DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

-Note de cursPARTEA I INTELECTUALE INTRODUCERE ÎN DREPTUL PROPRIETĂŢII

Proprietatea intelectuală cuprinde două mari domenii: Dreptul proprietăţii industriale şi Drepturile de autor. Reglementările juridice ce aparţin proprietăţii intelectuale sunt consecinţa împrejurării că în activitatea lor curentă oamenii realizează şi utilizează opere ştiinţifice, literare, artistice, precum şi creaţii intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale. Pe o anumită treaptă a dezvoltării social umane, raporturile ce se nasc între oameni ca urmare a realizării şi utilizării operelor ştiinţifice, literar-artistice etc. au fost reglementate prin norme juridice, iar ansamblul lor constituie, într-o opinie, instituţia juridica „ Dreptul proprietăţii intelectuale”, iar într-o altă opinie, chiar ramura Dreptul proprietăţii intelectuale. Preliminarii: Dreptul de autor: ca instituţie juridică, reprezintă ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale ce decurg din crearea şi valorificarea operelor ştiinţifice, literare şi artistice. În prezent, în România această problemă este reglementată, în principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creaţie intelectuală: din operele ştiinţifice (ex. studii, comunicări, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. romane, poezii, dramaturgie, critică literară) şi artistice (opere muzicale, artă coregrafică, fotografie ş.a.). În privinţa creării şi utilizării lor, legiuitorul emite norme juridice ce determină apariţia de drepturi subiective şi de obligaţii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nasc decât în privinţa acelor opere care îndeplinesc în mod cumulativ anumite condiţii caracteristice, trăsături esenţiale. În măsura în care acestea sunt îndeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor şi uneori şi al altor drepturi în mod automat, ex lege, şi fără îndeplinirea altor formalităţi. După ce opera a fost creată, nu este necesară înregistrarea ei, prezentarea ei la o anumită autoritate sau organizaţie de altă natură. Aceste condiţii, necesar a fi îndeplinite, sunt următoarele: - să fie vorba despre o creaţie intelectuală, o creaţie a minţii omului (una sau mai multe persoane fizice). Persoana juridică, în principiu, nu poate fi titulară a dreptului de autor, deoarece aceasta nu creează din punct de vedere intelectual. - să fie vorba despre o creaţie exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simţurilor umane. Acest lucru nu înseamnă neapărat publicarea operei respective. (ex. manuscrise, notiţe, schiţă, tablou, partitură). Dreptul de autor nu ocroteşte conţinutul de idei al operei. Acesta nu ocroteşte ideile, ci doar o anumită formă de exprimare a acestor idei. Nimeni nu-şi poate apropria ideile (acestea circulă liber). Dacă ideea circulă sub o anumită formă, această formă e apropriată. - creaţia intelectuală trebuie să prezinte originalitate: trebuie să reflecte exprimarea personalităţii creatorului. Dacă aceasta nu există, nu putem vorbi de o operă care să fie

protejată prin dreptul de autor. Este o creaţie intelectuală dar nu este o operă ca obiect al dreptului de autor. Noţiunea de originalitate trebuie deosebită de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naşte chiar şi în legătură cu o operă ce nu conţine idei noi. E important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decât cea anterioară şi opera să exprime, într-o anumită măsură, personalitatea autorului subsecvent. Proprietatea industrială: există două categorii de obiecte ale acesteia: creaţii intelectuale industriale şi semne distinctive ale activităţii industriale. Convenţia de la Paris din 1883 privind protecţia proprietăţii industriale (cea mai veche în materie şi încă în vigoare) menţionează ca fiind obiecte al proprietăţii industriale: invenţiile, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, numele comercial, indicaţiile de provenienţă, denumirile de origine. De asemenea, este enumerată şi aşa-numita ”represiune a concurenţei neloiale”. Autorii (din ce în ce mai mulţi) sunt de acord că acesta nu constituie un obiect distinct al proprietăţii industriale. El se regăseşte deopotrivă atât la creaţii intelectuale industriale, cât şi la semne distinctive ale activităţii industriale, constituind o acţiune prin care pot fi apărate toate drepturile de proprietate industrială purtând asupra oricăruia dintre obiectele enumerate mai sus. Cu alte cuvinte, represiunea concurenţei neloiale constituie o consecinţă a încălcării dreptului de proprietate industrială. Faţă de data adoptării Convenţiei de la Paris din 1883, materia proprietăţii industriale s-a îmbogăţit şi cu alte obiecte. Într-o enumerare nelimitativă, sunt creaţii intelectuale industriale: invenţia, inovaţia, know-how-ul, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, topografia circuitelor integrate etc., respectiv sunt semne distinctive ale activităţii industriale: mărcile (de fabrică, de comerţ sau de serviciu), indicaţii geografice (denumiri de origine şi/sau indicaţii de provenienţă), numele comercial (firma), emblema. Noţiunea de proprietate industrială presupune două aspecte: a) instituţia juridică a proprietăţii industriale şi b) dreptul subiectiv de proprietate industrială. S-ar putea defini instituţia juridică a proprietăţii industriale ca fiind un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturile sociale privitoare la creaţiile intelectuale industriale şi la semnele distinctive ale unei activităţi industriale. Din această definiţie se pot reţine următoarele elemente definitorii: 1.Proprietatea industrială este un ansamblu de norme juridice care au acelaşi obiect. Specifica acestor norme este faptul ca îşi au izvorul atât în actele normative interne, cât şi în tratatele şi convenţiile internaţionale. Legislaţiile naţionale sunt din ce în ce mai mult adoptate pe baza standardelor ce stau la baza elaborării actelor normative internaţionale. Cât priveşte caracterul acestor norme juridice, este de subliniat apartenenţa lor la diverse ramuri de drept: dreptul civil, drept procesual civil, dreptul muncii, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual penal etc. Dintre aceste norme, însă, prevalează normele dreptului civil. 2. Normele acestei instituţii reglementează raporturi patrimoniale dar şi raporturi personal - nepatrimoniale. Subiectele acestor raporturi sunt persoane fizice, dar şi persoane juridice.

3. Specificul raporturilor reglementate de normele proprietăţii industriale este obiectul (obiectele) la care se referă aceste raporturi: creaţiile intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale. Analizând toate şi fiecare din aceste obiecte, rezultă că acestea prezintă trăsături şi caracteristici comune: - Toate aceste obiecte sunt bunuri, în sensul juridic al termenului (sunt susceptibile de apropriere sub forma unor drepturi patrimoniale). - Aceste obiecte sunt transmisibile (după caz, prin licenţă sau prin cesiune). - Toate aceste obiecte sunt bunuri incorporale – nu au o substanţă materială. Dreptul de proprietate industrială nu va purta asupra unui bun material. Titularul dreptului de proprietate asupra suportului material al operei nu este în mod necesar şi titularul dreptului de proprietate industrială. - Aceste obiecte se caracterizează prin ubicuitate. Ubicuitatea poate fi de două feluri: a) Ubicuitatea sub aspectul apariţiei desemnează aptitudinea acestor obiecte de a putea fi create de două sau mai multe persoane ce au lucrat în mod independent, unele de altele, în acelaşi timp (sau în perioade de timp diferite), în acelaşi loc (sau în locuri diferite). Legiuitorul este cel care emite norme prin care să se identifice titularul dreptului de proprietate industrială (ex: sunt recunoscuţi amândoi ca titulari ai dreptului – cotitulari, sau doar unul dintre aceştia va fi recunoscut ca fiind titular al dreptului). În această din urmă ipoteză se naşte întrebarea care dintre cei doi va fi recunoscut ca fiind titularul dreptului. Există legislaţii ce stabilesc ca principiu că titular al dreptului de proprietate industrială este acela care a îndeplinit primul anumite formalităţi cerute de lege în faţa unor autorităţi stabilite de lege. b) Ubicuitatea sub aspectul folosinţei desemnează aptitudinea obiectelor proprietăţii industriale de a putea fi folosite, chiar în integralitatea lor, de două sau mai multe persoane, independent una de alta, în acelaşi timp si in acelaşi loc sau în locuri diferite. Legiuitorul a emis norme juridice cu privire la instrumentele de transmitere a acestor obiecte ce fac posibilă folosirea concomitentă a lor de către persoane diferite, chiar în acelaşi timp. De exemplu, prin contractul de licenţă nu se transmite însuşi dreptul de proprietate industrială, cu toate prerogativele sale, ci doar posibilitatea de a folosi creaţia sau semnul distinctiv şi de către beneficiarul licenţei. 4.Termenul „industrie” („industrial”) are un înţeles convenţional (special), acesta cuprinzând nu doar industria propriu-zisă (ca ramura a economiei nationale), ci si alte domenii cum ar fi comertul, agricultura, etc. In materia proprietatii industriale notiunea de „industrie” este conceputa ca tot ceea ce presupune si este datorat muncii omului, activitatii sale asupra naturii. Dreptul subiectiv de proprietate industrială reprezintă posibilitatea recunoscută de lege titularului acestui drept, persoană fizică sau juridică, de a folosi în mod exclusiv o creaţie intelectuală industrială sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale.

prin cesiunea totala sau partiala a dreptului subiectiv de proprietate industriala. Definitia dreptului subiectiv de porprietate industriala include si termenul de industrie. Titularul dreptului. e. ca elemente ale acestei definiţii. următoarele: a. titularul dreptului subiectiv de proprietate industrială are şi obligaţia de a-şi exercita aceste prerogative şi în măsura în care nu se foloseşte de dreptul său poate fi supus unor sancţiuni. Drept absolut – opozabil erga omnes.Pot fi reţinute. recunoscută titularului dreptului. titularul dreptului asupra mărcii are şi dreptul la folosinţa mărcii respective. În ceea ce priveşte mărcile. posibilitatea culegerii fructelor ca urmare a folosirii creaţiei sau a semnului distinctiv de către terţele persoane beneficiare ale unei licenţe pentru care se plăteşte o remuneraţie – redevenţa. .ius possidendi. Acesta este dat de prerogativa folosinţei (exploatării) asupra unui bun. dreptul de a folosi acel obiect pentru sine. . certificat de înregistrare. Recunoaşterea legală a acestei posibilităţi. 84/1998. c. Acesta poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice. intr-o industrie oarecare. titularii dreptului subiectiv de proprietate industrială au prerogative extrem de asemănătoare cu cele recunoscute titularilor dreptului de proprietate (în sensul clasic al termenului): . posibilitatea de a deţine şi cunoaşte soluţia (creaţia. De exemplu. Statul. Acesta are acelasi inteles larg pe care l-am folosit atunci cand am analizat institutia juridica a proprietatii industriale.Ius abutendi. intrucat nu se poate distruge un bun incorporal. daca titularul brevetului de invenţie nu-şi exercită dreptul său. b. în beneficiul unor terţi ca aceştia să poată folosi şi ei acest brevet de invenţie în anumite condiţii şi aceasta chiar împotriva voinţei titularului brevetului. Potrivit Legii nr. Aceasta se poate acorda doar în urma parcurgerii unei proceduri speciale (complicate şi îndelungate): brevetarea invenţiei. înregistrarea mărcii etc. dacă titularul nu foloseşte marca în mod efectiv pe teritoriul României timp de 5 ani.Ius fruendi. Posibilitatea. acordată printr-o procedură judecătorească. atunci orice terţ interesat are dreptul de a cere în justiţie decăderea titularului din drepturile asupra acelei mărci. De regula. Există obligaţia generală şi negativă a tuturor celorlalte subiecte de drept de a nu face nimic de natură a stânjeni . emite un titlu de protecţie juridică: brevet. industrial. care este exclusivă. Interesul statului este ca oamenii (societatea) să beneficieze de obiectul brevetului de invenţie. va putea fi supus unei sancţiuni ce constă în posibilitatea. In aceasta materie nu exista dispoziţia materială. prin organele sale specializate. . d. facultatea juridică. semnul distinctiv) si de a hotari asupra modalitatii de a o pune sau nu in lucrare. Analizând conţinutul dreptului. Specificul acestui drept. posibilitatea de a exercita dispozitia juridica. Caracterele juridice ale dreptului subiectiv de proprietate industrială: a.Ius utendi.

alcatuind subiectul pasiv general. c. In unele cazuri exista posibilitatea reînnoirii.b. Însă statele au încheiat anumite acorduri prin care se facilitează obţinerea titlurilor de protectie pe teritoriul altor state. . pe o perioadă de 10 ani (mărci) sau 20 de ani (invenţii). Drept transmisibil – permite titularului sa transmita dreptul de folosinta exclusiva in intregul sau sau numai unele dintre prerogativele dreptului sau. a dreptului subiectiv de proprietate industriala sunt contractul de cesiune si contractul de licenta. deoarece. fiind recunoscut doar de către acel stat ce a acordat titlul de protecţie prin care se recunoşte acest drept. acest lucru fiind absolut necesar. de exemplu. pe titularul acestui drept. În materie de semne distinctive dreptul este doar în principiu temporar. sa ii culeaga fructele civile si sa il instraineze contra unui pret. este teritorial. În ipoteza în care reglementările existente în materie sunt insuficiente pentru soluţionarea unei probleme. Natura juridică a dreptului subiectiv de proprietate industrială: Dreptul de proprietate industrială este un drept real ce poartă asupra unui bun incorporal fiind destinat utilizării în industrie. Cele mai specifice mijloace de aparare a titularului dreptului de proprietate industriala impotriva atingerii aduse dreptului de oricare dintre cei care. Importanţa identificarii naturii juridice a dreptului subiectiv de proprietate industriala este dată de necesitatea stabilirii regimului juridic aplicabil. Drept patrimonial – permite titularului sa se foloseasca pentru sine de un bun incorporal. care constituie dreptul comun si pentru materia dreptului subiectiv de proprietate industriala. d. temporar. Mijloacele specifice prin care se realizeaza transmiterea. Titularul dreptului deţine doar temporar monopolul asupra obiectului dreptului. cele din materia dreptului de proprietate (in sensul clasic al cuvantului). in principiu. in tot sau in parte. in sensul ca. devin aplicabile principiile din materia drepturilor reale si. e. in special. in principiu. Dreptul. de exemplu. în principiu. fara a se parcurge procedura de inregistrare prevazuta de legislatia fiecarui stat in care dreptul este recunoscut. Drept. nu isi respecta obligatia de a nu face sunt actiunea in contrafacere si actiunea in concurenta neloiala. în materie de mărci termenul de 10 ani poate fi prelungit de nenumărate ori (fără limită) cu alte termene ulterioare de 10 ani (cu o anumită procedură şi plata unor taxe). nu este recunoscut nelimitat în timp ci doar.

11 alin. 340 din 22 mai 2002). 30 din 29 ianuarie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146 din 26 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru (Monitorul Oficial nr. 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (Monitorul Oficial nr. 6) Legea nr. de aprobare a ordonanţei (Monitorul Oficial nr. 186 din 20 mai 1998). 245 din 1 octombrie 1992)." 2. 203 din 19 aprilie 2002. 5) Legea nr. Izvoare interne. 2) Legea nr. publicată3 în Monitorul Oficial nr.PARTEA A II-A I N V E N Ţ I A TITLUL I IZVOARE JURIDICE 1. 691 din 20 septembrie 2002. 150 pct. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (republicată în Monitorul Oficial2 nr. . 664 din 16 decembrie 2002. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 90 din 26 februarie 1998. 24 din 30 ianuarie 1991) (modificată prin: Legea concurenţei nr. Precizări prealabile. reamintim că. În ceea ce priveşte izvoarele internaţionale. 3) Articolele 61-63 şi art. 381 din 3 iunie 2003). 173 din 29 iulie 1999)4. 88 din 30 aprilie 1996. 202 din 13 noiembrie 2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 6 Rectificare publicată în Monitorul Oficial nr. Aici şi în cele ce urmează. potrivit art. 7) Ordonanţa Guvernului nr. Ansamblul materiei invenţiei este reglementat atât prin izvoare interne. 313 din 12 iunie 2001). (4) din Legea nr. (2) din Constituţia României. 93 din 13 mai 1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998)5. Hotărârea Guvernului nr.Monitorul Oficial nr. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 930 din 19 decembrie 2002). 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale (Monitorul Oficial nr. potrivit legii. În prezent1. 561 din 21 mai 2003 (Monitorul Oficial nr. 471 din 2 iulie 2002)6. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (Monitorul Oficial nr. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 3 Rectificare publicată în Monitorul Oficial nr. 643 din 30 august 2002) (ordonanţă modificată prin Legea nr. ca urmare a modificării prin Legea nr. 588 din 21 noiembrie 2000). 752 din 15 octombrie 2002. următoarele acte normative interne sunt aplicabile în materia invenţiei: 1) Legea nr. 4) Articolul 5 din Legea nr. Legea nr. de aprobare a ordonanţei – Monitorul Oficial nr. 383 din 13 iunie 2002. 21 din 10 aprilie 1996 – Monitorul Oficial nr. 4 Pentru actualizarea cuantumurilor. 298 din 7 iunie 2001 . 5 Rectificare publicată în Monitorul Oficial nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (Monitorul 1 2 Data de referinţă este 1 martie 2004. 478 din 4 iulie 2002. Partea I. fac parte din dreptul intern. este vorba despre Monitorul Oficial al României. cât şi prin izvoare internaţionale. "Tratatele ratificate de Parlament. 8) Articolul I pct. 59/2002 (Monitorul Oficial nr.

300 (“punerea în circulaţie a produselor contrafăcute”) şi art. 2250/1967 În continuare. nr. 395 din 23 august 2000). 358 din 22 septembrie 1998) . republicată (Monitorul Oficial nr. 38 din 27 aprilie 1976). 20 din Decretul nr. 14) Hotărârea Guvernului nr. "Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci" se va abrevia "O.I.S. 301 din 8 martie 2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. 242 din 15 ianuarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti (Monitorul Oficial nr.S. precum şi art. 43 din 29 ianuarie 1999) (aprobată prin Legea nr. va fi citat: Regulamentul.M. 202 din 13 noiembrie 2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr.M. 12) Hotărârea Guvernului nr.". 32 din 22 ianuarie 2003). 17) Normele O. 591 bis din 9 august 2002). art. 348 din 22 mai 2003)7. inclusiv în cadrul textelor legale citate.M. 108 din 17 octombrie 2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.M. 70 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. 345 din 11 septembrie 1998). 33 . 64 din 11 octombrie 1991.S. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 499 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 20) Decretul nr. inovaţiile.Oficial nr. 93/1976 pentru aprobarea normelor privind calcularea recompenselor băneşti cuvenite autorilor invenţiilor aplicate în economia naţională (Buletinul Oficial nr.I.M. 437 din 27 iunie 2002.I. publicate în Monitorul Oficial nr. 73 din Legea nr. care a fost abrogat explicit prin art. de aprobare a ordonanţei (Monitorul Oficial nr. 64/1991 (Monitorul Oficial nr. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 884/1967 privind invenţiile. 7 .S. 211 din 7 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr.48 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 905 din 18 decembrie 2003). 11) Hotărârea Guvernului nr. 10) Codul penal: art. 19) Capitolul IV din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice. 502 din 11 iulie 2002). 93/1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. ca şi art. 103 din 24 mai 2002 al preşedintelui Consiliului Concurenţei (Monitorul Oficial nr. 184 din 11 aprilie 2001). nr. prevăzute de art. 16) Normele O. 67 din 18 februarie 1999) (modificate şi completate prin Normele O. 142 din 22 martie 2001). 15) Hotărârea Guvernului nr. 299 (“ contrafacerea obiectului unei invenţii”). aprobat prin Hotărâre de Guvern. 318/2000. 826 din 15 noiembrie 2002). aprobat prin Ordinul nr. 13) Hotărârea Guvernului nr. nr. 1424 din 4 decembrie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (Monitorul Oficial nr. 573 din 7 septembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci8 (Monitorul Oficial nr. 9) Ordonanţa Guvernului nr. 1585 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obţinut de titularul unui brevet. 8 În continuare. 169 din 9 aprilie 2001 Monitorul Oficial nr. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 115 din 16 martie 2000). 18) Instrucţiunile O. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr.I.S.I. 301 (“concurenţa neloială”).

1 şi nr. Decretul nr. după caz. (1) din Legea nr. 32 din 15 august 1996 (Monitorul Oficial nr.751. 93/1976 sau. 717 . 2 din Legea nr. publicat în Monitorul Oficial nr. ratificat prin Legea nr. conform cu care: " Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate aplicate.9 3. 611 din 13 noiembrie 2002 (Monitorul Oficial nr. negocierea va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului. prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet” . 884/1967 (acesta din urmă împreună şi cu Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 85 din 30 septembrie 1967). la Decretul nr. 5) Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. Aplicarea tranzitorie a acestor acte normative se face în vederea producerii efectelor prevăzute de art. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 152 din 27 martie 1992. 1175 din 28 decembrie 1968. 133 din 22 decembrie 1994 (Monitorul Oficial nr. anexe care fac referire expresă la Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. modificat prin art. 1 din 6 ianuarie 1969) . ultima dată la Stockholm în 1967). 79 din 30 aprilie 1992. 195 din 21 august 1996).pentru aplicarea Decretului nr. Această concluzie rezultă şi din Anexele nr. 11 Anexa 1C ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . 116 din 1 iunie 1992). În aceste cazuri. 64/1991. 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr. Izvoare internaţionale. 2 la Regulamentul de aplicare a Legii nr. ratificat prin Legea nr. 9 . publicată în Monitorul Oficial nr. 2) Convenţia de la Stockholm pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr. p. 2250/1967 (aceasta din urmă având ca bază legală Decretul nr. În prezent10. 81 din 2 martie 1979. 360 din 27 decembrie 1994)11.totuşi . respectiv.calitatea de izvor tranzitoriu. din 15 aprilie 1994. 4) Acordul din 3 aprilie 1992 privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii. 12 alin. au . 884/1967) şi. Partea I. Iar această lege este Decretul nr. 83 din Legea nr. 93/1976. 3) Tratatul de cooperare în materie de brevete de invenţie de la Washington din 19 iunie 1970 (ratificat prin Decretul nr. 10 Data de referinţă este 1 martie 2004. ratificată de România pentru prima dată în 1920 şi ultima dată prin Decretul nr. 32 din 12 martie 1997 (Monitorul Oficial nr. 43 din 14 martie 1997). 360 bis din 27 decembrie 1994. acte normative care au fost abrogate prin art. republicată. aprobată prin Legea nr. 1 din 6 ianuarie 1969). semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994. 844 din 22 noiembrie 2002). 6) Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor. ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. în prezent abrogată prin Regulament). nr. Monitorul Oficial nr. 70 alin. următoarele acte internaţionale sunt aplicabile în materia invenţiei: 1) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori.TRIPS = "Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights") a fost publicată în Monitorul Oficial. 22 din 8 martie 1979) . 884/1967 (ambele publicate în Buletinul Oficial nr. 50 din 27 mai 1992 (Monitorul Oficial nr. parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia de inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. 2250/1967). 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile.

Inc. NATURA JURIDICĂ ŞI CONŢINUTUL DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ CAPITOLUL I NOŢIUNEA ŞI NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI SECŢIUNEA I NOŢIUNEA DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI 1.Sistemul brevetelor de invenţie promovează schimbul benefic de produse. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. . în cadrul unei economii a pieţei libere. 3 din 8 ianuarie 1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale . altfel unele dintre acestea putând fi păstrate secrete. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000 (la care România a aderat prin Legea nr. Importanţa. a protecţiei juridice prin intermediul sistemului brevetelor de invenţie a fost astfel sintetizată12: . în P. Importanţa reglementării juridice a proprietăţii industriale asupra invenţiei. necesară pentru etapa ulterioară a marketingului şi a aplicării invenţiei. New York.Sistemul brevetelor de invenţie stimulează realizarea de invenţii oferind posibilitatea de recompensare a inventatorului şi a acelora care îl sprijină. TITLUL AL III-LEA NOŢIUNEA. sistemul brevetelor de invenţie încurajează dezvăluirea cât mai rapidă a informaţiilor tehnologice. servicii şi informaţii tehnologice peste graniţele naţionale prin acordarea protecţiei pentru proprietatea industrială a persoanelor străine. 10 din 14 ianuarie 1998). . 2. Distincţii. titularul brevetului de invenţie dobândeşte. 1981.. dreptul de a exclude orice altă persoană de la a fabrica. Goldstein. pentru o perioadă limitată de timp. Mineola. Copyright. 15-16. Editura The Foundation Press. 844 din 22 noiembrie 2002).Monitorul Oficial nr. 611 din 13 noiembrie 2002 – Monitorul Oficial nr.7) Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie. folosi ori comercializa invenţia brevetată. . Patent.Sistemul brevetelor de invenţie stimulează investiţia de capital adiţional. din 26 martie 1971. p. modificat la 28 septembrie 1979 (la care România a aderat prin Legea nr. 8) Convenţia privind eliberarea brevetelor europene. această perspectivă încurajează alocarea de eforturi şi de capital privat în domeniul cercetării şi al dezvoltării tehnologice. ediţia a doua. pe de altă parte. 12 A se vedea Raportul Preşedintelui Comisiei pentru Sistemul de Brevete de Invenţie a Statelor Unite ale Americii (1966). . precum şi Actul de revizuire a acesteia. Este necesar a se distinge între cele două înţelesuri ale noţiunii de “drept de proprietate industrială”: proprietatea industrială ca instituţie juridică şi proprietatea industrială ca drept subiectiv. Cases and Materials on the Law of Intellectual Property . Trademark and Related State Doctrines.Prin acordarea protecţiei.

cit. Inovaţia de A. utilizării. 3. Invenţia. în cele ce urmează se va avea în vedere înţelesul de drept subiectiv de proprietate industrială. Universitatea din Bucureşti. ca drept care dă nota specifică acestui complex de drepturi” (A. p. Mihai. De asemenea. a se vedea A. Definiţia dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. Ursa. se înţelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile sociale ce se nasc ca urmare a realizării.cit. 5). deci şi dreptul de proprietate industrială stricto sensu. L. L. în sens subiectiv. Petrescu. 1986. Prin dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei se înţelege posibilitatea juridică recunoscută titularului de brevet de invenţie de a exploata. [În continuare. p. s-a arătat că: "Prin drept de proprietate industrială. folosinţa şi dispoziţia asupra oricărora dintre valorile ocrotite de către normele juridice care alcătuiesc dreptul de proprietate industrială. Invenţia. în mod exclusiv. Petrescu. p. potrivit cu care titularului brevetului de invenţie i se conferă “un drept exclusiv de exploatare”. 4). Introducere în dreptul de proprietate industrială. s-a considerat că – stricto sensu 14 .”15 Faţă de tema prezentei lucrări. Astfel." (V. Invenţia. se înţelege posibilitatea legală (prerogativa sau suma de prerogative) a unei persoane fizice sau juridice de a-şi exercita şi de a-şi apăra. Drept de proprietate industrială. Universitatea din Cluj-Napoca.În literatura juridică de specialitate. Ursa. p.16 Conţinutul acestei definiţii rezultă din prevederile art. Inovaţia de A. 22. mărfurilor ori serviciilor. în anumite condiţii şi în anumite scopuri determinate. “dreptul de exploatare a invenţiei” era denumit “drept de folosire a invenţiei”). Mihai. Petrescu. L." (V. p. 14 În comparaţie. în raport cu conţinutul reglementării în vigoare la acea dată. 13 . considerat în sens obiectiv. p. o creaţie intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. 33). s-a arătat că prin instituţia juridică a dreptului de proprietate industrială se înţelege “ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile privitoare la creaţiile intelectuale aplicabile în industrie. invenţia brevetată. Facultatea de Drept. în mod exclusiv. transmiterii sau dobândirii unor creaţii ştiinţifice sau tehnice. precum şi la semnele distinctive ale unei asemenea activităţi. Introducere în dreptul de proprietate industrială. 11 – 12. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Menţionăm şi definiţia conform căreia "Prin drept de proprietate industrială. Invenţia. 15 Idem. vol.]. Mihai. 33 alin. incontestabil. 1987. posesia.”13 Cât priveşte proprietatea industrială ca drept subiectiv. (1). Mihai. I. Universitatea din Bucureşti. această lucrare va fi citată: A. o asemenea distincţie s-a realizat cu privire la dreptul de proprietate industrială în general (iar nu numai cu privire la dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei). L. Petrescu. 16 În acest sens. Petrescu. A. în Drept de proprietate industrială.aceasta este “acea posibilitate.Petrescu. recunoscută de lege titularului acestui drept – persoană fizică sau persoană juridică – de a folosi.. printre acestea se găseşte şi dreptul de folosinţă exclusivă a acelui bun. prin drept subiectiv de proprietate industrială lato sensu se înţelege “acea sumă de drepturi care se nasc în legătură cu un obiect al proprietăţii industriale.. 1986. şi – mai precis – dreptul subiectiv stricto sensu de proprietate industrială. în Drept de proprietate industrială. a unor semne sau a altor elemente distinctive ale produselor. op. 118 (cu diferenţa – neesenţială – că. în sens obiectiv. op.

Chavanne. p. Analiza regimului juridic al dreptului de exploatare exclusivă asupra invenţiei relevă existenţa următoarelor caractere juridice esenţiale ale dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei20: drept absolut.-M. p. opozabil erga omnes. noţiunea de drept subiectiv de proprietate industrială. 24 I.M. Mousseron. p. ediţia a 5-a. "Limitarea în timp a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei de către titular prezintă o mare importanţă şi a fost determinată de motive sociale. Caracterul absolut al dreptului de exploatare exclusivă asupra invenţiei21 permite titularului brevetului ca . Potrivit art. Macovei. I. opozabil erga omnes. (1). p. p. 167 şi urm. drept temporar. Paris. Bucureşti. 119 – 120. Mihai.19 4.23 Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei are ca obiect un bun şi. L. cu alte cuvinte. 4. (1). Cameniţă. Dreptul de exploatare exclusivă poate fi transmis. op. 4. p. iar conform art. 4. Protecţia invenţiilor prin brevete. deopotrivă..Identificarea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei cu dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate este larg împărtăşită în doctrină – chiar şi dacă numai implicit.1. Editura Junimea. Drept absolut.2. 15. are valoare economică. L’obtention des brevets . 33 alin. 168 . Editura Librairies Techniques. 20 Idem. Titlul al IV-lea). dreptul exclusiv de exploatare este conferit titularului brevetului “pe întreaga durată de protecţie a acestuia”. 1936. p. I. pentru progresul economic şi tehnico-ştiinţific. Transmiterea se poate face prin acte inter vivos sau mortis causa. Burst. Petrescu. Droit de la propriété industrielle. Traité des brevets.5. Bucureşti. Editura Academiei.169. a se vedea B. Editura Dalloz. Richter. Drept – în principiu – teritorial. Drept alienabil. 18 Adăugăm că aceeaşi precizare trebuie făcută şi în ceea ce priveşte expresiile “dreptul de monopol asupra invenţiei” şi “monopol de exploatare” sau alte variante ale acestora. folosirea invenţiei este liberă şi gratuită. 19 Pentru critica utilizării acestor expresii. a se vedea vedea A. 112 . 21 În sensul existenţei acestui caracter juridic. 4. 18 A se vedea A.). V. Longhin. 118 – 119.17 Sub aspect terminologic. 1977. Drept patrimonial. 22 Există. Iaşi. drept patrimonial. 1998.cit. 1984. 17 . conform art.. Scondăcescu. Invenţia.-J.în principiu teritorial. p. drept . cunoscut fiind că după încetarea dreptului exclusiv. totuşi. 23 A se vedea şi J. 1. astfel cum s-a subliniat. L. Protecţia creaţiei intelectuale. deci pe aceea de drept de exploatare exclusivă asupra invenţiei. Astfel cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate. J. Cameniţă. Brevetele de invenţiune.114. acestui drept îi corespunde un subiect pasiv general. Întrucât. cu jurisprudenţa română şi străină şi îndrumări tehnice . de exemplu: I. „Durata de protecţie a unui brevet de invenţie este de 20 de ani […]. “Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României […]” (sublinierea noastră. Caractere juridice. 43.4. rezultă că şi dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate A se vedea. limite ale exclusivităţii dreptului subiectiv de proprietate industrială (a se vedea infra. 174 şi 235. de aceea. expresiile de “drept la brevet” ori “drept de brevet” acoperă. 31 alin."24 4.3. în ansamblul său ori numai cît priveşte anumite prerogative componente. 1984. ”. Comentar teoretic şi practic al Legii asupra brevetelor de invenţiune. Drept temporar.în principiu22 să opună prerogativele sale oricărui subiect de drept. drept alienabil.

Mihai. Perioada privilegiilor. Oprea. M. 3. dacă acea invenţie a fost brevetată şi în acele alte state. în cursul căreia fiecare inventator avea dreptul să solicite obţinerea unui brevet. Geneva. a se vedea Introducere în proprietatea intelectuală. perioada internaţionalizării brevetelor de invenţie. în cursul căreia suveranul acorda monopolul de exploatare doar dacă i se părea oportun. 29 şi urm..1883). M. Invenţia. în 1474. Privilegiile confereau categorii de drepturi foarte diferite pentru beneficiarii acestora. 5. Pârvu. foarte variate. acordarea de pământ.3. L. dar care conferă protecţie juridică pe teritoriul mai multor state ori care pot reglementa o procedură unică sau simplificată care să conducă la eliberarea de brevete pentru aceeaşi invenţie în mai multe state. Republica Veneţiană a fost cel dintâi stat care. Dinescu. în această perioadă însă. eventual. privilegiile acordate pentru lucrările referitoare la explorările miniere sunt considerate predecesoare ale privilegiilor industriale. p. perioadă în cursul căreia protecţia invenţiilor în afara ţării de origine s-a dezvoltat în paralel cu comerţul internaţional. scutirea de taxe. de asemenea. Raţiunile avute în vedere pentru acordarea acestor privilegii erau. Sub acest aspect. Astfel cum s-a arătat26. perioada privilegiilor. a adoptat o lege prin care se A se vedea A. 120 (şi bibliografia acolo citată). Efectele teritoriale ale brevetelor de invenţie pot fi însă înlăturate ori limitate prin intermediul convenţiilor internaţionale încheiate în domeniul invenţiilor. Petrescu. 26 25 . 2. 2001. perioada brevetelor naţionale (1790 . p. Actele de exploatare a invenţiei săvârşite în afara teritoriului statului care a acordat brevetul pot cădea. acordarea cetăţeniei sau a unor titluri nobiliare. ca şi pentru aspectele expuse în cadrul paragrafelor 5. în istoria evoluţiei brevetelor de invenţie se remarcă existenţa a trei perioade importante. Privilegiile au constituit instrumente prin care suveranul putea oferi un drept special unei persoane. 1998). protecţia invenţiilor naţionale nu era asigurată în străinătate. Cele dintâi privilegii acordate pentru descoperirile tehnice nu făceau distincţia între inventator. Scurt istoric. Astfel. . dar în special eliberarea de sub regulile breslei.funcţionează numai pentru teritoriul României. acordarea de împrumuturi fără dobândă.1. situată între secolul al XV-lea şi secolul al XVIII-lea.1. L. care a început în anul 1883 şi continuă şi în prezent.5. astfel: 1. Editura Rosetti. traducere de R. ediţia a II-a. Mănăstireanu. fenomen la care au contribuit convenţiile internaţionale sau regionale. deoarece interesul suveranului era ca inovaţia să înlocuiască importurile cu o ramură nouă a industriei autohtone. sub protecţia juridică a statelor străine unde asemenea acte au fost săvârşite. astfel încât conceptul de utilitate şi acela de favoritism deţineau un rol important. adică pentru teritoriul statului care a acordat brevetul de invenţie. lucrare editată de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (Intellectual Property Reading Material. Scurt istoric. a cărui acordare depindea exclusiv de factori obiectivi.25 SECŢIUNEA A II-A NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI 5. în sensul modern al termenului şi persoana care doar introducea în ţară o descoperire făcută în străinătate. care pot stabili eliberarea unui singur brevet.

sancţionarea încălcării acestor drepturi. prin graţia şi bunăvoinţa sa. dintre care unele. întrucât la început locuitorii regatului sunt neştiutori şi nu au cunoştinţele şi îndemânarea spre a-l practica. ulterior. Perioada brevetelor naţionale. . dispoziţiile şi concedările de drepturi sunt invalide. Începând cu 1760. Regele. exprimată prin piedicile puse în calea libertăţii producţiei şi a comerţului. cerut în 1711. când a fost adoptată legea intitulată "Statute of Monoplies". Practica transferului de tehnologie şi a înfiinţării de noi ramuri industriale a început să capete amploare începând cu secolul al XII-lea în Anglia. Astfel. numărul brevetelor acordate în Anglia a crescut rapid. Cu toate acestea. sistemul privilegiilor s-a dezvoltat în această ţară către un sistem de acordare bazat exclusiv pe condiţii procedurale. Însă. poate să îi acorde. de fapt.reglementa această formă de privilegiu. cu excepţia "oricărei scrisori deschise27 şi a oricărei acordări de privilegii pe termen de cel mult 14 ani ce se vor da de acum înainte primilor şi realilor inventatori pentru unica folosire sau producere în regat a produselor noi. numărul brevetelor de invenţie a rămas modest.judecătorul a decis în felul următor: " Dacă o persoană creează o invenţie şi dezvoltă un nou comerţ în interiorul Regatului. o înştiinţare oficială a publicului cu privire la drepturile acordate. ca şi rezultatele slabe obţinute în general de către deţinătorii "scrisorilor deschise". Ele erau. Asemenea drepturi temporare erau adeseori acordate prin scrisori deschise ("Letters Patent"). Coroana a promis că acordarea de brevete va face obiectul hotărârilor judecătoreşti emise în baza legii. unde Coroana a acordat privilegii speciale pentru protejarea indivizilor care înfiinţau noi ramuri industriale ce se bazau pe importul de tehnologie. în vederea creşterii veniturilor regale. Regele nu va putea acorda un alt privilegiu pentru aceeaşi invenţie. nu le vor folosi. doar acea persoană poate să practice acel negoţ ori comerţ. ca urmare a revoluţiei industriale. cu timpul s-a abuzat de acordarea acestor drepturi. l-au determinat pe monarh să decidă (prin "Proclamaţia" din 1762) ca beneficiarii privilegiilor să îşi piardă toate drepturile dacă nu îşi pun invenţia în practică în decurs de un an şi să respingă un mare număr de cereri de privilegii. numite astfel pentru că aveau sigiliul aşezat în partea de jos. în cadrul unuia dintre cele mai faimoase procese . au făcut din acest sistem un precursor al brevetelor de invenţie moderne. care prevedea că toate monopolurile. sau dacă o persoană face o nouă descoperire.2. Protecţia a luat forma acordării. în acele ţări în care revoluţia industrială a început mai târziu. Aproape în mod simultan. recunoaşterea unor drepturi exclusive ale primului inventator pentru o perioadă limitată de timp. punându-şi astfel în pericol viaţa. În urma protestelor Parlamentului. a dreptului exclusiv de a o folosi pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată spre a o implementa şi spre a-i instrui şi pe alţii să o folosească. un privilegiu prin care. Scurt istoric. consumând din averea sau din lucrurile sale etc.acela al croitorilor din Ipswich din anul 1615 . simultan cu scrisorile deschise acordate şi a drepturilor. şi anume: importanţa invenţiilor pentru stat. Deşi iniţial sistemul a fost conceput pentru încurajarea noilor industrii." Prin jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti din Anglia. În Franţa. Statele 27 "Letter Patent". precum depunerea unui "deviz" detaliat. pe care alţii. s-a dezvoltat sistemul brevetelor de invenţie. neîncrederea generală." Abuzurile în acordarea drepturilor speciale au continuat (îndeosebi sub domnia Elisabetei I şi a lui Iacob I) până în anul 1628.. Legea stabilea principiile pe care. o anumită perioadă de timp. 5. în momentul când privilegiul expiră. ca recompensă pentru muncă şi cheltuielile depuse. adică exact invers faţă poziţia acestuia în cazul închiderii scrisorilor prin sigilare. în beneficiul celui ce a introdus o nouă tehnologie.

" Totuşi. conform unui amendament din 1793 la legea nord-americană. inventatorii şi asociaţii acestora. în general. aceste reglementări au conţinut şi norme naţionaliste. astfel încât tentativele de abolire a brevetelor au fost respinse. Uniunea de la Paris a stabilit cadrul în care s-a realizat progresul ulterior. dacă erau îndeplinite anumite condiţii obiective. Astfel. Perioada internaţionalizării. străinii puteau să obţină brevete autohtone. anterior. unde examinarea individuală s-a introdus în 1836. Revoluţia industrială extinzânduse în lume. în orice domeniu industrial. criza economică a dus la retragerea încrederii în eficienţa comerţului liber. Ca urmare a aplicării legii în ţările cucerite de Napoleon. Cu toate acestea. Organizarea unei conferinţe diplomatice a condus la semnarea. este proprietatea autorului ei. Totuşi. congresul pentru brevete de invenţie a avansat diverse idei cu privire la acest subiect. În cadrul expoziţiei Internaţionale de la Viena din 1873. În cadrul Conferinţei Diplomatice de la Stockholm din 1967. prin revizuirea periodică a convenţiei transmiţându-se mai uşor şi mai eficient protecţia invenţiilor provenite dintr-o ţară membră a Uniunii în alte ţări. cu excepţia Statelor Unite ale Americii. În paralel. Sistemul înregistrărilor predomina. 1 al menţionatei legi franceze: " Orice descoperire sau invenţie nouă. iar pe de altă parte din cauza complexităţii procedurilor care făceau protecţia multiplă foarte complicată şi cu o eficacitate îndoielnică. Iar în Franţa. Ca urmare a succesului comerţului liber. În ţările membre ale Uniunii Vamale a Statelor Germane ("Zollverein"). În cadrul următoarei Expoziţii internaţionale. numărul brevetelor de invenţie a cunoscut o adevărată explozie. a sistemului de brevetare.Unite ale Americii (în 1790) şi Franţa (în 1791) au adoptat legi privind brevetele de invenţii ce se bazau pe ideea acordării acestora oricărui inventator. desfăşurate la Paris. la simplificarea formalităţilor. simplii importatori de tehnică nu au mai fost trataţi la fel ca inventatorii. titularul unui brevet de invenţie îşi pierdea dreptul de a se opune importului bunurilor protejate prin brevet în locul unde au fost produse în alte state ale Uniunii. pierdea dreptul de a beneficia de brevetul obţinut în străinătate. uneori. sistemul brevetelor părea că va fi abandonat odată cu renunţarea la barierele vamale. s-a încheiat acordul . adică industriaşii din cele mai dezvoltate ţări din punct de vedere tehnic. în consecinţă. în practică dreptul la brevet era recunoscut în toate aceste ţări. Scurt istoric. la 20 martie 1883. noul sistem s-a extins la începutul secolului al XIX-lea. persoana care introducea procedee provenite dintr-o altă ţară beneficia de un tratament echivalent cu acela de care se bucura inventatorul efectiv. Deşi monarhiile au continuat principiul privilegiilor. În acelaşi timp. existenţa brevetelor a fost resimţită ca o piedică pentru comerţul internaţional. brevetele se puteau acorda numai cetăţenilor Statelor Unite ale Americii. obţinuse brevetul francez. au reacţionat şi au lansat ideea protecţiei internaţionale a invenţiilor. pe de o parte deoarece o asemenea necesitate nu apăruse. brevetarea unei invenţii în mai multe ţări era destul de rară. Astfel. a început perioada internaţionalizării proprietăţii industriale şi. un inventator care obţinea un brevet pentru invenţia sa în afara statului francez după ce. în condiţiile şi pentru durata prevăzute de lege. un congres internaţional a început să schiţeze o soluţie pentru protecţia internaţională a proprietăţii industriale. pe de altă parte. Extrem de semnificativ este art. legea îi garantează autorului întreaga şi totala posesiune asupra invenţiei sale. a convenţiei ce a înfiinţat Uniunii pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. 5.3. Odată cu semnarea Convenţiei de la Paris. iar acest concept nou a fost dezvoltat şi a condus la re-definirea şi. Deşi. anterior constituirii imperiului unit din secolul al XIX-lea. în special. au apărut şi îmbunătăţiri calitative.

analizată împreună cu problema naturii juridice a drepturilor de autor (drepturile autorilor de opere literare. 24 . 1969. cea mai inatacabilă şi. Ionaşcu. la 25 iulie 1887. artistice şi ştiinţifice). aceasta fiind înlocuită cu reglementarea propriu-zisă a conţinutului dreptului. Comşa. Droit d'auteur et copyright. Bucureşti..pentru înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Industriale (care a devenit o organizaţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite). drepturile inventatorului trebuia să fie încadrate în clasificarea drepturilor subiective. Problema naturii juridice a dreptului inventatorului28. dar. totodată. De aceea. 1969. o proprietate al cărei fundament se află în dreptul natural şi dreptul ginţilor. 129. Strowel. p. 1971. Librairie générale de droit et de jurisprudence. A. p. 29 Avându-se în vedere numeroasele aspecte complementare. p. nu numai că a fost consacrată expresia "proprietate industrială. ştiinţifice sau artistice). op. Scondăcescu. op. Editura Academiei. V.. Paris. p.29 Concepţia conform căreia dreptul inventatorului este un drept de proprietate.29. în 1973. Convenţia de la Paris a prevăzut. op. Introducere. p. 1969.cit. de la bun început..28. a se vedea: B. Eminescu. Traité de la propriété litéraire et artistique. în folosul autorului ei. pe cele ale autorului operelor literare. Bucureşti. Bruxelles. precum şi. Odată născute. St.”31. 31 Apud Y. acestora le-a fost conferită calificarea de drepturi de proprietate. 32 Aceeaşi concepţie rezultă şi din următoarele considerente ale deciziei din 17 martie 1887 a Tribunalului Ilfov. M. Longhin. fiind prevăzute uniunile pentru proprietate industrială şi pentru drept de autor ca structuri permanente. fructul gândirii scriitorului" 30.129. Y. 27 .17 şi 61 . 2000. p. Divergences et convergences. A. s-ar putea spune.32 Ulterior. Richter. 15. N. o decizie a Curţii de Apel din Paris din 8 decembrie 1853 cuprinde următorul considerent: „Creaţia unei opere literare sau artistice constituie. Lucas. în raportul prezentat Adunării Constituante a Franţei. în mod inevitabil. de altfel. Curtea de Pentru prezentări de ansamblu ale celor mai importante concepţii cu privire la natura juridică a drepturilor inventatorului. Chapelier arăta: "Cea mai sacră. p.141. Aceeaşi atitudine caracterizează şi jurisprudenţa. 30 Apud St. Această posibilitate a fost folosită pe larg. Paris. Étude de droit comparé .în forma lor modernă . Dreptul de autor. adeseori. cea mai personală dintre toate proprietăţile este opera intelectuală. 1993. legislaţia de mai târziu evită calificarea expresă ca drept de proprietate.. Litec. Eminescu.62. În felul acesta. 6.54. 51 . fiind confirmate şi de jurisprudenţă. prin legislaţia adoptată în timpul Revoluţiei franceze. În anul 1791. Drepturile de creaţie intelectuală . Astfel. 128 . 12 .cit. I. Cărpenaru. Petrescu. conforme dreptului natural. Editura Academiei. ceea ce presupunea stabilirea naturii lor juridice. posibilitatea ca statele membre să încheie "acorduri speciale" între ele cu privire la proprietatea industrială. cea mai legitimă. p.. mai ales prin încheierea în 1970 a Tratatului de cooperare în materia brevetelor (PCT). administrat de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. A. Établissements Émile Bruylant. Lucas. Cărpenaru. 81 .J. p. H. problema naturii juridice a drepturilor inventatorului a fost. A. Dreptul de inventator. literară şi artistică".drepturile inventatorului (ca şi. administrate de Oficiul European al Brevetelor de Invenţie (EPO). recunoscându-se pentru prima oară . Universitatea din Bucureşti. a Convenţiei europene pentru brevetele de invenţie. Mureşan. şi în cadrul prezentei lucrări se fac referiri la natura juridică a dreptului de autor. 19 . Drept civil. În condiţiile în care primele legi care au reglementat aceste drepturi sunt categorice în a le califica drepturi de proprietate. ediţia a II-a. Secţia a II-a: "Şi cum proprietatea literară este aceea care se recunoaşte mai facil decât toate proprietăţile şi care este cea mai bine imprimată de personalitatea autorului 28 .22.cit.

combinarea lor. Flammarion. În condiţiile în care caracterul exclusiv şi opozabil tuturor este elementul comun principal. totuşi analogia nu mai poate fi continuată. Cu toate că această proprietate este compusă cu idei care rătăcesc în caietul trecutului. E. 480 C. Picard a adăugat. Editura LVS Crepuscul. după inspiraţiile conştiinţei sale. însă ea întrunind condiţiile unei adevărate proprietăţi.27). deşi nu avem o lege specială care să reglementeze dreptul de proprietate literară. p.cit. lungă şi răbdătoare ce omul îndeplineşte cu atâta greutate. 94. 480 C. tot el reglementează şi dreptul de proprietate literară. 286. Colin şi H. p. munca aceasta. de multe ori foarte nouă. Paris. drepturile de autor nu dau titularilor lor decât privilegiul exclusiv al unei exploatări temporare. Traité de droit civil. G. folosindu-se de dânsa după dorinţa sa. de fapt. într-un monopol de exploatare sustras (spre deosebire de cel pe care îl conferă proprietatea corporală) legii concurenţei. s-a arătat că. şi foloasele nu le poate pierde nici el şi nici descendenţii săi.”33 În decursul timpului. Bucureşti. Astfel. 103 . de asemenea. spre deosebire de dreptul de proprietate. Pornind de la clasificarea romană a drepturilor în drepturi personale (iura in persona ipsa). după grijile. Această idee a fost adoptată ulterior de numeroşi jurişti 35 şi.civ. Le droit subjectif. a se vedea şi J. Marty. art. consideră că este . 1991.. Dalloz. Astfel fiind. muncă ce profită splendorii unei ţări. nu sunt sancţionate de acţiunea în revendicare. încât se pare că nimeni nu le-a cunoscut până azi. p. Mathely. o a patra categorie de drepturi patrimoniale: drepturile intelectuale. prin urmare. Dalloz. A. p. putând a-şi corija şi modifica opera sa. Concepţia conform căreia drepturile intelectuale constituie o categorie distinctă de drepturi. 34 Pentru această precizare. sondând adâncimile viitorului sau plimbându-şi cugetarea sa în infinitele drumuri ale imaginaţiei. 33 Idem. Librairie du Journal de Notaires et des Avocats. 131. exercitând-o după voinţa sa. Ulterior. de exemplu. 26 . 1920. 1969. concepţia conform căreia drepturile inventatorului constituie un drept de proprietate a fost criticată pentru mai multe motive.105 (care. a fost (titularul dreptului). Capiant. care leagă drepturile intelectuale de dreptul de proprietate. Dabin. p. care reglementează în general dreptul de proprietate. 1953. acest drept există şi este prevăzut într-un mod implicit în art. 1956. 35 A se vedea. Ciutacu. drepturi obligaţionale (iura in persona aliena) şi drepturi reale (iura in re materiali).. rezultă că dreptul de proprietate al unui autor este complet şi absolut. Drepturile intelectuale nu se pot dobândi prin prescripţie. Droit civil. [ …]" (publicată în Drept civil român. 2001. dreptul autorului şi inventatorului este un drept temporar. având astfel jus utendi et abutendi. caracter esenţial al dreptului de proprietate. vânzând-o şi transmiţând-o prin toate mijloacele de drept civil. nu sunt supuse aceleiaşi reglementări cu dreptul de proprietate. p.847. Culegere de speţe. Dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială. Sirey. Paris. volumul I. teoria a fost dezvoltată de către autorul său în Le droit pur. de F. cedând-o. I. 248 250 şi 482. Asimilarea lor cu dreptul de proprietate nu dezvăluie conţinutul acestor drepturi. în esenţă. putând a o suprima în tot sau în parte. nu poate fi produsul tuturor. cu unele deosebiri. după interesele averii sale. op. Paris. Le nouveau droit francais des brevets des inventions . 7. 36 şi 846 . civ. Raynaud.Casaţie statuează că „Departe de a constitui o proprietate ca aceea definită şi organizată de Codul civil pentru mobile şi imobile. a se vedea Y. P. care consistă. în care un autor sau scriitor şi-a uzat viaţa şi de multe ori şi-a absorbit şi averea sa. Eminescu. P. De asemenea. 1952. fondul comun din care se adapă inteligenţele. Paris. Autorul unei opere. sau fixând-o neîncetat asupra tabloului aşa de mişcîtor al societăţilor. în anul 187734. Legislaţie". vol. dar căutarea acestor idei. p.

Roubier. a fost elaborată de juristul german J.47. Roubier. Şi teoria drepturilor intelectuale a fost criticată. A se vedea J. Sirey. Troller. Noţiunea de drepturi de clientelă a fost introdusă în dreptul modern de P. Kohler accentuează asupra naturii diferite a obiectului asupra căruia poartă drepturile „intelectuale”. 104.40 Teoria drepturilor de clientelă a fost supusă unor variate critici. op. 268 şi urm. Kohler. 116 şi urm. emblemă).A. ea apare cu totul necorespunzătoare atunci când este aplicată mărcilor de fabrică sau numelui comercial. întrucât. sub diferite forme. Forschungen aus dem Patentrecht. întrucât porneşte de la o confuzie între drept şi obiectul asupra căruia acesta poartă (bunul imaterial). la cucerirea clientelei fie pentru un bun imaterial (invenţie. în condiţiile în care.cit. Debois. 39 H. (apud Y. care a pornit de la utilitatea economică a drepturilor numite până atunci intelectuale. dar un bun incorporal. creaţiile de formă au. 1900. Eminescu. p. într-o asemenea concepţie. pe de altă parte. în realitate. arătându-se că. ar fi de neconceput ca „acest drept absolut să fie perpetuu. deşi implică atât prerogative patrimoniale. 38 Sub acest din urmă aspect. Mannheim. Paris. nume. constatând că acestea tind. Helbing & Lichtenhalhn Editions S. fie cu ajutorul unui bun imaterial (marcă. Kohler37 şi domină încă dreptul german şi pe cel elveţian. vorba despre un „jus in re incorporali”. 58 şi urm. pentru a arăta de ce titularii lor sunt singurii judecători ai oportunităţii publicării acesteia. Précis du droit de la propriété immatérielle. conţinutul acestui drept este monopolul de exploatare. pentru că. drept subiectiv care. p.. 1950. cât şi prerogative personale. 46 . 37 36 . Le droit de la propriété industrielle. p. 1978 (traducere de K. volumul I. 1952.consacrată în unele acte normative36. în momentul în care creatorul lor a decis să le livreze publicului. are totuşi un caracter unitar)."39 Şi această concepţie a fost criticată. asemenea ideilor. 296. 1976). Dalloz. Vessely din limba germană a Kurzlehrbuch des Immaterialguterrechts. idem. 9. fiind întemeiată pe afirmaţia că drepturile intelectuale nu sunt nici drepturi reale şi nici drepturi de creanţă. Handbuch des deutschen Patentrechts. 133). Teoria existenţei unei categorii distincte de drepturi. Teoria a fost dezvoltată pentru prima dată de către autorul său în studiul Droits intellectuels au droits de clientéle . Troller şi V. fiecare în parte. a se vedea A. p. publicat în „Revue trimestrielle de droit civil”. Legea dreptului de autor adoptată în Belgia în 1886.38 Teoria lui J. Construcţia are un caracter negativ. 1888. 40 A se vedea P. denumite „drepturi asupra bunurilor imateriale”. Concepţia drepturilor de clientelă. care se aseamănă cu proprietatea pentru că implică stăpânirea asupra unui bun. dacă eticheta „drepturi intelectuale” este potrivită pentru a desemna drepturile inventatorului. p. p. operă de artă). precum şi de ce. p. Paris. dar fără a se arăta care este natura lor. dintre care cea mai importantă este aceea că. Mannheim. 1935. o forţă de propagare care nu poate fi la infinit contrariată de voinţa suverană a unuia singur. De pildă. 8. aspectul moral al dreptului este lăsat în umbră. Bâle. Le droit d'auteur. Concepţia bunurilor imateriale ca o categorie distinctă de drepturi patrimoniale.

. în doctrină şi jurisprudenţă este respinsă tendinţa de a reduce dreptul privativ de exploatare la un simplu aspect al dreptului moral. 1957. Concepţia personalităţii dreptului autorului sau inventatorului. 138. Totuşi. 321/1956 privind dreptul de autor. Concepţia drepturilor de monopol. Eremia45 pe baza următoarelor categorii de argumente:46 a) existenţa dispoziţiilor Decretului nr. Nature juridique des droits de l'auteur et de l'inventeur . dreptul de monopol constituie cel mai potrivit concept în care să fie încadrate.466. 179 – 203. această concepţie face din drepturile autorilor şi inventatorilor o categorie distinctă de drepturi. are un caracter monist). Teoria naturii complexe a dreptului subiectiv de inventator a fost susţinută pentru prima dată în doctrina juridică română de M. care ar avea un caracter personal. 45 A se vedea M. identică în raport cu analiza naturii juridice a dreptului de autor. 135). op.cit. drept real purtând asupra unui bun incorporal care este destinat utilizării în industrie.90 44 Reamintim faptul că analiza naturii juridice a drepturilor inventatorului este. 89 .. drept personal-nepatrimonial. sub numeroase aspecte. Roubier. Dreptul inovatorului. Susţinută de R. 445 (apud Y. cit. Franceschelli. Teoria drepturilor de monopol a fost criticată.. p. p. volumul II. Eminescu. în revista „Studii şi cercetări juridice”. Cea dintâi dintre aceste facultăţi aparţine însă inventatorului şi autorului în temeiul dreptului comun. pentru a se sublinia caracterul lor structural fundamental şi. autorul acestei teorii arată că drepturile analizate nu pot fi încadrate în categoria drepturilor obligaţionale. A se vedea R. iar nu relativ şi. Franceschelli41.43 12. Dalloz. 1961. dreptul moral şi dreptul privativ de exploatare sunt două aspecte ale aceluiaşi drept. 453 . 2. 12.-I. pentru că ignoră aspectul moral al dreptului subiectiv analizat. Concepţii elaborate în doctrina juridică română postbelică. p. op. Dimpotrivă. totodată. elementul lor funcţional (funcţia de concurenţă pe care o exercită). Următoarele concepţii au fost elaborate în doctrina juridică română postbelică în privinţa naturii juridice a dreptului subiectiv al inventatorului: 44 complex de drepturi patrimoniale şi personal-nepatrimoniale..-I. în „Mélanges en l'honneur de Paul Roubier”. denumite drepturi de monopol.cit. printre altele. Analizând conţinutul drepturilor al căror loc îl caută în clasificarea generală. 42 R. 41 . Franceschelli relevă ca fiind de esenţa lor dreptul de a realiza şi exploata economic obiectul invenţiei sau operei. 1969. 11. p. op. Eminescu. multiplica şi vinde. care atribuie celui care a creat un bun rezultatul creaţiei sale şi dreptul de a trage din el foloasele pe care le comportă. Potrivit acestei teorii )care. spre deosebire de cele expuse anterior. cea de-a a doua facultate menţionată mai sus este recunoscută autorilor şi inventatorilor în temeiul legii speciale care „adaugă situaţiei rezultate din aplicarea dreptului comun. 46 A se vedea Y. I. Franceschelli. ca fiind artificială şi forţată. 43 A se vedea P. Această concepţie a fost susţinută mai ales în Germania. acest jus prohibendi. Paris. p.10. nr.1. R. op. Eremia. precum şi dreptul de a împiedica pe terţii care au cumpărat obiectul de a-l reproduce. de aceea. Concepţia conform căreia dreptul subiectiv de inventator constituie un complex de drepturi patrimoniale şi personal-nepatrimoniale. cit. p. 1969. vol. întrucât au un caracter absolut. care se referă în mod expres la drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale autorului. acest jus excludendi alios.”42 Pe baza identificării trăsăturilor caracteristice ale drepturilor autorilor şi inventatorilor.

la onoare. în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice.nepatrimoniale şi drepturi patrimoniale. Parhon”. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. 50 Tr. Ştiinţe juridice.47 De asemenea. încălcarea unui drept personal-nepatrimonial „pricinuieşte titularului [. prin referirea la „dreptul personal nepatrimonial” al autorului şi inventatorului. însă. Este evident că nu s-ar putea susţine că dreptul la nume sau la onoare nu ar fi un drept personal-nepatrimonial. a cauzat această pagubă să i-o repare integral. Numele şi domiciliul persoanei fizice în lumina recentei legislaţii. s-a arătat că. 49 A se vedea Y. 3 pct. 31/1954. reprezentarea sau executarea operei şi dreptul la reparaţie patrimonială în caz de folosire fără drept a operei. 321/1956. 54 din Decretul nr. dreptul la reparaţie. a căror natură de drepturi personalnepatrimoniale nu a fost niciodată contestată. Drepturile de creaţie intelectuală. 3 din menţionatul Decret nr. de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus-arătate. St. Contractul de transport. 321/1956. „Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim. Eminescu. op. op. artistice ori literare. 54 din Decretul nr. pentru simplul A se vedea C.”50 Prin urmare.51.I. 1967.” Teza caracterului complex al drepturilor autorilor a fost expusă pe larg şi de C. Stătescu.. arătându-se că.. Seria ştiinţe sociale.140. legea civilă obligă pe cel care prin fapta sa ilicită. Bucureşti. în „Analele Universităţii C. cel mai adesea pe calea despăgubirilor băneşti. prevăzut de art. Dacă. 46 . arătând că "dreptul de autor.] vreo pagubă patrimonială. textul lasă în afara reglementării sale aspectul patrimonial al acestui drept. la reputaţie. p. 138 . 62. 6/1956. Cărpenaru.cit... difuzarea. care poate fi şi patrimonial. p. Succesiunile."48 Această concepţie a fost însă criticată49 pentru următoarele raţiuni: a) În ceea ce priveşte argumentul dedus din existenţa în complexul de drepturi ale autorului a unor facultăţi al căror caracter patrimonial nu poate fi contestat. Cărpenaru s-a raliat acestei teorii. argumentul este neconcludent. Stătescu. c) complexul de drepturi al autorului. potrivit regulilor privitoare la responsabilitatea civilă. 47 . cuprinde două drepturi de natură necontestat patrimonială. nu se poate ignora clasificarea atributelor autorului în drepturi personal. nr. prin încălcarea dreptului de a consimţi la folosirea operei de către alţii). există şi în cazul dreptului la nume. p. 4/1956. Editura Didactică şi Pedagogică. în cadrul dreptului român. întrucât o asemenea împărţire este adoptată în chiar actele normative care reglementează dreptul de autor. modificat prin Legea nr.cit. Drept civil. onoare etc. 216. 1969. fără ca unele dintre ele să aibă primatul asupra celorlalte. ca şi dreptul de inovator este un drept subiectiv complex în al cărui conţinut intră deopotrivă drepturi personale nepaatrimoniale şi drepturi patrimoniale. p. d) necesitatea de a lega dreptul la recompensă şi celelalte drepturi patrimoniale ale autorului de faptul juridic al creaţiei. în sensul că. cel puţin referitor la dreptul la reparaţia prejudiciilor cauzate prin încălcarea dreptului personal-nepatrimonial (în cazul prevăzut de art.b) interpretarea art. şi anume: dreptul de a trage foloase patrimoniale din reproducerea. la denumire. potrivit art. 6 din Decretul nr. înlăturând astfel concluzia că ele ar izvorî „dintr-o concesiune mai mult sau mai puţin arbitrară a legii.. Într-adevăr.” Aceasta este reparaţia morală şi socială a încălcării drepturilor personal-nepatrimoniale recunoscute de lege. Ionaşcu. 48 St.

întrucât din faptul că legiuitorul foloseşte exprimarea „dreptul personal nepatrimonial” al autorului şi inventatorului se poate deduce tot atât de bine că formula califică dreptul subiectiv al autorilor şi inventatorilor în ansamblul prerogativelor sale.. c) Cât priveşte argumentul dedus din necesitatea de a lega dreptul la recompensă şi celelalte drepturi patrimoniale de faptul creaţiei.cit.dreptul la recompensă. altfel. în revista "Justiţia nouă". Ionaşcu învederează dependenţa elementelor patrimoniale care alcătuiesc acest conţinut de drepturile personal-nepatrimoniale. A. şi în cazul aplicării art. 52 A se vedea Y. b) Argumentul dedus din interpretarea art. chiar în ipoteza că dreptul autorului sau inventatorului ar fi privit ca un complex de drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. dreptul la reparaţie rămânând şi în acest caz legat numai în mod mediat de faptul creaţiei. prin urmare. fiind o formă de retribuţie pentru muncă. Ionaşcu. 54 Prin drepturi personal-nepatrimoniale se înţeleg drepturile ”de natură morală. este în modul cel mai strâns legat de munca creatoare. prin ocrotirea. în ultimă analiză.în sfârşit. intim legate de persoana omului [. pentru că. fiind ulterior împărtăşită şi de către Y.] şi prin care se garantează şi ocroteşte personalitatea omului. cât şi prin caracterul drepturilor patrimoniale de a fi consecinţa celor personal-nepatrimoniale şi.. p... 40.. a conţinutului unor drepturi personal-nepatrimoniale. Eminescu. Ionaşcu. p. în existenţa şi integritatea sa corporală. Concepţia conform căreia dreptul subiectiv al inventatorului este un drept personal-nepatrimonial.soluţia propusă nu satisface această necesitate decât în parte. . Dreptul de autor în legislaţie. 6 din Decretul nr. nelimitată în timp. definit de art. şi anume pentru primul din cele două drepturi patrimoniale enumerate. Această concepţie a fost pentru prima dată elaborată de către A. Eminescu. 51 . formează un tot unitar. şi anume prin delictul civil de încălcare a dreptului autorului. analizând conţinutul dreptului de autor. nr.]” (Tr. cit. Ionaşcu.54 A se vedea A. 54 din Decretul nr. 6/1961. p.. morale sau intelectuale [. şi ar fi greu să se imagineze o legătură mai strânsă.. pe cale de consecinţă.motiv că şi în cazul încălcării acestui drept se face aplicarea principiului general al răspunderii civile. 52 Astfel. acesta trebuie înlăturat pentru următoarele motive: . izvorul în lege. autorul va trebui să facă dovada pagubei patrimoniale suferite prin încălcarea dreptului său. Ionaşscu51. instanţa ar fi în imposibilitate să aprecieze cuantumul daunelor ce ar avea de acordat. care recunoaşte aceste drepturi şi. 215). 3 din Decretul nr. 3 pct. Este indiscutabil că. ajungând la concluzia că „dreptul de autor este un drept personal nepatrimonial ce dă naştere. 12. 35 şi urm. încă şi atunci ele îşi au. 321/1956 privitor la dreptul de autor. adică calitatea lui de a fi subiect de drepturi.”53 Acelaşi autor subliniază caracterul precumpănitor al dreptului nepatrimonial de autor atât prin raportul de întâietate al elementelor nepatrimoniale faţă de cele patrimoniale. în sfârşit. în mod direct iar nu mediat. 140 .2. 321/1956. . 1969. op. p. 53 A. şi la drepturi de ordin patrimonial care. nici adoptând soluţia propusă nu am fi la adăpostul criticii legate de caracterul arbitrar al concesiunii legii. op.141.cit. 31/1954 nu este concludent. ca şi în diferitele sale manifestări. fiind împletite organic cu cele de ordin personal-nepatrimonial. op.

astfel. pe când dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei se naşte din momentul depozitului reglementar. Aşa se explică faptul că dreptul de autor. de exemplu. Petrescu 55. respectiv. ajunge la concluzia că problema naturii juridice a dreptului subiectiv de proprietate industrială stricto sensu se soluţionează prin stabilirea naturii juridice a dreptului exclusiv de exploatare. p. incontestabil. se arată că este evident că. Aşa fiind. pornind de la distincţia dintre conceptul de drept subiectiv de proprietate industrială stricto sensu şi. dacă este adevărat că obiectul direct al dreptului de exploatare a invenţiei este invenţia însăşi.a fost elaborată de A. care are caracter relativ. în realitate. trebuie să se ţină seama de ceea ce. este firesc să se considere că dreptul de proprietate industrială asupra mărcii (sau asupra unui alt semn distinctiv utilizat în industrie). este de esenţa sa.Împărtăşind aceeaşi concepţie. este vorba despre o sumă de drepturi distincte. din faptul că ele nu se nasc în acelaşi moment. 58 Pentru caracterele juridice ale dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. p. Analiza caracterelor juridice ale dreptului de exploatare exclusivă 58 duce la concluzia că acesta nu poate fi încadrat tale quale într-una sau alta dintre categoriile clasice de drepturi patrimoniale civile: drepturi de creanţă şi.57 Se remarcă. în legătură cu creaţiile intelectuale. ceea ce este de esenţa dreptului de autor şi de inventator este conţinutul său personal. Y. cu condiţia eliberării brevetului. mai departe. ca drept care dă nota specifică acestui complex de drepturi” (A. de exemplu. invenţia) să aibă aceeaşi natură juridică. Este însă cert că dreptul de exploatare exclusivă. pot exista fără a comporta vreo prerogativă patrimonială. Petrescu. Petrescu. 33). Această concepţie . nu mai puţin adevărat este şi că drepturile personal-nepatrimoniale ale inventatorului au ca obiect respectul personalităţii autorului. că drepturile născute în legătură cu o creaţie industrială nu întotdeauna au ca obiect însăşi acea creaţie industrială. care . nu poate fi A se vedea A. Sub acest din urmă aspect. Reamintim că prin drept subiectiv de proprietate industrială lato sensu se înţelege “acea sumă de drepturi care se nasc în legătură cu un obiect al proprietăţii industriale. drepturi reale. dar de aici nu se poate trage. ci numai dreptul de exploatare exclusivă a mărcii.din nou în mod necontestat . 57 Caracterul distinct al acestor drepturi subiective rezultă. deci şi dreptul de proprietate industrială stricto sensu. Introducere.3. Sub un alt aspect. în conţinutul acelui drept. se mai observă că există unanimitate în sensul că în legătură cu marca nu se nasc drepturi personal-nepatrimoniale. conceptul de drept subiectiv de proprietate industrială lato sensu56. care. a se vedea supra. printre altele.33. se nasc atât drepturi personal-nepatrimoniale. ca şi acela de inventator. Or. printre acestea se găseşte şi dreptul de folosinţă exclusivă a acelui bun. 29 . 12. cel dintâi fiind identificat cu dreptul de exploatare exclusivă care poartă asupra unei creaţii industriale (de exemplu. precum şi cel asupra unei creaţii industriale (de exemplu. dar existenţa lor în afara prerogativelor nepatrimoniale este de neconceput. invenţia) sau a unui semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. cât şi drepturi patrimoniale. fiindcă. concluzia că ne aflăm în prezenţa unui drept complex. Eminescu a arătat că. dreptul la calitatea de autor al invenţiei se naşte în chiar momentul creării acesteia. Introducere. Secţiunea I a prezentului capitol. 56 55 . respectiv. de asemenea. pentru a se determina natura unui drept.are natura unui drept patrimonial.nepatrimonial. Concepţia conform căreia dreptul subiectiv al inventatorului este un drept real purtând asupra unui bun incorporal şi care este destinat utilizării în industrie.pe care o împărtăşim .

Aşa fiind. trăsăturile de drept absolut. lucrul). fără să fie necesar concursul altor persoane. 47. În sensul că titularul brevetului dispune. transmisibil le sunt comune. 122-123.-M. deşi între cele două drepturi există diferenţe certe. Editura Litec. De aceea. nici Legea nr.cit. Asemănător reglementării anterioare. iar nu un lucru). 60 . în sens subiectiv. şi anume: . 2. prerogativele componente sunt. În plus. Prerogativele componente. se înţelege posibilitatea legală (prerogativa sau suma de prerogative) a unei persoane fizice sau juridice de a-şi exercita şi de a-şi apăra. Invenţia. de asemenea. iar nu perpetuu). Paris. în anumite condiţii şi în anumite scopuri determinate. Dreptul de exploatare a invenţiei brevetate. p. republicată. L’obtention des brevets .. posesia. 69. Paris. este necesară analizarea şi a dreptului provizoriu de exploatare exclusivă a invenţiei. definiţia conform căreia "Prin drept de proprietate industrială. de prerogativele usus. acest drept subiectiv se apropie de dreptul (clasic) de proprietate. este necesară raportarea la natura juridică a acestui drept . practic. pentru identificarea acestora. Petrescu. patrimonial. Sunt. jus utendi. folosinţa şi dispoziţia asupra oricărora dintre valorile ocrotite de către normele juridice care alcătuiesc dreptul de proprietate industrială. Editura Librairies Techniques. respectiv. op.considerat un drept de creanţă. mutatis mutandis. Conţinutul dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei trebuie examinat sub două aspecte. b) conţinutul exclusivităţii recunoscute titularului (dreptul la exclusivitatea exploatării invenţiei) – care este latura “negativă” a dreptului. 5) (sublinierea noastră.sub aspectul obiectului (obiect incorporal. Pierre. A se vedea A. considerat în sens obiectiv. J. totuşi. CAPITOLUL AL II-LEA CONŢINUTUL DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI SECŢIUNEA I DREPTUL DE EXPLOATARE A INVENŢIEI 1. Secţiunea a II-a din cadrul Capitolului I al prezentului titlu. Traité des brevets. analiza conţinutului dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei presupune analiza. a se vedea: J. fructus şi abusus. Schmidt-Szalewski. Planul expunerii. jus fruendi şi jus abutendi (evident. la fel ca şi în cazul dreptului de proprietate. p. a acestor două laturi. 1984. 64/1991. p. .sub aspectul ocrotirii în spaţiu (caracter teritorial. De aceea.-L. spre a constata existenţa prerogativelor jus possidendi. Ursa. Reamintim. al căror ansamblu determină specificul acestui drept: a) conţinutul exploatării pe care este îndrituit să o exercite titularul asupra invenţiei (dreptul de exploatare a invenţiei) . J. astfel: ambele se exercită direct asupra obiectului lor (creaţia industrială sau semnul distinctiv. Generalităţi. p. deosebit de semnificative asemănările dintre cele două drepturi subiective. separată. Droit de la propriété industrielle. cu nuanţele impuse de specificul materiei). L. nu conţine un text general privitor la prerogativele ce alcătuiesc latura pozitivă a dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei. Pe de altă parte.care este latura “pozitivă” a dreptului. în acelaşi 59 A se vedea supra.60 De asemenea.drept real purtând asupra unui bun incorporal utilizat în industrie59 -. se concluzionează că dreptul subiectiv de proprietate industrială stricto sensu este un drept real ce poartă asupra unui bun incorporal care este destinat utilizării în industrie. 1996." (V.sub aspectul duratei în timp (caracter temporar. . Mousseron. Mihai. identice. iar nu ocrotire indiferent de teritoriul în care obiectul este plasat).

p. ea permite a se adăuga încă un procedeu de identificare indirectă a prerogativelor. 65 Cu toate acestea. 64/1991 este o lege specială şi. b) pentru procedee sau metode: utilizarea procedeului. 1. 33 alin. 299 şi 300 din Codul penal 62)63. Aşa fiind. 66 Conform art. 1999. fabricarea.a. 61 Potrivit art. potrivit Legii nr. a se vedea. 58 alin. 33 alin. ar fi socotite ilicite. nu mai puţin. vol. în “Revista de drept comercial” nr. se va înţelege că. dacă ar fi utilizate fără consimţământul său de către o altă persoană. Contrafacerea obiectului unei invenţii şi punerea în circulaţie a produselor contrafăcute . p. oferirea spre vânzare. Este vorba despre împrejurarea că în art. în cazul în care obiectul brevetului este un produs. a dispoziţiilor art. 63 Pentru analiza.5000. 97 – 102. în sensul prezentei legi.). 64 Fabricarea. 58. 59 (devenit art. Mihai. 33 alin. Dongoroz ş. IV. Fodor. 299 şi 300 din Codul penal. deşi noua reglementare (la fel ca şi cea anterioară) nu conţine un text general care să stabilească direct conţinutul dreptului de exploatare exclusivă. după republicarea Legii nr.M. p. 34). (1)de brevetul de invenţie. 299 şi 300 din Codul penal au fost abrogate implicit şi integral la 21 ianuarie 1992. (1) după republicarea Legii nr. op. 64/1991 . Petrescu.Cameniţă. oferirii spre vânzare ori vânzării. vânzarea sau importul în vederea comercializarea.cit. şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 100. 59 alin.scop poate fi continuată raportarea la conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrafacere (prevăzută de art. vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat. 4/1997. 1 din Legea nr. a se vedea I. determinând răspunderea penală a acesteia din urmă. 1. la 21 ianuarie 1992. sau stocarea în vederea comercializării.44. republicată 66. partea specială. A.000 lei la 300. Infracţiuni contra drepturilor de proprietate intelectuală . p. dispoziţiile art.000 lei. (1) din Legea nr.. 64/1991. totuşi. 516 – 526. are prioritate în aplicare faţă de legea generală. de V.0100. folosirea. a se vedea: A. 65 Pentru recurgerea la un asemenea procedeu de identificare a prerogativelor dreptului de exploatare a invenţiei. […] în practica judiciară normele acesteia [fiind] aplicate cu prioritate […]. pe perioada de valabilitate a acestuia.cit. Ungureanu. se enumeră (ca o noutate faţă de Legea nr. p. Editura All Beck. în sensul de a se socoti că titularul brevetului deţine anumite prerogative64 care. de exemplu: I.. "Este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acteBrevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa următoarele acte: a) pentru produse: fabricarea. deci. folosirea. în Explicaţii teoretice ale Codului penal român. 589 alin. op.” 62 S-a arătat că “[…] Legea nr." . oferirii spre vânzare sau folosirii. 64&1991). Conform altei opinii (a se vedea A. precum şi folosirea. op.. importulfolosirii. Ungureanu. Lazăr. comentarii la dispoziţiile art. L. odată cu intrarea în vigoare a prevederilor art.. Protecţia penală a invenţiilor. 226 – 230 (şi bibliografia acolo indicată). (2)4 alin. în cazul în care obiectul brevetului este un produsfolosirea acestora. Editura Academiei.” (V. Lazăr. p. Bucureşti. 64/1991 (text devenit art. oferirea spre vânzare. care reia dispoziţiile art. “Constituie infracţiunea de contrafacere. 170-171. 64/1991. dacă nu există autorizarea în acest sens a titularului de brevet. se L. oferirea spre vânzare. din punctul de vedere al dreptului penal. folosirea sau punerea în circulaţie fără drept a obiectului unui brevet de invenţie sau orice altă încălcare a drepturilor conferite conform art. Pentru analiza dispoziţiilor art. republicată 61. 64&1991). sub imperiul legii anterioare. (2) din Legea nr.cit. 1972. folosirea sau punerea în circulaţie a obiectului unui brevet de invenţie. V. Invenţia. 62/1974) activităţile ce sunt interzise terţilor. 58 alin. p.. 91). dacă aceste încălcări au fost săvârşite după data publicării cererii de brevet de invenţie. indirect. 299 şi 300 din Codul penal. 29 .

2. p.-J.70 Prerogativa dreptului de a folosi invenţia pentru sine are semnificaţia că titularul brevetului poate fabrica produsele. 2. Mihai. aşa cum este şi invenţia.]. Legea.cit. Jus utendi. 68 2. fiindcă ceea ce este interzis terţilor este permis titularului de brevet67. în al doilea rând. sunt îndeplinite condiţiile d fond şi de formă pentru eliberarea brevetului. Prerogativa posesiei acelui bun incorporal care este creaţia intelectuală a invenţiei are semnificaţia că titularul brevetului are posibilitatea de a cunoaşte acea creaţie intelectuală şi de a decide dacă şi în ce modalitate să o utilizeze.Mihai. J. Invenţia. Burst. ar putea avea ca efect renunţarea la solicitarea de a se obţine brevetul ulterior. p. 36 stabilea că "Titularul brevetului unei invenţii de perfecţionare poate exploata invenţia sa numai cu acordul titularului invenţiei la care se referă perfecţionarea ". Chavanne.3. apoi. devin aplicabile prevederile art. 70 A se vedea A.2. 203/2002. a se vedea A. Anterior modificării Legii nr. ” Aşadar. 23. Precizări privind dreptul de exploatare a invenţiei de perfecţionare (complementare). 3. cu consecinţa că un asemenea acord nu era necesar pentru brevetarea invenţiei de perfecţionare (complementare). nici în prezent eliberarea însăşi a brevetului nu este condiţionată de existenţa acordului titularului brevetului anterior. 69 A se vedea A. L. op. L. această lucrare va fi citată: A. 174). stocarea în vederea comercializării. p. p. 122. importul sau exportul. 72 Ibidem. art.1. Pe de altă parte.Petrescu. Jus fruendi. ci este obligatorie doar efectuarea de către OSIM a comunicărilor necesare pentru ca atât titularul brevetului anterior. în primul rând. 41.69 2. are posibilitatea de a le folosi sau poate folosi procedeele ori metodele ce constituie obiectul brevetului.. în revista “Dreptul” nr. după obţinerea brevetului. OSIM va lua o hotărâre de acordare numai după notificarea tuturor părţilor interesate cu privire la relaţia dintre invenţii. uneori. prin încheierea de contracte de licenţă prin care se transmit una sau mai multe dintre componentele de mai sus ale acestei prerogative sau se transmite folosirea. Jus possidendi. oferirii spre vânzare sau folosirii a produselor ce constituie obiectul invenţiei şi. oferirea spre vânzare. a procedeului ori metodei ce constituie obiectul brevetului. în tot sau în parte.73 Iar în situaţia în care. L. 32 din Legea nr.Petrescu. (A se vedea A. republicată.reglementează prerogativele ce compun dreptul de exploatare a invenţiei. Petrescu. Mihai. Petrescu. cât şi solicitantul brevetului invenţiei de perfecţionare să se afle în deplină cunoştinţă de cauză asupra relaţiei dintre cele două invenţii. În prezent. prerogativa dispoziţiei juridice are semnificaţia că titularul brevetului poate cesiona. 67 . pe care. 68 Aceeaşi este situaţia şi în dreptul francez. 49 În acest sens. 73 Ceea ce. Legea privind brevetele de invenţie. 71 Idem. în totalitate ori parţial. 64/1991.71 Prerogativa dreptului de a culege “fructele” invenţiei se realizează. art. 9/1992. [În continuare. 64/1991 prin Legea nr. prin comercializarea. dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei brevetate.72 Prerogativa dispoziţiei din punct de vedere material este inaplicabilă în privinţa bunurilor incorporale. ci numai pentru exploatarea acesteia. după ce s-au efectuat asemenea notificări. dispune că „ Pentru o invenţie dintr-o cerere de brevet care nu poate fi aplicată fără a aduce atingere unei invenţii dintr-o cerere de brevet anterioară şi brevetată. Jus abutendi.4. Introducere.

129). în art. cu anumite circumstanţieri. Davis. L. L. Paul. Realitatea nu este. republicată. de asemenea.. 1990. J.76 6. Exploatarea invenţiei brevetate – obligaţie a titularului de brevet. oferirea spre vânzare. În Statele Unite ale Americii. Capitolul al III-lea. în cazul în care obiectul brevetului este un produs. la exploatarea invenţiei brevetate. b) utilizarea procedeului. (2). vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat. p. "Este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte: a) fabricarea. M. prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: „a) invenţia revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important. Intellectual Property: Patents. Latura negativă a dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei este reglementată prin art. stabilea. Titlul al IV-lea. p. vânzarea sau importul în vederea folosirii. text care. 76 A se vedea A. 48-52)75. Conţinut. c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă. cât şi a celui ulterior numai pe baza unor licenţe obligatorii reciproce. (2). ediţia a II-a.M. Ceea ce aduce nou Legea nr. 62/1974. în cazul în Pentru dezvoltări asupra acestei categorii de licenţe obligatorii. recunoscută titularului brevetului. West Publishing Co. Petrescu. dar. în opinia unor practicieni. sub sancţiunea instituirii unei licenţe obligatorii. Titularul brevetului de invenţie are nu numai dreptul de exploatare a invenţiei. nu mai puţin. Trademarks and Copyright in a Nutshell . 74 . Titlul al IV-lea. cu excepţia cazului în care o licenţă este. L. (8) din Legea nr. b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenţă reciprocă.77 7. de interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în brevetul anterior. St. o asemenea neexploatare poate determina implicaţii pe planul legislaţiei anti-trust. 64/1991 este numai o tehnică legislativă superioară. SECŢIUNEA A II-A DREPTUL LA EXCLUSIVITATEA EXPLOATĂRII INVENŢIEI 5. Legea. folosirea. ar institui un drept nou. 64/1991. de a opune tuturor celorlalte persoane prerogativa sa de a exploata invenţia brevetată. însă. a se vedea infra.indirect . Mihai. Miller. transmisă.cit. în caz contrar fiind aplicabile sancţiuni (aşa-numitele licenţe obligatorii.alin. 33 alin. în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în brevetul ulterior. oferirea spre vânzare. infra. Definiţie. Pierre. 33 alin. conform art. Schmidt-Szalewski. 77 “Exclusivitatea. op. acestuia îi revine şi obligaţia – juridică – de a proceda. 75 A se vedea. p.şi prin Legea nr. reglementând "dreptul de folosire exclusivă" (sublinierea noastră. care permit exploatarea atât a brevetului anterior. R. nu există obligaţia titularului de brevet de a exploata invenţia. 42. de asemenea.. aceasta. fiindcă dreptul la exclusivitatea exploatării a fost reglementat . (A se vedea A. exclusivitatea exploatării în favoarea titularului de brevet. în cadrul anumitor termene limită. Capitolul al III-lea. se traduce prin opozabilitatea absolută a prerogativelor sale” (J. oferirii spre vânzare ori vânzării. 35. 69). care. Conform art.). ce nu exista în legislaţia anterioară. precum şi folosirea. astfel.”74 4. Acest drept constituie posibilitatea juridică. care caracterizează dreptul titularului de brevet.

de conţinutul -răsturnat . vor fi analizate – succint . 43. (3) al art. Totodată descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor. nu mai sunt condiţionate de dovedirea calităţii de titular al brevetului de invenţie. De aceea. (2) din Regulament. op. 83 Caracterul general exprimă împrejurarea că nu sunt precizate. I. (3) alin. 33 alin.cit." Conţinutul exclusivităţii este dat. 33 alin. în principiu. este rezervată titularului brevetului de invenţie. Sunt considerate metode activităţile care au rezultate de natură calitativă (măsurare. (2). Trebuie însă subliniat că enumerarea cuprinsă în art. a se vedea: B. în principiu. încălcarea obligaţiei negative generale83 a subiecţilor pasivi dă dreptul la utilizarea acţiunilor de drept comun.” Pentru o enumerare a categoriilor de invenţii care au ca obiect un produs şi. 7 alin. p. de exemplu pe calea unei licenţe.81 Pe de altă parte. 2(1). reglare. Richter.. cu consecinţa că titularul său poate pretinde tuturor celorlalte persoane să nu întreprindă nici o activitate – oricare ar fi natura acesteia . Invenţia. un procedeu sau o metodă. însă. opozabil erga omnes. 2 şi 3 din aceeaşi regulă 11. analiză.cit. (2) este limitativă. Scondăcescu. 129. 33. respectiv. astfel încât numai pentru săvârşirea acestor activităţi – nominalizate – este admisibilă acţiunea în contrafacere. Burst. Exclusivitatea exploatării constituie specificul esenţial al acestui drept subiectiv. astfel."78 Iar conform alin. 82 A se vedea A. 1978. L. .care obiectul brevetului este un produs. Troller şi V. a se vedea regulilea 11 şi 12 pct. un procedeu.. conform pct. Longhin. de această dată. Vesely. "Întinderea protecţiei conferite prin brevet este determinată de conţinutul revendicărilor.al dreptului de exploatare. În cele ce urmează. precum acţiunea în răspundere civilă delictuală sau acţiunea pentru îmbogăţire fără justă cauză – acţiuni care. p. De asemenea. p. World Intellectual Property Organization. traducere în limba franceză de K. “Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu […]. 80 *** Intellectual Property Reading Material. 24. Chavanne. Troller. p. conţinutul dreptului la exclusivitatea exploatării derivă şi din natura dreptului de proprietate industrială de a fi un drept absolut. astfel cum s-a subliniat82. atrage posibilitatea recurgerii la o acţiune – de asemenea specifică – denumită “acţiune în contrafacere” şi care. V. aşadar de conţinutul laturii pozitive a dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei.-J.prin care să stânjenească existenţa acestui drept subiectiv. ediţia a 2-a. prin oricare dintre activităţile enumerate în art.”80 Încălcarea prerogativei exclusivităţii. A.Mihai. Editura Helbing & Lichtenhahn Editions Bâle.Petrescu. “Sunt considerate procedee activităţile care au ca rezultat obţinerea sau modificarea unui produs. 252 – 253. “Sunt drepturi exclusive acelea care atribuie titularului lor puterea de a interzice utilizarea unui bun imaterial conform destinaţiei acestuia.”. 81 În acest sens. J. op.” Invenţia brevetabilă poate avea ca obiect un produs. în alţi termeni: “Dreptul titularului brevetului se numeşte exclusiv pentru că permite excluderea altor persoane de la exploatarea invenţiei şi pentru că titularul brevetului este singurul căruia i se îngăduie această exploatare atâta timp cât altora nu le este acordată o autorizare în acest sens. în măsura în care legea nu limitează prin excepţii această prerogativă. control. J. în mod concret. Astfel cum s-a precizat. 1998. Précis du droit de la propriété industrielle. Geneva. diagnosticare sau tratament medical).”79 Sau. p. ce anume activităţi sunt interzise.activităţile enumerate limitativ în 78 Conform art. 79 A. 131.

cit. p.1. 124. chiar dacă acesta nu a fost utilizat ori pus în vânzare. I. Fundaţia Proinvent. 1974.-J. 199 . Popescu.cit. op. Protecţia proprietăţii industriale în România şi prevenirea contrafacerii. p. Intellectual Property: Patents. 88 În acest sens. Chavanne. 89 A se vedea B.89 Jurisprudenţa şi doctrina au elaborat. 86 A se vedea jurisprudenţa indicată de A. p. Editura O.cit. Eminescu. Copyright. V. Mihai.cit. Burst. Burst. 289. 124 (şi bibliografia acolo indicată). nu numai începută. în Proprietate intelectual – industrială şi inventică. p. op. op. p. J. aceasta constituind întotdeauna încălcarea exclusivităţii recunoscute titularului brevetului. op.. în cazul reproducerii servile nu se ridică probleme. mai întâi. A.. aşadar dacă a existat sau nu contrafacere. 254. Infracţiuni economice prevăzute în Codul penal. I. o maşinărie redusă în dimensiuni spre a servi drept model) nu constituie contrafacere. (2) şi a căror efectuare de către terţi constituie contrafacere. De asemenea. Editura Ştiinţifică. p. dacă fabricarea a fost întreruptă de acţiunea formulată de către titularul brevetului. Comentariu .cit.90 a) Astfel. op. Este suficientă fabricarea produsului. L. 1993. Richter.88 Reproducerea în dimensiuni reduse a unui obiect brevetat.. 122 – 129. Creaţii noi . În toate cazurile. Eminescu. Trade Marks and Allied Rights . p. Y. I. Scondăcescu. 85 În jurisprudenţa franceză86. Coca-Cozma. o asemenea obligaţie există însă dacă este vorba despre reparaţii care sunt echivalente cu reconstrucţia sau înlocuirea obiectului supus reparaţiilor.. Comentariu]. Cornish. Bulgăr. Richter. Bucureşti. V. Editura Lumina Lex. Schmidt-Szalewski. Legea brevetelor de invenţie.84 7. I. p. M. A. L. M.M. Bucureşti. Drepturile conferite de brevetul de invenţie.C. Y. Tratat. p. p. 126 – 127 [lucrare citată în continuare: Y. cât priveşte porţiunile fabricate ori aflate în curs de execuţie. Coca-Cozma. 241 – 245. Bucureşti. J. 307. Bucureşti. p. J. 124 – 126. Londra. Fabricarea produselor constă în realizarea materială a unui obiect identic ori similar cu cel ce formează obiectul-produs al invenţiei brevetate. J. Y.-J. op. 1999.R. op. Scondăcescu. Richter. se poate considera că s-a produs o contrafacere parţială. Fabricarea produselor. ediţia a 3-a.. cu toate acestea. p. W. Burst. s-a decis că dobânditorul produsului la care se pune problema pieselor de schimb sau aceea a reparaţiilor nu are obligaţia de a se adresa titularului brevetului spre a obţine acele piese de schimb ori spre a efectua reparaţia. Cornish. 125 (şi bibliografia acolo indicată). se consideră că fabricarea chiar şi a unui singur obiect şi chiar dacă această fabricare nu s-a realizat în scopul comercializării cade sub incidenţa legii... 1996. În acelaşi sens.-L. 90 A se vedea A.S. A se vedea: B. Vol. constituind contrafacere.. I. 227 – 230. Editura Academiei. Ştrenc. 156 – 158. Petrescu. a se vedea: B. 213 – 216. Tratat]. Pierre A. 72 – 74.cit. fabricarea trebuie să fi fost finalizată. Chavanne.cit. T. 85 A se vedea B. R. Longhin. Bucureşti. 253 – 261. Longhin..I. 33 alin. ceea ce face imposibilă întrebuinţarea acestuia în industrie (de exemplu. Tratat de proprietate industrială. Eminescu. Invenţia. Scondăcescu. p.-J. V. op.. 84 . spre a se stabili dacă a fost încălcată ori nu exclusivitatea recunoscută titularului de brevet. p. Editura Sweet & Maxwell. p. Richter.cit. p.201 [lucrare citată în continuare: Y. Longhin.cit. Eminescu. în decursul timpului. 247 – 251. 87 A se vedea W. 1982. V.cit. Scondăcescu. Longhin. J. Gh. Eminescu.. op.cuprinsul art. 213. p. op. unele reguli generale referitoare la compararea obiectului protejat prin brevetul de invenţie cu obiectul contrafăcut prin fabricare. Chavanne. 1994. Bucşă. p.87 Sub un alt aspect..

32. care îndeplineşte aceeaşi funcţie şi determină un rezultat identic sau chiar asemănător. Folosirea produselor. deşi. alături de „oferirea spre vânzare”.cit. op. 64/1991 interzicea „comercializarea”.3.2. Comentariu. reaua-credinţă a celui care foloseşte produsele trebuie dovedită. 94 În acest sens. a dimensiunilor fără a se aduce un rezultat industrial nou nu constituie decât variante de execuţie a produsului protejat prin brevet. 31 . p. e) În sfârşit. Scondăcescu.cit.. p.96 7. 34 alin. contrafacerea se apreciază în raport cu asemănările. p. Eminescu. Ungureanu.200. p. op. J. Această formă de încălcare a exclusivităţii recunoscute titularului de brevet de invenţie este distinctă de “ fabricarea” produselor. 96 A se vedea Y. care aparţine ca şi brevetul principal aceleiaşi persoane. art. 95 În acest sens. A. Petrescu.93 Există contrafacere atât în cazul folosirii produsului brevetat. Burst. p. când e vorba de un brevet de perfecţionare. Cu alte cuvinte. a formei. în acelaşi timp.32.. 200. L. p. Anterior modificării prin Legea nr. rezultă existenţa asemănărilor sub aspectul elementelor esenţiale şi caracteristice ale invenţiei. op. p. o completare a lui şi amândouă formează un tot indivizibil. se consideră că există încălcarea exclusivităţii atunci când un element din structura produsului este înlocuit cu un element diferit. Invenţia.cit. Y. Oferirea spre vânzare a produselor şi vânzarea acestora.cit. Regula se explică prin aceea că brevetul constituie un titlu separat şi distinct de orice alt brevet. în aşa fel că împrumutarea de elemente din fiecare brevet constituie o contrafacere. dar care a fost obţinut printr-un procedeu sau o metodă brevetate. op.” (B. 92 “O excepţie trebuie totuşi făcută. la comparaţie. Longhin. a se vedea: M. Coca-Cozma. Chavanne. a se vedea A. simpla schimbare a materialului. 255. Mihai. În sens contrar. a) din Legea nr. nu prezintă importanţă dacă obiectul reprodus conţine. 91 . În prezent. de cele mai multe ori. cât şi în acela al folosirii procedeului ori a metodei brevetate. precum şi în cazul folosirii unui produs nebrevetat. V. şi unele diferenţe faţă de produsul brevetat.cit.. Brevetul de perfecţionare este o dezvoltare a celui principal. d) În al patrulea rând. Richter. se consideră că a fost încălcată exclusivitatea dacă la obiectul reprodus se regăsesc elementele constitutive esenţiale ale invenţiei. 95 În toate cazurile. deoarece este posibil ca produsele folosite să fi fost puse în circulaţie cu acordul titularului de brevet.92 7. 1 lit. Comentariu. p. op. 308. 93 A se vedea A... Astfel. Denumirea este datorată considerării reproducerilor ne-servile ca fiind simple variante de execuţie a obiectului invenţiei brevetate. c) În al treilea rând. iar nu cu deosebirile. A. conform teoriei echivalentelor. 199 . textul corespunzător. 123). Ungureanu. 228.-J. susţinând că acesta a luat câte un element din fiecare brevet. în ipoteza în care. aplicabilă în cazul în care reproducerea nu este servilă. realizarea cumulativă a acestor două activităţi constituie o agravantă. regula inadmisibilităţii asocierii mai multor brevete arată că persoana care este titular al mai multor titluri de protecţie nu are dreptul de a le invoca în mod concomitent în privinţa obiectului fabricat de către terţ. persoana care fabrică produsele le şi foloseşte. Eminescu. conform “teoriei variantelor de execuţie”91. I. dar numai folosirea în scop comercial – nu şi aceea în scop personal – constituie încălcare a exclusivităţii.b) În al doilea rând. 203/2002. a dispunerii.94 Existenţa ori absenţa calităţii de comerciant este nerelevantă.

adică art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991, republicată, a înlocuit termenul „comercializare” prin acela de „vânzare” – ceea ce, în opinia noastră, este criticabil, deoarece „comercializarea” se poate realiza şi prin alte operaţiuni decât vânzarea. Nu mai puţin însă, apreciem că şi în prezent termenul „vânzare” trebuie înţeles în sens larg, economic, aşadar ca activitate de comercializare, iar nu în sens strict juridic, aşadar exclusiv ca şi „contract de vânzare-cumpărare”. Spre această concluzie ne conduce, în primul rând, bănuiala că, deoarece art. 33 alin. (2) constituie traducerea art. 28 din TRIPS ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" "Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights ")97, care constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakech din 1994 privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ,98, termenul „vânzare” a fost preluat ca atare din cuvântul englez „ sale”, care însă în contextul de origine are înţelesul larg de „comercializare”. Argumentul principal este însă acela că, recurgând la metoda interpretării sistematice, nu putem face abstracţie, în vederea aplicării prevederilor at. 33 alin. (2) de faptul că art. 58 alin. (1) prevede (atât anterior, cât şi după modificarea prin Legea nr. 203/2002) că infracţiunea de contrafacere se realizează, printre altele, prin „punerea în circulaţie a obiectului unui brevet de invenţie ” – ceea ce, desigur, înseamnă „comercializare”, iar nu numai „vânzare”. Aceste precizări terminologice fiind făcute, trebuie arătat că exclusivitatea titularului de brevet este încălcată atât atunci când comercializarea s-a făcut de către un comerciant, cât şi când punerea în circulaţie aparţine unui necomerciant, fiind – de asemenea – indiferent dacă s-a săvârşit doar un act izolat ori dacă nu s-a obţinut nici un beneficiu; sub acest din urmă aspect, totuşi, se consideră 99 că donaţia produselor contrafăcute ori închirierea acestora nu cade sub incidenţa legii. Chiar şi în condiţiile actualei redactări a art. 33 alin. (2) lit. a), ne menţinem părerea100 că nu mai este actuală opinia potrivit căreia, având în vedere caracterul restrictiv al dispoziţiilor legale penale, schimbul produselor contrafăcute nu ar constitui contrafacere101; într-adevăr, la această concluzie se ajunsese sub imperiul redactării textului art. 28 din Legea asupra brevetelor de invenţiune din 17 februarie 1906 (cu modificările din 21 februarie 1907 şi 6 august 1927), care încrimina “ punerea în vânzare” (sublinierea noastră, L.M.), pe când, în prezent, astfel cum arătat, art. 33 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, republicată, trebuie înţeles că are în vedere “comercializarea”.102 Suntem de acord cu precizarea conform căreia "[…] este indiferent dacă
97 98

Publicat în Monitorul Oficial nr. 360 bis din 27 decembrie 1994, p. 717 - 751. Ratificat prin Legea nr. 133 din 22 decembrie 1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 360 din 27 decembrie 1994). A se vedea şi C.-I. Stoica, R. Dincă, op.cit., în "Revista de drept comercial", nr. 7-8/2001, p. 168 - 200. 99 A se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 143 (şi bibliografia acolo indicată). 100 A se vedea L.Mihai, “Invenţia. Condiţiile de fond ale brevetării. Drepturi ”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 113. 101 Pentru această opinie, a se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 142. 102 De altfel, opinia înfăţişată era discutabilă chiar şi sub imperiul textului de lege atunci în vigoare, câtă vreme contractul de schimb poate fi analizat şi ca o dublă vânzare şi - mai ales dacă se are în vedere principiul potrivit căruia este interzisă utilizarea căii ocolite spre a se ajunge la aceleaşi rezultate cu acelea ce s-ar obţine utilizându-se calea directă.

produsele puse în circulaţie au fost sau nu contrafăcute în prealabil, esenţială fiind punerea în circulaţie a produselor fără acordul titularului dreptului de protecţie a invenţiei."103 Exclusivitatea este încălcată nu numai atunci când comercializarea are ca destinaţie piaţa internă, ci şi atunci când se realizează prin export, important fiind numai dacă încheierea contractului s-a făcut pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie invocat104; de aceea, ne aflăm în prezenţa contrafacerii chiar şi atunci când, contractul fiind încheiat pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie, marfa este expediată dintr-o ţară străină către o altă ţară străină.105 Salariaţii-vânzători sau intermediarii de comerţ (comisionarii) nu pot fi consideraţi, ei înşişi, ca încălcând dispoziţiile art. 34 alin. 1, acestea urmând a se aplica însă, după caz, patronilor acestora sau acelora care se servesc de ei în realizarea comerţului. Numai comercializarea produselor constituie contrafacere, iar nu şi achiziţionarea acestora; doar dacă persoanele care au achiziţionat se folosesc, în alt scop decât cel personal, de produsele astfel comercializate, ne aflăm în prezenţa contrafacerii, întrucât, de această dată, este vorba despre modalitatea “folosirii” produselor. Regimul juridic al “comercializării” este aplicabil şi “oferirii spre vânzare”106, întrucât şi această activitate are ca finalitate “comercializarea” (sau “folosirea”) produselor brevetate. 7.4. Importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării produselor. Constituie încălcare a exclusivităţii nu numai exportul produselor (pe cale „comercializării”), ci şi importul acestora (în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării) în ţara pe al cărei teritoriu îşi are aplicabilitatea brevetul de invenţie invocat – şi aceasta indiferent dacă importul provine sau nu dintr-o ţară pe teritoriul căreia invenţia este, de asemenea, brevetată. “Dacă brevetul poartă asupra unui procedeu, este ilicită introducerea [..] produsului obţinut în mod direct prin acest procedeu.”107 Este controversată problema dacă simplul tranzit al obiectelor contrafăcute, destinate unei alte ţări, constituie sau nu contrafacere.108 7.5. Utilizarea procedeelor, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat. La fel ca şi în cazul folosirii produselor, exclusivitatea recunoscută titularului de brevet poate fi încălcată prin utilizarea procedeelor brevetate. Protecţia conferită procedeului prin brevetare se întinde şi asupra produselor obţinute direct prin acest procedeu, în sensul că sunt interzise folosirea lor, oferirea spre vânzare, vânzarea sau

A. Ungureanu, op.cit., p. 33, care combate opinia potrivit căreia "cea de-a treia formă sub care se poate înfăţişa contrafacerea este aceea a punerii în circulaţie de obiecte contrafăcute" (Y. Eminescu, Comentariu, p. 200). 104 A se vedea jurisprudenţa franceză citată de A. Chavanne, J.-J. Burst, op.cit., p. 256. 105 Idem. 106 Publicitatea comercială, în toate formele sale, este inclusă aici. 107 J. Schmidt-Szalewski, J.-L. Pierre, op.cit., p. 73. 108 În sensul existenţei contrafacerii, a se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 144. În sens contrar, a se vedea jurisprudenţa franceză indicată de J. SchmidtSzalewski, J.-L. Pierre, op.cit., p. 73 şi de A. Chavanne, J.-J. Burst, op.cit., p. 261.

103

importul în acest scopuri109 – sub toate aceste patru aspecte rămânând valabile consideraţiile anterioare referitoare la astfel de forme de contrafacere în cazul produselor brevetate. Tot astfel, oferirea utilizării unui procedeu brevetat încalcă exclusivitatea titularului brevetului. În toate cazurile, este nerelevantă existenţa ori inexistenţa calităţii de comerciant a terţului. Dar “[..] când este vorba de un lucrător salariat care întrebuinţează un instrument brevetat sau o maşină pentru industria patronului său, el nu poate fi făcut răspunzător, fiindcă nu realizează nici un beneficiu din acest fapt.”110 În sfârşit, există controversă cu privire la faptul dacă trebuie sau nu prezumată existenţa relei-credinţe a celui care foloseşte procedeul; pentru răspunsul afirmativ, se argumentează că această folosire "este, în sine, o activitate prin care se urmăreşte obţinerea unui rezultat aflat în legătură de cauză la efect cu procedeul utilizat" 111; răspunsul negativ - la care ne alăturăm - se întemeiază pe ideea că "simpla existenţă a raportului de cauzalitate între utilizarea unei metode sau a unui procedeu şi rezultatul urmărit nu relevă şi poziţia subiectivă a făptuitorului, de cunoaştere a caracterului protejat
Anterior modificării din anul 2002 a Legii nr. 64/1991, cu referire la prevederile de atunci ale art. 34 alin. 1 lit. b) ("Brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa următoarele acte: […] b) pentru procedee sau metode, folosirea acestora"), Lla aceeaşi soluţie s-au e opritesc şi C.-I. Stoica, R. Dincă (în Consideraţii teoretice şi practice referitoare la efectele Acordului TRIPS asupra sistemului de drept românesc , "Revista de drept comercial", nr. 7-8/2001, p. 178 - 179), dar utilizând argumentul că, după intrarea "deplină" în vigoare a TRIPS pe teritoriul României (la 1 ianuarie 2000), acele prevederi legale dispoziţiile art. 34 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 64/1991 (" Brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa următoarele acte: […] b) pentru procedee sau metode, folosirea acestora") trebuiae să fie interpretate (ne-restrictiv) şi aplicate în lumina prevederilor art. 28 alin. 1 lit. b) din TRIPS, conform cărora: " Un brevet va conferi titularului său următoarele drepturi exclusive: […] b) în cazurile în care obiectul brevetului este un procedeu, să împiedice terţii care acţionează fără consimţământul său să desfăşoare actul constând în utilizarea procedeului, precum şi următoarele acte: folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri, cel puţin în ce priveşte produsul obţinut direct prin acel procedeu. " În opinia noastră, textul art. 34 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 64/1991 a avut acelaşi înţeles şi anterior intrării în vigoare a TRIPS, pur şi simplu pentru că " ubi eadem ratio eadem solutio esse debet ", precum şi pentru că ceea ce este interzis direct este interzis şi atunci când se săvârşeşte pe cale ocolită. În plus, argumentului conform căruia, anterior intrării în vigoare a TRIPS, art. 34 alin. 1 lit. b) trebuia interpretat restrictiv, fiindcă "această interdicţie reglementează o excepţie în raport cu principiul libertăţii comerţului" (C.-I. Stoica, R. Dincă, loc.cit.), îi este opozabil raţionamentul întemeiat pe aplicabilitatea în acest domeniu (în baza art. 1354 alin. (2) lit. a) din Constituţie, republicată: "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;") nu numai a principiului libertăţii comerţului, dar şi a principiului protecţiei -– doar numai - a concurenţei loiale, ca şi a principiului valorificării tuturor factorilor de producţie (inclusiv, aşadar, a valorificării factorilor de producţie care se întemeiază pe exploatarea invenţiilor brevetate). În context, reamintim că TRIPS constituie abrevierea denumirii engleze "Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights " dată Anexei 1C ("Acord privind Aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ") a Acordului de la Marrakech din 1994 privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (ratificat prin Legea nr. 133/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 360 din 27 decembrie 1994); TRIPS a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 360 bis din 27 decembrie 1994. 110 B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 128. 111 Y. Eminescu, Comentariu, p. 200 (şi bibliografia acolo indicată).
109

Aceste dispoziţii (care constituie o noutate în raport cu reglementarea din cuprinsul Legii nr. decizia nr. Prerogativa exclusivităţii nu este absolută. (A se vedea Curtea de Casaţie. Editura Lumina Lex. la deschiderea fazei naţionale ori în termen de 30 de luni de la una dintre aceste date ” (sublinierea noastră. J.după modificarea efectuată prin Legea nr. 34. să aibă în vedere şi alte interese de natură economică. 281 . 116 A se vedea Y. în mod obiectiv. (A se vedea A.. 62-1974) permit solicitanţilor de brevete ca. Burst. în ipoteza exploatării acelei invenţii de către un terţ anterior publicării cererii.113 SECŢIUNEA A III-A DREPTUL PROVIZORIU DE EXPLOATARE EXCLUSIVĂ A INVENŢIEI 9. Ungureanu. Eminescu. în plus. 23 cererea asigură. L. 34 de către terţi atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit dreptului comun. în mod provizoriu. conform căruia: " Cu începere de la data publicării cererii de brevet în conformitate cu prevederile art.apud Y. 64/1991 a fost reprezentată de prevederile art. Raţiunea reglementării.cit. dar nu a fost încă publicată. secţia a II-a.-J. p. acţiunea în daune. 196). O noutate importantă adusă prin Legea nr. legiuitorul trebuie ca.. socotită admisibilă. 35. p.116 A." Iar potrivit art. "Încălcarea drepturilor prevăzute de art. de exemplu. Eminescu. pentru verificarea existenţei condiţiilor de brevetabilitate a unei invenţii. Titlul al IV-lea. în condiţiile actualei reglementări. retrasă sau declarată ca fiind considerată retrasă. 33. după ce şi-au asigurat prioritatea prin constituirea depozitului reglementar naţional şi. potrivit art. Conferind titularului brevetului dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei. dacă aceste acte au fost săvârşite anterior publicării cererii de brevet de invenţie. publicată în “Pandectele române”. I. p. titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului. 237). 32." 10. 115 Inadmisibilitatea sancţionării actelor de exploatare a invenţiei. În plus. după caz. 114 Dacă. socotită inadmisibilă şi. nu îşi mai păstrează actualitatea jurisprudenţa care deosebea între. să poată testa valoarea efectivă a invenţiilor şi să decidă continuarea procedurii de brevetare numai pentru acelea care trec cu succes acest test. cu excepţia cazurilor în care cererea de brevet de invenţie a fost respinsă. considerăm că. De aceea. De aceea. pe de altă parte. Bucureşti. Chavanne. 1510 din 10 iunie 1924. socială ori care ţin de echitate. Comentariu.cit. 113 112 . p. pe de altă parte. Reglementarea dreptului provizoriu de exploatare exclusivă a fost determinată de realitatea existenţei unei perioade îndelungate de timp necesare. 25 alin. devenit . pe de o parte. cererea a fost înregistrată. “ Examinarea cererii de brevet de invenţie poate fi cerută la data de depozit a cererii de brevet sau. p.M. Conţinutul reglementării. solicitantului protecţia conferită potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. această cunoaştere trebuind a fi stabilită şi dovedită pentru ca fapta să constituie infracţiune. nu se poate considera că s-a produs o contrafacere. 1924. op. cu condiţia ca terţilor să le fi fost făcută accesibilă (prin publicare114)115 cererea de brevet. 203/2002 – art.al metodei sau procedeului folosit."112 8. A se vedea infra. este aplicabilă şi în dreptul francez. prin lege sunt statuate mai multe categorii de limite ale dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. (4). op.). acţiunea penală în contrafacere. 142 – 143. Comentariu. (1). 1993. a căror importanţă impune analizarea lor separată. Limitele exclusivităţii exploatării invenţiei.

Pe de altă parte. Invenţia. 119 Reamintim că latura "pozitivă" a dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei este constituită din dreptul de exploatare a invenţiei.latura "negativă" 119 .2. în termenele prevăzute la art.117 Preferăm termenul „abandonare” în locul expresiei „declarată ca fiind retrasă”. în sensul că este opozabil erga omnes. p. (2) lit. Ansamblul acestor limitări contribuie la prevenirea transformării brevetului de invenţie într-un monopol absolut. Comentariu. şi anume limite generale şi. 64/1991. aşa cum am arătat118.1. A se vedea supra.în condiţiile strict Sub aspectul respingerii cererii. aceste limite speciale constituie permisiuni de utilizare .a conţinutului dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. 28 din Legea nr. Limitele instituite de legiuitor au ca obiect numai exclusivitatea exploatării invenţiei. Limitele speciale. limite speciale. Dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei este. fie că au în vedere anumite condiţii în care invenţiile sunt utilizate. Petrescu. indiferent de obiectul invenţiei ori de modalitatea de folosire a acesteia. un drept real. 120 În acest sens. limitele speciale fie că privesc numai anumite categorii de titulari de brevet. Pe de altă parte. A se vedea supra. socială ori ţinând de echitate) decât cele aparţinând titularului brevetului de invenţie. este vorba numai despre „abandonarea” care a fost urmată de „respingerea” cererii. dacă sunt privite din perspectiva terţilor beneficiari. respectiv. conform alin. Desigur.” TITLUL AL IV-LEA LIMITELE DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI CAPITOLUL I CONCEPTE ŞI CLASIFICARE 1. Mihai. ceea ce ar constitui un factor de frânare. 34. 3. dacă sunt privite din perspectiva titularului brevetului. aşadar numai o latură . L. republicată.11. Raţiunea instituirii limitelor dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. Categorii de limite. iar nu de stimulare a progresului tehnicoştiinţific. 2. utilizată în mod nefericit în redactarea art. fie că se referă numai la anumite categorii de invenţii. Limitele generale sunt aplicabile oricărui titular de brevet. 3. al retragerii acesteia ori al abandonării ei. Aceste limite sunt de două feluri. În cazul respingerii cererii de brevet de invenţie. Secţiunea a II-a din Capitolul I al Titlului al III-lea. aşadar un drept absolut. 143. Dintr-o altă perspectivă însă. text conform căruia: “OSIM hotărăşte respingere în tot sau în parte a cererii de brevet de invenţie în următoarele situaţii: […] h) nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenţie în vedere acordării brevetului. protecţia provizorie încetează retroactiv. 118 117 . constituie ştirbiri ale prerogativei sale de a opune terţilor acest brevet. h) al art. a se vedea A. 25.120 3. Eminescu. Secţiunea I a Capitolului al II-lea din Titlul al III-lea. 130. p. acest drept nu are caracter absolut. Aa se vedea Y. în sensul că prerogativele ce îl compun comportă anumite limitări stabilite de legiuitor ca urmare a necesităţii ocrotirii şi a altor interese (de natură economică.

dreptul de producere sau de folosire a invenţiei în scop experimental. Enumerare. atunci când puterile publice sau întreprinderea contractantă.121 4. vor fi respectate următoarele prevederi: a) autorizarea acestei utilizări va fi examinată pe baza circumstanţelor proprii acesteia. L. cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere în mod nejustificat exploatării normale a brevetului şi nici să cauzeze un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularului brevetului. Invenţia. deţinătorul dreptului va fi totuşi avizat imediat ce va fi rezonabil posibil. p. Un Membru va putea deroga de la această prevedere în situaţii de urgenţă naţională sau în alte circumstanţe de extremă urgenţă sau în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale. dreptul de folosire personală ulterioară. 30:"Membrii vor putea să prevadă excepţii limitate la drepturile exclusive conferite printr-un brevet. înaintea acestei utilizări. 179 . 31: "În cazurile în care legislaţia unui Membru permite alte utilizări 123 ale obiectului unui brevet fără autorizarea deţinătorului dreptului. în condiţii şi modalităţi comerciale rezonabile şi dacă cu toate eforturile sale nu a reuşit aceasta într-un termen rezonabil. L. 30 şi 31 din TRIPS. dreptul de folosire a invenţiei asupra căreia dreptul de proprietate industrială s-a epuizat. Introducere în dreptul de proprietate industrială. dispoziţiile interne referitoare la unele dintre aceste limite speciale sunt completate cu prevederile art.]. 122 A se vedea C. În prezent.Petrescu. Limitele generale constau în caracterul teritorial şi în caracterul temporar al exclusivităţii exploatării invenţiei. Astfel cum în mod justificat s-a arătat122. 123 Este vorba despre "alte utilizări" decât cele autorizate prin art.205. această lucrare va fi citată: A. În caz de utilizare publică în scopuri necomerciale. În situaţii de urgenţă naţională sau de alte circumstanţe de extremă urgenţă. candidatul utilizator s-a străduit să obţină autorizarea de la deţinătorul dreptului. Universitatea din Bucureşti. • Art. R. 30. b) o astfel de utilizare va putea să nu fie permisă decât dacă.". inclusiv utilizarea de către puterile publice sau de către terţi autorizaţi de către acestea.prevăzute de lege . 5. Stoica.-I. L. Implicaţiile TRIPS asupra reglementării interne a unora dintre limitele speciale ale exclusivităţii exploatării invenţiei. cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte că un brevet valabil este sau va fi utilizat de către puterile publice 121 Pentru clasificarea "licenţelor" în licenţe legale. 50-204 . în Drept de proprietate industrială. este motivul pentru care unele dintre aceste limite speciale sunt numite "licenţe". Mihai.a invenţiei. cu luarea în considerare a intereselor legitime ale terţilor. voluntare sau mixte. fără să facă cercetare de brevet. Invenţia. Limitele speciale sunt mai numeroase.Mihai. nr. conform cărora: • Art. a se vedea A. .181. dreptul de folosire personală anterioară. Consideraţii teoretice şi practice referitoare la efectele Acordului TRIPS asupra sistemului de drept românesc . Petrescu. [În continuare. în "Revista de drept comercial". Dincă. 1987. p. în dreptul român sunt reglementate următoarele limite speciale: dreptul de folosire a unei invenţii brevetate în construcţia şi funcţionarea vehiculelor. licenţele obligatorii. Inovaţia de A. 7-8/2001. Invenţia. Mihai. Petrescu.

În cazurile în care o astfel de utilizare este autorizată pentru a permite exploatarea unui brevet ("al doilea brevet") care nu poate fi exploatat fără să aducă atingere unui alt brevet ("primul brevet"). dacă şi atunci când circumstanţele care au condus la aceasta încetează să existe şi este de crezut că nu se vor mai reproduce. o astfel de utilizare va fi neexclusivă. ca fiind anticoncurenţială. de un interes economic substanţial. următoarele condiţii suplimentare vor fi aplicabile: i) invenţia revendicată în cel de-al doilea brevet presupune un progres tehnologic important. deţinătorul dreptului va fi avizat despre aceasta în cel mai scurt timp. orice decizie referitoare la remunerarea prevăzută în raport cu o astfel de utilizare va putea face obiectul unei revizuiri judiciare sau unei alte revizuiri independente de către o autoritate superioară distinctă a acestui Membru. Membrii nu sunt ţinuţi să aplice condiţiile enunţate la alineatele b) şi f) în cazurile în care o astfel de utilizare este permisă pentru a remedia o practică considerată ca anticoncurenţială ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative. Autorităţile competente vor fi abilitate să refuze încetarea autorizării dacă şi atunci când circumstanţele care au condus la această autorizare riscă să se producă din nou. Necesitatea de a corecta practicile anticoncurenţiale poate fi luată în considerare în stabilirea remunerării în astfel de cazuri. întinderea şi durata unei astfel de utilizări vor fi limitate la scopurile pentru care aceasta a fost autorizată. respectiva utilizare va fi destinată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică ce a fost stabilită. iar în cazul tehnologiei de semi-conductori. cu excepţia părţii din întreprindere sau a fondului de comerţ care beneficiază de aceasta. sub rezerva ca interesele legitime ale persoanelor astfel autorizate să fie protejate de o manieră adecvată. orice utilizare de acest gen va fi autorizată în principal pentru aprovizionarea pieţei interne a Membrului care a autorizat această utilizare.c) d) e) f) g) h) i) j) k) l) sau în contul acestora. Autoritatea competentă va fi abilitată să reexamineze. în baza unei proceduri judiciare sau administrative. valabilitatea juridică a oricărei decizii privind autorizarea unei astfel de utilizări va putea face obiectul unei revizuiri judiciare sau altei revizuiri independente de către o autoritate superioară distinctă a acestui Membru. dacă circumstanţele continuă să existe. autorizarea unei astfel de utilizări va fi susceptibilă de a înceta. . cu luarea în considerare a valorii economice a autorizării. pe bază de cerere motivată. o astfel de utilizare va fi netransmisibilă. deţinătorul dreptului va primi o remunerare adecvată corespunzătoare fiecărui caz în parte. în raport cu invenţia revendicată în primul brevet.

Marea Britanie. Alte ţări însă au adoptat alte reglementări cu privire la durata brevetului principal şi a momentului de la care începe calcularea acesteia: 15 ani de la data publicării cererii de dobândire a brevetului. Germania. În privinţa brevetului principal. " Durata de protecţie oferită nu se va termina înainte de expirarea unei perioade de 20 ani calculaţi de la data depozitării. 18 ani de la data publicării invenţiei. fără a putea fi mai scurtă de 10 ani . 125 Dar 6 ani pentru certificatele de utilitate şi 7 ani pentru certificatele de protecţie adiţională. 64/1991. Suedia etc. Durata de valabilitate poate fi scurtată. dacă titularul renunţă la brevet ori dacă este decăzut din dreptul asupra brevetului ca urmare a neplăţii taxelor anuale de menţinere în vigoare a acestuia. durata maximă de valabilitate a unui brevet de perfecţionare putea fi de 20 ani mai puţin o zi. Exclusivitatea exploatării invenţiei nu poate fi opusă terţilor decât atâta timp cât brevetul se află în vigoare. durata de valabilitate a brevetului este limitată la aceea a brevetului acordat pentru invenţia pe care o perfecţionează.]". 33 din TRIPS.124 2. 4. totuşi. 33 stabilea în cazul brevetului de perfecţionare o durată maximă de valabilitate mai mică. dar nu mai mult decât 20 ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar (Austria). În ambele situaţii (brevet principal sau brevet de perfecţionare). potrivit art. brevetul este valabil timp de cel mult 20 ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar. regulile de mai sus au în vedere durata maximă." Aşa fiind. astfel: "Pentru invenţia care perfecţionează o altă invenţie protejată printr-un brevet şi care nu poate fi aplicată fără cea brevetată anterior. (1) din Legea nr.). Trebuie. 64/1991. Olanda. Islanda. şi aceasta indiferent dacă este vorba despre un brevet principal sau despre un brevet eliberat pentru o invenţie de perfecţionare. "Limitarea în timp a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei de către titular prezintă o mare importanţă şi a fost determinată de motive sociale. şi iii) utilizarea autorizată în raport cu primul brevet va fi netransmisibilă cu excepţia cazului în care cel de-al doilea brevet este de asemenea transmis. observat că. Drept comparat. [Nota de subsol 8: Se înţelege că Membrii care nu au un sistem de acordare iniţială vor putea decide dacă durata de protecţie să fie calculată de la data depozitării în cadrul sistemului de acordare iniţială. Elveţia. republicată. Fundament. Italia. 17 ani de la data acordării efective a brevetului (Statele Unite ale Americii). teoretic. etc. întrucât este posibil ca valabilitatea unui anumit brevet să fie mai scurtă. Franţa 125. dar nu mai mult decât 20 ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar (Japonia). art. soluţia legislativă română este identică aceleia adoptate în alte ţări (Canada." CAPITOLUL AL II-LEA LIMITELE GENERALE ALE DREPTULUI LA EXCLUSIVITATEA INVENŢIEI SECŢIUNEA I CARACTERUL TEMPORAR AL EXCLUSIVITĂŢII EXPLOATĂRII INVENŢIEI 1. Astfel cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate. 3. rezulta că. 31 alin. Irlanda. Conform art.titularul unui brevet va avea dreptul la o licenţă reciprocă în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în cel de-al doilea brevet. Danemarca. 124 ii) . Norvegia. pentru Anterior modificării din anul 2002 a Legii nr.

a se vedea A. Petrescu. cunoscut fiind că după încetarea dreptului exclusiv. L."126 SECŢIUNEA A II-A CARACTERUL TERITORIAL AL EXCLUSIVITĂŢII EXPLOATĂRII INVENŢIEI 4. 127 În sensul că examinarea existenţei noutăţii soluţiei tehnice a cărei brevetare se solicită se va realiza prin raportare la momentul acestei priorităţi. . 87 . adică pentru teritoriul statului care a acordat brevetul de invenţie.). întrucât acea invenţie nu prezintă noutate absolută în timp şi spaţiu. “Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României […]” (sublinierea noastră.totul într-un moment în care solicitantul nu ştie încă dacă va obţine brevetul pentru invenţia sa. invocând prioritatea 127 obţinută prin cel dintâi depozit naţional reglementar pe care l-a constituit.progresul economic şi tehnico-ştiinţific. în decurs de cel mult 12 luni calculate de la momentul acestui depozit naţional reglementar să poată formula cerere de brevet de invenţie în oricare altă ţară semnatară a convenţiei. Cu privire la "priorităţile excepţionale" ("prioritatea convenţională" şi "prioritatea de expoziţie" . 64/1991. dacă solicită. adică la momentul constituirii celui dintâi depozit naţional reglementar. Actele de exploatare a invenţiei săvârşite în afara teritoriului statului care a acordat brevetul pot cădea.88. ceea ce va rezulta însă numai după efectuarea de către oficiul de brevete a examinării condiţiilor de fond ale obiectului.129 I.aceasta din urmă reglementată prin art. 21 din Legea nr. Invenţia. în termen de 12 luni de la această dată acordarea unui brevet pentru aceeaşi invenţie" ). 2 şi 22 al Legii nr. p. 128 În dreptul român. Mihai. p. prioritatea convenţională este reglementată prin art. este necesară formularea unei cereri separate de brevet de invenţie în fiecare dintre ţările în care se doreşte obţinerea protecţiei juridice. Cameniţă. solicitantul de brevet care doreşte să fie protejat pentru invenţia sa şi într-o altă (alte) ţară (ţări) se află într-o situaţie dificilă. Din cele de mai sus. Protecţia invenţiilor prin brevete. 200 alin. 128 Chiar şi în aceste condiţii. 168 .M. Bucureşti. Întrucât. eventual. 64/1991). care presupune un mare consum de timp. rezultă că exclusivitatea exploatării invenţiei brevetate este limitată din punct de vedere teritorial. De aceea. folosirea invenţiei este liberă şi gratuită. 4 din Convenţia de la Paris instituie ceea ce doctrina a intitulat "prioritatea convenţională". ("Persoanele fizice sau juridice străine ale statelor părţi la convenţiile la care România este parte. dacă acea invenţie a fost brevetată şi în acele alte state. 1977. Editura Academiei. conform art. sub protecţia juridică a statelor străine unde asemenea acte au fost săvârşite.169. L. precum şi resortisanţii acestor state sau succesorii lor în drepturi beneficiază de dreptul de prioritate cu începere de la data primului depozit. 1. 126 . rezultă că şi dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate funcţionează numai pentru teritoriul României. precum şi efectuarea unor cheltuieli însemnate (pentru traducere. Drept – în principiu – teritorial. p. Spre a facilita aceste demersuri. 84. art. pentru consilieri în proprietate industrială din diferite ţări străine şi pentru plata taxelor către diferitele oficii de brevete din acele alte ţări) . în sensul că persoanei care a constituit depozit reglementar într-o ţară semnatară a convenţiei i se recunoaşte dreptul ca. 129 De exemplu.

la care România este parte.134 prin Acordul pentru crearea unei Organizaţii Regionale pentru Proprietate Industrială din Africa (ARIPO) din A se vedea O. 7-8/2001. 131 Publicat în Monitorul Oficial nr.C. acelaşi tratament naţional trebuie să fie asigurat şi cetăţenilor ţărilor care nu sunt semnatare ale Convenţiei de la Paris.P. p. Cameniţă. 6 din Legea nr. 134 Pentru detalii. 133 din 22 decembrie 1994 (publicată în Monitorul Oficial nr.M. potrivit cu care: "Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi.66. M. nr.5. 1998). lucrare editată de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale ( Intellectual Property Reading Material . Oprea. Pârvu. Calmuschi. Bucureşti. R. M.) de la Washington din 1970 133. O.] .43.132 Principiul tratamentului naţional se regăseşte în dispoziţiile art. 79 din 30 aprilie 1992). care pot stabili eliberarea unui singur brevet.356. 64/1991. dar care conferă protecţie juridică pe teritoriul mai multor state ori care pot reglementa o procedură unică sau simplificată care să conducă la eliberarea de brevete pentru aceeaşi invenţie în mai multe state.C. 2001. Mănăstireanu. p. A se vedea. Introducere în proprietatea intelectuală. Principiul tratamentului naţional.." Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights")131. p. dacă aceştia sunt domiciliaţi într-o ţară membră sau dacă au sediul "real şi efectiv". aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. Calmuschi. Cooperarea internaţională în domeniul proprietăţii industriale. 2 şi 3 ale Convenţiei de la Paris din 1883 privind protecţia proprietăţii industriale a aşa-numitului "principiu al tratamentului naţional". Bucureşti.cit. 717 . Stoica. 3 din TRIPS ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . 130 .75. p.200. 360 bis din 27 decembrie 1994. 1993. Editura Rosetti. care constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. Editura Academiei Române. a se vedea: I. 168 . prin Tratatul de cooperare în materie de brevete de invenţie (P. Editura All.22 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. Totuşi. O. Efectele teritoriale ale brevetelor de invenţie pot fi însă înlăturate ori limitate prin intermediul convenţiilor internaţionale încheiate în domeniul invenţiilor. L. Constantin. 41 . industrial sau comercial. Regulile 19 . 22 din 8 martie 1979).I. în "Revista de drept comercial". Editura Litera. prin art. Bucureşti.T. nici o condiţie cu privire la domiciliu sa sediul în ţara în care se cere protecţia nu poate fi impusă cetăţenilor ţărilor membre pentru a beneficia de dreptul de proprietate industrială. p. de exemplu. " 6. I. Brevetarea invenţiilor în străinătate .130 Neajunsurile ce rezultă din existenţa caracterului teritorial al ocrotirii prin brevet au impus instituirea. 64/1991. 348 . Dinescu.751. 81 din 2 martie 1979 (publicat în Monitorul Oficial nr. Substanţa acestor reglementări este preluată şi în cuprinsul art. 132 Ratificat prin Legea nr. 152/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor [P. 1982.T.]. de asemenea. [Această din urmă lucrare va fi citată în continuare: Introducere în proprietatea intelectuală . ediţia a II-a. Direcţii şi perspective. Asemenea proceduri sunt instituite. op. p. fiecare ţară semnatară a Convenţiei de la Paris trebuie să asigure cetăţenilor celorlalte ţări membre aceeaşi protecţie ca şi aceea pe care o asigură propriilor săi cetăţeni. A se vedea şi C. Dincă.-I. 360 din 27 decembrie 1994). din 1994. în condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile. op.cit. 133 Ratificat prin Decretul nr. 1990. într-o asemenea ţară. Geneva.. Protecţia internaţională a proprietăţii intelectuale. 42 . Conform acestui principiu. 55 . De altfel. traducere de R.

P. Constantin. Editura Dalloz.133.M. I. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978. Editura Sweet & Maxwell. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000. Calmuschi. J. 1998.P.434. Dalloz.-D. ediţia a 5-a.cit.-J. I. p. Introducere în proprietatea intelectuală. O. passim. 13 decembrie 1994. 437 . p. p. De altfel.cit.316. O. St.P. 434 . a) din Legea nr. 133 . Droit de la propriété industrielle.-L.cit.cit..438. a fost ratificat Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor. 67.. a se vedea: O. deşi a fost semnată la Luxemburg în anul 1975. 27 din Pentru detalii. amendată prin Actul de revizuire a art. op. 37. 316 – 321. 844 din 22 noiembrie 2002). J. România a aderat şi la actul de revizuire a Convenţiei privind eliberarea brevetelor europene.. Introducere în proprietatea intelectuală. 43 din 13 martie 1997). 20 octombrie 1995. care este elaborată în cadrul Uniunii Europene. 135 .. 643 – 664.cit. 1998.. 37. p. op. 138 România a aderat la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. 37 . 32 din 15 august 1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. op. Droit de la propriété industrielle. Intellectual Property: Patents. dar care nu a intrat încă în vigoare. Calmuschi. 139 Cu privire la reglementările din cadrul Uniunii Europene referitoare la protecţia proprietăţii industriale asupra invenţiei. a se vedea: O. p. ediţia a IV-a.. Chavanne. (1) lit. J.cit. Burst. W. Cairns. Această limită specială a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate este reglementată prin art.I. Copyright. op. EC Competition Law and Intellectual Property Law. Trade Marks and Allied Rights . op. O. 329 . 308 .1976135.M. W. 117 .350. Chavanne. Pierre. 142 . Constantin.I. Sediul materiei. prin Legea nr. instituţia mai este reglementată şi prin art. 138 . 433 . Anterior.I. 35 alin. Calmuschi. Andersen. 1996. 329 – 339.138 Această din urmă convenţie nu trebuie confundată cu Convenţia pentru Brevete Comunitare. 1996. a se vedea: O. Schmidt-Szalewski. p. 61/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. Londra.139 CAPITOLUL AL III-LEA LIMITELE SPECIALE ALE DREPTULUI LA EXCLUSIVITATEA EXPLOATĂRII INVENŢIEI SECŢIUNEA I DREPTUL DE FOLOSIRE A UNEI INVENŢII BREVETATE ÎN CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA VEHICULELOR ŞI A NAVELOR 1. Calmuschi. p. 195 din 21 august 1996). prin Ordonanţa Guvernului nr. p. p. 32 din 12 martie 1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. Prin aceeaşi lege. J. p. J. p. Schmidt-Szalewski. op. Editura Universal Dalsi.cit. R. Bucureşti. 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998. 1999. I.-J. ediţia a 3-a. Dumitrescu a lucrării publicate de Editura Cavendish Publishing Limited în 1997).. p. 137 Pentru detalii... a se vedea: O. op.M. aprobată prin Legea nr.144.137. republicată. Constantin. 5 ter din Convenţia de la Paris din 1883 pentru apărarea proprietăţii industriale. 64/1991. p. Paris.142.435.38. p. op.cit. Oxford University Press. 136 Pentru detalii. p. A. Droit de la propriété industrielle.. Introducere în proprietatea intelectuală. în concordanţă cu dispoziţiile art.. prin Convenţia pentru crearea Organizaţiei pentru Proprietate Industrială Africană (OAPI) din 1977136 şi prin Convenţia privind eliberarea brevetelor europene (Convenţia brevetului european)137 adoptată în anul 1973 la Munchen. p. A. 2001 (traducere de T. semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994. Cornish. Burst. Editura Litec. Introducere în legislaţia Uniunii Europene .

Bucureşti. op. cit. Totodată. Cameniţă. loc. 35 alin. Textul este menit să contribuie la asigurarea liberei circulaţii a vehiculelor terestre sau aeriene şi a navelor [vehicule].140 În doctrină. "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 141 Astfel cum s-a observat. Roş.Convenţia de la Paris privind aviaţia civilă internaţională din 1919 (revizuită la Chicago în 1944) (ratificată prin Decretul nr. 2001. 187). "[…] produsele din conteiner ar putea genera contrafacerea. piesele detaşate şi echipamentele de schimb sunt asimilate. 142 "Accesoriile acestor vehicule" sunt prevăzute in terminis de art. 143 Să fie înregistrate. republicată. 2. inclusiv montarea pentru repararea altor vehicule. deţinerea de produse brevetate la bordul vehiculului în alte scopuri (de exemplu. întrucât absenţa unei asemenea reglementări ar pune autorităţile statale în faţa unor probleme uneori insurmontabile (cum ar fi. Roş. 2 din Convenţia de la Paris din 1983 pentru apărarea proprietăţii industriale. A se vedea în acest sens: I. loc. pentru vânzare sau tranzit) constituie contrafacere145 d) Vehiculul trebuie să fi pătruns temporar (inclusiv în cazul intrărilor periodice) sau accidental (de exemplu. vânzarea lor sau tranzitul nu restrâng dreptul exclusiv. Dreptul proprietăţii intelectuale. sub aspectul neîncălcării drepturilor de proprietate industrială). p. 194/1965).nota noastră. Cameniţă.)142 . cit. 5 ter (2)" [din Convenţia de la Paris din 1883 . fiind permisă montarea acestora. c) Această invenţie trebuie să fie folosită exclusiv pentru nevoile vehiculului. p. această limită specială este identificată şi sub denumirea de "imunitatea vehiculelor". în caz de avarie. 189). 145 "Deţinerea de produse brevetate la bordul vehiculelor care pătrund pe teritoriul României.trebuie să aparţină 143 unui stat membru la o convenţie internaţională privind invenţiile..cit. 3. se ţine seama de realităţi... 140 . cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor.". când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României. Cameniţă. la care România este parte. numai conteinerul fiind exceptat de dispoziţiile art. Lucian Mihai] (I. containere141 etc. op. aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile. Următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca terţii să poată invoca. Potrivit art. a) din Legea nr. precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora. proprietarii făcându-se vinovaţi de contrafacere" (I. această licenţă legală: a) Vehiculul terestru sau aerian ori nava [vehiculul] . Raţiune.).cit. nefiind nevoie ca proprietarul să fie cetăţean al unei asemenea ţări" (I. p. de exemplu. în raport cu titularul brevetului de invenţie.cit. (1) lit. 188: V. Editura Global Lex. 4. temporar sau accidental. aeriene. 33 şi 34: a) folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor terestre. Condiţii. vagoane. 64/1991 . Cameniţă. la care România este parte144. 5 ter pct. p. op. eroare de pilotaj etc. furtună. identificarea modalităţilor concrete prin care s-ar realiza controlul aeronavelor ori al navelor care tranzitează teritoriul ţării. b) Invenţia utilizată în construcţia sau funcţionarea vehiculului sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestuia trebuie să fie brevetată în România. 392.fiind asimilate şi accesoriile acestora (remorci. 144 "Prin nave aparţinând unei ţări a Uniunii trebuie înţelese navele care poartă pavilionul unei asemenea ţări. A se vedea şi V.) pe teritoriul României.

]. Schmidt. în acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană. . R. 35 alin. (2) de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel a cererii de brevet. p. şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei.221. care a precedat actuala Lege nr. 75 . L. titularul brevetului nu poate opune terţului exclusivitatea exploatării invenţiei pe care a brevetat-o în România. p. 33 alin. 220 . 47 lit. J. Sediul materiei. prevăzut de lege ca un act de restrângere a dreptului exclusiv al titularului în cazul dat.M.. J.5. în mod asemănător cu dispoziţiile legale referitoare la invenţii din alte ţări147. "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. op.146 SECŢIUNEA A II-A DREPTUL DE FOLOSIRE PERSONALĂ ANTERIOARĂ 6. Dar.). (1) lit. b) din Legea nr. Efecte.77. de instanţa judecătorească din Constanţa.. Această limită specială este reglementată prin art. Pilotul român care a condus din larg nava la chei a observat că la sistemul de ghidare a navei s-a folosit o invenţie românească al cărei titular este chiar Navrom Constanţa. Cornish. proprietarul s-ar face vinovat de contrafacere şi eventual judecat. principiul imunităţii. în cadrul unei acţiuni civile sau penale. Cameniţă.cit. a [din Legea nr. ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe teritoriul României. op. loc. 147 A se vedea: W.]: b) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 62/1974.. 64/1991..cit. cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută. republicată. Dacă aceste patru condiţii cumulative sunt îndeplinite.". 64/1991 . 146 "Să presupunem că o navă comercială sau de pasageri străină pătrunde în portul Constanţa şi acostează la chei. fereşte proprietarul de orice consecinţe" (I. L. Conform acestui text legal.sublinierea noastră. Dacă n-ar exista prevederile art. 33 şi 34 [. independent de titularul acesteia. aşa cum a fost publicată. Pierre.cit. în volumul existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute.

"Din punct de vedere al apariţiei lor [al apariţiei obiectelor proprietăţii industriale . 35 lit. . în acelaşi loc sau în locuri diferite. în locuri diferite şi fără a avea cunoştinţă una de alta. atunci când una şi aceeaşi "invenţie" este creată de către două persoane diferite. în Franţa.sublinierea noastră. p. Comentariu. de mai multe persoane. în cadrul prezentului capitol).cit. [În continuare. 75).de pildă. p. prin eforturi independente. Petrescu. Bucureşti. Vol. Creaţii noi . 195 . Introducere în dreptul de proprietate industrială. 144 . Mihai. Schmidt-Szalewska.cit.lucrare citată în continuare: Comentariu).. în special. 92 . b) din Legea nr.acest din urmă autor arătând. chiar dacă având justificări şi intensităţi diferite. Dreptul de folosire personală anterioară148 constituie recunoaşterea pe plan legislativ a unei consecinţe impuse de echitate 149. cealaltă persoană începuse deja. De asemenea. anterior reglementării sale exprese prin art. 1987. nu cuprindea o reglementare expresă a dreptului de posesiune şi folosire anterioară a unei invenţii.unică . Tratat de proprietate industrială.cit. L. Editura Lumina Lex.cit.. Raţiune şi ipoteză. Introducere în dreptul de proprietate industrială ."151 În aceste circumstanţe. 64/1991. op. După constituirea depozitului reglementar. Editura Academiei. 1982. ubicuitatea se înfăţişează ca o aptitudine a acestora de a putea fi create de mai multe persoane în mod simultan (dar şi în timpuri diferite. p. în vigoare până la 30 decembrie 1967.]. fundamentată din punct de vedere juridic.sub aspectul apariţiei150 . se naşte dreptul provizoriu de exploatare exclusivă iar. Alteori. că o variantă a acestei instituţii este "dreptul de posesiune ulterioară şi personală") sau "drept de posesiune personală anterioară" (J. p. în acelaşi timp şi în acelaşi loc sau în locuri diferite" (A. Astfel cum s-a arătat. 392 . cu bună-credinţă. însă coexistând în aceeaşi perioadă). este uşor de sesizat că ideea care stă la baza unei soluţii noi . pe principiul drepturilor dobândite cu bună-credinţă şi pe prevederile art.M.denumire şi "dreptul de folosire personală ulterioară". Roş. Petrescu. de asemenea. într-o situaţie de manifestare a ubicuităţii . 151 A.613-6 al Codului proprietăţii intelectuale din Franţa (a se vedea J. deşi creatorii au lucrat independent unii de alţii. cât priveşte creaţiile industriale.196). Secţiunea a IV-a. Cameniţă. op. p. Referitor la creaţiile industriale. J. Eminescu.a creaţiilor intelectuale industriale. Eminescu. Prin ipoteza avută în vedere de art. Schmidt. Legea brevetelor de invenţie. Invenţia. 148 . acest autor analizează sub această .cit. Inovaţia de A.cit. p.7. p. 1993. Pierre. un know-how. p. această lucrare va fi citată “Tratat”.. instituţia este denumită "drept de posesiune şi folosire anterioară" (I. 4 din convenţia de la Paris" (I. republicată. Universitatea din Bucureşti. J.poate apărea la mai multe persoane. Cameniţă. L. op. 150 Mai există şi ubicuitatea sub aspectul folosinţei (al exploatării). să aplice aceeaşi soluţie ("invenţia") sau luase măsuri efective şi serioase în vederea aplicării ei. 15. "dreptul de posesiune personală anterioară" a fost recunoscut de jurisprudenţă. de altfel. a se vedea infra. L.77). Acest aspect al ubicuităţii îl întâlnim. pentru raţiuni de echitate. op. chiar în integralitatea lor. I. 195.. Pierre. op. dacă se În alte lucrări. în Drept de proprietate industrială. "drept de posesiune anterioară şi personală" (Y. mai înainte de menţionata constituire a depozitului reglementar ori de menţionata prioritate recunoscută. 75 . aceea dintre ele care va constitui cea dintâi depozitul reglementar ori va beneficia de cea dintâi prioritate recunoscută va deveni titular de brevet. 15).93). dar el nu este exclus în cazul semnelor distinctive. care "[…] constă în aptitudinea acestor bunuri obiect de proprietate industrială de a putea fi folosite. L. posesiunea şi folosirea anterioară s-a aplicat. op. o invenţie. independent una de alta..] 149 "Deşi legea brevetelor de invenţii din 1906. V. L. p. Petrescu. instituţia avută în vedere este analizată sub titulatura "drepturile secundare ale primului inventator" (Y. un desen industrial etc.

p. c) Cealaltă persoană156 a aplicat obiectul aceluiaşi brevet de invenţie sau al aceleiaşi cereri de brevet ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau a folosirii lui pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie sau unde a fost depusă cererea de brevet157. Condiţii.cit. J. p.158 d) Această aplicare sau. 157 Asupra necesităţii ca folosinţa să se fi realizată în ţara în care a fost eliberat brevetul de invenţie. Mihai.. op. poate fi stabilită prin toate mijloacele de probă" (I. întârzie constituirea depozitului reglementar ori a unei priorităţi excepţionale. în raport cu titularul brevetului de invenţie. care a fost creată în mod independent de cel puţin două persoane. în temeiul căruia titularul ar putea interzice terţului să îşi continue exploatarea. 152 . a se vedea A.. acela care a accedat în mod fraudulos la cunoaşterea invenţiei nu este admis a se prevala de posesiunea personală anterioară" (A. J. precum şi acela care a dobândit-o în mod legitim. J.cit. J. 8. Pierre. 158 "Posesiunea anterioară fiind un fapt. op.cit. d) s-au realizat cu bună-credinţă 159 şi în mod independent în raport cu titularul brevetului de invenţie sau al cererii de brevet publicate. Dimpotrivă. a se vedea jurisprudenţa citată de A. J. nu importă dacă această persoană (care constituie cea dintâi depozitul reglementar) este ori nu este cel dintâi creator (independent) al acelei soluţii. 267). p. "Posesia trebuie să poarte asupra aceleiaşi tehnici care este acoperită şi prin brevet" (A. 159 "Este considerat ca fiind de bună-credinţă acela care a realizat în mod personal conţinutul soluţiei. p. S-a decis ( a se vedea jurisprudenţa citată de J. p.. cu alte cuvinte. e) Activităţile descrise la lit. Cameniţă. 154 Trebuie subliniat că persoana care brevetează poate să fie un alt subiect de drept (de exemplu. "unitatea") decât creatorul însuşi. op. L. Sub acest aspect. 76) că nu este de bunăcredinţă un fost salariat care exploatează un secret de fabrică al fostului său angajator. după caz. Invenţia. op. această persoană poate să fie însuşi celălalt creator independent sau poate să fie o altă persoană (de exemplu. Petrescu. Chavanne. Schmidt-Szalewska. care este publicată. 153 Sub aspectul cercetat.. "unitatea"). Burst. Chavanne. J. op.cit. 155 Cealaltă persoană fie că. 267. care a dobândit în mod legal (dar altfel decât prin transmisiune universală sau cu titlu universal) dreptul de exploatare a acelei soluţii tehnice. fie că nu intenţionează să breveteze. luarea acestor măsuri efective şi serioase au fost efectuate anterior constituirii depozitului reglementar de către persoana care a devenit titular de brevet ori anterior datei priorităţii excepţionale eventual invocate de către acest titular de brevet.eliberează brevetul. 200).. Numai în vederea facilitării exprimării formulările din text se referă la identitatea dinte creatorul independent şi titularul de brevet. nu importă dacă celălalt creator independent (care nu constituise până în acel moment depozit reglementar şi nici nu poate invoca o prioritate excepţională cu dată anterioară depozitului ori priorităţii excepţionale eventual invocate de către creatorul independent devenit titular de brevet) a strigat ori nu a strigat cel dintâi "Evrika !".. deşi intenţionează să breveteze. Următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca terţul să poată invoca. p. L. 137. 156 În mod asemănător situaţiei titularului de brevet. Burst. această licenţă legală: a) Există una şi aceeaşi soluţie tehnică152 având caracter de noutate absolută în timp şi spaţiu. se naşte însuşi dreptul de exploatare exclusivă.cit. 267). Chavanne. b) Una dintre aceste persoane153 brevetează154 ca invenţie acea soluţie tehnică155 sau doar depune cerere de brevet. J. Burst.

165 Conform art.apud I. dar şi suficientă. p. L. (A se vedea A. 198 . A. Y.cit.. fiind de bună-credinţă. Într-adevăr. p. Cameniţă. Brevets d'invention.cunoaştere existentă. a utilizat invenţia în Elveţia în cadrul profesiei sau a făcut pregătiri speciale în acest scop" . J. d'Allemagne. în revista "La propriété industrielle". 35 alin. op.162 Astfel. Pierre. Beier.sublinierea noastră. 161 Astfel cum s-a arătat. în 1963. 163 I. s-a decis că este suficient a se dovedi că un dosar conţinând documentaţia relativă la invenţie fusese predat unui consilier în proprietate industrială. 198 (şi bibliografia acolo indicată). Fr. op..ar fi suficientă pentru recunoaşterea dreptului de folosinţă personală anterioară. se apreciază că simpla deţinere intelectuală a invenţiei nu este suficientă. Chavanne. Petrescu. Cameniţă. Eminescu. nr. op. Lettre de la R."166 Pentru relevarea existenţei acestei condiţii implicite. Dessemontet. 160 . 187 .cit. Laussanne."163 Pe de altă parte. "[…] dreptul de posesiune şi folosire anterioară constituie un mijloc legal de protecţie a unui know-how. p. p. Cameniţă. 268. O instanţă judecătorească din Germania a decis însă. J. a se vedea: I.cit. p. Gilliard şi colaboratorii. fiind necesar a se face dovada 164 a ceva mai mult decât simpla cunoaştere intelectuală a soluţiei şi a ceva mai puţin decât exploatarea efectivă: pregătiri serioase în vederea exploatării efective sau dovada că s-a aflat pe punctul de a proceda în acest fel.simpla . Chavanne. A.cit.). K. op.199. 76. Ar fi putut fi determinante pregătirile care urmăreau fabricarea industrială a obiectului invenţiei. ca soluţie tehnică brevetabilă însă nebrevetată din motive strategice care interesează întreprinderea posesoare" (I. 166 N. uneori răspunsul a fost afirmativ. (A se vedea F. 196). Tratat.cit. anterior datei depozitului reglementar sau datei priorităţii. op.cit. L. deoarece acestea nu sunt o pregătire necesară în vederea aplicării invenţiei. anterior depozitului reglementar sau datei priorităţii excepţionale recunoscute . loc. Burst.cunoaştere integrală a soluţiei tehnice este necesară. Centre du droit de l'entreprise.161 8 bis. Pe aceeaşi linie de gândire. Mihai.f) Activităţile descrise la lit. p. că experienţele privind efectele unui medicament nu sunt suficiente. J. o instanţă judecătorească elveţiană a decis în 1960 că "<Pregătirile speciale>165 efectuate în vederea executării invenţiei trebuie să aibă o <amploare particulară>... d) nu au fost publice. 268. Cherpillod. considerându-se că . Burst. J. Cameniţă.M. L.cit. editată de I. şi anume condiţia ca titularul dreptului de folosinţă personală anterioară să fi aplicat aceeaşi soluţie ori să fi luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau a folosirii ei pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie sau unde a fost depusă cererea de brevet. în jurisprudenţa şi practica din alte ţări este controversată problema dacă simpla cunoaştere a soluţiei tehnice (a "invenţiei") . 1 din Legea federală elveţiană asupra brevetelor de invenţie din 1954 (cu modificările ulterioare). 7/1966. 162 Pentru expunerea detaliată a poziţiilor doctrinei şi jurisprudenţei franceze în această materie. F. neconstituind o anterioritate care să fi înlăturat existenţa condiţiei de fond a noutăţii cu prilejul brevetării soluţiei de către persoana devenită titular de brevet sau care a depus cererea publicată160. p. Qurante ans de jurisprudence federale. desigur.cit. op. J. p..). O analiză mai detaliată necesită cea de treia condiţie dintre cele enumerate mai sus. 164 Într-o speţă. fiind suficient ca invenţia să fi fost concepută şi să rezulte dintr-o descriere clară şi precisă care să permită realizarea ei de către un specialist. nota 4). " Brevetul nu poate fi opus celui care.. "nu este necesar să existe o exploatare de fapt. a se vedea J. Schmidt-Szalewska. 92. loc. Nu demonstrează existenţa unor asemenea pregătiri planurile servind la dezvoltarea experimentală a produsului invenţie aflate în litigiu şi nici o demonstraţie efectuată în faţa unor specialişti.

volumul producţiei sale a fost mai mare. în esenţă. 171 "Data de la care se naşte dreptul personal este data depozitului cererii de brevet a terţei persoane. dar numai în volumul existent la data depozitului reglementar sau. 219). atunci dreptul de folosire se recunoaşte numai pentru volumul (mai mic) existent la data depozitului sau a priorităţii excepţionale recunoscute.cit.. 35 au fost introduse prin Legea nr. p. pentru ca. (2) din Legea nr. Ipoteză specială: dreptul de folosire personală anterioară în cazul corectării traducerii iniţiale a cererii de brevet european ori a brevetului european. "Drepturile câştigate de terţi înainte de ziua primei cereri care serveşte ca bază a dreptului de prioritate sunt rezervate prin efectul legislaţiei interne a fiecărei ţări. 32/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. p. 198). Tot astfel. 64/1991. "Dreptul de posesiune şi folosire anterioară ia naştere numai din impactul cu un alt drept. 64/1991. şi anume cu dreptul exclusiv rezultat dintr-un brevet valabil. O ipoteză specială a acestei limite a exclusivităţii exploatării brevetului este reglementată prin art. ca urmare a Acordului dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor. 35 alin. .9. republicată.. 195 din 21 august 1996). aprobată prin Legea nr. la data priorităţii excepţionale recunoscute169. Prevederile alin. 64/1991. republicată. 185.cit. 35 alin. republicată. Pierre. indiferent din ce motive. cu bună credinţă. fără plată şi fără să depăşească volumul existent la data la care traducerea iniţială a avut efect. (1) lit. să continue folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori pentru necesităţile acestei. p. după ce traducerea corectată are efect. lit. a datei priorităţii excepţionale recunoscute. De altfel. J. 32/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. afară de cazul când aceasta nu constituie o renunţare a posesorului la dreptul său. Mai înainte de această dată. Raţionamentul invers este deopotrivă valabil. prevederile art. p. op. 64/1991. op. B). 7 alin. text potrivit căruia: „ Orice persoană care. sunt reluate. la această dată ulterioară să fi scăzut. op. semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994. în cuprinsul art. de exemplu. 200). 172 precum şi în vederea aplicării prevederilor Convenţiei privind eliberarea brevetelor europene.cit. 169 Dacă. […] Până în acel moment. în realitate. Cameniţă. 35 alin. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. Cameniţă. 203/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. fără ca această folosire să constituie o încălcare a cererii de brevet sau a brevetului european în traducerea iniţială. Schmidt-Szsalewski. Dacă aceste condiţii cumulative sunt îndeplinite. " 168 "Aşa-zisul drept de posesiune personală anterioară este. neputând fi transmis decât deodată cu întreg patrimoniul acelei persoane ori cu o fracţiune a patrimoniului afectat exploatării acelei invenţii.170 Acest drept permite numai folosinţa personală. după caz. conferă 167 terţului un drept168 de folosinţă asupra invenţiei chiar şi după eliberarea brevetului de invenţie. teza finală din Convenţia de la Paris din 1883 pentru apărarea proprietăţii industriale. un mijloc de apărare împotriva acţiunii în contrafacere în consecinţă. L. 172 Ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. art. 170 "Întreruperea aplicării anterioare a invenţiei. poate. 167 Conform art.171 10. 76). Raţiune şi domeniu. b) din Legea nr. (2) al art. după caz. anterior datei depozitului reglementar sau. foloseşte invenţia sau a făcut pregătiri efective şi serioase de folosire a invenţiei. posesorul poate transfera invenţia altor persoane" (I. exerciţiul său este supus unor condiţii precise şi produce efecte limitate" (J..” 11. folosirea invenţiei este un fapt economic de aplicare" ( Ibidem. (2) din Legea nr. 4 lit. Efecte. p. 43 din 14 martie 1997). nu are nici o influenţă asupra posesiunii" (I. (3) din 1996.

fără a încălca exclusivitatea stabilită prin raportare la conţinutul acestei traduceri. (2) impune ca folosirea în continuare a invenţiei să nu depăşească volumul existent „la data la care traducerea iniţială a avut efect. b) din Convenţie. şi în această ipoteză specială. a brevetului european însoţit de anexele sale. republicată.vor produce efecte în România (la fel ca şi o cerere de brevet ori ca un brevet guvernate de Legea nr. 7 alin. Cu toate acestea. această condiţionare este aplicabilă în ambele ipoteze. Prin urmare. 35 alin. 6471991. 64/1991) de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială editat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a traducerii în limba română a revendicărilor acelei cereri sau.” Prin ipoteză.” Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă data la care traducerea iniţială a fost publicată 174. conform art. aşadar dreptul de a continua folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori pentru necesităţile acesteia. aşadar până la data publicării traducerii corectate. faţă de redactarea întrucâtva diferită a celor două texte legale menţionate. (2) nu mai reia condiţionarea ca dreptul de folosinţă personală anterioară să nu poată fi transmis „decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei”. În baza reglementărilor interne menţionate. (1) lit. 35 alin. 173 . Efecte. considerăm că. (2) din Legea nr. 35 alin. spre deosebire de situaţia reglementată prin art. respectiv. Este motivul pentru care trimitem la analiza efectuată anterior cu privire la art. 844 din 22 noiembrie 2002. brevetul european eliberat de Oficiul European de Brevete – în măsura în care acea cerere sau acel brevet desemnează România ca stat în care se solicită protecţia juridică pentru acea invenţie . traducerea corectată produce efecte numai după ce a fost făcută publică de către oficiu. 12. b). În consecinţă. astfel încât art. (2) îi recunoaşte prerogative identice cu acelea de care beneficiază titularul dreptului de folosire personală anterioară. 35 alin. 70 alin. după caz. Este însă posibil ca traducerea publicată iniţial să fie eronată. (1) lit. este posibil ca folosirea invenţiei ori pregătir ile (luarea măsurilor) efective şi serioase nici să nu fi fost declanşate la data publicării traducerii iniţiale. dar fără a depăşi volumul existent. cu titlu gratuit. prin expresia „volumul existent” legea Legea nr. în virtutea principiului „ubi eadem ratio eadem solutio esse debet”. 35 alin. în intervalul cuprins între data publicării traducerii iniţiale (eronate) şi data publicării traducerii corectate. 174 De altfel. având ca sursă dispoziţiile art. În considerarea situaţiei speciale în care se află acest terţ. Totuşi. unele precizări se impun: a) Observăm că. (1) lit. (4) lit. ci perioada de timp în decursul căreia traducerea iniţială îşi produce efectele. cererea de brevet european şi. sfera de protecţie a invenţiei fiind stabilită în raport cu conţinutul traducerii publicate. o terţă persoană. întemeindu-se cu bună-credinţă pe conţinutul traducerii iniţiale. de la acest moment devin aplicabile prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. b). care este valabilă. b). 611/2002 şi Convenţia au fost publicate în Monitorul Oficial nr. foloseşte invenţia sau face pregătiri (ia măsuri) efective şi serioase de folosire a invenţiei la care se referă traducerea eronată. b) Articolul 35 alin. art. 611/2002 dispune că „Solicitantul sau titularul brevetului european poate depune oricând o traducere corectată.Legea nr. 611/2002 pentru ratificarea acestei din urmă Convenţii 173. textul art. mutatis mutandis.

L. acestea având caracter de excepţie şi. (2) exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial. Această limită specială a dreptului la exclusivitatea exploatării invenţiei brevetate este reglementată prin art. Raţiune. 178 A se vedea A. fiind supuse interpretării restrictive. republicată: "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. Cameniţă. care utilizează două segmente succesive de reglementări. Datorită absenţei caracterului lor industrial. folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial . 35 alin. pentru folosirea razelor solare ca sursă energetică de încălzire a locuinţei personale) nu aduce atingere dreptului exclusiv al titularului brevetului.". 33 alin. că în lipsa unui text expres nu se putea ajunge la concluzia existenţei unor limite ale dreptului subiectiv de proprietate industrială. c) din Legea nr. în esenţă. casnice sau experimentale nu pot avea un caracter industrial. sub imperiul legii anterioare (Legea nr. asemenea acte nu pot fi interzise de către titularul brevetului şi nici incriminate drept contrafacere. un stilo. argumentele atunci folosite şi-au păstrat A se vedea şi Regula 68 alin. se încalcă brevetul. potrivit art.175 Rămân inexplicabile imperfecţiunile de tehnică legislativă ale textului. se pot enumera aparatele construite pentru nevoile persoanei: un aparat de bărbierit brevetat. indiferent de modul de transmitere către acestea. În cadrul folosirii personale. pentru bucătărie. că în lipsa unui text expres. din economia legii române rezultă că dreptul exclusiv cuprinde ca element de bază al conţinutului său exploatarea industrială a invenţiei. Dar. p. 1977. 64/1991. producerea sau. în momentul în care persoana construieşte exemplare de pe aparatele respective pentru alte persoane. de aceea. un aparat de masaj. 139. 201. Editura Academiei. fiind supuse 176 175 . Sediul materiei. nu se putea oate ajunge la concluzia existenţei unor limite ale dreptului subiectiv de proprietate industrială. 203/2002. (1) lit. dintre care cea dintâi este cuprinsă implicit în cea de-a doua. (1) lit.176 Cu toate acestea. în esenţă. o încuietoare de valiză sau casetă etc." 177 Această opinie a rămas izolată. Mihai. arătându-se.178 Nu mai puţin însă. b). Petrescu. p. după caz. Anterior modificării din anul 2002 a Legii nr.” 177 A se vedea I. acestea având caracter de excepţie şi. persoana care construieşte un aparat pentru nevoile casnice (pentru aerisire condiţionată. 37 lit. De altfel. Or. de aceea. Invenţia. 14. alin. 64/1991. în redactare a anterioară modificării prin Legea nr. 64/1991. legislaţia română în materie de invenţii nu a reglementat niciodată în mod expres o asemenea limită specială.are în vedere volumul cel mai înalt existent oricând pe parcursul perioadei cuprinse între cele două publicări de traduceri. (2) şi alin. Totuşi. actele de folosire a unui brevet în scopuri personale. 33 şi 34: […] c) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. există şi principiul că brevetul este destinat industriei. (3) din Regulament. Bucureşti. unde s-a e arăatată. şi nu ştiinţei. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile). Protecţia invenţiilor prin brevete . c) din Legea nr. s-a susţinut în doctrină că: "[…] în mod implicit. stabilea ca limită specială a exclusivităţii „ producerea sau folosirea invenţiei exclusiv cu scop experimental. SECŢIUNEA A III-A DREPTUL DE PRODUCERE SAU DE FOLOSIRE A INVENŢIEI EXCLUSIV ÎN CADRU PRIVAT ŞI ÎN SCOP NECOMERCIAL 13. Astfel.

şi ca o cesiune a dreptului exclusiv al titularului de brevet cu privire la acel produs concret. . Conform acestei teorii. p.cit. obiect al invenţiei. între problema epuizării în cadrul dreptului intern şi aceea a epuizării în cadrul dreptului comunitar .283). L. combătută de doctrina franceză182. 265. Chavanne." Dispoziţiile legale reproduse sunt inspirate din art.cit. Nice. În orice caz. exactitatea descrierii invenţiei şi rezultatul real pe care aplicarea acesteia îl asigură. dreptul de exploatare exclusivă este epuizat din momentul punerii în circulaţie a produsului protejat prin brevet. Sediul materiei. Paris. În plus.J. Épuisement des droit conféré par les brevets et contrefaçon . Schatz. A. deoarece această punere în circulaţie valorează. SECŢIUNEA A IV-A DREPTUL DE FOLOSIRE A INVENŢIEI CA URMARE A EPUIZĂRII DREPTULUI ASUPRA OBIECTULUI INVENŢIEI BREVETATE 16. pentru ca ulterior să fie preluată şi de către legiuitorul german. Paris. op. p.. 35 alin. 80 . Raţiune şi conţinut. 35 lit. 17.179 15.. este necesar să se mai aibă în vedere că viitorul utilizator al unei invenţii brevetate ce urmează a face obiectul unei cesiuni ori al unei licenţe trebuie să fie pus în situaţia de a verifica. c) beneficiază însă persoana care experimentează în vederea perfecţionării unei invenţii şi.întotdeauna valabilitatea sub aspectul relevării raţiunilor avute în vedere de conţinutul actual al art. 451. De asemenea. anterior încheierii contractului. Conform art. p. Colecţia CEIPI. 278 .cit. "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. De efectele art.op. 1970. a se vedea B. J. Burst.613-6 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa . teoria epuizării dreptului de proprietate industrială a fost elaborată de doctrina germană 181. français et communautaire . Librairies Techniques. Sterling Drug (1974) (apud J.. p. Domeniu. republicată. op. passim. 182 A se vedea: Travaux de la première rencontre de propriété industrielle. 181 A se vedea U. p. d) din Legea nr. L. Chavanne. 175.cel dintâi stat care a edictat o asemenea reglementare. PUF. Interpretarea restrictivă a art. J. republicată. 180 Ibidem. deopotrivă. care au fost vândute anterior de către titularul de brevet sau cu acordul său expres. însă. c) exclude orice acte care nu sunt realizate în cadru privat şi în scop necomercial. Pierre.. 64/1991.cit. 179 A se vedea A. Castelli. 30 bis al Legii franceze asupra brevetelor de invenţie din 1968. În continuare. c) din Legea nr. produsele rezultate din astfel de activităţi nu pot fi comercializate.81 şi p.deşi aceasta constituie o finalitate comercială. (1) lit. Schmidt-Szalewska. 1971. passim. aceşti autori disting. J. op. titularul brevetului nu se mai poate interpretării restrictive. spre a dobândi un brevet de perfecţionare180 . inspirată din aşa-numita teorie a "epuizării dreptului de proprietate industrială". (1) lit. 183 Numai după ce jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg a preluat teoria epuizării dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei brevetate în cazul Centrafarm v. J. în consecinţă. 35 lit. Lépuisement du droit du breveté. 1990. L'épuisement du droit intellectuel en droit allemand. 33 şi 34: […] d) comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul României a acelor exemplare de produs. 64/1991. În mod paradoxal. în "Revue trimestrielle de droir européen". Burst. text devenit actualul art. dar însuşită de legiuitorul francez183. 35 alin. 1969. astfel cum a fost modificat prin Legea din 1978. 278.

În sistemul dreptului francez. după înstrăinarea cu titlu oneros 187. întemeindu-se nu pe dreptul proprietăţii industriale. nu constituie contrafacere actele ulterioare de comercializare sau de oferire spre vânzare188 realizate. (1) lit. de vreme ce dreptul. rezultat din brevet. SECŢIUNEA A V-A DREPTUL DE FOLOSINŢĂ PERSONALĂ ULTERIOARĂ 19.218). pentru identitate de raţiune. "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. întrucât în cadrul teoriei epuizării limitările folosinţei apar ca excepţionale. le-a interzis expres prin contractul încheiat cu dobânditorul sau care sunt contrare dreptului concurenţei (aşadar. aplicarea dispoziţiilor art. 187 Textul legal se referă numai la " vânzare". Cornish. În consecinţă.J. adversarii teoriei epuizării184 arată că dreptul de exploatare exclusivă nu se epuizează prin comercializarea produsului în care este încorporată invenţia. (în contrast cu situaţia din alte sisteme majore de drept al invenţiilor). În dreptul român. utilizările şi vânzările subsecvente au continuat să necesite licenţa acordată de către titularul brevetului" (W. conform voinţei dobânditorului. 33). a acelui bun. Potrivit art. Burst. în doctrina franceză se arată că teoria epuizării dreptului "[…] este explicabilă în dreptul german. 186 A. Sediul materiei. 188 Precizarea din nota de subsol anterioară operează şi de această dată. britanicii au adoptat în mod tradiţional poziţia contrară <epuizării>: în principiu. Abordarea a variat în raport cu materia avută în vedere. a produsului în care este încorporată invenţia brevetată. Soluţia este doar aparent identică aceleia propuse de teoria epuizării. 35 alin. 35 alin. 127 . Efecte. republicată. pe teritoriul României (deci nu şi în străinătate).opune . 64/1991. de către subdobânditorii produsului. structura dreptului titularului brevetului este […] diferită: acest drept nu este un drept de a face … ci de a interzice" (A. acest autor analizează subliniază şi analizează implicaţiile reglementărilor comunitare asupra acestei concepţii tradiţionale din dreptul englez (Ibidem. Invenţia. dreptul titularului de brevet este definit ca un monopol de fabricare şi de primă punere în circulaţie a produsului protejat.cit."186 18. "Dar şi în această concepţie. relaţia dintre drepturi şi distribuţia de bunuri nu a cunoscut în trecut nici un fel de concept general de epuizare a dreptului. Mihai. op. titularul brevetului se poate opune acelor modalităţi de folosire a produsului pe care. R. de către însuşi titularul brevetului. p. e) din Legea nr. 185 Astfel cum s-a remarcat. deoarece înstrăinarea acelui bun concret nu echivalează cu o cesiune.invocând dreptul exclusiv. Cu toate acestea. el să se aplice oricărei înstrăinări cu titlu oneros. Petrescu. L. eventual.Chavanne. ci numai cu o licenţă implicită acordată dobânditorului. fiindcă. republicată. dar este raţional ca. 175). atrage consecinţa că. p. 216 . p.. nu este epuizat. în acest sistem juridic. iar în cazul încălcării lor se aplică dreptul comun al contractelor. acum epuizat . (1) lit. op. p. 64/1991. ci pe dreptul contractelor sau pe dreptul concurenţei). În cazul dreptului invenţiilor.128.. 185 Spre a fundamenta această poziţie.cit. titularul de brevet nu se poate opune folosinţei cumpărătorului decât limitând-o prin contractul încheiat cu acesta. în timp ce în a doua ipoteză limitările apar ca ţinând de însăşi natura licenţei şi nerespectarea lor se plasează în contextul proprietăţii industriale. d) din Legea nr. 184 . cu toate acestea. Dimpotrivă.folosirii. 33 şi 34: […] e) folosirea cu "În Marea Britanie. J. titularul brevetului îşi păstrează prerogativa de a acţiona în contrafacere pe dobânditorului produsului care ar încălca limitările de utilizare ce ar fi fost impuse de către cel dintâi.

p. prevederile art. în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării. instituţia este analizată împreună cu "dreptul de posesiune şi folosire anterioară" (I. iar hotărârea de revalidare se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. să înceapă a exploata invenţia căzută în domeniul public sau să ia măsuri efective şi serioase în vederea exploatării acesteia. 35 alin. pentru o perioadă care nu poate depăşi 4 ani. invenţia va cădea în domeniul public. la cererea celui decăzut din drept. dacă acesta invocă "motive justificate"190 în termen de cel mult 6 luni191 de la publicării decăderii. În aceste condiţii. p. pentru conturarea conceptelor de "folosire" şi. fără însă a se indica nici temeiul juridic şi nici calificarea ca termen de decădere a termenului de 6 luni. presupune luarea în consideraţie. 3 din Codul de procedură civilă.I. ci după eliberarea brevetului. 101 alin. 191 Acesta este un termen de decădere (iar nu de prescripţie). e) îi permit continuarea exploatării în acelaşi volum cu acela existent la momentul publicării revalidării.. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană. de la data publicării decăderii din brevet a titularului acestuia..". 45 alin. După revalidarea brevetului. este posibil ca un terţ. cu toate consecinţele prevăzute de lege. Taxele de menţinere în vigoare pot fi plătite şi anticipat. conform art. a se vedea I. 64/1991. Următoarele condiţii cumulative trebuie să fie îndeplinite în vederea funcţionării acestei limite speciale a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate: a) Terţa persoană a folosit sau a luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei brevetate de către titular. deşi este analizată separat (sub denumirea "dreptul de posesiune ulterioară şi personală"). 190 Este vorba. sunt aplicabile dispoziţiile art. În alte lucrări.cit. Survenirea ipotezei reglementate prin art. La fel ca şi dreptul de folosinţă personală anterioară189. mai întâi.M. continuarea activităţilor terţului ar constitui contrafacere. Cameniţă. (Pentru afirmarea aceleiaşi modalităţi de calcul. op. a prevederilor art. ba chiar după încetarea valabilităţii acestuia. op. Raţiune şi ipoteză. din evidente motive de echitate. 393). Nu mai puţin. (1) lit. e) din Legea nr. (3) Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. încrezându-se în efectele publicării hotărârii de decădere. această limită a exclusivităţii exploatării invenţiei constituie recunoaşterea pe plan legislativ a unei consecinţe impuse de echitate . şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei. În consecinţă. Cameniţă. în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. este considerată o variantă a dreptului de posesiune anterioară şi personală (V. De această dată însă. brevetul poate fi revalidat de O.cit.” Aşa fiind. republicată. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. despre motive "temeinice" (fiindcă pentru orice motive se pot găsi "justificări"). (2) şi (3).. de fapt. Totuşi. potrivit cu care termenul stabilit pe luni ia sfârşit în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare. 211).S. p. Condiţii. 189 . 197) sau. (1) lit. potrivit cu care: „(2) Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului. 35 alin. 21. Roş. op. 20.bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. ipoteza avută în vedere de legiuitor nu este situată anterior brevetării invenţiei.cit. 38.

astfel: (i) licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare . terţul poate continua şi după publicarea revalidării activităţile începute anterior publicării decăderii.. 195 22. b) din Legea nr. aşadar la un moment în care invenţia nu se afla încă în domeniul public.respectiv. republicată. "Aplicarea invenţiei sau luarea măsurilor în vedere aplicării ei. fără ca aceste activităţi să poată fi considerate contrafacere.intervalul maxim de timp înăuntrul căruia se pot desfăşura aceste activităţi este de 6 luni. 194 Reamintim că. republicată).). rezultă că . e) din Legea nr. la precizările referitoare la conceptele de "aplicare" şi. Categorii. potrivit Conform aart. 195 Chiar şi sub imperiul reglementării anterioare modificării din anul 2002. "luare de măsuri efective şi serioase" din domeniul dreptului de folosire personală anterioară reglementat prin art. respectiv. introduce o diferenţiere nerezonabilă între ipoteza în care terţul „ foloseşte” invenţia şi aceea în care este vorba despre „ luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei”. cuprinse în alineatele 1 şi 2 ale art. 64/1991. astăzi art.cit. spre deosebire de situaţia existentă anterior modificării din anul 2002 a Legii nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile. neputând fi transmis decât deodată cu întreg patrimoniul acelei persoane ori cu o fracţiune a patrimoniului afectat exploatării acelei invenţii. 2002. 203/2002 a Legii nr. Efecte. continuarea acestor activităţi după momentul publicării decăderii nu poate transforma contrafacerea iniţială într-o activitate ocrotită de lege (prin dispoziţiile art. p. 64/1991. existenţa bunei-credinţe a terţului la momentul în care „ foloseşte” sau „ia măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei” constituie cea de-a treia condiţie cumulativă. iar fraus omnia corrumpit” (L. aceasta din urmă reglementează trei categorii de licenţe obligatorii. (1) lit.teoretic . dă dreptul la aplicarea în continuare a invenţiei şi nu poate fi transmisă decât împreună cu patrimoniul ori cu o fracţiune a acestui patrimoniu sau în cazul reorganizării persoanei juridice " (sublinierea noastră. op. Este însă necesar ca utilizarea invenţiei să nu depăşească „volumul existent" la data naşterii dreptului de folosire personală anterioară. Mihai. 193 192 . (1) lit. SECŢIUNEA A VII-A LICENŢELE OBLIGATORII 23. 64/1991. 64/1991. 37 alin. După modificarea prin Legea nr. 64/1991. Dacă sunt întrunite cele trei condiţii cumulative expuse mai sus. 194 Aşa fiind. efectuată cu bunăcredinţă înainte de repunerea în termen a titularului brevetului. (1) – (4): (ii) licenţa obligatorie pentru A se vedea supra. Socotim însă că aceasta constituie doar o eroare de tehnică legislativă. atunci când este vorba despre mai mult decât simpla absenţă a bunei-credinţe. 40 alin. 156). 48 alin. 35 alin.art. 40 din legea nr. 64/1991. e) din Legea nr. am arătat că „În orice caz însă. 2 nu indica necesitatea existenţei buneicredinţe a terţului beneficiar. (1) lit. în sensul că numai pentru prima ipoteză este prevăzută şi condiţia existenţei bunei-credinţe. republicată192. L. Secţiunea a II-a din cadrul prezentului capitol. în principiu. care este data publicării menţiunii revalidării. Acest drept permite numai folosirea personală. 35 alin. dacă aceste activităţi au început anterior publicării decăderii din drepturi a titularului de brevet. de "luare de măsuri efective şi serioase" se poate recurge. când art. considerăm că. deoarece „ubi eadem ratio eadem solutio esse debet ”. ne aflăm în prezenţa fraudei. 56 din Legea nr.M. c) Observăm că. Din jocul reglementărilor aplicabile. b) Aceste activităţi s-au desfăşurat între momentul publicării decăderii din drepturi a titularului de brevet şi momentul publicării revalidării brevetului 193.

Paul. 48 alin. Miller. 2002. în vederea aplicării acestora spre beneficiul omenirii.. 170 – 182. 1 lit. 48 alin. noua reglementare nu a mai păstrat instituţia aşa-numitelor „licenţe din oficiu” (prevăzute de art. iar titularul brevetului nu poate să îşi justifice inacţiunea şi dacă nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta privind condiţiile şi modalităţile comerciale de utilizare a invenţiei. că. St.cit. Intellectual Property: Patents. Licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare 24.” 24. a fost absorbită de instituţia licenţei obligatorii pentru cazuri excepţionale. la exploatarea invenţiei brevetate. ci şi. c) din Legea asupra brevetelor de invenţie din 17 ianuarie 1906. op. "Monopolul" de exploatare a invenţiei brevetate nu trebuie "pervertit".198 Conferinţa de la Lisabona din 1958 pentru revizuirea Convenţiei de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale a A se vedea L. titularul brevetului de invenţie are nu numai dreptul de exploatare a acesteia. Reamintim că în Statele Unite ale Americii nu există obligaţia titularului de brevet de a exploata invenţia. 48 alin. republicată: "(1) La cererea oricărei persoane interesate Tribunalul Bucureşti poate acorda o licenţă obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la acordarea brevetului. 198 Acest text şi-a păstrat redactarea iniţială chiar şi după modificarea Legii din 1906 prin Legea din 21 februarie 1907 şi prin Legea din 6 august 1927. 197 196 . nu mai puţin. p. Trademarks and Copyright in a Nutshell . R. 199l0. 30 şi 31 din TRIPS. potrivit cu care: "Brevetul pierde validitatea sa: […] c) Când brevetatul n-a exploatat invenţia sa în ţară în interval de 4 ani. în cadrul anumitor termene limită.197 Se poate chiar considera că această formă de licenţă obligatorie reprezintă o manifestare în forme specifice a instituţiei abuzului de drept. p. §1. în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu. (3) Tribunalul Bucureşti va autoriza licenţa obligatorie dacă va aprecia. De aceea. socotiţi de la data brevetului. Mihai.cazuri excepţionale – art. în sensul că dreptul subiectiv de exploatare exclusivă nu mai este ocrotit (în integralitate) atunci când se face dovada că nu sunt exercitate potrivit cu scopul lor economic şi social (art. (1) – (3) din Legea nr. printre care licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare. 1 . parţial. deşi persoana interesată a depus toate eforturile. M. Raţiune şi ipoteză. Scopul fundamental al oricărei legislaţii având ca obiect invenţiile îl constituie stimularea realizării de invenţii. nu s-a ajuns la o înţelegere într-un termen rezonabil. Sediul materiei. În lumina prevederilor art. ci trebuie să fie folosit tocmai în vederea atingerii scopului fundamental menţionat. (1) se aplică numai dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României. sau când exploataţia a fost întreruptă pe timp de doi ani". Conform art. o asemenea neexploatare poate determina implicaţii pe planul legislaţiei anti-trust. instituţie care. ediţia a II-a. 129). 203/2002)196. Licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare constituie o evoluţie legislativă. cu anumite circumstanţieri. 64/1991. prin blocarea utilizării invenţiei. sub sancţiunea instituirii unei licenţe obligatorii. în raport cu dispoziţiile art. 50 – 52 din Legea nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).. (8).3 din Decretul nr. în caz contrar fiind aplicabile sancţiuni. West Publishing Co. inventatorului îi revine o obligaţie – juridică – de a proceda. Davis. 64/1991. 9 alin. pe baza circumstanţelor date. (5) – (7): (iii) licenţa obligatorie de dependenţă – art. (A se vedea A. (2) Prevederile alin.

constatat că decăderea reprezintă o sancţiune prea aspră, astfel încât, printre altele, a modificat dispoziţiile art. 5 lit. A) pct. 2) - 4) din Convenţie, care în prezent au următorul conţinut: "2) Fiecare ţară a uniunii va putea lua măsuri legislative care să prevadă concesiunea de licenţe obligatorii, pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, ca de exemplu în caz de neexploatare. 3) Decăderea din drepturile conferite de brevet nu va putea fi prevăzută decât pentru cazul în care concesiunea de licenţe obligatorii s-r fi dovedit insuficientă pentru a preveni aceste abuzuri. Nici o acţiune în decădere sau în anulare a unui brevet nu va putea fi introdusă înainte de expirarea a doi ani de la concesiunea primei licenţe obligatorii. 4) O licenţă obligatorie nu va putea fi cerută din cauză de neexploatare sau de insuficientă exploatare înainte de expirarea unui termen de patru ani de la depozitul cererii de brevet sau de trei ani de la acordarea brevetului, termenul care expiră cel mai târziu fiind cel care se aplică; ea va fi refuzată dacă brevetatul îşi justifică lipsa de acţiune cu motive valabile. O astfel de licenţă obligatorie va fi neexclusivă şi ea nu va putea fi transmisă, nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenţă, decât împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de comerţ care exploatează licenţa respectivă." În aplicarea acestor prevederi internaţionale, Decretul nr. 884/1967 privind invenţiile şi inovaţiile a reglementat pentru prima dată în România, prin art. 24, licenţa obligatorie, instituţie care a fost menţinută şi prin art. 46 din Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, precum şi, în prezent, prin art. 48 şi urm din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Reamintim că materia este reglementată şi prin art. 30 şi 31 din TRIPS.199 25. Condiţii. Următoarele condiţii cumulative trebuie să fie îndeplinite pentru acordarea unei licenţe din oficiu: a) Invenţia este brevetată în România; nu importă dacă titularul este subiect de drept din România sau din străinătate; b) A expirat un termen de 4 ani calculat de la data depozitului reglementar naţional sau a expirat un termen de 3 ani calculat de la data acordării brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu 200; deşi legea nu prevede în mod expres, socotim că licenţa obligatorie poate fi solicitată cu succes şi în ipoteza în care înăuntrul acestor termene iniţiale invenţia a fost aplicată, dar, după consumarea termenului care expiră cel mai târziu, această aplicare este abandonată pentru cel puţin 4 ani201; c) Înăuntrul termenului stabilit conform regulii imediat anterioare, invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României; aplicarea (suficientă) a acelei invenţii în străinătate nu împiedică acordarea licenţei obligatorii 202; exploatarea pe
199

Prevederile art. 30 şi 31 din TRIPS sunt reproduse supra, în Capitolul I al prezentului

titlu. "În cazul în care invenţia a fost exploatată după împlinirea termenului de 3 ani [stabilit prin art. 46 din Decretul nr. 884/1967Legea nr. 64/1991, dar echivalent termenelor de 4 ani sau de 3 ani reglementate prin art. 48 alin. (1) 9 din Legea nr. 64/1991 - sublinierea noastră, L.M.], dar mai înainte de introducerea cererii pentru acordarea licenţei obligatorii, aceasta nu se poate acorda" (I. Cameniţă, op.cit., p. 192). 201 Nu selectăm celălalt termen - de 3 ani - reglementat prin art. 48 alin. (1)9 din Legea nr. 64/1991, republicată, deoarece este natural ca în această materie interpretarea să se facă în favoarea titularului de brevet. 202 Se consideră (a se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, Brevetele de invenţiune. Comentar teoretic şi practic al Legii asupra brevetelor de invenţiune, cu
200

teritoriul României poate fi reprezentată fie de activitatea desfăşurată de către titularul brevetului, fie de aceea desfăşurată de către beneficiarul unei licenţe contractuale 203; cu titlu de exemplu, următoarele activităţi au fost considerate insuficiente spre a împiedica sancţionarea neîndeplinirii obligaţiei de exploatare de către titularul brevetului: simplele încercări făcute în atelierele titularului; un act izolat de fabricaţie; o instalaţie impracticabilă, cu maşini defecte; anunţurile din presă conţinând oferte de acordare a licenţei; fabricarea aflată în disproporţie vădită cu importanţa exploatării aceleiaşi invenţii în străinătate, ce conduce la concluzia unui simulacru de exploatare 204; de asemenea cu titlu de exemplu, următoarele activităţi au fost considerate ca aplicare suficientă pe teritoriul statului care a acordat brevetul: fabricarea însăşi a maşinii brevetate, nefiind neapărat necesar să se facă dovada şi a vânzării acesteia; aplicarea neîntreruptă a obiectului brevetat, chiar dacă aplicarea este de minimă importanţă; fabricarea în proporţii mici, dar reală; concesiunea unei licenţe de fabricare imediat utilizată; instalarea unui atelier de fabricare ce a necesitat investiţii mari, la care se adaugă oferte de licenţe şi depozitări de materiale anume construite pentru această investiţie205;206 d) Titularul brevetului "nu poate să îşi justifice 207 inacţiunea"; sub acest aspect, poate fi vorba, de exemplu, despre obstacole tehnice sau economice, dar nu şi - bunăoară - existenţa unor negocieri pentru acordarea licenţei, sau existenţa exploatării reprezentate de contrafacerea comisă de un terţ etc. 208; condiţia nu este îndeplinită atunci când invenţia principală nu este exploatată, dar se exploatează invenţia de perfecţionare acelei dintâi;
jurisprudenţa română şi străină şi îndrumări tehnice, Bucureşti, 1936, p. 67) că importul din străinătate pe teritoriul statului care a eliberat brevetul nu constituie aplicare a invenţiei în acest din urmă stat. În acelaşi sens s-a pronunţat şi jurisprudenţa franceză (a se vedea A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 228). 203 În acest sens, a se vedea I. Cameniţă, op.cit., p. 192. 204 A se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 67 (şi bibliografia acolo indicată). 205 Ibidem. 206 Articolul L.613-11 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa, corespondent al art. 49 din Legea nr. 64/1991, stabileşte - la pct. 2 - condiţia conform căreia " produsul brevetat nu a fost comercializat într-o cantitate suficientă spre a satisface necesităţile pieţei franceze "; socotim că această formulare poate sugera un criteriu care să faciliteze conturarea conţinutului conceptului de "insuficientă aplicare" din legea română. Aceeaşi finalitate o poate avea şi cunoaşterea cazurilor socotite întemeiate pentru acordarea licenţelor obligatorii potrivit dreptului englez, astfel: 1) invenţia nu este exploatată la întreaga capacitate ce este rezonabil practicabilă; 2) cererea internă pentru produsul brevetat nu este satisfăcută în condiţii rezonabile sau este satisfăcută într-o măsură substanţială prin import; 3) exploatarea invenţiei în ţară este stânjenită sau împiedicată de importul din străinătate; 4) refuzul acordării de licenţe (în condiţii rezonabile) nu permite ca o piaţă potenţială de export să fie aprovizionată cu produse fabricate în ţara care a eliberat brevetul sau prejudiciază înfiinţarea sau dezvoltarea industriei interne. Pentru expunerea acestor cazuri (inclusiv cu indicarea unor precedente judiciare), a se vedea W. R. Cornish, op.cit., p. 256. 207 În sensul că nu îşi poate justifica în mod temeinic inacţiunea (deoarece justificări se pot găsi oricând). 208 A se vedea: I. Cameniţă, op.cit., p. 192; A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 229 (şi jurisprudenţa franceză acolo indicată).

pe de altă parte, neexploatarea brevetului de perfecţionare nu este acoperită prin exploatarea brevetului principal209; e) Nu s-a ajuns la o înţelegere între titularul brevetului şi persoana interesată, privind condiţiile şi modalităţile comerciale de utilizare a invenţiei 210 (de exemplu, încheierea unei licenţe contractuale sau a unui contract de cesiune).211 26. Procedura de acordare. Acordarea licenţei obligatorii presupune desfăşurarea unei proceduri judiciare. 26.1. Solicitantul. În acest scop, "orice persoană interesată" (alin. (1) al art. 48) poate sesiza Tribunalul Bucureşti, pentru ca, în cadrul unui proces civil, în contradictoriu cu titularul brevetului de invenţie (care va avea calitatea procesuală de pârât), să facă dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute expres de alin. (1) – (3) din art. 48. Reclamantul ("orice persoană interesată") poate fi persoană fizică sau persoană juridică (aceasta din urmă, de drept privat sau de drept public 212). Se pune, însă, problema dacă, în afara condiţiilor expres prevăzute de art. 48 alin. (1) – (4), mai este nevoie să fie făcute anumite dovezi cu privire la persoana însăşi a reclamantului. Mai precis, este vorba despre faptul că în alte legislaţii (de exemplu, în dreptul francez 213) se prevede că solicitantul trebuie să facă dovada că se află în situaţia de a exploata invenţia "într-o modalitate efectivă şi serioasă" (iar, dacă este cazul, instanţa poate să ordone efectuarea unei expertize asupra acestei capacităţi de exploatare a invenţiei). În dreptul român, o asemenea exigenţă nu este prevăzută. Nu este, totuşi, mai puţin adevărat, că art. 48 alin. (1) şi alin. (3) pretind ca acţiunea să fie formulată de o " persoană interesată" (sublinierea noastră, L.M.). Socotim că această formulare nu poate să aibă o semnificaţie tautologică, în sensul că legiuitorul ar fi intenţionat să repete, în cuprinsul redactării acestei dispoziţii legale concrete, principiul că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa "interesului". 214 Aşa fiind, rezultă că, întrucât intenţia legiuitorului a avut o altă finalitate, se poate lua în considerare posibilitatea ca instanţa judecătorească să cerceteze dacă solicitantul este o persoană " interesată", adică aptă să exploateze invenţia ce constituie obiectul cererii sale, fiindcă nu poate avea "interesul" obţinerii unei licenţe obligatorii decât persoana care se află în poziţia de a putea să treacă la exploatarea efectivă a acesteia, într-o modalitate sau alta. În plus, interpretarea pe care am întrevăzut-o se poate baza şi pe constatarea că solicitantul trebuie să facă dovada, printre altele a faptului că nu s-a ajuns la o înţelegere cu titularul brevetului; or, realizarea de astfel de negocieri de către un solicitant care nu deţine capacitatea efectivă de exploatare ulterioară a invenţiei îi poate permite titularului de brevet să îşi justifice
În acest sens, G. Vander Haeghen, Brevets d'invention, Bruxelles, 1928, nr. 517 (apud B. scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 67). 210 "Condiţiile excesive propuse de către titularul brevetului echivalează cu un refuz" (A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 228). 211 Totuşi, conform alin. (6) al art. 49, „ În cazul în care o licenţă obligatorie este autorizată pentru a remedia o practică anticoncurenţială, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 48 alin. (3) – (5)” – aşadar nici această condiţie analizată în text. 212 Conform alin. (4) al art. 48, „Beneficiarul licenţei obligatorii poate fi inclusiv Guvernul sau terţii autorizaţi de acesta.” 213 A se vedea A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 229 (şi jurisprudenţa acolo citată). 214 Asupra "interesului", ca una dintre condiţiile generale de exerciţiu ale acţiunii civile, a se vedea, de exemplu, V. M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Volumul I. Teoria generală, Editura Naţional, Bucureşti, 1996, p. 270 - 273 (şi bibliografia acolo indicată).
209

Roş. 51 alin.M.cit. 217 Toate actele efectuate de către beneficiarul licenţei anterior hotărârii judecătoreşti constituie contrafacere. p.2. iar nu şi între părţi. Rezultă că.J.numai dacă au intervenit circumstanţe noi.. hotărârea Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti. care pronunţă o hotărâre definitivă şi irevocabilă. În plus. op.S. prin grija persoanei interesate. Burst. 49). 52. în condiţiile legii. 49. licenţa obligatorie trebuie să fie înregistrată la O. în acest sens.217 27. altfel opunându-se principiul autorităţii lucrului judecat. J. 203/2002.în condiţiile stabilite prin hotărârea judecătorească „ în ceea ce priveşte întinderea şi durata acestora218 [ale licenţelor obligatorii – precizarea noastră. Instanţa judecătorească. Înregistrarea licenţei obligatorii. Chavanne. J. aceasta este o licenţă neexclusivă.3.M. În plus. 216 Pentru exprimarea unei opinii care pare contrară.”215 26. (3) al art.cit. 49 alin. dar. pentru invenţiile din domeniul tehnologiei de semicond uctori. 49 alin (3) teza finală). J. loc. în termen de o lună de la primirea comunicării hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă. precum şi că este posibilă acordarea. astfel cum dispune în mod expres acelaşi text legal. În baza art. titularul brevetului îşi păstrează dreptul de a conferi licenţe contractuale altor beneficiari. Deşi nu există nici o prevedere expresă în acest sens. în termen de 15 zile de la comunicare... 218 „Întinderea şi durata licenţelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru care acestea au fost autorizate” (fraza întâi din alin. stabilit în raport cu valoarea comercială a licenţelor acordate. L. licenţa obligatorie „va fi acordată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică stabilită ca fiind anticoncurenţială. fie a titularului de brevet (a se vedea. 215 . (2).. Aceeaşi procedură este urmată şi în cazul retragerii licenţei obligatorii. 4 pct. care procedează la publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii acordării licenţei obligatorii. p. iar potrivit dreptului comun (art. nivelul remuneraţiei cuvenite deţinătorului dreptului. la cererea fie a beneficiarului licenţei obligatorii. şi anume – astfel cum dispune art. după modificarea Legii 64/1991 prin Legea nr. Dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă expuse mai sus.). Chavanne. 230. A. op. 1 din Codul de procedură civilă) recursul va fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Burst. (1) .cit. a se vedea V. 411. 26. potrivit căruia „ Licenţele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieţei. ca urmare a unei proceduri judiciare su administrative” (art. (după caz: în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Registrul naţional al brevetelor de invenţie). licenţa obligatorie este limitată în timp şi cu titlu oneros.”219 Aşadar. la aceeaşi concluzie se poate ajunge şi prin invocarea alin. terţul solicitant dobândeşte dreptul de exploatare a invenţiei. Conform art. trebuie observat că Tribunalul Bucureşti are competenţă exclusivă ca primă instanţă. şi a altor licenţe obligatorii (fiindcă exploatarea Totuşi.inacţiunea de a nu fi aplicat invenţia prin intermediul licenţei acordate acestui solicitant necalificat. (A se vedea A. 219 Condiţiile licenţei obligatorii stabilite iniţial de către instanţa judecătorească pot fi modificate ulterior tot de către instanţă. desigur . faţă de care hotărârea judecătorească este opozabilă din momentul în care a rămas definitivă şi irevocabilă216. trebuie decis că publicarea produce efecte numai faţă de terţi. după acordarea unei licenţe obligatorii.I. precum şi jurisprudenţa acolo indicată). adăugăm noi . Efecte.]. În ceea ce priveşte instanţa judecătorească sesizată. (2) al art.

(8) conţine reglementări proprii (de altfel. (1) . în sensul asigurării unui profit ca urmare a exploatării acelei invenţii. 48 alin. 50 conţine două alineate succesive total contradictorii: „(1) Licenţa obligatorie nu este transmisibilă decât împreună cu partea de întreprindere sau cu fondul de comerţ care beneficiază de această utilizare. şi ele extrem de confuze) cu privire la transmisibilitate. trebuie precizat că existenţa unei licenţe obligatorii va constitui un element de care nu poate să facă abstracţie instanţa judecătorească învestită de către un alt solicitant cu o altă cerere de licenţă obligatorie. Cu alte cuvinte. Oricum ar fi. nu excludem dreptul unui beneficiar de licenţă obligatorie de a participa în procesul purtat între un alt solicitant şi titularul brevetului de invenţie."220 În sfârşit. Aşa fiind.615-2 alin. iar art. (2) Prevederile alin. 50. c) a alin. (8). 1). Supoziţia noastră se bazează pe faptul că lit. se pune problema dacă licenţa obligatorie este personală. 59 din lege). A) pct.(4) ale art. existenţa pe una şi aceeaşi piaţă a unui anumit număr de utilizatori ai invenţiei brevetate ar fi de natură să disipeze foarte mult monopolul temporar. 4 teza finală din Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale: "O astfel de licenţă obligatorie va fi neexclusivă şi ea Y. 50 conţine o gravă eroare de tehnică legislativă. ” Totuşi. 50 este acela că ansamblul dispoziţiilor sale este neclar. (8) reglementează licenţa obligatorie de dependenţă. dacă. aşadar dacă este sau nu este transmisibilă către terţe persoane.221 Care dintre cele două alineate succesive prevalează ? Suspectăm faptul că alin. iar nu numai pentru licenţa obligatorie acordată în caz de neexploatare a invenţiei (alin. după republicarea din anul 2003 a Legii nr. din Codul de procedură civilă pentru participare terţilor în procesul civil. (1) nu se aplică în cazul în care o licenţă obligatorie a fost acordată conform art. 187 (unde referirea la art. 58 alin. 49 şi urm. 2 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa prevede că beneficiarul licenţei obligatorii poate introduce acţiunea în contrafacere. 59 trebuie înţeleasă astăzi. 48 (cel mai probabil a alin. 48 alin. 49 alin. "[…] în lipsa unei dispoziţii exprese (existente în alte legislaţii). 203/2002 a Legii nr. 221 Reamintim că art. în sensul că în mod cu totul inexplicabil s-a omis indicarea acelor fragmente ale art. 64/1991. prin care este reglementată licenţa de dependenţă) ce sunt exceptate de la aplicarea regulii stabilite prin alin. 48). în condiţiile prevăzute de art. 5 lit. În cadrul unui asemenea demers. Soluţia asupra acestei probleme întâmpină una dintre cele mai surprinzătoare dificultăţi după modificarea prin Legea nr.Ibidem. Eminescu. pur şi simplu pentru că urmează să se ţină seama de necesităţile concrete ale pieţei. care subliniază că „ Licenţele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieţei. Comentariu. astfel că devine necesar ca textul său să fie supus interpretării juridice. (5) – (7) reglementează licenţa obligatorie pentru cazuri excepţionale. (2). 220 . singurul lucru clar în legătură cu art. 48 constituie sediul materiei pentru toate cele trei categorii posibile de licenţă obligatorie. Articolul L. Astfel cum s-a observat. beneficiarul licenţei obligatorii nu va avea calitatea de a intenta o eventuală acţiune în contrafacere a brevetului (prevăzută de art. 48. p. anterior.” Contradicţia există fiindcă art. (2) al art. (1) al art. La aceeaşi concluzie conduce şi art. ceea ce poate echivala cu căderea invenţiei în domeniul public. ca având în vedere prevederile art.realizată de beneficiarul licenţei obligatorii acordate nu îl scuteşte pe titularul brevetului de a-şi îndeplini propria sa obligaţie de aplicare a invenţiei pe care a brevetat-o). l-a pus în întârziere pe titularul brevetului iar acesta a rămas inactiv. este natural să se facă aplicarea dispoziţiilor art. care în cuprinsul art. 64/1991.

e) din TRIPS 223 ar fi determinantă224."222 De aceea.deja . un act internaţional căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. p. nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenţă. cu excepţia părţii din întreprindere sau a fondului de comerţ care beneficiază de aceasta ". de asemenea. (1) se aplică numai dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României. cu o solicitare motivată. op. contribuţia art. "[…] o astfel de utilizare va fi netransmisibilă. astfel încât titularul brevetului poate acorda ulterior alte licenţe şi poate accepta oferte de exploatare din partea altor terţi doritori de a deveni beneficiari de licenţă. Dincă.M. 5 lit. în măsura în care şi de această dată sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. R. fiindcă nu vedem de ce efectul care este recunoscut acestui din urmă act internaţional în cadrul dreptului intern nu a putut să fie . A) pct. nu ni se pare că. a se vedea C. 11 alin. În sfârşit. „atunci când circumstanţele care au condus la acordarea acesteia au încetat să mai existe. 48 alin. 181. 223 224 222 Pentru această poziţie. Potrivit art.jucat de către art. potrivit legii. care este. cu condiţia ca interesele legitime ale persoanei care a dobândit-o să fie protejate într-o manieră corespunzătoare.” Deşi din formularea textului nu rezultă în mod direct. 2) Licenţa obligatorie este neexclusivă. Tribunalul Bucureşti (ca primă instanţă) poate să fie sesizat. 51. "Soluţia se sprijinea pe câteva argumente precum: 1) Licenţa obligatorie se acordă la cererea interesatului numai de către Tribunalul Bucureşti şi numai după ce s-a încercat o înţelegere cu titularul. de către persoana interesată (în primul rând – desigur – de către titularul brevetului) spre a pronunţa o hotărâre prin care să fie retrasă licenţa obligatorie acordată anterior. fac parte din dreptul intern. în primul rând în cazul) în care se constată că beneficiarul acesteia nu şi-a îndeplinit obligaţia de exploatare a invenţiei. Sediul materiei şi categorii. Licenţa obligatorie pentru cazuri excepţionale 29. „În afara motivelor prevăzute la alin. Licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare încetează la data indicată în însăşi hotărârea judecătorească prin care a fost instituită.nu va putea fi transmisă. când invenţia cade în domeniul public. I. Conform textului. Nu excludem ca aceeaşi persoană să poată re-edita procedura pentru dobândirea unei noi licenţe obligatorii. L. (2) din Constituţie ("Tratatele ratificate de Parlament. care se referă la licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare. (2).226 o licenţă obligatorie poate fi autorizată de Tribunalul Bucureşti: Sublinierea noastră. (1) al art.")225 28. §2. Încetarea licenţei obligatorii. sub acest aspect.. 225 În plus. decât împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de comerţ care exploatează licenţa respectivă. astfel cum se arată de către aceiaşi autori. De asemenea. potrivit alin. 4 teza finală din Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale. 31 lit. Stoica. (5) – (7)." 226 Conform art. apreciem că este natural ca licenţa să fie retrasă inclusiv în cazul (de fapt. este evident că licenţa obligatorie nu mai poate produce efecte juridice specifice la momentul încetării (indiferent de motiv) valabilităţii brevetului de invenţie. „Prevederile alin. Licenţa nu va fi retrasă dacă circumstanţele care au determinat acordarea acesteia riscă să se producă din nou. (2).cit. iar titularul brevetului nu poate să îşi justifice inacţiunea şi dacă nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta privind condiţiile şi modalităţile . 48 alin.

deoarece „situaţiile de urgenţă naţională” sau „alte situaţii de extremă urgenţă” ori situaţiile de necesitate a „utilizării publice în scopuri necomerciale” pot apărea atât după. (2) ale aceluiaşi articol. 64/1991. iar nu administrative – aşa cum era aceea stabilită pentru „licenţele din oficiu” de art. în principal. (6) Acordarea licenţei obligatorii pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. 48 în sensul că. Cum însă alin. (2). 30. licenţa obligatorie nu este dispusă cu titlu de sancţiune pentru neîndeplinirea de către titularul dreptului a obligaţiei sale de exploatare a invenţiei. şi ca urmare a analizei naturii raţiunilor avute în vedere de legiuitor. ci în scopul apărării unor interese generale de natură excepţională. 48 stabilesc redundant că. 50 şi urm. De această dată. Este util. asupra cărora apreciază în mod motivat instanţa judecătorească. . (3) al art. sub-secţiunea §. (6) sau vreun alt text al legii nu impun această soluţie în mod expres. b) în alte situaţii de extremă urgenţă. efecte. Procedura de acordare. aşadar. rămân valabile precizările făcute anterior cu prilejul analizei materiei licenţei obligatorii pentru caz de neexploatare227. din cadrul acestei secţiuni. beneficiarul licenţei va înştiinţa solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea dată de instanţă. pentru fiecare dintre cele trei ipoteze distincte reglementate de alin.” În plus faţă de această condiţie generală. după caz. (2) face referire expresă la prevederile alin. (5). sub cenzura instanţelor judecătoreşti superiore. rezultă că – în mod implicit – nici condiţia instituită prin acestea nu mai trebuie să fie îndeplinită.a) în situaţii de urgenţă naţională şi. 31.” 227 A se vedea supra. În privinţa acestor aspecte. nu s-a ajuns la o înţelegere într-un termen rezonabil. Soluţia rezultă. de altfel. 32. pentru ca Tribunalul Bucureşti să admită cererea de autorizare a licenţei obligatorii pentru cazuri excepţionale. Totuşi. (5) al art. (6) ale art. în redactare anterioară modificării sale prin Legea nr. 48 este necesară îndeplinirea unor condiţii speciale proprii. „deşi persoana interesată a depus toate eforturile.nici alin. în interesul apărării naţionale sau al siguranţei naţionale ori când interesele publice o cer. (5) şi nici alin. deşi – din nou printr-o criticabilă tehnică legislativă . 203/2002. trei ipoteze distincte a căror trăsătură comună constă în caracterul excepţional al împrejurărilor în care este permisă instituirea licenţei obligatorii. se vădeşte – din nou – criticabilă tehnica legislativă utilizată la elaborarea Legii nr. nu este necesară cercetarea faptului dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost aplicată insuficient pe teritoriul României. Idem. a menţionatelor termene de 4 sau de 3 ani. Cu alte cuvinte. 64/1991. c) în situaţii de utilizare publică în scopuri necomerciale. Raţiune. este vorba despre faptul că prevederi cu comerciale de utilizare a invenţiei. totuşi. cât şi alin. încetare. Într-o tehnică legislativă criticabilă. atât alin. aşadar nu este necesară îndeplinirea condiţiei prealabile prevăzute de alin.1. (1). În acest context. să subliniem că ne aflăm în prezenţa unei proceduri judiciare. 31 din TRIPS) instituie. Condiţii. cât şi mai înainte de expirarea. În fiecare dintre aceste trei ipoteze. din Legea nr. Este însă aplicabilă şi în această ipoteză condiţia stabilită prin alin. (5) nu impune îndeplinirea condiţiilor menţionate la alin. autorizarea licenţei obligatorii poate fi dispusă chiar şi mai înainte de expirarea unui termen de 4 sau de 3 ani (conform distincţiilor acolo operate).” Textul legal reprodus (care este inspirat de art.

cu excepţia cazului în care o licenţă obligatorie este.„ 229 „În situaţii de utilizare publică în scopuri necomerciale. Aşa încât suntem puşi în situaţia de a considera că textele legale menţionate îşi găsesc raţiunea (dar şi atunci doar parţial) exclusiv în ipoteza excepţională a autorizării licenţei obligatorii pe calea ordonanţei preşedinţiale pronunţate fără citarea pârâtului (art. o asemenea obligaţie instituită indistinct face în mod inexplicabil abstracţie de împrejurarea că. Schmidt-Szalewski. atunci când cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte dacă un brevet de invenţie valid este sau va fi utilizat de Guvern. solicitantul sau titularul brevetului. op. acordat pentru o cerere de brevet a cărei dată de depozit naţional reglementar este anterioară.” Prevederile anterioare trebuie corelate cu cele ale art. într-o oarecare măsură. (3) din Codul de procedură civilă). în cel mai scurt timp. L. c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă. va fi citat spre a participa la soluţionarea acţiunii prin care s-a cerut instituirea licenţei obligatorii şi. prevederile art. 1 lit. i se va comunica hotărârea judecătorească de către instanţă. J. vor anunţa titularul brevetului despre utilizarea acestuia. transmisă. 117 . (7)229.cit. 228 .”230 Această limită specială a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate constituie o noutate în cadrul legislaţiei române. 961106 din 18 decembrie 1996). în sensul că beneficiarul licenţei obligatorii are obligaţia să aducă la cunoştinţa solicitantului sau a titularului brevetului că instanţa judecătorească a autorizat licenţa obligatorie. OSIM va lua o hotărâre de acordare numai după notificarea tuturor părţilor interesate cu privire la relaţia dintre invenţii. Potrivit art. întrucât procedura de autorizare este judiciară. republicată. ca regulă generală. 231 A se vedea: J. A. „În cazurile în care un brevet nu poate fi exploatat fără să aducă atingere drepturilor conferite de un alt brevet. 64/1991. 48 alin. Pierre. (8) din Legea nr. cumulativ. Într-adevăr. o licenţă obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizată numai dacă sunt îndeplinite. 5). 48 alin. 32: „ Pentru o invenţie dintr-o cerere de brevet care nu poate fi aplicată fără a aduce atingere unei invenţii dintr-o cerere de brevet anterioară şi brevetată.231 Ea reprezintă o consecinţă firească a noii abordări „Totuşi beneficiarul licenţei va înştiinţa solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea dată de instanţă. §3. Guvernul sau terţii autorizaţi de acesta. 4) şi a invenţiei biotehnologice (alin. într-un timp rezonabil. fiind introdusă prin Legea nr. Sediul materiei.118. (6) fraza a doua228 şi alin. respectiv de terţi. de asemenea. tot astfel.. pentru implementare adecvată în legislaţiile interne) au fost preluate ca atare în cuprinsul art. l) din TRIPS. 203/2002 şi având ca sursă de inspiraţie art. J. următoarele condiţii suplimentare: a) invenţia revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important. 49 conţine prevederi speciale privind situaţia brevetului de soi nou de plantă (alin. art. în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în brevetul ulterior. Licenţa obligatorie de dependenţă 33. J.caracter de recomandare generală din art. Chavanne. b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenţă reciprocă. de interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în brevetul anterior. L.613-15 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa (text modificat prin Legea nr. precum şi.” 230 De asemenea. în vederea eventualei promovări a căilor de atac. 31 al TRIPS (adresate în principal legiuitorilor naţionali. 581 alin. p.

sub-secţiunea §. Ipoteza este aceea în care exploatarea unei invenţii brevetate (invenţia ulterioară) presupune exploatarea inerentă a unei alte invenţii brevetate în baza unei cereri cu o dată de depozit anterioară (invenţia anterioară) 232. REGLEMENTATE ÎN SISTEME DE DREPT STRĂINE 1. dependentă) şi „invenţia perfecţionată” (principală). 35. 34. ca atare. 232 Articolul 31 lit. Astfel.. p. şi efectele sunt asemănătoare. în ultimele două situaţii fiind vorba în realitate despre efecte ale instituirii licenţei obligatorii în favoarea titularului brevetului ulterior. b) şi c) ar institui condiţii (cumulative). respectiv. spre a trage concluzia că licenţa obligatorie de dependenţă. 233 Este evident eronată formularea textului în sensul că nu numai prevederile lit. CAPITOLUL AL IV-LEA ALTE LIMITE SPECIALE ALE DREPTULUI LA EXCLUSIVITATEA EXPLOATĂRII INVENŢIEI BREVETATE.231. În condiţiile în care redactarea prevederilor lit. încetare. l) din TRIPS utilizează termenii de „ al doilea brevet” şi. rămân valabile – mutandis mutandis . dacă s-a acordat o asemenea "licenţă de dependenţă". c) din alin. În doctrină. De asemenea.” 36. precum şi încetarea. se face dovada că nu s-a ajuns la o înţelegere amiabilă. Condiţii. ne vom limita la un singur exemplu. 230 .precizările făcute anterior cu prilejul analizei materiei licenţei obligatorii pentru caz de neexploatare234. Prepararea ocazională de medicamente pentru cazuri individuale în cadrul farmaciilor pe baza unei prescripţii medicale. (8) lit. devine necesară interpretarea acestora în lumina sub-paragrafului (iii) al art. „primul brevet”. a). 31 lit. b) şi c) ale textului. considerăm că. în măsura în care este îndeplinită condiţia stabilită prin lit. op. dar unele particularităţi rezultă din prevederile lit. titularul brevetului ulterior poate solicita Tribunalului Bucureşti autorizarea unei licenţe obligatorii care să îi permită să îşi exploateze propria invenţie fără ca prin aceasta să se considere că sunt încălcate implicit drepturile titularului de brevet anterior.1. din cadrul acestei secţiuni. pentru identitate de raţiune. 48 este extrem de neclară. Posibilitatea reglementării prin lege şi a altor limite speciale. Procedura de acordare. . în plus. Cât priveşte procedura de acordare.cit. Legislaţia altor ţări cunoaşte şi alte limite speciale ale exclusivităţii exploatării invenţiei. Idem. care. (8) al art. pe cale de reciprocitate. 3.legislative privind relaţia dintre invenţia aşa-numită „invenţie de perfecţionare” (complementară. de lege ferenda. ci şi cele ale lit. efecte. Sub acest aspect. l) din TRIPS. De aceea. dar nu s-a ajuns la o înţelegere între cei doi titulari de brevet sub acest aspect. În tăcerea legii (precum şi a prevederilor TRIPS). 234 A se vedea supra. precum şi activităţile referitoare la Burst. această formă de licenţă obligatorie este uzual denumită „licenţă de dependenţă. 48 alin. aceeaşi soluţie trebuie să fie dată şi cu privire la eventuala licenţă reciprocă obţinută de către titularul brevetului asupra „invenţiei anterioare”. b). a) a textului233 şi. fiind însă admisibilă transmiterea sa accesorie deodată cu transmiterea brevetului titularului „invenţiei ulterioare”. ar putea fi preluate şi de legiuitorul român. şi titularul brevetului anterior are dreptul să solicite acordarea – „ în condiţii rezonabile” – a unei licenţe asupra invenţiei ulterioare (conform art. este personală (netransmisibilă).

Partea I. p. dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte.G. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Oarecum asemănătoare sunt şi dispoziţiile art." TITLUL AL V-LEA TRANSMITEREA DREPTURILOR PRIVIND INVENŢIILE PRIN CONTRACTELE DE CESIUNE ŞI DE LICENŢĂ 1. 237 Aprobat prin H. precum şi efectele brevetelor asupra invenţiilor constând în procedee de fabricare a medicamentelor prin combinarea a două sau a mai multor medicamente nu se vor extinde asupra actelor de preparare a medicamentelor pe baza unei prescripţii medicale sau stomatologice sau asupra medicamentelor preparate pe o asemenea bază. 47 din Legea nr.75 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. publicată în Monitorul Oficial al României.2003. În continuare. „Dreptul la brevet. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE Potrivit art. Prin dreptul la brevet trebuie să se înţeleagă dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei (dreptul subiectiv de proprietate industrială). 499 din 18. Aceste dispoziţiile legale sunt dezvoltate în cuprinsul Regulilor 69 şi 72 . nr. 69 alin.cit. Republicată în Monitorul Oficial al României. 752 din 15 octombrie 2002. Norvegia şi Suedia. Dreptul la acordarea brevetului reprezintă o etapă în devenirea dreptului exclusiv asupra invenţiei şi are un caracter esenţialmente temporar. Burst. Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă. op. (3) din legea japoneză asupra invenţiilor. Marea Britanie. sau prin succesiune legală ori testamentară. 64/1991 privind brevetele de invenţie 236. 47 arată că sunt avute trei categorii de drepturi: dreptul la brevet. exclusivă sau neexclusivă.denumite în cadrul prezentului articol ca "medicamente") care se fabrică prin combinarea a două sau a mai multor medicamente. prin sintagma „drepturile ce decurg din brevet” legiuitorul a avut în vedere ansamblul de A se vedea A. se va înţelege că este vorba despre Legea nr. Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM”. Irlanda. J. Partea I. Danemarca. nr.. Franţa235. J. dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet. Regulamentul).237 Analiza prevederilor art. În sfârşit. Chavanne. în scop curativ. Islanda. 266. Acest drept al terţilor este reglementat. 236 235 . de exemplu. ori de câte ori se va face referire la un text legal fără a se indica şi actul normativ din care face parte. Cum eliberarea brevetului conferă dreptul exclusiv asupra invenţiei. nr. transmiterea dreptului la acordarea brevetului reprezintă o transmitere sub condiţie suspensivă a dreptului exclusiv asupra invenţiei.04. pentru tratament medical ori pentru prevenirea bolilor umane . produse utilizate pentru diagnosticare. care dispune: "Efectele brevetelor asupra invenţiilor din domeniul medicamentelor (şi anume. republicată. 64/1991 privind brevetele de invenţie.medicamente astfel preparate. 348 din 22 mai 2003 (în continuare. Italia. Germania. în Belgia.

cesiunea poate fi totală. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Noţiune. Situaţia juridică născută ca urmare a cesiunii parţiale . cesionarul dobândeşte exact poziţia juridică a cedentului.1.2. Cesiunea este parţială dacă este limitată numai la anumite drepturi conferite de brevet ori numai la o anumită parte a invenţiei protejată prin brevet. când ea priveşte numai o parte a acelui teritoriu.atât ca obiect. Facultatea de Drept. 187. Universitatea din Bucureşti. Unul dintre aceşti cotitulari poate ceda unui cesionar cota-parte ideală şi abstractă pe care o deţine din dreptul asupra brevetului. cât şi din cel al teritoriului la care se referă. Bucureşti. 2. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. în tot sau în parte. cât şi ca teritoriu – conduce la un regim de coproprietate asupra unei cereri sau unui brevet de inveţie. în calitate de cedent. prin aceasta. 2. fiind aplicate dispoziţiile prevăzute de Regula 72 din Regulament şi cele din dreptul comun. Ne aflăm în ipoteza unei asemenea cesiuni în umătoarele cazuri: 1. . Mihai. cedentul şi cesionarul devin cotitulari ai aceluiaşi brevet. Contractul de cesiune de brevet este contractul prin care titularul brevetului de invenţie. Din punct de vedere al teritoriului la care se referă. care devin astfel cotitulari ai acelui brevet.Sub raportul modalităţilor în care se poate realiza .2. În această ipoteză. Specific cesiunii de brevet este obiectul său. folosinţa exclusivă asupra invenţiei cu toate prerogativele sale. Petrescu. Cesiunea este totală din punctul de vedere al obiectului său atunci când ceea ce se transmite este dreptul la brevet în întregul său şi. vom examina problemele care se pun în legătură cu transmiterea. fizice şi/sau juridice. 238 În acest sens. Cesiunea unei cote-părţi din dreptul asupra brevetului. a drepturilor născute în legătură cu invenţia prin contractele de cesiune şi de licenţă. respectiv devine cotitular al dreptului la brevet alături de cotitularul care nu a cedat cota sa.1.Brevetul a fost înregistrat pe numele mai multor persoane. cesiunea poate fi totală sau parţială.Titularul exclusiv al unui brevet cedează o cotă-parte din dreptul asupra brevetului. În cele ce urmează. Inovaţia. în tot sau în parte. sau parţială. Clasificare 2.prerogative ce alcătuiesc dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei. transmite cesionarului. care constă în însăşi transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. L. p. dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei. a se vedea A. În urma unei astfel de cesiuni. atunci când dreptul transmis se poate exercita pe întreg teritoriul statului care a eliberat brevetul. atât din punctul de vedere al obiectului său. Invenţia. 2. CONTRACTUL DE CESIUNE DE BREVET 2. 1987. Drept de proprietate industrială. drept ce se naşte din brevet238.

b) Fiecare dintre coproprietari poate acţiona în contrafacere în propriul său profit. Drepturile reale principale. ceilalţi coproprietari îşi reparţizează cota-parte asupra căreia s-a renunţat în afară de situaţia în care părţile au convenit altfel. Bucureşti. în urma renunţării. Editura All Beck. cu privire la preţul asupra cotei-părţi cesionate. potrivit dreptului comun. I. fiecare dintre coproprietari poate exploata invenţia în propriul său profit. despăgubirea este stabilită de instanţă. p. E. Pop. Curs de drept civil. 1996. în lipsa unui acord. Editura All Beck. această despăgubire este stabilită de instanţă potrivit dreptului comun. Bucureşti. cu începere de la data înscrierii renunţării în Registrul naţional al brevetelor de invenţie. Dacă nu există un acord scris al coproprietarilor privind modul de exploatare a invenţiei. 2002. sub rezerva de a-i despăgubi în mod echitabil pe ceilalţi coproprietari care nu exploatează în mod personal invenţia sau care nu au acordat licenţă de exploatare. d)Coproprietarii dispun de un drept de preferinţă ce trebuie exercitat într-un termen de 3 luni cu începere de la notificarea intenţiei de cedare a brevetului. respectivul coproprietar nu mai are nici o obligaţie faţă de ceilalţi coproprietari. Apreciem că încălcarea dreptului de preferinţă se sancţionează cu nulitatea relativăa contractului de cesiune a cotei-părţi. în lipsa unui acord. fiecare dintre aceştia este coproprietar. 2001. Adam. L. 168 şi urm.239 În materia invenţiilor. c)O licenţă de exploatare exclusivă nu poate fi dată decât cu acordul tuturor coproprietarilor sau în baza unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile. acest regim prezintă următoarele particularităţi: a) În situaţia în care un brevet aparţine în comun mai multor titulari. Bucureşti. a se vedea C. e) Coproprietarul unui brevet poate să notifice celorlalţi coproprietari că renunţă în beneficiul celorlalţi la cota sa parte. Fiecare dintre coproprietari poate să acorde unui terţ o licenţă de exploatare neexclusivă. p. şi. 447 şi urm. 239 Pentru detalii cu privire la regimul juridic al coproprietăţii. Bîrsan. Drept civil.În toate cazurile. 159 şi urm. 2000. în profitul său. Chelaru. potrivit dreptului comun. . f)Dispoziţiile enumerate mai sus se aplică mutatis mutandis şi în cazul coproprietăţii asupra unei cereri de brevet de invenţie. p. p. preţul va fi stabilit de instanţa judecătorească.. Drept civil. 11 şi urm. Editura Lumina Lex. sub rezerva de a-i despăgubi în mod echitabil pe ceilalţi coproprietari care nu exploatează în mod personal invenţia sau care nu au acordat licenţe de exploatare. Drepturile reale. Licenţa exclusivă este considerată un act de dispoziţie care este guvernat de regula unanimităţii. Bucureşti. cotitularii îşi vor exercita drepturile asupra brevetului potrivit regimului de drept comun al coproprietăţii. Drepturile reale principale. în lipsa unui acord. coproprietarul care acţionează în contrafacere trebuie să notifice acţiunea celorlalţi coproprietari. Editura All Beck. în această situaţie. exploatarea invenţiei poate fi făcută în baza unui acord scris al coproprietarilor privind modul de exploatare. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale..

În cazul cesiunii cu titlu oneros. printre altele. 2. pură şi simplă.2. la data la care expiră perioada pentru care cesiunea a fost consimţită. brevetul mai este valabil pentru o perioadă de 5 ani iar dreptul asupra invenţiei este transmis pentru o perioadă de 3 ani. respectiv. Această concluzie pare a fi sprijinită şi de dispoziţia consacrata de Regula 73 alin. un alt bun. la momentul împlinirii termenului pentru care cesiunea a fost consimţită. operează la momentul încheierii contractului şi are drept efect transferul dreptului asupra brevetului de la cedent către cesionar. dacă părţile nu au dispus altfel. . A doua cesiune totală este afectată de modalitatea termenului şi presupune transferul dreptului asupra brevetului în sens invers. p. Prima cesiune totală.Cesiunea dreptului asupra brevetului pentru o perioadă de timp determinată. Cesiunea de brevet este principală atunci când este independentă de transmiterea altui bun. şi “durata transmiterii drepturilor”. sau implicită. 2. h din Regulament. Cesiunea cu titlu gratuit se poate realiza prin act unilateral sau prin contract. cit.2. această operaţiune juridică poate fi concepută ca o dublă cesiune totală a dreptului la brevet. de la cesionar la cedent. 194 şi urm. cesiunea de brevet poate fi principală sau accesorie.2. Considerăm că. Cesiunea cu titlu gratuit prin act unilateral poate fi făcută numai pentru cauză de moarte şi are natura juridică a unui legat testamentar. spre 240 241 Pentru detalii referitoare la proprietatea periodică. Ne aflăm în cazul unei cesiuni de brevet accesorii. Contractului de cesiune cu titlu gratuit i se vor aplica regulile prevăzute de Codul civil pentru contractul de donaţie. în temeiul contractului de cesiune de brevet. Legea nu interzice transferul brevetului de invenţie independent de fondul de comerţ din care face parte. Deşi are efectul unei cesiuni parţiale.3. astfel încât transmiterea fondului de comerţ va atrage după sine şi transmiterea dreptului la brevet. care prevede ca cererea de înscriere a schimbării titularului trebuie să conţină. cesionarul poate dobândi dreptul exclusiv asupra invenţiei pentru o perioadă mai scurtă decât durata de validitate a brevetului. op. contractul va fi supus regulilor generale prevăzute de Codul civil pentru contractul de vânzare-cumpărare sau de schimb. principiul libertăţii convenţiilor impune un răspuns pozitiv la această întrebare241. 1 lit. După raportul cu transmiterea unui alt bun . Se pune întrebarea dacă. brevetul va fi considerat un element intrinsec fondului de comerţ transmis. atunci când părţile au exclus în mod explicit brevetul din rândul elementelor fondului de comerţ transmise. Bîrsan. Singurul preţ care se datorează în temeiul contractului de cesiune a dreptului la marcă pentru o perioadă determinată se plăteşte de către cesionar în schimbul dobândirii dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei pentru un termen determinat. Aceasta pentru că cedentul nu este obligat la plata vreunui preţ pentru retransmiterea în patrimoniului său a dreptului asupra brevetului. Rezultă că drepturile pot fi transmise prin cesiune şi pentru o perioadă mai scurtă decât durata de valabilitate a brevetului.. în funcţie de natura contraprestaţiei. După scopul urmărit de părţi la încheierea contractului. Voinţa contrară a părţilor poate fi expresă. cesiunea poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. o sumă de bani sau. Operaţiunea pe care o analizăm nu poate fi considerată ca o vânzare cu pact de răscumpărare. atunci când.240 În opinia noastră. a se vedea C. De exemplu.

245 “Cererea de înscriere a schimbării titularului se prezintă în scris.242 2. c) numele şi adresa titularului anterior.1. 2001. » Cererea de înscriere a cesiunii unui brevet trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de Regula 73 alin.244 În ipoteza în care cesiunea cu titlu gratuit s-a realizat prin act juridic unilateral (adică prin legat testamentar). dreptul la brevet va rămâne în patrimoniul cedentului. Rezultă că acesta este un contract consensual. p. civ. e) când noul titular este străin. 140-148. a se vedea Fr. după care urmează o enumerare limitativă în care nu figurează şi dreptul la brevet. fără a preciza că se transmite fondul de comerţ în totalitatea lui. 244 A se vedea Fr. de către titularul anterior sau de noul titular şi va conţine următoarele indicaţii: a)solicitarea expresă privind înscrierea schimbării titularului.exemplu. Cât priveşte donaţiile indirecte sau deghizate. impune ca obiectele mobile donate să fie trecute într-un stat estimativ semnat de donator şi de donatar. Contracte speciale. În cazul în care cesiunea de brevet este cu titlu gratuit. deşi acesta a făcut parte din fondul de comerţ al cedentului până la data transmisiunii. « Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM. d) data schimbării titularului. sub semnătură.Contractul de cesiune de brevet cu titlu oneros are natura juridică a unui contract de vânzare-cumpărare. cit. Deak. părţile au enumerat limitativ elementele fondului de comerţ transmise şi nu au inclus în enumerare şi dreptul la brevet.). vor fi aplicabile pe deplin condiţiile de formă ale testamentului..3. însă ad probationem trebuie să fie constatat printr-un înscris. 2. 3. Bucureşti. după caz.. Deak. Prin urmare. el nu poate forma obiectul unei donaţii sub forma darului manual.243 Deoarece dreptul asupra brevetului este un bun mobil incorporal. Tratat de drept civil. civ. sunt aplicabile pe deplin regulile dreptului comun. 125.3. Universul Juridic. p. este supus regulilor de formă prevăzute de Codul Civil pentru acest contract. 813 C.. deşi dreptul la brevet este un bun mobil incorporal.3. forma aplicabilă este aceea prevăzută pentru categoriile de transmisiuni respective. Potrivit art. astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. Condiţii de formă. op. 243 Considerăm că. b) numărul brevetului sau brevetelor cu privire la care are loc schimbarea titularului. îndeplinirea acestei formalităţi nu este necesară ad validitatem. Într-un asemenea caz. precum şi numele şi adresa noului titular.1 din Regulament.. în consecinţă. ci numai ad probationem. iar art.]”. a patrimoniului sau unei fracţiuni din patrimoniu. 772 C.245 Cererea trebuie însoţită de o copie de pe contractul de 242 Avem în vedere situaţia în care părţile au dispus “se transmite fondul de comerţ aparţinând cedentului. Dacă nu există reguli speciale se aplică principiul consensualismului şi regulile generale de probă prevăzute de Codul civil sau de Codul comercial. În cazul în care transmiterea brevetului operează în cadrul transmiterii fondului de comerţ. contractul astfel încheiat are natura juridică a unui contract de donaţie şi. Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi 2. Ed. 3 din . civ. cesiunea de brevet trebuie să îmbrace forma autentică ad validitatem (art. denumirea statului al cărui cetăţean este sau în care noul titular îşi are domiciliul /sediul ori în care acesta are o întreprindere în înţelesul art. compus din următoarele elemente: [. 827 C. Pentru amănunte asupra acestei chestiuni.. 47 alin.2. în acest caz.

Principalele dispoziţii care interesează taxa pentru înscrierea cesiunii de brevet sunt următoarele: • • • • Taxa trebuie plătită odată cu depunerea cererii de înscriere a cesiunii.000 de lei. 7 alin. 41/1998). taxa va fi suportată de către cesionar (cumpărător). după caz. în termen de 30 de zile de la depunerea cererii la OSIM. 1 pct. b) numerele cererilor şi brevetelor sunt indicate in cerere. conform Anexei nr.000. publicată în M. În cazul în care sunt mai mulţi cesionari. “Cererea este considerată a fi depusă numai după plata taxei prevăzute de lege”. h) durata transmiterii drepturilor. Conform regulii generale.cesiune sau de pe extrasul din contract care prevede cesiunea. după caz. Potrivit Regulii 73 alin. g) modalitatea de transmitere a drepturilor. dacă: a) schimbarea solicitantului sau titularului este aceeaşi pentru toate cererile şi toate brevetele.Of. Dacă schimbarea vizează numai unul sau o parte din cotitulari şi nu toţi cotitularii. respectiv extrasul.2002). 383/2002. cât şi străini. trebuind să fie certificate pentru conformitate de către un notar public ( Regula 73 alin.G. Persoanele fizice şi juridice române plătesc această taxă în lei. 471/2. OSIM poate solicita dovezi suplimentare. c) taxele legale au fost achitate pentru fiecare cerere de brevet de invenţie indicată sau pentru brevetele acordate. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (aprobată. îndeplinirea condiţiilor legale privind cererea de înscriere şi hotărăşte. Considerăm că această regulă va fi aplicabilă şi în ipoteza în care cesiunea are natura unui contract de donaţie sau de schimb. admiterea sau respingerea acesteia. 1 pct. 24. civ. Potrivit Regulii 73 alin. cuantumul taxei este de 100 USD sau 115 EURO. O singură cerere de înscriere a cesiunii unui brevet este suficientă chiar dacă schimbarea se referă la mai multe cereri sau brevete ale aceleiaşi persoane. prin Legea nr. pe baza documentelor depuse. f) justificarea schimbării titularului. În prezent. consacrată de art. copia. Regimul juridic al acestei taxe este stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. care să conţină acordul expres al acestora cu privire la noul titular. copermutantul care a primit brevetul este. taxa datorată în comun se plăteşte în valută (art. În prezent. (6) din Regulament. Persoanele fizice şi juridice străine plătesc această taxă în valută. conform Anexei nr. Înscrierea unei cesiuni a unui brevet este supusă plăţii unei taxe. termenul de 30 de zile poate fi prelungit în mod corespunzător de OSIM atunci când se apreciază ca fiind necesară depunerea de alte documente sau informaţii. 2 din Regulament). întrucât donatarul sau. 9 din Regulament. cuantumul taxei este de 3. Convenţia de la Paris. . 3 din O. cu modificări şi completări.07. cel interesat să înscrie cesiunea. atât români. de regulă. când cesiunea de brevet are natura juridică a unui contract de vânzare-cumpărare. 1305 C. OSIM examinează. dacă părţile nu au convenit altfel. la cerere se va anexa un document semnat de ceilalţi cotitulari. nr.. 24. Atunci când are îndoieli privind veridicitatea indicaţiilor din cerere sau din orice document privind înscrierea titularului ori a corectitudinii oricărei traduceri necesare înscrierii.

vom analiza efectul translativ de drepturi al contractului.). transferul dreptului asupra brevetului operează automat între părţi. Transferul dreptului exclusiv asupra brevetului Potrivit regulilor de drept comun din materia contractului de vânzare-cumpărare (art. În consecinţă. ele urmează a fi guvernate de regulile prevăzute de Codul civil pentru efectele contractului de vânzarecumpărare. cesiunea devine opozabilă terţilor. prevăzută imperativ de lege. Considerăm că efectul opozabilităţii cesiunii faţă de terţi nu va putea fi realizat prin nici un alt mijloc decât formalitatea înscrierii. inclusiv cele referitoare la efectele cesiunii bunurilor necorporale. (3) dispune că cesiunea devine opozabilă prin înscriere tuturor terţilor. 2. 10 din Regulament. precum şi autorii oricăror acte de contrafacere. 47 alin. nu numai pentru protecţia terţilor. Or. În lipsa unei prevederi contractuale contrare. obligaţiile cedentului şi obligaţiile cesionarului. . exceptând cazul în care. nec nos distinguere debemus. Efectele contractului de cesiune de brevet În cele ce urmează. Transferul dreptului asupra brevetului implică şi transmiterea dreptului de a introduce acţiunea în contrafacere. De la data înscrierii. inclusiv în cazul în care la notificare s-a ataşat copia contractului de cesiune). Iar această raţiune se regăseşte numai atunci când condiţia înscrierii se aplică general şi uniform. care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare. după caz. 2. În cele ce urmează.1.art. prin efectul încheierii valabile a contractului.Tot astfel. iar nu numai terţilor de bună credinţă. 2.4. (1) din Legea nr. ceea ce este în beneficiul securităţii dinamice a circuitului juridic civil. beneficiarii unei licenţe asupra invenţiei transmise.3. ci şi pentru ca OSIM să poată avea o evidenţă completă şi actuală a titularilor invenţiilor protejate. se pune problema cine are calitatea procesuală de a introduce acţiunea în contrafacere pentru actele de contrafacere săvârşite anterior cesiunii de brevet . a fost notificat de către cesionar în sensul că acesta din urmă este noul titular al brevetului. potrivit Regulii 73 alin. Această soluţie se întemeiază. Deoarece efectele acestui contract nu se bucură de o reglementare specială. care sunt reciproce şi interdependente. Terţi în această materie sunt cesionarii subsecvenţi.3. 1295 C. înscrierea schimbării solicitantului sau titularului se înregistrează. care este mai frecvent întâlnit în practică şi ridică cele mai numeroase probleme. părţile au convenit să supună transferul dreptului asupra brevetului unei modalităţi determinate – termen sau condiţie – efectul translativ de drepturi al contractului de cesiune de brevet se produce în chiar momentul încheierii acestui contract. raţiunea textului este aceea de a stimula înscrierea cesiunii de brevet. pe de o parte. ne vom referi la efectele contractului de cesiune de brevet cu titlu oneros. civ. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare. 246 Art. 33 alin. Este indiferent dacă terţul a cunoscut cesiunea prin alte mijloace (spre exemplu. cedentul păstrează dreptul de a introduce acţiunile corespunzătoare. în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Ragistrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în BOPI în luna imediat următoare celei în care a fost făcută înscrierea. Pe de altă parte. se consideră că. împotriva acestor acte. În legătură cu acest aspect se ridică următoarele probleme: a) Întâi. printr-o clauză expresă. pe argumentul că – spre deosebire de textele care reglementează publicitatea imobiliară246 . Contractul de cesiune de brevet cu titlu oneros este un contract sinalagmatic întrucât dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi.4. ubi lex non distinguit.

în lipsa unei prevederi contractuale contrare. din punctul de vedere al terţului autor al delictului civil. la data încheierii contractului. Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi se realizează numai prin îndeplinirea formalităţilor prescrise de lege. cesionarul nu va putea introduce cu succes acţiunea în contrafacere. . calitatea de a introduce acţiunea în contrafacere revine întotdeauna cesionarului. cedentul ar putea pretinde despăgubiri din partea terţului pentru actele săvârşite de acesta după încheierea contractului de cesiune. cesiunea creanţei la despăgubiri va deveni opozabilă autorului delictului civil prin notificare. În consecinţă. în raporturile cu cesionarul. Opozabilitatea faţă de debitorul cedat (autorul actelor de contrafacere) a cesiunii de creanţă este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de dreptul comun al cesiunii de creanţă. Obligaţiile cedentului Cedentul are următoarele obligaţii: -obligaţia de predare. era pendinte un litigiu referitor la acte de contrafacere săvârşite anterior de către un terţ. considerăm că. între părţi. contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex. indiferent dacă ei înţeleg (ori au interesul) să se prevaleze ori nu de lipsa înscrierii. În cazul în care.4. brevetul s-a transmis din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului la momentul încheierii contractului de cesiune. astfel încât atingerile aduse de terţ dreptului la brevet reprezintă . faţă de terţi acest efect este inopozabil. În schimb. În acest caz.o pierdere patrimonială a cesionarului. cedentul ar păstra fără drept despăgubirile primite pentru această atingere.din perspectiva părţilor . cel puţin teoretic. 2. întrucât. dar înaintea înscrierii acestui contract. Cu alte cuvinte. -obligaţia de a garanta pentru bunul transmis. în urma intentării acţiunii împotriva terţului culpabil de acte de contrafacere săvârşite după încheierea contractului de cesiune. dar înainte de înscrierea acestuia la OSIM. În acest caz. cesionarul nu este titularul dreptului exclusiv asupra brevetului. În consecinţă.2. Dacă. iar nu şi prin alte modalităţi (cum ar fi recunoaşterea cesiunii de către aceştia). cedentul a obţinut despăgubiri. este valabil şi opozabil încă din momentul încheierii sale în condiţiile legii. cesionarul este îndreptăţit să solicite de la cedent restituirea acestor despăgubiri. se pune problema de a şti cine este persoana care are calitate procesuală activă în acţiunea în contrafacere introdusă pentru reprimarea actelor săvârşite de terţi între momentul încheierii contractului de cesiune şi momentul înscrierii cesiunii la OSIM. c) În fine. compus din dreptul exclusiv asupra mărcii (ca drept real asupra unui bun incorporal) şi dreptul la despăgubiri (ca drept de creanţă). în absenţa formalităţilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii. Temeiul cererii de restituire astfel formulată îl reprezintă contractul de cesiune care. în lipsa unei prevederi exprese. independent de înscrierea contractului de cesiune la OSIM. pentru actele săvârşite de terţi ulterior înscrierii contractului de cesiune.Prin prevedere contractuală contrară înţelegem o clauză prin care părţile convin să transmită şi creanţa la despăgubiri izvorâtă din delictul civil de contrafacere. Deşi între părţi contractul de cesiune valabil încheiat produce efectul translativ de drepturi fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi. b) Apoi. înscrierea la Arhiva de garanţii reale mobiliare sau. calitatea procesuală activă a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca accesoriu al dreptului asupra brevetului. prin acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat (autorul delictului civil).

cedentul are în stoc o cantitate mare de produse realizate pe baza invenţiei ce formează obiectul cesiunii. Întrucât invenţia este un bun incorporal. Unii autori apreciază că reprezintă un accesoriu al invenţiei şi know-how-ul folosit de cedent în realizarea acesteia. În această materie. toate acele planuri. la alegerea cesionarului. la data încheierii contractului de cesiune. Practic. soluţia pe care o împărtăşim permite cesionarului care optează pentru răspunderea civilă delictuală să obţină repararea atât a prejudiciului previzibil.a. Cedentul este pe deplin interesat să rezolve această problemă cu ocazia încheierii contractului de cesiune. . chiar după data încheierii contractului ş. în temeiul principiului noncumulului celor două forme de răspundere civilă. p.m. op. dar numai atunci când fără acest knowhow folosirea invenţiei ar putea fi socotită incompletă247. cât şi garanţia pentru viciile lucrului. Soluţia propusă prezintă un evident interes practic: Dacă. în primul rând. 33 alin. dacă aceste încălcări au fost săvârşite după data publicării cererii de brevet de invenţie. în care s-a materializat această creaţie. Potrivit art. În ipoteza în care cedentul doreşte să valorifice ulterior produsele aflate în stoc. obligaţia cedentului de garanţie cuprinde: garanţia pentru fapta proprie. cedentul are obligaţia de a nu mai folosi invenţia cedată . desene. L. schiţe.civ. potrivit art.. Părţile pot conveni o soluţie reciproc avantajoasă. folosirea sau punerea în circulaţie fără drept a obiectului unui brevet de invenţie sau orice altă încălcare a drepturilor conferite conform art. A se vedea C. în acelaşi timp. atunci când cedentul exploatează invenţia ulterior încheierii contractului de cesiune. Mihai.248 Or. obligaţia de predare cuprinde şi obligaţia de a preda accesoriile bunului. el nu va mai putea comercializa.. 200. O situaţie specială de aplicare a obligaţiei de garanţie pentru fapta proprie este aceea în care. Bîrsan. cum ar fi: preluarea şi valorificarea produselor de către cesionar ori acordarea unui termen rezonabil cedentului pentru lichidarea stocului de produse. cesionarul ar fi fost ţinut să introducă acţiunea în răspundere civilă contractuală. b1) Obligaţia de a garanta pentru fapta proprie reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a se abţine de la orice act sau fapt de natură a-l tulbura pe cesionar în liniştita folosinţă a dreptului asupra brevetului. Stătescu. garanţia pentru fapta terţilor şi garanţia pentru viciile juridice ale brevetului. Invenţia fiind o creaţie tehnică. deoarece în ipoteza în care situaţia stocurilor nu va fi reglementată. b)Obligaţia cedentului de garanţie priveşte atât garanţia pentru evicţiune. Dimpotrivă. el nu ar fi putut obţine o reparaţie decât în limita prejudiciului previzibil. cât şi a prejudiciului imprevizibil. op.d.. Petrescu. predarea se face sau prin remiterea titlului de protecţie sau prin actele de folosinţă pe care le săvârşeşte cesionarul cu consimţământul cedentului. 1325 C. cât şi pe tărâm delictual (pentru săvârşirea delictului civil de contrafacere). După cum se ştie. dar numai în măsura în care fără predarea lor nu s-ar putea realiza o folosire adecvată a invenţiei. cit. (1). etc. cit.a) Obligaţia de predare în materia cesiunii de brevet se concretizează în obligaţia de a remite brevetul de invenţie. Chiar dacă această obligaţie este contractuală. cu prilejul încheierii contractului el este obligat să-l informeze pe cesionar în legătură cu această stare de fapt. răspunderea cedentului va putea fi angajată atât pe tărâm contractual. C. cea mai importantă excepţie de la principiul neadmiterii opţiunii între cele două tipuri de răspundere este aceea că opţiunea este permisă în cazul în care neexecutarea contractului constituie. produsele aflate în stoc. o soluţie a unei probleme. A. 58 constituie infracţiunea de contrafacere fabricarea. şi o infracţiune. accesorii ar putea fi considerate. pag. sub marca cedată. 132. 247 248 A se vedea.

cit. p. 249 250 A se vedea C. răspunderea cedentului va depinde de alegerea la care are dreptul cesionarul între a cere desfiinţarea cesiunii sau numai reducerea preţului. Evicţiunea în contractele civile. a contractului de licenţă) nu înlătură garanţia pentru evicţiune a înstrăinătorului. iii) Acţiunea terţului în contrafacere împotriva cesionarului. dar nu mai puţin de o sumă globală minimă (de exemplu. loial. cedentul va restitui preţul integral şi. în caz de nulitate parţială.3. cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de către cesionar.. ii)Aceleaşi soluţii sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ipoteza în care terţul invocă un drept de uzufruct. 251 În acest caz. întrucât opozabilitatea nu presupune cunoaşterea efectivă a cauzei evicţiunii la momentul încheierii contractului de înstrăinare. Editura All. cauza evicţiunii să fie anterioară cesiunii. Petrescu.249 îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a contractului anterior (în speţă. b) sau ulterioară (art. După cum s-a arătat. nu este însă exclus ca preţul să fie stabilit ca procent din beneficiile obţinute sub brevetul cedat sau din produsele valorificate sub acest brevet. dacă licenţa anterioară a fost înscrisă. cedentul urmează să primească 10% din încasările cesionarului pentru o perioadă de 5 ani. . op. A se vedea A. provenind din partea unei terţe persoane. 68. 1997. ea este opozabilă cesionarului care este obligat să o respecte. la cererea cesionarului. Teoretic. L. iar nu de fapt.4. dar nu mai puţin de 20 de milioane lei anual). Mihai. el se va putea întoarce împotriva cedentului în temeiul obligaţiei acestuia din urmă de a-l garanta pentru evicţiune. în caz de nulitate totală. de garanţie reală mobiliară (gaj) sau un privilegiu asupra brevetului. Răspunderea cedentului va fi diferită. va putea fi obligat şi la plata de daune-interese. e). În ipoteza în care. la care se pot adăuga şi daune-interese250 2. la momentul încheierii contractului îi impune cedentului îndatorirea de a face cunoscute cesionarului contractele de licenţă asupra brevetului aflat în vigoare la acel moment. p. care de obicei este stabilit printr-o sumă globală. Necesitatea unui comportament onest. 251 Este de asemenea posibil ca preţul să fie stabilit sub forma unui procent din încasări. 35 lit. Din multitudinea de tulburări care pot proveni din fapta terţului. le vom examina în continuare pe cele mai importante i)Terţul poate invoca împotriva cesionarului beneficiul unui contract de licenţă consimţit de cedent anterior contractului de cesiune. Cedentul are obligaţia de a-l garanta pe cesionar împotriva viciilor juridice ale brevetului. Obligaţiile cesionarului a) Cesionarul este obligat sa plătească preţul cesiunii. Bucureşti. potrivit convenţiei părţilor. de bună credinţă. Obligaţia de garanţie a cedentului subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative: să fie vorba de o tulburare de drept. b3) Obligaţia de garanţie pentru viciile juridice ale brevetului. În acest caz. la momentul încheierii contractului de cesiune. adică împotriva acelor situaţii care duc la nulitatea brevetului. după cum nulitatea va fi totală sau parţială. cesionarul nu a cunoscut existenţa licenţei. Astfel. iv) Folosirea invenţiei de către cel care are un drept de folosire personală anterioară (art.201. 35 lit.b2) Obligaţia de a garanţie contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a-l garanta pe cesionar împotriva tulburării sale în exercitarea prerogativelor de titular al brevetului. Toader. ce nu a fost comunicat cesionarului în momentul încheierii cesiunii.

ci şi de către alte subiecte de drept. de lege lata. b)Cesionarul este. în lucrarea A. op. . Petrescu. este posibil ca un obiect necorporal să fie folosit simultan numai de către alte subiecte de drept decât titularul dreptului de proprietate intelectuală.252 În cazul în care un astfel de obiect necorporal este protejat printr-un drept exclusiv. obiectul dreptului de proprietate intelectuală poate fi exploatat nu numai de către titularul dreptului exclusiv. Mihai.Consideratii generale Toate obiectele dreptului de proprietate intelectuală – creaţiile intelectuale industriale. ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosinţă a invenţiei. p. Pentru a stabili natura juridică a contractului de licenţă de brevet trebuie să facem o distincţie după cum ne aflăm în prezenţa unei licenţe cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. dar în mod independent. efectele şi încetarea contractului de licenţă de brevet. contractului de licenţă cu titlu oneros trebuie să i se aplice regulile prevăzute de Codul civil pentru locaţiune.caracterele juridice. 3. 252 Noţiunea de “ubicuitate” a fost utilizată pentru prima dată în doctrina română a dreptului de proprietate intelectuală de către Prof. 15-16. Ubicuitatea se manifestă în două stadii deosebite: apariţia şi folosinţa. instrumentul juridic prin intermediul căruia ubicuitatea sub aspectul folosinţei se poate manifesta în mod concret este contractul de licenţă. Apreciem că.1. semnele distinctive şi operele literare. dar în mod independent. 3. cit. 253 Desigur. contractul de licenţă nu transferă însuşi dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. de asemenea. în limitele stabilite prin contract. clasificarea. Ada Petrescu. Ubicuitatea sub aspectul folosinţei relevă aptitudinea fiecărui obiect al proprietăţii intelectuale de a fi folosit concomitent.253 În cele ce urmează. a unui brevet de invenţie. dar şi în acest caz. ştiinţifice şi artistice – au o trăsătură comună ce decurge din natura lor de bunuri necorporale: ubicuitatea. Spre deosebire de contractul de cesiune (fie şi parţială sub aspect temporal).cesionarul are şi obligaţia de a exploata brevetul cu diligenţa unui bun titular.2. de două sau mai multe persoane. Prin intermediul acestui contract. numai cu autorizarea acestuia din urmă. totală sau parţială. Ubicuitatea sub aspectul apariţiei (creării) relevă aptitudinea unui obiect al proprietăţii intelectuale de a fi creat concomitent. de două sau mai multe persoane diferite. condiţiile de validitate. dator să suporte cheltuielile necesitate de încheierea contractului de cesiune şi de îndeplinire a formalităţilor de înscriere a acestuia la OSIM.Noţiune si natura juridica Contractul de licenţă de brevet este convenţia prin care una dintre părţi (numită licenţiator sau transmiţătorul licenţei) conferă celeilalte părţi (numită licenţiat sau beneficiarul licenţei) dreptul de folosire temporară.. dacă din voinţa părţilor nu rezultă altfel. L. CONTRACTUL DE LICENŢĂ DE BREVET 3. autorizate de către acest titular. de a nu renunţa la brevet şi de a se abţine de la orice acţiune de natură a atrage decăderea din dreptul la brevet. vom examina succesiv noţiunea si natura juridica .

ci pentru o perioadă de timp.) pentru că însăşi durata de valabilitate a brevetului este temporară. de lege lata. întruneşte toate elementele esenţiale ale acestuia. numită locatar. Fr.Unele precizări sunt necesare în legătură cu ultimele trei caractere juridice.173. potrivit Regulii nr. întrucât transmiterea folosinţei se face nu numai pentru momentul încheierii contractului. 1415 C. Cu privire la acest contract. aplicându-se dreptul comun. op.Clasificarea contractelor de licenţă Dintre multiplele posibile clasificări. cit. 3 privitoare la necesitatea înregistrării la OSIM a transmiterii drepturilor prin licenţă nu instituie o condiţie ad validitatem. maximum pentru durata de valabilitate a brevetului. licenţa cu titlu oneros este forma de manifestare a contractului de locaţiune în materie de invenţie. forma scrisă va fi cerută – practic – întotdeauna ad probationem. din punctul de vedere al întinderii folosinţei pe care şi-o rezervă licenţiatorul . p.Rezultă că licenţa se încheie în considerarea calităţilor personale ale beneficiarului. cit. numită chirie254. Tot astfel. folosinţa temporară. contractul de locaţiune şi cel de licenţă cu titlu oneros prezintă trăsături comune. această statuare nu trebuie să conducă la neglijarea deosebirilor dintre cele două contracte. bilateral. numită locator.3.4.Cât priveşte caracterul intuitu personae. ci numai o exigenţă de opozabilitate. a unui lucru. dreptul de folosinţă exclusivă este un drept real care poartă asupra unui bun incorporal şi caracterizat prin ubicuitate – invenţia. de lege lata. 340-353. 47 alin. Cât priveşte contractul de licenţă cu titlu gratuit socotim că acesta este. prin natura lucrurilor. Ceea ce ţine. totală sau parţială. Este evident că. 10 din Regulament „Licenţiatul poate acorda sublicenţe numai cu consimţământul licenţiatorului ”. i)Astfel. Deak. distingem : 254 255 A se vedea Fr. deci până la un termen. op. Cu alte cuvinte. Pe de altă parte. vom enunţa – ca având importante consecinţe juridice – numai câteva. dar nu în ultimul rând. decât temporară. Deak. . 69 alin. .Caractere juridice Contractul de licenţă cu titlu oneros este comutativ. rezultă că. de esenţa contractului de licenţă este că şi aici se transmite dreptul de folosinţă. mutatis mutandis. iar în schimbul ei – dacă părţile nu au prevăzut altfel – se plăteşte un preţ. Durata contractului nu poate fi perpetuă.De asemenea. în schimbul unei sume de bani sau alte prestaţii. p. Aşa fiind. . este un contract cu executare succesivă. În sfârşit.. contractul de locaţiune este cel prin intermediul căruia o persoană. natura incorporală şi ubicuitatea. cu executare succesivă.civ. veşnică (art. este un contract consensual pentru că dispoziţiile art. iar această transmitere nu poate fi. existenţa lor datorându-se caracteristicilor proprii ale bunului ce constituie obiectul licenţei – în principal. transmiterea folosinţei poate fi totală sau parţială. 3. a se vedea. se obligă să asigure unei alte persoane. un contract de comodat (împrumut de folosinţă)255 întrucât.După cum se cunoaşte.. în ceea ce le este ambelor esenţial. pentru că şi dreptul de folosinţă exclusivă născut din brevet este temporar.Astfel. . de asemenea. consensual şi intuitu personae . 3.

între cesiune şi licenţa exclusivă absolută subzistă anumite diferenţe notabile. Contractul de licenţă exclusivă absolută nu trebuie confundat cu contractul de cesiune. desigur. după ce a notificat titularului brevetului actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă. cedentul poate introduce. sau cu titlu gratuit. caz în care îi va fi aplicabil regimul juridic al contractului de locaţiune. titularul dreptului de creanţă privind redevenţele licenţei exclusive absolute). Dimpotrivă. caracterul absolut al licenţei exclusive trebuie prevăzut expres. păstrează prerogativa dispoziţiei juridice ( jus abutendi) asupra dreptului de proprietate industrială (şi este. iv) Dintr-un alt punct de vedere. cum ar fi : în timp (totuşi. După cum am arătat. 256 Potrivit Regulii 69 alin. în spaţiul (sub aspectul locului de utilizare sau de comercializare etc). export. chiar şi exclusivă absolută. De asemenea. ultimele stabilind unele limitări folosinţei transmise. . prin care licenţiatorul se angajează sa nu încheie şi alte licenţe asupra aceleiaşi invenţii. cesiune. pentru produsele şi pentru teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa exclusivă. licenţele pot fi totale sau parţiale. întocmai ca şi cedentul. păstrează un caracter esenţialmente temporar. etc). pe perioada derulării contractului. pe când cesiunea produce. import. iar nu şi cedentul. numai licenţiatorul.). În lipsa unei prevederi exprese în contract. referitor la obiect (doar anumite elemente ale acestuia). prin care licenţiatorul păstrează dreptul de a folosi el însuşi invenţia şi de a autoriza şi alte licenţe. beneficiarul licenţei exclusive (deci inclusiv a celei absolute) poate introduce acţiunea în contrafacere numai dacă.aceasta din urmă reprezentând reunirea licenţei şi a altor contracte (furnizare. etc. iii) Din punctul de vedere al scopului urmărit de părţi la încheierea contractului. efecte nelimitate în timp. ipoteză supusă reglementării aplicabile contractului de comodat. Deoarece renunţările la drepturi nu se prezumă. licenţiatul nu poate introduce în justiţie o acţiune în contrafacere fără consimţământul titularului brevetului”.Licenţa simplă (neexclusivă). Licenţa exclusivă. vânzare. În fine. licenţa neputând dăinui decât cel mult pe perioada de valabilitate a brevetului ). să nu mai folosească nici măcar el însuşi invenţia pentru produsele şi pentru teritoriul la care se referă licenţa exclusivă. fără restricţii.(Regula 69 alin. acţiunea în contrafacere pentru actele de încălcare a dreptului de folosire a invenţiei săvârşite de terţi după transferul acestui drept 256. de regulă. Licenţa exclusivă absolută este o variantă a licenţei exclusive prin care licenţiatorul se angajează ca. 12 din Regulament). referitor la modul de utilizare (fabricare. într-o singură operaţiune complexă de transfer de tehnologie. contractul de cesiune transmite însuşi dreptul de proprietate industrială. licenţa poate fi pură (când nu i se alătură elemente caracteristice altor operaţiuni juridice) sau complexă. ii) Din punctul de vedere al întinderii folosinţei autorizate beneficiarului. licenţa. Această distincţie pare mai greu de sesizat în cazul contractului de cesiune exclusivă absolută prin care singura persoană îndreptăţită să folosească marca este beneficiarul licenţei pe când licenţiatorul pierde acest drept. know-how. 11 din Regulament. pe când contractul de licenţă conferă numai un drept de folosinţă asupra invenţiei. licenţa poate fi cu titlu oneros. se prezumă licenţa simplă. Astfel. “Dacă în contractul de licenţă nu este stipulat altfel. acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat. Totuşi.

Capacitatea În principiu.5. uzuarul sau licenţiatul cu titlu gratuit nu pot.5. Nu excludem posibilitatea ca un contract de licenţă să fie încheiat de un titular aparent al brevetului. în lipsa unei stipulaţii contrare. find – de fapt – un contract nenumit. în limitele dreptului care li s-a conferit. uzufructuarul şi licenţiatul cu titlu oneros pot fi licenţiatori.. uzufructuarul ori. dacă pentru eliberarea brevetului s-a depus deja cerere la OSIM. Încheierea unui contract prin care se transmite folosinţa unei invenţii al cărei brevet expirase este posibilă. precum şi autorii citaţi în nota 4. 3.5. 51. Preţul licenţei poate fi o sumă globală ori. de către titularul brevetului. cum ar fi. cit. Dacă nu li s-a interzis expres de către titular.De asemenea. contractul de licenţă se încheie. însă numai în limitele unui act de administrare. să acorde licenţe altor beneficiari. obiectul său este dublu:folosinţa invenţiei şi preţul licenţei. de pildă.3Condiţii de formă 257 Pentru aplicarea acestei soluţii cu privire la moştenitorul aparent. iar brevetul să fie în vigoare la momentul încheierii contractului.5.Condiţii de validitate În această materie nu există particularităţi cât priveşte consimţământul şi cauza. legea nu cere respectarea vreunei condiţii de forma ad validitatem. Dimpotrivă. p. În aceste ultime cazuri. Titularul brevetului nu poate avea calitatea de licenţiat în privinţa propriei invenţii decât dacă a dezmembrat în prealabil dreptul său constituind în favoarea unui alte persoane un drept de uzufruct sau dacă a conferit altuia o licenţă exclusivă absolută. în calitate de licenţiator. după caz. . Folosinţa invenţiei trebuie să se refere la o invenţie brevetată. Obiectul contractului Deoarece contractul de licenţă cu titlu oneros este bilateral. licenţiatul exclusiv absolut pot acorda licenţe inclusiv titularului brevetului. o redevenţă stabilită în funcţie de cifra de afaceri realizată de beneficiar sau de preţul produselor fabricate sub licenţă. Alexandresco. atunci contractul de licenţă rămâne valabil. De asemenea. În aceste cazuri. dacă părţile sunt în cunoştinţă de cauză .2. se pot încheia contracte de licenţă şi pentru invenţii ce se vor breveta în viitor. dacă licenţiatul demonstrează eroarea comună şi invincibilă cu privire la calitatea licenţiatorului de titular al mărcii. cel mai adesea. în materia contractului de locaţiune. op. dar operaţiunea nu poate fi calificată în nici un caz drept un contract de licenţă de brevet.3.1. 3.257 3. a se vedea D. moştenitorul aparent al titularului brevetului care a decedat ori cesionarul al cărui titlu a fost înscris în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi este lovit de o cauză de nulitate ce nu poate fi cunoscută de către licenţiat.

Legea nu prevede condiţii speciale de forma cu privire la validitatea contractului de licenţă. cererea este considerată a fi depusă numai după plata taxei prevăzute de lege. De la data înscrierii. modelelor.6. perfecţionările ulterioare vor trebui comunicate doar când se va stabili. Ad probationem manifestarea de voinţa a părţilor trebuie să îmbrace forma scrisă. apreciem că trebuie distins între perfecţionările aduse anterior încheierii contractului de licenţă şi cele aduse ulterior. în acest caz. planurilor. în cazul cel mai frecvent. De asemenea. Astfel. De aceea. printre altele sub forma a două probleme pentru care soluţiile oferite de doctrină se constituie într-o panoramă deosebit de controversată: problema transmiterii perfecţionărilor aduse invenţiilor şi cea a acordării asistenţei tehnice. 1420 pct. Obligaţiile licenţiatorului. Este de principiu că obligaţia de predare din materia locaţiunii implică şi predarea accesoriilor. precum şi orice alte activităţi necesare punerii beneficiarului în situaţia de a folosi invenţia. conţinutul relativ „opac” al brevetului. pentru locaţiune. Cuprinzând descrierea completă a invenţiei (întrucât. 3. Cât priveşte problema dacă există sau nu obligaţia transmiterii către beneficiar a perfecţionărilor aduse invenţiei de către transmiţător . licenţa devine opozabilă terţilor. Această taxă este identică cu cea de la cesiune. 3. vor fi aplicabile regulile generale prevăzute de Codul civil în materia contractului de locaţiune. Ceea ce este definitoriu pentru licenţa de brevet este faptul că acest contract conferă beneficiarului dreptul de a folosi invenţia în limite determinate prin contract. 3. De bună seamă. 1. soluţiile se vor da în consecinţă. « Transmiterea (inclusiv prin licenţă) produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM. dacă în cuprinsul contractului există clauze exprese cu acest obiect. deşi în literatura juridică de specialitate se dau răspunsuri diferite. noi optăm pentru soluţia netransmiterii lor în măsura în care sunt apărate prin brevete distincte. Astfel. Aceasta este o obligaţie de a face şi în conţinutul său specific (conturat de natura incorporală şi ubicuă a bunului) întâlnim activităţile de predare a schiţelor. prin interpretarea contractului. în care licenţa este cu titlu oneros. este insuficient).1. 1 şi 1421 C. În ceea ce priveşte perfecţionările anterioare. prin acordarea de asistenţă tehnică ar trebui să capete la prima vedere un răspuns . Cu alte cuvinte. contractul este perfect valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al parţilor. civ. 47 alin. transmiterea presupunând însă. Aceasta se manifestă în cadrul contractului de licenţă. Efecte. » Cererea de înscriere trebuie sa cuprindă condiţiile prevăzute de Regula 74 alin 1 din Regulament. şi o modificare a preţului.6. Există în schimb anumite formalităţi de publicitate care condiţionează opozabilitatea faţă de terţi a contractului de licenţă. Problema dacă există sau nu obligaţia informării asupra know-how-ului aferent invenţiei. pe lângă prevederile speciale referitoare la contractul de licenţa de brevet şi în măsura în care nu contravin acestor prevederi. de obicei. Obligţia de a-l pune pe beneficiar în situaţia de a folosi invenţia în condţiile convenite este forma de manifestare în cadrul licenţei a obligaţiei de remitere (predare) reglementata prin art. potrivit art. eşantioanelor etc. că între părţi s-au convenit adevărate raporturi de colaborare.

în al patrulea rând.S. Obligaţia de garanţie îi impune transmiţătorului să realizeze tot ceea ce este necesar pentru ca „locatarul (adică beneficiarul) să se poată folosi neîmpiedicat în tot timpul locaţiuni” (adică a licenţei) (art. în lipsa unei clauze exprese. există obligaţia de transmitere a knowhow-ului. suntem de acord cu argumentul că. 1420 pct. Aşa fiind. că transmiţătorul are dreptul. Cu totul altceva este. însă că dispoziţiile Codului civil au în vedere situaţiile medii iar nu cele ieşite din comun.”. 2. b. civ. 2 C. Într-adevăr obligaţia de plată a anuităţilor este distinctă. a. în materie de licenţă. în felul acesta nu se ajunge la desfiinţarea licenţei. Totuşi. deci să asigure folosinţa liniştită şi utilă ceea ce presupune garantarea pentru tulburările provenite: a. În al treilea rând. care statuează că locatorul (deci şi transmiţătorul licenţei) este dator să menţină lucrul închiriat „ în starea de a putea servi la întrebuinţarea pentru care a fost închiriat”. (art. civ. întrucât cel mai adesea. În sfârşit. nu suntem de acord cu susţinerile care includ în conţinutul acestei garanţii obligaţiile de plată a anuităţilor. înseamnă interdicţia schimbării condiţiilor de folosire convenite). civ.) de invenţie. în cazul licenţelor exclusive. de a nu ceda brevetul şi de a prelua la la încetarea contractului stocul de produse fabricate pe bază de licenţă şi nevândute.. c. dacă vom vorbi de obligaţia transmiţătorului ca. în practică. nu înţelegem. („Locatorul nu poate în cursul locaţiunii să schimbe forma lucrului închiriat. că această obligaţie revine beneficiarului.. cât timp nu există clauză expresă în acest sens. este incontestabil. din propria faptă. prevede că locatorul (deci şi transmiţătorul licenţei) trebuie să predea lucrul „în aşa stare încât să poată fi întrebuinţat”. să cedeze brevetul în timpul licenţei. căci ar încălca dreptul de folosinţă excusivă al celui dintâi).I. 1424 C. să în acorde beneficiarului un termen raţional.M. 1421 alin 1 C. aceasta se datorează ori convenţiei exprese în acest sens ori culpei beneficiarului care nu a luat menţionatele măsuri de publicitate faţă de terţi. datorită viciilor ascunse. Se ştie. se ajunge la desfiinţarea licenţei.. 1420 pct. În al doilea rând. ceea ce. 47). aşa cum se face uneori. care ar putea fi ( în lipsa unei clauze exprese ) temeiul obligaţiei transmiţătorului ca la încetarea contractului să preia stocul de produse fabricate pe bază de licenţă şi nevândute. în lipsă de clauză contrară. în materie de licenţă. dacă suntem consecvenţi cu ideea că licenţei cu titlu oneros i se aplică regulile locaţiunii. întrucât renunţările la drepturi nu se prezumă. 1421 alin 1 C. din fapta terţilor. din moment ce art. . pentru lichidarea stocului. totuşi. însă. potrivit împrejurărilor. însemnează că transmiţătorului unei licenţe exclusive nu i se interzice să exploateze ele însuşi invenţia. De asemenea. trebuie înţeles în sensul instituirii obligaţiei de plată a anuităţilor. de a nu face concurenţă beneficiarului unei licenţe exclusive. vorbeşte despre o „situaţie obişnuită”. 3 C. la expirarea licenţei (moment după care beneficiarul nu mai poate exploata în nici un fel invenţia. părţile stabilesc prin clauze exprese. Obligaţia de plată a anuităţilor rezultă din dispoziţiile art. însemnează că art. Este motivul pentru care nu credem că. după părerea noastră. nefiind nevoie să se apeleze pentru fundamentare. la principiul bunei-credinţe în executarea contractului. Iar în cazurile când. aşa cum am arătat.formulă care.afirmativ. 3. civ. Garanţia pentru propria faptă se întemeiază pe dispoziţiile art. care este opozabilă şi noului titular de brevet atunci când ea a fost înregistrată la O. pe când întrebuinţarea know-how-ului conduce la o întrebuinţare optimă a invenţiei. civ.

În doctrină.civ. Obligaţia de sistare a exploatării la încetarea contractului reprezintă manifestarea. să fie rezolvată în lumina art.1420 pct.2. 2 C. 970 alin. c. apreciem că.civ. 2 C. dacă acele acte au ajuns la cunoştinţa licenţiatului. sub forma întrebării dacă există sau nu garanţie pentru validitatea brevetului. licenţiatul este ţinut să-l înştiinţeze pe licenţiator nu numai cu privire la tulburările de drept provenite de la terţi. care o înlocuieşte pe cea de drept). Garanţia pentru fapta terţului există numai atunci când aceasta se întemeiază pe un drept. credem şi noi .civ.. 1429 pct.).civ. Soluţia consacrată în teoria şi practica dreptului de proprietate industrială constă în antrenarea răspunderii transmiţătorului ori de câte ori există împrejurări (chiar necunoscute de transmiţător la momentul contractării) care împiedică din punct de vedere tehnic exploatarea. adică dacă transmiţătorul va răspunde sau nu în cazul când. 3. Suntem şi noi de acord că pe de altă parte o astfel de răspundere nu va exista atunci când exploatarea nu este rentabilă din punct de vedere comercial (licenţa nu are valoare comercială). brevetul este declarat nul (de exemplu. Obligaţiile licenţiatului.). pentru toate categoriile de licenţe. 4. 1423 şi 1439 alin. b. părţile putând însă conveni şi în sens contrar (garanţie de fapt. după încheierea licenţei.). Obligaţia de exploatare a invenţiei este uneori semnalată ăn literatura de specialitate. 1 C. 3. 1420 pct. transmiţătorul este obligat să acţioneze în contrafacere pe terţii care tulbură folosinţa beneficiarului sau să îl apere pe acesta în cadrul acţiunii în contrafacere introdusă de terţi.civ. În ceea ce ne priveşte. ci una de încetare a contractului pentru „pieirea lucrului” şi pe care o vom analiza ca atare la materia încetării licenţei (în lumina art.Obligaţia de apărare a titularului de brevet împotriva uzurpărilor se întemeiază pe dispoziţiile art.). şi art. potrivit cu care convenţiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele. indiferent dacă plata se face dintr-o dată (chiar şi anticipat) sau în rate periodice şi indiferent dacă a fost stabilită într-o sumă fixă sau proporţional cu veniturile rezultând pentru licenţiat din comercializarea produselor realizate pe baza invenţiei. pe care însuşi beneficiarul are posibilitatea să o înlăture (art. ci şi despre actele de contrafacere săvârşite de aceştia. în realitate. In temeiul acestei obligaţii. pentru nebrevetabilitatea invenţiei). nu şi în ipoteza unei tulburări de fapt. În temeiul garanţiei.civ. În ceea ce ne priveşte. în cazul licenţei. aceasta nu este o chestiune de garanţie (care. dar la toate urmările ce echitatea sau legea dă obligaţiei. 1431 C.O astfel de obligaţie se întemeiază pe art. după natura sa ”.civ. 1. Dar o problemă reala de garanţie pentru vicii ascunse este aceea a răspunderii atunci când obiectul contractului nu este tehnic realizabil şi exploatabil. printre altele.6. se consideră că în materie de licenţă problema analizată se manifestă. Garanţia pentru vicii ascunse se fundamentează pe dispoziţiile art. 1422 C. 3 C.civ. cu titlu de generalitate.). 1433 C. a obligaţiei de restituire a lucrului închiriat (art. 2. Acestea sunt stabilite în funcţie de durata contractului de licenţa (la fel ca în cazul contractului de locaţiune).3 şi 1422 C. deci.civ. Obligaţia de plată a preţului este adusă la îndeplinire potrivit clauzelor cuprinse în contract (art. 1426 C. Principala obligaţie a licenţiatului este aceea de plată a redevenţelor.

transmiţătorul nu va datora daune-interese. licenţe. după împrejurări. la obligaţia beneficiarului. 3. La aceasta. Când o astfel de obligaţie există exploatarea trebuie să fie personală. de asemenea. date fiind imposibilitatea restituirii folosinţei invenţiei.. dacă nulitatea este totală. din Registrul naţional al brevetelor de invenţie la solicitarea scrisă a uneia dintre persoanele interesate. . Acest ultim aspect conduce. cu menţiunea că acestea din urmă nu pot opera retroactiv. când nulitatea brevetului este parţială. efectivă şi leală. este aplicabilă sancţiunea rezilierii. însă. fie desfacerea contractului.1423 alin.civ. aceasta din urmă numai dacă partea de brevet anulată era atât de însemnată încât se poate prezuma că fără ea nu ar fi consimţit iniţial la încheierea contractului.civ. prin convenţia părţilor (art. 1 C.civ.civ. Astfel: 4. care vorbesc despre „pieirea lucrului”. în principiu. ) 7.) 6. se constată voinţa părţilor de a stabili între ele adevărate raporturi de colaborare. 5. 1423 şi 1439 alin. prin interpretarea contractului. 1436 alin. reguli care – mutatis mutandis – sunt aplicabile şi licenţei. neputându-se concepe o licenţă fără obiect. dacă intervenirea nulităţii nu îi este imputabilă (art. de a comunica şi el. neexploatarea nici direct de către titularul brevetului. Regula 75 din Regulament prevede că înscrierea unei cesiuni. 3.). după caz.art. 48 -52 care consacră licenţa obligatorie. urmare a caracterului bilateral al convenţiei. 2 C. contractul este desfăcut de drept. intervenirea nulităţii brevetului. 2 C. adăugăm opinia că beneficiarului îi revine obligaţia de exploatare ori de câte ori licenţa este exclusivă absolut. şi noi că o astfel de obligaţie există numai dacă.7. ca şi transmiţătorul. În această ultimă privinţă socotim că sunt aplicabile dispoziţiile art. beneficiarul poate. expirarea termenului (cu posibilitatea tacitei reconducţiuni . sublicenţe sau înscrierea constituirii unei garanţii reale poate fi anulată din Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie sau. prin restituirea redevenţelor pe care le-a primit). ca urmare a constatării nulităţii ori a dispunerii anulării. Aceasta înseamnă că. 2. serioasă. Dimpotrivă. după unii autori. 969 alin.că o asemenea obligaţie nu ţine de natura contractului de licenţă şi că despre existenţa ei nu se poate vorbi decât atunci când realizarea unui drept al transmiţătorului o impune (de exemplu. licenţa poate înceta prin moartea uneia dintre părţi (art.civ. 2 C. 1440 C.). atunci când transmiţătorului îi este interzisă folosinţa. astfel. 1437 şi 1452 C. În toate cazurile. Pe de altă parte. când preţul licenţei este stabilit sub formă de redevenţe raportate la cifra de afaceri realizată de beneficiar prin exploatarea brevetului). Codul civil stabileşte unele reguli speciale pentru încetarea contractului în chiar cuprinsul normelor din materia locaţiunii. să ceară fie o scădere a preţului. el va putea fi obligat să îl despăgubească pe beneficiar (de exemplu. denunţarea unilaterală (art. Apreciem însă. după caz.).civ. nici de către beneficiarul licenţei ar putea atrage aplicarea. dacă i se poate imputa o culpă. a dispoziţiilor art. cu efecte pentru viitor. perfecţionările aduse invenţiei după încheierea contractului.Incetarea contractului de licenţă Ca orice contract şi licenţa poate înceta: 1.

245 din 1 octombrie 1992). astfel cum a fost modificată prin Legea nr." A. următoarele acte normative interne sunt aplicabile în materia invenţiei: 1) Legea nr. de aprobare a ordonanţei – Monitorul Oficial nr. Izvoare interne. 930 din 19 decembrie 2002). 3) Legea nr.21 din 10 aprilie 1996 – Monitorul Oficial nr. 193 din 26 martie 2003).PARTEA A III-A DESENE ŞI MODELE INDUSTRIALE CAPITOLUL I IZVOARE JURIDICE Ansamblul materiei desenelor şi modelelor industriale este reglementat atât prin izvoare interne. "Tratatele ratificate de Parlament. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale (republicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998). potrivit legii. 643 din 30 august 2002) (ordonanţă modificată prin Legea nr. 588 din 21 noiembrie 2000). 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (Monitorul Oficial nr. 437 din 27 iunie 2002. 395 din 23 august 2000). . 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 383 din 13 iunie 2002. potrivit art. de aprobare a Ordonanţei (Monitorul Oficial nr.105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (Monitorul Oficial nr. de aprobare a ordonanţei (Monitorul Oficial nr. În ceea ce priveşte izvoarele internaţionale. fac parte din dreptul intern.63 şi art. 24 din 30 ianuarie 1991) (modificată prin: Legea concurenţei nr. 471 din 2 iulie 2002). 664 din 16 decembrie 2002. astfel cum a fost modificată prin Legea nr.Monitorul Oficial nr. (4) din Legea nr. 11 alin. 7) Ordonanţa Guvernului nr.150 pct. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 313 din 12 iunie 2001). 502 din 11 iulie 2002). cât şi prin izvoare internaţionale. reamintim că. 2) Articolul 301 din Codul penal (“concurenţa neloială”). Legea nr. 4) Articolele 61. (2) din Constituţia României. 298/2001 . 59/2002 (Monitorul Oficial nr. 258 Data de referinţă este 10 mai 2005. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 88 din 30 aprilie 1996.11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale (Monitorul Oficial nr. 5) Legea nr. În prezent258. 6) Ordonanţa Guvernului nr.

Monitorul Oficial nr. 133 din 22 decembrie 1994 . republicată (Monitorul Oficial nr. 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr. . inclusiv în cadrul textelor legale citate.S. 10 din 14 ianuarie 1998). În prezent261.TRIPS) a fost publicată în Monitorul Oficial. 3) Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale. 741 din 23 octombrie 2003). 24 şi 25 din Legea nr. de la Stockholm din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr. 15 din 22 februarie 2001 . 360 din 27 decembrie 1994).1 din 6 ianuarie 1969) . 573 din 7 septembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci259 (Monitorul Oficial nr.P. 44/1992 . 315 din 20 noiembrie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.I. iar cel mai recent prin Decretul nr.8) Hotărârea Guvernului nr. 6) Acordul din 3 aprilie 1992 privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii. 50 din 27 mai 1992 (Monitorul Oficial nr. din 6 noiembrie 1925. ultima dată la Stockholm în 1967). 116 din 1 iunie 1992). 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 717 . cu modificările şi completările ulterioare (ratificat prin Legea nr.262 CAPITOLUL II 259 În continuare. următoarele acte internaţionale sunt aplicabile în materia desenelor şi modelelor industriale: 1) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori. 44 din 22 ianuarie 2002).". 345 din 11 septembrie 1998). 112/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale (Monitorul Oficial nr.M. p. 10) Hotărârea Guvernului nr.M. 4) Actul de la Geneva din 2 iulie 1999 al Aranjamentului de la Haga (ratificat prin Legea nr. 7) Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ.Monitorul Oficial nr. "Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci" se va abrevia "O. 360 bis din 27 decembrie 1994. ratificat prin Legea nr. Izvoare internaţionale. din 15 aprilie 1994 (ratificat prin Legea nr.Monitorul Oficial nr.1175 din 28 decembrie 1968. Partea I. 9) Hotărârea Guvernului nr. 1171 din 2 octombrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.751. 301 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 3 din 8 ianuarie 1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale . Monitorul Oficial nr.Monitorul Oficial nr. 2) Convenţia pentru instituirea O. ratificată de România pentru prima dată în 1920. 129&1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale. semnat la 8 octombrie 1968 si revizuit la 28 septembrie 1979 (la care România a aderat prin Legea nr.I. 261 Data de referinţă este 15 mai 2003. 262 Anexa 1 C ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" .260 B. 142 din 22 martie 2003). 5) Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale. nr. 260 A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 95 din 15 mai 1992).1 din 6 ianuarie 1969). 103 din 28 februarie 2001).

culori. Îndepărtându-se de la aceste definiţii tradiţionale ale doctrinei. în special cu privire la forma construcţiei. textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine. “Produs” = “orice articol obţinut printr-un proces industrial sau artizanal. pe care le individualizează din punct de vedere estetic. art. îndeosebi linii. redat în trei dimensiuni. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale264. culori. îndeosebi linii. programele de calculator nu sunt considerate produs” (art. anterior modificării acesteia prin Legea nr. in doua dimensiuni). j).” Această redactare a art. contururi. 8 era criticabila. iar MI .). 264 În continuare. d) din Legea nr.CONCEPTUL JURIDIC DE DESENE ŞI MODELE INDUSTRIALE (DMI263) Conform art. rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale. conţinând printre altele şi elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex. prin MI se înţelege „ aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia. fiind prea larga. formă.DMI = forme noi. 2 lit. 2 lit. care include însă şi conceptul de “modele de utilitate” (de exemplu. i). . caractere tipografice. formele cheilor utilizate de mecanici etc. DI şi MI: . MI = forma mobilierului. . h). care reprezintă o altă categorie de creaţii industriale. contururi.”266 Exemple: DI = modul in care sunt dispuse firele in cadrul ţesăturii. 129/1992. a hainelor etc. ambalaje.“modele industriale”. ciocul ibricului. 8 al Legii nr. formă. forme de prezentare. rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici. aranjamente.DI = ansamblul de linii şi/sau culori aplicabile unor produse industriale (aspectul exterior nou al unui produs. redat în două dimensiuni. Uneori. DMI mai sunt desemnate şi prin termenul ”design”.” Iar potrivit art. aplicabile unor produse industriale. asamblarea unui produs. republicată. ori de câte ori se face referire la un text fără a se indica şi actul normativ din care acesta face parte. Conform art. 265 263 . în sensul că acoperea nu numai noţiunea de DMI. în concordanţă cu evoluţiile legislative şi din alte ţări. 2 lit. 585/2002. simboluri grafice. încă nereglementată în România. 266 În mod tradiţional. culorile materialelor textile etc. in trei dimensiuni). dispunea: “Poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară.“desene industriale”. ci si pe aceea de “modele de utilitate”. doctrina referitoare la DMI prezintă următoarele definiţii ale DMI. DMI constituie abrevierea expresiei “desene şi modele industriale”. textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine. DI . prin „model de utilitate” se înţelege „creaţia care rezolvă o problemă tehnică. şi prezintă noutate pe plan mondial”. a sticlăriei.MI = forma plastică pe care o îmbracă un produs industrial (aspectul exterior nou al unui produs. CAPITOLUL III CONDIŢIILE DE FOND ALE OBIECTULUI PROTECŢIEI JURIDICE In cele ce urmează. 2 lit. se va înţelege că este vorba despre Legea nr. prin DI se înţelege „aspectul exterior al unui produs265 sau al unei părţi a acestuia. .

f). 267 . potrivit cu care: „…”. noutatea se refera la combinarea culorilor. înaintea datei de prioritate Se consideră că desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative. nu mai este vorba despre DMI. prin „ detalii nesemnificative” se înţelege „acele elemente grafice sau de formă.” 5) Aplicabilitate industrială: Potrivit art. iar nu de substanţă („aspect exterior”). trebuie subliniat că aici noutatea (absoluta) se refera la ansamblu. în sensul art.1) Creaţie intelectuală: A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la materia invenţiei. Totuşi. în modul reglementat prin art. figuri geometrice. dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia). 2 lit. este nou şi are un caracter individual. dacă a fost revendicată prioritatea. 9 alin. Nu există noutate dacă aceasta este viciată prin anteriorităţi. 2 lit. e). 2 lit. 3) Noutatea: Conform art. la fel ca şi ca si la inventie. 1. formelor etc. 9. 4 al art. fiindcă exista un numar limitat de culori. d şi h): Numai forma este nouă. aşadar prin publicarea anterioară a DMI. 2 – 5. daca se modifică şi conţinutul. iar nu la fiecare element constitutiv in parte. noutatea trebuie sa fie absoluta in timp si spatiu. înainte de data de prioritate. “ Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial. Cu toate acestea. se va considera că există noutate în cazul „divulgării” DMI în condiţiile art. 10 alin. conform art. 2) Soluţie de formă. potrivit cu care: „…”. în materia DMI. Conform art. “ un desen sau model este considerat industrial dacă obiectul la care se referă desenul sau modelul poate fi reprodus pe cale industrială sau artizanală ori de câte ori este necesar”. 2. 267” Rezultă că. De fapt. figuri zoomorfe etc. ci. Conform alin. „Se consideră că un desen sau model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau. 2 şi 3. 10 alin. desenelor. eventual. dacă a fost revendicată prioritatea. despre o invenţie (desigur. 4) Caracter individual: Condiţie impusă in terminis prin art. 9 alin. chiar şi doar în mică măsură. 1. Un desen sau model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau. care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului industrial”. 1.

astfel că pe aceasta cale (mai ieftină şi mai rapidă) s-ar monopoliza categorii de produse si s-ar ocoli dispoziţiile legale cu privire la protectia inventiilor prin brevete. 3 conţine o definiţie negativă a DMI „creat în mod independent” = „care nu a fost realizat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de către salariaţi. 3 alin. “Persoanele fizice sau persoanele juridice. uneori. dispoziţiile Legii nr. Alineatul 2 al art. 1. 2) DMI care „este rezultatul unui contract cu misiune creativă ”: Potrivit art. 64/1991 privind brevetele de invenţie. forma (aerodinamică) a caroseriei unui vehicul. pentru a permite ca produsul în care este încorporat sau la care este aplicat să fie legat mecanic ori amplasat în jurul unui alt produs. in condiţiile convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind desenele şi modelele industriale. certificatul de înregistrare se acordă „persoanei care a comandat . De exemplu. 1 – certificatul de înregistrare se acordă autorului DMI sau succesorului său în drepturi. 7) Să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri: Conform art. in afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi.” Bunăoară. Anterior modificării din anul 2002. După modificare. 3 – 6 disting trei situaţii: 1) DMI care este „creat în mod independent”: Art. Totuşi. la care România este parte. dar si efecte tehnice. iar nu şi la cele “derivate”. s-ar naste un drept de exploatare exclusiva asupra acestei forme (rotunde) a anvelopelor. în ipoteza în care s-ar admite această solicitare.6) Să nu fie determinat exclusiv de o funcţie tehnică: Conform art. 129/1992 reproducea. „Desenul sau modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat. Pe de altă parte.” CAPITOLUL IV CONDIŢIILE DE FOND ALE SUBIECTELOR PROTECŢIEI JURIDICE Potrivit art. 11.” Facem referire numai la subiectele «primare» (“originare”). se poate inregistra ca „model de utilitate” o forma noua care este absolut necesara pentru functia (utilitatea) acelui produs. DMI poate avea nu numai efecte estetice. 7. în cadrul atribuţiilor de serviciu ” (aşadar care nu a fost realizat în condiţiile art. în materia subiectelor protecţiei juridice Legea nr. 6). având domiciliul sau sediul. practic. 6 alin. “Sunt excluse de la protecţie desenele sau modelele industriale ale căror destinaţie şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri. in legislatiile in care exista o asemenea reglementare. 12. după caz. astfel încât fiecare dintre produse să îţi poată îndeplini funcţia. dacă o persoană doreşte să înregistreze forma rotunda a anvelopelor. cu consecinţa că nimeni nu ar mai putea sa fabrice anvelope rotunde. art. Nu poate fi înregistrat un desen sau model industrial care trebuie reprodus în forma şi la dimensiunile exacte.

“Titularii certificatelor de inregistrare a DMI pot mentiona pe produse semnul D. certificatul de înregistrare se acordă „unităţii angajatoare. deci dreptul de proprietate industrială stricto sensu asupra DMI. 2. solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial. 24). Dintre acestea. Aşadar. In sfarsit. este preferabil ca modele pentru «colectia de iarna» sa fie înregistrare cu mai multe sezoane înainte. Astfel. Termenul de valabilitate curge de la data depozitului naţional reglementar. Depunerea cererii constituie depozitul naţional reglementar.” CAPITOLUL V CONDIŢIILE DE FORMĂ Este necesara înregistrarea unei cereri la OSIM.. Există posibilitatea amânării publicării cererii. spre « a nu i se da idei »). din materia invenţiei) – conform art 19. 35 (potrivit cu care: „…”) şi art. drepturi ale autorului care nu este titular al certificatului şi drepturi ale unităţii care nu este titular al certificatului. cel mai important este “dreptul de exploatare exclusivă” asupra DMI. de expoziţie (6 luni) . 36 (potrivit cu care: „…”). insotita de . Apoi se eliberează şi certificatul de DMI. durata maxima de valabilitate a protecţiei juridice a unui DMI este de 25 ani. (art 38 alin. încredinţate în mod explicit”: Potrivit art. regula generală este că „ Până la proba contrară. daca cererea de înregistrare este publicată. sectorul de specialitate al OSIM analizează cererea de înregistare şi ia o hotărâre motivata. Ulterior expirării acestui termen. 1).realizarea desenului sau modelului industrial. la cerere. cu excepţia unor prevederi contractuale contrare”. 3) DMI care „este realizat de către un salariat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu. cu excepţia cazurilor în care cererea de înregistrare a fost respinsă sau retrasă. potrivit art. Dupa publicarea cererii. 40. in materie de modă. la solicitarea deponentului (de exemplu. 1). Pe baza hotararii. reglementat prin art. acest drept este recunoscut de la data constituirii depozitului si dăinuieşte pana la data eliberării certificatului de înregistrare. Si in aceasta materie este reglementat un drept provizoriu de exploatare exclusiva (art 37). Cererea se publică (a se vedea art. respectiv litera “D” majusculă. pentru cel mult 30 luni. DMI se inregistreaza intr-un registru special.alte 3 perioade succesive de câte 5 ani). sunt reglementate limitele speciale ale exclusivităţii exploatării DMI. dar fără ca la aceste DMI sa aiba acces concurenta.” În oricare dintre situaţiile de mai sus. spre deosebire de 12 luni. 33 (potrivit cu care: „…”) şi care este recunoscut ca urmare a eliberării certificatului de înregistrare. inscrisa intr-un cerc. pentru . cei interesaţi pot face opoziţii scrise intr-un anumit termen (art.art 20. 23 alin. Sunt reglementate priorităţile excepţionale: convenţională (unionistă) (6 luni . la fel ca şi la invenţie. pentru o perioada maximă de valabilitate de 10 ani (ce poate fi reînnoită. iar nu de la data eliberarii certificatului de înregistrare a DMI. cu excepţia unor prevederi contractuale contrare.cel mult . Prin art. Se plătesc taxe. CAPITOLUL VI DREPTURILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU DMI Şi în această materie. 6 alin. drepturile pot fi clasificate în drepturi ale titularului certificatului.

. Problema specială a relatiei dintre protectia DMI prin proprietate industriala (protectie mai energica) si/sau prin dreptul de autor Atât DMI. (inclusiv în materie vamală). se ridica problema eventualului cumul dintre cele doua sisteme juridice de protectie. hotaraste instanta judecatoreasca). in lume exista mai multe sisteme care solutioneaza legislativ aceasta problema: 1) Sistemul cumulului de protectie: Autorul are latitudinea fie de a solicita simultan atat protectie prin proprietate industriala (certificat de DMI). in Franta si in România (art. 46 (potrivit cu care:: „…”) competenta materiala generala apartine instantelor judecatoresti (de drept comun). in cazul savarsirii infractiunilor prevazute de art. • Apararea drepturilor se poate face si prin mijloace de drept penal. cat si protectie prin dreptul de autor. Sub acest aspect.numele titularului sau numarul certificatului . TRANSMITEREA. cat si operele de arta sunt create cu destinatia de a fi se obtine efecte estetice si. 49. Sunt aplicabile si actiunile de drept comercial prevazute de Legea nr.tribunalului (judetean sau Bucuresti). 301 din Codul penal (concurenta neloiala). de Legea nr. 8.in prezent . 50 si 51 din Legea nr. de exemplu. APĂRAREA DREPTURILOR • Cazurile de incetare a drepturilor sunt asemanatoare celor din materia inventiei. de competenta exclusiva a Tribunalului Bucuresti (art. Sistem existent. acea creatie indeplineste conditiile spre a fi considerata opera). CAPITOLUL VII ÎNCETAREA. 52 reglementează măsurile asigurătorii şi de urgenţă. de aceea. • Art. 41) le reproduc pe cele din materia inventiei. 129/1992. 11/1991 (modificata) si de art.“ Acest semn este menit a atrage atenţia ca este vorba despre o forma protejata juridic. fie de protectia prin dreptul de autor (daca. 3) Sistemul protectiei specifice: Autorul beneficiaza exclusiv fie de protectia pentru DMI (daca acea creatie nu indeplineste conditiile spre a fi considerata opera). fie de a opta numai pentru unul dintre aceste regimuri juridice. ci si prin drept de autor. 11/1991 (modificata) privind combaterea concurentei neleale. Sistem existent. cu caracter provizoriu. in Germania si Danemarca. 2) Sistemul cumulului partial (restrictiv): DMI pot fi protejate nu numai prin proprietate industriala. • Apararea drepturilor se poate realiza prin contestatie administrativa inregistrata la OSIM (art 27 si 28). potrivit cu care: „…”). 47). prin actiune in nulitatea inregistrarii certificatului. iar pentru actiunile prevazute de art. • Dispozitiile referitoare la transmiterea drepturilor (art. insa numai daca respectiva creatie atinge un suficient nivel artistic (in caz de litigiu. de exemplu. deci . dimpotriva.

invenţiile.Prin funcţia sa de identificare a originii comerciale şi a calităţii produselor. C. dreptul la despăgubiri se poate transmite potrivit regulilor de drept comun ce guvernează transmiterea creanţelor 273. Obiectul studiului. (2) şi cu art. 84/1998. dreptul la despăgubiri nu este propriu-zis un “drept asupra mărcii”. 35 alin. 84/1998. Stătescu. cererea de înregistrare a mărcii” 269 Art. 324-327. desenele / modelele industriale. p. Bîrsan. .272 Dintre toate aceste drepturi.1.nu dă naştere nici unui drept personal nepatrimonial. de plano.270 dreptul exclusiv de exploatare a mărcii271 şi dreptul de a obţine despăgubiri pentru încălcarea oricăruia dintre drepturile menţionate anterior. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice prevede că: ” Dreptul la marcă aparţine persoanei fizice sau juridice care a dispus prima. 269 dreptul provizoriu exclusiv de exploatare a mărcii. Teoria generală a obligaţiilor. 85 coroborat cu art. Bucureşti. topografiile circuitelor integrate). 83 alin. în condiţiile legii. .268 dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare. a crescut şi interesul pentru amenajarea unui cadru juridic adecvat pentru ca marca să poată fi transmisă de la un subiect de drept la altul.cel mai important semn distinctiv . 273 Pentru detalii asupra cesiunii de creanţă. Bîrsan. Fiind un drept de creanţă. 1992. de organizare a concurenţei pe piaţă. 36 din Legea nr. 35 din Legea nr. Consecutiv. Spre deosebire de creaţiile intelectuale industriale (de exemplu. Transmiterea dreptului la despăgubiri nu face obiectul prezentului studiu. marca a dobândit o valoare economică foarte importantă în economia contemporană. (2) din Legea nr. 268 Art. Tratat de drept civil. 84/1998.Aspecte introductive 1. rezultă că. vom identifica următoarele drepturi născute în legătură cu marca: dreptul de prioritate. Cum drepturile patrimoniale sunt de regulă transmisibile.PARTEA A IV-A MARCILE TRANSMISIUNEA DREPTURILOR ASUPRA MĂRCILOR 1. Editura All. marca . 84/1998. ci este un drept de creanţă născut din încălcarea unui drept asupra mărcii. în C. 9-11 din Legea nr. 9 din Legea nr. a se vedea C. În lipsa unei enumerări legale. 270 Art. toate drepturile asupra mărcii pot fi transmise. 272 Art. ci numai unor drepturi patrimoniale. 271 Art.

dat fiind caracterul său de drept accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare a mărcii274. prima funcţie ce i s-a atribuit mărcii de către reglementările moderne a fost aceea de identificare a originii comerciale a produsului. efecte similare cu ale transmiterii dreptului exclusiv de exploatare a mărcii. « Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune sau prin licenţă .2.275 Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare reprezintă o etapă în devenirea dreptului exclusiv asupra mărcii şi are un caracter esenţialmente temporar. oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii. p. mutatis mutandis. 274 Dreptul de prioritate al titularului mărcii este posibilitatea sa juridică de a se opune înregistrării ulterioare de către o altă persoană a unei mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare. vom examina problemele care se pun în legătură cu transmiterea. a dreptului exclusiv de exploatare a mărcii. dreptul provizoriu de exploatare exclusivă are caracter esenţialmente temporar. 1987. Universitatea din Bucureşti. dreptul de prioritate se consolidează numai prin eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii. Bucureşti. 140-141 şi 187-188. spre deosebire de dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare. Totuşi. 275 Pentru un raţionament similar în materia invenţiilor. L. ci la data publicării cererii de înregistrare a mărcii. în tot sau în parte. În orice caz. Cum eliberarea certificatului de înregistrare conferă dreptul exclusiv asupra mărcii. Drept de proprietate industrială. Invenţia. astfel încât transmiterea sa va produce. transmiterea dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare reprezintă o transmitere sub condiţie suspensivă a dreptului exclusiv asupra mărcii. dreptul provizoriu de exploatare are acelaşi conţinut cu dreptul de exploatare exclusivă a mărcii conferit de certificatul de înregistrare. Facultatea de Drept. Inovaţia. OSIM). fiind recunoscut doar până la data şi sub condiţia rezolutorie a eliberării certificatului de înregistrare. respectiv contractul de cesiune şi contractul de licenţă. s-a considerat multă vreme că marca trebuie să fie inseparabilă de această origine comercială. Deşi se naşte la data constituirii depozitului naţional reglementar al mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (în continuare. . Dreptul de prioritate apare astfel ca un mijloc de apărare a dreptului exclusiv asupra mărcii în raport cu orice terţ care ar pretinde ulterior înregistrarea unei mărci identice sau similare. 39 din Legea nr. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Ca şi dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare. Scurt istoric cu privire la transmiterea mărcilor. În cele ce urmează. Potrivit art.Deoarece din punct de vedere cronologic. dreptul provizoriu exclusiv de exploatare a mărcii este accesoriu dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare şi. deci nu poate fi transmis decât împreună cu acesta. astfel încât ea nu putea fi înstrăinată decât împreună cu fondul de comerţ sau cu întregul patrimoniu al comerciantului. dreptul provizoriu de exploatare exclusivă nu se naşte la data constituirii depozitului naţional reglementar. Mihai. a se vedea A. se va transmite deodată şi în acelaşi mod ca şi acest drept exclusiv. În fine. .Cât priveşte dreptul de prioritate. Drepturile asupra mărcii se transmit şi în cazul urmăririi silite a debitorului titular al mărcii efectuate în condiţiile legii » Din acest text rezultă că există două forme principale de transmitere a drepturilor asupra mărcii. 84/1998. cu începere de la aceeaşi dată a constituirii depozitului naţional reglementar. Certificatul de înregistrare conferă dreptul exclusiv de exploatare a mărcii pentru o perioadă de 10 ani. ori cel puţin cu o fracţiune a acestui patrimoniu (principiul conexităţii mărcii). Petrescu. 1.

Convenţiile diplomatice şi internaţionale. Longhin. dacă s-ar admite transmisibilitatea mărcii. teza a doua din Legea asupra mărcilor de fabrică şi de comerţ din 15 aprilie 1879 prevedea că “Marca de fabrică este însă transmisibilă” . 28/1967 privind mărcile de fabrică. lucrări sau servicii le individualiza. creştea astfel riscul de inducere în eroare a consumatorului de către acest terţ. sub influenţa doctrinei. Texte comentate. veritabil uzurpator al mărcii. în urma creşterii valorii mărcii în cadrul fondului de comerţ şi pentru a răspunde necesităţii de ordin economic de a fluidiza circulaţia sa juridică.652. Demetrescu.. A. Dimpotrivă. Astfel. Porescu. Bucureşti. 1998. 154. Dalloz. Comentar şi jurisprudenţă. de comerţ şi de serviciu. întrucât putea fi eludată prin renunţarea expresă la marcă a titularului « cedent » (în schimbul unui preţ) urmata de un nou depozit al aceleiaşi mărci pe numele « cesionarului » (care a plătit respectivul preţ).277 În România. 278 F. 1. P. Holban. p. Editura Ştiinţifică. Paris. cu condiţiunea însă ca să nu cuprindă nici o indicaţiune care ar putea să inducă în eroare pe cumpărător asupra originii produsului.”278 Legea nr. p. în mod tradiţional. deoarece în intervalul de timp creat între renunţare şi noul depozit. art. de vreme ce întreprinderea dobânditoare produce întotdeauna bunuri de o altă calitate decât întreprinderea transmiţătoare. 45-46. actuala lege a mărcilor a consacrat în mod expres principiul transmisibilităţii mărcii. Nocivă. mai multe legislaţii au adoptat. Editura Eminescu S. de comerţ şi de serviciu consacra în mod implicit . .Restricţia a fost menţinută şi după ce a devenit dominantă funcţia mărcii de garanţie a calităţii.-J. 277 Pentru detalii asupra evoluţiei concepţiilor în legătură cu transmisibilitatea mărcii. 279 Pentru amănunte. Legea mărcilor de fabrică.dar neîndoielnic . 5 alin. Chavanne. V. protecţia consumatorilor şi evitarea confuziei. fără a putea fi urmăriţi de cesionar sau de cedent şi fără ca funcţia de identificare a originii produsului şi de garanţie a calităţii să fie îndeplinită. terţii de rea-credinţă ar putea înregistra marca pe numele lor fără a suporta nici un cost.276 Pentru a evita consecinţele negative ale acestor practici. Eminescu. în doctrină şi jurisprudenţă s-a decis în mod constant că “ din moment ce nu există prohibiţiune din partea legiuitorului. Editura Lumina Lex. Această concepţie restrictivă cu privire la transmisibilitatea dreptului la marcă s-a dovedit a fi ineficientă şi chiar nocivă în raport cu scopul său declarat. legislaţia din domeniul mărcilor a consacrat principiul transmisibilităţii mărcii independent de fondul de comerţ din care face parte. J. Se susţinea că. Eminescu. p.. separat de fondul de comerţ sau de întreprinderea ale cărei produse. a se vedea Y. p. În temeiul acestui text. publicul va fi prejudiciat considerând în mod eronat că produsele cărora marca li se aplică au aceeaşi calitate. Bucureşti. Marinescu. Regimul juridic al mărcilor. Droit de la propriété industrielle. op. Legea mărcilor de fabrică şi de comerţ. marca poate fi transmisă independent de întreprinderea care o foloseşte. a se vedea E. 1996.cedarea mărcii. S. 1972. principiul liberei cesiuni a mărcii. 202-204. independent de fondul de comerţ din care 276 A se vedea A. p. Ineficientă. Y. cit. 153-158. Bust.279 Urmând această linie tradiţională.

De asemenea. precum şi de procuror.face parte. precum şi de evitare a confuziei în rândul consumatorilor. respectiv pentru clasa 32 – sucuri de fructe) şi se cesionează numai dreptul de folosire exclusivă a mărcii cu privire la o parte din aceste clase de produse sau servicii (de exemplu. indiferent de transmiterea fondului de comerţ în care aceasta este încorporată » (s. care constă în însăşi transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii. Astfel. Temeiul de drept aplicabil este art. contractul se analizează ca o dublă . coroborat cu art. potrivit art. nulitatea absolută poate fi invocată şi de instanţa de judecată din oficiu. Specific cesiunii de marcă este obiectul său. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Contractul de cesiune de marcă (cesiunea voluntară) 2. 40 alin. a) Cesiunea parţială din punct de vedere teritorial. consumatorii induşi în eroare. civ.1. Spre exemplu. legea a interzis cesiunea de marcă parţială din punct de vedere teritorial. « cesiunea. în materia mărcilor. cesiunea poate să fie totală (dacă dreptul este transmis în întregime) sau parţială (dacă dreptul este transmis numai în parte). chiar parţială. . Titularul mărcii înregistrate pentru cele două clase poate de asemenea să cedeze marca pentru clasa 32 unui cesionar. teza finală. în schimb. . 40 alin. A. 40 280 Avem în vedere situaţia în care o marcă a fost înregistrată pentru mai multe clase de produse sau servicii (de exemplu. considerăm că reprezintă o cesiune parţială de marcă şi cesiunea unei cote părţi din dreptul asupra mărcii. este interzisă cesiunea dreptului la marcă pentru teritoriul unui singur judeţ sau al unei singure regiuni istorice. 2. . 2. art.Este permisă. cesiunea parţială din punct de vedere al claselor de produse sau servicii.2. 280 Astfel. pentru clasa 3 – detergenţi. ar fi posibile cesiuni parţiale din punct de vedere teritorial şi cesiuni parţiale din punctul de vedere al claselor de produse sau servicii la care se referă. precum şi cesiunea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă de timp determinată. teza I prevede că « Drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune.1. nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă ». 1. în calitate de cedent. doar pentru clasa 3 – detergenţi). Sancţiunea aplicabilă unui contract de cesiune parţială din punct de vedere teritorial este nulitatea absolută a unui astfel de contract. iar pentru clasa 3 unui alt cesionar. În cele ce urmează vom examina aceste varietăţi de cesiune parţială.Contractul de cesiune de marcă este contractul prin care titularul mărcii. 40 alin. În acest caz. b) Cesiunea parţială din punct de vedere profesional. n. art. Teoretic. CESIUNEA DE MARCĂ 1. Astfel. Deşi literatura de specialitate nu s-a concentrat asupra acestor aspecte.Din raţiuni de protecţie a concurenţei şi a liberei circulaţii a bunurilor. în tot sau în parte. 5 C. Clasificare 2. dat fiind că legiuitorul a urmărit să ocrotească un interes general.2. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate fi intentată de orice persoană interesată (părţile contractante. 2. Noţiune. După întinderea dreptului transmis. transmite cesionarului. dreptul exclusiv de exploatare a mărcii. OSIM).).

aparţinând aceluiaşi titular şi care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare. Tot astfel. este valabil contractul de cesiune având drept obiect o marcă deja folosită la momentul încheierii contractului. 40 alin. sub sancţiunea nulităţii actului de transmitere. 40 alin. OSIM). fără ca titularul mărcii identice sau similare să fie obligat să înceteze folosirea acesteia. potrivit art. dar care nu au fost folosite cedează numai una dintre aceste mărci. 4. pe aceeaşi piaţă. În fine. titularul mărcii înregistrate. În aceste situaţii. inclusiv acelea care instituie nulităţi. iar nu în sensul înlăturării aplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat ). a se vedea infra. 7. » Raţiunea sancţiunii instituite de acest text îndreptăţeşte calificarea sa drept nulitate absolută şi totală a contractului de cesiune pentru caracterul ilicit al obiectului. 2 teza I prevede că « transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra mărcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrata sau numai pentru o parte dintre acestea » Funcţia distinctivă a mărcii şi necesitatea de a evita confuzia în rândul consumatorilor impun însă o limitare şi în privinţa cesiunilor parţiale din punctul de vedere al produselor sau serviciilor la care se referă. evident. Pentru corelaţia dintre art. 281 O altă interpretare a art. nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate şi numai către o singură persoană. pentru produse identice sau similare de către doi titulari diferiţi. dar ar lipsi de orice aplicabilitate art. precum şi de procuror. Această împrejurare este de natură să producă o confuzie gravă în rândurile consumatorilor. este valabil contractul prin care titularul a două mărci identice sau similare înregistrate pentru aceleaşi clase de produse. . S-ar încălca astfel şi regula de interpretare potrivit cu care norma juridică trebuie interpretată în sensul în care să se aplice. nr. 40 alin. 281 Per a contrario. 4. De aceea. dar care nu a fost folosită până la momentul încheierii contractului de cesiune. dar care a fost folosită pentru produse identice sau similare. dar care nu a fost folosită pentru produse identice sau similare. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate fi intentată de orice persoană interesată (părţile contractante. consumatorii induşi în eroare. pe care cesionarul urmează. să o folosească. Astfel.alin. pentru a respecta în totalitate spriritul reglementărilor moderne din cesiune parţială. care este similară cu o altă marcă înregistrată de acelaşi titular (cedentul). nulitatea absolută poate fi invocată şi de instanţa de judecată din oficiu. mai ales atunci când produsele celor doi titulari sunt de calitate diferită. a fortiori. « Mărcile identice sau similare. poate începe folosirea mărcii ulterior acestui moment. ca urmare a încheierii contractului de cesiune. sunt de strictă interpretare. Reţinem însă că sub incidenţa acestei sancţiuni nu vor intra decât acele cesiuni parţiale privind mărci identice sau similare deja folosite pentru produse identice sau similare până la momentul încheierii contractului. 4 şi art. De asemenea. este valabil contractul de cesiune având drept obiect o marcă înregistrată care nu a fost folosită până la momentul încheierii contractului şi care este similară cu o altă marcă înregistrată de acelaşi titular (cedentul). se crează condiţiile ca mărci identice sau similare să poată fi folosite concomitent. 4 ar contraveni nu numai principiului potrivit căruia normele sancţionatorii. În toate aceste ipoteze însă.2. 7 .

Dacă acest lucru nu este posibil. în urma cesiunii. Pe de altă parte. Spre exemplu. în ipoteza în care unul dintre titularii mărcilor similare promovează mai bine produsele sale (reclamă. Considerăm că. Unul dintre aceşti cotitulari poate ceda unui cesionar cota-parte ideală şi abstractă pe care o deţine din dreptul asupra mărcii. De lege ferenda. de lege ferenda. care devin astfel cotitulari ai acelei mărci. (1) lit. (4). se poate ridica o problemă specială în legătură cu validitatea unui contract de cesiune a unei cote părţi din dreptul asupra 282 Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. (4) să fie modificat prin înlocuirea termenului “folosite” cu termenul “înregistrate”. OSIM constată încălcarea dispoziţiilor citate. în urma depunerii listelor de produse în legătură cu care operează cesiunea (Regula 25 alin. de lege lata. în virtutea atribuţiilor sale generale de “poliţie administrativă” în domeniul protecţiei mărcilor (art. nivel calitativ mai ridicat etc). În legătură cu cea de a doua situaţie. 40 alin. care urmăresc în primul rând protecţia consumatorilor. el este îndreptăţit să sesizeze instanţa judecătorească cu acţiunea în constatarea nulităţii absolute a cesiunii. g) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. el suportă costuri care îi vor profita şi titularului celeilalte mărci similare. considerăm că. În această ipoteză. cedentul şi cesionarul devin cotitulari ai aceleiaşi mărci. 833/1998. cesionarul ar trebui să insiste pentru introducerea în contract a unei clauze prin care cedentul să se oblige să nu folosească în viitor mărcile similare reţinute. În urma unei astfel de cesiuni. chiar dacă acesta nu le-a folosit pe toate până la data încheierii contractului. 84/1998282). De aceea. OSIM nu poate refuza înregistrarea unei cesiuni prin care se încalcă dispoziţiile art. respectiv devine cotitular al dreptului la marcă alături de cotitularul care nu a cedat cota sa. se impune ca art. În acest mod sunt protejate în mod corespunzător atât interesele consumatorilor. este recomandabil ca obiectul contractului de cesiune să îl constituie toate mărcile identice sau similare pentru produse identice sau similare ale cedentului. cu efectul inopozabilităţii cesiunii faţă de terţi. cât şi acelea ale părţilor contractante înseşi. considerăm că OSIM ar trebui să fie abilitat să refuze înregistrarea cererii. observăm că în actualul stadiu al legislaţiei. Dacă. cesionarul dobândeşte exact poziţia juridică a cedentului. – Considerăm că ne aflăm în ipoteza unei asemenea cesiuni în umătoarele cazuri: 1. publicitate. Marca a fost înregistrată pe numele mai multor persoane. doi titulari diferiţi să folosească mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare este prejudiciabilă chiar pentru interesele comerciale ale părţilor contractante. Titularul exclusiv al unei mărci cedează o cotă-parte din dreptul asupra mărcii. deşi contractul de cesiune va continua să se bucure de prezumţia de validitate până la constatarea nulităţii absolute de către instanţa de judecată. Această prevedere ar trebui însoţită şi de introducerea unei clauze penale prin care să se evalueze anticipat despăgubirile care urmează a fi primite de cesionar în cazul încălcării de către cedent a acestei obligaţii.materia mărcilor. 2. . Acest act normativ va fi citat în continuare “Regulamentul”. fizice şi/sau juridice. 92). c) Cesiunea unei cote-părţi din dreptul asupra mărcii. posibilitatea ca. 40 alin.

L. posibilitatea unei asemenea înregistrări este consacrată în mod expres prin dispoziţiile art. I. 2000.. Bucureşti. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. astfel cum vom arăta în continuare. a) şi b) . De vreme ce interesul de a evita riscul de confuzie în rândul consumatorilor impune interzicerea cesiunii separate a unor mărci similare. Chelaru.. E. obligarea teţului pârât să înceteze actele de folosire a unei mărci identice sau similare. 1: “Înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de persoane fizice sau juridice . a se vedea C. p. În toate cazurile cotitularii îşi vor exercita drepturile asupra mărcii potrivit regimului de drept comun al coproprietăţii. temeiul acţiunii în contrafacere este că pârâtul nu poate folosi marca fără consimţământul reclamantului. Editura All Beck. Pop. săvârşite fără consimţământul titularului. Bîrsan.. Drepturile reale principale. nu există o diferenţă esenţială între cotitularitatea care rezultă dintro cesiune a unei cote-părţi din dreptul la marcă şi cotitularitatea care decurge din înregistrarea concomitentă a mărcii pe numele mai multor titulari. p. 1996. Pe de o parte. introducerea unei acţiuni în contrafacere. 447 şi urm. 11 şi urm. Curs de drept civil.. acest temei este pe deplin valabil chiar dacă reclamantul deţine numai o cotă-parte din dreptul la marcă. în principal. evitarea confuziei între producătorii care acţionează pe aceeaşi piaţă în rândurile consumatorilor se poate asigura nu numai prin normele care guvernează validitatea contractelor de cesiune parţială. Drept civil. 14 alin. 45 lit. p. 284 Acţiunea în contrafacere este un mijloc specific de apărare a dreptului exclusiv asupra mărcii. acelaşi interes ar justifica şi nulitatea cesiunii separate a unor cote părţi din dreptul asupra aceleiaşi mărci. Adam.unei mărci folosite anterior de către un singur titular. Bucureşti. Drept civil. rezervând pentru sine o altă cotă parte ori înstrăinând-o unui alt cesionar. . 40 alin. iar nu totalitatea acestui drept. 283 În materia mărcilor. Bucureşti. p. De aceea apreciem că acţiunea în contrafacere va putea fi introdusă de oricare dintre cotitulari singur. titularul dreptului asupra mărcii urmăreşte. 168 şi urm. Pornind de la art. s-ar putea considera că dacă titularul unor mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare le poate ceda numai în totalitate către un singur cesionar. 2002. a fortiori titularul unei singure mărci nu poate ceda o cotă parte din dreptul său asupra acelei mărci. Editura Lumina Lex. Considerăm că din ansamblul prevederilor legale rezultă concluzia contrară. Editura All Beck. folosirea mărcii în vederea evitării riscului de decădere din dreptul la marcă – conform art. ci şi prin aplicarea în mod adecvat a regimului juridic al coproprietăţii asupra mărcii. iar nu pentru ansamblul prejudiciului decurgând din încălcarea dreptului exclusiv de exploatare pe care îl deţine împreună cu ceilalalţi cotitulari. Drepturile reale.284 intentarea unei acţiuni în anularea înregistrării ulterioare a unei 283 Pentru detalii cu privire la regimul juridic al coproprietăţii.. Editura All Beck. 2001. Prin intermediul acestei acţiuni. Or. chiar dacă pe calea acestei acţiuni el nu va putea cere despăgubiri civile decât pentru prejudiciul pe care l-a suferit personal.” Pe de altă parte. cererea de reînnoire a înregistrării mărcii – conform 29 alin. Or. 2 . 159 şi urm. Bucureşti. Prin urmare. 4. Drepturile reale principale. acest regim prezintă următoarele particularităţi: • Actele de conservare (spre exemplu..

aducând astfel atingere exercitării de către aceştia a drepturilor lor.etc) pot fi efectuate/încheiate de oricare dintre cotitulari. Spre exemplu. b) Contractul de licenţă reprezintă un act de administrare atunci când el este încheiat în vederea unei normale folosiri a dreptului la marcă. după caz cotitularii) dreptului la marcă renunţă la dreptul de a încheia ulterior alte contracte de licenţă pentru perioada şi produsele în legătură cu care a fost concedată licenţa exclusivă. conivenţa frauduloasă între cotitularul licenţiator şi beneficiarul licenţei va fi sancţionată prin constatarea nulităţii absolute a contractului de licenţă pentru cauză ilicită şi fraudă ( fraus omnia corumpit). Desigur că. Prin urmare. de administrare sau de dispoziţie. titularul (sau. dar cu obligaţia de a nu împiedica folosinţa exercitată de către aceştia din urmă. în condiţiile art. c). Actele de administrare (spre exemplu. unei asemenea acţiuni. încheierea unui contract de licenţă exclusivă de către unul dintre cotitulari. evitându-se astfel riscul de decădere din dreptul la marcă pentru lipsa folosirii efective a mărcii. 286 Considerăm că un contract de licenţă poate fi un act de conservare. 1 lit. a). fără a fi necesar acordul celorlalţi cotitulari. 45 lit. folosirea normală a mărcii în propria întreprindere. Este cazul licenţelor neexclusive. a) Contractul de licenţă reprezintă un act de conservare atunci când prin încheierea sa se urmăreşte să se prevină pierderea dreptului asupra mărcii. 285 Această acţiune poate fi introdusă de orice persoană interesată şi reprezintă un act de conservare a dreptului la marcă întrucât introducerea sa permite înlăturarea unui drept concurent şi întrerupe termenul de prescripţie de cinci ani aplicabil.cu excepţia situaţiei în care contractul se încheie pentru a evita decăderea din dreptul asupra mărcii . De aceea. . fără a fi necesară aplicarea regulii unanimităţii. după caz. dacă nici unul dintre cotitularii dreptului asupra mărcii nu exploatează marca în propria sa întreprindere. 45 alin. ci numai ca act de dispoziţie.• mărci identice sau similare285 – conform art. contractul de licenţă exclusivă nu poate fi analizat ca act de administrare. acţiunea contractuală pentru obligarea beneficiarului licenţei la plata redevenţelor datorate etc) pot fi realizate de oricare dintre cotitulari. în cazul în care un astfel de contract de licenţă se încheie în frauda intereselor cotitularilor care nu au participat la încheierea lui. c) Contractul de licenţă reprezintă un act de dispoziţie în cazul licenţelor exclusive În urma încheierii unui asemenea contract. oricare dintre ei poate încheia un contract de licenţă neexclusivă cu un terţ pentru ca acesta să poată exploata marca. i-ar pune şi pe ceilalţi cotitulari în imposibilitatea de a încheia alte contracte de licenţă. produsele sau serviciile cărora urmează să le fie aplicată marca nu trebuie să fie de natură să antreneze decăderea din dreptul la marcă pe motivul că aceasta ar fi devenit deceptivă – art.286. Spre exemplu. de regulă. 48 . contractul de licenţă neexclusivă .

• Actele de dispoziţie (spre exemplu. 44 alin. Singurul preţ care se datorează în temeiul contractului de cesiune a dreptului la marcă pentru o perioadă determinată se 287 Avem în vedere cesiunea dreptului asupra mărcii. această operaţiune juridică poate fi concepută ca o dublă cesiune totală a dreptului la marcă. . cotitularul poate înstrăina cota parte din drept pe care o deţine. certificatul de înregistrare mai este valabil pentru o perioadă de 7 ani iar dreptul asupra mărcii este transmis pentru o perioadă de 5 ani. Bîrsan. 3) această notificare are rolul de a-l avertiza pe beneficiarul licenţei în legătură cu potenţiala stingere a dreptului exclusiv asupra mărcii şi să îi permită ca. nici una dintre aceste raţiuni nu se regăseşte în cazul renunţării la dreptul asupra mărcii de către unul dintre cotitulari. cesionarul poate dobândi dreptul exclusiv asupra mărcii pentru o perioadă mai scurtă decât durata de validitate a certificatului de înregistrare. De exemplu. Operaţiunea pe care o analizăm nu poate fi considerată ca o vânzare cu pact de răscumpărare. în temeiul contractului de cesiune de marcă.. renunţarea la dreptul asupra mărcii. d) Cesiunea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă de timp determinată. În ipoteza în care unul dintre cotitulari înstrăinează în totalitate dreptul asupra mărcii. după părerea noastră. În ipoteza în care unul dintre cotitulari renunţă la dreptul la marcă potrivit art. în ansamblul său. dobânditorul a cunoscut sau putea. întrucât asupra acestei cote el are un drept de proprietate exclusiv. astfel încât. la momentul împlinirii termenului pentru care cesiunea a fost consimţită. prin ipoteză. nu este necesar ca renunţarea la dreptul asupra mărcii de către unul dintre cotitulari să fie notificată beneficiarului licenţei. pură şi simplă. contractul de cesiune. pentru această cotă-parte. – Se pune întrebarea dacă. operează la momentul încheierii contractului şi are drept efect transferul dreptului asupra mărcii de la cedent către cesionar. 288 Pentru detalii referitoare la proprietatea periodică. Or. 44 din lege. apreciem că ceilalţi cotitulari vor avea un “drept de adăugire”. Dimpotrivă. în cel mai scurt timp după renunţare. de la cesionar la cedent. la data la care expiră perioada pentru care cesiunea a fost consimţită. întrucât în dreptul comun (art. p. Într-adevăr. Deşi are efectul unei cesiuni parţiale. Prima cesiune totală. A doua cesiune totală este afectată de modalitatea termenului şi presupune transferul dreptului asupra mărcii în sens invers. Aceasta pentru că cedentul nu este obligat la plata vreunui preţ pentru retransmiterea în patrimoniului său a dreptului asupra mărcii.288 În opinia noastră. părţile au încheiat contractul în frauda intereselor cotitularului care nu a participat la încheierea actului. cit. atunci acest contract va fi lovit de nulitate absolută parţială. cota renunţătorului fiind distribuită între aceştia în proporţie cu cota pe care ei o deţineau anterior renunţării. În consecinţă. sub aspectul titularilor săi. să cunoască situaţia juridică reală a dreptului asupra mărcii. op. în ceea ce priveşte cota-parte din drept pe care înstrăinătorul nu a deţinut-o la momentul încheierii contractului. ci numai stingerea dreptului asupra cotei-părţi deţinute de cotitularul în cauză. a se vedea C.287 contractul de licenţă exclusivă. înscrişi în certificatul de înregistrare sau în evidenţele OSIM. principiul libertăţii convenţiilor impune un răspuns pozitiv la această întrebare. constituirea unui drept real asupra mărcii etc) sunt supuse regulii unanimităţii. în ceea ce priveşte această cotă-parte. fără consimţământul celorlalţi cotitulari. 194 şi urm. Caracterul ilicit al cauzei rezultă din faptul că toţi cotitularii mărcii fiind. cauza contractului este ilicită. întrucât aceasta nu are drept efect stingerea dreptului asupra mărcii. cu minime diligenţe. să poată înregistra marca pe numele său.

în urma acestei înscrieri. această licenţă nu va putea fi opusă cedentului. prin ipoteză. De asemenea. Cesiunea cu titlu gratuit prin act unilateral poate fi făcută numai pentru cauză de moarte şi are natura juridică a unui legat testamentar. După scopul urmărit de părţi la încheierea contractului. să introducă acţiunea în anularea înregistrării unei mărci identice sau similare ulterior înregistrate. 289 cesionarul poate transmite la rândul său dreptul asupra mărcii pentru o perioadă cel mult egală cu aceea pentru care el însuşi a dobândit acest drept.2. 29-32) pentru reînnoirea înregistrării mărcii. un alt bun. să plătească taxele necesare reînnoirii să refuze autorizarea înregistrării ulterioare a unei mărci identice sau similare în condiţiile art.plăteşte de către cesionar în schimbul dobândirii dreptului exclusiv de exploatare a mărcii pentru un termen determinat Pe baza acestui raţionament considerăm că este admisibilă şi cesiunea dreptului asupra mărcii până la expirarea certificatului de înregistrare. o sumă de bani sau. să împiedice decăderea. care va opera la împlinirea termenului în mod automat. întrucât interdicţia de a licenţia a devenit opozabilă beneficiarului licenţei din momentul înscrierii contractului de cesiune la OSIM. În acest caz. 289 Prin contract. . contractul va fi supus regulilor generale prevăzute de Codul civil pentru contractul de vânzare-cumpărare sau de schimb. asigurată prin prima înscriere. În acest caz. respectiv. cedentul va putea interzice cesionarului concedarea unor licenţe. cesionarului îi revine obligaţia contractuală de a efectua formalităţile necesare pentru reînnoirea înregistrării mărcii. Contractului de cesiune cu titlu gratuit i se vor aplica regulile prevăzute de Codul civil pentru contractul de donaţie. este posibilă transmiterea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă mai lungă decât durata iniţială de valabilitate a certificatului de înregistrare (de exemplu.2. Cesiunea cu titlu gratuit se poate realiza prin act unilateral sau prin contract. în toate cazurile. in funcţie de natura contraprestaţiei. 7 etc). 2. în temeiul înţelegerii iniţiale. cesionarul va fi obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a conserva dreptul la marcă până la expirarea duratei cesiunii (de exemplu. dar fără posibilitatea pentru cesionar de a îndeplini procedura prevăzută de lege (art. este suficientă o singură înscriere a contractului la OSIM. În acest caz. cesiunea poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. devine opozabilă terţilor atât cesiunea de la cedent la cesionar. întrucât în dreptul civil român cesiunea de datorie nu este valabilă. a cărei publicitate este. dreptul la reînnoirea înregistrării mărcii revine cedentului. De altfel. cât şi cesiunea inversă. de la cesionar la cedent. În lipsa unei clauze contractuale contrare. pentru o perioadă de 15 ani). În cazul în care cesionarul încalcă această obligaţie contractuală şi încheie un contract de licenţă. Pentru opozabilitatea contractului de cesiune de marcă încheiată pentru o perioadă determinată de timp. În cazul cesiunii cu titlu oneros. cesionarul iniţial rămâne obligat faţă de cedent pentru decăderea din dreptul asupra mărcii sau pentru tolerarea folosirii unei mărci posterior înregistrate. Astfel.

D. Holban. cesiunea de marcă poate fi principală sau accesorie.” (Curtea din Bourges. 2. p. în lipsa unei prevederi contrare. cât şi transmiterea unui fond de comerţ (care este o universalitate de fapt şi nu se confundă cu patrimoniul titularului măcii) . în opinia nostră.294 290 291 A se vedea supra. “O marcă exploatată numai în interesul unui fond de comerţ constituie un element al acestuia. p. 291. decizia din 5 februarie 1935. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marcă ». 291 Considerăm că. Bucureşti.2. care pare a restrânge exclusivitatea de care beneficiază titularul dreptului asupra mărcii doar la domeniul activităţii comerciale: “ Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească. dacă părţile nu au dispus altfel. sau implicită.290 legea permite transferul mărcii independent de fondul de comerţ din care face parte. în acelaşi sens. fundaţii. atunci când. spre exemplu. 61/octombrie 1965. textul nu înlătură posibilitatea ca. 294 Avem în vedere situaţia în care părţile au dispus “se transmite fondul de comerţ aparţinând . Cu toate acestea. părţile au enumerat limitativ elementele fondului de comerţ transmise şi nu au inclus în enumerare şi dreptul la marcă. « În cazul în care patrimoniul titularului mărcii este transmis în totalitatea sa. Donaţia fondului de comerţ cuprinde şi donaţia mărcii.2. speţa nr.3. 212. 40 alin. Mărcile de fabrică şi de comerţ. în Révue internationale de propriété industrielle et artistique . cu excepţia cazului când părţile au stipulat contrariul. A. II). Teza finală a art. adică atât transmiterea unor bunuri ut singuli. cit. Chavanne. 292 Ne aflăm în cazul unei cesiuni de marcă accesorii. După raportul cu transmiterea unui alt bun. 73. J. 653. p. această transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marcă. conform art. în Annales de la propriété industrielle. care formează unul dintre elementele sale. J. p. Popovici. punctul 1. 3 are în vedere transmiterea unor elemente de activ ale patrimoniului. astfel încât transmiterea fondului de comerţ va atrage după sine şi transmiterea dreptului la marcă.” (Curtea de Apel din Paris. decizia din 1 iunie 1965. 293 A se vedea.. atunci când părţile au exclus în mod explicit marca din rândul elementelor fondului de comerţ transmise. partide politice. fără a preciza că se transmite fondul de comerţ în totalitatea lui. De aceea. După cum am arătat. De asemenea. nu poate fi interpretat decât în sensul unei cesiuni totale. marca va fi considerată un element intrinsec fondului de comerţ transmis. mai ales când în contract se prevede obligaţia pentru cedent de a nu face nici o concureţă cesionarilor. ministere etc)... S. considerăm că este criticabilă formularea art. 35 alin. când din împrejurările cauzei rezultă că părţile nu au înţeles să separe marca de fabrică de întreprinderea de care este legată. Marinescu. Cesiunea de marcă este principală atunci când este independentă de transmiterea altui bun. marca poate fi înregistrată şi folosită ca semn distinctiv şi de unele subiecte de drept care nu desfăşoară activităţi comerciale (asociaţii. Burst.” 292 “În virtutea principiului că accesoriul urmează soarta principalului. concluzie justificată chiar dacă actul de donaţie nu cuprinde nici o menţiune cu privire la marcă. în activitatea lor comercială. Avem în vedere ipoteza cea mai frecvent întâlnită în practică. în orice loc s-ar afla. op. Scondăcescu. ipoteză în care marca este folosită ca semn distinctiv al unei activităţi comerciale în sensul Codului Comercial. cesiunea unui fond de comerţ atrage de la sine şi pe aceea a mărcilor care intră în compunerea lui. transmiterea mărcii să opereze automat prin efectul cesiunii fondului de comerţ căruia îi este ataşată. 1938. cit.293 Voinţa contrară a părţilor poate fi expresă. 1936. Faptul că în contractul de cesiune nu s-a spus nimic despre marca ce făcea parte din fondul de comerţ cedat.2. 40 alin. op. p. Cu toate acestea. speţa nr. 3.. 201 şi urm. apud B.. fără consimţământul titularului . 11). apud E. nr.

p. Oficiul de Stat pentru Inventii şi Mărci înscrie cesiunea în Registrul National al Mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. 2. deşi dreptul la marcă este un bun mobil incorporal.1.3. aplicată pe înscris.295 Sancţiunea nerespectării oricăreia dintre aceste două condiţii de formă – forma scrisă sau semnătura părţilor . Potrivit art.Contractul de cesiune a mărcii este un contract solemn. după caz.3. 2. Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi 2. 813 C. În cazul în care transmiterea mărcii operează în cadrul transmiterii fondului de comerţ.2. » Rezultă că legea impune ad validitatem condiţia formei scrise a contractului. în consecinţă.3. cit. civ. op. Pentru amănunte asupra acestei chestiuni. a se vedea Fr. « La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevăzute de lege. Cesiunea devine opozabilă terţilor. iar art. el nu poate forma obiectul unei donaţii sub forma darului manual. consimţământul trebuie să fie exprimat prin semnătura părţilor sau a reprezentanţilor lor.297 În ipoteza în care cesiunea cu titlu gratuit s-a realizat prin act juridic unilateral (adică prin legat testamentar). forma aplicabilă este aceea prevazută pentru categoriile de transmisiuni respective. Cât priveşte donaţiile indirecte sau deghizate. « Cesiunea trebuie făcută în scris şi semnată de părţile contractante sub sancţiunea nulităţii. precum şi autorii citaţi la nota de subsol nr. astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. cesiunea de marcă trebuie să îmbrace forma autentică ad validitatem (art. Prin urmare. 2001. Bucureşti... Pentru amănunte. op. 313. 827 C. Condiţii de formă. contractul astfel încheiat are natura juridică a unui contract de donaţie şi.. 7. dreptul la marcă va rămâne în patrimoniul cedentului. după care urmează o enumerare limitativă în care nu figurează şi dreptul la marcă. 1 teza finală. sunt aplicabile pe deplin regulile dreptului comun. a se vedea Fr. În situaţia în care contractul de cesiune este încheiat prin mandatar. În cazul în care cesiunea mărcii este cu titlu gratuit.). . compus din următoarele elemente:. Deak. a patrimoniului sau unei fracţiuni din patrimoniu. este supus regulilor de formă prevăzute de Codul Civil pentru acest contract. Deak. 297 A se vedea Fr. Într-un asemenea caz. p. 125. 772 C. 41 alin. deşi acesta a făcut parte din fondul de comerţ al cedentului până la data transmisiunii. vor fi aplicabile pe deplin condiţiile de formă ale testamentului.. civ. 40 alin. Editura Universul Juridic. impune ca obiectele mobile donate să fie trecute într-un stat estimativ semnat de donator şi de donatar. 296 Considerăm că. civ.” . » Această regulă de opozabilitate se aplică şi în cazul în care marca este transmisă în cadrul transmiterii fondului de comerţ. atunci procura trebuie dată de asemenea în formă scrisă şi semnată de mandant. Contracte speciale. dacă este cazul) formează un tot indivizibil cu actul în vederea încheierii căruia a fost dată. în acest caz. Tot ad validitatem. începând cu data înscrierii acesteia în Registrul Naţional al Mărcilor. Potrivit art. cedentului. 295 Procura (sau mandatul. cit. îndeplinirea acestei formalităţi nu este necesară ad validitatem.este nulitatea absolută a contractului de cesiune. ci numai ad probationem. Aceste reguli sunt aplicabile doar în cazul în care marca este transferată ut singuli. p. Tratat de drept civil.296 Deoarece dreptul asupra mărcii este un bun mobil incorporal. Deak. 140-148.2. a patrimoniului sau unei fracţiuni din patrimoniu. Dacă nu există reguli speciale se aplică principiul consensualismului şi regulile generale de probă prevăzute de Codul civil sau de Codul comercial.

civ. contractul de cesiune a fondului de comerţ). 41 alin. denumirea statului căruia acestuia îi aparţine. Cererea de înscriere a cesiunii unei mărci trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de Regula 25 din Regulament. lista cuprinzând produsele şi serviciile la care se referă cesiunea mărcii. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (aprobată. când noul titular este o persoană juridică. com. “Cererea de înscriere a cesiunii unei mărci va conţine următoarele elemente: numele sau denumirea şi adresa sau sediul titularului. proc. întemeiată pe art.3. adică de a întocmi un înscris referitor la cesiunea de marcă.4.. 1 din Regulament). 2 din Regulament). Principalele dispoziţii care interesează taxa pentru înscrierea cesiunii de marcă sunt următoarele: 298 299 a) b) c) d) e) f) g) h) Pentru amănunte. Prin această acţiune. numele sau denumirea şi adresa sau sediul noului titular. când noul titular este străin. numele sau denumirea şi adresa sau sediul acestuia. 383/2002. În cazul în care cedentul nu îşi îndeplineşte această obligaţie. dacă cesiunea nu priveşte toate produsele şi serviciile înregistrate.299 Cererea trebuie însoţită de o copie de pe contractul de cesiune sau de pe extrasul din contract care prevede cesiunea. numele sau denumirea şi adresa sau sediul acestuia. denumirea statului în care noul titular îşi are domiciliul/sediul sau în care noul titular are o întreprindere în înţelesul art.1. civ..2002)..şi unei obligaţii de a face. dacă noul titular are un mandatar. cu condiţia ca pentru toate aceste mărci să existe un singur titular. Chestiunea prezintă un deosebit interes în cazul în care un terţ săvârşeşte acte de contrafacere a mărcii transmise. potrivit art. 3 din Convenţia de la Paris. proc.). 298 În acest caz. 2 pct. (4) din Regulament). cesionarul va putea solicita îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate la OSIM (Regula 26 alin. Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile. cu acţiune în constatare. 471/2. cesionarul va solicita să se constate existenţa în patrimoniul său a dreptului asupra mărcii. punctul 2. în ipoteza în care contractul s-a încheiat valabil prin simplul acord de voinţă (solo consensu). cesionarul va putea proba încheierea valabilă a contractului cu orice mijloc de probă (art. 1. copia. Înscrierea unei cesiuni a mărcii este supusă plăţii unei taxe. precum şi denumirea statului a cărui legislaţie a servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice. trebuind să fie certificate pentru conformitate de către cesionar (art. 1 din Lege şi Regula 26 alin. cu începere de de la data încheierii valabile a actului prin care s-a transmis marca (spre exemplu.” .Of. documentele care fac dovada cesiunii mărcii . 46 C. O singură cerere de înscriere a cesiunii unei mărci este suficientă în cazul cesiunii a două sau mai multe mărci. iar cesiunea să se efectueze către un singur nou titular (Regula 27 alin. pe baza căruia urmează să se îndeplinească formalităţile de înscriere a cesiunii pentru opozabilitate faţă de terţi. publicată în M. iar cesionarul ar intenţiona să introducă împotriva sa o acţiune în contrafacere. cesionarul se va putea adresa instanţei judecătoreşti (respectiv Tribunalului.07.În acest caz. a) C. 111 C. Regimul juridic al acestei taxe este stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. cu modificări şi completări. cesionarul nu va putea solicita despăgubiri de la terţ decât pentru actele de contrafacere săvârşite de acesta din urmă ulterior înscrierii cesiunii. el va da naştere – printre altele . În cadrul acestui litigiu. lit. respectiv extrasul. deoarece litigiul este comercial). a se vedea infra. prin Legea nr. 2.3. forma de constituire a acesteia. dacă titularul are un mandatar.

la data la care cererea îndeplineşte cerinţele impuse de Regula 25. 2 pct. OSIM decide respingerea cererii de înscriere.3. Hotărârea Curţii este irevocabilă. Or. în termen de 15 zile de la comunicare. De la data înscrierii. taxa va fi suportată de către cesionar (cumpărător). 33 alin.4. după caz. Pe de altă parte. civ. Considerăm că această regulă va fi aplicabilă şi în ipoteza în care cesiunea are natura unui contract de donaţie sau de schimb. cuantumul taxei este de 100 USD sau 115 EURO .301 ceea ce este în beneficiul securităţii dinamice a circuitului juridic civil. Iar 300 301 Art. pe argumentul că – spre deosebire de textele care reglementează publicitatea imobiliară300 . (1) din Regulament).. OSIM acordă solicitantului cererii un termen de trei luni pentru remedierea lipsurilor. în termen de trei luni de la comunicare sau. dacă părţile nu au convenit altfel. Ţinerea unei evidenţe conforme realităţii în privinţa titularilor mărcilor prezintă avantaje . de la publicarea acestora (art. (1) din Legea nr. iar nu numai terţilor de bună credinţă. “Cererea este considerată a fi depusă numai după plata taxei prevăzute de lege”. iar deciziile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. de către persoanele interesate. 1305 C. Considerăm că efectul opozabilităţii cesiunii faţă de terţi nu va putea fi realizat prin nici un alt mijloc decât formalitatea înscrierii. 2 pct. In cazul in care cererea nu cuprinde toate menţiunile cerute sau nu este însoţită de documentele necesare. ubi lex non distinguit. după caz. OSIM înscrie cesiunea în Registrul Naţional al Mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secţiunea Mărci. • În cazul în care sunt mai mulţi cesionari.art. În prezent. pe de o parte. În caz contrar. nec nos distinguere debemus.000 de lei. consacrată de art. În prezent. Această soluţie se întemeiază. 80 alin. atât români. • Persoanele fizice şi juridice române plătesc această taxă în lei. 2. conform Anexei nr. de regulă. raţiunea textului este aceea de a stimula înscrierea cesiunii de marcă. 17. 17. taxa datorată în comun se plăteşte în valută. cât şi străini. cuantumul taxei este de 3. Este indiferent dacă terţul a cunoscut cesiunea prin alte mijloace (spre exemplu. a fost notificat de către cesionar în sensul că acesta din urmă este noul titular al mărcii. întrucât donatarul sau. precum şi autorii oricăror acte de contrafacere. Hotărârea Comisiei de reexaminare poate fi atacată cu apel la Tribunalul Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.• Taxa trebuie plătită odată cu depunerea cererii de înscriere a cesiunii. cel interesat să înscrie cesiunea. copermutantul care a primit marca este. Terţi în această materie sunt cesionarii subsecvenţi. conform Anexei nr. beneficiarii unei licenţe asupra mărcii transmise. 41 alin. • Persoanele fizice şi juridice străine plătesc această taxă în valută.000. nu numai pentru protecţia terţilor. ci şi pentru ca OSIM să poată avea o evidenţă completă şi actuală a titularilor mărcilor protejate. (2) dipune că cesiunea devine opozabilă prin înscriere tuturor terţilor. Conform regulii generale. cesiunea devine opozabilă terţilor. 7/1996 – Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare. In cazul in care lipsurile nu sunt remediate in termenul acordat. Deciziile OSIM privind înscrierea cesiunii în Registrul Naţional al Mărcilor pot fi contestate la Comisia de reexaminare din cadrul OSIM. 2 şi 3 din Lege şi Regulile 45 alin (4) şi 42 alin. Potrivit Regulii 25 alin. (2) din Regulament. inclusiv în cazul în care la notificare s-a ataşat copia contractului de cesiune). când cesiunea de marcă are natura juridică a unui contract de vânzare-cumpărare. prevăzută imperativ de lege.

atunci cesionarul este de rea credinţă. ci conivenţei frauduloase a părţilor care a împiedicat formarea valabilă a celui de-al doilea contract de cesiune. identice sau similare cu cea pentru care se solicită înregistrarea. cesionarul a cunoscut. OSIM este sesizat cu înscrierea primei cesiuni. cesiunea devenind astfel opozabilă terţilor. 7. potrivit căruia opozabilitatea se asigură numai prin înscrierea cesiunii. civ. până la soluţionarea . Cum reaua credinţă a cedentului este indiscutabilă prin ipoteză (ceea ce înseamnă că ne aflăm în situaţia unei conivenţe frauduloase a părţilor contractante). cit. În urma radierii.302 În cazul în care la data încheierii celei de-a doua cesiuni. J. Spre deosebire de bunurile mobile corporale. 656. pentru ca – eventual – solicitantul să poată obţine consimţământul acestuia la înregistrarea mărcii în condiţiile art. el va trebui să refuze efectuarea aceastei din urmă operaţiuni. pentru cauză ilicită şi fraudă – fraus omnia corrumpit 303 În acest caz..304 Soluţia pe care am propus-o în ipoteza cesionarului subsecvent de rea credinţă care a înscris cesiunea ulterior nu derogă de la principiul afirmat mai sus. nu pot fi aplicate prin analogie dispoziţiile art. Preluând o decizie a Curţii de Casaţie franceze (24 iunie 1986. pentru un punct de vedere similar. 948 pct. în cazul în care. conflictul dintre cei doi cesionari subsecvenţi se va soluţiona în favoarea cesionarului care şi-a înscris primul cesiunea. Reuşita acestei acţiuni va avea ca efect desfiinţarea retroactivă a celui de al doilea contract de cesiune şi radierea înscrierii acestui contract din Registrul Naţional al Mărcilor. autorii susţin că soluţia se aplică numai atunci când cesionarul care a înscris primul este de bună credinţă. O problemă specială se poate ridica în situaţia în care cedentul încheie două contracte de cesiune având ca obiect acelaşi drept asupra aceleiaşi mărci. În opinia noastră. p. după înscrierea celei de-a doua cesiuni. indiferent prin ce mijloc. . Burst. pentru care posesia constituie cel mai bun mijloc de publicitate. civ. JurisClasseurPériodique 1986. 57. Astfel. Chavanne. 304 Opinăm că. 966 şi 968 C. deşi a cumpărat mai în urmă.. În ipoteza analizată. este necesar ca avizul de refuz provizoriu al înregistrării unei mărci pentru existenţa unei mărci anterioare protejate. spre exemplu. cit. 972 C. potior iure).această raţiune se regăseşte numai atunci când condiţia înscrierii se aplică general şi uniform. deşi dreptul asupra mărcii reprezintă un bun mobil. potrivit căruia este preferat cel care a intrat mai întâi cu bună credinţă în posesia bunului. că anterior acelaşi drept asupra aceleiaşi mărci a fost cedat de acelaşi cedent unei alte persoane. a se vedea Fr. op. cea de a doua cesiune este lovită de nulitate absolută nu datorită opozabilităţii primei cesiuni. op.. acţiunea în constatarea nulităţii absolute se va întemeia pe dispoziţiile art. cel de-al doilea contract de cesiune va fi lovit de sancţiunea nulităţii absolute. primul cesionar va putea înscrie în Registrul Naţional al Mărcilor contractul de cesiune prin care a dobândit dreptul la marcă. J. IV. 261). 302 A se vedea. 4. Deak. pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile. p. În consecinţă. 303 Pentru această soluţie în materia vânzării lucrului altuia. (posterior tempore. în privinţa bunurilor mobile incorporale (cum este şi dreptul la marcă) publicitatea se realizează exclusiv prin înscrierea în Registrul Naţional al Mărcilor. p. 1-3 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice. să menţioneze numele titularului real al mărcii anterioare. precum şi pe dispoziţiile art. A. Pe baza efectului de opozabilitate faţă de terţi al înscrierii. nu are nici un fel de practice notabile.pe cale amiabilă sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă – a conflictului dintre cei doi cesionari.

). Sunt ipoteze în practică în care. cedentul păstrează dreptul de a introduce acţiunile corespunzătoare. 2. vom analiza efectul translativ de drepturi al contractului. Contractul de cesiune de marcă cu titlu oneros este un contract sinalagmatic întrucât dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi. În acest caz. printr-o clauză expresă. obligaţiile cedentului şi obligaţiile cesionarului.4. Transferul dreptului exclusiv asupra mărcii Potrivit regulilor de drept comun din materia contractului de vânzare-cumpărare (art. 2. Prin prevedere contractuală contrară înţelegem o clauză prin care părţile convin să transmită şi creanţa la despăgubiri izvorâtă din delictul civil de contrafacere sau de concurenţă neloială. Dimpotrivă. transferul dreptului asupra mărcii operează automat între părti. Avem în vedere. care sunt reciproce şi interdependente. Deoarece efectele acestui contract nu se bucură de o reglementare specială. Transferul dreptului asupra mărcii implică şi transmiterea dreptului de a introduce acţiunea în contrafacere. 1295 C. În acest caz. exceptând cazul în care. indiferent dacă a exercitat sau nu posesia asupra mărcii. compus din dreptul exclusiv asupra mărcii (ca drept real asupra unui bun incorporal) şi dreptul la despăgubiri (ca drept de creanţă). sub aspectul opozabilităţii. deşi contractul de cesiune este valabil încheiat şi nu există nici un impediment pentru efectuarea înscrierii la OSIM. părţile au convenit să supună transferul dreptului asupra mărcii unei modalităţi determinate – termen sau condiţie – efectul translativ de drepturi al contractului de cesiune de marcă se produce în chiar momentul încheierii acestui contract. situaţia în care cesionarul urmăreşte să se lanseze într-un nou domeniu de activitate prin achiziţionarea acţiunilor sau a părţilor sociale ale unei societăţi atractive care însă nu deţine şi un portofoliu de mărci de succes.4. se pune problema cine are calitatea procesuală de a introduce acţiunea în contrafacere şi/sau în concurenţă neloială pentru actele de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială săvârşite anterior cesiunii de marcă. 84/1998 va fi opozabil terţilor. ele urmează a fi guvernate de regulile prevăzute de Codul civil pentru efectele contractului de vânzare-cumpărare. contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex.importanţă. se consideră că. cesionarul să aibă interesul economic de a amâna înscrierea mărcii. Opozabilitatea faţă de debitorul cedat . împotriva acestor acte. cesionarul va încerca sa păstreze caracterul confidenţial al contractului de cesiune a unei mărci de succes în domeniul vizat pentru a nu dezvălui intenţiile sale de extindere pe o nouă piaţă de produse sau servicii. Efectele contractului de cesiune de marcă În cele ce urmează. civ.1. care este mai frecvent întâlnit în practică şi ridică cele mai numeroase probleme. cât timp el nu a înscris cesiunea la OSIM. care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare. prin efectul încheierii valabile a contractului. împrejurarea că primul cesionar a folosit marca şi s-a comportat ca un autentic titular al mărcii (deci a fost posesor al mărcii). ne vom referi la efectele contractului de cesiune de marcă cu titlu oneros. În cele ce urmează. de exemplu. În lipsa unei prevederi contractuale contrare. dreptul cesionarului care a efectuat formalităţile prevăzute de Legea nr. În consecinţă. inclusiv cele referitoare la efectele cesiunii bunurilor necorporale. În legătură cu acest aspect se ridică următoarele probleme: c) Întâi.

cesionarul nu este titularul dreptului exclusiv asupra mărcii.(autorul actelor de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială) a cesiunii de creanţă este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de dreptul comun al cesiunii de creanţă. cesiunea creanţei la despăgubiri va deveni opozabilă autorului delictului civil prin notificare. Temeiul cererii de restituire astfel formulată îl reprezintă contractul de cesiune care. cel puţin teoretic. cedentul a obţinut despăgubiri. în urma intentării acţiunii împotriva terţului culpabil de acte de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială săvârşite după încheierea contractului de cesiune. Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi se realizează numai prin îndeplinirea formalităţilor prescrise de lege.2. revine întotdeauna cesionarului. Deşi între părţi contractul de cesiune valabil încheiat produce efectul translativ de drepturi fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi. prin acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat (autorul delictului civil). cesionarul nu va putea introduce cu succes acţiunea în contrafacere. cesionarul este îndreptăţit să solicite de la cedent restituirea acestor despăgubiri. era pendinte un litigiu referitor la acte de contrafacere săvârşite anterior de către un terţ. În schimb. independent de înscrierea contractului de cesiune la OSIM. calitatea procesuală activă a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca accesoriu al dreptului asupra mărcii.o pierdere patrimonială a cesionarului. faţă de terţi acest efect este inopozabil. în lipsa unei prevederi contractuale contrare. indiferent dacă ei înţeleg (ori au interesul) să se prevaleze ori nu de lipsa înscrierii. . În acest caz. în absenţa formalităţilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii. din punctul de vedere al terţului autor al delictului civil. c) În fine. astfel încât atingerile aduse de terţ dreptului la marcă reprezintă . În consecinţă.4. înscrierea la Arhiva de garanţii reale mobiliare sau. În consecinţă. d) Apoi.din perspectiva părţilor . Obligaţiile cedentului Cedentul are următoarele obligaţii: . considerăm că. la data încheierii contractului. cedentul ar putea pretinde despăgubiri din partea terţului pentru actele săvârşite de acesta după încheierea contractului de cesiune.obligaţia de garanţie pentru evicţiune. Dacă. în lipsa unei prevederi exprese. în raporturile cu cesionarul.obligaţia de predare. între părţi. marca s-a transmis din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului la momentul încheierii contractului de cesiune. iar nu şi prin alte modalităţi (cum ar fi recunoaşterea cesiunii de către aceştia). se pune problema de a şti cine este persoana care are calitate procesuală activă în acţiunea în contrafacere şi/sau concurenţă neloială introdusă pentru reprimarea actelor săvârşite de terţi între momentul încheierii contractului de cesiune şi momentul înscrierii cesiunii la OSIM. este valabil şi opozabil încă din momentul încheierii sale în condiţiile legii. dar înaintea înscrierii acestui contract. dar înainte de înscrierea acestuia la OSIM. cedentul ar păstra fără drept despăgubirile primite pentru această atingere. . calitatea de a introduce acţiunea în contrafacere şi/sau în concurenţă neloială. 2. pentru actele săvârşite de terţi ulterior înscrierii contractului de cesiune. Cu alte cuvinte. întrucât. În cazul în care.

atunci când cesionarul a încheiat un contract de licenţă de marcă. O asemenea posibilitate nu ar fi existat dacă cesionarul ar fi fost obligat să intenteze o acţiune în garanţie pentru evicţiune. 3). op. precum şi orice alte elemente de natură de a-i permite cesionarului să reproducă în mod fidel marca dobândită. constând în forma produsului sau a ambalajului său). cuprinde: garanţia pentru fapta proprie. sub marca cedată. în această materie. cit. cesionarul ar fi fost ţinut să introducă acţiunea în răspundere civilă contractuală.m. Dimpotrivă. cea mai importantă excepţie de la principiul nedmiterii opţiunii între cele două tipuri de răspundere este aceea că opţiunea este permisă în cazul în care neexecutarea contractului constituie.a) Obligaţia de predare în materia cesiunii de marcă se concretizează în obligaţia de a remite certificatul de înregistrare a mărcii. Bîrsan. oricare dintre licenţiaţi poate să intervină în procesul având ca obiect acţiunea în contrafacere intentată de către cesionar. chiar după data încheierii contractului ş. b) folosirea fără drept a unei mărci în prejudiciul titularului acelei mărci reprezintă infracţiunea de contrafacere. În plus.305 Or. soluţia pe care o împărtăşim permite cesionarului care optează pentru răspunderea civilă delictuală să obţină repararea atât a prejudiciului previzibil. el nu ar fi putut obţine o reparaţie decât în limita prejudiciului previzibil. 1 lit. 305 A se vedea C. în temeiul principiului noncumulului celor două forme de răspundere civilă. 43 alin. solicitând repararea de către cedent a prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii (art. atunci când cedentul exploatează marca ulterior încheierii contractului de cesiune. cât şi a prejudiciului imprevizibil. p. şi o infracţiune. cât şi pe tărâm delictual (pentru săvârşirea delictului civil de contrafacere).d. O situaţie specială de aplicare a obligaţiei de garanţie pentru fapta proprie este aceea în care. Chiar dacă această obligaţie este contractuală. După cum se ştie. astfel încât opţiunea între cele două forme de răspundere este permisă.a. răspunderea cedentului va putea fi angajată atât pe tărâm contractual. C. potrivit art.. cu prilejul încheierii contractului el este obligat să-l informeze pe cesionar în legătură cu această stare de fapt. 83 alin. care este de natură contractuală. Soluţia propusă prezintă un evident interes practic: Dacă. el nu va mai putea comercializa. la data încheierii contractului de cesiune. la alegerea cesionarului. cedentul are în stoc o cantitate mare de produse care poartă marca ce formează obiectul cesiunii. Cedentul este pe deplin interesat să rezolve această problemă cu ocazia încheierii contractului de cesiune. deoarece în ipoteza în care situaţia stocurilor nu va fi reglementată. Nu excludem posibilitatea ca în cadrul obiectului obligaţiei de predare să fie inclusă şi transmiterea unei descrieri detaliate a mărcii. . b) Obligaţia de garanţie pentru evicţiune. însoţită eventual de un prototip (spre exemplu în cazul mărcilor tridimensionale. 132. Stătescu. cum ar fi: preluarea şi valorificarea produselor de către cesionar ori acordarea unei termen rezonabil cedentului pentru lichidarea stocului de produse. în acelaşi timp. b1) Obligaţia de a garanta pentru fapta proprie reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a se abţine de la orice act sau fapt de natură a-l tulbura pe cesionar în liniştita folosinţă a dreptului asupra mărcii. Practic. garanţia pentru fapta terţilor şi garanţia pentru viciile juridice ale certificatului de înregistrare. cedentul are obligaţia de a nu mai folosi marca cedată. În ipoteza în care cedentul doreşte să valorifice ulterior produsele aflate în stoc. produsele aflate în stoc. Părţile pot conveni o soluţie reciproc avantajoasă.

Acesta din urmă se va putea întoarce împotriva cedentului cu o acţiune în garanţie contra evicţiunii. 306 situaţia mărcii similare. anterior înscrierii contractului de cesiune. Dacă terţul înscrie primul contractul prin care a dobândit marca. iar nu de fapt. p. astfel încât şi-a asumat riscul de a suporta concurenţa titularului mărcii similare. cedentul va fi chemat să răspundă pentru evicţiune. cesionarul nu se mai poate opune folosirii mărcii posterioare de către terţ. loial. dacă licenţa anterioară a fost înscrisă. distingând între tulburările care determină răspunderea cedentului pentru evicţiune şi cele care nu angajează răspunderea cedentului pentru evicţiune. Toader. de garanţie reală mobiliară (gaj) sau un privilegiu asupra 306 Spre exemplu. 307 îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a contractului anterior (în speţă. Din multitudinea de tulburări care pot proveni din fapta terţului. Necesitatea unui comportament onest. iii)Aceleaşi soluţii sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ipoteza în care terţul invocă un drept de uzufruct. După cum s-a arătat. Editura All. cedentul încheie cu un terţ un nou contract având ca obiect acelaşi drept asupra mărcii.Un alt caz de garanţie pentru evicţiunea decurgând din fapta proprie este acela în care. 1997. Obligaţia de garanţie a cedentului subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative: să fie vorba de o tulburare de drept. În acest caz. În cazul în care. 68. 307 A se vedea C. Evicţiunea în contractele civile. cesionarul nu a fost informat de către cedent sau nu a cunoscut. la momentul încheierii contractului. se poate presupune că cesionarul a cunoscut această situaţie. a contractului de licenţă) nu înlătură garanţia pentru evicţiune a înstrăinătorului. ii)Terţul poate invoca împotriva cesionarului beneficiul unui contract de licenţă consimţit de cedent anterior contractului de cesiune. la momentul încheierii contractului de cesiune. cesionarul nu a cunoscut existenţa licenţei. Bucureşti. le vom examina în continuare pe cele mai importante. provenind din partea unei terţe persoane. În acest caz. În ipoteza în care. . de bună credinţă. cu excepţia situaţiei în care înregistrarea mărcii posterioare a fost cerută cu rea credinţă (art. el va fi preferat cesionarului care nu şi-a înscris cesiunea. Tulburări care pot determina angajarea răspunderii cedentului pentru evicţiune: i)Terţul a înregistrat o marcă similară anterior contractului de cesiune şi a folosit această marcă timp de cinci ani (ori împlinirea termenului de cinci ani este iminentă). la momentul încheierii contractului îi impune cedentului îndatorirea de a face cunoscute cesionarului contractele de licenţă asupra mărcii aflate în vigoare la acel moment. el se va putea întoarce împotriva cedentului în temeiul obligaţiei acestuia din urmă de a-l garanta pentru evicţiune. cauza evicţiunii să fie anterioară cesiunii. pe orice altă cale. ea este opozabilă cesionarului care este obligat să o respecte. dacă folosirea timp de cinci ani a mărcii similare înregistrate este notorie. A. cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de către cesionar. 49). întrucât opozabilitatea nu presupune cunoaşterea efectivă a cauzei evicţiunii la momentul încheierii contractului de înstrăinare. b2) Obligaţia de a garanţie contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a-l garanta pe cesionar împotriva tulburării sale în exercitarea prerogativelor de titular al dreptului asupra mărcii.

2. conform art.308 precum şi atunci când terţul a obţinut acordul cedentului pentru înregistrarea unei mărci identice sau similare. cedentul a comercializat el însuşi sau a autorizat comercializarea unei mari cantităţi de produse pe care se aplică marca şi nu l-a informat pe cesionar în legătură cu aceasta. dacă anterior încheierii contractului. În acest caz.311 308 În cazul dreptului de uzufruct. 23-25. În consecinţă. în temeiul art. atunci cesionarul va putea solicita anularea contractului de . anterior contractului de cesiune.309 B. 310 În cazul în care. la OSIM. 311 Totuşi. atunci înseamnă că mărcile nu sunt similare şi deci nu există nici un temei pentru a se angaja răspunderea pentru evicţiune a cedentului. Tulburări care nu determină angjarea răspunderii pentru evicţiune a cedentului: i)Ulterior înscrierii cesiunii. cesionarul nu se va putea opune comercializării produselor în legătură cu care dreptul la marcă a fost “epuizat” de către cedent. la Tribunalul Bucureşti. dreptul transmis nu poartă asupra produselor puse în comerţ de către cedent sau cu acordul acestuia. terţul săvârşeşte acte de contrafacere sau de concurenţă neloială (prin utilizarea fără drept a mărcii). poate intenta acţiunea în contrafacere şi/sau acţiunea în concurenţă neloială. după înscrierea cesiunii. Cesionarul va putea să facă opoziţie la înregistrarea mărcii. Avem în vedere ipoteza în care. Similaritatea celor două mărci nu poate fi stabilită decât pe calea unei acţiuni în anulare. el va introduce o acţiune în anularea înregistrării mărcii. (6) din Regulament. dreptul exclusiv asupra mărcii s-a “epuizat” (art. a autorizat comercializarea către terţe persoane a unor produse pe care este aplicată marca ulterior cedată. cedentul nu răspunde. întrucât în legătură cu aceste produse. Dacă acţiunea în anulare este admisă. Deoarece aceste acte ilicite nu reprezintă o tulburare de drept (în sensul că nu au un temei juridic). cedentul a comercializat sau. evicţiunea se produce prin exercitarea de către terţ a dreptului său. a se vedea infra. Nici în această ipoteză cedentul nu va răspunde. nr.” 309 Pentru amănunte privitoare la regimul juridic al acordului consacrat de art. Cesionarul însuşi. în calitate de titular al dreptului la marcă. 7. 7. pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular (în speţă. sau – dacă marca a fost deja înregistrată – să introducă acţiune în anularea înregistrării mărcii. 48. cedentul) nu-şi plăteşte datoria iar creditorul procedează la realizarea creanţei asupra dreptului la marcă. “epuizarea” este inerentă dreptului exclusiv. 1). “ Marca poate face obiectul unor măsuri de executare silită şi poate fi dată în gaj sau poate face obiectul altui drept real. 4. Precizăm că. decât cesionarul. atunci marca terţului va radiată din Registrul Naţional al Mărcilor şi deci evicţiunea prin fapta terţului este înlăturată. Fiind o limită specială a dreptului la marcă. Dacă acţiunea este respinsă. nu reprezintă o evicţiune deţinerea. ci o simplă tulburare de fapt.310 iii)În opinia noastră. astfel încât răspunderea cedentului pentru o astfel de evicţiune nu mai intră în discuţie. anterior încheierii contractului de cesiune. în temeiul art. indiferent în patrimoniul cui s-ar afla acesta. evicţiunea se produce numai dacă debitorul principal (de regulă. oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă marca ce a format obiectul contractului de cesiune. 37 alin. ii)Terţul înregistrează sau numai declanşează procedura de înregistrare a unei mărci identice sau similare cu cea dobândită de cesionar.mărcii. În cazul garanţiei reale mobiliare şi a privilegiilor. Calitatea procesuală activă în acţiunea în anulare nu o are. cedentul) sau cu consimţământul acestuia. a fost înregistrată o marcă similară cu marca transmisă considerăm că nu se ridică problema răspunderii pentru evicţiune a cedentului. după caz. Prin urmare. potrivit Regulii 28 alin.

(5) şi 42 alin (3) din Regulament). ori ar fi putut demonstra că a obţinut acordul titularului mărcii anterioare. Bucureşti.” (a se vedea V. Apreciem că este recomandabil ca. 1351 C. cit. adică împotriva acelor situaţii care duc la desfiinţarea certificatului de înregistrare. Cedentul are obligaţia de a-l garanta pe cesionar împotriva viciilor juridice ale certificatului de înregistrare.b3) Obligaţia de garanţie pentru viciile juridice ale certificatului de înregistrare. 312 A se vedea. Ciobanu. este recomandabil ca acesta să îl introducă în proces pe cedent. 1997. trebuie incluse şi unele persoane care nu au figurat personal la judecată: (. dispoziţiile art. pentru materia contractului de vânzare-cumpărare. după cum s-a arătat în literatura de specialitate. civ. 60-63 C. va putea fi paralizată de acesta prin invocarea excepţiei procesului rău condus (exceptio mali processus) potrivit art. cesionarul să solicite cedentului prezentarea unei situaţii globale a comercializării produselor (ce poartă marca) în perioada imediat anterioară încheierii contractului. 1311 C. În cazul în care hotărârea de anulare a rămas definitivă şi irevocabilă anterior încheierii contractului. ar fi avut mijloacele potrivite pentru a respinge pretenţiile terţului. în condiţiile art. pentru a-l apăra contra eventualei evicţiuni. 79-80. De asemenea. considerăm că hotărârea prin care se anulează înregistrarea mărcii devine cesiune de marcă pentru dol prin reticenţă.312 Pentru invocarea cu succes a acestei excepţii. 84/1998 şi Regulile 32 alin. II. în principal. printr-o cerere de chemare în garanţie. În noţiunea de părţi. Editura Naţional. proc. cu consecinţa lipsirii de efecte a certificatului de înregistrare prin radierea mărcii (art. Puterea de lucru judecat a acestei hotărâri profită şi cesionarului întrucât. art. dar aceştia numai în privinţa hotărârilor obţinute împotriva autorului lor. Precizăm că anularea nu atrage răspunderea cedentului pentru evicţiune decât dacă hotărârea prin care se constată anularea a rămas definitivă şi irevocabilă ulterior încheierii contractului de cesiune. acesta este lovit de nulitate absolută pentru lipsa obiectului.. dacă dovedeşte întrunirea elementelor acestui viciu de consimţământ. altul decât cel din primul proces. vol. precum şi lucrările şi hotărârile judecătoreşti citate la notele nr. dacă ar fi fost chemat în garanţie. În cazul în care cesionarul este acţionat în judecată în vederea anulării înregistrării mărcii. cedentul va trebui să facă dovada că. conform art. 313 De exemplu. în acest caz. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 49. civ. “reclamantului din prima cerere i se poate opune cu succes puterea lucrului judecat de pârâtul din a doua cerere. inserând în contractul de cesiune şi sancţiunea aplicabilă în cazul în care această situaţie nu corespunde realităţii. ultim. următoarele situaţii i) Anularea înregistrării mărcii. dacă are aceeaşi situaţie cu primul pârât. p. 273-274. 954 şi 955). pe cale principală. 48 din Legea nr.). M. op. Avem în vedere.) dobânditorii cu titlu particular. În această ipoteză. atunci cesionarul poate solicita fie desfiinţarea contractului. p. ar fi putut invoca prescripţia extinctivă. anterioare actului de transmisie a bunului. 48 alin.. se va angaja răspunderea cedentului în temeiul obligaţiei de a garanta pentru evicţiune.. Deak. fie menţinerea contractului cu o reducere proporţională din preţ (art. cedentul ar fi putut invoca în procesul cu terţul evingător autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin care s-a respins o acţiune în anulare introdusă anterior de acelaşi terţ.313 O problemă specială se ridică în ipoteza în care titularul pârât într-un litigiu referitor la anularea înregistrării mărcii înstrăinează marca în timpul procesului. În caz contrar. civ. pentru aceleaşi motive. 7. Practic. eventuala acţiune în garanţie pentru evicţiune pe care o va introduce împotriva cedentului. Fr. deoarece reclamantul a avut la dispoziţie toate garanţiile dreptului de apărare în cadrul unor dezbateri contradictorii. la momentul încheierii contractului. dacă cesionarul va pierde procesul. . Dacă anularea a fost numai parţială.

cu atât mai mult cu cât este posibil ca înstrăinarea mărcii să intervină în cursul soluţionării apelului sau a recursului declarat împotriva hotărârii de anulare. 187-188. 43 alin. p. 2/2002. cedentul va răspunde pentru evicţiune numai dacă cesionarul nu a cunoscut cauza evicţiunii. publicată în Pandectele Române nr. certificatul de înregistrare este complet lipsit de eficienţă. autoritatea de lucru judecat sau ar fi probat că nu exista risc de confuzie ori că mărcile nu sunt similare sau nu sunt de natură a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. în cuantumul echivalentului în lei. ii) Ca urmare a admiterii unei acţiuni în contrafacere şi/sau în concurenţă neloială introdusă de către un terţ. sunt aplicabile mutatis mutandis observaţiile făcute în legătură cu evicţiunea decurgând din anularea înregistrării mărcii. marca ce a făcut obiectul cesiunii.316 iii) Decăderea cesionarului din drepturile conferite de marcă dacă la data încheierii contractului de cesiune erau îndeplinite condiţiile pentru a se constata decăderea sau dacă îndeplinirea lor era iminentă. ar fi invocat cu succes prescripţia. cedentul va putea dovedi că. promoţionale. rămasă irevocabilă prin decizia nr. sarcina probei cunoşterii cauzei evicţiunii de către cesionar incumbă cedentului. reclamă. al sumei de 10. a se vedea Y. la cursul de schimb BNR. Eminescu. potrivit dreptului comun. chiar dacă el nu a fost introdus în procesul cu terţul evingător. 462/2001 a Curţii de Apel Braşov. 168-181. Cunoaşterea cauzei evicţiunii presupune cunoaşterea faptului că s-a introdus o acţiune în anulare sau cel puţin a motivelor pe care se întemeiază această acţiune.Regulament). Avem în vedere următoarele ipoteze: • Fără motive justificate. pe teritoriul României.opozabilă cesionarului.315 De altfel. 48. dacă ar fi fost chemat în garanţie. În această situaţie. la cererea terţului care a introdus acea acţiune (şi/sau a celui ce a intervenit în litigiu în condiţiile art. secţia comercială şi de contencios administrativ. Oricum. . au fost obligate patru societăţi pârâte să înceteze definitiv producerea şi comercializarea – inclusiv activităţile de marketing. pe fiecare zi de întârziere. op. care este obligat să publice hotărârea judecătorească în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială .. 45 lit. sub sancţiunea plăţii de către fiecare pârâtă. sentinţa civilă nr. p. În ceea ce priveşte excepţia procesului rău condus. evicţiunea intervine în urma unui proces la care cesionarul nu a fost parte. potrivit art. a). Prin această hotărâre. cit. 3) Tribunalul Bucureşti va anula înregistrarea mărcii cesionarului. 316 În acelaşi sens. Atragem însă atenţia că. cesionarului îi este interzis să mai folosească. Cesionarul va suporta indirect efectele hotărârii de anulare. distribuire – a produselor purtând marca SANTE. cedentul sau autorii săi nu au folosit efectiv marca pe teritoriul României o perioadă neîntreruptă de 5 ani (art. iar cesionarul se vede pus în imposibilitatea de a mai exercita dreptul său exclusiv asupra mărcii.000 USD. 314 Prin efectul admiterii unor asemenea acţiuni. urmare a admiterii acţiunii în contrafacere şi/sau acţiunii în concurenţă neloială pe motivul existenţei unei similarităţi între mărcile în litigiu. 315 De exemplu. iar cedentul nu poate invoca excepţia procesului rău condus. întrucât aceasta a fost prin ipoteză pronunţată în contradictoriu cu OSIM. 314 A se vedea Tribunalul Braşov. 925/2001.Secţiunea Mărci şi să facă menţiune despre aceasta în Registrul Naţional al Mărcilor (Regula 32 alin. (5) din. în executarea voluntară a sentinţei rămasă definitivă şi irevocabilă. a unor daune cominatorii.

. viciul juridic al certificatului de înregistrare se poate datora exclusiv faptei personale a cedentului sau faptelor conjugate ale cedentului şi terţului. atunci cesionarul poate solicita fie desfiinţarea contractului. cedentul urmează să primească 10% din încasările cesionarului pentru o perioadă de 5 ani. b). atunci acest contract este nul absolut pentru lipsa obiectului. pe lângă unele ipoteze în care evicţiunea provine exclusiv din fapta terţului. dat fiind faptul că evicţiunea se datorează faptei personale a cedentului (în mod exclusiv sau combinată cu cea a terţului). ar fi probat că marca a fost efectiv folosită sau că nu a devenit uzuală ori. Deak. ca şi în cazul anulării înregistrării mărcii. dacă ar fi fost chemat în garanţie. 319 În acest caz.318 2. Obligaţiile cesionarului a) Cesionarul este obligat sa plătească preţul cesiunii. În aceste trei ipoteze. cesionarul are şi obligaţia de a exploata marca cu diligenţa unui bun titular. 45 lit. c).4. cit. Teoretic. 1311 C. op.). În toate aceste situaţii. C. pentru angajarea răspunderii cedentului pentru evicţiune este absolut necesar ca hotărârea prin care s-a pronunţat decăderea să fi rămas definitivă după încheierea contractului de cesiune. Dacă hotărârea prin care s-a pronunţat decăderea a rămas definitivă înainte de a se fi încheiat contractul de cesiune. nu este însă exclus ca preţul să fie stabilit ca procent din beneficiile obţinute sub marca cedată sau din produsele valorificate sub această marcă. fie atât faptei personale a cedentului cât şi faptei unui terţ. a se vedea Fr. op. dar nu mai puţin de o sumă globală minimă (de exemplu. În ceea ce priveşte excepţia procesului rău condus. De asemenea. civ. 40-42. o eventuală clauză contractuală prin care obligaţia de garanţie a acestuia ar fi înlăturată sau micşorată este lovită de nulitate absolută (art. există şi situaţii când ea se datorează fie numai faptei personale a cedentului. • Ca urmare a folosirii mărcii de către ori cu consimţământul cedentului sau de către ori cu consimţământul autorilor acestuia.3. după caz. Toader. cit. marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare (art. fie menţinerea contractului cu o reducere proporţională din preţ (art. 1339 C. care de obicei este stabilit printr-o sumă globală. sunt aplicabile mutatis mutandis observaţiile făcute în legătură cu evicţiunea decurgând din anularea înregistrării mărcii. potrivit convenţiei părţilor. civ).. p. deceptivă. .Marca a devenit. p. 83-84. 45 lit. Dacă procentul din încasări este stabilit pe o perioadă care depăşeşte • 317 Cedentul va putea dovedi că.317 Din cele ce preced. uzuală în comerţul cu produsul sau serviciul pentru care a fost înregistrată (art. 319 Este de asemenea posibil ca preţul să fie stabilit sub forma unui procent din încasări. Dacă decăderea a fost numai parţială. ca urmare a acţiunii sau inacţiunii cedentului sau autorilor săi. rezultă că. de a nu renunţa la marcă şi de a se abţine de la orice acţiune de natură a atrage decăderea din dreptul la marcă. 318 Pentru dezvoltări privind modificările convenţionale ale garanţiei contra evicţiunii în materia contractului de vânzare-cumpărare. dar nu mai puţin de 20 de milioane lei anual).

conform art. Cererea de radiere a înscrierii privilegiului va fi însoţită de înscrisuri din care să rezulte fie că privilegiul s-a stins (de exemplu. Regula 28 alin. În acest sens. obligaţia de a verifica dacă din înscrisurile prezentate rezultă cu certitudine stingerea privilegiului. de asemenea. p. Obligaţia de plată a preţului este garantată cu privilegiul cedentului (care este o aplicaţie a privilegiului vânzătorului de mobile consacrat de art. OSIM are dreptul şi. chitanţa care atestă plata integrală a preţului de către cesionar).că şi în cazul cesiunilor 320 A se vedea P. Dacă nici după expirarea acestui termen deficienţele nu sunt remediate. b) Cesionarul este. Roubier apud Y. termenul pentru introducerea contestaţiei este trei luni şi curge de la comunicare sau. până la expirarea acestei perioade. 161. s-a discutat chestiunea dacă o marcă poate face obiectul urmăririi silite separat de fondul de comerţ din care face parte. după caz. 1730 pct. Consideraţii generale Cesiunea forţată a mărcii intervine în ipoteza în care dreptul exclusiv asupra mărcii este supus executării silite. Dacă se solicită radierea înscrierii privilegiului cedentului. atunci cesionarul este obligat să reînnoiască înregistrarea mărcii. (7) din Regulament prevede că “ La cererea uneia dintre părţi. OSIM este abilitat să acorde solicitantului un termen de maximum trei luni în vederea remedierii lor. 3. 29-32. op. de la publicarea deciziei OSIM. Cesiunea forţată a mărcii 3. Împotriva deciziei OSIM prin care se admite sau. În doctrina mai veche. s-a apreciat că ar fi greu de admis ca un creditor să execute silit numai marca unui producător. la solicitarea scrisă a uneia dintre persoanele interesate. pe bună dreptate . 2 din Lege. 320 Într-o altă opinie. Potrivit Regulii 29 din Regulament. înscrierea unui drept real poate face obiectul unei radieri.. în consecinţă. cit. civ).În lipsa unei prevederi exprese. (4). coroborată cu Regula 42 alin (1) din Regulament. în acelaşi timp. Într-o opinie. care va putea astfel continua fabricarea produselor sale.. potrivit dispoziţiilor prevăzute de Regula 45 alin. dreptul asupra mărcii este el însuşi un bun mobil şi. drepturile reale (. 5 C. . Observăm însă că. dar va pierde dreptul de a le marca aplicând semnul sub care sunt cunoscute publicului. Eminescu. face obiectul urmăririi silite mobiliare. s-a considerat – credem. În cazul în care verificarea scoate la iveală anumite deficienţe.durata de valabilitate a certificatului de înregistrare. Deoarece este un drept real ce poartă asupra unui bun mobil necorporal. ci prin realizarea formelor de opozabilitate prescrise de reglementările speciale. considerăm. fie că titularul privilegiului (cedentul) este de acord cu radierea. datorită naturii incorporale a bunului asupra căruia poartă privilegiul (dreptul la marcă). că aplicând prin analogie prevederile art. (Regula 29 alin (4) din Regulament). OSIM decide respingerea cererii de radiere. dator să suporte cheltuielile necesitate de încheierea contractului de cesiune şi de îndeplinire a formalităţilor de înscriere a acestuia la OSIM. publicitatea privilegiului nu se va realiza prin posesia exercitată de cesionar.) se înscriu în Registrul Naţional al Mărcilor şi se publică în BOPI”. persoana interesată poate să formuleze contestaţie la Comisia de reexaminare de la OSIM. 80 alin.. după caz. se respinge cererea de radiere a înscrierii privilegiului.1.

În această ipoteză. art.321 Legiuitorul român a optat pentru această ultimă soluţie.. 406-449 C. Spre exemplu. sechestrarea se realizează printr-un proces-verbal care va trebui să cuprindă. creditorul urmăritor poate alege între a iniţia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanţia reală potrivit prevederilor Capitolului V. executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea dreptului asupra mărcii. op. reglementată de dispoziţiile art. p. . În acest caz. 39 alin. 3. De asemenea.forţate. 40 alin. executarea se va face potrivit procedurii urmăririi silite asupra bunurilor mobile. printre altele. ca şi în cazul cesiunilor voluntare. dacă aceasta este cu putinţă.” În opinia nostră. după aprecierea executorului judecătoresc. cit. conexiunea mărcilor cu întreprinderea se dovedeşte o regulă tot atât de puţin utilă protecţiei consumatorilor. “Executarea garanţiilor reale” din Titlul VI. Executarea silită potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă Dacă executarea asupra dreptului la marcă va fi supusă procedurii prevăzute de Codul de procedură civilă cu privire la urmărirea silită asupra bunurilor mobile.2. marca poate fi urmărită ca parte a patrimoniului debitorului de către un creditor chirografar. O creanţă se poate executa silit asupra dreptului la marcă în două ipoteze distincte: • pe de o parte. Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată. 2 precizând expres că “Drepturile asupra mărcii se transmit şi în cazul urmăririi silite a debitorului titular al mărcii. este posibil ca dreptul asupra mărcii să facă obiectul unui drept de garanţie reală mobiliară. • pe de altă parte. creditorul nu va putea urmări în contul creanţei sale dreptul asupra mărcii numai pentru o parte din teritoriul României (art. efectuată în condiţiile legii. 162. “Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare” din Legea nr. 321 A se vedea L. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. de protecţia consumatorilor şi evitarea riscului de confuzie în rândul acestora) sunt perfect aplicabile şi unei cesiuni silite. această regulă este incapabilă să împiedice tocmai consecinţele care se voiesc evitate. dacă debitorul deţine mai multe mărci identice sau similare care sunt folosite pentru produse identice sau similare. 40 alin. creditorul va putea urmări aceste mărci numai împreună (art. ultim). descrierea bunului sechestrat şi indicarea valorii acestuia. proc. civ. cesiunea silită a mărcii este supusă aceloraşi limitări care se aplică şi cesiunii voluntare de marcă. întrucât raţiunile care justifică aceste limitări (ţinând. de regulă. van Bunnen apud Y. pentru că în ambele cazuri. 2 teza a doua). iar creditorul garantat trece la executarea acestui drept. Eminescu. Conform dispoziţiilor de drept comun. executarea începe printr-o somaţie adresată debitorului.

indicarea mărcii adjudecate322 şi a preţului plătit. Cât priveşte indicarea valorii mărcii. după închiderea licitaţiei. Evaluarea se va face ţinând seama de valoarea de circulaţie a mărcii. dacă în contractul de garanţie s-a inserat. civ. OSIM efectuează înscrierea cesiunii forţate a mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor şi publică schimbarea titularului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secţiunea Mărci. 99/1999). În cazul valorificării prin licitaţie.3. în cazul unei mărci verbale. Dovada eliberată adjudecatarului atestă transferul dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii de la fostul titular al acestuia la adjudecatar. iar în cazul în care nu se ajunge la un astfel de acord. cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege (art. 39 alin. printre altele. 63 alin. valorificarea mărcii sechestrate se poate face prin prin vânzare la licitaţie publică. teza a doua din Titlul VI al Legii nr. nefiind necesară şi descrierea mărcii. 99/1999 În cazul neexecutării la scadenţă a unei obligaţii garantate cu o garanţie reală mobiliară asupra dreptului la marcă. 99/1999. aceasta va trebui descrisă. executorul judecătoresc va evalua marca cu acordul părţilor. Executarea silită potrivit Legii nr. În cazul în care marca nu s-a putut vinde la licitaţie sau prin vânzare directă. prin expertiză. 3. în contul debitorului garant titular al dreptului asupra mărcii. creditorul poate opta pentru executarea garanţiei potrivit procedurii prevăzute de Titlul al VI-lea din Legea nr. (4) din Titlul VI al Legii nr. . proc. 99/1999). 322 Considerăm că pentru indicarea mărcii adjudecate este suficientă menţionarea numărului certificatului de înregistrare a mărcii. (1) C. redevenţele datorate de beneficiari în temeiul contractelor de licenţă referitoare la marca afectată garanţiei (art. Considerăm că intrarea creditorului garantat în posesia unei mărci conferă acestuia posibilitatea de a efectua următoarele acte sau operaţiuni: • • să intre în posesia certificatului de înregistrare a mărcii (art. (1). va solicita efectuarea unei expertize. Pe baza acestei dovezi. De asemenea. executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia şi va elibera adjudecatarului o dovadă care va cuprinde. creditorul o poate prelua în contul creanţei sale. (2) din Titlul VI al Legii nr. vânzare directă sau în alte modalităţi prevăzute de lege. să perceapă. 99/1999). iar în cazul unei mărci figurative. la preţul stabilit în procesul-verbal de sechestru sau. o clauză prin care s-a permis expres aceasta.. 431 alin. 63 alin. procesul verbal va trebui să cuprindă denumirea mărcii. fraza a doua.Apreciem că descrierea mărcii supuse sechestrului se realizează prin indicarea numărului certificatului de înregistrare a mărcii. Creditorul poate intra în mod paşnic în posesia bunului . după caz. Potrivit art.

“ este extrem de confuză întrucât ea pare a se referi şi la creditorul posesor al bunului afectat garanţiei. dacă prin contractul de garanţie i s-a conferit expres sau tacit această prerogativă (art. În opinia noastră. precum şi preluarea acesteia în mod operativ şi fără riscul unor litigii cu debitorul garant..• să folosească marca. posesia asupra acesteia va facilita obţinerea unui preţ mai favorabil şi deci stingerea obligaţiei garantate. considerăm că şi în această ipoteză.)323. creditorul are dreptul de a vinde marca. potrivit regimului de drept comun al depozitului volunter. Din punctul de vedere al terţilor care ar dori să achiziţioneze marca. 39 alin. 99/1999. dacă creditorul vinde bunul afectat . expertiza este necesară pentru a se putea proba că preţul a fost stabilit în conformitate cu regulile comerciale rezonabile. astfel încât trecerea la cesiunea silită a mărcii ar putea fi evitată. 39 alin. 325 Precizăm că. intrarea paşnică în posesia bunului afectat garanţiei este menită să confere creditorului garantat o situaţie mai favorabilă în valorificarea acestui bun şi în satisfacerea creanţei sale. 99/1999 potrivit cu care “ posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: a) de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar . coroborat cu art. Creditorul nu îşi poate adjudeca marca afectată garanţiei în cadrul vânzării iniţiate de el fără ca. 99/1999 nu prevăd obligativitatea expertizei în vederea stabilirii preţului adjudecării directe. Dacă nu există un acord în această privinţă. Indiferent dacă a luat sau nu în posesie în mod paşnic bunul afectat garanţiei. dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr.325 323 Dispoziţia art. 1602 C. dacă părţile nu se înţeleg. 99/1999. dacă marca formează obiectul unui contract de licenţă. În consecinţă. Totuşi. Spre deosebire de procedura executării silite mobiliare de drept comun. terţul adjudecatar al mărcii va fi înclinat să plătească un preţ mai mare. Înainte de vânzarea bunului. inclusiv prin aplicarea ei pe propriile produse. a dreptului creditorului de a vinde marca. Considerăm că şi debitorul este interesat în a permite creditorului această intrare în posesie pentru cel puţin două considerente: Pe de o parte. (1) din Titlul VI al Legii nr. 88 din Legea nr. art. dacă acesta este altul decât debitorul. Regulile comerciale adecvate pot fi vânzarea directă către un terţ sau vânzarea prin licitaţie publică (art. 99/1999). creditorul trebuie să vândă marca într-o manieră comercială rezonabilă care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. 69 din Titlul VI al Legii nr. să fi dat posibilitatea terţilor de a participa la vânzare. 324 Legea prevede şi posibilitatea vânzării pe pieţe publice. 99/1999)324. executorul judecătoresc va stabili valoarea mărcii pe baza unei expertize. Dreptul asupra mărcii va putea fi vândut în modul stabilit de părţi prin contractul de garanţie. care însă. potrivit art. dacă părţile nu au convenit altfel. nu poate folosi bunul decât dacă acest drept i s-a conferit în mod expres sau tacit. posesia exercitată de către creditorul garantat conferă mai multă siguranţă în ceea ce priveşte certitudinea creanţei garantate. 42 din Titlul VI al Legii nr. (3) din Titlul VI al Legii nr. Pe de altă parte. creditorilor garantaţi cu aceeaşi marcă şi titularului mărcii. creanţa garantată s-ar putea stinge prin compensaţia cu sumele percepute de creditor în contul redevenţelor (art. în prealabil. însă considerăm că acest mod de vânzare este inaplicabil dreptului asupra mărcii. chiar dacă creditorul procedează la vânzarea mărcii. civ. în cadrul căreia.. creditorul trebuie să notifice vânzarea debitorului.

chiar şi în cazul vânzării directe către un terţ. considerăm că. după caz. (2). reunirea celor trei tipuri de înscrisuri nu demonstrează univoc însuşirea bunului afectat garanţiei de către un terţ adjudecatar sau de către creditorul garantat. creditorul care organizează vânzarea sau executorul judecătoresc. . în practică. 29 alin. trebuie să întocmească un înscris care să ateste transferul dreptului asupra mărcii din patrimoniul debitorului în acela al cesionarului (terţul adjudecatar sau creditorul garantat. extrem de criticabilă. toate aceste trei documente există şi atunci când dreptul garanţie reală mobiliară se stinge în urma executării de bună-voie a obligaţiei principale de către debitor (art. nu conferă acestui drept opozabilitate faţă de terţi. (2) din Titlul VI al Legii nr. f). 70 alin. înscrisul care atestă transferul dreptului asupra mărcii în patrimoniul cesionarului şi menţiunea de stingere a garanţiei la Arhivă. dobânditorul trebuie să obţină de la Arhiva Garanţiilor Mobiliare dovada menţiunii de stingere a garanţiei reale. va plăti debitorului o sumă echivalentă cu 30% din valoarea obligaţiei garantate existente la momentul vânzării sau diferenţa dintre preţul pieţiei şi preţul de vânzare. 6 lit. 70 alin. cesionarul îşi va înscrie cesiunea mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor ţinut de OSIM. Acesta este documentul care. 99/1999). nu se poate face dovada dobândirii dreptului exclusiv asupra mărcii. 326 Considerăm că înscrierea în Registrul Naţional al Mărcilor a garanţiei reale mobiliare (gaj) asupra unei mărci. împreună cu menţiunea stingerii garanţiei la arhivă fac dovada dreptului de proprietate a cumpărătorului sau. radiază înscrierea garanţiei reale care a avut drept obiect marca. va despăgubi debitorul pentru orice daune rezultând din vânzarea cu rea-credinţă. împreună cu cele enumerate de textul art. Prin urmare. (2).326 garanţiie cu încălcarea prevederilor acestei legi. 27 alin. după caz. dacă este cazul. întrucât cele trei categorii de documente menţionate de text pot coexista şi în ipoteze în care bunul afectat garanţiei nu iese din patrimoniul debitorului garant. (1) din Titlul VI al Legii nr. în lipsa unuia dintre documentele menţionate expres de art. după ce s-a întocmit înscrisul prin care se atestă transferul dreptului de proprietate. creditorul solicită realizarea unei expertize cu privire la valoarea mărcii vândute. Prezentând certificatul de înregistrare a mărcii. ci are numai rolul de a informa persoanele interesate în legătură cu situaţia juridică a mărcii.Potrivit art. în plus. Spre exemplu. după părerea noastră.” Această dispoziţie este. al creditorului care şi-a adjudecat bunul. şi. după caz). la data vânzării. (7) din Regulament. 99/1999. “ Titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului şi contractul de garanţie reală mobiliară. 99/1999). Pentru acest motiv. serveşte drept probă a dobândirii dreptului asupra mărcii. Pentru a evita asemenea consecinţe. Pe baza aceloraşi documente. coroborat cu art. contractul de garanţie reală mobiliară. De aceea. Considerăm însă că din textul legal citat rezultă că. 1 din Titlul VI al Legii nr. conform Regulii 28 alin. 70 alin. Singura posibilitate de a asigura opozabilitatea faţă de terţi a garanţiei reale mobiliare asupra dreptului la marcă este înscrierea avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (art. în funcţie de care dintre ele este mai ridicat. OSIM publică cesiunea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi.

în condiţii similare cu acelea prevăzute de lege pentru cesiunea mărcii înregistrate. 11 alin. De asemenea. legiuitorul prevede o excepţie cu privire la sarcinile înregistrate anterior înscrierii garanţiei creditorului (art. (2) lit. cesiunea va fi publicată de către OSIM în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. civ. c). 73 fraza a doua rezultă că terţul adjudecatar sau creditorul care a cumpărat bunul afectat garanţiei îl preia liber de orice sarcini. 4.). Probleme speciale privind cesiunea de marcă 4. nu constituie “sarcini” şi ele vor continua să fie opuse dobânditorului.Din art. trebuie înscrisă în Registrul Naţional al Mărcilor. Ea este protejată fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România. Cesiunea marcii notorii Potrivit art. ulterior. În lipsa oricărei prohibiţii exprese şi dat fiind că şi dreptul de exploatare exclusivă a mărcii notorii este un drept patrimonial. Notorietatea este o chestiune de fapt care se stabileşte de către organul competent să aplice legea. 99/1999). În consecinţă. el va putea sancţiona lipsa de diligenţă a debitorului posesor al mărcii pa baza art. considerăm că un contract de licenţă anterior înscris în Registrul Naţional al Mărcilor va fi opozabil cesionarului subsecvent şi va trebui să fie respectat de acesta până la expirarea duratei sale. ţinându-se seama de dispoziţiile art. contractul de licenţă va putea fi atacat prin acţiunea revocatorie (art.) În această ipoteză.1. 73 din Titlul VI al Legii nr. În măsura în care creditorul va putea proba că încheierea unui contract de licenţă diminuează valoarea comercială a mărcii afectate unei garanţii reale mobiliare constituite anterior sau că îngreunează executarea unei astfel de garanţii. 99/1999) şi va putea invoca decăderea debitorului din beneficiul termenului (art. dacă licenţa este cu titlu oneros. 41 şi 42 din Titlul VI al Legii nr. chiar dacă cesiunea s-a făcut în cadrul executării unei garanţii reale mobiliare. 975 C. pentru a fi opozabilă terţilor. 99/1999. Dacă dreptul subiectiv asupra mărcii notorii se naşte din faptul juridic al notorietăţii (nefiind necesară parcurgerea procedurii de înregistrare a mărcii prevăzută de Capitolul IV al Legii). el poate face obiectul unei cesiuni. sintagma “sarcină asupra bunului” din aceaste texte trebuie înţeleasă în sensul de sarcină reală. 70 alin. marca notorie este marca larg cunoscută în România. Desigur. creditorul garantat va trebui să dovedească şi complicitatea la fraudă a beneficiarului licenţei. În acest sens. cesiunea acestui drept urmează dispoziţiile dreptului comun şi. b) din Titlul VI al Legii nr.civ. 1025. dacă au fost îndeplinite formalităţile de opozabilitate în raport cu acesta. (1) şi art. . 20 din Lege şi ale Regulii 16 din Regulament. teza a doua din C. adică drept real constituit în favoarea unei terţe persoane. cum ar fi dreptul de folosinţă izvorât din contractul de locaţiune.327 În opinia noastră. Creditorul va putea solicita accelerarea scadenţei obligaţiei principale (art. 327 În cazul adjudecării bunului mobil (deci şi a dreptului asupra mărcii) de către creditor în contul creanţei. drepturile personale care se exercită în legătură cu bunul. 3 lit.

în măsura în care se dovedeşte plata taxei prevăzute de lege. întrucât marca nu era notorie la data la care terţul a constituit depozitul naţional reglementar pentru marca sa. cesionarul poate să facă opoziţie la înregistrarea mărcii terţului (art. se admite cererea de chemare în garanţie. Desigur că un terţ interesat ar putea contesta în justiţie notorietatea mărcii transmise şi implicit dreptul exclusiv asupra acesteia dobândit de către cesionar. Or. 111 C. dacă terţul a înregistrat marca după încheierea contractului de cesiune a mărcii notorii. instanţa poate stabili pe baza probelor administrate că: • marca era notorie la momentul constituirii depozitului naţional reglementar al mărcii de către terţ şi în acest caz se respinge cererea de chemare în garanţie.. potrivit art. În cazul în care un terţ doreşte să înregistreze o marcă identică sau similară cu marca notorie cedată. proc. În toate aceaste ipoteze. sesizat cu o cerere de înscriere a cesiunii unei mărci notorii. caz în care cererea incidentă va fi respinsă. 48 alin. 23). De aceea. până la constituirea depozitului naţional reglementar pentru marca terţului. iar cererea cuprinde menţiunile enumerate de Regula 25 din Regulament şi este însoţită de înscrisurile doveditoare ale cesiunii. 6 . civ. 1392 C. întrucât evicţiunea nu s-a produs. vânzătorul unui bun necorporal este dator să răspundă pentru existenţa valabilă a bunului în patrimoniul său în momentul vânzării. cedentul se va putea apăra prin excepţia procesului rău condus dacă dovedeşte că ar fi avut mijloace să probeze notorietatea mărcii la momentul încheierii contractului de cesiune.Asemenea situaţii pot apărea atunci când terţul se apără într-o acţiune în anularea înregistrării mărcii sale introdusă de către titularul mărcii notorii.O problemă specială priveşte împrejurarea dacă. într-o asemenea situaţie. Considerăm însă că respingerea opoziţiei şi eliberarea certificatului de înregistrare pe numele terţului nu reprezintă o evicţiune consumată. OSIM este obligat să înscrie cesiunea mărcii notorii. b) raportat la art. OSIM poate refuza înscrierea pe motiv că marca transmisă nu ar fi notorie pe teritoriul României. cesionarul urmând a fi despăgubit de cedent pentru prejudiciul suferit în urma evicţiunii. cedentul va putea fi chemat să-l garanteze pe cesionar în legătură cu notorietatea mărcii în momentul încheierii contractului de cesiune. nu excludem nici posibilitatea ca terţul care a înregistrat o marcă identică sau similară să introducă o acţiune în constatare interogatorie (în condiţiile art. prin care să se constate inexistenţa în patrimoniul cesionarului a dreptului exclusiv asupra mărcii. deoarece evicţiunea are o cauză ulterioară încheierii contractului şi neimputabilă cedentului. • marca nu era notorie în momentul încheierii contractului de cesiune şi nu a devenit notorie nici la data constituirii depozitului de către terţ. Apreciem că. civ. În cazul în care cererea de chemare în garanţie este formulată pe cale incidentală în cadrul procesului cu terţul. • marca era notorie la momentul încheierii contractului de cesiune dar şi-a pierdut această calitate ulterior. Pentru soluţia dată în această situaţie nu este relevant dacă marca era sau nu notorie la data încheierii contractului de cesiune . OSIM nu este abilitat să verifice notorietatea mărcii la care se referă cesiunea. Dacă cererea de chemare în garanţie se introduce pe cale principală. existenţa valabilă a unui drept exclusiv asupra unei mărci neînregistrate depinde de notorietatea acelei mărci. În procedura opoziţiei. În acest caz. De asemenea. Întradevăr. cesionarul nu are posibilitatea de a-l chema în garanţie pe cedent.1 lit. după producerea evicţiunii. Cesionarul păstrează posibilitatea de a introduce o acţiune în anularea înregistrării mărcii (art.).

după caz) şi-l va putea chema în garanţie pe cedent. acest acord nu este ca natură juridică nici o licenţă. Dispoziţia pare să introducă o breşă în sistemul prin care legea a înţeles să reglementeze funcţiile mărcii şi condiţiile protecţiei sale. iar folosirea mărcii de către unul dintre ei nu poate împiedica folosirea normală a mărcii de către ceilalţi. contractul de licenţă dă naştere unui drept de a folosi marca pe o durată limitată şi sub controlul licenţiatorului. Cotitularii unui drept asupra mărcii nu pot efectua acte de dispoziţie decât potrivit regulii unanimităţii. prin acordul său expres.2. Acordul pentru înregistrarea de către un terţ a unei mărci identice sau similare Potrivit art. condiţia de fond a noutăţii are un rol mai complex care include şi necesitatea de a evita riscul inducerii în eroare a consumatorilor prin confuzia pe care ar putea să o facă aceştia între producătorii care utilizează concomitent mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare ori prin credinţa eronată că între cei doi titulari ai mărcilor ar exista unele legături de natură economică. 40 alin. 7. nici o cesiune parţială. Într-o asemenea eventualitate. într-o acţiune separată (în această din urmă situaţie. 6 pot fi totuşi înregistrate cu consimţământul expres al titularului mărcii anterioare sau notorii. prevederea legală pe care o comentăm ar fi pe deplin justificată în cazul în care condiţia de fond a noutăţii mărcii ar fi instituită exclusiv în considerarea protecţiei intereselor economice ale titularului mărcii anterioare sau notorii. Totuşi. Preocuparea legiuitorului de a evita aceste consecinţe negative se manifestă în mai multe dispoziţii legale. fie pe cale incidentală în cadrul acestei acţiuni. lipsa uneia dintre condiţiile de fond ale obiectului protecţiei mărcilor.lit. compromiţând în final toate funcţiile economice ale protecţiei mărcilor. a) Într-adevăr. şi anume condiţia noutăţii. acordul pentru înregistrarea . Asfel. Dacă cesionarul nu intentează acţiunea în anularea înregistrării mărcii terţului. mărcile identice sau similare folosite de acelaşi titular pentru produse identice sau similare nu pot fi cedate decât împreună (art. În fine. 2). cu posibilitatea invocării de către cedent a excepţiei procesului rău condus). 42 alin. deoarece evicţiunea nu s-a consumat. 4). Într-adevăr. fie pe cale principală. 4. care urmăresc ca în toate cazurile în care două întreprinderi diferite folosesc concomitent mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare să existe un control reciproc între deţinătorii acestor întreprinderi. beneficiarul unei licenţe de marcă este obligat să menţină calitatea produselor pe care aplică marca (art. Eroarea privind originea comercială a produselor ar antrena eroarea asupra calităţii acestor produse. d) sau e). În schimb. Toate aceste dispoziţii ar putea fi eludate dacă acordul titularului unei mărci anterioare pentru înregistrarea ulterioară de către un terţ a unei mărci identice sau similare ar fi posibil fără nici o restricţie. nici o cesiune totală. care să asigure relativa uniformitate calitativă a produselor care poartă mărcile similare. Desigur.” Această dispoziţie permite titularului unei mărci anterioare sau notorii să suplinească. atunci el nu poate angaja răspunderea pentru evicţiune a cedentului. ar fi firesc ca beneficiarul exclusiv al condiţiei să aibă toată libertatea de a înlătura acea condiţie. “Mărcile ce cad sub incidenţa art.

dreptul exclusiv asupra mărcii ulterioare. De aceea. Or. Pe de altă parte. 7.1. supus exclusiv şi integral regimului legal de protecţie. 7 se aplică în ipoteza în care titularul mărcii anterioare nefolosite pentru una sau mai multe clase de produse/servicii îşi dă acordul pentru înregistrarea unei mărci identice sau similare de către un terţ pentru acea (acele) clasă (clase) de produse sau servicii. 40 alin. considerăm că ar fi în beneficiul părţilor (şi al consumatorilor) să interzică prin înţelegerea lor folosirea pe viitor a mărcii anterioare pentru clasele de produse sau servicii pentru care s-a înregistrat marca ulterioară. în urma acordului dat în temeiul art. Pentru raţiunile pe care le-am dezvoltat în acel context. care are o existenţă independentă faţă de dreptul titularului mărcii anterioare.2. care se naşte şi ca urmare a acordului titularului mărcii anterioare. Totuşi. 7 nu trebuie să se ajungă la eludarea unor norme juridice imperative. prin aplicarea dispoziţiilor art. 4 care dispune că două sau mai multe mărci identice sau similare folosite pentru produse identice sau similare nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate şi numai către o singură persoană. teritorial sau în privinţa conţinutului său. este un drept independent. considerăm că dispoziţiile art. Avem în vedere mai ales dispoziţiile art.b) . 2. nr. cu consecinţa că acest drept nu mai face parte din patrimoniul transmiţătorului . Dimpotrivă. După cum am arătat şi în legătură cu cesiunea parţială. titularul mărcii anterioare nu pierde propriul său drept exclusiv. 4 au urmărit să o evite. b) Contractul de cesiune are drept efect transferul dreptului asupra mărcii. dacă titularul care foloseşte o marcă anterioară şi-ar da acordul ca o altă persoană să înregistreze aceeaşi marcă sau una similară pentru produse identice sau similare s-ar ajunge tocmai în situaţia pe care dispoziţiile imperative ale art. legea nu prevede nici o restricţie specifică acestui acord.unei mărci identice sau similare permite dobândirea unui drept exclusiv de exploatare. În orice caz. 40 alin. 328 reglementarea legală este imperfectă deoarece permite titularului mărcii anterioare să folosească marca după constituirea depozitului reglementar al mărcii identice sau similare ulterioare. Scopul acestui text este de a nu permite folosirea concomitentă a două sau mai multe mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare de către doi titulari diferiţi. astfel încât el nu ar putea fi limitat prin acest acord sub aspect temporal. c) Cesiunea parţială a unei cote-părţi din dreptul asupra mărcii se soldează cu împărţirea între cedent şi cesionar a unui drept unic asupra unui unic obiect: dreptul asupra mărcii. Acordul titularului mărcii anterioare pentru înregistrarea ulterioară a unei mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare permite existenţa concomitentă a două drepturi independente având două obiecte identice sau similare. ci intră în patrimoniul dobânditorului. 328 A se vedea supra. Reţinem deci că acordul titularului mărcii anterioare pentru înregistrarea ulterioară a unei mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare nu reprezintă nici o licenţă şi nici o cesiune. deci nu îi sunt aplicabile în mod direct restricţiile prevăzute de lege pentru contractul de licenţă sau pentru contractul de cesiune.

În cazul în care nu s-a prevăzut nici o menţiune. Din acest punct de vedere. După cum este cunoscut. de comercianţi. 1). iar acordarea certificatului de înregistrare pentru un titular care nu face parte din categoriile menţionate de text se sancţionează cu anularea înregistrării mărcii colective.3. printr-o hotărâre de Guvern nu se poate deroga de la lege. Regulamentul de folosire a mărcii colective poate să prevadă că marca colectivă nu poate fi transmisă de către titular decât cu acordul tuturor membrilor asociaţiei (art. 2 din lege care permite introducerea unei acţiuni în anulare numai pentru nerespectarea prevederilor art. Pe baza principiului supremaţiei legii (art. 55 alin. 2 raportat la art. Potrivit acestora. Transmiterea mărcii va putea fi decisă de către organele abilitate potrivit statutului asociaţiei. regulamentul de folosire a mărcii trebuie să conţină indicaţii privind acordul tuturor membrilor asociaţiei. (art. comercianţi sau prestatori de servicii. motivele pentru care utilizarea mărcii poate fi interzisă unui membru al asociaţiei.329 Cesionarul mărcii nu poate fi decât tot o asociaţie de fabricanţi. considerăm că prevederea Regulii 33 alin. 3). g) din Regulamentul de aplicare a legii. Regulamentul este depus la OSIM odată cu cererea de înregistrare sau în termen de cel mult trei luni după aceasta. de comercianţi sau de prestatori de servicii sunt supuse regimului prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective. g) din Regulament trebuie înlăturată ca nelegală. Aceasta rezultă atât din interpretarea literală a textului. 3 lit. condiţiile de folosire a mărcii. (art. dacă această menţiune lipseşte şi solicitantul nu o introduce în termen de trei luni. 1-3. sunt criticabile dispoziţiile Regulii 33 alin. sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului de 329 Asociaţiile de fabricanţi. 51 alin. (2) lit. Titulari ai mărcii colective pot fi asociaţiile de fabricanţi. 52 alin. producători. comercianţi sau prestatori de servicii vor fi libere să introducă sau nu în regulamentul de folosire a mărcii colective menţiuni privind condiţionarea transmiterii acestei mărci de acordul tuturor membrilor asociaţiei. 55 alin. Sub aceeaşi sancţiune. de producători. 4). 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.4. în situaţia în care titularul mărcii colective transmite drepturile cu privire la această marcă. 2). (art. de prestatori de servicii. Acţiunea în anulare poate fi introdusă oricând în perioada de protecţie a mărcii (art. Aşadar. . Transmisibilitatea mărcilor de certificare şi a mărcilor colective a) Mărcile colective sunt mărcile destinate a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii faţă de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane. d)). cât şi din corelarea sa cu art. 51 din Constituţie). 2 raportat la art. Membrii asociaţiei folosesc marca colectivă potrivit regulamentului adoptat în cadrul asociaţiei. asociaţiile de fabricanţi. 51 alin. în sensul că marca colectivă va fi transmisibilă. 2 lit. după procedurile şi cu majorităţile prevăzute de acest statut. 52 alin. Conform alin. 51 alin. 3 al aceleiaşi Reguli. 2). 51 alin. regulamentul trebuie să conţină prevederi referitoare la condiţiile necesare pentru admiterea în asociaţie. precum şi sancţiunile ce pot fi aplicate de asociaţie (art. de producători. Regulamentul se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. iar nu şi pentru omisiunea de a se menţiona în regulamentul de folosire a mărcii colective că aceasta nu poate fi transmisă de către titular decât cu acordul tuturor membrilor asociaţiei. 1). sub sancţiunea anulării înregistrării mărcii (art. se aplică regulile generale. 51 alin. 51 alin. Enumerarea legii este limitativă. Introducerea acestei menţiuni în regulament este facultativă. producători.

2. 57 alin. numai asociaţiile de fabricanţi. Acest regulament nu se modifică automat prin efectul cesiunii. în calitate de titular al mărcii colective. nr. însăşi asociaţia transmiţătoare va folosi marca în mod ilicit. Guvernul va putea atribui marca de certificare numai unei persoane juridice abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor asupra aceloraşi elemente ca şi titularul iniţial. În această ipoteză. pe baza art. 3 lit. În urma cesiunii. Mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM de către persoane juridice legal abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinţa acestor caracteristici (art. Numai dacă. d). materialul. membrii asociaţiei cesionare vor putea folosi marca numai cu respectarea regulamentului de folosire a mărcii.b1) . 1). modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor. cesionarul poate introduce împotriva sa nu numai acţiunea în contrafacere. atunci el va trebui să comunice modificarea către OSIM. dacă în urma modificării. 62). Guvernul va putea dispune transmiterea mărcii de certificare şi în alte cazuri. regulamentul de folosire a mărcii nu mai corespunde cerinţelor legale privind conţinutul său. precizia ori alte caracteristici (art. art. pentru lipsa capacităţii de folosinţă a cesionarului. ulterior încheierii contractului de cesiune. materialul ori celelate caracteristici certificate de marcă. comercianţi sau prestatori de servicii au aptitudinea de a dobândi dreptul asupra unei mărci colective. în cazul în care titularului mărcii de certificare i se retrage prerogativa controlului privind calitatea. Transmiterea dreptului asupra mărcii de certificare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului (art. Cererea de înscriere este respinsă. după încheierea contractului de cesiune. va considera necesară modificarea regulamentului de folosire.330 b) Mărcile de certificare sunt mărci ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care sunt folosite sunt certificate de către titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea. Considerăm că. spre exemplu. cesionarul are la dispoziţie numai acţiunea în contrafacere împotriva persoanei juridice care a folosit ilicit marca (şi care este membră a asociaţiei transmiţătoare).53) O ultimă precizare este necesară în legătură cu întinderea răspunderii cedentului pentru evicţiunea decurgând din fapta proprie. 330 A se vedea supra. 54 alin. Dacă cesionarul. astfel cum rezultă din ansamblul reglementării privitoare la mărcile colective. Modificarea regulamentului de folosire produce efecte numai de la data înscrierii modificării în Registrul Naţional al Mărcilor. în special din art. producători. 2. dar şi acţiunea contractulă întemeiată pe obligaţia de a garanta pentru evicţiunea decurgând din faptul personal. Regulamentul de aplicare a legii circumstanţiază această dispoziţie legală prevăzând că Guvernul dispune transmiterea mărcii de certificare în caz de dizolvare a persoanei juridice titulare (Regula 34 alin. e)).cesiune a mărcii colective. 3 lit. O astfel de ipoteză se poate ivi. 62 din lege. (7)). considerăm că asociaţia transmiţătoare nu răspunde pentru folosirea fără drept a mărcii colective transmise de către membrii săi. 2. 1 şi art. 51 alin. Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de persoana juridică titulară a mărcii. În toate cazurile. Într-adevăr. (art.4. În legătură cu această problemă.

Ada Petrescu. ştiinţifice şi artistice – au o trăsătură comună ce decurge din natura lor de bunuri necorporale: ubicuitatea. 1987. vom examina succesiv noţiunea. Într-adevăr. marca este un semn distinctiv ce indică originea comercială a unui produs. Ubicuitatea se manifestă în două stadii deosebite: apariţia şi folosinţa. efectele şi încetarea contractului de licenţă de marcă. dar şi în acest caz. Tocmai pentru a preveni prejudicierea consumatorilor. numai cu autorizarea acestuia din urmă. Prezentul studiu îşi propune să analizeze din această perspectivă regimul juridic al contractului de licenţă de marcă. CONTRACTUL DE LICENŢĂ DE MARCĂ 1. instrumentul juridic prin intermediul căruia ubicuitatea sub aspectul folosinţei se poate manifesta în mod concret este contractul de licenţă. L. să indice o singură origine comercială. adică un singur producător. . Ubicuitatea sub aspectul folosinţei relevă aptitudinea fiecărui obiect al proprietăţii intelectuale de a fi folosit concomitent.331 În cazul în care un astfel de obiect necorporal este protejat printr-un drept exclusiv. după caz. Mihai – Universitatea din Bucureşti. comerciant sau. dar în mod independent. licenţa de marcă permite tocmai “multiplicarea” originilor comerciale desemnate prin una şi aceeaşi marcă. autorizate de către acest titular. de două sau mai multe persoane. 2. de două sau mai multe persoane diferite. Ubicuitatea sub aspectul apariţiei (creării) relevă aptitudinea unui obiect al proprietăţii intelectuale de a fi creat concomitent. clasificările.332 Dacă obiectul protecţiei îl constituie o marcă. prestator de servicii. Consideratii generale Toate obiectele dreptului de proprietate intelectuală – creaţiile intelectuale industriale. ci şi de către alte subiecte de drept. Facultatea de Drept. p. semnele distinctive şi operele literare. este posibil ca un obiect necorporal să fie folosit simultan numai de către alte subiecte de drept decât titularul dreptului de proprietate intelectuală. este necesară intervenţia normelor juridice adecvate. Or. Noţiune Contractul de licenţă de marcă este convenţia prin care una dintre părţi (numită licenţiator sau transmiţătorul licenţei) conferă celeilalte părţi (numită licenţiat 331 Noţiunea de “ubicuitate” a fost utilizată pentru prima dată în doctrina dreptului de proprietate intelectuală de către d-na Prof. Introducere în dreptul de proprietate industrială.B. În acest scop. Inovaţia. în lucrarea Drept de proprietate industrială. Aceste dispoziţii legale au menirea de a conferi contractului de licenţă de marcă o configuraţie corespunzătoare atât principiilor ce guvernează contractele. aprioric. Petrescu. 332 Desigur. condiţiile de validitate. autori – A. Invenţia. obiectul dreptului de proprietate intelectuală poate fi exploatat nu numai de către titularul dreptului exclusiv. marca ar trebui. atunci contractul de licenţă asupra unui astfel de obiect poate părea paradoxal. care ar putea fi induşi în eroare de această multiplicare. 15-16. cât şi interesului general al protecţiei consumatorilor şi concurenţei loiale. Prin intermediul acestui contract. dar în mod independent. Ca mijloc de identificare. Bucureşti.

sau beneficiarul licenţei) dreptul de folosire temporară, totală sau parţială, a unei mărci. Spre deosebire de contractul de cesiune (fie şi parţială sub aspect temporal), contractul de licenţă nu transferă însuşi dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii, ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosinţă a mărcii, în limitele stabilite prin contract şi, aşa cum vom arăta în continuare, sub un anumit control din partea titularului mărcii. 3. Clasificări Licenţele de marcă pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, şi anume: după tipul de folosinţă autorizată beneficiarului, după gradul de complexitate al obiectului contractului, după întinderea folosinţei autorizate, după întinderea folosinţei rezervate de către titularul mărcii, după scopul urmărit de părţi şi, în fine, după importanţa conferită de contractanţi calităţilor personale ale beneficiarului licenţei. Cele cinci clasificări pot fi combinate, întrucât ele pornesc de la criterii diferite. În cele ce urmează vom analiza fiecare dintre aceste clasificări, precum şi importanţa lor juridică. A. Din punctul de vedere al tipului de folosinţă autorizată beneficiarului, deosebim333 :
 

Licenţa de exploatare, prin care beneficiarul este autorizat sa aplice marca pe propriile sale produse334 ; Licenţa de folosire, prin care beneficiarul este autorizat sa aplice marca numai asupra produselor primite de la licenţiator335 ;

333

A se vedea, în acest sens, Y. Eminescu, Regimul juridic al mărcilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 165-166. 334 În doctrină, s-a apreciat că licenţa de exploatare este acea formă de licenţă “prin care titularul mărcii acordă unui terţ nu numai dreptul de a aplica marca transmisă, dar şi de a fabrica produsul, astfel încât acelaşi semn ajunge să individualizeze două producţii de origine diferită, dar identice cât priveşte caracteristicile lor.” (Y. Eminescu, eod loc.). Nu împărtăşim această opinie, deoarece prin licenţa de marcă nu se acordă dreptul de a fabrica un anumit produs ca atare, ci doar dreptul de a aplica o anumită marcă pe un anumit produs. Dreptul de a fabrica produsul se poate transmite eventual, printr-un contract de licenţă de brevet de invenţie, un contract de licenţă de know-how etc. De exemplu, un producător (A) poate fabrica becuri, în exercitarea libertăţii comerţului, cu autorizaţiile prevăzute de lege, fără a fi nevoit să ceară autorizarea unui alt producător de becuri (B), care nu are în patrimoniul său vreun monopol asupra acestora. Dimpotrivă, dacă A doreşte să fabrice becuri sub o anumită marcă, aparţinând lui B, atunci va fi nevoit să încheie cu acesta din urmă un contract de licenţă de marcă. Întrucât se încheie doar un contract de licenţă de marcă, A dobândeşte de la B numai dreptul de a aplica marca pe becurile sale, nu şi însuşi dreptul de a fabrica becuri. Ţinând seama de nevoia unor producători de prestigiu de a-şi proteja drepturile de proprietate industrială (brevete, design, mărci, know-how etc), în practică acestea sunt transmise deseori împreună în cadrul unor contracte complexe de transfer de tehnologie sau de franciză. 335 Exemplul clasic este acela în care producătorul-licenţiator livrează anumite produse în vrac, iar distribuitorul-licenţiat este autorizat să ambaleze produsele sub marca producătorului.

Licenţa de reclamă, prin care beneficiarul este autorizat să folosească marca numai în scop promoţional. În opinia noastră, licenţa de reclamă nu poate fi decât accesorie unei licenţe din primele două tipuri mai sus-menţionate. Într-adevăr, este de neconceput un contract de licenţă de reclamă de sine stătătoare. 336 Apreciem că este lipsit de cauză contractul prin care “beneficiarul” ar primi doar dreptul de a face reclamă unei mărci, în condiţiile în care producţia şi comercializarea produselor ce poartă marca nu i-ar aduce nici un câştig (fiind, eventual, obligat şi la plata unei remuneraţii în schimbul acestui drept). Dimpotrivă, contractul prin care o societate de publicitate se angajează să desfăşoare o campanie publicitară promovând marca cocontractantului său nu este un contract de licenţă de marcă, ci un contract de antrepriză, supus dreptului comun,337 în care titularul mărcii are calitatea de client, iar societatea de publicitate este antreprenor.

B. Din punctul de vedere al întinderii folosinţei autorizate beneficiarului, licenţele pot fi totale sau parţiale din punct de vedere teritorial, profesional şi temporal. Astfel, potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice,338 « Titularul mărcii poate, în baza unui contract de licenţă să autorizeze terţii să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. » Tipurile de licenţe parţiale rezultă şi din Regula 28 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice 339 care, precizând conţinutul cererii de înscriere a unei licenţe la OSIM340, dispune: ”Când
336

În doctrină, se consideră că licenţa de reclamă constă în autorizarea folosirii, în scop comercial şi publicitar, a unei denumiri care formează obiectul unui drept personal al altora şi se dă ca exemplu autorizarea de a folosi numele sau pseudonimul unor vedete sau al unor personaje fictive popularizate prin literatură sau desen, ca Mickey Mouse, James Bond etc. (Y. Eminescu, op. cit., p. 166). Chiar din exprimarea autoarei citate rezultă că folosinţa mărcii nu poate fi niciodată autorizată în scop pur publicitar, ci numai dacă beneficiarului i se conferă şi şi un drept de utilizare comercială – adică o licenţă de exploatare sau de folosire. Mai mult, atunci când contractul priveşte folosirea unei denumiri ce formează obiectul unui drept personal al altuia, nu ne aflăm în prezenţa unei licenţe de marcă deoarece aceasta are ca obiect transmiterea dreptului patrimonial de folosinţă a mărcii. În fine, având în vedere cele ce precedă, exemplele invocate ne par inadecvate. 337 Pentru analiza acestui contract (numit uneori, în practică, şi contract de prestări de servicii), a se vedea Fr. Deak, Drept civil. Contracte speciale,Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 291 şi urm. ; D. Chirică, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 244 şi urm.; C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 195 şi urm. 338 În continuare, ori de câte ori vom face trimitere la un articol fără a menţiona şi legea din care face parte, se va înţelege că articolul citat este inclus în Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial nr. 161 din 23 aprilie 1998. 339 Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 833 din 19 noiembrie 1998, publicată în M.Of. nr. 455 din 27 noiembrie 1998 şi va fi citat în continuare în acest studiu “Regulamentul”. 340 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va fi denumit în prezentul studiu folosindu-se

marca face obiectul unei licenţe pentru o parte din produsele şi serviciile pentru care marca este înregistrată sau când licenţa este limitată teritorial ori este o licenţă temporară, cererea de înregistrare a licenţei ca indica, după caz: a) produsele şi serviciile la care se referă licenţa; b) partea din teritoriul României pentru care se acordă licenţa; c) durata pentru care se acordă licenţa.” a) Licenţa totală din punct de vedere teritorial conferă beneficiarului dreptul de a folosi marca, în modalitatea prevăzută în contract, pe întreg teritoriul pentru care este protejată marca. Dimpotrivă, atunci când beneficiarului i se conferă dreptul de a folosi marca numai pentru o parte a acestui teritoriu, licenţa este parţială din punct de vedere teritorial. În legătură cu criteriul acestei clasificări, este necesară o precizare: Atunci când art. 42 alin. 1 evocă licenţa totală ca fiind aceea “ prin care terţii sunt autorizaţi să folosească marca pe întreg teritoriul României ”, legiuitorul are în vedere regula caracterului teritorial al dreptului de proprietate industrială asupra mărcii. 341 Dacă, prin excepţie de la această regulă, titularul mărcii a înregistrat-o internaţional în mai multe ţări diferite, caracterul total sau parţial din punct de vedere teritorial al licenţei se apreciază în funcţie de ansamblul teritoriului pentru care este înregistrată marca. Astfel, dacă prin contractul de licenţă beneficiarul a primit dreptul de a folosi licenţa numai în unele dintre ţările în care marca se bucură de protecţie, inclusiv România, licenţa este parţială din punct de vedere teritorial, deşi acoperă întreg teritoriul României. Spre deosebire de cesiunea de marcă parţială din punct de vedere teritorial – care este interzisă de legea română342 - licenţa parţială de marcă este expres autorizată de legiuitor. În materia cesiunii, interdicţia se justifică din raţiuni de protecţie a concurenţei şi a liberei circulaţii a bunurilor, dar mai ales pentru evitarea confuziei în rândurile consumatorilor.343 În această ultimă privinţă, cesiunile parţiale ar fi dăunătoare deoarece cedentul nu are nici un mijloc de a menţine controlul asupra calităţii produselor cesionarului, ulterior momentului încheierii contractului. Dimpotrivă, după cum vom arăta în continuare, licenţiatorul menţine un control asupra calităţii produselor licenţiatului. Sunt astfel diminuate consecinţele negative pe care contractul le-ar putea avea asupra consumatorilor. Faţă de aceştia, titularul mărcii este şi rămâne garantul calităţii produselor sau a serviciilor.
abrevierea uzuală OSIM. 341 Potrivit art. 1, “Drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.” (s.n.) 342 Potrivit art. 40 alin. 2 teza finală “cesiunea, chiar parţială, nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă.” 343 Să presupunem că printr-o cesiune parţială din punct de vedere teritorial, cedentul A transmite dreptul de folosire exclusivă a mărcii sale lui B pentru teritoriul Vechiului Regat, rezervându-şi acest drept pentru teritoriul Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. În acest caz, A nu are nici un mijloc de a controla calitatea produselor lui B, astfel încât va apărea pericolul ca acesta din urmă să aplice marca dobândită pe produse de o calitate inferioară. Consumatorul din Transilvania, obişnuit ca mărcii să-i corespundă produsele calitativ superioare realizate de A, va fi indus în eroare dacă, deplasându-se la Bucureşti, va cumpăra produse realizate de către B, purtând aceeaşi marcă, dar având o calitate inferioară.

Această excepţie de la dreptul comun se justifică prin caracterul temporar al obiectului derivat al contractului – dreptul de proprietate industrială asupra mărcii. distingem : 344 Principial. la încheierea contractelor de licenţă. 2003. C. licenţa de marcă are caracter esenţialmente temporar. De obicei. În ipoteza analizată. Din punctul de vedere al întinderii folosinţei pe care şi-o rezervă licenţiatorul. prin contractul de licenţă. atât licenţa totală din punct de vedere teritorial. . în acelaşi sens. În ceea ce ne priveşte. În aplicarea acestei reguli. Bucureşti. folosinţa considerându-se acordată până la expirarea valabilităţii certificatului de înregistrare în vigoare. Dimpotrivă. Mărcile şi indicaţiile geografice . civ. după caz. În acest caz. nu excludem posibilitatea ca. legea dă obligaţiei. p. Ed. părţile menţionează produsele sau serviciile pentru care s-a conferit dreptul de a folosi marca. D. Temeiul acestei obligaţii rezidă în art. potrivit căruia convenţiile “obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele dar la toate urmările ce . Licenţa parţială din punct de vedere profesional acordă beneficiarului dreptul de a folosi marca numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată. după natura sa. Bogdan. se va angaja răspunderea sa contractuală. contractul generează în sarcina titularului mărcii obligaţia de a depune cererea de reînnoire a înregistrării mărcii în termenii şi în condiţiile prevăzute de lege (art. 379). beneficiarul să fi fost autorizat să folosească marca pentru o perioadă mai lungă decât durata de valabilitate a certificatului de înregistrare. V. deoarece limitările drepturilor conferite trebuie să fie prevăzute în mod expres.b) Licenţa totală din punct de vedere profesional conferă beneficiarului dreptul de a folosi marca pentru toate produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. dreptul de folosire a mărcii se atribuie beneficiarului pentru a durată mai scurtă decât aceea a protecţiei conferite prin certificatul de înregistrare a mărcii aflat în vigoare. considerăm că. O. c) După cum rezultă din definiţia pe care am formulat-o. presupus cunoscut şi luat în considerare de părţi la încheierea contractului de licenţă. Roş. prin acelaşi contract se acordă o licenţă totală din punct de vedere temporal pentru certificatul de înregistrare aflat în vigoare şi o licenţă parţială din punct de vedere temporal pentru certificatul de înregistrare care va fi eliberat în urma reînnoirii înregistrării mărcii. printr-un contract de licenţă parţială din punct de vedere temporal. 29-32) . 2 din Regulament foloseşte sintagma “licenţă temporară” şi sugerează că ea s-ar acorda pentru o anumită durată prevăzută în contract. All Beck. Cu toate acestea. dacă prin contractul de licenţă de marcă nu s-a prevăzut nici un termen. Desigur. temporal sau. teritorial.. atunci contractul nu va fi considerat încheiat pe termen nedeterminat. definim ca licenţă totală din punct de vedere temporal contractul prin care dreptul de folosire a mărcii este conferit beneficiarului pe toată durata de validitate a mărcii. potrivit certificatului de înregistrare aflat în vigoare. Dacă nu există astfel de prevederi. atunci se consideră că licenţa este totală din punct de vedere profesional. dacă titularul nu depune în condiţiile legii cererea pentru reînnoirea înregistrării mărcii. Spineanu –Matei. precum şi limitele – temporale şi teritoriale – ale acelui drept . Regula 28 alin. 970 C. ci pe tot pe termen determinat.344 Prin urmare..” ( se vedea. cât şi licenţa parţială din punct de vedere teritorial sunt contracte de licenţă pe durată determinată.

caz in care îi va fi aplicabil regimul juridic al contractului de locaţiune. întocmai ca şi cedentul. . Astfel. fără restricţii. pe când contractul de licenţă conferă numai un drept de folosinţă asupra mărcii. titularul dreptului de creanţă privind redevenţele licenţei exclusive absolute). În lipsa unei prevederi exprese în contract. Licenţa exclusivă absolută este o variantă a licenţei exclusive prin care licenţiatorul se angajează ca. licenţa poate fi cu titlu oneros. pe când cesiunea produce. După importanţa conferită de contractanţi calităţilor personale ale beneficiarului. sinalagmatic. efecte nelimitate în timp. desigur. prin care licenţiatorul se angajează sa nu încheie şi alte licenţe asupra aceleiaşi mărci. beneficiarul licenţei exclusive absolute poate introduce acţiunea în contrafacere numai dacă. chiar şi exclusivă absolută. Apoi. licenţa. cedentul poate introduce.Licenţa simplă (neexclusivă). licenţiatorul păstrează un anumit control asupra calităţii produselor licenţiatului. Contractul de licenţă exclusivă absolută nu trebuie confundat cu contractul de cesiune. sau cu titlu gratuit. După cum am arătat. prin care licenţiatorul păstrează dreptul de a folosi el însuşi marca şi de a autoriza şi alte licenţe. numai licenţiatorul. între cesiune şi licenţa exclusivă absolută subzistă anumite diferenţe notabile. Această distincţie pare mai greu de sesizat în cazul contractului de cesiune exclusivă absolută prin care singura persoană îndreptăţită să folosească marca este beneficiarul licenţei pe când licenţiatorul pierde acest drept. comutativ şi cu executare succesivă. Totuşi. D. pentru produsele şi pentru teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa exclusivă. În fine. pe perioada derulării contractului. contractul de cesiune transmite însuşi dreptul de proprietate industrială. se prezumă licenţa simplă. iar nu şi cedentul.  Deoarece renunţările la drepturi nu se prezumă. păstrează prerogativa dispoziţiei juridice (jus abutendi) asupra dreptului de proprietate industrială (şi este. E. păstrează un caracter esenţialmente temporar. Din punctul de vedere al scopului urmărit de părţi la încheierea contractului. Dimpotrivă. De asemenea. de regulă. ipoteză supusă reglementării aplicabile contractului de comodat. să nu mai folosească nici măcar el însuşi marca pentru produsele şi pentru teritoriul la care se referă licenţa exclusivă. acţiunea în contrafacere pentru actele de încălcare a dreptului de folosire exclusivă a mărcii săvârşite de terţi după transferul acestui drept. caracterul absolut al licenţei exclusive trebuie prevăzut expres. pe când cedentul nu exercită niciodată un astfel de control asupra produselor cesionarului. licenţa poate avea sau nu caracter personal (intuitu personae).  Licenţa exclusivă. acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat. Licenţa cu titlu oneros este un contract consensual. după ce a notificat titularului mărcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă. prin intermediul contractului de licenţă exclusivă absolută.

potrivit prezentului titlu. 346 Spre exemplu. dacă beneficiarului licenţei i-a fost conferit dreptul de a aplica marca licenţiată pe maximum 10. 3 din Lege). beneficiarul nu poate transmite folosinţa mărcii. un contract de licenţă este opozabil terţilor de bună-credinţă numai prin înscrierea sa în Registrul Naţional al Mărcilor. şi în acest caz. va avea prioritate cesiunea înscrisă. Dacă A introduce o acţiune în contrafacere împotriva terţului T. un caracter personal.. cei care folosesc marca fără drept). ci trebuie să rezulte din o stipulaţie specială.. nr. (1) din acelaşi titlu dispune “ Între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta şi cesiunea înscrisă la arhivă. În lipsa înscrierii cesiunii . această interzicere nu se prezumă.” În plus.346 Raporturile dintre licenţiat şi sublicenţiat sunt guvernate de regulile aplicabile contractului de licenţă. fără ca această cesiune să fie înscrisă în Registrul Naţional al Mărcilor. Schimbarea titularului drepturilor decurgând dintr-un contract înscris este. civ). 1560 C. “ Locatarul are dreptul de a subînchiria ori a subarenda şi de a ceda contractul său către altul. în ceea ce priveşte ordinea de prioritate. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (M. în calitate de licenţiator. Potrivit acestui text.” 348 În cazul în care această formalitate nu este efectuată. dacă o asemenea facultate nu i-a fost interzisă. în principiu. Fără îndoială însă că. beneficiarul unei licenţe poate sublicenţia dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel şi dacă prin aceasta nu depăşeşte limitele stabilite pentru dreptul său. încheie un contract de licenţă cu B. civ. C poate face o cerere de interventie principală în proces (conform art. care exploatează ilicit marca. rezidă în aplicarea principiului simetriei cu privire la regulile cerute pentru opozabilitatea actelor juridice. Acesta din urmă cedează dreptul său de folosinţă către C. supusă înscrierii. Spre exemplu.000 de produse lunar.348 345 Dacă licenţa este cu titlu gratuit atunci. din materia contractului de locaţiune. între licenţiatul-cedent şi cesionar sunt aplicabile regulile cesiunii de creanţă.. 99 alin. în calitate de licenţiat. la rândul său. după cum vom vedea în cele ce urmează. 236 din 27 mai 1999). Raţiunea acestei soluţii. În acest din urmă caz.. să presupunem că A. 43 alin. părţile pot conveni ca beneficiarul să poate transmite dreptul său de folosinţă unei alte persoane ori să poată încheia un contracte de licen ţă în limitele dreptului conferit de titularul mărcii. pentru a-şi repara propriul prejudiciu rezultând din acţiunile lui T. comodatarul deţine bunul împrumutat (în cazul nostru. publicitatea şi executarea . în lumina textului de lege citat anterior. Ne întemeiem această opinie pe dispoziţiile art. de regulă. marca) doar pentru folosinţă proprie (art. licenţa de marcă cu titlu oneros 345 nu are. ” În consecinţă.. el nu va putea acorda o sublicenţă decât pentru o cantitate mai mică sau egală cu 10.000 de produse lunar. a) din Titlul VI al Legii nr. art. care nu este consacrată expres de Lege ori de Regulament. cesionarilor subsecvenţi ai dreptului de folosinţă şi creditorilor chirografari ai licenţiatului-cedent numai prin notificarea adresată licenţiatorului. 2 lit. toate cesiunile drepturilor de creanţă . Astfel. Pe cale de consecinţă. 1418 C.a) Apreciem că în dreptul român. întrucât.347 Înscrierea cesiunii dreptului de folosinţă în Registrul Naţional al Mărcilor îi conferă acesteia numai opozabilitate faţă de ceilalţi terţi (de exemplu. cesiunea dreptului de folosinţă devine opozabilă licenţiatorului. beneficiarul licenţei poate să cedeze drepturile sale decurgând din contractul de licenţă (în special. De asemenea. “sunt supuse prevederilor prezentului titlu. 347 Potrivit art. prin acceptarea din partea acestuia ori prin înscrierea cesiunii la Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare.Of. terţii se vor putea prevala de inopozabilitatea cesiunii dreptului de folosinţă. în principiu. de regulă. dreptul de folosinţă). Ea poate fi interzisă în tot ori în parte.

157-158. prin “stipulaţie specială”. dacă C şi-ar fi înscris cesiunea. Bucureşti. cit. însoţită. p. a se vedea Fr. 351 Pentru detalii privind această cauză de încetare a contractului de locaţiune. p.. În acest caz.350 În orice caz. Pentru un exemplu similar. nu trebuie să înţelegem neapărat o dispoziţie expresă. este recomandabilă inserarea unei clauze exprese cu privire la acest aspect. a se vedea vedea Fr. . întrucât nu acesta. atunci o asemenea excepţie nu ar fi putut fi primită de către instanţa de judecată. contractul de licenţă de marcă poate avea caracter intuitu personae. însoţită. În ipoteza în care licenţiatul încalcă interdicţia de a sublicenţia/ceda dreptul de folosinţă asupra mărcii. 200-201. Rezilierea contractului de licenţă atrage implicit desfiinţarea contractului de sublicenţă prin desfacerea titlului locatorului351 (licenţiatul principal). În cazul cesiunii dreptului de folosinţă. cit. 151-153. licenţiatul cedent nu este liberat de obligaţiile sale faţă de licenţiator decât pe baza consimţământului expres al acestuia din urmă. Alexandresco. Tomul IX. Deak. dreptul său de folosinţă devenind opozabil lui T. 191-195. p. 1926. op. op. în sensul art. ci licenţiatul cedent este debitorul obligaţiei contractuale încălcate (obligaţia de a nu dreptului de folosinţă. Dimpotrivă.În toate cazurile. Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român. Apreciem că. 69. Ediţia a II-aTipografia Cartea Medicală. C. sublicenţiatul putându-l obliga pe licenţiatul principal la plata daunelor-interese în temeiul obligaţiei acestuia din urmă de a-i garanta liniştita folosinţă a mărcii în limitele convenite (obligaţia de garanţie contra evicţiunii aplicabilă în materia contractului de locaţiune). fie rezilierea contractului de licenţă. Este evident că licenţiatorul nu a putut consimţi la o astfel de clauză decât în considerarea calităţilor licenţiatului. Deak. C. 350 Spre exemplu.. Interdicţia sublicenţei presupune a fortiori interdicţia cesiunii dreptului de folosinţă. licenţiatorul poate solicita fie executarea pe viitor (în natură sau prin echivalent) a contractului de către licenţiat. de asemenea. o astfel de clauză specială ar putea consta în prevederea potrivit căreia remuneraţia cuvenită licenţiatorului se stabileşte ca procent din veniturile realizate de licenţiat prin exploatarea mărcii. eventual. cu daune-interese pentru prejudiciul deja rezultat din neexecutare. atunci când dintr-o stipulaţie specială rezultă aceasta. această cerere va putea fi paralizată de către T prin invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a lui C. civ. 349 Pentru analiza aprofundată a sublocaţiunii şi a cesiunii dreptului de folosinţă în materia contractului de locaţiune. op. prin condiţionarea încheierii acestor contracte de acordul prealabil scris al licenţiatorului. cit. pentru evitarea oricărei îndoieli cu privire la permisiunea de a sublicenţia sau de a ceda dreptul de folosinţă rezultând pentru beneficiar din contractul de licenţă de marcă. de o clauză penală prin care să se evalueze daunele-interese.. spre exemplu. Interdicţia de sublicenţiere sau cesiune poate fi obţinută. opinăm că licenţiatorul nu va putea cere rezilierea contractului direct împotriva cesionarului. de obligarea licenţiatului la plata daunelor-interese.. a se vedea D. cit.349 b) Prin excepţie. obligaţiile beneficiarului vor face obiectul unei novaţii prin schimbare de debitor (delegaţie perfectă). 1418 alin 2 teza finală C. op. ci poate fi vorba şi de o clauză din care rezultă în mod neîndoielnic că persoana beneficiarului licenţei a fost determinantă pentru manifestarea consimţământului părţilor la încheierea contractului de licenţă. Toader. Toader. în materia arendării pe fructe..

ceda dreptul de folosinţă) în temeiul căreia se solicită rezilierea. sublicenţiatul (cesionarul) nu se va putea indrepta împotriva cocontractantului său în temeiul obligaţiei acestuia de a-l garanta împotriva evicţiunii. În aceste ultime cazuri. Dimpotrivă.352 O asemenea probă ar putea fi adusă prezentându-se notificarea trimisă pârâtului prin care i s-a comunicat interdicţia şi i s-a solicitat să înceteze exploatarea mărcii. dreptul cedat încetează pentru viitor. dacă sublicenţiatul/cesionarul acţionează pe aceeaşi piaţă. de către titularul mărcii. cesionarul putându-se îndrepta împotriva cedentului în temeiul garanţiei contra evicţiunii specifică unui contract de vânzare-cumpărare. întrucât la încheierea contractului a cunoscut cauza evicţiunii. Această dovadă poate fi făcută cu orice mijloc de probă. după caz) a cunoscut sau ar fi putut şi ar fi trebuit să cunoască interdicţia. Capacitatea A. . uzufructuarul ori. licenţiatorul nu se poate întoarce împotriva sublicenţiatului/cesionarului pe teren contractual. la încheierea contractului de sublicenţă ori de cesiune a dreptului de folosinţă.1. Condiţii de validitate 4. după caz. De asemenea. în limitele dreptului care li s-a conferit. licenţiatorul va trebui să facă dovada că pârâtul (sublicenţiatul ori cesionarul. pentru a-i face opozabilă hotărârea ce se va pronunţa în acest proces. Sublicenţiatul/cesionarul se va putea apăra arătând că nu s-a aflat în culpă întrucât nu a putut cunoaşte interdicţia de sublicenţiere/cesiune şi. Nu excludem posibilitatea ca un contract de licenţă să fie încheiat de un titular 352 În mod obişnuit. fie contractul de cesiune a dreptului de folosinţă). Dacă acţiunea în rezilierea contractului a fost introdusă în contradictoriu cu licenţiatul cedent. contractul de licenţă se încheie. Pentru toate actele de exploatare a mărcii ulterioare momentului la care a cunoscut interdicţia. în practică. Titularul mărcii nu poate avea calitatea de licenţiat în privinţa propriei mărci decât dacă a dezmembrat în prealabil dreptul său constituind în favoarea unui alte persoane un drept de uzufruct sau dacă a conferit altuia o licenţă exclusivă absolută. licenţiatul exclusiv absolut pot acorda licenţe inclusiv titularului mărcii. în calitate de licenţiator. să acorde licenţe altor beneficiari. uzufructuarul şi licenţiatul cu titlu oneros pot fi licenţiatori. în consecinţă. Deşi. el păstrează în toate cazurile. sublicenţiatul sau cesionarul se află în culpă şi va răspunde în faţa titularului certificatului de înregistrare pentru contrafacere şi/sau concurenţă neloială. în lipsa unor raporturi contractuale directe. Dacă se dovedeşte această împrejurare. prin efectul rezilierii. o acţiune în concurenţă neloială. posibilitatea de a introduce o acţiune în contrafacere sau. licenţiatul înfăţişează cocontractului său contractul de licenţă încheiat cu titularul mărcii. a exploatat marca în temeiul unui contract valabil încheiat (adică fie contractul de sublicenţă. în lipsa unei stipulaţii contrare. În plus. uzuarul sau licenţiatul cu titlu gratuit nu pot. 4. Pentru a putea neutraliza această apărare. În principiu. exploatarea mărcii de către sublicenţiat (cesionar) îndeplineşte condiţiile delictului de contrafacere. Dacă nu li s-a interzis expres de către titular. în calitate de titular al mărcii. în procesul cu licenţiatul principal. licenţiatorul ar putea să îl cheme în judecată şi pe sublicenţiat/cesionar.

c) Contractul de licenţă reprezintă un act de dispoziţie în cazul licenţelor exclusive În urma încheierii unui asemenea contract. 354 În consecinţă. în materia contractului de locaţiune. Desigur că. Condiţii de forma Legea nu prevede condiţii speciale de forma cu privire la validitatea contractului de licenţă. de administrare sau de dispoziţie. 1 lit. atunci contractul de licenţă rămâne valabil. 51şi autorii citaţi în nota 4. cit. contractul este perfect valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al parţilor. aducând astfel atingere exercitării de către aceştia a drepturilor lor. Ad probationem manifestarea de voinţa a parţilor trebuie sa îmbrace forma scrisa. dacă licenţiatul demonstrează eroarea comună şi invincibilă cu privire la calitatea licenţiatorului de titular al mărcii. Alexandresco. b) Contractul de licenţă reprezintă un act de administrare atunci când el este încheiat în vederea unei normale folosiri a dreptului la marcă. Este cazul licenţelor neexclusive. p. 353 Pentru aplicarea acestei soluţii cu privire la moştenitorul aparent.353 B. în cazul cotitularităţii. atunci clauza de exclusivitate va deveni ineficientă în urma desfacerii titlului licenţiatorului. nu ar fi încheiat contractul. conivenţa frauduloasă între cotitularul licenţiator şi beneficiarul licenţei va fi sancţionată prin constatarea nulităţii absolute a contractului de licenţă pentru cauză ilicită şi fraudă (fraus omnia corumpit). contractul de licenţă producând în continuare efectele unei licenţe neexclusive. oricare dintre ei poate încheia un contract de licenţă neexclusivă cu un terţ pentru ca acesta să poată exploata marca. în condiţiile art. ci numai ca act de dispoziţie. Spre exemplu. .2. dacă un astfel de contract de licenţă se încheie în frauda intereselor cotitularilor care nu au participat la încheierea lui. a). Cu alte cuvinte.. moştenitorul aparent al titularului mărcii care a decedat ori cesionarul al cărui titlu a fost înscris în Registrul Naţional al Mărcilor şi este lovit de o cauză de nulitate ce nu poate fi cunoscută de către licenţiat. contractul de licenţă exclusivă nu poate fi analizat ca act de administrare. în cazul cotitularităţii mărcii. după caz. evitându-se astfel riscul de decădere din dreptul la marcă pentru lipsa folosirii efective a mărcii. în cazul în care licenţiator într-un contract de licenţă exclusivă a fost un titular aparent al mărcii. a) Contractul de licenţă reprezintă un act de conservare atunci când prin încheierea sa se urmăreşte să se prevină pierderea dreptului asupra mărcii.354 4. op. considerăm că un contract de licenţă poate fi un act de conservare. însă numai în limitele unui act de administrare. După cum am arătat mai sus. încheierea unui contract de licenţă exclusivă de către unul dintre cotitulari. titularul (sau. De aceea. În aceste cazuri. după caz cotitularii) dreptului la marcă renunţă la dreptul de a încheia ulterior alte contracte de licenţă pentru perioada şi produsele în legătură cu care a fost concedată licenţa exclusivă. Prin urmare. Licenţiatul va avea dreptul să solicite o reducere a redevenţei cuvenite licenţiatorului sau chiar desfiinţarea contractului de licenţă dacă va demonstra că. 45 alin. a se vedea D. i-ar pune şi pe ceilalţi cotitulari în imposibilitatea de a încheia alte contracte de licenţă. de pildă. în lipsa clauzei de exclusivitate. cum ar fi.aparent al mărcii. în cazul unei mărci aflate în cotitularitate. dacă nici unul dintre cotitularii dreptului asupra mărcii nu exploatează marca în propria sa întreprindere.

potrivit art. Licenţa este opozabila terţilor de la data înscrierii acesteia. Ceea ce este definitoriu pentru licenţa de marca este faptul ca acest contract conferă beneficiarului dreptul de a folosi marca in limite determinate prin contract si sub controlul titularului mărcii. « daca in contractul de licenţa nu este stipulat altfel. precum si autorii oricăror acte de contrafacere. « Titularul unei licenţe exclusive poate introduce o acţiune in contrafacere. in care licenţa este cu titlu oneros. acesta nu a acţionat in termenul solicitat de licenţiat. Contractul de licenţă nu transfera însuşi dreptul de proprietate industriala. ultim din Lege si Regula 31 alin. ca drept de creanţa corelativ obligaţiei licenţiatorului de a asigura folosinţa mărcii. « Când o acţiune in contrafacere a fost pornita de către titular. » Prin excepţie. deţinătorii unei licenţe asupra mărcii transmise. OSIM decide respingerea cererii de înscriere. contra tulburărilor provenind din fapta terţilor si contra viciilor juridice ale certificatului de înregistrare. Aceeaşi soluţie se aplica si in cazul in care dreptul la marca încetează prin decădere (daca licenţa nu este exclusiva absolut) sau. OSIM acorda solicitantului cererii un termen de trei luni pentru remedierea lipsurilor. » Cererea de înscriere trebuie sa cuprindă condiţiile prevăzute de regula 28 alin 1 si 2 din Regulament. De aceea. Garanţia împotriva evicţiunii decurgând din fapta proprie se manifesta in reglementarea speciala a renunţării la marca in cazul in care aceasta face obiectul unui contract de licenţa (art. in cazul cel mai frecvent. oricare dintre licenţiaţi poate sa intervină in proces. » In toate cazurile. 4 din lege. licenţiatul nu poate introduce in justiţie o acţiune in contrafacere far consimţământul titularului mărcii. 2 si 4 din Regulament) Desigur ca. solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii. Obligaţiile licenţiatorului. . alin. deoarece renunţarea la marca antrenează imposibilitatea pentru licenţiat de a folosi marca potrivit contractului. licenţa devine opozabila terţilor. 5. Efecte. 43 din Lege) 5. 44.Exista in schimb anumite formalităţi de publicitate care condiţionează opozabilitatea fata de terţi a contractului de licentă. terţii sunt cesionarii subsecvenţi.Dreptul conferit prin contractul de licenţa este dreptul de folosinţa temporara a mărcii. Din aceasta obligaţie decurge îndatorirea licenţiatorului de a-l garanta pe licenţiat contra evicţiunii decurgând din fapta proprie. De aceea. . Daca in acest termen lipsurile nu sunt remediate. pe lângă prevederile speciale referitoare la contractul de licenţa de marca si in măsura in care nu contravin acestor prevederi. ca drept real ce poarta asupra unui bun incorporal. daca după ce a notificat titularului mărcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă. » (art. Ca si in cazul cesiunii. 42 alin. « Licenţele se înscriu in Registrul Naţional al Mărcilor si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Astfel. licenţiatul se poate întoarce împotriva licenţiatorului pe baza obligaţiei acestuia de a-l garanta împotriva evicţiunii decurgând din fapta proprie. in cazul licenţei cu termen care depăşeşte durata de valabilitate a certificatului de înregistrare. De la data înscrierii. de regula. In cazul in care cererea nu cuprinde toate menţiunile cerute.1. vor fi aplicabile regulile generale prevăzute de Codul civil in materia contractului de locaţiune.

Cât priveşte evicţiunea provenind din fapta terţilor. atât in ipoteza anularii certificatului de înregistrare. 42 alin. 5. beneficiarul unei licenţe exclusive absolute este obligat a folosească efectiv marca. Obligaţiile licenţiatului. ca manifestare a obligatei de a exploata marca uzând de diligenta unui bun proprietar. licenţiatul este obligat: a) sa folosească. prin acţiunea ori inacţiunea sa.pentru ca licenţiatorul nu a efectuat formalităţile necesare pentru reînnoirea înregistrării mărcii. contractul de licenţa de marca va înceta prin desfiinţarea titlului licenţiatorului. sa nu determine. Aceasta obligaţie exista pentru beneficiarul oricărui tip de licenţa daca remuneraţia titularului mărcii a fost stabilita in funcţie de cantitatea de produse sau servicii cărora le este aplicata marca. pentru produsele cărora li se aplica marca. degenerarea mărcii. cat si in aceea a decăderii titularului din drepturile conferite de marca. deoarece acţiunile posesorii ar fi ineficiente iar beneficiarul unei licenţe neexclusive nu poate introduce acţiunea in contrafacere.Principala obligaţie a licenţiatului este aceea de plata a redevenţelor. beneficiarul oricărui tip de licenţa are următoarele obligaţii: • • sa nu determine. spre deosebire de dreptul comun. la nivelul la care se situa aceasta calitate in momentul încheierii contractului de licenţa. numai marca ce face obiectul contractului de licenţa. . transformarea mărcii intr-o marca deceptivă.2. De asemenea. conform contractului. Acestea sunt stabilite in funcţie de durata contractului de licenţa (la fel ca in cazul contractului de locaţiune). Acesta din urma va putea fi chemat in judecata de licenţiat spre a fi obligat sa răspundă pentru viciile juridice ale certificatului de înregistrare." Corespunzător obligaţiei de a exploata obiectul licenţei cu diligenta unui bun proprietar. "Pe durata contractului de licenţa de marca. prin acţiunea sau inacţiunea sa. Cat priveşte garanţia contra viciilor juridice ale certificatului de înregistrare . beneficiarul licenţei are obligaţia de a menţine calitatea produselor si serviciilor cărora le aplica marca la nivelul prevăzut in contract ori. daca in contract nu exista dispoziţii exprese in aceasta privinţa. 3 din lege. el poate pretinde despăgubiri de la titular daca a suferit prejudicii in urma actelor de contrafacere (tulburări de fapt) săvârşite de un terţ împotriva căruia titularul s-a abţinut sa acţioneze. indiferent daca plata se face dintro data (chiar si anticipat) sau in rate periodice si indiferent daca a fost stabilita intr-o suma fixa sau proporţional cu veniturile rezultând pentru licenţiat din comercializarea produselor sau serviciilor pe care se aplica marca Potrivit art. pentru produsele si serviciile pentru care i-a fost licenţiata. Legat de aceasta ultima obligaţie. având totuşi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând ca el este fabricantul acestora. b) a pună menţiunea sub licenţa alături de marca aplicata pe produsele ce fac obiectul acesteia. Licenţiatorul este in drept sa controleze executarea acestei obligaţii pe parcursul derulării contractului. .

beneficiarul nu poate folosi marca decât pentru produsele sau serviciile pentru care marca i-a fost licenţiata.In exercitarea folosinţei mărcii potrivit destinaţiei date de către titularul mărcii. nu si pentru trecut. Din formularea textului rezulta ca. In temeiul acestei obligaţii. Expirarea produce efecte numai pentru viitor.EXPIRAREA TERMENULUI DE VALABILITATE A CERTIFICATULUI DE INREGISTRARE Potrivit art.42 alin. licenţiatul este ţinut sa-l înştiinţeze pe licenţiator nu numai cu privire la tulburările de drept provenite de la terţi. In fine. in ceea ce priveşte durata folosirii. 2 din Lege: "Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de marca împotriva licenţiatului care a încălcat clauzele contractului de licenţa.1. 1433 din Codul civil la contractul de licenţa de marca. De regula. acest text consacra o excepţie de la principiul non-cumulului intre răspunderea civila contractuala si răspunderea civila delictuala. beneficiarul licenţei este obligat sa înceteze exploatarea mărcii la momentul încetării contractului de licenţa. Expirarea termenului de valabilitate a certificatului de înregistrare B. pentru o perioada de 10 ani ”. ci si despre actele de contrafacere săvârşite de aceştia. aspectul mărcii si natura produselor sau a serviciilor pentru care licenţa a fost acordata. In fine. Aceste ultime trei obligaţii sunt prevăzute implicit de art. rezulta ca licenţiatul are obligaţia de a-l apăra pe licenţiator împotriva uzurpărilor. in cazul nerespectării obligaţiilor cuprinse in enumerarea limitativa a textului. prin aplicarea in mod corespunzător a dispoziţiilor art. daca acele acte au ajuns la cunoştinţa licenţiatului. Renunţarea la marca C. “Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului national reglementar al marcii. . calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenţiat sub marca pentru care s-a acordat licenţa. Decăderea D. ca manifestare a obligaţiei de restituire a bunului din cadrul contractului de locaţiune. alin. titularul marcii depune la OSIM cerere de reinnoire a inregistrarii marcii. In ipoteza in care titularul marcii nu indeplineste procedura de reinnoire a inregistrarii marcii. in limitele teritoriului pentru care licenţa a fost acordata si cu obligaţia de a păstra nealterat aspectul mărcii. " In opinia noastră. INCETAREA DREPTURILOR ASUPRA MARCILOR Enumerare: A. titularul mărcii are alegerea intre o acţiune contractuala fondata exclusiv pe încălcarea clauzelor contractului (sau dispoziţiilor legale supletive de voita) si o acţiune in contrafacere – care are natura juridica a unei acţiuni in răspundere civila delictuala speciala – întemeiata pe "drepturile conferite de marca". Anularea înregistrării mărcii A. teritoriul pe care marca poate fi folosita. cu plata taxei prevazute de lege. dreptul exclusiv de exploatare asupra marcii se stinge.29.

dar .dandu-se in fata OSIM . 44 din lege si Regula nr.Hotararea de admiterea se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala – Sectiunea Marci. 50 alin. caz in care renuntarea va fi de indata inregistrata. Declaratia titularului de renuntare la marca va fi insotita de dovezi privind acordul titularului dreptului real cu privire la renuntarea la marca. OSIM decide respingerea inscrierii renuntarii la marca. In aceasta ipoteza renuntarea la marca va fi inscrisa in Registrul National al Marcilor numai daca titularul marcii probeaza ca a notificat licentiatului despre intentia sa de a renunta la marca.RENUNTAREA LA MARCA Art. Produce efecte doar pentru viitor.DECADEREA Art. 31 din Regulament Renuntarea poate fi totala ( pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata) ori partiala (pentru o parte din aceste produse sau servicii). .Decaderea are natura juridica a unei sanctiuni aplicabile titularului marcii. OSIM ii poate acorda un termen de 3 luni pentru remedierea acestor lipsuri. deci irevocabil (poate fi anulata doar daca se dovedeste existenta viciilor de consimtamant la momentul renuntarii). Si in acest caz. evident. Situatii speciale: a). Situatia in care marca face obiectul unui drept real (de exemplu dreptul de gaj. b). in sensul art.1 si 29 alin.3 si 4).44 alin. Regulamentul distinge doua ipoteze: a1)Titularul prezinta la OSIM dovezi privind acordul licentiatului. cu atat mai mult poate fi si act notarial). astfel. determinand incetarea totala sau partiala a dreptului exclusiv de exploatare.B. . OSIM poate acorda titularului marcii un termen de 3 luni pentru obtinerea acordului.In tot cursul duratei de protectie a marcii. . in caz contrar. C. drepturile asupra marcii se sting. 2. Conform art. daca lipsurile nu sunt remediate in termenul acordat. cu privire la produsele si serviciile la care marca se refera. Renuntarea este un act unilateral de vointa..1171 C. ultim din lege si Regula 32 din Regulament Precizari prealabile: .44 alin. Regula 31 alin. Situatii in care poate interveni decaderea: . act autentic. ultim si Regula 31 alin.La cererea unei persoane interesate (nu din oficiu). la data inscrierii renuntarii in Registrul National al Marcilor. ipoteza in care renuntarea va fi inscrisa numai dupa un termen de de 3 luni de la data prezentarii respectivului document. 45-47. daca titularul nu face dovada informarii licentiatului. 2 si 4). OSIM decide respingerea inscrierii renuntarii la marca.Competenta materiala speciala apartine Tribunalului Bucuresti (cu apel la Curtea de Apel Bucuresti si recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie). a2)Titularul prezinta la OSIM un document din care rezulta ca titularul l-a notificat pe licentiat despre intentia sa de renuntare. Se realizeaza prin declaratie scrisa la OSIM (act sub semnatura privata. In ambele ipoteze.Situatia in care marca a facut obiectul unui contract de licenta(art. OSIM va da o hotarare de admitere sau de respingere a inscrierii renuntarii la marca in Registrul National al Marcilor.civ.devine.

marca a devenit susceptibila de a induce publicul in eroare. de pilda. Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care titularul a fost decazut din dreptul la marca se va comunica la OSIM de catre persoana interesata. . pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata.g din lege). marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintrerupta de 5 ani. In acest caz. Este asimilata folosirii efective a marcii: . Dupa data inregistrarii marcii si ca urmare a folosirii de catre titular. ANULAREA INREGISTRARII MARCII Art. 4. adica a acelor marci care nu se inregistreaza cu scopul de a fi folosite. uzuala in comertul cu un produs sau un serviciu pentru care a fost inregistrata. De asemenea. D. 2. Legiuitorul a urmarit atat sanctionarea titularului marcii. Constituie o sanctiune pentru incalcarea obligatiei de folosire a marcii si are menirea sa evite aparitia asa-numitelor “marci de blocaj”. ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului. Dupa data inregistrarii. 5 si 6 din lege).1. Fara motive justificate. in special cu privire la natura.48-50 din lege si Regula 32 din Regulament Precizari prealabile: . in cazul contractului de licenta de marca). decaderea este decisa de catre OSIM.29 alin. .3 lit.aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv in vederea exportului. 5. ci pentru a impiedica pe potentialii concurenti sasi aproprie marca respectiva. Marca a fost inregistrata de o persoana care nu avea calitatea de solicitant (in acceptiunea art. marca a devenit.folosirea marcii de catre un tert. cu consimtamantul titularului acesteia ( ca. cat si protectia consumatorilor. iar nu de catre Tribunalul Bucuresti. A se vedea “Problema degenerarii marcilor de mare renume formate din denumiri” . 3. Marca uzuala – aceea care a dobandit o intrebuintare comuna si generalizata pentru desemnarea produselor respective. decaderea poate fi totala sau partiala (atunci cand un motiv de decadere exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost inregistrata. calitatea sau provenienta geografica a produselor sau serviciilor pentru care a fost inregistrata. decaderea va produce efecte numai cu privire la acele produse sau servicii). iar OSIM va publica hotararea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala si va face mentiune despre aceasta in Registrul National al Marcilor. Daca titularul marcii nu a platit taxa pentru cererea de reinnoire a inregistrarii marcii in termen de cel mult 6 luni de la expirarea duratei de protectie a inregistrarii anterioare (art. Decaderea din drepturile conferite de marca – decisa de Tribunalul Bucuresti -produce efecte de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti si numai pentru viitor (nu si pentru trecut). adica nu era persoana fizica sau juridica in numele careia cererea a fost depusa.folosirea marcii sub o forma care difera de aceea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia.

depozitul unei marci(‘Safeway”) apartinand filialei din RFG a unei societati americane.c “ inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta”. Inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobandite cu privire la o indicatie geografica portejata. Anularea inregistrarii marcii nu poate fi ceruta pentru motivul existentei unui conflict cu o marca anterioara daca aceasta marca anterioara se afla in vreuna dintre situatiile pentru care se poate solicita decaderea titularului din drepturile conferite de marca. In aceasta ipoteza. Produce efecte retroactive. nici titularul marcii posterior inregistrate nu poate sa se opuna folosirii marcii anterior inregistrate. reclamantul va trebui sa faca dovada ca este titularul dreptului pe care il invoca. un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor. Curtea de Justitie a Beneluxului a anulat inregistrarea unei marci pentru ca depunatorul “nu putea crede. atunci cand un motiv de nulitate xista numai pentru o parte a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost inregistrata. Tot astfel. care cu stiiinta a tolerat intr-o perioada neintrerupta de 5 ani folosirea unei marci posterior inregistrate. totdeauna. Competenta materiala speciala apartine Tribunalului Bucuresti (cu apel la Curtea de Apel Bucuresti si recurs la Înalta Curte de Casatie si Justitie). 2. . Situatii in care poate interveni anularea inregistrarii marcii: 1. in mod rational. in cunostinta de cauza. In toate cele trei situatii in care poate interveni anularea inregistrarii marcii. In acelasi timp insa. De asemenea. 3. OSIM va publica hotararea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala si va radia marca din Registrul National al Marcilor. cele doua marci urmand sa fie folosite in paralel. nul. in validitatea depozitului sau”.Inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de fond ale obiectului (art. hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care inregistrarea marcii a fost anulata se va comunica la OSIM de catre persoana interesata.48 lit. nulitatea va produce efecte numai cu privire la acele produse sau servicii). nu poate sa ceara anularea si nici sa se opuna folosirii marcii posterioare pentru produsele si serviciile pentru care aceasta marca posterioara a fost folosita. titularul unei marci anterioare.5 si 6 din lege).Inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta In jurisprudenta s-a considerat ca fiind efectuat cu rea-credinta si deci. Nulitatea poate fi totala sau partiala (in acest din urma caz. marca anterior inregistrata in anul 1966 de catre o alta firma. situatie in care actiunea poate fi introdusa oricand in perioada de protectie a marci).- - La cererea unei persoane interesate (nu din oficiu). fara autorizarea acesteia si. In termenul de prescriptie de 5 ani care curge de la data inregistrarii marcii (exceptie face ipoteza de la art. de catre un fost salariat al filialei canadiene a aceleiasi societati. Speta privea coliziunea dintre o serie de marci ale firmei S. in afara de cazul in care inregistrarea marcii posterioare a fost ceruta cu rea-credinta. in a caror compunere intra denumirea “La Vache Bleu”.A. Preval (depuse in anul 1975).

modificarea acesteia sau a inregistrarii marcii.84/1998. reinnoirea inregistrarii. inscrierea renuntarii la o marca si orice decizii cu privire la cereri de inregistrare sau la marci inregistrate pot fi contestate la OSIM de catre solicitantul inregistrarii sau.APARAREA PRIN ACTIUNI PENALE Titularul certificatului de inregistrare precum si alte persoane interesate in apararea dreptului de exploatare exclusiva au la indemana posibilitatea sesizarii organelor de urmarire penala in legatura cu urmatoarele infractiuni: 1. 45. deciziile Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.infractiunea de contrafacere (art. dispunand desfiintarea sau modificarea deciziei OSIM. B. Contestatiile se pot introduce in termen de trei luni de la comunicare sau. b. Comisia va putea lua una din urmatoarele hotarari: a. APARAREA DREPTURILOR PRIVITOARE LA MARCI Enumerare: A.1 lit.APARAREA PRIN CONTESTATIE ADMINISTRATIVA Art. Presedintele comisiei de reexaminare va fi directorul general al OSIM sau imputernicitul acestuia. documentele si informatiile necesare judecarii cauzei cu care a fost investita.a din Legea nr. Apararea prin actiuni civile A. de la publicarea acestora si vor fi solutionate de catre o comisie de reexaminare din cadrul OSIM. La cererea instantei judecatoresti OSIM este obligat sa inainteze acesteia actele. decizia Curtii fiind irevocabila. dupa caz. de catre titularul marcii ori de catre persoanele interesate. modificarea numelui sau a adresei titularului sau a mandatarului. cat si OSIM. se comunica partilor in termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata cu apel la Tribunalul Bucuresti.86din Legea nr. dupa caz. Deciziile OSIM privind cererea de inregistrare a unei marci. Apararea prin contestatie administrativa B.83 si 84 din lege). Hotararea comisiei de reexaminare.infractiunea de concurenta neloiala (art. membrii vor fi un examinator din cadrul Serviciului marci. art. care nu a luat decizia contestata. radierea sau modificarea inregistrarii licentelor sau a altor drepturi. Apararea prin actiuni penale C.80-81 din lege si Regulile 42. in termen de 30 de zile de la comunicare. 46 si 47 din Regulament. In termen de 15 zile de la comunicare.5 alin. motivata.11/1991 privind concurenta neloiala).In litigiile avand ca obiect anularea inregistrarii marcii vor figura ca parati atat titularul marcii a carei anulare se solicita. 2.admiterea contestatiei. B1 Infractiunea de contrafacere . Comisia de reexaminare este formata din presedinte si doi membrii. transmiterea drepturilor asupra marcilor. si un consilier juridic.respingerea contestatiei si mentinerea deciziei OSIM.

5 alin.. contrafacerea in inteles restrans.1 lit.43 “. depozitarea.1 si 2:”.] sau a unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant “.84 alin.] marcile [.orice fapte de natura sa creeze o confuzie cu intreprinderea.298/7.8 din Legea nr.83 alin..06. 3 si 4”.” Art.. sunt.” Art..5 se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei ”. exportul..87 “.000.. C.”. b.2001). la modul de fabricatie sau la caracteristicile marfurilor.. 3. considerate acte de concurenta neloiala in sensul art. c.] marci [. Potrivit art..APARAREA PRIN ACTIUNI CIVILE Enumerare: 1..” B. 2.2.2.. afirmatiile false in exercitarea comerctului. Actiunea in anularea inregistrarii marcii A se vedea supra IX “ Anularea inregistrarii marcii” ca mod de incetare a drepturilor nascute in legatura cu marca. Infractiunea de concurenta neloiala Art. Actiunea in concurenta neloiala. “Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25. cu produsele sau cu activitatea industriala sau comerciala a unui concurent.Actiunea in anularea inregistrarii marcii. De asemenea. oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind [.a) si b):”..indicatiile sau afirmatiile a caror utilizare...” Art.g din aceeasi lege incrimineaza si “producerea in orice mod.1 si 2 “. C2 Actiunea in contrafacere Potrivit art.000 lei : a)folosirea unei [. .83 alin. poate sa induca in eroare publicul cu privire la natura. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale(astfel cum a fost modificata prin Legea nr.000 lei la 50..11/1991 dispune ca “Actiunea penala in cazurile prevazute la art.” Art. produsele sau activitatea industriala ori comerciala a unui concurent. importul.. 86 alin.a din Legea nr.” Art.] in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari”.1 lit. C1. largind astfel cercul persoanelor care pot introduce plangere penala prealabila.1 lit. Art. in mod special...5 alin.” In doctrina se arata ca se doesebesc doua forme de contrafacere: 1. de natura sa discrediteze intreprinderea. imitarea frauduloasa a marcii altuia.. art.85 “.86 din lege si sunt interzise: a..Art. Actiunea in contrafacere. 2.000...88 “.... in exercitarea comertului. Potrivit Regulii 44 din Regulament.

“Dulmil”-“Duxil”. Ed.Existenta contrafacerii depinde de existenta unui risc de confuzie.In materie de contrafacere nu este necesara dovada relei –credinte. ca “Exista imitatie frauduloasa a unei marci cand. “Gantiss” si “Gantex”. “Montigny” si “Montana”. b. “Aux Galeries Lafayette” si “Aux Galeries Lafayette de Laval”. “Frutsi”-“Frucci”.In decizia din 1961 a Tribunalului de prima instanta din Marrakech(Maroc).Bucuresti. Reproducem in continuare si cateva decizii judecatoresti extrem de reprezentative pentru materia pe care o analizam: a. Jurisprudenta din diferite tari a considerat adesea drept contrafacere si o reproducere incompleta (partiala) si neservila. “Kalsol” a imitat “Clonzol”. “Fixa” si “Fixette”. Intr-unul din considerentele acestei hotarari (pronuntata de Tribunalul de comert din Bruxelles la 30. De asemenea . “Fango”-“Fanta”. iar cu ajutorul deosebirilor. din cauza . a unui sufix sau prefix este irelevanta.06. In timp ce contrafacerea stricto sensu este o uzurpare directa si fatisa. “Fluid” a imitat “Flit”.Nu este necesar sa se fi produs confuzia creata prin contrafacere. s-a aratat in mod convingator . “La Tasse” si “La Tasse d’or”. a unei cifre. Astfel.de-a lungul timpului au fost pronuntate si alte decizii care au retinut imitarea frauduloasa a marcilor. sa se sustraga represiunii. “Kiss” si “Sunkist”. In aprecierea acestuia se tine seama de reactia consumatorului mijlociu. de natura a crea confuzie in spiritul cumparatorilor de atentie mijlocie (A se vedea Y. Astfel. “Lais” si “Lois”. si nu de deosebiri. incontestabil. imitarea este o contrafacere deghizata si spre deosebire de autorul celei dintai care urmareste sa reproduca exact marca altuia.De exemplu “Cocolive” a imitat “Palmolive”. “Suproe” si “Ducros”. Everlax si “Relax”. d.”Sunlake” a reprezentat o imitare a marcii “Sunsilk”. Regimul juridic al marcilor. imitatorul reproduce numai trasaturile esentiale. p. Analiza jurisprudentei din diferite tari ne permite sa degajam mai multe reguli pe care instantele le aplica pentru a conchide la existenta contrafacerii: a. Este suficient ca ea sa fie posibila. b.”Detensyl” a imitat “Eutensyl”.1996 . “Sipramil”-Sipralem”. c.Eminescu. “Neteco” –“Tenneco”. Contrafacerea (in inteles restrans) este. 2. sperand.”Valgorge” si “Valda”.Contrafacerea se apreciaza in functie de asemanari. “Calormot” a imitat “Calor”. o asemanare intre cele doua marci.Lumina Lex.“Le libertin”.201). In practica administrativa si judecatoreasca din diverse tari au fost numeroase situatii in care organele abilitate au retinut ca ne aflam in prezenta unei imitari frauduloase a marcilor. “Elnett” si “Bel Net”.Imitarea frauduloasa a marcii altuia. “Maxima “ si “Maxibas”. mai ales ca se afla la inceputul cuvantului. De exemplu: “Lavor” si “Lavo”. nefiind de natura a inlatura invinuirea de contrafacere.”Nutrilite” si “Nutrilight”.1972) se arata ca sunetul “sun” stabileste . “Estinel” si “Listel”. izbitoare. “Selectra “-“Selecto”. cu ajutorul asemanarii de ansamblu. “Vivian” si “Evian”. s-a considerat ca adaugarea sau suprimarea unei litere. o reproducere servila sau brutala a marcii altuia. sa induca in eroare pe consumatori. in general. cu conditia de a purta asupra elementelor esentiale sau caracteristice ale marcii. “Libertinou”. s-a retinut ca exista imitare in cazul urmatoarelor marci:”Dideron” si “Dicton”.1.

Fiecare dintre ele este compusa din 5 litere si 3 silabe. care.Asemanarea ortografica si caligrafica a celor doua cuvinte adoptate ca marci . care mai cu seama ramane in memoria cumparatorului. C3. Trebuie sa tina seama si de faptul ca cele doua marci asemanatoare nu sunt prezentate in acelasi timp cumparatorilor .4 sau art. de unde regula ca instanta trebuie sa procedeze la o apreciere sintetica. s-a retinut ca: ”O marca noua nu e valabila daca. Aceasta imitatie frauduloasa este caracterizata de lege prin aceea ca o confuzie este posibila si cand analogiile si asemanarile se refera fie la marca in intregime.Actiunea in concurenta neloiala Distinctia dintre actiunea in contrafacere si actiunea in concurenta neloiala: prima implica incalcarea unui drept (dreptul de exploatare exclusiva). ele sunt de natura sau nu sa induca in eroare pe cumparator”. sa restituie documentele confidentiale insusite in mod ilicit de la detinatorul lor legitim si. Persoana care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligata sa inceteze sau sa inlature actul. este posibila o confuzie de natura sa insele pe cumparator cu privire la provenienta produselor similare. In consecinta marca “Sapol” constituie o contrafacere a marcii “Saptol” c. Trebuie deci sa se porneasca de la elementele comune si sa se aprecieze daca.5 cauzeaza daune patrimoniale sau morale. dupa caz. prima fiind obtinuta numai prin suprimarea literei “t” din cea de-a doua .1965.Exista riscul ca marca mai noua “Omava” sa fie confundata cu marca mai veche “Omega”. si nu analitica a marcilor in prezenta. Daca vreuna dintre faptele prevazute de art. apreciind o marca sunt condusi de impresia care le-a ramas in memorie.Intre cuvintele “Sapol” si “Saptol” asemanarea fonetica este foarte puternica . care. iar cea de-a doua presupune incalcarea unei obligatii (obligatia de comportare onesta. deoarece cumparatorii nu vad aceste detalii sau nu le pastreaza in memorie .Intr-o decizie a Tribunalului de comert al cantonului Berna (Elvetia) din 23. cu buna-credinta in raporturile comerciale). Tot astfel si efectul auditiv . Din punct de vedere vizual . cu toate diferentele constatate . luata in ansamblul ei. aceasta marca poate fi confundata cu marca anterioara. nu se deosebeste de o marca anterioara prin caracteristici importante si daca. incontestabil are prioritate . se pot descoperi particularitati. cele doua marci se aseamana.03. afara de cazul in care va putea dovedi ca. ceea ce este hotarator in aprecierea imitarii frauduloase este impresia de ansamblu.analogiilor si asemanarilor. potrivit uzantelor. a amanuntelor lor. avand aceeasi silaba initiala si aceeasi terminala. conform legislatiei in vigoare. Din acest punct de vedere marcile pot fi confundate. Ca o concluzie. sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite. fie numai la unele dintre elementele ei constitutive. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiunea in raspundere civila corespunzatoare. nu era in masura sa previna comiterea faptei . Daca fapta prevazuta de aceasta lege a fost savarsita de un salariat in cursul exercitarii atributiilor sale de serviciu. comerciantul va raspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite. ambele fiind inregistrate pentru ceasuri. este de asemenea evidenta. fiind destinata sa distinga produse similare .Nu are importanta faptul ca la o comparatie meticuloasa a marcilor.

Persoanele care au creat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru actele sau faptele de concurenta neloiala savarsite. instanta poate obliga la publicarea hotatarii. dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei. Pentru luarea unei masuri ce nu sufera amanare se pot aplica dispozitiile art. .proc.582 din C. Dreptul la actiunea in concurenta neloiala se prescrie in termen de 1 an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebui sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o. Prin hotararea data asupra fondului instanta poate dispune ca marfurile sechestrate sa fie vandute.civ. Din suma obtinuta in urma vanzarii se vor acoperi mai intai despagubirile acordate. in presa.581si art. Odata cu condamnarea ori obligarea la incetarea faptei ilicite sau repararea daunei. dupa distrugerea falselor mentiunui. pe cheltuiala faptuitorului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful