You are on page 1of 1

13.

Reprezentarile europene ale Americii

Multa vreme, specificarea culturala a Europei s-a facut in raport cu Asia, America fiind considerată doar o prelungire pe alt continent a culturii europene. Această concepţie de lungă tradiţie a supravieţuit pana la mijl. sec XIX şi a fost împărtăşită şi de Hegel. După prăbuşira URSS, SUA a rămas unica supraputere planetară, fapt care a generat reacţii antinomice: admiraţia şi dorinţa de a învăţa din exp. americană şi opoziţia plină de hotărârea de a crea o alternativă la abordările specific americane ale probl. vieţii. Este însă de remarcat că Eu si SUA sunt legate ca doua vase comunicante şi depind una de cealalta in cursa lor pentru performante. Imaginea Americii in cultura europeană rămâne şi azi marcată de clişeele trecutului. Americanismul este identificat cu preocupare exclusiva pt bunurile de consum, imoralitate, business ordinar. I se recunoaste doar capactiatea de a crea produse si genera idei noi in stiinta si tehnica, negându-i-se importanţa în artă, filosofie, morală şi alte domenii larg teoretice unde astăzi America este una din “locomotive”. O cercetare aprofundată a imaginilor europene despre America a distins reprezentările ce ţin de clasa imaginii eroice (“singurul Paradis al Pamantului”, “nobilul sălbatic”, tara libertatii) şi reprez ce tin de clasa imaginii abominabile (tara irosirii, tara libertinismului, dictatura dolarului). Acestea arată că în cultura europeană se operează în g eneral cu o “Americă imaginară”, caricaturizată. Apropierea de America reală rămâne o problemă culturală în Europa, ce se poate rezolva numai dacă există disponibilitatea de a învăţa dintr-o astfel de apropiere. Există o ambivalenţă a atitudinilor europenilor faţă de America. Dupa 2RM, s-a manifestat o critică a Europei liberale şi apoi, a Americii, deşi acestea ofereau avantaje, inclusiv avantajul de a putea critica in deplină libertate. Situaţia se repetă şi azi, chiar dacă în alte coordonate intelectuale. Vechile poziţii ale stângismului propun înşelătoarea persp. a respingerii americanismului în numele unui anarhism dubios. Potrivit lui Dahrenhof, există o îndoială liberală ce caută să construiască limitări în jurul celor ce se află la putere, mai curând decât punţi pentru ei. Rădăcinile culturii am. sunt in Europa, însă ceea ce in Europa a fost o idee, un liberalism iluminat, în America a putut căpăta forme de viaţă şi a devenit un sistem instituţional. Astăzi, ele comunică permanent, nici unul din continentele lumii culturale de azi nu sunt atât de puternic legate şi nici mai puternice. În ambele, emanciparea modernă a pers. umane a truiumfat, în ambele ştiinţa modernă este locomotiva progresului, în ambele raţionalismul experimental este cel mai răspândit. Din toate aceste motive, este timpul să părăsim distincţia “culturii si civ. europene” şi “c.si.c. americane”, şi să vorbim, realist, de “cultura şi civilizaţia euroamericană”.