Întemeierea Moldovei.

Caracterul şi data întemeierii statului moldovean
Caracterul şi data întemeierii statului moldovean. Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi. În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat. Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească. Data pe care o dau cronicile – toate cronicile noastre – este 1359. În acest an, povestesc ele, a ieşit Dragoş Vodă din Maramureş la vânat. Şi întâlnind un bour, l-a gonit cu câinii până pe malurile Moldovei, unde l-a ucis, sub o răchită. A făcut acolo Dragoş ospăţ cu boierii săi şi plăcându-i ţara şi locurile «desfătate», s-a hotărât să se aşeze aici. Şi aşa s-a întemeiat Moldova, Dragoş stând primul ei domn. În amintirea vânătorii, a hotărât el ca pecetea noului stat să fie un cap de bour; locul unde a căzut fiara s-a numit de atunci Boureni, iar apa pe malurile căreia s-a întâmplat această faptă a căpătat numele de Moldova după Molda, căţeaua cea iute care gonise fiara până aici şi murise apoi de oboseală. Aceasta-i legenda. Ea cuprinde totuşi un fond de adevăr: venirea lui Dragoş din Maramureş. Că întemeierea s-a făcut însă în urma unei vânători, că numele Moldovei – de origine slavă – s-ar trage din acela al legendarei Molda, precum şi explicarea pecetei statului, acestea nu le putem primi. Ele sunt explicaţii mai târzii ale unor fapte existente, au deci caracterul unor mituri etiologice. Mulţumită documentelor contemporane, cunoaştem mult mai bine procesul întemeierii Moldovei decât pe acela al Munteniei. Avem informaţii sigure atât asupra lui Bogdan, voievodul din Maramureş, cât şi asupra felului în care a reuşit acesta să constituie statul independent moldovean, izgonind pe urmaşii lui Dragoş, primul descălecător. Iată cum s-au petrecut faptele: de la retragerea lor din 1242 şi până pe la jumătatea veacului al XIV-lea, tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin trecătorile Carpaţilor moldoveni. Regii ungari, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţii împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 -după alţi cercetători în 1345 – o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş, şi secuii, peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar luă în stăpânirea sa ţinutul dintre Şiret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului. Cu ocărmuirea ei fu însărcinat Dragoş, voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura ALL, Bucuresti, 2010

http://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/01/19/intemeierea-moldoveicaracterul-si-data-intemeierii-statului-moldovean/

s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți suntAnții. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania. Urmașii lui Bogdan de la Dolha au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați. În secolul XIII. ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). fiind împăr țită în mici cnezatelocale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin). a revenit treptat spre șesuri. Tiverții și Ulicii ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt Iașii ) pe care i-a asimilat. Codrulsau Măcinul. în 1359. În 1347. Dar popula ția romanizată. în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. slavii. Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași)[4]. Bogdan de la Dolha a domnit până la 1363. un alt cneaz din Maramureș. sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Moldova se găsea în zona de influen ță a regatului Gali ției și Volîniei. Astfel. Mai târziu. trece în Moldova. Ungaria și-a extins influen ța în această zonă și me șterii săi sa și au creat ni ște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. Bogdan de la Dolha. care a domnit între 1272-1290). regele Ungariei. de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni). În secolul XIV. Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării. Dunăre și mare.Istoria timpurie Machetă a aşezării întărite slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII). bulgarii. [modificare]Istoria medievală .Hr. și declară independența Moldovei. maghiarii. cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei). trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici [5] bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul. Oltenia. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate.. hazarii. pecinegii. avarii. Aski. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d. Vàrhély (Orhei). Balc de Bedeu. iașii. si îl lasă pe unul dintre participan ții la campanie. îl alungă pe nepotul lui Drago ș. refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații. cneaz în Maramureș. o mul țime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii.[6]. Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu. Nistru. Dobrogea șiBugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloni știi romani a popula ției locale. stabilind în calea tătarilor tabere de osta și secui. goții. Dragoș de la Bedeu. azi Ciobruci). Ludovic I. în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. capitala lor. cumanii și tătarii. pe măsură ce invaziile se răreau.

teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele . în 1775. transportând persoane și mărfuri) [7]. Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. Sub domnia lui Alexandru cel Bun Pocuția îi reveni Poloniei. și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. [modificare]Expansiunea rusească Monumentul din Iași (1875) dedicat domnitorului Grigore al III-lea Ghica care a plătit cu viața pentru opoziția sa față de cedarea Bucovinei După ce. de o parte și de alta a râului Moldova. prin Tratatul de la Iași. ori era alungat peste hotare. a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei. astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha. a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari. hotar cu Polonia. pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș. Pentru a poteja independența țării. Bugeac era un nume turcesc: în românește. dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la Dunăre la mare. care se intitula „Domn de la munte până la mare”. După războiul ruso-turc din 1806. împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești. independen ța Moldovei era nesigură. atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară. intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorită ților otomane a redus treptat independen ța voievodatului. Alexandru Lăpușneanu. și pleca în pribegie. care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești. Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia. Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se nume ște Transnistria. De altfel. Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. comerțul era periclitat. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. Ștefan. La sfâr șitul domniei sale. Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați. precum și în toate hărțile europene. Sub domnia lui Roman I. din cauza pericolului turcesc. Astfel. Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului. În aceste condi ții. Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. Urmându-i domni mai slabi. s-au evidențiat pozitiv doar patru: Petru Rareș. Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512. de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. Tighina fiind numită Bender). a luptat în 36 de bătălii majore. în 1792. la vest Mun ții Carpa ți. cu excep ția Chiliei. iar armata. partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic. râurile Ceremuș și Siret. Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul. către Imperiul Rus. ori era ucis. cu Lituania și cu tătarii. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman. Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). cât și împotriva celor tătare. Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă.Ştefan cel Mare Pe vremea lui Dragoș din Bedeu. trecând mai jos de Bacău. tătăre ști și ruse ști. ce s-au aflat mai mult sau mai pu țin sub tutela boierimii. Bârlad. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare. devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. cel mai vestit domnitor moldovean. Pe deasupra. Gotești. prin Tratatul de la București din 1812 Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ținuturile turcești Hotin și Bugeac. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est. anume : Ștefan cel Mare. ținutul Hotinului în1713 și n 1775. în evul mediu. inițial compusă din moșneni și răze și capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor. hotar cu Transilvania. Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și peste Nistru (Dubăsari. pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. Ștefan cel Mare. iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră. biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. maghiare și poloneze. Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac.

voievodul Bogdan. Iosif. Bogdan a reunit toate formaţiunile politice preexistente pe acest teritoriu. mai ales în anii 1941-1944. cu Elve țieni din Valais (la Șaba).întemeierea (1381 . Ciubărciu. rămase compact moldovene. Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 . Lavrentie şi alţii. Aşa s-au pus bazele Princiatului independent Moldova (Voievodatul Moldovei sau Ţara Moldovei). Tighina. Crișana și Maramureș au decis unirea cu România. sub acelaşi sceptru a lui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-1382). nu au reuşit să coaguleze forţele locale împotriva regelui maghiar. iar românii moldoveni spre România. Chi șinăului și Tighinei. După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856). care măreşte hotarele ţării şi are bune raporturi cu Polonia. în fruntea acestei unităţi administrative era voievodul român. rudele şi apropiaţii săi. colonizarea rusească. a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial. până atunci. struguri. Mai la nord. Anastasia şi Ana. El a reuşit să preia conducerea mărcii şi a respins atacurile regelui maghiar. adică a ocolurilor Cahul. Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812. Staroselie.9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei deceda ți ca urmare a holocaustului[12]. mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941. pentru a sublinia unitatea vechiului voievodat) [10]. alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman. Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. În 1365. care bineînţeles dorea să-şi păstreze influenţa în zonă. Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garan ția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova. Ştefan. și a clădit orașe rusești (populate și de mul ți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Băl ților. Ciobruci. cu o organizare politică şi bisericească independentă. în această perioadă. nu a afectat prea mult satele. acesta fusese hirotonit de un ierarh local. Cetatea Albă sau Codăe ști erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești. prin unirea Basarabiei. Prin Tratatul de la Berlin din 1878. avea loc special pentru scaunul arhieresc. care a dominat în Europa la sfârșitul primului război mondial. Sfatul Țării alesese numele de Moldova în locul celui de Basarabia. au fost extinse ulterior (în 1923) la toată România. Prin anul 1352. El nu a avut timpul necesar să se ocupe de problema bisericească. Existenţa unei ierarhii în Moldova. la ierarhi. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale. în anul 1372. Zoreni. în faţa tătarilor. a construit căi ferate care duceau aceste produc ții la Odesa. domnind cîţiva implicit sub suzeranitate ungară. Urmaşii săi. Consiliul național al Bucovinei și cel al Românilor din Transilvania. iar numirile au fost rusificate.1401) Contextul istoric. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Țara Românească. Akkerman sau Katorga. punând astfel baza statului modernRomânia. guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. altar şi pomelnicul începe cu Bogdan.wikipedia. Bolgrad și Ismail. Nicolae din Rădăuţi. organizat într-o nouă gubernie. în care s-a înfiinţat mitropolia Moldovei. Orheiului. Banat. El şi-a stabilit reşedinţa la Baia. Sau dacă aveau vre-un preot. Dragoş. Meletie. din Maramureş. Izmail. De notat că anumite legi democratice. de care depindea. în Moldova. prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate. Statul medieval Moldova s-a înfiinţat prin descălecatul voievozilor maramureşeni. dar existenţa unei ierarhii nu poate fi pusă la îndoială. dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov pentru Orhei și Chi șinău) [9]. la ctitori şi Nicolae. Puterile europene au acceptat-o în contextul afirmării interna ționale a principiului autodeterminării na ționalită ților. cu capitala la Chi șinău (care. Bogdan este succedat la domnia Moldovei de fiul său Laţcu (1365-1375). votate încă din 1918 în Basarabia și Bucovina. a fost cu totul altul decît în Muntenia. când Sfatul Țării din Basarabia. mulțumită acțiunii deputaților moldoveni [11]. cât și în "principatele dunărene" (cum se spunea atunci) ale Moldovei și Țării Române ști. WIKIPEDIA http://ro. și Moldova și-a recăpătat unitatea. la curte.org/wiki/Istoria_Moldovei Mitropolia Moldovei . deşi credem că va fi avut vreun ierarh la curtea sa. Nu se putea să nu fi fost sfătuite de un ierarh de la curte. În anul 1359. Ungaria şi Polonia. înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veni ți din sudul Dunării. în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. tutun. În Bugeac. erau bune ortodoxe. Nici Laţcu nu a avut condiţiile necesare abordării oficiale a înfiinţării unei mitropolii a Moldovei. a trecut din Cuhea Maramureşului. . ceea ce va duce la înfiinţarea unei episcopii catolice la Siret (1370). în timp ce localități ca Frumoasa. a crescut în acel an prin unirea celor două state vecine. vite și cai. cu nem ți veni ți din Șvabia și din Würtemberg. cu ruși și ucraineni desigur. deceda ți pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945[13] și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participan ți).domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). în Sf. deceda ți ca osta și ai armatei române pe frontul de est. Sas şi Balc sau Baliţă. În cadrul "marii Uniri" a României. cum ar fi reforma agrară sau dreptul de vot pentru femei. Expansiunea catolică. Unirea acestor teritorii a fost posibilă mul țumită afirmării treptate a sentimentului românesc atât în împărățiile Austro-Ungariei și a Rusiei. ceea ce irita pe papa Urban V. prin alipirea Moldovei dintre Carpați și Prut cu Bucovina și cu Moldova dintre Prut și Nistru (proclamând independen ța fa ța de Rusia. Obluci ța. la est de Carpaţi. însoţit de fiii. este confirmată şi de faptul că fiica şi soţia lui Laţcu. tătăre ști sau ruse ști de Kagul. unde se organizase o marcă de apărare a Transilvaniei şi Ungariei. de vreme ce biserica Sf. Bender. pentru prima oară de la 1484 încoace. Trebuie să mai menţionăm faptul că pînă în secolele XIII-XIV exista o numeroasă populaţie românească în părţile Haliciului. ctitorie a lui Bogdan I. fusese un mic târg din ținutul Lăpușna)[8]. 110 mii de români basarabeni. Rusia a procedat la schimbări de popula ții și de denumiri. de la Hotin la mare. [modificare]Marea Unire Realizarea Marii Uniri. mai ales la orașe.

prof. cu aşezări orăşeneşti. Nicolae de la Rădăuţi. Dar iată cum s-au petrecut lucrurile: Profitînd de raporturile de bună vecinătate cu Polonia. El făcea parte din feudalitatea românească maramureşeană. scris în vremea lui Ştefan cel Mare. Nu se cunoaşte exact anul hirotoniei celor doi. petrecută mai cu seamă în anii 1352-1353. au fost hirotoniţi de episcopul de Halici. Prima etapă a întemeierii Moldovei. în urma insistentelor cereri. care. Cazimir dorise ca toţi ortodocşii din regatul său să fie obligaţi se supune unui mitropolit din lăuntrul şi nu mitropolitului de Kiev sau Moscova. a pr. în procesul de întemeiere deosebim trei etape. prevedea ca pe viitor să nu se mai numească ierarhi locali. de descălecarea lui Bogdan. Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386. dar cea de a doua contravenea uzanţelor patriarhiei ecumenice. În ceea ce priveşte mitropolia Haliciului. Aceste tendinţe se împletesc cu cele de emancipare de sub regalitatea maghiară. în stăpânirea Moldovei. Menţionăm faptul că Manualul trebuia să ofere celor ce alcătuiau actele şi scrisorile patriarhale modele de adresare şi avea înşirate scaunele patriarhale. asistat de unul sau doi ierarhi. care va dura mai bine de un deceniu. Cu acest prilej. aflaţi în afară. intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă. mitropolitane. în anul 1370. ridicându-se la . Sub aspect cronologic. Credem că el a cerut patriarhiei ecumenice două lucruri. De aici deducem că cererea pentru înfiinţarea noii mitropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru I Muşat. între Moldova şi Patriarhia ecumenică. Slăbirea puterii tătarilor a însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova. se crease o stăpânire care poate fi considerată Moldova mică. Aceştia erau Iosif. al XIV-lea. Ţara Românească. consemnează: „ potrivit ultimelor cercetări. în timpul luptelor împotriva tătarilor. dar. ea fusese ridicată la această treaptă. trebuie să admitem că primii ierarhi moldoveni. Nu mai înainte de 1386. exploatînd această descoperire. fapt ce a creat o nouă schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). Ea îndedeplinea funcţia de apărare.se organizează de către regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor. Dovadă că Letopiseţul de când s-a întemeiat Ţara Moldovei. atunci cînd aproba înfiinţarea unei unităţi ecleziale. de unde făcea parte şi Haliciul şi. cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică.În 1353 întîlnim un episcop cu numele Chiril Românul în oraşul Przemyzl. ca hirotonia lui Iosif şi Meletie să fi avut loc după intrarea acestor teritorii. Dată fiind situaţia Bisericii Ortodoxe din Polonia învecinată. în acest sens. A doua etapă a întemeierii Moldovei. adică „a fost făcut în timpul nostru un mitropolit la Vidin şi altul la Moldovlahia”. compus din 22 de state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. http://istoria. Cea dintîi cerere a fost satisfăcută. 1389 sau 1390”. din eparhiile învecinate. fără însă să lipsească şi alte caracteristici ale viitorului stat. reuşind să-i ridice puterea şi prestigiul. cu siguranţă. ca urmare a luptei desfăşurate de Ungaria. ci această cinste să fie rezervată exclusiv pentru clerul ridicat şi binecuvântat de Dumnezeu din slăvita cetate a Constantinopolului. care nu era un stat organizat deplin. voievodul românilor din Maramureş pe care l-au socotit întemeietorul statului feudal Moldova. a izbucnit o schizmă. pentru că este anul cel mai tîrziu cînd a fost recunoscută mitropolia Moldovei. s-a dovedit un priceput organizator al noului stat. şi nu mai tîrziu de iulie 1391. Polonia. Ultimul manual de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. ale regelui Cazimir. ca zălog. probabil Nicolae şi Ştefan. înainte de septembrie 1386. Mitropolia Moldovei a luat fiinţă. în cei 16 ani de domnie. El îi trimitea la Halici şi pentru faptul că era de facto deţinătorul ca zălog al Pocuţiei. Istoricii au vorbit. în partea de nord est. în lumina izvoarelor documentare. cînd este atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin. rudă cu familia domnitoare şi Meletie. unde păstorea mitropolitul Antonie. Aici se găsesc două ştiri care privesc biserica românească: prima. evenimentele petrecute în Moldova au loc la mijlocul sec. nu putea fi înainte de 1386 şi nici mai tîrziu de iulie 1391. prietenia faţă de rege şi totodată se menţinea în limitele strictei canonicităţi faţă de Patriarhia ecumenică. în anul 1969 . Bogdan a fost stăpânul unui cnezat situat pe Valea Vişeului. A doua etapă începe cu 1359. Aici.md/articol/68 Întemeierea Moldovei Întemeierea Moldovei este asemănătoare în mare parte cu cea a Ţării Româneşti. mitropolitul Antonie se simţea dator să dea curs favorabil cererii potenţialului său suveran. Cum domnitorul Petru I Muşat nu a renunţat la dorinţa sa. Organizarea Moldovei în timpul lui Dragoş a pornit şi de la formaţiunile politice anterioare. arhiepiscopale şi episcopale în fiinţă. devenit în anul 1371 mitropolit. tocmai de aceea. deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388) ”. Petru I Muşat a trimis la Halici. Mircea Păcurariu. către Constantinopol. Pînă la Alexandru cel Bun Voievod. care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei. Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. care. dintre care amintim numai mănăstirea Neamţ. Un act patriarhal. cu puţin timp înainte de moartea sa. „ Nu este exclus. pe un şes întins cu multe sate. în valea râului Moldova .unde datele istorice aşează o formaţiune prestatlă românească . amplificate în perioada următoare. politcă şi militară condusă de Dragoş. La est de Carpaţi. Baia drept capitală. Precizăm mai întâi că problema începuturilor mitropoliei Moldovei a frământat mulţi istorici şi certitudinea a venit abia în urma descoperirii unui Manual de cancelarie bizantin. doi călugări moldoveni pentru a fi hirotoniţi arhierei. în eparhiile nou înfiinţate. Prin trimiterea candidaţilor la Halici. voievodul românilor maramureşeni. intitulat Ectesis nea –Εκθεσις νεα. Dar cel care avea să se ocupe oficial de problema înfiinţării unei mitropolii autohtone a fost domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). ca unitate eclezială canonică. în acelaşi timp: aprobarea înfiinţării unei mitropolii şi recunoaşterea unui mitropolit autohton. o unitate teritorială. Informaţiile istorice ne îngăduie să distingem o primă etapă a procesului de întemeiere a Moldovei. din anul 1355. Procesul istoric al întemeiereii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac. de care depindea mitropolia Haliciului. originar din Tîrnova în Bulgaria. trecuţi în pomelnicul bisericii Sf. deci în 1388. îşi trimitea propriul ierarh. dar şi ctitor de biserici şi mănăstiri. numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec. consideră pe Dragoş întemeietorul moldovean. Ea oglindedşte tendinţele locale de organizare statală. de Patriarhia ecumenică. cînd mitropolitul Antonie trecea la cele veşnice. în condiţii asemănătoare cu ceele petrecute în Ţara Românească. Petru I Muşat dovedea şi ataşamentul său faţă de Polonia. despre recenta înfiinţare a două mitropolii în Muntenia şi a doua cu următorul text: „ Εγενετο εφ’ ημον και μητροπολιτης Βιδυνης και Μαυροβλαχιας ετερος ”. mai ales după 1371.

sub conducerea lui Bogdan. Unificarea teritorială deplină. în a doua jumătate a veacului. ceea ce nu s-a putut împlini în Maramureş se realizează în afara arcului. Astfel. Editura Didactică şi pedagogică. cu ajutorul valahilor dee acolo a trecut în taină în Ţara Moldovei. se opun ofensivei regalităţii maghiare.funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români. Întemeierea Mitropoliei a însemnat şi reccunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi bisericeşti. totuşi crescând numărul valahilor ce locuiau în această ţară. Statul întemeiat în partea de nord nu încorpora toate teritoriile Moldovei şi nici nu-şi desăvârşise organizarea statatlă. Bogdan se opune încercărilor de organizare a comitatului de către regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului maramureşan autohton românesc. Documentele regale îl pomenesc cu calificativul de necredinciosul nostru. care pleacă spre Moldova. O fac urmaşii. prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar. cecl de-al doilea stat românesc câştigă o legitimitate pe plan internaţional. ea s-a mărit. stabileşte raporturi cu papalitatea. prin unificarea teritorială şi consolidarea ei politică internă şi externă. Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu (1365-1374) care. sincronizându-şi eforturile. desăvârşind începuturile de organizare statală a Moldovei. Bogdan a întemeiat o nouă stăpânire. La întemeiere au participat cetele de vieji maramureşeni. consolidându-şi independenţa. ca şi în cazul Ţării româneşti. voievodul Maramureşului. Într-unul din izvoarele narative. în anii 1374-1375. are loc o răscoală împotriva Dragoşeştilor. politice şi religioase. În timpul lui Roman voievod (1391-1394) . Formarea statului feudal Moldova nu se încjeiase o dată cu Bogdan. semn al rezistenţei româneşti la politica de anulare a vechilor libertăţi. care a dat statului o nouă orientare politică independentă. În timpul lui. În aceste împrejurări. supusă coroanei ungureşti. reacţionează prin campanii militare. mai ferite de inixtiunile politicii regatului ungar. încecrcând s-o scoată de sub controlul coroanei maghiare. în 1359. Se manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă. instituţie ce va contribui la întărirea puterii centrale. La ea participă şi Bogdan. voievodul valahilor (românilor) din Maramueş. Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş. o cronică scrisă ded Ioan de Târnave. Spre mijlocul sec. făcându-se o domnie " . Ţara Românească şi Moldova. Moldova. se bat primele monede moldoveneşti. aspirând la dominaţia Moldovei. se înfiinţează Mitropolia. vasalii voievodului. se spune: "Bogdan. ale continuei presiuni politice şi religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lu. prin urmare. urmaşul lui Laţcu. statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia. Moldova se afirmă ca stat de sine stătător.În vremea lui Petru Muşat (1374-1391). cu ajutorul boierimii lcoale moldovene răsculate împotriva dominaţiei maghiare. devine o nouă ţară românească. Ascensiunea Dragoşeştilor şi atribuirea mărcii moldovene acestora împiedicau libertatea de mişcare şi comunicare cu teritoriile din afara Carpaţilor. Roman se intitulează "voievod moldovean şi moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până la ţărmul mării".Bucureşti-1994 Legenda formării Moldovei Harta Moldovei la 1483 . al XIV-lea. care şi+au unit forţele cu cele din Moldova. creşte prosperitatea ţării. Regalitatea maghiară. este încorporată Ţara de jos. Surse: Istoria romnânilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821... partea de sud a Moldovei. având să facă faţă presiunii polono-maghiare. Ca atare. fiind recunoscut ca ded sine stătător. Astfel. dispărând ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din Moldova. fără ca ele să fie încununate de succes. Deşi a fost atacat în mai multe rânduri chiar de oştile regelui.

pe care tot ruşii o numesc Basarabia. În “Descrierea Moldovei” se spune că numele râului ar veni de la Molda căţeluşa voievodului Dragoş. Iar potrivit lingvistului şi cercetătorului Ion Pachia Tatomirescu numele derivă de la cuvintele: 'moldă'=„albie/vale fortificată“ plus '-dava'=„cetate sacră“. termen care vine de asemenea din latină de ladirigo care înseamnă “a conduce”. Istoricii Giurescu & Giurescu. şi după modul în care era percepută de stăini. în timp ce pentru Muntenia. Numele Denumirea de Moldova. adică partea cea mai plăcută din vechea Dacie. "Moldova n-a avut aceleaşi hotare în toate vremurile. El era cel care conducea ţara îndeplinind şi funcţiile de cel mai înalt judecător şi de comandant suprem al armatei.După cum ne spune Dimitrie Cantemir. Moldova se întindea de la munţi şi până la mare. dar şi Iorgu Iordan susţin că numele de Moldova ar veni de la molid. Sursă: http://ro. cuvânt care vine din latinescul dominus.metapedia.. sau de la 'Mollior Davia'. Sub atacurile imperiilor vecine i-au fost luate pentru anumite perioade unele teritorii pe care agresorii le-au redenumit în interes propriu. adică Vlahia de lângă Rusia. după râul cu acelaşi nume. Domnul era ajutat în cârmuirea ţării de dregători. iar uneori apare şi numele de Moldovlahia. adică Vlahia Moldovenească. căci întinderea ei este când mai mare. 'Mulde' tradus „albie. cea de sus şi Basarabia. adică ţara lui Bogdan sau Cara-Bogdan însemnând Bogdania neagră (cu aceeaşi referire la pădurile de nepătruns). adîncitură” şi de la cumanul 'uwe' = „vale. Potrivit “Enciclopediei Cugetarea” numele se poate să fi rămas de la bastarni sau goţi. luate la un loc 23 de ţinuturi mai mici”. În 1775 Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina în timp ce Rusia în 1812 ia partea de est a Moldovei. D. Dacă întemeierea Moldovei s-a făcut în perimetrul râurilor Moldova-Siret. Astfel în actele cancelariei domneşti ţara era denumită Moldova. O altă teorie a lui Emil Vîrtosu considera că numele ar veni de la germanul 'Molde'. funcţie ce ar corespunde azi celei de ministru. când mai mică. dintre Prut şi Nistru. adică Vlahia dinspre Ungaria.org/wiki/Moldova 23 martie 2011 4:29 Iacoban Ancuţa Gabriela . Se poate ca o parte a Daciei să se fi numit 'Molisdavia'. în perioada care a urmat şi-a extins hotarele astfel încât în timpul lui Roman I. Mai există unele teorii în care se presupune originea numelui Moldova. scobitură”. Turcii foloseau denumirile: Bogdanili. pe valea căruia a fost întemeiat noul voievodat. administrative. Denumirea ţării în documente s-a făcut în funcţie de cum îşi spuneau locuitorii înşişi. Este posibil ca numele să fi provenit de la o cetate dacică Moldava. Dregătorii erau de trei categorii: dregători mari. Xenopol susţin că denumirea ar provine din termenul de origine gotică “Mulda” care înseamnă „praf”. foloseau denumirea Ungrovlahia. Tot Dimitrie Cantemir ne mai spune că “în vremurile de demult Moldova era împărţită în trei părţi: cea de jos. Şi există mai multe variante. groapă. după starea de înălţare sau de cădere a ţării”. şi dregătorii mici care îndeplineau funcţii judecătoreşti. Există teoria care spune că numele este de origine dacică. vine de la râul cu acelaşi nume. în care se numărau. Astfel că Bogdan Petriceicu Hasdeu dar şi A. fiscale şi militare. adică Davia moale. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Grecii o denumeau Rusovlahia. sau Maurovlahia adică Vlahia neagră (de la pădurile de nepătruns). a doua categorie era aceea de pârcălabi care conduceau judeţele. În fruntea ţării se afla domnul.

http://istoriauniversala.wikispaces.com/formarea+statelor+medievale+romanesti+moldova++4 .