Zona Mării Caspice este astăzi una dintre cele mai importante zone geostrategice de pe glob.

În cadrul unei serii care debutează cu acest articol vom încerca să răspundem la câteva întrebări esenţiale pentru înţelegerea dinamicii acestei zone, a mizei şi a impactului pe care rezultatul jocurilor energetice caspice îl poate avea asupra relaţiilor politice şi economice internaţionale. Ştirea că România nu va fi ţară tranzitară a conductei South Stream a ţinut prima pagină a ziarelor câteva zilei şi problema a fost analizată pe larg de revistele de specialitate. Vestea scumpirii gazelor şi ameninţările închiderii robinetului la gazul rusesc bântuie jurnalele de ştiri de la toate orele la fiecare început de iarnă. Petrolul se tot sfârşeş te de câţiva ani buni, iar benzina se scumpeşte în fiecare zi. Mai reală sau uşor dramatizată, ameninţarea crizei energetice pluteşte deasupra capului nostru al tuturor, iar problema accesului direct sau indirect la zonele de pe glob unde rezervele de petrol şi gaze naturale sunt încă îndestulătoare ocupă un loc de frunte pe agenda guvernelor tuturor statelor lumii. Zona Mării Caspice: un festin energetic Regiunea Mării Caspice este considerată a fi cea mai importantă zonă din punctul de vedere al resurselor energetice, după Golful Persic. Conform prognozelor, în anul 2020, la nivel global se va consuma cu 30% mai mult petrol decât în prezent. Iar în aceste condiţii, regiunea Mării Caspice pare să asigure resursele energetice pentru dezvoltarea economică viitoare. Bazinul Mării Caspice adăposteşte al treilea zăcământ de petrol al lumii, după cele din Golful Persic şi Siberia. În raportul Departamentului de Stat al SUA din 1997 prezentat Congresului se remarca faptul că, „dispunând de rezerve potenţiale (posibil de extras), care ating 200 miliarde barili de petrol (în jur de 27,5 miliarde tone), regiunea caspică poate deveni jucătorul nou cel mai important pe piaţa mondială a petrolului în deceniul următor”. Cât despre rezervele de gaze naturale, sunt identificate în regiune rezerve de 7 trilioane m3 şi estimate rezerve de 20-22 trilioane m3. Cifre mari. Şi cum un adevărat festin atrage multă lume, instinctele de posesiune, dorinţele de acaparare, alianţele şi jocurile strategice nu au întârziat să apară. Aspecte geografice şi istorice Pentru a înţelege mai bine dinamica relaţiilor din această zonă este necesar să ne întoarcem puţin în timp. Din punct de vedere geografic, Marea Caspică este localizată la graniţa dintre Europa şi Asia, fiind delimitată de Munţii Caucaz la vest, Munţii Elburz la sud şi de Deşertul Ustiurt la est. Aici, în zona Caucazului, există mai multe focare de conflict simultane, uneori acestea fiind şi interdependente, iar tensiunile din zonă au implicaţii nu numai asupra stabilităţii zonei, ci privesc şi ameninţă şi securitatea Vestului. De-a lungul timpului, această mare a fost cunoscută sub peste 40 de denumiri, acesta fiind un argument în a susţine faptul că ea a constituit dintotdeauna un element important în ecuaţiile geopolitice, geoeconomice şi geostrategice ale lumii. Până la destrămarea URSS, Marea Caspică a fost domeniul exclusiv a două state riverane: Iran şi URSS. După 1991, situaţia s-a schimbat profund, iar saltul de la doi la cinci riverani (Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran şi Azerbaijan) a avut drept consecinţă multiplicarea intereselor şi pretenţiilor juridice asupra mării şi resurselor sale, mai ales asupra rezervelor de petrol şi gaze naturale. Probleme de securitate in bazinul Mării Caspice Geopolitica Mării Caspice cuprinde următoarele regiuni: vestul Asiei Centrale, sudul Rusiei,sud-estul Caucazului şi nordul Iranului. In trecut, ca şi in prezent, Marea Caspică atrăgea atenţiadatorită resurselor naturale de care dispune, precum şi din punct de vedere al potenţialului uman.Interesele marilor puteri, precum Rusia şi SUA, se intalnesc in această zonă. In Evul Mediu, presărat cu evenimente politico-militare de anvergură eurasiatică, cum au fost Cruciadele, rutelecomerciale care legau Europa de China au fost dominate de puteri adverse. In cazul Drumului Mătăsii, acesta a inceput să capete o importanţă strategică, dar şi economică.Regiunea devine un element important in cadrul contactelor eurasiatice. Ocupand teritorii inEuropa, nordul Africii şi Asia, Imperiul Otoman deţinea controlul asupra centrelor comercialetradiţionale din regiunea Mediteranei, care lega vestul de est.

unde sunt prezente interesele politice. la randul ei. Şi numai rezolvarea totalităţii problemelor poate să ducă la asigurarea securităţii energetice in regiune.S. după inceperea operaţiunii anglo-americane inIrak.Informată de ruşi că nu i se va permite să acceseze litoralul caspic. care. şio abordare diferită a problemele regionale. pe de o parte. zeci de mii de tadjici s-au refugiat in Afganistan. Esenţial pentruaceasta era oraşul-port la Marea Caspică. In afară derezervele uriaşe de hidrocarburi.-ului in anul 1991. Asia Mică şi Asia Centrală şi Caucazul de Sud de Europa. insă. a existenţei unui potenţial intern protestatar. in primul rand. şi. Prima etapă se poate numi „etapa pregătitoare”.R. pe langă toate celelalte.reprezintă „un loc fierbinte”. urmată de apariţia unor noi state in Caucazul de Sud şi in AsiaCentrală a dus la revenirea activă a Occidentului in regiune. inclusiv şi cel energetic.legăturile lor cu comunitatea mondială au determinat realizarea unei evaluari după noi metode. Punctul de vedere al Azerbaidjanului in legătură cu problema examinatăeste total opus poziţiei Federaţiei Ruse. In acest caz.Odată cu descompunerea U.care leagă.In mod formal. s-a schimbat şi sistemul securităţii internaţionale inregiune. poziţiaTurkmenistanului este determinată. in special pe Anglia. Petru I a ocupat in 1722-1723 ţărmurile esticeşi vestice ale Mării Caspice şi şi-a inlăturat rivalii. Apariţia a peste zece subiecţi noi in relaţiile internaţionale. Turcia. Marea Caspică face obiectul unei rivalităţi intre vechile şi noile centregeostrategice apărute in regiune. in mod corespunzător. care. Turcia se baza pe sprijinulunora din statele vest-europene. trei pătrimi din necesarul de petrol al Rusiei. iar pe de altă parte leagă Europa de Asia de Sud-Vest şi China. Regiunea Caspicii este o regiune. pentru care aceasta regiune. inrealitate. In timpul războiului civil. Astfel. Cea de-a doua tentativă a Rusiei de a ocupaţărmul de vest al Mării Caspice a avut loc la sfarşitul secolului al XVIIIlea.Marea Caspică fusese considerată “lac rusesc”. ca şi in Irak. Turkmenistanul este gata să se menţină de statutul vechi al Mării Caspice. Tahar.Transportul petrolului caspic atinge nu numai interesele statelor de pe langă Marea Caspică. Anterior dezmembrării URSS.Aprecierile specialiştilor privind rezervele de petrol şi gaze ale Mării Caspice sunt diferite.ci şial statelor europene.discutată de Rusia. Turkmenistan şi Kazahstan. respectiv 15% din necesarul de petrol lanivel mondial. care adesea are un caracter ascuns. Baku. In ceea ce priveşte Kazahstanul. menţionăm solidaritatea acestuia cuRusia: Marea Caspică trebuie să fie in folosinţă comună. iar alţii consideră că aceste date sunt exagerate şi reprezintăincercări ale statelor riverane de a obţine beneficii economice şi politice.cu ajutorul tătarilor din Crimeea şi a aliaţilor din Caucaz. care s a declanşatin anul 1992 in Tadjikistan.Conform pronosticurilor privind creşterea consumului de hidrocarburi. Dinamica economică a dezvoltării transportului resurselor energetice aleMării Caspice poate fi impărţită in două etape. In condiţiile reducerii influenţei Rusiei in regiune. In Afganistan. la inceputul primei confruntărimondiale. Uniiconsideră că Marea Caspică are cele mai bogate resurse energetice. in viitorul apropiat. in prezent se poatemenţiona că poziţia acestuia in privinţa statutului de drept al Mării Caspice in general seaseamănă cu poziţia azeră. Explicaţiaoficială a Aşgabatului consta in faptul că. inainte de toate. la randul său. In ceea ce priveşte evenimentele din Afganistan.Rusia şi companiile internaţionale caută să minimalizeze rezervele de hidrocarburi caspice.Tentativele Rusiei sovietice de a obţine controlul asupra regiunii caspice.“Afganizarea” intregii Asii Centrale reprezintă un pericol potenţial nu numai pentru statele dinAsia Centrală. după părerea multor analişti ruşi. americanii nu depunsuficiente eforturi pentru restabilirea in aceste ţări a economiilor. ci şi pentru Rusia. interesul faţă de petrolul caspic se va concentra. a blocat accesul Rusiei la Marea Neagră. porneşte de la existenţa sectorului său. care pot concura cu rezervelede petrol ale Golfului Persic.In prezent. harta geopolitică a Eurasiei saschimbat mult. infrastructurii. fapt ce i a permis Federaţiei Rusă să devină unuldintre principalii pretendenţi la rezolvarea acestei probleme. deşi au existat şi mai există probleme in ceea ce priveşte delimitarea platoului maritim al Mării Caspice la nivel interstatal. in vedereadeschiderii accesului către Asia Centrală au devenit din ce in ce mai evidente. Marea Caspică făcand obiectul unor situaţii fără precendent. Cu toate acestea. Examinandsituaţia militară din Afganistan. a apărut problema reglementării statutului Mării Caspice. precum şiordinii şi legitimităţii.Vorbind despre poziţia Iranului in chestiunea abordată. In regiunea MăriiCaspice există o serie intreagă de probleme care incă nu sunt rezolvate. militare-strategice şi economice ale multor ţări şi nu doare a celor riverane. chiar din anul 2003. printre acestea trebuieevidenţiate situaţia ecologică şi pericolul terorismului energetic.S. de interesele exportului de gaze. Turkmenistanul este un stat neutru şi că evenimenteledin Afganistan nu reprezintă o ameninţare pentru el. Iran. Marea Caspică este un coridor de transport trans-continental. a nivelului . Balh şi Kunduz. din partea ţărilor dinAsia de nordest sud-est şi Asia de sud.gradual. conform principiului de condominium. nu este oportun să vorbim Inrăutăţireasituaţiei interne afgane devine evidentă in 2003.SUA urmăresc extinderea prezenţei lor in Asia Centrală şi bazinul caspic. evaluand posibilităţile lor in regiune şi incă nu aveau obiective şi programe stabilite. care asigura. a dus in Afganistan la creşterea puternică a spirituluiantiamerican şi a spiritului radical religios. caurmare a neterminării procesului de reformă a economiei. Esenţa cerinţelor Azerbaidjanului constă in următoarele:Marea Caspică trebuie să fie impărţită după principiul mării internaţionale pe sectoare naţionalecare cuprind grosimea apelor şi suprafaţa. Azerbaidjan. era preocupată deexpansiunea rusească in regiune.Dizolvarea URSS. Ţările riverane MăriiCaspice au demarat diverse lucrări de prospecţiuni şi explorare a platformei continentale. in 1991.cand statele de pe coastele Mării Caspice stăteau doar in expectativă. motivand acest interes prin necesitatea diversificării surselor energetice. prinatragerea companiilor internaţionale. unde s-au dislocatin tabere de refugiaţi in provinciile de nord Badahshan.Pentru ţările Asiei Centrale care au condiţii prielnice pentru răspandireaideilor radicale.

Azerbaidjanul. Kirgizstanul şiUzbekistanul. Belarus. dar pană in prezent nu s-au inregistrat rezultate satisfăcătoare in acestsens. Relaţiile Azerbaidjanului cu statele Asiei Centrale sunt incădeparte de a se considera pe deplin dezvoltate. este clar că apropierea viitoare intre Azerbaidjan şi ţările din Asia Centrală esteavantajoasă fiecăreia din ele. Spaţiului Economic Unic creat in 2003. care deschidein faţa părţilor perspectivele parteneriatului strategic plin de speranţe. nu ultimul loc ocupă colaborarea custatele din Asia Centrală. Ţelul principal a fost acela de a sporicooperarea economică. totodată.scăzut a relaţiilor deintegrare. infiinţată sub o denumire diferită in anul1996. ţările central -asiatice au incheiat de asemeneaAcorduri de Parteneriat Strategic cu Rusia. Agenda CICA seaxează pe securitate şi pe chestiuni de stabilitate (impotriva separatismului. ceea ce deschide in faţa vectorului central-asiatic al diplomaţiei azerbaidjene perspective militarpolitice serioase. iar in urma evenimentelor din Afganistan. bucurandu-se de cea mai bună economie incurs de dezvoltare din fosta Uniune Sovietică. in 1992. Conferinţa privind Interacţiunea şi Cooperarea in Asia Centrală (CICA) – o iniţiativăkazahă ce datează din 1992. “Tratate de prietenie eternă”. in 1992. o bază de date pentrutrafic. Ea s-a remarcat prin inceperea realizării unor mari proiecte energetice. Pakistan siTurcia. Prin urmare. Turkmenistanşi Uzbekistan.In politica externă multiseculară a Azerbaidjanului. Kazahstanul şiUzbekistanul. a fost iniţial pusă sub semnul intrebării de unele ţări (şi in primul rand de Rusia). . Cu toateacestea. trebuiemenţionat.Kazahstanul. In completarea celor două organizaţii central-asiatice prezentate mai sus. decat cel extins din partea CSI care nu a inregistrat succese remarcabile inniciun domeniu pană in prezent. iar in Asia Centală –Kazahstan. Tadjikistanul. in timpul anilor deinceput post-sovietici. la care s-a alăturat şiAfganistanul. traficului ilicit). Cu toată reţinerea relativă in relaţiile reciproce. Cooperarea este identificată mai mult la nivelul relaţiilor bilaterale ale Turciei cuţările membre şi nu atat de mult intre celelalte ţări vorbitoare de limbi turcice. Relaţiile politice dintre Baku şiTaşkent continuă să se dezvolte pe linie ascendentă. Priorităţile actuale incurajează comerţul regional. in ultimul timp. rezolvarea problemei este ingreunată. tehnice şi culturale. date fiind relaţiileuneori tensionate dintre ele. O pătrundere considerabilăa avut loc la sfarşitul anilor ’90 ai secolului trecut. incercand să sporească cooperarea economică informate mai mici. aplicarea principiului egalităţii de şanse a tuturor fostelor republicisovietice nu a fost aceptat drept criteriu privind calitatea de membru. iar Azerbaidjanuleste chiar unica ţară din Caucazul de Sud cu care Tadjikistanul dezvoltă relaţii dinamice. al căror motor in Caucaz era Republica Azerbaidjan. Rusia şi Tadjikistanul. factorul afgan reprezintă un potenţial de ameninţare pentru securitatea naţională. un sistem energetic comun. infiinţarea unei bănci comerciale proprii. deşi ar trebui să recunoaştem că există incămulte resurse nefolosite pentru consolidarea parteneriatului azerbaidjano-uzbek. cuprinzand patru mari puteri economice dinteritoriul fostei Uniuni Sovietice şi. ce s-a manifestat in mod deosebitin relaţiile Azerbaidjanului cu Uzbekistanul şi Kazahstanul. Organizaţia de Cooperare Central-Asiatică. Comunitatea Economică Eurasiatică – infiinţată sub o altă denumire in 1996 (uniuneavamală). cu toate aspectele alianţei strategice. ce urmează modelul OSCE in ceea ce priveşte măsurile de clădire aincrederii şi de prevenire a conflictelor in Asia Centrală şi in imprejurimi.trebuie menţionat de asemenea faptul că Kazahstanul şi Kirgizstanul. Kirgizstanul şi Tadjikistanul şi Turkmenistanul şi Uzbekistanul au semnat intreele. Cu excepţia Turkmenistanului. Dar. in acest fel. Vorbind despre colaborarea Azerbaidjanului cu Kazahstanul şi Tadjikistanul. Kirgizstan. OSCE şi misiunile dinteren ale acesteia au jucat cel mai important rol in Asia Centrală in Tadjikistan in acoperireaurmelor lăsate de războiul civil. Kazahstan. Kirgizstanul.Tadjikistanul devine pentru Azerbaidjan un partener atrăgător in Asia Centrală.Rămane de văzut dacă aderarea Rusiei va dezvolta in continuare obiectivele iniţiale aleorganizaţiei sau nu.In ceea ce priveşte calitatea de membru OSCE a celor cinci state central-asiatice din cadrulacestei organizaţii Euro-Atlantice. Kazahstanul. Organizaţia pentru Cooperare Economică (OCE) – infiinţată in 1985 de Iran. Ţinand seama de faptul că “marii jucători” promovează cu forţainteresele lor. care desfăşoară o activitate intensă pentru renaşterea “Marelui Drum de Mătasii” rolul Tadjikistanului este important ca un coridor de tranzit pentru comerţul cu ţările din Asia desud. Obiectivul principal il reprezintă uniuneavamală la scară largă şi un spaţiu economic comun – similare UE. in scopul instaurării influenţei in Caucaz. Rusia şi Ucraina vor constitui baza procesului de integrare a CSI. Kazahstanul fiind singurul membru central-asiatic din aceastăorganizaţie. pentru ţările musulmane şi turcice din spaţiul post-sovietic este importantăconsolidarea interacţiunii multilaterale. care s-au caracterizat prin instalarea statelor independente a fostelor republici unionale. Lanivelul oricărui stat din regiune.In ultimii ani se construieşte activ axa parteneriatului strategic intre Baku şi Duşanbe. Turkmenistanul şiUzbekistanul. un loc pe care il merită cu prisosinţă. de Turcia şi fiind formată din fostele republicisovietice vorbitoare de limbile turcice precum Azerbaidjan. şi a unui fondştiinţific Cooperarea turcă – infiinţată. fiind formată din cele patru state central-asiatice. redenumită Comunitatea Economică Eurasiatică in 2000. că Baku a semnat chiar cu aceste state acorduri de colaborare in sferaapărării. cuprinzand Belarusul. Totodată s-a reuşit realizarea unui dialog politic. Kazahstan. aceasta colaborare s-a ridicat la un nou nivel. se axează şi pe lupta impotriva terorismului. in vederea promovării cooperării economice. PentruAzerbaidjan. Kirgizstanul. in bazinul Mării Caspice şi in AsiaCentrală.

soluţionării problemelor din domeniul apei. crearea unei baze de date ale structurii antiteroriste.Kirgizstanul – in iunie 1994. alături de atitudinea ulterioară din cadrul Coaliţiei Antitero dinKirgizstan. aceste relaţiiavand şi o abordare regională. Turkmenistan) pentru a contrabalansa influenţaturcească prin intermediul Cooperării Turce şi pentru a deţine un rol important in delimitareaMării Caspice in legătura in care Iranul părea să fie in pierdere. şi Tadjikistanul abia in februarie 2002. Parteneriatul pentru Pace/PpP (Euro-Atlantic Partnership Council (EAPC)):Toate ţările dinregiune: Azerbaidjan. sporirea vizitelor de schimb. probleme de protecţie a mediului inconjurător. ci şi problema răspandirii drogurilor. sprijinirii democraţiei şi a drepturilor umane şi cooperării regionale. drogurilor şi crimeila nivel internaţional. Cea mai mare investiţie făcută vreodată in sectorul petrolului din Kazahstan este aChinei.Evenimentele din Afganistan. incearcă să adapteze aceste obiective ale Chinei legate de politica externă. separatiste şiextremiste. ale uigurilor (turci) şi. de dezvoltare social-economică. in vederea asigurării accesului la energie. Principalul obiectiv alUE este acela de a coopera cu Asia Centrală in lupta impotriva terorismului. Rusia. Iran. a căror activitate este interzisă pe teritoriilor statelor-membre ale Organizaţiei deCooperare de la Şanghai”. nu putem ignora in nici un fel influenţa Chinei. elaborarea documentelor referitoare exclusiv la Asia Centrală. imbunătăţirii dialogului politic şia comerţului şi investiţiilor. dublarea bugetului TACIS pentru Asia Centrală. care a fost creată. energiei şi mediului. Incercarea de a stabiliza situaţia in regiune a motivat formarea Organizaţiei deCooperare de la Şanghai . Structura Antiteroristă Regională şi-a trasat sarcinile sale de bază: „culegerea şi analizainformaţiei oferite de statelemembre privind problemele luptei cu terorismul. Interesele principale ale Chinei faţă de Asia Centrală sunt in primul rand economice . dar au sporit. Şi in acest caz. Exerciţiile comuneau confirmat faptul că ţărilemembre ale Organizaţiei de Cooperare de la Şanghai sunt gata săducă lupta cu terorismul internaţional prin folosirea forţei . inspecial după stabilirea Coaliţiei Antitero – in vederea supravegherii indeaproape a infiltrării SUAin regiune. Regiunea a ridicat in faţa organizaţiei de la Şanghai nu numai problema luptei cu cele“trei forţe ale răului”. Uniunea Europeana: UE a semnat Acordurile de Parteneriat şi Cooperare cu toate cele cincistate asiatice. evenimentele din Afganistan au determinat o abordare maicomplexă la nivel de regiune. relaţiile in cadrul EAPC. armamentului.Se desfăşoară lupta pentru crearea unei „Liste de organizaţii teroriste. criminalităţiitransfrontaliere. separatismul şiextremismul. Din primele zile ale existenţei sale.Cooperarea in Zona Caspică – iniţiată de către Iran in randul statelor ce definesc graniţele MăriiCaspice (Azerbaidjan. Deosebirile naţionale impiedică intocmirea definitivă a listelor unicede organizaţii teroriste şi extremiste. elaborarea propunerilor şirecomandărilor privind dezvoltarea colaborării in această sferă”. Organizaţia de Cooperare de la Şanghai. cu un conţinut puternicantiterorist. Tadjikistan şi Uzbekistan nu numai că au contribuit la o creştere in importanţageostrategică a intregii regiuni. de asemenea.Cand vorbim despre Asia Centrală.Evenimentele din 11 septembrie 2001 au motivat atenţia sporită acordată Asiei Centrale şi problemelor ei. inspirată de China. Kazahstan. Kazahstan şi Turkmenistan s-au alăturat acestei organizaţii in mai 1994. Structura Antiteroristă Regională a inceput in mod planificat şi eficient să-şi exercite obligaţiile sale pentru aducerea laviaţă a principiului „Rusia. Uzbekistanul in iunie. după sistemul securităţii comune decooperare. China urmăreşte o anume strategie politică: in primul rand de a stopa orice semne desprijin pentru eventualele tendinţe de autonomie ale muslulmanilor.avand o nevoie acutăde energie. in special. China şi Asia Centrală –zonă liberă de teroare”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful