II.

Factori externi sunt:
1. Lumina InfluenŃează în mod direct transpiraŃia, efectul său datorându-se energiei calorice care intensifică acest proces. S-a constatat că, din lumina incidentă, care cade pe o frunză, numai 1-5% este folosită în fotosinteză, restul se transformă în căldură, ce intensifică transpiraŃia. ►În lumină directă, transpiraŃia creşte de câteva ori iar în lumină difuză acesta se amplifică cu 30-40%. ►S-a constatat că, la lumină normală plantele transpiră de 100 de ori mai intens, decât la întuneric. ►Dintre radiaŃiile spectrului solar, radiaŃiile albastru, violet şi indigo sporesc I.T. de 1,5 ori, faŃă de cele roşii şi galbene. Cactaceele, fiind adaptate la secetă, au la lumină, un grad redus de deschidere a stomatelor şi de aceea transpiră mai slab la lumină şi mai intens la întuneric. 2. Temperatura La o plantă, reprezentând grafic fenomenul, în sistemul de axe, pe abscisă temperatura (între limitele compatibile vieŃii 0–50oC), iar pe ordonată, I.T. se constată următoarele:

TranspiraŃia şi evaporarea (mg/dm2/h)

5 4

sp ira Ńia

ReacŃie de apărare

Zonă de ofilire permanentă

3 2 1

Moartea plantei

Tr an
0 10

rea a r po a v E
20 30 40

Temperatura (oC)

50

60

VariaŃia intensităŃii transpiraŃiei în funcŃie de temeratură. Deasupra curbei sunt reprezentate variaŃiile gradului de deschidere a stomatelor (după Chung, 1979).

Procesul transpiraŃiei> ► începe la 0oC, I.T., fiind în strânsă relaŃie cu: ● evaporarea (la to scăzute fiind slabă sau nulă); ● gradul de deschidere al stomatelor (la to scăzute se închid); ● absorbŃia apei din sol (la to scăzute se face greu din solul rece, scăzând conŃinutul de apă din Ńesuturile plantelor, fapt ce face ca apa să fie reŃinută mai puternic de către coloizii citoplasmatici).

aşa numita „reacŃie de apărare” a plantei. .lumină. transpiraŃia este puternic micşorată intervenind.T se află undeve intre 25-30oC.umiditate. 3. care se explică prin acŃiunea a 3 factori: ● micşorarea turgescenŃei tuturor celulelor foliare şi a stomatelor. .se măreşte gradul de deschidere al stomatelor. Periodicitatea transpiraŃiei. ● reducerea absorbŃiei radiculare.creşte permeabilitatea membranelor celulare. In final. plantele se ofilesc sau „se prăjesc” şi mor. .►Optimul I. . ● scăderea I. Poate fi: diurnă şi sezonieră. Periodicitatea diurnă a transpiraŃiei se realizează datorită conlucrării a 3 factori: . ►La temperaturi peste 45oC au loc fenomene patologice prin care: .temperatură.F. ►La temperaturi cuprinse între 30–40oC. a..protoplasma se coagulează. .

la o plantă de fasole (Phaseolus vulgaris) se obŃine o curbă în formă de clopot.creşterea to. reducerea considerabilă a I.deschiderea fotoactivă a stomatelor. . ajungând la valori maxime între orele 11oo–13oo. treptat I. Noapte ZI Noapte Timpul (ore) ■ Noaptea. . ►Intensitatea transpiraŃiei scade treptat până la apusul soarelui. creşte.închiderii stomatelor la întuneric. ►De la răsăritul soarelui.T. la fasole. 1979).creşterea puterii de deshidratare a aerului atmosferic.T.micşorării puterii de dezhidratare a aerului atmosferic. se datorează: . . mersul transpiraŃiei în decurs de 24 de ore. ■ Ziua. intensificarea procesului de transpiraŃie are ca efect: . . . pe măsură ce lumina se intensifică.scăderea to. cu valori mici în timpul nopŃii.►Reprezentând grafic.T. TranspiraŃia g/dm2/h VariaŃia diurnă a I. Deasupra curbei este reprezent gradul de deschidere al stomatelor (după Chung.

deşi stomatele sunt larg deschise (Fs celulară este scăzută) pentru că .transpiraŃia se reduce faŃă de vremea caldă şi nu prea uscată. 2.absorbŃia apei se opreşte. 40% din transpiraŃie. . . . de lungă durată.se reduce transpiraŃia cuticulară cu toate că puterea de deshidratare a aerului este ridicată. pe vreme ploioasă. durată când solul este uscat: .b) Periodicitatea sezonieră a transpiraŃiei.stomatele sunt larg deschise. pe vreme potrivită şi nu prea uscată: . . cu toate că suprafaŃa foliară este încă redusă în această perioadă. pe vreme secetoasă. au cuticula foarte subŃire).ostiolele rămân extrem de puŃin deschise (Fs celulară este crescută). . I. având loc la nivelul cuticulei (frunzele tinere. În timpul verii avem mai mai multe situaŃii: 1.puterea de deshidratare a aerului este slabă. .puterea de evaporare a apei este ridicată. 3. . . II. Intensitatea transpiraŃiei suferă variaŃii mari în cursul anului.transpiraŃia devine intensă.transpiraŃia stomatică se reduce foarte mult. Primăvara absorbŃia şi circulaŃia sevei brute se intensifică rapid.

la conifere . factorul limitant fiind: . e. d. iarnă 10 12 14 16 18 20 22 24 2 4 6 Timpul (ore) III. . b. transpiraŃia prin stomate şi cea cuticulară se reduc puternic. c. g. IV.zi de iarnă.reducerea suprafeŃei de evaporare. . foioasele şi coniferele suferă o reducere a transpiraŃiei.la foioase .zi de primăvară.zi de toamnă. În timpul iernii.reducerea absorbŃiei apei şi oprirea conducerii sevei brute.Periodicitatea sezonieră a transpiraŃiei (după Binet şi Brunel. f.perioadă de vară secetoasă şi prelungită. Toamna. modificat).vreme ploioasă.vreme secetoasă de scurtă durată. cu atât mai mult cu cât puterea deshidratantă a aerului (adesea umed şi răcoros) este diminuată. 1968. Intensitatea transpiraŃiei (g/dm2/h) d b d c a f g 4 6 8 e a.zi de vară caldă şi nu prea uscată.

F = tensiunea vaporilor saturaŃi în apă. Intre umiditatea aerului şi procesul de transpiraŃie există un raport invers proporŃional. 4 ⋅ r ⋅ k (F − f ) V= P F – f = deficitul de saturaŃie în vapori de apă ai aerului. f = tensiunea vaporilor din aer. ►În aerul saturat cu vapori de apă. k = coeficient de difuziune. transpiraŃia este foarte redusă sau chiar lipseşte. fără efecte dăunătoare. Umiditatea relativă a atmosferei. la o umiditatea aerului de 60–80% când deficitul nu depăşeşte 40–50%. ►TranspiraŃia decurge intens. ►Viteza de evaporare a apei din stomate este dată de formula: în care: V = viteza de evaporare. . r = raza ostiolei stomatei. P = presiunea atmosferică.4. la un moment dat.

faŃă de cazul soluŃiilor mai diluate ale acestuia. Presiunea atmosferică TranspiraŃia se intensifică prin scăderea presiunii atmosferice. transpiraŃia este mai scăzută.5-1. mai ales în condiŃiile deficitului de apă. 7.5. ConcentraŃia soluŃiei solului Când concentraŃia soluŃiei solului este mai ridicată în substanŃe minerale.5%). Umiditatea solului AcŃionează puternic asupra transpiraŃiei. 6. S-a constatat că plantele din zonele alpine transpiră mai intens ca cele de la şes. grup . faŃă de cea normală (care este cuprinsă între 0. datorită valorilor scăzute ale presiunii atmosferice. Cunoaşterea gradului de umiditate al solului este importantă pentru menŃinerea balanŃei hidrice în cultura plantelor.

prin evaporare. Fenomenul se observă în nopŃile reci.anioni de: Cl–. cu pereŃi subŃiri. nuclee mari şi pereŃi celulari subŃiri. . care sunt picături de apă distilată. ciuperci). formaŃi din câte 3 celule.cationi de K+. sub formă de picături. la nivelul cărora ajung terminaŃiile nervurilor (la multe ferigi inferioare (coada calului). . picăturile de gutaŃie. Na+. care urmează după o zi ploioasă. ■ În regiunile temperate gutează puŃine plante (grâu. lasă.celule epidermice modificate. porumb. 1. SO42–. orz. NO3–. un reziduu compus din: . Ele sunt de 2 tipuri: ▪ închise ▪ deschise. picăturile de apă Ńâşnesc. cu protoplasmă abundentă. În regiunile ecuatoriale gutează foarte multe plante astfel încât. proveniŃi din celulele epidermice. de către plante.ELIMINAREA APEI SUB FORMĂ DE PICĂTURI (GUTAłIA) GutaŃia = procesul fiziologic de eliminare a apei în stare lichidă. Ca2+. ■ GutaŃia se realizează prin formaŃiuni specializate – hidatodelor. Mg2+.peri secretori. ■ Spre deosebire de picăturile de rouă. . plop. salcie. ulm. prezente la extremităŃile frunzelor. imitând ploaia. Hidatodele închise (active) sunt reprezentate prin: . ovăz.

. este un proces activ.Trihomohidatode din frunza de piper negru (Piper nigrum) Trihomohidatode din frunza de fasolea mare (Phaseolus coccineus) Coada calului (Equisetum sp. De aceea. fasolea mare . de secreŃie a apei. hidatodele închise se mai numesc şi hidatode active.) Ele se întâlnesc la unele Fabaceae (ex. la acest tip de hidatode.Pisum coccineus) sau la piper negu (Piper nigrum). la care participă metabolismul celular. GutaŃia.

cum sunt: NaCl.b) Hidatodele deschise se mai numesc şi stomate agvifere sau pasive. de filtrare a apei absorbite de plantă. De aceea ele se mai numesc şi hidatode pasive. este împiedicată inundarea spaŃiilor intercelulare cu apă. aşezate la vârful ascuŃit al frunzei sau pe marginea acesteia. în cantitate mare. Ficus şi la cereale. ● favorizează transportul de apă la plantele terestre iar la cele submerse (care nu transpiră). sub care se află camera subacviferă. . asemănătoare cu stomatele. este un simplu fenomen pasiv. prin rădăcină. bicarbonat de calciu [Ca(HCO3)2] care. sunt toxice pentru plante. în acest mod. ►O hidatodă deschisă este alcătuită din celule acvifere. dar care rămân permanent deschise. Rolul gutaŃiei în viaŃa plantelor: ● se micşorează presiunea hidrostatică din corpul plantei şi. ►GutaŃia. gutaŃia favorizează transportul apei prin tot corpul lor. Ele sunt eliminate prin gutaŃie în stare solubilă şi se evită astfel acumularea lor în stare insolubilă. Rolul activ în acest proces revine rădăcinii. la acest tip de hidatode. Se întâlnesc la specii de Ranunculus. ● se se elimină din plantă unele substanŃe.

.Cuticulă łesut palisadic Fascicul vascular Epitem Ostiola stomatelor acvifere Camera subacviferă Trahee Fascicul vascular łesut lacunar Stomată Hidatodă deschisă din limbul de ochiul şoarecelui (Saxifraga lingulata).

) Iarba (Lolium sp.Fragi (Fragaria vesca) CreŃişoara (Achemilla vulgaris) Trandafir (Rosa sp.) .

şi T = A adică bilanŃul hidric este echilibrat. ▪ temporară. T B. apărând fenomenul de ofilire. = bilanŃul hidric. apa pierdută de plante nu poate fi înlocuită.H . prin absorbŃie. în întregime. ca urmare. organele respective se lasă în jos. ▪ permanentă. şi T > A şi. A = cantitatea de apă absorbită. prin absorbŃie.H. ■ În condiŃii normale. ■ Se disting 3 tipuri de ofiliri: ▪ incipientă. În zilele de vară însă. care face ca celulele frunzelor să-şi piardă turgescenŃa şi. în plante se creează un deficit de apă. deoarece. apa pierdută prin transpiraŃie este în întregime înlocuită.) şi este dat de relaŃia: în care: B.BILANłUL HIDRIC AL PLANTELOR Raportul dintre apa transpirată şi cantitatea de apă absorbită de către plante reprezintă bilanŃul hidric (B.H. bilanŃul hidric are valoare negativă. = A . deci. T = cantitatea de apă transpirată/oră. transpiraŃia fiind mai intensă.

Ofilirea temporară Apare în condiŃii de secetă temporară.micşorarea gradului de deschidere al stomatelor. ■ În acestă etapă au loc: . 2. când transpiraŃia depăşeşte cantitativ absorbŃia. Ofilirea incipientă. aproape de încetarea procesului. plantele manifestă o ofilire temporară.). ■ Aceste modificări sunt reversibile dacă nu se prelungeşte deshidratarea.stomatele se închid. .respiraŃia este foarte intensă (observate numai la nivel celular). deoarece în timpul ofilirii temporare: .intensificarea respiraŃiei. TurgescenŃa celulelor se reface însă spre seară şi în cursul nopŃii. În cazul unei ofiliri incipiente nu apare o veştejire vizibilă a organelor. . cu toate că are loc o reducere a suprafeŃei şi grosimii frunzelor.fotosinteza se întrerupe. În acest caz. ofilirea temporară influenŃează în final recolta. . care constă în veştejirea reversibilă a frunzelor.creşterea Po.1. ■ Deşi relativ de scurtă durată. . . .F.reducerea intensităŃii fotosintezei (I. ►Acest tip de ofilire se manifestă şi în zilele excesiv de călduroase (deşi în sol există apă suficientă).

3. Ofilirea permanentă Apare în condiŃii de secetă patologică. folosindu-se şi pentru stabilirea balanŃei hidrice a rezervelor de apă de care dispune o Ńară. ■ Toată activitatea vitală a plantelor depinde şi de echilibrul dinamic dintre absorbŃie şi transpiraŃie. TRANSPIRAłIE ABSORBłIE stă la baza de calcul în sistemul de irigaŃii. ■ Plantele pot supravieŃui. cuprinsă între 2-12 zile. Plantele puternic ofilite nu mai pot realiza procesul de fotosinteză. ■ Dacă nu este asigurată apă în timp util. accelerânduse. . pe durată de timp variabilă cu specia. în schimb. dereglările fiziologice şi biochimice se accentuează şi apar leziuni care pot conduce la moartea plantelor. timp în care plantele îşi pot reveni şi celulele sale îşi pot recăpăta starea de turgescenŃă dacă. alături de seceta atmosferică şi se menŃine zi şi noapte. intensitatea procesului de respiraŃie. în condiŃii de secetă patologică. este asigurată apa necesară (prin precipitaŃii sau irigare).

Lor li se alatură şi bacteriile chemoautotrofe. sunt sintetizate substanŃele organice. dar capabile să sintetizeze substanŃe organice din cele anorganice. ►Plantele verzi absorb în mod predominant substanŃele minerale. ►Restul plantelor lipsite de pigmentii asimilatori sunt incapabile să sintetizeze substanŃe organice din cele minerale. ele utilizează substanŃe organice existente în mediul lor de viaŃă. . sol şi aer). din care. ►Acest proces are loc: ● la plantele talofite. ● organice. doar prin sistemul radicular şi prin frunze. ►SubstanŃele nutritive. Aceste plante se numesc heterotrofe. ● la plantele cormofite. pot fi: ● anorganice (minerale). lipsite de pigmenŃi asimilatori. absorbite din mediu (apă. Toate se numesc plante autotrofe. prin toată suprafaŃa talului.NUTRIłIA MINERALĂ A PLANTELOR NutriŃia minerală a plantelor = procesul fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substanŃe nutritive. şi de aceea. prin asimilaŃie clorofiliană (fotosinteză).

C. a căror cantitate variază între 0. Mn. Mo. apar boli fiziologice.u. însoŃite de încetinirea sau oprirea creşterii rădăcinii. S. Mg. Ag. As. Va. Sr. Ni. Dintre acestea numai unele sunt absolut necesare pentru hrana plantelor. As. B. conŃinute în compuşi minerali şi organici. I..►Analizele chimice ale substanŃelor vegetale au arătat că în alcătuirea plantelor intră peste 70 elemente chimice din tabelul lui Mendeleev. Rb şi altele. Utramicroelementele: U. ● ultramicroelemente. Na. Microelementele: Fe. Cu. O. Br. ►Când în nutriŃia plantelor lipseşte sau este insuficient un element chimic necesar. ►ProporŃia cantitativă a elementelor chimice din corpul plantelor este variabilă.001% din s. Li. III. ● microelemente. Zn. II.) (alcătuiesc împreună 99. a căror cantitate este mică variind între 0. Ba. Pb.u. a frunzelor sau a fructelor. Ele sunt împarŃite conventional în: ● macroelemente. Cs. I. K. Au etc. a tulpinii. H şi Si.00001 .9% din corpul plantelor).00001% din s. Ca. Al. a căror cantitate este extrem de mică chiar sub 0. P. Ra. Cl. .u.01 si 10% din substanŃa uscată (s.0. Macroelemente: N.

. .lipoproteinelor.enzimelor. ►Azotul poate fi luat de plante din sol.şi NO2-. deşi se găseşte în cantităŃi uriaşe. . precum şi de unele ciuperci.cationi de NH4+ din sărurile amoniacale.anioni: NO3. Azotul (N) Element fundamental cu rol plastic (organogen).fitohormonilor. Azotul molecular din atmosferă. . etc. din nitraŃi şi nitriŃi. Nitrobacter. fără de care nu se poate concepe organizarea materiei vii. Rolul fiziologic al macroelementelor 1. din atmosferă şi chiar din corpul altor organisme. .vitaminelor. nu poate fi folosit decât de anumite bacterii: Azotobacter. .I.moleculelor de nucleoproteine. Clostridium. ►Plantele folosesc azotul sub formă de: . . din apă.proteinelor citoplasmatice. .pigmenŃilor etc.. ►El intră în alcătuirea: .

creşterea abundentă a aparatului vegetativ. .CarenŃa: .prelungirea perioadei de vegetaŃie. ducând la îngălbenirea frunzelor.reduce biosinteza clorofilei. . . Excesul: . .încetinirea sau oprirea creşterii prin blocarea diviziunii celulare.induce starea de latenŃă şi de senescenŃă . ele fiind mici chiar în stadiul de maturitate completă.încetineşte înflorirea.împiedică maturarea fructelor. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful