Arboricultură P + H

CURS nr. 1
IMPORTANŢA DISCIPLINEI ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ. DEZVOLTAREA ÎN LUME ŞI ÎN ŢARA NOASTRĂ
Arboricultura ornamentală este o ştiinţă horticolă care are ca obiect de studiu cunoaşterea plantelor lemnoase sub raportul însuşirilor botanice, decorative şi al particularităţilor biologice şi ecologice, precum şi cunoaşterea tehnologiilor de producere şi cultură a acestora. Arboricultura ornamentală utilizează cunoştinţe importante furnizate de alte ştiinţe fundamentale şi aplicative, cum ar fi: Botanica, Ecologia, Dendrologia, Fiziologia, Pedologia, Agrochimia, Protecţia plantelor, Ameliorarea plantelor, Mecanizare, Management etc. Importanţa Arboriculturii ornamentale ca sector de producţie decurge din funcţiile complexe ale vegetaţiei lemnoase: crearea unui climat mai favorabil sănătăţii oamenilor, atenuarea poluării atmosferice, protecţia solului şi apelor, valorificarea terenurilor necorespunzătoare pentru agricultură şi construcţii, înfrumuseţarea spaţiilor verzi exterioare, a străzilor şi zonelor construite, etc. Parcurile, grădinile, scuarurile, plantaţiile căilor de circulaţie, grădinile locuinţelor, grădinile instituţiilor, zonele de agrement ş.a. constituie un atribut al dezvoltării moderne. Aceste amenajări constituie beneficiarul principal şi factorul motric al producţiei de plante lemnoase ornamentale. În multe ţări cultura arborilor şi arbuştilor decorativi reprezintă un compartiment economic important, atât prin numărul mare de întreprinderi productive, cât şi prin volumul producţiei şi al exportului de material săditor. Pe Glob se estimează că suprafaţa totală de pepiniere dendrologice este de peste 155.000 ha, din care S.U.A. şi Canada deţin mai mult de 1/3 iar Germania, Japonia, Franţa şi Italia au fiecare câte aproximativ 10% din suprafaţa mondială. În Europa, cea mai mare producătoare de plante ornamentale lemnoase este Germania, urmată de Franţa, iar cel mai mare exportator de plante ornamentale lemnoase este Olanda, urmată îndeaproape de Germania şi Belgia. În România arboricultura ornamentală este relativ modest dezvoltată. Suprafeţele de pepiniere dendrologice sunt reduse (cca. 440 ha), dacă ne referim numai la pepinierele aparţinând Primăriilor, R A.Romsilva, Administraţiei SNCFR, Direcţiilor Regionale de drumuri şi poduri şi Staţiunilor de Cercetare Pomicolă. După anul 1994 s-a remarcat apariţia izolată a unor mici pepiniere particulare, unele chiar numai în scop comercial. De asemenea au apărut “importatori de plante de pepinieră” care comercializează mai ales conifere, dar şi arbori şi arbuşti foioşi, în containere. Dezvoltarea sectorului particular în economie şi servicii conduce la o creştere progresivă a cererii de plante lemnoase ornamentale pentru amenajări se sedii de firmă, locuinţe, case de vacanţă, hoteluri, popasuri turistice, restaurante ş.a. Unele programe de interes naţional (crearea reţelei de autostrăzi şi drumuri modernizate) vor determina solicitări masive de material săditor ornamental pentru plantaţiile stradale. De asemenea, se impune o diversificare şi dezvoltare a producţiei de arbori şi arbuşti în vederea refacerii şi reamenajării spaţiilor verzi intra- şi extravilane. Activitatea de cercetare în acest domeniu (arboricultură ornamentală) se desfăşoară în staţiunile de cercetare pentru pomicultură şi cele pentru silvicultură, în cadrul Facultăţilor de Horticultură şi în unele Institute de cercetare ale Academiei Române (I.C.L.F. Vidra).

BIOLOGIA PLANTELOR LEMNOASE ORNAMENTALE
Particularităţile creşterii şi dezvoltării
a) Ritmul de creştere - este o însuşire a fiecărei specii , deosebindu-se specii încet crescătore (tisa, stejarul, buxusul, ş.a.) dar şi specii repede crescătoare (plopii, sălciile, mesteacănul, duglasul, ş.a.). Unele specii cresc repede în primii ani, apoi ritmul de creştere se încetineşte (ginkgo, paulovnia, ş.a.). În general ritmul specific de creştere este influenţat de condiţiile staţionale (solul, pânza de apă freatică, gerul, poluarea atmosferică ş.a.).

1

S-a constatat că multe specii au chiar calităţii alimentare ale fructelor sau florilor. Alergeni.a.) conţin în frunze fitoncide cu efecte bactericide. la 40 – 50 de ani la fag şi la 60 – 70 ani la bradul comun). Unele specii au efecte alergizante prin polenul lor (Tilia. cenuşarul ş.a. forsiţie.specii cu longevitate mare (peste 300 ani): pinul de pădure.b) Longevitatea . biotici şi antropici agresivi) longevitatea plantelor lemnoase ornamentale se reduce practic la jumătate. Rosa (fructele) ş. 20 – 25 ani la larice.a. molizi. în apropierea locuinţelor.) f) Capacitatea de marcotare naturală este întâlnită la o serie de specii ale căror ramuri vin în mod natural în contact cu solul. în natură. Pinus sylvestris. Calităţi medicinale. Pinus mugo. Quercus ş. ş. pentru om şi animale. Populus. frunze. sâmbovina ş. stejarii ş. Unele specii lemnoase ornamentale conţin.: plop alb. cununiţă. unele specii pot produce fructe cu seminţe la vârste foarte mici (la 3 – 4 ani pentru salcia căprească. Robinia. Mulţi arbori şi arbuşti au şi calităţi medicinale şi anume : Betula. Daphne merezeum (planta în totalitate). Juniperus. cătinei albe.). ienupărul târâtor. tei şi carpen. În funcţie de durata de viaţă se poate realiza următoarea clasificare: . Ana-Felicia. diferită de la o specie la alta.specii cu longevitate foarte mică (sub 50 ani): salcia căprească. 5 – 6 ani la cenuşar şi unele rosacee). în condiţii naturale. curpen. (Iliescu.a. Abies. Cunoaşterea efectelor toxice ale unor specii lemnoase permite evitarea plantării acestora în zone accesibile pentru copii. Aesculus. dudului ş. . cornului.a. bradul comun.) sau prin perişorii de pe frunze (Platanus) sau puful seminţelor (Populus). dar există şi unele excepţii când fructificarea devine periodică (o dată la câţiva ani) cum ar fi: la 6 – 10 ani la stejar. c) Capacitatea de lăstărire este o însuşire biologică care. plopul negru. 1998). tisa. edafici.: sălcii. Laburnum anagyroides (în scoarţă. g) Vârsta maturităţii de reproducere seminală este. (ex. .a. socului.a. salcia albă. liliac ş.a.a. salcâmul roşu.a. alunului. . şi numeroase liane). ş. sorbul. Alcaloizi toxici întâlnim şi la speciile: Rhus toxicodendron (în lăstari). Fraxinus (frunzele).: arţarii. cornul ş. Abies.a.. h) Periodicitatea de rodire este anuală la foarte multe dintre speciile lemnoase ornamentale. cum ar fi cazul trandafirului de dulceaţă. O parte dintre aceşti alcaloizi au o importantă utilizare în industria medicamentelor. asigură regenerarea vegetativă a plantelor lenmoase (ex. De exemplu tisa ( Taxus baccata) conţine un alcaloid toxic numit taxină existent în întreaga plantă cu excepţia arilului roşu. laricele. ulmi.specii cu longevitate foarte mare (peste 1000 ani): chiparosul de baltă. arborele sequoia. 10 – 12 ani la magnolie. teii. Prunus laurocerasus (inflorescenţele) ş. d) Capacitatea de butăşire este una din însuşirile folosite la multe specii drept metodă de înmulţire a acestora ( ex. Unele specii (Pinus.reprezintă o caracteristică naturală a speciilor care este influenţată de condiţiile de mediu şi de modificările antropice ale acestora.) în timp ce unele pot realiza acest proces la vârste mai mari (la 30 – 40 ani la arţari. carpenii. fructe). .a.specii cu longevitate medie (între 100 – 300 ani): platanii. ş. e) Capacitatea de drajonare se datorează existenţei la unele specii a unor muguri adventivi pe rădăcini. cum ar fi: lianele ornamentale. cotoneasterul. diferiţi alcaloizi mai mult sau mai puţin toxici.). Sophora (florile). Populus (mugurii). Astfel.Tilia. Calităţile medicale asociate cu cele alimentare sporesc interesul pentru cultivarea plantelor lemnoase ornamentele în spaţiile verzi private.a. Fitoncidele.specii cu longevitate mică (între 50 – 100 ani): plopul tremurător. plopi. Particularităţile biochimice Toxicitatea. pentru a nu apărea situaţii neplăcute. 2 . care constituie un mijloc natural de apărare al plantelor dar şi un mijloc de purificare microbiană a atmosferei în favoarea omului. la 4 – 6 ani la carpen şi duglas. alte specii pot fructifica la vârste medii (8 – 10 ani la mesteacăn. în întreaga plantă sau numai în anumite organe. ş. Calităţi alimentare. stejari. mesteacănul . În conditiile de stres ale mediului urban (factorii climatici. 15 ani la pinul de pădure.

− Etajul pădurilor de foioase are la rândul său câteva subdiviziuni : 1.a.ZONAREA VEGETAŢIEI LEMNOASE DIN ROMÂNIA După poziţia latitudinală. caracterizată printr-un climat arid. iar către baza subetajului: stejarul obişnuit ( Quercus robur). paltinul de munte. unde predomină: molidul şi fagul dar şi alte specii (bradul.).)ş. dârmoz (Viburnum sp. gârniţa (Q. părul pădureţ. situat între 800 şi 1750 m altitudine. pubescens). plopul tremurător. ulmul (Ulmus sp. tei (Tilia sp). specia de bază este molidul ( Picea abies) care formează aici păduri pure. plopul (Populus sp.). Aici se întâlnesc arborete răzleţe de stejar brumăriu ( Q. se mai întâlneşte: ienupărul pitic ( Juniperus sibirica). care permit existenţa unui număr limitat de specii lemnoase. mărul pădureţ. cornul (Cornus sp.). alături de : jugastru (Acer campestre). soc. cerul (Q. astfel : − Etajul pădurilor de molid. dârmoz ş.situat între 300 ÷1200 m. pinul silvestru. mojdreanul (Fraxinus ornus).). iar în completare mai apar: jugastrul ( Acer campestre). alunul.).). Subetajul pădurilor de amestec răşinoase + fag . cuprinde relativ puţine specii lemnoase. cum ar fi: smirdarul (Rhododendron myrtifolium). tei. ulm de câmp (Ulmus foliacaea).situat între 600 ÷1500 m. paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). aninul. mesteacănul (Betula pendula). arţar tătărăsc (Acer tataricum). spaţiul geografic românesc. salcâmul (Robinia pseudacacia ) ş. călinul (Viburnum opulus)ş. frasin (Fraxinus sp. E) Zona luncilor este alcătuită dintr-o vegetaţie intrazonală. cu climatul lui temperat. pedunculiflora) şi stejarul pufos (Q. În amestec se mai întâlnesc: carpenul.). dealurile. În ţara noastră.a. corn (Cornus sp. salba moale ş. plopul alb şi negru ( Populus alba şi P.a.) 2.)ş. iar dintre speciile arbustive întâlnim : socul roşu. coacăzul de munte ş. Predominant întâlnim: aninii ( Alnus sp. sălcioara (Eleagnus angustifolia). Subetajul pădurilor de fag . mesteacănul. dudul (Morus sp. Subetajul pădurilor de gorun . în care predomină făgete pure iar către limita inferioară a subetajului apar şi alte specii: carpen.a. carpenul (Carpinus betulus). în linii mari. călinul. pe văile râurilor. păducel (Crataegus sp. frasinul (Fraxinus sp.situat în zona dealurilor.). jugastrul. frasinul (Fraxinus excelsior). Întocmit: Şef lucr. Această zonă se divizează în funcţie de altitudine şi de specia care predomină în alcătuirea pădurii. aninul de munte (Alnus viridis) ş. sălciile pitice (Salix retusa. 3.situat predominant în zona de câmpie şi este alcătuit din: stejarul comun.). stejar. Către etajul inferior. pubescens). în zona pădurilor de foioase şi răşinoase din zona climatului temperat (zona pădurilor estivale) predominante fiind stepele şi silvostepele. sălciile (Salix sp. ulmul de munte. răspândite sporadic: stejarul pufos (Q. afinul de munte (Bruckentalia spiculifolia). paltin de munte. SANDU TATIANA 3 . cerris) şi teiul (Tilia sp. mahalebul (Prunus mahaleb). gârniţa. reticulata). dr. frasinul. teiul (Tilia sp. gorun. jugastrul (Acer campestre). cerul. se încadrează. este alcătuit predominant din gorun (Quercus petraea). este caracterizată prin condiţii climatice şi edafice aspre.). păducelul (Crataegus sp. păducelul. stejarul brumăriu (Q. jneapănul (Pinus mugo). S. pedunculiflora).a. cantonată în cuprinsul zonelor prezentate mai sus.a. velnişul (Ulmus laevis). în special arbuşti pitici şi târâtori. D) Zona stepei.a C) Zona silvostepei face tranziţia de la zona forestieră la stepa lipsită de păduri. vegetaţia lemnoasă se încadrează în următoarea zonare climato-edafică : A) Zona alpină şi subalpină – situată la peste 1700 m altitudine.) 4. B) Zona forestieră – cuprinde regiunea montană.).a. Subetajul pădurilor de stejari . către partea inferioară a etajului apare şi bradul ( Abies alba) precum şi câteva specii de foioase: fagul (Fagus sylvatica). nigra). frainetto). salcia căprească. podişurile şi arii mai reduse din zona de câmpie. Salix herbacea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful