You are on page 1of 4

Analiza tranzactionala Este o tehnica folosita pentru a analiza procesele de comunicare si de imbunatatire a abilitatilor sociale.

Scopul acestei tehnici este acela de a ne atrage atentia asupra modului in care comunicarea noastra poate fi influentata de experientele din copilarie; de asemenea, ne ajuta sa decodificam semnificatiile din spatele actelor comunicationale, si totodata sa descoperim si sa raspundem pe potriva inselaciunii si lipsei de onestitate. In esenta, analiza tranzactionala se bazeaza pe „starile de sine”, in afara carora noi comunicam. Un „schimb” se produce atunci cand intr-o conversatie, starea de sine a unuia dintre interlocutori se raporteaza la starea de sine a celuilalt. Pentru a deosebi aceste stari (atat pe ale noastre, cat si pe ale celorlalti), ar trebui sa evaluam comportamentele verbal si non-verbal, asa cum sunt ele explicate in urmatoarea teorie: Berne, in ”Games People Play”, identifica trei stari de sine: 1. Parintele 2. Adultul 3. Copilul.

Fiecare dintre acestea sunt declansate de inregistrarile interioare ale experientelor noastre anterioare, referitoare la oameni, momente, locuri, evenimente, si mai ales ale reactiilor si sentimentelor noastre fata de acestea. Multe dintre ele apartin copilariei. Totusi, putem sa nu fim constienti de acestea, iar ele sa ne afecteze in tot acest timp modul de a comunica. Starea de sine parentala este foarte mult influentata de comportamentul afisat de parintii nostri ori alte figuri cu un statut autoritar inca din frageda copilarie. Domeniul sau de interes este reprezentat de responsabilitatile adresate atat noua cat si celorlalti. Exista doua voci ale starii parentale, cea critica a Parintelui Normativ si cea a Parintelui Grijuliu. Prima voce stabileste standarde de comporatment si poate critica atat comportamentul celorlalti cat si pe cel al nostru; cea de-a doua voce este protectoare si sfatuitoare. „Adultul” din noi reprezinta vocea ratiunii, a motivatiei corecte si a bunului simt. Aceasta stare de sine analizeaza realitatea, aduna informatii, schiteaza concluzii, stabileste retionamente, rezolva probleme si ia decizii. Aceasta voce se dezvolta de-a lungul vietii si este capabila sa controleze influentele celorlalte doua stari de sine. Starea de sine a Copilului este vazuta ca avand trei fatete: cea a Copilului Liber, a Copilului Adaptat si cea a Micului Profesor. Creativitatea, relaxarea, modurile noastre de a ne distra, riscul, spontaneitatea, acestea sunt caracteristici ale Copilului Liber. Starea de sine a Copilului Adaptat priveste inclinatia catre rebeliune, conformitate sau servilism, fata de cererile figurilor autoritare. Inca mai exista discutii cu privire la faptul ca actiunile noastre ca adulti sunt conditionate de modul nostru de a ne fi adaptat si cooperat cu figurile autoritare in copilarie.

naturii repetitive si promisiunii de castig in plan psihologic pentru participantii la joc. astfel incat chiar daca celelalte doua stari. ambii interlocutori ofera atat mesaje ascunse/subtile.Micul Profesor reprezinta un Copil in curs de dezvoltare catre starea de Adult. asupra careia jucatorii se folosesc de diverse trucuri. Analiza tranzactionala ne ajuta asadar sa observam in timp util cand si din ce motiv o conversatie ia o alta turnura decat cea dorita. In cadrul starii de schimb complementare de cele mai multe ori comunicarea se poate realiza fara mari probleme. dubla si cea incrucisata. spre ex. subdivizate la randul lor. o binecunoscuta slabiciune a victimei. sau ne poate da un semnal de alarma atunci cand suntem pe cale sa dam un raspuns nepotrivit.. De asemenea. Schimbul incrucisat se produce atunci cand starile de sine nu sunt complementare. tactici care pot fi folosite chiar si mai tarziu). jucatorul-victima poate observa in acest moment ca ceva a mers . Ultimele trei. Schimbul rolurilor intre jucatori poate prinde tint ape picior gresit: mai mult. de a folosi intuitia si de a dezvolta tactici de manipulare (cum ar fi folosirea comunicarii si a comportamentului in asa fel incat sa obtina ceea ce doreste. demonstrandu-si capacitatea de a rationa. de a fi cretiv. predictibil chiar”. care progreseaza catre un rezultat bine definit. fiind si cele la care se produc problem de comunicare. ne permite sa mentinem controlul si echilibrul schimbului communicational. cea de Copil si/sau de Parinte. El descrie jocul ca fiind “o serie continua de schimburi complementare ulterioare. de a rezolva probleme. Un schimb contingent se produce atunci cand un interlocutor afiseaza o anumita stare de sine mascata sub forma altei stari de sine. Ca sfat. conform lui Eric Berne in “What do you say after you’ve said Hello?”. In cazul schimbului dublu. sa fie folosite intr-un mod corespunzator in orice situatie comunicationala. Starile de schimb: Daca am vorbit despre cele trei stari principale. Jocurile sunt identificate cu ajutorul motivatiei ascunse. identificam acum patru stari de schimb: cea complementara. cat si mesaje fatise/directe. contingent. o tinta marcata in viziunea lui Berne. Participantii unui joc cauta. sunt active. este important ca “starea de Adult” sa fie tinuta sub control si sa i se acorde o mai mare prioritate in acelasi timp. Pentru a define un schimb ca fiind complementar nu este neaparat necesar sa spunem ca reactiile si raspunsurile dintre interlocutorii unei conversatii sunt apropiate sau potrivite. Jocurile si scenariile: O alta teorie a lui Berne este aceea ca ne jucam adeseori in interactiunile noastre cu ceilalti.

You’re OK”. jucat fie constient. Exemplele de abandon sau abuz in copilarie pot duce la a treia pozitie de viata. Aceasta pozitie lasa indivizilor un sentiment de inferioritate si poate fi demonstrate in comunicarea defensive. insa jucatorii pot obtine o satisfactie psihologica. El identifica numeroase tactici pe care oricine le poate pune in practica. in care indivizii au incredere in propriul merit de a fi. Daca jucatorul-victima este constient de jocurile pe care oamenii le pun in practica in interactiunile si schimburile comunicationale. este o forma mai putin sincera si defensive de comunicare. indivizii au ramas cu resentimente. Pozitia de viata “eu sunt ok. O astfel de pozitie face ca indivizii sa adopte o pozitie mult mai deschisa. acesta va putea sa le dejoace si/sau sa le redirectioneze cursul de schimburi intr-o directie mutual benefica. Constientizarea rolului scenariilor declansate de experiente anterioare si/sau conditionarea lor pot servi mentinerii controlului si schimbarii in vietile noastre.gresit. Harris considera ca pentru a obtine si mentine o astfel de pozitie totusi. marcata de resentimente. scrie despre patru pozitii adaptate in viata care pot fi folosite in analiza tranzactionala pentru a explora imaginea de sine a unui individ in relatie cu ceilalti. Potrivit lui Berne. la fel ca si in meritul celorlalti. Scenariul cuprinde imaginea de sine a individului. cu scopul de a ne forma un anume comportament in conformitate cu tiparele acceptate de societate. in viziunea lui Berne. multe dintre acestea fiind critice. Astfel. in unele cazuri. tendinta oamenilor este aceea de a cauta o justificare pentru scenariile lor. Aceste pozitii pot fi modificate si/sau schimbate. iar acest lucru poate duce la o confuzie si poate creea o disonanta intre jucatori. . Pozitiile de viata: Thomas Harris. Mai des intalnita este pozitia “nu sunt bine. reprezinta un tip de naratiune psihologica in care un individ poate juca pentru o perioada de timp. fie inconstient. La fel ca si starile de sine enuntate de Berne. Thomas si Amy Harris afirma ca astfel de schimbari/modificari necesita ajutor specializat. este nevoie de effort in cazul in care. ei pot actiona intr-un schimb cu ceilalti si pot interpreta in diverse moduri actiunile lor.tu esti ok” este prima pozitie. Harris considera ca de-a lungul copilariei noi am fost recipientele multor mesaje. dar pot influenta interactiunile inter-personale si de-a lungul vietii. in urma experientelor din copilarie. in “I’m OK. aceste pozitii sunt dezvoltate inca din copilarie si influenteaza natura si directia scenariilor pe care indivizii si le scriu pentru ei insisi. ca sa spunem asa. Jocul poate pica. in linie cu asteptarile stabilite in scenariu.“eu sunt bine-tu nu esti bine”. Constituie o baza pentru actiune. unde putem oferi ca exemplu jocurile in comunicare (mentionate mai sus).tu esti bine”. Scenariile. si poate fi identificata in comunicarea agresiva sau ostila. Berne sustine ca orice joc. desi. mai increzatoare si mai pozitiva in comunicarea cu ceilalti. Acestea incep sa se dezvolte inca din copilarie. expectatiile acestuia si modul de orientare catre ceilalti.

care. este una negative. “eu nu sunt bine-tu nu esti bine”. scenariilor si pozitiilor de viata pot fi regasite in experientele de zi cu zi. si-ar putea face o mica introspective pentru a observa de ce experiente au avut parte. pentru a vedea cum anume categoriile starilor de sine. printr-un acces de diperare conduce la un anume mod de a comunica.Cea de-a patra pozitie. Astfel. a jocurilor. . oricine afla despre aceste notiuni.