Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ
Cu ilustraţiile autorului Lui Léon Werth Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înşirate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.) Aşa că fac următoarea îndreptare: Lui Léon Werth pe când era băieţel

I Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. Iată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“. M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era aşa:

Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: - De ce să te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Desenul meu numărul 2 era aşa:

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi

cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri. Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii. Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei. Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat. II Aşa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă, până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Şi cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie anevoiasă. Era pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice aşezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Aşa că vă închipuiţi uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăscior ciudat. Rostea: - Te rog... desenează-mi o oaie! - Cum? - Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Şi-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.

Desenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât modelul. Nu e vina mea. Pe când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or, omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: - Bine, dar... ce cauţi tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat: - Te rog... desenează-mi o oaie! În faţa unei taine prea copleşitoare, nici nu mai cutezi să te împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată primejdia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă mi-am adus atunci aminte că studiasem îndeosebi geografia, istoria, aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia (cam posomorândumă) că nu mă pricep să desenez. El mi-a răspuns:

- Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie. Cum eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. Cel cu şarpele boa întreg. Şi-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa! Un şarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă-i foarte strâmt. Eu de-o oaie am nevoie. Desenează-mi o oaie! Aşa încât am desenat.

El s-a uitat atent, apoi a zis: - Nu! Asta-i tare bolnavă. Fă-mi alta! Am desenat alta:

Prietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă: - Numai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. Are coarne... Am făcut, prin urmare, desenul din nou.

El însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte: - Asta-i prea bătrână. Eu vreau o oaie care să trăiască mult. Atunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut la repezeală desenul următor.

Şi i-am spus, într-o doară:

când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez. cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe.. Şi i-am adus la cunoştinţă. de pildă.Nu chiar aşa de mititică. şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele.Chiar aşa mi-o şi doream! Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă? . e un desen mult prea greu pentru mine). părea că niciodată nu le aude pe-ale mele.. Şi aşa l-am cunoscut pe micul prinţ.. că eu zbor. Avionul meu. El s-a aplecat asupra desenului: . Şi multă vreme s-a pierdut în visare. Apoi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale. Dar am văzut cu uimire cum chipul micului meu judecător se luminează: ..Va să zică. Şi micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs. i-am întors-o eu cu modestie. uitându-se la avionul meu: ..Nici o bazaconie. care îmi punea o mulţime de întrebări. E un avion... Aşa.Atunci şi tu vii tot din cer! De pe ce planetă eşti? Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia.. m-a întrebat: . cu mândrie.O! asta-i bună. A clătinat încet din cap. III Mi-a trebuit un timp îndelungat. tu vii de pe altă planetă? El însă nu mi-a dat nici un răspuns. Micul prinţ.Da.Pentru că la mine acasă-i tare strâmt. ...Ce-i drept. l-am întrebat numaidecât: .Ce bazaconie mai e şi asta? . până când să pot pricepe dincotro venea. Atunci el a exclamat: .Aceasta e lada! Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru. Asta zboară. Ia te uită! A adormit.Negreşit îi va ajunge. .De ce mă-ntrebi? .Cum? Ai căzut din cer? . adăugă: . Ţi-am dat o oaie mititică. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul.. . Apoi. care pe mine m-a supărat destul de mult.

uneori atât de mici. îi dă în loc de nume.E bine că mi-ai dat şi-o ladă.Nu-i nimic.? Micul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate: . ca s-o priponeşti în timpul zilei. . sub pedeapsa cu moartea. . după o tăcere îngândurată: . o mare demonstraţie a descoperirii sale. Marte. am să-ţi dau şi-o funie. în 1909. se duce cine ştie unde şi se pierde.S-o priponesc? Ce idee năstruşnică! . cărora li s-a dat câte un nume. Venus. . un dictator turc a poruncit poporului său.Păi.Unde-oi vedea cu ochii nu poţi ajunge prea departe. IV Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum să mă mire. Când un astronom descoperă vreuna din ele. cu telescopul. un număr. Propunerea asta. cu prilejul unui Congres Internaţional de Astronomie.. îi zice: „Asteroidul 3251”. Şi din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs: .. în afară de marile planete precum Pământul. adăugă: . Jupiter. Am temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.Sigur că da. va avea şi ea o casă peste noapte. cuprins de-o uşoară melancolie.Şi unde-ai vrea să se ducă? . de către un astronom turc.. De aceea m-am străduit să aflu mai multe. Nimeni însă nu i-a dat crezare. La mine-acasă e atât de strâmt.Oriunde. Unde-o vedea cu ochii. Din fericire pentru faima asteroidului B-612. îl miră pe micul prinţ: . Şi-un ţăruş. prichindelule? Unde e „acasă la tine”? Unde vrei tu să-mi duci oaia? Mi-a răspuns. Şi.. pe lume se mai află o puzderie de alte planete..Dincotro vii tu.Vă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de mărturisire în legătură cu „celelalte planete”. aşa. Aşa sunt oamenii mari. Şi dacă eşti cuminte. încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. din pricina hainelor pe care le purta. după cât mi s-a părut. să se îmbrace ca europenii. Ştiam bine că. Acesta a făcut atunci. De pildă.. Acest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată. dacă n-o priponeşti.

îmbrăcat de astă dată întrun frac foarte elegant. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. în 1920. din cărămizi trandafirii. Când le vorbiţi despre un nou prieten. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc. acum. Şi toată lumea. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă.” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. am făcut-o din pricina oamenilor mari. cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş. ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. a fost de aceeaşi părere cu el. Dacă v-am povestit aceste amănunte cu privire la asteroidul B-612 şi dacă v-am destăinuit numărul lui. ..Astronomul a mai făcut o demonstraţie.. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci. Oamenilor mari le plac cifrele.

Mi-ar fi plăcut să spun aşa: „A fost odată un mic prinţ. totul le-ar fi apărut cu mult mai plin de adevăr. Când cineva îşi doreşte o oaie. celor care ştiu ce-n-seamnă viaţa. acelora ce ştiu censeamnă viaţa. puţin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut şi mie să încep această povestire în felul basmelor. atunci vă vor crede şi vă vor lăsa în pace cu întrebările lor.. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. ei vor ridica din umeri şi vor socoti că nu eşti decât un copil! Dar dacă le spui: „Planeta de pe care venea micul prinţ e asteroidul B612”. că râdea şi că-şi dorea o oaie. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.Micul prinţ pe asteroidul B612 Tot aşa. e o mărturie că există”. . Aşa sunt ei..” Astfel. Fireşte însă că nouă. dacă le spui: „Drept mărturie că micul prinţ a existat întradevăr stă şi faptul că era o fiinţă încântătoare. care trăia pe o planetă doar cu puţin mai mare decât el şi care simţea nevoia unui prieten.

nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. când mai rău. din nefericire. Poate sunt întrucâtva asemeni oamenilor mari. când altminteri. E greu. Mai greşesc câte puţin şi când e vorba despre înălţime. ci nişte arbori cât bisericile de mari şi că. un altul însă nu mai seamănă defel. O mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. Dar micul prinţ adăugă: . am aflat de năpasta baobabilor. Câte un desen mai treacă-meargă. cuprins parcă de-o mare îndoială: . Şi atunci bâjbâi când aşa. la vârsta mea. e pentru că nu vreau să-l uit. Dacă încerc să-l zugrăvesc aici. Aşa că iată încă un motiv pentru care mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane. Sunt şase ani de când prietenul meu. A fost tot datorită oii. când mai bine. Trebuie să fi îmbătrânit şi eu. de asemenea. pe când aveai şase ani! Voi văuta. poate. când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în afara de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat. că-i semăn. pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. Nu înţelegeam de ce era atât de important ca oile să mănânce arbuşti.Da. cu călătoria lui. micul prinţ e prea mare.E-adevărat. dacă ar lua el chiar şi o întreagă turmă de elefanţi. Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii.Aha! Îmi pare bine. Nu oricine a avut un prieten. în privinţa unor amănunte mai de seamă. Şovăi. cu înţelepciune: . fireşte. în cea de-a treia zi. că oile mănâncă arbuşti? . prea mic. E lucru trist să uiţi un prieten. . cu plecarea. a plecat. căci deodată micul prinţ m-a întrebat. Eu însă. Voi mai greşi. V Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta. Aşa se face că. E adevărat. Credea. Ideea cu turma de elefanţi îl făcu pe micul prinţ să râdă: . apoi. Aici. să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. nu-i aşa. când ajung la culoarea veşmintelor sale.Ar trebui puşi unii peste alţii: Dar adăugă deîndată. care nu se mai gândesc decât la cifre. luându-şi oaia. să te apuci de desenat. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul. Dar asta trebuie să mi-o iertaţi. Nu sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab.Atunci înseamnă că mănâncă baobabi? I-am explicat micului prinţ că baobabii nu sunt arbuşti. Colo.Căci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic.

Ele dorm în tainiţa pământului. Şi a trebuit să-mi pun mintea la grea încercare. . de ierburi rele. Atunci începe să se întindă şi scoate la soare. ca să aflu singur dezlegarea.Chiar aşa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieţii de baobab? Mi-a răspuns: „Păi dar! Vezi bine” ca şi când ar fi fost vorba de un lucru foarte limpede. până când i se năzare câte uneia să se trezească. Şi. pe planeta micului prinţ se găseau. Dacă e vorba despre un fir de ridiche ori de trandafir. ca pe toate planetele. mai întâi cu sfiiciune. Numai că seminţele n-ai cum să le vezi. un firicel plin de farmec şi nevătămător..Baobabii înainte de a creşte mari sunt şi ei mici. seminţe bune. şi ierburi bune şi ierburi rele. într-adevăr. de ierburi bune şi seminţe rele. îl poţi lăsa să crească-n voia lui. Prin urmare. Dar dacă-i vorba .

m-a povăţuit să-mi dau silinţa şi să fac un desen frumos.. la fel de măreţe. într-una din zile. Baobabii VI O! Prinţ micuţ. nu-mi prea place să fac pe moralistul.. chiar din clipa în care ai descoperit-o. şi dacă baobabii sunt prea mulţi.. de astă dată. pe planeta micului prinţ se aflau nişte seminţe îngrozitoare. nu-i nici o pagubă. mi-a mărturisit mai târziu micul prinţ. puţin câte puţin. trebuie s-o smulgi numaidecât. trebuie să dichiseşti cu grijă şi planeta. După ce te-ai dichisit de dimineaţă.E ceva ce ţine de disciplină. cu ajutorul căruia lucrul acesta să le intre bine în cap copiilor de pe meleagurile mele. . Şi dacă planeta este prea mică. taina micii şi însinguratei tale vieţi. am desenat această planetă. când sunt foarte mici. Or. cu care se aseamănă mult. de îndată ce-i deosebeşti de tufele de trandafir. nu te mai poţi descotorosi niciodată. Şi spun: „Copii! Fiţi atenţi la baobabi!” Doar de aceea m-am trudit atâta cu acest desen. Mie unuia. ca desenul cu baobabii?” Răspunsul este foarte simplu: am încercat. am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de pierdut. dar foarte uşoară.îmi spunea el . decă prinzi de veste prea târziu. ca să te desfeţi. Povaţa merita atâta osteneală. Năpădeşte întreaga planetă. Şi. E o treabă foarte plicticoasă. Când am desenat baobabii. încât. când mi-ai spus: . pe care l-am aflat în cea de-a patra zi. Uneori. de laşi o treabă pentru mai târziu. Poate vă veţi pune întrebarea: „Oare de ce în cartea asta nu se găsesc şi alte desene. sub îndrumările micului prinţ. seminţele de baobab. trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna baobabii. „Dacă vor călători cândva . descopeream aşa. de dimineaţă. o fac să sară-n aer. fără să-şi dea seama. Timp îndelungat tu n-avuseseşi. Iar de un baobab. Ştiam undeva o planetă locuită de un trândav. Însă primejdia baobabilor e atât de puţin cunoscută şi neajunsurile care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe un asteroid sunt atât de mari. întotdeauna se întâmplă o groaznică nenorocire.despre o plantă rea. mă abat de la tăcerea mea. ca şi mine. Un proaspăt amănunt.” Iar eu. decât farmecul apusurilor de soare. Pământul planetei era plin de ele. Nu luase seama la trei copăcei. O străpunge cu rădăcinile. ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o primejdie pe lângă care trec de multă vreme.. dar n-am izbutit. Când e însă vorba de baobabi.s-ar putea să le fie de folos.

puţin după aceea: . VII În cea de-a cincea zi..Dar trebuie să aşteptăm.. . dacă mănâncă arbuştii.Da.Chiar şi florile cu spini? .. apune peste Franţa.Ştii. Şi.. Din nefericire. Ar fi de-ajuns dac-ai putea să mergi pentru un singur minut în Franţa.Să aşteptăm ca soarele să apună. pe atât de mica ta planetă n-aveai decât să-ţi muţi scaunul cu câţiva paşi mai încolo. mi-a pus o întrebare. Deodată.. mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ... mănâncă şi florile? .O oaie. cum prea bine se ştie. ori de câte ori doreai.. Chiar şi florile cu spini. tot datorită oii. rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere: . . am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori! Şi ai adăugat. . . ca să priveşti apusul soarelui. Şi mi-ai spus: .. spinii la ce folosesc? .Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri? Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.Ce să aşteptăm? . îţi place să priveşti apusul soarelui. când eşti trist.Tare mult îmi plac apusurile soarelui.Păi atunci. apoi ai râs de tine însuţi.Mereu mă cred la mine-acasă! Într-adevăr. . Franţa-i prea departe.O oaie mănâncă tot ce nimereşte. priveai apusul soarelui. La început ai fost nedumerit. Când în Statele Unite e amiază.Într-o zi. ... fără nici o pregătire. soarele. Haide să vedem un apus de soare. Însă tu.

florile-şi făuresc spini.Spinii. toate le amesteci! Era.. într-adevăr. mi-a strigat. În clipa aceea. Sunt curată răutate din partea florilor! . Mă cuprinsese îngrijorarea.. Îşi fac şi ele curaj cum pot. împuţinându-se.Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ţi-am spus ce mi-a trecut prin minte! Eu. căci pana se dovedea deosebit de gravă. mă făcea să mă tem de tot ce poate fi mai rău. de sare câtcolo!” Micul prinţ din nou mă tulbură din gândurile mele: .. Eram. foarte ocupat cu motorul meu. i-am spus şi eu ce mi-a trecut prin minte: . foarte supărat. când vrei să înţelegi de ce-şi dau ele atâta osteneală să-şi făurească nişte spini care nu le folosesc la nimic? Nu e ea mai serioasă şi mai importantă decât socotelile unui Domn gras şi roşcovan? Şi dacă ştiu o floare care-n lume n-are seamăn .Vai! Însă. mănâncă florile. N-a privit niciodată o stea.De milioane de ani. atunci. după o tăcere. . .. în clipa aceea.Nu ştiam. N-a iubit pe nimeni niciodată. N-a făcut nimic altceva.Vorbeşti întocmai ca oamenii mari! Cuvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin. aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât. la ce folosesc? Micul prinţ. Şi toată ziua spune ca şi tine: „Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!” şi nu mai poate de trufie.Toate le încurci. neîndurător. cu un fel de duşmănie parcă: . Se cred grozave cu spinii lor. Sunt neştiutoare. mă îndeletnicesc cu treburi serioase! El se uită încremenit la mine: . Acela însă nu e om. Şuviţele-i de aur tremurau în vânt: .Nu te cred! Florile-s plăpânde.Şi tu crezi că florile. Necăjit din pricina bulonului. e o ciupercă! . Care n-a mirosit niciodată o floare. niciodată.. de vreme ce punea o întrebare. de milioane de ani. Cu toate acestea.O ce? . nu renunţa niciodată la ea.Ştiu undeva o planetă pe care se află un Domn roşcovan. unul. Nu i-am răspuns nimic. tocmai îmi spuneam: „Dacă bulonul ăsta se mai încăpăţânează mult. El însă.Cu treburi serioase! Mă vedea aşa. oile. decât socoteli.Spinii nu folosesc la nimic.. adăugă: . . îi dau una cu ciocanul. cu ciocanul în mână şi cu degetele negre de ulei. mă căzneam cu deşurubatul unui bulon din cale-afară de înţepenit. iar apa de băut.O ciupercă! Micul prinţ se făcuse palid de mânie. . Şi oare nu e lucru serios.

în scurtă vreme.. împodobite doar cu câte o singură cunună de petale. e undeva. pentru el e ca şi cum. dintr-o dată. să cunosc această floare mai în amănunt. „Floarea mea. A izbucnit deodată în hohote de plâns. pe planeta mea. şi dacă într-o bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească.Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între milioanele şi milioanele de stele. şi care se mulţumeau cu . Am să-ţi desenez o botniţă pentru oaia ta. toate stelele s-ar stinge! Şi nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvânt. pe o planetă. privindu-le. L-am legănat. Nu ştiam cum să-l împac. Pe o stea. cum să-i mai intru în voie. aşa. pe urmă spuse mai departe: . Într-atât de tainic e tărâmul lacrimii. dintr-o lovitură. Nu prea ştiam ce să-i spun. fără să-şi dea seama de ceea ce face. să fie fericit. Dar dacă oaia îi mănâncă floarea. Mă simţeam tare neîndemânatic. se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luat în braţe. Pe planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile.... Am vorbit cu el: . de sete şi de moarte.şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea.. VIII Aveam. Puţin îmi păsa acum de ciocan. nici ăsta nu-i un lucru important? Se îmbujoră-n obraji.. Se aşternuse noaptea. Eu îmi lăsasem sculele deoparte. Pământul. lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el. îşi spune el. de bulon.Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol. acolo”... Am să..... Florii am să-i desenez o armură.

care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mlădiţe. căscă şi zise: . ca macii. văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui. se stingeau. chiar la răsăritul soarelui. Nu voia să se înfăţişeze mototolită. iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi. Se îmbrăca pe îndelete...foarte puţin loc. Micul prinţ. Răsăreau de dimineaţă. dornică a fi cât mai frumoasă. Şi micul prinţ.Nu-i aşa? îi răspunse cu gingăşie floarea.de-ai avea bunătatea să te gândeşti şi la mine..adăugase ea numaidecât .. ducându-se în căutarea unei stropitori cu apă proaspătă.. se ivi şi dumneaei. Ei. Se putea să fie un nou soi de baobab! Tulpiniţa însă. la puţină vreme. însă floarea. seara.Cât eşti de frumoasă! . Şi tocmai ea. fâstâcit. se opri din creştere şi prinse a făuri o floare. Te rog să mă ierţi. cu pregătirile. la adăpostul încăperii sale verzi.. printre ierburi. da! era foarte cochetă! Găteala ei cea tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul. Îşi alegea culorile cu grijă. ospătase floarea. nu mai isprăvea. şi care nu supărau pe nimeni.Mi se pare că e ora micului dejun . Micul prinţ descoperi că floarea aceasta nu prea ştia ce-i modestia. Şi m-am născut o dată cu soarele... bine. simţea că trebuie să se ivească dinlăuntru o minune de făptură... Aceasta însă încolţise într-o bună zi dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde. potrivindu-şi petalele una câte una. Micul prinţ atunci nu-şi mai putu stăpâni admiraţia: . N-am apucat nici să mă pieptăn. care atât de migălos trudise. însă era atât de tulburătoare! . . Şi iată că într-o bună dimineaţă.Vai! Abia m-am trezit. Nu voia să se arate decât în deplina strălucire a frumuseţii sale. şi pe urmă.

o corectase micul prinţ .Pe planeta mea nu se află tigri .Astfel ajunsese ea să-l chinuiască. . . de pildă. pe când îi vorbea despre cei patru spini ai săi.. îi spusese micului prinţ: . Aşa. N-ai avea cumva un paravan? . în curând. într-o zi.N-au decât să poftească tigrii cu ghearele lor! .Te rog să mă ierţi.. .răspunsese cu gingăşie floarea. dar mi-e groază de curent.Nu mi-e deloc frică de tigri. tigrii nu mănâncă iarbă.Eu nu sunt o iarbă . cu vanitatea ei niţel bănuitoare.şi-apoi.

Să mă acoperi. nici o pricopseală pentru o plantă . cu un clopot de sticlă. Floarea mea înmiresma planeta.” .. Astfel micul prinţ. ar fi trebuit să mă înduioşeze. E foarte frig aici la dumneata. Floarea asta e tare sucită. Acolo. Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. IX . Ruşinată că se dăduse de gol cu o minciună urzită atât de stângaci. de unde vin eu..? .M-aş fi dus să-l caut. Florile sunt atât de ciudate....îşi zise micul prinţ. îşi pierduse curând încrederea în ea. seara.. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi.. dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o iubesc.„Groază de curent. Eşti rău aşezat. Mi-a mai mărturisit: . dar vorbeai cu mine! Şi-atunci floarea îşi înteţise tusea pentru ca el să se simtă totuşi cuprins de remuşcări...mi-a mărturisit el într-o zi. . Pusese preţ pe nişte vorbe fără însemnătate şi ajunsese foarte nefericit.Şi paravanul. Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. nu după vorbe. ca să arunce vina asupra micului prinţ: .. Povestea aceea cu ghearele. Ea venise din sămânţă. Nu avea de unde să ştie cum e pe alte tărâmuri. să-i ghicesc duioşia. însă eu n-am ştiut să mă bucur de lucrul acesta. care m-a necăjit atât de mult. în ciuda bunăvoinţei şi a iubirii sale. tuşise de câteva ori. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca dincolo de bietele ei şireticluri.N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte. Aici însă se oprise.Nu trebuia să-mi pun mintea cu ea .

Îţi cer iertare. spuse el din nou. Toate acele treburi obişnuite i se părură însă. ard domol şi liniştit. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri.Am fost o proastă. fără erupţii. a făcut o mare rânduială pe planetă. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. Însă. Caută să fii fericit. Ea însă nu-i răspunse.Cred că micul prinţ. Micul prinţ se miră că nu-l mai dojeneşte. . . Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. se pomeni că-i vine-a plânge. Rămase locului. Nu ştia ce să mai creadă despre această blândeţe. smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab.Rămâi cu bine. Vulcanii. când a fugit de-acasă. îi zise ea în cele din urmă. Avea doi vulcani activi. îi spuse florii. noi. În dimineaţa plecării. . Iar pe când stropea. Deoarece credea că nu se va întoarce niciodată. suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. floarea. dacă sunt bine curăţaţi. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. descumpănit. Floarea tuşi. dar nu din pricina răcelii. pentru cea din urmă oară. cu clopotul de sticlă în mână.Rămâi cu bine. după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi Micul prinţ. De bună seamă. cei de pe Pământ. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. Mai avea şi un vulcan stins. şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă. cuprins de o uşoară tristeţe. în dimineaţa aceea. nespus de dragi. .

pe un tron lipsit de orice podoabă. dacă vreau să aflu cum arată fluturii. . 329 şi 330. te iubesc. Altminteri.Nu sunt chiar atât de răcită .Bine.. zise floarea. Regele şedea. Şi-i arătă. Aşa încât se apucă să-i viziteze. cei patru spini ai săi. da.. X Se afla prin părţile asteroizilor 325..... 327. când a fugit de-acasă. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Lasă clopotul de sticlă-n pace. dar în acelaşi timp măreţ. Pe cel dintâi asteroid trăia un rege. ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască. nu mă tem deloc. atât era de mândră floarea .. N-ai bănuit nimic.. cu nevinovăţie.Bine. cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe . Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască..Ei bine. dar vântul ... Dar n-are nici o importanţă. Pleacă! Deoarece nu voia ca el s-o vadă plângând. Am ghearele mele. . înveşmântat în purpură şi în hermină. 328. din vina mea. ... dar fiarele . Nu mai am nevoie de el. . Doar sunt o floare . .Şi n-o mai lungi atâta. e enervant! Te-ai hotărât să pleci. 326. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare.Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi. Apoi adăugă: .. Cât despre fiare. Cred că micul prinţ.. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine. Caută să fii fericit .

îţi. rosti micul prinţ roşind. E o poruncă. e un lucru foarte simplu. toţi. Micul prinţ căută cu privirea un loc. Oamenii sunt. . . îi spuse regele. Şi micul prinţ se întrebă: .. pentru regi... ... de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut? Dar nu ştia că lumea. începu să caşte...Mi-e ruşine.Cum poate oare să mă recunoască... îţi poruncesc să caşti! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. . răspunse micul prinţ.. . fâstâcit.Dacă e aşa. zise regele. Haide! Mai cască. nu mai pot. îţi poruncesc ba să caşti. dar falnica hlamidă de hermină încurca întreaga planetă.Vino mai aproape.Nu mă pot opri.Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă. Nu-ţi dau voie să caşti. deosebit de mândru că e rege pentru cineva.Hm! Hm! făcu regele. ca să se aşeze. nişte supuşi. Se cam bâlbâia şi părea jignit. Dacă e aşa. Rămase de aceea în picioare şi.. . să te văd mai bine. Căscatul e o raritate pentru mine. Viu de la drum lung şi sunt nedormit. îi spuse monarhul. obosit cum era. .A! Iată un supus! strigă regele când îl zări pe micul prinţ. ba să.

Căci nu era numai un monarh absolut.. Dacă el ar fi avuto. Asemenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. Îţi poruncesc să te aşezi! răspunse regele. .Măria ta.Peste toate astea! răspunse regele. trăgând cu măreţie o pulpană a hlamidei sale de hermină. Căci nu îngădui nesupunerea.. Fiind însă foarte cumsecade. Era un monarh absolut. ...Peste tot. zise regele. Numaidecât m-ascultă. Cer iertare că întreb. înainte de orice.Căci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea. Atunci. Planeta era mică de tot. . Ar fi vina mea. cu un semn uşor.Măria ta. ar fi putut să privească. pe raţiune. ..Întocmai. avea obiceiul să spună. el se va .Peste toate astea? zise micul prinţ. peste cine domneşti? . Micul prinţ avea însă o nedumerire. . nu dădea decât porunci chibzuite.Aş putea să mă aşez? căută să afle. asemeni unui fluture. . micul prinţ. celelalte planete şi stelele.. Fă-mi această plăcere. peste cine domnea regele? .” . Porunceşte soarelui să asfinţească. cuteză a-i cere regelui să-i facă un hatâr: .Îţi poruncesc să întrebi! se grăbi să spună regele. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. zise cu hotărâre micul prinţ. Dacă-i porunceşti poporului tău să se azvârle în mare.Aş vrea să văd un asfinţit de soare. sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi. . ori să se prefacă într-o pasăre de mare.Măria ta.De bună seamă. „Dacă i-aş porunci. şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca. spuse mai departe regele. Nu îngăduia nesupunerea. nu doar patruzeci şi patru. n-ar fi vina generalului. ci şi un monarh universal. cine-ar fi de vină? El sau eu? . . sau chiar o sută.Şi stelele te-ascultă? .. dacă eu i-aş porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare. ci şaptezeci şi două..Peste tot? Regele. cu sfială. fără a mai fi nevoie să mute scaunul din loc! Şi fiindcă la amintirea micii lui planete părăsite îl cam încerca tristeţea. îi arătă planeta lui.Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare. Autoritatea se bizuie. şi dacă generalul nu s-ar supune.. răspunse regele cu aerul cel mai firesc. ori să scrie o tragedie.. zise el.

atunci când punea o întrebare.. Îi părea rău după apusul de soare. Îl vei condamna din când în când la moarte.Nu mai am nici o treabă pe-aici. pentru că poruncile mele sunt înţelepte. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie. A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l judeca pe altul.. Să-l graţiezi însă de fiecare dată. pe tine însuţi. .Nu pleca. .Şi asta cam când va fi? vru să afle micul prinţ. Hm! Va fi pe la. voi aştepta până când împrejurările vor fi prielnice.. pe la ora şapte şi patruzeci de minute! Şi vei vedea cât sunt de ascultat. justiţie! .Hm! Hm! făcu regele. te fac ministru! . Am dreptul de a cere supunere. .Eu. să plec într-un minut. Mi se pare că împrejurările sunt prielnice. Nu e decât unul. . care începu să caute într-un calendar gros.. Şi apoi.Dacă măria ta ar dori să mă supun numaidecât. Nici acolo nu e nimeni.Dar n-am pe cine judeca aici! . loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe jos. Mi-ar porunci. . pe la. ca să mai arunce o privire de partea cealaltă a planetei.Hm! Hm! răspunse regele. .Vei avea şi-un asfinţit de soare. Micul prinţ începu să caşte. Dar cunoscând legile ocârmuirii. Însă micul prinţ. zise micul prinţ.Ei! Dar am văzut chiar eu. aş putea să mă judec pe mine însumi oriunde maş afla. Îl aud noaptea. . cred că pe planeta mea se află pe undeva un guzgan bătrân. Nu-i nevoie să rămân aici. Voi da această poruncă. atunci. mi-ar putea da o poruncă înţeleaptă.Ce fel de ministru? .. spuse regele.Şi asfinţitul meu de soare? îi aminti micul prinţ care.răzvrăti. E lucrul cel mai greu. îi spuse regelui. Nu pleca.. Încă nu mi-am străbătut regatul tot. ... de pildă. Am să plec mai departe! . va fi astă-seară.De. zise micul prinţ aplecându-se.. . viaţa lui va atârna de felul în care vei împărţi dreptatea. Sunt tare bătrân. care era nespus de mândru să aibă un supus.Nu se ştie. zise regele. . închind cu pregătirile de plecare. nu voia să-l mâhnească defel pe bătrânul monarh: . Astfel. înseamnă că eşti cu-adevărat un înţelept. Ai putea să-l judeci pe acest guzgan bătrân. zise regele.. ca să-l ai mereu.Te vei judeca. nu uita niciodată de ea. locul era cam plictisitor.

Cum regele nu-i dădu nici un răspuns.Da? făcu micul prinţ. apoi. oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori. care nu înţelegea.Aha! Aha! Iată că vine un admirator! strigă de departe vanitosul. . îl sfătui atunci vanitosul. pe aici nu trece nimeni niciodată.Te fac ambasadorul meu! Se grăbi atunci să strige regele. . continuânduşi călătoria.Pentru salut. Era plin de măreţie şi de autoritate. mai întâi micul şovăi. răspunse vanitosul. pentru vanitoşi. Căci. Nostimă pălărie mai aveţi! . . cu un oftat. . Din nefericire. . .Loveşte-ţi palmele una de alta. de îndată ce-l zări pe micul prinţ. „Ciudaţi mai sunt oamenii mari!” îşi spuse micul prinţ. zise micul prinţ. XI Pe cea de-a doua planetă trăia un vanitos. Salut cu ea când sunt aclamat. porni la drum.Bună ziua.

Vizita fu aici foarte scurtă. „E mai cu haz aici decât la rege”. Şi iarăşi începu să-şi lovească palmele una de alta. .Ce înseamnă „a admira”? . . îşi zise micul prinţ.. zise micul prinţ ridicând uşor din umeri. sunt tare ciudaţi”. ce-ar fi de făcut? Vanitosul însă nu-l auzi. dar la ce-ţi poate folosi lucrul acesrta? Şi micul prinţ plecă. Vanitoşii nu aud niciodată decât laudele. XII Pe planeta următoare trăia un beţiv. .Te admir.. cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă.A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos. Vanitosul începu şi el să salute. .Şi. După ce trecură astfel cinci minute. de bună seamă. Admiră-mă totuşi! . ridicându-şi pălăria. îşi spuse el cu nevinovăţie. pe micul prinţ îl obosi monotonia jocului. . pentru ca pălăria să cadă jos. continuându-şi călătoria. însă ea îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune. întrebă el.Fă-mi această plăcere. „Oamenii mari.Mă admiri într-adevăr atât de mult? îl întrebă el pe micul prinţ.Micul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie.Dar tu eşti singur pe planeta ta! . cel mai bine îmbrăcat. ridicându-şi pălăria.

Ca să uit că mi-e ruşine. . Bună ziua. Douăzeci şi doi şi cu şase. Doisprezece şi cu trei. Uff! Face.Şi de ce bei? îl întrebă micul prinţ. treizeci şi unu. care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui. .. .Şi de ce să-ţi fie ruşine? întrebă micul prinţ. îşi spuse el.Ce faci acolo? îi spuse beţivului. mărturisi beţivul. deci. N-am timp s-o aprind.Ce să uiţi? îl cercetă micul prinţ. . de bună seamă. pe care îl găsi şezând tăcut în faţa unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline.Ruşine că beau.Bună ziua. . căruia i se şi făcuse milă de el. răspunse beţivul. Şi micul prinţ plecă.Trei cu doi fac cinci. şase sute douăzeci şi două de mii. cincisprezece. Vi s-a stins ţigara. Douăzeci şi şase şi cu cinci.Beau. încheie beţivul. . dorind să-i vină în ajutor. doisprezece. . Omul acesta era atât de ocupat. „Oamenii mari. lăsându-şi capul în jos. Cincisprezece şi cu şapte. năucit. spuse micul prinţ. douăzeci şi opt. douăzeci şi doi. . . sunt foarte ciudaţi”. răspunse beţivul cu un aer jalnic. . şapte sute treizeci şi una. continuându-şi călătoria.Ca să uit. încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ. XIII Cea de-a patra planetă era locuită de un businessman. Cinci şi cu şapte. cinci sute unu milioane.

.Hai? Tot aicea eşti? Cinci sute de milioane.. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare. şapte. care se văd câteodată pe cer.. mărunte şi care strălucesc. de vreme ce-o pusese. de când trăiesc pe planeta aceasta. cinci sute unu milioane. când a picat.Aha! Stele? . un cărăbuş.Albine? ..Ba nu. nu mai ştiu..În cincizeci şi patru de ani.. acum douăzeci şi doi de ani. .Milioane de ce? Businessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace: .Cinci sute de milioane de ce? .Chiar aşa..Cinci sute de milioane de ce? stărui micul prinţ. n-am fost deranjat decat în trei rânduri. din pricina unei crize de reumatism. . Mărunte. Făcea un zgomot îngrozitor. A doua oară.. Sunt un om serios! A treia oară. Şi am greşit de patru ori la o adunare. Prima oară. . Am atâta treabă! Eu sunt un om serios. . Eu nu fac mişcare. Nu am timp de hoinăreală.Muşte? . Stele. . Businessmanul îşi înălţă capul: . iacă-t-o! Cum ziceam.Ba nu. . aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. nu mă ţin de baliverne! Doi şi cu cinci.Milioane de lucruri din celea mărunte.... Dumnezeu ştie de unde. Eu însă sunt un om serios! Nu mai am timp să mă pierd în visări. acum unsprezece ani.

.Ce fac cu ele? .Şi ce faci cu cinci sute de milioane de stele? .Da. . înaintea mea. un om precis. Aşa că eu sunt stăpânul stelelor.” Îi mai puse totuşi câteva întrebări: . Ale nimănui. pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. care.Şi la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor? . dar pot să le depun la bancă..E de-ajuns! „Are haz. e a ta. . şapte sute treizeci şi una.Îmi foloseşte ca să fiu bogat.Cum adică? . Când găseşti un diamant.Cinci sute unu milioane.Bineînţeles. Ca să cumpăr alte stele. Când găseşti o insulă. E cu totul altceva. ..Nu. Le socotesc şi iar le socotesc. Daca am o floare. e al tău. .Eu. . Dar nu e prea serios. pentru că nimeni.Şi e de ajuns? . dacă am un fular. Eu sunt un om serios. Ei „domnesc” peste. .Le administrez. E destul de poetic. Când ai cel dintâi o idee. care nu-i al nimănui. Tu însă nu poţi să culegi stelele! . . gândeşte cam ca beţivanul de-adineauri.Dar abia am cunoscut un rege. zise businessmanul. îşi zise micul prinţ. o brevetezi: e a ta.Adică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am. pot s-o culeg şi s-o iau cu mine.Nu ştiu.Eşti stăpânul stelelor? . Eu sunt însă un om serios! Micul prinţ nu se mulţumi cu atât. Nu-i deloc uşor. . „Ăsta. se gândi micul prinţ. când cineva le descoperă.Regii nu stăpânesc.Asta aşa e.Şi asta-i tot? . zise micul prinţ.Da. Şi pe urmă..” . care nu-i a nimănui.Şi ce faci cu stelele astea? .Cum poate cineva să stăpânească stelele? . Le stăpânesc.Nimic. şase sute douăzeci şi două de mii. .. . .Atunci sunt ale mele. nu s-a gândit vreodată să le stăpânească. . Şi ce faci cu ele? . deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta. . hârtia asta o încui într-un sertar.Ale cui stele? răspunse morocănos businessmanul.

răspunse lampagiul. decât businessmanul şi decât beţivul. O îndeletnicire foarte frumoasă. mai zise el. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă. îşi adoarme floarea sau steaua. sunt nemaipomenit de ciudaţi”.Consemnul.Cum aşa consemnul? . „Oamenii mari. Când îşi aprinde felinarul.Eu. . Businessmanul deschise gura. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva..Bună ziua. Nu se ştie niciodată. Am trei vulcani. dar nu găsi nici un raspuns. îşi spuse: „Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. De ce-ai stins felinarul? .. pe o planetă fără case şi fără locuitori. Vulcanii trag folos. Era cea mai mică dintre toate. după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt stăpânul lor. am o floare. pe care o stropesc în fiecare zi. îşi spuse el cu nevinovăţie. Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. XIV Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. îl salută cuviincios pe lampagiu: . e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare. E totuşi mai puţin nerod decât regele. iar micul prinţ plecă. Când îşi stinge felinarul. micul prinţ avea părerile lui. Cu toate acestea.” Când ajunse pe planetă. decât vanitosul. Tu însă nu le eşti de folos stelelor. foarte deosebite de părerile oamenilor mari. pe care-i curăţ în fiecare săptămână. de bună seamă. Bună dimineaţa. . pe cer. Munca lui măcar are o noimă. Căci îl curaţ şi pe cel stins.Cu privire la lucrurile serioase. continuându-şi călătoria.

Micul prinţ adăugă: .O lună? ..Nu-mi ajută mare lucru. încât dacă faci trei salturi. Vru să-şi ajute prietenul: ..Şi-atunci? zise micul prinţ. planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede. zise lampagiul. zise lampagiul.. . cunosc eu un mijloc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei vrea.Da. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an. .. N-ai decât să umbli mai încet. ca să dorm.Dar de ce l-ai aprins iar? .Planeta ta e atât de mică.Ba nu e nostim deloc.. iar seara aprindeam.Ştii. Consemnul e consemn. Îmi rămânea restul zilei. . iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu. Îi era drag lampagiul acela atât de credincios consemnului.Consemnul nu s-a schimbat.Nu pricep. . Apoi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii. Treizeci de minute. Dimineaţa stingeam..Totdeauna vreau. Bună dimineaţa. A trecut o lună de când stăm de vorbă. Treizeci de zile! Bună seara.Am o meserie cumplită. . Şi iar aprinse felinarul. Căci poţi să fii credincios şi leneş totodată.Nu-i nimic de priceput. Cândva. Când vei vrea să te odihneşti. avea şi ea o chibzuială. zise micul prinţ. zise lampagiul. umblă. pentru că acum se învârteşte o dată pe minut.. zise micul prinţ. răspunse lampagiul. astfel încât sa fii mereu în soare. zise lampagiul. . Şi îşi stinse felinarul. Şi iar îl aprinse. .. în căutarea cărora el însuşi se ducea odinioară. mutându-se cu scaunul din loc.Consemnul să-mi sting felinarul. Ceea ce îmi place mie la viaţă e să dorm. Bună seara. ca să mă odihnesc. .Şi pe urmă s-a schimbat consemnul? . zise lampagiul.. Îşi aduse aminte de apusurile de soare. Aprind şi sting o dată pe minut! . ai înconjurat-o. şi restul nopţii.Consemnul. iar consemnul nu s-a schimbat! .Nu-i chip. . .Şi-atunci. Micul prinţ se uita la el. .Asta-i nostim! La tine zilele ţin un minut! . eu nu mai am o clipă de odihnă.

Şi îşi stinse felinarul... . Nu e loc pentru doi inşi. beţivul şi businessmanul. e singurul care nu mi se pare caraghios.Sunt geograf. ca să mai răsufle puţin.. Călătorise până acum atât de mult! . zise micul prinţ.” Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse: „E singurul cu care puteam sa mă împrietenesc. zise şi lampagiul. .Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân. „Pe acesta. mai cu seamă din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi patru de ore! XV Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe. Poate fiindcă se îngrijeşte de altceva decât de sine însuşi. Ce faceţi dumneavoastră aici? . . Micul prinţ se aşeză pe masă. Bună dimineaţa.Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ.Nu-i chip. în vreme ce îşi urma călătoria. zise Domnul cel bătrân.Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ. Cu toate acestea. Planeta lui e întradevăr atât de mică. vanitosul. pe acesta l-ar dispreţui toţi ceilalţi: regele.” Lucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă.Ce este un geograf? .

N-aş putea să ştiu. i se cere să aducă nişte pietre mari.Foarte interesant. zise geograful. zise geograful.Pentru că beţivii văd dublu.E un savant care ştie unde se află mările. Cum ziceam. îşi ascuţi creionul.Oh! (Micul prinţ era dezamăgit) Dar munţi? . ci vin exploratorii la el. fluviile. . . . . În sfârşit. Duc mare lipsă de exploratori. munţii şi pustiurile. El nu-şi părăseşte biroul. Nu geograful e acela care face numărătoarea oraşelor. e vorba despre descoperirea unui munte. Se găsesc şi oceane peaici? . . Le pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor. de pildă. zise micul prinţ. şi fluvii. care ar fi un prost explorator. . se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui. Povestirile exploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul. a mărilor.Cum aşa? întrebă micul prinţ.Nu. . dacă moralitatea exploratorului pare mulţumitoare. . acolo unde de fapt nu se află decât unul singur. geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. atunci.Se duce cineva acolo. Ca să fie însemnate cu cerneală.Aşadar? întrebă geograful. I se cere însă exploratorului să aducă probe. după ce-şi deschise registrul. ar însemna doi munţi. .Şi de ce. zise geograful. în cărţile de geografie s-ar produce catastrofe. se aşteaptă până când exploratorul vine cu probele. şi pustiuri? . Iar dacă amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă. Geograful e un om prea important ca să hoinărească.Este tare frumoasă planeta dumneavoastră. Dacă.Ei. .Dar oraşe. zise micul prinţ. ca să vadă? . E prea multă bătaie de cap.Pentru că dacă un explorator ar minţi. .Nici asta n-aş putea să-ţi spun. dar tu vii de departe! Tu eşti explorator! Fă-mi o descriere a planetei tale! Şi geograful. a fluviilor.Ştiu pe cineva. numai că eu nu sunt explorator. o meserie adevărată! Şi aruncă o privire de jur-împrejur pe planeta geografului.. Deodată.Se poate.Întocmai. La fel şi în cazul unui explorator care ar bea prea mult. geograful se tulbură: . oraşele.Dar dumneavoastră sunteţi geograf! . . Geograful. Nu mai văzuse niciodată o planetă atât de măreaţă. a oceanelor şi a pustiurilor. mă rog? .

îşi zise micul prinţ. zise geograful. XVI Ce-a de-a şaptea planetă a fost. .Înseamnă „ceva ameninţat să piară în curând”.Mai am şi o floare. zise geograful. zise micul prinţ. „şi nu are decât patru spini. gândindu-se la floarea lui. trei sute unsprezece milioane de vanitoşi. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare. Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului. . pe .Dar vulcanii stinşi se pot trezi. bineînţeles. am să vă spun că. răspunse geograful.Pe unde mă sfătuieşti să mai merg? întrebă el. Are o faimă bună.Noi nu însemnăm florile. trebuia întreţinută acolo. pe regii negri). nu prea ai ce vedea. Însemnătate pentru noi are numai muntele. de vreme ce-o pusese.Nouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt treji.. Noi scriem despre lucruri eterne. e loc puţin de tot. zise geograful. . îl întrerupse micul prinţ. . prin urmare. Doi vulcani activi şi un vulcan stins.Ce înseamnă „efemere”? . . adică vreo două miliarde de oameni mari. Ce înseamnă „efemer”? . El nu e schimbător. Însă nu se ştie niciodată. .Şi micul prinţ plecă. Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita. nouă sute de mii de businessmani.Pe planeta Pământ. Am trei vulcani.Pentru că florile sunt efemere. Pământul. şapte mii de geografi. zise geograful...O! La mine. . Ele nu se învechesc niciodată.Dar ce înseamnă „efemer”? stărui micul prinţ. . .Bineînţeles! „Floarea mea e efemeră”.Geografiile. sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate cărţile. Îşi regăsi însă cumpătul: .Cum aşa? E tot ce poate fi mai frumos! . şapte milioane şi jumătate de beţivi.Nu se ştie niciodată.Floarea mea e ameninţată oare să piară în curând? . Se întâmplă foarte rar ca un munte săşi schimbe locul. înainte de născocirea luminii electrice. Foarte rar un ocean se goleşte de apă. . . ca să se apere de lume! Iar eu am lăsat-o singură acasă!” Aceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale.

al celor din America de Nord. o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii. al celor din Africa şi Europa. când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip. Nam fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii. Dacă te uitai la el ceva de mai departe. lampagiii din China si Siberia. oarecum la întamplare. În pustiuri nu e nimeni. ocupă foarte puţin loc. după ce-şi aprindeau felinarele. Pământul e mare.. Apoi. pe Pământ.Pe Pământ. zise şarpele. rosti şarpele. Venea mai întâi rândul lampagiilor din Noua Zeelandă şi din Australia. Omenirea ar putea fi îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din Pacific.Aha!. în Africa. când ajunse pe Pământ.Bună seara. aveai în faţa ochilor o privelişte încântătoare. Apoi şi ei se furişau pe nesimţite în culise. niţel înghesuiţi. XVII Când vrei să faci o glumă. Apoi. pe douăzeci de mile lăţime.întreg cuprinsul celor şase continente ale sale. Tocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit planeta. Apoi. Va să zică nu se află nimeni pe Pământ? . Micul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer: . Dacă cele două miliarde de locuitori care împânzesc Pământul ar sta în picioare. Şi niciodată nu stricau rânduiala intrării lor în scenă.Bună seara. aceştia plecau la culcare. rosti micul prinţ. Mă tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta noastră.. se miră foarte mult că nu vede pe nimeni. ca baobabii.Aici e pustiu. Oamenii mari. duceau un trai trândav şi de nepăsare: lucrau de două ori pe an. Intrau atunci în dans. cel cu singurul felinar de la Polul Sud. E de prisos. se întâmplă să mai şi minţi câte puţin. Aveţi încredere în mine. Se socotesc grozavi. nu vă vor crede. aşadar. Căci nu mai pot de dragul cifrelor: lucrul acesta le va fi pe plac. Aşa că ar trebui sfătuiţi să calculeze singuri. răspunse şarpele. . Mişcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de operă. Atunci venea rândul lampagiilor din Rusia şi din Indii. Voi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de douăzeci de mile lungime. Îşi închipuie că ocupă mult loc. .Pe ce planetă am căzut? întrebă micul prinţ. ca la un miting. . Oamenii. de bună seamă. Micul prinţ. . Apoi. . Era măreţ! Numai lampagiul singurului felinar de la Polul Nord şi confratele său. la rândul lor. al celor din America de Sud.

Singur te simţi şi printre oameni.Mă întreb. Micul prinţ zâmbi: . zise micul prinţ.. zise şarpele.Aha! făcu şarpele.. Ce cauţi tu pe-aici? . dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare.Prea puternic nu eşti tu.Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. să poată găsi propria lui stea.. Micul prinţ îl privi îndelung. îi spuse el într-un târziu. zise şarpele. Şi tăcură amândoi. n-ai nici măcar labe.Aş putea să te duc mai departe decât o corabie.. E chiar deasupra noastră.. zise şarpele. . Te simţi cam singur în pustiu. nici măcar nu poţi călători..Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ. . ... .. . Dar cât e de departe! .Eşti un animal ciudat. .... Subţire ca un deget. . zise şarpele. Priveşte planeta mea.. zise el.Am nişte necazuri cu o floare.E frumoasă. cândva.

Aş putea. zise floarea.Bună ziua.. o floare atât de neînsemnată. vreo şase-şapte la număr. rosti micul prinţ. îl redau pământului din care a ieşit. .Eu pe toate le dezleg. .. . i-am zărit o dată. zise şarpele.Pe acela pe care-l ating.Te du cu bine. Cu ani în urmă. Îi poartă vântul. Singurii munţi pe care-i văzuse el vreodată erau cei trei vulcani ai lui..Mi-e milă de tine. zise micul prinţ. . XVIII Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare.. zise floarea. .Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ. Şi tăcură amândoi. .Se încolăci. Micul prinţ nu răspunse nimic.Oh! Am înţeles prea bine. eşti atât de plăpând pe Pământul ăsta plin de granit! Aş putea sa te ajut într-o bună zi. ca o brăţară de aur.Bună ziua.Rămâi cu bine. văzuse trecând pe-acolo o caravană. dar de ce vorbeşti mereu în enigme? . cred. Tu însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea. cândva. . pe glezna micului prinţ: . Ei nu au rădăcini. rosti micul prinţ.. Nu se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. XIX Micul prinţ se urcă pe un munte înalt.Oamenii? Să tot fie. dacă-ţi pare prea rău după planeta ta. . mai zise. . şi asta-i stinghereşte mult. Floarea. O floare doar cu trei petale.. care-i ajungeau doar până la genunchi.

Fiţi prietenii mei. Micul prinţ îi privi. .... Iar drumurile. . răspunse ecoul.. . pe stânci şi prin zăpezi.. Numai uscăciune.. micul prinţ. zise micul prinţ oarecum la întâmplare. după ce umblă o vreme îndelungată prin nisip.. toate. foarte ascuţite..Bună ziua.. Bună ziua. „De pe un munte ca ăsta de înalt. Iar oamenii n-au nici un pic de fantezie... Bună ziua...Iar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel. răspunse ecoul. Toţi erau aidoma cu floare lui.. Însă nu zări decât colţuri de stâncă. zise el. numai sare. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi. ziseră trandafirii. numai piatră colţuroasă. . „Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci.Bună ziua. spuse el. sunt singur.” XX Iata însă că veni şi clipa când. răspunse ecoul. .. descoperi un drum.. îşi zise el atunci..Bună ziua. Cine sunteţi voi. într-un sfârşit.. . sunt singur.. sunt singur.Cine sunteţi voi.Cine sunteţi voi? zise micul prinţ.Sunt singur. Acasă.. . .Bună ziua. Cine sunteţi voi. duc spre oameni. . . Nu fac altceva decât să-ngâne ceea ce le spui. eu am o floare: vorbea întotdeauna ea întâi. am să văd dintr-o privire toată planeta şi pe toţi oamenii”..Cine sunteţi voi? îi întrebă el înmărmurit..

ca să ma îndurereze şi pe mine. singura în felul ei. Cu asta numai şi cu trei vulcani.. Şi iată că se mai aflau aici cinci mii.Noi suntem trandafiri.. ca să scape de ruşine. Iar eu aş fi.Vai! făcu micul prinţ. s-ar lăsa să moară cuadevarat. plânse.. culcat în iarbă.” Şi. toate semănând cu ea.. nu s-ar mai opri din tuse şi s-ar preface chiar că moare. nu prea sunt un mare print. Floarea lui îi povestise că era. într-o singură grădină! „Tare s-ar mai socoti jignită. pentru că altminteri.. şi iată că n-am decât o floare de rând. care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe vecie. Şi se simţea foarte nefericit. în univers.” Apoi îşi zise mai departe: „Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn. desigur. . nevoit să mă prefac c-o îngrijesc. . ziseră trandafirii. dacă ar vedea una ca asta. îşi zise el...

zise vulpea. .XXI Chiar atunci sosi şi vulpea: . .Ce înseamnă „a îmblânzi”? . Eşti tare frumoasă.Sunt aici. Cauţi găini? .. . Nu sunt îmblânzită. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini.E un lucru de mult dat uitării.Cine eşti tu? zise micul prinţ. zise vulpea. zise vulpea.Nu pot să mă joc cu tine. zise vulpea.. aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş. Înseamnă „a-ţi crea legături”. .Nu. zise vulpea. Ce înseamnă „a îmblânzi”? .Bună ziua.. Ce înseamnă „a îmblânzi”? . . zise glasul. Dar dacă tu mă îmblânzeşti.Sunt o vulpe..A! Iartă-mă..Vino să te joci cu mine. adăugă: . răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se. Sunt atât de trist. vom avea nevoie ...Nu eşti de prin partea locului. rosti micul prinţ. sub măr. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe.Oamenii. zise micul prinţ.Desigur. ce cauţi pe-aici? . Dar după un răstimp de gândire. .. Caut prieteni. . . aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. E singurul folos de pe urma lor. Iar eu nu am nevoie de tine. zise vulpea. zise micul prinţ. zise vulpea. o pofti micul prinţ. Şi nici tu n-ai nevoie de mine.Bună ziua.A-ţi crea legături? .Caut oamenii. au puşti şi vânează. dar nu văzu pe nimeni.

Toate găinile se aseamănă între ele. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. . Eu vânez găinile. Dar găini? . . îmi va aminti de tine. zise micul prinţ. pe mine mă vânează oamenii. lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. fără seamăn în lume.Încep să înţeleg. . Vulpea se arătă foarte nedumerită: . Şi-apoi. minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul. Cumpără lucruri de-a gata. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten.. Eu voi fi.Viaţa mea e veşnic aceeaşi. . zise apoi. Vulpea însă se întoarse la gândurile ei: . E undeva o floare. . Cum însă nu există neguţători de prieteni. colo. .Pe altă planetă? . . zise micul prinţ.Nici. şi toţi oamenii se aseamană între ei. . îmblânzeşte-mă.O! Dar nu e pe Pământ. zise vulpea. La început.Nimic nu e desăvârşit. Ai tăi mă vor chema din vizuină. pentru tine.Te rog. uite-aşa. A doua zi.Se prea poate. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine. . Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. răspunse micul prinţ. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. Tu vei fi.. ca o melodie. pentru mine. Dar dacă tu mă îmblânzeşti.Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. mi se pare că m-a îmblânzit. pe zi ce trece. priveşte! Vezi tu.unul de altul. te vei aşeza ceva mai departe de mine. de aceea... suspină vulpea. Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri. viaţa mi se va însenina. în iarbă.. numai că nu prea am timp.. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu. Graiul e izvor de neînţelegeri.. îmblânzeşte-mă! . auriu şi el. . Aşa că mă cam plictisesc.. zise vulpea.. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului...Da.Nu. micul prinţ veni din nou.. . Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut. de la neguţători. răspunse vulpea.. fără seamăn în lume.. Mie grâul nu mi-e de folos. Însă vei putea.Ce trebuie să fac? zise micul prinţ. Va fi.Bucuros aş vrea. Eu te voi privi cu coada ochiului.Pe planeta aceea sunt vânători? . iar tu nu vei zice nimic.Trebuie să ai foarte multă răbdare.Interesant. oamenii nu mai au prieteni.

niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. eu nicidecum nu-ţi voiam răul.Dar ai să plângi! zise micul prinţ. De pildă. de pildă. . .Din vina ta. cu fetele din sat.Aşa e. o oră. de celelalte ore.. cu-atât mai fericită mă voi simţi. mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării. Joia. . până la vie. Iar când ora despărţirii fu aproape: . . E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile..Ce-i acela rit? zise micul prinţ. joia.Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră. ci numai tu ai vrut să te-mblânzesc. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării. zise vulpea. La ora patru. vii la ora patru după-amiaza. . Ne trebuie rituri. toate zilele ar fi la fel. zise vulpea. iar eu n-aş mai avea niciodată vacanţă. .. e o zi minunată! Mă plimb şi eu atunci. Dacă tu. zise micul prinţ. prin urmare. eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită.E încă un lucru de mult dat uitării. vânătorii mei au un rit. Am să plâng. ..Aşa e! zise vulpea. Şi cu cât va trece timpul. zise vulpea.Vai! zise vulpea. Se duc să joace.. Şi-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea.

Nu era decât o vulpe. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea. E foarte simplă: Limpede nu vezi decât cu inima. .. să-ţi iei rămas bun. Şi se duse înapoi la vulpe. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Întoarce-te apoi la mine. zise el. iar ea acum nu are în lume seamăn. ori câteodată chiar şi cum tăcea. . ca să ţină minte. ..Rămâi cu bine..Oamenii au dat uitării adevărul acesta. pentru fluturi). ca să ţină minte. iar eu îţi voi dărui o taină. un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. zise vulpea.Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea.Numai timpul împărţit cu floarea mea. spuse după dânsa micul prinţ. Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii. ori cum se lăuda.. . ca să ţină minte. Fiindcă ea e floarea mea. . le mai spuse el. făcu micul prinţ. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva.Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă. Apoi adăugă: . zise vulpea. Iată care-i taina mea. . Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.Te du cu bine. zise vulpea. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn.Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. . Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. Floarea mea.Du-te să mai vezi o dată trandafirii. precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni..Şi-atunci nu dobândeşti nimic din asta! . fireşte. voi încă nu sunteţi nimic. . dar sunteţi deşarte.Sunteţi frumoase. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. le spuse el. datorită culorii grâului. Tu eşti răspunzător de floarea ta. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. . Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate laolaltă. fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. .. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten. Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea.Ba dobândesc.. aidoma cu altele o sută de mii. spuse după dânsa micul prinţ. Şi florile se ruşinară.Eu sunt răspunzător de floarea mea.

care-i poartă când la dreapta. bubuind. zise acarul. Era un neguţător de hapuri perfecţionate..Fiecare face ce vrea. Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână. . zise acarul. în partea cealaltă. aş porni în linişte spre o fântână. . . încep să plângă. . şi dacă cineva le-o ia. Ce anume caută? ..XXII . bubuind ca tunetul.Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli.Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie. zise acarul.Triez călătorii în pachete de câte o mie.Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute? . înăuntru. . . XXIII ..Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau? . . Dau drumul trenurilor. „Eu.Au noroc.Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ. când la stânga. . zise acarul. Experţii au făcut un calcul.Se şi întorc? întrebă micul prinţ.Numai copiii ştiu ce caută. care potolesc setea. zise neguţătorul.Bună ziua. rosti micul prinţ. cutremură cabina acelor.Nu sunt aceiaşi. . Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei. zise micul prinţ. Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre. Aceştia vin în locul celorlalţi. Şi al doilea rapid străluminat trecu. ori poate stau şi cască. . . Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă. zise micul prinţ. zise micul prinţ. Dorm acolo. .Bună ziua. Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat. zise acarul. .Sunt tare grăbiţi..Aduc o mare economie de timp.” . zise acarul. dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute.Ce faci aici? zise micul prinţ.Bună ziua. zise neguţătorul. . .Nu urmăresc nimic. zise acarul. Şi un rapid străluminat.Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ. îşi spuse micul prinţ.Bună ziua.

Vai! i-am spus micului prinţ. nu mai e vorba de vulpe! . tăcuţi. vulpea. . zise el.Cum aşa? . Ostenise. Atât a zis: .Stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede. chiar dacă e să mori. . Cu toate acestea. Eu.. unul.. ceva străluceşte în liniştea lui. Şi.. .Dragul meu băiat. .E bine să ai un prieten.. la undele nisipului bătut de lună.... sorbisem şi cel din urmă strop al proviziei mele de apă. Şi-am mers astfel ore de-a rândul.. Se aşeză. Nu vezi nimic. după o tăcere... până când se lăsă noaptea şi începură să se-aprindă stelele. Nu înţelegeam ce vrea să spună. Pentru el e de ajuns un strop de soare. Cuvintele micului prinţ îmi jucau în minte: . Nu auzi nimic.. adăugă el.. mi-a răspuns: . şi m-am uitat. fiindcă undeva ascunde o fântână. Te aşezi pe o dună de nisip.Apa mai poate fi bună şi pentru suflet. Ştiam prea bine că nu trebuia să-i pun întrebări..Şi mie mi-e sete. Întotdeauna mi-a fost drag pustiul. M-am aşezat şi eu alături. „Nu-şi dă seama de primejdie. . sunt tare bucuros că m-am împrietenit cu o vulpe.XXIV Ne aflăm în cea de-a opta zi.Adica şi ţie ţi-e sete? l-am întrebat. Eu le zăream ca prin vis. dar eu încă nu mi-am reparat avionul. de când rămăsesem în pană în pustiu şi. I-am răspuns: „De bună seamă”. nu mai am nimic de băut şi aş fi la rândumi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână! .” El însă s-a uitat la mine şi mi-a răspuns chiar la ceea ce gândeam: .E frumos pustiul. Lui niciodată nu-i e foame şi nici sete. la voia întâmplării.. dar am tăcut. Mă încercă o moleşeală: n-are nici un rost să cauţi o fântână. mi-a mai spus: .. El nu m-a înţeles. zise micul prinţ. sunt foarte frumoase amintirile tale.Prietena mea. prin pustiul fără de sfârşit... fără să spun nimic. Şi cu toatea astea... El însă nu mi-a dat răspuns la întrebare.. în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul. mi-am spus. să căutăm o fântână. pornirăm la drum.De aceea e frumos pustiul.Pentru că avem să murim de sete. Şi era adevărat. căci din pricina setei mă cuprinsese o uşoară ameţeală.

în lumina lunii. se înfundă în trenurile lor rapide.. i-am spus eu micului prinţ. Mi se părea chiar că niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş. la fruntea-i palidă. am dat. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo. în revărsatul zorilor. m-am gândit: „Ceea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui faţă de o floare. Şi tot mergând aşa.Ciudat. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice adiere e în stare să le stingă. Şi bănuiam în el o gingăşie şi mai mare. . . iar mie mi se părea că visez. Fântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip. Prin părţile acelea însă nu se afla nici un sat. îi spusei micului prinţ. e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i. Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut. Bineînţeles că nimeni nu i-a dat de urmă niciodată. poate nici n-a căutat-o nimeni.Da..Nu merită atâta osteneală. Pe vremea când eram copil. îi priveam şuviţele de păr ce-i tremurau în vânt şi mă gândeam: „Ceea ce văd eu aici nu e decât învelişul.Am fost uimit că înţeleg deodată tainica strălucire a nisipului. zise micul prinţ. la ochii lui închişi.. . Căci în adâncul inimii ei. ca flacăra-ntr-o lampă. Şi adăugă: . dar nu mai ştiu nici ei ce caută.Mă bucur..Oamenii. că eşti de aceeaşi părere cu vulpea mea. fie că e vorba despre o casă... Ea însă fermeca întreaga casa. chiar şi atunci când doarme. îl luai în braţe şi pornii din nou la drum. Mi se părea că port o gingaşă comoară. XXV . Cum micul prinţ adormi. locuiam într-o casă străveche şi legenda spunea că acolo s-ar afla ascunsă o comoară. sunt toate gata pregătite: scripetele.... .. Mă uitam. Fântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene.. ciutura şi funia. A noastră era aidoma unei fântâni de ţară. casa mea ascundea o taină. Eram înduioşat.. ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut. peste fântână.” Cum un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise. zise el. fie despre stele sau pustiu.

. melodia liturghiei de la miezul nopţii şi duioşia zâmbetelor alcătuiau întreaga strălucire a darului ce-l primisem.I-auzi. Iar eu atunci am înţeles ce căutase! I-am dus ciutura la gură. Am aşezat-o deasupra. Era precum un dar de bună pentru suflet. vedeam cum tremură soarele.Lasă-mă pe mine.. .El râse.Oamenii de pe meleagurile tale. zise micul prinţ.. zise micul prinţ. Nu voiam ca el să se ostenească. . pentru tine e prea greu.. . zise micul prinţ. Tot astfel.. iar în apa care tot mai tremura.Nu găsesc. lumina pomului de Crăciun.. . Apa aceasta era cu totul altceva decat o hrană oarecare.Mi-e sete de apa asta. Era dulce ca o sărbătoare. i-am răspuns. încet. Am tras afară ciutura. . am rostit.. noi trezim fântâna şi ea cântă.. El închise ochii şi bău.. şi tot nu găsesc ceea ce caută. apucă de funie şi puse scripetele în mişcare. Şi scripetele gemu. pe vremea când eram copil. până-n dreptul ghizdului. din truda braţelor mele. Cântecul scripetelui îmi stăruia în urechi. cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină. dă-mi să beau. aşa cum geme o morişcă veche. după ce vântul a adormit o vreme îndelungată. din cântecul scripetelui. Se născuse din drumul străbătut sub stele. cumpănind-o bine.

.. e de culoarea mierei..Eşti nedrept.Vulpea ta. acum o săptămână. mâine e un an de-atunci.. care din nou se aşezase lângă mine. De ce oare eram cuprins de nelinişte. Apoi. Nisipul... în revărsatul zorilor. după o lungă tăcere.Am căzut pe-aici.... Şi...Poate fiindcă se-mplineşte anul?.. aşadar. de unul singur. eu nu mă pricepeam să desenez nimic altceva în afară de şerpi boa întregi şi şerpi boa spintecaţi. totuşi. Iar eu adăugai şovăitor: . în dimineaţa când te-am cunoscut. la mii de leghe de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii? Micul prinţ se îmbujoră din nou.. zise el. Aşa că desenai o botniţă. În mine..De bună seamă. copiii ştiu. îmi spuse cu blândeţe micul prinţ...Baobabii tăi cam seamănă cu nişte verze.. eu sunt răspunzător de floarea aceea! Am scos schiţele desenelor din buzunar. i-am răspuns eu... râzând: .. mă făcea de asemeni fericit. ca de miere.Ochii însă sunt orbi.Trebuie sa-ţi ţii făgăduinţa. Şi micul prinţ adăugă: . dându-i-o. .A. Şi iarăşi.. El însă nu-mi răspunse. .Ştii tu. ..Ştii. .Nu înţeleg ce ai de gând. . te plimbai aşa. Micul prinţ le zări şi zise.. Culoarea aceea. fără să înţeleg de ce.. o botniţă pentru oaia mea. sunt prea lungi! Şi iarăşi râse. simţii cum mi se frânge inima. cam seamănă cu nişte coarne. Şi se îmbujoră.Ce făgăduinţă? . când am căzut eu pe Pământ. ..Vai! Şi eu care eram aşa de mândru de baobabii mei! .Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă. Rosti: . Răsuflasem uşurat. Cu inima trebuie să cauţi! Băusem şi eu. se iscă o întrebare: . da! merge şi-aşa.Nu din întâmplare. băieţaş. .. adăugă: . mă încercă o amărăciune ciudată. pe-aproape. urechile.

nici n-auzeam pe nimeni.. un şarpe boa din aceia galbeni. şi. Eu te aştept aici. am început să alerg. Încă nu vedeam. pe când mă înapoiam de la treburile mele. Nu e chiar aici. Mă aflam la douăzeci de metri depărtare de zid şi încă nu vedeam nimic. Eşti în pericol să mai şi plângi puţin. Căutândumă prin buzunar. . se aflau ruinele unui vechi zid de piatră.. Cu toate acestea micul prinţ vorbi din nou: . însă şarpele.. Ai să vezi unde încep urmele mele pe nisip.Vai! am rostit eu. cu un foşnet mărunt şi metalic. cu picoarele atârnând în gol.Acum du-te. Vino înapoi mâine seară. . la zgomotul pe care-l făceam. Mie însă nu-mi trecu neliniştea. zise el.Ai venin bun? Eşti sigur că n-ai să mă faci să sufăr multă vreme? M-am oprit cu inima strânsă.Acum trebuie să lucrezi. i-a răspuns un glas de undeva... după o tăcere: .Ba da! Ba da! Ziua e aceasta. Am să vin la noapte. El niciodată nu răspundea la întrebări. Fără îndoială. dar locul nu-i aici. ca să-mi scot revolverul. dar tot nu pricepeam nimic. El însă îmi spuse: .. fără să se prea grăbească. Am mers mai departe. Îmi aminteam de vulpe.. sus. Trebuie sa te întorci la maşina ta. spre zid. Micul prinţ mai spuse. Vedeam acolo.. mi-e teamă.. l-am zărit încă de departe pe micul meu prinţ. bineînţeles.Cum adică. nu-ţi aduci aminte? zicea el. vreau să cobor! M-am uitat atunci în jos. A doua zi spre seară.. Şi l-am auzit vorbind: . căci el din nou s-ampotrivit: .. pe nisip. înălţat spre micul prinţ. se lăsă uşor la vale. N-ai decât să mă aştepţi acolo. XXVI În preajma acelei fâtâni. şezând acolo.. scurgându-se ca o fântână ţâşnitoare care moare. se furişă printre pietre. dacă te-ai lăsat îmblânzit..Micul prinţ din nou se-mbujoră. care te răpun în treizeci de secunde.. dar dacă te îmbujorezi înseamnă „da”. nu-i aşa? .

în ciuda tuturor aşteptărilor. Îl strângeam în braţe ca pe un copilaş şi-mi părea.Azi mă întorc şi eu acasă.Am ajuns la zid. Avea o privire adâncă. Îmi vorbi: . . Îmi dădeam seama că se va întâmpla ceva cu totul neobişnuit.. .. pierdută-n depărtări: . abia în clipa când să-l prind în braţe pe prostuţul meu de prinţ micuţ. care se făcuse alb ca zăpada. Simţeam cum îi bate inima. asemeni unei păsări care moare. L-am udat cu apă pe la tâmple şi i-am dat să bea.De unde ştii? Voisem tocmai să-l înştiinţez că. Vei putea să te întorci acasă. El. e mult mai greu. izbutisem să-mi repar avionul! Nu-mi dădu nici un răspuns la întrebare. îşi petrecu braţele pe după gâtul meu.. Şi nu mă mai încumetam să-i pun nici o întrebare. gânditor: .. ca-ntr-o genune. cu toate astea.Ce năzbâtie mai e şi asta? Acuma-mi stai de vorbă şi cu şerpii! I-am desfăcut nelipsitul fular de aur.E mult mai departe. privindu-mă cu ochi pătrunzători. când ai împuşcat-o..Mă bucur că ai descoperit ce-i trebuia maşinii tale. şi nu puteam să fac nimic ca să-l opresc. Pe urmă.. că lunecă în jos. ci adăugă: .

La fel e şi cu floarea. Pentru mine.La noapte e un an. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii. Simţeam cum se înviora încetul cu încetul..Am cu mine oaia. datorită scripetelui şi funiei. Din nou mi-a dat fiori de gheaţă simţământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat.. . Şi surâse cu tristeţe..Nu-i aşa.. era bună.Puişor. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare... şi cu întâlnirea. şi cu steaua... Şi botniţa... Fireşte că-i fusese frică! Dar a râs încetişor: ...Diseară o să-mi fie şi mai frică.Desigur. .La fel e şi cu apa.. râsul lui era ca o fântână în pustiu. . . . ţi-aduci aminte.. ci mi-a spus: . . Şi lada pentru oaie. puişor. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul trecut..Ţi-a fost frică.. Toate stele sunt înflorite.. care se găseşte pe o stea.. Dar el mi-a spus: ... puişor. . Am aşteptat aşa. să te uiţi pe cer. .. povestea ta cu şarpele. un timp îndelungat.. El însă n-a răspuns la întrebare.. ţi-e drag. . că nu-i decât un vis urât.Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut.Desigur...Desigur. mai vreau să te aud râzând.. Şi-am înţeles atunci că niciodată n-aş putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. noaptea..

îmi place când aud râsul ăsta! . Steaua mea e prea micuţă. întotdeauna stelele mă fac să râd!” Iar ei te vor crede nebun.. cei care călătoresc.Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii. Pentru businessmanul meu..Te vei uita la stele. Tu singur vei avea. Savanţii văd în ele doar probleme. Atunci. Vom fi de-a pururi prieteni... va fi aşa cum e apa. Îţi va fi dor să râdem împreună. Însă toate stelele acestea nu au grai. Din nou a râs..Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece).Noaptea. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul. Pentru alţii.Ce vrei să spui? .. numai de drag. . sunt numai nişte luminiţe. noaptea. stele care ştiu să râdă! Şi-a râs din nou. Şi vei deschide uneori fereastra. ca să-ţi arăt unde se află. Va însemna că ţi-am jucat un renghi grozav.. Şi-a râs din nou. văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer. puişor. . Iar prietenii tăi se vor mira. fiindcă eu voi locui pe una dintre ele.. când te vei uita pe cer. aşa. . atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate stelele. E mai bine aşa. erau bucăţi de aur. . aş vrea să-ţi fac un dar. oricare dintre stele va fi steaua mea.. fiindcă pe una dintre ele voi râde. tu singur. Toate vor fi prietene cu tine.. Şi-apoi.. Pentru tine. tu le vei spune: „Da... stelele sunt călăuze.Ce vrei să spui? .Chiar el va fi şi darul meu. . vei fi fericit că m-ai cunoscut... Aşa încât te vei uita cu drag la toate stelele.Ah! puişor.. Pentru unii..

Lui îi cam pieri curajul. ... Pe urmă iarăşi a devenit serios: .Ştii. voi părea întrucâtva că mor. Eu nu spuneam nimic. .N-am să mă despart de tine.N-am să mă despart de tine. Eu nu spuneam nimic. Eu nu spuneam nimic. . dar nu va fi adevărat. . A mai rostit: . ţi-aş fi dăruit o sumedenie de clopoţei ce ştiu să râdă.. Nişte lighioane care pot să te muşte numai din plăcere. Nu pot că car cu mine trupul acesta.. Totuşi.Am ajuns. că.. e din pricina şarpelui.Ţi se va părea că sufăr. Dar el era cuprins de-ngrijorare: . ştii.Va fi întocmai ca şi când...Va fi însă ca un înveliş vechi şi părăsit. Şi eu voi privi la stele. Eu nu spuneam nimic. .. să nu mai vii.. deoarece i se făcuse frică.. Te va îndurera. În noaptea aceea nu l-am văzut când a plecat. nu merită.. Toate stelele-mi vor da să beau.. . Nu e bine să te muşte. Când am izbutit să-i dau de urmă. Şi-a râs din nou.A! eşti aici. în loc de stele. Lasă-mă să fac un pas numai eu singur! Şi s-a aşezat. cu pas grăbit. pentru a doua muşcătură. A fugit pe nesimţite.Înţelegi.... Apoi din nou s-a tulburat: .Rău ai făcut. se mai osteni să-mi spună: . Îţi va părea că am murit. Şi m-a luat de mână. eu voi avea în schimb cinci sute de milioane de fântâni... Aşa se-ntâmplă.Dacă-ţi spun aceste lucruri.... E prea departe. Nu veni să vezi.. nu mai au venin. . Nu mi-a spus decât: ... E prea greu.. mergea întins.E drept. Şerpii sunt nişte lighioane răutăciose. Şi a tăcut şi el..N-am să mă despart de tine... Toate stelele vor fi nişte fântâni. va fi plăcut. deoarece plângea.La noapte.. Un înveliş vechi nu e ceva trist.Va fi atât de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopoţei... cu câte un scripet ruginit. Însă ceva îl linişti: .. .

E ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei. Eram îndurerat... precum se prăbuşeşte un copac. A zis: .. XXVII Iar de-atunci au trecut. Pe urmă. iată.Ştii. Eu n-am putut să mă clintesc din loc. N-a ţipat.. precum se prăbuşeşte un copac. căci nu mă mai ţineau picioarele.. n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe lângă glezna lui.. M-am aşezat şi eu. . A mai şovăit puţin. floarea mea. Adică. să ascult stelele.” Acum mi-a mai trecut puţin.. Nu era un trup atât de greu. deoarece. S-a prăbuşit încet... Întâmplarea aceasta n-am mai povestit-o nimănui. apoi s-a ridicat. în revărsatul zorilor. ca să se apere de lume. din pricina nisipului. pe planeta lui. asta-i tot... nu chiar de tot. dar lor le-am spus: „Sunt ostenit... când m-au văzut.. S-a prăbuşit încet. noaptea. Ştiu însă bine că s-a-ntors acasă... eu sunt răspunzător de ea.. o nimica toată. Şi mi-e drag. au fost nespus de bucuroşi că mai trăiam. A rămas o clipă nemişcat.. Camarazii mei. A făcut un pas.. nu i-am mai găsit trupul..Iată.. Şi e atât de plăpândă! Şi e atât de neştiutoare! Nu are decât patru spini. Şi nici un zgomot nu s-a auzit. şase ani.

. pentru mine. acolo. nu se ştie unde. dintre oamenii mari. nu vă grăbiţi. Şi-atunci. apoi a dispărut.. se petrece un lucru nemaipomenit. nimic în univers nu mai rămâne cum a fost. a ieşit din lada ei pe nesimţite.Numai că. de clopotul de sticlă. râd încetişor. astfel încât să fiţi siguri că o veţi recunoaşte dacă într-o bună zi veţi călători prin Africa. într-o seară. dar eu am desenat-o încă o dată. îşi închide floarea sub clopotu-i de sticlă şi păzeşte bine oaia. în pustiu. Botniţei pe care iam desenat-o micului prinţ.” Uneori îmi spune: „De bună seamă. Totul. Şi-atunci.. am uitat să-i adaug legătoarea de piele. Şi stelele. Uitaţi-vă la cer.. iată.. mă-ntreb: „Oare ce s-a petrecut acolo? Se prea poate ca oaia să fi mâncat floarea. acolo.. Pentru voi.. dacă are păr de aur. în fiecare noapte. toate. Întrebaţi-vă: oare oaia a mâncat. N-o fi putut s-o pună niciodată la botul oii lui. Alteori îmi spun: „Te mai fură câteodată gândul şi-i de-ajuns! A uitat. . nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de preţios. ori poate oaia. ori ba.. În locul acesta micul prinţ s-a ivit pe Pământ.” Atunci sunt fericit. ca şi pentru mine. cea mai frumoasă şi cea mai tristă privelişte din lume. nu! Micul prinţ. e învăluit într-o adâncă taină. dacă nu răspunde când e întrebat. dacă râde. de vreme ce undeva. dacă vine la voi un copil. un trandafir. vă rog din suflet. ori ba. care de asemeni îl iubiţi pe micul prinţ.. Şi dacă veţi ajunge să treceţi şi pe acolo.. zăboviţi puţin în dreptul stelei. o oaie. Uitaţi-vă atent la priveliştea aceasta. peste noapte..” Şi-atunci toţi clopoţeii se preschimbă-n lacrimi!. pe care n-o cunoaştem.. veţi ghici desigur cine e. Aşa că fiţi buni! Nu mă lăsaţi să fiu atât de trist: scrieţi-mi deîndată că s-a-ntors. a mâncat.. ca să v-o arăt mai bine. Şi nimeni.. Aceasta este. floarea? Şi veţi vedea cum totul e altfel. E aceeaşi privelişte pe care aţi văzut-o şi cu două pagini mai înainte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful