Nitrurarea este tratamentul termochimic ce constă în îmbogăţirea cu azot a straturilor superficiale ale pieselor.

Nitrurarea măreşte duritatea superficial a piesei, creşte rezistenţa la uzură,la oboseală şi la coroziune în aer, apă, vapori, etc.Se aplică, frecvent la arborii maşinilor unelte de precizie, la cilindrii motoarelor, etc.

Ca mediu activ pentru nitrurare se foloseşte cel mai adesea amoniacul, disociat latemperaturi de 500÷600°C. Adâncimea stratului de difuziune nu depăseşte 0.1÷0.2 mm; da r se realizează durităţi mari, de la 600 până la 850 HV, la oţelurile aliate cu aluminiu, crom, molibden.Distribuţia azotului şi structurile ce apar în stratul de difuziune corespund diagramei deechilibru Fe-N (fig. 11.2). La nitrurarea la temperaturi superioare temperaturii eutectoide, structurastratului exterior, la temperature de tratament termochimic este alcătuita din următoarele faze (de la suprafaţăspre miez):ε− γ− γ−α. După răcirea ulterioară lentă, pânăla temperatura ambiantă,structura stratului exterior este format la suprafaţă din fazele ε şi γ’, urmează o zonă de fază γ’,apoi eutectoidul (α+ γ’)şi apoi faza αcare conţine o anumită cantitate de fază γ’ în exces. Deobicei se nitrurează oţelurile aliate în special cu Al, Cr, Mo, V, elemente ce formează nitruritermostabile în stratul superficial.Determinarea structurii şi adâncimii stratului nitrurat se face conform STAS 12160-84. Stratul nitrurat este definit de: - aspectul suprafeţei culoare argintie mată; - adâncimea stratului – dată de distanţa de la suprafaţă până la un punct a cărui microduritate este mai mare cu min. 50HV decât duritatea miezului; nu depăşeşte 0,5mm; - structura stratului de difuziune poate fi alcătuită din următoarele zone (funcţie de tipul materialului utilizat, temperatura,durata,gradul de saturare cu azot şi procedeul utilizat); - zona poroasă format din faza ε(apare numai uneori);

-

-

stratul alb format din fazele ε+ γ’sau numai γ’(funcţie de saturarea superficiala cu azot); zona formata din ferita îmbogăţităîn azot şi fază γ’ în exces, sau nitruri de fier şi elemente de aliere; duritatea minimă depinde de compoziţia chimicăa pieselor nitrurate şi variază de la 900HV la oţelurile rapide, 750HV la oţelurile de construcţie aliate cu aluminium la 250HVla otelurile de scule nealiate şi la 300-350HV la fonte; fragilitatea stratului.

B. Adâncimea stratului nitrurat .- Pentru determinarea stratului nitrurat se folosesc următoarele metode: A. Aspectul suprafeţei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful