You are on page 1of 15

La Adio Se află litere şi farduri Şi nişte munţi sunt între noi Dosare-nchise, triste garduri Şi nici n-o să mai

vină apoi. În pragul iernii absolute Sărută-mi tâmpla albă, hai Şi-apoi scufundă-te şi du-te În orizontul altui grai. Nici nu pot nimic să-ţi spun Pe curând sau rămas bun Apăru, numai nu, la adio tu. De ce să-ţi spun la revedere N-aş mai avea nici un motiv "Adio" drepturile-şi cere Că te-am pierdut definitiv. Şi de la mine până la tine Cuvântul însuşi va-ngheţa Nici să te strig nu ştiu prea bine Iubita mea, pierduta mea. Când te-am văzut ultima oară Ştiai şi tu, plângeai şi tu Şi-ai plecat cu tot cu gară Nici tren nu mai există, nu. Eu m-am întors încă o dată Voiam să vin pe urma ta Dar unde-i linia ferată Parcă a luat-o cineva. Eu ţi-aş mai spune amănunte Destinul de-aş putea să-l schimb Iubita mea de peste munte Iubita mea de peste timp. Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o Şi eu acela am murit Sub cinic nuclear adio Noi bietul cuplu pârjolit.

Padurea

Casa-ti buna-n copac. Cel-nalt cu frunze mari. nu pot dormi. Nu canta. In picioare am asaltat. Cu stejari si pomi-nalti. Si frumos m-am ridicat.. La copacul cel-nalt… Frumos ca-un cristal. . Cu-o privire prea divina. De la auzul-mbietor. Stejarelul prea batran. Pasarile canta lin. Vantul sufla-usor alene. Un covor multicolor. Si privirea mi-o duc spre cer. Cu aer cald. Si frumos ca-un maslin. Si m-am uitat-n jur. (12/08/2010 . Si m-am pus-a-ma culc. Crengile s-au scuturat. Dar a cantat un cuc. De-mi canta auzul. te rog frumos pe tine.17:23) Stau la margine de drum. putin si rece. Si pe jos s-au pus usor. Iar padurea ceea stufoasa. Si m-asez agale pe-o piatra. Pasare ceea mareata. Si privind pe-o carare.. Glasu-ti mult prea divin..Autor: RazvanClaudiescu. Frunzele-i s-au uscat. Multa iarba si rozoare. De-ti bate inima usor. Imbietor ca-un diamant. Eu.

un semizeu. Copiii sunt un semn de la Domnul pentru a crea poezie. Si la exterior. Dar pur si simplu m-am indragostit De aceasta fata si de atatea ori Mi-am dorit sa fie aici cu mine. Ingerasul acela blond care a murit Ca si Iulia Hasdeu la doar 19 ani Lasand in sufletul poetului mai multa durere Decat poate sa incapa in toate poeziile Pe care acesta le-a scris. Copiii abandonati. Si sufletul lor pur de ingeri ne alina viata si ne incurajeaza.Gandul la Marta. Ei ne inspira in viata si profesia noastra aleasa. Ei ne dau sperante si putere-n viata de altoi. El este o mana de iertare de pacat. dar si interior... Ca unii sunt fericiti si altii mor de saracie. Lacrimile-mi curg pe obraz cand te poti gandi la ei. O copila de o frumusete angelica. atat de pura. Copilul este o binecuvantare de la Dumnenzeu. Cand ii vezi pe strada cum stau la cersit ti-se rupe sufletul. . Atat de frumoasa era fata asta. Inocenta si provocatoare in acelasi timp. Acesta este felul in care mi-am imaginat-o. Daca as putea sa o aduc in timpurile noasre Si sa-i salvez viata ar fi atat de frumos. De tristete si cum-si poate pune viata pana la sfarsitul. fata cu parul de aur moale Care i-a marcat aproape toata creatia lui Eminescu. Dar este moarta si nici poezia Lui Mihai Eminescu nici dorul meu Nu o pot readuce la viata. Puritatea lor ne mangaie gandirea cu dumneasa. Pacat de ea ca a murit atat de repede. Copiii sunt ingerii lu’ Dumnezeu trimisi pentru noi. de perceptie. Ea a fost muza lui Mihai Eminescu. La un necaz privirea lor de ingeri ne elibereaza. Fata aceea minunata. Copiii sunt o bucata din carne celui divin. folositi pentru a scapa de saracie. Nu.. Cu ajutorul lor. ei pot abtine bani de la oamenii cu darnicie. Dupa ce am citit pozia “Locul aripelor”. cu precizie. Veronica Micle. S-ar putea spune ca sunt nebun..

Cine s-auda? Vise carunte. Cand vezi un copil abandonat de parinti si de ajutorie. Iubirile vin.Nimeni nu simte bucurie ori satisfactie fara reactie. Ca trandafirul mirositor abia cules cu abilitate.. nehraniti. neiubiti. Cu cerneala iubirii mele pe care ti-o port in soapte. Lumina-i doar gandul meu . din ele n-am sa apuc . . Si glasului tau dulce ca ciocalata iubirii de afin. neglijati ca si-un caine Am scris numele tau pe fiecare stea de noapte. Gandul meu se duce spre chipul tau de inger divin. iubiri se duc … Eu. Nada prin nada Cine s-auda. Copiii abandonati. Cui sa le cer? Doruri ascunse. Patima cruda Cine sa vada. Dorurile stau ascunse. In cuvinte -nepatrunse . Ochii tai albastri ca valurile de flori ale marii. Nespalati. Plâng…de noroc. Cu iubire ingereasca ? Cui sa-i fiu spirala eu. Lujeri de foc Râd…de durere. Cine sa vada? Mantii de ape. Iubirile pier… Cui sa le dau. *** Iubiri vin. Cui sa cer sa ma iubeasca . Amintirea buzelor tale de miere si aromate... Privirea ta ma topeste ca aurul la focul uitarii. crescuti in conditii inumane.

.. o gară pentru doi. în care oamenii îşi duc în pumni moartea.. Doar din versu-mi de-balada? Totul pare doar o nada . Printe gene abia zarite Soapte tot mai trist rostite Cin' s-auda. E ca în film. Plange …rasul ... Avem refugiu într-o mică gară. Pe care o cunoaştem numai noi. Astept alte dimineti sunete paralele sfâşie cerul gheară de vultur între doi pomi pânza senină se sfîşie plângând chemarea golului necunoscut o amân viaţa mi-atârnă de gleznă vor veni păsările călătoare le voi primi cu flori şi cu vaiere de recunoaştere vom fi... cin 'sa vada? Rade … plansul de durere.Cine frumosul sa vada.. dînd-o cu tot cu mărunţiş cerşetorilor.zile grele .. La parada de tristeti . nimeni nu coboară. Nimeni nu urcă. Vise multe incaruntite . Terminata -ntro tirada . de parcă o ploaie fiebinte ne-ar lovi braţele şi le-ar lăsa atîrnate de stîlpii unui oras alb. Florile se săruta fierbinte pe degetele acestui pian surd şi gol...

spre o gara. pentru o noapte. Vei veni acum pe seara? Sa pornim nebuni in noapte. o adiere pe-nserat. cu sufletu-mi avid. Să dăm uitării nopţile ucise. Doar sentimentele ne înconjoară. Şi-n păr un soare in amurg. in care trenul nu opreste. falnic soare. uitat de lume ca-ntrun cleste. pe sina veche . Atunci când stau pe clape de pian. si-al amiezii mandru soare? Eu te-am creat în gând precum un Demiurg. bajbaim. ca doua trenuri. Pe drumul fierului. Să le umplem cu alte nopţi cu vise. Ţi-am căutat in fiecare colţisor. intro halta. Să te cunosc pe dinăuntrul degetelor tale. Iar sânii ti-am sculptat in piatră albă Si i-am sorbit în clinchet de pocale. N-ai venit in dimineata Cand au rasarit sperante Si-au venit din mari albastre Visele de mult visate. Cantonul. Cu felinare oarbe-n mana. laolalta. prea rece. N-ai venit nici la amiaza Cand arzand in negrul mare Tot ascunsu-l lumineaza Ca un mandru. Ţi-am pus in ochi infinitatea clipei. . Ca doua trenuri. Abea straluce o speranta. in zvon de clopot. scufundat in vise. s-asteptam noi dimineata. N-ai venit in noaptea alba Cand se leganau pe valuri Ganduri vechi si negandite Parca de cateva veacuri. Se vor opri. Te-am căutat şi te-am creat şi te-am uitat Femeie. Apoi .În mica şi dorita noastră gară. Ne tine-n geam o licarire. o lumanare-n tintirim.

Am sta să vorbim până obosim. Am sa alerg pe lung de sine. o forta De inger. fie el chiar demon. Si-n ziua. vinovata fie. Mama – Tinereţe Fără bătrîneţe. Eu. Cuvînt divin De suflet plin. tu din jumate pana-n zori. Cu lacrimi sfinţită. Cu doua jumatati de noapte ne vom iubi in intuneric. . dorindu-si ultimul pacat. Mama – Cer senin. in calea ta. vom zburaspre stele. in mana am sa port o torta. Mama – Fiinţă sfîntă. ca doua umbre prin ninsori. de cu seara la jumate. Iubirea. pentru un ultim "da". ne-o ajuta. in calea mea. ne-o ajuta. Ce palpaie. Să ascultăm sincerităţi şi vorbe scoase din întunericul ruşinii. Inima îţi cîntă Cînd ea te alintă. Plină de nobleţe. Mama – Foc nestins Din care ne-am aprins – Copiii săi de neînvins. la cap de drumuri. Vom arde doruri netraite intrun delir pagan si sferic. durerii. Cu dor îngrijită. Ţie ţi-aş spune tot. uitati de lume(vreme).Ca doi iubiti. Mama – Origine nesfîrşită.

visuri... Ne-am copleşi de drumul întredeschis spre un mâine în care ne-am trezi altfel. taine. trădând sinceritatea. deplângem orice formă de păcat. Am încerca să ne prefacem că înţelegem. Mai străini. orice neputinţă.neliniştii. tolerăm. am văzut trecând printre degetele viselor multe ceruri cu soare şi ploaie lună şi stele mi-au căzut în poală bucăţele de albastru iar prin buzunare îmi plânge timpul . Am atinge mâinile prea des de piept. Am spune despre doruri. Am contempla emoţia care ar flutura din aripi prin preajma noastră ca o pasăre înghiţind primăvară şi. apropierea.

fără aripi astăzi nu găsesc punctul de plecare deşi linia infinitului e în faţa mea şi alt cer larg deschis Pe aţă-mi legăn amintirea şi azi şi mîine-aici în inima silabei prin geam deschis iubito vin să te alint mă plec cu şoapta peste geana ta sfioasă şi-n miez de toamnă vin destinele să mint să-ţi mîngîi umbra de un mai uitat în ploaie cînd te-a lovit aroma florilor de tei şi ai rămas cu primăvara-n aşteptare să fii o unică aleasă-ntre femei să-ţi pun pe frunte cununiţă de uitare de nu-ţi răspunde cel final de anotimp să-mi dai s-aştern peste zenitu-ţi noul soare chiar de-i lumina .la un pian vechi naufragiată fug desculţ pe malul ochiilor uzi printre temerile mele ..

pentru distanţe. sub coajă. ultima vrajă Se va topi în ape iar pe stânci Doar o sămânţă va zâmbi. astăzi amintirile le ţin în dulapul de lîngă perete Fluture abea ieşit din coajă Te-ai rotit un dor pe fruntea mea. desperecheate. Pe ţărmul mort. Privind sub auroră la doi ţânci. am adunat flori am strâns zile frumoase am înşirat nopţi răcoroase am împletit vise şi case. Chemând la împlinirea Yin cu Yang Perfecţiuni de morţi. . Se vor iubi cu vieţi.fără spaţiu fără timp Buricul tău cu ochiul meu din frunte Vor zămisli. priponită-vrajă. scâncind. Copii timizi. În recviem de ultim madrigal. Iar marea va'nghiţi tot ce e munte. Fluture crescut cu dor şi rouă Ai sădit o viaţă într-un nor. Clipa-aceea. O visam şi nu-mi mai ajungea. descheiate. Pe lume nu va fi nicio ureche S'audă rătăcirea de pământ. În zori ne vom rosti ultimul cânt. lebede pereche. ştreang. fără egal Sub faldurile nopţii. acum strâng ziare în aşteptarea clipei în care mă voi strânge În vase lutoase. noi.

amândouă S-au zidit în ochii mei şi dor. Ţi-a venit al drumului soroc! ia un zâmbet creşte-l în aripi să zboare acolo unde plânge tristeţea dăruie curajul tău speranţă celor care nu cunosc zborul şi nu mai luptă.. povesteşte despre tine de căderile adevărate din viată celor care n-o înţeleg din suflet adună bunătatea şi dăruieşte-o celor ce nu ştiu să dea descoperă dragostea şi răspândeşte-o celor dezamăgiţi în ea pentru că viaţa întotdeauna e pe lângă noi în faţă şi în spate noi însă nu ştim a o trăi am căutat un fir şi un ac să-mi cârpesc sufletul şi corpul de răni . petală în izvor.. Am pe buze-o urmă de picior. Fluture. puf de păpădie. Clipa astăzi nu-mi mai pare mică.Aripile tale. Fluture.. Du-te-n lume. sărutul tău de-o clipă M-a topit. din tâmpla mea tîrzie Fă-ţi cunună plină de noroc.

. sunt cu el cu gândul meu.am adunat gândurile într-un plic şi l-am trimis în adresa uitării e o nebunie durerile-mi dau semne de viaţă fug cald în sânge din nou ţesându-mă. lacrima ascunsă e mai dureroasă decât cea care o plâng vîntul sculptează timpul iar dragostea îmi sculptează inima gânduri tandre atingeri curg în picuri de vise şlefuindu-mi viaţa sunt singură? nu nu.. azi mă joc într-un fel eu îi zâmbesc şi el îmi zâmbeşte e vesel mă poartă uşor parcă într-o dulce poveste azi nu-l forţez cu alte mai grele cum le primesc uneori din cele mai negre nici ochii .. priveşte-n ochi mei râd.

.nu-mi dau voie. să-l doboare cum fac de obicei azi acum mă silesc să-l visez azi am timp pentru el e pentru noi doi îi dau atenţie tot îl privesc şi el mă priveşte. tot mă întreabă de ce îi zâmbesc? eu mă jenez nu ştiu ce spun el mă roagă să-l cresc să-i răspund. vrea să-i vorbesc m-atinge cu raza lui caldă uşoara.. îl am cu mine în palme îl ţin atât e de firav e colorat cuminte şi viu mă-ntreb ce-o fi oare? iar el tot mă îndeamnă cu zîmbet de soare cu el într-o lume strâns de mîină cu-n alint tot mă strigă pe nume azi sunt doar cu el . cu nostalgie îi spun că "iubesc"? iar el atât de gingaş mă-nfioară..

după câteva ore va fi o altă zi lumina timidă va cuprinde perna nopţii adormind obosită la picioarele mele goale si reci în oglindă citesc cine am fost azi mâine va fi o noua imagine însă mai veche ca ieri .cu gândul meu am cer fericit mult soare într-un fel ce gând ciudat mă cuprinde ce drag îmi este mă copleşeşte şi tot îmi zîmbeşte. Îmi place prospeţimea verbului tău.. Nu e decît seară.. nu mă chema sunt obosită lasă-mă aşa o mobilă veche şi uitată în casa ta acoperită de praful anilor vreau linişte. te voi chema mîine în zori cînd vei fi un strop de rouă pe buza soarelui să fiu gelos pe el.. nu mă chema lasă-mă tăcută în amintirile triste şi fericite acum prefer doar mîngâierea în zîmbetul copilului de porţelan ce seamănă cu mine.....