Arthur Conan Doyle

VALEA GROAZEI
Traducere de Georgeta Senaş EDITURA EDEN COPERTA VASILE SOCOLIUC Arthur Conan Doyle The Valley of Fear PARTEA ÎNTÂI DRAMA DIN BIRLSTONE I AVERTISMENTUL — Înclin să cred că da..., am spus eu. — Şi eu cred la fel, spuse Sherlock Holmes cu nelinişte. Cred că sînt unul dintre cel mai răbdători oameni; dar modul ăsta răutăcios de a mă întrerupe recunosc că mă deranjează. — Într-adevăr, Holmes, îi răspunsei pe un ton sever; uneori eşti foarte agasant El nu-mi răspunse; se adtnd din ce în ae mai moli în propriile gtnduri, în timp ce dejunul aştepta să fie servit. Privea eu atente foaia de hîrtie, pe oare tocmai o saa- sese din plic, în timp ee-şl sprijinea fruntea în mină, cînd scrisoarea la lumină o eac amină pe toate feţele. — Asta e scrisul lui Porlock, spuse el dus pe gândudL Ghiar dacă nu l-aş £1 văzut deott de două ori în viaţa mea» tot nu m-aş Înşela asupra faptului cft este scrisul lui Porlock i e aici un y al cărui arabesc H recunosc. Dar dnai scrisul îi aparţine lui Porlock, este vorba de un lucru grav. Holmes nu se adresa atât mie, cât mai mult propriilor sale gânduri în faţa interesului pe care mi l-au stârnit vorbele lui, indispoziţia mi-a dispărut. — Cine este acest Porlook ? am întrebat. — Porlock e doar un pseudonim, Watson, un semn 4* identificare 159. în spatele căruia se ascunde un individ bogat în tot felul de resurse. Acest necunoscut îmi atrăgea atenţia, în scrisoarea precedentă, că în realitate, el se numea sHîeî şi eă nu-mi acorda nici o şansă de a-l

depista între atîtea milioane de oameni eare populează Londra- Nu persoana sa este importantă, ci omul deosebit pe lîngă care trăieşte. Ei este la fel de important ca peştele pilot pentru recii in, sau leu] pentru şacal; iată cine este Porlock, un însoţitor neînsemnat al unei persoane formidabile. Dar ce spun eu formidabilă ? Sinistră, Watson, îngrozitor de sinistră Şi tocmai de asta mă interesează. M-ai auzit vorbind despre profesorul Moriarty ? — Faimosul criminal ştiintific cunoscut de toată lumea interlopă şi... Vroiam să-i spun; necunoscut publicului, dar Holmes nu mă iă-ă să termin. — Hei, Watson, marmură el, ia-o încet, te rog! îti cam să glumeşti. Nu ştiam că eşti atît de glumeţ, încît să nu-mi dai posibilitatea să mă apăr. Numindu-4 pe Moriarty criminal îl defăimezi în faţa legii. Minunat lucru. Niciodată un om n-a ştiut să cor^eapă mai bine un plan şi să-l organizeze; o adevărată maşină diabolică. Este creierul unei întregi lumi subterane, tenebroase; un astfel de spirit ar fi putut să facă sau să desfacă destinele popoarelor. Dar el riscă foarte puţin să fie bănuît.îî provoacă atît de mulfc pe critici, se comportă în aşa fel încît î-ar fi de ajuns cîteva cuvinte pe care le-ar auzi pronunţate, ea să te tîrască în faţa curţii de justiţie şi să obţină ca daune materiale veniturile tale pe un an întreg. Nu este el oare celebrul autor 'al Dinamicii Asteroiduluî, această carte despe care s-a vorbit atît de mult, şi care eîrculă în sferele înalte ale matematicii pure încît nici un scriitor din presa ştiinţifică nu a fost capabil să o comenteze? Poate fi privit acest om, aşa cum crezi tu ? Joci rolul medicului care bate cîmpii şi el a! profesoului calomniat dev ceilalţi j trebuie să eunoştî mai bine geniul, Watson. Negreşit va veni şi ziua noastră cînd nu mă voi mai ocupa de persoane mărunte. — Sper să trăiesc ca să o yăd şi pe asta î exclamai eu încrezător Dar parcă vorbeai de Porlock ? — Ah î Da. Porlock, sau aşa-zisul Porlock, reprezintă o verigă dintr-un lanţ care duce la Moriarty. Intre noi fie vorba, această verigă, desîul de îndepărtată de punctul de legătură al lanţului, nu este dîn cele mai rezistente. Dună •um se constată este singura parte slabă. — Dar un lanţ nu are niciodată decât forţa zalei celei mai slabe. — Poarte corect, Watson. De aici ne dăm seama de importanţa extraordinară a lui Porloek. Condus de vagi aspiraţii către bine, şi stimulat din cînd în cînd de un colet de zece livre pe care reuşesc să l-l trimit, el mî-a furnizat informaţii prevestitoare odată sau de două ori, cu atît mai folositoare eu cât ele permiteau nu atît pedepsirea

criminalului ci prevenirea înfăptuirii crimei. Fără nici o îndoială că modul de comunicare folosit nu poate fi precizat în amănunt. Nu trebuie decît să găsim cifrul. în timp ce vorbea, Holmes desfăcu mîna lăsînd hîrtia să cadă în farfuria goală. >l-am ridicat şi m-am aplcrat asupra lui' privind următorul text neobişnuit 1 534 C2 13 127 36 31 4 17 21 41 DOUGLAS 109 293 5 37 BIRLSTONE 26 Birlştone 9 127 171 — Ce crezi despre asta, Holmes ?. — Gă avem un mesaj cifrat. — Ija ce serveşte să trimiti un mesaj cifrat cînd nu ai dat cifrul ? — ILa nimio... în cazul de faţă. — De ce spui: în cazul* de faţă ? — Pentru că există destule texte cifrate pe care le-aş citi la fel de uşor ca semnele convenţionale ale anunţurilor. Aceste ghicitori naive distrează pe cei inteligenţi, fără să-l obosească. Aici, situaţia e diferită. Cifrele mesajului se referă; evident, la anumite cuvinte de la o pagînă anume dintr-o anumită carte. Atita timp cât nu voi afla pagina şi cartea, rămîn neputincios. — Dar ce rol au în mijlocul cifrelor cuvintele Douglas şi Birlştone ? — Fii sigur că nu figurează la pdgîna cu pricina. — Atunci d-> ce nu precizează cartea ? — €Ju eleganţa ta, dragă Watson, şi bunul simţ care fac deliciul prietenilor, ai fi evitat eu siguranţă ca textul cifrat şi secretul cifrului să fie introduse în aceeaşi seri- soare. Dacă plicul s-ar fi rătăcit, ai fi fost pierdui Dimpotrivă i pune două scrisori separate conţinînd cifrul şi mesajul; vuia din ele ar putea ajunge la c adresă greşită fără a avea un rezultat nedorit. Al doilea plie trebuie să ajungă s m-aş mira să nu primim o scrisoare plină de explicaţii, sau, ceea ce este la fel de posibil, să ne Indice volumul care conţine cifrul. Holmes calculase corect. Gitev* minute mai tîrzitt, Billy, servitorul mărunţel, întră aducând scrisoarea pe ea re 0 aşteptam. — Acelaşi scris, îmi atrase atenţia Holmes deschizând plicul. Şi de data aceasta scrisoarea e semnată, adăugă el pe un ton triumfător desfăcînd plicul. Totul e perfect, vWatson I Totuşi, pe măsură ce ei tea, fruntea i se întuneca. — Ah ! Pe toţi dracii! <3um să fi prevăzut asta ? Mă tem, Watson, că nu speram să se întîmple atît de repede. Numai de nu ar păţi ceva rău acest Porlock I Iată ce îmi serie t

— cine ştie ? făcu el răsturnîndu-se pe un fotoliu şi privind tavanul. cu sprâncenele încruntate. Acest om se referă la e carte i deci avem un punct de plecare. pregâtindu-mă să vă trimit cheia cifrului. nu-i aşa ? — în persoană.. însoţi toarea obşnultă a meditaţiilor sale.. Dar. Apoi luai mesajul cifrat. — Să încercăm să pătrundem în miezul lucrurilor.._ — Hm ! Mă întrebi prea multe.. Vă rog să ardeţi mesajul cifrai care nu vă mai este de folos. N-am avut timp dectt s-o fac dispărută. lui Porlock i s-a părut a «îti în ochii celuilalt eă este acuzat.. cealaltă abia se poate «£t$.„Dragă domnule Holmes. Iţi dai seama că această foaie poate conţine un secret de e mare importanţă şi nu există nldf un mijloc omenesc de a-l dezvălui. — De ce avea nevoie să scrie scrisoarea ? De ce nu a rămas la prima eoriunîoare ? Pentru să se temea că în acest caz să nu fiu tenta* ftA obţin informaţii. ceea ce i-ar fi adus neplăceri. întorcând foaia pe ambele părţi. Pe scurt. tocmai vă scriam adresa pe seri* soare. pentru că ar fi periculos. [ Frederic Porlockm 1 Stînd în faţa focului. Se indicaţii avem referitor la carte ? . scrisul din această scrisoare cu tel din scrisoarea care a fost scrisă înainte de a fi surprins* prima este fermă. Nu voi intra în amănunte. referitor la această afacere. El mă suspectează. Când unul din membrii bandei spune simplu s „El". Ştiind eă a trădat. spusei eu. — La urma urmei s-ar putea să nu fie chiar atît d» grav. -— într-adevăr. Compară te rog. înseamnă ceva. El m-a surprins în clipa în care. Văd că sînt suspectat. Holmes rămase îngîndurat. 6e e de ^. categorică.. celebra pipă. — Destul de vag!. Poate anumite Indicii l-au scăpat spiritului său machiavelic. amicul nostru Porlock nu ne poate induce IU eroare. — Celălalt presupun că este profesorul Moriarţy. într-o contemplare mută. nimic alteeva decît un proces de conştiinţă. mai ales că aici. Cînd n-ai împotriva ta cel mai inteligent om din Europa şi te poţi folosi de tea-» %e forţele necunoscute fără să existe consecinţe.toţi se cunosc. t-am citit în priviri suspiciunea. şi privlndu-l spusei » — Este extraordinar. îţi dai seama cine este el. Cu •it mă concentrez mai mult cu atît misterul nu mî se pare de nepătruns. Sherloek Holmes îndepărtă dejunul rămas intact pentru a-şi aprinde. Să examinân problema t n lumina raţiunii.

Watson ! In. ce informaţii avem ? Cifra următoare este un C mare alături de ~2. cercetările noastre ne conduc la un volum gros imprimat pe două coloane şi de folosinţă curentă. mi-ar fi trimis cartea. — Aşadar. 3. are mai puţină importanţă numărul «apitolului. pe cînd Porlock. presupun. — E -bine. înainte de a-şl pune în practică proiectele sale. Watson ? — Cred că acel C2 înseamnă „Capitolul 2°. Eşti de acord cu mine că numărul paginii fiind cunoscut. atuncî primul eanîto] este. începem să întrevedem o carte groasă imprimata pe două coloane. Watson.— Nici una. Găci nu există vreo carte. deoarece unul din cuvintele indicate în document poartă numărul 293. Mesajul îneepe cu cifrele 5. — Biblia ! triumfai eu. dar nu foarte bine. ce spui de asta. ori mă înşel. De altfel ediţiile din Editura „Scrisul" sînt prea numeroase pentru a exista două avînd aceeaşi paginaţie. Oare am raţionat destul de bine 7 — Mă tem că nu I — Asta-i o insultă l Încă puţină Lumină. foarte mare. Gartea care ne interesează este într-adevăr o serie unică. Watson. şi Porlock ştie că pagina 534 a exemplarului său coincide cu pagina 534 a exemplarului meu. — Intr-adevăr. îmi trimite în această scrisoare cheia cifrului. -— în acest caz nu sînt de<rft puţine eărţi. Dacă ar fi avut un tiraj mai redus. Ne spune asta în scrisoare. 4. — Asta nu e sigur.dimineaţa asta eşti în formă. — Indicatorul Bradshaw f . — Am găsit i coloana a doua ! strigai ea. Şi asta ne salvează. încă un efort al imaginaţiei. Despre natura cărţii.. fără să mai punem la socoteală că dacă pagina 534 este inclusă în capitolul 2. Cartea noastră este deci o carte groasă r primul punct cîştigat. Ei. — Să fie într-un oeas bun. Concluzia: este o carte foarte răspîndîtă— Pînă aici totul mi se pare firesc. nu-î «şa ? Să presupunem de exemplu că acest 534 indică pagina la care se referă. pe care amicii lui Moriarty să nu o cunoască destul de bine. într-adevăr. Este ceea ce ne face să ne gîndim la lucrări ou ediţii unice. — Exagerezi. fiecare din ele fiind de o lungime considerabilă. dar foarte folosite. ori într-adevăr este vorfia de coloana a doua. Deci cartea este din acelea ce se pot găsi fără osteneală î el" are această carte şi presupune că o am şi eu.

Nu s-ar putea preta la transmiterea unui mesaj. Să mai încercăm t Dar ce legătură poate fi între guvern şi Mahratta ? Hei î Cuvîntul următor este „păr de porc". Ml se pare că avansăm. ce mai rămîne ? — Un almanah. noul almanah. spre sfîr^it. Nici acest cu.. o exclamaţie rupse tăcerea. degetele. Watson. pentru a-şi transmite mesajul. subţiri. Eu renunţ. este mai mult ca sigur că Porlock şi-a ales cuvintele. la început are lin vocabular rigid. cînd.Să examinăm caracteristicile lui Whltaker.. Apoi. din vechiul almanah. deodată. Vorbea pe un ton glumeţ. Ah ! Ah ! Am reuşit! Notează asta. Să vedem ce scrie la pagina 534. Watson. nici eu Moriarty şi. Watson.glas".perţi galbene. dar din încruntarea sprîn. Cuvîntul numărul 127 este' „grav". ce părere ai de logica pură şi roadele ei ? Dacă vinzăto... dar.ratta". Articol despre comerţ şi resursele Indiei engleze. priveam cu tristeţe focul din cămin. şi fără îndoială că ar fi specificat-o dacă ar fi avut posibilitatea să scrie scrisoarea explicativă. Numără cuvintele. — Minunat I Cred că arzi de nerăbdare. Mărturisesc că n-am început prea bine. . este imprimat pe două coloane.ral de la colţ ar vinde coroane de laur!. „foarte grav”. Deci.. l-aş trimite pil Billy să ne cumpere câte una t Pe măsură ce Holmes descifra straniul mesaj. Watson. nervoase..cenelor i-am ghicit enervarea. are grosimea cerută.. Ochii luî Holmes sclipeau de emoţie. Sîntem pe un drum greşit. devine flexibil. Vocabularul din Bradshaw este scurt şi concis. Bradshaw este eliminat. ori. Urmează t „Bogat — Ţară — Actual — Birlştone — Casă — Birlştone — Siguranţă — Urgenţă — Interveniţi". ea & scriam pe o hîrtie aşezată pe genunchi şi-I reciteam as uimire.. Cuvîntul numărul 13 este „foarte*. e greşeala ta ! strigă el. Cuvîntul numărul 127 este în text cuvîntul „guvern". eşecul. avem numele „Pou. Incapabil să-l pot ajuta. — Watson. — Priveşte. Ne-am grăbit î Vrem întotdeauna să fim înaintea timpului ! Pentru că astăzi este 7 ianuarie am consultat cum e şi firesc.— Mă tem oă nu. este folosit zilnic. Ei. îl văzui pe Holmes alergînd spre un birou de unde îmi aduse al doilea volum cu co. Holmes puse oartea pe biroul său. Cuvîntul numărul 13 este „Mah. Prin urmare. se contractau în timp ce număra cuvintele i — „Pericol..vînt nu cred să aibă vreo legătură. Text compact. nici cu noi. Watson: „Foarte mare' pericol — Eveniment — Poate interveni — Bogat — Foarte rapid”. dar sărac. Gred că din aceleaşi motive vorn exclude ş! dicţionarul. coloana a doua. la pagina 534.

zîmbi.tras. de cîte ori se afla în impas. Era un om interiorizat. nu fumez. spuse Holmes. ttnărul detectiv se lansase deja în câteva afaceri. în două rînduri.colişuri sau echivoc. ochii strălucitori. de la Scotland-Yard. Insă Î1 suporta pe marele scoţian. Mediocritatea nu vede niciodată prea departe. «Je cârui experienţe şi cunoştinţe nu aveau egal în Europa. domnule Mac. în schimb. decSt să foloseşti cuvinte dintr-un almanah. . Văzîndu-i statura înaltă. Am făcut e mică plimbare pentru a-ţi înveseli dimineaţa. pe atunci. Ne aflam atunci în ultimii ani ai secolului XIX. pe care am putea-o compara cu un fragment dintr-un oaz în curs de cercetare. şi văzîndu-i. îţi puteai da seama imediat. _ — Dimpotrivă. Porlock este sigur — „siguranţă* — este euvîntut cel mai apropiat pe care l-a găsit — Indicîndu-ne să ne grăbim pentru a interveni. spuse inspectorul făeînd un gest semnificativ. ea şî astăzi. » afecţiune şi un respect a căror dovadă era faptul că. bucuros de succesul avut. chiar dacă îşi dădea seama eă rezultatul era Inferior aşteptărilor. de forţa lui fizică excepţională. adînciţi. în timp ce faţa prelungă. Holmes contribuise ia succesul său doar din plăcerea de a învinge dificultăţile. fără o. — Ai plecat prea devreme. tar Mat. Vînătoare bogată t Eh ! Sau nu cumva vii să ne dai vreo veste neplăcută 1 Mă tem că aşa este! — Dacă ai fi spus •sper". un fel de celebritate naţională. Se plănuîeşte ceva oribil împotriv* acestui Douglas. Holmes era entuziasmat asemeni unui' artist în timpul creerii operei sale. şi trebuie să te mulţumeşti cu ceea ce găseşti.— Ce mod stângaci şi greoi de a se exprima! zisei eu. solitar. morocănos. şi inspeetoroul Mac Donald. Donald manifesta în promesia sa destul talent pentru a nu pârea umilit atunci olnd cerea sfatul cuiva. îşi făcu apariţia. nu cu ceea ce ai dori Trebuie să mizezi pe inteligenţa aceluia căruia I te adresezi. Mac Donald. oare vorbea cu un puternic accent din ţinutul Aberdeen. faţă de colegul său amator. ceea ce l-a c. marcaţi de sprîncen* stufoase. corpolentă. era. talentul se înclină întotdeauna în faţa geniului. exprimau o inteligenţă vie. Iată ded rezultatul micii noastre colaborări. mi se pare remarcabil^ mai ales cînd nu ai posibilitatea. încă mai rîdea. în acest timp. Ku. din partea scoţianului. domnule Holmes. ai fi fost mai aproape de adevăr. pentru a te exprima. ţăran proprietar a cărui locuinţă este mea* ţionată. le vînătoare. în dimineaţa «sta. venea să-i ceară sfatul. Holmes nu era un pârieten comod. Iar şefii lui îl respectau în mod deosebit. cînd uşa se deschise.

şi intenţionam să vă întreb dacă v-ar face plăcere să mă însoţiţi. perceptul intelectual era olt se poate de activ. . îşi muta privirea iie la unu! la altul. domnule Mac.•• La naiba cu mesajul vostru ' l'atru/. Remarcabil! ]. ziarele vor fi piina de misterul din liir I. prietenul meu a trăit una. spuse Holme*. Mac Dcnald asculta în timp oe sprîncenele-i der veniseră o tufă galbenă. din •ele mai dramatice elipe din viaţa sa. HOTARÎREA lui sherlogk holmes In zilele următoare. cu bună credinţă. aşa cum v-am spus. nu mă surprinde. Sînt doar în trecere. €5e este extraordinar în asta ? Inspectorul. poate ar fi mai bine să mergem la I*>n. «înteţi cumva vrăjitor T £>e unde aţi luai •oeste nume T — Tccraai le-am ţleseifrat dintr-tto mesaj codat.eci «>i opt de ni». şi restul va veni de la sine. — Eram în drum spre Birlstone. în afara unei impresii de oroare pe care ne-a provooat-o declaraţia lui Mac Donald. dacă cineva. O oră mai tîrzlu.'H'tim în colo. eu împreună cu doctorul. De ce aş fi surprins ? Sînt avertizat. deoarece se obişnuise să-şi stăpînească emoţiile devenind Insensibil la tot ce s6 intîmpla în jurul lui.. în f.mulţumesc. că o anumită persoană este ameninţată cu moartea. ci interesat.lom\ Dur vă întreb î unde este misterul. din ce în «e mai năuc. i — Nu cred. Nu pentru ei o ştire extraordinară l-ar fi emoţionat. dar.dra. şi pe c«re eu trans.lru. pe chipul lui Holmes se citea liniştea chimistului pasionat care vede într-o Soluţie saturată cristalele precipitlndu-se. din Birlştone. Dar.. Acest fapt mă interesează.«I ». aflu că pericolul a devenit iminent şi că persoana a fost ucisă. — Remarcabil! spUse el.» dar. — Douglaa 7 strigă eL Birlştone f Este oare posibil 7 Domnule Holmes. » ► . Dar dacă sensibilitatea lui era strunită. El Ii povesti pe scurt inspectorului povestea scrisorii şi cfirului.rrisesem enigmaticul mesaj. După cele ce am aflat. nu sînt deloc surprins. — Dumneata nu eşti surprins t — Surprins ? Nu. a putut anunţa crima înainte de a se fi împlinit? Nu avem decît să punem mîna pe acej cineva. spuse el. ştii doar că primele orc sfnt cele maf prielnice unei cercetări. privind «u stupoare bucata de hlrtie. — Se fntîmplă ca domnul Douglas. să fie chiar în acest moment victima unui oribjl asasinat.nn. • Inspectorul se întrerupse brusc. care se afla pe masă.

am găsit-o puţin atrăgătoare. domnule Mac. — Şi nu aţi avut curiozitatea să vedeţi cine se prezintă la poştă pentru a primi cele trimise de dumneata ? — Nu. pot mărturisi fără jenă. Am provocat neplăceri. Pare un bărbat foarte respectabil. instruit şi plin de talent. aşa cum îl au cei din Aberdeesi. — Oh ! Iii -ce priveşte asta. — Nu vă voi ascunde. deşi avea un stil elevat. — Sînt fericit că aţi ajuns să recunoaşteţi talentul. Am înVeles că i-aţi trimis bani acestui Porlock ?î — De două ori. ţinînd în mînă un felinar şi o hartă. cînd mi-a scris pentru prima oară. îmi împrumută o carte. Prea departe nu ajungem cu astfel de dovezi. cu un pseudonim. Inspectorul păru foarte uimit. — Sub oe formă ? — Sub fojma unor cecuri la post-restant. după cum mi-aţi spus. — Expediată din Camberwell. Holmes rldca fredndu-şi miinJle. distins prin rafinamentul limbajului. mam gîndlt să mă duo să-l văd într-o zi. — Poate acest profesor despre care aţi vorbit ? — Chiar el. ial-a pus mîna pe umăr. este imposibil să nu poartă fi recunoscut. Cu toate acestea am înţeles totul într-un minut. . — Gredeţl că în spatele lui se află cineva ? — Sînt sigur de asta. — De ce ? — Pentru că eu îmi ţin întotdeauna cuvîntul. asta nu ne spune nimic. că nu voi încerca să-l cunosc. asemeni tanui părinte care-şi bineeuvîntează copilul ce pleacă eă lupte cu asperităţile lumii. pe oare. în clipa în ccre raam despărţit de el. domnule Holmes.— Fără îndoială. că la noi se mai spune eă aveţi un zevzec oare vă „lucrează". cunoscîndu-vă părerea referitoare la profesor. DeCÎ. Personal am făcut o mică anchetă. privindu-mă cu coada ochiului. Inspectorul Mac Donald zîmbi. I-am promis iul Porlock. şl adorat pentru părul grizonat şî chipul alungit. Şi este semnată. dar cum veţi proceda pentru a pune mîna pe Porlock ? * Mac Donald întoarse scrisoarea pe care i-o dăduse Ilolmes pe toate feţele. Ar fi putUt deveni un ministru sobru.

atît de pătrunzătoare. esenţial. — siguranţă. im văzut această' pictori t e tinări cu capul «prijinit în mtini privind înir-e parte. Da. continuă Holmes împreudegetele ţi îegănîndu-se pe octmn. această întrevedere attt de cordială. prietene Mac Donald. în cabinetul profesorufui ? — Bineînţeles. .— Magnific I strigă el. I>e fapt. Magnific! la spune. Chiar şi faptul. tăn 1750 pfnă în 180® a avut o csrîeri feşt strălucitoare. — Sîntern chiar miezul subiectului care ne Intere*.pwîui profesorului se afla tm tablou 7 — îmi scapă destul s3e puţine îuerurf. domnule Holmes. ce raport poate ii între aoest tablou vechi şi afacerea Birlştone ? — Nu trebuie să existe nimic pe care un detectiv ftă nu-I poată ştii. se pronunţă Holmes. nu-i aşa ? — Mal mult deeft frumoasă. — putea face mai bfcne ? începu el. este un artist fcranoez. SplendSdă t — Braţ! aşezat în faţa biroului 7 — Exact cşaf — Aveaţi soarele ta faţă în timp ce profesorul stătea cu spatele la lumină ? — Se lăsase seara. Tot ceea ce spun se leagă ^reet. a avut k». aceasta este esenţa. «w «eea ce dvs. Aţi observat cam va că deasupra «a.sfcme. Shspeetorul vru să pară interesat. •1 Mae Donald zfmbf vag ţi ini privi cu xtn aer compîfac | '''— GIndiţi mult prea repede pentru un om obişnuit ea mine. 1 — Jean-Baptlste Grewae. ăar cred eă vdoza nu lumina desteţi de bine. Critica modemă nu şî-a preţuit prea contemporanii. tt întrerupse Holmes.3*e»ă. «sare. cumva. aţi numit misterul din Birl. domnule Holmes. nesemnificativ în aparenţă.. domnule Holmes. — Frumoasă cameră. — Tabloul deerare vorbiţi aparţine celebrului pic-< t*v JeaaBapttste Greu jre.«eata m-al învăţat şi fhx atent şi să observ tot. Săriţi de la un punet la altul t nu ajung să străbat intervalul dintre ele. «red eă dum. Privirile înspeetei ului căutau în depărtare.

? — Da. concluzia este evidentă. ca profesor.. Văd o reţea densă de fire convergente care duo mai mult sau mai puţin spre inima monstrului veninos şi imobil oare stă la pîndă. — Cîteva găselniţe compromiţătoare 7 — Nu. mi-aţi spus într-o zi că nu l-aţi intilnît niciodată pe profesorul Moriarty ?! — Niciodată. posedă un tablou de Greuze ! — Ei bine ? — Ei.du-mi libertatea de a-i umbla prin hîrţoage. Admiraţia sinceră îl sufocă pe Holmes i trăsătură caracteristică a artistului. zise Mac Donald gînditor. Holmes nu se înşela i inspectorul începuse să-i dea atenţie mai multă. . — Atunci cum de îi cunoaşteţi apartamentul ? — Oh î Asta este alteeva.arty are avere. însă tabloul Tabloul demonstrează că Mori. de Greuze. sub diverse pretexte şi să ple* cu puţin timp înainte de sosirea lui A treia oară l-am convins că sînt reprezentantul oficial al poliţiei. n-am găsit nimic. Am fost de trei ori la el i de două ori ca să-l aştept. — Vă gîndiţi că. permiţîn. îl întrebă el.Bineînţeles că eu am alte motive să cred acest lucru. Am avut această surpriză ţ am observat. — Cum. spuse Holmes. Şi totuşi.. are 700 de lire pe an. a al ias în 1865. într-adevăr. dacă ar avea un venit mai mare.' că tabloul „Tînăra fată cu mied". Este o plăcere a mea personală.dar Gare poate suscita tot felul de reflecţii. îmi place să vă ascult. dar oare cum ? — Foarte ciudat. Un taxi aşteaptă la uşă * în douăzeci d« minute vom fi în gara Victoria. că mai multe documente demne de încredere ne permit să evaluăm venitul anual al profesorului. mă gîndesc la un lucru. ar putea-cumpăra cu astea. ar însenina că şi-l procură prin mijloace frauduloase ? — Ai ghicit. domnule Holmes. — Ei bine. bine. la licitaţia de la Portales. şi Birlştone ? t— Avem destul timp. — Vă voi aminti. fapt care a dai bune rezultate. Referitor însă la tablou.tîndu-şi ceasul. răspunse Inspectorul oonsul. întrebarea este i cum a reuşit să facă averet & este celibatar. Continuaţi. Nu-l menţionez pe Greuze decît pentru că se află în centrul observaţiilor dvs. care se ridică la 700 de lire. Fratele său mai mic îşi exercită modesta funcţie de şef de gară în Vestul Anglie!. preţul de 100 000 de franci.

spărgători.ginează-ţi. Deci. — Sare mă vor pune în gardă. nu-î aşa ? Am prea puţină stimă pentru detectivii din romane. la adăpostul legii la fel ea şi Moriarty. obţinînd cincisprezece la suta din comisionul afacerilor sale. oe cîştigă Moriarty şi după ce plan acţionează. numeroase cecuri plătite de Moriarty i cecuri în aparenţă simple. El le vindea Inteligenţa sa şî talentele sale de organizator. domnule Holmes.. Jonathan Wild reprezenta forţa ascunsă a răufăcătorilor din Londra. Altă chestiune. Erau pe numele a zece bănci diferite. mi se pare că am mai auzit acest nume. escroci. Este un amănunt pe care l-am aflat din întîmplare. într-adevăr% foarte ciudat. dar şi minunat. de altfel. deoarece răspundeţi de asta.de exemplu. Era un erimlnal de profesie. Totul este cuprins într-un volum. dar nu e nimic serios. Aş vrea să-ţi spun cîteva lucruri fonrte importante referitoare la Moriarty. raliaţi lui prin tot felul de crime. cel mai bun lucru pe care l-aţi putea face. dar fără a putea vedea rum. Totul se face.. Şase mii de lire înseamnă mai mult decît salariul primului ministru. aare a trăit cu un secol şi ceva în urmă. Ima. Profesorul acţionează după metoda amorr <nă şi îi plăteşte după merit. nici detectiv. la ce •oncluzie aţi ajuns ? . Am avut curiozitatea să cereetez în ultimul timp. Oare cât îi plăteşte Moriarty ? — Ghiceşte ! — Şase mii de lire pe an. — Să zfcem eă ştiu eîne este prima za a lanţului care începe eu Moriarty şi continuă cu un anumit număr de mizerabili f hoţi de buzunare. Totul pare frumos. Şeful Statului Major al trupei este eolopelul Sebastian Moran care ştie să se ţină la distanţă. ar fi să staţi închis într-o eameră vreo trei luni de zile şi să citiţi douăsprezece ore pe zif analele crimei. chiar şi profesorul Moriarty.întîmplările lui Jonathan Wild" ? — Pe legea mea. — Atunci n-am nici un folos de pe urma lui. — Domnule Mac. Nu vă miră deloo ? — Asta este. Sînt un om practic. Fac o grămadă de lucruri.— Ceea ce îmi spuneţi nu este numai interesant. deşi unele serveau acoperirii cheltuielilor domestice. Vreun personaj de roman. — Nu. Jonathan Wild nu era nici erou de roman. se reface. Dar permiteţi-mi să vă întreb totuşi i de ce-l puteţi acuza pe profesor ? De falsificarea banilor ? De furt ? De unde credeţi că face rost de bani ? — Aţi citit cumva %. către anul 1750.

bineînţeles că a doua ipoteză trece înaintea celei dintîi. asasinatul este pentru moment Incredibil.t să încercăm să for^ţăm puţin lucrurile ? — Am putea formula anumite ipoteze relative la mobilul crimei. se impun spre cercetare două feluri de mobile. Dar mai întii trebuie să ştiţi următoarele i Moriarty guvernează asupra oamenilor săi «u o forţă de fier. îi cunosc prea bine pe acest om pentru a-l crede în stare de o neglijenţă care ne-ar putea pune pe urmele lui. sau cel puţin de neconceput Presupunînd că instigatorul ar îi cel pe care-l cunoaştem. — Am timp să mă gîndeso. Domnilor. încetul cu încetul. în orice oaz. ceea ce mi se pare important este faptul că pare a exista o legătură directă între profesor şi erlmă.tîrzie să revină asupra scopului propus. domnule Holmes.— Gă profesorul" nu vrea să vorbească despre situaţia sa financiară pe care doreşte să n-o afle nimeni. nu în. — Să mergem deci la Birlstone I strigă Mae Donald sărind de pe scaun. decis pe Moriarty să pună la cale o crimă. Să admitem eă victima criminalului. îşi zise el. şi cea mai mare parte a averii sale se află în străinătate. pe măsură ce oonversaţia se derula. oare. cînd vă veţi obişnui aici. vă sfătuiesc să~l studiaţi pe Moriarty. cele două explicaţii sînt la fel de plauzibile. Din declaraţiile citite am dedus eă. — în acest caz. dacă nu există şi a treja posibilitate.mitale sînf picante dar ne depărtează de subiectul nostru. Promisiunea unei părţi din prada. a. şi-ar trăda într-un fel sau altul. . avînd însă tăria unui bun scoţian. şeful t ar urma pedepsirea. şi întreaga bandă ar fi informată. aceasta reiese chiar din mesajul trimis de către Porlock dvs. Nu s-ar putea. oa pentru interesul nostru imedia. După doi sau trei ani. ? — Nu ştiu. Anecdotele du. supunindu-i vinei discipline înfricoşătoare. Godul său nu prevede dedt un articol i moartea. va trebui să mergem cu toţii la Birlstone pentru a lămurii cum stau lucrurile. — Prima ipoteză. în casele de bani de la Deutsche Bank sau la Banca din Lyon. Pe cuvin tul meu 1 Este mai tîrziu decât mi-aş fi închipuit.cest Douglas asupra căruia planează moartea iminentă. Eu ered că acest om are douăzeci de conturi în bancă. Oare să fie vorba de furi. Mac Donald se lăsă absorbit pînă ce pierdu din vedere obiectul vizitei sale. domnule Holmes-— Sau poate că Moriarty n-a văzut ia acest asasinai decît o erimă ca oricare alta. nici o secundă mai mult. dar pentru ast* nu a fosţ plătit. vă las pentru a vă pregăti.

schimbîndu-şi cât ai clipi din ochi. Toi ce ştia inspectorul rezulta dintr-un bilet primit dimineaţă luntrite de ivirea zorilor. Ştiu că pentru dvs. La prima chemare cate îi era adresată lui. datele problemelor pe care urma să le cercetăm în Sussex. Mac Donald ne citi scrisoarea: „Dragă inspectore Mac Donald. nu este folosit de obicei. — Nu adaugă nimic în scrisoarea sa ? — O să ne povestească el însuşi tot *e va avea de «pus. în sfîrşit. era numai urechi în momentul cînd Mac I>onald ne expuse pe scurt. Aplecat asupra mesei de huaru.— Nici nu ne trebuie mai mult.cîndu-şi mîinile. Vă voi aştepta ia gară decă nimic nu mă va Împiedica sau voi trimite pe ci'neva din partea met. nu înseamnă decît un simplu «uvtnt. iar prietenul meu a găsit ocazia de a-şi exercita funcţia. domnule. şeful poliţiei locale.«sirn de hac". obrajii palizi se îmbujorau. Alarma s~a produs eâtre miezul nopţii.se. ochii îi străluceau. totul pare e simplă combinaţie eu efect teatral. Moartea este consecinţa unor răni ale capului provo. . Insă toate amănuntele s-au redus la un număr mic de fapte. îl prevenise mai operativ decît ar fi ffte*ur-o Scoţiand-Yard-ul este nevoie de intervenţia sa urgentă în provincie. am ieşit dIntr-o perioadă lungă de săptămîni sterile. Pe legea mea că-i ve. White Mason este an om foarte deştept după cîte mi-am dat seama. Avem o mare problemă. halatul. ruga să-mi daţi toate amănuntele posibile asupra crimei. Nu pierdeţi nici o clipă. de casă cu wi veston. r — Nici vorbă de aşa ceva. Dacă tot am pornit la drum. care în •urind sper că va fi rezolvată. iar chipul său era luminat de o flacără interioară.«*te de un revolver. fre. Este specificat doar -«urnele hii John Douglas şi se dau eSteva amănunte preei. Nefiind vorba decît de un mort. Solicit ajutorul dvs. însă. — Prietenul durrdtale nu pare naiv. Raportul. pe care Holmes le judecă. eonşiderîndu-le demne de cea mai mare atenţie. uiiul '. domnule Mae.. Încercaţi să-l aduceţi şi pe domnul Holmes. Fără îndoială că este vorba de c crimă. Sherlock Holmes. de unde ştii că e vorba de domnul Douglas de c crimă fngroîdtoare ? — Din raport. v-^a». Ascultă cu o satisfacţie vizibilă. răspunse Holmes*. — Atunci. oficial. eăci se întîmplă rar ca poliţia metrcpaUta&ft să Is legătura atît de rapid încît să urmărească <o urmă proaspătă. «>.u foloseşte euvîptul <îngrozitoare'*.fin prietenii iii.. White Mason. Ii promit că • ă-i placă. spuse Holmes. înştiinţat!-mă telegrafic cu ce tren veţi sosi mîine dimineaţă 1a Birlştone.

folosite apoi. Pentru moment.zi acest sat va renaşte transformîndu-se într-un adevărat oraş modem.dlnţft de ţară. Gîteva magazine mici începuseră deja să se instaleze la Birlstone. satisfăcînd necesităţile noilor veniţi. acestea n-au suferit nici o transformare. se aflau împrăştiate în pădurii? din împrejurimi.r. Numai astfel vom putea judeoa persoanele şi cunoaşte ciudatul destin care le-a fost hărăzit. In ţinut. ale căror vile. — Aşadar vom rămîne acolo dacă va 3 nevoie. înnegrite de fum. Hugo de Gapus a construit în acea perioadă o mică fortăreaţă pe care un incendiu a distrus-o în anul 1543. De-a lungul secolelor. unde se află o altă localitate tot atît de puţin importantă. Vom încerca să gă-* tim veriga «are uneşte lanţul DRAMA DIN BIRLSTONE Voi încerca să pun în lumină evenimentele premergătoare sosirii noastre în localitatea unde s-a petrecut drama. cealaltă parte avînd menirea de a proteja oasa de incendiu. vestit pentru enormii săi fagi. schimbînd astfel total. Aici se află centrul unui ţinut foarte întins pentru că poţi merge pînă la Turibridge Wells. Aceasta măsoară 40 de picioare în lăţime. domnule Holmes. chiar în vecinătatea comitatului Sussex. într-un pare vechi. âu fost atraşi numeroşi oameni de afaceri. La o jumătate de milă de oraş. lingă hotarele ţinutului Kent. O parte din acest venerabil edificiu datează din timpul primei cruciade. Tentaţia de a formula teorii premature bazate pe probe in.\î inauşi în rest aspectul de la înoeputul secolului şaptesprezece* Din cele două părţi denivelate oare se aflau în fa Ui clădirii. în centrul domeniului. cea mai mare fusese uscată pentru a putea fi transformată în grădină de legume. datorită poziţiei geografice şi farmecului pitoresc al regiunii. este construit conacul din Birlstone. i-. însă în ultimii ani. cînd s-a construit din cărăţnizi o reşe. la zece-cincisprezece mile spre Vest.fufleîente este o calamitate în meseria aoestră Pînă acum fia sînt sigur decît de două lucruri t o inteligenţă scliol. în speranţa că într-o. asta-I tot. în partea de Nord a ţinutului Birlstone se află un grup de vile construite din lemn. dar numai oîteva picioare în . aspectul castelului fcu Ml.ţo&re ia fvondra şt un mort în Sussex. Care i-a fost acordat lui Guillaume de Roux. aceste păduri erau situate la limita lizierei VVeald care se rărea din ce în ce mai mult pe măsură ce înainta către dealurile cretoase din Nord.dar nu s-au 'sperat îneă arestări. deoarece există Sa această afacere wiurnite ciudăţenii tulburătoare.jnacul are numeroase frontoane şi ferestre rombioe/ p. sub dom* nia dinastiei Stuart. Din aceasta au rămas numai ctteva pietre ascuţite.

Accesul la castel se făoea printr-un pod mobil ale cărui lanţuri şi tiinibur. ochii de culoare albastru deschis şi foarte vioi. pcrttoipa totuşi la toate vtnftorile făoînd tumbe de neuitat şj vrînd eu osrioe preţ să scoată în evidenţă vînatuJ său. Deşi în vîrstă de aproape cincizeci de ani. nu înlîrzie însă să obţină o mare popularitate prin. Deşi era an «avaler stîngad. a jungînd în dncI mai un fel de celebritate la Birlstone. aşa încît. atît din punct de vedere moral. era ameninţată să se deterioreze în perioada cînd Douglas a intrat în posesia ei. în minele de aur din California. . la serbări. Soţia sa. făcuse c bună impresie şi avea reputaţia a »u se teme dbe pericol. după ce pompierii declaraseră că acest lucru-este imposibil Astfel de trăsături" 11 cooaseră în evidenţă adevărata valoare. în urma unui incendiu la locuinţa vicarului. Clădirea. cât şi fizic. Părea să aibe o avere considerabilă. Participa la toate petrecerile lor. mustaţa cenuşie. aşa cum se spunea. dar el era ridicat în fiecare seară şi coborît fn fiecare dimineaţă. astfel încît apa nu este nici stătută. totuşi* privindu~i membrele viguroase. în schimb. avînd trăsături aspre.tro oamenii din sat. au fost mult timp scoase din folosinţă. conacul rămînea izolat în toate nopţile. Un rîu mia alimentează domeniul. m în ca te de rugină. nu cfclmea nicff un fel de simpatie fată de cei ce se apropiau de ea. eoea ce a făcut să se răsfrîngă asupra lui tot feiul de zvonuri care se răspîndiseră în curînd în întreaga Anglie. Prin acest obicei reînnoit al feudalităţii. totul pentru a-l pune în funcţiune. însă. era împins uneori spre maniere brutale dind impresia că trăise în mijlocul unei societăţi mai puţin elevate decît cea din Sussex şi inspira vecinilor săi cultivaţi un fel de curiozitate amestecată cu rezervă. Datorită generozităţii «ale şi a felului democratic de * $e comporta. Comportamontele sale şi ale soţiei indicau fl reflectau faptul eă !şî" petrectise o bună parte din viaţă < Sa America. el se distinse prin fehil întreprinzător cu care a intrat de mai multe or| în «asă pentru a salva mobilierul. fiind dotat cu voce de tenor. Vesel şi cordial faţă de cei din jur. şi. ca o insulă. lua parte împreună cu ceilalţi la diverse concursuri. Douglas era un bărbat remarcabil. Unii locatari ai conacului au făcut însă. cîstigată. nioi murdară. nelocuită timp de mai mulţi ani. nu numai că podul mobil funcţiona. Familia sa se compunea din două persoane t Douglas şi soţia sa. ferestrele de la parter «Irit plasate la înălţime de un picior faţă de sol.profunzime. înţelegeai că supleţea şi vigoarea tinereţii sale rămăseseră intacte.

»i lînăr decît Douglas. Se spunea că era celibatar.rirle negre şi stufoase priveau doi ochi poruncitori care fără ajutorul mîinilor sale. o«ea ce priveşte trecutul soţului ei arată eă. numărul cunoştinţelor sale scădea * era străină-în ţinut şi venise să se stabilească fibră vreun cet legal. într~adevlfa\ dedt plimbări ocazionala..ttă. Aceasta nu făcea. deoarece disssreţla totală a fe. «vînd pentru aceasta şi • <8ispoziţle naturală. nici' nu era pasionat de cai. fntr-a.v&svăr. originea sa engleză.«Srarie la întoarcerea acasă. Doar prin acest simplu. dar la mome*îtol în care s-a produs drama mamele său ara pe buzele tuturor. era Înalt.maria bărbaţilor efnd evenimentele le ofereau prilejul Sub! familiei Douglas se mai afla şi a treîa persoat. nu depăşise patruzeci şi cinci de ctiI. pre.ccupiâri ce păreau să o absoarbă în întregime. ®eî ce o vedeau uneori. cfţfva curioşi ma surprins printre altele anumite sem. Hampstead. avea privirea pătrunzătoare a unui campion de lupte. bine făcută. fapt el reuşea să atragă atenţia tuturor. Sşi dădeau seama eă între ei nu e.se* de nervozitate manifestate de doamna Dcuglas. slăbiciunea stăpîneî conacului nu întîrzîe să pro-» '*c«ee comentarii. «şa încît nu primea niciodată vizite. ar fi reuşit să împrăştie din fnţ-a lui o mulţime ostilă. subţire* avea aru două. ea ftrdta » mare nelinlşt? cînd se feitfmpla ca soţul el să înt. Frumoasă. Se ştia că •fir» englezoaică. Este vorba de GecDL James Barfce» din Hales Lodge. cei din Birlştone privea» Hdcuca silueta lungă şi deşirată a acestuia din urmă trednd 4c la im capăt la altul al bulevardului.Frto felul ei de a se comporta.iSwHa Sn. pe cure Douglas l-a introdus în noua lui existenţă. cu umerii foarte laţi. Se îngrijea de soţul său şi de casă. Fiecare ştia că el era singurul prieten din trecut. drept. Prin ţinuta ss avea aparenţa unui om bogat. «a a« era prea bine informată. Se obîşmiise să trăîaseă retrasă. «ă-I întîlnise pe Douglas la ILondra şi eă această perioadă fusese văduvă. M.acfsta c încredere absolută. In Bnţştea ««estul colţ de ţară «aide nu se aude n?d «n zgomot. brunetă. cînd aceasta se afla . însă această diferenţă nu irea ss& coartrssrîeze prea mult armonia menajului.de ani mai puţin decât ei. Toată lumea aflase chiar de la el că-l cunoscuse pe Douglas îs America şi că erau foarte buni prieteni. amintirea reveni amplificată în me. dar se plimba ziua întreagă cu pipa în gură în jurul satului. Totuşi. iar de sub sprinoe. fiinţa iul acuza prin toate trăsăturile. alteori în tovărăşia gazdei sale. Nu participa la partide de vînătoare.

îmbrăcat într-un halat de casă peste o cămaşă de noapte. Doctorul îngenunchie cadavru. sau însoţit de doamna Douglas cînd soţul ei lipsea. . respectabilul Ames şi doamna Allen. Era clar că se trăsese asupra lui Douglas de la început şi că arma i se deseărcase în plină figură sfărîmîndu-i capul în bucăţi. pe la orele 11 şi 45* dl. „Un om extraordinar. Ar fi suficient să amintim aici. Douglas avea urme de atrocităţi pe corp. Nenorocitul valetf venind în spatele lor. Servitorii palizi se înghesuiau pe culoar. practic şi experimentat. impozantul. La conac se petrecuse un lucru îngrozitori dl. spunea despre el Ames. Pe pieptul său se afla pusă o armă de vînătoare. în acest timp sosi doctorul Wood. o scurtă privire fu de ajuns pentru a recunoaşte că toate eforturile artei sale ar fi în văii. conacul adăpostea un personal numeros în momentul cînd a survenit catastrofa. servitorii începuseră să-i suspecteze. ajunseră la locul cri mei t Inclată după miezul nopţii. Cei trei bărbaţi pătrunseră împreună în oamera fatală. şi apăsă furios pe butonul soneriei. valetul casei. Tn afara acestuia oare participa la viaţa familiei. străbătînd cu maşina minunatele împrejurimi ale ţinutului. în noaptea ceea. '> Cele două piedici erau unite prlntr-o sîrmă. Deci. Cecil Bar. în aşa fel Încît să se producă două descărcări consecutive. neavînd timp pentru a informa autorităţile comitetului. El deschise prima uşă şi îi arătă drumul sergentului. în aşa fel încît. oare se afla de mult timp în sat. excelentul. Barker spuse vestea dintr-o răsuflare şi alergă grăbit înapoi.acolo. întreaga easă se afla în picioare. ascunzînd cameristelor tragicul spectacol care se ivise. foarte emoţionat alergă într-un suflet la postul de poliţie unde se afla comnndant-sergentul Wilson. urmat !a scurt timp de sergent oare. dar cam risipitor. Mortul zăcea cât era de lung. îşi frîngea mîinile la intrare. pe spate. în mijlocul camerei. om. Singur. John Douglas fusese asasinat. se grăbi să închidă uşa. rare o ajuta pe doamna Douglas la conducerea treburilor casei. Poliţistul din sat era foarte agitat. sergentul găsi podul mobil lăsat şi ferestrele luminate. valetul conacului. Cei şase servitori nu erau amestecaţi cu nimic i» evenimentele nopţii din şase Ianuarie. iar picioarele-î erau goale pe covor. o persoană vioaie şi plăcută. Afectuos şi familiar cu Douglas. nu-i arăta nici cea mai mică prietenie soţiei sale t ceea ce provoca acoese de veselie soţului.ker îşi stâpînea emoţia. ştiind că respoansabilitatea apasă asupra lui. tulburat. Prezentîndu-se la conac. concetăţean din Sussex. Gecil Barker. luminînd cu o lanternă luată de pe masă.

nu-i aşa ? — Era ridicat. ' — TJşa era deschisă ? .y — Să nu fie nimic atins înaintea sosirii şefilor mei. deoarece pentru a ieşi. Scoţîndu-şi un carnet din buzunar. cum ar putea fugi un ucigaş ? Imposibil ! Sîntem în faţa unei sinucideri ! — La început aşa am crezut şi eu. nu-î aşa ? — Fără nici o îndoială. — în aceste condiţii. — Vreţi să spuneţi că asasinul a traversat şanţul care înconjură clădirea ? — în mod sigur. ar ff fost penibil ! . — Şi mai e şi asta. rim fugit în întîmpinarea ei. Răspund eu de acest lucru. am auzit p:işii doamnei Douglas. o pată care părea a ff amprenta însîngerată a unor urme de paşi. aşa cum aţi vflxut şi nu m-am gîndit pe moment. După cîteva minute am aprins lampa— Nu era nimeni în cameră ? — Nimeni. veni şi o luă pe stăpîna sa. criminalul ar fi trrbirft să fie în apă în acel moment. L-am zărit pe bietul Douglas în locul şi în poziţia în carese află şi acum. — Pînă acum nu s-a atins nimeni de nimic. fereastra rombicăf pre lungă.' Barker dădu perdeaua la o parte. Ames veni şi el sus. sergentul întrebă r — Cît era ceasul ? — 11 jumătate fix.. contemplînd cadavrul desfigurat. spuse Cecil Barker.. Cred că am ajuns aici în mai puţin de trei secunde. guvernanta. Nu începusem să mă dezbrac..Pe urmă. Una scurtă.lemn.. Pentru a o îndepărta de scena groaznică ce o aştepta. — Deci. în camera mea. lAimînarea pe care o adusese din tamera Iui ardea încă pe masă. a trebuit să-l cobor. M-arn repezit spre uşă. Doamna Allen. Perdeaua însă era trasă. în momentul în care ?im auzit o detunătură. dacă dumneata ai putut ajunge aici ÎA treizeci de secunde de la săvîrşirea crimei. aşa încît eu m-am întors în camera mea. Ah ! Dumnezeule ! Dacă aş f! furîlt spre fereastră. zise el cu voce slabă. La lumina lămpii el arătă p epodeaua de. Am auzit-o pe doamna Douglas venind pe scări. Toate se află în aceeaşi stare în care le-am lăsat eu însumi... Nu puteam s-o las să intre. podul mobil era ridicat.. era deschisă. Mai tîrziu însă. — Am înţeles că în fiecare seară. mă încălzeam la foc. — Da.

— Domnul Douglas se ocupa ieri cu schimbarea locurilor tablourilor. eare-I aştepta aid. lingă şemineu. Podul nu putea fi ridicat Înainte de plecarea lor.— într-adevăr ! zise doctorul privind cadavrul cu napul zdrobit. 341. pentru a se asigura eă s-au stins toate luminile. în această. t-am văzut urcat pe scaunul de colo pentru a agăţa acest tablou. Dumneata. — Dacă na mă Înşel. sergentul se aplecă pentru a aduna a hartă care căzuse ne parchet..V. iiigroşate cu cerneală.. — N-am observat-o. ucigaşul. Ori. ucigaşul a lăsat-o în urma Iul! « — V. în acelaşi timp. Se vedeau. Sergentul răsucea bucata de carton între degete.. coneluzionă sergentul. Dar ce aveţi acolo. reluă sergentul. — Doamna Douglas oferea ceai vizitatorilor.. era ridicat 4e obicei. Nu-mi amintesc nici un accident la fel de flronznie decît cel de la calea ferată din Birlştone— Să vedem. a tras asupra lui şi a fugit pe fereastră abandonînd arma. podul trebuie ridicat înainte de orele şase seara. părînd surprins. — La ce oră a fost ridicat podul mobil ? De data asta însă. spuî eă un bărbat a furîlt traversînd şanţul. doctore Wood ? Era un ciocan gros. dedesubtul numărului 341. Cînd a ajuns ta această cameră. €Se poate să însemne asta ? Aparent iniţialele cuiva. după orele unsprezece seara. perioadă.. In acest moment. lîngă cadavru. aceştia rămînînd ascunşi într-o cameră pînă în clipa în care domnul Douglas ar intra în cameră. Dacă «nul sau mai mulţi indivizi pătrund în clădire. cecH Barker arătă. iniţialele V. cum a putut pătrunde în casă.. •— V.. — ce e cu harta asta ? întrebă el ridicînd-o spre lumină. — Perfect f Domnul Douglas îşi făcea rondul în fiecare seară. răspunse Ames r — Pe la curele şase.V. Eu însumi am Sn. un baros solid de muncitor pe care 8oc torul tocmai îl pe covor. zîse Barker.vtrtit lanţul.. Fie f Dar vă întreb.V. Nu înţeleg.. să întîrziem puţin asupra ferestrei. de vreme ce podul mobil fusese ridicat ? — Ah f Asta da întrebare. să vedem. zise Barker.cele apune pe la ora patru şi jumătate. deasupra şemineului. o cutie cu Coie avînd capacul de metal. continuă sergentul. Mai bîne nu aş putea explica cum s-au întîmplat lucrurile. . Fără îndoială. nu şase. odată cu asfinţitul. — Aici am vrut să ajung. soa.

— Este evident că cineva s-a ascuns aici. dezvelit pînă la cot. Arc vreo legătură cu drama î Braţul drept al mortului. să producă o spargere în casă. Sergentul apropie lumina de colţul ferestrei unde se aflau urme da paşi. nu mă pot mişca de aici pînă nu vin ceilalţi să mi schimbe. — Sînt de acord cu teoria dumitale care a fost confirmată. dind la o paria perdeaua. şiroind. Acesta reprezenta un triunghi înscris într-un cerc. frecîndu-şî fruntea cu un aer perplex. şi înainte de ora şase. Se va vorbi Insă destul la Londra. Dar. îşi propusese. — Nu are nici un tren înainte de ora şase dimineaţa t deci. domnul Douglas sosi la timp i el îl ucise şi fugi. Cele mai luminate capete ale poliţiei nu vor fi dornice să ducă la capăt această afac-ere. Ce vrea să însemne asta ? . zise cl privind îndeaproape cu ochelarii. înconjurul camerei. Dar Oare nu pierdem timp preţios ? Şi n-ar trebui să răscolim ţinutul înainte ca omuJ nostru să se depărteze 7 Sergentul se gîndi o clipă. — De acord. aşa că s-a strecurat în ea. într-adevăr. în loc să aşteptaţi. Deodată. Nevăzînd altă ascunzătoare. Individul a pătruns în casă după ora patru. domnule Barker. Din întîmplare. examina cadavrul. şi chiar la mijlocul antebraţului se vedea un desen ciudat. ehuu dacă nu va Ii rezolvată Cu lampa în mină» începu să facă. negru. — 6e semnificaţie are acest semn 7 întrebă el. ar fi mai bina ca unul din voi să stea la pîndă. Puţin după ora patru. Doctorul care luase şi el lampa. striga cu un aer surprins i — Hei i Dar cînd a fost închisă fereastra ? — în momentul în care am aprins luminile. este imposibil ca şă fugă cu trenul. s-a furişat în spatele acestei ferestre. — Nu este un tatuaj.— Să punem ciocanul la locul unde l-am găsit. cînd ferestrele erau închise deja. cred că. zise sergentul. Pe şosea ar risaa să se facă observat. ce îeşea clar în evidenţă. răspuns* valetul. Acest om a fost însemnat aşa cum în trecut erau însemnate animalele. zise Barker. ieşea de sub halat. Nam mai văzut niciodată ceva asemănător. De altfel. deoarece către orele şase a fost ridicai poduL Această cameră era prima care se afla în drumul său. încet. pe fondul palid al pielii. avînd picioarele umede. Pînă aici totul pare clar.

şi eti l-am observat de multe ori cînd avea mînecile suflecate. cu picioare puternice şi osoase. rubicond. repetă el ca un refren j va ieşi la iveală. şi cînd la amiază co. valetul scoase un strigăt i una din mîînile victimei era întinsă pe parchet.. ' — Nu are nici o legătură cu crima. durdulia. — Nu vă pot spune decît un singur lucru. bîî'gui el. domnule Mac Donald. Era un bărbat sigur de sine. — Astfel încît ucigaşul. — Constatările sînt exacte. cred că dacă vreri să descurcăm iţele acestui caz.Lăsaţi să se rSspîndească veştile şi-! veţî vedea pe ziarişti Îmbulzindu-se şî • alergînd precum . — Şi eur confirmă valetul. Şi eu mă întrebam ce poate să însemne. ne primi la gară. liniştit. zise Barker. Totul pare bizar în acest caz.— Nu ştiu ce Înseamnă.er sau mai degrabă un poliţist distins din poliţia criminală din provincie. Cu trenul de ora 5 şi 40' dimineaţa el trimisese mesajul său Scoliand-Yard-ului. — Cred că ar trebui să raportăm la Londra. interveni (Secii Barker. apoi să facă să dispară inelul şi sc. Sergentul preciză I — Dacă vă înţeleg bine. După părerea mea. Tată pepita şi Şîarpele. Iar deasupra acestuia se afla un inel cu o pepită cenuşie. cumpătat. putea ff luat drept fermi-. ce surpriză ne mai aşteaptă ? Deodată. cu faţa îngrijit rasă. Inelul se afla sub pepită ? — Totdeauna. totuşi. răspunzînd apfîuhi! urgent pe «are sergentul Wilson îl cs dresa se din BirIstoner sosise comod într-o şaretă trasă de un cal. pună pepita la loc I — Chiar agal Poliţistul încuviinţă din cap. O spun fără jenă î nu este un caz pentru unul ca mine i TENEBRE La orele trei dimineaţa. a trebuit »ă-i scoată mai îhtîi pepita. Inelul de căsătorie.. tţ purta totdeauna la degetul mic de la mîna stîngă. Londra va trebui să se implice. White Mason este un em foarte dibaci i nu a existat nici un caz în localitate care să nu fie rezolvat. — I-au luat inelul de pe deget. Pe al treilea deget purta un inel în formă de şarpe. am văzut seninul ăsta la Douglas de peste zece ani. Ei bine. ceva este ciudat.bcrîiăm la Birlştone. Insă. — Ge ? • — I-au luat inelul de căsătorie. zise el. zise sergentul. sau cine-o fl fost. şeful siguranţei din Sussex. a dispărut. îmbrăcat într-un costum de stofă groasă.

Dar dacă s~ar li găsit petef ar fi existat un Indiciu i regret eă xux e~ xistă nici unul însă. Am examinat arma. De multe ori. observă Mac Donald.. nu avea mai mult de cfteVa pieloart lungime şi putea fi ascunsă sub un pardesiu. şi dumneata. Camera dvs. Înainte de a cădea. După zece minute s-au instalat la han. un alt han. —: Intr-adevăr. Dar ciocanul nu avea nici o pată. vă rog. Pe aici. Numi cuminţesc vieun caz în care să fie reunite atitea cldâţenil. neputînd să iau măsuri imediate. aşa cum a spus şi sergentul Wilston. acest detectiv din Sussex. reca. acest caz mi seamăpă eu nimic din ceea ce-mî amintesc. '— De exemplu? întrebă Holmes. nemişcat. — Părerea dvs. are pe ea o pecete cu „arme din Westville". E Curată. nu mă surprinde.pitulînd faptele. asculta cu emoţie şi respect. Douglas să fl avut vres armă cu care să-şi fî lovit asasinul. spuse ei cînd V/oite-Masca işi termină roia tarea.. cu ad. Bra încărcată şi. /Dumneata. veţi putea Investiga nestînjeniţi. cele două piedici erau legate printr-un fir de sîrmă. şi petele de pe covor să fi fost o astfel de mărturie. era un om activ. Kfac Donald îşi hia notiţe r Hof. în prezenta şi cu ajutorul doctorului Wood. 11 controlam şi mai adăugam cîte ceva. asta nn dovedeşte nimic. — Bineînţeles că asta nu dovedeşte nimic. Sergentul avea în mînă informaţiile principale.rolraţia botanistului care contemplă o floare rară şi preţioasă — Uimitor. la aşa fel Încît apăsînd pe trăgaciul de jos. . căci ancheta nu se va termina fără • ca doctorii să nu-şi spună cuvîntul. este pregătită. într-adevăr. voioşia în persoană. Tocmai vă povesteam cum s-au petrecut lucrările pînă în clipa în .muştele. Speram ca dl. îl descoseam. teşită la extremitate. şi comodă. domnule doctor.care l-am schimbat pe sergentul Wilson între erele trei şi patru. Numele celui ce o fabricase era aproape şters* Cele trei litere P 9 N se mai vedeau încă pe canatul armei. — De exemplu. domnule Holmes răspunse Wliite Mason radiind de plăcere. Vi se vor aduce bagajele înăuntru. Vedeţi. un ciocan a servit drept Instrument al crimei fără să rămîxiă vreo urmă ca dovadă.meSj atent. între cele don* ţevi. Sper că vom termina înainte ca ei să-şi vîre nasul în afacerea as ta şi să încurce toate Iţele. însă. se declanşa o dublă descărcare» Cei ce făcuse asta era faotărît să ţintească omnL Arma. Din cînd în cînd. am examinat ciocanuL N-am descoperit nici ua indiciu de violenţă. domnule Holmes. Mi-am făcut datoria pe cinste I Deşi aş fi putut să uu o fac. după alte zece minute au trecut în salon.

Ml se pare că ara Ut undeva că. Mac Donald înclină capul.— Un P mare reliefat ca o parafă. n-a văzut aşa ceva niciodată. A venit la Douglas acum einci anf.. — Ei bine. în anumite regiuni din America. — Această informaţie ne va ajuta foarte mult. celebra firmă americană. Niciodată n-a văzut ci •trmă de acest fel. — Nu este nici o Îndoială că arma a fost de origine «mericană.. sau. • Astfel noî am ajuns la concluzia că bărbatul care a pătruns în •asă pentru a-l ucide pe stăpîn. — Eu Insist să cred că trebuie să fî avut una. dX Pe măsură ce se lăsa prins în discuţie. la fel şi domnul Barker. — Arma era uşor de ascuns t putea fi pusă în orfea «mtie. Admirabil ( Admirabil I Oare ţineţi minte numele tuturor armurierilor din lume ? însă Holmes. — Sînteţi iute la treabă. îndepărtă întrebarea-. există un obicei de a scrijeli trăgaciul puştilor de vînătoare » jmti bănuit imediat provenienţa acestei arme.. Mac Donald scutură din cap cu optimism scoţian". zise eL Nimic pînă aici. nu a demonstrat prezenţa unul străin în casă. •ind acesta s-a mutat la conac. însîngerat. amprentele paşilo* pe pervaz. scaunul pe care «-a sprijinit. — Ames. fereastra deschisă. din oîte ştiu. însă. cel puţin. valetul-. nn H şi un N mai mici. domnule Holmes: în mod sigur aveţi dreptate. — Bineînţeles. Puteţi considera că. . Cum ar putea să jure Ames că n-a existat niciodată în casă o astfel de armă ? — în orice caz. era un american. accentul său din Aberdeen ieşea mai mult în evidentă. Domnul Douglas era american.. continuă White Mason. cu un gest vag. puşca ? — Poate nu-i decît o înscenare. Acest tueru mu vă obligă Insă să Introduceţi un american în casă. a trăit mult timp în America. strania hartă. White Mason 11 privi pe prietenul meu asemeni unul uttvctist de ţară în faţa unei dificultăţi insurmontabile dar avînd în faţă specialistul de pe Haxley Street caro puica rezolva totul cu un singur cuvînt. — Pensylvania Smaîl Arm Gompany. nu-l aşa ? întrebă Holmes. A fost zece ani în serviciul lui SîV OiarIes Chandus. — Ce ştiţi despre el ? Eâte un ora de încredere ? — Bineînţeles.

Nu am observat vreo urmă. oricum nu poate scăpa uşort deoarece casa este înconjurată de apă. oamenii vor alerga alarmaţi şi că există o mie de posibilităţi de a ft z&rit înainte de a sări şanţul? Credeţi. . că în trei secunde. indică de două ori faptul că ar fi un asasinat cauzat de raţiuni intime. Mi-ar place să cred că aţi observat toiuşi ceva White Mason îl privi neîncrezător pe prietenul meu. — Cum 1 Nu există nici un semn ? — Nici unul. Nu doresc să marchea puncte în folosul ei. spuse Holmes cu ton hotărîL — Străinul. inspectorul Mac Donald. Pînă aici se înţelege totul. Permiteţi-mi să vă întreb. reluă gînditor prietenul meu.— Aţi putea considera că în eazul unei persoane străine care ar fi introdus arma în casă. — Dacă a simţit oeva. Insă am crezut eă ar fi mai bine să vă pun la eurent cu faptele petrecute. corn. destul de bine. domnule Holmes. domnule Holmes. aplicînd legea şi colaborînd cu poliţia. Dacă uneori m-am separat de poliţie. domnule Holmes v-am cerut să faceţi dreptate. va traversa şanţul şi se va îndepărta cât mai repede cu putinţă. Inelul sustras. lasă urme negreşit. Oare şi-a dat seama că alegerea celei mai zgomotoase arme din lume va scula toată casa în picioare. — Ah 1 Domnule Mason ! Aţi putea să ne însoţiţi imediat pînă la conac? Poate acolo vom culege cîteva a. Din cîte ştim noi. Nici nn m-am gîndit. — Devreme ce mă conduc după planurile mele. cu ideea precisă de a comite o crimă.. domnule White Mason. deoi o Justificare. Lucrează curat. Ge armă va alege ? îmi veţi răspunde i ce a mai silenţioasă posibilă 5 după ce şi-a îndeplinit planul va sări pe fereastră. domnule Mac. Merită. Bine. — Eu am mai lucrat cu domnul Holmes. dar îmi revendic dreptul de a anun. — Tocmai vroiam să vă propun. Iată cum se strecoară un bărbat în casă. nu era un spărgător.. domnule Holmes.ţii rezultatele atunci cînd doresc. Deşi ar fi contrar tuturor aşteptărilor.harta lăsată în apropierea mortului. dacă a existat vreodată. faptele i-ar putea fi imputate. aţi examinat cumva marginea exterioară a şanţului ? Un ora care lese din apă.p|f*tă Holmes zîmbind. Nu Intru într-o afacere decît dacii duc totul la bun sfîrşit. că putem admite aşa ceva ? — V-aţl prezentat punctul de vedere. — Expuneţi cazul. — Şanţul are o bordură din piatră. este pentru «•ii şi ea s-a separat de mine. spuse. dintr-o dată şi îmi conduc planurile aşa cum cred de cuviinţă.mănunte utile.

deşirat t vtleta] Ames \ Sărmanul diavoL. — Iată fereastra. Veniţi doctore Watson. sobră. Apoi exemlnă bordura dîn piatiă şi gazonul înconjn. Se zărea apoi.. pentru ca. am putea trece strlngîndu-ne puţin. spuse White Mason. podul mobil şanţul lat cu ape limpezi şi liniştite. vîolmes ajunse pe marginea şanţului şi privi în jurul ii. Aici apărea casa. încununaţi de nişte informităţi care odată fuseseră lei. O alee scurtă. prima din. misterul de azi să arunce o nouă umbră asupra zidurilor venerabile. Coborîrăm pe străduţa veselă străjuită de o parte şi dc* alta de copaci înalţi. am fost primiţi de un individ co. roloanele cu Iz metalic păreau să ascundă o intrigă tenebroasă şi îngrozitoare.tumneata şi eu. ia capătul atî. cotea brusc.1 drama petrecută aici nu putea fi întîlnită în nici o piesă de teatru. N-cm văzut nici o urmă de om pe pămînt. în timp ce studiam suprafati noagră a faţadei prevăzută cu ferestre niari. cţîndearn r. — Oh î Am cercetat şi eu destul de bîne. sinuoasă. acoperişurile unghiulare.* — Ce adîncime are şanţul ? — Aproximativ două picioare pe margini şi trei în — In consecinţă.— Prezenţa dvs. cu grădina sa. Totuşi.. Şt. domnule Holmes. şi nu mă îndoiesc cât vom profita de pe urma descoperirilor dvs. — Asta Înseamnă că omul era subţire. mă onorează.r-Stor.. de plecări şi de sosiri. lungă. altă dată plină de arbori tisa frumos tăiaţi. Se află încă deschisă la fel ca şi noaptea trecută. nu-i aşa ? Podul fiind lăsat. sclipind sub soarele rece de iarnă. trei secole d* naştere.lînqa podului mobil. ar Ii Imposibil ea omul să se fl: iscat ?n timp ce-I traversa. Chiar la capătul ei se ridicau tini piloni de piatră murdară. •sper ca într-o zi să ocup un loc meritat în cartea dvs. cu arhitectură ia. atft de bine era regizată. în "nud. roşi de intemperii şi licheni.robină. Trecuseră trei secole peste conac. chircit.ro Hvid şi tremura de . Intre peluze şi stejari cum se poate întîlni numai în grădinile englezeşti. Nu este necesar să ne expuneţi deducţiile dvs..-oţîit. de sărbători şi de vînătoare: fantezie unică a sorţii. replică White Mason pe un ton cordial. — Pare destul de strtmtS pentru a lăsa să treacă tur om.tor ani. joasă. de ce ar fi neapărat necesar să lase urme ? — într-adevăr! De ce ? Oare apa este totdeauna tul— De obicei asta e culoarea lui i rîul ăsta cară mii. domnule ! Io! mes.'•.

îndeplini planul. cum. — Atunci vă puteţi retrage. neînduplecat. — Gîndiţi-vă că în ambele cazuri ne lovim de dificultăţi considerabile.mîne crima. Aveţi destule de făcnt. nu-f wjn ? Dacă a fost o sinucidere ar trebui să credem că J)ouglas a început prin a-şi scoat* inelul şi a-i ascunde Apoi a intrat aici în halat de casă s-a ascuns în spatele. sergentul din sat. vinovatul »i mai avut timp să mai traseze urme. |M»rdeIei cu ciorapii mustind de ap3 înaintlnd pentru a-y. ceilalţi servitori fiind la locul lor. pe doamna Douglas şi pe guvernantă jJÎ vom discuta cu dînşll peste ctteva elipe. îmi veţi permite să vă comunici îri:»»-.l. cea mai gălăgioasă. Sinucidorea este scoasă din cauză. fără să manifeste nerăbdare.. f Ar.Tlt în cariera sa. Totuşi. — 4. Holmes H asculta atent.. Ccnîl Barker. domnule. Doctorul era liber. sergent Wilson ? întrebă White Mason. Barker. Credeţi oare că într-un timp 9tît de scurt. Iar oamenii încă nu adormiseră. vom avea nevoie dp dvs. Mi se pare că acesta nu constituie un punct de plecare prea bun. mai întîi. <>ra chibzuit » aceste calităţi U asigurau un viitor strSIu. Notaţi că niciodată nu a fost văzută în casă o astfel de armă. — Cred şi eu. de a deschide dî a mînti covorul cu f. solid. nu a nuzi t-o decît dl. — Nimic nou. tocmai făcea de gardă. Să presupunem.. domnilor. — Ipoteză absurdă. Apoi t-au ucis cu urma cea mai neaşteptată. — Nimic. zi3e Mac Donald Întrerupindu-J. a fost atras aici ia o oră cînd era linişte peste 1ot. ca şi cum nr fi vrut să atragă atenţia tuturor asupra celor ce se petreceau.emoţie.înqe.. vom trimite să vă ca a* a. de a scoate inelul mortului şi cîte altele ? Importul ! . '/«Ictul r>oate aştepta va rog sfl-i anunţaţi pe dl.-)e constatări» apoi ie veţi expune şi pe ale dvs.r>st specialîst privindal mă impresionează. nu a trecut un minut înainte ca de la primul pînă la ultimul locuitor al casei să nu fi auzit împuşcătura. Deci «5» cest om.ic. — Sinucidere san crimă ? Este prima întrebare. în camera în care zăcetf./>r?r<nî. în sfîrşit. — într-adevăr î — Sînteţi de acord că o dată alarma dată. Noi trebuie să aflăm dacă a fost comisă de o persoană din casă sau de un străin. amprente pe pervazul ferestrei. clarviziune.. că urni mu mai multe persoane din casă au comis crima. a deschis fereastra a desenat o urmă însîngerată şi. Se prrclsă descopere faptele t avea sînge rece. m^lanco. R.

dar i îi cere. căci doamna Douglas a declarat că soţul său abia o părăsise de cîteva minute cînd a auzit împuşcătura. Dl. avînd în vedere că dl. Douglas. îi j cere inelul de căsătorie. Apoi criminalul lasă arma jos. Un băr. sau pur şi sîrnplu un duşman personal al domnului Douglas.j glas intră în cameră. iar Douglas a fost împuşcat \ mortal. Dumnezeu ştie în ce scop. Nici un obstacol i f macul a fost vizitat de multă lume. spuse Holmes. Prin urmare nu l-au atacat în clipa în care a intrat în cameră.^ să luminarea. I — La naiba ! Explicaţia ar fi absurdă dacă oricare alta nu ar fi fost mai plauzibilă. altfel ar fi căzut odată eu ea. tocmai în clipa în care Barker descoperă crima. j Probabil că Douglas a apucat ciocanul regăsit pe j covor. De ce nu şi-a asigurat o retragere mai ttr«to()Ic& ? De ce se foloseşte de o armă cînd liniştea îi •ferA */msa de a fugi ? .< tor. Individul a pătruns în casă între orele patru vi iumătate şi şase ? altfel spus. 341. Mu se ştie dacă a avut lo« o luptă corp la corp j sau dacă totul s-a petrecut cu sînge rece. individul s-a strecurat înăuntru» s-a ascuns în spatele perdelei şî a rămas acolo pînă după orele 11. Discuţia care a urmat. Dou. Dou. — Luminarea a confirmat această mărturie. Un individ a ucis un om. ce snni. — Intr-adevăr. Individul putea fi un răufăcător vulgar. şi că arma pare a fi de provenienţă americană. vă voi demonstra că se putea întîmpla şi altfel. că a fost o intervenţie străină.. — Excelent! — Avem bazele pentru a reconstitui scena.— Foarte bine Judecat I Sînt întru totul de acord cu dvs. poarta era desehi. înclin spre această ultimă ipoteză. Lumînarea era nouă şi nu a ars decîf de un degetar. Dl. între crepuscul şi mo.t'f'itnl în care podul a fost ridicat. s-a auzit împuşcătura.• i. traversează i sântul. f'liiar şi aşa. oricine ar fi fost ucigaşul. — Presupunem deci. dacă o putem numi astfel. dar nu este pe deplin convingă. Văzînd această cameră.gtas şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa • în America. a fost scurtă. spuse Holmes. domnule Holmes? -— Poarte interesant. în acest moment a intrat dl. Este înarmat cu o armă. ţ Bi. î După sosirea d-lui Barker. există mari problema: dar faptul nu poate li imposibil. Douglas trebuie să o fi pus pe masă înainte de a fi fost arestat. a fost aprinsă lampa şi stin. sare pe fereastră.j bat iese din spatele perdelei. Pune lumînarea pe masă. şi această hartă j misterioasă: VV.

li« I nervozităţi. zise el. spuse Holmes. în •olţnl maxilarului » aţi obserVat-o şi cînd trăia ? — Da. nu putea sta Imului nici o clipă.nm|ă în timp ce-şi rădea barba. «•« M MV «AWUJWU — Nu a fost scrisă alei. fruntea se cutase sub efortul gînduriUf — înainte de a lansa o teorie. domnule: doar în ultima vreme. I loimes ascultase totul într-o stare de reculegere IlfA c pierde un cuvînt din această discuţie prelungită Mill săi sclipeau. — Foarte important. r ci' lâviA uw» Ut» t^WMX ^v» V\.aului Douglas. Domnul Douglas s-a tăiat ieri dlmi. cernaaJa asta e neagră.Ah f Ah ! Ameninţarea nu a avut efect în acel hiimtent. un triunghi Intr-un ce?c? — Da. domnule Holmes ! Acum e în mîini bune. domnule Holmes. a. . tsfj timp ce inscripţia este violetă. — I se întîmpla des asemenea accidente ? — Nu.-* ceastă hartă a fost făcută în altă parte.? — . acel semn insolit. Repet. N-am pute* »ă-l chemăm o clipă pe valet ? Ah !. — Fără îndoială că este o arsură. Apoi s-a servit de o penM ţă groasă. domnule. im înţeles că ai văzut de multe ori pe antebraţul dom. a faptului că se afla sub psesiunea unui tifilcol permanent. în conduita sa ? — Ba da. domnul" Mac. Ames î am observat • mică bucată de tafta pe obrazul domnului Douglas. fiindcă teoria domnului White Mason nu are isml de a vă convinge. Am înaintat puţin. Maî e ceva. încă un cuvînt domnule Ames: nu •II nhservat nimic neobişnuit. Pare a nu fi o •Intpltt coincidenţă pentru domnul Douglas. — Şi niciodată nu ţi-a spus ce semnificaţie are ? — Niciodată domnule. domnule. 341. Inscripţia nu vtf) spune nimio domnule Ames ? ... părea puţin agitat. este rîndul dumitale să ţh)tl»«"/t». de multe ori. — Să trecem la această hartă pe care scrie V. Spune-mi Ames. că poate aţi dori să-l interogaţi şi dvs. ci dovada u.V. Şl îngenunchind în faţa cadavrului.Facă-se voia Domnului.— I lai. lerî. domnule. aş vrea să fac • |t*qătură cu unele fapte asemănătoare. aceste r-^ni sînt profunde. care trebuie să~i fi pricinuit mari dureri. nu-î aşa ? M-am gîndit. spuse t — într-adevăr.w v^v*. dar atei nu văd decât subţiri şi fine.

— Deci nu putea scăpa nicicum. se află un poliţist care controlează orice străin îmbrăcat în haine umede. dar vă duc o veste. — îmi pare rău că vă deranjez. de ee.— Nimio. Mau Donald ? — Sred eă putea să.' A să ? Holmes se apropie de fereastră şi examină cu lupa pata de sînge rămasă pe pervaz. Din descrierile făcute. spuse Ames. Şi totuşi. Poate nu a fost decît •na. Este făcută din carton gros. căci nu e decît una. . avea o dimensiune puţin obişnuită. Unde este «telaltă ? — Nu ştiu. — Ef biinev dacă adoptăm această ipoteză. Holmes. Privirile autoritare se plimbau pe chipul fiecăruia ilnlre noi. dintre atîtea altele. — Una din haltere. poate aceleaşi cu care a fost făcut semnul pe antebraţ. Nu i-am dat atenţie de citeva luni. să vedem pînă ta ce punct ne ajută sră rezolvăm dificultăţile pe eare ! le întîmpinăm. Dar. domnule Holmes. reprodusă de ziare. pînă acum. de ce ? — Şi cum se face că nu a fost încă arestat ? Au trecut mai bine de două ore. domnule. — Si eu m-am gîndit la asta» zise WMte Mason. ea tenul deschis şi priviri Inteligente. Se vedea clar că era urma unul pantof. a ales puşca de vînătoare ? — Just I — Şi de ce a sustras inelul ? — Da. A vet' «^tîM carton Ttj ca*. — O halteră.*">ă urma piciorului părea a fi un picior plat: în colţ prin Im armele de pămlnt. domnilor. fa momentul alegerii armei. Du. forma părea deasemenea a îi pla. doar dacă nu a găsit un adăpost în vecini sau haine de schimb. — Desigur.. îf va preveni pe complici că s-a £3 eu li dreptate.: — Ce zici de asta. — Agentul unei societăţi secrete pătrunde în casă i cu această armă şi reuşeşte să seape traversînd şanţuL după ce a lăsat o carte de vizită a cărei Inscripţie. oare ce poate fi cub masă 9 — Halterele domnului JDouglas. ras. Cecil Barker.. I-am recunoscut P* domnul Barker. tn acest moment se auzi un ciocănit în uşă şi apăra mn bărbat înalt bine făcut. cu o Întrebare subînţeleasă.|L Dar. domniile. zise Holmes cu un aer grav. aibă ascunse nişte obiecte. l-am scăpat. La fiecare 40 de mile în împrejurimi.

ea după o cursă. le cercetărilor poliţiei dacă ar fi fost înregistrate. a fost plecat la Tunbridge Wells pentru tîrguieli.pe care c scoseseră din tufiş.'iu asupra celui ce o folosise. acest vintură-lume. simplă. Ames. Patru Indivizi.1i. cînd auzi soneria sunînd violent. Domnul Douglas avea faima unui gentleman bogat care făcuse avere în America. ar fi putut fi • i. Dacă am şti unde *:M\cat dcHstul. în1 timpul serii. grăjdari şi hoinari. înainte de culcare. spuse inspectorul. Şi eu mă întreb I NOI DESCOPERIRI i — Mai aveţi treabă în cabinetul de lucru ? ne întrebă* domnul White Mason pe cînd ne întoroeam. nu încă ! A fost descoperită bicicleta sa. < Declaraţia valetului. dar nu poţi avea totuL Nu observase niciodată la el vreun semn de nelinişte }s dimpotrivă. în timp «ej lingă el. 'fio bicicletă marca RudgeWhltworth uzată. fiind foarte neliniştit şi iritat.'Vţi într-adevăr ? replică prietenul or. ceea ce s-ar putea explica j prin.puşcă tură.gintăria. nu cunoştea nici un om căruia să-i fi fost atît de străin sentimentul de teamă. — Aceste obicte. Dorinţa domnului Douglasi era de a ridica podul în fiecare seară. Dar i ne multnmim cu ceea ce avem.— A fost prins asasinul ? — OH I Nu. gea foarte rar la Londra şi nu ieşea niciodată din sat. murdară #1. — Momentan nu. în aeeastă zi. r>e. Ames tocmai aranja ar. aceasta nu putea furniza nici un in. noroi. — Atunci poate aţi dori să mai audiaţi cîteva persoane din casă ? Am putea disGUta în sufragerie. adunaţi pe alee. ne lăsă impresia unei sincerităţi perfecte. • Descoperind-o. oare. şi lîngă ea se afla un săculeţ <\ire conţinea o cheie englezească şi o cîrpă de ulei. Ames găsise că stăpînul lui. am afla cu siguranţă şi de unde a venit. eînd aoesta venise la Birlw stone. trecea prTn-j tr-o perioadă agitată. părăsită. în mod excepţional. Holmes.' piere a . comod. dădea negativ din cap. totuşi. era un om binevoitor. răspunse Inspectorul. puţin diferit de omul obiş-v nuit pe care-l întîlnise pînă atunci. Intrase în serviciul domnului* Douglas cu ei noi ani în unxiă. Veniţi să o vedeţi I Se află la o sută cincizeci 4»? metri de la intrare. cu o zi înainte. fiindcă aşa se obişnuise la conac §| ţinea să păstreze vechile obiceiuri. precisă. Dar pînă la el nu răzbătu nici o în. • ce nalba. faptul că oficiul şi bucătăria se află în imediata apro. priveau curioşi bicicleta. te rog? să mă însoţeşti şi să-mf spui oe aveai de spus. Meri-. şi-a abandonat bi•• îeta ? Cum a reuşit să fuqă fără ea ? Se pare nu • •ir ^rea iJrnoezi apele domnule Holmes.

le-a răspuns dl. Pentru Dumnezeu. râmase lîngă foc ţinîndu-şi capul în mîinî1.casei. aşa încât nici un zgomot nu răzbătea pînă acolo I ei mt interveniseră decft în momentul în «are sosise poliţia. eînd au/1 soneria. îşi amintea că trecuse »» lnmătate de oră înainte să sune soneria. întoarce-te ! Pe scară avu loc c mică discuţie i în sfîrşit. Doamna Alleo nu putea adăuga nimic în afară de lamentaţii. întoarce-te în ca. domnul Barker se întoarse în cabinetul du lucru urmat de Ames.Irnsă decît oficiul. poate. cînd auzise un »>. Ceilalţi servi lori dormeau. Întuneric beznă şî linişte.mrra d urni tale ! strigă eL Sărmanul Jack. Poamna Allen o supraveghe toată noaptea. şi râmîneţî ru Doamna Allen îşi însoţi stăpîna şi încercă să o calme. în plus. Barker. Luminarea fu stinsă iar lampa iprlnsă. aceasta.omot asemănător unei uşi trîntite. îi văzu Irşlnd pe dl. Dînsa era cam tare de ureche./'*. Chemat să-şi depună depoziţia» după doamna Douglas» domnul €eoil . Ea nu făcu nld o scenă. cînd domnul Barker îl îeşi în întîmpinare din •Hhlnetul de lucru. separate. Barker. tonu avea intenţia să coboare. amîndoi 'A/ut-o pe doamna Douglas eoborînd scările. aşa încît nu auziră şi nu văzură nîmîc Ames se grăbi să deruleze lanţul podului mobil. deşi tremura şi nu se mai putea stăpîni. Ea îl însoţi pe domnul Ames cînd acesta alergă spre cabinetul de lucru. far doamna Allen o conduse în camera •I. guvernanta ieşi din cameră şi însoţită de valet. guvernanta. cabinetul de turru se afla departe de camera ei. dar era noapte. însă doamna Al!"n nu auzise răspunsul. El o opri şi o rugă să se întoarcă Imediat. Tocmai terminase de coborît. e mort. în acest timp. în timp ce doamna l>"iiglas cobora scârbe. Camerele lor se aflau în cealaltă porte a rasei. şi din această enu/ă.. Tocmai se pregătea să se culce. Nu mai |KH1 fnce nimic. Priviră pe fereastră. nu auzise împuşcătura. Doamna Allen. — Pentru numele lui Dumnezeu.M nle! un strigăt. nervos şi palid. şî e epri implorîndo să se întoarcă. La auzul soneriei. în clipa în eare ajunseră la piciorul scării. Aceasta se supuse şi-i răspunse ceva. îmbrăcată cu un simplu I» «îat de casă. nu făcu decît să con firme declaraţiile valetului Ea ocupa o cameră ma! puţin re. fără să se fCAbeuscă. Totul rămase în starea în care fiincm» găsită de poliţie. şi neavînd întipărită pe chip nici un fel de tlfiollc. doamna Douglas se lăsă convinsă. iar domnul ÎWker alergă să cheme poliţia. ajungînd în capătul •f Ari lor. printr-un culoar care dă spre mai multe uşi. nu scoa. alergă în direcţia de unde se auzise rul. — Conduceţi-o.

A murit de febră -tifoidă cu xm an Înainte să-i în. La cîtva timp după asta. în afara podului mobil car* fusese ridicat nu exista altă ieşire. deşi niciodată DoufllnM n-a spus despre ce societate era vorba. Era văduv. şt de altfel.Barker îşi aompletă primele declaraţii. mărindu-şi venitul. şi iam văzut portretul.i ţA de en Barker presupunea că inscripţia de pe harlă nvivi o legătură directă cu aceasta. Credea că ar fi fost imposibil să se înece în şanţul oara nu era mai adîne de trei picioare. — Aţi avut vreodată vreun motiv să credeţi că ar fi un criminal ? . Fără îndoială că anumite societăţi secrete îl urmăreau pe Douglas cu o ură implacabilă şi puţin ar fi lipsit să nu-l ucidă. care să îi avut legă tur* cu America ? — Vorbea uneori de Chicago. şi explica asta prin sentimentul de teamă eare-l împinse brusc să plece din California şi să se retragă undeva într-im sat englezesc. cînd Barker îl Intîlnise în California. — Nu cunoaşteţi ^Imlc din trecutul lui Douglas. ţinuturile de fier $ cărbune nu-i erau străine. — Făcea politică ? L#-ar fi putut ameninţa vreo organizaţie ? — Nu. Douglas a vindut totul deodată şi a luat vaporul pentru Anglia. Pr Ir tenul său îi fa cu anumite propuneri. Barker. — Cinci ani. totuşi. nici oe d/i lorii itr avea MT.moaşă. unde lucrase înainte. Adevărul este că domnul Barker avea o părere destul de rezervată în privinţa ucigaşu-* lui. Lui Barker i se păru că asupra lui Douglas plana un periool. Foarte tînăr. Domnul Barker nu-şi putuse explica ni«d ae se intîmplase eu asasinul. Era convins să ucigaşul fugise pe fereastră. Călătorise mult la vremea lui. Douglas era un bărbat plin de reticenţă şi care lăsa în umbră anumite capitole din viaţa sa. emigrase din Irlanda în America unde făcuse afaceri destul de bune. Afacerea mergea de minune. Cei doft se asociaseră pentru exploatarea unei mine de eârbune în» tr-im loo numit Benito Canon. nici de ca îşi abandonase bicicleta. — Era celibatar la fel ca dumneata ? 1 — Era văduv. — Cît Ump aţi stat eu Douglas în California ? îl în-» Uebă Inspectorul Mac Donald. îmi amlntesa că se spunea despre ea eă era suedeză. Din acest punct da vedere el considera pata de sînge imprimată pe pervaz» drept dovadă.tîlnesc pe Douglas. dacă aceasta fusese a lui. A fost o femele foarte fru. — Aţi aflat vreodată de unde venea prima sa soţie 1 — Nu. politica no-3 interesa deloc. se inapoie la Londra îar prietenia lor se reînnoi.

Eraţi cu el în perioada în care s-a recăsătorit ? — M-am întors cu o lună înainte de a se căsători.— Niciodată 4 n-am văzut niciodată vreun om care să aibă mai mr't decît el slmţui dreptăţii. Veniseră din mină să s£ intereseze de el. — Nu era nimîc curios în felul lui de viaţă. . L-aţi urmat imediat. Le-am spus că ţrtecztse în Europa şi că nu ştiam unde va sosi.mericani. i-am fost martor la cununie. la interval de un an. se simţea liniştii. Să ştiţi un lucru i Douglas era tot timpul înarmat Revolverul său era nelipsit din buzunar. zise Mac Do-» nald. în California ? — Plăcerea lui era să lucreze şi stătea cât mai mult în munţi. Sînt şase ani de cînd Douglas a plecat din California. — Ge fel de oameni ? — Nu prea plăcuţi la vedere. — Tot timpul era preocupat de acest lucru. nu-i aşa? — Perfect. — Trebuie să fi avut motive foarte grave ca să fi fost atît ie urît. — Aş vrea să clarific problema datelor. Evita locurile frecventate. nu-i aşa ? — Da. aţi calculat corect. Odată podul ridicat. M-am gîndît de multe or! că s-ar putea ca cineva să-l urmărească Plecarea lui bruică te Europa tmî transformă bănuiala în certitudine^ Trebuîe să f! primit vreun avertisment deoarece la o săptămînă după aceasta a fost căutat de vreo zece oameni. californie**! ? — Nu ştiu dacă erau califorateni î dar sigur erau «. Se vedea eter că au4 vroiau binele. Nenorocirea a fost •& noaptea trecută era îmbrăcat în halat şi n-a avut revolverul la el. în mină. — Au trecut şase ani de atunci ? — Aproape şapte. dar de o condiţie îndoielnică: în ortee caz nu erau mineri Am fost fericit cînd l-am văzut plecfnd. dacă a fost urmărit atîta vreme. tîmp dc» cinci ani. c&re arunca o umbră asupra întregii luî vieţi. înseamnă că au trecut unsprezece ani de cînd aţi încheiat afacerea. — Ţinînd cont de faptul că v-aţi asociat eu Domglas în California. — Erau americani. — Nu credeţi însă că un om care se simte tot timpul în pericol ar fi trebuit să reclame la poliţie ? — Poate că era vorba de un pericol împotriva căruia nu exista nici un mijloc de protecţie. — Astăzi ar fi împlinit cinai ani de cînd s-a recăsătorit.

căci. presupun că vă faceţi datoria şi că nu din cauza mea veţi avea greutăţi. aţi văzut-o de multe ori ? Barker îl privi cu severitate pe detectiv. ? — Nu. domnilor ! Vă voi spune un ultim cuvînt i pot afirma cu deplină certitudine că nici un bărbat nu a avut o soţie .. refuz să răspund. bine. răspunse Barker pe un ton glumeţ. — Anumite întrebări constituie o ofensă prin ele insele. Am fost plecat prin lume. Domnul Douglas aproba întru totul prietenia dvs. Ridică apoi capul şi spuse zîmbind i — Dumnezeule. îi dădeau impresia unei puternice concentrări interioare. sprîncenele joase. îşi uni mîinile într-o stringere convulsivă— Nu aveţi. în care îmi cerea iertare. De nenumărate ori. cu soţia sa ? Barker păli.. l-ati văzut deseori pe Douglas. niciodată nu am ţinut la alteineva atît de mult.dîndu-mă de cîte ori se ivea ocazia. obişnuindu-se cu vizitele mele şi lău. reluă el. nu suporta ca soţia lui să discute cu mine sau să existe Geva între noi. — Ei.— Aţi cunoscut-o pe doamna Douglas înainte de a se căsători ou prietenul dvs. Am datoria de a nu neglija nici un element informativ. Ascultaţi-mă bine. Insist să-mi spuneţi. nici mă^ car cea mai subtilă urmă de simpatie. Cu ce vă poate ajuta la rezultatul anchetei ? — Totuşi. domnilor. De ce nu recunoaşteţi ? Sărmanul Douglas nu avea decît un defect t gelozia. strigă el. domnule Barker. Atunci însă. Singurul lucru pe care vi-l cer este de a nu adăuga printr-o simplă întrebare. ajungînd la accese de nebunie. echivalează cu un răspuns. — Dar înainte. Astfel. dacă nu aveţi nimfe de ascuns. — Noi încercăm să stabilim faptele. fmi era cel mai bun prieten. sumbră. este în interesul tuturor să iasă adevărul la lumină. noi suferinţi şi aşa destule. dreptui de a-mi pune acea întrebare. faţa lui trasă de oboseală. timp de zeee ani. i-am jurat că nu voi mai pune piciorul în casa lui. — Prin urmare. doamnei Douglas. — Nu-mi închipui nimic. 1 — în eeea ce o priveşte pe doamna Douglas n-am văzut-o de multe ori. dar nu poţi frecventa casa unui bărbat fără să-l cunoşti soţia. nu se maî stăpînea. de ce n-aţi răspunde ? Domnul Barker tăcu o clipă. Gelozia îl făcea să-şi iasă din fire. Era foarte ataşat soţiei sale. Nu există nici un gînd «are să vă ofenseze referitor la persoana dvs. — Fie ! Dar cred eă vă daţi seama eă refuzul dvs. îmi scria scrisori contradictorii. Iar dacă vă închipuiţi că ar putea exista cel mai mia raport.

lumînarea mai ardea încă pe masă.-.mai iubitoare. am. nu mai era aprinsă lumina.. răspunse rece inspectorul. zise Holmes.Dart era fireso.{i — Da ! — în lumina ei slabă v-aţi dat seama de adevărate tragedie <a evenimentului. Dar dacă dvs. — Ştiati că i s-a sustras inelul de căsătorie ? continuă el. K Barker păru din nou puţin dezorientat* lj — Eu nu văd nimlo extraordinar. asta este părerea mea ! — Nu cred.. Privirile lui Barker aruncau flăcări. mai fidelă şî nu sînt ipocrit dacă afirm că. — VI s-a răspuns cu promptitudine ? — într-un minut. un prieten la fel de lolaL Spusese acestea pe un ton plin de convingere. Lumînarea lumina slab. cînd aţi Intrat în cabinetul de lucru. într-un fel sau altul. singur. oricare ar f{ fost persoana care l-a făcut să dispară. lotuşi el putu în cele din urmă să-şi stăpînească emoţia * —.. — Aşa se spune. . nu-i aşa ? -. şi pentru că lampa se aflai oe masă. — Da — Aţi sunat imediat pentru a cere ajutor ? —~ Da. — Nu am stat să reflectez la ce s-ar fî gîndit el atunci. -— Simpla absenţă a inelului. mai avem de pus vreo întrebare. nu-i aşa ? Barker ridică din umeri. ci lampa ? Tată un fapt demn de luat în seamă. că acest lucru ar pune la îndoială onoarea doamneî Douglas. în acest moment. însă inspectorul Mac Donald nu se lăsa aşa uşor păcălit. domnule Holmes/ 7ise el după o pauză. i — Un mic amănunt. — Şi. eă pentru moment.. ar da de gîn&lt şî poate ar face legătura între căsătorie şi dramă. — De ce aţi stins lumînarea ? . — Gum să se spună ? Este un fapt.Greşiţi. aprins-o. credeţi.rea. Gonfuzia şi ezitarea puseseră stăpînîre pe Barker. imediat. — Vroiam să spun că Douglas putea să şi-I scoată şî singur. primul gînd b fost să pot vedea mai bine.

Doamna Douglas ne spuse că ar prefera să ne întflneascâV1 în sufragerie. dar tot ce ştiu va fi pus în serviciul dvs. dar şi eu un fel de ctlw rîorîtate amestecată cm milă. zise ea. în sflrşlt. Era eomplet diferită de persoana cu titxip dureros pe care mi-o închipuisem. — Nu faceţi economie de bani. cu o privire care~I trăda îndoiala. interogaţia din priviri fu exprimată cu voce tare. dar nu aţi Intrat în camera în care s-a produs drama ? — Nu. Ea momentul în care aţi auzit împuşcătura aţi fugit imediat ? — Am îmbrăcat un halat de casă şi am coborît. graţie şi mîinî delleateS. — Asta o ştim. întră ealmă. în toată strălucirea celor treîzee! de anî afj săi Era foarte palidă şi obosită ca după o luptă erîncenă & avea însă o atitudine deosebită. Domnul Barker m-a oprit pe scară.. după «e ne privi pe toţi. în astfel de momente nu poţi calcula timpul. Domnul Barker mă implora să urc din nou. deoarece nu eram de folos nimănui. rîfid pe rînd. Aş dori să nu precupeţiţi nici un efort.a coborît şî pînă cînd s-a auzifc împuşcătura ? Nu ştiu. în fiecare seară soţul meu controla casa de teamă să nu izbucnească vreun incendiu. Oare visam ? Ml s-a părui «ă în spatele acestei întrebări se afla mai mult teamă dedt speranţă. Credeam că trăiesc un coşmar ! — Puteţi aprecia cu aproximaţie cât timp s-a scurs din clipa în care soţul dvs. cu o voce slabă. Nu l-am auzit în momentul îh care a ieşit din baie. — Am luat toate măsurile necesare. Era singurul lucru de care se temea. ale mele Ne prîvî pe fiecare trist. aflate pe marginea meseî. — Domnul Barker ne-a declarat că dvs.du-mă să mă întorc în camera mea.Holmes se opri aici. — Poate vreţi să ne daţi cîteva lămuriri care ar clarifica unele probleme 7 -— Mă îndoiesc de aoest lucru. iar Barker. frumoasă ? *n*ltă demnă. — Cît timp a trecut de cînd s-a auzit împuşcătura şi pînă în momentul în ciare * domnul: Barker v-a oprit pe scară ? — Presupun că au trecut aproximativ două. < care. reţinută. minute. nu tremurau mai mult decît. convingîn. răspunse inspectorul. lInspectorul Mau Donald o înştlinţă pe doamna I>oi rlas că într-un minut va trebui să fie la dispoziţia noastră^. mă conduse în cameră. .* — Aţî găsit ceva ? întrebă* ea. ne întoarse spat^lp şi ieşi. nu aţi văzut nimic. aşa fin cât doamn» Allen. Fiţi sigură că nu se va întîmpla nimic. doamnă Douglas.

din acest punct de vedere. în Anglia. „Uneori mi se pare că am ieşit". Uneori spunea i „Am fost odată în Valea Groazei. nu-l aşa ? — Da. Eram sigură de asta. de ceva ce i s-a întîmplat atunci cînd a ajuns în America şi care i-ar fi pus viaţa în pericol ? Doamna Douglas reflectă înainte de a răspunde. timp de oinci anî. şi de aceea. care au fost cuvintele ce v->au trezit atenţia ? — „Valea Groazei". dar atunci chipul îi devenea grav. o nenorocire la fel de mare •a atunci cînd unul din noi ar intra pentru totdeauna în propria-i umbră. odată. răspunse doamna Douglas. doamnă Douglas. prefera să tacă. n pronunţa pe un ton mînios. Dumnezeul fîe lăudat ca această umbră să nu apese asupra ta la Poate prin aceste cuvinte el desemna vreun loc unde trăise înainte şi avusese aventuri teribile. ILe descopeream eu dibăcie. deoarece. „'Asta este îmi zfse el. după un accident de vînătoare. — V-^aş putea întreba.scăpau şî după felul cum îşi eereeta vizitatorii inopinaţi. îmi răspuse el. îmi dădeam seama că dorea să-mi ascundă anumite întîmplărl dîn perioada trăită în America. spuse Holmes. n-a ieşît din sat fără ca să tremur de fiecare dată ctnd nu se întorcea la timp. — Oare nu vom ieşi niciodată din Valea Groazei ? l-am întrebat eu într-o zi. ce înţelegea el prin Valea Groazei ? — Da. căd intre noi încrederea şi afecţiunea erau totale. — V-a vorbit vreodată. Se gîndea că mi-aş face probleme. — Atunci cum aţi reuşit să aflaţi ? Shlpul doamnei Douglas se lumină de un zîmbet trecător. eu un fel de oroare t Mac Ginty.— Este exact punctul în care doream să ajung. Nu pentru că n-ar fi avut încredere în mine. — t-a ţi întrebat desîgur. eînd l-am văzut mai preocupat decît de obicei. stăpînul Mac Ginty I L-am Întrebat. acum trei anî. din cuvintele care-i . i — Am simţit totdeauna plutind pericolul asupra lui. cînd s-a trezit. şi îneă n-am ieşit de acolo". delirînd în timpul linei febre. Am constatat că avem duşmani puternici şi credea că aceşştia sînt tot timpul pe urmele lui. t-aţi cunoscut pe soţul dvs. îmi amintesc că repeta continuu un nume. ! — Şi nu v-a spus nici un nume ? ' ' — Ba da. scutura dîn «ap. — Gredeţi că un soţ poate ascunde toată viaţa un secret faţă de cea care 11 iubeşte ? Descoperisem din comportarea lui că avea un secret. eram căsătoriţi de cinci ani. cine era acest . ci pentru a îndepărta din jurul meu tot ceea ce însemna nelinişte. dar refuza să-mi vorbească despre asta. Insă nu am putut afla. Mai mult.

Deodată se ridică şi sună. Scuzaţlmă că V-am deranjat la o astfel de oră. Barker se afla în grădină. am citit în ochii ei aoeeaşî privire întrebătoare pe care o avusese în clipa în care intrase şi parcă spunea t — cum v-a plăcut mărturia mea ?" Apoi se înclină şi se îndepărtă. Insă eu am făcut o legătură între Mac Ginty şi Valea Groazei. spuse el ciad apăru valetul. ce spui de asta. cînd l-ai întîlnit în cabinetul de lueru t . — E frumoasă. răspunse ea.. îţi aminteşti cu ce era Încălţat dL Barker noaptea trecută. regăsindu-î urmele. Este un lucru extraordinar. ţlnîndu-şi capul în mBnl. A existat în această căsătorie o notă de romantism. — Cred că aţi aflat că 1 s-a scos de pe deget Inelul de căsătorie. Acest lucru nu vă sugerează nlmlo ? Să presupunem că un vechi duşman. nu-mi dau seama. la Londra. — Ames. încheie Mac Donald. Este un tip căruia nu-i lipseşte farmecul în compania unei femei. şi al cui stăpîn era ? „Slavă Domnului că nu-i al meu !« îmi răspusese el rîzînd. zise Mac Donald. Doamna Douglas se ridică şî timp de o secundă. totdeauna e aşa. asupra căruia nu dorea să se oprească. — încă o întrebare. părea să mediteze.. deosebit ? — Un fel de romantism a existat. Alteeva n-am putut afla. domnule Holmes ? Prietenul meu. Bărbatul care-l scoate mortului inelul de pe deget. A recunoscut faptul că mortul era gelos i poate cunoştea personal motivele acestei gelozii. după ce aceasta închise uşa.stăpîn Mac Ginty. cu adevărat frumoasă. — Nu vă mai pot reţine mult timp. Dacă nu greşesc. — Nu a avut nici un rival ? — Nici unul. Apoi intervine şi incidentul cu inelul. Ames veni să ne anunţe că di. — Ames. Dar mister. spuse Mae Donald gînditor. Eram absolut liberă. Acest Barker a stat aîcî o bună perioadă de timp. domnule. şi aţi fost de acord cu cererea lui în căsătorie. a comis crima i ce motiv putea avea acest om de a-î lua inelul ? Aş putea jura că un surîs vag plutea pe buzele doamnei Douglas — într-adevăr. l-aţi cunoscut pe domnul Douglas într-un pension de familişti. nu. •eva misterios. unde este domnul Cecil Barker? — Mă duo să văd. Vor trebui clarificate multe lucrurî pe care vi le vom prezenta la timp şi pe măsură ce le vom cerceta. După o clipă. — El.

bătrînită. freeîndu-şî mîinîle groase cu satisfacţie profesională. ca şi ai mei. Holmes luase din hol pantofii. domnule Holmes ? C* rol joacă ? — Da. Ames. Acum. VVhite Mason începu să rfdă. de altfeL —=.•olo pentru a-mi linişti sufletul un incident penibil mă readuse la realitatea neagră. pentru a ajunge la modesta noastră cameră de la hanul din sat. el se aplecă şi puse unul din pantofi pe pervaz. Barker însuşi a murdărit fereastra! Semnul este mai mare decît al oricărei alte ghete. în ceea ce mă priveşte. cu o agilitate de felină. Dar ce rol joacă el aici. tot plimbîndu-mă de colo. Avea pantofi. era un fel de centură a peluzei. răsucită sub diferite forme înconjurau casa. Puteam în acea atmosferă pacifică să uit sau să nu-mi mai amintesc decît ca pe un vis urît. domnule Holmes. pe parchetul căruia se afla întinsă o baltă de sînge. am dat o raită prin grădina. Dintr-o singură mişcare. Cîteva minute mai tîrziu. calmantă pentru nervii meî tracasaţi. Ames. avlnd în vedere aspectul camerei Perfect.Asta se înţelege. Cînd începu să vorbească. Aşa cum observase şi valetul. zise el. Mal întîi însă. Nu-i nici o îndoială ! zise el.moţia pusese stăpînire pe inspector. Barker. Şi am avut dreptate 1 SHERLOCK HOLMEo ARE PROBLEMA Holmes şî ceilalţi doi detectivi se adînciră şî mai mult în amănunte în următoarele zile. — Da. I-am părăsit deci. care se afla în fala casei. tristul cabinet de lucru. — Unde-i sînt acum pantofii ? — Mai sînt încă sub scaunul din hoL — Foarte bine. Este amprenta unui picior plat. accentul său era asemeni sunetului scos de un băţ plimbat pe o grilă. domnule.— Da. totul se leagă. ciudat de îm. Toate acestea emanau o linişte binefăcătoare. smulgîndu-mă sentimentului paşnic de «are eram stăpînit. întinsă. eu am observat că pantofii domnulu Barker erau pătaţi de sînge. — La dracu l. amîndouă perechile aveau urme de sînge. absorbit de gîndurî. fără a spune vreun cuvînt. în colţul în care se aBa pata de sînge: pantoful corespundea exact urmei. în colţul cel . Atunci. 1 Rîndurî de tisă tăiată. în centrul căreia se afla un cadran solar. Vă vom suna dacă vom mai avea nevoie dp dumneata. X-am adm ghetele ca să poată chema poliţia. Este firesc ea no! să putem face diferenţa între amprentele lăsate de dl. Totuşi. foarte groasă. — Am spus eu că îi vom veni de hac. ce rol ? repetă Holmes. zîmbi celor doi colegi ai săi E. merserăm în cabinetul de lucru. şi urmele paşilor veniţi din afară.

cU dvs. A afirmat chiar dînsut că nu-} intersează. insă prea tîrziu. aţi putea să o rezolvaţi şi de care va depinde mersul cercetărilor. cu puţin timp înainte. adăugal eu. Tocmai mă apropiam de acest loc. referitor la prietenia caro vă leagă de Sherlock Holmes. poate. Barker stătea aplecat. care nu putea fî zărită din apropierea casei. — De ce l-ar interesa aşa ceva pe doctorul Watson ? zîse Barker vioi. I-aţi -putea totuşi acorda doamnei Douglas cîteva secunde ? L-am urmat cu mare greutate. «are ar fi dorit să spulber« prezenţa mea într-o clipă. încît întreaga sa făptură iradia încă. o clrpă t Avem o problemă pe care numai dvs. fiind cunoscută de toată lumea. I-am văzut schimblnd rapid ci te va cuvinte. că sînt un om insensibil. îmi atrase atenţia chipul doamnei Douglas. împreună cu eel mai bun prieten. o văzusem gravă şi discretă.mai îndepărtat fcl casei. Abia trecuseră cîteva ore de la tragicul eveniment nocturn. încît se puteau vedea clar. de data asta însă. M-am apropiat de doamna Douglas. acum îşi scoase de pe faţă vălul durerii false şî bucuria de a trăi îi lumina ochii. — Iar eu vă cer permisiunea de a-mi continua plimbarea. în grădina mortului. pe parchet. în sufragerie. Apoi Barker se ridică şi mi se adresă. — într-o zi îmi veţi da dreptate. N-aveam decît să merg pînă acolo pentru a mă găsi în faţa doamnei Douglas şi a Iui Barker. cu mîinile pe genunchi J chîpul lui frumos se mulţumea să zîmbească în clipa în care am apărut. • — Nu există nici un dubiu. fără *nî. privirea sa nu o susţinu pe a mea: nu întîlni nici un fel de simpatie. căreîa îi răspundea rîsul sacadat al unei femei. nu-i aşa ? I-am răspuns printr-un salut atît de rece. într-o cameră oarecare.. cînd un zgomot îmi atrase atenţia t o voce plăcut timbrată de bărbat. domniile. Doamna Douglas însă insistă— Vă rog. văzîndu-i durerea. Nimeni nu cunoaşte mai bine de. se afla o bancă 'de piatră. soţia sa. pe feţele lor reveni vechea mască. Sînteţi doctorul Watson..mă ? zise ea. căutau adăpostul unei tufe pentru a rîde împreună. — Credeţi. relaţiile . sentimentele mele faţă de comportarea lor. zise el. trt Sufragerie. — Asta nu mă priveşte. Dacă aţi şti. Revedeam în minte cadavrul desfigurat zăeînd acolo jos. o sclipire a privirii luî Barker o învelise alîf de mult. doctore Watson. extrem de rezervat. Suferisem înainte. dincolo de zidul viu al grădinii. I-am răspuns printr-un ridicat de umeri. şi. — Iertaţi-mă.

nici inspectorul Mac Donald nici excelentul provincial. am aruncat o privire în direcţia lor şi i-am văzut discutind foarte aprins. După cele spuse. O singuri halteră. gînteşte-te ! . timp în cure eu i-am pregătit un ceai concentrat. o mărturisi.. găsi cealaltă halteră. pericolul unei curbări dorsale ! Gîn.. Prietenul meu îşi petrecuse ziua la oonac împreună cu colegii săi. Haide ! Haide ! Nu mai face figura asta ! Nici unul dintre cei de faţă. acţionează din proprie iniţiativă* am răspuns eu. îmi faceţi un. Este tot ce vă pot spune. Mi--ar aduce neplăceri în cazul unei arestări pentru complicitate la crimă cu premeditare.domnului Holmes cu poliţia. după care vom vedea cum stau lucrurile. cînd îi povesti incidentul. vă implor. 8h glasul doamnei Douglas era atîta sinceritate. jtând o elipă de nesocotinţa ei. ui. completa Barker. Nu ascultă decît de el însuşi. încît. fără secrete. îmi' răspunse Holmes. Watson. departe de mine acest lucru. este pe deplin dependent de ei ? Sao acţionează de unul singur ? — Este un punct asupra căruia nu Mnt obligat să vă răspund. Credeţi că dacă ar primît sub semnătura strict secret. şi. lăsîndu-i pe doamna Douglas şi pe di. n-ai ghicit încă ? Acest mister va fi rezolvat numai cînd vom. în cercetările sale. şi n-aş face alteeva decît să mă adresez domnului Holmes personal pentru informaţii mai ample. în clipa în care am cotit pe partea celaltă a clădirii. — Crezi' că vom putea aresta pe cineva ? — Dragul meu Watson. în oazul la care vă referiţi. Barker pe banca de piatră... — Nu. şi-mi povesti cu o poftă nebună. nu se iasă condus decît de propria lui judecată. Dar cînd vom găsi haltera care lipseşte. continuă el.deşte-te. lasă-mă să-ţi ofer al patrulea cu.. — Dl. ne. — Haltera ? — Dragul meu. Watson ! Tmatfkjea-ă-ţi un gimnast care nu foloseşte dccît o Singură halteră ! Imaninează-ţi acea dezvoltare unilaterală.ref ar proda-o neapărat detectivilor ? — Da. am cedat. — Vă rog. Watson. Holmes.nirea mea ou ei. pentru descoperirea criminalului şi predarea acestuia în mîinile Justiţiei. ceea ce îmi confirma faptul că discutau despre întîl. cercetînd acelaşi caz în acelaşi timp cu aceasta. şi nu i s-ar ascunde nimic care ar stîrni bănuieli.mare serviciu 1. Priveau spire mine. n-nu sesizat imporianUi acestui fapt. Nu vreau să spun că aş fi ajuns departe cu cercetările. în acelaşi timp însă e respectat de poliţie. doctore Watson ! Dacă lămurim această problemă. — Nu am nevoie de secretele lor. mi-am scos pălăria şi m-am îndepărtat.

— O minciună Watson. iată punctul nostru de plecare 1 Toată povestea hii Barker a fost minciună ! Minciună a fost şi declaraţia doamnei Douglas ! Există o complicitate a minciunii între cei doi. s-ar fi spus că era satisfăcut de starea mea de indispoziţie. despre care ni s-a spus că ar avea un caracter întreprinzător. instalat în colţul «el mai retras al încăperii. sînt în măsură să demonstrez eă pata de slnge rămasă pe pervazul ferestrei. Ochii îi străluceau de răutate. o mare. gîndeşte cu voce tare. acest om. timp în care l-a scos mortului inelul din deget.Vorbea cu gura plină în timp ce minca. într-un continuu du-te-* yino t Deci. în sfîrşit îşi aprinse pipa şi. s-a tras cu puşca mai devreme decît s-a sdus f Ştiind cS la aeest punct s-ar putea să existe o greşeală. după înfăptuirea crimei. Sînt sigur de asta Oare împuşcătura î-a cauzat. Pe de altă parte» Insă. lucrurile au luat o întorsătură nefavorabilă. deoarece minciunile lor exagerate exclud orice posibilitate de a afla adevărul. volubil. cu intenţia de a păcăli poliţia. aşa încît mă întreb 5 ce interes au să mintă ? care este adevărul pe care vor să-l ascundă ? Eu ştiu eă ei mint. ' "după eare a aprins lampa. iar trăsăturile feţei sale se crispau datorită unui efort mental exagerat. Faptul că lumînarea nu a ars decât foarte puţin timp. moartea ? F*> cy. îmi amintesc de zilele şi nopţile cînd. care. ne aflăm acum în prezenţa unui acord între două persoane care au auzit Împuşcătura i Barker şi doamna Douglas.. Gîndeşte-te că după cele spuse -de ei. după toate aparenţele. Pînă la orele zece şi jumătate servitorii circulă prin casă. asasinul a rămas o vreme cu mortul. i l-a pus pe celălalt la loc. ceea ce în realitate nu i-ar fi trecut prin «ap să o facă şi totodată să depună lîngă cadavru ciudata hartă. Watson. pur şi simplu. insuportabilă şi ireparabilă minciună. a fost imprimată special de Barker. enormă. ucigaşul nu a avut decât un minut. pierzînd noţiunea de hrană.. crezi că 1 ţ-a dat Imediat ? La prima somaţie ? — Nu. inel eare se afla sub alt inel. în ceea ce-l priveşte pe asasin.. demonstrează că între asasin şi victimă nu a avut loc o discuţie care să dureze mult timp. Admiţînd că Douglas a consimţit să-i dea inelul. cred că eşti de acord ca faptul că. furtului i-a precedat crima. lată ce vom găsi ia sfîrşitul anchetei. ca un om pe care nu-l preocupă continuitatea discursului său. dar. începu să vorbească încet. Acum ar trebui să aflăm exact ora la care s-a petrecut drama. Acest lucru este absolut Imposibil î Aî destulă minte ea să-ţi dai seama că de fapt. pînă atunci nu s-a petrecut nimic î La orele 11 şi un sfert toţi . se înerîncena să rezolve vreo problemă exasperantă şi deconcertantă.

de mic ar fi fost. Toate acestea. în eaz că mă voi căsători vreodată. Watson. este.. de altfel. pînă în camera doamnei Allen.sînt în camerele lor în afară de Ames care are treabă în oficiu. a auzit şi zgomotul unei uşi trântite. doamna Allen a mărturisit în depoziţia sa că. şi am constatat că Mac Donald făcuse mult zgomot în cabinetul de lucru. însăşi prin felul în tare ne-a relatat evenimentele. Deşi fiind puţin cam surdă. sper să inspir destulă afecţiune soţiei mele. ora cînd s-a auzit zgomotul îm puşcăturii» moment în care ei s-au avfetat pe scări. Doamna Douglas trebuie să lipsită de inimă ca să rîdă aşa cum a făcut-o pentru nu ştiu oe glumă.. sînt situaţii de comedie ieftină. nu mai venea nimeni ia oficiu. ai încredere în experienţa mea. vom fi av«nsnt cit de puţin în adîncul problemei. intre oreîe 11 fără un sfert. atunci cînd se trage de foarte aproape. nu a avut o comportare potrivită pentru o soţie. ei bine. trebuie să. după cîte se pare. pentru a nu se lăsa atît de uşor dusă de guvernanta sa da. la numai cîteva ore după asasinatul eare a lăsat-o văduvă. şi care ar permite ca un bărbat să intervină între ea şi cadavrul acestuia. .eă s-ar întîmpla să zac pe jos. Nu la fel stăteau lucrurile în camera guvernantei î ea se afla la cea mai mică distanţă pe coridor şi putea auzi de aici orice zgomot. la eîţiva paşi de ea. De aceea. — Ştii. înainte cu o jumătate de pră de a se auzi împuşcătura. Am procedat la cîteva miei experienţe în această dimineaţă. Nu mă îndoiesc că acea detunătură marca momentul precis al crimei. în. Există puţine femei.toată easa. zîsei eu. după plecarea dvs. deoarece observatorului cel mai puţin avizat I s-ar părea suspect ca o femeie să se poată abţine în astfel de momente. — Este «Iar că. cînd vom putea răspunde. oricît. iar uşile odată încuiate. Watson. împuşcătura produsă de o armă de vînătoare. amortizată. aş considera acest incident ca un acord perfect între oei doi. deci cu o jumătate de oră înainte de a îi alertată. în această situaţie nu trebuie să aibă decît Un ecou relativ. — Şi eu am sentimentul ferm al unei înţelegeri între aceste două persoane. Ei bine. că am o admiraţie reţinută faţă de sexul opus. Dacă nu s-ar fi întîmplat nimic. presupunînd că domnul Barker şi doamna Douglas nu sînt cu adevărat criminali.vtr-o anumită măsură. cu minimum de respect faţă de soţul lor. ce au făcut ei în acest timp ? De oe nau dat imediat alarma ? Este întrebarea care ne preocupă în permanenţă. în liniştea nopţii se putea auzi cu uşurinţă. cu toate acestea. şi orele 31 şt un sfert adică ora la care au fost chemaţi servitorii. aflăm ce au făcut. pe la orele 11 fără un sfert.

ascunzînd împreună cu ceilalţi asasinul soţului el. căci o anchetă Indiscretă faţă de servitori diverse alte persoane nu a confirmat aceasta. Unde ajungem ? Aici. însă. — Te ascult. Watson. cum îţi explici aceste două puncte.du-mi chipul frumos al ferrfeîi în timp ce rîdea în gr. nu există nici o ameninţare ascunsă. Watson ? — Nu. S-ar părea chiar că exista o apropiere foarte mare între soţii Douglas. Pentru a explica crima.. . şi culmea întîmplării. uniţi printr-o iubire vinovată. apoi se pregătesc şi ei pentru aceeaşi demonstraţie. au vrut să se debaraseze de cel eare*-î deranja. Cum se face că din o mie de tipuri de arme va fi aleasă o armă de vînătoare. niai un stăpîn. a unei armonii perfecte. una din acelea pe care le folosesc americanii ? Gum s-a întîmplat că anumite persoane nu au auzit zgomotul.VKnă. dar propunerea dumitale redutabilă n • este la fel de evidentă Să vedem ce dificultăţi întîmpină: Să presupunem eă doamna Douglas şi Barker. Doamna Douglas şi Barker fiind presupuşii vinovaţi.cind un fel de tabula rasa. harta lăsată lingă cadavru. spusei eu aminMn. Nu acorzi nici o şansă pentru a pătrunde mai departe. Eşti pe cale de a descoperi un sistem după care tot ceea ce se afirmă incepînd eu principiul de bază. este fals. ai un talent teribil să spui lucrurilor pe nume.. ca doamna Allen să nu iasă cînd aude bătindu-se într-o uşă. Abandonînd bicicleta în para. dar să ne închipuim că Barker şi doamna Douglas. — Pe de altă parte.#er i sînt sigur eă ei eunoso şi ascund adevărul. cel puţin. zise Holmes ag!tîndu~şi pipa spre mine: ţinteşti la punct fix I întreabă-mă dacă nu cumva &red că doamna Douglas şi Barker ştîu adevărul. fă. nimic de acest fel. Pata de sînge imprimată pe pervaz. ei inventează o fabulă. deci ştiu cine este criminalul şî s-au înţeles să-l ascundă. Eu îţi voi răspund** ?!n. — Mai degrabă aş erede contrariul.— Vă gîndiţi cumva că Barker şi doamna Douglas au •omis «rima ? — Watson.. Asta înseamnă să generalizezi totul. ni*i o Vale a Groazei. dacă o femeie şi amantul ei conspiră la uciderea soţuluî se vor acuza unul pe altul. Dar iată altele care nu se potrivesc deloc. Presupunere gratuită. făcînd gestul ostentativ de a scoate inelul de căsătorie al mortului ? Grezi că e posibil. în ipoteza dumitale intră o mulţime de fapte. ei speră să se creadă într-o intervenţie din afară.. după dumneata. cu o artă perfectă a disimulării i-ar înşela pe toţi. Holmes reflectă. Watson ? — Pe legea mea că nu-mi explic. — Dădea Impresia.

şi-l ridică după ce l-a lăsat pe îndivid să treacă. însă acţionează destul de stîngacl. astfel încît nu au sunat clopoţelul de alarmă. că tot ce s-a întîmpîat. o lasă. odată ucigaşul plecat.mînem în Urnitele posibilului. o seară întreagă ? . decât atunci eînd au vrut. Numai el şî doamna Douglas sînt singurii care au auzit împuşcătura. Acesta are motivele lui să creadă eă se va salva mai uşor pe Jos de. o bicicletă fiind primul lueru de care criminalul ar avea nevoie pentru a-i induce în eroare. într-^un loc tmde nu va fi des. am spus eu cu oarecare rezervă. — Sîngur.. — Mărturisesc că nu înţeleg deloc ce rol are bicicleta! — Totuşi* nu există vreo întîmplare pentru care să nu se găsească o explicaţie firească. şi pentru o raţiune care îmi scapă.«operită înainte de a fi destul de departe. deci. Să presupunem că ar fi urmărit de răzbunarea unui individ.*ît cu bicicleta. îşi dau seama. Barker şi doamna Douglas •osesc pe neaşteptate.. Inain. Ei bine» arta nu şi-a epuizat încă' resursele. — Cum credeţi că o să demonstraţi toate acestea ? — Dacă există un străin amestecat în această afacere am putea să-I depîstăm şi să-l arestăm. ar fi cea mai elocventă probă. lasă-mă săţi expun o posibilitate raţională Simplă Imaginaţie. Barker şi «floamna Douglas sînt de acord şi preferă să-l lase să plece* Pentru asta coboară podul. Ga simplu exerciţiu mental. nu-i aşa ? — Doamne dumnezeule. a unui străin. îi sustrage inelul. El ti avertizează că arestarea sa nu v* avea alt rezultat decât un scandal îngrozitor. eare funcţionează fără zgomot. însă imaginaţia nu se bazează de cele mai multe orî pe adevăr ? Să ne imaginăm deci că viaţa lui Douglas ascundea o faptă de care se făcea vinovat şi care constituia un secret. pentru a reveni la ipoteza noastră. că. acest străin îl asasinează. după o jumătate de oră. «are nu sînfi neapărat el cei vinovaţi. — Să ne amintim. bineînţeles. Watson. se află într-o situaţie în care le va fî greu să demonstreze că n-au fost implicaţi sau n-au ajutat la îndeplinirea crimef. Se sfătuiesc amîndoî. deci. Şi în plus. nu * fost nimic extraordinar.— Şi dacă ţi-ar veni ideea să ascunzi şi să abandonezi o bicicletă.fc <Je t reuşi să se depărteze. un secret de care i-ar fi ruşine. Cred că mî-ar face foarte bine să petrec singur « seară în cabinetul de lucru. Dacă nu. Barker a imprimat pe pervazul ferestrei talpa însîngerată a pantofului. Pînă a?ci ră. bineînţeles. doamna Douglas şi Barker. Pentru a marca drumul parcurs de criminal în momentul în care a fugit. crezi că ai rezista mult timp ? Nu ! Nici cel mai mărginit detectiv nu sar lăsa prins în această capcană ieftină.

S-a înscris în registru ca venind de la.. White Mason şi inspectorul Mac Donald nu s-au întors din expediţia lor decît la miezul nopţii. au reuşit să facă un pas mare. nu cumva mai ai umbrela cea mare ? •— Iat-o ! Dacă doreşti. — Bine. Prin urmare. decît o mică bicicletă şi o mică valiză.de cînd se fa toarse de la Tunbridgp Wells unde fusese cu douăzile înainte.— într-o clipă mă voi întoarce la conac. — Cu plăcere. zise Mac Donald. — Acesta ar putea fi foarte bine începutul sfîrşitului. unde încearcă să afle cine este proprietarul bicicletei. biciclistul.. — Am plecat de la faptul că domnul Douglas părea să se simtă rău . Am convenit »îci -stimabilul Ames. -r— Chî:. domnule Holmes. în timp ce emiteam tot felul de teorii în oreună cu prietenul meu. iar conţinutul ei era englezesc. răspunse Holmes.. spuneau ei. Am identificat bicicleta şi am obţinut semnalmentele individului. Nu există nimio care să permită identificarea acestuî Hargrave ? . prietene Watson ? Răbdare.r aşa. răspunse ins Doctorul pe un ton satisfăcut. însă îţi cer umbrela Abia aştept să-mi revăd colegii revenind de la Tunbridge Wells. domnule Mac. zise vesel Holmes. Apropo. domnule Mac. Londra fără a da vreo adresă. am obiectat eu. Asta m-a făcut să înţeleg că trebuie să fiu practic.. A fost o etapă care ne-a deschis drumul'.fera de acolo nu-mi inspiră ceva. eeea ce raportează domnul Mac nu se încadrează în teoriile dualitate ? — Rămîne de văzut. Erau entuziasmaţi i datorită cercetărilor. Am luat bicicleta şi ne-am plimbat din hotel în hotel Directorul companiei comerciale a recunoscut-o ca fiind a unui numit Hargrave care locuise cil două zile înainte într-o cameră de aici. — Dar. Spune plnă la capăt. în consecinţă de acol j< venise. Watson. bine.' Zîrnbeşti. Valiza era fabricată la Londra. probabil. însă călătorul era negreşit american. — Nimic serios* scumpul meu Watson. fără asta ţi-aş solicita să mă însoţeşti. eare are faţă de Barker doar o «ambră de simpatie. Complimentele mele cele mai sincere. ?— Da„ eu asta sînt de acord. acum nu mă mai îndoiesc de acest fapt. Hargrave nu avea bagaje. ce armă jalnică f Dacă există vreun pericol. voi vă făceaţi tot felul de probleme. de la Tunbridge Wells îi venea ameninţarea şi. ţi-o împrumut. Mă voi instala în cameră să v«d OhcS Ţrtmos. Am încredere în Genius Loc!. Nu eram sigur că asasinul putea fit im străin..

• simplă hartă rutieră a comitatului se afla pe masă. Ne-am putea închipui că individul ar fi putut reveni la hotel ca un turist oarecare ? Probabil îşi dădea seama că directorul hotelului va chema poliţia şi va stabili o legătură între ucigaş şi dispariţia Iui. Aveţi semnalmentele lui ? Mac Donald îşi consultă carnetul..— Nimic. portarul. care credeţi că va fi cursul cercetărilor ? — Dumnezeule. pîndind ieşirea domnului Dmiglas. se afla o armă de vînătoare cu amortizor. — După părerea dumitale. aceeaşi culoare a părului şi a mustaţei.. un pardesiu galben scurt şi o pălărie. în această valiză. Nam mai auzit vorbindu-se despre el pînă la ancheta asta. însă. sau atît de puţine lucrurf. nu era însă nevoie să traverseze satul pentru a ajunge la gardul parcului.. dar probabil că a vrut să o . am făcut progrese— — Ştim că un american eare s-a înregistrat sub numele de Hargrave. Arma de vînătoare a fost nepotrivit N aleasă pentru o lovitură în interiorul casei. spuse Holmes t cincizeci de ani. virsta în jiu de cincizeci de ani. Ih orice caz. nicî scrisori. — Fără îndoială. îeri dimineaţa după dejun. putea să e pună în valiză sau să o poarte fără dificultate pe sub pardesiu. Individul a părăsit hotelul cu bicicleta. deşi semnalmentele sale nu ne sînt cunoscute decît de cinci minute. şi poate acolo s-a ascuns şt el. bărbatul din birou şi femeia de serviciu au declarat următoarele semnalmente t talie mijlocie. a venit acum două zile la Tunbridge Wells cu o bicicletă şi o valiză. unde a fost găsită. I>upă cât se pare nu l-a văzuit nimeni sosind. ascunzîndu-şl arma sub pardesiu. — Destul de vag. abia aştept să-l prindem pe criminal. devreme ce mai aleargă încă. fiind transmise pe toate căile telegrafice. Alteeva mai ştiţi? — Individul purta un costum gri cenuşiu. aceeaşi talie. — Această situaţie dă de gîndit. zise White Mason. — în ceea ce priveşte arma ? — Arma nu are decît două picioare lungime. spuse Holmes. Nu există nici hîrtit. cu veston şi rever. eăci individul şî-a hiat toate măsurile de preaeuţie. Dar pînă acum a crezut poate că a acţionat înţelept. nici semne. nu cred eă a fost remarcat. figură sumbră şi puţin comunicativă. dovadă a intenţiilor sale criminale. iar pe drum poţi întîlni mulţi ciclişti. nasul încovoiat. A plecat ieri dimineaţă spre Birlştone. de îmbrăcăminte. Totuşi. Probabil că şî-a ascuns bicicleta printre tufe. cinci picioare şi nouă degete. părul uşor grizonat^ mustaţa cenuşie. — O figură asemănătoare constituie descrierea dată de domnul Barker. domnule Holmes..

se strecoară. doamna Douglas şi domnul Barker s-au înţeles să ascundă adevărul. Este momentul în care domnul Douglas. ei l-au ajutat pe criminal să fugă. Cei doi detectivi încuviinţară din cap. — Şi ar exista un al treilea punct. — Este adevărat. sau cel puţin. făcîndu-şi rondul. foarte important. Găseşte podul coborît. domnul Douglas nu apărea. după toate aparenţele. în primul rînd că. El îşi dă seama că bicicleta îl va da de gol. prima jumătate a cazului.folosească de afară. |1 uitasem pe Ames. crima s-a comis cu o jumătate de oră mai devreme decît s-a declarat. cei din hotel îi vor da semnalmentele. cînd. i-au lăsat să fugă coborînd podul. spuse Holmes. ar f5 fost imposibil să nu ţinteşti omul. ce poate fi comun între ea şi un asasin american pentru a-l ajuta sa fugă 7 — Recunosc că avem multe probleme de rezolvat. că noi am sărit de la un mister la altul. îl ucide pe Douglas şi se salvează aşa cum plănuise. zgomotul ar fi trecut neobservat. intră în cameră. cum vi se pare. spuse inspectorul. Dar care este concluzia ? După părerea mea. căci nu peste mult timp. domnule Moc. El aşteaptă pînă la orele unsprezece şi un sfert. domnule Holmes ? — NU. ei au mistificat dovada trecerii acestuia pe fereastră.. aşa cum' obişnuiesc eu. Nevăzînd pe nimeni. căci avantajele ar fi fost altele. în interesul nostru comun să fac o investigaţie.. Norocul îl ajută. Atunci. unde se aud tot timpul împuşcături. — V-sm putea ajuta cu ceva. renunţă la bicicletă şi folosind alte mijloace. în noaptea asta. mi-am propus ca. — Totuşi. Ei. Nu vreau decît întuneric total şi umbrela doctorului Watson. intră. Tntră în prima cameră pe care o întîlneşte şi se ascunde în spatele perdelei. — Pînă acum totul e foarte logic. domnule Holmes. ce trebuie să facă americanul ? îşi lasă bicicleta şi se apropie de casă.. fie într-un loc oarecare unde se crede în siguranţă.. De aici el observă că podul se ridică şi că nu mai poate fugi decît traversînd şanţul. fidelul Ames.. Apoi într-un astfel de Ioc. Doamna Douglas nu a fost niciodată în America. şi foarte dară. adăugă White Mason. fn acest sens. cînd se lasă întunericul. unde vînătoarea este o îndeletnicire obişnuită. Mă bazez pe el pentru a stabili un punct esenţial de la care porneşte . folosind o astfel de armă. spuse Holmes. după părerea mea. Iată cum poate fl reconstituită. au intrat în cameră înainte ca el să reuşească să fugă. Dorinţele mele sînt modeste. reuşeşte să fugă fie îa Londra. domnule Holmes ? — Relatarea dumîtale a fost foarte bună. se ascunde.

1 — Cum ? zise inspectorul. în scopuri Inutilei în dimineaţa asta vin şi vă «pun ! abandonaţi cazul î Mac Donald şî White Mason fl priviră uimiţi pe colegul meu. la Richhiond şi ta alte cincisprezece localităţi. zise el cu gla3 şoptit. De aeeea nu vă spun tot «eea ce gîndesc. ţi-ar fi frică să dormi în camera unui nebun. la Derby. — NI s-a transmis că ţa acest moment se află la tel. Watson. cameră cu două paturi. — Grozav. ocupat o. descoperit ceva ? mormăi eu. — Ei bine. El se opri tăcut lîngă patul meu. după primul nostru dejun. Ţinutul pare să file plin de indivizi în pardesie galbene. domnule White Mason. se aflau teancuri de serisori şi telegrame pe «are le alegeau şi notau cu grijă» Puseseră de-o parte farei scrisori. —= Adevărat. Pretutindeni W trecut la arestarea Ini. zise el. v-am promis că voi lucra cinstit cu dvs. tf găsirăm pe Maa Donald şi White Mason sttnd la sfat în. Holmes.îx-tra birou mic al sergentului poliţiei locale. la Nottingfeam.. vn CINB EŞTI DUMNEATA. DOMNULB DOUGLAS? ' A doua şi dimineaţă. la Southampton. a unui om lipsit de facultăţi mintale ? .totul rde ce un om care face sport. Pe de altă parte. — Spune-ml. domnule Mac şi dumneata. cea mai bună pe care o deţinea hotelul din sat. Şi nu a mai scos un singur covînt pe toată durata nopţii. cu lumînarea în mînă. Pe masă. Am văzut atunci silueta lui lungă şi subţire aplecîndu-se spre mine. încît nu exersează decît cu o halteră ? Absenţa Iui Holmes se prelungi mult după căderea nopţii. Care sînt ultimele ştiri ? Mac Donald ti arătă pe masă corespondenţa voluminoasă. Glnd mi-am asumat răspunderea pentru acest caz şî am aceeptat colaborarea dvs. Am.«ester.. zise Holmes pe un ton amuzat Ei bine. s-a convenit să nu aducem teorii fondate pe jumătăţi dai probe şi că voî păstra Ideile mele pentru mine pînă se roi verifica exactitatea lor. la Easf Ham. Credeţi că nu va da nicf un rezultat ? . este atît de extravagant. Abia aţipisem. eram pe jumătate treaz. răspunsei eu consternat. şî asta nu înseamnă că dacă lucrez cinstit. cînd el se întoarse.. dvs. Sînteţi tot pe urma ciclistului fantomă? întrebă vesel Holmes. v-aş da un sfat destul de serios. ai. &a faţa lor.— Pentru nimic în lume. să aveţi timp liber pentru a vă consuma enerpiă fără folos.

$i eare poate ff procurată pentru modesta sumă de un penny la negustorul de tutun. bicicleta. — Cele spuse de dvs.cesta din punct de vedere istoric. la Întoarcerea noastră de la Tunbridge Wells. care a rămas după domnia Iacobinilor.. domnule Mac. decît să te laşi trabteslt de atmosfera locdlă. domnule Holmes.tatea de a afla adevărul f — Dar ciclistul ? Nu l-a inventat nimeni I Avem semnalmentele lui. de-a lungul secolelor.. Ieri seară cînd v-am văzut... zise inspectoratul plictisit. care să vă fi modificat planurile ? — Ei..construit în al cincilea an al domniei lui Iacob I.. nici în Ea st Ham. — la te uită. lă. şi spunînd acestea. este pentru prima dată că aveţi umor. — Dragă. am făcut aşa cum v-am spus f Am petrecut cîteva ore noaptea trecută ia conac.. şi-l vom încolţi. bineînţeles că există pe undeva.. conacul din Birlştone. Holmes scoase o mică broşură. bine.. Îel treacăt fie spus. Ce a putut interveni de atunci. nici la LiverpooL Vom găsif fără îndoială un mijloc de a ne atinge scopul.— Ce mi se pare fără vreun rezultat este calea pe eare ati aleso ! Dar eu continui să ered că există posibili. Vă datorez foarte mult pentru a nu acţi.. depăşesc puterea mea de înţelegere.De îndată ce voi verifica informaţiile. Nu fi atît de nerăbdător J Oricît de sărac ar fi a. valiza f Trebuie să fie pe undeva ! De ce nu l-am încolţi ? — Da.ona altfel.. sinceritatea dumitale nu este totală. domnule Mac. referitoare la vechea clădire. aţi fost de acord cu noi asupra punctelor stabilite. — Ei şi ? — Oh ! Pentru moment nu vă pot da decft un răspuns foarte general.. domnule Holmes. rezultatele obţinute. am profitat de ocazie peatru a citi o scurtă notiţă concisă şi interesantă. — Cunoaşteţi metoda mea de lucru.. sper să nu întîrzii prea mult. Să încetez aşadar să mai citesc din acest text care vă . domnule Macu Dar nu voi păstra tăcerea prea mult timp. ne ascundeţi ceva. mai rapid I — Domnule Holmes. Dar nu vreau să vă obosiţi căutîndu-l. — Vă bateţi joc de noi. dacă ţineţi să aflaţi. este suficient să amintească puţin de trecut. acest lucru dă mai multă savoare cercetării. cu o gravură naivă reprezentînd vechea construcţie a conacului. reprezintă unul din cele mai frumoase edificii.. căci nu-mi amintesc să fi întîlnit în întreaga mea carieră un subiect de cercetare mai captivant şi mai deosebit.sînd la dispoziţia dvs. pe locul unei construcţii foarte vechi. vă voi face o reverenţă şi mă voi retrage la Londra. Suportaţi să vă citesc un pasaj ? „—.

Dar plecările şi venirile dvs. — Faceţi cum doriţi. ani aflat de un colonel. Acum totul e în ordine > eu am ştiut. — Nu mă îndoicsc de acest lucru. vă voi spune. — Credem că toată lumea ştie că efectuăm ancheta cazului domnului Douglas de la conacul din Birlstone.. dar pentru a a. care au avut drept urmare obţinerea libertăţii de a mă lăsa singur în cabinetul de lucru. veţi fi de acord cu mine că această reşedinţă istorică este legată de o mulţime de amintiri ciudate. .. Ieri seară am fost la conac. nu voi face un mister dintr-un lucru atît de simplu » am căutat haltera care lipsea. care a luat conacul în anul 1644. — Cum aşa ? — Dumnezeule. Aveţi felul dvs.. sînt atît de biza.. Deci. Fie 1 Dar să lăsăm poveştile şi să revenim la realitate. tot ceea ce voi afla. Vizita mea s-a datorat acestui Ames. Am sfîrşit prin a o descoperi. nu. dar roi-ar fî plăcut să aflu dacă stăpîna casei stătea la pîndă. şi că mai tîrziu George al II-Jea I-a vizitat. domnule Holmes. zise inspectorul. Nu l-am văzut nici pe domnul Barker. y comandant de trupe. Meseria noastră ce. Vă rog să-i iertaţi observaţiile unui amator în probleme criminale. Permiteţi-mi ca înainte de asta. acesta nefilad decît puţin mai în virs.. se afla un Ioc secret. • dar asta nui treaba noasră. Nu aveam nevoie să-i deranjez. an ' în care Charles I a fost adăpostit aici timp de mai mult^ zile în timpul războiului civil. în ceea ce mă priveşte.enervează.r^ o anumită flexibilitate de vederi. Dar dacă v-aş spune că citind broşura despre care vă vorbeam. — Sînt de acord cu prima parte..tă şi cu mai multă experienţă decît dvs. domnule Mac. — Unde ? t Ah ! Acolo unde am descoperit-o. — De unde ştii. spuse cordial detectivul. şi de a obţine rezultate. de a privi lucrurile. domnule Mac. consider că este un lucru foarte important.re. că i-aţi dat autorizaţia de a face ordine în cameră şi am petrecut aici un sfert de oră destul de instructiv. repet. de vreme ce terminase demult cina. — Cum ? Aţi stai împreună eu cadavrul ? — Nu. să vă vorbesc despre cele ce am descoperit. nici pe doamna Douglas. şi am schimbat cu el cîteva cuvinte de amabilitate.junge să ne cereţi a abandona cazul. pentru Dumnezeu. Există o legătură subtila între ideile care pot da un rezultat absolut spectaculos.. de ce l-am abandona ? — Pentru că habar nu aveţi să întreprindeţi o anchetă.

continuaţi. Faceţi ce doriţi. gluma se Îngroaşă. am crezut de cuviinţă că este de datoria mea de a da ordin să fie golit şanţul." — Imposibili . obiectă inspectorul.. Bineînţeles. — Bine. — Atunci ce e de făcut ? — Dacă vă voi spune. Holmes. Na mai insist totuşi. Am luat unele măsuri: muncitorii vor începe Uterul mSine dimineaţăt foarte devreme pentru a devia cursul rîului..*1 — Imposibil. negreşit. dacă inspectorul are dreptate eu sînt de partea lui. necunosctnd locurile uu vă pot recomanda unul.. zise el în sfîrşit.. ara căutat pesta tot.. se află Întotdeauna înţelepciunea. asta o ştim. mic şi Ieftin unde se poete lua dejunul. te rog s8 mă înţelegi. cu metodele lui constituia o noutate pentru el. vă voi dicta. bine. întoarceţi-vă aici înainte de apusul soarelui. — Cîteva cuvinte ? — Cu permisiunea dvs. în consecinţă.. este de o rară frumuseţe. spu»3 Holmes liniştindu-i cu un gest amical. — 51 dumneata. Noaptea veţi fi obosiţi* -dar şi fericiţi • -. numai ca să căutaţi ciclistul misterios: nu veţi avea nimic de cîştlgat. veţi găsi un hotel. peisajul ce se înfăţişează privirilor. — Perfect.— Da. Dar asta nu înseamnă să vă puneţi cenuşă în cap. dincolo de ţinutul Weald.. în speranţa că vom descoperi. — Ei. i— Am fost destul de sincer cu dumneavoastră. — Pe legea mea. nu mai merge. să fiţi aici cînd voi avea nevoie ie dvs. dacă dorit! să vă convingeţi de cele ce v-am spus. veţi face ? ' — Vom face t experienţa demonstrînd că în spatele ciudăţeniilor dvs. De pe culmile din Birlstone. Sînteţi gata ? — „Dragă domniile. — într-adevăr.. — £ah 1 Scumpul meu domn. domnule Mac. vom merge la o nouă plimbare campestră. da. Aş mai dori ceva înainte de a ne despărţi * să-t scrieţi cîteva cuvinte domnului Barker. Negreşit. — Fie. domnule White Mason ? Whîte Mason ne privi pe rînd cu un aer trist. — *>~tn speranţa că vom descoperi ceva în folosul anchetei noastre. mergeţi unde vă va place Dar orice aţi face şi oriunde aţi merge. aşa. zise Holmes. petreceţi-vă ziua curo doriţi.

Am într-adevăr. cu permisiunea dvs. pretinde că eu introduc în viaţă procedee de dramaturg. Este de cea mai mare importanţă să fim acolo înainte de căderea nopţii « aşa încît. stagnarea anchetei făcea să se . acum ce vom face ? întrebă Mac Donald cu accent dur. zise el. mer.— „. — Domnilor. Holmes începu să rid îl. nevoie de ceva artă şi de un araniament scenic.. în prezent am nevoie de ajutorul dvs. capcanele întinse subtil previziunea întîmplărilor care vor avea loc. Ne îndreptarăm spre conac. ce deznod^mînt ar avea ? însă folosirea minţii sprintene. care străluiau poarta principală şi podul mobil.gînd de-a lungul parcului pînă la o răscruce unde se af?f» •. — Ei bine. nu vor aştepta să dea roade. vă previn. Podul mai era coborît încă.caţi dvs. — Să avem răbdare şi să fim cât se poate de liniştiţi. se află într-o fază staţionară. spuse Holmes. prtvindu-i pe cei doi detectivi ale căror feţe erau posomorîte. sper ca frumoasele rezerve de orgoliu. de justificare. ca un orar de cale ferată ? Puţină răbdare. triumful teoriilor îndrăzneţe oare nu este orgoliu justificarea muncii căreia ne devotăm viaţa ? Iată-v5 emoţionaţi precum vînătoril la pîndă. merqind în spatele lui Holmes aîunserăm la un grup de arbuşti înalţi. veţi înţelege cu. ar fi monotonă şi mediocră dacă uneori nu ne-am însoţi gesturile de o anumită strălucire teatrală Să a.rînd. pentru că altfel am muri de frig... — Watson. Sfntem într-ua anotimp friguros nu stiu cât timp vor dura cercetările noastre vă rog să vă îmbrăcaţi cu haine călduroase.pentru a devia cursul rîului. înşivă dacă observaţiile făcute de mine îndreptăţesc concluziile pe care le voi prezenta. îar eu ardeam de nerăbdare. acum şi aveţi grijă să o primească către orele patru r noi ne vom întîlni aici. Profesia nbastră domnule Mac.cuzl pur şi simplu să aplici legea brutal. Ancheta. Holmes se ascunsese în spatele tufelor şi noi îl urmarăm. Eram în miezul zilei. Va trebui să verificaţi şi să îudc. zise cu resemnare detectivul londonez.> spărturi s ne strecurarăm prin aceastfl deschizătură şi în timp ce umbra creştea.. cînd ne-am regăsit din nou. — Cel puţin. Am ţinut să vă înştiinţez". Holmes era grav. — Cu ce scop am venit aici ? Ar trebui să aveţi mai multă încredere în noi. spuse prietenul meu. domnule Mac.. Unde ar mai fi emoţia dacă afacerea ar fi rezolvată înainte. PînS atunci fiecare răspundă pentru faptele sale... Toţi avem intenţii bune şi sîntem de acord cu metodele dv. propun să plecăm imediat. Semnaţi..

se lăsa din ce în ce mai mult întunericul. el se Îndreptă spre] noi.. Dinţii ne clănţăneau. şi ridică ceva în aer ? un obiect mare şi rotund estompă lumina în timp ce trecea pervazul ferestrei. . fără barbă. Brusc. \ înseamnă asta? €e căutaţi aici? stricjăj i-i-juues aruncă o scurtă şi rapidă privire prin came. Iată pe cine pîndim I In clipa în care vorbea astfel. Din şanţ răzbătea un aer rece care ne pătrundea pînă la os. iar ochii ti străluceau i ameninţători. cîătinîndu-ne pe picioa* rple ipţepenite de frig în timp ce Holmes cu un elan extraordinar cate-l făcea uneori să acţioneze ca cel mai spriten detectiv străbătea podul alergînd şi sunînd soneria. trase cu gestul pescarului care a aqătat peştele. fereastra se deschise scîrţiind din balamale i şi atunci se profilă capul şi umerii unul bărbat. dLntr-o dată. Fapt este că înarmat cu nu se ştie ce instrument părea că scotoceşte sântul. Holmes răspunse cu umorul lui caracteristic i — Nu ştiu nimic în plus faţă de voi» nu ştiu cât timp va dura. O singură lumină mai ardea la poarta intrării i un glob' de lumină nemişcat lamina camera fatală a cabinetului de iucru. am putut zări la fereastra cabinetului de lucru.i ră şi. în curînd ar trebui să fim în avantaj. La poartă apăru Ames înspăimîniat » fără a-i aire. dacă mişcările criminalilor s-ar potrivi cu cele provocate în trenuri.colo l Ne inirepiarăm spre conac. Holmes treru orin fata lui.pei care se agita. Pe faţada lungă şi întunecată a conacului. chiar în faţa ferestrei. Cecil Barker ţinea în mîna lampa. Privea afară parcă întrebînd noaptea cu teamă: după cura se putea vedea căuta să se asigure că nimeni nu-I spiona. în timp ce se afla] pe masă. Tufele de dafin care ne ascundeau se aflau ia o depărtare de cel mult o sută de picicare. umbra unui bărbat trecînd de mai multe ori prin faţa luminii.. — Cît va mai dura ? întrebă deodată inspectorul. iar noi il «armarăm în camera ocupată de omul pe care-l pîndisem.sa vreun cuvînt. deno«j ta un om cu o hotărîre de neclintit. aceeaşi pe care o zărisem de afară !n raza de lumină. Apoi îşi aplecă înainte corpul şi auzirăm zgomotul a. Să mergem a. — Să mf»rnem acolo ! strigă Holmes. în clipa în care am intrat. chipul său rotund. Deodată. Pe eîne pîndim ? . se năpusti spre birou şi luă un pachH' mustind de apă şi legat cu sfoară.creadă că acest caz nu va fi rezolvat în surind şi Începuse să devină din ce în ce mai penibil. în plină lumină. în ceea ce ne priveşte.

lată de ce ieri seară. chiar eu.. umbrela cu miner curbat a doctorului Watson. un sortiment diferit de haine. Am reuşit să.cupat gu alte probleme. — Dumneata ?1. Vă amintiţi. nu-i greu să presupui că haltera a fost aruncată în apă. Putem deduce. cu consimtămîn. „americane" dapă cum i vedeţi.. la zăcămintele de cărbune. reputată pentru zăcămintele de cărbune şi fier. în afara par. am găsit exact ceea ce căutam l: acest pachet pe care dvs.A.~ un costum gros de lînă cenuşie. aflînd astfel că Vermissa este un orăşel înfloritor. în aşa fel încît să poată ascunde mai bine armele trunchiate. şi nu am obţinut creditul dvs. inspectoxe Mac Do.. Oricare ar fi fost persoana care ar fi vrut să scape de 1 «cest pachet. domnule FVir-.V. O haltert j lipseşte. Această persoană slnteţi dvs. aflu acest lucru anunţînd că şanţul va fi golit miine. însemna Valea Vermissel. că semnul V. S. urma rămasă purtînd marca unde a fost făcută i „Neale. că ai fost asociat în această regiune. sco tsv h iile ra şi o aruncă lîngă perechea ei în coltul cam erei A noi scoase la iveală o pereche de ghete.. iar în apropiere se află un rlu.— Domnule Barker... Iată. Holmes d^sfăru coarda. în prima perioadă a vieţii domnului Douglas. Mi-am petrecut o zi studiind în camera rectorului şi am adunat tot ce ştiam. Ideea merită să fie supusă probei. pe care l-am examinat pe îndelete insă era foarte important să aflu cine l-a aruncat în acest loc. Haine confecţionate Vermissa.".desiului care prezintă diverse particularităţi semnificative. — Aceste haine nu au nimic neobişnuit. am scos de pe fundul apei. un pardesiu galben scurt. chiar pe dumneata te-am auzit vorbind domnule Barker. situat la gura văii americane.. — Pe toţi dracii! Cum aţi aflat?. la gît.^ nald eă atenţia mi-a fost atrasă de lipsa unei haltere* V-am atras atenţia asupra acestui fapt t dar eraţi prea o. aflat pe harta găsită în apropierea mortului. şi presupunînd că această Vale care-şi trimite atît de departe emisarii . l-aţî scos din şanţ şi care conţine o halteră. şosete.U. spuse el. şi. — L-am aruncat chiar eu acolo. în sfîrşit. kor ! Sîntem acum prezenţi patru martori pentru a f ice j dreptate f Este rîndul dumltale să ne dezlegi misterul V Şi spunînd acestea. Dacă îmi aduc aminte. — Da. care v-ar fi făcut să trageţi anumite concluzii.. acest pachet.tul lui Ames. în continuare scoase un rutit maro b-jgat \ în teacă. mi-am permis să intru în casă şi folosind ca unealtă de pescuit. dec\ fără a lua o hotărîre definitivă. nu va înlîrzia să încarce $5—1 reciiper*rz«r m \ timpul nopţii. Veţi observa că buzunarul interior se prelungeşte cu o dublură.

Vă dau un sfat: Cereţi-i domnului Douglas să ne spui ă singur propria-i poveste. şi că nimic nu o va putea infxinge. cum şi ceilalţi detectivi. după cum vezi î Figura expresivă a lui Barker. Pe faţă i se citea mînia. parcă ieşit din zid. acest secret nu-mi aparţine şi nu-l voi dezvălui î — Ei dacă aşa stau lucrurile. domnule Barker ! Noi am făcut începutul.nu am putut face mai mult ! . inaintă în mijlocul camerei spun i na i — Ai făcut destul pentru noi.nă el. te-ai sacrificat destui pentru noi ! — Destul. despre care ni s-a vorbit. nu ne rămîne decît să vă supraveghem aştepiînd momentul oportun pentru a vă aresta î — Faceţi cum doriţi I Atitudinea lui Barker.morţii. zise ea. constatarea şî consternarea urmată de nehotărîre. De acum încolo. domnule Holmes. orice s-ar intîmpla. se confundă cu aşa numita Vale a Groazei. în momentul în care un bărbat. alternînd eu uimirea. ar avea mai mult farmec ! — Ah î Da ! Credeţi ? Ei bine. Doamna Douglas nu avut timp decît să se întoarcă pentru a se afla dv. La-auzul acestor cuvinte. o voce de femeie tulbură liniştea: doamna Douglas care asculta de cîtva timp în pragul uşii întredeschise. felul său de a se apăraj chipul de granit. nu am de spus decît un lucru: anume că. Confruntarea ajunsese într-un punct mort. la ce bun să vă opriţi aici ? — într-adevăr. doamna Douglas avu un slri. Puteam în acest moment să vă acuz pentru complicitate la crimă ! Mai am de lămurit insă o mulţime de lucruri confuze. se transformă destul de ciudat pe toată durata expunerii marelui poliţist. doamnă ! Puteaţi să aveţi mai multă încredere în oamenii noştri şi să nu ascunderi nimic politiei ] E posibil să mă fi înşelat asupra faptului că nu v-am urmat indicaţiile transmise prin intermediul doctorului Watson.. zise inspectorul foarte calm. Jack. iată aşadar ordinea stabilită a faptelor ! E rindul dumitale să te explici.găt de surpriză şi presupun că am fost la fol de surprins ca şi dinsa. ne preveneau că voinţa acestui om era tare ca piuira. a cărui mînă întisă. cînd. aş avea multe de povestit. Gu voce ironic muşcătoare spuse î — Din moment ce ştiţi atîtea. dacă există un secret în acest caz.j* în braţele acestui bărbat. Barker o apucă. părăsi colţul întunecat de unde apăruse. — N-am avut de ales. e puţin spus ! continuă Holmes gmv. rica. repetă doamna Douglas. Dar d*ică le-ai spune dumneata. replică Holmes. Cecil. Am toată simpatia pentru dvs.

Atunci. Noi vrem să aflăm ce se intim plă în prezent. cine este victima crimei pe «are ne străduim să o anchetăm de două zile ? Şi pe unde aţi venit. eare vor fi destinate atît dvs. — Am auzit vorbindu-se de dvs. Bărbatul se opri în faţa noastră. Iar dumneata. domnule Watson. clipea din ochi. domnule Douglas. eşti istoricul companiei. aparţine trecutului. spuse liniştit Sheriock Holmes. sau ponte că aţi ieşit din pămînt ca un diavol ? ' — Ah f Domnule Mac. continuă Douglas. aţi văzut cu ochii dvs. ce a însemnat pentru mine să stau timp de două zile cu tabacul în buzunar fără să îndrăznesc a-I atinge de teama eă mirosul ar putea trăda. cu un accent care nu era englezesc. în ele veţi afla tot ce s-a Intîmplat în Valea Groazei. orbit încă de trecerea bruscă din întuneric la lumină. spre uimirea noastră se apropie de mine şi îmi arătă un sul de hîrtie. — Veţi fi satisfăcut. desigur. pun pariu pe ultimul dolar pe care-l mai am. ochi albaştri plini de curaj şi îndrăzneală. gură ironică. răspunse Douglas. domnule Douglas. bărbie puternică pătrată. Imf permiteţi să^mi aprind o ţigară înainte de a începe să vă relatez ? Mersi. cred să vă puteţi lesne Închipui. dar nu m-am gîndit niciodată că vă voi cunoaşte personal. îmi amintesa eă şi dvs. excelenta prezentare unde se povestea modul în care s-a ascuns aici regele Charles. zise la rîhdul său Sherlock Holmes. domnule Holmes. profitînd de orele cînd se mai strecura o rază de lumină pentru a scrie cât puteam de repede aceste pagini. — Asta. trebuia să aibe un loc . Aţi refuzat să mă lăsaţi să vă citesc. Dacă dumneata eşti John Douglas. zîse i — Numele dumitale îmi era cunoscut. domnule Holnjes.— Da. eă niciodată n-aţi auzit şi nu veţi nuzi o poveste ca a mea ! Iată faptele l Povestiţi-Ie în stilul dvs. domnule. Avea un chip care nu putea trece neobservat. — Asta-i prea de tot ! zise el. mustaţa căruntă tunsă frumos. zise TTolmes agitîndu-şi degetul dojenitor. apoi. Ne privi mult timp. nici măcar american. aşezîndu-se lîngă şemineu şi fumînd ţigara pe care Holmes t-o oferise. îmi spuse el. Va fi suficient să parcurgeţi aceste pagini ca să aflaţi lucruri cu totul noi. cât şi tuturor oamenilor. dar să nu credeţi că va interesa publicul ! Am trăit două zile asemeni vrăjitoarelor. sînteţi fumător. cînd v-am propus. Mac Donald nu-şi revenea din stupoarea Scenei la care fusese martor. Gu privirile aţintite. dsr care avea un ton plăcut şi mult farmec. la ora actuală. Pentru a se ascunde în perioada aceea.

dnoi ? întrebă inspectorul furios Cît timp ne-aţi lâsat să ne rătăcim în cercetări absurd? ? — Nicj un moment. am hotărît să descopăr unde puteai fi domnul Douglas însuşL După toate aparenţele se ascun-l dea în această Gasăf care îi permitea unele facilităţi şH unde nu trebuia decît să aştepte să vină zile mai bune. Douglas îi luă mîna . Atîta timp cât ambele părţi. drugă domnule Mac. Şi pronunţînd aceste cuvinte. Am fost obli*! gat să aştept pînă la căderea nopţii pentru a verifica. La ce bun ? Şi-ar fi pierdut liniştea. acolo unde aţi văzut-o. i-aş fi povestit mai demult. Veţi constata asta din cele ce am scris în aceste pagini. O ascunzătoare care a fost folosită odată. Eram sigur că-l voi regăsi pe domnul Douglas sub acest acoperiş — Totuşi.sigur. poate voi fi spus eu vreun cuvînt din întîmplare. în prezent. domnule Holmes. v-ans| propus să vă dau un răgaz în timpul zilei. căci în seara în care s-a petrecut drama nu am mai avut timp de explicaţii. Am ignorat legea voastră. am crezut că-i mai bine să acţionez singur. Nu-mi dădeam] seama exact în ce situaţie mă aflam. de cât timp vă bateţi joc. Numai noaptea trecută mi-a trecut prin cap ideea asta. Din Chicago m-au alungat în California. Niciodată nu i-am spus soţiei mele ce s-a întîmplat. după căsătoria mea. atît eu cât şi ei vom trăi. ce-aşl fi putut face ? Cînd am scos din şanţ pachetul cu hainea am înţeles că individul găsit mort cu două zile înainte nul era domnul Douglas ci acel ciclist venit din Tunbiidgel. şi dacă aş fi fost mai înţelept. ocazia] s-a ivit pe neaşteptate. însă ieri. Aţi aflat chiar de la ei acest lucru. şi ar face orice ca să mă distrugă. Mai mult. după ce m-am stabilit în acest loo retras unde am crezut că îmi voi petrece în linişte zilele pînă la adinei bătrîneţe. în.«eputul ar fi prea lung: totul este scris în aceste pagini. în consecinţă. Am bănuit totuşi că a aflat ceva. soţia mea ştie totul. şi. am fost din nou urmărit. descoperind cîinii care se aflau pe urmele mele. Gîndiţi-vă că în viaţa mea nu există nici o faptă necinstită sau un singur lucru pe care l-am făcut şi nu sînt gata să-l repar. de altfel. domnule Holmes. engleză. nu va exista loo pe pămînt pentru ascunzătoare unde să nu fiu găsit. Să nu aveţi impresia că voi începe cu începutul. mai poate fi folosită încă. apoi m-au forţat să fug din America. avea cunoştinţă şi domnul Barker la rîndul său. Asupra a tot ce bănuia ea. aprobă domnul] Douglas. Totuşi. ea nu ştia încă nimic sigur.Wells. şi. în cele din urmă se poate observa că ies în evidenţă unele aspecte i sînt unii oameni care au motive întemeiate să mă urască. Dar draga mea. — Gîndiţi corect.

Deşi viaţa mi-a oferit spectacole. care a avut o experienţă atît -le trMă.tă Nu mi-am înehînuît niciodată eă se va strecura în ca^ă şi eă mă va aştepta Dar. o '•JinS dt?~ă a qp^ v$mt vtrfu! unul pantof trecînd rjrin fata for®strof sî mi-a fo«t "io «duns Nu aveam n i. Am auzit paşii soţiei apropiindu-se..io«-d • -ţţn apucat ^rma do ţeavă şî îată-ne în mai t»»i»<n do «m m*nut hîptînd -w» v1*ţ3 <*î pe moarte ^tiam col n? v* fi învins. aspectul acestui mort m-a neliniştit.îmţ.căr«are în plină figură. deoarece riscam să primesc din întîmplare un glonte r**ărît Oînd au ridicat nodul nm în rotat să maî fiu neliniştit $T asa s-au petrecut lurrurile în filare seară. ce mai rămăsese din Ted Baldwin. A existat un moment cînd norocul meu era aşa cum snu. Un astfel de spectacol nu era pentru ea. N-qc să vă spun cum am sîmtît porienlul: dar. vroiam să •. am făcut rondul obişnuit. deoarece mîrosîsem «ă mă na?te orimpidi^ TTn om ea mine. d'ntr-un arn lua* un riocan oe ea»-®-! oo *"minou într-o ^î'ps individul se năpiwti *«unra moa Am ţ'ămt lucind >in ~utît. garta pentru orice eventualitate.soţiei sale. Iar usa fiind întrcd®«^K*«ă înml na do nt. Sau. eăci a trecut în grabă timp de cîteva secunde. dar aşa cum îi văzusem în acest moment chiar şi mama lui ar ff refuzat să-l recunoască. iar aGum sărise asupra mea.hol ră«oindea »*a7e în cameră Am pu« h». pr<»da sa M-am întors acasă.tr* în oahinotul de lucru.rrî^qr^q c<= masă şî.m'>d Mgtir l-qm atînc op agresor entitijl po jos Iute ea uliu înconjură ma«a «scoase r»va din pardesiu şi o armS Nn • am las^t însă timp p*-^ ^ r fr. venit în fugă mă găsi stînd nemişcat aplecat pe colţul mesei. însă nu am mai putu* în. nu so 15să doloc d-". va muri f FI însă. Dintre tot! duşmanii meî. în care clipă l-am şi recunoscut. destul de triste.îndoindu-mă că va fi în cele din urmă şî în avantaiul meu. acela era cel mai rău i mă hărţuia de mult timp precum lupul înfometat. simte pericolul de la distantă: presuoun eă «sta ţin* do al sq^AÎoa <.continuă să «i! încredere oarbă în ceea ce fâcîtt Am rămas toată ziua de pază.timp de cât^va minuto tînti arma în jos Poate eă eu am apăsat pe trăcraci Tn orice caz. dar am ronci* i fp-ioi brqtnl • în. cînd pe stradă am văzut bruso un bărbat. intîmpin şi să o opresc.ţnî}re ^ dispariţie. el a primit o dublă des. în acole momente mă sîmtoam în siffuran.nea un proverb american t. maî degrabă l-am zărit. I-am promis că .Jrr. ne. Barker. iar eu am rămas oonfuz privind ia picioarele mele. după ce mi im pus haliri de seară. nu m-am aventurat nîeî o clînă în parc. L-am recunoscut în oraş. — 6u o zi înainte de a se întîmpla evenimentul mă aflam la Tunbridge Wells.

Atunci îmi veni o idee. ! dacă puteam să dispar pentru un timp şi să-mi găsesc un. în j ceea ce priveşte figura. > bietul nenorocit. v-aţi lăsat prins în Gursă. aţi fi văzut că nu există nicî o zgîrictură. Nu avea de ales i podul fiind ridicat. Spunînd acestea. aveam ceva şanse să-mi sfirşesc zilele în linişte. nu se arătă nici unul din ei. statura mea. V-am spus adevărul. faceţi ce doriţi. Barker» a înţeles. A deschis fereastra. am luat primul obiect greu care mi-a •âzut în mină şi am aruncat totul pe fereastră. Am pus lingă corpuj iui Baldwin harta eare trebuia să mi-o pună el mie. Baldwin era aproape de j talia mea.« tru a-l scoate aş fi avut nevoie de mult timp aşa ca am renunţat. s-au hotărît Insă. Aveam pe obraz o mică bucăţică de tafta. greutate pachetului. doar pe fereastră mai putea fugi. dintr-o dată întreaga situaţie. i-am pus-o mortului pe acelaşi loo al fetei Şi dvs. Douglas întinse spre noi mîna sa musculoasa i — Priviţi şi veţi înţelege că ar fi trebuit să râmfn. I-am pus inelele mele. Geca ce a şi făcut după cum aţi văzut. Atunci am înţeles că ei nu auziseră nimic şi că nu ştiau nimic din cele întâmplate. să nu-mi lase nici o clipă de răgaz. nici un vulpoi nu l-ar fi identificat.. Asta ne-a luat cam un sfert I de oră. am de pus o singură întrebare i ce-mi va pregăti legea voastră. şi văzurăm imprimat pe piele acelaşi semn aflat şi pe pielea mortului i un triunghi însGris într-un cerc. de altfel. aşa dc fin cum sta teii. refugiu unde să-mi întîlneso soţia.j nule Holmes. numai adevărul. Cînd totul a fost aranjat.primînd pe pervaz urma însîngerată a unui pantof. Abia i-am spus cîteva cuvinte şi ne-aşteptam să vină servitorii. urmă el. eagleză ? Se făcu linişte. cât voi trăi. l-am dezbrăcat. Aceşti diavoli. t — Asta m-a inspirat. avea culoarea părului meu. lăsîndu-l pe Barker să se descurce cu restul. atît de grozavă.. Urmarea o ştiţi. dar cînd am ajuns la inelul de căsătorie. ca să nu risc.voi veni imediat să o liniştesc. dom. O mînecă a < hainei se afla sub mîneca duşmanului descoperind un semn făcut cu un fier înroşit. Asta era «iitiMţia. Dacă aţi fi dat la o parte bucăţica de b«fta. Inelul nu mi-a fost scos niciodată de pe deget. Apoi i-am împachetat zdrenţele i ca să-i dăm o.. aşa eă. Dar. după care Holmes spuse » . Cu voia domnului. acolo. domnilor. j i-am dat un halat de casă. Ştiam că acest eonao are o ascunzătoare i m-am închis acolo. că m-a uimit. N-am avut timp să discut cu Barker şi cu soţia mea. Douglas îşi trase chiar şi el mîneca. Aşa că.. şi nu se vor linişti decît după ce vor citi în ziare că Baldwin şi-a îndeplinit misiunea. ei ar fi înţeles să mă ajute. cu ajutorul Jui Barker. a sunat. pen. im.

atît de dese. Puteaţi întîmpina pericole mult mai mori d*c-ît legea noastră sau decH duşmanii din America Nu cred că aţi ieşit încă din încurcătură. păziţi-vă în continuare ! * Cu voia cititorului. linia se îndrepta spre Bar. ocupat de vreo 30 de călători. departe de anui în care s-a petrecut întîmplarea terminată prin strania poveste a celui ce pretindea a fi John Douglas.cât trenul de seară.tîmplărilor.— Legea engleză este în esenţă foarte justă şi nu va fl mai severă decît o meritaţi. vă întreb. în oraşul Vermissa. Vreo 20 . care se Întorceau la sfîrşitul zilei. ne vom întoarce în Baker Street. Şi cînd veţi afla evenimentele din trecut. — Mă tem. PARTEA A DOUA UCIGAŞII I OMUL DIN CHICAGO S-a Intîmplat la data de 4 februarie 1875. spuse el. domnule Douglas. Pe deasupra frunzelor întunecate ale arborilor. vom fi o perioadă departe de Sussex şi de conacul din Birlştone. Holmes se întunecă. Şi dacă aveţi încredere în ruine. că nu sîniem încă la sfirşitul în. lăsînd în mijlocul lor valea largă şi plată ca o ţestoasă pe unde trecea trenul. singurul drum de unde pleoau pretutindeni. Era. Iama Îşi arătase colţii. în orăşelul din vale. iar zăpada se îndesa tot mai mult în trecătorile munţilor Gilmerton. Niciodată.ton Grossing. pe atunci. încît nu se putea zări cerul printre ele. Plecînd din acest punct. în faţa noastră se vor derula întîmplârile teribile şi unice în felul lor care vor părea unora. Dar. imediat după locomotivă. ţinuturile cele mai roditoare nu se puteau compara cu acest ţinut întunecat de păduri şi stînci. vlrfurile munţilor înzăpeziţi şi dantelaţi se despărţeau în două masive. Helmdale şi ţinutul agricol din Merton. incredibile. cel ce a trecut primul pe aici nu şi-ar fi imaginat preerii mai bogate. cînd va fi dezvăluit adevărul. unde fntimplarea îşi va urma cursul. în paralel. chiar la intrarea cu acelaşi nume. care urma să transporte cărbuni şi alte materii prime. cum a aflat Baldwin că locuiţi aici? Cum a pătruns în casă şi a găsit un loo atît de bun. cred că vă aflaţi încă în pericol. pentru a se ascunde ? — Nu şti— . urca printre munţii care duceau la Stagville. la rindul meu. la prietenul meu Holmes. muncitori în cea mai mare parte. însufleţind pentru o clipă ţinutulLămpi cu petrol se aprinseră în primul vagon din capăt. Totuşi. zăpada a fost Înlăturată. şosele pentru automobile. în cîmpie. aşa în. Vom străbate cîteva zeci de mile spre Vest.

din dorinţa de a se împrieteni cu toată lumea. a muncii aspre a omului. Uneori. se aprindeau lumini. — Hei ! Heî f Prietene ! Eşti înarmat pînă în dinţi. Din cînd în cînd.erau mineri. Acest tînăr ne interesează şi merită toată atenţia. şi pe marginea căreia îşi făcea însemnări. completau peisajul. inteligenţi. studiîndu-l de aproape. avînd Iii jur de 30 de anif ochii mari albaştri. Mai multe femei din popor. a muncii dure. fiindcă imediat îl văzu un muncitor aşezat pe bancheta apropiată. pulsau feţe roşii din turnurile înalte ale furnalelor. r Da. Odaia. Noul venit şi-a dat seama că poate ccmunica cu ceilalţi. presărate cu puţuri dc extracţie de o parte şi de alta a peisajului. în sfirşit. — Străin. dar nu reuşi prea mult. mîna sn căută în spatele centurii un obiect pe care nu-l put** ii gfusi la un om cu maniere elegante: era un pistol de morinar. unul sau doi indivizi care puteau fi mici comercianţi locali. din care clipea din cînd în cînd privind din spatele ochelarilor la cei aflaţi în jurul lui.. privind din cînd în'cînd la cei doi bărbaţi . iar localnicii negricioşi se îmbulzeau pe peroanele Mării V ilen districtului Vermissa. Deoarece îl ridicase în lumină după felul cum îl manevra. constatînd in. în întunericul care se lăsa tot mai mult. rezulta că nici un cartuş nu lipsea. Ttnăruî rălător privea cu un fel de repulsie şi curiozitate în acelaşi timp.aflaţi pe bancheta opusă. semn al unui gînd secret. putea fi văzut scoţîndu-şi o scrisoare din buzunar pe er>re o consulta. zise el. dupfi cât se vede î Tînărul zîmhi confuz. De-a lungul căii ferate. prin urmare ? . tînărul nostru.V>ryt bătăii^ a vioiii.diferenţa celor din jur. Se grăbi să-l facă să dispară. acest peisaj nou pentru el. Atletic. chiar. Se puteau observa confuz bucnţi de zgură şi cenuşă. se resemnă privind gînrlitor peisajul ce se perinda prin faţa ochilor. un tlnăr sttnd singur într-un colţ. fumau şi vorbeau cu voci obosite. care purtau uniformă şi insigna poliţiei. Stăteau toţi grămadă. de statură mijlocie. Pe versanţif colinelor. uşor de recunoscut după bărbile şi lămpaşele lor. de unde vii T — Din Chicago. bogată în cărbune şi fier nu orn o local! Uite liniştită: pretutindeni se manifesta as. se putea observa o contracţie a bu£<-loi\ un maxilar contractat. în căruţe de lemn strînse în grup. şi jucăuşi. ultimul model. Puteai lesne ghici intenţiile simple şi sociabile. — Şl. Asta mi-a fost de mare folos în ţinu tul de unde vin. După ce încercase de două ori să converseze cu un miner din cei mai apropiaţi.

— Da, vin pentru prima dată în aceste tocuri. — El bine, să ştii că şi aici este util să fii înarmai. — Ah ! Adevărat ? zise tînărul interesat. — Nu eşti informat de ce se petrece aici ? — Na. — Credeam că toată lumea « aflat ce se taUmpiă în sălbăticia noastră. Dar nu-l tîrziu să afli. Ce te aduce la noi î — Cred eă un om de bună credinţă va găsi oriunde dc lucru. — Fad parte din Uniunea Muncitorilor ? — Bineînţeles. — fn acest caz. cred că te vei descurca. Ai prieteni 7 — încă nu; dar posed mijloace pentru a-i avem, — Cum aşa ? — Aparţin Ordinului Oamenilor Libert Nu există oraş fără locuinţă pentra cel ce aparţin acestui ordin. Şi pretutindeni unde există astfel de locuinţe, prieteni. Această afirmaţie avu nn. efect bizar asupra muncitorului. Se uită în Jur cu teamă. Minerii şuşoteau între et, în timp ce cel doi poliţişti moţăiau. Părăsindu-şl locul, el veni să stea lingă tlnăr. fntinzfndU-I mfna t — Atinge-o, spuse el. Ode două mfinl se atinseră. — Văd că spui adevărul. Dar totdeauna e mai bine să fii sigur. îşi duse mfna dreaptă la sprinceana dreaptă, iar tînărul fi imită gestul. — Nopţile întunecate stnt apăsătoare, reluă muncitorul. — Da. pentru străinul eare călătoreşte, răspunse altul» —.Destul. Stnt Fratele Scftnlan de la loja S41. Valea Vermissei. Sfnt bucuros să te văd fn acest ţinut. — Mulţumesc. Stnt Fratele John Mac Murdo, loja 10, CMcago (stăptn t J.H. Scott). într-adevăr, am mare noroc, •i intîlnesc fntr-un timp atft de scurt un frate. Pr" — Sîntem o mulţime filei; în nici o parte a statelor» nu veţi vedea Ordinul prosperînd mai repede şi mai bine. Băieţi ca voi, sînt bine primiţi oriunde. Ceea ce mă miră, este eă un bărbat practio şi care face parte din Uniunea Muncitorilor, nu şi-a găsit de lucru în Chicago. — Nu pot să spun că n-am găsit de lucru... ! — Atunci, de ce ai plecat 7 Mac Murdo zîmbi şi-i făcu semn spre cei doi poliţişti. — Cred că indivizilor ăstora du le-ar trebui prea mult ca să afle... Scanlan mormăi a simpatie'

— Ai necazuri ? întrebă el dintr-o răsuflare. — Mari... — închisoare ?; —' Mai mult... — Crimă? — E prea devreme pentru a vorbi despre aşa ceva, zise Mac Murdo parcă surprins că a spus mai mult decît ar fi trebuit. Am avut motive serioase să pleo din Chicago i v-am spus destul. Cine eşti tu, de-ţi permiţi să-mi pui atl- tea întrebări ? Ochii săi albaştri aruncau din spatele lentilelor sclipiri răutăcioase. — Bine, bine, camarade î Nu-i nici o supărare î Orice ai fi făcut, băieţii noştri nu te vor Judeca. Unde mergeţi ? — La Vermissa. — A treia staţie. Unde te gîndeşti să locuieşti ? Sub lumina fumegîndă a lămpii, Mac Murdo scoase o scrisoare. — Cineva pe care l-am cunoscut tot la Chicago, mi-a dat adresa acestei pensiuni i Iacob Shafter, Sheridan Street. — Nu-l cunosc. Vermissa nu este în drumul meu. Locui eso la Hobson Pateh; Acolo merg. încă un sfat înainte de a ne despărţi. Dacă nu-ţi rezolvi problema la Vermissa, du-te la sediul Uniunii să ie! legătura cu patronul Mac Ginty. El este stăplnul lojelor. Nu se întîmplă nimic aid, fără «a el să afle. La revedere, camarade. Poate ne vom revedea într-un a din aceste seri. Dar aminteşte-ţi cuvintele mele i la primul necaz, mergi la patronul Mae Ointv. După ce Scanlan cobori. Mac Murdo rămase singur cu gîndurile sale. Se lăsase noaptea şi flăcările din turnurile Înalte ale furnalelor se măreau şi se micşorau în întuneric. Pe un fond cenuşiu, siluete negre se mişcau într-un du-te— vino, în ritmul perpetuu al vuietului metalic. — @red că Infernul seamănă cu acest loc. zise o voce, Mae Murdo se Întoarse şl-l văzu pe unul dintre poliţişti, car*» contempla orizontul în flăcări. — Sînt de acord eu tine, zise celălalt. SI m-ar mira foarte mult dacă n-ar fl şi draci, al căror nume 11 cunosc. Apoî se adresă Tuî Mae M'irdo t — Esti nou prin tinut. nu-l asa ? I — Şi ce dacă ? răspunse Mac Murdo înţepat

— Imî permit să vă fae o recomandare Nu vă alee^tl prietenii la întîrrmlare Tn locul dumîtale nu m-aş încrede în Mac ^îîntv <3! banda sa. — Mii de draeî î ce-tî pasă de prietenii meî stHqă Mac Murdo cu o voce încît toată lumea din 1ur se întoarse în aşteptarea unei dispute. V-am cerut părerea * Sînt un copil incapabil să-mî port dr» grilă * Team întrebat «u ceva ? Poti să a«te ti mult şî bine să-tl vorb^e Şi îşi întinse nolHtet mutr* «fini» cm+a <*5 muşte. Aceştia erau doi tîpî cam apatici Rămăseseră surzi în faţa unor ^"menea apoc+'-ofări — îti cer scuze, străin*» sruse unul din ei Nu ştiu ce Ce fnttmolă aici: credeam că-tf fae*»m un serviciu. — Se poate, dar eu nu ştiu n?m1r * Tar oe voi ăştia vă ermosc î vociferă Mac Murdc eu mînie P*»ste tot sfnteti ta fel t Aveţi n.ania să daţi sfaturi cbiar dacă nimpnl nu vă «Cre î — cred că ne vom revedea peste puţin timp. zis*» u- nul dintre polltfstî. înfruntîndu-l... Dacă mă pHc^d bine. eşti unul dinb-e.ăia"! — £a asta m-am gîndit şi eu, adăugă eelălalt. O să ne mai v«*dem noi. \ Mac Murdo se înfurie şi mai tare. r~ — Să nu credeţi că mi-e frică de voi î urlă el. Mă numesc John Mac Murdo. Mă găsiţi cînd doriţi la Iacob Shaf- ter, Sheridan Street, Vermissa. Nu sînt unul din ăia care se ascund. Zi sau noapte, mă pot confrunta oricînd cu voi, sau ai voştri. Să nu vă înşelaţi ! Aceste ameninţări insolente scoaseră murmure de simpatie din partea minerilor. Cei doi poliţişti Începuseră să vorbească între ei ridicînd din umeri. Curînd, trenul trecu de-a lungul unui ţărm slab luminat, şi se produse o rumoare generală la coborîre, căci Vermissa era de departe, staţia cea mai importantă de pe traseu. Mac Murdo se îndepărtă purtînd un geamantan de piele, cinci în ultima clipă, unul din mineri îl acostă. — La naiba, camarade, ai un talent să vorbeşti cu sti- cleţii ! spuse el pe un ton de stimă respectuoasă. A fost o plăcere să te ascult. Lasă-mă să-ţi duo valiza şi să-ţi arăt drumul. Mergem să luăm cina la Shafter. — Noapte bună ! spuseră eeilalţi în cor, în clipa în care trecură cei doi. Chiar înainte de a intra în Vermissa. Mac Murdo devenise celebru. Dacă drumul pînă aici i se păruse o teroare, oraşul era şi mai înfricoşător. Această vale lungă, cu drumurile şerpuite şi fumul ieşind din horn, avea o grandoare sinistră; energia şî tehnica înzestrării omului ar găsi monumente pe măsura fiinţei umane, pe înălţimile munţilor presăraţi cu săpături monstruoase. însă oraşul nu era decît

însă murdare şi sărăcăcioase. minerul vorbi în şoaptă. în uşa care se deschide imediat şi în pragul căreia apăru pe neaşteptate o tînără fată deosebit de frumoasă. strigă minerul neliniştit privindu-l cu stupoare pe tinâr.nul Iacob Shafter. In timp ce vorbea. habar n-ai de nimic I Ţi-o spun fără supărare. minerul privea neliniştit în jurul lui. S-a soris destul de mult despre el şi fci presă. ară tind spre o • cafenea eare se ridica aproape de hotel. ca pe cel mai cinstit dintre bărbaţii oraşului. — Cum ! N-ai auzit niciodată vorbindu-se de patron ?. întrebă Mac Murdo. nu-i aşa ? — Dacă ţii la viaţa ta. cu atita trudă. acesta se lumina dintr-o dată: magazine cu vitrine luminoase îşi confundau strălucirea cu cafenelele sau barurile unde minerii veneau rsă-şi cheltuiască salariul eîş. zăpada şi noroiul insuficient îngheţate formau o pastă lipicioasă.tigat. Cel c£ conduce totul. spuse Mac Murdo. O bandă de asasini. . — Ce fel de om este ?. taci. Dar pă. Ii luă geamantanul. amice. Vei afla că aici singurele afaceri de eare sînt preocupaţi sînt asasinatele. — Mulţumesc. — Şi n-aş putea spune că cele ce ai citit.tine au plătit scump cea mai mică imprudenţă. — Tată Casa Uniun ii. nu stai prea mult pe aici. strînse mîna minerului şi plecă mai departe pe drumul drept care îl ducea la adresa căutată. Dumnezeu ştie ca în privinţa asta aici nu exista nici un scrupul. — iţi repet că nu ştiu decît din cele citite. toate avînd o verandă spre stradă. V — Pe legea mea. Dacă vorbeşti astfel fn plină stradă. — Care dintre ele ? — Dumnezeule. numele lui Mac Ginty. în capătul străzii Ţi-l recomand pe bâtrî. — Dacă a ucide înseamnă a asasina... Pe strada principală. bătu o dată tare. spuse însoţitorul.. Mulyi ca. nu sînt adevărate. credeam că întreg statul îi cunoaşte numele. — Cred că am citit ceva în legătură cu asta la Chicago. este Mac Ginty.zeşte-te bine să nu pronunţi în nici un fel de împi-ejurae..urîţenie şi mizerie. Pe măsură ce Mac Murdo se apropia de centrul oraşului... Felinarele numeroase luminau ştruj nesfîrşit de ease construite din lemn. ca şi cum s-ar fi temut să nu se ivească cineva din umbră care să-l taie. Trotuarul era inepal şi strimt... de acolo de sus. — Ştii doar că sînt străin. Pentru tot felul de cazuri. e chiar în faţa ta.» nu există şoaptă care să nu-i fie transmisă şi nu iartă nimic lată casa pe care o oauţi. — Gu ce ocazie ? — Păi.

plătiţi înainta se o«trwirâ lucruri.: nu ştiam ce să tac. no mă besc să-l văd. printre care şi tînărul irlandez. sau simpli muncitori. care dădea şi mai mult farmec vorbelor sale. maiştri din uzină. . curajoşi şi cinstiţi. contrasta puternio cu ochii săi de un negru strălucitor. stătea nemişcat ea într-un extaz. Caut însă o pensiune. — Intrat!. fl aştept sS vină dintr-o clipă în Mac Murdo continua să o privească uimit. r^îuă ei Sînt miss Ettîe Shafter. al cărui păr blond luminos.ui Tncepînd cu această zi. Oriunde s-ar fi aflat. şi mi-a fost recomandată a dvs. dtrrmule. dar acum ştiu f Sfnt hotărît să rămîn aici î — Iată o hotărîre luată în grabă. 10—12 lucrători.. era uşor de recunoscut. Ea 11 privi pe tînăr surprinsă. domnişoară. a urmat un lanţ întreg ie -enorociri. Aveaţi treabă cu el ? A leşin.. şi atât de stăruitor.Era genul de scandinavă. spuse ea zîmHnd. încît ea îşi plecă privirile. fiica domnului Sh-i?tf»r M ?ma a murit: acum eu «onduo jrn^oodSria Pu**î ** vf «*»**H ltnt?ă sobS. Shafter adăpostea în acel moment. răspunse e! în sfîrsit. PATRONUL MAG GINTY Mac Murdo făcea parte din categoria bărbaţilor eare se impun cu uşurinţă. — Ar trebui să fiî orb ca să no te hotărăşti pe loo. spuse ea cu un puternic accent suedez. profilindu-se în cadrul interior al uşii şi contrastînd puternic cu tristeţea peisajului exterior. rlnd fugind iin. în camera iin faţă oînă vine tata Ah ! îată-l» V* veti înteî«ye eu el t Un bSrbat solid de o vfrstft incertă. I-a fost de ajuns o singură săptămînă pentru a cîştiga stima familiei Shafter. replică el Zîmbetul fetei se transformă în rts. Ea întrerupse însă această linişte vrăjită t — Credeam că *» tata. era o apariţie pe care Mac Murdo nu o mai văzuse niciodată în viaţa lui.. pe ear« şi o avea la o a treia persoană Bătrîmil fu ie arord să-l prim*<i$c8 Mac Murdo nu rioostă în nici un M mn ii ţii] or Avea a'tfmimt* locuinţa m*** 12 dolari oe săptămînă. cu o amabilitate confuză care o făcu să se îmbujoreze.fnţa se r-furde *ib pi»H«. i-a dat a îr^sa hil Sh «'♦-r. înainta *pa*at ne eulnarul injust Mar Murdo It exolfeă în cîteva cuvinte t un anumit Mttrphv din Chicago. nici măcar în cete mat reuşite portrete Şi fără să respire. — Nu.

Mike Scanlan „Fratele" pe care îl cunoscuse în tren. Chicago. şi locurile forestiere din Michigan. Munca îi ocupa cea mai mare parte din zi. I-a spus-o chiar de a doua zi că o iubea. în sfîrşlt.. cu detaliile joase. totuşi. cînd se strîngeau cu toţii. şi atît de secrete. curiozitatea femeii. farmeo. pentru un oarecare ? M-ai refuzat tu. datorită originii sale irlandeze. unde lucrase într-o fabrică de cherestea. pentru a-I descuraja. vei învăţa să Vorbeşti altfel cu mine I Sînt destul de tînăr ca să pot aştepta ! Era un admirator periculos. Nu era un adorator timid. se arăta foarte nervos mîniindu-se bruso şi devenind violent. dar va veni ziua cînd. totuşî se purta gentil. rîdea cel mai tare. el era cel care discuta cu cea mai mare vervă. Apoi. Vorbea visător de o plecare subită. — Este adevărat că am ajuns al doilea î strigă el. cânta cel mai bine. mai frumoase parcă. veni într-o seară şi îl certă pentru neglijenta lui. pe care aventura şi misterul le dau unui bărbat. manifesta faţă de lege şi de tot ce atingea legea. chiar în clipa în care i-a apărut în toată frumuseţea şi graţia. I s-au întîmplat lucruri ciudate. tre. şi nu înceta să i-o spună fără a ţine seama de răspunsul pe care aceasta i l-ar fi putut da. Scanlan păru fericit că-l revede. atunci cînd erau văzute cu imaginaţia minţii. Mai mult. cu figura ascuţită ca o lamă de cuţit. Pe legea mea că puţin îmi pasă de primul 1 Să se păzească ! Să-mi sacrific eu fericirea vieţii mele. Iţi dădeai seama eă în acest mare oraş. După unul'sau două pahare de whisky. Ettie. şl. nervos. Şi toate deveneau atît de romantice.Seara. aşa încît nu găsise prilejul pentru a se prezenta şefului Ordinului Oamenilor Liberi. acesta îi zise i . A doua zi. în acest loc. un dispreţ care-i puse pe gînduri pe mulţi dintre cel ce locuiau în această pensiune. nelăsîndu-i însă pe ceilalţi să bănuiască ceva. arunca priviri întunecate. impunînd respect şi teamă. Putea descrie încintâtoarele cîmpii din ţinutul Monaghan unde se născuse. Avea acel. de vechi legături care au încetat brusc. dorinţa inimii mele. acesta se angajă contabil. unde zăpada era amestecată cu noroi.. şi oare trezeşte dintr-o dată. In acest timp Ettie îl asculta. Mike.cînd cu uşurinţă de la o stare la alta. glumea cu plăcere. de o fugă spre necunoscut care-l adusese pînă în această valea blestemată. Din cînd în cînd. Detroit. insula plină de farmec pe care o lăsase atît de departe. iar ochii săi negri străluceau de iubire. cunoştea bine oraşele din Nord. Bufallo. preerile verzi. încît nu avea nimeni dreptul să le pronunţe. Observaseră de prima dată că se îndrăgostise de fată.

Dacă nu vrei să ţi-l pui pe patron în cap.. răspunse Mac Murdo. zise el. Ascultă sfatul tuiul prieten şi grâbeşte-te să-l urmezi I Întâmplarea făcu. Dacă de bine sau de rău.. Poate eă avea pentru &ttie o grijă deosebită care-! împiedica să acţioneze. N-ar trebui să o faci ! Mac Murdo păru surprins. Eşti exact ce-i trebuie. Sînt surprins că nu te-ai dus să-l vizitezi pe patron. — Oh ! E aceeaşi. ♦ Scanlan ti privi. te avertizez că te osteneşti degeaba. — Du-te să-l vezi. seama. şi mi-am permis să vin. că. poate atenţiile sale 11 impresionară pe oaspetele său. în seara aceleiaşi zile. spuse t — Mi se pare tinere. Le-am spus cîiniLor ălora ce gîndeso despre ei ! — Ei bine i O să te înţelegi cu Mac GInty. Ţi-a spus cine e ? 4 . Ce s-a întîmplat de nu te-ai dus deloc la Mac Ginty ? — A trebuit să caut de lucru.— Mi-am amintit adresa dumitole... — Al -dreptate. ci pe dumneata. înaintea ta a venit alteineva.. Să ştii Insă ci-n ţinutul ăsta nimic nu scapă. — Trebuie să-ţi faci timp pentru el.. şi fără vreun preambul. nu pe roşcată o va detesta. chiar de la sosirea ta. şi aîci lumea e aceeaşi. — Şi el detestă poliţia ? Scanlan izbucni în rls. orice ar fi fost. de o manieră mai presantă. La naiba ! Cred că ai fost nebun dacă nu te-ai dus să-l vezi. Oare mă înşel î * * — Deloc. — Nu te-a minţit. Am muncit mult. acelaşi sfat îi primea pe de altă parte Mac Murdo. spuse ei retrâgindu-se. suedezul 11 chemă* în camera Iui. eu am făcut parte dintr-o lojă timp de • doT ani şi niciodată n-am fost eonstrîns de tot felul de obligaţii oricît de urgente ar fl fost 1 — Probabil la Chicago ! — Totuşi. — Ce vrei să spui ? — Mai vorbim noi peste o lună. — Scanlan. nu este o persoană oarecare. că-i cam faci curte lui Ettie. Se pare că ai schimbat cfteva cuvinte cu doi stideţi după ce am coborît cil din tren j — De unde ştii ? — Vorbeau unii. — Mi-a spus. — Afund. nu-mi dau. să te însorii ia sediul Uniunii. îndelung cu o expresie sinistră. Dacă mai Intîrzii.

Şi nn mi-e ruşine să spun că e vorba de Teddy Baldwin. înainte de a pleca. Am avut destule exemple î — Fleacuri! îmi trebuie o dovadă. Mac Murdo avu un rîs neîncrezător. pretin. că-mi datoraţi lămuriri sau «scuze. — Bine. micul Bill. — Nu pot să vă spun. — ce-i cu acest Teddy t ♦ — Unii din principalii membri" al bandei — Despre ce fel de bandă este vorba ? —• Asasin» ( — Nu sînteţi primul care îmi vorbiţi despre ci I Cine sinteif r" — Aici nu se vorHeşţe despre ei decît în şoaptă.este pedepsit de ceilalţi. Şefii uneia sînt şi şefii celeilalte.deţi că e una şi aceeaşi cu această societate criminală. Tînărul tresări. . James şi cîţi alţii ? Dovada ?! Dar în toată valea asta nu există bărbat sau femeie care să nu ştie ce se întîmplă acolo jos î — Haide. tinere. — Dar ce este aici ? — O societate de criminali. Dar aici. * — Da. domnule Shafter. zise Mac Murdo pe un ton prietenos. — în alte locuri. — La nalba I Nu vroia să te temi. ca de altfel toată lumea cînd era vorba de teribila bandă. prietene. — Dovada ? întrebă eL — Dovada ?! Dar cincizeci de morţi nu reprezintă o dovadă suficientă ? Asta nu vă spune nimic ? Asasinatele de la Milman şi Van Short. poate. dar a fost în zadar. şi cine îi ofensează pe unii. asta este. ceea ce nimeni nu ştie. Eît asta e ! — Dar de ce tremuraţi eu toţii ? Instinctiv suedezul vorbi încet. — Să mă tem t Mac Murdo era foc şi pară. — Dar şi eu sînt membru al acestui Ordin î — Dumneata ? Dacă aş fi ştiut asta. Şi cînd vin să-mi întîlnesc confraţii aici. şi veţi vedea peste tot acelaşi lucru. înţeleg că vrei săţi retragi sau să-ţi justifici cele spuse înainte. şi aud tot felul de lucruri ciudate despre o societate pe care o ştiam ireproşabilă. bătrînul domn Hyam. dar sînt membrii Ordinului Oamenilor Liberi. gîndiţi-vă î Ce-aţi face dacă aţi fi în locul meu ? Abia am ajuns în acest oraş. nu te-aş fi' primit în easa mea nici cu o sută de dolari pe săptămînă ! — Cei reproşezi Ordinului ? Acesta nu este decît o asociaţie de buni camarazi şi de binefăcători. Parcurgeţi Statele. nu. Presupun. ştrengărtţa.— Am rugat-o. familia Nicholson.

puţin mai tîrziu. Ettie ? Ea îşi luă eapul în mtlni. aş fi avut vreo şansă. Puţin mi-ar fi păsat dacă n-ar fi fost vorba decît de camera mea. nu pot pleca — De ce' . Unul din indivizii ăştia îi face curte lui Ettie. aflindu-se singur cu Ettie îi spuse necazurile sale. numai să fi venit primul. — Nu. — Spune-mi că nu-mi vei aparţine decît mie ! Vom fi doi care vom înfrunta greutăţile — Chiar în acest ţinut ? — Chiar în acest ţinut. Apoi trăsăturile i se înăspriră. dar mai eşti şi tu. trebuie să rămînem împreună ! Vei distruge două vieţi i a mea şi a ta I Şl asta din cauza unei promisiuni imprudente ? Ascultă-ţi inima I Este mai înţelept decît să spui vorbe eu atîta uşurinţă înainte de a şti cu cine ai de a face î Ei apucă mîna albă a lui Ettie în mîinile sale arse de soare. Mac Murdo se văzu deodată lipsit de o locuinţă bună şi de o prezenţă soumpă. «a să nu refuz să mai vina şi a doua. chiar de-ar fi să mă lupt cu o lume întreagă l — Vom pleca împreună ! — Ettie. Bineînţeles că nu i-am promis că mă voi căsători cu el imediat. — Slavă cerului. — Să presupunem că aş fi fost primul. In aceeaşi seară. Mac Murdo îngenunche i — Pentru Dumnezeu. nu. Nu te «unoso deoît de o săptâmînă. fără «a să-i pot spune să-şi ia papucii. Ettie. I2t o cuprinse cu braţele. Aici vreau să rămînem. De ce nu vrei să plecăm departe ? Figura Iui Mac Murdo trădă o clipă emoţia luptei care se dădea în interiorul lui. John 1 Nu în acest ţinut. în curînd nu veţi fi altfel decît ei. zise el. dar nioi nu mai pot promite cuiva. — Tatăl tău mă dă afară. Dar am uitat că sînteţi unul din ei. este de ajuns a nenorocire. domnule Mac Murdo I răspunse fata. V-o spun deschis i de mfine nu veţi mai dormi la mine ! Astfel. — Nu voi pleca din ac#»st ţinut. şi nu respir decît prin tine. — Ah ! Pentru Dumnezeu î Nu vorbi astfel. zise ea suspinînd. Căutaţi-vă altă locuinţă. Nu v-am spus că aţi venit prea tîrziu ? Alteineva a ajuns înainte. Atunci. Nu vă mai pot adăposti. Ettie. zise el. n-as putea trăi fără tine.— Nu veţi avea prea mult de aşteptat dacă veţi continua să trăiţi aici. Este imposibil.

numai cînd mă gîndesc.vat cine ştie ce afaceri s! n-au căsît decît o sincjură cale.. nu. r Nu. N-ai trăit aici destul. departe de acest*» răutăţi Părea că o nouă luptă se dădea în sufletul lui Mac Murdo. şi nici nu cred » Am trăit printre oameni aspri... pornit şi el în căutarea prosperităţii ca şi . Poate că au avut de r«7ol. şi intră un tînăr eare părea că se simte la el acasă.. Se nebunie maî e şî povestea asta. Nu-i cunoşti pe acest Baldwin. nici tatăl uî tău în ceea ce-i ori veste oe cei ce vor să facă rău. — Oh ! Jack. dacă ne Iubim ? — Dar nu ştii nimio. aşa cum spune tatăl tău. nîci tîe. — Este adevărat HI am citit reva desnre asta. Dacă aceştî oameni. Şi aşa au martori gata pregătit! să jure că ce! care e acuzat se afla departe de locul erimeî.. aduo numai nenorociri în vale. Mi-e frică pentru mine şi mai ales pentru Ne-ar Iov! o mare nenorocire dacă as arăta ce simt Mă apăr de Baldwin cu iumătătî de promisiuni Nu avem nimio împotriva lui Ah 1 Dacă a! vrea să fu?i cu mîne. — Gîndeşte-te Ettîe. Dar crp'loam că sînt născociri Poate că oamenii ăstîa nu motivele lor să acţioneze astfel. ai citit despre toate astea: s-a scris în toate zl^r^le Amerieîî. să plecSm ! Am încredere în tine J Mao Murdo rise cu amărăciune. Se întrerupse deodată pentru a întreba: Cine este acest vizitator ? Uşa se deschise. dacă nu la fel ca ei... anoî deveni rece ca nlatra. poate mai rău..— Pentru eă nu voi mai putea ridica privirile în ziua în care voi avea sentimentul eă mă las vinat De altfel. $î îmî oroduce oroare. Am trăi fără teamă. — Dumnezeule ! Ce puţin mă cunoşti 1 Sufletul tău Inocent. draga mea. Era un tînăr frumos.. nici pe Mac Ginty. l-aş lu?» şi De tata. dar totdeauna sfîrşese prin a mă faee temut.. celălalt 1 — Ah ! Asa spun? "R^ldwîn ? — Da. că nu vî se va întîmpla nîcî o nenorocire. nid pe ceilalţi asasini I — Nu. dacă fieeare poartă un nume.. Haide Jack. îti vel da seama destul de repede că şi eu pot fi. dar şi frică. cine ar îndrăzni nu ar mai trăi mai mult de o lună. scumpa mea.. Totdeauna. şi nu numai că nu mă tem de el. cum pot scăpa justiţiei ? Răspunde Ettîe I — Asta pentru că nimeni nu îndrăzneşte să-l acuze. dacă au comis crimă după crimă. nici nu bănuie măcar pasiunile care clocotesc în mine. nu-i cunosc şî nu mă tem de ei. de ce te temi ? Sîntem două fiinţe libere într-o ţară liberă î Cine va îndrăzni să stea între noi. Şî nu numaî ornnre. nu vorbi astfel ! Asia o spune şt.

— EI bine î Te avertizez că tînăra asta îmi aparţine. Jack 1 Pentru Dumnezeu ! strigă biata Ettie. te rog. — Nu există un prilej mai bun pentru asta. Sub pălăria neagră de fetru cu boruri mari pe eare nu s-a sinchisit să o scoată. — Sînt încîntată să vă văd. nu preferaţi să faceţi o scurtă plimbare cu mine. — Unul din prietenii noştri. Vă strigaţi pe numele mic ? — Ted. răspunse Mac Murdo. răspunse Baldwin. O Jack. Nu mî-ai spus nimic de propunerea asta. — Cine-i ăsta ? a întrebat el sec. continua să-l privească pe Mac Murdo. zise liniştit Mac Murdo* Doar dacă. cred eă va trebui să ne laşi să ne descurcăm singuri. nu-i aşa ? îl întrebă Baldwin pe Mac Murdo. strigă Mac Murdo. Contează pe mine. Ea se ridică tremurînd şi nestiînd ce să facă. — Pentru Dumnezeu.Mac Murdo. că există vreo relaţie între voi. Baldwin îşi arătă braţul însemnat care părea să fie marcat cu fierul înroşit. — Bănuiesc că miss Ettie n-a vorbit desnre relaţiile noastre. r — Poate ai fi disp«s să ne bate"1. fi generos. Vedem noi mai tîrziu. Suflecîndu-şi mîneoa dintr-o dată. însă Baldwin. . F — Adevărat ?! Ochii lui Baldwin scoteau flăcări. unul iiîn noii locatari ai pensiunii. şi avînd aproape aceeaşi vîrstă. cu mîinile încrucişate. Luaţi loc. Jack T Te va omorî î — Ah l Deci se numeşte Jack ? strigă Baldwin ca un blestem. ! — Mulţumesc. domnule pensionar ? — Exact. domnule Baldwin. Cei doi tineri schi tar* nn salut forţat. care dintr-un salt fu în picioare. nasul era asemnî unu* cloc de şoim. — Avetl dreptate ! Este o seară minunată şi în spatele celei mai apropiate «ase se află un teren liber. — Nu ştiam. dacă m-ai iubit vreodată. domnule Baldwin. Permîteţi-mî. O să te usture că ai intrat în casa asta. domnule Baldwin. Şi-ti mai spun că în seara asta este un timp tocmai potrivB pentru olimbare. Era un cerc închis într-un triunghi. — Şi eu zio la fel. iartă-l I — Ettie. domnule Mac Murdo să vă prezint domnului Baldwin. f! rezonabil. pînă rezolvăm problema. iar peste puţin timp o să regreţi. ochii îî străluceau de furie. Aţi venit mat reoede decît credeam. nu am chef să mă plimb. El îi privi cu ferocitate pe Ettie şi Mac Murdo aşezaţi lîngă sobă. zise ea. proptit pe picioare. Dacă mă iubeşti. Voi încheia socotelile cu tine fără să mă murdăresc pe miîni.

— Vei afla imediat.ştii vorba mea. Miss Ettie. Beat de furie. o să-mi cazi în genunchi. îţi promit. Apoi ea îl îmbrâţişă. Ettie şi Mac Murdo se priviră în linişte. mîine dimineaţă voi căuta alt adăpost. căci nimeni nu se lipsea de prezenţa şi de bun" voinţa Iul. Mac Ginty se bucurase de o mare popularitate. nu valorez mai mult decît alţii. draga mea. In barul Uniunii se strînsese lumea ca de obicei. pînă pe cele două versante ale muntelui. Jack. mă vel urî. Nu te teme pentru mine. haide. O clică de hoţi lacomă de favoruri îl susţinuse în această funcţie aleasă. şi. o îmbrăţişă. Mac Ginty şi toată conducerea lojei ? Mac Murdo îi luă mîinile. atunci de ce să fac caz din acest lucru ? Dar dacă faci parte din Ordinul Oamenilor Liberi. Cum crezi că vei putea lupta împotriva a douăzeci de bărbaţi în spatele cărora se află patronul lor. Şi să nu crezi că sînt un sfîtit. Cetăţenii cinstiţi erau terorizaţi prin şantaj. iar muncile publice neglijate cu desăvîrşire. Jack ?! în viaţa mea nu te voi putea urî. cu ochii sclipind de răutate. şi eă. vei recolta. Ettie. datorită unuî fel de bunăvoinţă pe care o purta ca pe o mască. zise Mac Murdo. I se atribuiau puteri oculte de către toţi cei prezenţi. — La asta m-ara gîndit şi eu. Iar tu. Oriunde în altă parte nu e nici o nenorocire să fii Om Liber.. Gea mai mare parte a acestei popularităţi se datora fricii pe care o inspira nu numai în oraş. Ce-ai semănat.. va trebui să te duci imediat să-l vezi pe Mac Ginty şi să încerci să-l cîştigi de partea ta. căci era întîlnirea favorită a lui Mac Ginty. adăugînd funcţiei de consilier municipal şî pe cea de comisar al drumurilor. de care acesta profita exer. temîndu- . nu-i' aşa ? — Să te urăso.— Ştii ce înseamnă asta ? — Nu ştiu şi puţin îmi pasă.eitîndu-le fără milă. Chiar în noaptea asta. reduşi la tăcere. Curînd în urma lui se auzi uşa trîntită. aflînd acest lucru.. se întoarse şi plecă.. ar fi trebuit să-ţi spună cîte ceva. unde se strîngeau cei mai bădărani şi mai mojici dintre locuitorii oraşului. Taxele şi contribuţiile erau enorme. în curînd. în noaptea asta ! Este singura ta şansă. — Haide. Va căuta să te ucidă. Voi vedea ce voi face acolo. am citit în pchii lui plini de răutate. şi cât de repede. Şi eu sînt un om liber i i-am spus-o puţin mai înainte şi tatălui tău. şi încet. cât ai fost de curajos ! Dar la ce bun ? Trebuie să dispari. barul fiind suficient de înţesat. Poţi să-i transmiţi tatălui tău că voi dormi aici în seara asta. — Oh î Jack. dar şi la 30 de mile depărtare în această vale. Ei bine. o forţă să se aşeze. cu ajutorul Domnului. Timp de un minut. Poate că acum. Prea mult nu vei mai sta aici.

şi asta e de ajuns. îl susţinură în spatele paharelor pline. tinere. domnule consilier. — Sînt nou venit în acest ţinut. cu mînecile suflecate. sau să fie sobru retrăgîndu-se în tăcerea lui demnă. .tailuri complicate pentru consumatorii aflaţi în faţa tejghelei. care. Cînd privea o persoană mai mult timp. pentru a-l linguşi rîdeau din orice fleac. înseamnă că inima este la fel de frumoasă ca şi chipul. la naiba ! Gură de irlandez.Acesta nu putea fi altul decît faimosul Mac Ginty. teribili. Impingînd uşa Mac Murdo îşi croi drum pînă în mijlocul mulţimii. Mi s-a spus să vin să vă văd. un fel de gigant Îmbrăcat în negru. care-i dădea o figură sinistră. încît să nu i te adresezi unu! gentleman cu titlul său. replică Mac Murdo. strigă Mac Gintv. fineţea trăsăturilor îl arătau a fi o figură deschisă potrivindu-se cu jovialitatea şimplă pe care o etala. Ochii lui negri aveau o strălucire mată la care se adăuga un uşor strabism. din cap pînă în picioare ! Ce părere ai despre mine ? — Cred că dacă inima dvs. — Ei bine. zise o voce din grup. La capătul celălalt se afla un bărbat înalt şi grast viguros. Şi averea lui nu înceta să crească aşa încît ameninţa să absoarbă totul dintr-o dată cu tot ce era pe piaţă. făceau tot felul de cock. nu te recunosc. acoperindu-l în întregime. într-o atmosferă deasă de tutun şi alcool. nu cunosc obiceiurile locale. — Nu chiar atît de nou. Astfel. multiplicau la nesfîrşit luminile. aşa încît omul se zăpăcea. Atunci îţi place mutra mea ? — Bineînţeles. Mac Ginty se fălea cu ace de diamant care. an de an. neştiind dacă ar trebui să rîdă pentru îndrăzneala lui. cu barbă pînă pe pomeţi.Văzîndu-l s-ar fi spus că e un om de treabă. /• — Eşti bun de gură. era profund. un trabuc stătea în colţul gurii îri ungfii ascuţit. Oglinzi mari. deveneau lanţuri groase de aur masiv ce atîrnau la jiletea lui tot mai împodobită. aparţine acestui corp. priveşte f Iată-mă-s. Şi cu toate acestea. căci se simţea a fi faţă în faţă cu o putere a răului secretă şi nelimitată.se de tot ce putea fi mai rău. Pielea îi era tuciurie ca a unui indian. încadrate stîngaci de margini aurite. — Tinere. priveau neclintiţi ochii albaştri. în ciuda limbajului rudimentar. domnule Mac Ginty. — Se spune „Consilier Mac Ginty*. După ce-l examină cu grijă pe Mac Murdo dădu la o parte cărţile cu impertinenţă. proporţiile nobletii. îndepărtă oamenii din jurul care. Se aplecă asupra barului cu tot corpul. redublată de mii de ori prin alte forţe care-l făceau curajos şi viclean. Băieţii de la bar. implacabil. — Scuzaţi-mă. Ochii săi negri.

— Şl zîci că cineva ţi-a spus să vii la mine ? — Da. T — Cum îi cheamă ? — Fratele Scanlan din Vemubsa, loja numărul 341. Beau în sănătatea dumitale şi pentru o mai bună cunoaştere. In timp ce ducea paharul la gură, care abia îl fusese servit. Mac Murdo ridică în acelaşi timp şi degetul. Mac Ginty îl observă şi-şi încruntă sprîncenele. — Ah ! Aşa deci ? zise el. Trebuie să te văd mai de aproape, domnule.*. domnule ? — Mac Murdo. — Domnule Mac Murdo.. Căci în ţinutul ăsta nu poţi să ai încredere oarbă în cuvintele cuiva. Vino o clipă în partea asta, în spatele barului. Se afla acolo o cameră mică, unde stă teu aliniate de-a lungul pereţilor două şiruri de butoaie. Mac Ginty închise uşa cu grijă şi se aşeză pe unul din butoaie, în timp' ce-şi mesteca ţigara. Ochii săi neliniştiţi îl străfulgerau pe Mac Murdo. Stătură mai mult de două minute fără să spună nici Unul vreun cuvînt. Mac Murdo suportă cu optimism examinarea, stînd cu o mînă în buzunarul vestei şi cu cealaltă răsucindu-şi mustaţa. Deodată, Mac Ginty se aplecă, scoţînd la iveală un revolver din cele mai moderne. — Domnule glumeţ, zise el, dacă aş fi crezut că ţi-al bătut joc de noi aş fi încheiat de mult socotelile. :— Pentru un stăpîn al ţinutului, replică Mac Murdo,. cu o amploare a tonului bizară, este un mod obişnuit de a ura „bine ai venit" unui frate străin care aparţine Ordinului Oamenilor Liberi. — Mal întli trebuie să dovedeşti că eşti un Frate, şl, Dumnezeu să te aibă în pază dacă minţi I Locul afilierii dumitale ? — Loja 29 Chicago. Data? — 24 iunie 1872. — Stăpînul lojei ? — James Scott. — Şeful districtului ? — Barth616my Wilson. • — Pare a fi plauziblL Ce fad la Vermissa ? — Lucrez ca voi toţi, dar pentru o sumă muît maî — tiăspunxi mereu prompt T — Do» totdeauna am fost prompt. — Şi în acţiune ? — Cei ce mă cunosc, zic că da.

— Putem să te punem la probă, mai repede decît «real. Al auzit, de cînd ai sosit aici, vorbindu-se de lojă t — Am auzit spunîndu-se că pentru a fi Frate trebuie că fii un om adevărat. — Asta se poate verifica, domnule Mac Murdo. De oe ai plecat din C&icago? — Poţi st mă spînzuri şi mi-ţi spun! Mac Ginty deschise ochii mari. Nu I se vorbise prea des pe acest ton. Lucrul acesta n amuza. — Nu văd de. oe nu mi-al povestit. — Pentru că un Frate nu trebuie minţit. — Ti se pare unlueru râu să spui adevărul 1 — Spuneţi-i cum vreţi! — Dragi domnule, nu vei întîîni pe nimeni în loja mea, în calitate de stăpîn să nu răspundă atunci cînd i se cere să vorbească despre trecutul său. ♦ Mac Murdo părea şi ezite, apoi scoţîndu-şi din buzunarul interior al vestonului o tăieturi de ziar foarte zdrenţuiţi spuse t — Nu veţi discuta pe seama unul camarad ? — Iţi voi stflci mutra dacă îmi vei mai vorbi astfel I strigă Mac Ginty cu violenţi. — Aveţi drentate, domnule consilier, spuse cu umilinţă tînărul. Iertaţi-mi, mi-am dat drumul la guri. Acum ştiu că nu risc nimlo sub protecţia dvs. Citiţi această hlrtle. Era un text în cam se relata despre uciderea unul anume Jonas Plato, ucis dintr-un foc, într-un bar întesat. „Cate du Lac”, strada MarcM. la Chicago, în prima săp- tămînă a anului 1874 — L-ai ucis pe omul Ssta ? întrebă al înapoîndu-i bucata de ziar. Mac Murdo dădu din cap. — Ce motive aveai să o faci ? r"~ — îl ajutam pe unchiul Sam să fabrice dolari. Părî • Îndoială că cei făcuţi de mine nu erau prea grozavi, dar nu se prea observa nimic şi-) dădeam mai ieftin» Mă foloseam de acest Pinto ca să-i pun în circulaţie. Intr-o zi mă anunţă, că o să mă toarne. Nu ştiu dacă a făcut-o. M-am debarasat de el şi am părăsit în grabă ţinutul cărbunelui. — De ce ţinutul cărbunelui ? — Am citit prin ziare că nu sînt oameni de cea mai bună calitate. Mac Ginty Începu să rldă: — Falsificator, apoi asasin, şi vii la noi sperînd să fii bine primit ! — Asta este... sau fie ce-o fi 1 — Mergi prea departe. Dar, ia spune-mi, mai poţi - fabrica dolari ?

Mac Murdo scoase din buzunar o jumătate de duzînăv — Iată, zise al, ăştia na-u trecut niciodată prin mo* netăria din Washington. t. — E posibil? Şi ţinînd dolarii în mina sa enormă şi păroasă ase* meni unei gorile păru mirat i i — Nu observ nici o diferenţă! zise Mac Ginty. La naiba I Vel fi tratat ca un Frate adevărat, şi folositor presupun. Vom putea avea printre noi unul sau două specimene ca dumneata, prietene Mac Murdo. Uneori trebuie să ştii sS te aperi. Unde am ajunge dacă, ne-am lăsa puşi la zid, în loc să răspundem loviturii cu altX lovitură? — îmi voi Indopa camarazii. — Al nervii tari. Nici nu te-ai clintit cînd am ap&şaf pe revolver 1 * — Nn sînt un fricos. Teama nu e pentru mine 1 ♦ — Dar pentrn cine ? — Pentru dumneata, domnule Consilier! spunlnd a- cestea, Mac Murdo scoase din buzunarul vestei sale un pistol gata armat şi adăugă s —— — V-ara supravegheat tot timpul. "Aş fi tras la fel de renede ca şi dumneata. Mac Ginty se Înroşi de fuiie. Apoi. deodată Începu să rîdă în hohote: — La naiba! Sînt ani de cînd nu am mai avut un tină r atU de dîrz. Cred că loja ▼« fi mtndră de dumneataîn acest moment băiatul de la bar deschise uşa t — Ei bine > Ai treabă cu mine ? H Întrebă patronul cu duritate. Nu pot să discut cinci minute cu un gentle- laen fără să fiu deranjat ? Băiatul rămase o clipă descumpănit. — Scuzaţi-mă, domnul Consilier, spuse di în sttrşft, domnul Baldwin doreşte sS vă vadă imediat Acest anunţ era aproape Inutil, deoarece pe deasupra umărului băiatului, chipul schimonosit de cruzime al lui Baldwin apăru imediat. Baldwin 11 Îndepărtă, aiuu- % ctndu-l afară şi închise uşa. — Asa deci. zise el arunclrtdu-l lui Mac Murdo priviri furioase. Ai venit să mă torni ? Domnule Consilier am să-ti spun două vorbe în legătură cu acest individ. —.Ei bine î strigă Mac Murdo. Spune-i în faţa mea, afei! — Vorbesc clnd vreau şi unde vreau. Mac Ginty se ridică t — Nu e corect Avem un nou Frate. Baldwin, trebuie sJ -i facem o Impresie bună. DaJI-vă mîinile î

Baldwin se sprijini de un butoi. în cele din urmă. l-ar fi strîns de gît. asemeni unuia care a văzut moartea cu ochiî.— Niciodată ! urlă Baldwin. şi îi daţi dreptate unuia pe care nu l-aţî văzut niciodată ? Nu sîn. replică Mac Ginty. murmură Baldwin pipăindu-şi gîtul. nimeni nu va discuta regulile stabilite de mine. — Este.. — Tn acest oaz lucrurile s-au aranjat: sîntem din nou prieteni. Consilierul se năpusti peste un butoi.vindu-I pe deasupra. — Căutai de mult ceartă. răspunse Baldwin. domnule Consilier. domnule Mac Ginty. — Si acum. cu mina stingă pe mărul lui Adam. tremurînd din toate în. apoi ceremonialul continuă între Baldwin şi Mac Murdo. — Vă jur. Mai ai ceva de spus ? — Sînt cinci ani de cînd sînt lîngă dvs. şi. Ted Badwin. strigă Mac Ginty care abia Îşi putea regăsi ritmul respiraţiei. lovit. în furia sa. să toastăm pentru împăca-rea noastră după ritualul lojii.. Cei doi goliră paharele. — Asta este regula dumrtale ? Asta-i dreptatea ?' — Asta este* Ted Baldwin. SfntetI patronul nostru f Hotărîţi pentru noi l — Despre ce este vorba I •. — F-am propus să se bată cu mine. — Dar nu se vor lumina niciodată. 13saţi-l pentru Dumnezeu I strigă acesta trăglndu-l lntT«o parte pe Mac Ginty care. —"Lăsati-l. din moment ce amindoi aparţinem lojii. explică Mac Murdo. Jack Mac Ginty se apropie ziua cînd. Luă de pe un raft o sticlă de şampanie.. zise el. în privinţa atitudinii dumitale. . Mac Ginty îşi reveni privindu~l cu dispreţ. Flecare are doi pumni. dacă crede că l-am ofensat. — Despre o tînără liberă să aleagă. loja va hotărî. — Nu este liberă. Atîta timp cât eu voi fi patronul.teţi stăpîn pe vecie. Ştiţi că după asta Intre noi nu va mai trebui să existe nici un fel de ranchiună. Deci. — Nu am nimic împotriva dumitale. abia respirînd. se supuse. Sau preferă alte arme ? Domnule Consilier. pri. Baldwin.chettuielile. îţi declar î de ce te plîngi domnule ? — Norii sînt întunecaţi. Ameţit. dacă Mac Murdo n-ar fi intervenit.

. Curînd însă. nici o dificultate de a-i pune în circulaţie.1tepui CU femei. neavînd alţi locatari îi lăsa liniştiţi în aş i fel încît puteau vorbi cât vrd. Shafter se îmblînzi atît. exact ce le place bărbaţilor care au secrete comune. îl urmărea deja. sub jurămînt că nu vor sufla o vorbă. Cîteva zile mai tîrziu. Vfcao gfaWB mm8 U |Mft* aetiefarE'* v5 van twtia în ehitfvefarfle înlaf naiiim de % i V LOJA 341 VERMISSA A doua zi după această seară zbuciumată. şi fiecare din ei luă cîteva piese. Avuţii destul de îucini •» SS pierdem. poliţia l-ar bănui imediat I Adevărul este că un poliţist. dar drveniră mai intimi pe măsură ce timpul trecea. Mac Murdo părăsi casa bătrînului Shafter pentru a se instala la văduva lui Mac Namara. în apropiere de suburbia oraşului. încît nu exista nici un pericol. că dacă ar trăi fără să aibă un venit declarat. Gazda lor.fetetelats# «ă fţ te gfede^ c* 9 pus MS»® irap noştoi f fîsw «wnura pus oare <Eavoîai vre3 s|*i ti d^lfitliol M Mi lacrurile să se limpezească. ca Mi voi m*Mbmmmmwâ*â* tilMIft M pito» IM safe*» AlU tiME siă octrii M «m ttiV Mf «• nHl IRIS ai Îusese «Hat i» «jjfegi iul 0* cttfrtetete rivattfiai «iau Mll Cmty fi bătu pe gMfi. Trefeaîe sS te staMteşti H ÎMI fii. am terminat cu povestea asta 1 Cine se va expune din nou. . Scanlan.va li îttâecai ewwm eoamm wâtM M «mi IM Baldwin şm iar M*c Mîittto ttte^f ^ si pricepi repede. Mac Murdo se simţi în siguranţă pentru a transporta la noul său domiciliu.Abl Petele. Ffa» I» MM Maido. văzîndu-se obligat să lu-. mai mulţi fraţi din lojă au fost admişi să asiste la o demonstraţie. dar norocul îi surîse şi incidentul se termină în avantajul Iul.iau. El le răspunse însă. încît îi permise lui Mac Murdo să ia masa la el Legătura lui cu Ettie nu numai că nu se dezbină. creze în Valea Vermissei. Camarazii săi se mirau continuu că posedînd o astfel de artă mai acceptă să lucreze.— Asta e 1 strigă Mac Ginty freclndu-şi mtinile. o bătrînă irlandeză bună la suflet. veni să locuiască la Mac Murdo. * * -Ti* cMînmtti *** au» M*c MttrtiA. OHcd«d!t şi Mtafrilt *t§ ««lt practicate lp Ofclcagc. instrumentele necesare fabricării banilor. atît de abil copiate.

— întocmai t căpitanul Marwin. Instrumentul său pentru a-i chinui pe cei mai puţin favorizaţi de soartă. O întîmplare neaşteptată făcu să-i crească şi mai mult stima celorlalţi. într-o seară cînd barul era ticsit. intră un individ purtînd o uniformă elegantă bleu. — Nu neg nimio. — Nu am fost niciodată prietenul dumftale. bine ! Să nu facem o discuţie din asta. şi se pregătea să plece. şi pe cetăţenii de vază ai oraşului pentru a ne ajuta la menţinerea ordinii şi respectării legii în vale. îi cuced şi îşi cîştigă respectul datorită manierelor elegante şi vorbelor îndrăzneţe» vicleniei cu care reuşea să scape de vreun adversar în sala barului. e un ger cumplit Nu cred că ne-am mai văzut. de la poliţia căi ferate şi mine. Ce eşti dumneata dacă nu un suport al capitalismului. Avem şi noi poliţia noastră. Ne bazăm pe dumneata. din Chicago^ degeaba „ vrei să negi. răspunse Mac Ginty rece. nu vrem să importării. dintre noi ? — Bine. nicî al vreunui alt cîine! — O cunoştinţă nu înseamnă totdeauna un prietnn. — Un whisky seo f zise inspectorul. Se făcu linişte. domnule Consilier. foarte aproape de el îl privea cu vădită ostilitate.zîndu-l pe noul sosit amestecîndu-se printre consumatori. răspunse Mac Murdo ridicînd din timeri. care. domnule Consiiler. — Ah ! strjgă el. Şi dumneata şi eu.îşi petrecea aproape toate serile în apropierea lui Mac Ginty. cum îşi spuneau între ei aceste lichele care infestau oraşul. pentru a veni în ajutorul poliţiei obişnuite. ne vom face datoria aşa cum o înţelegem. şi cască pe care scria „Poliţia minelor de fier şi cărbune”. Tocmai Îşî golise paharul. puţin îmi pasă dacă nu o înţelegeţi. aceasta era formată dintr-o secţie specială instituită de Compania Căilor Ferate Miniere. iată una din vechile mele cunoştinţe ! Mac Murdo făcu un pas înainte. ricană căpitanul. Eşti Jack Mac Murdo. şi privirile fură aţintite asupra lui. nu-i aşa ? — Eşti noul căpitan ? întrebă Mac Ginty. Deodată. însă relaţiile între poliţişti şi criminali au o notă aparte în Statele Unite şi Mac Ginty în persoană nu manifesta nici un fel de surpriză vă. spuse ofiţerul cu răceală. neputincioasă în faţa unei veritabile organizaţii banditeşti. Crezi că o să roşesc pentru numele meu ? — Ai avea şi de ce î. privirile i se opriră asupra lui Mac Murdo. — Ne-am putea lipsi foarte bine de dumneata căpitane Marwin. — Adică ? . iînde putea să-i cunoască mai bine pe „bSieţi".

se aflau pe cei doi versanţi ai muntelui. în oraş deja se şuşotea despre vitejiile lui Mac Murdo la Chicago. erau departe de a reprezenta faţa reală a organizaţiei. dar loja din Vermissa avea ritualul său propriu. dar dacă te abaţi din drum 1 Să te păzeşti I Şi cu asta îţi spun noapte bună. — Doar nu vrei să spui că eşti Marwin. înainte de a veni în această blestemată groapă de cărbune. zise Mac Murdo împăciuitor. răspundea totdeauna întrebărilor cu zîmbetul unui om care nu ţine să facă pe grozavul. Fiind iniţiat la Ghi. — Nu l-am ucis eu. Sala de şedinţe era goală. de care era mîndră. fără figuri. şi-ar fi petrecut noaptea sub cerul liber. comunitatea îl accepta. vînatul de acolo atunci cînd il întîlnesc. Şedinţele aveau loc intr-o sală mare căreia li era rezervată Casa Uniunii. Nu. căci. eroul sărbătorit astăzi. şi poate am dreptate să-ţi spun. — Trebuie să fii tare afurisit ca să nu fii mulţumit pentru asta t — Fie ! Să zicem că al Intenţii bune. de oameni veniţi din afară.eago. Consumatorii se îngrămădeau în jurul lui. E o mărturisire imparţială. Intr-o sîmbă. celălalt devenise acolo un fel de erou. şi pretindea ca şi cel de faţă să se srpUnă. crezuse că-l vor primi fără ceremonie. Mac Murdo se strîmbă. nu s-au găsit dovezi împotriva ta. De acum înainte. moartea iul nu ţî-a adus noroc pentru că vel fi arestat pentru falsificare de bani. încă nu am uitat uciderea lui Jonas Pinto. nu-i aşa ? în orice caz. din Centrul. în această vale. — în ceea ce m£t priveşte. care de altfel. Jack. Şi iată că zvonurile îi făcuseră o consacrare oficială.Tînărul îşi încleştă pumnii.tă seara fu prezentat în faţa tuturor. pentru a-î găsi adresa. repartizaţi în tot districtul.dim la ce a fost în trecut. aşa încît. — Sigur că nu. Mac Murdo ştiuse să-l ducă. Nu se îndoia că după ce oărăsîse sala. aşa încît Chioago îţi rămîne deschis. Cei ce asistau se aşezaseră în jurul unei mese lungi. cînd se pregătea o afacere serioasă. şi alte loji care îşi schimbau între ele afiliaţi. . îi strîngeau mîinile. totuşi. Aioi veneau peste 60 de membri. — Nu. reluă căpitanul. căci între noi fie spus. cu mine nu ţine ! Am fost ofiţer de poliţie la Chicago. dacă n-ar fi fost Scanlan în seara aceea. o crimă putea fi comisă într-o localitate. în orice caz aceasta nu avea mai mult de cinci sute de membri. Dar să nu ne mai gîn. nu voi sufla un euvînt atîta timp cât vei duce o viaţă normală. — Mă simt foarte bine aic: unde sînt. Şi dumitale domnule Consilier. şi recunosc. oraşului Chicago ? — Teddy Marwin în persoană.

ajunglnd la crimă şi înconjurînd cu respect un bărbat. După săvîrşirea crimei îşi disputau cinstea de a fi dat lovitura fatală.La a doua masă se aflau cîţiva membri ai a5_. Mac Ginty prezida. Iar dacă observai întreaga masă. puteau ajunge uneori să-şi lase amprentele asupra propriilor agresori. reputat prin felul lui „original" de a rezolva problemele. de cele mai multe ori. pe cei mai buni avocaţi din State. care aranjau pe ea sticle şi pahare. părea că oficiază vreo ceremonie în slujba lui Satana. iar de gît îi atîrna o etolă violetă. Murmurul voeflor îi parvenea prin pereţi. se amuzau şi fi amuzau pe camarazii lor. .Caoisonul îi sufoca şt—l împiedica să poată vedea. se învăluiau intr-o anumită discreţie.rapizi aflaţi la ordinele celor mai în vîrstă. Printre aceştia din urmă. povestindu-ie strigătele şi chinurile victimelor. în T^ecB an! de crime* justiţia tvu-i putuse condamna nicî măcar o singură dată pe criminali. împotriva acelora care nu aveau nici un fel de legătură cu el. restul îl formau tineri între 18 şi 25 de ani. cu mare greutate at fi crezut că aceste figuri vioaie şi deschise erau acelea ale unor asasini care împingeau perversiunea morală pînă la cea mai avansată degradare. Mac Murdo fusese prevenit că primirea sa va da loc unor dispute. dispuneau de o armata de martori mincinoşi şî de o comoară bine ascunsă pentru a chema la nevoie. să-i fie pusă masca şi să fie introdus. Aceste fiinţe deformate. Staoînul ordonă să fie îmbrăcat. Al patrulea îi îndesă pe cap un capişon greu care-l acoperea faţa aproape în întregime şi-I împiedica să vadă ceva. pe de altă parte. Doi Fraţi îi conduseră într-o cameră. dar nimeni nu a vrut să-i spună de ce. Odată sau de două ori. chiar dacă erau atacaţi pe moment. el auzi pronunţîndu-i-se numele şi înţelese că i se discuta candidatura Apoi apăru cineva dinăuntru care purta o banderolă verde aurită. înv*?uiau acţiunile lor într-o atmosferă cavalerească. emblema crcdincioşilor. pe neaşteptate. mulţi se arătau a fi slabi de inimă. Majoritatea erau bărbaţi maturi. dar constrînşi. Toţi purtau 'o eşarfă sau un medalion. rebeli. în mijlocul cărora se detaşa chipul frumos şi crud al lui Ted Baldwin. îşi pusese o togă plată de velur negru. Costumat asţfel. executanţi. erau convinşi că nimeni nu va îndrăzni să depună mărturie împotriva lor. căci. Cu timpul însă. din sala cea mare. erau necunoscuţi. şi care. H suflecară mîneea dreaptă a cămăşii şi-î legară mîinile deasupra eoatelor.aărîi. peste claia neagră de păr. La stînga şi la dreapta se aflau înalţi demnitari ai Iojei. La început. Singurul pericol care-l ameninţa pe ucigaşi erau victimele lor. Apoi îi duse în faţa adunării. Atunci trei bărbaţi îi scoaseră vestonul lui Mac Murdo.

— Eşti curajos ? întrebă o voce. Frate Mac Murdo. dacă mai continua aşa. Ai spus odată jurămîntul care te obligă la discreţie şi fidelitate. — Da. — Frate. şi puţin ar fi lipsit să nu-i erape. — Pot suporta maî mult. . far violarea lor înseamnă moarte sigură şi inevitabilă. noi avem nişte obiceiuri şi sarcini deosebite eare cer bărbaţi adevăraţi. îşi muşcă buzele. spuse Mac Ginty. — Un ultimul cuvînt. Simţi mai multe mîini pipăindu-l pe spate. răspunse Mac Murdo. presiunea devenea tot mai puternică. te recunoaştem dură răspunsul parolei şi de raliere eă eşti de-al nostru. îşi strînse pumnii. Orbit de lumină. Răsună un ropot de aplauze. reluă Mac Ginty. El se înclină în semn de aprobare. — Nopţile obscure stnt apăsătoare. parcă Venit de foarte departe t — John Mac Murdo. — Fraţii se declară sa+isfăcutî ? Un murmur general de aprobare se auzi în sală. şi durerea tot mai insuportabilă. zîmbi şi primi felicitările Fraţilor. zise Vocea. — Dovedeşte-o ! Se auzi apoi un urlet care apoi se stinse. ca de altfel în mai multe din această ţară.Auzea în jurul lui zgomotul mulţimîL Deodată se auzi glasul lui Mac Ginty slab. — Loja 29 din Chicago. atît de înspăimîntătoare i se păru durerea din antebraţ. — Norii sînt negri } — înseamnă că furtuna se apropie. făcu un pas apoi altul şi pe măsură ce înainta. zise el. Eşti pregătit pentru a fl supus probelor ? — Sînt! — Eşti pregătit sufleteşte ? — Sînt! — Fă un pas înainte 1 Abia terminase de rostit aceste cuvinte că Mac Murdo simţi sub capişon o presiune puternică la înălţimea ochilor. este cea din care al făcut parte ? EI aprobă din nou. zise el. eşti deja membru al Ordinului Oamenilor Liberi. Trebuie să Stii totuşi că fn acest comitat. Nervii îi erau întinşi la maximum. Urmă un ropot voalat de aplauze. ştii valoarea acestor lucruri sfinte. Suporţi suferinţa ? — La fel ca oricare. pentru a nu lăsa ritmic să se vadă. pentru un străin care călătoreşte. I se scoase capişonul. Niciodată un candidat nu fusese atît de curajos.

vom bea în cinstea demnului nostru Frate. obişnuit cu reuniunile prozaice din Chicago. Nu se va plînge nimeni de tine. numai ochi şi urechi. Lui Mac Murdo i se înapole vestonul. L — — Winiile nu ne"a refuzat niciodată. Le vom spune unde şi cind vor trebui să acţioncz&. Rae şi Sturmash 3 Cred că vă mai amintiţi da faptul că loia voastră s-a angajat să ne ajute. în interiorul său fiind din ce în ce mai uimit. loja 240.zînd un triunghi. — Bah I Asta nu-i nimic. M. Ţinem să vă transmitem pe această calet dorinţa noastră referitoare la K.— Ştiu. în numele lojei 341 din Vermissa. îşi examină braţul drept unde continua să simtă o durere înţepătoare. cu paharul în mină. era atent. Cîţiva dintre vecinii lui îşi suflecară mî. deşi suferea crunt din cauza arsurii. deci nu-l vom refuza nici noi. J. uimire pe care Încerca să nu şi-o Întipărească pe faţă. Al vostru Frate Liber. Iată conţinutul scrisorii: Scumpe Domn. membrii lojei intrară în şedinţă pentru rezolvarea unor afaceri curente. spuse unul din ei. zise el. de la Societatea minieră vecină. doi oameni. zise Mas Murdo. dar nu l-am primit cu acelaşi curaj. — Şi te veî supune Stă pinului în toate împrejurările ? — Mă voi supune. H. şi voi ceilalţi. cu fierul roşu un cerc cur>rin. al comitatului Medon. Mac Murdo. înainte de a-l pune.necile pentru a-i arSta că şi ei purtau somnul lojei. iar pe pielea din porţiunea antebraţului văzu Imprimat. şi pe tine Wllion . şi la domnul Andrt Rae. eşti admis.-W. . dacă vei acţiona ca ultima dată. D. din loja noastră. a cărui adresă o ştiţi. Aduceţi băuturile Frate Scanlan. Te felicit. este citirea scrisorii pe care ne-o adresează Patronul Diviziei Windle. — Primul punct fnscrisv pe ordinea de zi. cînd a fost nevoie. Windle. A. Tigre Gorm^c. Stăpînul ie mulţumi cu un zîmbet 1 — Ei bine. Apoi întrebă: — Există voluntari ? Mai mulţi tineri ridicară mina.— Toţi avem cîte unul. profund. După oe se Încheie festivitatea de iniţiere. — Atunci. un fel de reciprocitate a serviciilor pe care vi le-au adus doi dintre Fraţii noştri în recenta afacere a poliţiei. Mac Ginty privi adunarea cu ochii lucioşi şi răi. Am dori să ne trimiteţi doi oameni calificaţi care vor fi primiţi şi adăpostiţi de trezorierul Higgins. spuse Mac Ginty.

felul nostru de a acţiona. i-au judecat i asta e treaba lor. c5 noului nostru Frate îi pla. — Se întîmplă. — Ce se întîmplă ? întrebă din capătul mesei. —. — Ar fi mai bine să nu încerci să afli. — Nu ne-a mai rămas timp decît să ne arătăm forţele. sînt doi bărbaţi care vor rezolva o problemă. a concediat trei dintre oamenii noştri. stăpî. este că. data asta nu-I nici o recompensă ? Întrebă Cormac. — Cum aşa ? întreabă Mac Murdo pe unul dintre vecinii 5ăî. Ceilalţi izbucniră In' rîs. Nu trebuie să vă pese de învinuirile ce i se aduc. Munceşte pentru onoare. Marţi va trebui să fiţi acolo. Cine nu ştie nimic nu se teme de nimic. ţi se va da pistol cînd vel ajunge acolo. Fraţii noştri. spuse acesta din urmă care era un tînăr de aproape douăzeci de ani. domnule. nu-l aşa ? Ar trebui să le obişnuieşti cu sîngele. şi deci nu are necazuri. acolo .jos. Ce învinuire i se aduce acestui Rae ? întrebă Wilson. — Prima ta armă. Oamenii de ald au început să treacă de partea noastră Nu mai mult decît săptămîna trecută. Şi în privinţa asta vă atrag atenţia că cei doi Fraţi din loja lui Medon trebuie să sosească săptâmîna viitoare să lucreze în ţinutul nostru. — Cine sînt ei ? întrebă unul dintre cei de faţă. un băiat negricios cu un aer brutal. începe să pătrundă în sufletul lui Mac Murdo. şi va trebui să plătească odată pentru tot. Are cam multe de pîătit. Tot ce vă pot spune. Ce părere aî despre noi. aşa eum au făcut şi ei la rindul lor. din jurul lui care auziseră cele spuse de acesta» aplaudară. — La naiba I Cu un glonte ! răspunse el. de. Fii liniştit. . Oricum vei eîştiga cîţiva dolari. căci acesta răspuns 3 i — Felul vostru de a acţiona îmi place. numai aşa un bărbat se simte cu adevărat viteaz. în ceea ce ne priveşte noi trebuie doar să-i ajutăm. fusese poreclit Tigrul.— Mi-ar trebui un pistol. şi care datorita perversităţii sale şi crudităţii. — Nu-i treaba ta să pui astfel de întrebări. contramaistrul Biaker. Frate ? Fără îndoială că spiritul acestei asociaţii monstruoase în eare tocmai Intrase. Cîţiva. — Cum. şi încă bine. — Nu te gîndi ia recompensă.nul cu claia neagră de păr. Iar la întoarcere vă vom sărbători.

una sau două probleme care o interesează. Max Linder et Company. dacă pînă miercuri nu am veşti de la el. A murit pentru noi. şi cred că vei şti să te faci util.că-i place mai mult să hoinărească pe străzile New York. aflat la discreţia unor criminali. La naiba i Bine a făcut că a plecat înainte de a pune mîna noi pe scrisoare. — Situaţia noastră e bună. Pentru moment. declară preşedintele. — Sînt de acord. unii dintre cei vechi. Mac Murdo se ridică i — PermiteţUmi să vă spun. atunci am avut onoarea de a fi ales de ea. s-ar putea să fie sabotate maşinile. mă alătur celorlalţi. — Totuşi. care avea în faţa lui registrul băncii Societăţile comerciale se arată generoase. un bătrîn pleşuv aflat în preajma preşedintelui...ului. Datorăm o pensie văduvei lui Jim Carnaway.. încercînd să-l ucidă pe Chester Wilcos. a sectorului Vest a reuşit să-şi plătească contribuţia anuală. asta este. Şi Mac Ginty consultă ordinea de zi. care să merite. dar i-am constrîns să plătească cinci sute. le-am incendiat deja maşinile de măcinat înainte de a putea fi reparate. Avem în casă destui bani pentru a face {aţă tuturor obligaţiilor noastre. Fraţii Walker au trimis o sută. Cred că nu-i vom mai revedea mutra în Valea noastră.minti imediat de scopul şi îndatoririle'noastre. un om de credinţă. Aplauzele reîncepură: un soare nou apăruse la orizont. spuse un Frate. venerabile stăpîn. Compania carboniferă. Mac Murdo află atunci de la vecinul său că Jim murise împuşca*. . Am recunoscut în dumneata. liber. spuse trezorierul. voi cere trezorierului de a face cunoscută situaţia noastră la bancă. în seara asta avem o mică afacere în care vei putea acţiona în voie. că dacă loja avea nevoie de un bărbat. — Voi aştepta ceva deosebit. — Şi eu sînt de acord. acum e rîndul nostru să avem grijă de ea. în seara asta vei putea debuta. —. au vărsat cinci sute de lire ca să-i lăsăm în pace.. Totuşi. — Vorbeşte-ne de Archie Swindon. din Marley Creek. zise secretarul Harraway. cu o lună înainte. — Şî-a lăsat exploatarea la voia întîmplării şi a părăsit districtul.In aceeaşi clipă. Iţi vei a. ripostă Mac Murdo. PTecînd a lăsat o scrisoare în care ne spunea . — Va veni şi vremea ta% Frate. decît să fie un proprietar de mine bogat. nu priveau cu ochi buni o ascensiune atît de rapidă. Mai întîi.Trebuie să atrag atenţia adunării asupra a. Vom mai vorbi noi despre asta.

Frate Morris. spuse preşedintele. Avea o figură hotărîtă. Micii industriaşi. care se afla în faţa preşedintelui. O putere necontestată îndepărtase din mintea acestor oameni. vîndute pe piaţă. nu vor ameninţa. Pentru asta.mănătoare ™ Aceeaşi Companie. — Cu tot respectul pe care vi-l datorez. schimbînd priviri întunecate. are cea rrtai mare importanţă. este că noi ar trebui să nu-i mai presăm pe cei care formează mica industrie. cred că dimpotrivă. a fost achiziţionată de Compania Căilor Ferate ale Statului şi a ţinutului Merdon. îi trezise chiar şi pe cei mai indiferenţi. După acest discurs de rău argur. persoana colui care a achiziţionat toate acestea Nu ni le pot înapoia. şi care îşi bat joc de ameninţările noastre. continuă oratorul. vor fi nevoiţi să ni se supună. după ce au fost abando. venerabile stăpîne. dar ce yom cîştiga ? Alţii le vor lua locul. care denota un caracter cinstit şi o fire binevoitoare. Shumant Van Deht*r. — Nu văd. ce? de tipul Companiei Căilor Ferate sau Compania Generală de Metalurgie ai căror directori sînt la New York sau Philadelphia. Şi asta va fi periculos pentni noi. ' Fără îndoială că putem executa pe agenţii lor locali. — Şi cine este cel care a achiziţionat minele Iui Tod. întreprinderile mici. orice teamă de judecată dreaptă a lucrurilor. Nu au nici bani. — Domnule trezorier. . uzinele Manşon. Toţi îşi ridicară frunţile. pot să întreb pe ce mîini a ajuns proprietatea omului pe care noi l-am alungat din district ? — Această proprietate. cînd aceste mari companii îşi vor da seama că ne interpunem între ele şi beneficiarii lor. anui trecut. şi astfel.Unul din membrii vechi. lată. Frate Morrîs. Frate Morris. zise el. acum că ideea le fusese expusă. vor acţiona pentru a ne distruge şi a ne aduce în faţa tribunalelor. ce importantă are pentru noi. în ziua în care va fi suprimată ne vom distruge noi înşine. atîta timp cât noi nu îi vpm strînge prea tare în chingi.man şi Lee.nnte de proprietarul ei. urmă o linişte deplină. ar trebuî să fim prevăzători Si să observăm că în spatele lor se ascund marile companii. Aîwood ? — Toate au fost cumpărate de Compania Generală a Minelor din Gilmertenu! de Vest. — Şl cine a cumpărat recent. sînt zece ani de cînd se Intîmplă acelaşi lucru. — Părerea mea. Sîntem pe cale de a elimina încetul cu încetul de pe piaţă. în condiţii ase. ei. Dar. nici putere. se ridică. pentru a o face.

nu există în Statele Unite o putere capabilă să o distrugă. Strigăte de furie şi protest întîmpinaseră acest discurs. vor găsi mai avantajos să plătească. A venit timpul să ne relaxăm. existenţa. Şi acum Fraţilor. —. Mery" şi „Pe malul rîului Allan". Iar Mac Murdo constituia un model perfect în acest sens. reuşea să le stoarcă lacrimi. fără vreo remuşrare personală: şi nu odată. agitată sau patetică. Aţi văzut cum a început campania împotriva noastră ? Se auzi un zumzet de consimţire. primeşte în interiorul lui străini care fug de frica despotismului . se impusese în faţa celorlalţi în. nU'i cucerise pe toţi membrii lojei pînă acum..şi să ascultăm ceva muzică. Atîta timp cât membrii lojei formează un bloc. erau pe deplin cuceriţi. mai rămîne o problemă despre care Vă voi vorbi înainte de a ne despărţi. este titlul articolului său. decît să se lupte. Cît de ciudată e fiinţa omenească.. Mac Ginty scoase din buzunar un zlarr pe care începu să-l citească: — Legea şi Ordinea. amestecat cu înjurături. Astăzi au atins un fel de paroxism şi fac din noi oprobriul lumii. feţele deveneau înflăcărate»'inimile se înfierbîntaseră gata de acţiune. zise. există în oraşul nostru un om căruia trebuie să-i venim de hac. încă din această prlraă seară. Oare n-am fi noi în stare să înfruntăm tribunalele ? Sper ca marile companii.. nici Compasiune pentru văduva disparată sau orfanul fără nici un ajutor: totuşi muzica. In timp ce vorbea. Oare pentru astfel de rezultate ţinutul nostru -întins. d -toă totuşi. la noi. atentatele nu au încetat. privinţa avansării spre înalte funcţii. după ce-l ascultă cîntlnd.bîndise a mare popularitate în cercul Fraţilor săi. Aceste flinte feroce practicau în mod obişnuit asasinatul. printre care şi aceea de a fi un bun camarad pentru a purta cu demnitate titlul de Om Liber. îşi loviseră tatăl Nu vor simţi niciodată nici regret.«Instaurarea Terorii în districtul exploatării minelor de fier şi cărbune". Mac Ginty luă cuvîntul i — Frate Morris. Mac Ginty îşi scoase boneta de velur negru şi mantaua. . De atunci.Un adevăr supărător. do.Loja şl-a încheiat şedinţa cu ordinea de zi. Mac Murdo avea o voce frumoasă de tenor. el. erau entuzlasmaţi mai ales de cînteeele „Mă gîndeam la tine.. Sticlele de whisky treceau din mină în mînă în jurul mesei. fără nici un scrupul. cînd stăpînul lor luă cuvîntul i — Băieţi. a unei organizaţii criminale. nu obţine niciodată aprobarea majorităţii. Acesta este James Strânger de la Herald. „Iată au trecut 12 ani de cînd "primele asasinate au scos la iveală. luînd exemplul celor mici. totdeauna ţl-a plăcut să faci vîlvă. Ii mai trebuiau însă şi alte calităţi.

simbol al libertăţii. cu toţii avem oroare cînd citim» că există sub masca celor mai docili monarhi din Orient ? Această organizaţie se afişează cu ostentaţie în public. şi «are este rezultqtuJ ? — Există un oarecare Judecător I*ynch care ar avea uri ouvînt de spus. — Si cum să procedăm pentru a preîntîmpina distrugerea noastră mapfrtre prudentă? strigi Mac Ginty. sa-şi instaleze terorismul anarhic de care.. cu glasul încă ridicat şi fruntea încreţită dp încordare strică i — Ts aminte.din Europa ? Oare trebuie ca. . de la un capăt la altul. Cfre. — Nu trebuia decît să ridic degetul.tă a steagului înstelat. Va veni clipa în care. Recurgînd la ajutorul tribunalelor * Dar noi avem printre ei şi judecători. Oare ( cât timp îi vom mai suporta ? Oare vom trăi mereu sub teroare 7" — Dar vă scutesc de aceste prostii l Preşedintele aruncă ziarul pe masă. El bine. TJcigîndul.flupntpzî şi oe cf>fFrate Morris. vom produce în acest ţinut o agitatie care se va termina orin ne distruge. ca şi cum eenuncMî nu l-ar mai f? ascntftat: ridică aşadar paharul cu mîna tremurîndă şi bău.. cred că astăzi e ziua ta nefastă f Mai nefastă decît cea în care ai fost primit în rîndurUe noastre. v^nrn atras atenţia că această vale a simţit prea mult greutatea pumnului vostru. bărbatul cu figura smeada Fraţilor. strigă Mac Gkity. dar încerci să-i in. Tames Strareger esţe un bătrtn respectat de toată lumea în oraş şi în district Ziarul său este umil din cefe mai bune din oraş. cum îi vom răspunde ? Douăzeci de glasuri scoaseră acelaşi strigăt sălbatici — Să fie uds l — Protestez. şpuse Fratele MorrTs.mînd poliţia ? Dar o jumăt**? din aceşti oameni ne aparţin iar cealaltă jumătate se tem de noi. felul în care vorbeşte Stranger despre noi. înainte de a putea răspund*1. cînd toţi se vor uni împotriva noastră centru a ne ucide. Apoî. şi cred că va veni timpul foarte curîrvd. Frate Morris ! Te supraveghez d* mult timp f Nu numai că eşti lipsit de curaj. la rîndul lor. orice om va simţi nevoia să fie apărat. pentru ca sute de oameni să fie măturaţi din vale. să d*? «socoteală uentru asta f Morris avea culoare* morţii: recăzu pe scaunul său. să devină tiranii celor care le oferă acoperiş. şi ca. vă întreb. sub protecţia sfîn. deodată. Această observaţie n Fratelui Morris mi se pare de rău augur* Se auzi un murmur de mînie. — Iată deci.

urlete şi cîntece doochcate.du-l cum se umileşte. şi se despărţi în grupuri de cîte doi şi trei oameni care se plimb »u de-a lungul trotuarului pentru a nu atrage atenţi*. Vei merge dumneata. Ted Baldwin îi aruncă lui Mac Murdo o privire din care rezulta că nu a uitat. Dar. — I-am promis noului nostru Frate că va lua parte şi el. loja va rămîne Unită atît în gînduri cât şi în fapte. Ceilalţi mă vor urma. fără să-l pun la socoteală pe cei doi care vor păzi uşa. şi Scanlan. avem o mie de motive . între dou& ferestre luminate puternic se afla o emblemă cu litere de aur pe care scria i Vermissa Tn Intrrfor se auzea zgomotul presei. decît în a mea. îşi roti privirile asupra asistenţei şi continuă j — Şi acum. Frate Morris. Băieţi. Barul era plin de lume. Dar destul cu vorbele. venerabile Stănîne. — De cîţl oameni al nevoie ? — Vreo zece. după părerea mea. Frate Baldwin ? ' — Bineînţeles. luna se afla în al doilea pătrar. şi vă promit că nu se va mai Irxtfmpla. iată ce vreau să vă spun I Nu-I vom pedepsi pe Stranger aşa cum ar merita pentru a nu atrage şi al ie încurcături inutile. şi dumneata. Noiptea era friguroasă. dacă o doreşte. Patronul se linişti. Cu cât vom acţiona mai repedo. strălucind pe cerul de sticlă presărat cu Bărbaţii se opriră se ştrînseră într-o curte în faţa unei clădiri inalte. zise Baldwin lui Mac Murdo z tu vei râ* mine la uşă şi vei asigura retragerea noastră. am putea să-i stre. răspunse cu însufleţire acesta din urmă. răspunse el cu duritate. băieţi. şi le cer scuze Fraţilor mei sm mers nr«a departe ru c*=*!e expuse Mă cunnasteti tot! şi ştitî că stnt un membru fidel ai lolei î doar de teama de a nu î se întîmpla ceva rău m-axn exprimat Am mai mult încredere în mrterea voastră de * fudeea. un mare număr din cei care ieşiseră din şedinţă întîrziară aici. Manşei. — Nu are decît să ni se alăture. să nu vă fie frică.curăm un avertisment sever. Te ocupi de asta. Gower.ii. Aş fi regreţat dacă ar fi trebuit să-ţi dau o lecţie. — Pe aici. Se despărţiră intr-ua ropot de aplauze şi exclama1. Toţi aeeşti directori de ziare se ţin de reclamaţii în faţa Statului cerînd Intervenţia poliţiei şi a trupelor. — Bine. cu atît mai bine.*— Vă cer iertare. F Vâzîn. şi cei doi Fraţi Willabys. Micul grup comandat de Baldwin ieşi în stradă. Dar atlta timp cât voi ocupa aoest scaun.

Trupul îi zv'rc. printre c»re şî Mac Murdo se strecurară pe străzile laterale întoi cinda-se la cosele loc. în cinci minute tot oraşul vm fi pe urtn«?|f» noaslm 1 Intr-adevăr. încerca zadarnic să şi-l protejeze cu mîiniie şi se încăpăţîna să o facă din toate puterile. Mac Murdo şi încă imul stăteau de pază. oeilaîţi. pe deasupra barului îi şoptiră patronului. La interval de o clipă. omul se afla culcat la pămînt. care ajunseră primii la Sasa Uniunii se amestecară cu mulţimea destul de numeroasă în apropierea lui Mac Ginty. Doi dintre coi de pază care-şi continuaseră raidul. scoţînd un strigăt de alarmă. VALEA GROAZE] . însă Mac Murdo îşi scoase pistolul din centură. Mac Murdo urcînd cîte patru scări deodată s3ri asupra lui şi-l smulse victima. totuşi. Baldwin îl privi stupefiat. fu prins şi ochelarii îi fură sparţi la picioarele lui Mac Murdo. Deodată. Dintr-o cameră situată la etajul unu se auzi un strigăt de: „Ajutor!" Apoi se auzi un zgomot de călcat în picioare şi scaune răsturnate. Urmă apoi zgomotul surd al unei lovituri continuat cu un vaiet. acesta continua să joace pe capul omului care. pe coridoare. zise unul. — Blestem pe capul tău ! strigă el.tori tipografi au încercat să intervină. în afară de Baldwin. înainte însă de a reuşi să fugă.mişte. Baldwin şi oamenii săi se împrăştiară pe scări. bandiţii se năpustiră pe scări. Banda traversă şoseaua. L&sfndu-I pe pi'fei? pe nefericitul director. balcon. şi. coborî ră.şii se opriră toţi. la parter. De oe u> amesteci. Unii dintre ei. împinse uşa biroului de ziaristică. un grup de muncl. din interior se auzeau strigăte care răsunau în stradă.pentru a afirma că în acest moment. — Destul ! O să-l omori !. toţi ne aflăm în barul Uniunii. în timp ce jos. un om cu părul cenuşiu sări pL. Era aproape de miezul nopţii. şi. că expediţia se încheiase <m succes. al auzit ordinul stăpînului T Omul ăsln nu trebuie ucis ! Tu vrei să-l ucizi î — Are dreptate. mă rog. cu un zîmbet satanic. ciorm»ga. pe stradă nu se zăreau decît cîţiva somnambuli care se întorceau acasă. — înapoi tu ! Iţi zbor creierii dacă mai mişti ! în ce priveşte loja. scăldat în sînge. prea zdrobit pentru a mai încerca să. — SalvatJ-vă cum puteţi ! So aprind luminile }H«»te tot.nea violent sub aceste lovituri. în Yiteză ieşiră pe poartă. La sfîrşlt. în timp ce zoce bastoane îl loveau în acelaşi timp în spate. şi apoî pe palier. tu ultimul venit în lojă ? înapoi 1 Şi îşi ridică bostonul.

Un titlu cu litere groase. Ea " începea astfel \ vrea să vă vorbesc. Din înălţimea el. Mă veţi găsi în apropierea unui pavilion. a fost chemat pentru apărarea biroului. poţi descoperi oraşul îmbîcsit. Luă apoi ziarul Herald şi începu să citească. hidos. foarte frcventată î n timpul verii. şi pentru mine să vi le spunu. şi a faptului că are la cap numeroase răni serioase. Directorul nostru grav rănit". dar nu ne putem aştepta la rezultate mai bune decît în trecut. Numeroşi prieteni ai domnului Strenger vor fi bucuroşi să afle că îri ciuda violenţelor sălbatice a cărui victimă a fost. la Miller Ilill. Anumiţi răufăcători au fost recunoscuţi şi poate se va stabili gradul lor de vinovăţie. Mac Murdo lăsă ziarul şi îşi aprinse o ţigară în timp ce mina-i tremura de oboseală. cu pădurile ce-l înconjoară acoperite de. Ziarul Herald adăuga că un detaşament al poliţiei minelor. dar pustie în timpul Iernii. Miller HUI era o grădină publică prost întreţinută în mijlocul oraşului.colului*. cînd se/auzi un ciocănit în uşă şi gazda lui îi înmînă o scrisoare pe care un puşti tocmai i-o dăduse. înarmate cu puşti Winchester. Scrisoarea nu era semnată. şi începu să-i scrie pe îndelete unui prieten. căci nu putea pricepe care este semnificaţia lor şi nu bănuia cine ar putea fi iu torul. şi valea şerpultă cu minele şi fabricile negre. Iar braţul său. surprins. pe culmile înzăpezite. anunţa: „Atentat criminal în birourile redacţiei. pentru dumneata să le afli.zăpadă. Este inutil să mai spunem că atentatul se datorează asociaţiei Infame care ne ţine de mult timp sub ameninţare şi împotriva căreia ziarul Herald a avut o atitudine fermă. citi şi reciti aceste rînduri. putea să-şî permită să lucreze numai cînd dorea. Venind aici veţi afla lucruri foarte importante. Era urmarea faptelor pe care el le cunoştea mai bine decît redactorul însuşi. aflat pe prima pagină ca o informaţie de ultimă oră. Mac Murdo. Il tortura o migrenă puternică ca minare a consumului excesiv de băutură. şi mai mult de atît. al unui bărbat cu educaţie. După unele ezitări se hotărî să plece. viaţa dînsulul se află în afara peri. dar ar fi de preferat undeva în afara districtului.Trezindu-se a doua zi dimineaţă. în concluzie se scria ! „De acest caz se va ocupa poliţia. Mac Murdo avea motive temeinice să-şi amintească de primirea lui în rînduî membrilor lojei. O cărare bătătorită .. în locul unde fusese însemnat era roşu şi umflat Graţie venitului asigurat de mica sa industrie. Dacă ar fi scrisul unei femei care l-a cunoscut la începutul uneia clin aventurile sale cum avusese atîtea pînă acum ? Dar scrisul era al unui bărbat. îşi petrecu toată dimineaţa în cameră.

nici pe cel al simpatiei mele. în momentul în care acesta se întoarse spre Mac Murdo.lui nostru. nu gîndeşte nimic. după ce mi-3ţi face anumite confidenţe. pustiu în acele momente. Nimeni nu spune nimic. — De ce nu v-aţl semnat scrisoarea ? — Trebuie să fim prevăzători. ieri seară am crezut că vreţi să deveniţi şi mai rău decît ceilalţi. domnule Mac Murdo. Vorbindu-vă astfel. nu se ştie cum vor evolua lucrurile. vă previn. Pe măsură ce timpul trece. regret că v-aţi dat osteneala de a veni. iar lîngă el. m-aş duce să vă trădez. Frumos din partea dumitale că al venit. ştiţi doar că noaptea trecută am depus jurămîntul de fidelitate stăpinu. nu întotdeauna ! răspunse^ Morris. — Nici nu mi-a trecut prin glnd aşa ceva. care. Cînd doi cetăţeni nu-şi pot schimba liber părerile. -răspunse Morris. zise bfitrtnul. acesta îl recunoscu pe fratele Morris. replică Morris. cu toate că. de care sta rezemat un bărbat cu pălăria trasă pe ochi şi gulerul hainei ridicat. cu tristeţe. poate viaţa mea va depinde de dumneata. în apropierea restaurantului se afla un pavilion. . — Vorbeam din punctul meu de vedere zise el. străin de ceea ce se întimplă. dar dacă credeţi că mai aveţi ceva de spus. îl înfuriase pe stăpîn. — Haideţi. fără ca să afle totul Mac Ginly. Mac Murdo se depărtă puţin de atitudinea luată. — Doream să vă vorbesc numai două minute. în timp ce se apropiau unul de celălalt. zise Mac Murdo. mă jigneşti. nu-I aşa ? — Nu. Aici sînt nou venit. te poţi încrede în Fraţii lojei. înţeleg să fiu loial faţă <ţe lojă şi vă spun sincer acest lucru. — Totuşi. Cei doj bărbaţi se salutară conform consemnului lojei. vorbind cu o oarecare ezitare care demonstra că se află într-un moment dificil. dar cât de rău aţi încerca să păreţi. Nu-mi stă în fire să fac acest lucru. care în plin sezon era înţesat de lume veselă. domnule. zise Mac Murdo cu severitate. Aiai nu slnteţî decît un încep?'or şi nu puteţi avea conştiinţa neîndurătoare a acestor oameni. dar nu m-aş considera mai puţin meschin dacă. atunci nu e bine. îl duse pe Mac Murdo la restaurant. nu veţi putea conta nici pe ajutorul meu. Vreţi sămi încalc jurămîntul ? — Dacă astfel stau lucrurile. cu o noapte înainte. dar. Din această cauză am dorit să vă vorbesc. un drapel. domnule Morris.trecînd printre doi arbuşti verzi. Nu eu am vorbit. vă ascult. -nici în cine te poţi încrede sau nu. — Ca să-i raportezi patronului ?! — Intr-adevăr. Privindu-şi cu atenţie interlocutorul.

poate că. gîndindu-rnă la soţie şi copii. Dumnezeule! Cînd mă gîndesc I Soţia mea şi cei trei copii m-au însoţit. atunci cînd aţi intrat în Societatea Oamenilor Liberi. considerîndu-mă trădător. la Philadelphia. şi ce vor face soţia mea şi copiii ? Ah ! E îngrozitor. M-au numit într-o expediţie. Ei m-au făcut să mă hotărăsc. protestă Morris cu vocea tremurîndă. astfel precum ai făcut dumneata noaptea trecută. un fel de piaţă cu noutăţi de tot felul. Nu am întîrziat ca să pot afla că sînt un Om Liber. Aici se formase un cere de binefacere unde ne adunam ea între prieteni. cînd un om destul de în vîrstă. aşa cum i-ai văzut noaptea trecută. cînd am fost primit. — V-aţi gîndit oare la acest lucru cînd. pentru că nu am alte mijloace: tot ce posed. replică Mac Murdo. mă voi hotărî. în timp ce suspinele îi scuturau corpul. Poate că sînt laş. — Nici eu. mă vor ucide. — Aveam. Nici vorbă să fugi.— Fie ! Despre ce este vorba ? — Blestemat să fii. pe munte. Mi-am dat seama că mă aflu în subordinea unui pungaş bătrîn şi prins în lanţul crimei. Blestemată fie clipa în oare am auzit acest nume ! Am venit aici în speranţa că-mi voi îmbunătăţi situaţia. cum altfel poate fi numită ? — Unii spuneau că e vorba doar de o răfuială. însărcinat să păzesc usa Nu aveau încredere în .. dacă voi da înapoi. am investit în comerţ. Ştiam ce se va întîmpla cu mine. a fost bătut pînă la sînge ? Dacă asta nu e crimă. v-a trecut prin minte că v-aţl angajat pe un drum al crimei ? — Iată un cuvînt mare pe care l-aţi scăpat din grabă 1 — Nicidecum. Atunci am auzit vorbindu-se de Vermissa. dacă mă vei trăda ! — Nu vă voi trăda î — Ei bine î Vă voi întreba dacă. se manifestau. 1a o căsuţă singuratică Am fost cum ai fost ş: dumneata ierî. Oare ce cuvînt aţi folosi dacă aţi şti mai multe lucruri ? Oare nu a fost crimă. un stigmat şi mai ruşinos. prospere. Ce era să fac ? Dacă pronunţam un cuvînt moderat pentru conciliere. noaptea trecută. Mi-a fost imprimat pe braţ seninul infamiei. şi cînd aţi jurat pentru credinţă şi oâritate. aţi intrat în Societatea Oamenilor Liberi ? — Mărturisesc că nu. Tocmai mergeam spre Bulevardul March£. o religie.. la Chicago. zise elt o conştiinţă. Dacă îi părăsesc. iar în inimă. la Chicago. o răfuială între două categorii de oameni i fiecare se foloseşte de armele sale şi loveşte cât se poate de tare. A trebuit să mă afiliez lojei locale. Ne-am întîlnit la 25 de mile de aici. dar au făcut din mine un criminal. vedeţi. e îngrozitor ! Morris îşi luă capul în mîini.

Mac Murdo stătea în cameră. te întreb. Cei doi se salutară . Aceasta este Valea Groazei. la orice preţ şi cu cât veţi pleca mai repede. — Exagerez ?! Aşteaptă să mai treacă timpul. poate. să ne oprim aic?. tinere. Cred de altfel că sînteţi un om slab din fire şi că exageraţi. unde vrei să ajungi ? Eşti pregătit să devii un asasin ? Nu mai există nimic şi nimeni eare să te mai reţină ? — ce aveţi de gînd să faceţi ? întrebă Mac Murdo brusc.8 pe care am eoborît eu. Groaza stăpîneşte sufletele încă de la căderea serii şj pînă în zorî. şi totuşi a trebuit să fac pe grozavul.. aveau mîinile pline de ^nrre pînă la coate. vel fi mai fericit. tot ce ai investit în comerţ. Ceea ce văd este foarte clar: în prezent. Frate Morris. insă. pierdut şi în lumea asta şi în cealaltă. Faptul că ne-am îniîlnit este treaba mea şi a dumîtale. — Un ultim cuvînt. Poate că am fost văzuţi împreună. Să ne denunţaţi ? — Ferească Dumnezeu ! M-ar costa viaţa ! — Bine.. în clim în care ne-am regrupat. locul dumitale nu este aici. Vinde. Acum. De ce f Şi eu sînt un criminal* complicele altor criminali. cînd uşa se deschise şi apăru în cidrul uşi! silueta enormă a patronului Mac Ginty. Răbdare. In după-amiaza aoeleeaşi zile. mă întorc acasă. vom mai vorbi despre asta. Era un copil de cinci ani caresi văzuse tatăl asasinat. în faţa sobei şi fuma dus pe gînduri. Poate că ei află că noi am vorbit. — Fie l Cînd voi învăţa mai multe. un renii ţipa cât putea în casă. Am crezu? că leşin de atîta cruzime ce am văzut. Aparţin credinţei catolice. dar dacă aflu că eşti o lichea. să rîd dacă nu vroiam ca la expediţia următoare ucigaşii să nu iasă din casa mea cu mîinile înroşite în timp ce micul meu Pred ar plînrfe pe cadavrul meu. zise nepăsător Mac Mudro. — Refuz. în viilor. Priveşte această vale. dar preotul va refuza să mă asculte cînd va şti că am făcut parte din banda ucigaşilor. Sînt un excomunicat Iată? Eşti tocmai pe pan 1. La revedere. Am reţinut cele ce mi-ai spus şi poate că într-o zi îmi voi aminti. • — Iţi ofer o slujbă la mine. aţi crezut că e în interesul meu dacă îmi vorbiţi astfel. — Nu. nu f zise Morris cu o voce care implora. — Atunci. Valea Morţii. Cînd nti ieşît. mai ai multe de învăţat. Fără îndoială.mine pentru o acţiune mai actîvă Ceilalţi au intrat. cu atît mai bine! Nu voi profita de cele ce mi-ai spus. — într-adevăr. Vezi nenumăratele cărări întunecate de fum ? Iţi spun că vaporii de sînge sînt grei şi plutesc mai jos pe deasupra capetelor noastre.

— Co-ţl mai face mîna ? Mac Murdo se strîmbă. pe Miller Hill ? întrebarea venea pe neaşteptate: din fericire Mac Murdo avea răspunsul pregătit. -l— Pe legea mea. dar nu mă priveso. — Aşa'. răspunse cordial Mac Murdo. căci pentru oameni ca mine. Iar eu m-am ferit să-l informfez.. merse la dulap. nu te lasă să uiţi. I se părea că n-am resurse şi se gîndea că-i obligat să-mi ofere o slujbă la magazinul lui. aşa că începu să rîdă: — Morris se îndoieşte că eu am mijloacele mele de a-mi duce viaţa lucrînd la domiciliu. nici nu laş mai băga în seamă pe acost Morris. îţi voi da. domnule consilier. Oare nu cîşlig de zece ori mai nmlt lucrînd numai patru ore în camera mea ? — Fără îndoială. Dacă vrei explicaţii. zise el. dacă aş fi în locul dumîtale. Răspunsul ăsta îţi ajunge. sînt foarte ocupat şi nu-i primesc decît pe cei care trebuie. De altfel e un bărbat curajos şi puternic. Este o onoare în care nu m-am aşteptat. pur şi simplu ! — Aşa. se prea poate. — Sînt mîndru de acest lucru. — Da. Apoi. zîse el în sfîrşit. avu -un acces de ris tot atît de zgomotos pe cât de sincer era.. Prea mică pentru un om loial care trebuie să suporte şi să servească loja. răspunse Mac Murdo eu dîrzenie. spuse celălalt.. . Morris nu ţi-a spus nimic împotriva lojei ? — Nu. ca să vă fuduliţi că-i judecaţi pe ceilalţi 1 Uriaşul tuciuriu îl privi şi laba lui împăroşată strînse paharul ca şi cum ar fi vrut să i-l arunce în cap. altfel poate înţelegi mai multe.. — Frate Murdo. el are prea multă conştiinţă.în semn de recunoaştere. Şi în plus. Dar la urma urmei este o mică zgîHetură. Stăpînul se aşeză în faţa tînărului şi-i aruncă o privire pe car<=» Mac Mnrdo o susţinu fără să m?şte. poate vă privesc pe dvs. Desnre ce mi-ai vorbit în dimineaţa asta cu fratele Morris. — Esti un tip dat drac-nlui. zise el. două pahare. Dar am o problemă pe care vreau să o tratez cu dumneata. domnule consilier. să te iau prin surprindere. luă o sticlă de whisky şi. — De ce ? — Aşa. — Multe. pur şi simplu !' — Şi l-ai refuzat? — Bineînţeles. nu obişnuiesc să fac vizite. şi mi-a trecut prin cap.

nu crezi că vei fi suspectat la rîndul tău ? — Nu-ţi face griji. îl supraveghem. dar se opri imediat la vederea celor trei Winchester care se aflau îndreptate spre capul lui. — Nimic din ceea ce se petrece în oraşul ăsta nu-mi scapă. Era chiar el. — Aş fi curios să aflu. demult Inspector în Chicago. Şi Mac Ginty îşi goli paharul. acoperite de o ească a poliţiei. şi care tre. Oricum nu cred că vă îndoiţi de luciditatea mea. Este un Frate prea puţin loial. contează pe mine.. — Bine. Insă nu apucă să-şi termine fraza eă uşa se deschise eu zgomot şi în prag apăru căpitanul Marwin urmat de cîteva figuri ciudate. Cred că această clipă se apropie.euse acum în poliţia minelor. — După cum vorbeşte lumea. cum aţi aflat de conversaţia mea cu Morris ? M^c Ginty începu să rîdă. Nu am pentru el decît o simpatie obişnuită. asta ar putea să te coste scump. cine ştie dacă nu vei răspunde intro zi pentru laptele dumîtale ? Acest Mac Murdo. răspunse căpitanul Nu pe dumneata te căutam. nu aşteptăm decît momentul cînd îl vom executa. domnule Mac Murdo din Chicago. De data asta însă. Cine ţi-a dai dreptul să violezi domiciliul acestui om. mi-am făcut datoria. nu ne veî mai scăpa / Hat.. în privinţa asta. dacă vei frecventa un om ca el.— Nici împotriva mea ? — Nu. — M-am gîndit eu că ne vei aduce neplăceri. nu-l voi vizita. — Mac Murdo este unul din prietenii mei. — Dovadă că nu-i inspiri încredere. sooase pe jumătate pistolul dîn centură. domnule Consilier Mac Ginty. nu-l scăpaţi din ochi în timp ee-I dezarmez. Mac Murdo îşi îndreptă trupul.. răspund pentru conduita sa. Poliţişti. trebuie să plec. bine ! Nu vroiam decît să te previn la timp. Nu avem nevoie de fricoşi în turma noastră. ci pe acest om. Dar. înainte de a ajunge aici era un răufăcător. . ştii. Iar tu. Se îndreptă spre Mac Murdo zîmbindu-i vag. nu se înşela. reluă Mac Murdo. Şi nu trebuie să ne împiedici ci să ne ajuţi în îndeplinirea misiunii noastre. şi aşa a rămas... fa-ţi pălăria şi urmează-ne ' Mac Ginty interveni i — Căpitane Marwin. Unul din ei înaintă cu revolverul întins spre el. Noi îl cunoaştem. căoitanul Marwin.şi să molestezi cîoi cetăţeni cinstiţi care respectă legea V — Nu ştii despre ce e vorba. Tn concluzie.

Să fie linşat 1 . Mac Murdo. Mac Ginty protestă din nou:. căpitane Marwin I Cînd vom fi singuri faţă în faţă. aţi face mai bine să renunţaţi. Se lăsase noaptea » din cauza furtunii de zăpadă. Sau va fi vai de oasele tale 1 Hai. în birourile ziarului Herald. spuse Mac Ginty. Totuşi. dar bineînţeles. vreau să percheziţionez casa Marwin trecu la percheziţionarea casei. — Să fie linşat. care îşi făcuse o ascunzătoare sub podea. Ucigaşul 1 strigau ei. şi nu în Vermissa din moment oe poliţia e formată din indivizi de teapa voastră ! Veţi avea de-a face cu mine. avocatul. Păziţi bine prizonierul 1 Şi la prima tentativă de a fugi. maşinăria de fabricat bani. vă promit! — De ce mă acuzaţi ? întrebă Mae Murdo. străzile erau aproape pustii. dacă nu aveţi nimio împotriva Iui decît acest lucru.. poate nu te vei mai îndoi de mine.. Merg chiar acum să-l regăseso pe ReiUy. dăte la o parte. vom mai vedea. — Unde le-?ai. luîndu-l şi pe Mac Murdo. vă avertizez că sînt în exerciţiul funcţiunii şi nu admit nici un fel de rezistenţă. — Eu n-aş paria pentru asta.. Puţin a lipsit să nu fi acuzat de crimă. Pînă atunci.. să schimbe cîteva cuvinte încet cu prizonierul înainte de a fi luat. ? murmură el. Vroia să. de altfel. te rog să ne urmezi ! Şi stal liniştit. nu găsi nici urmă de maşinărie. lipsa de vizibilitate dîndu-le cura] îl înjurau pe prizonier cu cele mai cumplite vorbe. îmi iau răspunderea să te apăr şi-ţi garantez că vei fi eliberat imediat.— Iată pistolul meu. Faceţi o mare gafă. — La revedere ! îi spuse atunci cai glas tare Mac Ginty. Aşa. spună. trageţi asupra lui ! înainte de a pleca. Hotărîrea căpitanului era atît de evidentă încît Mac Murdo şi Stăpînul se resemnară. spuse Mac Murdo rece. — în siguranţă. să joace poker. răspunse Mac Murdo. — Veţi stabili mîine cu judecătorul. domnule Mac Ginty. — Unde îţi este mandatul ? zise el. Apoi. — Ei bine. Omul ăsta a stat în locuinţa mea pînă la miezul nopţii. Am o mulţime de martori pentru a vă furniza proba. Acesta din urmă a reuşit. replică Marwin. cîţiva trecători urmăriră micul grup şi. — De a fi participat la agresiunea îndreptată împotriva bătrînului Stranger. strînglndu-i mîinile.plecă împreună cu oamenii sfii. şi degetul său făcea un gest suficient de explicit în timp ce vorbea. Pe toţi dracii ! Parcă am trăi în Rusia.

toţi arestaţi în cursul zilei şi care trebuiau judecaţi a doua zi dimineaţă. un omuleţ eu barbă neagra care părea a fi foarte energia şi Intraprînsător. să fie eliberat imediat a doua zi după ce a apărut în faţa juştiţiei. incapabil să suporte o insultă.. chefliu.aecf de cetăţeni. Ceea ce se petrecu a doua zi le dădu dreptul de a nu se fi sinchisit de nimic. Totuşi. dădu glas gînduhil său şt al celorlalţi oameni din mulţime t — Bandă de tffîiarî I O să vS venim noi de hac piaă la urmă I. Văzîndu-l traeM prin faţa lui. Nu se mai întlmplase niciodată pînă acum. Inspectorul de serviciu îi luă un interogatoriu de formă. aşa încît deţinuţii petrecuseră o noapte veselă. Mac Murdo avea reputaţia unui bun cama* rad. printre care şi Consilierul Mac Ginty. căci nu văzuseră bine lumina fiind slabă şi confuzia generală r Interoqati ie abilul avocat angajat de Mac Gintv faptele fură şi mai confuze. chiar din partea patronului însuşi. şi în plus.. este adevărat cH cel care lucrau la matriteria şi imprimeria ziarului Herald nu reuşiră să-i identifice pe agresori. se stabilise că acuzaţii îşi petrecuseră seara la Casa Uni* unii unde au jucat cărţi teati noaptea. printre cei care asistau unii fşl muşcau buzele şi-şi deschideau o. în aceste condiţii nu numai că erau găsiţi ne* vinovaţi. unul dintre gardieni venind cu un cui pentru a destupa dou5 sticle de wiskv. Dar nu exista nici o fortăreaţă a legii unde să nu pătrundă Vetul lunq al Oamenilor Liberi. Mac Murdo fu împins la poliţie. dar puţin a lipsit ca sS nu-şi ceară scuze pentru că i«au deranjat. Fraţii lofel se agitau rîzînd. nu se îndoia că acei ucigaşi care l-au brutalizat erau singurii dta*. fără cea mai mică teamă pentru a doua zi. aceasta s-a datorat arestării şi achitării sale imediate. datorită mărturiilor asemănătoare şi categorice depuse de vreo două. Era clar că acum. Pe de altă parte. nimeni au se impusese pînă la el şi nu reuşise prin inteligenţa lui să pună la cale . însuşi rănitul a declarat că surprins de atacul neaşteptat. nu observase nimic. apoi fu aruncat într-o celulă comună. ca un om. CLIPA BLESTEMA r A Dacă Jolin Mac Murdo a crescut în ochii membrilor lojei. Ie aduse pahare şi cărţi de joc.chii a mirare» în raoasentul în care acusaţll ieşiră libert din sală. un om de caracter. purta mustaţă ţ de altfel. plecînd acasă spre siuă.. ci doar că primul dintre indivizii care-l lovise. mani care-l cunoşteau şi-i citiseră articolele amenin* ţîndu-l de mai multe ori. Pe de altă parte. Nn a lipsit mult oa Insoşl căpitanul Marwin şi toată poliţia să fie pedepsiţi pentru exces de met Verdictul stlrnl aplauzele unei mulţimi în mijlocul căreia Mac Ginty zărea nenumărate figuri familiare. In timpul serii. Aici îl găsi pe Baldwin şi pe camarazii lui din ziua trecută.In mijlocul injuriilor şi rîsetelor.

o incursiune criminală, hotărît să o ducă pînă la capăt. „îndeplineşte toate condiţiile14. îşi spuneau cei mai bătrîni şi aşteptau clipa să-l foloseasoă ca să soape de el. Pînă acum. Mas Ginty se folosise de toate şiretlicurile, şi-i recunoştea a- cestuia valoarea excepţională. Era ca un vînător care ţine în lesă un copoi în rezervă t va veni ziua însă cind li va da drumul 1 avea momeala lui pentru vînatul obişnuit. Totuşi, ciţiva membri ai lojei, şi în special Ted Baldwin nu vedeau ascensiunea rapidă a străinului fără furie şi ură. îl evitau. Insă. ştlindu-l iute la mtnie, gata să sară la bătaie şi să rîdă în acelaşi-timp. Din nefericire, în timp ce căuta să cîştige favoarea camarazilor. Mac Murdo pierdea teren Intr-un punct unde acum începuse să devină din ce în ce mai prins. Tatăl lui Ettie Shafter încetase definitiv să-l mai vadă şi-i interzisese să mai între în casă. Chiar şi Httie. profund marcată de cele întîmplate, nu se gîndea decît cu groază la căsătoria ei cu un bărbat pe care-l considera criminal. Intr-o dimineaţă, după o noapte de nesomn, ea se hotărî să-l vadă. poate pentru Ultima oară şi şi facă oii ultim efort pentru a-l smulge influenţelor nefaste. Ea se duse la el acasă, aşa cum o rugase el deseori, şi intră chiar în camera lui unde stătea de obicei. Stătea pe un scaun în faţa mesei şi scria o scrisoare. Ettie nu avea decît 19 ani. şi-i trecu prin minte gîndul copilăresc de a-f speria.-Mac Murdo nu o auzise deschlzînd uşa > ea înain- tă în vîrful picioarelor şi-i atinse umerii. Dacă a vrut să-l sperie, atunci a reuşit, căci el a făcut un salt înainte care pe ea o înfricoşă, căci se întoarse gata de atac. ca un tigru, căutîndu-şi pistolul cu mîna dreaptă, în timp ce stînga ascundea scrisoarea din faţa lui, mototolind-o. A- poi. după o clipă el o privi cu ochii înflăcăraţi, dar uimirea şi bucuria dispăruseră de pe chipul fetei în faţa figurii feroce a acestuia şi se retrase ca şi cum s-ar fi aflat în faţa unei orori nemaiîntîlnlte. — Tu I striqă el tamponîndu-şi faţa transpirată. Nu-mi vine să cred că ai venit la mine. inima inimii mele. şi că eu nu găsesc alteeva mai bun de făcut decît să caut să te sugrum 1 Chemînd-o în braţele lui, spuse: — Vino în braţele mele... să-ţi explic... Dar ea rămăsese impresionată de transformarea chipului său straniu, suspect Instinctul el de familie îi spunea că nu surpriza fusese reacţia lui ci teama care-l cuprinsese. — Ce se întîmplă cu tine. Jack ? zise ea. Oare te*am speriat atît de mult ? Sau nu cumva e din cauză că ai ceva pe conştiinţă ? — Mă eînrtf>am la alteeva şi venind tiptil, alunecînd ca o zînă..

— Nu. nu Jack alteeva te-a speriat Deodată: în inimă îi încolţi o bănuială. — Arată-mi scrisoarea pe care o scriai 1 — Nu pot Ettie. Bănuiala deveni certitudine. — înteleq zise ea. îl scriai unei femei Poate sotleî tale. căci la urma urmeî aici nu te cunoaşte nimeni şi de unde ştiu.eu că nu esti căsătorit ? — Nu, Eţţie, nu sînt căsătorit. Iţi Jur... îţi Jur pe tot ce am mai sfînt, că nu există nici o femeie în viata mea, în atară de tine ! Vorbea cu atîta înflăcărare. *îa atît de paiid. incir în cele din urmă ei îi dădu crezare. — Alunei de ce refuzi să-mi dai scrisoarea '< — Scumpa mea, am jurat să nu o arăt nimănui. Nu vroau să-mi trădez jnrămîntul; n-aş vrea să-mi caic cu- vimul dat. Este secretul lojii. Nu înţelegi că s-ar pu.e.i să fiu urmărit de vreun detectiv ? Părea că spune adevărul. O strînsese pe Ettie ia pieptul sau şi-i redă calmul şi încrederea prin zeci de sărutări. — Aşează-te aici. lîngă mine. Oh 1 Ai merita tronul unei regine 1 Sper că va veni o zi cînd îţi voi putea oferi tot ce meriţi. Acum eşti liniştită, ai încredere în mine ? — Cum să fiu liniştită Jack, cînd ştiu că te-ai asociat cu alţi criminali ? Cînd dintr-o clipă în alta, poţi fi arestat pentru crimă ? Mac Murdo asasinul... Iată cum te caracteriza astăzi unul din cei aflaţi la noi în pensiune. Am primit cuvintele în plină faţă ca o lovitură de pumnal. — Cuvintele n-au nici o importanţă. — Omul acela avea dreptate 1 — Exagerezi, draga mea. Nu sîntem decît nişte bieţi oameni, care încoarcă, aşa cum pot, să-şi obţină drepturile. Ettie îşi încolăci braţele în jurul gltului iubitului său. — Retrage-te, Jack l Pentru Dumnezeu, fi propriul tău stăpîn. Am venit să te rog să faci acest lucru. Priveşte 1 Sînt la picioarele tale I în genunchi te rog şi te implor! El o ridică, o apropie şi-i strînse capul blond la pieptul lui. — Nu-ţi dai seama ce-mi ceri. draga mea. Cum aş putea să mă retrag cînd am depus un jurămînt? Tu-mi ceri asta, care cunoşti mai bine situaţia I? Şi chiar dacă aş vrea, crezi că s-ar putea ? Doar nu crezi că cei din lojă vor permite cuiva să plece ducînd cu el secretele?

— Oh 1 M-am gîndit şi la asta Jack. Am aranjat totul. Tatăl meu are puşi de-o parte ceva bani. Viaţa lui e un infern în acest oraş în care domneşte groaza. Va ple» ca di? bimă voie. Vom fugi împreună la Philadelphia sau New York. Vei scăpa de aceşti oameni. Mac Murdo începu să rîdă. — Loja are braţul lung. Crezi că nu poate ajunge la New York sau Philadelphia ? — Atunci vom merge în Vest, în Anglia sau în Suedia, de unde a venit tata; nu are importanţă unde ci trebuie să plecăm cât mai repede din Valea Groazei. Aceste cuvinte tre?»iă deodată în Mac Murdo amintirea întrevederii cu bătrînul Morris. — Iată ! zise el. Este pentru a doua oară că aud pro* nunţîndu-se numele acestei văi. Pare că asupra unora are efect negativ. — Este o umbră care apasă greu asupra noastră. Iţi. închipui cumva că Ted Baldwin ne-a uitat ? Se teme de tine, altfel ce-am putea face noi împotriva lui ? Dacă i-ai fi viizut cu o zi înainte cu ce ochi mu privea I — La dracu 1 Dacă face pe nebunul, o să-l învăţ eu s?t se poarte I Ascultă-mă. scumpo ' Nu pot pleca de aici. îţi spun odată pentru totdeauna. Dar dă-mi puţin timp. şi voi găsi o cale de a mă debarasa de toţi. Dă-mi un răqaz d^ şase luni şi îmi voi pregăti plecarea în aşa fel încît să nu-mi fie ruşine. Ett»« sari în sus do bucurie. — Ş îsc luni I... îmi promiţi ? — Hai să zicem şase sau opt luni. dacă vrei. De a- cum într-un an. nu mai mult. vom pleca din această vale. Asia şi vroia sa obţină Fttie. dar acum altfel stăteau lucrurile: o luminiţă se zărea în viitor. Simţea o bucurie pe care nu o mai cunoscuse de mult. de cînd îi întîlnise prima dată pe Mac Murdo. Puteai crrdr» c<1 acest om nu ştia nimic despre faptele c^lor din societatea al cărui membru f>ra; totuşi, el nu întîrzie să afle că loia făcea parte dintr-o organizaţie mai vastă şi mai complexă. Anumite lucruri îi scăpau lui Mac Ginty însusi căci acesta avea un superior, un fel de delegat al comitetului care locuia la Robson Pateh. localitate situată mai jos, în apropiere de calea ferată. Acest om comanda mai multe loji diferite cu o autoritate totală. Mac Murdo îl zărî odată; era mio de statură, subţire, cu părul cenuşiu şi cu aspect de om viclean cu priviri răutăcioase şi piezişe. Se numea Evans Pott şi patronului din Vernu- ssa ii producea

Andrews părea un copil ? era un tip deschis vesel. lntrucît Casa Uniunii nu putea ascunde oaspeţi secreţi. Cei doi sosiră chiar în seara aceea. cu alura unui adolescent venit în vacanţă şi care vrea să profite de fiecare minut. — Sint aici o grămadă de indivizi cărora le-aş spune eu una. tranmitîndu-i o sc. Nu va scoate nici un cuvînt de la el. Lawler dădu din cap zîmbind. într-o .bisnftari să pură z^l dezinteresat în serviciul comunităţii. împreună cu oălăria neagră de fetru şi barbă stufoasă. fiecare avînd cîte o valiză.un fel de repulsie pe care trebuia s-o fi resimţit celebrul Danton în faţa perversului şi periculosului Rebospierre. Amîndoi. cu o conduită exemplară. care locuia de obicei cu Mes« Murdo. în timpul cinei. Andrews. 11 ruga pe Patron. participase deja la trei astfel de misiuni. încă nu i-a venit rîndul. taciturn. iar Lawler. — Nu. Mac Murdo era. la cinci. la ceea ce numeau ceilalţi doi.. Unul dintre ei Lawler. cenuşie t* dădeau aspectul unui predicator nomad. să le asigure casă şi masă pînă în momentul acţiunii. primi un bilet de la Mac Ginty. — Mici Hermann Strauss ? . — Evident. Scanlan şi Mac Murdo erau de acum încolo hotărîţi să asiste. Intr-o zi. Celălalt. în ciuda reţinerii celor doi. Noi putem vorbi cât doriţi despre moartea lui Gharlie Williams. Mac Ginty însuşi îl rugă pe Mac Murdo şi pe Scanlan să-I cazeze pe străini. Deci.. făcuseră dovada unor buni executanţi deci asasini. era un bărbat de vîrstă mijlocie. — Fără îndoială. Scanlan. „farsă". explică Lawer. instrumente redutabile ale unei asociaţii de criminali. îi răspunse Lawler. îmbrăcat cu o redingotă neagră. zise Mac Murdo înjurînd.Nici el. Miar fi plăcut să ştiu. Cel pe c«»re~i vizaţi nu este Jack Knox. Erau dispuşi să vorbească despre trecutul lor. Seara. circumspect. sau despre cea a lui Simon Bird. dimpotrivă. cei trei se aflau strînşi în jurul mesei r — Noi amîndoi nu vorbim nici cât pentru unul zise Scanlan. pentru că nici eu nici colegul meu nu obişnuim să bem. eu insist zadarnic dacă v-aţi hotărît să nu vorbiţi. — Am fost aleşi. execelentă precauţie oentru a nu trăncăni. cât se poate de discret mai ales în cazul de fată. care. nu vom vorbi.**:ar? de la Evans Pott în caxe «cesta anunţa că trimite doi oameni pentru operaţiuni în vecinătate. din Ivon Hil ? V-aş însoţi cu plăcere ca să-l văd atunci cînd îi e bine. cu modestia unor oameni o. foarte sobri. sau a oricui Dar despre misiunea pentru care am fost pregătiţi şi trebuie să o îndeplinim astăzi.

un tînăr înalt. auzindu-i cum coboară tiptil pe scară. reuşea însă să menţină stabilitatea. în apropierea clădirii unde se aflau maşinile. ieşind din clădire şi sunînd din fluier pentru ca toţi cei de faţă să se pregătească pentru coborîre. Deasupta lor plutea o ceaţă deasă. Mac Murdo şi Scanlan nu-i slăbeau din priviri. Cînd coborîră însă. ras şi roşu la faţă. acum. ajunseră la un fel de răscruce unde îi aşteptau trei bărbaţi care începură să discute cu Lawler şi Andrews. Se lumina de ziuă. El se ridică şi neascultînd decît de glasul interior îi abordă pe intruşi i — Glne sînteţi ? îi întrebă el. după care banda se puse în mişcare. care se legăna în timp oe vorbea. de unde puteau observa tot ce se întîmplă. îi urmăriră de departe cu prudenţă. Dcnn. porţile de fier vor fi închise şi că ziua de lucru începuse. care fu străbătută deodată de strigătul unei sirene: era semnalul care anunţa că zece minute mai tîrziu. la distanţă de cîţiva paşi pe stradă. Stupefiaţi. un număr de mineri aşteptau suflînd în mîini pentru a se încălzi. un director american deosebit de energic. discreţi. pe nume Manzieş. Scanlan şi Mac Murdo se strecurară în spatele unei grămezi de zgură. Privirile lui întîlniră micul grup tăcut şi nemişcat. Zăpada le amortiza zgomotul paşilor. minerii nici nu mişcară t păreau paralizaţi. se apropie de puţuri. atunci se aplecă într-o parte. şi se vedea că se încovolase de durere şi . iar muncitorii se îndreptau spre locurile de muncă De-a lungul drumului întunecat. Din acest loc se bifurcau mai multe drumuri spre diverse mine. în momentul în care ajunseră în apropierea puţurilor. cînd în semiîntuneric îi zăriră pe Lawler şi Andrews. dacă necesita un grup atît de numeros. se îmbrăcară în grabă. căci se lăsase ger. în aceeaşi clipă. ei înaintau în şir singuri sau grupaţi.sînd uşa deschisă în urma lor. încă nu se luminase de ziuă. ceilalţi ieşiseră deja la.dimineaţă foarte devreme. Casa în care locuiau se afla aproape la marginea oraşului. Trebuie să fi fost un caz foarte important. Amestecîndu-se cu ei. şi ce faceţi aici ? In loo de răspuns unul dintre ei înaintă şi îl împuşcă în piept. Era un centru de exploatare deosebit şi care cunoscuse o mare dezvoltare deoarece se afla pe mîini bune. Străinii merseră pe cel care ducea la Crow Hil. cînd pretutindeni în regiune domnea dezordinea şi teroarea. U văzură pe inginer. Directorul îşi duse mîna la rană şi dîndu-şi seama de ce se întîmplă se îndreptă clătinîndu-se cînd răsună a doua împuşcătură trasă de unul din grup. curînd. Directorul fu deodată scuturat de un presentiment al morţii. un scoţi am mare şi bărbos. Gei cinci îşi înfundară pălăriile şi-şi ridicară reverele hainei pentru a nu putea fi recunoscuţi. Străinii se ţineau la distanţă. Josiah — II.

apucă o cheie de oţel şi se năpusti asupra asasinilor i două gloanţe primite în plină faţă îl făcut să se întindă la picioarele lor. iar urletele văiuv^î directorului îl urmăriseră nînă dcpnrte. era plin de importanţă. în localul membrilor lojei. Nimeni nu ar fi crezut că ar avea vreun duşman în lume căci era un patron model. Unii dintre mineri se pregăteau să-i împresoare. în oraş Mac Murdo. au comis o dublă crimă Scanlan şi Mac Murdo se întoarseră acasă. repetă el din cînd în cînd. Manzies. fură primiţi cu multă căldură ca şi cum ar fi venit dintr-o expediţie. Totuşî. scoţianul. Nu se sărbătorea numai moartea directorului şi a inginerului de la Grow HilI. banda însă dispăruse în c^a. Fiecare loveşte cât poate de tare şi cu toate forţele.noare. Faţa roşie. cum îşi aşteptaseră victima la ora cînd acesta îşi ducea calul în grajd. fu o petrecere de pomină la Casa Uniunii. Deşi fi auzise. — E război. un strigăt surd străbătu mulţimea. război între Companii şi noi.în cădere. tăc^a. . a eerut trei oameni din Vermissa aleşi în secret şi trimişi să-i ucidă pe William Hales de la Hoyal Stokes. fără să-i arate acestuia nici cea mai mică simpatie pentru eeea ce simţea. împreună cu doi dintre camarazii săi fusese noaptea în munţi. iar unîi nu se opriră decît la Vermissa. Nu eerea decît un singur lucru i conştiinciozitate în muncă: din această cauză ccncedie anumiţi funcţionari leneşi sau beţivi care erau membri ai acestei societăţi atotputernice. închîzîndu-se în casă. sub nHvirile a o sută de muncitori. Se ştia că delegatul comitetului în timp oe-şi expediase cinci din oamenii săi pentru a da lovitura la Vermissa. Printre strigăte de entuziasm şi rîsete zgomotoase povesteau cum au petrecut noaptea măcelului. ochii sticloşi şi injectaţi arătau că petrecuse toată noaptea. Stind lîngă patron la loo de o. William Hales era unul din proprietarii de mine cei mai cunoscuţi şi mai populari dîn districtul Gilmerton. un strigăt de mînie şi oroare. cei mai curajoşi se regrupară şi reveniră în mină. scoase un răcnet. cufundat în gînduri. Fusese de multe ori avizat asupra pericolului ce plana asupra lui astfel că într-o ţară liberă şi civilizată se trezi din. Doi dintre străini începură să descarce armele asupra mulţimii care se împrăştie fugind oe unde apucau.ta -Hminetii Nici un martor nu putea să-î identifice pe a. Toţi trei aveau părul în dezordine şi hainele şifonate. căci era primul asa*Wt care îl văzuse • I se ->ăru^e mult mai rău decît îşi închircise. în noaptea aceea. Seanlnn era atît de abătut.ceştî oameni care. membrii lojei celebrau şî un succes obţinut în afara graniţelor teritoriului. unghiile zgîriau zgura în faţa acestui spectacol.tr-o dată condamnat la moaite: execuţia avusese loc fiind prezidată de Ted B4»iwin.

ziua aceea va rămîne de neuitat. trei copii şi o servitoare. Niciodată întunericul nu a plutit mai întunecat asupra văii. este principalul eontramal.dul tău să acţionezi. şi nu întreabă nimic. dar norocul a fost de partea lui. zise el. erau însă inofensivi. în aceeaşi noapte. Am încercat de două ori să scăpăm de el. şi unde îl găsesc ? Mac Ginty îşi scoase din colţul gurii veşnica ţigară pe Jumătate umedă jumătate fumată şi începu să-i facă un fel de plan pe o foaie ruptă dintr-un calendar. netrebnicul este înarmat. străini de mineri. — Hei.Insă pentru a-şi redubla eforturile. — O să fae tot posibilul. trage repede şi bine. Mac Ginty se pregătea să organizeze un nou atao împotriva celor care formau opoziţia. Aşadar. au lăsat pe loo corpul însîngerat al victimei pentru a servi drept exemplu patronilor neînţelegători.spre ce este vorba. — Chester Wilcox. Jim Carnway s-a sacrificat pentru el. — Vel lua «u tine doi oameni i pe Manders şi pe Reilly. în ttmp ce ei î>i descârcau revolverele asupra cadavrului. cei trei demonstrară asasinilor din Gilmerton că şi cei din Vermi^sn erau demni de încredere. asemeni unui general care pîndeşte momentul pentru noi dezastre. am o afacere pe placul tău. în sălbăticie.niseră ei prima dată. toţi minerii din lojă îţi vor fi recunoscători. complet izolată la bifurcriţîa spre Iron Dyke. Totul sau .William H*!es nu apucase să pună mîna pe pistol din cauza frigului. Nu ai de ales între ei şi ceilalţi. Locuieşte cu soţia. îau doborît şi toţi tref şi-au descărcat armele asupra lui. Amîndoi ştiu d. Este rin. Ziua e periculos să acţio~_zi. aceeaşi unde se întîl. Dar cine este Chester Wilcox. După asta. aşa oum Iţi desenez pe hartă. o femeie şi un bărbat apărură în vîrful dealului. oei trei nobili justiţiari' au fugit în munţi. fost sergent în timpul războiului. Scapă-ne de el. Pentru asasini. Apoi. Iată casa. camarazii se despărţiră pe jumătate beţi. răspunse Mac Murdp. odată petrecerea terminată. pentru a li se pierde urma. Nu vom avea linişte în district pină nu terminăm cu Chester Wilcox. aşa că au fost invitaţi să-şi ia tălpăşiţa şi să-şf ţină gura că altfel îi aşteaptă aceeaşi soartă. — Mă bucur. Trebuie să acţionezi singur. nici unul dintre cei trei nu-l cunoşteau personal. şi cum nimio nu-i stătea în cale.stru la Iron Dyke i un cetăţean incomod. De altfel. într-adevăr. Primul gînd a fost să-l împuşte. prietene l îi zise el. Ar fi mai bine să acţionezi noaptea. cîn 3 Patronul îl luă pe Mac Murdo de braţ şi-l conduse într-o cameră. astăzi ciuruit şi plîn de cicatrice.

Mac Murdo îşi lipi urechea de uşă. zise Patronul. nu se luminase încă.. strîngînd mîna Iui Mac Murdo. Aştept ziua în care voi primi vestea cea mare ! Va fi lovitura de graţie cînd toate Companiile vor fi la picioarele noastre. doi băieţi nerăbdători.. . a treia zi. — Ce-i reproşezi acestui om ? — Nu ţi-am spus că l-ă ucis pe Jim Carnway ? — De ce l-a ucis ? — Pe toţi dracii t Ce te priveşte ? Camway se plimba intr-o zi prin faţa casei lui şi I-a ucis. — Cînd? — Lasă-mă o zi. două. se întreţinu cu cei aflaţi în subor. apoi— — Poarte bine. — Ce înseamnă asta ? Nu eşti de acord cu mine ? — Fii calm. Se auzi o explozie şi zgomotul unei case care se prăbuşeşte. în timp ce ceilalţi doi camarazi ai lui fugeau cât îi ţineau picioarele pentru a s? ascunde într-un tufiş. fericiţi. toţi trei înarmaţi. Am încredere în tine.dlnea sa. domnule Consilier. Mac Murdo reflectă mult timp şi profund asupra misiunii ce o avea de îndeplinit. nu ne-au făcut nici un rău. — Mi se pare prea mult pentru ei. se întîlniră în afara oraşului. chiar în aceeaşi noapte pentru a-şi pregăti lovitura. ajunseră la casa singuratică Vîntul bătea.. A doua zi. şi cu degetul pregătit pe trăgaci. Atunci. Către orele două. Plecă singur. Casa pe care trebuia să o distrugă se afla la peste cinci mile depărtare în valea vecină. în sfîrştt.. Fuseseră preveniţi să se ferească de cîini. Dumneata decizi ce e bine şi ce e rău. altfel degeaba acţionăm. Nu se auzea nici un fel de zgomot în afară de troznetul crengilor.. Dacă poţi să plasezi la uşa de la intr: re un sac eu praf de puşcă prevăzut cu un fir subţire. Aşadar. ca şi cum ar fi aflat că merg la vînătoare. şi alegeam alt mijloc. care se afla în ultimul pătrar. apucă sacul cu praf de puşcă.nimic. Nu am făcut nimic. — Sînt două femei şi trei copii. Manders şi Reilly. te pregăteşti ? — Da. făcu o gaură cu cuţitul şi conectă un fir. Asta mi-e de ajuns şî dumîtale la fel. Să explodeze toată casa ? — Bineînţeles. Trebuie să rezolvi problema. în timp ce nori deşiraţi alergau pe faţa lunii.. ca să studiez casa şi să-mi iau masurile de precauţie. — Deci. 'Vsta Ii fficu să înţeleagă că misiunea lor a fost îndeplinită. în interior era linişte. Dădu foe.. şi unul dintre el purtînd un sac voluminos cu praf din carieră. înaintau cu pistolul în mînă. fii oalm. nici nam spus ceva care să vă pună pe gînduri. atunci cînd se întoarse din recunoaştere.

Crimele lor au rămas în istorie: există docum^nt<=> nfir^le din care se pot extrage amănunte S1nt înregistrai a^isi. teroarea atinsese apogeul.cerea lui .*e vî. AMENINŢAREA la Valea Vermissei. a fost perioada cea mai lipsită de perspective. printr-un vot unanim.tru a fi îndrăznit prindă doî dintre m^mbrîi loiei -lin Vprmissa. nu-mi scapă ! Chiar dacă ar fi să-l aştept un an. cu doufi zile înainte îmnr^mă cu familia.Analele însînîterate ale societătii. prin împuşcare. stănîneau prin groază şi teroare -ifs. din istoria acestui tinut. Totuşi. şi ţt!indu-.na*®le comise asur>ra polîHştîlor Hunt şi Evans. Astfel că Ucigaşi!. pentru a căuta un loc sigur mai puţin cunoscut unde să se pună sub protf^ţia polilioi. eu atît mai mult oamenii îşi întorceau privirile încruntaţi.nat Chester Wilcox fuqise. Mas Murdo promovat în funcţia de Diacon. Membrii lojei. Avertizat însă de multele exemple ce i-a fost dat să vadă. spera ea într-o şi să urmeze a fi Stăpîn în locul led Mae Ginty. Acestea erau procedeele folosite de Oamenii L^b^ri. Nu fScmeră deci decît să pxplod^ze o casă ? — Orice ar faoe. Se poate con^+^ta de as^m^nea r moartea doamnei T H Mmp ce-sr în^rîî^a soţul zdrobi* în b3+*ie -N-n "ir**. Toată lumea însă ştia că Mac Murdo f*ra ho*ărît m^areră pfnă la capăt CiWa zile mai tîrziu Wilcox fu ucis într-o ambuscadă. Lucrurile păreau să se oprească aici. nu mai înr?ffistrâseră încă o astfel de acţiune expeditivă. nu mai pxi^ta <*oe.creierea şi gratitudinea. infestat ani de zile de prezent* lor. eu cât tl creştea popularitatea în rtndu! Oamenilor Liberi. încît nu se făcea nimic fără înştiinţarea şi aprobarea Iul. tot îl aranjez. ti acordară în.nul Ini Mac Ointv.trictul boi*at şi întins. la tre. Devenise atît de indispensabil în luarea hotărirllor. omul ăsta. b*+rtnul Tor>kins asasinat îrnnr^un* nu frqioţp Tones Murd vb şi uc^ * pHouse a căr^i cas* a sSrft fn aer familia «H alte victime car* au urma* la srurt int^rv^l în "ur*uî i^r-ri *Tir1ndată Valpa Oroazei nu a o pe rioadă mai neagră V^nî aooi prim^v^ra cînd rînrîl* --au um^l^t şi pomii au început ** înfl^r^scă • natura ts dmtr-o ltirrrS p-^rio^? ip revenea la trezind din nou speranţa Dar pentru f^m^'l* şi Mrb-**U supusi unui 'ug atît vie în^năimt^tă+or. fiindcă acecH* mi ezitaseră să execut0 ^nqe rec^ doi n^^Hciti neînarmati.ramă Vara care a urmat anului 1R75. ucişi «r»n.

stăpîniţi de teamă începuseră să se unească împotriva agresorilor. —. Obrajii i se colorară. Mac Murdo deschise ochii mari. eind Morris veni în vizită. In birourile ziarului Herald.. Conducerea lojei ţinea şedinţă în fiecare sîmbătă. dacă nu vorbesc. Mac Murdo îl privi. —* Dumneata te-ai confesat. înseamnă să accept sfîrşitul nostru. aş fi puiuţ alteeva decît să tac ? Nu.un secret care mă arde. Mac Ginty şi. nu se sîrichi-. toate acestea vor sfirşi. oamenii săi. poţi să v rbeşti. Este o firmă serioasă cu rezultate bune. Erau numeroşi. Acum. — Pot discuta liber cu dtimneUa. Dacă Pinkerton şi-a pus în gînd ceva reuşeşte.. domnule Mac Murdo ? — Bineînţeles. acesta este remediul. unde se tuna şi se fulgera împotriva membrilor lojei.seau. Mac Murdo tocmai se pregătea să pleoe. chiar cînd aţi fost interogat în subit de Patron.. — Ştiu. zise el. şi altor viteji al bandei. — De asta îţi faci probleme ? Nu ştii că toată regiunea mişună de poliţişti şi detectivi ? Ce rău ne-au făcut ? — Detectivul despre eare vorbesc eu nu este din ţinut. puternici i adversarii lor nu erau nici uniţi. Aceasta era părerea lui Mac Ginty. — Vă voi spune totul în două cuvinte. nu aveau nici mijloace. Am aici o. într-o sfmbălă din luna mai. ca şi în trecut.pe străzile Vermissel. Asta nu este o instituţie de stat care acţionează pentru binefaceri. care mă ucide.. Mac Murdo. pentru că aş fi fost dc acord cu dunt. într-adevăr.neata. — Nu uit că odată v-am spus adevărul şi că nu «U «pus nimănui. Dumnezeu să mă albă în pazftl Cred că-mi voi pierde raţiunea. prlntr-o vorbărie inutilă.. dar numai în dumneata pot să am Încredere. deci. însă. Cetăţenii. se duse spre dulap şi luă o sticlă de whisky din care-i turnă într-un pahar pe care i-l întinse. hotărî ţi. — Pentru bărbaţi ca dumneata. Şi Morris se lovi în piept. Morris bău. Pe cel de aici Ii cunoso. ponte chiar cu importante arestări. iar noi sîntem pierduţi! . reluă el. Sărmanul om era desfigurat la faţă de grijă şi teamă. — Ei bine l Află că nu trebuie să fii atît de nepăsător ştiind că sînt pe urmele noastre. şi se distrlbuiseră arme celor care vroiau să lupte împotriva lor. avuseseră loe şedinţe se— crete. Un detectiv se află pe urmele noastre.. nu sînt de temut A ti auzit vorbi ndu-se de agenţii Pinkerton ? — Am citit pe undeva numele ăsta. Ah ! Dacă vorbesc» se va intlmpla o crimă.

Mfinile ti tremurau în timp ce ţinea scrisoarea Privirea i se Inceţoşă şi în fata tul se deschise dintr-o dată abisuL — I-ai vorbit cuiva despre asta ? întrebă eL — Nu. — Dar poate prietenul dumîtale mai are şi alţi corespondenţi ? — Unu sau doi. Mac Murdo tăcu. şi cu acestea. — Membrii lojei ? — Bineînţeles. din care est 3 imposibil să înţelegi ceva". Şi Mac Murdo citi: — nCe mai fac Uckjaşti ? Preta se ocuoă mult de ei. Birdy Edxvards. Cred eă nu peste muie tfmp vom avea noutfiţi. se află deta în cercetări. Cinei mari corporaţii şi două mari companii ale căilor ferate au luat hotărfrea să rezolve problema lor Sînt foarte hotărtH să nu dea înapoi. Şi totuşi va trebui să ne hotărîm. Cuvintele sale insă» nu-l impresionară pe Mac Murdo. în fiecare zt ne trec prin miini numeroase telegrame. cine este acest om ?.. am aflat de la serviciu. cifrate. Nu cîştigi nimîo dacă te lamrntezî ca o babă De fapt. şM scutii3 — Ce dreen » zise el eu voce vibrîndă.Unde este ? te-a Informat despre el * Şl ce vrei de la mim» * — Vin la dumneata fiindcă ştiu că poţi să-mi dai un sfat. — Te întreb deoarece poate ne va da semnalmentele hil Birdy Bdwards.— Să-l împuşcăm î — La dracu 1 Ce idei ai! Loja decide ! Nu ţî-am spus că se Vii sfîrşi cu o crimă ? — Unul mai mult sau mai puţin. pentru Dumnezeu ? In disperarea lui. Dar n-aş mai avea somn dacă eu aş alege victima. Ce nc facem. asta nu trebuie să afle nimeni. ce contează ? Mai are vreo importanţă asta aici ? — Bineînţeles că nu. Ar fi bine să-fi iei precauţH f" — Citeşte post-scriptum-ul! — „Tot ce ţi-am scris. Mi-am lăsat acolo cei mai buni prieteni Unul din eî este funcţionar la telegraf. Morris se plimba de la un capăt la altul al camerei cu paşi mari. Ji-am spus că ?na:nt<» de a veni aici am făc"t comerţ !n Est. El simţea pericolul şi în ace* I»*! tîmn necesitatea dr aî ffată îl luS p? Morrîh de umeri. ţi bineînţeles. Iată scHsoarea oe care mi-a trimfc-o Am orimit-o ier! Citeşte chiar dumneata. poate vom reuşi să-l depistăm . Pinkerton duce tot gmil Cel mai bun agent al adu.

Morris. eşti în pericol ! — Nu sînt în pericol. Morris dădu din cap în timp ce ieşea. Hai. aşteaptă desfăşurarea evenimentelor. Mac Murdo nu mai avea în priviri acea flaoârft Irlandeză jucăuşă şT răutăcioasă pe care o vedea apărfnd uneori. îl cunosc ! Ce prost am fost că nu mi-am dat seama mai devreme ! Avem noroc. cu atît conştiinţa ta va fi mai liniştită şi vei dormi mai bine. ori noi. dar nu trebui decît să bată în fereastră -pentru ea Ettie să apară. într-o zi vei fi Patronul nostru. prietene Morris. faptele sale nu dovedeau acest lucru. Dacă Mac Murdo nu părea să ia incidentul în serios. Voi lua totul asupra mea ca şi cum aş fi primit eu scrisoarea. căci. — La naiba ! zise el. exponentul puterii. Aerul grav al Iubitului său o Impresionă. Acum era foarte sigur pe el. Mi-a spus că a putut afla chiar el de la serviciu altfel cum să-t cunoască el pe detectivul de la Pinkerton ? Deodată Mac Murdo îşi reveni. ci că te-ai apărat. poate ar fi mai bine să plecăm înainte de a fi în pericol. Jack. îmi raportezi tot ce afli. dueîndu-se la şedinţa Uniunii. Nu mai pune întrebări. înainte de a ieşi. — Bah ! răspunse Mac Murdo cu un zîmbet echivoc.Ori el. se comportă oa un om care punea în balanţă tot ce putea fi mai rău. mă laşi pe mine să acţionez ? — Din toată inima. Frate Morris. Casa îi rămăsese interzisă. zise ea.ple.* — Nu ared că-l cunoaşte. . scoase un oftat de uşurare. el se opri mai întîi în faţa casei bătrînului Shafter. căci ai salvat Asociaţia. Răs * punzi aşadar ? — în întregime. — Se întîmplă ceva. Omul ăsta o să ne facă de petrecanie dacă va mai sta mult timp în vale. el arse toate hîrtiile care puteau să-l compromită şi cînd văzu cenuşa lor. O să vadă Pinkerton cu cine are de-a face 1 — Le vei ucide agentul ? — Cu cât vei şti mai puţin. Asta nu înseamnă că ai asasinat. abia aştept să scap de asta. reprezentat printr-un organism cum ar fi agenţia Pinkerton. aşa Ga nu-i vom lăsa să ne sugrume. Mă duc la Casa Uniunii. iar eu nu-ţl voi pronunţa numele sub nici o formă. Simţindu-se răspunzător de tot ce urma să se întîm. Acum mă ocup eu de asta. gemu el. Eşti de acord? — Alteeva nici n-am cerut! — Atunci nu te mai gîndi şi nu mai vorbi. — Mi se pare că am degetele înmuiate în sînge. draga mea. Jack.

toţi prezenţi pentru a ie transmite vestea cea nouă. Jack. nu voi avea nici un roijloa de a primi veşti de ia tine. el se bucură că erau. eu îmi respect cuvîntul dat. Pregătirile pentru a fagt fiind puse la oale. în accnstă vhlf». Cum te-aş putea lăsa în această vM*» care mi-ar fi interzisă şi unde aş risca să-mi laş piele* ? Forţat poate să mă ascund pentru a scăpa de politie.1 »f k. sînt de acord. printre prinţese. Dacă voi pleca. Am veşti rele.1 că se vor produce multe evenimente. pînă ce ne >nm căsători. — Fii binecuvîntată că ai avut încredere în mine. iubito.. ar fi minunat să plecăm. Ai încredere în mu. Trebuie să vii cu mine în ţinutul de unde vin cunoso o femele cur?ijoasă: vei locui la ea.iş îi fost un demon altfe! dacă aş fî profilat. O presimt. şi urmează-mi instrucţiunile. mi după mine. — Poliţia? — Un detectiv de la Pinkerton. Un murmur de satisfacţie se auzi ia intrarea sa.— Ai spus să plecăm V — Ţi-am promis că într-o zi vom pleca. ci cu mine. capul pleşuv âl secretarului Harraway şi încă douăzeci de asistenţi care constituiau prezidiul lojei.e ? Eiî îi întinse mîna fără a-i spune vreun cuvînt. . nici să cobori dîn locul unde te-am aşezat. Eşti de acord ? — Da. /i«i* sau noaptea. N-aş vrea pentru bogăţiile lumii să-ţi fie atins nici un fir de păr din cap. ehîar dacă-i zi sau noapte. de parole şi contraparole. f r Fraţii se aflau deja în şedinţă şi au trebuit o mulţime de formalităţi. cred că a sosit timpul. pentru a putea depăşi cordonul de gardă care împiedica accesul în sală. — Ettie. va trebui să mă însoţeşti. prevăd o nenorocire. Jack. Mulţi diotrf> camarazi. ~ Atunci. cre. Mac Murdo se îndreptă liniştit *pre Casa Uniunii. rări i \i nu văd decît o singură cale de urmat. voi veni.Sala era plină. Nu încerca să înţelegi. Jack l — Nu. Deci la primul semnal vei lăsa totul şi vel merge la gară aşteplindu-mă să vin. el zări costumul comio al Patronului. Sînt într-o situaţie din care vreau să ies cât mai repede posibil Mi-ai promis că vei veni cu mine dacă voi plfC?i. — Am înţeles. Prin fumul des ca ceaţa. la primul semnal. nu miar dor! binele. trăsăturile feroce şi ostile ale Iui Baldwin. — \M veni după tine. — Ah !. ascullă-mă.

Din nou. — 11 cunoaşte cineva din vedere ? întrebă Mac Ginty.ă în Vale. şi voi Fraţi. are dreptul să ia Cuvin tuj.s-au coalizat împotriva noastră wntru a ne distruge. Amîndoi cer să fie primii aleşi în lojă pentru a primi recompensa. ea nu prezintă nimio interesant pentru lojă. Aşa am primit informaţia. zise Mac Ginty.ta est^ problema pentru care am cerut cuvîntul dr> urgentă. Frate. zise el. întreaga adunare îşi îndreptă privirile asupra lui. în sal3 se lăsă o iinfşte adîncă. asta fiind metoda lor de a întrerupe vorbitorul. ci ar mai bine să le cunoaşteţi şi să le discutăm imediat.— Sîntem bucuroşi să te vedem. vă aduo astăzi veşti proaste. dcnunţînd altfel intenţiile Companiilor apoi adăugă i ^ i— Mi-arn dat cuvîntul de onoare că nu voi da niai un amănunt asupra acestei scrisori. Avem de rezojvat o problemă pe care n-ar reuşi s-o dezlege decît judecătorul lui Salomon. răspunse Mac Murdo.ite şi cele mai puternîce organizaţii ale acestui district. în^bteosrea. zise Preşedintele. — Este vorba de Lander şi Egon. din eare să nu ne mai revenim. Acr-a*.se Mac Murdo. zise el. strigă Preşedintele. Să acţionezi bine şi repede.trlnului Crable din Stylestown.i/.ne. unde se află dovada veştii pe care ne-ai adus-o ? — în a constă scrisoare. este cel mai bun detectiv pe care Pinkerton l-a angajat în serviciul său. După regulament. am auzit vorbindu~se de acest Birdy Edwards. disputîndu-şi crima asupra bă. — Domnule Preşedinte. Am fost Informat că cele mai bog. îi explică vecinul lui în timp ce se aşeza. pentru mulţi dlîvre noi înseamnă ştreangul iar pentru alţii. Se lăsă o linişte adîncă. — Eu. spuse un vechi membru al lojei. — Am impresia că îi avem la degetul mic. — Frate Mac Murdo. aşa v-am transmis-o. — Venerabile Stăpîne. ai cuvîntul! Mac Murdo scoase scrisoarea din buzunar. care dintre cei doi l-a nimerit ? Mac Murdo se Îndreptă cu mîna ridicată. iată un mijloc de a . — Venerabile Stăpîne. că după ce am citit-o. Chiar la ora asta un detectiv de la Pinkrrton n^-io. am o veste urgentă — Fratele Mac Murdo are o problemă urgentă. decît să primim vreo lovitură pe neaşteptate. dar pot să vă spun. continuă el cu un zîmbet triumfător. Ei cIti cu glas tare pasajul. Un murmur de mirare străbătu mulţimea. Frate. strîngînd mărturii care. zi.

»mirt printre alţii. insă în această seară ai pus degetul pe rană.ma daceşti oam^rl vedeau rid!rîndu-se oe un cer mult t*mp senin norul imeninţător al legii TrVau într-o stare dp vegetaţie. Pentru pr. sau pur şi simplu fantezistPlecară 1b casele lor devreme pentru a-i lăsa pe cei din conducpre să judeca în locul lor. Cei şapte bărbaţi aşezaţi p? scaunpJp lor păreau statul piatră. şi Fraţii Villabv. doi criminali înrăiţi şi fără scrupule car* nu se temeau de nimic. Mica petrecere care încheia de obicei reuniunile lojei fu scurtă şi lipsită de antren. Consiliere ! Dar individul ăsta are în spatele lui milioanele capitaliştilor. capabil de defăimare şi de a se lăsa cumpărat ? Birdy Edwards va afla cu siguranţă secretele noastre. Frate Baldwin. Increde-te în mine. motiv pentru care vom discuta în plen. Tu şi eu s-ar putea să nu f!m de aceeaşi părere mereu. — Vorbeşte. Tigru Cormac.sia a fost numită Tn afară de preşedinte şi Baldwin. voi spune liber tot ceea ce ştiu şî care este sfatul meu. tînără brută setoasă de sînge. trezorierul. continuă Mac Murdo. Dumnezeu să mă păzească de i nu arunca suspiciunea asupra unora din Fraţii noştri prezenţi aici î însă ar fi suficientă cea mai mică indiscreţie pentru a ne micşora şansele reuşitei: cer lojei să se eonstituîe o comisie formată din cinci membri. dacă toată lumea ar fi la fel de sigură ca dumneata. — V-am spus că l-am cunoscut pe Blrdv E^w^rds. M-ic Murdo î spuse Mac Ginty. Harrawav. — Pe carînd. zise el. — Asta nu va ieşi niciodată din Vale ! răspunse Baldwin. dacă nu le-o fi şi aflat. şedinţa s-a ţinut şi coml. Mac Murio făcu un semn de aprobare. explică Mar Murdo. este Inutil vă snun că se află aici cub un nume fals F^a îndoială r* pete un bMat foarte curaios* şi nu un prost A^îim răspunde la numele de Steve WUson şi locuieşte la Hobson Pateh — Op un^^ *tii astea ? . secretarul pleşuv. Credeţi că în toate lojile nu se va găsi un Frate. de ce ne-am putea noi teme ? Ce poate şti acest individ despre afacerile noastre ? — Aţi avea dreptul de a vorbi astfel. Carter. ^ Propunerea a fost acceptată. Toţi erau trişti şi În0ndurati. lăsaţi-mă să vă spun că această afacere este de o importanţă extraordinară. — Oare unde e omul ăsta ? Cum îl vom recunoaşte ? — Venerabile Stăpîne. ajută-mă. Atunci. în car^ jindul că ar putea fi pedepsiţi era absolut exclus. şi n-o să te mai temi de nimic I — în orice caz.*v.preveni toate neplăcerile. mai fnr.

Şi eu şi funcţionarul neamvgîndit la acelaşi lucru. — Cu cât mai repede. am răspuns eu. trimite informaţii speciale ziarului său şi se teme să nu i le fure. propuse unul. ş! ? — Păi. Astăzi însă gîndeso altfel. zise Mac Murdo. dacă îmi daţi voie să acţionez. dar ce va urma ? . în^ă. dar nu voi risca nimic. Va veni. aşa că mă voi duce la o oră cînd străzile sînt pustii. mi-a spus funcţionarul. graţie funcţionarului de la telegraf care îl cunoaşte. mi-a dat o b^rnotă douăzeci de dolari omnun^ndu-mf dp douăzeci de ori suma asta dacă i-as furniza informaţiile d*> care avea n*vr»fp — Fi. îi zise Mac Ginty. ca şi cum *-ar H înfnrmat pentru z»arul său Tti în?bipui ce sar fi întîmolat dară as f un *înpur ^uvfnt. „tn. — La naiba I S-ar putea să ai dreptate. dar ce trebuie să facem ? — Să scăpăm de el. Adevărul este că textul nu mai încăpea în spaţiu şi dacă l-am fi restrîns ar fi trebuit să-l scriem în chineză*. cu alit mai bine.. De altfel. Tn fiecare zi se întîmplă la fel. — Explică-te ! — Voi merge mîine la Hobson Pateh. iar el. Locuieşte la Hobson Pateh. contra unei sume mari de bani. dar nu ştiu unde stă.Voi nl*M npn*ru c* dirwtoru1 *îp t* vM trit ca se ooatp iv*ntni sa tisface*. adăugă funcţionarul. — N-aş sta pe gînduri nici o clipă. mi-am şi făcut un plan. Nu mi-ar fi trecut nrin m'nte dar* nu as fi **cut l^Stură cu ce scrie în scrisoare Acum.— Am vorbit cr el din întîmplare. fiţi liniştiţi! — Bine. d*cr^re ceea ce în*îmnl3 aici şi de^nre pttepspIp uHgasilor M5-a pus tot f^iu* într°bări. nu ma< am nici o îndoială Pur sinopli^ r^t-i În^fmnî^r^ l-am fntt^nlt mi^rcuH cu oraţia unei mici îneu^iuni Mi-a spus ră e ziarist sî l-am rr^utDor^a să se informez* p*n+r»i New York Press. După poveştile pe care î Ip-am spus. i-am spus tot felul de povesti. secretele lojei. Da. o astfel de telegramă ar trebui să vă coste dublu. H voi ruga să vină seara la orele zece şi-i promit că va vedea tot. — Sî rum ai aflat că nu e ţarist ? — Tată cum Cobora pe Hobson Pateh în acelaşi timp eu mine. cred că voi descoperi adresa individului. El este încîntat de propunerea-mea.tr-adevăr. 11 voi asigura că am toate hîrtiiie la mine. ieşea. Eu intram la biroul de telgraf. dacă aş şti unde îl pot găsi. Mă va crede pe cuvînt. îi voi spune că fac parte din Organizaţia Oamenilor Liberi. Ii voi oferi.

N-ar fi pentru prima dată că prinxînd un martor recalcitrant. i-au adus puterea şi bogăţia deodată. îar pe vesta sa imensă sclipeau lanţuri şi brelocuri din aur masiv. în afară de fricosul de Morris D^că cineva ne-o coace. dacă răul s-ar produce.i slnb. Va fi al nostru. Locuiesc într-o casă mai singuratică. Cu banii Companiei probabil că a obţinut rezultate bune şî nu le va păstra doar pentru el. numai el poate ff . Se pare că în dimineaţa anta. era un loc favorabil crimei. încui u. Bine informat.son Pateh. bandiţii fură mulţumiţi să-şi atragă victimele şi să-şi descarce pistoalele asupra lor. Mac Murdo se duse la Hob. în timpul zilei. în încăpere nu se află decît Scanlan şi cu mine. Mac Murdo scutură trist dîn cap. Ori el. — Crezi că stfe multe dosore no! ? întreabă el angoasa t. brusc apărută în ochii lui cu o seară înainte. La reîntoarcerea sa din misiune. De rest ne vom ocupa noi. ci aflaseră acest lucru. Politica şi comerţul cu băutura. nu cred să avem vreun or. şi cfnd tt vor avea în mîna lor. de cel puţin şase sSp. Căpitanul Marwin încercă să-l abordeze în sala de aşteptare a g$ril însă el îi întoarse spatele. — Dacă nu mă înşel. îl vor fice să vorbească. în orice altă împrejurare.tSmîni. — în loja noastră. vn CAPCANA -Aşa cam spusese şi Mac Murdo. să fie redus la tăcere prin tăierea limbi*. Gigantul se afla în cămaşă. Propunerea mea. Ei sperau ca să nu fl intervenit nimic grav înamte do a se'întîlni cu acesta. într-un loc mai ferit. Aşa cum se înţeles oseră. sîntem la tine. locuinţa iui situaţi ia o oarecare distanţă de şosea. Poate doar.şa. Fii atent. Dacă ar interveni însă prea tîrziu. De îndată ce intră individul. zise «4 — Bine f răspunse Mac Ginty. nu a încetat să noteze şi să telegrafieze balivernele povestite do M-ic Murdo. Dacă Birdy Edwards acceptă să vină. îl văzu pe Mac Ginty la Casa Uniunii — Omul nostru va veni.— Urmarea e simpla. şi găsea la fel de stupidă ideea închişorii sau a sărăciei. este vorba de un funcţionar de la Pinkerton. veţi afla şi veţi veni cu toţii între orele şapte şi nouă. în cazul de faţă îi interesa mai ales să afle ce informaţii a putut transmite Birdy Edwards. în plus. văduva Mac Namara este o persoană de încredere şi mai e şi surdă. un diamant arunca mii de flăcări printre firele de păr din barbă. ori noi. Mac Murdo î mîine seară la ofeie nouă. poliţia se interesa de el într-un mod deosebit. — Se află aici de mult timp. cu atlt mai mult vor avea satisfacţia răzbunării.

Mac Murdo ridică din umeri. lista membrilor. am aflat asta. orioe atî face.Am de qîod sh-I trimit în scara asta doi dintre băieţii noştri. să-l păzîm ca să nu ridic* ^ouL Nu ne putem permite astăzi <?* fim r*ln?ifi poW~ — Aveţi dreptate. Mă gîndesc să-l aruncăm într-un puţ de mină. ar tr^buî să-î t*îem în buHţ^î ea să ^^rn numele informatorului s*u Nu cumva * mirosit că-J fn capcană ? Mae Murdo începu să rî^ă — T-am sîmHf ryiinetuT T-«rm orom^ eS-i vn» ntme în leffătură cu b«inda uei^^lnr V* f^e» f^f ne vom -lor!. care facă să mărturisească cu orice preţ— Nu văd de ceţ răspunse Mac Murdo. zise el. îţi voi explica întîi planul meu. Nimeni nu trebuie să-l vadă intrînd în casă la căderea nopţii.not'. Şi mi-e teamă pentru tinef pentru ce va urma. — Ştiţi maî bine decît mîn* cp avet* rle fSrut. — Dacă vom reuşi să fim destul de abili. nu mi s-a părut a fi un trădător. O dată sau de două ori am discutat cu el afacerile din lojă şî dosi nu tmoărftăţeşt* întru totul ideile noastre.Vă mărturisesc că am o oarecare stimă o**n*r:i Morris că m*~ar rău dacă I s-ar întîmpla ceva. Ascultă-mă.inH v-* ^fia sfîrşltul întîm^VSrîi. va trebui w^f răbdare pînă mîine. Mac Murdo rîdea în tîmo c*> scoabe un ^^nr d* hwe. Dar nu mă voî interpune între dv«$ şî el — Vreu. Ş! nu va t>T<*e* oti. — Crezî cumva că e fraier ? zîse M«*c CMntv ?>e un ton sinistru Nu te^-a întrebat de ce nu î-aî «dus hfrH«i* * — Aveţi Impresia că mă crede capabil de o astfel de imprudenţă.«i-î r^foî.' * kprton nu s-a rezolvat. Veţi veni la ora stabilită. — Şl eu voi prim! tot atît nfnrl tt voî ar fi tu dorn mantele ! — fîar* dnmm^n+e ? — Documente fîetîve. remilam^nt. De vrem» ce nr^M^^a r^f-^» t . domnule Consilier. apoi mil veî explica pe al dumitale. şi voi avea grijă să nu-l vadă nimeni ieşind. Statutul. Am a^eo+at suma lat* d* el. niciodată nu se va putea dovedi că l-am ucis noi. dar orioe am face nu-l vom împiedica să locuiască la Hobson Pateh. după ce vom fi terminat cu omul nostru. Soseşte aici pe la .să sfîrsesc cu d!=*vokiT Ssta bătrîn • striffă Mac Gintv într-o crÎTră nervi De un on tt nfndesc. zise Mac Ginty. r^tnă Mac Murdo Totuşi. eu. suspectat tot timpul şi pe care căpitanul Marwin I-a filat toată ziua ? — Intr-adevăr. la naîba.

— Al dreptate. Pentru ceea ce va urma» va trebui să ne gîndim. — Foarte curînd. prevăzute cu simple jaluzele. rîîn lemn. Era luminată de două ferestre fără perdele. Cu cât veţi veni mai repede. îi las să intre. tot îşi va lua măsuri de prevedere. mi-a trebuit multă voinţă ca să nu mi se facă rău Eu nu sînt la fel ca tine sau Mac . albă. şi închid uşa la loo. în ciuda faptului că făcea psrte din b mdă. Nu sînt constrtns de nimic. Cînd iam văzut zilele trecute ucigindu-l pe Dunn. îl voi duce cu vorba pînă ajungem la uşă. în al cărei mijloc se afla o ma. eu voi sări asupra lui şi îi voi lua pistolul. — Planul tău mi se pare excelent. Astfel îmi voi permite libertatea de a veni să vă spun cum stau lucrurile. Sper. ci energia îmi lipseşte. Iată-I în mîinile noastre* — Este simplu şi clar. Loja îtJ va rămtne îndatorată. aş înnopta în altă parte. aven oroare scenele însîngerate. fnchipulţi-vă că-l fac să intre dintr-o dată într-o cameră unde se află şapte bărbaţi în vreme ce el se aştepta să mă găsească singur. iar la margine o sobă. Mar. Presupun că în ziua în care voi părăsi scaunul. Murdo observa aceste lucruri. — Pe legea mea. Mac Murdo avu o scurtă conversaţie cu unul dintre pensionari. şi-I voi lăsa sub pretext că trebuie să-mi caut hîrtiile.orele zece. spuse Mac Murdo cu glas liniştit. Inconvenientul avea nrlai puţină gravitate. Fn clipa în care va fi cufundat în lectură. — Iată deci cum voi proceda i veţi sta în sufragerie. Scanlan era un omuleţ inofensiv. iar eu îi voi deschide. directorul. dar nu fără a lăsa să se vadă faptul că elogia. şi oricît ar fi de îmbrobodit. Bineînţeles că părea prea expusă vederii pentru o afacere atît de secretă. în locul tău» eu aş şterge-o. voi şti pe cine să las în locul m^u. — Intr-adevăr. Zgomotul poate atrage toţi siicleţii din zonă. şi-mi va fi greu să-i ţin pînă veţi sosi voi Dar cred că voi reuşi. Se poate servi de arma sa şi să rănească pe careva. Mai întîi scoase cele două revolvere ale iui de tip Dantah şi Wessonr le curăţă şi le şterse. aici va muri un om. Era o cameră mare. cu atît mai bine va fi căci este la fel de puternic ca şi mine. Este înarmat. spuse Mac Ginty. prea înţelept pentru a se opune camarazilor săi şi care în adîn^ut sufletului său. apoi controla camera care u^mq să-i servească pentru urmărire. voi trebuie să fiţi gata. — Evident. Mike Scnplnn. Mac Murdo îi relată pe scurt ceea ce urma să se întîmple. în sfîrşit. dar ţ'nînd cont de faptul că avea să se întîmple undeva departe de drum. Mac» nu voinţa.si\ mure. La apelul meu. bate de trei ori. cea în care vam primit în prima zi. Apoi mă întorc şi aduo documente false. întors acasă îşi luă măsuri de precauţie în vederea tragicei seri care-I aştepta.

Cei şapte bSrbaţi încremeniră cu paharul în mînă părînd nişte figuri de ceară. Cormao. Patronul. Atenţie ! Se auziră trei bătăi în uşă. Mac Murdo trecu pe la toate ferestrele şi trase toate perdelele. Trezorierul Carter. comiteau crima cu lipsa de sensibilitate asemănătoare cu cea a măcelarului. Nu numai voi sînteţi nerăbdători. — Rîîît! . Cei şapte bărbaţi. picioarele agitate. Nu se va îndoi de nimic pînă în clipa în care îi vei pune mîna în gît Păcat că nu aveţi jaluzele la ferestre. cu mîinile întinse spre soba care emana căldură. — Vă garantez că va veni. căci nopţile erau încă răcoroase. înjură destul de tare i „ — Asta înseamnă să-i faci omului bine. înalţi. Nu exista nici măcar unul din ei care să nu-şi fi pătat mîi. zise Mac Murdo ai cărui nervi erau întinşi pînă ia limita extremă. subţiri. Baldwin şi Cormao erau de pe acum pe jumătate beţi. tînăr şi el. era un bărbat pricăjit. secretarul. — Nimeni nu ne maî poate vedea la ora asta. — Da. nu a scăpat nici o crimă fără să nu se fi implicat adine în ea. — 11 lăsăm pe mîna dumitale să faci ce vrei cu el. răspunse Mac Murdo. Să-l prindem pe Birdv Edwards şi pariez că va vorbi.ni!o «le sînge de cel puţin douăzeci de ori. aflate intr-o continuă mişenre şi care nu ţinea cont nici de lege* nici de credinţă. neavînd nici un scrupul în gestiunea financiară a Ordinului. aş urma sfatul tău: pleca. — Şi dacă nu va veni ? Dacă a mirosit capcana ? zise secretarul. în oeea ce-l priveşte pe Tigre Gormao.Ginty. în aparenţă şi în faptă. zise Baldwin aprobîndu-l cu subînţeles. Pe figurile lor se pui ea citi condamnarea lui Birdy Edw. veniră la ora fixată. aveau privirile unor oameni de acţiune. Dacă aş şti că membrii loiel nu mi-ar reproşa acest lucru. lăsîndu-se pradă instinctelor sălbatice. Mac Murdo pusese sticla de whîsky pe masă. era bineînţeles. un bărbat puternic şi de a cărui ferocitate se temeau proprii camarazi. Fraţii Willaby. Harrawav. fiţi liniştiţi. deşi diicînd tot greul afacerii părea de o detaşare extremă astfel încît ceilalţi erau îneîntaţi. un tip imposibil mai degrabă urîcios. Erau îmbrăcaţi îri ţinută decentă. iar toţi ceilalţi se grăbeau s-o golească pentru a căpăta curaj. care avea gîtul lung şi descărnat. de vîrstă mijlocie şi cu ceva talente de organizator. tineri. însă plivirile lor erau nemiloase. ca nişte cetăţeni respectabili.uvls. Cel maî redutabil. gurile strîmbe de ferocitate. — Va vorbi. funfăit.

— Mai bine stai pe loc. împuşcături de arme răsunau şi străluceau în cadrul ferestrelor. Apoi uşa se închise cu zgomot. timp în care camera părea complet goală. Marwin f Tn faţa depunerii armelor. eare pînă atunci se numise Mac Murdo. atît de adîncă era liniştea. a venit ? Birdy Edwards e acolo ? — Da. uşa se deschise şi apăru Mac Murdo. cheia fu răsucită în uşă i nu vor scăpa prada. Pe viciţa voastră. Avea aerul unui om care se pregăteşte să îndeplinească o mare operă. stupizi. se aflau cu toţii aşezaţi în jurul mesei. Jlomnule Consilier. care părea să nu se mai oprească.eî priviri r'xultante în timp ce pe ascuns îşi pipâiau armele. Ha*. Mac Ginty se îndreptă spre uşa întredeschisă r ameninţarea unui revolver şi o^hii albaştri ai căpitanului Marwin care-l ţintuiau cu severitate îl făcurS să se aşeze la locul lui. se scurseră cam zece secunde. avizi. Şi Tigre Cormao începu să rîdă atît de lnspăimînţător încît Mac Ginty se văzu silit să-i astupe gura cu mîna. Deodată. zise în sfîrşit Mac Ginty. Şi continua să-i ţintuiască pe fiecare cu priviri stranii. Cu urechea ciulită. fără să scoată vreun cuvînt. — Ei bine. Poţi să ratezi totul. — Galmează-te. altfel mă obligi să trai». răspunse Mac Murdo încet. şapte bărbaţi îl priveau cu groază pe cel care-i privea de sus în jos. 'Figura lui avea duritatea granitului. Birdy Edwards a venit i eu sînt Birdy Edwards! După oe pronunţă aceste cuvinte. Toţi îl priveau neclintiţi. Numărară paşii camaradului lor care se depărta pe coridor.Mac Murdo le făcu semn să tacă. unul cîte unul. Se auzi un zgomot mare de sticlă spartă. nu mai era posibilă nîcf un fe! de rezîstenţă Asasinii fu** dezarmaţi. Iar dumneata. se forţau să aibă răbdnre. suoune-te. nici un cuvînt ! şopti Mac Murdo ieşind din cumrm a efirui uşă fu închisă cu $?r1jă. Şapte figuri palide se ridicară deodată. Din camera vecină răzbătu o conversaţie zgomotoasă. Un vas cu apă aflat pe sobă se vărsă. zise cel. Posomoriţi. Scoţînd un urlet de urs rănit. perdelele cădeau zdrentulte. P*şii străini răsunau pe scări în timp ce o voce necunoscută pronunţa cîteva cuvinte. Auziră uşa rie la intrare deschizîndu-se şi-l primiră pe vizitator. ducîndu-şi un deget la buze. Se apropie de un capăt al mesei. confuzi. îşi privi complicii. nebunule! murmură el. Ochii îi străluceau în cap ca două scîntei. . Baldwin lasă revolverul în pace. Schimbară între. e bine ! în casă se mai află patruzeci de băieţi b?ne înarmaţi r cRlcul^ti-vă şansele! Fii cu ochii pe ei. pentru Dumnezeu ! Aşa. Se produse atunci în el o schimbare bruscă.

şi am obţinut rezultatul sperai Aşadar m-am afiliat lojei voastre infernale. deci este cea mai bună afacere pe care am facu t-o în viaţa mea. mulţumesc lui Dumnezeu. Nam fabricat niciodată un dolar fals. pentru a-mi păstra poziţia în mijlocul vostru v-am sugerat anumite lucruri. am intrat în consiliul voslru. mi-am dat seama de eroarea mea. Wilcox. v-aş sfătui să vă gîndiţi la anumite lucruri. în clipa în care ai vrut să-l ucizi. în seara asta. am înţeles că ziarele nu inventaseră nimic. înainte de a-i exploda casa. Am fost ales pentru a vă distruge pe voi şi clica voastră. în seara asta. am refuzat să cred că există o societate ca a voastră. am avut de jucat un rol dificil şi periculos. Mi s-a spus că faceţi parte din Ordinul Oamenilor Liberi. Eu sînt Birdy Edwards.— înainte de a ne despărţi» trebuie să vă spun cîteva cuvinte* spuse cel ce îi prinsese în capcană. Deindată ce am ajuns. nu am avut timp să-l previn. nimeni nu a bănuit nimic. pot să spun că mi-am atins scopul. trimis de agenţia Pinkerton. cunosc pe mulţi dintre voi care nu vor mai pune mîna niciodată pe vreo armă. partida s-a sfîrşit. acesta a fost numai pentru a vă putea împiedica să le duceţi la îndeplinire. Prin urmare am rămas şi m-am Înhămat la un nou caz Nu am comis nici o crimă la Chicago. ele exprimau o ură şi o ameninţare de neclintit. şi eu sînt cel care câştigă ! Şapte figuri palide şi rigide se afiau aţintite asupra sa. acum v-am prins. dar am putut să-ţi opresc mîna. De altfel. Veţi spune poate că m-am arătat demn de a fi intrat în turma voastră ? Spuneţi ce vreţi. vor dormi hi închisoare. în sfîrşit. Ba) "•rhx. nu mai vorbesc de 60 dintre acoliţii voştri cure. Acum aţi aflat cine sînt cu adevărat. Nici cei mai apropiat părinte al meu. Vă mărturisesc. „închipuiri de ziarist1". unde am fost primit în societatea lor şi nu credeam că în afara unei imaginaţii de ziarist. — Poate veţi crede că jocul va continua ? Fie l Vă avertizez în orice caz. Toţi accia pe care vi i-am dat erau la fel d^ valoroşi ca toţi ceilalţi. îmi ziceam eu şi mă îndoiam că aceea era realitatea. Ştiam că mijlocul prin care trebuia să v3 intru în graţii erau banii. dar ocupindu-se cu afacerile. Probabil că nu ne vom mai revedea decât în faţa judecă torului şi. nimeni. nici cel mai scump prieten al meu. Dacă. trebuia să-mi îndeplinesc misiunea: aşa că veneam din tara cărbunelui. voi găsi o societate nu numai în ofensivă. Am avut pfrijă să-l previn pe Chestor. Totuşi. cu excepţia căpitanului Marwin şi a şefilor mei. Din lipsa unor informaţii suficiente. nu l-am putut salva pe Dunn şi Manzies. cînd aceasta a . că atunci cînd mi s-a încredinţat acest caz. m-am dus la Chicago.' dar dacă criminalii au scăpat justiţiei nu mai este vina mea. vreţi să ştiţi adevărul? Am făcut parte din banda care l-a pedepsit pe batrînul Stranger.

Nu exista decît un singur mijloc de a reuşi. Eu. dacă asta te satisface. Să-mi fie strînse lucrurile. Spînzurătoa. sau cînd era plecat în oraş. nici o dcclaraţie a vreunui apărător nu îar fi fost de folos împotriva declaraţiilor exacte. acesta a mers pe altul. Trebuia să acţionez. Am petrecut aici trei luni şi nu mai vroiam să mai treară nici o cu toate că. Ettie şi iubituj ei nu trebuiau să mai calce în Valea Groazei. Procesul asasinilor se resîăşură departe de locurile unde a.explodat. fără mînie.?eptU lor ar fi putut sl-şi exercite influenta. fură în sfîrşit. da. o scrisoare primită în oraş ameninţa să aflaţi totul. Scanlan. John Mac Ginty. Zece zile mai tîrziu se căsătoriră la Chicago. Aş mai fi aşteptat încă puţin dacă n-aş fi aflat că secretul meu se află în pericol. a unui om care studiase în cel mai mic amănunt viaţa lor. care apăsase atîta timp asupra sa. — Da. Valea putea în sfîrşit să vadă ridieîndu-se norul negru. — Trădătorule ! zise M«c Ginty strîngîndu-sl dinţii şi şuierînd. alţii cincizeci fură condamnaţi la . numeşte-mă cum vreî. în timp ce voi îl căutaţi acasă. Nu mai am mir'o de spus. îmi închipui că mulţi oameni vor vorbi despre mine ca despre un eliberator cînd vor afla că pentru a-i salva a trebuit să cobor în infern. un tren special trimis de Compania de căi ferate ducoa doi călători dintre care unul era o femeie deosebit de frumoasă. dar gîndiţi-vă de cîte ori sa întîmplat ca un om pe care îl aşteptaţi să vină pe un anumit drum. el se afla la adăpost împreună cu familia. Călătoria lor se îndeplini fără oprire şi fără neplăceri. sigure. După atîţia ani. şi l-am obţinut. în ziua morţii melî> mă voi gîn ll că am reuşit să fac ceva pentru valea asta. Eram f >r*nt să rămîn pînă în clipa în care voi fi sigur că aţi picat în capcană cu toate misterele voastre. Iar celălalt un bărbat care era vizibil preocupat să-şi ia precauţii pentru a nu fi recunoscut. în ciuda a tot ceea ce am făcut s-au comis o mulţime de crime. şi începînd cu prima oră a dimineţii. încercau în van să lupte. în van îşi aruncau membrii lojei rîuri de bani pentru a-î salva. trădător. zdrobiţi şi dezbinaţi.cob Shafter asistă la nunta lor.oamenilor şi a sosit vremea ca cineva să se interpună intre dumneata şi cei pe care îl strîngeai cu uşa. trezoreria statului îmi oferea orlcît. a acceptat misiunea cu multă bucurie. în afara faptului că. aşa că am actiomt imediat. organizaţia şi crimele lor. rugat să ducă o scrisoare domnişoarei Ettie Seafter. iar bătrînul Ia.rea pusese capăt zilelor lui Mac Ginty. el cine ştie pe unde se afla. Toate acestea au fost opera mea. şî Înţelepciune. şi la drum ! La căderea serii. Opt dintre complicii lui îi împărtăşiseră soarta. Dumner'i şi acoliţii d urnita le v-aţi purtat ca nişte duşmani ai lui Dumnezeu şi ai. care devenise umil şi pllngăreţ în ultima sa clipă de viaţă.

cu toate mijloacele. Părea obosit şi tras la faţă. unde.de zece ani. Watson. Ted Baldwin scăpase justiţiei. îi scrisese Holmes soţiei sale. Un pericol mai mare îl ameninţă acum-.du-se cu un englez numit Barker. Mi s-a spus că în realitate se numea Edwards. Douglas. dar pentru mine. Nici adresă. — Mă temeam că aşa va fi. — Presupun că aţi primit* o telegramă ? — Nu. şi astfel John Douglas duse timp de cinci ani în Sussex. Ei juraseră să răzbune moartea camarazilor lor şi încereau să o facă pe toate căile şi. EPTLOCJ Curtea juraţilor poliţiei işi încheie dezbaterea. care trebuia să se întrerupă datorită straniilor evenimente de la conacul din Birlstone. Totuşi. îl vînară prin tot oraşul Chicago. zise el. două tentative de asasinat lipsiseră puţin să nu-şi atingă ţinta. fn inima muntelui. zise Holmes. prietenul nostru de la conac. „Sooate-l din Anglia. «Aici nu se află în siguranţă. lucrînd într-un ţinut singuratic. „Ah 1 Dumnezeule ! Dumnezeule ! Domnule Holmes. apoi. o existenţă de gentilom de ţară. nici semnătură. dar Holmes îl luă cu o gravitate puţin obişnuită. cu orice preţ". încă o dată le scăpă asasinilor şi plecă sub un nume fals. care îl achită pentru că acţionase în legitimă apărare. asociin. — Este vorba de sărmanul Douglas. Aici se căsători cu o femeie demnă de el. îmi vine să rid cînd văd mesajul ăsta baroc. camerista noastră. înţelese că liniştea lui era pierdută.rindu-l pe John Douglas curţii cu juraţi. Opera lui Birdy Edwards era completă. defe. se îmbogăţi. Dispărură timp. el va rămîne pentru totdeauna Jack Douglas din Benito Canon. Vă aduc la cunoştinţă că în urmă cu treî . într-o zi se regăsiră liberi: şi în ziua aceea Edwards. „Fă-l să plece". fugi Imediat în Anglia. doamna Hudson veni să ne anunţe deodată că un gentleman cerea să-i vorbească domnului Holmes pentru un caz de cea mai mare importanţă ! în aceeaşi clipă apăru în spatele ei domnul Cecil Barker. Refugiat sub un nume nou în California. dar iată un bilet al cărui autor trebuie să fi avut o veste. Tn sfîrşit' avertizat că urmăritorii lui i-au aflat drumul. zise el. Trecuseră două luni de atunci şi amintirea acelui caz începea să se şteargă din minţi cînd într-o dimineaţă. mult timp fu întunecat din cauza morţii soţiei sale. tui bilet enigmatic fu strecurat în cutia noastră de scrisori. Şi cu fruntea încreţită se tolăni în fotoliul său. spusei eu deodată. la fel şi fraţii Willoby şi alţii cîţiva dintre cei maî răi din bandă. — Am veşti groaznice domnule Holmes.închisoare pe timp mai lung sau mai scurt. Intrucît noaptea se lăsa. — Iar vreo poveste infernală.

«— Intr-adevăr ? — Pachebotul sosi la Gap noaptea trecută. Ivy Douglas. — Oare cum s-a putut amesteca în această afacere. au alipit cauzei lor acest oracol al crimei. O inteligentă deosebită. în sfîrşit. monştri dezumanizaţi de răzbunare. Nici împuşcătură de la distanţă mică. De data asta lovitura a plecat nu din America. au făcut ceea ce putea face orice alt criminal. — Prin urmare nu credeţi că a fost accident ? — Nu. la Birlştone. Aceşti asasini blestemaţi. — Ce vă face să credeţf acest lucru ? — Faptul că a fost comis de un om care nu are dreptul să nu fie infailibil întrucît situaţia sa. apoi să pună în aplicare un program de execuţie. zise Holmes. nu. şi în dimineaţa asta. Ei bine. Americanii noştri s-au comportat ca nişte oameni avizaţi. transportîn. undeva se află Moriarty. aluna e spartă. Fără îndoială. — Nu.săptămîni s-a îmbarcat împreună cu soţia sa la bordul vasului Palmyrya care mergea spre Africa de Sud. acela că primul cuvînt al lui a fost adresat de unul din locotenenţii săi. — Şi eu sînt de aceeaşi părere. Se poate recunoaşte mîna maestrului şi cînd. — O crimă ? — Bineînţeles. — Aşadar. într-un fel cu totul extravagant: dar în sfîrşit.. s-a întîmplat! zise Holmes gînditor. Nu se ştie cum s-a întîmplat acest accident". nu mă înşel asupra lui. ci din Londra. Aici a fost o mînă magistrală.. Mai întîi se mulţumiră să-şi studieze victima. punîndu-l pe prietenul dumitale în . obligă asupra faptului că trebuie să reuşească în tot ceea ce întreprinde. nici revolver pierdut de cineva. am primit cahlograma următoare de la Ivy Douglas i •Jack a dispărut în largul insulelor Sfînta Elena aruncat peste bordul navei de o rafală de vînt. nu dragă domnule. şi o putere de organizare s-au concentrat într-un singur om. a intervenit personal cu puterea lui de stăpînlre obişnuită. aflînd din ziare insuccesul tentativei lui Baldwin. că dacă iei un ciocan pentru a sparge o alună înseamn* să foloseşti energia fn mod absurd. Individul desDre care vorbiţi ? — Ştiu doar un singur lucru.. M-aţi auzit.du-şf operaţiile lor în Anglia. care este unică. nu mă îndoiam că aoest accident n-ar fi fost o maşinaţie bine manevrată.

nu cred că nu-i vom putea învinge. şi cu mînie în glas zise: — Atunci va trebui să ne oprim aici ? Acest personaj demonic nuşi va găsi niciodată naşul ? — N-aş spune asta. Dai lasă-mi timp î Şi rămaseră tăcuţi cîteva minute în timp ce ochii lui divini încercau să pătrundă viitorul.gardă. zise Holmes care părea să privească undeva departe.. ştiind că un mare pericol pluteşte deasupra lui. oare ? Barker îşi ţinea capul în mîini.. SFlRŞIT .. M-am înşelat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful