Un cântec fără moarte aş vrea să cânt: Corabie cu pletele-n furtună, Ca să plutim fanatici împreună, Dumnezeieşte-ntraripaţi de vânt!

Un cântec printre ani şi un descânt, Pe care-n raza galbenă de lună, Înlănţuiţi în tânără cunună, Să-l cânte-ndrăgostiţii pe pământ. Atunci cu braţul rece mă vei strânge, Acelaşi pescăruş în larg va plânge, Melancolia va luci stelar. Pe marginea de umbră a tunicei În timp ce peste noi va ninge rar O pulbere din Coada Berenicei*. (Dan Botta, Cununa Ariadnei*, I ) *Ariadna – personaj mitologic, asociat cu mitul labirintului, simbol al iubirii şi al întoarcerii la lumină *Berenice – regină faimoasă, admirată pentru părul său strălucitor care, potrivit legendei, s-a transformat într-o constelaţie care îi poartă numele 1 Menţionează câte un sinonim contextual pentru cuvintele înlănţuiţi şi melancolie. 2 puncte 2 Explică utilizarea cratimei în structura „Dumnezeieşte-ntraripaţi”. 2 puncte 3 Transcrie un vers care să conţină doi termeni aparţinând aceleiaşi familii lexicale. 2 puncte 4 Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte 5 Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte 6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în textul poeziei citate. 4 puncte 7 Interpretează semnificaţia verbelor la modul conjunctiv în textul dat. 4 puncte 8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultimele două strofe, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte 9 Exprimă-ţi opinia despre semnificaţia cuvântului cântec, prezent în poezie. 4 puncte

Re: Varianta 31
de Andreea pe Lun Mai 05, 2008 1:31 pm 1. înlănţuiţi = uniţi; melancolie = tristeţe. 2. Cratima din structura „Dumnezeieşte-ntraripaţi” marchează elidarea vocalei î şi are scopul de a păstra ritmul şi măsura versului. 3. „Un cântec fără moarte aş vrea să cânt”. 4. Teme/motive literare: tema iubirii, motivul cântecului, motivul lunii.

referindu-se la iubirea trăită de toţi îndragostiţii. Sunt numai o verigă din marea îndoire. spre care tinde eul liric. dar şi cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. Cuvântul cântec. 6. În ultimele două strofe eul liric îşi imaginează momentele finale ale iubirii lui. şi ager. înfocată. prin care se face o nouă trimitere la planul ceresc. Deci. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare să atingă îndrăgostiţii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”. creând o atmosferă melancolică. vreodată. 7. sentimentele lui înfocate pe care doreşte să le eternizeze. Din călătoarea undă. materială. îi ajută să se detaşeze de zbaterile ce ţin de sfera terestră. prin intensitatea lor. un clocot interior. Verbul „să plutim” ilustrează dorinţa eului liric de a depăşi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înălţătoare şi eliberatoare. în Pământuri croindu-mi vaste porţi Spre ritmuri necuprinse de minte. idee sugerată de verbul a cânta: „să cânt”. 8. simbolizează dragostea eului liric pentru iubita sa.5. din apele eterne Îmi însuşesc vestmântul acelor care mor. Şi-adevăratul nume ce port e: unduire. o incantaţie a iubirii: „Un cântec printre ani şi un descânt”. plan aflat în opoziţie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbră a tunicei”. iar cântecul devine asemenea unei vrăji. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinţa eului liric de a fi alături de femeia iubită şi de a-şi eterniza sentimentele de dragoste. devenit un motiv al poeziei. unitatea mi-e pieritoare. Şi blondul şir de forme. Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată . au o valenţă eliberatore şi în acelaşi timp le insuflă vitalitate. Sentimentul de tristeţe este ilustrat cu ajutorul epitetului „braţul rece” şi al personificării „Acelaşi pescăruş în larg va plânge”. „să cânte”. urcând din soare-n soare. Metafora „Dumnezeieşte-ntraripaţi de vânt” sugerează înfocarea eului liric şi a iubitei sale şi faptul că sentimentele acestora. arcuit sub timpuri. desfăşur lung ţesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare. În largurile vieţii revarsă un trecut. din incipitul poeziei. Fragilă. alerg – subtil fior – Prin săli orgolioase ori umede caverne… Şi astfel. Şi înnoit. Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „aş vrea” şi plural: „să plutim” şi pronumele personale la persoana I singular: „mă” şi plural: „noi”. 9. dar Un roi de existenţe din moartea mea răsar. aflată în contrast cu cea dinamică. care sugerează legătura permanentă dintre natură şi eul liric. În cea de-a doua strofă sensul simbolic al cuvântului este generalizat.

4 puncte 6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă. 4 puncte Re: Varianta 21 de Andreea pe Lun Mai 05. Ipostaza lirică a gânditorului conştientizează importanţa fiecărui individ în procesul evoluţiei umane. Apare adresarea directă a eului liric. o multitudine. o punte de trecere înspre viitor. Prin intermediul metaforei: o verigă din marea îndoire.10 rânduri. respectiv. 2 puncte 4 Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte 8 Comentează. în 6 . rolul pe care îl joacă omul în marea existenţă a umanităţii: faptul că este neînsemnat în raport cu umanitatea. capacitatea acestuia de a reţine elementele vitale ale vieţii şi de a se hrăni din valorile fundamentale ale umanităţii. apei. prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil. dar în acelaşi timp. dar este în acelaşi timp o legătură. aduc. 3. poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele. 2 puncte 3 Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele frunte. 4 puncte 9 Prezintăsemnificaţia titlului. Valoarea pe care o are acest scriitor îi conferă dreptul de a reprezenta un nume în literatura română. Scrierea cu majusculă evidenţiază substantivul. nume să aibă sens conotativ. Omul poate fi privit ca punct ultim. El este fruntea clasei. din ultima strofă a poeziei. în textul poetic dat. cu întoarcerea spre originile primordiale. motivul morţii. 4 puncte 5 Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. conferindu-i acestuia o deosebită importantă. mulţime. Elan) 1 Scrie câte un sinonim pentru sensurile din text ale cuvintelor roi şi necuprinse. (Ion Barbu. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular: mea.De-atâtea existenţe şi tot atâtea morţi. 8. 4. soarelui. 2 puncte 2 Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Pământuri. mi. de alunecarea spre infinit. ritmurilor. omul este perfect conştient de finalitatea vieţii. El analizează. caracterul confesiv al operei. ilimitate. 7. 2008 2:24 pm 1. penultima strofă. infinite. Strofa transmite sentimentul de vitalitate al eului liric. prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 2. ipostaza lirică a creatorului surprinde percepţia conştientă a trecerii ireversibile a timpului. Sunt utilizate forme verbale de persoana a I singular: port. cu luciditate. Tema trecerii ireversibile a timpului. Epitetele: călătoarea undă. 6. fapt subliniat prin valoarea metaforică a termenului existenţe. Se face asocierea cu sensul conotativ al termenului. 5. însuşesc. în legăturăcu textul citat. apele eterne evidenţiază mişcarea de alunecare a omului prin viaţă. 4 puncte 7 Interpretează un sens al opoziţiei între existenţe şi morţi. .

Metafora: îmi însuşesc vestmântul celor care mor reliefează caracterul ciclic. are loc o metamorfozare. Uscat e liliacul şi nu mai suntem doi. 2 puncte 4 Menţionează două teme/ motive literare. faptul că orice om continuă să ducă mai departe valorile acumulate de predecesori.. acele clipe ce repede pieiră. elemente a căror construcţie este antitetică la nivel ideatic.. prezente în poezie. O dată cu acceptarea conştientă a acestui destin. 2 puncte 2 Motivează folosirea cratimei în al doilea vers al poeziei. 4 puncte 5 Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. în relaţie cu textul poeziei. idee sugerată prin epitetele: umede caverne.. Era o zi senină ca fruntea de fecioară Ce e neturburată de-ai patimilor nori. titlul operei este semnificativ. Gemea muşcat de vânturi un stuf de liliac. Plăpândele lui ramuri abia înmugurite. săli orgolioase. Şi prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă. O zi din care şoapte de îngeri se coboară Şi vin pe-o adiere să cânte printre flori. Stuful de liliac) 1 Selectează. din text. 2 puncte 3 Precizează valoarea expresivă a adverbului ce din structura „ce repede pieiră”. Subţiri ca o dantelă urcau mereu din apă Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac. Nainte de-a-şi da rodul mureau învineţite Când ea veni săşeadă sub stuful oropsit. (Alexandru Macedonski. ceea ce îi conferă un caracter de generalitate. Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit. Atunci acele ramuri de-odată înfloriră Ş-o ploaie azurie vărsară peste noi. doi termeni care aparţin câmpului semantic al suferinţei. O! Doamne. 9. cât şi în cadrul celei spirituale. acceptarea morţii ca pe un lucru firesc. Titlu sugerează o caracteristică specifică umană: dorinţa de realizare personală atât în această existenţă concretă. astfel încât el poate să îşi păstreze naturaleţea în orice situaţie.. 4 puncte . fiind alcătuit dintr-un substantiv nearticulat.

prin evidenţierea a douătrăsături existente în text. odată cu apariţia iubitei. însã în final. 5. Tema naturii ca spaţiu protector (martor al iubirii). cât şi pe cel obiectiv. Adverbul ce este menit să accentueze trecerea timpului. 7. prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. îşi atinge totuşi scopul fiinţei sale prin intermediul iubirii. acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiţi. 4 puncte Re: Varianta 63 de Andreea pe Lun Mai 05. „gemea” . 4 puncte 7 Comentează. 4. „nu mai suntem doi”. în 6 . motivul trecerii timpului. „O! Doamne” 6. precum şi caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostiţii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. cratima care leagă prepoziţia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea măsurii. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. înflorind. a ritmului şi a rimei (prin inversiune) 3. creând un spaţiu protector pentru îndragostiţi. în legătură cu textul dat. „stuful de liliac” descoperã un alt regn şi un alt rol al existenţei sale. timpurie. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin pronume şi verbe la persoana I. plângându-şi soarta potrivnică. conştiente de propriul sfârşit. Lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct şi. 8. liliacul se transformã.10 rânduri. 2008 1:01 pm 1. „ vãitându-se” 2. Moartea iminentă. În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe.6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a treia strofă. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac. prin mărcile subiectivităţii (mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţează eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi. Astfel. stuful de liliac înfloreşte magic. 9. Situaţia are însã sã se schimbe. În al doilea vers. stârneşte „groaza” ramurilor plãpânde. conceptul poezie lirică. ultima strofă a poeziei. 4 puncte 9 Ilustrează. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. iniţial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. condamnatã la efemeritate şi mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. verbul „nu mai . se usucã odatã cu aceasta. la nivelul expresiei. în momentul apariţiei iubitei. ambele prezente în discursul poetic. 4 puncte 8 Prezintă semnificaţia titlului. Dintr-un element ce aparţinea strict regnului vegetal. dar şi prin exclamaţii şi interjecţii afective: „peste noi” . motivul iubirii.

topica afectivă. Strânge la piept comoara ta deplină. 2008 2:39 pm . Te prăbuşişi din drumul cel înalt. reflexivitate). 4 puncte 6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă a poeziei. 2 puncte 4 Menţionează o valoare expresivă a verbelor la gerunziu din prima strofă. prof. Lumină lină) 1 Menţionează un sinonim şi un antonim pentru sensul contextual al verbului a ucide. Că sarcina chemării te-a ucis! (Tudor Arghezi. Cât te iubesc. coord. Eul liric rămâne un observator discret al desfăşurării tabloului de natură (pastelul din primele trei strofe) în faţa cititorului şi doar imaginarul poetic sugerează personalizarea discursului liric. în relaţie cu textul poeziei date. Şi nu dormind într-un polen de floare. Învăluită-n aur şi parfum? Neascultând de vântul de la stup. 4 puncte 5 Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. pe-o margine de drum. prezentăîn textul dat. Te-ai aruncat în plasa verde-a zilei Şi darurile-acum. trupul tău de-afară Să-l caute şi-n jur să sufle cald? Cu aripa-n ţărânăşi în vis. prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice.10 rânduri. Voind să duci tezaurul de ceară. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. uşoară zburătoare. Puterile-amorţite ţi le rup. ambiguitate. expresia interjecţională „O! Doamne”. 2 puncte 2 Precizează rolul virgulelor din primul vers al poeziei. sugestie. 4 puncte 9 Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (expresivitate. 4 puncte 7 Prezintă semnificaţia titlului. Anca Roman) Cum te găseşti. 2 puncte 3 Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul vis. ale zambilei. dr. 4 puncte Re: Varianta 9 de Andreea pe Lun Mai 05. 4 puncte 8 Comentează. strofa a treia a poeziei. Cine-o să vie. (Lavinia Dragomirescu. frumoasa mea albină. o estompare a prezenţei eului liric în spaţiul poetic.suntem” la timpul prezent. în 6 . 12 H. Zăcând aci.

care este asociat calităţilor sale fizice. fiind o adresare directă. În dreapta. 9. într-o manieră plastică. cu maximă încărcătură afectivă şi subiectivă. de ornamentaţia stilistică. în sensul „lumina lină". Titlul trimite spre sensul conotativ. vas de aur. când nici nu visezi. imagini artistice. Verbele la gerunziu „Zăcând". a omorî. este trecerea spre o altă existenţă. Expresivitatea limbajului nu este dată de bogăţia imaginilor artistice. Imaginea vizuală surprinsă în versul al doilea al catrenului te prăbuşişi din drumul cel înalt reia destinul tragic al lui Icar. a învia. punctuaţie şi prozodie. însoţit de un adjectiv. vise de aur. . a renaşte. fiind alcătuit dintr-un substantiv nearticulat. în relaţie cu textul poeziei. Verbul la gerunziu „voind" din partea iniţială a catrenului. 6. 3. Sunt utilizate şi forme verbale de persoana a'II-a singular să duci. în plină desfăşurare. Rolul virgulelor este de a despărţi apoziţia dezvoltată „uşoară zburătoare" de restul enunţului. ca prin vis. aceasta se realizează prin figuri de stil. pluteşte-n ceruri lin. Metafora „tezaurul de ceară" subliniază importanţa muncii albinei. te găseşti. de vis. idei concentrate. surprinde o acţiune dinamică. 4. care sugerează caracterul blând. tău. Prin intermediul epitetului „uşoară zburătoare" plasat într-o inversiune. 2. dar încărcat de sugestii şi materialitate Pe coastele Calabrei* vaporu-naintează În unda luminoasă ce noaptea fosforează*. Eul liric este evidenţiat în text prin intermediul mărcilor pronominale de persoana I singular mea şi persoana a Il-a singular te. strânge. această atitudine fiind surprinsă prin ampla interogaţie retorică. va fi infirmat de întâmplarea cu caracter dramatic din text. dar şi adresarea directă uşoară zburătoare. titlul operei este semnificativ. imprimând un efect muzical. ci de utilizarea unui limbaj simplu. El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.1. în plină desfăşurare. 5. care ţin de concreteţe. Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte. dat fiind sfârşitul tragic al micuţei zburătoare. se-nalţă-un negru munte. Şi luna. sintaxa poetică. pe-ntuneric. 8. „dormind1 surprind o acţiune dinamică. a asasina. Epitetul „lină". El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin. topică. 7. ţi. zburătoare ce poartă cu sine o comoară. caracterul ei fragil. Finalul strofei sugerează nedumerirea poetului cu privire la gestul ce va rămâne neînţeles. Sehastru ce cunoaşte al globului mister. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima. eul liric evidenţiază însuşirea albinei.

are rolul de a-i surprinde acestuia măreţia. devine o . Rolul cratimei este de a păstra măsura versului prin reducerea numărului de silabe şi de a marca rostirea legată a două cuvinte. 9. Metafora muntelui sihastru. de sfinţenie. în 6 . Din zare se întinde o punte argintie Pe care se îndreaptă vaporul legănat. Motivează. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor mister şi parfum. 8. Transcrie un fragment de vers/ un vers în care apare o imagine vizuală. sehastru. Rezolvare: 1. În baie azurie Sicilia se scaldă. Pe coastele Calabrei) * Calabria – regiune a Italiei meridionale. înghiţea uriaşe cantităţi. de apă şi. a căror formă nu mai este acceptată de DOOM2. (Vasile Alecsandri. Comentează. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin verbul a călca. Dorm valurile mării sub atmosfera caldă. prezentă în strofa a doua. Cerinţe: 1. Singurătatea.secret. Ce calcă orizonul cu stele semănat. parfum . tot ceea ce plutea în apropiere.În stânga e Carybda* sălbatică. manifestă fenomenul de fosforescenţă. 6. cu ajutorul a două argumente. prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. precizându-le forma literară actuală. Şi-n umbră călătorul. ultima strofă. prezenţa descrierii în poezia citată. asociată ideii de sacralitate. 5. stâncie.10 rânduri. 4. * Syracusa – port pe coasta răsăriteană a Siciliei. Menţionează două cuvinte din textul dat. taină. odată cu ea. 6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a doua strofă. 4. mister . 3.) luminează în întuneric. Aspiră-al Syracusei* parfum oriental. 7. stâncie. 5. aromă 2. a călca: a călca în străchini. 3.mireasmă. unda luminoasă ce noaptea fosforează. * Carybda – monstru acvatic care trăia pe o stâncă din strâmtoarea Messina. ţintind ochii spre mal. Formele actuale sunt sihastru şi stâncoasă. Precizează rolul cratimei din structura „stele-n cer”. * fosforează – (înv. 2. a călca pe urmele cuiva.

Ieşi-nainte să-i dea povaţă. Descrierea se evidenţiază în poezie în primul rând la nivelul imaginilor artistice: obiectul supus observării. Ceea ce impresionează în acest pastel este exotismul peisajului. este prezentat prin imagini vizuale sugestive. respectiv. Caracterul descriptiv al discursului din pastel este susţinut şi de titlul poeziei. Şi ca un aspru judecător Capul pleoştise. sugerând sentimentul de efemeritate şi de nimicnicie pe care îl trăieşte fiinţa umană care îl contemplă. impresia de vechime. localizând un peisaj marin de o stranie frumuseţe. Natura-ntreagă da ascultare.caracteristică de excelenţă a vulcanului. muntele. Tot împrejuru-i era tăcere. De nu îţi pare lucru prea greu. Titlul poeziei conţine substantivul propriu care denumeşte o regiune din Italia... în timp ce verbul se scaldă creează senzaţia de pace atemporală. coasta Calabriei. Sicilia. ultima strofă se constituie într-un tablou static în care elementele centrale sunt marea şi portul sicilian Syracusa. fapt care susţine prezenţa descrierii. construit prin referinţele toponimice. relevat în mod special de toponime: Etna. sugerate prin imaginea parfumului oriental care dă complexitate perspectivei contemplative. personificări (dorm valurile mării). Şi c-o neroadă încredinţare: "Am fost. am nădejdi bune. Calabria. zău. orizontalitatea este asociată imaginilor spaţiului marin. vas de aur). Simţurile călătorului îi sunt trezite prin intermediul senzaţiilor olfactive.) şi prin limbajul bogat în figuri de stil specifice stilului romantic: epitete ornate (punte argintie). în timp ce verticalitatea este reprezentată de piscul vulcanic al Etnei. inversiuni (al mării plai senin). Cu toate-acestea. dar şi de adjectivul caldă. 8. 9. Nenorocita privighetoare Cânta-n pădure a ei durere. [. verticală). Syracusa. Dar. care se ordonează pe două axe spaţiale (orizontală. aluziile la timpuri istorice eroice etc. Părţile de vorbire cu cea mai mare frecvenţă în text sunt substantivele si adjectivele. Calmul şi liniştea sunt sugerate de verbul cu valuare de personificare dorm. sau ridicase Câte-o ureche. îşi potenţează dimensiunea picturală prin epitetul adjectival azurie. . aci de faţă. nu-mi place a ta cântare. îi zise. Feericul peisaj cu nuanţe exotice. 7. Carybda. marea. Astfel.] Un măgar mare ce-o ascultase. metafore (luna.-n semn de favor. O stare de uşoară melancolie a eului liric se insinuează prin imaginarul poetic romantic (luna. Fiind de natură descriptivă.

3. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul dat.10 rânduri. Transcrie două sintagme/ scurte fragmente care conţin imagini artistice diferite. în ansamblul ei. Privighetoarea. nu e-ndoială Că eu în locu-ţi n-aş fi măgar". 2. căci nenorocirea capătă forma cântecului trist: cântă-n pădure a ei durere. Zise: "Povaţa e în zadar. din primul vers. a fi greu de cap etc.imagine vizuală. de soarta potrivnică. al cărei rol este explicativ." Atunci începe cu bucurie Un cântec jalnic şi necioplit. Precizează valoarea expresivă a adjectivului nenorocită. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost. Lipsit de valuare metaforică. a-şi bate capul. fără sfială. (Grigore Alexandrescu. stridenţă de cealaltă . care ascultă privighetoarea. identificate în strofa a doua. Titlul poeziei indică personajele implicate în conflictul epic. adjectivul nenorocita numeşte o caracteristică a privighetorii: tristeţea. 2.imagine auditivă. 3. Rolul virgulei din versul citat este de a izola o propoziţie incidentă. Scrie forma acceptată de DOOM2 a cuvintelor râdicase şi favor. Rezolvare: 1. Toată pădurea s-a îngrozit. a-i intra cuiva ceva in cap. titlul numeşte două animale care conţin semnificaţii simbolice opuse: delicateţe. 7. 5. Personificarea vizează aici măgarul-judecător. Imaginea. Luând de pildă cântecul meu. Epitetul aspru sugerează o trăsătură a măgarului. îi zise. stângăcie. Formele acceptate de DOOM2 sunt: ridicase şi favoare 4. Căci de-aş urma-o. aci de faţă”. gingăşie şi măiestrie pe de o parte. Încât de aspra lui armonie. 8. prin prezentarea a două trăsături identificate în text. 6. Comentează. în 6 . 7. generată poate de noroc. a-i trece cuiva ceva prin cap. Ideea este susţinută în versul următor. Cu valuare de epitet. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul cap.La nişte reguli a te supune. prostia. urâţenie. Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite. 6. Privighetoarea şi măgarul) Cerinţe: 1. este o metaforă a însingurării. cântă-n pădure a ei durere . iar apoi o critică nemotivat. 5. căci a fi aspru doar din mândrie deşartă înseamnă a fi limitat. strofa finală (morala fabulei). Argumentează apartenenţa poeziei la genul epic. 4. 9. capul pleoştise .

parte. . E un joc de cuvinte care constituie miezul sarcastic al moralei. privighetoarea îi dă o replică usturătoare: de ţi-aş urma sfatul. 8. Scheletul epic. 9. prin care personajele-animale ilustrează unele moravuri umane. naraţiunea surprinde o acţiune în care sunt implicate două personaje: privighetoarea şi măgarul. în timp ce măgarul poartă cu sine semnul prostiei şi al orgoliului nejustificat. puse în opoziţie în text. poezia îşi construieşte mesajul pe un schelet epic. propune un episod semnificativ. creează sensul: privighetoarea devine purtătoarea semnului eleganţei. La sfatul nesăbuit al măgarului. În cazul de faţă. Aceste trăsături. ultima strofă a poeziei lui Alexandrescu are valuare moralizatoare. simplu şi liniar. Epicul maschează astfel un mesaj cu încărcătură morală. de a fi luat ca exemplu. Ca fabulă. eu aş fi măgar. Conform tipicului formal al fabulei. ea conchizând asupra sensului construit de-a lungul mininaraţiunii anterioare. Disputa acestora scoate în evidenţă prostia măgarului şi orgoliul său nemotivat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful