You are on page 1of 50

Final

1) Modulația de faza decalata (OQPSK) si modulația de faza cu amplitudine constanta si faza continua (MSK)  daca in semnalul OQPSK simbolurile xk si yk vor fi reprezentate prin impulsuri de forma sinusoidala, in locul celor rectangulare, se va obține un semnal modulat cu amplitudine constanta, dar faza sa va fi continua, ceea ce se va reflecta intr-un spectru mai îngust din punct de vedere practic a. Cei 2 purtători modulați in amplitudine  pe intervalul kT< t <(k+1)T, cele doua semnale in banda de baza se pot exprima prin: ( ) ( ) 1 ( ) ( )

 x(t), y(t) – purtătoare (sin, cos)  semnalul modulat are expresiile: ( ) ( ) ( ) pentru kT< t < (k+1/2)T, cu ( ) si ( ) pentru (k+1/2)T < t < (k+1)T, cu ( ) ( )

(

)

( ) ( )

 cele 2 semnale din banda de baza x(t), y(t) pot lua valorile ±1 => 4 puncte in constelație
1

       

b. QPSK cu 4 puncte in constelație in acest tip de modulație, salturile de 180o au loc când ambele semnale fac o tranziție daca decalam semnalele vom avea doar salturi de 90o (nu vor mai avea loc tranziții simultane) in momentul in care faza purtătoare modulata are un salt de 180o apare o modificare de amplitudine de 100% faza variază continuu, nu mai are salturi in cazul transmisiunilor pe canale radio se urmărește utilizarea efectiva a bateriei de alimentare, fie a aparatului mobil, util uneori sursei înfășurătoarea amplitudinii purtătoarei trece prin 0 daca pentru un semnal transmis pe canal radio avem distanta => extindere a spațiului de frecvente => perturbația canalelor vecine amplitudinea de ieșire in clasa C (n > 70%) -> introduce distorsiuni de neliniaritate

2

2) Tehnica OFDM a. In ce consta  tehnica multiplexării cu diviziune in frecventa, utilizata de mult timp in sistemele telegrafice clasice de transmisiune paralele a datelor, evita suprapunerea spectrala a canalelor multiplexate, pentru a elimina interferenta intre canale, având însa, drept consecința, o eficienta spectrala scăzuta  canalele multiplexate se suprapun in frecventa dar, impunând ca aceste canale sa fie distanțate in frecventa cu un ecart egal numeri cu viteza de semnalizare, se evita interferenta intre canale

     

b. In ce aplicații este recomandata si de ce tehnica OFDM prezintă avantaje si pentru transmisiunile pe canale radio, cu propagare multicale, permițând evitarea interferentei simbolurilor produse de dispersia timpilor de propagare pe diversele cai in transmisiunile digitale, cu toate ca se suprapun in spațiu; la sondare, valoarea sondata la un anumit moment nu depinde de celelalte (pentru ca astea trec prin 0) se folosește la transmisiunile de banda larga; vs mare in transmisiunile cu debit crescut pe canale radio (3G, WLAN, TV digitala) exemplu: fie o transmisiune TV digitala, D=4Mbps (e mic pentru aplicație) utilizând QPSK (modulația de faza in cuadratura cu 4 nivele) se transmit 2b pe un interval de simbol (2 b/T) =>vs = 2 MBd

3

Exemplu: Determinând fenomenul de prag multicale apare o IS importanta; divizând fluxul simbolurilor binare de debit mare in fluxuri mai mici, vs scade, fenomenul de propagare multicale e mult redus Se folosește pentru ca putem oferi debit la cerere, utilizatorul dându-le anumite purtătoare In funcție de calitatea canalului radio la o anumita frecventa putem folosi o constanta cu un număr de puncte mai mare sau mai mic

4

3) Arătați ca egalizorul cu filtru transversal nu poate elimina interferenta simbolurilor  filtrul este compus dintr-o linie de întârziere cu 2N celule, fiecare cu întârzierea T si 2N+1 multiplicatori cu coeficienți ck, k = -N, ... N

 x(t), răspunsul sistemului de transmisiuni (in banda de baza) la un impuls de amplitudine egala cu unitatea, trebuie sa îndeplinească condițiile x(t0 + nT) = 0, pentru n≠0 si x(t0) = x0 ≠ 0  filtrul transversal introdus ar trebui sa asigure îndeplinirea unor condiții similare de către h(t)  presupunând ca x(t) este limitat la patru intervale de simbol, eșantioanelerăspunsului h(t) vor fi date de relațiile:

 coeficientul c0 este folosit pentru a fixa factorul de amplificare al filtrului sau eșantionul h0, iar ceilalți coeficienți pot servi pentru a impune condițiile de anulare a 2N eșantioane din totalul de N1+2N eșantioane hn  rezulta astfel ca interferenta simbolurilor nu poate fi eliminata, ca poate fi doar micșorata si, in acest sens, este necesar sa se determine pentru coeficienții filtrului acele valori care corespund unui minim al acesteia  motivul pentru care egalizorul are structura de filtru transversal este datorita faptului ca are o limita de întârziere in componente  răspunsul la fiecare simbol se dilata, el nu poate elimina IS, dar o poate micșora (la seminar !!) (daca luam mai multe celule scade si mai mult)

5

secvența simbolurilor transmise ai*  in cazul unei egalizări ideale ar trebui ca eșantioanele ri sa fie egale cu nivelele nominale la recepție. Funcționare (blocuri)  blocul de decizie estimează. la ieșirea sa obținându-se eșantioanele ri b. luate la momentele optime de sondare sunt introduse in filtrul transversal. Notații  eșantioanele si ale semnalului de date recepționat. corespunzătoare simbolurilor transmise ai  înainte de a transmite datele se trimite o secvența de inițializare in receptor pe baza căreia se realizează coeficientul de egalizare Autoadaptive = pentru ca reglajul se face si in timpul transmisiei si recepției (+ relație) 6 .4) Schema bloc a unui egalizor autoadaptiv pentru transmisiuni in banda de baza a. pe baza eșantioanelor ri.

corespunzător datelor emise. un semnal (ecou sintetic) cat mai asemănător ecoului. cate doua pentru fiecare sens de transmisiune sau din doua fire  folosirea sistemului diferențial pentru separarea sensurilor de transmisiune permite utilizarea completa a benzii de frecvente pentru fiecare sens  inconvenientul acestei metode consta in faptul ca nu se poate realiza o echilibrare perfecta a sistemului diferențial. asociat cu porțiunea pana la capătul apropiat al circuitului pe patru fire (căile de ecou 1 si 2) si ecoul îndepărtat. având drept consecințe o scădere a stabilității circuitului telefonic si apariția fenomenului de ecou  in transmisiunile de date duplex pe doua fire. corespunzător capătului îndepărtat al circuitului pe patru fire (căile 3 si 4) b. Principiul compensării lui  pentru a reduce nivelul de ecoului in receptor se generează. In ce consta  transmisiunile de date in modul duplex necesita separarea sensurilor de transmisiune  linia de transmisiune poate fi constituita din patru fire.5) Ecoul in transmisiunile de date duplex pe doua fire a. ecoul este supărător indiferent de lungimea circuitului  ecoul poate fi considerat ca având doua componente: ecoul apropiat. folosind sisteme diferențiale pentru separarea sensurilor. care se scade din semnalul recepționat  schema de generare a ecoului sintetic si de scădere a acestuia din semnalul recepționat poarta denumirea de compensator de ecou 7 .

daca da. Rxdecide recepție corecta (deși un cuvânt de cod se poate erona in alt cuvânt de cod)  coduri corectoare de erori = decodorul decide pe baza cuvântuluirecepționat care e cel mai probabil cuvânt de cod transmis (pe baza distantei Hamming) (se estimează ce cuvânt de cod s-a transmis)  se prefera codurile liniare: suma oricăror 2 cuvinte de cod e tot un cuvânt de cod  capacitatea de detecție/corecție depinde de dH a codului  distanta Hamming = minimul distantelor intre oricare 2 cuvinte ale codului  un cod poate detecta cel mult dH-1 erori per cuvânt  pentru a corecta t sau mai puține erori: dH = 2t + 1 (cuvântulrecepționat e la distanta t de cuvântul decis si la (t+1) de oricare alt cuvânt) 8 .6) Principiile codurilor detectoare sau corectoare de erori  strategiile ARQ sunt mai frecvent utilizate decât corectarea directa (codul corector necesita mai mulțibiți de control)  fluxul de date se împarte in blocuri de k biți  prin codare se adaugă m biți de control (2k simboluri de codare)  cuvintele de cod de n = k + m biți  2n cuvinte de n biți  2k sunt cuvinte de cod  coduri detectoare de erori = se verifica daca s-a recepționat un cuvânt de cod.

Proprietăți  fie un cuvânt de cod c (de lungime n)  se recepționează c’  cuvântul eroare este egal cu cuvântul de lungime n care are „1” in pozițiile in care c si c’ diferă ex: c = (1 0 1 1 0 1 1) c’ = (1 1 0 1 0 1 1) e = c + c’ = (0 1 1 0 000) Proprietatea 1: g(x) are un număr par de termeni => codul polinomial detectează toate modelele cu un număr impar de erori dem: g(x) – număr par de termeni c’(x) = c(x) + e(x) ( ) ( ) ( ) ( ) MRA: ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) => g(x)*q(x) = e(x) Proprietatea 2: Un cod polinomial detectează toate pachetele de eroare de lungime l ≤ n – k ex: e = 0 0 1 0 1 1 0 e(x) = x4 + x2 + x – x (x3 + x + 1) dem: e(x) = xi * p(x) =>grad p(x) = l – 1 < n – k 9 .atunci când polinomul generator al codului are un număr par de termeni (verificam daca am recepționat un cuvânt de cod sau nu <=> polinomul asociat se divide sau nu prin g(x)) b.7) Coduri polinomiale a. Definiție  codul polinomial = codul liniar ale cărui polinoame de cod sunt multipli ai aceluiași polinom (generator) g(x) de grad n-k  codurile polinomiale asigura codări / decodări simple si capacitate crescuta de detecție a erorii => sunt foarte utile pentru detecție  fie un cuvânt de lungime n simboluri binare: ( ) ii asociem un polinom ( )  daca c = cuvânt de cod => c(x) = polinom de cod  subclasa a codurilor liniare (suma oricăror 2 cuvinte de cod e tot un cuvânt de cod)  capacitate de detecție a erorilor .

g(x) = x3 + x + 1 Codarea: d = (1 0 0 1) => d(x) = x3 + 1 ( ) ( ) => r(x) = 1*x2 + 1*x1 + 0*x0 => biți de control: 1 1 0 => c = (1 0 0 1 11 0) – se adaugă la sfârșit biții de control Decodarea: c’ = (0 1 0 0 1 1 0) => e = (1 1 0 1 0 00) c’(x) = x5 + x2 + x verificam daca este cuvânt de cod: => nu este cuvânt de cod 10 .8) Operațiile de codare si de decodare pentru codurile polinomiale  la recepție polinomul asociat cuvântului recepționat se împarte la polinomul generat ex: n = 7. k = 4.

9) Strategia de control al erorii cu oprire si așteptare  funcția de control al erorii presupune detectarea la recepție a blocurilor de date recepționate cu erori si corectarea erorilor  doua moduri de operare a legăturii de date o mod de transmisiune fără conexiune (connectionless – besttrytransmission) in care nu se realizează un control al erorii – cel mult se utilizeaza procedee de codare si detecție a erorilor. blocurile detectate cu erori sunt eliminate la recepție o mod de transmisiune cu conexiune (connection-oriented – reliabletransmission) in care prin regulile care fac parte din protocolul de comunicație. se asigura. in succesiune corecta     a. numit număr de secvența stația secundara trebuie sa memoreze identificatorul ultimului cadru de informație recepționat corect stația secundara include in cadrul confirmării (pozitive sau negative) si numărul de secvența al cadrului recepționat – pentru resincronizarea stației primare N(S) = număr de secvența la emisie – numărul de secvența la unui cadru de informație       11 . fără erori si fără duplicate. stația primara retransmite cadrul e informație =) duplicate pentru ca stația secundara sa detecteze duplicatele. un transfer fiabil al mesajelor. fiecare cadru de informație trebuie sa aibă un identificator. cu o anumita probabilitate. pana când primește o confirmare de la cealaltă stație (stația secundara) daca a fost recepționat corect cadrul sau nu doua moduri de realizare a acestei proceduri o retransmiterea implicita – se confirma numai cadrele recepționate corect (se transmit confirmări pozitive) o cu cerere explicita (se transmit confirmări pozitive si negative timpul de așteptare a confirmării de recepție este limitat si este marcat de un contor de timp declanșat la transmiterea fiecărui cadru de informație la expirarea timpului de așteptare. In ce consta procedura utilizata numai in protocoalele orientate pe caracter funcționează in modul semiduplex stația care emite cadru de informație (stație primara) trebuie sa aștepte după ce a emis cadrul.

debit util / debit utilizat)  nu necesita o capacitate mare a memoriei – stația primara trebuie sa memoreze un singur cadru de informație. randamentul scade (cum îl definim. Randament  se tine seama ca controlul erorii se face prin retransmisia blocurilor detectate cu eroare: cu cat creste numărul de retransmise. N(R) = număr de secvența la recepție – numărul de secvența dintr-un cadru de confirmare  alte caractere de control o STX o ETX o SOH (Start-of-Header – începutul antetului) o ACK (confirmare pozitiva) o NAK (confirmare negative) o BCC (Block CheckCharacter – caracterul de verificare a blocului) b. iar stația secundara memorează doar identificatorul ultimului cadru de informație recepționat corect 12 .

10) Strategia de control al erorii cu întoarcere la N  stația primara emite continuu cadre de informație. in ordine. fără sa aștepte confirmarea de recepție (număr limitat de cadre). intr-o lista de recepție. atât in stația primara cat si in cea secundara  pentru a îmbunătăți eficienta utilizării legăturii confirmările se pot transmite in cadre de informație. identificatorii ultimelor n cadre de informație recepționate corect (pentru a evita duplicatele)  cadrele recepționate eronat sunt eliminate  pentru implementare. înainte de a se genera carul de confirmare ACK si valoarea ei este trecuta in cadrul de confirmare ca N(R) a. In ce consta  este mai puțin eficienta decât repetarea selectiva  stația primara retransmițând toate cadrele de informație. daca exista astfel de cadre de transmis in ambele sensuri  fiecare cadru va conține un N(S) – indicând numărul de secvența al respectivului cadru si un N(R) – reprezentând confirmarea pentru sensul invers de transmisiune 13 . stația primara utilizează o variabila de secvența la emisie V(S). începând cu cel pentru care s-a primit confirmarea negativa b. dar retine o copie a fiecărui cadru transmis intr-o lista de retransmitere (FIFO)  stația secundara transmite confirmări pentru fiecare cadru de informație recepționat corect si memorează. care indica numărul de secvența N(S) al următorului cadru de informație care va fi transmis  stația secundara utilizează o variabila de secvența la recepție V(R) care indica numărul de secvența al următorului cadru de informație așteptat  ACK(N) confirma recepția corecta a cadrului N-1 – pentru ca variabila V(R) este incrementata imediat ce s-a recepționat cadrul de informație așteptat. Randament  asigura un randament mai bun al legăturii. dar necesita o capacitate mai mare a memoriei.

iar NAK n-a fost recepționat de stația primara. au fost recepționate corect b. stația secundara intra in starea de retransmitere in care nu mai transmite nici un cadru ACK pana nu primește cadrul de informație semnalat  daca transmite o confirmare pozitiva pentru un cadru care-l succede pe cel pentru care a semnalat recepția eronata. In ce consta  daca stația primara primește un cadru NAK(N) ea va retransmite numai carul de informație N si va relua transmiterea cadrelor de informație de unde întrerupsese pentru retransmitere  la transmiterea unui cadru NAK.11) Strategia de control al erorii cu repetare selectiva a. Randament  nu este recomandabila pentru aplicațiile in care se folosesc cadre de dimensiune mare si care trebuie livrate la recepție in ordine – deoarece necesita memorie e capacitate mare  recomandabila pentru aplicații cu cadre independente sau cadre mici din care se recompune un mesaj 14 . aceasta va interpreta ca toate cadrele de informație. pana la cel menționat in cadrul ACK.

împreuna. Funcțiuni  nivelul legătura de date este realizat pe conexiunea fizica asigurata de un circuit (fie el si dintr-o rețea). Definiție  este un ansamblu compus din elementele a doua echipamente terminale de date. transferul datelor b.12) Legătura de date a. protocolul legăturii de date trebuie sa realizeze următoarele funcțiuni principale: o controlul erorii o controlul fluxului o formatarea datelor in cadre (blocuri) o identificarea sursei si destinației datelor (in legăturile multipunct si in bucla) 15 . direct. urmărind ca informația transferata sa fie recepționata si interpretata corect  pentru a asigura transferul sigur si eficient al datelor. care sunt controlate de un protocol si care. pentru a furniza un serviciu de transfer de date fiabil nivelului rețea sau. permit. prin intermediul circuitului de date care le interconectează. Schema  circuitul de date – ansamblu format din doua canale de transmisiune asociate pentru a asigura transmiterea datelor in ambele sensuri  stația de date – unitate funcționala care furnizează date pentru transmisiune. nivelului aplicație c. primește datele transmise si realizează toate funcțiunile necesare pentru comunicația cu o alta unitate funcționala  protocolul legăturii de date – un set de reguli care determina comportarea unităților funcționale in cursul comunicației.

nu numai cele utilizate pentru transmiterea si recepția datelor  aceasta interfața prezintă trei tipuri de caracteristici: o mecanice o funcționale o electrice a. Circuite  circuitele mai frecvent utilizate: o circuite pentru comenzi. 125) o circuite pentru transmisie si recepție date (103. 114.13) Interfețe modem – terminal  subsistemul de comunicații al unui calculator este conectat la circuitul de date printr-o interfața compusa din mai multe circuite.24 – seria de avize X – transmisiunile de date pe rețelele publice de date  interfața V. răspunsuri si semnalizări (105.v. 106. 107. Tipuri  2 categorii de interfețe in funcție de tipul circuitului pe care se realizează comunicația de date  d. 115)  circuitele se caracterizează prin 3 tipuri de caractere: o mecanice (construcție) o funcționale (rol) o electrice (multifilar) 16 .d. 109. funcțional (al caracteristicilor funcționale): o V.24 – interfața standard intre un echipament terminal de date (DTE) si un modem (DCE) pentru transmisiuni de date pe rețeaua telefonica b.p.24 – seria de avize V – transmisiunile de date pe rețeaua telefonica o X. 104) o circuite pentru baza de timp (113. 108.

20bis (pentru terminale asincrone) specifica modul in care pot fi utilizate circuitele acestei interfețe (V. deoarece multe terminale sunt echipate cu interfața de tip V.24) la conectarea unor astfel de terminale in rețelele publice de date 17 .21bis (pentru terminale sincrone) si X.24 recomandările X.

ceea ce. sincronizarea de caracter sau de octet si sincronizarea de cadru  celelalte doua funcțiuni de sincronizare revin legăturii de date si modul in care sunt realizate depinde de tipul transmisiunii (sincrona sau asincrona). fiecare. adică delimitarea fiecărui cadru (determinarea începutului si sfârșitului cadrului) se folosesc caracterele de control STX (Start-of-Text – inceputul textului) si ETX (End-of-Text – sfârșitul textului) in cazul transmiterii unor texte (sir de caractere grafice) nu exista riscul ca in text. cele doua caractere de control folosite pentru delimitarea cadrelor sunt precedate. numit DLE (Data Link Escape)    18 . sa apară caracterele STX si ETX daca însa se transmit date pur binare este posibil ca un octet din conținutul cadrului sa fie asemănător caracterului ETX. deci in conținutul cadrului. receptorul trebuie sa realizeze sincronizarea de bit.14) Sincronizarea de cadru si de caracter in protocoalele de comunicații orientate pe caracter a. in cazul transmiterii datelor pur binare. Cum se realizează in protocolul orientat pe caracter sincronizarea de cadru se face distinct transmisiunea de date pur binare si transmisia de caracter sincronizarea de caracter (sau de octet) este asigurata implicit prin intermediul elementelor de start si stop care încadrează fiecare caracter (octet) pentru sincronizarea de cadru. ar fi interpretat de receptor ca sfârșit de cadru pentru a preîntâmpina astfel de situații. Ce înseamnă  pentru a decoda si pentru a interpreta corect șirul biților recepționați. de un alt caracter de control. in mod eronat. tipul datelor (text sau date pur binare) si tipul protocolului utilizat)    b.

prin caracterele de control STX si ETC  deoarece. in transmisiunea sincrona se utilizează ambele tipuri de protocoale. orientate pe caracter sau orientate pe bit  la protocoalele orientate pe caracter sincronizarea de cadru se realizează. prin intermediul cărora receptorul va putea delimita corect caracterele in fluxul serial al biților recepționați  in cazul datelor pur binare cadrele sunt delimitate de grupurile de caractere de control DLE STX si DLE ETX. in transmisiunea sincrona. nu se folosesc elementele de start si de stop pentru delimitarea fiecărui caracter. ca si in transmisiunea asincrona. iar in conținutul cadrului se introduce un caracter suplimentar DLE după fiecare octet care are structura DLE 19 . pentru sincronizarea de caracter fiecare cadru este precedat de cel puțin doua caractere de control SYN.

specifica lungimea câmpului de date (conținutul cadrului) => nu mai avem nevoie de delimitator o cu delimitatoare de început si sfârșit. sunt reprezentate prin nivel constant pe tot intervalul de simbol 20 . conținând adresele stației destinație si stației sursa + un alt câmp de lungime fixa. numita „flag”) la începutul si sfârșitul cadrului – legăturipunct-la-punct – secvența de opt biți 01111110 = fanion o cu fanion la începutul cadrului si specificarea lungimii cadrului – utilizata in unele rețele locale – începutul cadrului marcat prin octetul 10101011 + antet de lungime fixa. conținând simboluri (nondata) care sunt reprezentate altfel decâtbiții de date – unele rețele locale – de exemplu datele sunt reprezentate in cod bifazic (Manchester). notate J si K. iar simbolurile nondata.15) Sincronizarea de cadru si de caracter in protocoalele de comunicații orientate pe bit  si sincronizarea de caracter se realizează implicit odată cu sincronizarea de cadru  din cauza grupurilor de caractere utilizate pentru delimitarea cadrelor si a caracterelor suplimentare DLE – protocoalele orientate pe caracter sunt relativ neeficiente atunci când se transmit date pur binare  se evita prin folosirea protocoalelor orientate pe bit  delimitarea la astfel de protocoale se face prin unul din următoarele moduri: o cu fanioane (secvența particulara de biți.

..16)         Stările stațiilor conectate la legătura de date a. bidirecțional alternant sau bidirecțional simultan configurația multipunct utilizata in cazul in care repartizarea geografica si caracteristicile tehnice ale stațiilor o permit. Configurații posibile pentru formarea unei legături de date trebuie aleasa mai întâi configurația acesteia: o punct-la-punct o multipunct o in bucla alegerea configurației depinde de mai mulți factori: o caracteristicile aplicației o costul legăturii o proprietățile suportului de transmisiune o performantele dorite o repartizarea geografica a stațiilor o configurație punct-la-punct poate fi realizata pe o linie dedicata (închiriata) sau comutata si poate fi exploatata in modul unidirecțional. asiguraconectarea intr-un mod economic a mai multor stații la o stație centrala necesita o liniededicata moduri de funcționare: o centralizat – stația centrala inițiază totdeauna stabilirea comunicației cu oricare alta stație o necentralizat – stația centrala comunica mai întâi cu una dintre celelaltestații si apoi dupăîncheiereacomunicației aceasta din urma transmite controlul unei alte stații pentru comunicația cu stația centrala. care va pasa controlulstației centrale – reluându-se ciclul legătura in bucla este un caz particular a legăturii multipunct necentralizate in care fiecare stațiefuncționează ca un repetor doua feluri de stări: o permanente  la configurațiile multipunct sau in bucla – controlullegăturii se atribuie unei singure stații – stație de comanda sau primara iar celelalte sunt stații subordonate sau secundare 21 .. pana se ajunge la ultima stație. .

cealaltăstație fiind secundara  stația primara transmite comenzi cătrestația / stațiile secundare. la configurațiilepunct-la-punct – stație primara care are responsabilitatea controlului legăturii. in funcție de rolul pe care-lau la un moment dat in cadrul schimburilor de date  sursa de date (transmițătoare. organizând astfel schimbul de date si asigurând controlul legăturii  responsabilitatea restabilirii funcționarii normale  stația secundara executa comenzile primite de la stația primara si transmite acesteia răspunsurile o temporare  sunt atribuite in mod temporar. slave)  neutra (nici una. nici alta)  stările se schimba in funcție de sensul de transmitere a datelor  modul in care se asociază stările permanente cu cele temporare -> 3 asociații posibile: o configurațiapunct-la-punct simetrica – utilizează asocierea primarasursa si secundara-destinatie si invitația la recepție => nu poate fi folosita si in legaturile multipunct o configurațiapunct-la-punct nesimetrica – foloseșteinvitația la emisie si la recepție o configurațiapunct-la-punct echilibrata – separarea funcțiilor primarasecundara de funcțiilesursa-destinatie => asocieri temporare 22 . master)  destinație a datelor (receptoare.

17)        Fereastra de emisie. pentru a evita duplicatele – numerele de secvența ale ultimelor n cadre de informație recepționate corect =>rol in evitarea duplicatelor b. pentru eventuale retransmiteri. listele de retransmisie si de recepție a. Ce sunt cadrele de informație emise si neconfirmate (pozitiv) sunt memorate. go-back-n (k = 1) o selective repeat (dimensiunea maxima a ferestre de emisie)  fereastra de recepție = setul de identificatori memorați intr-o lista de recepție. in lista de retransmiteri lista de retransmiteri are o limita maxima când se umple stația primara încetează transmiterea altor cadre de informație fereastra de emisie = setul numerelor de secvența ale cadrelor de informație transmise si pentru care nu s-a primit încă confirmare fereastra de emisie – conține numărul. ceea ce va avea drept consecința umplerea listei de retransmiteri la stația primara  are rol in controlul fluxului (si pentru eventualele retransmisie a cadrelor neconfirmate) 23 . este suficient ca ea sa nu mai transmită confirmări la stația primara. id-ul cadrelor transmise si neconfirmate (are o dimensiune maxima -> numărul maxim de cadre care pot fi emise fără a avea confirmare) => fereastra glisează pe măsura ce se primesc confirmări (pozitive) si alte cadre sunt transmise k = mărimea ferestrei de emisie – numărul maxim de cadre admise in lista de retransmitere dimensiunea sa depinde de strategia pentru controlul erorilor: o stop&wait. Utilizare  stația secundara controlează fluxul cadrelor de informație  daca stația secundara este saturata.

Cum sunt utilizate  in strategia stop&wait sunt necesari doi identificatori pentru a permite stației secundare sa determine daca un cadru recepționat este un cadru nou sau un duplicat – 0 si 1 + VS va fi incrementata modulo 2  in strategia go-back-n.18) Numerele de secvența (NS. utili) ai cadrului  eficienta unui protocol depinde si de numărul biților suplimentari in raport cu cei de informație => determinarea domeniului minim de variație pentru numerele de secvența = numărul minim de identificatori necesari b. numărul identificatorilor trebuie sa fie cel puțin 2k 24 . NR) a. cu fereastra de emisie k. cu fereastra de emisie k si fereastra de recepție 1 – numărul identificatorilor trebuie sa fie cel puțin k+1  in strategia selective repeat. Ce sunt  biții care reprezintă numerele de secvența fac parte din biții suplimentari (fata de cei de informație.

In ce consta  constatarea daca avem un sincron al numerelor de secvența se face pe baza numărului de secvența a cadrelor recepționate si a valorilor VS si VR  daca NS si NR sunt in afara unor domenii se decide ca e o nesincronizare b.19) Nesincronizarea numerele de secvența a. Relații  daca acest lucru l-a identificat o stație primara. ea va inițializa procedura de inițializare  daca l-a identificat o stație secundara. ea semnalizează stației primare aceasta situație 25 .

20) Protocolul HDLC a. punct-la-punct (spre exemplu: calculatorcalculator sau calculator-retea publica de date). asigurând transmiterea datelor in ambele sensuri simultan si poate fi utilizat in diferite configurații: legături punct-la-punct. in care o stația secundara poate iniția transmisiunea fără a primi o invitație de la stația primara – ea transmite cadre in mod asincron in raport cu cea primara  modul echilibrat asincron (ABM – AsynchronousBalanced Mode) – utilizat in configurațiile echilibrate. Funcționare  principalele funcțiuni ale protocolului sunt administrarea legăturii si transferul datelor  protocolul HDLC permite funcționarea in modul duplex. in care fiecare stație are același statut. in configurații echilibrate sau neechilibrate si legături multipunct 26 . in care stația secundara poate transmite numai daca a fost invitata de stația primara  modul de răspuns asincron (ARM – AsynchronousResponse Mode) – utilizat in configurațiile neechilibrate. cat si funcțiuni de stație secundara b. realizând atât funcțiuni de stație primara. Moduri de operare  modul de răspuns normal (NRM – Normal Response Mode) – utilizat in configurațiile neechilibrate punct-la-punct si in cele multipunct.

Cum se determina?  in funcție de timpul intre cele 2 stații si in funcție de durata de emitere a unui cadru (D. L)  numărul identificatorilor N(S) distincți trebuie sa fie cel puțin k+1 la GoBack-N si cel puțin 2k la Selective Repeat – k = dimensiunea ferestrei de emisie  cu numerotare modulo 8 => fereastra de emisie poate fi cel mult 7 (k=7) in Go-Back-N si cel mult 4 in Selective Repeat     De ce trebuie determinata aceasta expresie? emiterea cadrelor de informație este oprita daca: V(S) = ultimul N(R) recepționat + k in lista de retransmisie fiecare cadru I este plasat după ce a fost emis si scos când s-a primit confirmarea pozitiva pentru el lista are lungimea maxima k când se umple se oprește emisia cadrelor de informație Pe ce considerente se bazează?  stațiile care transmit cadre sa nu fie nevoite sa se oprească din transmis pentru a aștepta confirmarea  la recepția fiecărui cadru de informație stația secundara verifica daca N(S) si N(R) sunt in domeniile de valori normale  domeniile de valori normale: V(R) ≤ N(S) < V(R) + k V(S) > N(R) ≥ V(S) – numărul de cadre din lista de retransmisie 27 .21) Numărul cadrelor care pot fi transmise fără a avea confirmare de recepție a.

22) Structura cadrelor HDLC a. in cazul in care cadrul este destinat mai multo stații secundare  sau adrese de difuziune. când cadrul este destinat tuturor stațiilor secundare  bitul din prima poziție a câmpului de adresa arata daca adresa este de 8 biți (1) sau de 16 biți (0)  pe legăturile punct-la-punct nu este nevoie de identificarea stației sursa sau destinație – prin câmpul de adresa se stabilește tipul cadrului: de comanda sau de răspuns  câmpul de control – definite mai multe tipuri de cadre. daca acesta este un cadru de răspuns  pe legăturile multipunct adresa identifica totdeauna stația secundara de destinație sau sursa  se pot folosi si adrese de grup. simbol ce va fi eliminat de receptor  in câmpul de adresa se trece totdeauna adresa stației secundare. sau care a emis cadrul respectiv. Rolul diferitelor câmpuri  cadrul HDLC este alcătuit din: o fanion o adresa o câmpul de control o informație o FCS  fanionul are totdeauna forma 01111110  transmițătorul introduce in mod automat un simbol 0 după o secvența de cinci simboluri 1 consecutive care apar in interiorul cadrului. împărțite in trei categorii: o de informație (I – information) o de control sau de supervizare (S – supervisory) o nenumerotate (U – unnumbered)  N(S) si N(R) sunt numerele de secvența la emisie si la recepție 28 . daca acesta este emis de stația primara. căreia ii este destinat cadrul.

cel numerotat prin N(R)  primii biținotați cu M definesc mai multe tipuri de cadre nenumerotate 29 . P/F = „poll” / „final” o P in cadrele de comanda – P = 1 semnifica solicitarea de răspuns imediat (confirmare) de la stația secundara => F = 1 in răspuns o F in cadrele de răspuns  primii doi biți S definesc patru tipuri de cadre de supervizare: o RR = RecieveReady – gata de recepție o RNR = RevieveNotReady – recepția nu este gata o REJ = Reject – cere transmiterea / retransmiterea cadrelor de informație începând cu cel numerotat cu N(R) o SREJ = Selective Reject – cere transmiterea / retransmiterea unui singur cadru de informație.

23) Caracteristici comune si specifice ale rețelelor locale de calculatore  o rețea locala (LAN – Local AreaNetwork) permite unui număr de sisteme independente. sa comunice direct unul cu altul folosind un mediu de comunicație fizic  suportul fizic este utilizat in comun de către mai multe calculatoare => metode de acces  modelul rețelei cat mai apropiat de modelul OSI si sa fie transparent la elemente care diferă de la o rețea la alta: o topologia rețelei o viteza de transmisiune o suportul de comunicație  d.v. al tehnologiei de realizare a legăturii de date LAN – diferite tipuri de rețele: o liniara (bus) CSMA/CD o liniara cu jeton (token bus) o inel cu jeton (token ring)  MAC= controlul accesului la mediul de transmisiune o un mecanism care sa permită distribuirea capacitații de transmisiune a acestui suport intre sistemele interconectate  numărul de transmisii util  cum sunt reprezentate datele o in banda de baza – transmisiune digitala. intr-o arie geografica relativ restrânsa.p.d. prin impulsuri de curent constant o prin modularea unui purtător – transmisiune analogica 30 .

24) Controlul accesului la mediul de transmisiune in LAN a. Metode (prezentare sistematica)  metode polling (= interogare) – utilizate in topologii liniare si stea o polling cu control centralizat – un sistem coordonator are responsabilitatea de a da parola (dreptul de a transmite) fiecărui sistem din rețea o polling cu control descentralizat – sistemul coordonator trece parola. Necesitate  in rețelele in care suportul de transmisiune este folosit in comun de către sistemele conectate in rețea este necesar un mecanism care sa permită distribuirea capacitații de transmisiune a acestui suport intre sistemele interconectate b. Deziderate  fiecărui sistem sa-i revină o parte din aceasta capacitate de transmisiune  fiecare sistem sa aibă acces la suportul de transmisiune intr-un interval de timp rezonabil  pierderile din capacitatea de transmisiune dorita acestui mecanism sa fie minime c. când nu are sau a terminat de transmis. sistemului următor o polling adaptiv (= probing) – sistemul coordonator încearcă sa afle care sunt sistemele care doresc sa transmită  tehnici cu jeton o consta in a face sa circule in rețea un permis de emisie = jeton (token) – constând intr-o anumita combinație de biți  tehnici cu jeton neadresat o folosite in rețele cu topologie inel 31 .

Ce înseamnă?  nici o metoda nu poate îndeplini toate dezideratele 32 .o un jeton circulant poate fi captat (reținut) de orice sistem gata sa emită  tehnici cu jeton adresat o adresează jetonul unui anumit sistem prin intermediul unui cadru de supervizare  aloha in transe o se discretizează timpul in intervale egale o fiecare sistem are voie sa intre in emisie numai la începutul unui astfel de interval  acces aleatoriu cu ascultarea purtătoarei o un sistem care este gata sa transmită asculta întâi mediul de transmisiune o daca acesta este liber – nu detectează semnal pe el – va începe sa emită d.

formatul lor general arata:  adresa destinației se poate referi la un sistem sau la un grup de sisteme  daca toțibiții adresei destinație sunt 1 atunci cadrul respectiv va fi copiat de către toate sistemele din rețea (adresa „broadcast”.de difuzare)  adresa sursei corespunde unui singur sistem  câmpurile de adresa conțin 48 biți  adresa MAC poate fi administrata local sau global  după ce un cadru MAC. depinzând de metoda pentru controlul accesului la mediu. a ajuns in sistemul de destinație. având in câmpul de informație date LLC – PDU. subnivelul LLC din acest sistem utilizează adresa SAP – LLC pentru a livra mesajul către utilizatorul (sau utilizatorii) legăturii de date LAN căruia ii este destinat acest mesaj  adresele SAP – LLC ale utilizatorilor sursa si destinație sunt in LLC – PDU (cadrul LLC) astfel: 33 .25) Adresarea in LAN  in arhitectura IEEE a rețelelor locale sunt doua nivele de adresare: o adresarea punctelor de acces la serviciul LLC (adresarea LLC – SAP) o adresare MAC (identifica o stație intr-o rețea locala – adresa fizica)  mecanismul de adresare MAC implica doua câmpuri de adresa in cadrul MAC  deși formatul detaliat al cadrelor MAC nu este unic.

primii doi biți având o semnificație aparte: 34 . câmpurile de adresa conțin fiecare cate 8 biți.

request – emisa de un utilizator al legăturii de date LAN din sistemul transmițător.indication – emisa de o entitate a subnivelului LLC din sistemul destinație. desfășurate pentru ca nivelul inferior sa furnizeze servicii nivelului superior se manifesta prin primitivele de serviciu  serviciul LLC fără conexiune: o definește un singur serviciu. pentru a transfera datele al o entitate a subnivelului LLC o L-DATA. de transfer al datelor. intre punctele de acces la serviciile LLC sursa si destinație o serviciul fără conexiune. cu doua tipuri de primitive: o L-DATA. cu confirmare – un compromis intre celelalte doua tipuri de servicii  orice rețea trebuie sa asigure cel puțin serviciul fără conexiune  cea mai mare parte dintre rețelele locale asigura numai acest serviciu  interacțiunile intre doua nivele adiacente.26) Serviciile si protocoalele subnivelului LLC  subnivelul LLC permite utilizatorului legăturii de date LAN sa solicite serviciile acesteia fără a tine seama de tehnologia de realizare a subnivelului MAC si a nivelului fizic  servicii oferite de legătura de date LAN: o serviciul fără conexiune – nu este necesara stabilirea in prealabil a unei asocieri sursa – destinație -> nu prevede retransmiterea cadrelor eronate – daca avem nevoie de controlul fluxului si al erorii vom apela la nivelele superioare o serviciul cu conexiune – implica stabilirea unei conexiuni LLC înainte de a începe transferul datelor. pentru a informa utilizatorul legăturii de date LAN ca au fost recepționate date si pentru a le transfera acestuia  fiecărui tip de serviciu LLC ii corespunde un anumit protocol  indiferent de tipul serviciului oferit formatul unităților de date ale protocolului LLC este același 35 .

Structura cadrelor  cadrele MAC emise de un sistem ajung la toate celelalte sisteme din rețea si fiecare sistem trebuie sa examineze adresa MAC de destinațieconținuta in cadru si sa preia cadrele destinate lui  difuzarea cadrelor MAC pe suportul de transmisiune se face prin intermediul protocolului de la subnivelul MAC. dar nu se face operația completa de determinare a erorilor el nu face retransmisii. folosind serviciile nivelului fizic          b. doar informează subnivelul LLC de aceasta si el. el cere sau nu retransmisia 36 . Funcțiuni preambulului – permite sincronizarea de bit la recepție delimitator început de cadru – marchează începutul efectiv al cadrului câmpurile de adrese – identifica sistemul sau sistemele destinatare si sistemul sursa secvența de verificare a cadrului (FCS – FrameCheckSequence) – permite detecția erorilor funcțiuni – reflectate in structura cadrelor câmpul de adrese pentru identificarea stărilor câmpul de date -> legătura câmpului de date (de ce e nevoie de specificația legăturii câmpului de date) FCS (32 biți – cod ciclic) ! la subnivelul MAC se fac doar codarea si decodarea. in funcție de serviciile pe care le oferă.27) Subnivelul MAC in rețelele CSMA/CD a.

In ce consta metoda de acces CSMA/CD prevede ca un sistem gata sa emită. Algoritmul BEB  pot apărea coliziuni – e nevoie CSMA de tip persistent  se calculează intervalul de timp aleator in urma unei coliziuni după care se reia încercarea de transmisie 37 .28)      Protocolul MAC CSMA/CD – IEEE 802. încetează transmiterea datelor si vor emit un scurt semnal de bruiere (jam) pentru a avertiza toate sistemele din rețea sistemele care au fost in coliziune încetează apoi emisia si vor încerca sa retransmită. după o întârziere aleatoare b. va transmite daca mediul este ocupat sta in ascultare si când mediul devine liber începe sa transmită. daca acesta este liber. va asculta mai întâi mediul de transmisiune si. continuând ascultarea in timpul transmiterii cadrului daca doua sau mai multe sisteme au început transmiterea intr-un interval de timp suficient de mic se va produce o coliziune sisteme care emit vor detecta rapid coliziunea. având deci un cadru MAC pregătit.3 a. fiecare.

nu mai este recomandata pentru noi instalări  norma 100BASE-X – doua perechi STP sau UTP categoria 5 (100BASE-TX) sau doua fibre optice multimod (100BASE-FX)  norma 100BASE-T2 – doua perechi UTP 3. fiecare pentru transmisiune in ambele sensuri.3)  conform standardului CSMA/CD nivelul fizic este constituit din următoarele componente: o subnivelul de semnalizare fizica (PLS – PhysicalSignalling) o subnivelul de conexiune la mediu (PMA – Physical Medium Attachment) o interfața dependenta de mediu (MDI – Medium Dependent Interface) o mediul de transmisiune  mediile folosite la nivelul fizic si debitul lor: o 10 Mb/s:  cablul coaxial gros – 10BASE5 (Ethernet Standard)  cablul coaxial subțire – 10BASE2  cablul cu perechi răsucite – 10BASE-T  fibra optica – 10BASE-F  cablul CATV – 10BROAD36 o 100 Mb/s (100BASE-T)  norma 100BASE-T4 – 4 perechi răsucite UTP categoria 3.29) Nivelul fizic in rețelele CSMA/CD (IEEE 802. 4 sau 5. duplex 38 .

transmisiunea duplex  1000BASE-CX – fibra optica.o 1000 Mb/s  1000BASE-SX – fibra optica. transmisiunea duplex  1000BASE-LX – fibra optica. transmisiunea duplex  1000BASE-T –patru perechi UTP 5. transmisiune duplex o 10 Gb/s – fibra optica. transmisiune duplex  10GBASE-SR  10GBASE-SW  10GBASE-LR  10GBASE-LW  10GBASE-ER  10GBASE-EW  10GBASE-LX4  10GBASE-CX4 39 .

11b – metoda de modulație: 40 . Arhitectura (cu cele 2 subnivele PLCP si OFDM)  subnivelul protocolului de convergenta a nivelului fizic – PLCP (PhysicalLayerConvergence Protocol): o protocol de comunicație a nivelului fizic o multe norme fizice pentru a nu avea o dependenta prea mare a subnivelului MAC de nivelul fizic (redistribuirea dependentelor) o interfața către subnivelul MAC  subnivelul dependent de mediul fizic (PMD – Physical Medium Dependent) OFDM: o interfața dependenta de mediu o interfața de transmisiune si de recepție in mediul radio b.11 – metodele de transmisiune radio recomandate: o FHSS (FrequencyHoppingSpreadSpectrum – spectru împrăștiat cu salt de frecventa) o DSSS (Direct SequenceSpreadSpectrum – spectru împrăștiat cu secvența directa) o IR (Infrared – infraroșu)  standardul IEEE 802.30) WLAN – nivelul fizic a. Metode de modulație  standardul IEEE 802.

o CCK (Complementary Code Keying – comutare cu coduri complementare) o DSSS  standardul IEEE 802. Scientificand Medical band)  standardul IEEE 802.5Mb/s si 11 Mb/s (CCK) si 1 Mb/s si 2 Mb/s (DSSS) 41 .11 prevede transmisiunea cu debite de 1 Mb/s si 2 Mb/s in banda de 2.11b – debite de 5.4 GHz (banda ISM – Industrial. Debite  standardul IEEE 902.11a – metoda de modulație: o OFDM (OrthogonalFrequency Division Multiplexing) o BPSK (BinaryPhaseShiftKeying) o QPSK (Quaternary PSK) o 16-QAM (QuadratureAmplitudeModulation) o 64-QAM c.

după ce mediul a fost găsit ocupat sau înainte de a încerca sa transmită un alt cadru după o transmisie reușita  daca mediul este liber se așteaptă un interval de timp fix si apoi unul aleator  recepțiareușita a unui cadru este confirmata printr-un ACK  daca nu primește cadrul ACK intr-un interval de timp limitat transmițătorul va încerca sa retransmită cadrul 42 .31) Funcția de coordonare distribuita (DCF) in WLAN  DCF este mecanismul de baza al subnivelului MAC pentru a controla accesul stațiilor la mediul de transmisiune. utilizând accesul multiplu cu percepțiapurtătorului si evitarea coliziunilor (CSMA/CA)  DCF este o metoda de acces aleator  înainte sa înceapă transmisia. o stație asculta mediul de transmisiune fără fire pentru a determina daca este liber  daca constata ca este liber. stația va selecta un interval de revenire (backoff) cu care amânaîncercarea de transmisiune. transmisiunea poate începe  in caz contrar stația va aștepta pana se termina transmisiunea existenta  mecanismul CSMA/CA impune un interval liber (pauza) intre transmisiunile de cadre succesive  nu asculta mediul in continuare (nu CD)  o stație care utilizează DCF trebuie sa respecte doua reguli de acces la mediul de transmisiune: o stația va putea transmite numai daca mecanismul ei de percepere a purtătorului determina ca mediul a fost liber pentru cel puțin un interval de timp numit DIFS (DistributedInterFrameSpace – spațiu intre cadre distribuit) o pentru a reduce probabilitatea de coliziune cu alte stații care accesează mediul.

 intervalul intre cadre scurt (SIFS – ShortInterFrameSpace) < DIFS = intervalul de timp intre recepția unui cadru de date si transmisia cadrului ACK corespunzător  daca un cadru de confirmare este recepționat eronat (cu CRC incorect) transmițătorul va încerca retransmiterea cadrului după un timp EIFS (ExtendedInterFrameSpace) 43 .

iar valoarea CW este resetata la CWmin înainte de a se selecta intervalul aleator de revenire  o stație care executa procedura de revenire trebuie sa utilizeze mecanismul de percepție a purtătorului pentru a determina daca mediul de transmisiune este liber pe fiecare interval temporal (slottime) al intervalului de revenire (backoff interval)  daca contorul = 0 => si nu s-a ocupat mediul => poate transmite  daca transmisiunea e reușita se păstrează limita CWmin  daca transmisiunea nu e reușita se schimba limita CWmin = 2CWmin’  daca din nou transmisia a fost nereușita se dublează CW pana ajunge la CW maxim si rămân la aceleași valori pana când transmisia e reușita 44 . va rămâne la aceasta valoare pana când va fi resetat la CWmin  in cazul unei transmisiuni reușite. CW]  CW = dimensiunea ferestrei de contenție. procedura de revenire va începe la sfârșitul unui interval EIFS sau al intervalului de așteptare pentru ACK  când CW ajunge la o valoare maxima CWmax.32) Procedura de revenire in WLAN  intervalul de revenire aleator se măsoară in unități de intervale temporale (Slot Time)  acest numărîntreg aleator este ales dintr-o distribuție uniforma in domeniul [0. specific nivelului fizic si sfârșind cu o valoare maxima CWmax. la sfârșitul intervalului DIFS. având o valoare inițialaCWmin  setul valorilor CW consta in puteri întregi ale lui (2n – 1) începând cu CWmin. de asemenea specifica nivelului fizic  in cazul unei transmisiuni nereușite. procedura de revenire va începe. după ce s-a recepționat cadrul ACK.

45 .

33) Arhitectura logica WLAN a. dar. cadrul neconfirmat va fi retransmis  nivelul fizic se compune din doua subnivele: o subnivelul protocolului de convergenta a nivelului fizic (PLCP – PhysicalLayerConvergence Protocol) o subnivelul dependent de mediul fizic (PMD – Physical Medium Dependent)  mecanismul RTS/CTS: rezolva cele 2 situații: stația expusa si stația ascunsa  problema stației ascunse: daca doua stații.11:  subnivelul MAC utilizează procedura CSMA (CarrierSense Multiple Access) ca si in Ethernet. A si C. in rețelele IEEE 802. iar daca o alta stație B este intre cele doua si accesibila fiecăreia dintre ele. transmisiunea de la A la B poate fi întrerupta de transmisia de la C la B 46 . sunt inaccesibile una alteia. fiind dificil de detectat coliziunile intr-un mediu fără fire. Mecanismul RTS/CTS  arhitectura logica a rețelei IEEE 802.11 se implementează evitarea coliziunilor – collisionavoidance (CSMA/CA) si nu detectarea lor  se utilizează procedeul confirmării cadrelor transmise  daca un cadru de confirmare (ACK) nu este recepționat intr-un anumit interval de timp.

pentru stația C. mecanismul de baza pentru acces este completat cu o tehnica opționala de dialog. pentru a evita perturbarea comunicației dintre doua stații de către alte stații. in consecința. din capacitatea rețelei. poate fi evitata. deși stația D nu este perturbata (nu aude) de transmisiunea de la stația B 47 . pentru ca transmisiile lor nu vor fi auzite de stația B  stațiile care aud CTS suspenda transmisia lor pana când aud cadrul de confirmare (ACK). mica. mica  problema stației expuse: presupunem ca stația C încearcă sa transmită către stația D. mai ales atunci când sarcina rețelei este mica si probabilitatea de contentie (coliziune) este. cunoscuta ca metoda RTS/CTS (Request-To-Send / Clear-To-Send – Cerere de emisie / Gata de emisie)  stația sursa transmite un cadru RTS si destinațiarăspunde cu un cadru CTS  stațiile care „aud” (recepționează) cadrul RTS amâna transmisia lor pana la cadrul CTS  daca stațiile care aud RTS nu aud CTS. emis de B  transmisia cadrelor RTS/CTS consuma o parte. mediul de transmisiune apare ca fiind ocupat si ea ar trebui sa amâne transmisiunea. motiv pentru care metoda nu este obligatorie. in timp ce stația B transmite către A  in acest caz. ele pot continua ca si cum n-ar fi auzit RTS.

ca urmare. va iniția transmisiunea către stația D 48 . cadrul CTS transmis de stația A nu ajunge la stația C si stația C va ști ca transmisiunea de la stația B către stația A ar putea sa nu interfereze cu transmisiunea sa către stația D si. cu metoda RTS / CTS activata.

aria acoperita. mai este numita rețea ad hoc  asocierea dintre o STA si un BSS este dinamica: stația poate fi alimentata.34) Componentele rețelei WLAN  setul serviciului de baza (BSS – Base Service Set) = determina serviciile de baza – grup de stații care se aud fiecare pe fiecare  rețelele fără fir care trebuie sa acopere distante geografice rezonabile pot fi compuse din blocuri de baza  blocul de baza este numit setul serviciului de baza (BSS)  in figura următoare sunt prezentate doua BSS. formata din mai multe BSS. ea nu mai poate comunica cu celelaltestații membre ale aceluiași BSS  un BSS independent (IBSS – Indepnendent BSS) reprezintă cel mai semnificativ tip de baza al retelei IEEE 802.11 minima poate fi formata din numai doua stații  acest tip de rețea se formează adesea fără planificare. nealimentata. elementul utilizat pentru a le interconecta fiind numit sistem de distribuire 49 . ea trebuie sa devina „asociata”  aceasta asociere este dinamica si implica utilizarea serviciului sistemului de distribuire (DSS – Distribution System Service)  pentru unele rețele comunicația directa stație – stație nu este posibila din cauza distantei => un BSS poate fi o componenta a unei rețele extinse. in care stațiile membre ale BSS pot rămâne in comunicație  daca o stație iese din aceasta arie. compuse fiecare din doua stații  forma ovala indica simbolic. numai pentru un interval de timp cat este necesara.11  o rețea IEEE 802. poate ieși din aria de acoperire BSS sau poate intra in aceasta arie  ca o stație sa devina membru al unei infrastructuri BSS.

furnizând serviciile DS si funcționând si ca o stație  datele sunt transferate intre un BSS si un DS prin intermediul unui AP  toate punctele de acces (AP) sunt. de mărime si complexitate arbitrare = setul serviciului extins (ESS – Extended Service Set)  o rețea ESS este văzuta de subnivelul LLC la fel cum este văzuta o rețea IBSS  pentru conectarea cu alte tipuri de rețele locale (cu fire) este utilizat un portal. un punct de acces (AP – Access Point) este o stație care asigura accesul la DS.11 (in sistemul de distribuire) si invers  este posibil ca un echipament sa funcționeze simultan ca un AP si ca un portal 50 . componenta logica arhitecturala reprezentând punctul logic prin care unitățile de date ale serviciului MAC dintr-o rețea locala cu fire sunt transferate in arhitectura IEEE 802. deci ele sunt entități adresabile  un DS si mai multe BSS formează o rețea fără fire. stații (STA). de asemenea.