P. 1
Curs Procedura Civila

Curs Procedura Civila

|Views: 96|Likes:
curs Procedura Civila
curs Procedura Civila

More info:

Published by: Alexandru I. Diaconu on Jun 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/23/2013

pdf

text

original

Sections

  • I. Informaţii generale
  • Date de identificare a cursului
  • Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite
  • Descrierea cursului
  • Organizarea temelor în cadrul cursului
  • Materiale bibliografice
  • Calendarul cursului
  • Politica de evaluare şi notare
  • Elemente de deontologie academică
  • Studenţi cu dizabilităţi
  • Strategii de studiu recomandate
  • II. Suportul de curs
  • Categorii introductive
  • Normele de procedură civilă
  • Clasificarea normelor de procedură civilă
  • Aplicarea în timp a legilor (normelor) de procedură civilă
  • Procesul civil
  • Noţiunea şi fazele procesului civil
  • Principii care guvernează procesul civil
  • Instanţele judecătoreşti şi statutul magistratului
  • Categoriile de instanţe judecătoreşti
  • Compunerea completelor de judecată
  • Statutul magistratului
  • Acţiunea civilă
  • Consideraţii generale
  • Categorii de acţiuni civile
  • Exercitarea acţiunii civile
  • Categorii de cereri
  • Forma cererilor
  • Efectele cererilor în justiţie
  • Condiţiile de exercitare a acţiunii civile
  • Mijloacele de acţiune ale pârâtului
  • Finalizarea acţiunii civile
  • Renunţarea la judecata acţiunii (art.246 C.pr.civ)
  • Renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii
  • Tranzacţia (art.1704-1717 C.civ., art.271-273 C.pr.civ.)
  • Perimarea (art. 248-254 C.pr.civ.)
  • Perimarea executării silite
  • Decesul uneia din părţi pe timpul judecăţii
  • Concilierea părţilor
  • Actele şi termenele procedurale
  • Actele de procedură
  • Categorii de acte procedurale:
  • Forma şi conţinutul actului de procedură
  • Cererea de chemare în judecată
  • Întâmpinarea (art.115-118 C.pr.civ.)
  • Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură
  • Nulitatea actelor de procedură
  • Termenele de procedură
  • Categorii de termene procedurale
  • Durata termenelor de procedură
  • Decăderea
  • Competenţa instanţelor judecătoreşti
  • Principiile reglementării competenţei
  • Competenţa de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti
  • Competenţa teritorială:
  • Prorogarea competenţei instanţelor
  • Incidente cu privire la competenţă
  • Participanţii la judecată
  • Instanţa
  • Incidente cu privire la compunerea instanţei
  • Incidente cu privire la instanţa sesizată
  • Părţile
  • Reprezentarea în justiţie
  • Litisconsorţiul (coparticiparea procesuală)
  • Drepturi şi obligaţii procesuale ale părţilor
  • Procurorul
  • Avocatul
  • Judecata în faţa primei instanţe şi unele incidente în judecată
  • Judecata în faţa primei instanţe
  • Etapa premergătoare judecăţii
  • Dezbaterea cauzei în faţa instanţei
  • Incidente cu privire la obiectul judecăţii şi părţile aflate în judecată
  • Cererile incidentale
  • Joncţiunea pricinilor
  • Disjungerea pricinilor
  • Suspendarea judecăţii
  • Întreruperea judecăţii
  • Administrarea probelor
  • Subiectul, obiectul şi sarcina probei. Mijloacele de probă
  • Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi
  • Administrarea probei prin înscrisuri
  • Administrarea probei cu martori
  • Administrarea mărturisirii (luarea interogatoriului)
  • Administrarea probei cu expertiza
  • Cercetarea la faţa locului
  • Hotărârea judecătorească
  • Noţiune, condiţii şi structură
  • Deliberarea, pronunţarea, elaborarea şi comunicarea hotărârii
  • Îndreptarea hotărârii
  • Lămurirea hotărârii
  • Completarea hotărârii
  • Învestirea cu formulă executorie
  • Execuţia vremelnică
  • Cheltuielile de judecată
  • Atributele şi efectele hotărârii
  • Categorii de hotărâri
  • Căile de atac
  • Noţiune şi clasificare
  • Apelul
  • Formele apelului (tipurile de apel)
  • Condiţiile de fond ale apelului
  • Condiţiile de formă ale apelului
  • Efectele apelului
  • Judecata apelului
  • Soluţiile în apel
  • Recursul
  • Exercitarea recursului
  • Elementele recursului
  • Judecarea recursului
  • Soluţionarea recursului şi efectele ei
  • Contestaţia în anulare
  • Contestaţia în anulare obişnuită
  • Contestaţia în anulare specială
  • Judecata contestaţiei în anulare (obişnuită şi specială)
  • Revizuirea
  • Obiectul revizuirii
  • Motivele de revizuire
  • Judecarea cererii de revizuire
  • Bibliografie

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA Facultatea de Drept

PROCEDURĂ CIVILĂ Silabus pentru învăţământul la distanţă

1

I. Informaţii generale ............................................................................................................ 7 Date de identificare a cursului ............................................................................................ 7 Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite............................................................................... 7 Descrierea cursului .............................................................................................................. 7 Organizarea temelor în cadrul cursului .............................................................................. 8 Materiale bibliografice ...................................................................................................... 15 Calendarul cursului............................................................................................................ 16 Politica de evaluare şi notare ............................................................................................ 16 Elemente de deontologie academică ................................................................................ 16 Studenţi cu dizabilităţi....................................................................................................... 17 Strategii de studiu recomandate........................................................................................ 17 II. Suportul de curs.............................................................................................................. 18 Categorii introductive ......................................................................................................... 18 Normele de procedură civilă ............................................................................................. 18 Clasificarea normelor de procedură civilă ................................................................... 18 Aplicarea în timp a legilor (normelor) de procedură civilă ........................................ 21 Procesul civil...................................................................................................................... 23 No ţiunea şi fazele procesului civil ............................................................................... 23 Principii care guvernează procesul civil ...................................................................... 23 Instanţele judecătoreşti şi statutul magistratului.............................................................. 30 Categoriile de instanţe judecătoreşti ............................................................................ 31 Compunerea completelor de judecată .......................................................................... 32 Statutul magistratului .................................................................................................... 32 Acţiunea civilă ...................................................................................................................... 36 Consideraţii generale......................................................................................................... 36 Categorii de acţiuni civile ............................................................................................. 36 Exercitarea acţiunii civile ............................................................................................. 40 Categorii de cereri ......................................................................................................... 41 Forma cererilor .............................................................................................................. 42 Efectele cererilor în justiţie........................................................................................... 43 Condiţiile de exercitare a acţiunii civile ...................................................................... 44 Mijloacele de acţiune ale pârâtului............................................................................... 49 Finalizarea acţiunii civile .................................................................................................. 57

3

Renunţarea la judecata acţiunii (art.246 C.pr.civ)....................................................... 58 Renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii ............................................................... 60 Tranzacţia (art.1704-1717 C.civ., art.271-273 C.pr.civ.) ........................................... 61 Perimarea (art. 248-254 C.pr.civ.)................................................................................ 63 Perimarea executării silite............................................................................................. 67 Decesul uneia din p ărţi pe timpul judecăţii ................................................................. 67 Concilierea părţilor........................................................................................................ 68 Actele şi termenele procedurale ........................................................................................ 70 Actele de procedură ........................................................................................................... 70 Categorii de acte procedurale: ...................................................................................... 70 Forma şi conţinutul actului de procedură..................................................................... 71 Cererea de chemare în judecată .................................................................................... 72 Întâmpinarea (art.115-118 C.pr.civ.)............................................................................ 78 Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură ........................................................ 79 Nulitatea actelor de procedură ...................................................................................... 84 Termenele de procedură .................................................................................................... 88 Categorii de termene procedurale................................................................................. 88 Durata termenelor de procedură ................................................................................... 89 Decăderea....................................................................................................................... 90 Competenţa instanţelor judecătoreşti .............................................................................. 93 Clasificarea normelor de competenţă .......................................................................... 93 Principiile reglementării competenţei .......................................................................... 94 Competenţa de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti ................................................ 95 Competenţa teritorială:.................................................................................................. 97 Prorogarea competenţei instanţelor............................................................................102 Incidente cu privire la competenţă .............................................................................105 Participanţii la judecată ...................................................................................................111 Instanţa .............................................................................................................................111 Incidente cu privire la compunerea instanţei.............................................................112 Incidente cu privire la instanţa sesizată......................................................................118 Părţile................................................................................................................................120 Reprezentarea în justiţie..............................................................................................120 Litisconsorţiul (coparticiparea procesuală)................................................................123 Drepturi şi obligaţii procesuale ale părţilor ...............................................................125 Procurorul.........................................................................................................................126 Avocatul ...........................................................................................................................127 4

Judecata în faţa primei instanţe şi unele incidente în judecată..................................129 Judecata în faţa primei instanţe.......................................................................................129 Etapa premergătoare judecăţii ....................................................................................129 Dezbaterea cauzei în faţa instanţei .............................................................................130 Incidente cu privire la obiectul judecăţii şi părţile aflate în judecată ...........................131 Cererile incidentale .....................................................................................................131 Unele incidente cu privire la modalităţile procedurale ale judecăţii şi cu privire la cursul judecăţii.................................................................................................................142 Joncţiunea pricinilor....................................................................................................142 Disjungerea pricinilor..................................................................................................143 Suspendarea judecăţii..................................................................................................144 Întreruperea judecăţii ..................................................................................................146 Administrarea probelor ...................................................................................................146 Subiectul, obiectul şi sarcina probei. Mijloacele de probă .......................................146 Condiţii comune privitoare la admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor ......................................................................................................................................147 Asigurarea dovezilor (ancheta in futurum) ................................................................149 Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi ...................151 Administrarea probei prin înscrisuri ..........................................................................152 Administrarea probei cu martori ................................................................................155 Administrarea mărturisirii (luarea interogatoriului)..................................................157 Administrarea probei cu expertiza .............................................................................158 Cercetarea la faţa locului ............................................................................................160 Hotărârea judecătorească ................................................................................................161 No ţiune, condiţii şi structură.......................................................................................161 Deliberarea, pronun ţarea, elaborarea şi comunicarea hotărârii ................................162 Îndreptarea hotărârii ....................................................................................................165 Lămurirea hotărârii......................................................................................................165 Completarea hotărârii..................................................................................................166 Învestirea cu formulă executorie ................................................................................166 Execuţia vremelnică ....................................................................................................167 Cheltuielile de judecată ...............................................................................................169 Atributele şi efectele hotărârii ....................................................................................171 Categorii de hotărâri....................................................................................................172 Căile de atac........................................................................................................................174 Noţiune şi clasificare .......................................................................................................174 5

Apelul ...............................................................................................................................175 Formele apelului (tipurile de apel) .............................................................................175 Condiţiile de fond ale apelului....................................................................................176 Condiţiile de formă ale apelului .................................................................................178 Efectele apelului ..........................................................................................................179 Judecata apelului .........................................................................................................181 Soluţiile în apel............................................................................................................182 Recursul............................................................................................................................183 Exercitarea recursului..................................................................................................184 Elementele recursului..................................................................................................186 Judecarea recursului ....................................................................................................188 Soluţionarea recursului şi efectele ei..........................................................................189 Contestaţia în anulare ......................................................................................................191 Contestaţia în anulare obişnuită..................................................................................192 Contestaţia în anulare specială ...................................................................................193 Judecata contestaţiei în anulare (obişnuită şi specială).............................................194 Revizuirea ........................................................................................................................196 Obiectul revizuirii........................................................................................................197 Motivele de revizuire ..................................................................................................197 Judecarea cererii de revizuire .....................................................................................198 Bibliografie .........................................................................................................................201

6

I. Informaţii generale

Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs: Nume: VALENTIN MITEA Birou: Cabinet 120, et. 1, Facultatea de Drept, Str. Avram Iancu nr. 11, Cluj-Napoca Telefon: 0264 595504 E-mail: vmitea@just.ro

Date de identificare curs şi contact tutori: PROCEDURĂ CIVILĂ Anul IV, Semestrul I şi II Tipul cursului: obligatoriu Tutor: VALENTIN MITEA E-mail: vmitea@just.ro

Condiţionări şi cuno ştinţe prerechizite

Pentru disciplina „Procedură civilă” nu există cursuri a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze înscrierea la prezentul curs. Buna înţelegere a disciplinei presupune, însă, conştientizarea faptului că normele procedurii civile au ca scop stabilirea sau realizarea (generic: protecţia) drepturilor şi intereselor protejate juridiceşte, ceea ce implică o necesară punere în relaţie cu instituţiile dreptului substanţial.

Descrierea cursului Disciplina îşi propune să le furnizeze studenţilor informaţia esenţială privitoare la instituţiile de drept procesual civil şi funcţionarea mecanismelor procesuale, facilitândule cunoaşterea temelor fundamentale ale procedurii civile şi a reperelor ei categoriale. Studenţii sunt pregătiţi pentru a cunoaşte, interpreta şi aplica normele procesuale prin raportare la opiniile doctrinare şi jurisprudenţiale cu privire la pornirea, întreţinerea şi finalizarea proceselor civile la care ar putea participa ca judecători, avocaţi, consilieri juridici ori executori judecătoreşti. Ei sunt, aşadar, instruiţi pentru desfăşurarea oricăror

7

activităţi profesionale care implică valorizarea unor cunoştinţe juridice de natură procesual civilă. Informaţia care le este oferită studenţilor în cadrul disciplinei nu se mărgineşte la prezentări generale, ei primind şi necesarele detalii în legătură cu temele şi subtemele propuse studiului, astfel încât la momentul unui viitor debut profesional să îşi poată asuma în mod competent şi exigent, sub aspectul procedurii civile, orice profesie de profil juridic.

Organizarea temelor în cadrul cursului Modulul 1. Categorii introductive. Normele de procedură civilă. No ţiune şi clasificare. Aplicarea în timp a legilor de procedură civilă .

Bibliografie: Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007 , vol.I, pag.1-17. Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005 ,vol.I, pag.5-31;

Modulul 2. Procesul civil. Noţiune. Principiile care guvernează procesul civil. Categoriile de instanţe judecă toreşti şi statutul magistratului.

Bibliografie: Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007 , vol.I, pag.17-35, 119-123, 130-139. Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, pag. 32-90.

Modulul 3. Acţiunea civilă . Noţiune. Categorii de acţiuni civile. Exercitarea acţiunii civile. Categorii de cereri. Forma cererilor în justiţie.

Bibliografie: - Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007 , vol.I, pag.153-218; - Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, pag.91-93, 129-141;

8

Tratat de procedură civilă. Prezentare generală . I. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Mihaela Tăbârcă. 487-510. Drept procesual civil. vol. Editura Allbeck. vol. 2007 .I. pag. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile.I. Achiesarea. Renunţarea ca modalitate de înlăturare a decăderii. Gabriel Boroi. Bibliografie: Ion Deleanu. Renunţarea la dreptul dedus judecăţii. Bucureşti. Bucureşti.Beck.I.247-264. 13-21. Renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă.584-593. Gabriel Boroi. Bucureşti. 232-242. Bucureşti. Bibliografie: Ion Deleanu. Modulul 4. Editura C. 576-586. Editura C. 2005. Ediţia 3. Tratat de procedură civilă. Cererea reconvenţională. 2005.93-129. Tratat de procedură civilă. Leş. Bucureşti. Excepţiile procesuale.- Viorel-Mihai Ciobanu. pag. Viorel-Mihai Ciobanu. Modulul 6. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Editura Allbeck. Renunţarea la judecata acţiunii. Bucureşti. Finalizarea acţiunii civile. Editura Universul Juridic. Editura Allbeck. pag. comentariu pe articole. pag. Editura Allbeck.H. Apărările pe fond.Beck. 2005. Viorel-Mihai Ciobanu. 672-673. Mărturisirea. Ediţia 3. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. 2005. pag. Editura C.192-246. Bucureşti. pag. p. Drept procesual civil. 657-659. Ediţia 3. Bucureşti. Tranzacţia. Mihaela Tăbârcă. 2007 . 2005. Bibliografie: Ion Deleanu.Beck. vol. 290-297. Bucureşti.H. 9 . 1-13. vol. pag. pag. Mijloacele de acţiune ale pârâtului în procesul civil. 2007 . Modulul 5. Editura Universul Juridic. 2005. Gabriel Boroi.H.I.268-293. pag. Codul de procedură civilă.

2005.350-393. comentariu pe articole. Tratat de procedură civilă. pag. 2005. Editura Universul Juridic. vol. Editura Universul Juridic. vol. 2005.H. Actele de procedură. pag. Leş. pag. 326-328. Perimarea executării silite. Editura Allbeck. 420-460.Beck.I. Bucureşti. pag. p. Mihaela Tăbârcă. 356-390. Viorel-Mihai Ciobanu. vol. Codul de procedură civilă. Bibliografie: Ion Deleanu. 323-325. Cererea de chemare în judecată.I. comentariu pe articole. Cazurile şi condiţiile nulităţii.I. Bucureşti. Editura Universul Juridic. Editura C. 2007 . Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură.I. Mihaela Tăbârcă. Mihaela Tăbârcă. 2005. vol. 2007 . Forma şi conţinutul actului de procedură. pag. vol. Bucureşti.Beck.I. Modulul 9. Tratat de procedură civilă. 2005. Decesul uneia din părţi pe timpul judecăţii. Editura Allbeck. pag. pag. I. 376-386.312-315. Bucureşti. Gabriel Boroi. Editura Allbeck.H. Editura Universul Juridic. Drept procesual civil. Drept procesual civil. p. Perimarea judecăţii. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Bibliografie: Ion Deleanu. Bucureşti.I. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Ediţia 3. Viorel-Mihai Ciobanu. Bucureşti. 673-678. Bucureşti.- Mihaela Tăbârcă. 2005. 2005. 211-213. 2007 . pag.I. I.390-400. Editura C. 315-325. Bucureşti. Tratat de procedură civilă.I. No ţiune şi clasificare. Drept procesual civil. Regimul procedural al nulităţii.293-313.635-648. Întâmpinarea.H. vol. 615-635.Beck.313-346. vol. Leş. Bucureşti. Concilierea părţilor. Editura C. vol. Codul de procedură civilă. vol. Editura Allbeck. 606-615. Ediţia 3. Gabriel Boroi. pag. Bibliografie: Ion Deleanu. Nulitatea actelor de procedură.I. 10 .I. No ţiune şi categorii. 2005. vol. Modulul 7. 310-322. Modulul 8. Drept procesual civil. Bucureşti. Bucureşti.

pag. 2007 . Codul de procedură civilă. Clasificarea normelor de competenţă. Leş. p. Editura Allbeck. pag. vol. Bucureşti. Editura Editura C. Leş. 272-294.I. Bucureşti. Editura C. Mihaela Tăbârcă. 105-128. Bibliografie: Ion Deleanu.H.H. p. 2005.325-338. Gabriel Boroi. Noţiune. I. pag. I. comentariu pe articole. vol. Viorel-Mihai Ciobanu. 2005. vol. Bucureşti. Editura Universul Juridic. comentariu pe articole. Noţiune şi forme. Bucureşti. p. Modulul 12.393-416. 2005. Competenţa teritorială (continuare). Decăderea. 2005. Modulul 10. 2007 . Principiile reglementării competenţei. Drept procesual civil. Prorogarea competenţei instanţelor. Ediţia 3. Ediţia 3. Competenţa de atribuţiune a instanţelor judecă toreşti.I. Editura Universul Juridic. Cazuri în care intervine. Prezentare generală . pag. Noţiuni şi categorii. Bibliografie: 11 . Noţiune. Codul de procedură civilă. Tratat de procedură civilă. Bucureşti. 370-376.Beck.Beck.- Viorel-Mihai Ciobanu. 2005. vol. Durata termenelor de procedură. 2005. Editura Allbeck. Termenele de procedură. pag. Bucureşti.235-284. 1-19. Ediţia 3. Leş. Competenţa instanţelor judecătoreşti. Gabriel Boroi. vol.I. Modulul 11. pag.I. Editura Allbeck. Bibliografie: Ion Deleanu.463-518. Incidente cu privire la competenţă. 211-213. 290-297. I. 190-199. pag. Gabriel Boroi. comentariu pe articole.I. vol. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. 2005. 2005. 19-74. Tratat de procedură civilă. Bucureşti. 243-272. Mihaela Tăbârcă. 129-164. 425-449.I. 225-232. Codul de procedură civilă. Editura Allbeck. Viorel-Mihai Ciobanu. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. pag. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. 294-316. Editura Allbeck. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti. Drept procesual civil. Editura Allbeck. 223-235.

74. Bibliografie: Ion Deleanu. 142-163. Viorel-Mihai Ciobanu.H. Editura Universul Juridic. vol.1-15639-666. 95-112. Tratat de procedură civilă. vol. Bucureşti. 164-172. Ediţia 3.Beck. Gabriel Boroi. Bucureşti. Incidente cu privire la instanţa sesizată : strămutarea pricinii Bibliografie: Ion Deleanu. 2005.298-309. I. Bucureşti. Ediţia 3. Prezentare generală. I. Editura Allbeck. Editura C. Bucureşti. Necompetenţa instanţei sesizate. Codul de procedură civilă. 2005. Mihaela Tăbârcă. 2007 . Drept procesual civil. I. recuzarea.- Ion Deleanu. 172-177. p.I. Editura Allbeck. 23-47. pag. 454-471. Modulul 14. 87-95. Bucureşti. Conflictul de competenţă. Mihaela Tăbârcă. Bucureşti.518-545. Leş.I. Bucureşti. pag. vol. Codul de procedură civilă. Editura Allbeck.Beck. p.H. Drept procesual civil. Editura Allbeck. Drept procesual civil. Leş. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Bucureşti. pag. Editura Allbeck.284-298. pag. Bucureşti.I. pag. 559-569. 2005. 2005.Beck.I. pag. comentariu pe articole.I. Bucureşti.I. Editura Universul Juridic. Editura C. Editura Universul Juridic. vol. vol. pag. 2005. Instanţa.I. 12 . Editura C. Incidente cu privire la compunerea instanţei: greşita compunere a instanţei. Modulul 13. Participanţii la judecată. Ediţia 3. Litispendenţa. 2007 . Gabriel Boroi.I. abţinerea. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă.H. comentariu pe articole. vol. Viorel-Mihai Ciobanu. 2007 . pag. comentariu pe articole. 2005. pag. Editura Allbeck. p. Tratat de procedură civilă.I. 2005. Tratat de procedură civilă. Conexitatea. Viorel-Mihai Ciobanu. Gabriel Boroi. Codul de procedură civilă. vol. Bucureşti. incompatibilitatea. 2005.569-594. Bucureşti. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Mihaela Tăbârcă. vol. vol. Leş. 2005.

vol. 217-223. Tratat de procedură civilă. pag. Mihaela Tăbârcă. pag. pag. Editura Universul Juridic. Drept procesual civil. Tratat de procedură civilă.I. Bucureşti. Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Editura Allbeck. Participartea procurorului în procesul civil. Incidente cu privire la obiectul judecăţii şi părţile aflate în judecată. 164-169 Viorel-Mihai Ciobanu. Litisconsorţiul.I.Beck. vol. Drept procesual civil. pag. vol.666-721. Cererile incidentale.I. Părţile. Editura Universul Juridic. Mihaela Tăbârcă. Cererile adiţionale. Intervenţia forţată.754-815. vol.I. 2007 . 2005. Modulul 18. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Calitatea procesuală a procurorului.Modulul 15. Incidente cu privire la modalităţile procedurale ale judecăţii. Editura Allbeck. Prezentare generală. vol. Editura Universul Juridic.I. vol. 203-216. Judecata în faţa primei instanţe.Beck.Beck.721-754. 485-486. Cererea reconvenţională. pag. Modulul 17. Joncţiunea 13 . Avocatul. Tratat de procedură civilă. 400-405. Ediţia 3. Editura C. pag. 2007 . Mihaela Tăbârcă. Ediţia 3. 460-487. Editura C. 169-202. Bucureşti. 163. pag. 169-202. Bucureşti. Gabriel Boroi. vol. Bucureşti. 53-57. 47-53. Bucureşti. 2005. Intervenţia voluntară . Procurorul. 2005. Viorel-Mihai Ciobanu. Categorii. Reprezentarea în justiţie.I. 2005. Identificarea părţilor. Editura C. vol. 2007 . Drepturi şi obligaţii procesuale ale părţilor.I. Bibliografie: Ion Deleanu. Gabriel Boroi. Drept procesual civil. Bucureşti. Bibliografie: Ion Deleanu. Modulul 16. Bibliografie: Ion Deleanu. pag. vol.H. Bucureşti. 209-211. Asistenţa şi reprezentarea.I. Exercitarea cu bună-credinţă de adrepturilor procesuale. 2005. 344-349.I.H. Bucureşti. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă.H.

vol. 2007 . 242-301. 5-58.H. 2007 . Incidente cu privire la probe şi la probaţiune. Editura C. pag. Bibliografie: Ion Deleanu. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. 285-287. 2005. Drept procesual civil. Subiectele recursului. 2005. Apelul.Beck. vol. Judecarea apelului Bibliografie: Ion Deleanu. Bibliografie: Ion Deleanu. Renunţarea la apel şi renunţarea la judecata apelului. Modulul 20. vol. vol. Gabriel Boroi.Beck. Efectele hotărârii.815-855. pag. Editura Allbeck. Învestirea cu formulă executorie.H. 21-24. Modulul 19. Caracterizare generală şi formele apelului. pag. vol. Drept procesual civil. Îndreptarea. 511-611. Bucureşti. Bucureşti. Noţiune. Editura Universul Juridic. Editura C. Cererea de recurs. Formele recursului. Bucureşti. Modulul 21. pag. pag. Hotărârea judecătorească.I. Hotărâri cu termen de graţie. Efectele apelului. Viorel-Mihai Ciobanu. Unele aspecte în legă tură cu administrarea probelor. Drept procesual civil. pronunţarea. Execuţia vremelnică . 613-634.şi disjungerea. Bucureşti. Deliberarea. Editura C. Mihaela Tăbârcă. Suspendarea judecăţii. Tratat de procedură civilă. Judecarea apelului. elaborarea şi comunicarea hotărârii. Căile de atac. Editura Universul Juridic. 2005. Judecarea recursului. Mihaela Tăbârcă. II. 721-728.I.I. Bucureşti.Beck. Noţiune. Tratat de procedură civilă. Cheltuielile de judecată. vol. vol. Obiectul recursului. Ediţia 3.7-45.II. Principiile care guvernează existenţa lor.H.I. 2007. Tratat de procedură civilă. Editura Universul Juridic. vol. Condiţii. 121-190. structură şi conţinut. pag. Întreruperea judecăţii. Soluţionarea recursului. Bucureşti. Bucureşti. Recursul. pag. 2005.II. pag. Bibliografie: 14 .I. Mihaela Tăbârcă. lămurirea şi completarea hotărârii. 677-721.

142-170. 2005. Revizuirea. 2007. Editura C. Drept procesual civil. 2007. Tratat de procedură civilă. 272-300. 2005. Bucureşti. 2007. Ioan Leş.Beck. 2005. 170-227. pag. vol. vol. Bucureşti. Modulul 23. Motivele de revizuire. Editura C.II. Bibliografie: Ion Deleanu. Bucureşti. Editura Universul Juridic. Drept procesual civil. Bucureşti.H. Judecarea cererii de revizuire. Mihaela Tăbârcă. 2005. 190-201.II.I şi II. Contestaţia în anulare obişnuită. 201-272. Bucureşti. Gabriel Boroi. Drept procesual civil – Curs selective – Teste grilă. Bibliografie: Ion Deleanu. Noţiune. Definiţie şi trăsături. Contestaţia în anulare. vol. Modulul 22. Editura C. Obiectul revizuirii şi condiţiile ei de admisibilitate. Bucureşti. Editura Allbeck. Bucureşti.II. Mihaela Tăbârcă. vol. Materiale bibliografice Bibliografie obligatorie: Ion Deleanu. Drept procesual civil. Tratat de procedură civilă. vol. 2007. Viorel-Mihai Ciobanu. Editura Universul Juridic. 300-341.II. Editura Universul Juridic. Bucureşti. Tratat de procedură civilă. Drept procesual civil.I şi II. 58-81. Contesta ţia în anulare specială .Beck.H. Bibliografie facultativă: Mihaela Tăbârcă. Editura All Beck. Editura Allbeck. Codul de procedură civilă. pag. vol. vol. pag. vol. Bucureşti.II. pag. pag. Ediţia 3. Tratat de procedură civilă. 170-209. 15 . Formele contestaţiei în anulare. Editura Universul Juridic. pag.H.Beck.- Ion Deleanu. Mihaela Tăbârcă.II. Bucureşti. 2005. 2005. comentariu pe articole.

Elemente de deontologie academică Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului. după cum este posibil ca nici una dintre variantele de răspuns să nu fie corectă. Cele care corespund modulelor XXI. XXII. VI şi VII.Calendarul cursului Luna Noiembrie Tema Categorii introductive. putând fi corecte una sau două variante. XII şi XIII. . Cele care corespund modulelor VIII. XVI. ca şi recurgerea 16 .rezolvarea a 10 enun ţuri de tip grilă cu câte două variante de răspuns. Observaţie: 1 punct se acordă din oficiu. Decembrie Martie Cele care corespund modulelor XV. respectiv III.tratarea a două subiecte teoretice (la fiecare putându-se obţine maximum 2 puncte). Judecata Termen predare Capitole Cele care corespund modulelor I şi II. XVII. Acţiunea civilă Actele şi termenele procedurale. IV. Aprilie Căile de atac şi recursul în interesul legii Politica de evaluare şi notare La această disciplină examinarea constă în parcurgerea unei probe scrise care constă în: . Competen ţa instanţelor judecătoreşti. (punctajul maxim care se poate obţine: 5). V. XIX şi XX. XVIII. IX şi X. Timpul de lucru acordat: 1 oră. respectiv XI. respectiv XXIII.

la mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata examin ării (utilizarea de instrumente / materiale ce nu sunt admise într-o situaţie de testare. dar şi. în genere. de exemplu) sau completarea fişei de examen de către o altă persoană constituie fraudă şi se sancţionează cu excluderea studentului din examen. exmatricularea studentului poate fi pusă în atenţia Consiliului profesoral al facultăţii. Strategii de studiu recomandate Pentru asimilarea adecvată a informaţiei pretinse pentru examen. dup ă întocmirea unui proces verbal de constatare a fraudei. 17 . precum casca bluetooth. se recomandă alocarea săptămânală a cel puţin 8 ore pentru parcurgerea suportului de curs şi a bibliografiei obligatorii recomandate. Ulterior. studenţii cu dizabilităţi pot contacta titularul de curs (la adresele menţionate la pagina 4) în scopul identificării unor solu ţii apte să le asigure şanse egale cu ale celorlalţi studen ţi. Studenţi cu dizabilităţi Dacă apreciază ca necesar. pentru o instruire de bun nivel.

reglementează şi determină activitatea instanţelor 18 . Capitolul I Normele de procedură civilă Secţiunea 1-a Clasificarea normelor de procedură civilă A) După criteriul obiectului de reglementare. distingem: a) norme de organizare judecătorească: . a pricinilor privitoare la drepturi subiective şi interese legitime a căror protecţie sau valorificare se poate realiza numai pe calea justiţiei. de către instanţele judecătoreşti. Suportul de curs PROCEDUR Ă CIVILĂ Titlul I Categorii introductive Dreptul procesual civil reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea de judecată. precum şi executarea silită a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.II.

B) După criteriul conduitei prescrise. .reglementează atribuţiile instanţelor judecătoreşti în raport cu cele ale altor autorităţi publice. distingem: a) norme imperative .unele sunt imperative. . fie protejează interesele părţilor în proces. b) norme de competenţă. d) norme de executare silită: .judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea .unele sunt imperative. uzând de forţa de constrângere a statului în cadrul executării silite. prohibitiv sau onerativ. activitatea personalului auxiliar. de reprezentantul Ministerului Public când participă la judecată ori de instanţă din oficiu. forma hotărârii judecătoreşti.dezbaterile judiciare. adoptarea şi comunicarea ei. c) norme de procedură propriu-zisă: . administrativ şi de serviciu. vacanţa judecătorească. orice abatere de la ele atrăgând sancţiunea prevăzută de lege. regimul căilor de atac. .sunt. altele dispozitive. precum şi atribuţiile instanţelor judecătoreşti între ele . compunerea completelor de judecată şi incidentele privitoare la compunerea şi constituirea instanţelor. Ø Interesul practic al acestei clasificări are în vedere următoarele: -încălcarea normelor imperative poate fi invocată de oricare dintre părţi.reglementează condiţiile şi formele în care titularul unui drept subiectiv obţine realizarea lui efectivă. .sunt. în principal. în general. fie le întregesc voinţa. 19 . impun o conduită determinată subiecţilor procesuali. norme imperative.sunt cele care fie suplinesc voinţa neexprimată a părţilor. norme imperative. . altele dispozitive.reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile. economic. statutul judecătorilor.sunt cele care. b) norme dispozitive.

oricăror cauze şi în orice materie.încălcarea normelor dispozitive poate fi invocată doar de partea în favoarea căreia norma a fost edictată. . . de obicei. în lipsă de dispoziţie expresă. -părţile nu pot conveni să deroge de la normele imperative ori să confirme un act de procedură făcut cu încălcarea acestor norme. decăderea.norma specială se completează în măsura 20 . perimarea. nefiind deci susceptibile de extrapolare. C) După criteriul sferei de aplicare distingem: a) norme generale. aplicabile.normele speciale sunt de strictă interpretare. partea putând renunţa la invocarea excepţiilor procesuale privitoare la încălcarea normelor dispozitive.legea specială nouă abrogă. -încălcarea normelor imperative poate fi invocată în orice stare a pricinii. dimpotrivă.legea specială are prioritate de aplicare în raport cu cea generală. în limitele dispoziţiilor ei. încălcarea unei norme dispozitive atrage. legea generală precedentă. încălcarea normelor dispozitive se poate face doar până la prima zi de înfăţişare ce a urmat săvârşirii neregularităţii şi înainte de a pune concluzii în fond. în principiu. încălcarea normelor dispozitive permite confirmarea actului făcut cu nerespectarea lor. Ø Interesul practic al acestei clasificări are în vedere următoarele: . b) norme speciale. -nerespectarea normelor imperative atrage sancţiuni mai severe( nulitatea absolută. . nulitatea relativă. acestea fiind normele de drept comun. chiar pentru întâia oară în apel sau recurs. reciproca nefiind însă valabilă. aplicabile într-un domeniu determinat expres de lege. amenda judiciară).

existente sub imperiul legii vechi . dispoziţiile art. • Dacă legea nouă modifică modul de compunere a instanţei (completului). în principiu. nu este interzisă ultraactivitatea legii vechi. b) Aplicarea în timp a legilor de competenţă • Şi ele sunt. legea dispune numai pentru viitor. procesele în curs vor fi soluţionate de către complete compuse potrivit legii noi. ci doar retroactivitatea legii noi.2 din Constituţie. Secţiunea a 2-a Aplicarea în timp a legilor (normelor) de procedură civilă • Conform art. Din acest principiu constituţional decurg următoarele consecinţe: legea nouă are aplicaţie imediată. cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.725 alin. acestea sunt imediat învestite cu soluţionarea litigiilor ce intră în competenţa lor. reciproca nefiind valabilă. a) Aplicarea în timp a legilor de organizare judecătorească • Acestea sunt. cât priveşte procesele în curs. acestea îşi încetează imediat activitatea. deşi de lege lata legiuitorul preferă a lăsa să ultraactiveze legea veche.necesară cu cea generală.2 21 . • Dacă legea nouă desfiinţează unele organe de jurisdicţie. pentru aceasta.15 alin. de aplicaţie imediată. în principiu. de aplicaţie imediată. iar litigiile în curs se transmit din oficiu organelor jurisdicţionale competente potrivit legii noi. • Dacă legea nouă crează noi organe de jurisdicţie. pentru a evita neajunsurile pe care le-ar angaja trimiterea dosarului la instanţa competentă potrivit legii noi (a se vedea.

în principiu de imediată aplicare.: proba cu înscrisuri). Ø hotărârea judecătorească trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă prevăzute de legea în vigoare în momentul pronunţării ei. ele producându-şi efectele asupra proceselor în curs şi guvernând toate actele şi formalităţile procedurale ce trebuiesc îndeplinite din momentul intrării în vigoare a legii noi • Întrucât legile nu retroactivează. în cazul probelor preconstituite.civ. legii în vigoare la momentul perfectării operaţiei juridice (ex. chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabile.C. chiar dacă la data obţinerii titlului executoriu legea avea alt conţinut în raport cu legea în vigoare la momentul executării silite.) c) Aplicarea în timp a legilor de procedură propriu-zisă: • Şi aceste legi sunt. în cazul probelor nepreconstituite (ex. astfel: Ø admisibilitatea probelor este supusă. actele de procedură nule sub legea veche nu dobândesc valabilitate prin efectul aplicării legii noi. acestea se supun legii noi. în principiu. de aplicaţie imediată. valabilitatea actelor de procedură îndeplinite anterior intrării în vigoare a legii noi se analizează în raport cu prevederile legii vechi.: expertiza. cercetarea la faţa locului). • Normele de executare silită sunt. 22 . • Aplicarea în timp a legilor de procedură face însă necesare unele nuanţări în legătură cu materia problelor.pr.

declanşată prin introducerea cererii de chemare în judecată şi finalizată prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile. b) faza executării silite. potrivit normelor procedurale. • Procesul civil are două mari faze: a) faza judecăţii. de alte organe sau persoane care.Capitolul III Procesul civil Secţiunea 1-a Noţiunea şi fazele procesului civil • Noţiune: procesul civil reprezintă activitatea desfăşurată. organele de executare. de către organul de jurisdicţie. sub controlul instanţei judecătoreşti. ajunse sau nu în stare conflictuală. pe următoarele: 23 . participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile în scopul stabilirii sau realizării drepturilor şi intereselor protejate juridiceşte. părţile interesate.în condiţiile legii. în cadrul căreia hotărârile judecătoreşti cu valoare de de titlu executoriu ori alte înscrisuri cu o asemenea valoare sunt aduse la îndeplinire de către organul de executare competent. Secţiunea a 2-a Principii care guvernează procesul civil • Noţiune: sunt reguli generale şi imperative care guvernează desfăşurarea şi finalizarea procesului civil. • Avem în vedere. ca asemenea principii. inclusiv prin executarea silită a hotărârilor pronunţate.

alcătuirea instanţei şi compunerea completului de judecată trebuiesc făcute cu respectarea riguroasă a legii. suspendat. împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege. sancţionat disciplinar. autoritate sau instituţie fiind datoare să le respecte independenţa. 2) Inamovibilitatea judecătorilor Ø apare ca o garanţie a independenţei judecătorilor. cu excepţia celor din învăţământul superior şi de formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii sau al Şcolii Naţionale de Grefieri. pensionat prematur.1) Independenţa judecătorilor Ø în sensul acestui principiu. procedura de judecată este stabilită prin lege. competenţa instanţelor judecătoreşti este stabilită prin lege.orice persoană. Promovarea. nimeni nu este mai presus de lege. Ø independenţa judecătorilor este garantată de separarea puterii judecătoreşti de celelalte puteri ale statului. judecătorii se supun numai legii. executarea silită se realizează în condiţiile legii. transferarea şi sancţionarea judecătorului sunt dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. 4) Exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale 24 . având datoria de a fi imparţiali. de instituirea incompatibilităţii între funcţia de judecător şi orice altă funcţie publică sau privată. mutat dintr-o circumscripţie judecătorească în alta ori chiar promovat decât cu riguroasa respectare a legii. justiţia se realizează de către instanţele judecătoreşti prevăzute de lege. 3) Legalitatea Ø presupune că: justiţia se înfăptuieşte în numele legii. precum şi de inamovibilitatea judecătorilor. organizaţie. instanţele militare funcţionează numai în condiţiile legii. presupunând o sumă de atribute specifice funcţiei de judecător precum: judecătorul nu poate fi revocat.

.judecătorii au îndatorirea de a stărui..judecătorii au datoria de a le pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în funcţie de calitatea lor în proces şi de a stărui. 118 C.potrivit art. judecătorul este în drept să le solicite acestora să prezinte explicaţii oral sau în scris.pr. . ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc. chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. pentru soluţionarea amiabilă a cauzei. că: . Ø pentru aceasta legea stabileşte. instanţa îi va pune în vedere la prima zi de înfăţişare să arate excepţiile. pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii. adică fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi şi potrivit scopului scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.Ø desemnează obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu bunăcredinţă. prin toate mijloacele legale. în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.în faţa primei instanţe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor. chiar dacă acestea sunt reprezentate. . . dacă pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept.cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor. 5) Rolul activ al instanţei Ø semnifică implicarea judecătorului cauzei în buna ei soluţionare. 6) Controlul judiciar 25 . pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză. dovezile şi toate mijloacele sale de apărare. în principal. în toate fazele procesuale.civ.

circumstanţiate însă de poziţia procesuală a fiecăreia (reclamant. cât şi o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti. în regulă. . 9) Dreptul la apărare Ø este garantat prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti şi a activităţii de judecată.contestaţia în anulare şi revizuirea). intervenient). aceasta fiind considerată atât o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. concretizată în recunoaşterea pentru fiecare a aceloraşi drepturi şi obligaţii procesuale. în sensul că aceasta are datoria de a fi imparţială. 8) Egalitatea părţilor Ø reprezintă corespondentul procesual al principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. din 3 judecători. ea îmbrăcând două aspecte: . 16 al Constituţiei. manifestându-se în mod egal faţă de părţi. legea instituie calea ordinară de atac a apelului.egalitatea părţilor între ele. să poată fi îndreptate aceste erori în cadrul unui al doilea grad de jurisdicţie.egalitatea părţilor în raport cu instanţa. în condiţiile legii. În mod obişnuit. pârât. precum şi căi extraordinare de atac( recursul. Ø potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. numai judecata în prima instanţă fiind realizată de un singur judecător. a asistenţei judiciare. precum şi prin asigurarea. iar a recursului în complet format. 26 .Ø are în vedere existenţa unui al doilea grad de jurisdicţie. astfel încât dacă la nivelul primei instanţe legea a fost greşit aplicată sau s-a pronunţat o hotărâre netemeinică. judecarea apelului se face în complet format din 2 judecători. 7) Colegialitatea instanţei Ø presupune formarea completului de judecată din doi sau mai mulţi judecători.

13) Publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare Ø sunt expresii de democratismului şi transparenţei justiţiei. exercitarea căilor de atac etc. adică de dreptul subiectiv ori interesul legitim a cărui protecţie este cerută justiţiei (ex. desemnează prerogativa părţilor de a dispune de mijloacele procedurale recunoscute de lege (propunerea de dovezi. susţinut fiind de argumente precum: . părţile pot încheia o tranzacţie. Ø în sens procesual. stabileşte că şedinţele de 27 . reducerea sau scutirea unor categorii de cereri de plata taxei de timbru. invocarea de excepţii procesuale.părţile nu îşi plătesc judecătorii. 12) Disponibilitatea Ø în sens material.: reclamantul poate renunţa la dreptul dedus judecăţii.civ.legea prevede posibilitatea scutirii de la plata taxei de timbru. . 121 alin. eşalonarea plăţii taxei de timbru. de la adversarul procesual. pârâtul poate achiesa în totul sau în parte la pretenţiile reclamantului etc.sumele plătite de una dintre părţi vor putea fi recuperate. în cazul câştigării procesului. Ø art. 11) Contradictorialitatea Ø reprezintă o constantă a procesului civil (afară de etapa deliberării şi de cea a pronunţării hotărârii).). reprezentând posibilitatea acordată părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau drept apărută în legătură cu judecata la iniţiativa lor sau a instanţei. restituirea parţială a taxei de timbru în anumite situaţii.pr. desemnează dreptul părţilor de a dispune de obiectul procesului.1 C.).10) Gratuitatea justiţiei Ø reprezintă complementul natural al egalităţii părţilor. renunţarea la judecată. .

dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului în timpul întregului sau al unei părţi a procesului. 2) administrarea probelor prin procedura asigurăriii dovezilor (art. Hotărârea se pronunţă însă întotdeauna în sedinţă publică. Ø oralitatea(art.civ. astfel: 1) administrarea dovezilor prin comisie rogatorie (art. Ø potrivit art.pr. 3) în cazul declinării de competenţă. când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal. C. de a propune probe.). dovezile administrate de instanţa 28 .6 pct.(4) C.judecată vor fi publice.în interesul moralităţii. afară de cazurile când legea dispune altfel. 169 alin.civ.). 14) Nemijlocirea şi continuitatea Ø Nemijlocirea desemnează obligaţia instanţei de a cerceta în mod direct toate elementele care interesează pentru dezlegarea pricinii. de a discuta regularitatea actelor de procedură şi de a formula concluzii.De la principiul nemijlocirii există şi anumite excepţii.pr. 235 şi urm. însă instanţa poate hotărâ ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă (nepublică) dacă dezbaterea publică ar vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democrată.pr.127 C. hotărârea trebuie să se pronunţe în public. . când datorită unor împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură a aduce atingere intereselor justiţiei.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.civ) desemnează dreptul părţilor de a-şi susţine verbal pretenţiile.

civ.civ. deci şi probele administrate anterior strămutării. poate trimite cauza spre rejudecare la o altă instanţă de acelaşi grad. (2) C. 160 C. instanţa de recurs. instanţa competentă putând dispune refacerea lor numai pentru motive temeinice (art. 312 alin. 40 alin.4) 5) 6) 7) 8) necompetentă rămân în principiu câştigate judecăţii. instanţa care a admis această cerere poate hotărî ca actele.civ. în caz de casare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.pr.pr. să fie păstrate (art.(5) C. caz în care aceasta va avea în vedere şi probele administrate de vechea instanţă (art. după casare.civ. În ipoteza cercetării procesului în cazul administrării probelor de 29 . 254 alin.pr.).(4) C. dovezile administrate într-o cerere perimată pot fi folosite în cadrul unui nou proces în care se reiterează aceeaşi cerere de chemare în judecată. afară de cazul în care instanţa apreciază că este necesară refacerea lor (art. poate trimite cauza spore o nouă judecată unei alte instanţe de acelaşi grad.).).).pr. atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer. în cazul admiterii cererii de strămutare.

Capitolul III Instanţele judecătoreşti şi statutul magistratului Secţiunea 1-a 30 . 9) În cazul proceselor funciare. că hotărârea trebuie să fie dată de aceiaşi judecători în faţa cărora a avut loc dezbaterea în fond a pricinii. 241/1 -241/22 C. în sistemul nostru procesual. 16) Limba oficială în justiţie .către avocaţi (art. 4 alin. cetăţenii străini.pr. însă cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale. 247/2005).este limba română.(5) din Titlul XIII al Legii nr. cu condiţia ca acestea să fie efectuate de experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei (art.civ. Ø Continuitatea semnifică. precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română cu dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului. de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prin interpret. expertizele extrajudiciare prezentate de către părţi au aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de către instanţa de judecată.). ideal optim şi previzibil. 15) Principiul celerităţii Ø exprimă cerinţa ca procesul să se soluţioneze într-un termen rezonabil.

cauze de contencios administrativ şi fiscal. ele preluând cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează. -activitatea lor de judecată cuprinde: judecata în primă instanţă. b) Tribunalele: -în regulă. judecata în 31 . a) Judecătoriile: -în regulă.sunt în număr de 15. judecata în recurs. cauze penale.304/2004 republicată. judecata în apel. Bucureşti. asigură cel de-al doilea grad de jurisdicţie.activitatea lor de judecată cuprinde. numărul lor şi localitatea de reşedinţă în care funcţionează fiind stabilite prin lege. în circumscripţia lor aflându-se mai multe tribunale. Notă: Potrivit dispoziţiilor art.1 din Legea nr. fiind instanţe de drept comun pentru judecata în apel. acestea asigură primul grad de jurisdicţie. în condiţiile legii: judecata în primă instanţă. tribunalele specializate. cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. -funcţioneză în fiecare judeţ (câte unul) precum şi în municipiul Bucureşti. cauze comerciale. fiind instanţe de drept comun pentru judecata în prima instanţă. -funcţionează în fiecare judeţ şi în mun.tribunalele. . Acestea sunt instanţe fără personalitate juridică.304/2004. c) Curţile de apel: . cauze cu minori şi de familie. curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. precum şi cauze în materie maritimă şi fluvială sau în alte materii. la care se adaugă Curtea Militară de Apel. instanţele judecătoreşti sunt: judecătoriile.Categoriile de instanţe judecătoreşti • Conform Legii nr.37 alin. se pot înfiinţa tribunale specializate pentru cauze civile. judecata în apel.

d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: . în regulă. în complete formate din 3 judecători din aceeaşi secţie. Secţiunea a 3-a Statutul magistratului • Potrivit art. Secţiunea a 2-a Compunerea completelor de judecată • Conform legii. magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii. Fac excepţie cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă şi asigurări sociale. cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor.303/2004.recurs. soluţionând recursuri şi recursuri în interesul legii.are ca principală funcţie asigurarea aplicării corecte şi unitare a legii de către instanţele judecătoreşti.1 din Legea nr. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în complet de 9 judecători sau în secţiile unite. • Apelurile se judecă de tribunalele şi curţile de apel în complet format din 2 judecători • Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă. iar celălalt sindicatele. În anumite situaţii. a ordinii de drept. 32 . tribunalelor şi curţilor de apel se judecă de un singur judecător. care se judecă în primă instanţă de un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari. dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale. precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

transferarea într-o altă funcţie în condiţiile legii.• Judecătorii sunt independenţi. Ø inamovibilitatea este instituţia pe temeiul căreia judecătorul nu poate fi eliberat din funcţie. neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. avansat sau transferat prin voinţa arbitrară a executivului ori altfel decât cu riguroasa respectare a formelor şi condiţiilor prevăzute de lege. Ø inamovibilitatea implică o dublă garanţie: judecătorul are certitudinea.14 din Legea nr. se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. • Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt. 303/2004. fondată pe lege. c) şi e) din Legea nr.33 alin. potrivit legii. condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune. • Principalul instrument legal de garantare a bunei administrări a justiţiei şi a independenţei judecătorilor este reprezentat de inamovibilitatea lor. incapacitate profesională. pensionare.a). în vreme ce procurorii se bucură de stabilitate şi. Astfel: . în condiţiile legii. pensionat. încălcarea dispoziţiilor art. că destituirea şi suspendarea sa nu pot fi arbitrare. suspendat. sunt independenţi. inamovibili. în condiţiile legii.eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor poate fi făcută doar în următoarele cazuri: demisie. iar transferul său la o altă instanţă nu poate fi decis cu ocolirea voinţei sale.7 din Legea nr. alcătuite prin deplasarea unor judecători anume aleşi în scopul soluţionării cauzei lor. 33 . ca sancţiune disciplinară. 303/2004.14 alin. justiţiabilii au garanţia că nu este posibilă constituirea unor instanţe speciale. nepromovarea examenului prevăzut de art. 303/2004.2 lit.

pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. tribunale. de către Consiliul Superior al Magistraturii. tot cu acordul scris al acestora. . de către Consiliul Superior al Magistraturii.suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor intervine dacă: s-a pus în mişcare acţiunea penală prin ordonanţă sau rechizitoriu. acestea reprezintând garanţii ale 34 . curţi de apel şi parchete se face.promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii la tribunale.. curţi de apel şi parchete se face numai prin concurs organizat la nivel naţional. pe o perioadă de cel mult 90 zile într-un an şi poate fi prelungită. .delegarea judecătorilor şi procurorilor la judecătorii.transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la alta sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă. . de către Consiliul Superior al Magistraturii. în limitele posturilor existente. pentru o perioadă de până la 3 ani.detaşarea judecătorilor şi procurorilor se dispune. numai prin concurs sau examen organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii. interdicţii şi incapacităţi. judecătorul suferă de o boală psihică ce îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător. cel mult încă 90 zile. Detaşarea se poate prelungi o singură dată. . la cererea celor în cauză. • Judecătorii şi procurorii sunt supuşi unor incompatibilităţi. cu acordul scris al acestora. tribunale specializate sau curţi de apel se poate dispune numai cu acordul scris al acestora. de asemenea.promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de conducere la tribunale. .

să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic. 35 . indiferent de natura acestuia şi modul în care mandatul s-a dobândit. direct sau prin persoane interpuse.: conform art. concomitent. comerciale. • Judecătorul nu poate fi rechiziţionat pentru alte servicii publice decât cel militar. comerciale sau de altă natură.desfăşurării activităţii de magistrat în condiţii adecvate misiunii lui profesionale. acestora fiindu-le interzis: să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile. civ. A) Incompatibilitatea reprezintă ansamblul măsurilor de protecţie a judecătorilor constând în imposibilitatea acestora de a mai îndeplini. societăţi de asigurare sau financiare. • Judecătorul nu poate exercita un mandat politic. C) Incapacităţile -unele sunt de aplicaţie generală(ex. -altele privesc un proces determinat (recuzarea. administrare sau control la societăţi civile. societăţi naţionale ori regii autonome. să aibă calitate de asociat. membru în organele de conducere. • Astfel. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. B) Interdicţiile au. precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri. de asemenea. funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică. abţinerea). să desfăşoare activităţi comerciale . companii naţionale. judecătorii nu pot fi cesionari de drepturi litigioase).1309 C. inclusiv bănci sau alte instituţii de credit.. caracterul unor măsuri de protecţie a judecătorului şi procurorului (dar indirect şi a justiţiabilului). şi alte funcţii sau sarcini.

reale. sunt avute în vedere următoarele categorii de acţiuni civile: a) Acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale: Ø acţiunile patrimoniale sunt cele care privesc drepturi sau situaţii juridice având conţinut economic (putând fi. fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situaţii juridice noi. la rândul lor. Ø acţiunile extrapatrimoniale protejează drepturi personale nepatrimoniale (precum dreptul la viaţă. mobiliare. personale.Titlul II Acţiunea civilă Noţiune: acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat şi asigurat concursul unui organ jurisdicţional în vederea recunoaşterii sau realizării unui drept ori interes. posesorii). fie prin plata unei despăgubiri sau şi prin plata unei despăgubiri. dreptul la sănătate şi integritate fizică şi 36 . petitorii. Capitolul I Consideraţii generale Secţiunea 1-a Categorii de acţiuni civile • În mod obişnuit. imobiliare.

exercitarea unei acţiuni mobiliare este. considerată un act de dispoziţie.1. la instanţa de la locul situării imobilului( art. având uneori reguli specifice de exercitare şi finalizare (ex. drepturile privind identificarea persoanei fizice).civ).pr.sub aspectul competenţei instanţei: acţiunile privitoare la bunuri mobile se introduc de regulă la instanţa de la domiciliul pârâtului. • Interesul practic al acestei clasificări este următorul: .: acţiunea de divorţ. Ø acţiunea imobiliară este cea prin care se tinde la valorificarea unui drept asupra unui bun imobil prin natura lui. În principiu. prin determinarea legii sau prin anticipaţie. acţiunile personale nepatrimoniale nu pot fi puse în mişcare decât de titularii lor (ex. considerată un act de administrare.morală.prin obiectul la care se aplică sau prin destinaţie. cele privitoare la bunuri imobile. . .: acţiunea de divorţ).civ).sub aspectul capacităţii procesuale: exercitarea unei acţiuni imobiliare este. . b) Acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare: Ø acţiunea mobiliară este aceea prin care se valorifică sau protejează un drept asupra unui bun mobil prin natura lui. cele privitoare la bunuri imobile sunt 37 . 10 pct. în general.pr. competenţa este alternativă în cazul acţiunilor personale imobiliare (art. respectiv imobiliară sunt diferite. Totuşi.13 C.sub aspectul legii aplicabile: în cazul litigiilor cu elemente de extraneintate acţiunile privitoare la bunuri mobile sunt guvernate de legea persoanei (lex personalis). drepturi personale nepatrimoniale de autor.2 C. acţiunea în anularea căsătoriei).sub aspectul executării silite: regulile care guvernează executarea mobiliară. obişnuit.

c) Acţiuni personale şi acţiuni reale: Ø acţiunile personale sunt cele prin care se valorifică sau se protejează drepturi de creanţă. reclamantul se îndreaptă împotriva celui care deţine bunul. în cazul acţiunii reale.guvernate de legea statului în care se găsesc (lex rei sitae). după cum dreptul real are ca obiect un bun mobil sau imobil. competenţa putând fi chiar alternativă în cazul acţinilor reale mobiliare şi acţiunilor personale imobiliare şi mobiliare. acţiunile reale se introduc instanţei de la locul situării bunului (acţiunile reale imobiliare. putând fi mobiliare (când dreptul de creanţă are ca obiect un bun mobil) sau imobiliare (când dreptul are ca obiect un bun imobil). titularul dreptului se îndreaptă împotriva subiectului pasiv al raportului obligaţional. altele prescriptibile în diferite termene. de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului (acţiunile reale mobiliare). unele. acţiunile reale sunt.).sub aspectul calităţii procesuale pasive: în cazul acţiunilor personale.sub aspectul competenţei teritoriale: acţiunile personale se adresează instanţei de la domiciliul debitorului (pârâtului). • Interesul practic al clasificării în acţiuni personale şi reale are în vedere următoarele: . putând fi mobiliare sau imobiliare.13 C. . . ele vizând fondul dreptului şi aparţinând celui care se 38 .pr. d) Acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii: Ø acţiunile petitorii sunt cele prin care se tinde la apărarea dreptului de proprietate sau altui drept real. Ø acţiunile reale sunt cele prin care se tinde la valorificarea unui drept real asupra unui bun.sub aspectul prescripţiei dreptului la acţiune: acţiunile personale se prescriu într-un termen de 3 ani.civ. imprescriptibile. art.

sub aspectul termenului de exercitare a acţiunii: în cazul acţiunii petitorii. iar ca natură juridică este unul de procedură. în cazul acţiunii posesorii.sub aspectul probaţiunii: în cazul acţiunii petitorii. acţiuni în constatare şi acţiuni în constituire (sau de transformare): Ø acţiunea în realizare (numită şi acţiune în condamnare. f) Acţiuni în realizare. în cazul acţiunii posesorii. acţiune cu putere executorie) este cea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept 39 . ca stare de fapt. reclamantul este suficient să-şi dovedească simpla calitate de posesor. reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului real . deci în principiu nesusceptibil de întrerupere sau suspendare. • Interesul practic al distincţiei între acţiuni petitorii şi posesorii vizează: .pretinde a fi titularul dreptului real. sunt de observat diferitele termene de prescripţie. hotărârea judecătorească pronunţată în posesoriu are autoritate de lucru judecat faţă de o acţiune posesorie ulterioară dacă starea de fapt şi caracterele posesiei nu s-au schimbat în raport cu cele existente la momentul judecării primei acţiuni. Ø acţiunile posesorii tind la apărarea posesiei. hotărârea judecătorească pronunţată în petitoriu are autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară (prin proprietate se apără implicit şi posesia). . termenul are durata de 1 an şi curge de la data tulburării sau deposedării. . în adjudecare. nefiindu-i cerută şi dovada calităţii de proprietar.sub aspectul autorităţii de lucru judecat: hotărârea judecătorească pronunţată în posesoriu nu are autoritate de lucru judecat într-o acţiune petitorie ulterioară (diferă cauza).

la plata despăgubirilor pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat.: acţiunea de divorţ. Hotărârea instanţei prin care se admite o asemenea acţiune valorează titlu executoriu. fie inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva reclamantului (acţiune în constatare negativă). după caz. nu obligă la a da. Secţiunea a 2a Exercitarea acţiunii civile 40 . În mod obişnuit. § Pe lângă condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile. pentru tăgada paternităţii.subiectiv încălcat solicită obligarea pârâtului la respectarea acestuia sau.). în cazul acţiunii în constatare se cer şi condiţii speciale. acţiunea pentru desfacerea adopţiei. să creeze între părţi o situaţie juridică nouă (ex. aplicând legea la anumite fapte.să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. pentru punerea sub interdicţie ş. Ø acţiunea în constatare (în recunoaşterea dreptului. putând fi exercitate. căci ea constată.să nu aibă la îndemână o acţiune în realizarea dreptului. doar de subiecţii situaţiilor juridice deduse judecăţii. de regulă. în confirmarea lui) este cea prin care se solicită fie constatarea existenţei dreptului reclamantului (acţiune în constatare pozitivă). Ø acţiunea în constituire (sau de transformare) este cea prin care se solicită instanţei ca.a. pentru stabilirea filiaţiei. aceste acţiuni produc efecte doar pentru viitor şi au caracter strict personal. şi anume: . a face sau a nu face. Hotărârea pronunţată într-o asemenea acţiune este lipsită de forţă executorie. .

b) cerere incidentă .intervenţia voluntară accesorie. aceasta reprezentând actul de procedură prin care persoana îndreptăţită sau care se pretinde îndreptăţită solicită restabilirea ordinii de drept încălcate.este cererea prin care reclamantul schimbă unele din elementele cererii iniţiale sau propune noi dovezi (art. a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. prin care intervenientul formulează o pretenţie proprie. Ø cerere reconvenţională . .132 alin.civ).desemnează orice altă cerere care intervine ulterior cererii introductive. orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor.). • Exercitarea acţiunii civile debutează cu adresarea unei cereri organului de jurisdicţie. nici o lege neputând îngrădi exerciţiul acestui drept. Secţiunea a 3-a Categorii de cereri Avem în vedere următoarele categorii de cereri în justiţie: a) cerere introductivă de instanţă (iniţială).este cea care sesizează organul de jurisdicţie şi îl obligă la soluţionarea litigiului dintre părţi.civ. prin 41 . deci după declanşarea procesului civil şi în cursul acestuia.pr.21 din Constituţie. astfel: Ø cerere adiţională (întregitoare sau modificatoare) .are două forme: .este cererea prin care pârâtul formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului.pr.• Conform art. Ø cerere de intervenţie voluntară (art. sub sancţiunea denegării de dreptate. -distingem mai multe categorii de cereri incidente.1 C.49-56 C. .intervenţia voluntară principală.

. cererea principală este aceea a cărei soluţionare nu depinde de soluţia dată altei cereri. stabileşte o legătură procesuală între părţi şi instanţă (ex. chiar dacă părţile nu au cerut).chemarea în judecată a altor persoane.chemarea în garanţie..civ.: cererea de chemare în judecată.17 C. chiar dacă părţile nu leau formulat (ex. pentru prima oară. ce poate fi formulată de reclamant sau pârât în scopul atragerii unui terţ în proces.la rândul lor.pr. c) cerere principală – este cererea care. 42 .arătarea titularului dreptului. Secţiunea a 4-a Forma cererilor • Conform art.este cea a cărei rezolvare este influenţată de soluţia dată în cererea principală . cererile accesorii se subclasifică în: • obiective (obligatorii) – sunt cele cu privire la care instanţa trebuie să se pronunţe.. cererile de intervenţie) . civ.: obligaţia instanţei de a hotărâ cu privire la încredinţarea copiilor minori în caz de divorţ.82 alin. Ø cerere de intervenţie forţată.fără ca intervenientul să invoce un drept propriu. .într-o altă accepţiune. orice cerere trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei.are trei forme:. . • subiective (facultative).pr. numele.care este sprijinită apărarea uneia din părţile iniţiale ale procesului (reclamant sau pârât). fondată pe tipologia ce rezultă din dispoziţiile art. a căror deducere spre judecată depinde exclusiv de voinţa părţilor. d) cerere accesorie .1 C.

următoarele efecte generale: Ø dreptul subiectiv devine un drept litigios. cererii trebuie să i se alăture actul doveditor al calităţii de reprezentant. • Dacă cererea poartă o denumire greşită. • Când cererea este făcută de reprezentantul titularului dreptului ori al interesului legitim. produce. în condiţiile legii. cu următoarele consecinţe: creditorul este îndreptăţit să pretindă daune compensatorii ori. se produc şi unele efecte procesuale specifice: 43 . totuşi. perimată sau s-a renunţat la ea. Ø în condiţiile legii sau în baza unei convenţii a părţilor poate opera transmiterea cererii şi. astfel că. Ø operează punerea în întârziere a debitorului.84). fie ea iniţială sau incidentă. de regulă. obiectul cererii şi semnătura.după caz. când obligaţia debitorului constă în a da un bun individual determinat. • De asemenea. instanţa fiind datoare să o interpreteze potrivit scopului urmărit de parte. Secţiunea a 5-a Efectele cererilor în justiţie • Orice cerere în justiţie. denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului. implicit. dacă cererea (acţiunea) este respinsă. Ø întreruperea prescripţiei extinctive. moratorii. efectul întreruptiv de prescripţie este înlăturat. ea se consideră valabil făcută( art.domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. a calităţii procesuale. după caz. devine posibil retractul litigios. anulată. riscul pieirii bunului se strămută asupra debitorului.

: la exercitarea unei căi de atac). • Sancţiunea exercitării unei acţiuni fără a avea interes este 44 . de regulă. neputând fi primită o cerere făcută în folosul altuia ori pentru apărarea. dar şi în raport cu mijloacele procesuale care o compun (ex. • Atributele interesului sunt: Ø să fie juridic şi legitim (deci conform cu legile în vigoare şi normele de convieţuire socială. el justificând pornirea procesului. Ø să fie direct şi personal (în sensul că folosul urmărit prin cererea în justiţie trebuie să aparţină titularului acesteia. presupunând drepturi şi obligaţii de natură procedurală. a) Interesul • Noţiune: reprezintă profitul (folosul) material şi/sau moral urmărit de reclamant prin exercitarea acţiunii.Ø naşterea de raporturi procesuale între părţi. în general. să fie ocrotit de lege). trebuie să existe la momentul introducerii acţiunii şi să se păstreze pe întreaga ei durată). Ø să fie pozitiv şi concret (în sensul de a fi semnificativ. Ø naşterea de raporturi juridice procesuale între părţi şi instanţă. • Interesul trebuie să existe în raport cu acţiunea în ansamblul ei. iar nu vădit insignifiant). Ø sesizarea instanţei şi obligarea ei la a soluţiona cererea în limitele competenţei sale legale. capacitatea procesuală (b).calitatea procesuală (c). a legii). Ø să fie născut şi actual (în sensul că. Secţiunea a 6-a Condiţiile de exercitare a acţiunii civile • Condiţiile de exercitare a acţiunii civile sunt: interesul (a).

excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă fiind una de fond. iar incapacitatea. absolută şi peremptorie. • În cazul persoanelor juridice. • În cazul persoanelor fizice.capacitatea procesuală de exerciţiu (2) 1) Capacitatea procesuală de folosinţă • Noţiune: desemnează aptitudinea persoanelor fizice de a avea. de la data actului de dispoziţie ori a autorizării înfiinţării) şi încetează la data încetării persoanei juridice însăşi prin divizare. şi asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică. absolută şi peremptorie. ca pârâte. • Pot sta în judecată. 2) Capacitatea procesuală de exerciţiu • Noţiune: desemnează aptitudinea persoanei fizice sau juridice care are folosinţa unui drept subiectiv de a şi-l 45 . orice drepturi şi obligaţii de natură procesuală ori. ea îmbrăcând două aspecte: . capacitatea procesuală de folosinţă începe la naştere şi sfârşeşte la moartea lor. şi în dreptul procesual capacitatea este regula. după cum sunt supuse sau nu înregistrării (de la data înregistrării ori de la data actului de dispoziţie care le înfiinţează.respingerea acesteia. • Ca şi în dreptul material. dacă au organe proprii de conducere. • Sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este nulitatea absolută a actului sau actelor procedurale făcute de parte. în principiu. excepţia.capacitatea procesuală de folosinţă (1) . în cazul persoanelor juridice. acele drepturi ţi obligaţii necesare realizării scopului lor. dizolvare sau comasare. b) Capacitatea procesuală • Reprezintă aplicaţia procesuală a capacităţii civile. capacitatea de folosinţă se dobândeşte diferit. excepţia lipsei interesului fiind una de fond.

• • • •

apăra sau valorifica în proces, personal sau printr-un reprezentant convenţional. Sunt lipsiţi de capacitate procesuală de exerciţiu minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie. Are capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă minorul care a împlinit 14 ani. Au deplină capacitate procesuală de exerciţiu majorii, dacă nu sunt puşi sub interdicţie. Ca instrumente de protecţie, trebuie remarcat că pentru minorul de până la 14 ani, precum şi pentru cel pus sub interdicţie, funcţionează instituţia reprezentării judiciare legale, iar pentru minorul între14-18 ani, funcţionează instituţia asistării. Aşa fiind, minorii sub 14 ani şi cei puşi sub interdicţie nu pot sta personal în proces, ci doar prin reprezentanţii lor legali. Când persoana fizică lipsită în totul sau în parte de exerciţiul drepturilor sale nu are reprezentant legal şi există urgenţă, instanţa va numi, la cererea părţii interesate, un curator special care să o reprezinte până la numirea, în condiţiile legii, a reprezentantului legal. De asemenea, se va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal( art.44 C. pr. civ). Conform art. 45/1 C.pr.civ., actele procesuale de dispoziţie reglementate de art.246, 247, 271-273 C.pr.civ. ori de alte dispoziţii legale, făcute în orice proces de reprezentanţii persoanelor prevăzute la art.45 alin.1 C.pr.civ( minori, persoane puse sub interdicţie, dispăruţi) nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acelor persoane.
46

• Sancţiunea îndeplinirii unui act de procedură de către cel ce nu are exerciţiul drepturilor procesuale este nulitatea relativă a actului, excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu putând fi invocată în orice stare a pricinii de către oricare dintre părţi, de instanţa din oficiu ori de către procuror când participă la judecată. În cazul invocării acestei excepţii, instanţa va acorda un termen în interiorul căruia ocrotitorul legal va putea ratifica actul, în caz contrar urmând a se dispune anularea lui. 3) Calitatea procesuală • Noţiune: desemnează puterea de a sta în justiţie ca reclamant sau pârât şi presupune, în regulă, existenţa unei identităţi între, pe de o parte, persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului subiectiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), iar pe de altă parte între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă). • Sub aspectul justificării calităţii procesuale reţinem că sarcina de a-şi dovedi propria calitate procesuală, dar şi pe aceea a pârâtului, îi revine reclamantului, căci el a exercitat acţiunea, instanţele fiind datoare să verifice chiar din oficiu existenţa calităţii procesuale active şi pasive. • Calitatea procesuală poate fi transmisă unei alte persoane, această transmisiune putând fi legală sau convenţională: Ø în cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală a calităţii procesuale se realizează prin moştenire, astfel că moştenitorii acceptanţi vor dobândi poziţia procesuală a autorului lor, afară doar de cazurile în care legea interzice aceasta (ex.: acţiunea de divorţ, caz în care căsătoria încetează prin deces, iar dosarul se închide);

47

Ø în cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală se realizează prin reorganizarea persoanei juridice parte în proces, în sensul că persoana juridică noucreată prin fuziune, absorbţie sau divizare dobândeşte calitatea procesuală a persoanei juridice supuse reorganizării, devenind, după caz, reclamant sau pârât; Ø transmisiunea convenţională intervine atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al celor juridice, în temeiul unei înţelegeri( convenţie) născute între una din părţile cauzei şi un terţ, convenţie prin care terţul devine titular al dreptului litigios, (ex.: în cazul vânzării, schimbului sau donării bunului litigios, al cesiunii de creanţă); Ø sub aspectul efectelor transmisiunii, cel care dobândeşte calitatea procesuală preia procesul în stadiul în care se găseşte, actele procesuale îndeplinite anterior de transmiţător fiindu-i opozabile. • În procedura necontencioasă, legea recunoaşte calitatea procesuală în căile de atac oricărei persoane interesate (art.336 alin.3 C.pr.civ), în sensul că recursul poate fi făcut de orice persoană interesată chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. • Sancţiunea lipsei calităţii procesuale active sau, după caz, pasive constă în respingerea acţiunii întrucât a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală sau pentru că a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. • Excepţia lipsei calităţii procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii de către oricare dintre părţi, de instanţă din oficiu sau de procuror când participă la judecată, fiind o excepţie procesuală absolută, de fond şi peremptorie.

48

Secţiunea a 7-a Mijloacele de acţiune ale pârâtului • Întrucât în procesul civil interferează două acţiuni( a reclamantului, respectiv a pârâtului), este firească identificarea mijloacelor de acţiune ale pârâtului în procesul civil, deci mijloacele ce compun propria lui acţiune. • Acestea desemnează, în sens larg, posibilele forme în care pârâtul se manifestă înprocesul civil, şi anume: mărturisirea (a); achiesarea (b); excepţiile procesuale (c); renunţarea – ca modalităte de înlăturare a sancţiunii decăderii(d); renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă, confirmarea sau acoperirea nulităţii relative a actului de procedură (e), apărările în fond (f); cererea reconvenţională (g). a) Mărturisirea • Noţiune: desemnează recunoaşterea de către una dintre părţi a unui fapt, ori chiar a exactitudinii lui, pe care cealaltă îşi întemeiază pretenţiile sau apărările. • Trăsăturile mărturisirii sunt următoarele: -este un act unilateral de voinţă, în principiu irevocabil (excepţie: mărturisirea judiciară poate fi revocată pentru eroare de fapt- art.1206 alin.2 C.civ.); -este un act procesual de dispoziţie, deci care poate fi făcut doar de către parte, mandatarul ei neputând mărturisi decât în baza unei procuri speciale care îi recunoaşte, în mod expres, acest drept; -trebuie să provină de la o persoană capabilă şi conştientă, cel care mărturiseşte trebuind să ştie că, făcând mărturisirea, aceasta va putea fi întrebuinţată împotriva sa. Prin urmare, minorii şi cei puşi sub interdicţie nu pot face mărturisire, cu excepţia recunoaşterii de paternitate sau
49

civ. calificată sau complexă. sinceră.este calificată mărturisirea ce conţine o recunoaştere a faptului.1206 alin. • Din dispoziţiile art. fie doar ca pe un început de dovadă în folosul părţii potrivnice).civ.pr. • După conţinutul ei. ci ca preţ al unui bun). însă acestui fapt autorul mărturisirii îi atribuie o altă semnificaţie sau îi asociază anumite circumstanţe sau elemente concomitente faptului care îi schimbă efectele juridice. -este judiciară mărturisirea făcută în cursul judecăţii şi privitor la însuşi procesul în curs. în realitate. am primit o sumă de bani. tăcerea nevalorând mărturisire (excepţie: art. . poate fi scrisă ori verbală. dar am restituit suma).: am primit un împrumut. . . mărturisirea judiciară poate fi: spontană (voluntară) sau provocată (obţinută la interogatoriu). care tinde să diminueze ori să înlăture în totul efectele mărturisirii primului fapt (ex. -voinţa de a recunoaşte trebuie să fie neechivocă. astfel că. dar nu ca împrumut. fără motive temeinice. prevede că mărturisirea 50 . -este extrajudiciară mărturisirea făcută în afara procesului în curs. scrisă ori verbală. la rândul ei. însă lui i se asociază un altul. deci fără rezerve sau adăugarea altor elemente.2 C. -în principiu.civ prevede că dacă partea.mărturisirea este complexă în situaţia în care faptul este recunoscut. mărturisirea poate fi: simplă. rezultă că mărturisirea poate fi judiciară sau extrajudiciară. ulterior şi distinct de cel recunoscut. la rândul ei.1204 C. refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează la interogatoriul ce s-a propus.maternitate. instanţa poate socoti aceste împrejurări fie ca o mărturisire deplină.este simplă mărturisirea unui fapt făcută pur şi simplu.deşi art. şi neviciată. . nu se mărturiseşte (ex.225 C. mărturisirea trebuie să fie expresă.

după caz. b) Achiesarea • Noţiune: este o manifestare de voinţă unilaterală şi voluntară prin care pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului ori prin care. achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărâre(2). 1) Achiesarea la pretenţii poate fi spontană sau provocată prin interogatoriu. . din punct de vedere legal. considerându-se. în baza art. egală cu a celorlalte mijloace de probă. când achiesarea este parţială. instanţa poate pronunţa. -achiesarea la pretenţii poate fi parţială (se recunosc doar unele dintre pretenţii) sau totală (se recunosc în totalitatea lor pretenţiile reclamantului). o hotărâre parţială ce are avantajul că este executorie de drept. Ø achiesarea expresă constă într-o declaraţie explicită în sensul achiesării (precum: declaraţia de renunţare la calea de atac făcută imediat după pronunţarea 51 .pr. -această formă a achiesării poate fi implicită (tacită) sau expresă: Ø achiesarea implicită constă în executarea voluntară a obligaţiei stabilite prin hotărâre. această dispoziţie legală este astăzi socotită ca fiind de recomandare. renunţarea pârâtului la apărare. precum şi cea complexă. că mărturisirea calificată. obişnuit. • Achiesarea îmbracă două forme: achiesarea pârâtului la pretenţii(1). partea care a pierdut procesul se conformează hotărârii judecătoreşti. pot fi în principiu scindate. astfel că hotărârea devine irevocabilă şi dobândeşte putere de lucru judecat. 2) Achiesarea la hotărâre semnifică renunţarea părţii la calea de atac acordată de lege.este indivizibilă. în consecinţă.forţa probantă a mărturisirii este.civ.270 C. semnificând recunoaşterea caracterului fondat al cererii reclamantului şi.

• Clasificarea excepţiilor procesuale: a) după obiectul lor. declaraţia de retragere a căii de atac). netimbrarea. căci achiesarea este un act de dispoziţie.: prescripţia. nulitatea actului de procedură. . distingem: . -cel care achiesează trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu. declaraţia de renunţare la calea de atac făcută ulterior pronunţării.excepţii de procedură. instanţa din oficiu sau procurorul când participă la judecată. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau al celui cu capacitate de exerciţiu restrânsă. prin care se invocă nereguli privitoare la exercitarea acţiunii (ex. pârâtul.: necompetenţa. fără a aborda fondul dreptului. unilateral. dar uneori şi reclamantul. consemnată într-un proces verbal întocmit şi semnat de preşedinte şi grefier. invocă. fie prin act autentic.excepţii de fond . prin care se invocă încălcarea condiţiilor formale ale judecăţii (ex. neregularităţi privitoare la condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune sau în legătură cu condiţiile formale ale judecăţii. greşita compunere a completului. autoritatea lucrului judecat. independent de orice acceptare din partea adversarului şi neviciat. • Condiţiile achiesării (pentru ambele forme) sunt: -voinţa de a achiesa.hotărârii. în condiţiile legii. a 52 . decăderea dintr-un drept subiectiv procesual). -achiesarea să privească un drept de care autorul ei să poată dispune. fie înaintea preşedintelui. este necesar şi acordul autorităţii tutelare. în sensul că achiesarea este un act voluntar. c) Excepţiile procesuale • Noţiune: excepţiile procesuale reprezintă mijlocul procedural prin care. lipsa interesului.

pr. adică cele care privesc încălcarea unor norme de procedură imperative. distingem: . necompetenţă.2 C.excepţiile absolute pot fi invocate în orice stare a pricinii. • Ordinea de invocare. Notă: această clasificare prezintă interes din punct de vedere al regimului juridic aplicabil acestei categorii de excepţii. excepţiile relative pot fi invocate cel mai târziu la prima zi de înfăţişare ca a urmat încălcării legii şi înainte de a se pune concluzii în fond. excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru 53 .excepţiile absolute nu pot fi acoperite.: mai întâi excepţia de necompetenţă. • Reţinem şi că. .excepţii absolute. 2) va fi invocată şi soluţionată cu întâietate acea excepţie care face de prisos cercetarea celei următoare (ex. . în sensul art. cele relative pot fi acoperite expres sau implicit. privitoare la încălcarea unor norme de procedură dispozitive. este guvernată de următoarele două reguli: 1) vor fi invocate şi soluţionate acele excepţii care fac de prisos cercetarea fondului (ex. totodată de soluţionare a excepţiilor procesuale (art. b) după natura normei încălcate.capacităţii sau calităţii procesuale). apoi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune).civ. de instanţă din oficiu sau de procuror când participă la judecată.civ.excepţiile absolute pot fi invocate de oricare dintre părţile cauzei. astfel: . 137 alin.: excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată se invocă şi se soluţionează înaintea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune).excepţii relative. 137C. . excepţiile relative pot fi invocate doar de partea ocrotită prin norma încălcată.pr.). deci chiar pentru întâia oară în recurs.

partea în drept să invoce excepţia decăderii poate să renunţe la invocarea acestei excepţii sau să o ignore. d) Renunţarea ca modalitate de înlăturare a decăderii • Decăderea este o sancţiune procedurală constând în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură întrucât s-a depăşit termenul stabilit de lege pentru îndeplinirea actului.3). se poate ataca odată cu fondul.dezlegarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu cercetarea în fond a pricinii. în cazul excepţiilor relative. această soluţie se va pronunţa printr-o încheiere interlocutorie care. • Condiţiile pentru ca o asemenea renunţare să fie valabilă. • Modul de soluţionare a excepţiilor implică observaţia că forma pe care o îmbracă soluţia dată de instanţă este diferită. în regulă. .dacă excepţia este respinsă. sunt. cu ocazia dezbaterilor judiciare sau. după caz. . în regulă.termenul să se fi împlinit şi decăderea să se fi produs. 54 . următoarele: .: prima instanţă respinge acţiunea ca prescrisă) sau o decizie (în căile de atac).dacă excepţia este admisă. în căile de atac. precum şi. după caz. în condiţiile legii. • Sancţiunea neinvocării excepţiilor procesuale în termenul prevăzut de lege este. la prima zi de înfăţişare (art.norma ce stabileşte termenul să fie dispozitivă. după cum urmează: .118 alin. o sentinţă (ex. decăderea părţii din dreptul de a invoca excepţia. instanţa va pronunţa. • Când termenul este stabilit printr-o normă dispozitivă.: excepţia decăderii unei părţi din dreptul de a propune o dovadă). o încheiere (ex. • Propunerea excepţiilor poate fi făcută prin întâmpinare.

renunţarea să se facă personal şi numai pentru autorul acesteia. în esenţă. dreptul subiectiv nu mai există. excepţiile procesuale pot aparţine oricăreia dintre părţi. . • Aceste posibilităţi procedurale pot fi concretizate în mod valabil doar dacă nulitatea este relativă.partea să aibă capacitatea de a renunţa la un drept procesual. f) Apărări de fond • Noţiune: desemnează mijloacele procesuale prin care pârâtul pune în discuţie însuşi fondul dreptului subiectiv. el stingânduse printr-un mijloc legal( plata. confirmarea sau acoperirea nulităţii relative a actului de procedură. reprezentantul putând renunţa doar dacă are împuternicire specială. . condiţiile cerute pentru validitatea unor asemenea manifestări de voinţă fiind.apărarea de fond aparţine în exclusivitate pârâtului. compensaţia etc.manifestarea de voinţă să fie neîndoielnică şi neviciată. el nu are întinderea atribuită de reclamant. tinzând la a convinge instanţa că cererea reclamantului este nefondată (neîntemeiată) în drept. e) Renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă. 55 . instanţei şi procurorului care participă la judecată.) • Elementele de diferenţă între apărările de fond şi excepţiile procesuale sunt următoarele: . . deşi dreptul invocat există.. identice cu cele cerute pentru validitatea renunţării la invocarea excepţiei decăderii.renunţarea să fie făcută fără rezerve sau condiţii. deoarece: dreptul invocat nu există.

excepţiile procesuale pot.: “excepţia” de neexecutare a contractului). cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art.apărarea de fond nu presupune cu necesitate existenţa unui proces civil (ex. acţiune în cadrul căreia pârâtul devine el însuşi un reclamant.în mod obişnuit. posterioară excepţiilor procesuale.civ).. cel mult. • Regimul procedural al cererii reconvenţionale este.instanţa competentă să o soluţioneze este cea învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată 56 . inclusiv plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.pr. excepţiile procesuale sunt condiţionate de existenţa unui proces civil. • Rezultă.1 C.pr.82.83.apărarea de fond vizează direct şi exclusiv dreptul subiectiv şi pretenţiile fundamentate pe acel drept. în regulă. că cererea reconvenţională tinde fie la ruinarea în totul sau în parte a pretenţiilor reclamantului. ea trebuind însă să se afle în legătură cu cererea reclamantului.119 alin. în principal. făcându-le uneori chiar inutile. promovată de către pârât.) • Conform art. el poate să facă cerere reconvenţională. să aibă o legătură cu dreptul subiectiv ori să-l vizeze implicit. iar reclamantul din acţiunea principală.apărarea de fond este. .civ. cererea recnvenţională se caracterizează ca o veritabilă acţiune civilă. . apărările de fond. de obicei. deci. . excepţiile procesuale premerg.pr.civ. .112-114/1 C. un pârât. g) Cererea reconvenţională (119-120 C. dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului. fie la obţinerea de către pârât a unui avantaj propriu. următorul: .sub aspectul elementelor de conţinut.

disjungerea nu se va putea dispune dacă între cererea reclamantului şi cererea reconvenţională există o strânsă legătură. despre: renunţarea la judecata acţiunii.cererea reconvenţională se depune o dată cu întâmpinarea.17 C. concilierea părţilor. iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie. decesul uneia dintre părţi. afară de situaţia în care părţile consimt să se judece împreună. Depunerea cererii reconvenţionale ulterior acestui termen atrage judecarea ei separată.). făcându-le indisociabile (ex.: prin cererea reconvenţională se tinde la întregirea masei succesorale a cărei stabilire s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată).pr. ambele cereri( a reclamantului şi a pârâtului) vor fi judecate printr-o singură hotărâre. în virtutea unei prorogări legale de competenţă (art. Capitolul II Finalizarea acţiunii civile Vom discuta.cererea reconvenţională nu este obligatorie. . Totuşi.civ.când numai cererea reclamantului se află în stare de judecată.formulată de reclamant. pârâtul putându. în acest context. 57 . .când disjungerea nu a fost dispusă. se depune până la prima zi de înfăţişare. cererea reconvenţională va putea fi disjunsă. . perimare. tranzacţie.şi valorifica pretenţiile printr-o cerere separată . . renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii.

• Renunţarea la judecată se poate face verbal în instanţă sau în scris. la cererea acestuia reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecată.pr. . când se face prin reprezentant convenţional. renunţarea nu se poate face decât cu acordul pârâtului (excepţie: în caz de divorţ renunţarea se poate face oricând în faţa instanţelor de fond). totodată fondată pe o cauză licită şi morală.civ) • Noţiune:este actul de procedură prin care reclamantul renunţă la procesul început.voinţa reclamantului de a renunţa trebuie să fie neîndoielnică şi neviciată.renunţarea la judecată trebuie făcută personal. fără a renunţa la dreptul dedus judecăţii. spre exemplu. • Condiţiile renunţării la judecată sunt: . • Sub aspectul momentului până la care renunţarea poate fi făcută. .246 C. această din urmă formă putând fi judiciară (adică făcută înaintea instanţei) sau extrajudiciară (prin declaraţie făcută în afara instanţei şi consemnată într-un înscris autentic sau sub semnătură privat.renunţarea să nu intervină într-un litigiu care interesează ordinea publică (precum.Secţiunea 1-a Renunţarea la judecata acţiunii (art. reţinem că renunţarea la judecată poate fi.reclamantul trebuie să aibă capacitatea de a renunţa. sunt unele din procesele privind starea şi capacitatea persoanelor). . acesta trebuie să aibă procură specială. • Efectele renunţării la judecată sunt: 58 . Totuşi. făcută în tot timpul procesului. dacă părţile au intrat în dezbaterea fondului ori dacă intervine în apel sau recurs. dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată cu pârâtul. în principiu.

actele de procedură şi măsurile asiguratorii luate de instanţă rămân fără efecte. efect angajat de introducerea cererii de chemare în judecată. fiind desfiinţate.efectul întreruptiv de prescripţie produs de cererea de chemare în judecată este înlăturat.prin renunţarea reclamantului la judecată. hotărârea instanţei având doar efect declarativ.dacă renunţarea este parţială. însă nu şi cea voluntară accesorie). judecata va continua cu privire la pretenţiile sau părţile cu privire la care renunţarea nu s-a produs. • Momentul de la care renunţarea îşi produce efectele este acela al exprimării de către reclamant.. Secţiunea a 2-a 59 . raportul juridic procesual născut ca urmare a sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată se stinge. în sensul că priveşte doar unele pretenţii ori doar pe unii dintre pârâţi. • În ce priveşte forma hotărârii. iar nu momentul la care instanţa ia act de renunţare. . -este posibilă pornirea unui nou proces dacă nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune.renunţarea la judecată nu înlătură efectul punerii în întârziere a pârâtului. instanţa ia act de renunţarea la judecată printr-o încheiere împotriva căreia se poate declara doar recurs (iar nu şi apel) în termen de 15 zile de la comunicare. . . a voinţei de a renunţa. . . intervenţia voluntară principală. părţile fiind repuse în situaţia anterioară procesului.renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată nu împiedică judecarea în continuare a cererilor incidentale autonome juridic (cererea reconvenţională.

extrajudiciară (făcută în afara instanţei. • Renunţarea la drept poate fi făcută oricând în timpul judecăţii. acesta trebuie să aibă procură specială. • Renunţarea la drept poate fi: . 60 . când este făcută prin reprezentant convenţional.renunţătorul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie. • Condiţiile renunţării la drept sunt: .reclamantul nu mai poate redeschide acţiunea printrun nou proces.renunţarea să fie făcută personal de parte. . când este făcută prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu ori de minorul de peste 14 ani.voinţa de a renunţa trebuie să fie neîndoielnică şi neviciată.: în materie de stare civilă şi capacitate a persoanelor). fără ca încuviinţarea ei să fie condiţionată de acordul pârâtului. deci partea să poată dispune de el).instanţa nu va mai putea statua cu privire la acel proces. . în cuprinsul unui act autentic).dreptul subiectiv la care se renunţă nu trebuie să se afle în legătură cu interese de ordine publică ( ex. căci el nu are interes să se opună. . • Efectele renunţării la dreptul dedus judecăţii sunt mai semnificative decât în cazul renunţării la judecată: . .judiciară (când reclamantul declară verbal în faţa instanţei că renunţă la drept ).• Renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii Noţiune: este actul de procedură prin care reclamantul abandoneză în beneficiul pârâtului dreptul subiectiv dedus judecăţii. trebuie să existe autorizarea Autorităţii Tutelare. căci prin renunţare litigiul se stinge. inclusiv în apel sau recurs. .

moral şi determinat sau determinabil. exercitabilă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. .pr.consâmţământul să nu fie viciat.împotriva hotărârii legea recunoaşte calea de atac a recursului.renunţarea la drept nu împiedică soluţionarea cererii reconvenţionale ori a celei de intervenţie voluntară principală.1704-1717 C. cele cerute la încheierea oricărui contract : . Secţiunea a 3-a Tranzacţia (art. precum şi minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă. fiind necesar şi ca legea să nu interzică tranzacţia în materia ce face obiectul litigiului( ex. • Sub aspectul hotărârii reţinem că: .271-273 C. acestea fiind autonome. art.instanţa va pronunţa o hotărâre (sentinţă în primă instanţă) prin care se respinge ca nefondată acţiunea reclamantului. părţile făcându-şi concesii reciproce. reprezentantul celui lipsit de capacitate de exerciţiu... în esenţă. se va pronunţa o decizie prin care hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte.civ. .: nu 61 . trebuie să fi obţinut. • Condiţiile tranzacţiei sunt.obiectul tranzacţiei să fie licit. .cei care tranzacţionează să aibă deplină capacitate de exerciţiu. în prealabil. .dacă renunţarea la drept s-a făcut în apel. autorizarea Autorităţii Tutelare.civ. în măsura renunţării. dispunând şi cu privire la cheltuielile de judecată.) • Noţiune: este un contract consensual ce are ca obiect prevenirea pornirii unui proces sau stingerea unui proces început.

• În ce priveşte efectele tranzacţiei. 2) efecte care se ataşează hotărârii. în sensul că părţile nu ar mai putea invoca în viitor drepturile stinse prin convenţia lor.hotărârea ce consfiinţeşte tranzacţia are forţă executorie.hotărârea dată de instanţă conferă tranzacţiei valoare autentică.părţile renunţă implicit la orice acţiuni viitoare având obiect şi cauză identice cu cele ale convenţiei. • Hotărârea ce consfiinţeşte tranzacţia poate fi atacată doar cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. se va da o hotărâre în camera de consiliu. cererea lor trebuind primită de completul legal compus. deci poate fi pusă în executare silită pentru realizarea prestaţiilor la care părţile s-au obligat. şi anume: . cererea lor poate fi primită chiar de un singur judecător. şi anume: . Când părţile se înfăţişează în instanţă la termenul stabilit pentru judecată. astfel că instanţa se dezînvesteşte.tranzacţia trebuie să fie constatată în scris. distingem între: 1) efecte care se ataşează convenţiei. Dacă părţile se prezintă într-o altă zi decăt cea fixată pentru judecată. . calea de 62 . solicitând darea unei hotărâri care să consfiinţească înţelegerea lor. • Părţile se pot înfăţişa oricând în instanţă pentru a cere să se ia act de tranzacţia ce au încheiat-o.hotărârea este lipsită de puterea lucrului judecat.tranzacţia produce un efect executiv cu privire la drepturile asupra căreia părţile şi-au făcut concesii reciproce. . .tranzacţia obligă părţile la prestaţiile pe care şi leau asumat prin ea . ea urmând a alcătui dispozitivul hotărârii. . . .prin tranzacţie litigiul este stins.se poate ceda numele).

pe durata stabilită de lege. • Termenul de perimare are durata de 1 an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială şi se calculează după 63 . Perimarea operează atât împotriva incapabililor. se desprinde că perimarea apare ca o cauză de stingere a procesului cu aplicabilitate generală. 248-254 C. cât şi a oricărei alte persoane fizice ori juridice. este de văzut că din dispoziţiile art.civ. contestaţie. recurs.pr. chiar împotriva incapabililor.248 C. timp de 1 an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială. ea operând atât asupra înaintea primei instanţe. orice cerere de chemare în judecată. din vina părţii. în condiţiile dreptului comun.civ. apel. • Sub aspectul domeniului de aplicare.pr. privind atât acţiunile prescriptibile. • Ca natură juridică. dacă este cazul.civ.) • Noţiune: este o sancţiune procesuală ce are ca efect stingerea procesului ca urmare a lăsării acestuia în relucrare. Secţiunea a 4-a Perimarea (art. • Conform art.atac a apelului fiind suprimată. 248 C. chiar dacă acestea din urmă ar fi de drept public. o acţiune distinctă în nulitate absolută sau relativă. perimarea apare ca o măsură de interes general menită să favorizeze buna administrare a justiţiei (prin ea evitându-se eternizarea proceselor pe rolul instanţelor). părţile pot porni. din vina părţilor. în înţelesul ei de contract( convenţie). cât şi pe cele imprescriptibile. cât şi în căile de atac. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. • Împotriva tranzacţiei.pr. dacă a rămas în nelucrare.

civ).în temeiul art. actul de procedură întreruptiv de perimare al dintre reclamanţi sau pârâţi le profită şi celorlalţi.. de alte acte care. b) Suspendarea (art.după încetarea suspendării curgerea termenului de perimare se va relua. .civ. • Termenul de perimare este susceptibil de întrerupere(a) şi suspendare(b). însă numai dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Este de văzut aici şi că: . din vina părţilor. a unui act de procedură în vederea judecării pricinii( art.3 C.civ.250 C.sistemul stabilit de art. trebuiau să îi succeadă. astfel: a) Întreruperea este determinată de îndeplinirea. a determinat suspendarea de drept a judecăţii. se poate totuşi considera că el începe a curge de la data ultimului act de procedură făcut în cauză şi care nu a fost urmat.civ. Ø cât timp partea este împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa ei.pr. de către partea interesată.243 C.pr. 249 C.în cazul coparticipării procesuale. Ø timp de 3 luni de la data la care s-a petrecut vreuna din faptele care.) termenului de perimare este angajată în următoarele situaţii: Ø cât timp se menţine suspendarea judecăţii dispusă de instanţă în cazurile prevăzute de art.244 C. in terminis.Deşi legea nu stabileşte. . momentul de la care termenul de perimare începe să curgă. în calculul termenului urmând a 64 .civ.întreruperea curgerii termenului de perimare are ca efect că durata scursă până la intervenirea actului întreruptiv nu se ia în calculul unui nou termen de perimare ce ar începe să curgă.pr.pr. în ordinea firească a judecăţii. precum şi în alte cazuri stabilite de lege.101 alin.pr. însă numai dacă o asemenea faptă s-a ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare.

cauza să fi rămas în nelucrare timp de 1 an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială. Ø fără vina părţii nu s-a putut stabili termen de judecată. instanţa din oficiu ori la cererea părţii interesate sau a procurorului va fixa de urgenţă un termen. când s-a omis trimiterea dosarului către instanţa în favoarea căreia s-a declinat competenţa).perimarea poate fi constatată din oficiu de către instanţă.: conform art.: instanţa nu a fixat termenul de judecată. Culpa părţii nu poate fi reţinută dacă: Ø actul de procedură trebuia îndeplinit din oficiu (ex. . • Procedura de constatare a perimării este următoarea: .2 C. pentru care va cita părţile.. 65 .să nu existe o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială (ex. cererea nu a ajuns la instanţa competentă (ex. . aceasta prevalând chiar dacă termenul de perimare s-ar afla împlinit). • Condiţiile perimării sunt: .să existe o învestire a instanţei cu o cerere care implică desfăşurarea unei activităţi de judecată în primă instanţă ori în căile de atac. deşi avea această obligaţie) .pr. . sau cerută de partea interesată sau de către procuror când participă la judecată. totodată dispunând ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.rămânerea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părţii. dar se apreciază că termenul de perimare s-a împlinit.când cauza se află încă în nelucrare.intra şi perioada scursă anterior suspendării. . Ø fără vina părţii. 618 alin.civ. acţiunea de divorţ se stinge prin împăcare.: în cazul declinării competenţei.

partea interesată sau procurorul observă că pricina rămăsese anterior în nelucrare timp de 1 an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială. astfel că părţile sunt repuse în situaţia anterioară introducerii cererii de chemare în judecată. când s-a perimat o cerere de apel 66 . astfel că partea interesată va putea porni un nou proces sub condiţia de a se mai afla în interiorul termenului de prescripţie a dreptului la acţiune. totuşi. părţile vor putea folosi în acest al doilea proces dovezile administrate în primul. afară de cazul în care noua instanţă apreciază că se impune refacerea lor. dacă se va porni un nou proces identic cu cel perimat. dacă se constată împlinirea termenului de perimare. însă nu şi aceea a revizuirii. se va putea invoca excepţia de perimare. instanţa va pronunţa o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.când după împlinirea termenului de perimare judecarea pricinii a fost reluată şi se află în desfăşurare. căci o asemenea hotărâre nu evocă fondul cauzei. . fiind înlăturate toate efectele generate de introducerea acesteia. şi calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. • Împotriva hotărârii ce constată perimarea poate fi exercitată. • Efectele perimării sunt: . Cu toate acestea. • În ce priveşte soluţionarea cererii de constatare a perimării sau a excepţiei de perimare.perimarea nu afectează dreptul subiectiv şi nici dreptul la acţiune. iar instanţa din oficiu.- - . în limitele legii. perimarea cererii de chemare în judecată nu va putea fi invocată întâia oară în apel. Totuşi.perimarea stinge retroactiv procesul civil. pronunţă o încheiere care poate fi atacată doar o dată cu fondul procesului. dacă instanţa apreciază că perimarea nu a operat.

rămânerea în nelucrare să se datoreze creditorului.executarea să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni. .243 alin. executarea silită se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. suspendarea de drept a judecăţii în temeiul art. Secţiunea a 5-a Perimarea executării silite • Conform art.1 C.sau recurs. • De pe temeiul acestui text de lege. . intrând în puterea lucrului judecat. conchidem că sunt condiţii ale perimării executarii silite următoarele: .civ. afară de cazul în care partea interesată cere amânarea judecăţii şi acordarea unui 67 • ..389 alin. Secţiunea a 6-a Decesul uneia din părţi pe timpul judecăţii • Atrage. în mod obişnuit.pr civ.1 C. act ce nu a fost urmat de altele ce ar fi trebuit iniţiate sau îndeplinite de către creditor.să existe o învestire a organului de executare silită cu o cerere de executare.pr. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare.executarea să nu se fi stins anterior perimării dintro altă cauză. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act ce face parte din procedura execuţională. fără să fi urmat alte acte de executare. hotărârea atacată prin aceste căi de atac devine irevocabilă. .

pr. Dacă părţile se împacă. precum: Ø în cazul acţiunilor strict personale şi netransmisibile (ex. va da reclamantului sfaturi de împăcare. în cazul procesului de partaj instanţa va stărui ca părţile să îşi împartă bunurile 68 . primind cererea de divorţ. dosarul se va închide. • Cu titlu de excepţie.conform art. ei putând solicita înfăţişarea personală a părţilor în instanţă. Secţiunea a 7-a Concilierea părţilor • Sunt de avut în vedere acele situaţii în care legea impune concilierea părţilor sau încercarea de conciliere a lor. .613 C.131 C.civ. acţiunea de divorţ se stinge prin împăcare în orice fază a procesului (art. . ci stingerea judecăţii. decesul uneia din părţi atrage nu suspendarea. chiar dacă ele au un reprezentant. căci căsătoria a încetat). căci căsătoria încetează prin deces. preşedintele instanţei. hotărârea fiind supusă doar recursului. în faţa primei instanţe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor.conform art.: în cazul decesului unuia din soţi într-o acţiune în anularea căsătoriei.673/4 C.).civ.termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate.pr.pr. 618 alin.conform art.: dacă unul din soţi decedează pe timpul procesului de divorţ. astfel că judecata se va stinge).pr. Ø când litigiul se stinge prin dispariţia obiectului său (ex. judecătorul va constata condiţiile împăcării în cuprinsul hotărârii ce o va da. precum: .civ.(2) C.civ.

astfel că dacă părţile ajung la o înţelegere instanţa va hotărî potrivit învoielii lor. putând pronunţa o hotărâre parţială când înţelegerea priveşte doar împărţirea anumitor bunuri şi continuând procesul cu privire la celelalte. prin înţelegerea părţilor. .conform art.720/7 C.prin bună învoială. în litigiile comerciale instanţa este datoare să stăruie. 69 . pr. în tot sau în parte. pentru soluţionarea lui. civ. în tot cursul procesului. constatată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.

: introducerea cererii de chemare în judecată). unde prin act juridic este desemnată doar operaţiunea juridică (negotium iuris). Ø acte procedurale care constată o operaţiune 70 .Titlul III Actele şi termenele procedurale Capitolul I Actele de procedură Noţiune: denumim act de procedură orice manifestare de voinţă sau operaţiune juridică. distingem: Ø acte procedurale care exprimă o manifestare de voinţă (ex. în dreptul procesual prin act de procedură înţelegem atât operaţiunea juridică (ex.: cererea de chemare în judecată).după conţinutul lor. Secţiunea 1-a Categorii de acte procedurale: .: cererea de chemare în judecată. făcută pentru declanşarea procesului civil ori în cursul şi în cadrul procesului civil de către instanţa de judecată sau de către ceilalţi participanţi la proces. Spre deosebire de dreptul material. declararea unei căi de atac). cât şi actul scris (înscrisul) care o constată (ex. în forma prevăzută de lege.

după locul îndeplinirii lor. raportul de expertiză). Secţiunea a 2-a Forma şi conţinutul actului de procedură 71 .: cererea de chemare în judecată. . Ø acte extrajudiciare. distingem: Ø acte ale părţilor (ex. .procedurală (ex.: somaţia de plată în cadrul executării silite).: hotărârea judecătorească). dovada de îndeplinire a procedurii de citare). întâmpinarea). făcute de un auxiliar al justiţiei în afara oricărei proceduri angajate înaintea instanţei (ex. adică preliminare sau succesive judecăţii. distingem: Ø acte procedurale pregătitoare ale judecăţii (ex. distingem: Ø acte judiciare (făcute în desfăşurarea unei proceduri judiciare ori de executare silită (ex.: cererea de chemare în judecată.: citaţia. întâmpinarea). Ø acte procedurale proprii judecăţii (ex.: depoziţia martorului.după faza procesuală în care intervin. Ø acte ale instanţei (ex. Ø acte care conţin o manifestare de cunoaştere (ex. învestirea hotărârii cu formulă executorie).: pronunţarea hotărârii.după autorul actului.: hotărârea judecătorească). .: expertiza).: actele specifice executării silite).: mărturisirea). Ø acte procedurale posterioare judecăţii (ex. sau în cursul judecăţii dar în afara instanţei (ex. Ø acte ale altor participanţi în proces (ex.

domiciliului (denumirii sau sediului) părţilor şi ale reprezentatului. întocmit în scris. el are şi obligaţia de a-şi alege domiciliu în România şi de a-l menţiona în cerere. obiectul actului. arătarea numelui. urmând a avea următorul conţinut: a) arătarea instanţei căreia îi este adresată. în regulă. pentru persoanele juridice. a domiciliului sau reşedinţei părţilor ori. totodată. iniţial. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate. îşi formulează pretenţiile faţă de cel chemat în judecată. în regulă. codul fiscal şi contul bancar. făcut într-o formă determinată. precum şi. punând în mişcare acţiunea civilă şi. învestind prin aceasta instanţa cu soluţionarea ei. b) arătarea numelui. A) Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată • Cererea trebuie făcută în scris şi în limba română.• Actul de procedură trebuie să fie. la 72 . • Actul de procedură trebuie. după caz. denumirea şi sediul lor. semnătura. el va fi consemnat în scris. oral. • Actul de procedură trebuie făcut în limba română. Chiar dacă un act este făcut. • În regulă. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. prenumelui. Secţiunea a 3-a Cererea de chemare în judecată Noţiune: este actul de procedură prin care reclamantul. actul de procedură trebuie să cuprindă următoarele elemente: arătarea instanţei. solicitând concursul instanţei pentru satisfacerea lor.

ei fiindu-i preferată aceea a suspendării judecăţii în condiţiile art. cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare.civ. sau. prenumele şi calitatea (reprezentant legal. reclamantul trebuind să semneze în chiar ziua invocării lipsei semnăturii dacă este de faţă ori.2 C.civ.acest domiciliu urmând a-i fi comunicate actele de procedură în legătură cu procesul. • Sancţiunea lipsei acestor elemente ale cererii de chemare în judecată: a) lipsa numelui părţilor. uneori. dacă pârâtul este de acord.civ.pr. atunci când aprecierea este cu putinţă. se aplică prevederile art. d) obiectul cererii şi valoarea lui.pr.2 al aceluiaşi articol dispun că lipsa semnăturii poate fi complinită oricând în cursul judecăţii. reclamantul le mai poate propune în condiţiile art.pr. convenţional sau judiciar) celui care reprezintă partea în proces.132 C. Cu toate acestea. prevederile alin. g) semnătura reclamantului ori a celui împuternicit legal.civ. numele acestuia şi sediul profesional. Notă: Sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată tinde.133 alin. c) numele.civ.pr. şi ale art. e) motivele de fapt şi de drept ale cererii. judiciar sau convenţional cu dreptul de a introduce cererea de chemare în judecată. dacă nu este de faţă la invocarea acestei excepţii. (în raport de care atunci când desfăşurarea normală a 73 . b) când prin cerere nu s-au arătat dovezile. f) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. c) pentru celelalte elemente de conţinut ale cererii.138 C. să devină subsidiară. după aprecierea reclamantului. privitoare la nulitatea actului de procedură. oricând în timpul judecăţii.155/1 C. a obiectului cererii sau semnăturii este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin. iar în cazul reprezentării prin avocat.pr.1 C.

cererea de chemare în judecată delimitează cadrul 74 . prin încheiere irevocabilă. în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. Cererea se soluţionează în camera de consiliu. aceasta urmând a fi reluată doar după îndeplinirea obligaţiilor).părţile dobândesc drepturi şi obligaţii procesuale. taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar trebuind plătite anticipat. C) Efectele introducerii cererii de chemare în judecată sunt de două feluri: procedurale (a) şi substanţiale (b). împotriva modului de stabilire putându-se formula cerere de reexaminare. de natură procedurală. . la aceeaşi instanţă. precum şi un nou raport juridic între părţi şi instanţă. B) Timbrarea cererii de chemare în judecată • Acţiunile sau cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt. două: 1) cererea de chemare în judecată creează instanţa. a) Efectele procedurale provocate de introducerea cererii de chemare în judecată sunt. • Din această creare de noi raporturi juridice rezultă următoarele consecinţe: . creându-se între părţi o situaţie juridică nouă. prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii.procesului este împiedicată din vina părţii reclamante. în principal. supuse taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar determinate prin lege. în sensul că prin ea se deschide judecata. instanţele pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate. în regulă. • Determinarea în concret a cuantumului taxei de timbru se face de către instanţa de judecată. sub sancţiunea anulării acţiunii sau cererii. de un alt complet. obligând însă partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. instanţa poate suspenda judecata. Cu caracter excepţional.

se definitivează). perimarea.616 C.) sau judecarea cauzei în lipsa părţilor (art. şi anume: a) cererea de chemare în judecată. suspendarea judecăţii (art.242 alin. altfel putându-se ajunge la respingerea cererii ca nesusţinută (art. în condiţiile legii.pr. iniţial provizoriu.părţile au dreptul şi obligaţia de a depune concluzii în fond. în caz contrar instanţa urmând a statua numai în considerarea susţinerilor făcute prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare. b) în regulă.civ. .civ. obiectul şi cauza litigiului. c) cererea să fie admisă printr-o hotărâre irevocabilă (căci numai astfel efectul de întrerupere a prescripţiei. altfel putând interveni. întreruperea prescripţiei profită numai 75 .civ. este necesară îndeplinirea anumitor condiţii.1 pct.2 C.părţile sunt obligate să stăruie în judecată.). adică făcută în scopul de a fi admisă. deci să tindă la învestirea unui organ jurisdicţional şi la recunoaşterea unui drept litigios. b) cererea de chemare în judecată trebuie să fie efectivă. trebuie să fie o veritabilă cerere introductivă de instanţă. 2) cererea de chemare în judecată semnifică sesizarea şi învestirea instanţei cu soluţionarea litigiului. stabilind părţile. Pentru a opera o asemenea întrerupere.procesual în care se va desfăşura judecata. chiar dacă poartă o denumire greşită.242 alin. .părţile au obligaţia de a compărea în faţa instanţei.pr. Întinderea efectului de întrerupere a prescripţiei este limitată sub următoarele aspecte: a) întreruperea priveşte doar acţiunea ataşată dreptului subiectiv dedus judecăţii.2 C. b) Efectele substanţiale (de fond) provocate de introducerea cererii de chemare în judecată sunt următoarele: 1) întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune. .pr.).

încetând odată cu ultimul act de procedură. în sensul că aceste acţiuni pot fi continuate de moştenitori (ex. c) dacă litigiul are ca obiect predarea unui bun cert. D) Obligaţiile instanţei la primirea cererii de chemare în judecată • Preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de lege. c) întreruperea prescripţiei operează cât timp durează judecata. • Dacă cererea a fost trimisă prin poştă. acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă.titularului dreptului alegat şi produce efecte numai împotriva celui care a fost chemat în judecată (pârâtului) sau a terţilor care au intervenit voluntar în favoarea lui.: acţiunea în stabilirea paternităţii. reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei. 3) Cererea de chemare în judecată transmite moştenitorilor unele din acţiunile strict personale ale celui decedat. cererea se va înregistra şi i se va da părţii un termen scurt pentru completare. b) dacă litigiul are ca obiect un bun frugifer. ceea ce are următoarele consecinţe: a) pârâtul începe a datora daune moratorii. • Dacă se constată existenţa unor lipsuri i se va pune în vedere reclamantului să completeze sau să modifice cererea în mod corespunzător. Completarea se va face de îndată. acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine). iar dacă nu este posibilă în acel moment. riscul pierii bunului trece asupra pârâtului. acţiunea în tăgada paternităţii. 2) Cererea de chemare în judecată provoacă punerea în întârziere a pârâtului. fiind totodată încunoştiinţat că neîndeplinirea în acest termen a 76 . pârâtul posesor începe a datora fructele acestui bun. pentru a le completa în termenul stabilit de preşedinte (judecător).

să încuviinţeze luarea de măsuri asigurătorii. de asigurare a dovezilor şi pentru constatarea unei situaţii de fapt ori să dispună citarea pârâtului la interogatoriu. preşedintele fixează termenul de judecată. care va fi dat reclamantului în cunoştinţă sub luare de semnătură. prin citaţie pârâtul trebuind informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România. comunicările se vor face prin scrisoare recomandată. în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază. ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii. Preşedintele va dispune ca pârâtul să fie citat pentru primul termen de judecată. Secţiunea a 4-a 77 . recipisa de predare la poşta română a scrisorii. Când pârâtul nu se conformează acestei obligaţii. precum şi să ia orice alte măsuri în legătură cu administrarea probelor. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate. În condiţiile legii. iar în pricinile urgente cel puţin 5 zile. la acest domiciliu urmând a-i fi făcute comunicările privind procesul. preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat.• • • • • obligaţiilor atrage suspendarea judecăţii. punându-i-se în vedere că este obligat de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înaintea judecăţii. În cazul în care constată că cererea îndeplineşte cerinţele legale. Termenul de judecată va fi astfel stabilit încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. dacă este prezent. alături de citaţie urmând a-i fi comunicate şi o copie a cererii de chemare în judecată. precum şi copii de pe înscrisurile depuse de reclamant în probaţiune. preşedintele va putea. imediat după primirea cererii.

A. c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere.115 C. Sancţiunea nedepunerii întâmpinării 78 .115-118 C. cât şi în căile de atac. întâmpinarea trebuie să cuprindă: a) excepţiile procesuale pe care pârâtul înţelege să le invoce. inclusiv cu privire la motivele de fapt şi drept ale cererii acestuia. afară de cazurile în care legea ar prevede altfel.pr. • Întâmpinarea trebuie depusă la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Regimul procedural al întâmpinării : • Depunerea întâmpinării este obligatorie atât în primă instanţă. afară de cazul în care reclamanţii au un singur reprezentant sau dacă reclamantul stă în judecată în mai multe calităţi juridice.. • Întâmpinarea trebuie depusă în atâtea copii câţi reclamanţi sunt. caz în care se depune o singură copie. B.Întâmpinarea (art.civ. d) semnătura. înainte de începerea dezbaterilor orale. b) răspunsul la pretenţiile reclamantului. apărările de fond şi dovezile faţă de cererea reclamantului. Conţinutul întâmpinării • Conform art.pr. C.) Noţiune: este actul de procedură prin care pârâtul.civ. • Întâmpinarea nu se comunică reclamantului. îşi înfăţişează excepţiile procesuale.

: comunicarea cererii de chemare în judecată.civ. preşedintele îi va pune în vedere. să arate excepţiile procesuale. decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe. Secţiunea a 5-a Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură Noţiune : comunicarea este actul de procedură şi. • Atrage.• Nedepunerea întâmpinării atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţii procesuale privitoare la neregularităţi procedurale săvârşite până la momentul depunerii întâmpinării.civ. instanţa îi va acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării. care vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. probele şi toate mijloacele de apărare. mijlocul tehnic de aducere la cunoştinţă a unui act procedural îndeplinit şi care trebuie cunoscut de către părţi (ex. afară de excepţiile de ordine publică (absolute). a hotărârii judecătoreşti. de asemenea.85 C.pr. totodată. a citaţiei). • Dacă pârâtul nu este asistat sau reprezentat de avocat şi nu a depus întâmpinare. la prima zi de înfăţişare. scopul şi importanţa comunicării actelor de procedură citării părţilor şi • Conform art. afară doar de cazul în care s-ar afla sub incidenţa dispoziţiilor art.pr. Necesitatea.. ori dacă reclamantul este acord cu propunerea de dovezi peste termenul legal. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea 79 . La cererea acestui pârât.138 C.

581 C.pr. deşi nu a fost citată sau citarea nu s-a realizat în formele prevăzute de lege.107 C.civ. excepţiile de la această regulă trebuind să fie expres prevăzute de lege (ex. • Conform legii. sunt admise două excepţii de ordin general de la regula citării: a) dacă partea se prezintă în instanţă personal sau prin mandatar. partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termen în cunoştinţă.2 C. La fel. 236 C. în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor. chiar şi prin mandatar (“prezenţă juridică”) la unul din termenele de judecată. afară numai dacă legea dispune altfel. termenul în cunoştinţă nu operează în următoarele situaţii: în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată. regula este citarea părţilor. prezenţa părţii acoperă orice vicii de procedură (art.). corelativ. Totuşi.: art.pr. b) partea care a fost prezentă.civ. când citaţia nu i s-a înmânat în termen.). în cazul în care procesul se repune pe rol. stabileşte că preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte la termenul de judecată nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. partea este totuşi îndreptăţită să ceară amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea.pr. art.civ.. • Scopul şi importanţa citării privesc necesitatea asigurării contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor în procesul civil.: comunicarea cererii de chemare în judecată). • Scopul şi importanţa comunicării privesc fie necesitatea asigurării dreptului la apărare al părţilor (ex.89 alin.părţilor. fie determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de 80 . în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu. nu va mai fi citată la termenele următoare. ea având termen în cunoştinţă.civ.pr. Astfel fiind.

zilei şi orei de înfăţişare. C. D. în acest din urmă caz instanţa solicitată fiind obligată să ia de îndată măsurile necesare şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.89 alin. de către instanţă.pr. precum şi numărul dosarului. 5) numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii. 2) arătarea anului. 6) alte menţiuni prevăzute de lege.civ.pr. domiciliul şi calitatea celui citat. autentic şi solemn. prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. prin agenţii ei procedurali sau prin orice alt salariat al instanţei. un înscris cu valoare probatorie (dovedeşte îndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a cita părţile). 3) arătarea instanţei şi a sediului ei. ea se face prin poştă prin scrisoare 81 .îndeplinire a unui act de procedură (ex. de asemenea.3. 4) numele.2 C. Când comunicarea citaţiei în aceste condiţii nu este posibilă. comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu. lunii. • Cu privire la menţiunile de la punctele 2. arată expres că lipsa lor atrage nulitatea citării. • Citaţia este un act oficial (emanând de la instanţă).civ.. 7) parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.86 C.: comunicarea hotărârii judecătoreşti). Cuprinsul citaţiei • Citaţia trebuie să cuprindă: 1) numărul şi data emiterii. iar nu şi prin alte mijloace de dovadă. Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură • Conform art. art. • Dovada citării se poate face exclusiv prin adeverinţa de primire a citaţiei.4 şi 7.

citarea se face. termenul de 5 zile poate fi scurtat de către instanţă în pricinile apreciate ca urgente. vor fi citaţi la sediul central al administraţiei respective sau. sub sancţiunea nulităţii. lichidatorul judiciar. o cei incapabili vor fi citaţi prin reprezentanţii lor legali. după caz. o cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi falimentului vor fi citaţi prin administratorul judiciar ori. vor fi citate la sediul principal sau la cel al sucursalei ori. • Sub aspectul citării şi comunicării actelor de procedură. legea impune două reguli: 1. afară doar de cazurile grabnice şi numai cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui. citaţia trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. 2. comuna şi celelalte persoane juridice de drept public. după caz. Totuşi. prin organele lor de conducere. prin reprezentanţii lor. vor fi citate la sediul administraţiei lor.recomandată cu dovadă de primire sau prin alt mijloc ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. în mod obişnuit la la domiciliul sau reşedinţa părţii. o asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică. nici un act de procedură nu poate fi comunicat în zilele de sărbătoare legală. sunt de avut în vedere mai multe ipoteze în ceea ce priveşte locul citării. însă numai când partea primeşte citaţia: o statul. în lipsă de contencios. al reprezentanţei. În caz de numire a unui curator special. la sediul administraţiei. • Sub aspectul momentului până la care trebuie făcută comunicarea. ea se poate face şi în orice alt loc. judeţul. dintre care amintim: o în cazul părţii domiciliate în România. o persoanele juridice de drept privat. citarea 82 .

(ex. cu dovadă de primire. având domiciliul sau reşedinţa cunoscută.civ.se va face prin acest curator.pr. vor fi citaţi potrivit art. o moştenitorii. 90 pct. militarii). moştenitorii până la intervenirea în proces. până la intervenirea lor în proces. o personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României. o în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură. cei care se află în străinătate. • Elementele de conţinut ale acestui proces-verbal sunt arătate prin art.: echipajul unui vas de comerţ.pr.100 C. vor fi citaţi printr-un curator special. 87. 83 . incapabilii. Cetăţenii români. precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei. cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale. 6 şi 10 C. numit de instanţă. o comunicarea făcută unor persoane fizice aflate în situaţii speciale implică observarea dispoziţiilr legale care o reglementează – art. Dovada comunicării • Se face prin procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu comunicarea actelor de procedură. 95 C. vor fi citaţi prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis. deţinuţii. vor fi citaţi prin Ministerul Afacerilor Externe.pr.civ. E. aflaţi în străinătate. bolnavii internaţi în spital. aflaţi în străinătate în interes de serviciu. vor fi citaţi printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată.civ. alţii decât cei prevăzţi în aliniatul precedent. o cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută.

se include şi ipoteza în care actul este îndeplinit de un funcţionar necompetent. cu încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil privitoare la forma actelor de procedură. prin funcţionar urmând a înţelege nu doar funcţionarul judecătoresc (grefierul).civ. consacră două cazuri de nulitate a actelor de procedură: 1. 2. Noţiune: Nulitatea actului de procedură este sancţiunea care suprimă. în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească. deci.pr. • Acest al doilea caz de nulitate presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: a) îndeplinirea actelor de procedură să se fi făcut cu neobservarea formelor legale.• Acest proces-verbal este un act solemn şi autentic.105 C. el făcând dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. acele efecte ale actului de procedură ce sunt potrivnice scopului urmărit de dispoziţiile legale referitoare la condiţiile sale de validitate. îndeplinirea actului de o instanţă necompetentă.în această primă condiţie. Secţiunea a 6-a Nulitatea actelor de procedură A. înţeleasă larg. b) să se fi pricinuit o vătămare ca urmare a 84 . . Cazurile de nulitate • Art. B. ci şi orice altă persoană împuternicită de lege sau de către instanţă cu îndeplinirea unor acte de procedură. generic. îndeplinirea actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent .

pr.2 C. pronunţarea hotărârii în şedinţa publică). . C. . c) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. o măsură extremă. cât şi prejudiciile procesuale în sens larg. .:publicitatea dezbaterilor. adică cele ce rezultă din spiritul legii.absolute (de ordine publică).îndeplinirii actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent. fiind de văzut şi că art. urmând a fi angajată doar dacă nu există alt mijloc procedural prin care să se înlăture vătămarea. dar sunt în legătură cu buna administrare a justiţiei (ex.106 alin. ce intervin în cazul încălcării unor norme dispozitive.nulităţii exprese (textuale). instanţa urmând a aprecia în concret existenţa vătămării. Interesul practic al acestei clasificări are în vedere că în cazul nulităţilor exprese vătămarea se presupune până la 85 . Clasificarea nulităţilor a) după finalitatea sancţiunii instituite de legiuitor nulităţile pot fi: . stabileşte că judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură. ce intervin în cazul încălcării unor norme imperative.relative.prin vătămare vom înţelege atât prejudiciile materiale.nulitatea rămâne. deci.vătămarea poate privi atât interesele părţilor.nulităţi virtuale (implicite). cât şi cele care exced interesului părţilor.civ. adică cele prevăzute formal de lege. b) după cum sunt sau nu expres prevăzute de lege deosebim: . . .

c) renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate. distingem: . dacă nulitatea este relativă. se invocă pe cale de excepţie. ea poate fi invocată în orice stare a pricinii.2 teza finală C. D. deosebim: . Regimul procedural al nulităţii • Sub aspectul modului de invocare. . produse prin iradiere de la un act anterior nul către un act subsecvent ce a fost.).105 alin. valabil încheiat. adică cele circumscrise actului de procedură făcut cu neobservarea formelor legale. iar nu şi în cazul nulităţilor absolute. fie ea absolută sau relativă.pr.nulităţi parţiale (afectează doar o parte a actului de procedură).nulităţi derivate. dacă nulitatea este relativă. în condiţiile legii. ea poate fi invocată doar de către partea interesată. de instanţă din oficiu şi de către reprezentantul Ministerului Public când acesta participă la judecată.nulităţi totale (afectează întregul act). trebuie distins între regimul procedural aplicabil nulităţilor absolute. b) dacă nulitatea este absolută. prin el însuşi. c) după întinderea efectelor lor. . d) după întinderea efectelor distructive. precum şi confirmarea actului anulabil sau acoperirea cauzei de nulitate sunt posibile doar în cazul nulităţilor relative. reţinem că nulitatea. ea poate fi invocată doar până la prima zi de înfăţişare ce urmează săvârşirii neregularităţii şi înainte de a pune concluzii în fond. dar. ea poate fi invocată de oricare dintre părţi. astfel: a) dacă nulitatea este absolută. • Sub aspectul mijloacelor de invocare.dovada contrarie (art. respectiv nulităţilor relative.nulităţi proprii. poate fi invocată şi 86 .civ.

nulitatea afectează doar funcţia procedurală a actului. b) invalidarea actului dă. E.: dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată pentru un viciu de formă.efecte indirecte: a) uneori. cererea de apel declarată nulă nu poate fi făcută din nou. . Totuşi. • În sistemul nostru procesual.efecte directe: a) invalidarea actului de procedură anulat. cu consecinţa lipsirii lui totale sau parţiale de efecte. pe calea contestaţiei la executare. nulitatea iradiază şi către alte acte procedurale. revizuirii şi.pe calea apelului. b) uneori. . recursului. altele indirecte. nulităţile sunt întotdeauna judiciare. Efectele nulităţii actului de procedură • Unele efecte ale nulităţii sunt directe.: nulitatea unei încheieri premergătoare atrage şi nulitatea hotărârii finale). aflate într-o relaţie de dependenţă cu actul anulat (ex. în anumite situaţii. dreptul de a regulariza actul viciat prin refacerea lui. contestaţiei în anulare. astfel că instanţa trebuie să constate şi să pronunţe nulitatea. mărturisirea făcută de reclamant în cadrul ei este validă). nulitatea actului de procedură poate afecta şi dreptul subiectiv (ex. în cadrul executării. 87 . el putând însă produce alte efecte (ex. aceasta neoperând de drept. căci s-a împlinit termenul de apel).

este interzisă îndeplinirea unui asemenea act. a căror nerespectare atrage lipsa de validitate a actului de procedură sau decăderea dintr-un drept procesual). dimpotrivă. .termene judecătoreşti (stabilite de instanţă sau de preşedintele ei). Secţiunea 1 –a Categorii de termene procedurale a) după sursa (izvorul) lor.termene absolute (obligatorii pentru părţi şi instanţă. fie în sensul abţinerii de la exercitarea dreptului sau efectuarea actului (termene imperative prohibitive).). c) după efectul pe care îl produc. . spre ex.termene legale (stabilite prin lege). b) după caracterul (scopul) lor. distingem: -termene imperative (cele în interiorul cărora trebuie să se manifeste o anumită conduită procesuală.termene convenţionale (convenite de părţi. fie în sensul exercitării unui drept procesual sau îndeplinirii unui act procesual (termene imperative onerative). distingem: . 88 .Capitolul II Termenele de procedură Noţiune: termenul procedural desemnează timpul stabilit pentru a se îndeplini un act de procedură sau în care. -termene de recomandare (cele în care este indicat să se efectueze anumite acte de procedură ori să se realizeze anumite activităţi procesuale). distingem: . atunci când legea le îngăduie – în materia arbitrajului.

pr.pr. când comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare. astfel: a) termenul curge. b) termenul de apel (recurs) curge.) Modul de calcul al termenelor de procedură: • Termenele stabilite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare. când termenul curge de la un alt moment decât cel al comunicării actului de procedură.3 C. legea stabileşte anumite situaţii de echipolenţă (echivalenţă).102 C. împotriva părţii care a cerut comunicarea actului de procedură cu cealaltă parte..2 C.pr. Secţiunea a 2-a Durata termenelor de procedură • Orice termen presupune o durată. dar care pot atrage alte sancţiuni). momentul de pornire este cel al comunicării actului de procedură (art.284 alin. de la data acestei comunicări (art.pr.civ. afară de cazurile când legea ar dispune altfel.).2 C. • Expres şi limitativ.termene relative (care nu atrag nulitatea sau decăderea.).civ.civ. c) dacă o parte declară apel (recurs) înainte de comunicarea hotărârii.). de la data când s-a cerut comunicarea (art. aceasta se consideră comunicată la data depunerii cererii (art.civ. • De regulă. având un punct de pornire (dies a quo) şi un punct de împlinire (dies a quem).284 alin.102 alin. • Termenele stabilite pe zile se calculează după sistemul 89 .

Secţiunea a 3-a Decăderea 1) Noţiune: este sancţiunea ce are ca efect pierderea de către parte a unui drept subiectiv procesual ca urmare a neexercitării lui sau a neefectuării unui anumit act de procedură în termenul prevăzut de lege. ci doar a termenelor legale. luni sau ani sfârşesc în ziua anului. nici ziua când termenul s-a împlinit. pe zile libere. b) când legea stabileşte o anumită etapă sau moment procesual pentru exercitarea dreptului sau împlinirea actului. sfârşeşte întro lună care nu are o asemenea zi. se sfârşesc într-o zi de sărbătoare legală. Ziua începe la ora 0 şi se termină la ora 24 a zilei de împlinire a termenului. se va considera împlinit în cea din urmă zi a lunii. Termenul care. ele se vor prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. 30 sau 31 ale lunii. Totuşi.: termenul de declarare a apelului sau recursului). începând la 29. inclusiv cele pe zile. iar partea nu şi-a exercitat dreptul 90 . Notă: nu nerespectarea oricărui termen procedural atrage decăderea. onerative şi absolute. imperative.exclusiv. 2) Cazurile în care intervine decăderea sunt: a) când legea stabileşte un termen fix (cu o durată predeterminată) pentru exercitarea dreptului sau pentru îndeplinirea actului procedural şi partea a lăsat să expire acel termen (ex. neintrând în calcul nici ziua de plecare. lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. sau când termenul este suspendat. • Termenele stabilite pe săptămâni. dacă termenele.

1 c.civ.(4) C. în principal.pr. caz în care actul de procedură al coparticipantului va profita şi părţii faţă de care decăderea s-a produs.civ. d) când decăderea priveşte pe una din părţile aflate în litisconsorţiu conform art.1 C. 5) Efectele decăderii sunt.). 3) Ipotezele în care decăderea poate fi înlăturată sunt următoarele: a) când legea o prevede expres (ex. art. b) când partea dovedeşte că a fost împiedicată să acţioneze pe întreaga durată a termenului dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. c) când legea stabileşte o anumită ordine în îndeplinirea actelor de procedură. c) când partea interesată a renunţat la dreptul de a invoca decăderea (în cazul decăderii relative).48 alin.civ. iar partea nu a respectat-o (ex. în principiu.pr.: în ipoteza prevăzută de art. 6) Repunerea în termen • Conform art. trebuind văzut dacă norma ce stabileşte termenul este imperativă sau dispozitivă. două: a) pierderea dreptului subiectiv procesual recunoscut de lege părţii ce trebuia să acţioneze. 170 alin.103 alin.132 alin.2 C.pr.sau nu a îndeplinit actul până la acea etapă sau la acel moment (ex.pr. 4) Regimul procedural al decăderii este acelaşi.: nulitatea relativă trebuie invocată la prima zi de înfăţişare ce urmează săvârşirii neregularităţii şi înainte de a pune concluzii în fond). afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea a fost împiedicată să acţioneze dintr-o împrejurare mai presus 91 .civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea..). cu cel al nulităţii actului de procedură. b) ineficienţa actului procedural tardiv.

arătând şi motivele care au împiedicat-o să acţioneze. 92 . îi exclude culpa. în acelaşi termen trebuind arătate şi motivele împiedicării. în acest din urmă caz.de voinţa sa. • În aplicarea acestor prevederi legale. actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. deci care. rezultă că sunt condiţiile ale repunerii în termen următoarele: a) partea să formuleze o cerere de repunere în termen în 15 zile de la încetarea împiedicării. b) în acelaşi termen de 15 zile partea trebuie să îndeplinească actul. • Instanţa se pronunţă asupra cererii de repunere în termen printr-o încheiere atacabilă o dată cu hotărârea finală. chiar fără a valora forţă majoră. c) partea să facă dovada unei împrejurări mai presus de voinţa sa ce a împiedicat-o să acţioneze.

deci între instanţe de grade diferite). Norme de competenţă: a) generală (norme care stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti în raport cu a altor organe cu activitate jurisdicţională). Secţiunea 1-a: Clasificarea normelor de competenţă Presupune următoarele distincţii: 1. b) procesuală (după natura. Natura normelor cu privire la competenţă: 93 . 2. unele faţă de altele). b) jurisdicţională (norme ce determină competenţa instanţelor judecătoreşti.Titlul IV Competenţa instanţelor judecătoreşti Noţiune: semnifică ansamblul prerogativelor jurisdicţionale recunoscute de lege instanţelor judecătoreşti. Norme de competenţă jurisdicţională: a) de atribuţiune vizează repartizarea pe verticală (ierarhică) a atribuţiilor jurisdicţionale ale instanţelor. b) teritorială (vizează repartizarea puterii de jurisdicţie între instanţe de acelaşi grad). La rândul ei competenţa de atribuţiune poate fi: a) funcţională (după felul atribuţiilor jurisdicţionale). obiectul sau valoarea litigiului dedus judecăţii).

afară de cazul în care. următoarele: 1. în mod excepţional. competenţa instanţei este subiectivată prin acţiunea civilă. 7. instanţa nu poate delega justiţia (în sensul că instanţele nu îşi pot transfera atribuţiile jurisdicţionale către alte organe. instanţa îşi exercită atribuţiile de judecată numai în circumscripţia sa teritorială. 6. 5. competenţa instanţelor este aceeaşi pentru toţi (principiul exprimă egalitatea între cetăţeni). judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei (însemnând că instanţa sesizată prin cererea de chemare în judecată este competentă să statueze şi asupra mijloacelor de apărare ale pârâtului). 4. instanţele judecătoreşti sunt înzestrate cu plenitudine de competenţă (însemnând că justiţia se înfăptuieşte în regulă de către instanţele judecătoreşti).norme dispozitive (normele de competenţă teritorială.. altele decât cele de competenţă teritorială exclusivă). Secţiunea a 2-a Principiile reglementării competenţei Sunt în principal. 8. 3. accesoriul urmează soarta principalului (în sensul că cererile accesorii şi incidentale intră în competenţa 94 . competenţa instanţelor este legală (adică stabilită prin lege). .norme imperative (cele de competenţă generală. materială şi teritorială exlcusivă). 2. legea ar permite aceasta).

în regulă. în condiţiile legii Ø atât termenul “plângeri”. că judecătoriile au competenţa de a soluţiona în primă instanţă orice proces sau cerere. fără a fi necesar să existe o lege specială de îndrituire cu privire la un anumit proces sau la o anumită cerere. 10. 1) plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate. că judecătoria este instanţă de drept comun cât priveşte judecata în primă instanţă. 3) în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. judecătoriile judecă: 1) în primă instanţă.2 C. conflictele de competenţă se rezolvă în interiorul sistemului instanţelor judecătoreşti. b) Conform art.. cu cel de “dispoziţie” sau „decizie”. iar cel de “hotărâre” fiind înlocuit uneori. Secţiunea a 3-a Competenţa de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti a) Conform art. prin legi speciale. tribunalele judecă 1) În primă instanţă: 95 . toate procesele şi cererile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe Ø rezultă.civ.1 C.civ.pr. cel de “plângere” referindu-se la căile de atac în general. 9. competenţa teritorială revine. instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtului.. totodată. cât şi cel de “hotărâri” trebuiesc înţeleşi generic.instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale). deci. Ø trebuie conchis.pr.

posesorii. g)cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale. petitorii sau. precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine. b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei. precum şi procesele şi cererile în această materie ale căror obiect este neevaluabil în bani. e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială. cu minori 96 . inclusiv cele de drept comun. penale.37 din Legea nr. c) conflictele de muncă. în afară de cele date în competenţa curţilor de apel. comerciale. cu excepţia cererilor de impărţeală judiciară. a cererilor în materie succesorală. • Trebuie precizat că potrivit art. f) cererile pentru încuviinţarea. dupa caz. a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar. nulitatea sau desfacerea adopţiei. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă. h) cererile pentru recunoaşterea. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii care nu sunt supuse apelului. 3) ca instanţe de recurs.a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei. 304/2004. d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ. 4) În orice alte materii date prin lege în competenţa lor. formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. 2) ca instanţe de apel. cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. pot fi înfiinţate tribunalele specializate pentru judecarea cauzelor civile.

• Conform art.pr. procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. potrivit legii nu sunt supuse apelului. cauze în materia dreptului maritim şi fluvial sau alte materii. 3) ca instanţe de recurs. curţile de apel judecă: 1) în primă instanţă. 2) ca instanţe de apel. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.). competenţa teritorială exclusivă (excepţională)(c). conflicte de competenţă etc. Secţiunea a 4-a Competenţa teritorială: • Esenţial. competenţa teritorială alternativă (b).pr.. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale care.civ. cauze de contencios administrativ şi fiscal. unele cereri de strămutare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1) recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri. ele preluând cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care sunt înfiinţate. • Conform art.3 C.civ. revizuirea propriilor hotărâri în anumite cazuri. 4) în orice alte materii date prin lege în competenţa lor (ex. în cazurile prevăzute de lege.4 C. distingem între: competenţa teritorială de drept comun (a). 97 . 3) în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege..şi familie. contestaţia în anulare împotriva propriilor hotărâri. 2) recursurile în interesul legii.

cererea de chemare în judecată se întroduce la instanţa domiciliului pârâtului (criteriul domiciliului fiind cel principal pentru determinarea instanţei competente teritorial). • Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.civ. este competentă teritorial instanţa domiciliului persoanei căreia. potrivit înţelegerii asociaţilor. i s-a încredinţat preşedinţia sau direcţia asociaţiei ori societăţii. cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară. la instanţa domiciliului sau reşedinţa reclamantului.civ. în lipsa unei asemenea persoane..5 C.pr. folosită efectiv de către pârât (domiciliul trebuie înţeles ca situaţie de fapt). este competentă instanţa domiciliului oricăruia dintre asociaţi.. într-un atare caz. • Când calitatea de pârât aparţine unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridică. reclamantul putând cere însă instanţei.pr.6 C. • Când domiciliul pârâtului persoană fizică nu este cunoscut ori pârâtul îl are în străinătate. • b) Competenţa teritorială alternativă Desemnează situaţia în care reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente • Conform art. iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. să numească un curator care să reprezinte interesele asociaţilor. în afară de domiciliul său. are în chip statornicit o îndeletnicire profesională ori 98 . dacă pârâtul.• a) Competenţa teritorială de drept comun • Conform art. • Prin “domiciliu” trebuie înţeleasă locuinţa statornică sau principală.

rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.2 C. direcţiilor generale... regiilor publice. comerciale sau industriale. cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. b) în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil. Conform art. cererea împotriva acestuia se poate introduce şi la instanţa locului unde se găseşte reprezentanţa. cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei.civ.. cererile îndreptate împotriva statului. Conform art.pr. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc. când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente. caselor autonome şi administraţiilor comerciale.8 C. iar în capitală. la Judecătoria sectorului 4. pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. anularea. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea.pr.10 C. în afară de instanţa domiciliului pârâtului. se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. dacă printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu (ex. cererile se introduc la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului.civ.civ. Conform art.9 C. în acţiunile în justificare sau în prestaţie 99 .• • • • una sau mai multe aşezări agricole. atunci când pârâtul persoană juridică de drept privat are reprezentanţă. mai sunt competente următoarele instanţe: a) în cererile privitoare la executarea. fie chiar în parte.civ. a obligaţiunii.pr.pr.7 alin..: fidejusorii). cererea se face la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Conform art.

fiind exceptate de la aceste prevederi despăgubirile rezultate din asigurări maritime şi fluviale.civ.pr.. locul unde s-a produs accidentul.tabulară.pr.11 C.. c) în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie. instanţa domiciliului reclamantului. • Există competenţă alternativă şi atunci când părţile. dintre acestea urmând a le evidenţia pe următoarele: • Conform art.civ. cererile privitoare la bunurile imobile se pot face numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătorul (este vorba de acţiuni reale imobiliare. confesorie. instanţa locului unde se află imobilul. g) în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se poate face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului: bunurile asigurate. au convenit o alegere de domiciliu în favoarea reclamantului. e) în cererile izvorite dintr-un contract de transport.civ.19 şi 159 pct. Alegerea competenţei prin convenţie este nulă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire. f) în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie alimentară. 100 . înainte de sesizarea instanţei. 3 C. instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. d) în cererile privitoare la obligaţii comerciale. au putut fi identificate cazurile de competenţă teritorială exclusivă.pr.13 C. cec sau bilet la ordin. c) Competenţa teritorială exclusivă (zisă şi excepţională) Prin observarea prevederilor art. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. • Conform art. instanţa locului de plată. instanţa locului de plecare sau de sosire. precum acţiunea în revendicare.

nulitatea căsătoriei.. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal (este vorba de cereri între asociaţi ori ale asociaţilor în contra societăţii).15 C.: cererea pentru anularea certificatului de moştenitor. încuviinţarea adopţiei. posesorie etc.• • • • negatorie. 10 pct.pr. stabilirea filiaţiei faţă de 101 .civ.cererile privitoare la moştenire.: cererea în anularea unui testament. cele personale imobiliare urmând competenţa stabilită de art.cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar (ex.pr. Conform art. până la sfârşitul lichidării în fapt.16 C.civ.). cererea pentru constatarea validităţii unui testament).pr. petiţia de ereditate. . tăgada paternităţii. declararea dispariţiei unei persoane ori a morţii. cererea în anularea hotărârii care declară moartea unei persoane. partajul succesoral). raportul donaţiilor. precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-are avea unul împotriva altuia (ex. acţiunea legatarului pentru predarea legatului).1 şi 2 C.civ.civ. cererile în materia reorganizării judiciare şi falimentului sunt de competenţa tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului.14 C. .pr. cererile în materie de societate.. Conform art.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare (ex. Conform art.). în materie de moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: . stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei. Competenţa teritorială este exclusivă şi în cauzele cu privire la starea şi capacitatea persoanelor (precum cererile privind divorţul..

mamă etc.). • În materie necontencioasă. Sub aspectul caracterului normelor de competenţă reţinem că: Ø Sunt imperative normele de competenţă generală, materială şi teritorială exclusivă. Ø Sunt dispozitive normele de competenţă teritorială privitoare la bunuri, afară de ipotezele prevăzute de art.13-16 C.pr.civ. Cuprinderea competenţei instanţei poate fi identificată din perspectiva următoarelor reguli: 1) judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei; 2) judecătorul acţiunii este, în regulă, şi judecătorul cererilor incidentale.

Secţiunea a 5-a Prorogarea competenţei instanţelor • Desemnează extinderea în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti ori al convenţiei părţilor, a competenţei unei instanţe judecătoreşti, aceasta dobândind aptitudinea de a soluţiona procese sau cereri cu privire la care nu posedă, obişnuit, competenţă de soluţionare. • Poate fi: - judecătorească (dispusă printr-o hotărâre a autorităţii jurisdicţionale) (a); - legală (când legea însăşi dispune
102

extensiunea competenţei) (b); - convenţională ( numită şi voluntară, fiind cea decisă de părţi oral sau în scris, explicit sau implicit) (c). a) Prorogarea judecătorească de competenţă este reprezentată de următoarele cazuri: 1) conform art.23 C.pr.civ., când din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , la cererea părţii interesate, va delega o altă instanţă de acelaşi grad, care să judece pricina. 2) conform art.30 alin.2 şi 33 alin.1 C.pr.civ. când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, instanţa superioară învestită cu judecarea cererii de recuzare va dispune, dacă va socoti cererea întemeiată, trimiterea cauzei spre judecare la o altă instanţă decât cea învestită iniţial. 3) conform art.37-40 C.pr.civ., admiterea unei cereri de strămutare are drept consecinţă trimiterea pricinii spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad. 4) conform art.312 alin.5 C.pr.civ., dacă instanţa a cărei hotărâre a fost recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând hotărârea, va putea trimite cauza unei alte instanţe decât cea care a judecat fondul, dar de acelaşi grad. 5) conform art.313 C.pr.civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, poate trimite cauza spre o nouă judecată, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, unei alte instanţe de acelaşi grad 6) conform art.169 alin.4 C.pr.civ., când
103

administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad dacă în localitate nu există instanţă de acelaşi grad. b) Prorogarea legală de competenţă • Intervine în cazurile arătate anume de lege, putând fi indirectă (când rezultă, prin ricoşeu, din conexitatea existentă între cererea introductivă şi cererile incidentale sau accesorii) ori directă (când vizează cereri ce pot fi considerate, prin ele însele, ca fiind independente faţă de cererea introductivă). Aparţin primei categorii: - ipoteza prevăzută de art.9 C.pr.civ., evocată în contextul prezentării cazurilor de competenţă alternativă; - ipoteza prevăzută de art.17 C.pr.civ., conform căreia cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală. Aparţin celei de-a doua categorii: - conexitatea, reglementată de art.163 C.pr.civ. şi desemnând posibilitatea întrunirii mai multor cauze ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau la instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu altele şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legaătură. c) Prorogarea convenţională (voluntară) de competenţă • Din coroborarea prevederile art.159 pct.3 şi 19 C.pr.civ. se poate trage concluzia că prorogarea convenţională a competenţei este îngăduită doar în pricinile privitoare la bunuri, altele însă decât cele arătate de art.13-16 C.pr.civ.
104

• Condiţiile de fond şi formă cerute pentru existenţa valabilă a convenţiei de prorogare a competenţei sunt: - părţile să aibă capacitatea de a sta în justiţie; - consimţământul lor să fie liber şi neviciat; - instanţa aleasă să nu fie necompetentă absolut; - prin acordul lor părţile să determine în mod clar şi precis instanţa pe care o desemnează; - să nu se deroge de la norme legale imperative.

Secţiunea a 6-a Incidente cu privire la competenţă • • Avem în vedere următoarele incidente: conflictul de competenţă (a); necompetenţa instanţei sesizate (b); litispendenţa (c); conexitatea (d). a) Conflictul de competenţă( art.20-23 C.pr.civ.) Ø Noţiune:Înţelegem prin conflict de competenţă situaţia în care două sau mai multe instanţe judecătoreşti ori acestea şi unul sau mai multe organe cu activitate jurisdicţională se socotesc deopotrivă competente să soluţioneze o unică pricină cu care fiecare a fost sesizată ori, dimpotrivă, când toate se consideră necompetente, declinându-şi reciproc competenţa. Prima ipoteză desemnează conflictul pozitiv de competenţă, cea de-a doua conflictul negativ de competenţă. Ø Raţiunea soluţionării conflictului de competenţă rezidă în necesitatea de a obţine o hotărâre judecătorească (în cazul conflictului negativ), respectiv în necesitatea de a se evita pronunţarea
105

. . cererea regulatorului de competenţă urmează a fi respinsă. . căci dacă nici una dintre ele nu este competentă. este necesar şi ca hotărârile de declinare reciprocă a competenţei să fi devenit irevocabile. • Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul este obligată să suspende din oficiu orice altă procedură în cauză. • Instanţa chemată să pronunţe regulatorul de competenţă este cea superioară şi comună instanţelor aflate în conflict. în cazul conflictului negativ. . părţile trebuind să-şi îndrepte acţiunea la instanţa competentă.dacă cele două judecătorii nu aparţin aceluiaşi tribunal ori dacă conflictul s-a născut între o 106 .unor hotărâri contradictorii ( în cazul conflictului pozitiv).conflictul ivit între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal se judecă de acel tribunal.cererile să fie în curs de judecată. . astfel: . urmând a înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului. .una dintre instanţele învestite trebuie să fie competentă să judece cauza.cererile să fie de aceeaşi natură procedurală.litigiile să se afle pe rolul instanţelor române.excepţia regulatorului de competenţă trebuie să fie ridicată în faţa tuturor instanţelor învestite cu soluţionarea aceleiaşi cauze. neputând exista conflict între o acţiune contencioasă şi o cerere necontencioasă sau între o cerere formulată în condiţiile dreptului comun şi o cerere de ordonanţă preşedinţială.două sau mai multe instanţe ori organe cu activitate jurisdicţională să fie sesizate cu judecarea aceleiaşi cereri. Ø Condiţiile conflictului de competenţă sunt: .

deci chiar pentru întâia oară în apel sau recurs. • Când normele de competenţă încălcate sunt de ordine publică.conflictul ivit între două instanţe care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. când normele încălcate sunt dispozitive. invocarea excepţiei de necompetenţă trebuie însoţită de motivarea excepţiei şi de arătarea instanţei ori organului cu activitate jurisdicţională competent. necompetenţa se poate invoca în orice fază a judecăţii.judecătorie şi un tribunal sau între două tribunale. fără citarea părţilor.158 C. cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. necompetenţa poate fi invocată de către 107 . • Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu.pr. .eventualul conflict ivit între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o altă instanţă se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.. (atunci când norma de competenţă încălcată este imperativă). . se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. necompetenţa instanţei sesizate se invocă pe calea excepţiei de necompetenţă. excepţia de necompetenţă poate fi ridicată de oricare dintre părţi. (în cazul încălcării unei norme dispozitive de competenţă). de către instanţa din oficiu ori procuror când participă la judecată. precum şi conflictul ivit între două curţi de apel. • Conform art. • Din punctul de vedere al subiecţilor procesuali care o pot invoca. b) Necompetenţa instanţei sesizate • Atunci când o cauză este în curs de judecată. competenţa îi revine curţii de apel de care aparţin instanţele în conflict. respectiv numai de către pârât.civ.

competenţa aparţine unui organ al statului fără activitate jurisdicţională. • Dacă excepţia se admite. va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţelor române. în cauză. hotărârea este susceptibilă de recurs. ci va hotărî respingerea cererii ca inadmisibilă. • Excepţia poate fi ridicată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a pricinii. instanţa va trimite dosarul instanţei competente ori. deci în condiţii de deplină identitate cu privire la părţi. admiţând excepţia. după caz. respectiv de admitere a ei (situaţie în care. obiect şi cauză. în faţa instanţelor de fond (primă instanţă şi apel. când se constată că ea aparţine unui organ de jurisdicţie dintr-un alt stat. instanţa nu va pronunţa declinarea competenţei. Dacă se constată că. însă nu şi recurs).pârât in limine litis. Soluţia instanţei poate fi aceea a respingerii excepţiei (caz în care va trece la soluţionarea pe fond a litigiului. instanţa învestită cu soluţionarea cererii introductive soluţionează şi excepţia de necompetenţă. dosarul cauzei se va trimite 108 . termenul pentru exercitarea acestei căi de atac fiind de 5 zile şi curgând de la pronunţare). c) Litispendenţa • Noţiune: litispendenţa desemnează situaţia procedurală ce rezultă din faptul că mai multe instanţe deopotrivă competente au fost sesizate cu aceeaşi pricină. • În aplicarea principiului potrivit căruia judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei. într-o atare ipoteză. urmând ca excepţia să poate fi reexaminată în soluţionarea căilor de atac). declarându-se necompetentă. unui alt organ cu activitate jurisdicţională. instanţa.

în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură. cu excepţia cazului în care părţile solicită. iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de grade deosebite. să justifice judecarea lor împreună. este necesar totodată ca pricinile să se afle pe rolul aceleaşi instanţe sau al unor instanţe diferite. în comun. putând să respingă excepţia (caz în care va continua judecata) ori să o admită (trimiţând pricina spre reunire cu aceea aflată pe rolul instanţei mai întâi învestită.instanţei mai întâi învestite. ceea ce implică şi consecinţa că reunirea nu este posibilă cu privire la pricini aflate pe rolul unor instanţe de grade diferite. ci doar identitatea între cauze. • Alături de cerinţa oportunităţii conexării. din perspectiva unei mai bune administrări a justiţiei. încheierea prin care s-a hotărât respingerea excepţiei putând fi atacată numai o dată cu hotărârea finală ce se va pronunţa în cauză. • Dacă excepţia se respinge. • Instanţa este în drept să aprecieze oportunitatea conexării. d) Conexitatea • Noţiune:conexitatea desemnează situaţia procedurală caracterizată prin întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite de acelaşi grad. însă de acelaşi grad. instanţa va reţine cauza pentru judecare. fiind suficientă existenţa unei legături între pricini care. • Spre deosebire de situaţia de litispendenţă. trimiterea la una din celelalte 109 . Instanţa nu are dreptul de a verifica oportunitatea reunirii. identitatea cauzelor nu este cerută. la instanţa cu grad mai înalt.

instanţa hotărăşte disjungerea.instanţe). Când însă excepţia este admisă şi una din pricini este dată în competenţa de ordine publică a uneia dintre instanţe. 110 . reunirea se va face în mod obligatoriu la aceasta. pentru a evita tergiversarea judecăţii. Cauzele conexate vor fi judecate împreună. pronunţându-se o unică hotărâre. cu excepţia situaţiei în care.

• În sens restrâns. avocat. în principal. tribunale specializate. tribunale. procuror. de: instanţă. derivat din raportul dintre puterile statului.Titlul V Participanţii la judecată • Este vorba. Capitolul I Instanţa • În sens larg. prin „instanţă” se înţelege o structură internă a unui organ judecătoresc căreia i se atribuie soluţionarea unui litigiu determinat (în acest caz termenul „instanţă” desemnează un anume judecător sau complet de judecată). Secţiunea 1-a 111 . părţi. derivat din activitatea de judecată. prin “instanţe judecătoreşti” se desemnează o anumită autoritate publică (cea judecătorească) chemată să înfăptuiască justiţia (judecătorii. curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate participa la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau recurs.civ. termenul “incompatibilitate” desemnează imposibilitatea judecătorului de a mai îndeplini şi alte funcţii publice sau private. astfel că încălcarea lor poate fi invocată pe cale de excepţie de către oricare dintre părţi. incompatibilitate (b). • Normele ce stabilesc compunerea instanţei au caracter imperativ.24 C.Incidente cu privire la compunerea instanţei Este vorba despre: greşita compunere a instanţei (a). recuzare (c). Incompatibilitatea (art. procuror când participă la judecată sau instanţa din oficiu. art. a. • Cazurile de incompatibilitate sunt: . desemnează situaţiile expres prevăzute de lege când un judecător nu poate lua parte la judecarea unui anumit proces.pr.105 din Legea nr. în orice stare a pricinii. Greşita compunere a instanţei • Noţiune: desemnează situaţia în care completul ar cuprinde un număr mai mare sau mai mic decât cel stabilit de lege pentru judecarea unei anumite cauze. Acest sens al incompatibilităţii urmează a-l avea în vedere în continuare.. b. cu excepţia funcţiilor didactice în învăţământul superior sau de formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii sau Şcolii naţionale de Grefieri. 112 . • În sens restrâns.161/2003): • În sens larg. abţinere (d).

astfel că excepţia de incompatibilitate are regimul juridic specific excepţiilor absolute. s-a dispus casarea cu trimitere şi rejudecarea cauzei. soţii sau rudele până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză.nu poate participa la soluţionarea unei pricini. ca judecător sau procuror. procurorul. . dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv. expert sau arbitru în aceeaşi pricină. însă nu şi alt participant la procesul civil. atunci când legea impune. . • Admiterea sau respingerea excepţiei de incompatibilitate se face prin încheiere.magistraţii nu pot participa la judecarea unei cauze în calitate de judecător sau procuror. în urma controlului judiciar. dacă ei. între ei. • Normele privitoare la incompatibilitate sunt imperative. în caz de respingere a excepţiei. la judecarea în fond a acelei cauze. încheierea este susceptibilă de atacare cu apel (recurs) doar odată cu fondul. la judecarea unei cauze în căile de atac.. . ca judecător.magistraţii nu pot participa la judecarea unei cauze în calitate de judecător sau procuror. acela care a fost martor. în 113 . • Incompatibilitatea poate privi doar judecătorul şi. .judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate participa la judecarea acelei pricini în cazul în care.magistratul nu poate participa. în calitate de judecător sau procuror. atunci când soţul sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat. • Hotărârea pronunţată de un judecător incompatibil este nulă absolut.

civ. amorul propriu. soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv are o pricină 114 . dar şi.caz de admitere. ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii.judecătorul este tutore sau curator al uneia din părţi. au rămas copii. .judecătorul este soţ. în anumite cazuri. Recuzarea (art. interesul lui personal. soţul său. îndepărtarea din completul de judecată a magistratului asistent. Interesul rezultă din următoarele împrejurări: . . fiind încetat din viaţă ori despărţit. c. . • Cazurile în care se poate solicita recuzarea pot fi grupate având în vedere: afecţiunea judecătorului.soţul în viaţă al judecătorului şi nedespărţit este rudă sau afin al uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv sau dacă.judecătorul a părimit daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri de la una din părţi. .judecătorul. Afecţiunea rezultă din următoarele împrejurări: .pr. .judecătorul.): • Noţiune: desemnează instituţia prin care partea interesată poate cere îndepărtarea din completul de judecată a unuia sau a mai multor judecători întrucât are suspiciuni cu privire la obiectivitatea acestora. procurorului sau grefierului. rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi ori cu avocatul sau mandatarul unei părţi.judecătorul este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia dintre persoanele de mai sus.27-36 C. ura (vrăjmăşia). judecătorul este înlăturat din complet.

.dacă între judecător. .propunerea trebuie să vizeze un judecător. Ura (vrăşmăşia) rezultă din următoarele împrejurări: . a existat o judecată penală. . Amorul propriu (orgoliul profesional): . • Condiţiile de formă ale recuzării sunt: .propunerea de recuzare trebuie făcută înainte de începerea oricărei dezbateri. soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi.dacă există vrăjmăşie între el. .când recuzarea se cere prin reprezentant. . soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi.dacă judecătorul şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă. partea trebuie să solicite recuzarea de îndată ce motivele îi sunt cunoscute. în timp de 5 ani înaintea recuzării.asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător. • Condiţiile de fond ale recuzării sunt: . acesta 115 .propunerea de recuzare să se facă pentru fiecare judecător în parte.să existe un proces născut şi actual. iar dacă motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor. este însă inadmisibilă recuzarea tuturor judecătorilor unei secţii sau ai întregii instanţe. iar nu un alt participant la proces. soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv. .recuzarea trebuie făcută în scris sau verbal. magistrat-asistent sau grefier. procuror.propunerea de recuzare să fie motivată.

. .nu este admis interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. ascultându-l pe judecătorul recuzat. astfel că părţile nu sunt obligate să o invoce. numai în materie contencioasă. . penală. în alcătuirea căreia nu poate însă să intre judecătorul recuzat.propunerea de recuzare poate fi făcută de oricare dintre părţile procesului. în principal. • Competenţa soluţionării cererii de recuzare îi aparţine instanţei învestite cu judecarea cererii principale.recuzarea nu este de ordine publică. • Regimul procedural al cererii de recuzare are în vedere următoarele: .recuzarea operează. de contencios administrativ). • Când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată. în principiu.asupra cererii de recuzare instanţa hotărăşte prin încheiere care se pronunţă în şedinţă publică. . când sunt recuzaţi toţi judecătorii instanţei sau ai unei secţii sau când cererea de recuzare a judecătorilor instanţei ierarhic superioare a fost depusă la instanţa care soluţionează litigiul. recuzarea fiind un act de dispoziţie procesuală. iar nu şi în materie graţioasă . • Efectele cererii de recuzare şi ale admiterii ei sunt. fără prezenţa părţilor. .recuzarea poate fi solicitată înaintea oricărei instanţe sau jurisdicţii (civilă. cererea de recuzare va fi judecată de această din urmă instanţă.trebuie să aibă împuternicire specială. următoarele: 116 . .instanţa hotărăşte asupra cererii de recuzare în camera de consiliu.

pr. .încheierea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.prin încheierea de admitere a cererii se va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează a fi păstrate. judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să îl înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii. .pr..dacă cererea este admisă. . Abţinerea (art.încheierea prin care s-a respins cererea este atacabilă o dată cu fondul.pe timpul desfăşurării procedurii de recuzare nu se va face niciun act de procedură. • Rezultă. deci.pr.în cazurile în care cererea este soluţionată şi admisă de instanţa superioară în condiţiile art. ea va reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.25 C. după cum..26 C. la cererea părţii interesate. . d. motivele de abţinere fiind identice cu cele de recuzare.când cererea de recuzare este făcută cu reacredinţă. instanţa îl va sancţiona pe solicitant cu amendă în sumă de 50-700 lei.. • În ce priveşte căile de atac împotriva încheierii date în materie de recuzare. .) • Conform art.civ. reţinem că: .civ. că abţinerea este o autorecuzare. Dacă instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă. îl va putea obliga şi la plata de despăgubiri. ea va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad. 117 .25. judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.33 C.civ.

calităţii părţilor sau vrăjmăşiilor locale). strămutarea pricinilor. desesizată de judecarea unui litigiu în favoarea unei alte instanţe de acelaşi grad.când există bănuială legitimă (conform art.pr.când una dintre părţi are două rude sau afini până la al patrulea grad inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei.. • Motivele de strămutare sunt următoarele: .civ. 118 . • Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac. bănuiala este socotită legitimă ori de câte ori se poate presupune că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor pricinii.2 C. în considerarea anumitor elemente de fapt. • Regimul procedural specific strămutării este următorul: .37 alin. . . Secţiunea a 2-a Incidente cu privire la instanţa sesizată • Avem în vedere.strămutarea pentru rudenie sau afinitate ori pentru bănuială legitimă poate fi cerută de oricare parte interesată.când este necesară strămutarea din motive de siguranţă publică (constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice). • Strămutarea reprezintă instituţia procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor de competenţă este.• Procedura de judecată a cererii de abţinere este aceeaşi cu cea aplicabilă cererii de recuzare. ca asemenea incident procedural.

. . sunt desfiinţate de drept ca efect al admiterii cererii de strămutare.hotărârea asupra strămutării nu este supusă apelului şi nici recursului. . precum şi hotărârea pronunţată..cererea de strămutare trebuie făcută în scris. . .când instanţa a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii. însă aceasta îl poate solicita.instanţa se pronunţă asupra cererii de strămutare printr-o hotărâre ce nu trebuie motivată.hotărârea asupra strămutării va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. . trebuie motivată şi probată. .cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau afinitate se depune şi este judecată de instanţa imediat superioară. 119 .strămutarea pentru siguranţă publică poate fi cerută numai de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. .instanţei competente să soluţioneze cererea de strămutare nu i se trimite dosarul pricinii. actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării.instanţa învestită cu judecarea cererii de strămutare poate dispune suspendarea judecării pricinii a cărei strămutare s-a cerut. . cu citarea părţilor.cererea se judecă în camera de consiliu.cererea întemeiată pe bănuială legitimă sau siguranţă publică se depune şi este judecată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. . comunicând de urgenţă această măsură instanţei respective.

Capitolul II Părţile De esenţa procedurii contencioase este existenţa un conflict de interese între două sau mai multe persoane. interesul şi pe seama uneia dintre părţile cauzei.ea poate avea ca obiect exercitarea acţiunii în justiţie. Prin urmare. Atunci când reprezentantul nu 120 . promovând acţiunea civilă) şi pârât (cel împotriva căruia este pornită acţiunea). reprezentarea se prezintă sub două aspecte: . a) Condiţia de fond a reprezentării o constituie puterea de a reprezenta pe un altul. trebuie să îndeplinească o condiţie de fond (a) şi o condiţie de formă (b). • Reprezentarea în exercitarea acţiunii. astfel că reprezentantul trebuie să dovedească dobândirea acestei puteri. • În raport cu obiectul ei. deosebim între reclamant (cel care introduce cererea de chemare în judecată. ca şi reprezentarea în îndeplinirea anumitor acte de procedură. Secţiunea 1-a Reprezentarea în justiţie • Noţiune: există reprezentare în justiţie atunci când un terţ a primit împuternicirea şi sarcina de a acţiona în justiţie în locul.ea poate avea ca obiect doar îndeplinirea unor acte de procedură. . în numele şi pentru titularul dreptului la acţiune. precum şi cuprinderea (întinderea) ei.

fără însă a cuprinde şi 121 . b) Condiţia formală a reprezentării are în vedere indicarea expresă de către reprezentant a acestei calităţi a lui.mandatul de reprezentare în proces este unul intuitu personae. după care va putea anula cererea sau.face dovada calităţii sale de reprezentant. curator). Dreptul de reprezentare în judecată mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei. a numelui său. instanţa îi va putea da un termen pentru a aduce dovezile necesare.mandatul nu încetează prin decesul mandantelui şi nici dacă acesta a devenit incapabil. sau un fundament convenţional (cazul reprezentării prin mandatar avocat sau neavocat). actul procedural săvârşit. . un fundament judiciar (când este stabilită prin hotărâre judecătorească. . al lichidatorului în cazul falimentului). mandatul este unul general. după caz. astfel că: el va înceta prin decesul mandatarului. . precum în cazul sechestrului judiciar. precum şi a numelui şi domiciliului celui reprezentat.împuternicirea pentru reprezentarea judiciară trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată sau. el dăinuind până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.în principiu. • Dintre elementele de regim procedural specifice reprezentării judiciare menţionăm: . Ø Puterea de a acţiona în justiţie în numele şi pe seama altuia poate avea un fundament legal (părinţi. absolută şi peremptorie. Ø Excepţia lipsei calităţii de reprezentant este una de fond. semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. dat pentru toate actele de procedură. nu este posibil ca mandatarul să substituie un submandatar fără acordul mandantelui. tutore. când procura este dată unui avocat.

chiar fără mandat.asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor dau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv. potrivit legii.mandatul este revocabil. când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv. în prezenţa părţii.actele de dispoziţie (recunoaşteri de drepturi.asistarea de către avocat nu este cerută nici la judecătorii.avocatul care a asistat-o pe una din părţi la judecarea cauzei poate. să facă orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. reprezintă partea. renunţări la judecată sau drept. cu excepţia consilierului juridic care. .cu excepţia cazurilor în care mandatarul a depăşit limitele împuternicirii sale. încheierea unei tranzacţii).mandatarul poate renunţa la mandat. mandantele este ţinut a suporta toate consecinţele ce rezultă din actele îndeplinite de mandatar. . . El poate să exercite căile de atac împotriva hotărârii. . . însă revocarea nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicarea faptului revocării. .dacă mandatul este dat unei alte persoane decât un avocat. cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de judecată sau de împlinirea termenelor pentru exercitarea căilor de atac. . . cu excepţia cazului când revocarea a fost făcută în şedinţa de judecată. mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat. actele de procedură urmând însă a se îndeplini numai faţă de partea însăşi.când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau 122 . însă el este dator să-l înştiinţeze atât pe mandant. Mandatul poate fi însă şi restrâns la unele acte procedurale. cât şi instanţa.

123 . Secţiunea a 2-a Litisconsorţiul (coparticiparea procesuală) • Noţiune: reprezintă reunirea. . .dintr-o hotărâre judecătorească. • Putem identifica două forme principale ale litisconsorţiului: litisconsorţiu simplu (a). de la începutul sau intervenită doar în cursul lui.litisconsorţiul este posibil înlăuntrul aceluiaşi sistem al normelor de procedură. a) Litisconsorţiul simplu este esenţialmente facultativ. indiferent de fazele acestuia (deci nu anterior procesului ori ulterior lui). deci al unor norme care nu sunt esenţial diferite.litisconsorţiu poate exista atunci când obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună sau când drepturile sau obligaţiile părţilor au aceeaşi cauză .prorogarea competenţei instanţei ca urmare a constituirii litisconsorţiului nu poate trece de limitele stabilite prin normele imperative de competenţă. pasivă (mai mulţi pârâţi) sau mixtă (mai mulţi reclamanţi şi pârâţi). asistarea reprezentantului de către avocat nu este obligatorie.între cei aflaţi în litisconsorţiu trebuie să existe o legătură de interese.litisconsorţiul nu poate exista decât în cadrul procesului civil. a mai multor persoane care acţionează sau împotriva cărora se acţionează în aceeaşi calitate. . ce poate fi activă (mai mulţi reclamanţi). . litisconsorţiu necesar (b). în acelaşi proces. • Condiţiile litisconsorţiului sunt: .

indiferent dacă ea este în profitul sau în dezavantajul lor..: acţiunea în revendicare. se va ţine seama de actele cele mai favorabile.2 C.48 alin. b) principiul relativităţii actelor de procedură (în sensul că acestea nu pot produce efecte. pentru a acţiona sau a se apăra în comun. o semnificativă derogare: dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor. Regula divizibilităţii judecăţii cunoaşte însă. decât faţă de cel ce a îndeplinit actul).el rezultând din reunirea voluntară a mai multor persoane având aceeaşi calitate procesuală (reclamante sau pârâte) şi sprijinindu-se pe un titlu juridic comun sau pe titluri analoage ori pe fapte total sau parţial identice. în sensul prevederilor art. aceea a 124 . pozitive sau negative. b) Litisconsorţiul necesar este întâlnit atunci când coparticipanţii se află într-o legătură juridică ce reclamă soluţionarea litigiului printr-o hotărâre uniformă (unitară) în privinţa tuturor.civ. Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi (ex.pr. ceea ce poate fi rezumat în următoarele principii: a) principiul relativităţii cererii (orice cerere în justiţie făcută de una din părţi nu îi profită decât acesteia şi nici nu poate provoca urmări defavorabile decât pentru ea). actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi. • Regulile funcţionale ale litisconsorţiului implică observaţia că în materia litisconsorţiului regula este aceea a divizibilităţii judecăţii (a independenţei procesuale) în privinţa fiecăruia dintre coparticipanţi. situaţia debitorilor solidari chemaţi deodată în judecată. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi.

următoarele: . dreptul de a fi asistat sau reprezentat de avocat. în principal. prin încheierea unei tranzacţii). implicând dreptul de a răspunde la susţinerile celeilalte părţi şi de a discuta toate problemele de fapt şi de drept ridicate în proces. dreptul de a cunoaşte toate piesele dosarului şi de a face copii de pe acestea. în principal.dreptul la apărare. prin achiesare la pretenţii sau la hotărâre. b) Obligaţiile procesuale ale părţilor sunt. în sensul că drepturile procesuale trebuiesc exercitate fără 125 . -dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecată în cazul câştigării procesului. . următoarele: .dreptul de a participa la dezbateri (deci la judecarea pricinii) în condiţii de contradictorialitate. . precum şi de a solicita strămutarea.exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.dreptul de a folosi limba maternă în justiţie.dreptul de a dispune de soarta procesului (prin renunţare la judecată sau la drept. dreptul de a propune probe. procurorilor.dreptul de a solicita recuzarea judecătorilor. dreptul de a folosi un interpret. uzând de căile de atac recunoscute de lege. implicând şi dreptul de a fi citat în proces. Secţiunea a 3-a Drepturi şi obligaţii procesuale ale părţilor a) Drepturile părţilor sunt. .dreptul de ataca hotărârea şi încheierile premergătoare ei.creditorilor solidari). . magistraţilor asistenţi şi grefierilor. .

deci fără a le deturna de la scopul pentru care legea le recunoaşte. • Formele de participare a procurorului în procesul civil sunt: . . însă numai în scopul de a apăra drepturi şi interese legitime ale minorilor. 126 .părţile trebuie să-şi probeze pretenţiile şi apărările. a căilor de atac. în condiţiile legii. procurorul poate participa în procesul civil ca parte “principală”.intenţia de a vătăma pe altul şi potrivit finalităţii lor legale. Capitolul III Procurorul • În aplicarea art. 45 vor fi introduse în proces şi vor putea face acte de dispoziţie.pr.exercitarea.45 C. Dacă procurorul a pornit acţiunea la care se referă art. . persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor.pornirea acţiunii civile. . acestea fiind formele calităţii procesuale a procurorului într-un proces civil. respectiv parte “alăturată”.supravegherea respectării legii în activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.actele de procedură trebuiesc îndeplinite în condiţiile.participarea la judecată şi punerea de concluzii scrise: .civ. .. în ordinea şi în termenele stabilite de lege sau de către instanţă.

.contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat. nici direct.avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice sau juridice în faţa tuturor instanţelor. . de nici un organ al statului. • Profesia de avocat se exercită. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.orice persoană are dreptul să-şi aleagă liber avocatul. • Dintre elementele care stau la baza organizării şi exercitării profesiei de avocat le remarcăm pe următoarele: .avocatul poate răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legale privitoare la organizarea şi 127 . cabinete asociate sau societăţi civile profesionale.profesia de avocat este liberă şi independentă. la alegere. . în cabinete individuale.avocatul are obligaţia de a păstra secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată. în fiecare judeţ existând şi funcţionând un singur barou membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.autorităţile şi instituţiile au obligaţia de a-i permite şi asigura desfăşurarea. în exercitarea ei avocatul supunându-se doar legii.Capitoul IV Avocatul • Profesia de avocat se exercită numai de către membrii barourilor ce aparţin Uniunii Naţionale a Barourilor din România. nici indirect. în condiţiile legii. . . statutului şi regulilor de etică profesională.în exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta avocatul este protejat de lege. fie ea etatică sau non-etatică. . a activităţii. iar nu vreunei alte entităţi. .

când acordă o consultaţie juridică. reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile cu autorităţile publice. precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia care sunt de natură a prejudicia onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. instituţiile şi cu orice persoană română sau străină. demnitate şi corectitudine în îndeplinirea obligaţiilor. cu posibilitatea atestării identităţii părţilor. faţă de instanţă avocatul trebuie să arate respect. obligaţia este de rezultat. . presupunând oferirea de informaţii. de urmărire penală şi în faţa notarilor publici. 128 . pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau uniunii.exercitarea acestei profesii. activitatea profesională a avocatului cuprinde:consultaţii cu caracter juridic. activităţi de mediere. avocatul îşi asumă o obligaţie de mijloace atunci când asistă sau reprezintă partea într-un proces. faţă de colegii de profesie. redactarea de acte juridice. .sub aspectul conţinutului. asistenţă şi reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie. apărarea. avocatul trebuie să pledeze cu demnitate. orice alte mijloace şi căi proprii exercitării dreptului la apărare în condiţiile legii. avocatul este dator cu respect şi loialitate. a conţinutului şi a datei actelor. faţă de partea adversă.în ce priveşte responsabilitatea avocatului reţinem că: faţă de client.

apărările şi dovezile lor. Astfel. • După pornirea procesului prin învestirea instanţei dezbaterea propriu-zisă a litigiului înaintea instanţei de judecată este precedată de parcurgerea unei etape scrise ce are ca scop informarea reciprocă a părţilor cu privire la pretenţiile.720/1 C. cererea de 129 .: conform art. reclamantul să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. în procesele şi cererile evaluabile în bani din materie comercială este obligatoriu ca înaintea introducerii cererii de chemare în judecată. în condiţiile stabilite de acea lege.pr. dovada îndeplinirii procedurii prealabile trebuind anexată la cererea de chemare în judecată (ex.civ..Titlul VI Judecata în faţa primei instanţe şi unele incidente în judecată Capitolul I Judecata în faţa primei instanţe Secţiunea 1-a Etapa premergătoare judecăţii • Uneori. legea impune ca sesizarea instanţei competente să se poată face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. Prin urmare este vorba de o etapă premergătoare judecăţii propriu-zise.

• Conform art. nu dispune altfel.pr.chemare în judecată îmbracă forma scrisă şi se depune la dosarul cauzei împreună cu înscrisurile folosite în probaţiune de către reclamant. conduce desfăşurarea acestuia.125 C.. • În faţa primei instanţe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor. în acest scop ei putând solicita înfăţişarea lor personală. • Părţile pot cere schimbarea ordinii dacă justiţiabilii având pricini stabilite înaintea lor nu se împotrivesc. • Judecătorul.civ. precum şi copii ale înscrisurilor. veghează la respectarea dispoziţiilor legale şi are puterea de a fixa termenele şi de a ordona măsurile necesare judecării cererii.Şedinţa de judecată • Afară de cazurile când legea sau instanţa de judecată. pârâtul are obligaţia de a depune întâmpinare. preşedintele va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţă o listă a cauzelor stabilite a se judeca în acea zi şi care va fi afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei. 130 . în tot cursul procesului. • Pricinile declarate urgente de către lege şi cele rămase în divergenţă se vor judeca înaintea celorlalte. pârâtului urmând a-i fi comunicată o copie de pe cerere. Secţiunea a 2-a Dezbaterea cauzei în faţa instanţei A. şedinţele de judecată sunt publice. chiar dacă acestea şi-au desemnat un reprezentant. în condiţiile legii. de cealaltă parte.

ca urmare a administrării dovezilor necesare şi discutării celorlalte elemente ale cauzei. acesta putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi bunei-cuviinţe în sala de judecată. • Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui. • Poliţia şedinţei este asigurată de preşedinte. care va fi semnată de judecători şi de grefier. • Preşedintele va da mai întâi reclamantului cuvântul. care poate însă încuviinţa ca acesta să pună întrebările şi direct. a pronunţa hotărârea. • Când instanţa se va considera lămurită. instanţa urmând a delibera şi. Capitolul II Incidente cu privire la obiectul judecăţii şi părţile aflate în judecată Secţiunea 1-a Cererile incidentale • Noţiune: numim cerere incidentală orice cerere făcută în 131 .• Preşedintele deschide. se vor trece în încheierea de şedinţă. preşedintele va declara dezbaterile închise. apoi. suspendă şi ridică şedinţa. • Dezbaterile „urmate în şedinţă”. apoi pârâtului. • Pricina poate fi însă repusă pe rol. dacă instanţa găseşte necesare „noi lămuriri”.

d) cererea de intervenţie voluntară accesorie. • Printr-o evidentă dar justificată ficţiune. stabileşte însă că cererea principală (iniţială) nu se socoteşte modificată atunci când: se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii. capacitate şi calitate procesuală). e) chemarea în judecată a unei persoane care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. sunt cerute atât condiţiile în general aplicabile cererilor în justiţie (interes de a acţiona. • Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate.pr. 132 . g) arătarea titularului dreptului.2 al art. după introducerea cererii principale (introductivă de instanţă) şi care se află într-o legătură de conexitate cu cererea principală.civ. fie în sensul că pretenţiilor iniţiale li se adaugă altele noi. c) cererea de intervenţie voluntară principală. cererile incidentale pot fi. reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii. în cazul în care cererea în constatare poate fi primită. fie că pretenţiile iniţiale sunt modificate total sau parţial. făcute în orice materie şi în orice procedură. în regulă. Cererea adiţională • Noţiune: cererea adiţională este aceea prin care reclamantul îşi întregeşte sau modifică cererea principală. • Sunt cereri incidentale: a) cererea adiţională. cât şi condiţii specifice (existenţa unei cereri principale în curs de judecată. f) chemarea în garanţie.cursul procesului civil. Sub aspectul domeniului de aplicare. reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit. precum şi existenţa unei legături de conexitate între cererea principală şi cea incidentală). b) cererea reconvenţională. alin. a. reclamantul înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau dimpotrivă.132 C.

Capitolul I. a se vedea supra. respectiv intervenţia voluntară accesorie (zisă si alăturată. când modificarea poate fi făcută oricând în timpul judecăţii înaintea primei instanţe. c. Intervenţia voluntară • Intervenţia voluntară a unui terţ într-un proces pornit între alte persoane îmbracă două forme: intervenţia voluntară principală (zisă şi agresivă). formulând o pretenţie proprie în scopul de a-şi apăra un drept propriu sau un interes legitim. b. Secţiunea a 7-a. • Pentru elemente de regim procedural privind cererea reconvenţională. conservatoare. auxiliară). Cererea reconvenţională • Noţiune: este actul de procedură prin care pârâtul deduce judecăţii în procesul început de reclamant pretenţii proprii aflate în legătură cu cererea principală. în celelalte situaţii de întregire sau modificare a cererii iniţiale acestea se pot realiza până la prima zi de înfăţişare sau în interiorul termenului acordat reclamantului de către instanţă la prima zi de înfăţişare.• Exceptând ipotezele evocate mai sus. • Intervenţia voluntară accesorie desemnează cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit între alte persoane pentru a apăra dreptul unei părţi din proces. • În cazul ambelor forme de intervenţie voluntară sunt necesare următoarele condiţii de admisibilitate: 133 . • Intervenţia voluntară principală desemnează cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit între alte persoane. Titlul II. fără însă a formula o pretenţie proprie.

). iar cu învoirea părţilor ea se poate face şi direct în apel. . dacă intervine prorogarea de competentă (art. cererea de intervenţie accesorie poate fi făcută oricând în timpul judecăţii. .terţul intervenient trebuie să justifice interesul de a interveni. însă în ambele cazuri intervenientul este dator să justifice interesul de a interveni. • Sub aspectul regimului procedural al celor două forme ale intervenţiei voluntare sunt de reţinut următoarele: .intervenţia este condiţionată de existenţa unei cereri principale în curs de judecată.în ambele forme ale intervenţiei. instanţa hotărăşte asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie printr-o încheiere interlocutorie ce poate fi atacată doar o dată cu fondul.terţul trebuie să aibă capacitate procesuală. Prealabil pronunţării încheierii. iar în cazul intervenţiei accesorie este necesar să arăte şi partea a cărei apărare înţelege să o sprijine.pr. ..112 C. cererea de intervenţie voluntară accesorie este o simplă cerere. să nu se încalce norme imperative de competenţă.cererea de intervenţie voluntară trebuie să fie făcută de un terţ.17 C. .civ.cererea de intervenţie principală se poate face doar în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor. iar dacă 134 .cererea de intervenţie trebuie să se afle în legătură cu pretenţiile originare.civ. instanţa sesizată cu o cerere de intervenţie voluntară trebuie să aibă competenţa de a o judeca sau.pr. instanţa va pune cererea în discuţia părţilor. .cererea de intervenţie voluntară principală trebuie făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată (art. fără a fi nevoie de acordul celorlalte părţi. deci chiar în apel sau recurs. de cealaltă parte.). .

.prin admiterea în principiu a cererii de intervenţie intervenientul devine parte în proces. în general. . astfel că el poate. În ce priveşte cererea de intervenţie voluntară accesorie. el putând face exclusiv acte de procedură care nu sunt potrivnice interesului părţii în apărarea căreia a intervenit. dobândind drepturile şi obligaţiile specifice.intervenientul accesoriu nu beneficiază de independenţa procesuală a intervenientului principal. în regulă.intervenientul ia procedura în starea în care se află la momentul intervenţiei. să facă orice acte de procedură specifice unei părţi reclamante. . • În ceea ce priveşte statutul procesual al intervenientului.s-a dispus încuviinţarea în principiu. stabilindu-se şi termenul în care întâmpinarea trebuie depusă.cererea de intervenţie voluntară principală poate fi disjunsă atunci când judecarea ei ar întârzia judecarea cererii principale. .soluţionarea cererii de intervenţie voluntară principală nu este influenţată de renunţarea 135 . . unei părţi. . sunt de avut în vedere următoarele: . nefiind condiţionat de acordul sau influenţat de opoziţia părţilor iniţiale. intervenientul accesoriu poate doar să renunţe la judecata propriei cereri de intervenţie. renunţarea la dreptul dedus judecăţii. încheierea unei tranzacţii). ea fiind o simplă cerere în apărarea unei părţi.intervenientul principal poate face toate actele procesuale de dispoziţie care îi aparţin unui reclamant (renunţarea la judecată.intervenientul principal apare ca un veritabil reclamant. aceasta nu poate fi disjunsă. cererea de intervenţie se va comunica părţilor.

• Sub aspectul soluţionării cererii de intervenţie reţinem că. se va admite cererea de intervenţie. în cazul respingerii cererii sale. se soluţionează prin aceaşi hotărâre prin care se soluţionează şi acţiunea reclamantului. iar acţiunea reclamantului sa admis. afară de cazul în care judecarea cererii de intervenţie voluntară principală ar fi disjunsă.intervenientul principal poate să exercite toate căile de atac recunoscute unei părţi. • În ce priveşte cererea de intervenţie accesorie. intervenientul principal este ţinut a suporta. Dimpotrivă. fie ea principală sau accesorie. . dacă acţiunea reclamantului a fost admisă. dacă acţiunea reclamantului a fost respinsă. soluţiile cu privire la aceasta sunt diferite: dacă intervenţia s-a făcut în favoarea reclamantului şi acţiunea acestuia a fost respinsă. admisă sau respinsă. dacă aceste acte de procedură sunt ulterioare încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie. în cazul respingerii cererii. intervenientul accesoriu va putea declara apel sau recurs doar dacă aceste căi de atac au fost exercitate şi de partea pe care el o susţine. dacă intervenţia s-a făcut în favoarea pârâtului. în acelaşi sens. se va admite şi cererea de intervenţie. va fi respinsă şi cererea de intervenţie. în toate aceste cazuri intervenţia voluntară accesorie este. va fi ţinut să suporte cheltuielile provocate. 136 .reclamantului la judecată în cererea principală sau la dreptul dedus judecăţii şi nici de achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului. după caz. se va respinge cererea de intervenţie. • Sub aspectul cheltuielilor de judecată. părţii câştigătoare. numai cheltuielile pe care le-a provocat prin cererea sa. Soluţia dată cererii trebuie să se regăsească în dispozitivul hotărârii. prin cererea sa. şi intervenientul accesoriu. cererea de intervenţie.

în scopul preîntâmpinării unui nou litigiu. comercială. de contencios administrativ). arătarea titularului dreptului (c). în principiu. • Regimul procedural al chemării în judecată a altor persoane este următorul: . • Cunoaşte următoarele forme: chemarea în judecată a altor persoane (a).reclamantul poate face cererea până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.cererea se comunică atât celui chemat în judecată. iar când întâmpinarea nu este obligatorie. evidenţiindu-se că prin intermediul ei se preîntâmpină un nou litigiu aflat în legătura cu cererea principală. afară doar de procedura necontencioasă. conferă fiecăreia dintre părţile iniţiale dreptul de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. pârâtul o va putea face o dată cu întâmpinarea. aplicabile în faţa oricărei instanţe (civilă. . cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare. obligând-o să devină parte în proces. a) Chemarea în judecată a altor persoane • Noţiune: chemarea în judecată a altor persoane este acea formă de participare a terţilor în procesul civil care. . 137 . precum şi în orice materie şi în orice procedură. Intervenţia forţată • Noţiune: desemnează situaţia în care una din părţile din cererea principală atrage în judecată o terţă persoană. • Formele de intervenţie forţată sunt.cererea trebuie motivată.d. chemarea în garanţie (b).

138 . prin atragerea lui în proces. el va fi scos din judecată dacă depune suma datorată. în principiu. • În ce priveşte regimul procedural. cererea se judecă o dată cu cererea principală.- - cât şi adversarului procesual al autorului ei. fiind asimilat intervenientului principal. prin aceeaşi hotărâre. intervenientul va lua procedura în starea în care se află la momentul intervenţiei. o obligaţie de garanţie sau de despăgubire faţă de această parte. la exemplarul celui atras forţat în judecată se anexează copii de pe cererea de chemare în judecată.cererea de chemare în garanţie trebuie să îndeplinească cerinţele de formă specifice unei cereri de chemare în judecată. b) Chemarea în garanţie • Noţiune: este acea formă de intervenţie forţată care conferă oricăreia dintre părţi posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane cărora le-ar reveni. soluţia ce i se dă trebuind să fie cuprinsă în dispozitivul hotărârii şi motivată în considerentele acesteia. întâmpinare şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei. reţinem următoarele: . când pârâtul chemat în judecată pentru o datorie bănească recunoaşte datoria şi declară că este gata să o execute faţă de partea ce îşi va stabili judecătoreşte dreptul. toate drepturile şi obligaţiile specifice unei părţi. intervenientul dobândeşte calitatea de parte. în cazul în care partea respectivă ar pierde procesul. • Obligaţia de garanţie poate fi legală sau convenţională. intervenientul dobândeşte.

. .cererea de chemare în garanţie poate fi făcută de oricare dintre părţi. la rândul său.cererea de chemare în garanţie se judecă o dată cu cererea principală. . ca cerere principală. celui chemat în garanţie.dacă cererea principală este admisă.terţul chemat în garanţie. iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie. când însă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin soluţionarea deodată şi a cererii de chemare în garanţie.cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant este admisă. înaintea primei instanţe. El va lua procedura în starea în care ea se află în momentul intervenţiei. să-l cheme în garanţie pe un altul. se depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. • Soluţiile ce se pot da cererii de chemare în garanţie sunt următoarele: .cererea se comunică. în copie. dobândind toate drepturile şi obligaţiile procesuale specifice unei părţi.. cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea. însoţită şi de copii ale înscrisurilor doveditoare anexate ei. cu excepţia cazului în care părţile consimt ca cererea să fie totuşi primită. într-un proces distinct. însă va putea invoca excepţii procesuale absolute indiferent de momentul producerii neregularităţii.cel chemat în garanţie poate. iar dacă a fost făcută de pârât. . Sancţiunea nedepunerii în termen a cererii de chemare în garanţie este judecarea ei separată. . cererea de 139 .cererea făcută de reclamant se depune până la închiderea dezbaterilor. devine parte. . va fi respinsă.dacă cererea principală este respinsă. aceasta din urmă poate fi disjunsă. odată admis în proces.

arătarea titularului dreptului poate fi făcută doar de către pârât. . solicită introducerea forţată în proces a persoanei în numele căreia deţine lucrul sau exercită dreptul. cel chemat nu va fi obligat să plătească în mod direct părţii câştigătoare a procesului. o asemenea acţiune.prin cererea principală reclamantul trebuie să 140 . în procedură contencioasă. însă ea cunoaşte şi condiţii care îi sunt proprii.chemare în garanţie făcută de reclamant se respinge. c) Arătarea titularului dreptului • Noţiune: este acea formă de intervenţie forţată prin care pârâtul din proces. deci să se afle într-un raport juridic cu acesta. şi care deţine cu titlu precar un lucru sau exercită în numele altuia un drept real asupra unui lucru. iar cea făcută de pârât va fi admisă. căci doar faţă de acesta el este legat juridic.pârâtul trebuie să deţină materialiceşte lucrul sau să exercite un drept al altuia cu privire la acel lucru. • Sub aspectul domeniului de aplicare. • Prin admiterea cererii de chemare în garanţie. ci aceluia care l-a chemat în garanţie. . • Cheltuielile de judecată se vor acorda avându-se în vedere independenţa procesuală a părţilor. Astfel: . arătarea titularului dreptului se poate face numai în cadrul unor acţiuni reale şi doar înaintea acelor instanţe ce judecă. . precum şi regula potrivit căreia asemenea cheltuieli sunt suportate de partea căzută în pretenţii.pârâtul trebuie să deţină lucrul sau să exercite dreptul în numele celui arătat ca titular al dreptului. • Condiţiile de admisibilitate ale cererii de arătare a titularului dreptului sunt cele comune tuturor formelor de intervenţie forţată.

• În legătură cu soluţionarea cererii de arătare a titularului dreptului pot fi identificate următoarele situaţii: 141 . Un exemplar al cererii de arătare a titularului dreptului trebuie comunicat (deşi legea nu o prevede) şi reclamantului.cererea se comunică celui arătat ca titular al dreptului.întrucât nu concretizează o veritabilă acţiune în justiţie. astfel că se va pronunţa o hotărâre care soluţionează ambele cereri.civ.pr.cel arătat ca titular devine parte în proces. Totuşi. . ci doar pe acelea menţionate de art. . . cu drepturile şi obligaţiile specifice unei părţi. iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie. copia cererii de chemare în judecată şi copii ale înscrisurilor probatorii aflate la dosarul cauzei.cererea de arătare a titularului dreptului trebuie depusă o dată cu întâmpinarea. în acest caz.cererea nu trebuie admisă în principiu. trebuie depusă cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare.cererea de arătare a titularului dreptului nu poate fi disjunsă de cererea principală.82 C. . cererea nu trebuie să cuprindă toate elementele unei cereri de chemare în judecată. în principal. iar reclamantul consimte la introducerea lui în proces.. însoţite de arătarea titularului dreptului şi de motivele care o justifică.urmărească valorificarea unui drept real asupra lucrului. următorul: . • Regimul procedural al arătării titularului dreptului este. cererea de arătare a titularului dreptului se va soluţiona înaintea celei principale atunci când cel arătat ca titular recunoaşte susţinerile pârâtului. . pârâtul urmează a fi scos din proces. împreună cu citaţia pentru următorul termen de judecată.

Secţiunea 1-a Joncţiunea pricinilor • Noţiune: este o ipostază particulară a conexării. dar tăgăduieşte susţinerile pârâtului. .dacă terţul se înfăţişează. Capitolul III Unele incidente cu privire la modalităţile procedurale ale judecăţii şi cu privire la cursul judecăţii • Este vorba despre joncţiune. iar reclamantul consimte ca el să ia locul pârâtului în proces. întreruperea judecăţii. . disjungere. nu se înfăţişează. suspendarea judecăţii. pentru care se foloseşte şi termenul de joncţiune. atunci terţul va dobândi calitatea de intervenient forţat. el dobândeşte calitatea de intervenient forţat. dar reclamantul nu este de acord ca el să ia locul pârâtului în proces.dacă terţul.dacă terţul arătat ca titular recunoaşte susţinerile pârâtului. pârâtul iniţial va fi scos din proces. ea desemnând reunirea în faţa aceleiaşi instanţe de judecată a două sau mai multor cereri care se află pe rolul instanţei respective. deşi legal citat. terţul dobândeşte calitatea de intervenient forţat. 142 ..dacă cel arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului. .

fără a semnifica un incident cu privire la competenţă. . • Condiţiile joncţiunii sunt: . poate fi analizat ca incident cu privire la modalităţile procedurale ale judecăţii. • Condiţiile disjungerii sunt: .între cereri să existe o legătură care să justifice reunirea lor în scopul unei bune administrări a justiţiei. • Joncţiunea pricinilor apare ca o măsură procedurală ce are ca scop o mai bună administrare a justiţiei.disjungerea să fie cerută de părţi sau invocată de 143 . separarea a două sau mai multor cereri pentru a fi judecate distinct.părţile sau instanţa din oficiu să învedereze necesitatea joncţiunii. în urma unor dezbateri contradictorii. joncţiunea pricinilor. Secţiunea a 2-a Disjungerea pricinilor • Noţiune: este operaţiunea procedurală inversă conexării.instanţa să decidă.cererile să nu fie susceptibile de soluţionare în cadrul unor proceduri incompatibile. . pentru a permite instanţei să dobândească o viziune de ansamblu asupra raporturilor litigioase dintre părţi şi pentru a se evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii. desemnând disocierea. • Disjungerea urmează a se dispune atunci când numai una dintre pricini este în stare de a fi judecată. având deci rolul de a evita tergiversarea soluţionării litigiului. .să existe pericolul ca judecata uneia din pricini să fie întârziată prin judecarea lor împreună. .• Priveşte acel incident procedural care.

• Suspendarea judecăţii poate fi: . § prin moartea mandatarului uneia din părţi.instanţă din oficiu. ea operând pentru că legea o impune (ex. şi anume: § prin moartea uneia din părţi.civ. închiderii Secţiunea a 3-a Suspendarea judecăţii • Noţiune:desemnează oprirea cursului judecăţii datorită intervenirii unor împrejurări voite de părţi sau. afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecata a moştenitorilor.după caz.facultativă 1) suspendarea obligatorie este cea dispusă prin norme legale imperative. întâmplată cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării.obligatorie ..disjungerea să fie dispusă anterior dezbaterilor. . .243 C. § prin interdicţie sau punere sub curatela a unei părţi pana la numirea tutorelui sau curatorului.cererile să nu fie imposibil de disociat. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile). § prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului.: suspendarea dispusă în aplicarea prevederilor art. § prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantului.pr. 2) suspendarea facultativă (judecătorească) este cea 144 . independente de voinţa lor.

de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. prevede că judecata se reia din iniţiativa părţilor.suspendarea judecăţii poate uneori atrage. astfel: prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi. neputând fi însă atacată cu recurs încheierea de suspendare pronunţată de o instanţă de recurs.244 C.245 C. • În ce priveşte continuarea judecăţii după suspendare. .civ.250 C. reţinem că suspendarea judecăţii se dispune printr-o încheiere ce poate fi atacată cu recurs în mod separat. prin cererea 145 .pr.civ. cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.pr. recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecăţii atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea. s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da). instanţa poate suspenda judecata când: dezlegarea pricinii atârnă. doar judecata este temporar oprită.pr.prin încheierea de suspendare a judecăţii instanţa nu se dezinvesteşte..suspendarea are un efect general. privind toate părţile din proces. în totul sau în parte. • Efectele suspendării sunt: . . • Sub aspectul regimului procedural al suspendării judecăţii. când judecata s-a suspendat prin învoirea părţilor sau datorită lipsei lor de la dezbateri. .: potrivit art.civ.orice act de procedură făcut în timpul suspendării judecăţii este lovit de nulitate. art. suspendarea cursului perimării.dispusă în limitele legii de instanţa de judecată când aceasta o apreciază ca oportună (ex. în condiţiile art.

în cazurile prev. Secţiunea a 4-a Întreruperea judecăţii • Noţiune: desemnează oprirea cursului judecăţii. a părţii interesate. a celui reprezentat de mandatarul defunct.de redeschidere făcută cu arătarea moştenitorilor. după caz. a noului mandatar sau.civ. fără însă a exista continuitate de procedură. obiectul şi sarcina probei. în sens restrâns.pr. Secţiunea 1-a Subiectul. el fiind doar evocat de lege. a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. Capitolul IV Administrarea probelor • Noţiune: în sens larg. • Acest incident procedural nu beneficiază de reglementare normativă. prin probă înţelegem acţiunea de stabilire (demonstrare) a existenţei sau inexistenţei unui fapt. prin probă înţelegem mijlocul legal prin care se stabileşte faptul (împrejurarea) ce trebuie dovedit. Mijloacele de probă 146 .243 C. de art. tutorelui sau curatorului.

expertiza. să fie pertinentă. proba cu martori. cercetarea la faţa locului. Secţiunea a 2-a. adică să tindă la dovedirea unor fapte credibile. pozitive sau negative determinate. Condiţii comune privitoare la admisibilitatea. în sensul de a fi permisă de lege. este dator să îşi dovedească susţinerile. administrarea şi aprecierea probelor • Admisibilitatea probelor presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: proba să fie legală. adică cele care au creat. şi instanţa din oficiu poate ordona administrarea unor dovezi. • Obiect al probei sunt faptele juridice înţelese lato sensu. necontestate sau cunoscute personal de judecător. Faptele de dovedit pot fi materiale sau psihologice. când pârâtul afirmă. astfel că subiect al probei trebuie considerat judecătorul (instanţa). deci care să nu contrazică legile naturii. mărturisirea. prezumţiile. de celaltă parte. este obligat să îşi dovedească pretenţiile. adică să tindă la dovedirea faptului principal ori a altuia vecin şi conex. De asemenea. • Mijloacele de probă sunt:înscrisurile. ceea ce are consecinţa că reclamantul. altfel pârâtul va câştiga procesul. modificat sau stins raportul juridic dedus judecăţii ori faptele care au determinat ineficacitatea acestuia.• Probele se administrează pentru a convinge instanţa. să 147 . ca parte ce a pornit procesul. • Sarcina probei îi revine părţii care face o afirmaţie. să fie verosimilă. notorii.

.132 alin. administrarea lor propriu-zisă. .civ. Ø Propunerea probelor o face partea căreia îi revine sarcina de a dovedi un fapt sau o împrejurare pe care ea a afirmat-o.civ.) sau.138 C. încuviinţarea lor. înaintea unei instanţe. până la prima zi de înfăţişare sau în termenul acordat în acest scop de către instanţă la prima zi de înfăţişare (art.când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. • Administrarea probelor presupune: propunerea probelor.115 pct.civ. partea care lipseşte la încuviinţarea dovezii va putea însă cere dovada contrară în şedinţa de judecată 148 .pârâtul propune dovezi prin întâmpinare (art.138 C. adică să poată conduce la soluţionarea litigiului. când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din pricina neştiinţei sau lipsei de pregatire a părţii. probele se propun. C. . dovada contrară va trebui cerută.132 alin. la prima zi de înfăţişare ori la termenul acordat. dacă ambele părţi sunt prezente.civ. pârâtul va putea propune dovezi prin întâmpinarea făcută împotriva modificării sau întregirii cererii.1 C.atât reclamantul. dacă reclamantul şi-a întregit sau modificat cererea conform art.).1)..): când nevoia administrării dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea interesată nu o putea prevedea..pr.pr.pr.112 pct. care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat. Obişnuit. sub sancţiunea decăderii.fie concludentă.civ. când nu este asistat sau reprezentat de avocat. când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii.5 C. în aceeaşi şedinţă de judecată.pr.3. în următoarele condiţii: . cât şi pârâtul pot propune dovezi oricând în timpul judecăţii în următoarele situaţii (art.reclamantul propune dovezi prin cererea de chemare in judecată (art.pr.

de asemenea. părţile pot conveni ca dovezile să fie propuse şi după împlinirea termenelor stabilite de lege. arătându-se faptele ce trebuiesc dovedite. în regulă. în principiu. precum şi mijloacele de dovadă. .dovada şi dovada contrarie trebuie administrate pe cât cu putinţă la acelaşi termen de judecată. însă numai dacă adversarul 149 .pr. .). Încheierea este. dacă ele ar fi greu de administrat în viitor ori există pericolul ca ele să dispară. preparatorie.instanţa poate ordona şi din oficiu probele necesare. Ø Încuviinţarea probelor este dispusă de instanţă prin încheiere (art. în ordinea stabilită de instanţă.civ. la prima zi când se înfăţişează.următoare.168 C.se face.dacă o parte renunţă la doveziile pe care le-a propus. . înaintea instanţei de judecată. atunci când le consideră necesare aflării adevărului. întrucât prevederile legale privitoare la momentul până la care se pot propune dovezi sunt dispozitive. • Cererea de asigurare a dovezilor poate fi făcută chiar dacă nu există urgenţă. astfel că instanţa va putea reveni asupra ei. Secţiunea a 3-a Asigurarea dovezilor (ancheta in futurum) • Noţiune: desemnează acea procedură contencioasă în cadrul căreia partea care are interes poate solicita să se administreze de urgenţă probele de care înţelege să se folosească în proces. . cu citarea părţilor. cealaltă parte poate declara că şi le însuşeşte. Ø Administrarea propriu-zisă . iar în caz de împiedicare.

Totuşi. instanţa în circumscripţia căreia urmează a se face constatarea va delega un executor judecătoresc să constate la faţa locului această stare de fapt. faptele de dovedit. însă în caz de urgenţă se va putea hotărî şi fără a se cita părţile.cererea va fi introdusă la judecătoria în a cărei rază teritorială se află martorul sau obiectul cercetării. Facerea constatării va putea fi încuviinţată fără încunoştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere. cu citarea părţilor. când este cazul. dacă s-a judecat cu citarea părţilor. . supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.cererea se judecă în camera de consiliu. • Când se cere constatarea unei stări de fapt. respectiv de la comunicare. • În cazul asigurării dovezilor pe cale incidentală. . cererea se va introduce la instanţa învestită cu judecarea cererii principale.instanţa hotărăşte asupra cererii printr-o încheiere executorie. . • Asigurarea dovezilor se poate face pe cale principală (înainte de pornirea procesului în care probele ar urma să fie utilizate) (a) sau pe cale incidentală (în timpul judecăţii) (b).procesual este de acord. acordul adversarului procesual.în cerere se vor arăta dovezile a căror administrare se doreşte. care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor. probele administrate putând fi folosite şi de partea care nu a cerut asigurarea 150 . a) În cazul asigurării dovezilor pe cale principală sunt de avut în vedere următoarele: . în acest caz încheierea prin care se dispune administrarea dovezii poate fi atacată doar o dată cu fondul. motivul urgenţei sau. dacă s-a judecat fără citarea părţilor. procedura de judecată fiind identică cu aceea aplicabilă în cazul formulării cererii pe cale principală.

a achiesării pârâtului sau a tranzacţiei părţilor.la prima zi de înfăţişare. putând dispune inclusiv din oficiu administrarea de dovezi. . Secţiunea a 4-a Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi • Elementele esenţiale ale acestei proceduri sunt următoarele: . admisibilitatea unor cereri de intervenţie ce s-ar formula. constatarea unei stări de fapt. identificarea pretenţiilor recunoscute şi a celor contestate.partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra dovezi. dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste dovezi. . . cu excepţia celei cu înscrisuri. • Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi avute în vedere de instanţa care judecă fondul pricinii. orice alte cereri formulate de părţi).instanţa încuviinţează probele solicitate de părţi în măsura în care le găseşte admisibile.lor. luarea măsurilor asigurătorii.administrarea probelor de către avocaţi se face pe baza programului de administrare a acestora încuviinţat de 151 . părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză. asigurarea dovezilor. instanţa va soluţiona incidentele procedurale premergătoare încuviinţării şi administrării dovezilor (ex. primirea renunţării reclamantului la judecată.: excepţii procesuale.înainte de a proceda la încuviinţarea probelor. .

prin încheiere dată în camera de consiliu. prin avocaţilor lor.incidentele apărute în cursul administrării dovezilor se soluţionează de către instanţă. potrivit legii. la care va putea da părţilor cuvântul. Dacă instanţa apreciază ca necesar.dacă înscrisurile sunt scrise într-o limbă străină. . câte un dosar în care vor depune câte un exemplar al înscrisurilor prin care.după administrarea dovezilor. cu citarea părţilor. instanţa va fixa termen de judecată. se vor 152 . se constată administrarea fiecărei probe. în principal.părţile au obligaţia de a anexa la cererea de chemare în judecată şi la întâmpinare copii certificate de pe înscrisurile folosite ca mijloace de probă.interogatoriul şi cercetarea la faţa locului se administrează de către instanţă.după primirea dosarului. pentru a pune concluzii în fond. următoarele elemente de regim procedural: . Secţiunea a 5-a Administrarea probei prin înscrisuri • Vizează.instanţă în camera de consiliu. toate sau doar unele dintre probe. va dispune. precum şi celelalte părţi. reclamantul. redactează şi îşi comunică reciproc concluziile scrise. prin încheiere motivată. .avocaţii părţilor alcătuiesc pentru fiecare parte. precum şi pentru instanţă.termenul de administrare a dovezilor nu va putea fi mai mare de 6 luni. . să fie administrate nemijlocit. . . legea prevăzând însă şi situaţii în care poate fi prorogat. . în faţa sa. .

. aceasta are obligaţia fie de a recunoaşte. instanţa va dispune aducerea lui la termenul fixat în acest scop.dacă partea declară că adversarul deţine un înscris privitor la pricina.civ. cheltuielile aducerii fiind avansate de partea care a cerut dovada. Dacă adversarul refuză a răspunde la interogatoriul ce s-a propus pentru dovedirea existenţei sau deţinerii înscrisului ori reiese din probele administrate că acesta l-a ascuns sau l-a distrus. 153 . iar în caz de contestare a exactităţii traducerii se poate recurge la un traducător autorizat. după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului. .dacă proba cu înscrisuri a fost încuviinţată în condiţiile art. să depună copii certificate de pe înscrisuri cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.înscrisurile depuse la dosar rămân câştigate judecăţii. nu-l înfăţişează la cererea instanţei. . partea este obligată. aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea.înscrisurile depuse în original vor putea fi retrase sub condiţia de a se depune copii ale acestora legalizate de grefa instanţei. mai înainte.138 C. . . succesorii aceluia de la care se pretinde că emană înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura antecesorului lor.pr.. . ori dacă. iar judecata a fost amânată. instanţa va dispune înfăţişarea lui.când uneia dintre părţi i se opune un înscris sub semnătură privată.dacă înscrisul este deţinut de un terţ sau de o autoritate. cu privire la cuprinsul acelui înscris. fie de a tăgădui scrisul ori semnătura. Totuşi. .părţile au obligaţia de a avea asupra asupra lor în şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună. putând fi retrase doar cu acordul adversarului procesual.depune traduceri certificate de parte. la grefa instanţei spre păstrare. în caz contrar sancţiunea fiind aceea de a nu se ţine seama de înscris. sub sancţiunea decăderii.

dacă după compararea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcute în faţa sa instanţa nu se consideră lămurită. Dacă partea lipseşte. aceasta fiind declanşată în situaţia în care una din părţi declară că scrisul sau semnătura sunt false.la termenul de judecată stabilit preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de înscris. partea necontestată din înscris. Se primesc ca scripte de comparaţie: înscrisuri autentice. apoi îl va semna spre neschimbare şi îl va încredinţa grefei. . netăgăduite de părţi. instanţa va dispune înfăţişarea personală a părţilor la alt termen. acesta va fi înlăturat. este reglementată şi procedura falsului. obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare. .dacă partea declară că nu recunoaşte sensul sau semnătura.). înscrisul va fi considerat ca recunoscut. înscrisuri sub semnătură privată.când instanţa penală nu poate fi sesizată (deoarece autorul falsului nu a fost identificat. . refuză să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris. Dacă partea care a învederat falsul lipseşte sau refuză să răspundă sau nu stăruie în a susţine falsul. preşedintele completului va proceda la verificarea de scripte.civ.preşedintele va constata prin proces-verbal starea materială a înscrisului.pr. sub dictarea sa. a intervenit prescripţia răspunderii penale etc. . Dacă cealaltă parte nu este de faţă. va dispune ca verificarea să se facă prin expert. falsul va fi cercetat de instanţa 154 . refuzul de a scrie fiind considerat recunoaştere a înscrisului..180-184 C. cerându-i părţii căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie sau să semneze. părţi din înscris. când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare. • Prin art. scrisul sau semnătura făcute înaintea instanţei. după ce va fi semnat de grefier şi părţi.

pot fi ascultaţi ca martori.când proba cu martori a fost admisă în condiţiile art. următoarele elemente de regim procedural: .în pricinile privitoare la starea civilă sau divorţ.înlocuirea martorilor propuşi şi încuviinţaţi se poate face doar în caz de moarte. cei puşi sub interdicţie.instanţa este îndreptăţită să limiteze numărul martorilor. expres sau tacit..138 pct.pr.martorul se audiază la sediul instanţei. în termen de 5 zile de la încuviinţare. menţionate.anumite categorii de persoane. inclusiv acelea care nu au împlinit 14 ani sau care din pricina debilităţii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernământ.civ. . . rudele şi afinii. lista martorilor trebuie depusă. iar pentru motive temeinice şi la locuinţa lui.pot fi martori numai persoanele fizice.2 şi 4 C. soţul sau fostul soţ. să fie ascultate ca martori şi primele două categorii de persoane. respectând însă principiul egalităţii părţilor în procesul civil. dspariţie a lor sau din alte motive întemeiate. . prin orice mijloace de dovadă. expres arătate de lege. 155 . cu excepţia descendenţilor. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă. . Părţile pot însă conveni.totuşi. . în principal. nu pot fi ascultaţi ca martori: rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv.civilă. . sunt scutite de a depune mărturie. sub pedeapsa decăderii. . Secţiunea a 6-a Administrarea probei cu martori • Implică.

ale părţii care l-a propus. fără motive temeinice. .fiecare martor va fi ascultat deosebit. cei neascultaţi neputând fi de faţă. domiciliul şi vârsta. 156 . . însă ea se consemnează în scris de către grefier. când există urgenţă se va putea emite mandat de aducere chiar pentru primul termen. dacă se află în serviciul uneia din părţi. ordinea ascultării martorilor va fi stabilită de preşedinte. în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din părţi. când este cazul.după încuviinţarea probei instanţa procedează la citarea martorilor. Dacă martorul lipseşte la prima citare. atrăgându-i-se atenţia că. după dictarea preşedintelui.înainte de a se lua mărturia. nespunând adevărul. Apoi. urmând a fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de preşedinte.martorului care. îndeletnicirea. ale procurorului.mărturia se face oral.martorul poate cere să i se plătească cheltuielile de drum şi să fie despăgubit. totuşi. grefier şi martor.martorul arată împrejurările ori faptele pe care le cunoaşte.. se va putea emita mandat de aducere. ale părţii adverse şi. răspunzând întrebărilor preşedintelui. . martorului i se va cere să depună jurământul. dacă este rudă sau afin cu vreuna din părţi şi în ce grad. . o amendă cuprinsă între 30-500 ROL. prin încheiere executorie. preşedintele o va respinge. instanţa urmând a dispune printr-o încheiere executorie. . . când întrebarea pusă de parte nu este concludentă. i se va putea aplica. săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. nu se înfăţişează în instanţă. preşedintele completului va cere martorului să arate: numele. este jignitoare sau tinde să dovedească un fapt a cărui dovedire este oprită de lege. dacă este în judecată.

.întrucât mărturisirea este un act personal. dispune că atunci când partea vrea să recunoască pretenţiile sau apărările părţii adverse. De asemenea. .totuşi.interogatoriul se ia la sediul instanţei.Secţiunea a 7-a Administrarea mărturisirii (luarea interogatoriului) • Implică sub aspect procedural. instanţa este în drept să respingă întrebările lipsite de utilitate ori jignitoare. care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica. însă pentru motive temeinice se poate încuviinţa şi luarea lui la locuinţa părţii. precum şi persoanele juridice de drept privat. partea care are domiciliul în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată. . cu excepţia societăţilor comerciale de persoane. art.răspunsurile urmează a fi trecute pe aceeaşi foaie cu 157 . este suficientă procura specială certificată de acesta. ea trebuind însă citată cu menţiunea “personal la interogatoriu”. .în cazul societăţilor comerciale de persoane. următoarele: . .când mărturisirea nu este făcută spontan. când mandatarul este avocat. în acest caz interogatoriul urmând a fi comunicat în scris mandatarului. .1206 C. poate face aceasta şi printr-un mandatar cu procură specială. regula este că partea trebuie să se prezinte personal în instanţă. se poate încerca provocarea ei prin procedura interogatoriului. .interogatoriul trebuie să constea în întrebări privitoare la fapte personale ale părţii chemate să răspundă şi care sunt de natură a ajuta la soluţionarea cauzei.civ.statul şi persoanele juridice de drept public. vor fi citaţi pentru a răspunde la interogatoriu asociaţii cu putere de reprezentare.

instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau institut de specialitate (ex.în domeniile strict specializate. precum şi de partea care a răspuns. instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă scrisă în folosul părţii potrivnice. . . Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică. sub aspect procedural. fără motive temeinice. . în care nu există experţi autorizaţi. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti va numi.întrebările. acesta va fi numit de către instanţă.. de cel care a propus interogatoriul. din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi instanţa poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. la cererea părţilor sau din oficiu. stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. unul sau trei experţi dintre cei autorizaţi de Ministerul Justiţiei.: în cazul stabilirii paternităţii). . acestea trebuind semnată de preşedinte.conform art.dacă partea. părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.dacă părţile nu se pun de acord cu privire la persoana expertului.201 C.pr.când este necesar. următoarele: . refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează. grefier. Secţiunea a 8-a Administrarea probei cu expertiza • Presupune.civ. însă după punerea în discuţia părţilor. prin tragere 158 .

dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută. recuzarea trebuie făcută în termen de 5 zile de la numirea expertului.dispoziţiile privitoare la citare. iar părerea lor se va trece într-un proces verbal semnat de preşedinte. 159 . altfel.dacă experţii pot să-şi exprime de îndată părerea. cu dovadă de primire. arătânduse zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. de pe lista întocmită de biroul local de expertiză. ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată. grefier şi expert. vor fi ascultaţi chiar în şedinţă. . . expertul are obligaţia de a depune lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. .experţii au obligaţia de a se înfăţişa înaintea instanţei. ori de câte ori li se cere.părţile vor putea cere o contraexpertiză la primul termen după depunerea lucrării şi numai motivat. .dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului.experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii. . . . poate dispune întregirea ei sau o nouă expertiză.la sorţi în şedinţă publică. termenul de 5 zile curge de la data când s-a ivit motivul recuzării. stabilite prin încheiere executorie. pentru a da lămuririle necesare. aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt aplicabile şi experţilor. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului. fiind însă îndreptăţiţi la a obţine despăgubiri. prin încheierea de numire stabilindu-se şi onorariul expertului. dacă motivul ei există la această dată.sub sancţiunea amenzii. . .părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.

• Despre cele constatate se va încheia un proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. • Poate fi cerută de către părţi sau dispusă din oficiu printr-o încheiere care va arăta şi împrejurările de fapt ce urmează a fi cercetate. acesta are obligaţia de a merge şi la faţa locului. • Se realizează cu citarea părţilor. a unor probe materiale. 160 . putându-se asculta martorii şi experţii pricinii.Secţiunea a 9-a Cercetarea la faţa locului • Noţiune: este actul procesual ce are ca scop cercetarea în afara instanţei. pentru facerea cercetării. de către judecători. • Când participarea procurorului la judecată este obligatorie.

. .hotărârea să fie dată de judecătorii care au participat la judecarea litigiului dezlegat prin hotărâre. ori de câte ori este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. în copie. .hotărârea să fie adoptată cel puţin cu majoritatea voturilor judecătorilor care au participat la judecată. .rezultatul deliberării trebuie consemnat în scris. chiar dacă părţile nu sunt prezente.hotărârea trebuie comunicată părţilor. condiţii şi structură • Noţiune: Hotărârea judecătorească desemnează actul procedural prin care instanţa tranşează un litigiu. rostind dreptul (iurisdictio) şi stabilind măsuri pentru recunoaşterea.Titlul VII Hotărârea judecătorească Secţiunea 1-a Noţiune.deliberarea în vederea adoptării hotărârii să fie secretă.hotărârea trebuie pronunţată în public. ocrotirea sau valorificarea lui. . 161 • . sub semnătura judecătorilor. . Condiţiile hotărârii sunt următoarele: .această autoritate să fie alcătuită în condiţiile prevăzute de lege.să provină de la o autoritate căreia legea i-a recunoscut puterea de a judeca. .

elaborarea şi comunicarea hotărârii Deliberarea presupune. el trebuind să corespundă minutei întocmite după deliberare şi pronunţate în şedinţă publică. existând însă şi norme speciale care prevăd. complete. susţinerile părţilor la ultimul termen de judecată. calitatea în care s-au judecat. dispozitivul. obiectul cererii. semnăturile judecătorilor şi grefierului. Dispozitivul cuprinde soluţia dată de judecători litigiului. Potrivit legii. pentru anumite situaţii. hotărârea mai cuprinde menţiuni cu privire: la calea de atac.conform art. aceasta cuprinde. preşedintele adună părerile 162 . numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali sau judiciari şi al avocaţilor. fie în camera de consiliu. ele trebuind să fie pertinente.pr. considerentele.. următoarele: .• În ce priveşte structura şi conţinutul hotărârii judecătoreşti. şi termene mai scurte. numele. alături de acestea. în esenţă. concrete şi convingătoare. Practicaua sau partea expozitivă cuprinde: arătarea instanţei care a pronunţat hotărârea şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată. domiciliul sau reşedinţa părţilor. structural. fie în şedinţă. pronunţarea. Secţiunea a 2-a Deliberarea.civ. trei părţi: practicaua. după sfârşitul dezbaterilor judecătorii chibzuiesc în secret. considerentele se redactează de către judecător în termen de 30 zile de la pronunţare. după chibzuire. modalitatea pronunţării.256 C. omogene. Considerentele sunt motivele de fapt şi drept care au condus instanţa la soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

la instanţele de fond. iar cu privire la pricină sau anumite puncte ale ei sunt mai mult de două păreri. rezultatul deliberării. .dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă.acest dispozitiv pe scurt consemnează.258 C. .civ. altul decât unul. .după judecarea punctelor rămase în divergenţă. pe scurt. de asemenea. afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa.conform art. Redactarea minutei şi pronunţarea implică următoarele: . dacă după judecarea divergenţei vor fi mai mult de două păreri. . judecătorii ale căror păreri se apropie cel mai mult sunt datori să se unească într-o singură părere. completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii. .dacă majoritatea nu se poate întruni. părerile vor trebui să fie întotdeauna motivate înainte de judecarea divergenţei. de către judecători..pr. când nu 163 . . sub sancţiunea nulităţii. minuta se scrie pe cererea de chemare în judecată sau.când completul de judecată este alcătuit dintr-un număr impar de judecători.completul de divergenţă se constituie prin alăturarea la completul iniţial a preşedintelui sau vicepreşedintelui instanţei sau a altui judecător desemnat de preşedinte. pricina se va judeca din nou în complet de divergenţă în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile . se va întocmi de îndată.judecătorilor începând cu cel mai nou în funcţie. dispozitivul hotărârii. datoria de a se opri la o unică părere. . după ce s-a întrunit majoritatea. . judecătorii ale căror păreri se apropie cel mai mult au.judecătorii pot reveni asupra părerillor lor care au pricinuit divergenţa. el fiind cunoscut sub numele de minută. care se semnează. el pronunţându-se cel din urmă. deci.hotărârile se dau cu majoritate de voturi.

ultim C. sub sancţiunea neluării lor în seamă. .adăugirile. afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. pentru ca acestea să pună concluzii în faţa instanţei nou constituite. după pronunţarea hotărârii niciun judecător nu va putea reveni asupra părerii sale. c) Elaborarea hotărârii (redactarea hotărârii): . Comunicarea hotărârii: . părerea judecătorilor rămaşi în minoritate trebuind redactată în acelaşi timp cu hotărârea. . pronunţarea hotărârii se va amâna pentru cel mult 7 zile.este posibil.potrivit art. . .pr. . constituind o regulă de la care excepţiile sunt foarte rare (ex.dacă. ştersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecători. hotărârea se va comunica părţilor în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitare a apelului sau recursului. .civ. cu citarea părţilor. după închiderea dezbaterilor. .judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei. care se vor ataşa la dosar. instanţa nu poate hotărî de îndată. chiar în lipsa părţilor de la dezbateri.minuta se pronunţă de preşedinte în şedinţă publică.266 alin.: hotărârea dată cererii de strămutare). pe ultima încheiere de şedinţă ori pe file separate.când completul a fost alcătuit din mai mulţi judecători. 164 .semnifică motivarea acesteia.. preşedintele va putea însărcina pe unui dintre aceştia să motiveze hotărârea.comunicarea hotărârilor judecătoreşti urmează regulile de comunicare specifice actelor de procedură în general.motivarea hotărârii se face în cel mult 30 zile de la pronunţare. procesul se repune pe rol. d). în acest caz.

• Îndreptarea hotărârii se dispune printr-o încheiere supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul.civ. în camera de consiliu.1 C. în camera de consiliu. părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.pr. printr-o încheiere supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei lămurire s-a cerut.Secţiunea a 3-a Îndreptarea hotărârii • Erorile sau omisiunile cu privire la numele. 165 . calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul. citarea părţilor urmând a se face numai dacă instanţa apreciază că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.281/1 alin. • Cererea se soluţionează de urgenţă. • Instanţa judecă în aceeaşi compunere în care s-a dat hotărârea. Secţiunea a 4-a Lămurirea hotărârii • Conform art. întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice.. precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau din încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea părţii interesate. cu citarea părţilor.

1 C.pr. Notă: atât în cazul îndreptării hotărârii. apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. de hotărârile 166 . Secţiunea a 6-a Învestirea cu formulă executorie • Conform art. interpreţilor sau apărătorilor cu privire la drepturile lor.Secţiunea a 5-a Completarea hotărârii • Conform art. după caz. când prin hotărârea sa instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor. iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere.pr. traducătorilor. dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii. • Cererea se soluţionează de urgenţă.. în termen de 15 zile de la pronunţare.269 alin. de asemenea.civ. în acelaşi termen în care se poate declara.374 alin. nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formula executorie prevăzută de art..civ. • Cererea se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea.civ.. printr-o hotărâre ce este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea iniţială.281/2 alin.pr. cu citarea părţilor. afară de încheierile executorii.1 C. părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor ocazionate în aceste proceduri. experţilor. cât şi al lămuririi sau completării ei.1 C.

în sensul art. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea nu este supusă nici unei căi de atac.civ. precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect: 167 .civ. care se execută fără formulă executorie. una dintre acestea referindu-se la aşa-numita execuţie vremelnică (provizorie).pr.278 C. executarea unei hotărâri nu s-ar putea face decât din momentul în care aceasta a devenit definitivă. împotriva încheierii se poate declara recurs în 5 zile de la pronunţare pentru creditorul prezent. un ordin dat în numele preşedintelui României şi o împuternicire a agenţilor administrativi şi ai forţei publice.. respectiv de la comunicare pentru creditorul lipsă. • Execuţia vremelnică îmbracă două forme: execuţia vremelnică de drept (a). pentru aducerea hotărârii la îndeplinire.269 C.executorii provizoriu şi de alte hotărâri prevăzute de lege. a) Execuţia vremelnică de drept: • Art. • În caz de respingere a cererii de învestire. Secţiunea a 7-a Execuţia vremelnică • În regulă.pr.execuţia vremelnică judecătorească (b). • Cererea de învestire cu formulă executorie însoţită de titlul executoriu se adresează primei instanţe care o va soluţiona printr-o încheiere. această regulă cunoaşte şi excepţii. în sensul că s-ar putea executa silit şi o hotărâre care încă nu este definitiv ă. • Formula executorie este. totodată o solicitare de stăruinţă făcută procurorilor.

dacă despăgubirile sau acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice. este necesar să existe o cerere a părţii ce poate fi făcută inclusiv verbal înaintea primei instanţe. următoarele elemente de regim procedural: vizează exclusiv hotărârile privitoare la bunuri. precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale. reparaţii grabnice. pricini privitoare la posesiune.pr. b) Execuţia vremelnică judecătorească: • Prin raportare la dispoziţiile art. în legătură cu aceasta formă a execuţiei vremelnice. trebuiesc avute în vedere. există primejdie vădită în întârziere. dacă cererea este admisă.plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă. până la închiderea dezbaterilor.despăgubiri pentru accidente de muncă. dacă cererea a fost respinsă de prima instanţă. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii. precum şi sumele cuvenite. ea poate fi reiterată în apel. în orice alte cazuri când legea prevede că hotărârea este executorie (ex.civ. în urma recunoaşterii parţiale de către pârât a pretenţiilor reclamantului. încuviinţarea execuţiei vremelnice rămâne la aprecierea instanţei. • Execuţia vremelnică poate fi acordată în următoarele situaţii: când instanţa preciază că măsura se impune (“este de trebuinţă”) faţă de temeinicia vădită a dreptului. în cazul hotărârii ce s-a dat în condiţiile art.pr. numai în ceea ce priveşte posesiunea. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului. instanţa va putea obliga partea care a formulat-o la depunerea unei cauţiuni.270 C.civ. potrivit legii şomerilor.. 168 .: ordonanţa preşedinţială).279 C. debitorul este în stare de insolvabilitate.

este necesar ca partea solicitantă să plătească o cauţiune al cărei cuantum este stabilit de instanţă. cererea se judecă de către instanţa de apel.• Art.279 alin. printr-o încheiere ce poate fi atacată distinct cu recurs. însă cu respectarea cerinţei de a se plăti cauţiunea. Secţiunea a 8-a Cheltuielile de judecată • În legătură cu cheltuielile de judecată sunt de avut în vedere următoarele reguli fundamentale: . cererea se poate depune la prima instanţă sau la instanţa de apel. plantaţii sau a oricăror alte lucrări cu aşezare fixă 2. în materie de strămutare de hotare. când suspendarea este acordată. de către partea interesată. prin ordonanţă preşedinţială. până la soluţionarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic. deşi este vorba de hotărâri privitoare la bunuri. fie o dată cu apelul.cheltuielile de judecată acoperă toate sumele avansate în scopul realizării judecăţii. dar care se află 169 . fie distinct în timpul judecăţii în apel. când prin hotărâre se dispune întabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară. desfiinţare de construcţii. adică: cheltuielile făcute anterior judecăţii. se referă la două situaţii în care.pr. în acest din urmă caz la cerere trebuind să se alăture o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.civ. chiar înainte de sosirea dosarului.cererea pentru suspendarea execuţiei vremelnice se va putea face. execuţia vremelnică nu poate fi acordată: 1.2 C. .

cheltuielile făcute în cursul judecăţii. • În legătură cu soluţiile ce se pot da cu privire la cheltuielile de judecată arătăm că: .civ.într-un raport necesar cu judecata.cheltuielile de judecată se atribuie prin hotărârea dată asupra fondului sau asupra incidentelor procedurale care dezînvestesc instanţa (ex.cheltuielile de judecată se acordă în regulă părţii care a câştigat procesul.hotărârea instanţei privitoare la cheltuielile de judecată trebuie motivată în fapt şi drept.partea ale cărei pretenţii au fost admise în totalitate are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor făcute în 170 . subiect al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată este "partea care cade în pretenţiuni". ..cheltuielile de judecată se acordă la cerere şi trebuiesc dovedite. aplicându-se principiul non reformatio in peius. ca orice altă cerere făcută în proces.274 alin. . .: perimarea. . . deci cea care pierde procesul. Cu toate acestea. însă numai dacă nu a fost pus ori nu se găsea de drept în întârziere înainte de chemarea în judecată. după caz. .partea din hotărâre privitoare la cheltuielile de judecată este susceptibilă de executare silită. • Sub aspectul regimului procedural al cheltuielilor de judecată. .pr. recurs. legea stabileşte că pârâtul va fi exonerat de plata cheltuielilor dacă recunoaşte la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului. renunţarea la judecată).împotriva soluţiei privitoare la cheltuielile de judecată partea interesată poate declara apel sau.în sensul art. reţinem că: .pretenţiile părţii privitoare la cheltuielile de judecată trebuie supuse dezbaterii contradictorii.1 C.

c) hotărârea constituie titlu executoriu . proporţional sau solidar.când pretenţiile fiecărei părţi au fost admise în parte. potrivit poziţiei procesuale a fiecăruia. Secţiunea a 9-a Atributele şi efectele hotărârii • Noţiune:desemnează consecinţele juridice ce rezultă din adoptarea şi pronunţarea hotărârii prin care se tranşează dreptul litigios alegat sau o situaţie juridică litigioasă.legătură cu judecata. d) în mod obişnuit. putând face inclusiv compensarea cheltuielilor de judecată.în cazul coparticipării procesuale.dacă pretenţiile au fost admise doar în parte. în principal. următoarele atribute şi. în sensul că ea se desesizează de judecarea litigiului. efecte: a) instanţa se dezînvesteşte. . cu consecinţa că judecătorii nu ar mai putea reveni asupra părerii lor. coparticipanţii vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal. hotărârea constituie act autentic. instanţa va acorda părţii câştigatoare cheltuielile corespunzătoare pretenţiilor admise. . după caz. • Pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti are. . căci prin ea se constată 171 . naturii raportului juridic dintre ei şi cheltuielilor pe care fiecare le-a provocat prin conduita sa procesuală. b) sub aspect probator. hotărârea are efecte declarative sau produce efecte retroactive. instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata lor.

. se numesc decizii.civ.. hotărâri date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau chiar atacate cu apel.377 alin. hotărâri irevocabile următoarele: hotărârile date în primă instanţă. toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii se numesc încheieri. nerecurate. orice alte hotărâri care. precum şi recursul în interesul legii. în sensul art.civ.sunt. hotărârile date în apel.sunt. hotărâri definitive următoarele: hotărârile date.pr. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel. nu mai pot fi atacate cu apel. ..1 C.sunt hotărâri nedefinitive cele date în primă instanţă şi care pot fi atacate în apel.377 alin. potrivit legii.255 C. distingem între: hotărâri nedefinitive.civ. recursul. b) după cum hotărârile sunt sau nu sunt supuse apelului sau recursului. au fost imaginate mai multe clasificări ale hotărârilor judecătoreşti.pr.2 C.. hotărâri definitive. hotărârile date în 172 .pr.drepturi preexistente. în primă instanţă. Secţiunea a 10-a Categorii de hotărâri Uzându-se de diferite criterii. în sensul art. e) hotărârea se bucură de puterea (autoritatea) lucrului judecat. fără drept de apel. . potrivit legii. hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc sentinţe. hotărâri irevocabile. dacă judecarea acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată. Le vom menţiona însă doar pe următoarele: a) conform art. fără drept de apel. hotărârile prin care se soluţionează apelul.

nerecurate. hotărârile date în recurs. nu mai pot fi atacate cu recurs. 173 .apel. orice alte hotărâri care. chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii. potrivit legii.

în principiu în orice materie şi pentru orice motiv de fapt sau drept. acesta din urmă reprezentând dreptul şi. există căi de atac de reformare (apelul. • Clasificarea căilor de atac: a) în funcţie de condiţiile de exercitare. revizuirea).sunt extraordinare acele căi de atac ce pot fi exercitate numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. contestaţia în anulare. 174 . . deopotrivă. de a verifica legalitatea şi.Titlul VIII Căile de atac Capitolul I Noţiune şi clasificare • Noţiune: căile de atac desemnează mijloacele procesuale prin care se realizează controlul judiciar. recursul) şi căi de atac de retractare (contestaţia în anulare. după caz. respectiv extraordinare (recursul. iar celelalte de chiar instanţa care a pronunţat hotărârea. . există căi de atac ordinare (apelul). obligaţia instanţelor judecătoreşti ierarhic superioare sau.sunt ordinare acele căi de atac care pot fi exercitate de oricare dintre părţi. b) în funcţie de instanţa competentă să soluţioneze calea de atac. ale instanţei care a pronunţat hotărârea. revizuirea). temeinicia hotărârii. în cazul căilor de atac de retractare. primele fiind soluţionate de instanţa ierarhic superioară.

Secţiunea 1-a Formele apelului (tipurile de apel) • În actuala reglementare. distingem între apelul principal şi 175 . devolutivă şi suspensivă de executare prin care partea care justifică un interes sau Ministerul Public. în condiţiile legii. de reformare. revizuirea).c) după cum exercitarea căii de atac provoacă sau o nouă judecată în fond. contestaţia în anulare. deosebim între căi de atac suspensive de executare (apelul) şi căi de atac în principiu nesuspensive de executare (recursul. Capitolul II Apelul Noţiune: este o cale de atac ordinară. învesteşte şi obligă instanţa de control judiciar ierarhic superioară celei care a dat pronunţat hotărârea să se pronunţe asupra motivelor de nelegalitate şi/sau netemeinicie. urmând ca. d) după cum termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac şi exercitarea însăşi a acelei căi de atac suspendă sau nu executarea hotărârii atacate. deosebim între căi de atac devolutive (apelul) şi căi de atac nedevolutive (recursul). considerând că hotărârea pronunţată este nelegală şi/ sau netemeinică. să procedeze la rejudecarea pricinii.

293 C.). chiar după împlinirea termenului de apel.pr.civ.pr.civ. dispoziţiile art. dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel ea se consideră apel principal.civ.293/1 C. aplicându-se în mod corepunzător.. civ. aderarea la apel rămâne fără efecte. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare. intimatul este în drept. să adere la apelul făcut de partea potrivnică.pr. dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. • Apelul principal este cel declarat de partea interesată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii sau în alt termen prevăzut de lege. chiar după împlinirea termenului de apel. să declare apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal. două forme: aderarea la apel (art. intimatul este în drept. fără a se raporta la o altă cerere de apel formulată împotriva aceleiaşi hotărâri. acesta din urmă având la rândul lui. • În ce priveşte aceste două forme de apel incidental.293/1 C. care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe..293 C.civ. în caz de coparticipare procesuală. Secţiunea a 2-a Condiţiile de fond ale apelului Acestea vizează: hotărârile susceptibile de apel (obiectul 176 . reţinem că: potrivit art. • Potrivit art. însă dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv. Cu toate acestea.apelul incidental.pr. precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces. ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului. printr-o cerere proprie.) şi declararea apelului (art.pr.293 C.

pârâtul. în acţiunile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. subiectele apelului (b). această formă a apelului poate fi promovată doar de partea ce are poziţia de intimată în raport cu apelul principal declarat de o altă parte în 177 .282/1 C. în principiu nu se poate declara separat apel împotriva încheierilor premergătoare hotărârii finale. cât şi în materie comercială. . indiferent dacă s-au pronunţat ori nu pe fondul cauzei.în principiu. . depunerea apelului (d). în acţiunile posesorii. intervenientul voluntar. creditorii chirografari. privilegiaţi sau ipotecari ai părţilor.nu sunt supuse apelului nici hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate. intervenientul forţat. adică reclamantul. cu titlu universal sau particular. termenul în care poate fi exercitat apelul (c).conform art.civ. precum şi succesorii universali. .pr. a) Obiectul apelului este reprezentat de hotărârile date în primă instanţă de judecătorii şi tribunale.apelului) (a). b)Subiectele apelului .în cazul aderării la apel. cu excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii sau în alte cazuri anume prevăzute de lege. atât în materie civilă. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă: în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere. în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei vechi inclusiv. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege (ex.mai pot declara apel Ministerul Public. .: renunţarea la judecată. tranzacţia). apelant poate fi doar acela care a fost parte în proces. prin care acestea se dezînvestesc de soluţionarea pricinii. dacă legea nu prevede altfel.

În cazul apelului incident.civ. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. la instanţa a cărei hotărâre se atacă. după caz. termenul în care poate fi exercitat apelul este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate. cererea se poate depune şi direct la instanţa de apel..proces.acest termen stabilit de art.. cele două forme de apel putându-se însă declara până la prima zi de înfăţişare în apel.partea împotriva căruia se exercită apelul se numeşte intimat.284 alin. preşedintele acestei instanţei urmând a înainta dosarul instanţei de apel. iar dacă apelantul locuieşte în 178 . vizează apelul principal. sub sancţiunea nulităţii.pr. codul fiscal şi contul bancar. .conform art.1 C. precum şi.1 C. cererea de apel va cuprinde:1) numele. cu toate acestea.284 alin.civ. pentru persoanele juridice. . numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile. apelul va fi trimis de îndată dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe.pr. c)Termenul în care poate fi exercitat apelul: . afară de cazul în care prin norme speciale s-ar dispune altfel. Secţiunea a 3-a Condiţiile de formă ale apelului • Conform art. denumirea şi sediul lor. împreună cu apelurile făcute. d) Depunerea apelului principal se face.287 alin.civ. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori.pr.1 C.

c) efectul devolutiv al apelului (apelul este devolutiv. rejudecându-se fondul litigiului).133 alin. următoarele efecte: a) suspendarea executării hotărârii susceptibile de apel sau care face obiectul apelului.3) motivele de fapt şi drept pe care se întemeiază apelul. în acest ultim caz doar dacă apelul a fost declarat în termen.3 şi 4 sub sancţiunea decăderii.străinătate. b) învestirea instanţei de apel. Secţiunea a 4-a Efectele apelului • Declararea apelului angajează.5) semnătura.2) arătarea hotărârii care se atacă. iar cele de la pct. În ce priveşte acest efect al apelului. în principal. tantum devolutum quantum iudicatum (nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat): 179 . aceste cerinţe putând fi însâ împlinite până la prima zi de înfăţişare. • Cerinţele de la pct. unde urmează să i se facă comunicările privind procesul. va arăta şi domiciliul ales în România. tantum devolutum quantum apelatum (nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) 2.2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. reţinem că el este limitat de două reguli. exprimate prin adagiile: 1.civ.pr.2 C.4) dovezile invocate în susţinerea apelului. iar lipsa semnăturii în condiţiile art. în sensul că el poate readuce în discuţia instanţei superioare toate chestiunile de fapt şi drept care au fost dezbătute în faţa primei instanţe şi au fost rezolvate prin hotărârea acesteia.

civ. în aplicarea principiului disponibilităţii. mijloace de apărare sau dovezi noi. trebuiesc avute în vedere limitele fixate de apelant.civ. În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive.pr. în fond. cu precizarea că “excepţiile de procedură” (procesuale) şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. art. în apel se vor putea cere dobânzi.294 alin. rate.pr. instanţa de apel putând încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. numai pe baza celor invocate la prima instanţă.294 alin. • De la limitele efectului devolutiv al apelului există anumite derogări.pr.conform art. 1) sunt derogări generale următoarele: . acestea fiind de două feluri: generale (1) respectiv speciale (2). venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe.Ø prima regulă semnifică faptul că deşi prin exercitarea apelului litigiul poate fi transpus instanţei superioare sub toate aspectele lui de fapt şi drept. 2) sunt derogări speciale următoarele: 180 . Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive. Ø cea de-a doua regulă are semnificaţia că apelul nu repune în discuţie decât ceea ce a fost judecat înaintea primei instanţe ori i-a fost dedus acesteia spre judecată.294 alin. totuşi..2 teza finală C..conform art.2 teza I-a C. instanţa de apel se va pronunţa. . dispunând că în apel nu se pot schimba calitatea părţilor.1 C. mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. în apel se va putea solicita compensaţia legală.civ.

civ. împreună cu apelurile făcute.2 C. cererea reconvenţională prin care se solicită divorţul va putea fi făcută de pârât direct înaintea instanţei de apel (art. va fixa termen de înfăţişare şi va dispune citarea părţilor. pr. .114/1 C. Termenul de înfăţişare se va fixa avându-se în vedere dispoziţiile art.).cererea de intervenţie voluntară principală se poate face direct în apel.civ. odată cu citaţia.când motivele de divorţ s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanţă şi în timp ce judecata cererii de chemare în judecată se află în apel.civ. Secţiunea a 5-a Judecata apelului • Preşedintele instanţei la care s-a depus apelul va înainta dosarul cauzei instanţei de apel.609 C. • Preşedintele instanţei de apel.civ. punându-i-se în vedere că are obligaţia să depună la dosar întâmpinare 181 . iar în procesele urgente cel puţin 5 zile. după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.pr.. în sensul ca de la data primirii citaţiei intimatul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. • Preşedintele va dispune ca.51 C.pr. împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate ei şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă. dacă părţile cauzei sunt de acord (art. deci şi în apel (art. să i se comunice intimatului o copie de pe cererea de apel.).cererea de intervenţie voluntară accesorie se poate face inclusiv în recurs. .50 alin.). îndată ce primeşte dosarul..pr.

preşedintele ultimei secţii învestite va dispune trimiterea apelului la secţia cea dintâi învestită. următoarele soluţii: a) instanţa de apel poate păstra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacată. el va putea cere la prima zi de înfăţişare amânarea. în limitele cererii de apel.pr. fără însă ca apelantului să i 182 . Vor putea fi pronunţate. instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă. Secţiunea a 6-a Soluţiile în apel • Instanţa de apel va verifica.114/1 C. cererea de apel şi dovezile depuse de apelant.civ. • Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate. • Dacă intimatul nu a primit în termenul prev. • Dispoziţiile de procedură privind judecata în prima instanţă se aplică şi în instanţa de apel. stabilirea stării de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. când apelurile au fost repartizate la secţii diferite. în măsura în care legea nu prevede altfel. motivele de ordine publică putând fi însă invocate şi din oficiu. • Completul de judecată este format din doi judecători. după caz. de art. • Apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel. • Sub aspect probator. dacă apreciază că acestea din urmă sunt necesare soluţionării cauzei. va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării.cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. precum şi administrarea probelor nou propuse prin cererea de apel sau întâmpinare.

se va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent. în principiu nesuspensivă de executare şi subsecventă. în următoarele două situaţii: 1. dar există un motiv de nulitate a hotărârii pe care ea a pronunţat-o. Capitolul III Recursul Noţiune: recursul este o cale extraordinară de atac. În acest caz. când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată. când se constată că. dar instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă.se poată crea propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată. de reformare. în mod greşit. instanţa de apel va putea pronunţa şi nulitatea cererii de apel. d) instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi atunci când prima instanţă s-a declarat competentă. e) în raport de împrejurările cauzei. reţinând procesul spre judecare. prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. atunci când prima instanţă a judecat în fond. 183 . Când instanţa de apel apreciază însă că ea este competentă. 2. nedevolutivă. c) instanţa de apel va anula în tot sau în parte hotărârea atacată şi procedura urmată înaintea primei instanţe. b) instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată. tardivitatea sau inadmisibilitatea acesteia ori perimarea ei. va reţine procesul spre judecare. trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe.

numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice.civ. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. însă cu respectarea 184 . va arăta şi domiciliul ales în România.pr. semnătura. 176/2005 Curtea Constituţională a stabilit că textul art. menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. după caz. pentru persoanele juridice. precum şi. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul". codul unic de înregistrare sau. după caz. • Legea recunoaşte părţilor şi posibilitatea de a motiva recursul distinct de cererea de recurs. potrivit art 302/1 alin. codul fiscal şi contul bancar". a) C.(1) lit. după caz. 302/1 alin.dacă recurentul locuieşte în străinatate "domiciliul ales în România. codul unic de înregistrare sau. pentru persoanele juridice. denumirea si sediul lor. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. a) C.Secţiunea 1-a Exercitarea recursului a) În ce priveşte cererea de recurs. denumirea şi sediul lor.civ. Dacă recurentul locuieşte în străinătate. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. Notă: Prin Decizia nr. motivele de nelegalitate pe care se întemeiează recursul şi dezvoltarea lor sau. precum şi . este neconstitutional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele.. pr. precum şi. codul fiscal şi contul bancar. după caz. indicarea hotărârii care se atacă. aceasta trebuie să cuprindă: numele. după caz. 1 lit.

pentru a fi refăcută. afară de cazul când s-ar invoca motive de ordine publică. . • La cererea de recurs se alătură atâtea copii câţi intimaţi sunt. însă numai în situaţiile anume prevăzute de lege (recursul suspendă executarea hotărârii în cauzele privitoare la strămutarea de hotare. desfiinţarea de construcţii.învestirea instanţei de recurs cu soluţionarea căii de atac. suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri. prelungind termenul de recurs cu 5 zile. în principal. următoarele efecte: .suspendarea executării hotărârii atacate. se va depune o copie de pe motivele de recurs şi pentru procuror. scop în care acestea vor fi citate în termen scurt. precum şi în orice alte cazuri anume prevăzute de lege. la instanţa a cărei hotărâre se atacă. suspendarea la cerere putând fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili prin încheiere. iar în cazurile în care Ministerul Public a participat în proces.termenului de recurs. • Cererea de recurs angajează. • Cererea de recurs se depune. sancţiunea nemotivării recursului în termenul legal fiind nulitatea lui. iar dacă este cazul chiar înainte de primul termen de judecată). cu ascultarea părţilor în camera de consiliu. declararea recursului obligă la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar stabilite de lege. sub sancţiunea nulităţii. plantaţii sau a oricăror lucrări având aşezare fixă. 185 . instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune. • Preşedintele instanţei care primeşte cererea de recurs va putea să o înapoieze părţii prezente dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. la cererea părţii interesate. La fel ca şi în cazul cererii de apel. motivat.

încheierile prin care s-a întrerupt cursul judecăţii 186 • . el se va socoti făcut în termen.310 C.hotărârile date fără drept de apel..hotărârile date în apel. indiferent dacă prin ele s-a rezolvat ori nu fondul pricinii sau doar un incident procedural ori dacă apelul a fost admis. dacă legea nu dispune altfel. a) Obiectul recursului Pot face obiect al recursului: . fiind aplicabile inclusiv dispoziţiile art.b) Termenul de recurs • Potrivit art.301 C. prevede că dacă nu se dovedeşte. la prima zi de înfăţişare.pr.civ.ultim C. subiectele (b) şi cauza recursului (c). . privitoare la momentul de la care termenul de recurs începe să curgă faţă de procuror.civ. • Cele trei cazuri de echipolenţă aplicabile termenului de apel sunt incidente şi în recurs. c) Instanţa competentă să soluţioneze recursul este instanţa imediat superioară celei ce a pronunţat hotărârea atacată. Secţiunea a 2-a Elementele recursului Vizează obiectul (a). respins. Totuşi.civ. . anulat sau perimat.pr. . că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar. acesta urmând a fi respins ca tardiv. art.hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională decât instanţele judecătoreşti. • Nerespectarea termenului de declarare a recursului atrage decăderea părţii din dreptul de a declara recurs.pr. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.284 alin.

304 C.pr. creditorii privilegiaţi. instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.) 187 .civ. 6) instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.civ. instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele (art. 5) prin hotărârea dată. potrivit legii.304 C. b) Subiectele recursului • Pot declara recurs părţile litigante (reclamant.civ. cu titlu universal şi particular. nu poate fi atacată cu apel.civ. interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.pr. 3) hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe. pârât.105 alin. 9) hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. ipotecari sau chirografari ai părţilor.pr. nu este limitat la motivele prevăzute de art.304/1 C. 8) instanţa. intervenienţi voluntar sau forţat). stabileşte că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când: 1) instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale..pr. • Recursul declarat împotriva unei hotărâri care.2 C.înaintea curţilor de apel. a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. procurorul. 7) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. 4) înstanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. succesorii universali. 2) hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii. c) Cauza recursului ( motivele de recurs) • Art.

precum verificarea de scripte sau procedura falsului.. după ce constată că procedura de comunicare a hotărârii a fost îndeplinită. cu excepţia înscrisurilor.305 C. • Recursul împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se judecă în complet format din 9 judecători. 188 .civ.Secţiunea a 3-a Judecarea recursului a) Alcătuirea instanţei de recurs • Recursurile se judecă de tribunale şi curţi de apel în complet format din 3 judecători. va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs. apoi va da cuvântul intimatului. preşedintele va da mai întâi recurentului cuvântul pentru a-şi susţine motivele de recurs. • Potrivit art. c) Judecata şi probele în recurs • Dacă nu sunt excepţii procesuale ori alte incidente procedurale de invocat şi soluţionat. • Procurorul vorbeşte ultimul. însă instanţa de recurs va putea soluţiona ş i incidentele privitoare la înscrisurile depuse în recurs. b) Procedura prealabilă judecării recursului • Preşedintele instanţei. • Intimatul are obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. afară de cazul când este parte principală sau recurent.pr. aceeaşi este compunerea şi atunci când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel. în recurs nu se pot administra probe noi.

în caz de casare.6-9 C. se va dispune fie modificarea hotărârii. dintre care unele atrag modificarea. b) Formele casării sunt: casarea cu reţinere (1). • Respingerea recursului ca nefondat se pronunţă atunci când instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală. îl poate admite sau anula ori poate constata perimarea lui. fie la termenul când a avut loc admiterea recursului. astfel: . 1) Casarea cu reţinere reprezintă regula în cazul recursurilor judecate de tribunale şi curţile de apel. fie casarea ei. curţile de apel şi tribunalele vor judeca pricina în fond.pr. 2) Casarea cu trimitere poate fi dispusă în cazurile prevăzute limitativ de lege. • Admiterea recursului se pronunţă atunci când hotărârea atacată este considerată nelegală. • Modificarea hotărârii se pronunţă pentru motivele prev. • Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive.pr.Secţiunea a 4-a Soluţionarea recursului şi efectele ei a) Soluţiile instanţei de recurs: • Instanţa de recurs poate respinge recursul.304 pct.312 alin. situaţie în care se pronunţă o singură decizie. art. de art. casarea cu trimitere (2). pentru care părţile vor fi citate.4 C. pronunţându-se apoi o nouă decizie.iar altele casarea hotărârii. caz în care.când instanţa a cărei hotărâre este recurată a 189 . fie la un alt termen stabilit în acest scop. în tot sau în parte.civ. dispunând că. instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată. în urma admiterii recursului.civ. pentru a se asigura o judecată unitară.

actele de executare sau de asigurare făcute în baza unei asemenea hotărâri fiind desfiinţate de drept. hotărârea casată nu are nici o putere.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în caz de casare trimite cauza spre o noua judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată ori.pr.. conform art. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai in scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer.când instanţa a cărei hotărâre este recurată nu era competentă.civ. . altei instanţe de acelaşi grad. 190 . dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.311 C. .când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondulu. în acest caz cauza urmând a se trimite spre rejudecare instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent.când este necesară administrare de noi probe. Cu caracter de excepţie. În aceste două cazuri. . cauza se trimite spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea sau altei instanţe de acelaşi grad.soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea pentru necompetenţă va trimite cauza instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţionlă competent. c) Efectele casării sunt următoarele: 1. altele decât înscrisurile. .

3. în regulă. 6. îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal. casarea nu are efecte cu privire la dovezile administrate de instanţa a cărei hotărâre a fost casată. în caz de casare. Secţiunea 1-a 191 . respectiv contestaţia în anulare specială. de retractare şi nesuspensivă de executare. atât cu ocazia judecării recursului. cât şi în caz de rejudecare după casare. Capitolul IV Contestaţia în anulare • Noţiune: contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară. sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.2. 5. • Forme : contestaţia în anulare cunoaşte două forme: contestaţia în anulare obişnuită (numită şi de drept comun). se aplică principiul non reformatio in peius. casarea hotărârii determină rejudecarea în fond a pricinii. precum şi asupra necesităţii administrării unor probe. hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate. ele rămânând câştigate cauzei. 4. efectele casării se limitează la părţile care au exercitat această cale de atac sau împotriva cărora ea a fost exercitată.

108 alin. respectiv intimat. succesorii şi creditorii părţilor. Prin urmare.317 alin.îl formează doar hotărârile irevocabile. pe cale de excepţie. legea stabileşte că această cale de atac poate fi exercitată pentru două motive (art.. • Subiectele contestaţiei în anulare obişnuite sunt denumite contestator. • În ce priveşte motivele contestaţiei în anulare obişnuite.pr. personal sau prin mandatar. 1) Primul motiv vizează încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului de apărare.2 C..civ. în sensul prevederilor art. este dvorba de încălcarea normelor de competenţă generală. precum şi procurorul. cât şi ipoteza în care partea nu a fost deloc citată. Este necesar ca nelegala citare ori necitarea să subziste în raport cu ultimul termen de judecată.Contestaţia în anulare obişnuită • Obiectul contestaţiei în anulare obişnuite: . precum şi dacă prin ea s-a rezolvat ori nu fondul pricinii. putând fi contestator numai persoana care a figurat ca parte în hotărârea atacată.).civ. el implicând atât ipoteza în care procedura de citare a fost nelegal îndeplinită.pr. căci pentru încălcarea regulilor de citare la celelalte termene partea interesată putea invoca nulitatea în condiţiile art. 2)când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. şi anume: 1) când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. deci nu şi încălcarea normelor de organizare judecătorească sau de procedură propriu-zise. a normelor de 192 .civ.pr. fiind fără importanţă gradul instanţei ce a pronunţat hotărârea ori dacă aceasta a fost dată în primă instanţă sau în căile de atac.89 alin.3 C. înfăţişarea părţii în instanţă.1 C. 2) Cel de-al doilea motiv vizează exclusiv încălcarea normelor imperative de competenţă. acoperă însă orice viciu de procedură.

193 . când instanţa. art.civ. partea să nu fi putut invoca motivele contestaţiei în anulare pe calea apelului sau a recursului. Este de reţinut că nu orice hotărâre a instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare. 2. intimatul. perimat. succesorii şi creditorii acestora. • Subiecte ale contestaţiei în anulare speciale pot fi recurentul şi. .în legătură cu această a doua condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare obişnuite. etc.).civ. dar instanţa le-a respins fie pentru că aveau nevoie de verificări de fapt.competenţă de atribuţiune şi a celor de competenţă teritoriala exclusivă (art.pr. prin urmare nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare hotărârea dată în rejudecarea în fond a pricinii după casarea cu reţinere.317 alin..civ. să fie vorba de o hotărâre irevocabilă.pr. precizează că poate fi totuşi primită contestaţia în anulare atunci când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs.: anulat ca netimbrat. ci doar aceea prin care s-a soluţionat recursul. • Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt în număr de două: 1. conform art. 2.1-3 C.2 C. de hotărârile instanţelor de recurs. precum şi procurorul.159 pct. 318 C. după caz.) • Condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare obişnuite sunt: 1. când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale. fie pentru că recursul a fost respins fără a fi fost cercetat în fond (ex.pr. Secţiunea a 2-a Contestaţia în anulare specială • Obiectul contestaţiei în anulare speciale este reprezentat.

în sensul că dacă instanţa de recurs nu ar fi săvârşit acea greşeală ar fi dat o altă hotărâre. fiind totodată necesar ca greşeala să fie esenţială. 194 . Secţiunea a 3-a Judecata contestaţiei în anulare (obişnuită şi specială) a) Instanţa competentă • Contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare speciale. greşita interpretare a probelor etc. acesta vizează situaţia în care recursul a fost respins sau admis în parte. .) nu pot întemeia o contestaţie în anulare specială. prin urmare. acest motiv poate fi invocat doar de către recurent şi numai dacă instanţa nu a examinat motivul ce fusese invocat de recurent în termenul legal. comise prin confundarea sau neobservarea de către instanţă a unor elemente sau a unor date (ex: greşit se anulează recursul ca netimbrat. neobservându-se dovada de plată a taxei de timbru) aflate în legătură cu aspectele formale ale judecăţii. greşelile de judecată (greşita aplicare a legii. este de reţinut că prin “greşeală materială ”trebuiesc înţelese doar greşelile materiale cu caracter procedural.respingând recursul sau admiţându-l numai în parte. . a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii.în ceea ce priveşte primul motiv. iar nu şi atunci când a fost admis în totul.

împotriva hotărârilor irevocabile susceptibile de executare silită. împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de excutare silită. contestaţia se poate face înainte de începerea executării şi în tot timpul ei până la împlinirea termenului stabilit de art. printr-o încheiere ce poate fi atacată separat cu recurs.b) Compunerea completului de judecată • Va fi aceaşi cu compunerea în care s-a purtat judecata finalizată prin hotărârea atacată.4 C. sub condiţia plăţii unei cauţiuni.intimatul are obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. . executarea hotărârii a cărei anulare se cere.judecata se face de urgenţă şi cu precădere. după regulile aplicabile în primă instanţă sau.. . în apel sau recurs. .civ.instanţa poate suspenda.401 alin. c) Termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare implică următoarele distincţii: 1. după caz. d) Judecarea propriu-zisă a contestaţiei în anulare presupune următoarele: . 2. putându-se face inclusiv aplicarea dispoziţiilor art. căci legea nu îi declară incompatibili.pr.contestaţia în anulare se judecă.403 alin. contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de hotărâre.1 lit.civ.în cazul în care s-a admis contestaţia în anulare pentru că partea nu a fost legal citată la termenul când a avut loc judecata. privitoare la suspendarea provizorie a executării.b) sau c) C. se va anula hotărârea atacată şi se va 195 . în principiu. judecata contestaţiei în anulare s-ar putea face chiar de către judecătorii ce au pronunţat hotărârea atacată.pr. . dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de recurs. respingând recursul sau admiţându-l numai în parte. iar recursul se rejudecă. se va anula hotărârea atacată şi se va pronunţa o hotărâre de declinare în favoarea instanţei sau organului cu activitate jurisdicţională competent.în cazul în care s-a admis contestaţia în anulare pentru motivul că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale. (dacă prin cercetarea motivului de casare omis se impune casarea totală). fie completarea judecăţii (dacă nu a fost cercetat un motiv de natură să impună o casare sau modificare parţială a hotărârii). legea stabileşte că hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. . . Secţiunea 1-a 196 .în cazul în care s-a admis contestaţia în anulare pentru că instanţa de control judiciar.sub aspectul căilor de atac.în cazul în care s-a admis contestaţia în anulare pentru necompetenţa de ordine publică a instanţei. . de retractare şi nesuspensivă de executare prin care se solicită instanţei care a pronunţat o hotărâre să şi-o retracteze în considerarea unor motive expres prevăzute de lege.proceda la rejudecarea cauzei. . se desfiinţează hotărârea pronunţată în recurs. se poate dispune fie anularea hotărârii atacate. pronunţând o altă hotărâre. Capitolul V Revizuirea Noţiune: revizuirea este o cale extraordinară de atac.

2) dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut. 5) dacă. a contestaţiei în anulare sau a contestaţiei la executare. astfel: 1) dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.civ. hotărârea dată în fond după sau odată cu admiterea cererii de revizuire.Obiectul revizuirii • Din prevederile art. s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. martor sau expert care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză. ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei 197 ..1 C. se desprinde că fac obiectul revizuirii: hotărârile de fond ale primei instanţe. 3) dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă. hotărârile instanţelor de recurs prin care se evocă fondul. 4) dacă un judecător.pr. hotărârile de fond ale instanţei de apel. rămase definitive prin neapelare.civ.322 alin. Secţiunea a 2-a Motivele de revizuire • Sunt prevăzute expres de art. prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepţii ori prin perimarea apelului.pr.322 C. după darea hotărârii.

dispăruţii. incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere. având aceeaşi calitate. în toate celelalte cazuri cererea de revizuire se îndreaptă şi este soluţionată de instanţa a cărei hotărâre se atacă. Secţiunea a 3-a Judecarea cererii de revizuire a) Instanţa competentă • Cu excepţia cazului când se cere revizuirea pentru hotărâri potrivnice. Când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii 198 . în una şi aceleaşi pricină. între aceleaşi persoane. 8) dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. 6) dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică. 7) dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite. 9) dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti.instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. cererea se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile contradictorii. • Când revizuirea se cere pentru hotărâri potrivnice.

de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau utilitate publică. în aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni.322 pct.5. în cazurile prevăzute de art. în regulă.322 pct. 5.9 este de 3 luni şi curge de la data publicării 199 .2 şi 7 alin. sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacităţii.1. cererea de revizuire se va depune şi va fi soluţionată de aceasta . în cazurile prevăzute de art.322 pct. de la cel din urmă act de excutare. în cazul prevăzut de art. . de o lună şi începe să curgă: 1.4. după caz. Dacă una dintre cele două instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în cazurile prevăzute de art.judecătoreşti deosebite.322 pct. b) Termenul în care se poate cere revizuirea • Este. În lipsa unei astfel de hotărâri. martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora.7 alin. din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se învocă ori. în cazurile prevăzute de art.322 pct.322 pct. 2. iar pentru cel prevăzut de art. pentru hotărârile prevăzute la pct. iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului.termenul de revizuire pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 4. 3. termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală. din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.322 pct.8 este de 15 zile şi începe să curgă de la încetarea împiedicării. cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. de la comunicarea hotărârii definitive.3. (2) de la pronunţarea hotărârii.6. din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului. de la pronunţare. (1).

• Hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu revizuire. despre hotărârea dată în revizuire.hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României. calea de atac este recursul.civ. • Exercitarea revizuirii nu suspendă de drept executarea hotărârii atacate.civ.. în cazul art.403 alin.322 pct.3 şi 4 C. putând participa la judecata cererii de revizuire inclusiv judecătorii care au pronunţat hotărârea atacată cu revizuire. hotărârea atacată. • Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. să suspende executarea hotărârii sub condiţia plăţii unei cauţiuni. • Se va face menţiune. c) Judecarea propriu-zisă a cererii de revizuire • Conform art.pr.327 C.pr. totuşi. • Instanţa va judeca în aceaşi compunere ca şi în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată.. cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. însă instanţa de revizuire va putea.326 C. sunt aplicabile. d) Soluţia instanţei de revizuire • Conform art. în josul originalului hotărârii revizuite.pr. dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire. • Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care acestea se întemeiază. la cererea părţii.. partea I. iar în cazul hotărârilor potrivnice va anula cea din urmă hotărâre.civ. Dispoziţiile art.7 C.pr.civ. ea va schimba. în tot sau în parte. 200 .

. 201 . 2005. Bucureşti. Editura All Beck. Editura All Beck. vol. Ion Deleanu. Ediţia a III-a. 2. I-II. Tratat de procedură civilă. Gabriel Boroi. Drept procesual civil.Bibliografie 1. Bucureşti. Viorel Mihai Ciobanu. 2005. Curs selectiv.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->