You are on page 1of 7

NORMA JURIDICĂ

I. NORMA JURIDICĂ - NORMĂ SOCIALĂ

1. Norma juridică sau regula de drept reprezintă o prescripţie juridică adresată conduitei umane. Norma juridică ne apare astfel ca o regulă de conduită care coexistă cu alte norme sociale (morale, religioase etc.). Normele sociale sunt prin definiţie obligatorii, generale şi abstracte. Fiecare normă socială răspunde unei nevoi sociale, unui imperativ de a cărui realizare depinde soarta colectivităţii sociale care a dat naştere normei. Răspunzând unor asemenea finalităţi, normele sociale dictează sau impun o anumită conduită în anumite împrejurări date. Ele cer oamenilor să se supună imperativului pe care norma îl indică. Acest imperativ le poate cere oamenilor să se abţină de la săvârşirea unei anumite fapte sau, dimpotrivă, îi îndeamnă să aibă o anumită atitudine, să urmeze o anumită conduită într-o situaţie concretă. Caracterul general şi abstract al normelor sociale rezidă în faptul că ele se adresează unui număr nedefinit de persoane. Normele sociale se pot adresa membrilor unei comunităţi locale, familiale, statale, religioase, culturale etc. În cazul în care o prescripţie socială se adresează unei persoane determinate, nu ne găsim în prezenţa unei norme sociale, ci a unei prescripţii individuale sau personale. Caracterul general al normei sociale este dat de faptul că prescripţia acesteia este impersonală. Totodată, caracterul general al normei sociale rezidă în indeterminarea cazurilor ce se află sub incidenţa normei. Astfel, norma socială înglobează în generalitatea ei un număr de situaţii sau de cazuri particulare. Bunăoară, norma care interzice furtul, are în vedere orice bun ce poate constitui obiect al furtului. Nu există norme distincte pentru furtul din buzunar, pentru furtul din biserici sau pentru furtul de maşini. Caracterul general al normei rezidă că ea se raportează la o clasă de evenimente similare 1. Din acest punct de vedere norma juridică nu se poate confunda cu actul juridic individual, care se raportează la conduita unui individ într-o situaţie concretă, determinată. În sfârşit, o normă socială este generală datorită aplicării sale continue în timp. Sub acest aspect, norma socială este generală deoarece ea nu se aplică o singură dată, ci ori de câte ori este necesar în perioada în care ea coexistă cu faptele ce cad sub incidenţa ei. Unele norme sociale pot fi permanente, dar pot fi şi norme temporare, care se aplică o anumită perioadă de timp. 2. Trăsăturile normei juridice. În cadrul normelor sociale, norma juridică are anumite trăsături specifice, pe care nu le întâlnim la celelalte categorii de norme. Aceste trăsături specifice individualizează şi permit identificarea normei juridice în cadrul normelor sociale. a. Respectarea normei juridice este asigurată de coerciţia statală. Spre deosebire de celelalte norme sociale a căror respectare vine din interiorul fiinţei umane, supunerea faţă de comandamentul normei juridice este impusă din exterior. Respectarea normei juridice este generată de intervenţia forţei coericitive a puterii publice. Dacă scopul normei juridice este de a constitui o ordine juridică, apărarea acestei ordini revine celui care a creat norma juridică, respectiv statului. În cadrul acestei ordini juridice, cetăţenii au anumite drepturi, iar pentru apărarea lor recurg la justiţie. Pe baza hotărârii judecătoreşti care le-a recunoscut dreptul încălcat, ei cer executarea silită şi sunt repuşi astfel în drepturile
1

A se vedea, H.Kelsen, Théorie générale du droit et de l'État, L.G.D.J., Paris, 1997, p.88. 1

În prima situaţie. precum şi înscrisurile. Norma juridică este alcătuită din ipoteză. expresă sau subînţeleasă. judecătorul nu poate adăuga alte împrejurări. Se poate spune că dispoziţia normei juridice stabileşte regula de conduită propriu-zisă pe care subiectele de drept urmează să o urmeze în condiţiile date. această normă juridică. Dispoziţia normei juridice poate fi.998 C. Astfel. normele juridice îşi propun să instituie o bună organizare a vieţii sociale. Ipoteza este acel element structural al normei juridice care stabileşte împrejurările în care acţionează norma juridică. la rândul ei. 1. Astfel.2-4 ale art. fără consimţământul acestuia. ceea ce face ca ele să fie considerate elementele structurale ale normei juridice. De altfel. Potrivit alin. cel care aplică norma juridică are posibilitatea să aprecieze dacă în cazul concret intră sau nu o anumită împrejurare. atunci când formulează o normă juridică. care să dea satisfacţie imperativului apărării drepturilor şi intereselor particulare. al folosirii pe nedrept. Astfel. În categoria bunurilor mobile intră şi vehicolul. 2. Normele morale vizează realizarea perfecţiunii umane. b. În caz contrar. În pofida deosebirilor dintre normele juridice şi celelalte norme sociale. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.anterioare. normele religioase îşi propun să inducă în comportamentul uman comandamente care vin de la Dumnezeu. fundamentul esenţial al înfăptuirii justiţiei. dacă acesta a fost luat în scopul folosirii pe nedrept. adeseori acţiunea lor este complementară sau identică. atunci când legiuitorul stabileşte că "luarea unui bun imobil din posesia sau detenţia altuia. Dispoziţia normei juridice ordonă o anumită conduită în împrejurările stabilite în ipoteză. ne aflăm în prezenţa unei dispoziţii determinate. b. În cazul ipotezei relativ determinate. potrivit art. în cazul vehicolului. Norma juridică are o finalitate proprie. Acţiunea să se facă fără consimţământul persoanei care deţine bunul sau în posesia căruia se află. Ipoteza normei juridice poate fi determinată de legiuitor sau urmează a fi determinată de către cel care aplică legea. În cazul în care dispoziţia normei juridice este consacrată expres.. are în ipoteză circumstanţele privitoare la săvârşirea furtului: a. dispoziţie şi sancţiune. sincretismul normelor sociale. orice faptă a omului. se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă". Aceste trei elemente se află într-o strânsă interdependenţă. iar norma juridică devine un reazem al apărării intereselor membrilor colectivităţii statale. care cauzează altuia 2 . urmează a se aplica sancţiunea normei juridice. Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia.civ. Normele sociale au finalităţi proprii. ceea ce face ca această ipoteză să fie determinată. legiuitorul identifică toate împrejurările în care urmează să acţioneze dispoziţia şi sancţiunea. Acţiunea să aibă drept scop însuşirea bunului pe nedrept sau. dacă în momentul săvârşirii faptei se găsesc în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. se consideră bunuri mobile şi orice energie care are are valoare economică. el stabileşte un ansamblu de împrejurări. STRUCTURA NORMEI JURIDICE. acţiunea lor concentrată reprezintă o garanţie a realizării unei ordini sociale coerente. c. II. În schimb. De asemenea infracţiunea vizează şi bunul care aparţine în întregime sau în parte făptuitorului. în virtutea căreia se încriminează furtul.208 Cod penal. La aceste elemente stabilite de legiuitor. Legiuitorul. respectiv dispoziţia şi sancţiunea. în prezenţa cărora trebuie urmată o anumită conduită.

cit. iar cel care aplică legea va stabili cuantumul amenzii pentru contravenţia săvârşită. urmând ca în cadrul acestor limite. legiuitorul urmăreşte să determine o conduită umană dezirabilă în cadrul împrejurărilor prevăzute de ipoteză. decăderea etc. sancţiunea normei juridice o constituie o pedeapsă privativă de libertate sau o amendă penală. o sancţiune.puterea publică. Sancţiunea juridică este un element indispensabil pentru norma juridică.prejudiciu. Pe acest fond se poate constata că respectarea legii este impusă de această constrângere psihologică. cel care aplică legea să circumscrie sancţiunea aplicată. Asigurarea realizării sale. fără a lăsa la îndemâna celui care aplică legea vreo posibilitate de manevră. Astfel. În toate cazurile norma juridică este obligatorie. În structura normei juridice. însă. Un alt criteriu de clasificare a sancţiunilor are în vedere caracterul alternativ sau cumulativ al sancţiunilor . Sancţiunile privitoare la drepturi au în vedere restrângerea exerciţiului cestora. sancţiunile diferă de la o ramură de drept la alta. Dimpotrivă. De regulă. sancţiunile pot fi determinate şi relativdeterminate. există norme juridice care nu au în structura lor o sancţiune. în virtutea faptului că este o normă socială. în cazul amenzii contravenţionale. vom distinge între sancţiuni civile. Cu alte cuvinte. sancţiunea stabilită de legiuitor şi cea aplicată de judecător sunt identice. În primul caz. în mod obligatoriu. iar aplicarea sancţiunii vizează doar cazuri determinate. privarea de libertate este o sancţiune care se referă la persoană. a-l repara. sancţiuni penale. De aici nu trebuie trasă concluzia că toate normele juridice au.73 şi urm. persoana. se asigură în virtutea sancţiunii. iar aplicarea sancţiunii o potenţează. Astfel. legea penală poate lăsa judecătorului posibilitatea să aleagă între pedeapsa privativă de libertate şi amenda penală. sancţiuni administrative. limitate. 3. sancţiunile pot viza patrimoniul. Astfel. În cazul sancţiunilor relativ determinate. p. În cazul infracţiunii de furt. în funcţie de apartenenţa normei juridice la o anumită ramură de drept . deoarece prin intermediul acesteia. 2 A se vedea H. În raport cu gradul de determinare. numărabile şi. Acestea sunt sancţiuni determinate prin voinţa exclusivă a legiuitorului. De exemplu: nulităţile. Sancţiunea normei juridice reprezintă consecinţa pe care o produce nerespectarea dispoziţiei. actele juridice sau drepturile. op. sancţiunile alternative se întâlnesc în dreptul penal şi în dreptul contravenţional. Sunt sancţiuni alternative acele sancţiuni care dau posibilitatea celui care aplică norma juridică să aleagă între două sau mai multe sancţiuni.Kelsen. limitele minime şi maxime sunt stabilite de legi. dar şi a unei constrângeri psihologice2 pe care nerespectarea normei o are asupra subiecţilor de drept. cum ar fi multe din normele dreptului constituţional. a derulării conduitei umane în conformitate cu dispoziţia normei. în cazul unei infracţiuni. amenzile etc. constrângere care are drept sursă autoritatea cu care o înzestrează cel care o instituie . sancţiuni financiare şi sancţiuni disciplinare. că aceste norme juridice nu sunt obligatorii şi nici că sancţiunea ar determina caracterul obligatoriu al normei. În această normă juridică. sancţiunea este stabilită cu toate elementele sale de identificare de către legiuitor. Clasificarea sancţiunilor. Aceasta nu înseamnă.. ca atare. legiuitorul se mărgineşte să stabilească doar anumite coordonate ale sancţiunii. dispoziţia o constituie comandamentul pe care legea îl dă de a repara prejudiciul produs altuia. De aceea se impune a se observa faptul că norma este respectată de un număr nedeterminat de subiecte. Nulitatea relativă sau absolută este o sancţiune care priveşte actele juridice. În schimb. În conformitate cu criteriul naturii lor. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. 3 . În rândul sancţiunilor privitoare la patrimoniu intră confiscarea.

fam. cu caracter general şi abstract a cărei respectare este asigurată de puterea publică. Dacă această conduită univocă obligă la săvârşirea unei acţiuni suntem în prezenţa unei norme juridice onerative. la cheltuielile căsniciei. prin cale de dispoziţii generale şi reglementare. Astfel. în raport cu mijloacele fiecăruia.40 al Codului Familiei.19 alin. Sub aspect tehnic. în alte situaţii.87 alin. clasificarea acestora este un exerciţiu logic ce permite o mai bună înţelegere a specificului acestora. Din acest punct de vedere.1). în împrejurările date.. III. în dreptul familiei art. Dar norme juridice prohibitive vom întâlni şi în dreptul constituţional (Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România . "Soţii sunt obligaţi să contribuie.4 C. tâlhăria. "Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă.30 C. De aceea. vom distinge norme juridice civile. De aici decurge şi caracterul permisiv al normei juridice. să participe sau nu la şedinţele Guvernului.5 opreşte bărbatul sau femeia căsătorită să se căsătorească. trădarea etc. În această situaţie. norme juridice penale. dispoziţia acestora impune o conduită univocă în împrejurările stabilite în ipoteză. dispoziţia normei juridice interzice o anumită conduită în împrejurările stabilite de ipoteză. acestea putând opta pentru una sau alta din variantele de conduită posibile. În cazul normelor juridice imperative. DEFINIŢIA NORMEI JURIDICE." Această normă juridică este permisivă deoarece dispoziţia acesteia lasă la latitudinea Preşedintelui României ca. în hotărârea ce dă. Astfel. 4 . potrivit art.(1) din Constituţie.).civ. Sunt norme prohibitive normele dreptului penal care interzic săvârşirea unor fapte penale. Astfel. Astfel de sancţiuni întâlnim în cazul normelor penale sau contravenţionale care pentru aceeaşi faptă prevăd o sancţiune principală (amenda) şi una complementară (confiscarea bunului care a fost produs prin săvârşirea contravenţiei). nici nu-l opreşte. în dreptul civil (Este oprit judecătorului a se pronunţa. asupra cauzelor ce-i sunt supuse . norme juridice de drept administrativ etc." Opusul normelor onerative îl constituie normele juridice prohibitive. Norme permisive întâlnim însă mai cu seamă în dreptul civil şi în dreptul familiei. Un prim criteriu de clasificare îl constituie apartenenţa normelor la una sau alta din ramurile dreptului. Unul din cele mai importante criterii de clasificare a normelor juridice îl constituie tehnica de redactare dispoziţiei normei juridice. la cererea primului ministru.art. Prin normă juridică se înţelege o regulă de conduită obligatorie. el lasă la îndemâna subiecţilor de drept o alternativă. normele permisive au dispoziţia redactată într-o formulare neunivocă. Normele permisive reprezintă o categorie distinctă de norme juridice care lasă la latitudinea subiectului de drept alegerea conduitei în împrejurările date în ipoteză. Dispoziţia nici nu-l obligă. în caz de divorţ. permisive şi supletive. În raport cu acest criteriu distingem norme juridice imperative. calomnia.Sancţiunile cumulative sunt acele sancţiuni care intervin în cazul în care norma juridică prevede pentru încălcarea dispoziţiei sale două sau mai multe sancţiuni. apărarea ţării. desigur în cadrul reglementărilor juridice în vigoare. violul. părţile se pot învoi în legătură cu numele pe care îl va purta după desfacerea căsătoriei soţul care a preluat numele celuilalt. asigurarea ordinii publice şi. potrivit art. cum ar fi omorul. norme juridice de drept constituţional. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Normele juridice sunt diferite de la o ramură de drept la alta şi chiar în cadrul aceleeaşi ramuri de drept pot fi întâlnite norme juridice diferite.art. potrivit art.

Normele incomplete sunt acele norme care nu au toate elementele structurale. numai că ele intervin chiar în cazul în care părţile nu şi-au manifestat opţiunea în situaţia în care trebuiau să dea curs unei norme permisive. În cazul unor astfel de norme. dispoziţie şi sancţiune. Normele juridice de excepţie constituie o categorie distinctă de norme juridice. legiuitorul urmează să completeze norma juridică cu un element ce va fi cuprins într-un act normativ ce va fi adoptat la o dată ulterioară. de regulă. în cazul în care părţile nu şi-au exercitat dreptul de a cădea de acord asupra numelui pe care să-l poarte după divorţ. Un alt criteriu de clasificare a normelor juridice îl constituie criteriul structurii normei juridice. după cum poate deveni generală într-o altă perspectivă. ele caracterizându-se prin faptul că prin raportare la o normă generală sau la una specială. Normele stimulative sunt acele norme juridice care cuprind în sancţiunea lor măsuri de stimulare a conduitei subiecţilor de drept. vom avea norme juridice complete sau incomplete. În raport cu acest criteriu se disting norme generale. în funcţie de perspectiva din care se abordează selecţia normelor.Normele supletive sunt norme juridice apropiate de cele imperative în sensul că dispoziţia acestora este la fel de univocă. intervine norma supletivă. Normele juridice generale reprezintă acea clasă a normelor juridice care au cea mai largă sferă de aplicare. trimiterea se face la un alt articol sau la alt act normativ în care este prevăzută sancţiunea normei juridice respective. În categoria normelor incomplete întâlnim norme de trimitere şi norme în alb. Un alt criteriu de clasificare a normelor juridice are în vedere gradul de generalitate al acestora. În unele cazuri chiar legiuitorul operează această distincţie. distincţia dintre norme generale şi norme speciale este relativă. nucleul unei ramuri de drept.a. În cazul normelor în alb. Atunci când ne raportăm la sistemul legislaţiei. Normele juridice complete sunt acele norme care au în redactarea lor dată de legiuitor atât ipoteză. În literatura de specialitate. Normele de trimitere sunt acele norme al căror element structural absent din textul legislativ îl vom găsi în altă parte a actului normativ sau în alt act normativ. cât şi dispoziţie şi sancţiune. După tipul de sancţiune . În acest sens. în cazul normelor de acest gen. Delimitarea normelor generale poate fi făcută însă numai prin raportare la normele speciale. în virtutea căreia instanţa judecătorească este obligată să se pronunţe şi în legătură cu numele soţilor după desfacerea căsătoriei. dreptului muncii şi protecţiei sociale. Această categorie de norme juridice se distinge de cea a normelor generale. în sensul că o normă juridică poate fi specială în raport cu alta. Astfel. Astfel. în special a unor coduri. Importanţa acestei distincţii are în vedere faptul că normele generale influenţează şi ghidează procesul de aplicare a normelor speciale. instituţia derogării este adeseori privită ca o soluţie legislativă care se abate de la o normă generală în virtutea unor circumstanţe de fapt. După cum vom găsi sau nu în structura normei juridice toate cele trei elemente ipoteză.Mrejeru consideră că derogarea presupune preexistenţa unui act normativ care 5 . normele juridice pot fi punitive sau stimulative. în cuprinsul unor acte normative. Aceste norme juridice formează. În unele cazuri chiar ramura de drept constituie dreptul comun într-o anumită materie. întâlnim o parte generală şi o parte specială. I. lipseşte un element structural. tot potrivit Codului familiei. se consideră că normele dreptului civil sunt norme generale în raport cu normele în raport cu normele dreptului comercial. De regulă. dreptului familiei ş. norme speciale şi norme de excepţie. De regulă. Normele juridice punitive sunt acele norme care au o sancţiune juridică cu efecte negative asupra subiectului de drept. instituie un regim derogator.

Zlătescu consideră că ideea de derogare presupune existenţa unei norme (act normativ) generale.53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor. de regulă. Spre deosebire de excepţie. excepţia reprezintă o soluţie diferită de norma generală.cit. fie în cadrul unui act care conţine şi alte reglementări. derogarea operează inclusiv în raport cu excepţia creată într-un act normativ prin raportare la o normă generală. Astfel. ci şi la cea specială. printre altele.Mrejeru. derogarea operează o modificare tacită a normei juridice generale. a cărui înfăţişare logică este următoarea: normă generală . derogarea se justifică şi acolo unde legiuitorul apreciază că de la o excepţie consacrată printr-o reglementare juridică se cere instituirea unui regim derogatoriu. unul sau mai multe acte (eventual o categorie sau un grup) sau situaţii particulare sunt scoase de sub incidenţa normei generale. situaţia care este scoasă de sub incidenţa normei generale. că derogarea nu reprezintă o modificare a normei generale şi nici o completare a acesteia.derogare.151. Astfel. profesorul V. nici nu completează actul de la care derogă.. Norma derogatoare. aplicabil într-un singur caz sau într-un număr mic de cazuri5. în opinia noastră. Ibidem. ne apare ca o excepţie la excepţie. Autorii la care n-am referit consideră. ceea ce şi denumirea îi spune.cit. În opinia noastră. care se aplică necondiţionat tuturor raporturilor şi situaţiilor juridice. În aceste condiţii.Byvoet. precum şi salarizarea personalului din aparatul parlamentului României.37 3 4 5 A se vedea I. o situaţie de excepţie în rezolvarea de altă manieră a unui caz care.. Ei se sprijină pe o afirmaţie a autorului Legisticii formale. Derogarea. dacă vom raporta şi excepţia şi derogarea la norma generală. trebuie să observăm că ele sunt supuse unui raport de derivare. după cum extinderea acestuia este dată de o completare a normei juridice. excepţie şi derogare. împreună cu aceasta în aceeaşi reglementare juridică. cuprinsă. Într-o altă opinie. Tertium non datur! Pentru a exemplificam cele arătate. derogarea este cuprinsă în alt act normativ. Actul de derogare nici nu modifică. excepţia şi derogarea nu se identifică. derogarea este determinată de apariţia unor situaţii care comportă soluţii diferite de cele prevăzute de un alt act normativ în vigoare4. o modificare a acesteia. o alternativă particulară la norma juridică generală. În opinia noastră. care. op. pentru a se aprecia corect raportul dintre norma juridică generală. pe plan legislativ. în toate cazurile. s-ar rezolva potrivit prevederilor generale din actul emis în materia respectivă. Caracteristica de bază a derogării constă în faptul că exprimă o abatere de la o reglementare în vigoare. În lipsa derogării. Cu toate acestea. Prin actul derogator. 6 . care arată. în lipsa normei derogatoare. în art. Restrângerea câmpului de aplicare a unei norme juridice reprezintă. Într-adevăr.D. profesorul V. p.D.62. A se vedea I. sesizarea diferenţelor dintre ele poate fi cu greu efectuată. p. căpătând o reglementare diferită. vom porni de la norma derogatorie instituită prin legea nr. că derogarea introduce un regim paralel şi diferit faţă de cel al normei generale.excepţie . op. creează. derogarea nu se raportează numai la norma generală. p. mai puţin cazurile vizate de derogare. totodată.107. În schimb. Cu alte cuvinte. fiind. O altă deosebire esenţială între excepţie şi derogare rezidă în faptul că excepţia se raportează întotdeauna la norma generală.promovează într-o anumită materie soluţii legislative cu aplicaţie generală. care se exprimă fie în cadrul unui act ad hoc. în astfel de cazuri. Se poate observa că introducerea într-un act normativ a unor excepţii sau a unor derogări reprezintă constituirea unor soluţii diferite de cele ale normei generale.Zlătescu consideră că excepţiile sunt prevederi legale în temeiul cărora anumite situaţii prezentând un grad de generalitate mai redus decât cel al normei de bază primesc o soluţie diferită de a acesteia. ar fi tratată la fel ca toate celelalte situaţii aflate sub incidenţa acesteia. circumstanţiată la un anume caz3. În aceeaşi opinie. act ce rămâne general aplicabil.

calificată ca atare. Aceste norme se abat de la normele juridice complete. obiectul de activitate.10 şi 21. enunţă regulile privitoare la înfiinţarea. indiferent de durata acestuia. În sfârşit. la încetarea mandatului. deoarece ar însemna ca.nr. o categorie distinctă de norme o constituie normele organizatorice. Această operaţiune. dispoziţie şi sancţiune." De la această excepţie. că printr-o lege ordinară nu se poate deroga de la o prevedere de natura legii organice. Astfel. Dacă derogarea se face printr-o ordonanţă emisă în baza unei legi de abilitare.3/1977. Art. norme care au ipoteză..aklin. fie salariile realizate în ultimii 5 ani de activitate. este necesară pentru a putea cunoaşte orice modificare ce afectează un act normativ. competenţele sau scopurile unei autorităţi publice. precizează: "Prin derogare de la Legea nr. Aceste norme. impusă de regulile privitoare la evidenţa legislaţiei. în art.3/1977 stabilirea pensiilor pentru limita de vârstă se face o singură dată.37 alin. printr-o asemenea derogare.". datorită faptului că instituie un alt regim de recalculare a pensiei pentru parlamentarii pensionari." Această dispoziţie legală instituie o normă derogatorie. derogarea de la o lege organică poate fi făcută numai printr-o lege organică ori printr-o ordonanţă de urgenţă.Of. de regulă. Prin excepţie de la această regulă generală. Aceeaşi reglementare legală stabileşte că derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu al reglementării de bază.4.48 din 4 martie 1993. prin faptul că ea scoate de sub incidenţa unei excepţii o anumită categorie de funcţii şi le instituie un alt regim juridic.3/1977. Derogarea trebuie precizată ca atare în actul normativ derogator şi ea trebuie trecută în repertoriile legislative la rubrica modificări ale actului normativ de la ale cărui prevederi se derogă. cu modificările ulterioare.6/1992. De altfel. publicată în M. Curtea Constituţională a statuat că derogarea poate fi stabilită numai printr-o lege de aceeaşi natură cu aceea a legii de la care se derogă. chiar dacă aceasta este făcută prin derogare. pe cale de consecinţă. indiferent de durata acestuia. fie salariul avut la stabilirea iniţială a pensiei. potrivit prevederilor art. potrivit Legii pensiilor nr.4. Ca atare. În continuarea formulei se arată actele sau actul normativ de la care se derogă. stabileşte: "Pensionarii care au lucrat după stabilirea pensiei pentru limită de vârstă o perioadă de cel puţin 5 ani pot cere recalcularea pensiei folosind ca bază de calcul. instituie o derogare. legea ordinară să reglementeze în domenii rezervate de Constituţie legii organice6. funcţionarea. cu precizarea tuturor elementelor de identificare. 6 A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr.621 din Legea nr. organizarea. Legea nr.53/1991.59 al Legii privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligă organele emitente ale unor acte normative derogatorii să identifice în cuprinsul lor normele derogatorii prin formula "prin derogare de la . luându-se în calcul indemnizaţia lunară primită şi perioada mandatului. derogarea nu poate privi decât o lege ordinară sau o altă ordonanţă din aceeaşi categorie. 7 . la împlinirea vârstei legale de pensionare. organizaţii sau instituţii. art.. Acest regim este derogatoriu. deoarece priveşte doar această categorie de persoane şi permite recalcularea pensiei la încheierea mandatului parlamentar. Rezultă. senatorii şi deputaţii pensionari pot solicita recalcularea pensiei.