bilanţului contabil.minimizarea riscului şi efectelor nefavorabile ce pot rezulta din variaţiile cursului valutar. prudenţei. Auditul contractual 1. permanenţei metodelor. 31/1990 cu modificările ulterioare. respectiv cheltuieli şi venituri. asupra activelor sau datoriilor şi a situaţiilor financiare). 1. Auditorul poate propune utilizatorului unele soluţii pentru viitoarele decizii: . Auditorul trebuie să urmărească tratamentele contabile utilizate pentru evaluarea corectă a soldurilor bancare. pe baza mandatului acceptat şi confirmat de Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) sau a Asociaţilor întreprinderii. Această activitate este realizată de cenzori potrivit dispoziţiilor legale. să realizeze verificări şi intervenţii ori de câte ori situaţia o impune. . dacă sunt abateri de la principiile contabile şi evaluarea acestora asupra profitului sau pierderii. . Recomandarea Internaţională de Audit nr.

Auditul contractual nu trebuie confundat cu lucrări executate de profesionişti contabili pe bază de contract privind ţinerea contabilităţii.certificarea unor elemente din bilanţ. Auditul contractual are la bază Ordonanţa Guvernului nr. c) au promovat examenul cu privire la cunoaşterea legislaţiei privind valorile mobiliare şi bursele de valori susţinute la C. care funcţionează sub Legea nr. Comisia Naţională de Valori Mobiliare (C.evaluarea privind achiziţiile sau restructurările de întreprinderi.proiecte financiare. Această calitate o au persoanele care îndeplinesc patru condiţii: a) sunt experţi contabili. d) sunt înregistraţi la C. 2. financiară sau fiscală şi alte lucruri cu caracter de analize economice şi evaluări patrimoniale. dacă operaţiunile au fost corect înregistrate. ca şi principiile evaluării trebuie respectate şi aplicate astfel încât conturile anuale să prezinte o imagine fidelă a patrimoniului. citată.V. Auditul contractual15 reprezintă relaţia contractuală privind executarea lucrărilor specifice de audit cu privire la atestarea informaţiei contabile cuprinse în situaţii financiare. a situaţiei financiare şi a contului de profit şi pierdere. întocmirea bilanţului contabil. Această activitate are ca obiective: . să urmărească dacă tranzacţiile economico-financiare sunt ţinute la zi.M. Auditul contractual este realizat de experţi contabili şi contabili autorizaţi cu studii economice superioare. asistenţa contabilă. .certificarea unor situaţii financiare destinate terţilor. op. b) au competenţa profesională de a verifica şi certifica legalitatea conturilor anuale.Auditul financiar contabil Cenzorul trebuie să contribuie esenţial la păstrarea integrităţii patrimoniale. să fie corect aplicate politicile contabile cu privire la rezultatele inventarierii şi să fie cunoscute de conducerea întreprinderii şi evidenţiate în bilanţul contabil. 15 16 Ioan Oprean. 65/1994. Principiile contabile.V. aceştia trebuie să posede calitatea de „cenzor extern independent“.M16. precum şi a persoanelor juridice autorizate.N. prin proceduri specifice contabile. .V.N. 52/1994 referitoare la activitatea cenzorilor externi independenţi. numai după înregistrarea acestora în Tabloul CECCAR. El are obligaţia să asiste şi să contribuie la desfăşurarea inventarierii patrimoniale.M) . bugete. Activitatea de expert contabil şi contabil autorizat poate fi exercitată numai de persoane ale corpului. regulile şi normele de evaluare. . sunt reale şi vizează perioada curentă. date sau informaţii care necesită confirmarea credibilităţii acestora. planuri.auditul bilanţului contabil. Pentru verificarea şi certificarea situaţiilor financiare anuale ale unităţilor de valori mobiliare.N. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful