P. 1
Matematici Speciale

Matematici Speciale

|Views: 5|Likes:
Published by damyandrei
curs
curs

More info:

Published by: damyandrei on Jun 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/09/2013

pdf

text

original

Sections

  • 1.1 Ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordinul n cu co-
  • 1.4.1 Identitat¸ile lui Euler
  • 1.4.2 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice reale distincte
  • 1.4.3 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice complexe distincte
  • 1.4.4 Ecuat¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acini distincte
  • 1.4.5 Ecuat¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a multipl˘a
  • 1.4.6 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice reale multiple
  • 1.4.7 R˘ad˘acini caracteristice complex conjugate multiple
  • 1.4.8 R˘ad˘acini caracteristice reale ¸si complexe multiple
  • 1.5 Ecuat¸ii diferent¸iale liniare neomogene cu coe-
  • 2.1.1 Leg˘atura cu ecuat¸iile diferent¸iale de ordinul n
  • 2.1.2 Integrale prime. Solut¸ie general˘a
  • 2.2 Sisteme diferent¸iale sub form˘a simetric˘a
  • 2.3 Sisteme de ecuat¸ii diferent¸iale liniare
  • 2.3.1 Sisteme de ecuat¸ii diferent¸iale liniare ¸si omogene
  • 2.3.2 Matrice fundamental˘a a unui sistem omogen
  • 2.3.3 Determinantul lui Wronski
  • 2.5 Sisteme de ecuat¸ii diferent¸iale liniare cu coe-
  • ˆıntˆai
  • 3.1.1 Definit¸ii. Suprafet¸e integrale
  • 3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice
  • 3.1.3 Solut¸ia general˘a
  • 3.1.4 Problema lui Cauchy
  • 3.2 Ecuat¸ii cu derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆai,
  • 3.2.1 Solut¸ia general˘a
  • 3.2.2 Problema lui Cauchy
  • 4.1 Cˆampuri scalare. Curbe ¸si suprafet¸e de nivel
  • 4.2 Derivata dup˘a o direct¸ie ¸si gradientul unui
  • 4.3 Cˆampuri vectoriale. Linii ¸si suprafet¸e de cˆamp
  • 4.4 Integrale cu vectori ¸si cˆampuri scalare
  • 4.4.1 Integrale curbilinii
  • 4.4.2 Integrale de suprafat¸˘a
  • 4.4.3 Integrale triple (de volum)
  • 4.4.4 Formula integral˘a Gauss–Ostrogradski. Consecint¸e
  • 4.4.5 Cˆamp potent¸ial
  • 4.5 Divergent¸a unui cˆamp vectorial
  • 4.6 Rotorul unui cˆamp vectorial
  • 4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton
  • 4.8 Formule integrale
  • Funct¸ii de variabil˘a complex˘a
  • 5.1 Mult¸imea numerelor complexe
  • 5.2 Funct¸ii de o variabil˘a complex˘a
  • 5.3 Funct¸ie monogen˘a ˆıntr–un punct
  • 5.4 Condit¸iile Cauchy–Riemann
  • 5.5 Funct¸ie olomorf˘a. Propriet˘at¸i
  • 5.6 Puncte ordinare ¸si puncte singulare. Planul
  • 5.7 Funct¸ii elementare de o variabil˘a complex˘a
  • 5.7.1 Funct¸ia polinom ˆın planul complex
  • 5.7.2 Funct¸ia rat¸ional˘a
  • 5.7.3 Funct¸ia exponent¸ial˘a
  • 5.7.4 Funct¸iile circulare ¸si funct¸iile hiperbolice
  • 5.7.5 Funct¸ia logaritmic˘a
  • 5.7.6 Funct¸ia radical
  • 5.7.7 Funct¸ii trigonometrice inverse
  • 5.7.8 Funct¸ii algebrice
  • 5.8 Exercit¸ii rezolvate
  • 6.2 Teoremele lui Cauchy
  • 6.3 Integrala nedefinit˘a
  • 6.4 Integrala Cauchy
  • 6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy
  • 6.4.2 Consecint¸e ale formulei lui Cauchy
  • 6.5 Integrale depinzˆand de parametru
  • 6.6 Expresia derivatelor unei funct¸ii olomorfe
  • 7.1 Funct¸ii analitice
  • 7.2 Serii de funct¸ii de o variabil˘a complex˘a, uni-
  • 7.3 Serii de puteri ˆın complex
  • 7.3.1 Teorema lui Abel
  • 7.3.2 Serii Taylor
  • Serii Laurent
  • 8.1 Domeniul de convergent¸˘a al seriei Laurent
  • 8.2 Dezvoltarea unei funct¸ii analitice ˆıntr–o serie
  • 8.3 Clasificarea punctelor singulare izolate
  • 9.1 Reziduul funct¸iei analitice ˆıntr–un punct sin-
  • 9.2 Formule de calcul ale reziduurilor
  • 9.3 Teorema reziduurilor
  • 9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema
  • R(sinθ,cosθ)dθ
  • 10.1 Serii trigonometrice
  • 10.2 Seria Fourier a unei funct¸ii periodice
  • 10.3 Seriile Fourier ale funct¸iilor pare ¸si impare
  • 10.4 Forma complex˘a a seriei Fourier
  • 11.1 Forma complex˘a a integralei Fourier
  • 11.2 Forma real˘a a integralei Fourier
  • 11.3 Integralele Fourier ale funct¸iei pare respectiv
  • 11.4 Transformata Fourier
  • 11.5 Propriet˘at¸i ale transformatei Fourier
  • Bibliografie

Ion CR

˘
ACIUN
CAPITOLE
DE
MATEMATICI SPECIALE
EDITURA PIM
IAS¸I 2007
2
Cuprins
1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin superior 7
1.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n cu coeficient ¸i variabili 7
1.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare omogene de ordinul n cu coeficient ¸i
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a neomogen˘a de ordinul n cu coefi-
cient ¸i variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n liniare omogene cu coeficient ¸i
constant ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4.1 Identitat ¸ile lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4.2 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice reale distincte . . . . . 31
1.4.3 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice complexe distincte . . 32
1.4.4 Ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acini distincte . . . . . . 33
1.4.5 Ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a multipl˘a . . . . . 34
1.4.6 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice reale multiple . . . . . 36
1.4.7 R˘ad˘acini caracteristice complex conjugate multiple . . 38
1.4.8 R˘ad˘acini caracteristice reale ¸si complexe multiple . . . 40
1.5 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare neomogene cu coeficient ¸i constant ¸i 41
2 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai 47
2.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai neli-
niare sub form˘a normal˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.1.1 Leg˘atura cu ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordinul n . . . . . 48
2.1.2 Integrale prime. Solut ¸ie general˘a . . . . . . . . . . . . 54
2.2 Sisteme diferent ¸iale sub form˘a simetric˘a . . . . . . . . . . . . 57
2.3 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare . . . . . . . . . . . . . . 61
2.3.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare ¸si omogene . . . 62
2.3.2 Matrice fundamental˘a a unui sistem omogen . . . . . 65
2.3.3 Determinantul lui Wronski . . . . . . . . . . . . . . . 66
3
4 CUPRINS
2.3.4 Solut ¸ia general˘a a sistemului omogen de ecuat ¸ii dife-
rent ¸iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.4 Sisteme neomogene de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul
ˆıntˆai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.5 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i . 72
3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai 81
3.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare cu derivate part ¸iale de ordinul
ˆıntˆai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.1 Definit ¸ii. Suprafet ¸e integrale . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice . . . . . . . 82
3.1.3 Solut ¸ia general˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.1.4 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.2 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai, cuasiliniare . . . 92
3.2.1 Solut ¸ia general˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4 Elemente de teoria cˆampurilor 103
4.1 Cˆampuri scalare. Curbe ¸si suprafet ¸e de nivel . . . . . . . . . 103
4.2 Derivata dup˘a o direct ¸ie ¸si gradientul unui cˆamp scalar . . . . 105
4.3 Cˆampuri vectoriale. Linii ¸si suprafet ¸e de cˆamp . . . . . . . . 112
4.4 Integrale cu vectori ¸si cˆampuri scalare . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.1 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.2 Integrale de suprafat ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4.4.3 Integrale triple (de volum) . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4.4 Formula integral˘a Gauss–Ostrogradski. Consecint ¸e . . 127
4.4.5 Cˆamp potent ¸ial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
4.5 Divergent ¸a unui cˆamp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
4.6 Rotorul unui cˆamp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton . . . . . . . . . . 135
4.8 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5 Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 143
5.1 Mult ¸imea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
5.2 Funct ¸ii de o variabil˘a complex˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
5.3 Funct ¸ie monogen˘a ˆıntr–un punct . . . . . . . . . . . . . . . . 149
5.4 Condit ¸iile Cauchy–Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.5 Funct ¸ie olomorf˘a. Propriet˘at ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6 Puncte ordinare ¸si puncte singulare. Planul lui Gauss . . . . 159
5.7 Funct ¸ii elementare de o variabil˘a complex˘a . . . . . . . . . . 160
CUPRINS 5
5.7.1 Funct ¸ia polinom ˆın planul complex . . . . . . . . . . . 160
5.7.2 Funct ¸ia rat ¸ional˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.7.3 Funct ¸ia exponent ¸ial˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
5.7.4 Funct ¸iile circulare ¸si funct ¸iile hiperbolice . . . . . . . . 166
5.7.5 Funct ¸ia logaritmic˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
5.7.6 Funct ¸ia radical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
5.7.7 Funct ¸ii trigonometrice inverse . . . . . . . . . . . . . . 173
5.7.8 Funct ¸ii algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5.8 Exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
6 Integrala curbilinie. Teoremele lui Cauchy 179
6.1 Integrala curbilinie ˆın planul complex ¸si propriet˘at ¸ile ei fun-
damentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
6.2 Teoremele lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
6.3 Integrala nedefinit˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
6.4 Integrala Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy . . . . . . . 191
6.4.2 Consecint ¸e ale formulei lui Cauchy . . . . . . . . . . . 194
6.5 Integrale depinzˆand de parametru . . . . . . . . . . . . . . . . 196
6.6 Expresia derivatelor unei funct ¸ii olomorfe . . . . . . . . . . . 198
7 Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 201
7.1 Funct ¸ii analitice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
7.2 Serii de funct ¸ii de o variabil˘a complex˘a, uniform convergente 203
7.3 Serii de puteri ˆın complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.1 Teorema lui Abel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.2 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8 Serii Laurent 225
8.1 Domeniul de convergent ¸˘a al seriei Laurent . . . . . . . . . . . 225
8.2 Dezvoltarea unei funct ¸ii analitice ˆıntr–o serie Laurent . . . . 227
8.3 Clasificarea punctelor singulare izolate . . . . . . . . . . . . . 234
9 Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 245
9.1 Reziduul funct ¸iei analitice ˆıntr–un punct singular izolat . . . 245
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 247
9.3 Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor . . 254
9.4.1 Integrale de forma
_

0
1(sinθ, cos θ) dθ . . . . . . . . 255
6 CUPRINS
9.4.2 Integrale de forma
_

−∞
f(x) dx . . . . . . . . . . . . . 259
9.4.3 Integrale de forma I =
_

0
x
α
1(x) dx, α ∈ (−1, 0) ∪
(0, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
9.4.4 Integrale de forma
_

−∞
e
iω x
f(x) dx. Lema lui Jordan 266
9.4.5 Integrale de forma I =
_

0
x
α
1(x) lnxdx, cu α ∈
(−1, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
10 Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 275
10.1 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
10.2 Seria Fourier a unei funct ¸ii periodice . . . . . . . . . . . . . . 276
10.3 Seriile Fourier ale funct ¸iilor pare ¸si impare . . . . . . . . . . . 283
10.4 Forma complex˘a a seriei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
11 Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 289
11.1 Forma complex˘a a integralei Fourier . . . . . . . . . . . . . . 289
11.2 Forma real˘a a integralei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
11.3 Integralele Fourier ale funct ¸iei pare respectiv impare . . . . . 293
11.4 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
11.5 Propriet˘at ¸i ale transformatei Fourier . . . . . . . . . . . . . . 301
Bibliografie 307
Capitolul 1
Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de
ordin superior
1.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n cu co-
eficient ¸i variabili
Fie C
n
([a, b]) spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor reale continue, cu derivate con-
tinue pˆan˘a la ordinul n inclusiv pe intervalul real [a, b] ¸si funct ¸iile
a
0
, a
1
, . . . , a
n
, f ∈ C
0
([a, b]).
Funct ¸ia a
0
este considerat˘a astfel ˆıncˆat s˘a nu se anuleze pe intervalul [a, b].
Definit ¸ia 1.1.1 O ecuat ¸ie de forma
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n−1)
+ +a
n−1
(x)y

+a
n
(x)y = f(x) (1.1)
se nume¸ste ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul n neomogen˘a dac˘a
se cere s˘a se determine toate funct ¸iile y = ϕ(x), unde ϕ ∈ C
n
([a, b]), astfel
ˆıncˆ at s˘a avem
a
0
(x)ϕ
(n)
(x)+a
1
(x)ϕ
(n−1)
(x)+ +a
n−1
(x)ϕ

(x)+a
n
(x)ϕ(x) ≡ f(x) (1.2)
Definit ¸ia 1.1.2 Funct ¸ia y din ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a (1.1) se nume¸ste ne-
cunoscuta, ϕ ∈ C
n
([a, b]) care satisface identitatea (1.2) este o solut ¸ie,
a
0
, a
1
, . . . , a
n
se numesc coeficient ¸i, iar f este termenul liber al ecua-
t ¸iei.
7
8 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 1.1.3 O ecuat ¸ie de forma
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n−1)
+ +a
n−1
(x)y

+a
n
(x)y = 0 (1.3)
se nume¸ste ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a ¸si omogen˘a de ordinul n.
Definit ¸ia 1.1.4 Cˆand coeficient ¸ii ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.3) sunt aceea¸si
cu cei ai ecuat ¸iei (1.1), ecuat ¸ia (1.3) se nume¸ste ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
omogen˘a asociat˘a ecuat ¸iei neomogene (1.1).
Pe spat ¸iul vectorial C
n
([a, b]) definim aplicat ¸ia L prin
L(y) =
_
n

k=0
a
k
(x)D
n−k
_
y, (1.4)
unde D =
d
dx
este operatorul de derivare de ordinul ˆıntˆai iar D
n−k
este
operatorul obt ¸inut prin aplicarea repetat˘a de n − k ori a operatorului D,
adic˘a D
n−k
=
d
n−k
dx
n−k
. Evident, D
n−k
y este derivata de ordinul n − k a
funct ¸iei y ∈ C
n
([a, b]).
Teorema 1.1.1 Aplicat ¸ia L : C
n
([a, b]) → C
0
([a, b]) este operator liniar.
Demonstrat ¸ie. Operatorul de derivare D este liniar deoarece derivata
unei combinat ¸ii liniare de funct ¸ii derivabile este egal˘a cu combinat ¸ia liniar˘a
a derivatelor funct ¸iilor, adic˘a are loc egalitatea
D(α
1
y
1

2
y
2
) = α
1
Dy
1

2
Dy
2
, (1.5)
oricare ar fi constantele α
1
, α
2
¸si oricare ar fi funct ¸iile derivabile y
1
, y
2
.
ˆ
In baza relat ¸iilor (1.4) ¸si (1.5), egalitatea
L(α
1
y
1

2
y
2
) = α
1
L(y
1
) +α
2
L(y
2
), (1.6)
este satisf˘acut˘a oricare ar fi constantele α
1
, α
2
¸si oricare ar fi funct ¸iile reale
y
1
, y
2
apart ¸inˆand spat ¸iului vectorial C
n
([a, b]). Rezultatul aplic˘arii opera-
torului L unei funct ¸ii y ∈ C
n
([a, b]) este o funct ¸ie continu˘a.
Din (1.6) rezult˘a c˘a L : C
n
([a, b]) → C
0
([a, b]) este operator liniar.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 9
Definit ¸ia 1.1.5 Fie x
0
un punct arbitrar din intervalul [a, b]. Problema de-
termin˘arii acelei solut ¸ii y ∈ C
n
([a, b]) a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.1) care s˘a
satisfac˘a condit ¸iile init ¸iale
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y(x
0
) = (D
0
y)(x
0
) = y
01
,
y

(x
0
) = (D
1
y)(x
0
) = y
02
,
,
y
(n−1)
(x
0
) = (D
n−1
y)(x
0
) = y
0n
,
(1.7)
unde y
01
, y
02
, , y
0n
sunt numere reale arbitrare date, se nume¸ste prob-
lema lui Cauchy a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.1).
O definit ¸ie asem˘an˘atoare se poate formula ¸si pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
liniar˘a, de ordinul n, omogen˘a.
Teorema 1.1.2 (Existent ¸a ¸si unicitatea solut ¸iei problemei Cauchy)
Dac˘a funct ¸iile reale a
0
, a
1
, , a
n
¸si f din ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a (1.1) sunt
funct ¸ii continue pe [a, b], atunci solut ¸ia problema lui Cauchy a acestei ecua-
t ¸ii diferent ¸iale, cu condit ¸iile init ¸iale (1.7), exist˘a ¸si este unic˘a, oricare ar fi
condit ¸iile init ¸iale (1.7).
Observat ¸ia 1.1.1 Rezultat similar are loc ¸si pentru solut ¸ia problemei lui
Cauchy a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale liniar˘a, cu coeficient ¸i variabili, de ordinul
n, omogen˘ a de forma (1.3).
1.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare omogene de ordinul
n cu coeficient ¸i variabili
S˘a consider˘am ecuat ¸ia
L(y) = a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n−1)
+ +a
n−1
(x)y

+a
n
(x)y = 0, (1.8)
numit˘a, dup˘a cum s–a specificat, ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul n,
omogen˘a ¸si cu coeficient ¸i variabili.
Consider˘am y ∈ C
n
([a, b]), a
0
, a
1
, , a
n
∈ C
0
([a, b]) ¸si a
0
(x) ,= 0,
(∀) x ∈ [a, b].
Teorema 1.2.1 Mult ¸imea solut ¸iilor ecuat ¸iei diferent ¸iale liniar˘a, omogen˘a,
de ordinul n, cu coeficient ¸i variabili, este spat ¸iu liniar real.
10 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie. Fie y
1
, y
2
solut ¸ii arbitrare ale ecuat ¸iei (1.8). Aceasta ˆın-
seamn˘a c˘a
L(y
1
) = 0, L(y
2
) = 0. (1.9)
Teorema este demonstrat˘a dac˘a
L(α
1
y
1

2
y
2
) = 0, (∀) α
1
, α
2
∈ IR. (1.10)
Dar L : C
n
([a, b]) → C
0
([a, b]) este operator liniar, prin urmare avem
L(α
1
y
1

2
y
2
) = α
1
L(y
1
) +α
2
L(y
2
). (1.11)
Din (1.9) ¸si (1.11) rezult˘a (1.10), ceea ce arat˘a c˘a mult ¸imea solut ¸iilor ecuat ¸iei
(1.8) este subspat ¸iu liniar al spat ¸iului vectorial C
n
([a, b]).
Dar, un subspat ¸iu liniar al unui spat ¸iu liniar este el ˆınsu¸si spat ¸iu liniar
¸si teorema este demonstrat˘a.
De altfel, concluzia Teoremei 1.2.1 rezult˘a ¸si din observat ¸ia care urmeaz˘a.
Observat ¸ia 1.2.1 Mult ¸imea solut ¸iilor unei ecuat ¸ii diferent ¸iale liniar˘a omo-
gen˘a de ordinul n cu coeficient ¸i variabili este nucleul Ker(L) al operatorului
liniar L
Ker(L) = ¦y ∈ C
n
([a, b]) [ L(y) = 0¦.
Dar, nucleul unui operator liniar definit pe un spat ¸iu liniar este un subspat ¸iu
liniar al acelui spat ¸iu. Prin urmare, Ker(L) este subspat ¸iu liniar al spat ¸iului
vectorial C
n
([a, b]).
Observat ¸ia 1.2.2 Dac˘a y
1
, y
2
, . . . , y
p
sunt p solut ¸ii arbitrare ale ecuat ¸iei
(1.8) ¸si C
1
, C
2
, , C
p
sunt constante oarecare, atunci funct ¸ia
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
p
y
p
este de asemeni solut ¸ie a aceleia¸si ecuat ¸ii.
Definit ¸ia 1.2.1 Se nume¸ste solut ¸ie general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.8)
un element y ∈ Ker(L) depinzˆand de n constante arbitrare, de forma
y = ϕ(x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
cu proprietatea c˘a, dˆand valori constantelor C
1
, C
2
, . . . , C
n
, se poate obt ¸ine
orice solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.8) care satisface condit ¸iile
init ¸iale (1.7), unde y
0
= (y
01
, y
02
, . . . , y
0n
) este un vector arbitrar din IR
n
.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 11
Fie B un sistem de n solut ¸ii arbitrare ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.8),
B = ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦, y
j
∈ Ker(L), j = 1, n. (1.12)
Definit ¸ia 1.2.2 Se nume¸ste wronskianul sistemului B de solut ¸ii ale ecua-
t ¸iei diferent ¸iale (1.8), funct ¸ia
W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
] : [a, b] → IR
ale c˘arei valori, W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x) sau W(x), sunt date de valorile deter-
minantului
W(x) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)
y

1
(x) y

2
(x) y

n
(x)

y
(n−1)
1
(x) y
(n−1)
2
(x) y
(n−1)
n
(x)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, x ∈ [a, b].
Pentru wronskianul sistemului B de solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.8)
se utilizeaz˘a ¸si denumirea determinantul lui Wronski, dup˘a numele matema-
ticianului polonez Josef Hoen´e Wronski (1778–1853).
Definit ¸ia 1.2.3 Sistemul de solut ¸ii B din (1.12) se spune c˘a formeaz˘a un
sistem fundamental de solut ¸ii al ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.8) dac˘a
W(x) ,= 0, (∀) x ∈ (a, b).
Teorema 1.2.2 (Liouville) Wronskianul oric˘aror n solut ¸ii ale ecuat ¸iei di-
ferent ¸iale liniar˘a, de ordinul n, omogen˘a este, sau identic nul pe intervalul
(a, b), sau diferit de zero ˆın orice punct din (a, b).
Demonstrat ¸ie. Utilizˆand regula de derivare a unui determinant ¸si pro-
priet˘at ¸ile determinant ¸ilor deducem c˘a W(x) satisface ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
ordinar˘a, de ordinul ˆıntˆai, cu variabile separate
W

(x) = −
a
1
(x)
a
0
(x)
W(x), x ∈ (a, b). (1.13)
Dac˘a ˆın locul variabilei x din egalitatea (1.13) punem t ¸si scriem egali-
tatea corespunz˘atoare pe intervalul [x
0
, x] ⊂ [a, b], avem
W

(t) = −
a
1
(t)
a
0
(t)
W(t), t ∈ [x
0
, x]. (1.14)
12 Ion Cr˘aciun
Integrˆand relat ¸ia (1.14) pe intervalul indicat al˘aturat, obt ¸inem
lnW(x) −lnW(x
0
) = −
_
x
x
0
a
1
(t)
a
0
(t)
dt,
de unde
W(x) = W(x
0
) exp
_

_
x
x
0
a
1
(t)
a
0
(t)
dt
_
, x ∈ (a, b). (1.15)
Relat ¸ia (1.15) arat˘a c˘a W este, sau funct ¸ia identic nul˘a, sau nu are nici
un zerou, dup˘a cum W(x
0
) este zero, respectiv, diferit de zero.
Teorema 1.2.3 (Existent ¸a unui sistem fundamental de solut ¸ii) Pen-
tru orice ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a ¸si omogen˘a, de forma (1.8), exist˘a un
sistem fundamental de solut ¸ii.
Demonstrat ¸ie. Consider˘am n
2
numere reale α
ij
cu proprietatea c˘a ma-
tricea p˘atratic˘a A de ordinul n, avˆand elementele α
ij
, este nesingular˘a. Fie
y
1
, y
2
, , y
n
solut ¸iile a n probleme ale lui Cauchy pentru ecuat ¸ia (1.8) care
satisfac respectiv condit ¸iile init ¸iale
y
i
(x
0
) = α
i1
, y

i
(x
0
) = α
i2
, , y
(n−1)
i
(x
0
) = α
in
, i = 1, n.
Existent ¸a ¸si unicitatea acestor n solut ¸ii este asigurat˘a de Teorema 1.1.2.
Valoarea ˆın x
0
a wronskianului acestor n solut ¸ii este
W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) = W(x
0
) = det A. (1.16)
Deoarece A este matrice nesingular˘a, determinantul ei este diferit de zero.
Atunci, din (1.15) ¸si (1.16) rezult˘a c˘a valorile wronskianului celor n solut ¸ii
ale ecuat ¸iei (1.8) sunt nenule pe intervalul (a, b).
Rezultatul stabilit ¸si Definit ¸ia 1.2.2 demonstreaz˘a teorema.
Observat ¸ia 1.2.3 Pentru o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a de forma (1.8) se
pot determina o infinitate de sisteme fundamentale de solut ¸ii.
Definit ¸ia 1.2.4 Sistemul fundamental de solut ¸ii B = ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ ale
c˘aror derivate au proprietatea c˘a ˆıntr–un punct x
0
∈ (a, b)
y
(j−1)
i
(x
0
) = δ
ij
, i = 1, n, j = 1, n,
unde δ
ij
sunt simbolii lui Kronecker, se nume¸ste sistem fundamental nor-
mal.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 13
Observat ¸ia 1.2.4 Pentru un sistem fundamental normal, matricea A din
demonstrat ¸ia teoremei precedente este matricea unitate de ordinul n.
S–a ar˘atat c˘a Ker (L) este un spat ¸iu vectorial (vezi Teorema 1.2.1).
Reamintim urm˘atoarele definit ¸ii valabile pentru un spat ¸iu vectorial real S,
oarecare.
Definit ¸ia 1.2.5 Elementele y
1
, y
2
, . . . , y
p
∈ S sunt liniar dependente da-
c˘a exist˘a p numere reale λ
1
, λ
2
, . . . , λ
p
, nu toate nule, astfel ˆıncˆat s˘a avem
λ
1
y
1

2
y
2
+ +λ
p
y
p
= 0. (1.17)
Dac˘a elementele y
1
, y
2
, . . . , y
p
∈ S sunt liniar dependente, se mai spune
c˘a sistemul de vectori S
p
= ¦y
1
, y
2
, . . . , y
p
¦ este liniar dependent.
Definit ¸ia 1.2.6 Elementele y
1
, y
2
, . . . , y
p
∈ S sunt liniar independente,
dac˘a ele nu sunt liniar dependente.
Observat ¸ia 1.2.5 Sistemul de vectori S
p
= ¦y
1
, y
2
, . . . , y
p
¦ ⊂ S este liniar
independent dac˘a identitatea (1.17) are loc atunci ¸si numai atunci cˆand toate
constantele λ
1
, λ
2
, , λ
p
sunt nule.
Elementele din definit ¸iile precedente pot fi funct ¸ii reale definite pe un
interval real.
Se poate demonstra f˘ar˘a dificultate c˘a un sistem de p vectori din S este
liniar dependent dac˘a ¸si numai dac˘a cel put ¸in unul din vectori se scrie ca o
combinat ¸ie liniar˘a de ceilalt ¸i vectori ai sistemului.
Definit ¸ia 1.2.7 Dac˘a ˆın spat ¸iul liniar S avem un sistem de p elemente
liniar independente S
p
= ¦y
1
, y
2
, . . . , y
p
¦ ¸si dac˘a orice y ∈ S se exprim˘a ˆın
mod unic prin
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
p
y
p
, (1.18)
unde C
1
, C
2
, . . . , C
p
sunt numere reale, atunci spunem c˘a spat ¸iul vectorial
S are dimensiunea p, sau c˘a este p−dimensional ¸si c˘a sistemul S
p
de
vectori formeaz˘a o baz˘a ˆın S. Numerele reale C
1
, C
2
, , C
p
se numesc
coordonatele vectorului y ˆın baza S
p
.
Observat ¸ia 1.2.6 Relat ¸ia (1.18) se poate scrie ˆın forma matriceal˘a
y = Γ C, (1.19)
unde Γ este o matrice de tipul 1 p, de elemente y
1
, y
2
, . . . , y
p
, iar C este
matrice de tipul p 1 avˆand elementele C
1
, C
2
, . . . , C
p
. Putem spune c˘a C
este matricea coloan˘a a coordonatelor vectorului y ˆın baza S
p
.
14 Ion Cr˘aciun
Teorema 1.2.4 Baza ˆıntr–un spat ¸iu liniar p−dimensional S, dac˘a exist˘a,
nu este unic˘a.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘am un alt sistem de vectori din spat ¸iul liniar S,
de elemente z
1
, z
2
, , z
p
. Conform Observat ¸iei 1.2.6 rezult˘a c˘a elementele
acestui sistem se pot scrie ˆın formele
z
i
= Γ C
i
, i = 1, p,
unde C
i
este matricea coloan˘a a coordonatelor vectorului z
i
ˆın baza S
p
.
Dac˘a elementele matricei C
i
sunt c
i1
, c
i2
, , c
ip
, atunci matricea linie z,
cu elementele z
1
, z
2
, , z
p
, se exprim˘a prin
z = Γ C, (1.20)
unde C = (c
ij
)
p×p
este matricea p˘atratic˘a cu coloanele C
i
, i = 1, p.
Matricea C din (1.20) se nume¸ste matricea de trecere de la baza S
p
la
sistemul de vectori

S
p
= ¦z
1
, z
2
, . . . , z
p
¦.
Pentru ca sistemul de vectori

S
p
s˘a fie baz˘a ˆın S este necesar ca el s˘a fie
liniar independent.
Dependent ¸a sau independent ¸a unui sistem de vectori rezult˘a studiind
combinat ¸ia liniar˘a
λ
1
z
1

2
z
2
+ +λ
p
z
p
= 0,
care, conform (1.19), se scrie
z Λ = 0, (1.21)
unde Λ este o matrice coloan˘a de elemente λ
1
, λ
2
, . . . , λ
p
, iar z este matricea
linie de elemente z
1
, z
2
, . . . , z
p
.
Din relat ¸iile (1.20), (1.21) ¸si din faptul c˘a S
p
este un sistem liniar inde-
pendent rezult˘a
C Λ = O, (1.22)
unde O este matricea p˘atratic˘a nul˘a de ordinul n. Egalˆand elementele cores-
punz˘atoare din cei doi membri ai relat ¸iei (1.22) suntem condu¸si la un sistem
liniar ¸si omogen de p ecuat ¸ii cu p necunoscute λ
1
, λ
2
, . . . , λ
p
. Acest sistem
are numai solut ¸ia banal˘a dac˘a ¸si numai dac˘a matricea sa C este nesingular˘a.
Astfel, am demonstrat c˘a dac˘a matricea de trecere C de la baza S
p
la
sistemul de vectori

S
p
este nesingular˘a, atunci

S
p
este baz˘a ˆın S.
Cum num˘arul matricelor p˘atratice nesingulare de ordinul p este infinit,
rezult˘a c˘a dac˘a ˆıntr–un spat ¸iu vectorial p−dimensional exist˘a o baz˘a, atunci
el are o infinitate de baze.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 15
Orice alt sistem format din p vectori ai spat ¸iului formeaz˘a baz˘a dac˘a ¸si
numai dac˘a matricea de trecere de la o baz˘a la acel sistem de vectori este
nesingular˘a.
Exemplul 1.2.1 Funct ¸iile 1, x, e
x
sunt liniar independente pe IR deoarece
condit ¸ia
λ
1
1 +λ
2
x +λ
3
e
x
= 0, (∀) x ∈ IR
implic˘a λ
1
= λ
2
= λ
3
= 0.
Teorema 1.2.5 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca n solut ¸ii y
1
, y
2
, . . . , y
n
ale
ecuat ¸iei diferent ¸iale L(y) = 0 s˘a fie liniar independente este ca wronskianul
W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
] s˘a nu fie identic nul pe [a, b].
Demonstrat ¸ie. S˘a ar˘at˘am c˘a aceast˘a condit ¸ie este suficient˘a, adic˘a dac˘a
funct ¸iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
∈ Ker (L) sunt astfel ˆıncˆ at W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) ,= 0,
atunci sistemul B = ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ este liniar independent.
S˘a admitem contrariul, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar
dependente pe [a, b]. Atunci, exist˘a constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate nule,
astfel ˆıncˆat
C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
= 0. (1.23)
ˆ
In orice x ∈ [a, b] egalitatea (1.23) ¸si cele obt ¸inute derivˆand de (n − 1)
ori sunt adev˘arate, astfel c˘a putem scrie sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
y
1
(x) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x) = 0,
C
1
y

1
(x) +C
2
y

2
(x) + +C
n
y

n
(x) = 0,

C
1
y
(n−1)
1
(x) +C
2
y
(n−1)
2
(x) + +C
n
y
(n−1)
n
(x) = 0
(1.24)
¸si, ˆın particular
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) + + C
n
y
n
(x
0
) = 0,
C
1
y

1
(x
0
) +C
2
y

2
(x
0
) + + C
n
y

n
(x
0
) = 0,

C
1
y
(n−1)
1
(x
0
) +C
2
y
(n−1)
2
(x
0
) + + C
n
y
(n−1)
n
(x
0
) = 0.
(1.25)
16 Ion Cr˘aciun
ˆ
Ins˘a, determinantul sistemului (1.25) ˆın necunoscutele C
1
, C
2
, , C
n
este W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) ,= 0. Deci, sistemul nu are decˆat solut ¸ia banal˘a
C
1
= C
2
= = C
n
= 0.
Acest rezultat vine s˘a contrazic˘a presupunerea c˘a solut ¸iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar dependente, prin urmare ele sunt liniar independente.
S˘a ar˘at˘am acum necesitatea condit ¸iei din enunt ¸ul teoremei, adic˘a dac˘a
solut ¸iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar independente ˆın Ker (L) atunci, ˆın x
0

[a, b], avem W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) ,= 0.
Deoarece funct ¸iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar independente, (1.23) are loc
dac˘a ¸si numai dac˘a toate constantele sunt nule.
ˆ
In particular, sistemul
(1.25) are numai solut ¸ia banal˘a, situat ¸ie care se ˆıntˆampl˘a dac˘a ¸si numai
dac˘a determinantul sistemului, adic˘a W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
), este diferit de
zero. Din Teorema 1.2.2 rezult˘a c˘a wronskianul celor n solut ¸ii este diferit
de zero ˆın orice punct din [a, b].
Teorema 1.2.6 Ker (L) este un spat ¸iu vectorial n−dimensional.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘am solut ¸iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
ale ecuat ¸iei L(y) = 0
care satisfac urm˘atoarele condit ¸ii init ¸iale
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
1
(x
0
) = 1, y
2
(x
0
) = 0, , y
n
(x
0
) = 0,
y

1
(x
0
) = 0, y

2
(x
0
) = 1, , y
n
(x
0
) = 0,

y
(n−1)
1
(x
0
) = 0, y
(n−1)
2
(x
0
) = 0, , y
(n−1)
n
(x
0
) = 1
(1.26)
¸si s˘a demonstr˘am c˘a ele sunt liniar independente.
Dac˘a aceste solut ¸ii ar fi liniar dependente, atunci ar exista constantele
C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate nule, astfel ˆıncˆat s˘a avem relat ¸ia (1.23).
ˆ
Ins˘a, deoarece y
1
, y
2
, . . . , y
n
∈ Ker (L), din ecuat ¸ia (1.23) deducem c˘a
ˆıntr–un punct oarecare x ∈ [a, b] avem sistemul (1.24).
ˆ
In particular, sistemul (1.24) este adev˘arat pentru x = x
0
¸si, datorit˘a
condit ¸iilor init ¸iale (1.26), acesta devine de forma (1.25)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
1 +C
2
0 + +C
n
0 = 0,
C
1
0 +C
2
1 + +C
n
0 = 0,
,
C
1
0 +C
2
0 + +C
n
1 = 0.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 17
Acest sistem are doar solut ¸ia banal˘a C
1
= 0, C
2
= 0, . . . , C
n
= 0, rezultat
care contrazice ipoteza. Prin urmare, sistemul de solut ¸ii B = ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦
este liniar independent.
Pentru ca acest sistem de solut ¸ii s˘a fie o baz˘aˆın Ker (L) trebuie s˘a ar˘at˘am
c˘a orice element y ∈ Ker (L) este de forma
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
. (1.27)
Putem afirma c˘a Ker (L) cuprinde totalitatea solut ¸iilor problemelor lui
Cauchy pentru ecuat ¸ia L(y) = 0.
Existent ¸a ¸si unicitatea solut ¸iei y a unei probleme Cauchy pentru ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a L(y) = 0 este asigurat˘a de Teorema 1.1.1. R˘amˆane s˘a ar˘at˘am c˘a
C
i
, i = 1, n, din (1.27) exist˘a ¸si sunt unice. Dar aceasta rezult˘a din condit ¸iile
init ¸iale (1.7) care conduc la un sistem liniar ¸si neomogen. Datorit˘a relat ¸iilor
(1.26), sistemul liniar ¸si neomogen cap˘at˘a forma foarte simpl˘a
C
1
= y(x
0
), C
2
= y

(x
0
), . . . , C
n
= y
(n−1)
(x
0
).
Deci orice element y ∈ Ker (L) se exprim˘a ˆın forma (1.27), ceea ce
ˆınseamn˘a c˘a Ker (L) este n−dimensional ¸si c˘a sistemul B = ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦,
ale c˘arui elemente satisfac condit ¸iile init ¸iale (1.26), formeaz˘a o baz˘a ˆın
Ker (L).
Observat ¸ia 1.2.7 Un sistem fundamental de solut ¸ii ale ecuat ¸iei (1.8) este
o baz˘a ˆın Ker (L). Baza ale c˘arei elemente satisfac condit ¸iile init ¸iale (1.26)
este sistemul fundamental normal al ecuat ¸iei L(y) = 0.
Observat ¸ia 1.2.8 Wronskianul oric˘aror n +1 solut ¸ii ale unei ecuat ¸ii dife-
rent ¸iale liniare, de ordinul n, omogen˘a ¸si cu coeficient ¸i variabili este identic
nul pe intervalul de definit ¸ie al coeficient ¸ilor ecuat ¸iei.
Din aceast˘a observat ¸ie rezult˘a c˘a dac˘a sistemul de funct ¸ii ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦,
definite pe un interval [a, b], este liniar independent, el poate constitui sis-
temul fundamental de solut ¸ii pentru o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a lniar˘a, de ordinul
n, omogen˘a ¸si cu coeficient ¸i variabili. Dac˘a y este o solut ¸ie oarecare a acestei
ecuat ¸ii, atunci sistemul de funct ¸ii ¦y, y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ este liniar dependent ¸si
aceasta se ˆıntˆampl˘a dac˘a ¸si numai dac˘a wronskianul asociat acestui sistem
de funct ¸ii este nul. Prin urmare, ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a c˘autat˘a este
W(y, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = 0.
18 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 1.2.1 Pe ˆıntreaga ax˘a a numerelor reale se definesc funct ¸iile
y
1
, y
2
, y
3
ale c˘aror valori se determin˘a dup˘a legile
y
1
(x) = x, y
2
(x) = x
2
, y
3
(x) = e
−x
.
S˘a se arate c˘a aceste funct ¸ii sunt liniar independente ¸si s˘a se determine
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordinul al treilea, liniar˘a ¸si omogen˘ a care admite ca
sistem fundamental de solut ¸ii sistemul ¦y
1
, y
2
, y
3
¦.
Solut ¸ie. Se g˘ase¸ste c˘a wronskianul celor trei funct ¸ii este W(x) = (x
2
+2x+
2)e
−x
, ceea ce arat˘a c˘a el este nenul pe mult ¸imea IR. Prin urmare, sistemul de
funct ¸ii ¦y
1
, y
2
, y
3
¦ poate fi un sistem fundamental de solut ¸ii pentru o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a liniar˘a, de ordinul al treilea, omogen˘a ¸si cu coeficient ¸i variabili.
Aceast˘a ecuat ¸ie este dat˘a de anularea wronskianului W(y, y
1
, y
2
, y
3
),
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y y
1
y
2
y
3
y

y

1
y

2
y

3
y

y

1
y

2
y

3
y

y

1
y

2
y

3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y x x
2
e
−x
y

1 2x −e
−x
y

0 2 e
−x
y

0 0 −e
−x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
Se g˘ase¸ste
(x
2
+ 2x + 2)y

+x
2
y

−2xy

+ 2y = 0.
Aceast˘a ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a are ordinul trei, este omogen˘a ¸si are coefici-
ent ¸i variabili definit ¸i pe ˆıntreaga ax˘a a numerelor reale.
Teorema 1.2.7 (Solut ¸ia general˘a) Dac˘a B = ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ ⊂ Ker (L)
este un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a de
ordinul n omogen˘a L(y) = 0, atunci solut ¸ia general˘a a acesteia este
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
, (1.28)
unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare.
Demonstrat ¸ie. Din Observat ¸ia 1.2.7 ¸si din definit ¸ia unei baze ˆıntr–un
spat ¸iu vectorial rezult˘a c˘a orice alt element al spat ¸iului liniar Ker (L) este
de forma (1.28).
S˘a consider˘am mult ¸imea solut ¸iilor de forma (1.28). Conform Definit ¸iei
1.2.1, aceasta constituie solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei L(y) = 0, deoarece:
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 19
1. Orice element al mult ¸imii cont ¸ine n constante;
2. Oricare ar fi constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, funct ¸ia (1.28) este o solut ¸ie
a ecuat ¸iei diferent ¸iale L(y) = 0 deoarece Ker (L) este un spat ¸iu liniar
n−dimensional;
3. Oricare ar fi x

∈ [a, b] ¸si oricare ar fi numerele reale y

1
, y

2
, , y

n
,
putem determina ˆın mod unic constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
din (1.28)
astfel ˆıncˆat y corespunz˘ator s˘a fie solut ¸ia problemei lui Cauchy pentru
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a L(y) = 0 cu condit ¸iile init ¸iale
y(x

) = y

1
, y

(x

) = y

2
, , y
(n−1)
(x

) = y

n
,
c˘aci aceasta revine la a rezolva sistemul liniar ¸si neomogen
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
y
1
(x

) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x

) = y

1
,
C
1
y

1
(x

) +C
2
y

2
(x

) + +C
n
y

n
(x

) = y

2
,

C
1
y
(n−1)
1
(x

) +C
2
y
(n−1)
2
(x

) + +C
n
y
(n−1)
n
(x

) = y

n
.
Determinantul acestui sistem, W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x

), este diferit de zero
deoarece mult ¸imea ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦, fiind un sistem fundamental de so-
lut ¸ii, are wronskianul W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
] nenul pe [a, b].
ˆ
In consecint ¸˘a,
sistemul are solut ¸ie unic˘a.
Astfel, teorema este demonstrat˘a.
Observat ¸ia 1.2.9 Pentru a scrie solut ¸ia general˘a (1.28) a ecuat ¸iei diferen-
t ¸iale L(y) = 0, este necesar˘a cunoa¸sterea unui sistem fundamental de solut ¸ii
al acesteia.
Observat ¸ia 1.2.10 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a L(y) = 0 are o infinitate de sis-
teme fundamentale de solut ¸ii. Este de ajuns s˘a ne gˆandim c˘a un sistem
fundamental de solut ¸ii este o baz˘a ˆın Ker (L) ¸si c˘a un spat ¸iu vectorial finit
dimensional are o infinitate de baze. Oricare alt sistem fundamental de so-
lut ¸ii se obt ¸ine cu ajutorul unei matrice de trecere nesingular˘a.
Definit ¸ia 1.2.8 Matricea cu o singur˘a linie ¸si n coloane Γ = (y
1
y
2
. . . y
n
),
unde ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ este un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a L(y) = 0, se nume¸ste matrice fundamental˘a a acestei ecuat ¸ii.
20 Ion Cr˘aciun
Observat ¸ia 1.2.11 Pentru o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a omogen˘a de or-
dinul n cu coeficient ¸i variabili exist˘a o infinitate de matrici fundamentale,
oricare dou˘a asemenea matrici, Γ ¸si
˜
Γ, fiind legate prin
˜
Γ = Γ C,
unde C este o matrice p˘atratic˘a de ordinul n nesingular˘a.
Exercit ¸iul 1.2.2 Fie y
1
, y
2
solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale liniar˘a omogen˘a
de ordinul al doilea cu coeficient ¸i variabili
y

+ (2x −1)y

+ (sine
x
)y = 0,
care satisfac respectiv condit ¸iile init ¸iale:
y(0) = 1, y

(0) = −1;
y(0) = 2, y

(0) = 1.
S˘a se determine W[y
1
, y
2
] ¸si s˘a se scrie solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei.
Solut ¸ie. Existent ¸a ¸si unicitatea celor dou˘a solut ¸ii este asigurat˘a ˆın baza
Observat ¸iei 1.1.1. Valoarea ˆın x = 0 a wronskianului celor dou˘a solut ¸ii y
1
¸si
y
2
este
W[y
1
, y
2
](0) = W(0) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y
1
(0) y
2
(0)
y

1
(0) y

2
(0)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2
−1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 3.
Din Teorema 1.2.2 rezult˘a c˘a
W(x) = W(0) exp
_

_
x
0
(2t −1)dt
_
= W(0) e
−x
2
+x
.
Prin urmare, wronskianul celor dou˘a solut ¸ii este nenul ˆın toate punctele axei
reale. Deoarece num˘arul celor dou˘a solut ¸ii este egal cu ordinul ecuat ¸iei di-
ferent ¸iale, rezult˘a c˘a sistemul de solut ¸ii ¦y
1
, y
2
¦ este un sistem fundamental
de solut ¸ii. A¸sadar, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date, definit˘a pe ˆıntreaga ax˘a
a numerelor reale, este
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
,
unde C
1
¸si C
2
sunt constante arbitrare.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 21
Teorema 1.2.8 Dac˘a se cunoa¸ste o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei (1.8), fie
aceea y
1
(x), atunci prin schimbarea de funct ¸ie
y(x) = y
1
z(x), (1.29)
z(x) fiind noua funct ¸ie necunoscut˘a, ordinul ei poate fi mic¸sorat cu o unitate.
Demonstrat ¸ie. Obt ¸inem succesiv:
y = y
1
z,
y

= y

1
z +y
1
z

,
y

= y

1
z + 2y

1
z

+y
1
z

y
(n)
= y
(n)
1
z +C
1
n
y
(n−1)
1
z

+ +C
n
n
y
1
z
(n)
.
ˆ
Inlocuind acestea ˆın (1.8) ¸si t ¸inˆand cont c˘a L(y
1
) = 0, deducem o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a de ordinul n avˆand ca necunoscut˘a funct ¸ia z = z(x), care are
coeficientul lui z nul. Aceast˘a ecuat ¸ie cont ¸ine derivatele pˆan˘a la ordinul n
ale funct ¸iei z.
Cu o nou˘a schimbare de variabil˘a dependent˘a z

= u, obt ¸inem o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a liniar˘a ¸si omogen˘a de ordinul n −1, de forma
A
0
(x)u
(n−1)
+A
1
(x)u
(n−1)
+ +A
n−1
(x)u = 0,
a c˘arei necunoscut˘a este funct ¸ia u.
Exercit ¸iul 1.2.3 Se consider˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

+
_
tg x −
2
tg x
_
y

+
2
tg
2
x
y = 0
c˘areia i se cunoa¸ste solut ¸ia particular˘ a y
1
(x) = sinx. S˘a se determine solut ¸ia
general˘a a acestei ecuat ¸ii ¸si s˘a se rezolve problema lui Cauchy cu condit ¸iile
init ¸iale
y
_
π
3
_
= 0, y

_
π
3
_
= 1.
Solut ¸ie. Efectuˆand schimbarea de funct ¸ie necunoscut˘a y = z sinx ¸si t ¸inˆand
cont de
y

= z

sinx +z cos x, y

= z

sinx + 2z

cos x −z cos x,
22 Ion Cr˘aciun
obt ¸inem
z

z

+
sinx
cos x
= 0.
Solut ¸ia acestei ecuat ¸ii este z

= C
1
cos x ¸si deci z = C
1
sinx + C
2
. T¸ inˆand
cont c˘a y = z sinx, deducem c˘a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei init ¸iale este
y = C
1
sin
2
x +C
2
sinx.
Impunˆandu–i acestei solut ¸ii generale condit ¸iile init ¸iale, suntem condu¸si
la sistemul
_
_
_
C
1

3 + 2C
2
= 0,
C
1

3 +C
2
= 2,
care are solut ¸ia C
1
=
4

3
3
, C
2
= −2.
Deci solut ¸ia problemei lui Cauchy este y =
4

3
3
sin
2
x −2 sinx.
Observat ¸ia 1.2.12 Dac˘a a
0
(x)+a
1
(x)+ +a
n
(x) = 0, atunci y = e
x
este
o solut ¸ie particular˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.8), iar dac˘a a
n−1
(x)+xa
n
(x) =
0, ecuat ¸ia (1.8) admite solut ¸ia particular˘a y = x.
Exercit ¸iul 1.2.4 Cunoscˆand o solut ¸ie y = y
1
(x) a ecuat ¸iei diferent ¸iale li-
niar˘a, omogen˘a, de ordinul al doilea
a
0
(x)y

+a
1
(x)y

+a
2
(x)y = 0, (1.30)
s˘a se determine solut ¸ia sa general˘a.
Solut ¸ie.
ˆ
Imp˘art ¸ind cu a
0
(x) ¸si folosind notat ¸ia
p
1
(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
, p
2
(x) =
a
2
(x)
a
0
(x)
,
ecuat ¸ia (1.30) devine
y

+p
1
(x)y

+p
2
(x)y = 0.
Dac˘a cunoa¸stem o solut ¸ie y
1
a acestei ecuat ¸ii, atunci, cu schimbarea de
funct ¸ie necunoscuta y = y
1
z, putem mic¸sora ordinul cu o unitate. Ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a ˆın z este
y
1
(x)z

+ (2y

1
(x) +p
1
(x)y
1
(x))z

= 0.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 23
Aceast˘a ecuat ¸ie se scrie ˆın forma echivalent˘a
z

z

+ 2
y

1
(x)
y
1
(x)
+p
1
(x) = 0.
Integrˆand, obt ¸inem
lnz

+ 2 lny
1
(x) = ln
_
C
2
exp
_

_
p
1
(x)dx
__
,
de unde rezult˘a
z

=
C
2
exp
_

_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
.
Integrˆand ¸si aceast˘a ecuat ¸ie, obt ¸inem
z = C
1
+C
2
_
exp
_

_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
dx.
De aici rezult˘a c˘a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (1.30) este
y = C
1
y
1
(x) +C
2
y
1
(x)
_
exp
_

_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
dx.
Din expresia solut ¸iei generale deducem c˘a un sistem fundamental de so-
lut ¸ii pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul al doilea este format din
funct ¸ia y
1
¸si funct ¸ia
y
2
= y
1
(x)
_
exp
_

_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
dx (1.31)
determinat˘a cu ajutorul lui y
1
(x) ¸si a unuia din coeficient ¸ii ecuat ¸iei.
Exercit ¸iul 1.2.5 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

+
2
x
y +y = 0
cunoscˆand c˘a admite solut ¸ia particular˘a y
1
=
sinx
x
.
24 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. A integra o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆınseamn˘a a determina toate solu-
t ¸iile sale. Pentru o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a, aceasta revine la a determina
solut ¸ia sa general˘a. Solut ¸ia general˘a se poate preciza dac˘a se cunoa¸ste un
sistem fundamental de solut ¸ii ale acelei ecuat ¸ii.
Conform Exercit ¸iului 1.2.4, un sistem fundamental de solut ¸ii pentru e-
cuat ¸ia dat˘a este format din y
1
(x) ¸si funct ¸ia y
2
(x) dat˘a de (1.31). Avem
y
2
(x) =
sinx
x
_
x
2
sin
2
x
exp
_

_
2
x
dx
_
dx =
sinx
x
_
dx
sin
2
x
= −
cos x
x
.
Avˆand un sistem fundamental de solut ¸ii
y
1
(x) =
sinx
x
, y
2
(x) = −
cos x
x
,
solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare omogene de ordinul al doilea
este
y(x) = C
1
sinx
x
+C
2
cos x
x
,
unde C
1
¸si C
2
sunt constante arbitrare.
Exercit ¸iul 1.2.6 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
xy

−(x + 1)y

+y = 0.
Solut ¸ie. Suma coeficient ¸ilor acestei ecuat ¸ii diferent ¸iale este zero, prin ur-
mare ecuat ¸ia admite solut ¸ia particular˘a y
1
= e
x
. Pe de alt˘a parte, coeficient ¸ii
ecuat ¸iei date sunt polinoame, fapt ce conduce la posibilitatea ca ea s˘a ad-
mit˘a ca solut ¸ii particulare polinoame, de exemplu de forma y
2
(x) = ax +b.
Impunˆand ca y
2
s˘a fie solut ¸ie, g˘asim b = a. Prin urmare, y
2
= a(x + 1), cu
a ,= 0, poate constitui solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei date. Solut ¸ia general˘a
este y = C
1
e
x
+C
2
(x + 1).
1.3 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a neomogen˘a de or-
dinul n cu coeficient ¸i variabili
Am v˘azut c˘a o asemenea ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a are forma
L(y) = f(x), (1.32)
unde
L(y) = a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n−1)
+ +a
n−1
(x)y

+a
n
(x)y. (1.33)
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 25
ˆ
In ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a (1.32), y ∈ C
n
([a, b]) este funct ¸ia necunoscut˘a,
f ∈ C
0
([a, b]) este termenul liber al ecuat ¸iei, a
0
, a
2
, . . . , a
n
∈ C
0
([a, b]) sunt
coeficient ¸ii ecuat ¸iei, iar a
0
(x) ,= 0 pe [a, b].
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
L(y) = 0 (1.34)
a fost denumit˘a ecuat ¸ia omogen˘a asociat˘a ecuat ¸iei (1.32).
ˆ
In paragraful precedent am demonstrat c˘a solut ¸ia general˘a y
o
a ecuat ¸iei
omogene asociate este
y
o
= C
1
y
1
(x) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x), (1.35)
unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare, iar ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ este un
sistem fundamental de solut ¸ii ale ecuat ¸iei (1.34).
Teorema 1.3.1 (Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei neomogene) Dac˘a y
o
este
solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene asociate (1.34) ¸si y
p
este o solut ¸ie par-
ticular˘a a ecuat ¸iei neomogene (1.32), atunci
y = y
o
+y
p
(1.36)
este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (1.32).
Demonstrat ¸ie. Deoarece y
p
este o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene
(1.32) rezult˘a
L(y
p
) = f(x), (∀) x ∈ [a, b], (1.37)
iar din faptul c˘a y
o
este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene asociat˘a ecuat ¸iei
(1.32), avem
L(y
o
) = 0, (∀) x ∈ [a, b]. (1.38)
Relat ¸iile (1.37) ¸si (1.38) demonstreaz˘a c˘a (1.36) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei
diferent ¸iale neomogene (1.32).
Solut ¸ia (1.36) cont ¸ine n constante arbitrare.
Pentru ca (1.36) s˘a fie solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.32), mai
trebuie ar˘atat c˘a problema lui Cauchy pentru ecuat ¸ia (1.32) cu condit ¸iile
init ¸iale oarecare
y(x
0
) = y
0
1
, y

(x
0
) = y
0
2
, , y
(n−1)
(x
0
) = y
0
n
, (1.39)
are solut ¸ie unic˘a ˆın mult ¸imea funct ¸iilor de forma (1.36), adic˘a putem deter-
mina ˆın mod unic constantele C
0
1
, C
0
2
, , C
0
n
astfel ˆıncˆat funct ¸ia
y = C
0
1
y
1
(x) +C
0
2
y
2
(x) + +C
0
n
y
n
(x) +y
p
(x), x ∈ [a, b], (1.40)
26 Ion Cr˘aciun
s˘a satisfac˘a condit ¸iile init ¸iale (1.39). Pentru aceasta ar trebui ca sistemul
liniar ¸si neomogen de n ecuat ¸ii cu n necunoscute
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) + +C
n
y
n
(x
0
) = y
0
1
−y
p
(x
0
),
C
1
y

1
(x
0
) +C
2
y

2
(x
0
) + +C
n
y

n
(x
0
) = y
0
2
−y
p
(x
0
),
,
C
1
y
(n−1)
1
(x
0
) +C
2
y
(n−1)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n−1)
n
(x
0
) = y
0
n
−y
p
(x
0
)
s˘a aib˘a solut ¸ie unic˘a.
Determinantul sistemului, W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
), este diferit de zero de-
oarece ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ este sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia di-
ferent ¸ial˘a omogen˘a (1.34).
ˆ
In consecint ¸˘a, sistemul are solut ¸ia unic˘a C
0
1
, C
0
2
,
. . . , C
0
n
.
Teorema 1.3.2 Dac˘a ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ este un sistem fundamental de solut ¸ii
pentru ecuat ¸ia omogen˘a asociat˘a ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare de ordinul n
neomogen˘a cu coeficient ¸i variabili (1.32) ¸si funct ¸iile u
1
, u
2
, , u
n
, deriva-
bile pe intervalul real [a, b], sunt astfel ˆıncˆat derivatele lor satisfac sistemul
liniar ¸si neomogen
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
1
(x)u

1
(x) +y
2
(x)u

2
(x) + +y
n
(x)u

n
(x) = 0,
y

1
(x)u

1
(x) +y

2
(x)u

2
(x) + +y

n
(x)u

n
(x) = 0,
. . .
y
(n−2)
1
(x)u

1
(x) +y
(n−2)
2
(x)u

2
(x) + +y
(n−2)
n
(x)u

n
(x) = 0,
y
(n−1)
1
(x)u

1
(x) +y
(n−1)
2
(x)u

2
(x) + +y
(n−1)
n
(x)u

n
(x) =
f(x)
a
0
(x)
,
(1.41)
atunci funct ¸ia
y
p
(x) = u
1
(x)y
1
(x) +u
2
(x)y
2
(x) + +u
n
(x)y
n
(x), x ∈ [a, b], (1.42)
este o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale neomogene (1.32).
Demonstrat ¸ie. Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a avem
L(y
p
) = f(x). (1.43)
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 27
Pentru aceasta trebuie s˘a determin˘am expresiile derivatelor pˆan˘a la ordinul
n ale funct ¸iei y
p
din (1.42). Avˆand ˆın vedere (1.41), rezult˘a c˘a
y

p
(x) = u
1
(x)y

1
(x) +u
2
(x)y

2
(x) + +u
n
(x)y

n
(x),
y

p
(x) = u
1
(x)y

1
(x) +u
2
(x)y

2
(x) + +u
n
(x)y

n
(x),
. . . ,
y
(n−1)
p
(x) = u
1
(x)y
(n−1)
1
(x) +u
2
(x)y
(n−1)
2
(x) + +u
n
(x)y
(n−1)
n
(x),
y
(n)
p
(x) = u
1
(x)y
(n)
1
(x) +u
2
(x)y
(n)
2
(x) + +u
n
(x)y
(n)
n
(x) +
f(x)
a
0
(x)
.
Din aceste derivate ¸si (1.42) rezult˘a (1.43).
Exercit ¸iul 1.3.1 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a, de ordinul al
doilea, cu coeficient ¸i variabili, neomogen˘a xy

− y

= x
2
, pe intervalul ne-
m˘arginit (0, +∞).
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia omogen˘a asociat˘a ecuat ¸iei date, xy

− y = 0, se scrie ˆın
forma echivalent˘a
y

y

=
1
x
, din care deducem d(lny

) = d(lnx).
Diferent ¸ialele a dou˘a funct ¸ii sunt egale dac˘a ¸si numai dac˘a funct ¸iile
difer˘a printr–o constant˘a. Prin urmare, lny

= lnx +ln(2C
2
), unde C
2
este
o constant˘a real˘a pozitiv˘a.
Ultima egalitate conduce la y

= 2C
2
x ¸si, de aici, putem afirma c˘a
orice solut ¸ie a ecuat ¸iei omogene asociate este o funct ¸ie strict cresc˘atoare
pe [0, +∞).
Integrˆand ecuat ¸ia liniar˘a y

= 2C
2
x, obt ¸inem y = C
1
+ C
2
x
2
, unde C
1
este o constant˘a real˘a arbitrar˘a.
Din faptul c˘a sistemul de funct ¸ii ¦1, x
2
¦ este liniar independent ˆın spat ¸iul
liniar C
2
([0, +∞)) rezult˘a c˘a y
1
= 1 ¸si y
2
= x
2
constituie un sistem funda-
mental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia omogen˘a asociat˘a.
C˘autˆand solut ¸ia particular˘a y
p
(x) de forma y
p
(x) = u
1
(x) + x
2
u
2
(x),
rezult˘a c˘a derivatele funct ¸iilor u
1
¸si u
2
trebuie s˘a verifice sistemul
_
¸
_
¸
_
u

1
+ x
2
u

2
= 0,
2xu

2
=
x
2
x
.
Solut ¸ia acestui sistem este u

1
= −
1
2
x
2
, u

2
=
1
2
.
28 Ion Cr˘aciun
Determinˆand cˆate o primitiv˘a, g˘asim u
1
(x) = −
x
3
6
, u
2
(x) =
1
2
x.
Prin urmare, o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene este
y
p
(x) = u
1
(x)y
1
(x) +u
2
(x)y
2
(x) = −
x
3
6
+
x
3
2
=
x
3
3
.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date este y = C
1
+C
2
x
2
+
x
3
3
.
Observat ¸ia 1.3.1 Din (1.28) ¸si (1.42) deducem c˘a, formal, o solut ¸ie par-
ticular˘a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale liniar˘a ¸si neomogen˘a de ordinul n cu
coeficient ¸i variabili se obt ¸ine din solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei omogene asociate
trecˆand constantele ˆın funct ¸ii, adic˘a prin variat ¸ia constantelor. Ideea aces-
tei treceri apart ¸ine lui Lagrange ¸si din acest motiv metoda de determinare a
unei solut ¸ii particulare este cunoscut˘a ca metoda variat ¸iei constantelor
a lui Lagrange.
Dac˘a solut ¸ia sistemului (1.41) este
u

1
(x) = f
1
(x), u

2
(x) = f
2
(x), . . . , u

n
(x) = f
n
(x),
atunci determinarea funct ¸iilor u
1
, u
2
, . . . , u
n
se reduce la cuadraturile
u
j
(x) = K
j
+
_
x
x
0
f
j
(t)dt, j = 1, n, (1.44)
unde K
1
, K
2
, . . . , K
n
sunt constante oarecare.
ˆ
Inlocuind pe u
1
(x), u
2
(x), . . . , u
n
(x) ˆın egalitatea (1.42), obt ¸inem solut ¸ia
general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale neomogene (1.1)
y = K
1
y
1
+K
2
y
2
+ +K
n
y
n
+Y, (1.45)
unde
Y = y
1
(x)
_
x
x
0
f
1
(t)dt +y
2
(x)
_
x
x
0
f
2
(t)dt + +y
n
(x)
_
x
x
0
f
n
(t)dt, (1.46)
care depinde de n constante oarecare K
1
, K
2
, . . . , K
n
, cu ajutorul c˘areia se
poate rezolva o problema a lui Cauchy a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.1) pentru
orice x ∈ [a, b] ¸si orice date init ¸iale (y
0
1
, y
0
2
, . . . , y
0
n
) ∈ IR
n
.
Este important de ret ¸inut forma ecuat ¸iei (1.45).
ˆ
In aceast˘a ecuat ¸ie, Y (x)
este o solut ¸ie a ecuat ¸iei neomogene (1.1) care se obt ¸ine din ecuat ¸ia (1.44)
luˆand K
1
= 0, K
2
= 0, . . . , K
n
= 0.
Observat ¸ia 1.3.2 Solut ¸ia general˘a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale linaiare neo-
mogen˘a se obt ¸ine ad˘augˆand la solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene asociate
o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei neomogene.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 29
1.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n liniare omo-
gene cu coeficient ¸i constant ¸i
ˆ
In acest paragraf ne vom ocupa de integrarea ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare ¸si
omogene de ordinul n
L(y) = a
0
y
(n)
+a
1
y
(n−1)
+ +a
n−1
y

+a
n
y = 0, (1.47)
ˆın care coeficient ¸ii a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt constante reale.
Coeficient ¸ii ecuat ¸iei (1.47) pot fi ˆıns˘a ¸si numere complexe.
Tipul de ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a (1.47) constituie unul din exemplele cele mai
interesante de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n deoarece se integreaz˘a
u¸sor cu ajutorul unor funct ¸ii elementare.
Metoda de integrare a fost elaborat˘a de Euler ¸si se bazeaz˘a pe dou˘a
identit˘at ¸i importante.
1.4.1 Identitat ¸ile lui Euler
Teorema 1.4.1 Operatorul liniar L din (1.47) verific˘a identitatea
L(e
rx
) = e
rx
K(r), (1.48)
unde
K(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n−1
+ +a
n−1
r +a
n
=
n

k=0
a
k
r
n−k
. (1.49)
Demonstrat ¸ie. Pentru funct ¸ia y = e
rx
avem
y

(x) = re
rx
, y

(x) = r
2
e
rx
, . . . , y
(n−1)
= r
n−1
e
rx
, y
(n)
= r
n
e
rx
¸si de aici rezult˘a c˘a
L(e
rx
) = e
rx
(a
0
r
n
+a
1
r
n−1
+ +a
n−1
r +a
n
),
adic˘a avem identitatea (1.48).
Teorema 1.4.2 Dac˘a ˆın L(y) se ˆınlocuie¸ste y cu z e
rx
, unde z este o funct ¸ie
de x, de n ori derivabil˘a pe IR, se obt ¸ine identitatea
L(z e
rx
) =
_
K(r)z +
K

(r)
1!
z

+
K

(r)
2!
z

+ +
K
(n)
(r)
n!
z
(n)
_
e
rx
. (1.50)
30 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie. Pentru a demonstra aceast˘a identitate se observ˘a c˘a avem
nevoie de derivata de ordinul k, unde k ia toate valorile ˆıntregi de la zero
pˆan˘a la n, a funct ¸iei y = z e
rx
. Aplicˆand formula de derivare de ordinul k a
unui produs de dou˘a funct ¸ii, obt ¸inem
y
(k)
= (r
k
z +C
1
k
r
k−1
z

+C
2
k
r
k−2
z

+ +C
k
k
z
(k)
)e
rx
=
= e
rx
k

s=0
C
s
k
r
k−s
z
(s)
.
(1.51)
Se observ˘a c˘a expresia lui L(y) se scrie
L(y) =
n

k=0
a
n−k
y
(k)
. (1.52)
Introducˆand (1.51) ˆın (1.52), obt ¸inem
L(z e
rx
) = e
rx
n

k=0
a
n−k
k

s=0
C
s
k
r
k−s
z
(s)
= e
rx
n

k=0
k

s=0
C
s
k
a
n−k
r
k−s
z
(s)
. (1.53)
Coeficientul derivatei de ordinul p a funct ¸iei z este
1
p!
K
(p)
(r) e
rx
. Folo-
sind acest rezultat, deducem identitatea (1.50).
Definit ¸ia 1.4.1 Polinomul K(r) din (1.49) se nume¸ste polinomul carac-
teristic al ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare omogene de ordin n cu coeficient ¸i
constant ¸i, iar ecuat ¸ia
K(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n−1
+ +a
n−1
r +a
n
=
n

k=0
a
k
r
n−k
= 0 (1.54)
se nume¸ste ecuat ¸ie caracteristic˘a. R˘ad˘ acinile ecuat ¸iei (1.54) se numesc
r˘ad˘acini caracteristice.
Din teorema fundamental˘a a algebrei rezult˘a c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a,
avˆand gradul n, are, ˆın corpul comutativ al numerelor complexe, n r˘ad˘acini.
Coeficient ¸ii ecuat ¸iei caracteristice fiind numere reale, rezult˘a c˘a dac˘a r =
α + iβ este o r˘ad˘acin˘a caracteristic˘a, atunci conjugata acesteia ¯ r = α − iβ
este de asemeni o r˘ad˘acin˘a caracteristic˘a. Aceste r˘ad˘acini, reale sau complex
conjugate ˆın perechi, pot fi distincte sau multiple.
ˆ
In continuare vom analiza diverse cazuri ˆın care se pot plasa r˘ad˘acinile
caracteristice ¸si, de fiecare dat˘a, vom ar˘ata cum se determin˘a un sistem
fundamental de solut ¸ii a ecuat ¸iei (1.47) ¸si solut ¸ia sa general˘a.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 31
1.4.2 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice reale distincte
Teorema 1.4.3 Dac˘a toate r˘ad˘acinile r
1
, r
2
, . . . , r
n
ale ecuat ¸iei caracteris-
tice (1.54) sunt reale ¸si distincte, atunci funct ¸iile
y
1
(x) = e
r
1
x
, y
2
(x) = e
r
2
x
, , y
n
(x) = e
r
n
x
, (1.55)
sunt solut ¸ii liniar independente ale ecuat ¸iei (1.47) ¸si solut ¸ia general˘a a e-
cuat ¸iei diferent ¸iale (1.47) este
y = C
1
e
r
1
x
+C
2
e
r
2
x
+ +C
n
e
r
n
x
. (1.56)
Demonstrat ¸ie. Conform Teoremei 1.4.1, fiecare din funct ¸iile (1.55) verific˘a
ecuat ¸ia (1.47). Aceste funct ¸ii formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii
deoarece wronskianul lor este produsul dintre e
(r
1
+r
2
+···+r
n
)x
= e

a
1
a
0
x
¸si
determinantul Vandermonde al numereleor distincte r
1
, r
2
, . . . , r
n
¸si este deci
diferit de zero.
Dar un sistem fundamental de solut ¸ii al ecuat ¸iei (1.47) este format din
elemente liniar independente din spat ¸iul vectorial C
n
(IR).
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (1.1) este evident (1.56) ¸si
teorema este demonstrat˘a.
Exercit ¸iul 1.4.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
liniare, omogen˘a, cu coeficient ¸i constant ¸i
y

−7y

+ 14y

−8y = 0
¸si s˘a se rezolve problema lui Cauchy a acestei ecuat ¸ii cu condit ¸iile init ¸iale
y(0) = 1, y

(0) = −1, y

(0) = 7.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a, r
3
−7r
2
+ 14r −8 = 0, are r˘ad˘acinile r
1
=
1, r
2
= 2, r
3
= 4 ¸si sistemul fundamental de solut ¸ii y
1
= e
x
, y
2
= e
2x
, y
3
=
e
4x
. Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale este y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+C
3
e
4x
.
Impunˆand solut ¸iei generale s˘a satisfac˘a condit ¸iile init ¸iale, gasim sistemul
_
¸
¸
_
¸
¸
_
C
1
+C
2
+C
3
= 1,
C
1
+ 2C
2
+ 4C
3
= −1,
C
1
+ 4C
2
+ 16C
3
= 7,
care are solut ¸ia unic˘a C
1
= 7, C
2
= −8, C
3
= 2.
Prin urmare, solut ¸ia problemei Cauchy este y = 7e
x
−8e
2x
+ 2e
4x
.
32 Ion Cr˘aciun
1.4.3 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice complexe distincte
Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acina complex˘a r = α+iβ, ea fiind una u
coeficient ¸i reali, admite ca r˘ad˘acin˘a ¸si conjugata complex˘a a acesteia, adic˘a
pe ¯ r = α − iβ.
ˆ
In acest caz, ordinul n al ecuat ¸iei diferent ¸iale trebuie s˘a fie
un num˘ar par, n = 2m.
S˘a presupunem c˘a r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracteristice sunt numerele com-
plexe distincte
r
1
, r
2
, . . . , r
m
, r
m+1
, . . . , r
2m
¸si c˘a r
m+j
este conjugata lui r
j
.
Prin urmare, expresiile acestor r˘ad˘acini sunt
r
1
= α
1
+iβ
1
, r
2
= α
2
+iβ
2
, , r
m
= α
m
+iβ
m
,
r
m+1
= α
1
−iβ
1
, r
m+2
= α
2
−iβ
2
, , r
2m
= α
m
−iβ
m
.
(1.57)
Conform celor prezentate, r˘ad˘acinilor caracteristice (1.57) le corespund
solut ¸iile liniar independente
¯ y
1
= e

1
+iβ
1
)x
, ¯ y
2
= e

2
+iβ
2
)x
, , ¯ y
m
= e

m
+iβ
m
)x
,
¯ y
m+1
= e

1
−iβ
1
)x
, ¯ y
m+2
= e

2
−iβ
2
)x
, , ¯ y
2m
= e

m
−iβ
m
)x
,
(1.58)
care sunt ˆıns˘a funct ¸ii cu valori numere complexe.
Relat ¸iile
e
(α+iβ)x
= e
αx
(cos βx +i sinβx), e
(α−iβ)x
= e
αx
(cos βx −i sinβx) (1.59)
¸si faptul c˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a (1.47) este liniar˘a conduc la concluzia c˘a
funct ¸iile obt ¸inute din (1.58) prin anumite combinat ¸ii liniare, care se vor
vedea mai jos, sunt de asemeni solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47), cu
precizarea c˘a de data aceasta, spre deosebire de (1.58), ele vor fi reale. Aceste
combinat ¸ii liniare sunt
y
j
=
¯ y
j
+ ¯ y
m+j
2
, y
m+j
=
¯ y
j
− ¯ y
m+j
2i
, j = 1, m.
(1.60)
Matricea de trecere de la sistemul fundamental de solut ¸ii (1.58) la sis-
temul de solut ¸ii (1.60) este nesingular˘a, prin urmare sistemul de solut ¸ii (1.60)
este de asemeni un sistem fundamental de solut ¸ii.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 33
Din (1.58), (1.59) ¸si (1.60) rezult˘a c˘a expresiile acestor solut ¸ii sunt
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
1
= e
α
1
x
cos β
1
x, y
m+1
= e
α
1
x
sinβ
1
x,
y
2
= e
α
2
x
cos β
2
x, y
m+2
= e
α
2
x
sinβ
2
x,

y
m
= e
α
m
x
cos β
m
x, y
2m
= e
α
m
x
sinβ
m
x.
(1.61)
ˆ
In acest caz, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (1.47) este
y =
m

k=1
e
α
k
x
(C
k
cos β
k
x +C
j+k
sinβ
k
x). (1.62)
Exercit ¸iul 1.4.2 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a y

+ 4y

+ 13y = 0.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a corespunz˘atoare, r
2
+ 4r + 13 = 0, are r˘a-
d˘acinile complex conjugate
r
1
= −2 + 3i, r
2
= −2 −3i.
Conform celor prezentate, sistemul fundamental de solut ¸ii este format din
funct ¸iile
y
1
(x) = e
−2x
cos 3x, y
2
(x) = e
−2x
sin3x.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date este y = e
−2x
(C
1
cos 3x +C
2
sin3x).
1.4.4 Ecuat ¸ia caracteristic˘a are r˘ad˘acini distincte
S˘a presupunem c˘a r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracteristice (1.54), reale ¸si complex
conjugate, sunt distincte. Primele 2m dintre ele sunt complex conjugate ˆın
perechi, adic˘a de forma
r
j
= α
j
+iβ
j
, r
m+j
= α
j
−iβ
j
, j = 1, m,
iar celelalte n −2m sunt reale ¸si notate cu r
2m+s
, unde s ∈ 1, n −2m.
Contribut ¸ia r˘ad˘acinilor complex conjugate la un sistem fundamental de
solut ¸ii este format din funct ¸iile
y
k
(x) = e
α
k
x
cos β
k
x, y
m+k
(x) = e
α
k
x
sinβ
k
x, k = 1, m, (1.63)
iar aportul celor reale se constituie din funct ¸iile
y
2m+s
(x) = e
r
2m+s
x
, s ∈ 1, n −2m. (1.64)
34 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47) este ˆın acest caz
y =
m

k=1
(C
k
cos β
k
x +C
m+k
sinβ
k
x)e
α
k
x
+
n−2m

s=1
C
2m+s
e
r
2m+s
x
. (1.65)
Exercit ¸iul 1.4.3 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
liniare cu coeficient ¸i constant ¸i
y

+ 3y

+ 4y

+ 2y = 0.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a, r
3
+ 3r
2
+ 4r + 2 = 0, are toate r˘ad˘acinile
simple: r
1
= −1 +i; r
2
= −1 −i; r
3
= −1. Contribut ¸ia la un sistem funda-
mental de solut ¸ii a r˘ad˘acinilor caracteristice complex conjugate este format˘a
din funct ¸iile
y
1
(x) = e
−x
cos x, y
2
(x) = e
−x
sinx,
iar cea a r˘ad˘acinii reale este y
3
(x) = e
−x
. Aceste contribut ¸ii formeaz˘a un
sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a dat˘a ¸si deci solut ¸ia
general˘a a acesteia este y = (C
1
cos x +C
2
sinx)e
−x
+C
3
e
−x
.
1.4.5 Ecuat ¸ia caracteristic˘a are o r˘ad˘acin˘a multipl˘a
S˘a revenim la cazul general al ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47) ˆın care coeficient ¸ii
sunt constante reale ¸si s˘a presupunem c˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a (1.54) are
r˘ad˘acina r = r
1
multipl˘a de ordinul p, unde 2 ≤ p ≤ n.
ˆ
Inlocuind ˆın identi-
tatea (1.50) pe r cu r
1
¸si t ¸inˆand seama c˘a
K(r
1
) = 0, K

(r
2
) = 0, , K
(p−1)
(r
1
) = 0, K
(p)
(r
1
) ,= 0,
obt ¸inem
L(z e
r
1
x
) = e
r
1
x
_
K
(p)
(r
1
)
p!
z
(p)
+
K
(p+1)
(r
1
)
(p + 1)!
z
(p+1)
+ +
K
(n)
(r
1
)
n!
z
(n)
_
.
(1.66)
Dac˘a z se ˆınlocuie¸ste cu oricare din funct ¸iile
1, x, x
2
, . . . , x
p−1
,
paranteza din membrul al doilea al relat ¸iei (1.66) este nul˘a ¸si, prin urmare,
avem
L(e
r
1
x
) = 0, L(xe
r
1
x
) = 0, L(x
2
e
r
1
x
) = 0, . . . , L(x
p−1
e
r
1
x
) = 0,
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 35
ceea ce dovede¸ste c˘a funct ¸iile
e
r
1
x
, xe
r
1
x
, x
2
e
r
1
x
, . . . , x
p−1
e
r
1
x
(1.67)
sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47).
ˆ
Inmult ¸ind aceste solut ¸ii cu constante oarecare ¸si adunˆandu–le deducem
c˘a la r˘ad˘acina caracteristice p−multipl˘a r = r
1
corespunde solut ¸ia
y = e
r
1
x
(C
1
+C
2
x +C
3
x
2
+ +C
p
x
p−1
) (1.68)
care depinde de p constante arbitrare C
1
, C
2
, . . . , C
p
¸si care se mai poate
scrie sub forma
y = e
r
1
x
Q
p−1
(x), (1.69)
unde Q
p−1
(x) este un polinom oarecare de gradul p −1.
Observat ¸ia 1.4.1 Dac˘a r˘ad˘acina caracteristic˘a multipl˘a r
1
, de multiplici-
tate p, este complex˘a, deci este de forma r
1
= α
1
+iβ
1
, atunci ¸si conjugata
complex˘a a acesteia, ¯ r
1
= α
1
− iβ
1
, este r˘ad˘acin˘ a p−multipl˘a. Procedˆand
ca ˆın cazul r˘ad˘acinilor caracteristice complexe distincte ¸si t ¸inˆand cont de
(1.68), rezult˘a c˘a funct ¸ia
y = e
α
1
x
_
Q
p−1
(x) cos β
1
x +R
p−1
(x) sinβ
1
x
_
, (1.70)
unde Q
p−1
(x) ¸si R
p−1
(x) sunt polinoame de grad p−1 cu coeficient ¸i numere
reale arbitrare, este o solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47).
Exercit ¸iul 1.4.4 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
liniare, omogene, cu coeficient ¸i constant ¸i y
(4)
+ 2y

+ 3y

+ 2y

+y = 0.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a a ecuat ¸iei date, r
4
+2r
3
+3r
2
+2r +1 = 0,
este o ecuat ¸ie reciproc˘a ¸si se rezolv˘a utilizˆand substitut ¸ia r +
1
r
= u. Se
g˘asesc r˘ad˘acinile
r
1
= −
1
2
+i

3
2
, r
2
= −
1
2
−i

3
2
,
de multiplicit˘at ¸i p
1
= 2 respectiv p
2
= 2.
Primei r˘ad˘acini caracteristice duble ˆıi corespunde solut ¸iile
y
1
= e

x
2
cos
x

3
2
, y
2
= xe

x
2
cos
x

3
2
,
36 Ion Cr˘aciun
iar cea de a doua conduce la solut ¸iile
y
3
= e

x
2
sin
x

3
2
, y
4
= xe

x
2
sin
x

3
2
.
Deoarece num˘arul acestor solut ¸ii este egal cu ordinul ecuat ¸iei diferen-
t ¸iale, rezult˘a c˘a solut ¸ia sa general˘a este
y =
_
(C
1
+C
2
x) cos
x

3
2
+ (C
3
+C
4
x) sin
x

3
2
_
e

x
2
.
Folosind solut ¸ia general˘a determinat˘a, se poate rezolva orice problem˘a a
lui Cauchy pentru aceast˘a ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a dat˘a.
1.4.6 Cazul r˘ad˘acinilor caracteristice reale multiple
Teorema 1.4.4 Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a (1.54) are m r˘ad˘acini reale
multiple r
1
, r
2
, . . . , r
m
, de respectiv multiplicit˘at ¸ile p
1
, p
2
, . . . , p
m
, unde
p
1
+p
2
+ +p
m
= n, atunci funct ¸iile
e
r
j
x
, xe
r
j
x
, x
2
e
r
j
x
, . . . , x
p
j
−1
e
r
j
x
, j = 1, m, (1.71)
formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a (1.47),
iar funct ¸ia
y = e
r
1
x
Q
p
1
−1
(x) +e
r
2
x
Q
p
2
−1
(x) + +e
r
m
x
Q
p
m
−1
(x), (1.72)
unde Q
p
1
−1
(x), Q
p
2
−1
(x), . . . , Q
p
m
−1
(x) sunt polinoame cu coeficient ¸i reali
arbitrari de gradele indicate de indicele fiec˘aruia, este solut ¸ia general˘a a
ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47).
Demonstrat ¸ie. Presupunem, prin absurd, c˘a solut ¸iile (1.71) nu formeaz˘a
un sistem fundamental pentru (1.47). Atunci, exist˘a constantele reale
h
j
1
, h
j
2
, h
j
3
, . . . , h
j
p
j
, j = 1, m, (1.73)
nu toate nule, astfel ˆıncˆat, ˆınmult ¸ind fiecare solut ¸ie din tabloul (1.71) cu
constantele corespunz˘atoare din tabloul (1.73) ¸si adunˆandu–le, s˘a obt ¸inem
m

j=1
(h
j
1
e
r
j
x
+h
j
2
xe
r
j
x
+h
j
3
x
2
e
r
j
x
+ +h
j
p
j
x
p
j
−1
e
r
j
x
) = 0. (1.74)
Dar (1.74) se poate scrie sub forma egalit˘at ¸ii
e
r
1
x
H
1
(x) +e
r
2
x
H
2
(x) +e
r
3
x
H
3
(x) + +e
r
m
x
H
m
(x) = 0, (1.75)
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 37
unde
H
j
(x) = h
j
1
+h
j
2
x +h
j
3
x
2
+ +h
j
p
j
x
p
j
−1
, j = 1, m, (1.76)
care are loc pe ˆıntreaga ax˘a a numerelor reale.
Constantele din (1.73) nefiind toate nule, polinoamele (1.76) nu sunt
toate identic nule. S˘a presupunem c˘a notat ¸iile au fost astfel alese ˆıncˆat
ultimul polinom, H
m
(x), este neidentic nul.
Fie h
1
, h
2
, . . . , h
m
gradele polinoamelor introduse ˆın (1.76). Din demon-
strat ¸ia pe care o vom prezenta vom vedea c˘a presupunerea ca H
m
(x) s˘a fie
neidentic nul nu este posibil˘a.
Pentru aceasta, ˆınp˘art ¸im ambii membri ai egalit˘at ¸ii (1.75) cu e
r
1
x
¸si apoi
deriv˘am de h
1
ori.
Procedˆand astfel, polinomul H
1
(x) dispare ¸si obt ¸inem o ecuat ¸ie de forma
e
(r
2
−r
1
)x
H
2,1
(x) +e
(r
3
−r
1
)x
H
3,1
(x) + +e
(r
m
−r
1
)
H
m,1
(x) = 0, (1.77)
ˆın care polinoamele H
2,1
(x), H
3,1
(x), . . . , H
m,1
(x) au acelea¸si grade cu
respectiv polinoamele H
2
(x), H
3
(x), . . . , H
m
(x), polinomul H
m,1
(x) nefiind
identic nul.
Aplicˆand din nou procedeul care a condus la egalitatea (1.77), dar ˆın
care operatorul de derivare se aplic˘a de h
2
+ 1 ori, se ajunge la egalitatea
e
(r
3
−r
2
)x
H
3,2
(x) +e
(r
4
−r
2
)x
H
4,2
(x) + +e
(r
m
−r
2
)
H
m,2
(x) = 0, (1.78)
ˆın care polinoamele H
3,2
(x), H
4,2
(x), . . . , H
m,2
(x) au respectiv acelea¸si grade
ca ¸si polinoamele H
3
(x), H
4
(x), . . . , H
m
(x), polinomul H
m,2
(x) nefiind iden-
tic nul.
Procedeul continu˘a pˆan˘a se ajunge la egalitatea
e
(r
m
−r
m−1
)x
H
m,n−1
(x) = 0,
care trebuie s˘a fie adev˘arat˘a pe toat˘a ax˘a a numerelor reale ¸si ˆın care poli-
nomul H
m,m−1
(x) are gradul m ¸si nu este identic nul. Simplificˆand prin
e
(r
m
−r
m−1
)x
, ajungem la concluzia c˘a H
m,n−1
(x) = 0, oricare ar fi x ∈ IR.
Aceasta este ˆıns˘a imposibil.
Contradict ¸ia la care s–a ajuns demonstreaz˘a c˘a toate constantele din
(1.73) sunt nule ¸si deci sistemul de funct ¸ii din tabloul (1.71) este liniar
independent.
Prin urmare, sistemul de funct ¸ii (1.71) constituie un sistem fundamental
de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia (1.47).
38 Ion Cr˘aciun
ˆ
Inmult ¸irea solut ¸iilor fundamentale (1.71) cu constante reale oarecare,
urmat˘a de adunarea lor, conduce la concluzia c˘a solut ¸ia general˘a a ecua-
t ¸iei diferent ¸iale (1.47) este de forma (1.72) ¸si astfel teorema este complet
demonstrat˘a.
Exercit ¸iul 1.4.5 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
liniare, omogene, cu coeficient ¸i constant ¸i y
(4)
−2y

−3y

+ 4y

+ 4y = 0.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristica, r
4
−2r
3
−3r
2
+ 4r + 4 = 0, are r˘ad˘acinile
duble r
1
= −1 ¸si r
2
= 2.
Un sistem fundamental de solut ¸ii este format din funct ¸iile
y
1
(x) = e
−x
, y
2
(x) = xe
−x
, y
3
(x) = e
2x
, y
4
(x) = xe
2x
.
Prin urmare, solut ¸ia general˘a este y = (C
1
+C
2
x)e
−x
+(C
3
+C
4
x)e
2x
.
1.4.7 R˘ad˘acini caracteristice complex conjugate multiple
Teorema 1.4.5 Dac˘a ecuat ¸ia carecateristic˘a (1.54) are m r˘ad˘acini com-
plexe
r
1
= α
1
+iβ
1
, r
2
= α
2
+iβ
2
, . . . , r
m
= α
m
+iβ
m
, (1.79)
de multiplicit˘at ¸i respectiv egale cu p
1
, p
2
, . . . , p
m
, atunci 2(p
1
+p
2
+ +p
m
) =
n, tabloul de solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47)
e
α
j
x
cos β
j
x, xe
α
j
x
cos β
j
x, x
2
e
α
j
x
cos β
j
x, . . . , x
p
j
−1
e
α
j
x
cos β
j
x,
e
α
j
x
sinβ
j
x, xe
α
j
x
sinβ
j
x, x
2
e
α
j
x
sinβ
j
x, . . . , x
p
j
−1
e
α
j
x
sinβ
j
x,
(1.80)
unde j ia toate valorile ˆıntregi de la 1 pˆan˘a la m, formeaz˘ a un sistem fun-
damental de solut ¸ii ¸si
y =
m

j=1
e
α
j
x
_
Q
p
j
−1
(x) cos β
j
x +R
p
j
−1
(x) sinβ
j
x
_
(1.81)
este solut ¸ia general˘a a aceastei ecuat ¸ii diferent ¸iale.
Demonstrat ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a (1.54) fiind cu coeficient ¸i reali, va
admite ca r˘ad˘acini ¸si conjugatele complexe ale acestora
¯ r
1
= α
1
−iβ
1
, ¯ r
2
= α
2
−iβ
2
, . . . , ¯ r
m
= α
m
−iβ
m
,
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 39
cu respectiv acelea¸si multiplicit˘at ¸i. Acestea, ˆınpreun˘a cu cele din (1.79),
sunt toate r˘ad˘acinile caracteristice, prin urmare ordinul ecuat ¸iei diferent ¸iale
trebuie s˘a fie astfel ˆıncˆat 2(p
1
+p
2
+ +p
m
) = n.
La aceste r˘ad˘acini corespund urm˘atoarele solut ¸ii ale ecuat ¸iei (1.47)
e

j
+iβ
j
)x
, xe

j
+iβ
j
)x
, x
2
e

j
+iβ
j
)x
, , x
p
j
−1
e

j
+iβ
j
)x
,
e

j
−iβ
j
)x
, xe

j
−iβ
j
)x
, x
2
e

j
−iβ
j
)x
, , x
p
j
−1
e

j
−iβ
j
)x
,
(1.82)
unde j ia toate valorile ˆıntregi de la 1 pˆan˘a la m. Toate acestea formeaz˘a un
sistem fundamental de solut ¸ii.
Se dore¸ste ˆıns˘a ca sistemul fundamental de solut ¸ii s˘a cont ¸in˘a funct ¸ii reale
¸si nu complexe ca ˆın (1.82).
Efectuˆand semisuma ¸si semidiferent ¸a ˆımp˘art ¸it˘a prin i ale solut ¸iilor aflate
pe aceea¸si vertical˘a ˆın tabloul (1.82), obt ¸inem alte n solut ¸ii, de data aceasta
reale, ¸si anume cele din tabloul (1.80).
Tabloul de solut ¸ii astfel obt ¸inut formeaz˘a de asemeni un sistem funda-
mental de solut ¸ii astfel c˘a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47) este
o combinat ¸ie liniar˘a a celor din (1.82) care se poate scrie ˆın cele din urm˘a
ˆın forma (1.81).
Exercit ¸iul 1.4.6 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a liniar˘a, omogen˘ a, cu
coeficient ¸i constant ¸i y
(8)
+ 8y
(4)
+ 16y = 0.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a a acestei ecuat ¸ii diferent ¸iale este r
8
+8r
4
+
16 = 0. Cu substitut ¸ia r
4
= t, aceast˘a ecuat ¸ie devine t
2
+ 8t + 16 = 0, care
are r˘ad˘acina dubl˘a t = −4. Pentru a afla r˘ad˘acinile caracteristice trebuie s˘a
rezolv˘am ecuat ¸ia r
4
= −4. Deoarece −4 = (2i)
2
, rezult˘a c˘a ultima ecuat ¸ie
este echivalent˘a cu ecuat ¸iile r
2
= 2i ¸si r
2
= −2i. Scriind c˘a ±2i = (1 ± i)
2
deducem c˘a r˘ad˘acinile caracteristice sunt r
1,2
= ±(1 +i) ¸si r
3,4
= ±(1 −i),
fiecare avˆand multiplicitatea 2.
Tabloul celor opt solut ¸ii liniar independente, corespunz˘ator cazului gen-
eral (1.80), este
e
x
cos x, xe
x
cos x, e
−x
cos x, xe
−x
cos x,
e
x
sinx, xe
x
sinx, e
−x
sinx, xe
−x
sinx.
(1.83)
ˆ
Intrucˆat tabloul de funct ¸ii (1.83) formeaz˘a un sistem fundamental de
solut ¸ii pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a dat˘a, rezult˘a c˘a solut ¸ia sa general˘a este
y = e
x
_
(C
1
+C
2
x) cos x + (C
3
+C
4
x) sinx
_
+
+ e
−x
_
(C
5
+C
6
x) cos x + (C
7
+C
8
x) sinx
_
,
40 Ion Cr˘aciun
unde C
1
, C
2
, . . . , C
8
sunt constante reale arbitrare.
1.4.8 R˘ad˘acini caracteristice reale ¸si complexe multiple
S˘a consider˘am acum cazul general ˆın care ecuat ¸ia caracteristic˘a are atˆat
r˘ad˘acini reale cˆat ¸si complex conjugate, fiecare dintre ele putˆand fi ¸si mul-
tipl˘a. De altfel, chiar ¸si o r˘ad˘acin˘a simpl˘a poate fi considerat˘a multipl˘a,
multiplicitatea sa fiind egal˘a cu 1.
Teorema 1.4.6 Dac˘a coeficient ¸ii ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47) sunt constante
reale, iar ecuat ¸ia caracteristic˘a corespunz˘atoare are r˘ad˘ acinile reale multiple
r
1
, r
2
, . . . , r
k
de multiplicit˘at ¸i p
1
, p
2
, . . . , p
m
¸si r˘ad˘acinile complexe multiple
r
m+1
= α
1
+iβ
1
, r
m+2
= α
2
+iβ
2
, . . . , r
m+k
= α
k
+iβ
k
,
cu ordinele de multiplicitate p
m+1
, p
m+2
, . . . , p
m+k
, unde
p
1
+p
2
+ +p
m
+ 2(p
m+1
+p
m+2
+ +p
m+k
) = n,
atunci solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.47), ˆın form˘a real˘a, este
y =
m

j=1
e
r
j
x
Q
p
j
−1
(x) +
k

q=1
e
α
q
x
_
R
p
m+q
−1
(x) cos β
q
x +S
p
m+q
−1
(x) sinβ
q
x
_
,
unde Q
p
j
−1
(x), R
p
m+q
−1
(x) ¸si S
p
m+q
−1
(x) sunt polinoame cu coeficient ¸i nu-
mere reale arbitrare de grade p
j
−1, p
m+q
−1 ¸si respectiv p
m+q
−1.
Demonstrat ¸ie. Analiza demonstrat ¸iilor celorlalte teoreme ale acestui para-
graf sugereaz˘a demonstrat ¸ia acestei teoreme care poate fi efectuat˘a f˘ar˘a di-
ficultate.
Exercit ¸iul 1.4.7 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y
(8)
−2y
(6)
+ 16y
(5)
+ 25y
(4)
+ 32y

+ 60y

+ 16y

+ 32y = 0.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a a acestei ecuat ¸ii diferent ¸iale este
r
8
−2r
6
+ 16r
5
+ 25r
4
+ 32r
3
+ 60r
2
+ 16r + 32 = 0.
C˘autˆand r˘ad˘acinile ˆıntregi, constat˘am c˘a singura r˘ad˘acin˘a de acest tip
este r
1
= −2 de multiplicitate p
1
= 2.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 41
ˆ
Imp˘art ¸ind polinomul caracteristic prin (r + 2)
2
= r
2
+ 4r + 4, g˘asim c˘a
celelalte ¸sase r˘ad˘acini caracteristice sunt r˘ad˘acinile ecuat ¸iei
r
6
−4r
5
+ 10r
4
−8r
3
+ 17r
2
−4r + 8 = 0. (1.84)
Studiem dac˘a ecuat ¸ia (1.84) are r˘ad˘acini complexe pur imaginare. Im-
punˆand ca iβ s˘a satisfac˘a (1.84), dup˘a egalarea cu zero a p˘art ¸ilor reale ¸si
imaginare, deducem c˘a β trebuie s˘a fie r˘ad˘acina real˘a comun˘a a ecuat ¸iilor
β
6
−10β
4
+ 17β
2
−8 = 0, β
5
−2β
3
+β = 0.
Aceste ecuat ¸ii au r˘ad˘acinile duble comune β = −1 ¸si β = 1, ceea ce arat˘a
c˘a r
2
= i ¸si r
3
= −i sunt r˘ad˘acini caracteristice duble.
ˆ
Imp˘art ¸ind polinomul din membrul ˆıntˆai al ecuat ¸iei (1.84) la polinomul
r
4
+ 2r
2
+ 1 se g˘ase¸ste cˆatul r
2
−4r + 8. Prin urmare,
r
6
−4r
5
+ 10r
4
−8r
3
+ 17r
2
−4r + 8 = (r
4
+ 2r
2
+ 1)(r
2
−4r + 8). (1.85)
Ultimele dou˘a r˘ad˘acini caracteristice se determin˘a anulˆand cel de al
doilea factor din membrul doi al relat ¸iei (1.85). Se g˘ase¸ste c˘a r
4
= 2 + 2i ¸si
r
5
= 2 −2i sunt r˘ad˘acini caracteristice simple.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale este
y = (C
1
+C
2
x)e
−2x
+ (C
3
+C
4
x) cos x + (C
5
+C
6
x) sinx+
+ (C
7
cos 2x +C
8
sin2x)e
2x
,
unde C
1
, C
2
, . . . , C
8
sunt constante reale arbitrare.
1.5 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare neomogene cu coe-
ficient ¸i constant ¸i
S˘a consider˘am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a neomogen˘a
a
0
y
(n)
+a
1
y
(n−1)
+ +a
n−1
y

+a
n
y = f(x), (1.86)
ˆın care coeficient ¸ii a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt numere reale date, a
0
,= 0, iar f este o
funct ¸ie real˘a continu˘a cunoscut˘a.
Deoarece ˆın paragraful precedent s–a prezentat o metod˘a de integrare
a ecuat ¸iei omogene asociat˘a ecuat ¸iei (1.86), determinarea tuturor solut ¸iilor
ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.86) nu ˆıntˆampin˘a dificult˘at ¸i.
42 Ion Cr˘aciun
ˆ
In cazul general, cˆand f(x) este o funct ¸ie continu˘a oarecare, pentru a
determina o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei (1.86) se aplic˘a metoda variat ¸iei
constantelor a lui Lagrange.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (1.86) este atunci suma dintre solut ¸ia general˘a
a ecuat ¸iei omogene asociate ¸si acea solut ¸ie particular˘a. Determinarea unei
solut ¸ii particulare presupune n cuadraturi.
Exist˘a ˆıns˘a situat ¸ii cˆand o solut ¸ie particular˘a se poate determina numai
prin operat ¸ii algebrice.
Prima dintre ele este atunci cˆand membrul al doilea din (1.86) are forma
unui cvasipolinom, adic˘a forma
f(x) = e
γ x
P(x) (1.87)
unde P este un polinom algebric ¸si γ un num˘ar real. S˘a presupunem c˘a γ
este o r˘ad˘acin˘a de multiplicitate s a ecuat ¸iei caracteristice L(r) = 0 (s = 0
dac˘a γ nu este r˘ad˘acin˘a caracteristic˘a).
ˆ
In acest caz, se caut˘a o solut ¸ie particular˘a y
p
(x) a ecuat ¸iei (1.86) sub
forma
y
p
(x) = x
s
e
γ x
Q(x), (1.88)
unde Q este un polinom cu coeficient ¸i nedeterminat ¸i de acela¸si grad cu P.
Scriind c˘a L(y
p
)(x) ≡ f(x), unde f(x) are expresia (1.87), simplificˆand
apoi prin e
γ x
¸si identificˆand puterile lui x, obt ¸inem coeficient ¸ii necunoscut ¸i
ai polinomului din (1.88).
Exercit ¸iul 1.5.1 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a neomogen˘a de
ordinul al doilea
y

−3y

+ 2y = (x
2
+x)e
3x
.
Solut ¸ie. Termenul liber al acestei ecuat ¸ii diferent ¸iale este de forma (1.87).
Ecuat ¸ia caracteristic˘a a ecuat ¸iei omogene asociate are r˘ad˘acinile r
1
= 1
¸si r
2
= 2, astfel c˘a solut ¸ia general˘a a acesteia, adic˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
y

−3y

+2y = 0, este y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
2x
. Pentru c˘a r = 3 nu este r˘ad˘acin˘a a
ecuat ¸iei caracteristice (deci s = 0), solut ¸ia particular˘a y
p
(x) a ecuat ¸iei date
o c˘aut˘am ˆın forma
y
p
(x) = (Ax
2
+Bx +C)e
3x
.
Calcul˘am L(y
p
(x)), egal˘am cu (x
2
+ x)e
3x
, simplific˘am prin e
3x
¸si dac˘a
identific˘am puterile lui x din cei doi membri, obt ¸inem sistemul
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
2A = 1,
6A+ 2B = 1,
2A+ 3B + 2C = 0,
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 43
care are solut ¸ia A = 1/2, B = −1, C = 1. Prin urmare, y
p
(x) = ((1/2)x
2

x + 1)e
3x
. Solut ¸ia general˘a va fi suma dintre solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
omogene asociate ¸si solut ¸ia particular˘a determinat˘a mai sus.
A¸sadar, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei este
y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+ (
1
2
x
2
−x + 1)e
3x
.
Avˆand solut ¸ia general˘a, putem aborda orice problem˘a Cauchy a ecuat ¸iei
diferent ¸iale date.
O a doua situat ¸ie cˆand se poate determina o solut ¸ie particular˘a f˘ar˘a
cuadraturi (integr˘ari) este aceea ˆın care membrul drept din (1.86) are forma
f(x) = e
αx
(P
1
(x) cos βx +P
2
(x) sinβx), (1.89)
ˆın care P
1
¸si P
2
sunt polinoame cu coeficient ¸i reali, ˆın general de grade
diferite.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie, solut ¸ia particular˘a trebuie c˘autat˘a ˆın forma
y
p
(x) = x
s
e
αx
(Q
1
(x) cos βx +Q
2
(x) sinβx), (1.90)
unde Q
1
¸si Q
2
sunt polinoame de grad egal cu gradul maxim al polinoamelor
P
1
¸si P
2
, iar s este ordinul de multiplicitate al lui γ = α +iβ ca r˘ad˘acin˘a a
ecuat ¸iei caracteristice.
Exercit ¸iul 1.5.2 S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

+y

−2y = (−3x
2
−23x + 12) cos 3x + (11x
2
−5x −5) sin3x.
Solut ¸ie. Se determin˘a ˆıntˆai solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene asociat˘a
y

+y

−2y = 0 ¸si se g˘ase¸ste
y
o
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
−2x
.
Deoarece K(3i) ,= 0, c˘aut˘am solut ¸ia particular˘a a ecuat ¸iei neomogene de
forma
y
p
(x) = (Ax
2
+Bx +C) cos 3x + (Dx
2
+Ex +F) sin3x.
Din L(y
p
(x)) ≡ (−3x
2
−23x + 12) cos 3x + (11x
2
−5x −5) sin3x, deducem
A = 0, B = 1, C = −1, D = −1, E = 0, F = 0.
Deci y
p
(x) = (x − 1) cos 3x − x
2
sin3x, iar solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei dife-
rent ¸iale neomogen˘a dat˘a ˆın enunt ¸ este
y = C
1
e
x
+C
2
e
−2x
+ (x −1) cos 3x −x
2
sin3x
¸si are aceast˘a expresie pentru c˘a este suma lui y
o
cu y
p
.
44 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 1.5.3 S˘a se determine acea solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale
y

−2y

+ 2y = e
x
(2 cos x −4xsinx)
care satisface condit ¸iile init ¸iale y(0) = 0 ¸si y

(0) = 1.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia caracteristic˘a a ecuat ¸iei omogene asociate are r˘ad˘acinile
complex conjugate r
1
= 1 + i ¸si r
2
= 1 −i. Prin urmare, solut ¸ia general˘a a
ecuat ¸iei omogene asociate y

−2y

+ 2y = 0 va fi
y
o
= (C
1
cos x +C
2
sinx)e
x
.
Avˆand ˆın vedere c˘a L(1 + i) = 0, vom determina o solut ¸ie particular˘a a
ecuat ¸iei neomogene date de forma
y
p
(x) = x
_
(Ax +B) cos x + (Cx +D) sinx
_
e
x
.
ˆ
Inlocuind pe y
p
(x), y

p
(x) ¸si y

p
(x) ˆın ecuat ¸ia L(y
p
) = e
x
(2 cos x − 4xsinx)
¸si identificˆand mai ˆıntˆai factorii lui cos x ¸si sinx din cei doi membri ¸si apoi
polinoamele factori, se obt ¸ine un sistem pentru determinarea coeficient ¸ilor
A, B, C, D. Se g˘ase¸ste:
A = 1; B = 0; C = 0; D = 0,
a¸sa c˘a y
p
(x) = x
2
cos x, iar solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date va fi
y = (C
1
cos x +C
2
sinx)e
x
+x
2
cos x
¸si este astfel pentru c˘a este suma dintre solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene
asociate ¸si o solut ¸ie particular˘a.
Exercit ¸iul 1.5.4 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a fiec˘arei ecuat ¸ii de mai
jos ¸si, acolo unde sunt indicate condit ¸ii init ¸iale, s˘a se rezolve problema lui
Cauchy corespunz˘atoare:
1. y

−4y

+ 3y = e
5x
; y(0) = 3, y

(0) = 9;
2. y

−8y

+ 16y = e
4x
; y(0) = 0, y

(0) = 1;
3. y

−9y

+ 20y = x
2
e
4x
; y(0) = −1, y

(0) = −3;
4. y

+ 6y

+ 8y = 2 sinx + 3 cos x;
5. x

−3x

+ 2x = (3t −2) e
t
,
6. y
(4)
−2y
(3)
+y

= x
3
.
Capitolul 1 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n 45
Solut ¸ie. Determin˘am mai ˆıntˆai cˆate un sistem fundamental de solut ¸ii pentru
fiecare din ecuat ¸iile diferent ¸iale omogene asociate
1. y

−4y

+ 3y = 0; 2. y

−8y

+ 16y = 0;
3. y

−9y

+ 20y = 0; 4. y

+ 6y

+ 8y = 0;
5. x

−3x

+ 2x = 0; 6. y
(4)
−2y
(3)
+y

= 0.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a a fiec˘arei din aceste ecuat ¸ii diferent ¸iale, r˘ad˘acinile
caracteristice ale sale ¸si solut ¸ia general˘a corespunz˘atoare sunt:
1. r
2
−4r + 3 = 0; r
1
= 1, r
2
= 3; y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
3x
;
2. r
2
−8r + 16 = 0; r
1
= 4, r
2
= 4; y
o
= (C
1
+C
2
x)e
4x
;
3. r
2
−9r + 20 = 0; r
1
= 4, r
2
= 5; y
o
= C
1
e
4x
+C
2
e
5x
;
4. r
2
+ 6r + 8 = 0; r
1
= −2, r
2
= −4; y
o
= C
1
e
−2x
+C
2
e
−4x
;
5. r
2
−3r + 2 = 0; r
1
= 1, r
2
= 2; x
o
= C
1
e
t
+C
2
e
2t
;
6. r
4
−2r
3
+r
2
= 0; r
1
= 0, r
2
= 1; y
o
= C
1
+C
2
x+(C
3
+C
4
x)e
x
.
Pentru fiecare din ecuat ¸iile neomogene date ˆın enunt ¸, determin˘am o so-
lut ¸ie particular˘a y
p
(x) de forma membrului drept, ¸si anume
1. y
p
(x) = Ae
5x
; 2. y
p
(x) = Ax
2
e
4x
;
3. y
p
(x) = x(Ax
2
+Bx +C)e
4x
; 4. y
p
(x) = Asinx +Bcos x;
5. x
p
(t) = t(At +B)e
t
; 6. y
p
= x
2
(Ax
3
+Bx
2
+Cx +D).
Impunˆand acestor funct ¸ii s˘a verifice ecuat ¸iile diferent ¸iale init ¸iale cores-
punz˘atoare, se determin˘a constantele care intervin dup˘a cum urmeaz˘a:
1. A =
1
8
; 2. A =
1
2
; 3. A = −
1
3
, B = −1, C = −2; 4. A =
32
85
, B =
9
85
;
5. A = −
3
2
, B = −1; 6. A =
1
20
, B =
1
2
, C = 3, D = 12.
Se ¸stie c˘a solut ¸ia general˘a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale neomogene este suma
dintre solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene asociate ¸si o solut ¸ie particular˘a a
ecuat ¸iei neomogene.
46 Ion Cr˘aciun
Folosind acest rezultat, din cele deduse mai sus, rezult˘a corespunz˘ator
solut ¸iile:
1. y(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
+
1
8
e
5x
;
2. y(x) = (C
1
+C
2
x)e
4x
+
1
2
x
2
e
4x
;
3. y(x) = C
1
e
4x
+C
2
e
5x

1
3
x(x
2
+ 3x + 6)e
4x
;
4. y(x) = C
1
e
−2x
+C
2
e
−4x
+
32
85
sinx +
9
85
cos x;
5. x(t) = x
0
(t) +x
p
(t) = C
1
e
t
+C
2
e
2t

1
2
t(3t + 2)e
t
;
6. y(x) = C
1
+C
2
x + (C
3
+C
4
x)e
x
+
x
5
20
+
x
4
2
+ 3x
3
+ 12x
2
.
Pentru a rezolva problema lui Cauchy a fiec˘areia din primele trei ecuat ¸ii
diferent ¸iale, determin˘am constantele C
1
¸si C
2
impunˆand condit ¸iile init ¸iale
corespunz˘atoare.
Solut ¸iile acestor probleme sunt:
1. y(x) =
1
8
e
x
+
11
4
e
3x
+
1
8
e
5x
;
2. y(x) =
1
2
x(x + 2)e
4x
;
3. y(x) = −4e
4x
+ 3e
5x

1
3
x(x
2
+ 3x + 6)e
4x
.
Pentru a rezolva o problem˘a de tip Cauchy pentru ultima ecuat ¸ie dife-
rent ¸ial˘a trebuiesc specificate patru condit ¸ii init ¸iale.
Presupunˆand c˘a x
0
= 0 ¸si
y(0) = 1, y

(0) = 2, y

(0) = 27, y

(0) = 22,
g˘asim pentru constante valorile C
1
= C
2
= 0, C
3
= 1, C
4
= 1.
Solut ¸ia problemei lui Cauchy corespunz˘atoare datelor init ¸iale specificate
este y(x) = (x + 1)e
x
+
x
5
20
+
x
4
2
+ 3x
3
+ 12x
2
.
Capitolul 2
Sisteme de ecuat ¸ii
diferent ¸iale ordinare de
ordinul ˆıntˆai
2.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare de or-
dinul ˆıntˆai neliniare sub form˘a normal˘a
Forma general˘a a unui sistem de n ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare, de ordinul
ˆıntˆai, sub form˘a normal˘a este
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
y

2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),

y

n
= f
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(2.1)
Necunoscutele sistemului (2.1) sunt funct ¸iile reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
care de-
pind de variabila real˘a x ¸si sunt definite pe un intervalul real ˆınchis I. Func-
t ¸iile date f
i
, i = 1, 2, . . . , n, sunt continue ˆımpreun˘a cu derivatele lor part ¸iale
de ordinul ˆıntˆai ˆın domeniul ˆınchis I D, unde D ⊂ IR
n
.
Dac˘a se introduc funct ¸iile vectoriale
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
), y

= (y

1
, y

2
, . . . , y

n
),
atunci sistemul (2.1) se scrie ˆın forma vectorial˘a
y

= f (x, y).
47
48 Ion Cr˘aciun
2.1.1 Leg˘atura cu ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordinul n
Teorema 2.1.1 Un sistem de forma (2.1) este echivalent cu o ecuat ¸ie di-
ferent ¸ial˘a ordinar˘a de ordinul n sub form˘a normal˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie dat˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ordinar˘a de ordinul n sub
form˘a normal˘a
y
(n)
= f(x, y, y

, y

, . . . , y
(n−1)
). (2.2)
Dac˘a introducem funct ¸iile necunoscute
y
1
= y, y
2
= y

, , y
n
= y
(n−1)
(2.3)
¸si t ¸inem cont de ecuat ¸ia (2.2), obt ¸inem sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale or-
dinare de ordinul ˆıntˆai sub form˘a normal˘a
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
= y
2
,
y

2
= y
3
,
,
y

n−1
= y
n
,
y

n
= f(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(2.4)
Din modul cum a fost obt ¸inut sistemul (2.4) se vede c˘a dac˘a y este o
solut ¸ie a ecuat ¸iei (2.2), atunci y
1
, y
2
, . . . , y
n
este o solut ¸ie a sistemului (2.4)
¸si reciproc, dac˘a y
1
, y
2
, . . . , y
n
este o solut ¸ie a sistemului (2.4), iar funct ¸iile
y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt cele din (2.3), atunci y
1
= y este o solut ¸ie a ecuat ¸iei (2.2).
Reciproc, s˘a ar˘at˘am cum studiul unui sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale de
forma (2.1) se reduce la studiul unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de forma (2.2).
Pentru simplificarea calculelor vom considera cazul n = 3. Fie deci sistemul
diferent ¸ial
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, y
3
),
y

2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
),
y

3
= f
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
).
(2.5)
Derivˆand prima ecuat ¸ie din (2.5) ˆın raport cu x, obt ¸inem
y

1
=
∂f
1
∂x
+
∂f
1
∂y
1
y

1
+
∂f
1
∂y
2
y

2
+
∂f
1
∂y
3
y

3
. (2.6)
ˆ
Inlocuind ˆın (2.6) pe y

1
, y

2
, y

3
cu expresiile lor (2.5), g˘asim
y

1
= F
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
), (2.7)
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 49
unde
F
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
) =
∂f
1
∂x
+
∂f
1
∂y
1
f
1
+
∂f
1
∂y
2
f
2
+
∂f
1
∂y
3
f
3
.
Dac˘a deriv˘am acum ecuat ¸ia (2.7) ˆın raport cu x ¸si t ¸inem cont de(2.5), ob-
t ¸inem
y

1
= F
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
), (2.8)
unde F
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
) =
∂F
2
∂x
+
∂F
2
∂y
1
f
1
+
∂F
2
∂y
2
f
2
+
∂F
2
∂y
3
f
3
.
Din prima ecuat ¸ie a sistemului (2.5) ¸si din ecuat ¸ia (2.7) se pot afla, ˆın
general, y
2
¸si y
3
funct ¸ie de x, y
1
, y

1
¸si y

1
, care ˆınlocuite ˆın (2.8), conduce la
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordinul trei sub form˘a normal˘a
y

1
= F(x, y
1
, y

1
, y

1
),
ceea ce trebuia de demonstrat.
Exercit ¸iul 2.1.1 S˘a se afle solut ¸ia general˘ a a sistemului
_
y

= z,
z

= −y.
Solut ¸ie. Dac˘a deriv˘am prima ecuat ¸ie, obt ¸inem y

= z

. Folosind a doua
ecuat ¸ie, g˘asim y

+y = 0. Aceast˘a ecuat ¸ie este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a
de ordinul al doilea cu coeficient ¸i constant ¸i omogen˘a, care are ecuat ¸ia carac-
teristic˘a r
2
+ 1 = 0 cu r˘ad˘acinile r
1,2
= ±i.
Ca atare, un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

+y = 0 este format din solut ¸iile y
1
= cos x ¸si y
2
= sinx.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale y

+ y = 0 este o combinat ¸ie
liniar˘a de cele dou˘a solut ¸ii fundamentale
y = C
1
cos x +C
2
sinx.
Din prima ecuat ¸ie a sistemului g˘asim ¸si expresia lui z,
z = −C
1
sinx +C
2
cos x
¸si astfel am obt ¸inut solut ¸ia general˘a a sistemului dat.
50 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 2.1.2 S˘a se reduc˘a sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
dx
dt
= y,
dy
dt
= z,
dz
dt
= x
(2.9)
la o ecuat ¸ie de ordin superior ¸si s˘a se g˘aseasc˘a apoi solut ¸ia sa general˘a.
Solut ¸ie. Procedˆand ca ˆın reciproca Teoremei 2.1.1 se ajunge la ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul trei cu coeficient ¸i constant ¸i, omogen˘a
x

−x = 0 (2.10)
ce are ecuat ¸ia caracteristic˘a r
3
−1 = 0 ¸si r˘ad˘acinile caracteristice
r
1
= 1, r
2
= −
1
2
+i

3
2
, r
3
= −
1
2
−i

3
2
.
Acestor r˘ad˘acini caracteristice le corespund solut ¸iile fundamentale
x
1
(t) = e
t
, x
2
(t) = e

t
2
cos
t

3
2
, x
3
(t) = e

t
2
sin
t

3
2
.
Astfel, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (2.10) este
x = C
1
e
t
+e

t
2
_
C
2
cos
t

3
2
+C
3
sin
t

3
2
_
. (2.11)
Folosind sistemul, constat˘am c˘a necunoscuta y se obt ¸ine derivˆand pe x,
iar funct ¸ia z se obt ¸ine derivˆandu–l pe y. Se g˘ase¸ste
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
y = C
1
e
t

1
2
e

t
2
_
(C
2
−C
3

3) cos
t

3
2
+ (C
3
+C
2

3) sin
t

3
2
_
,
z = C
1
e
t

1
2
e

t
2
_
(C
2
+C
3

3) cos
t

3
2
+ (C
3
−C
2

3) sin
t

3
2
_
.
(2.12)
Solut ¸ia general˘a a sistemului (2.9) este dat˘a de (2.11) ¸si (2.12).
Exercit ¸iul 2.1.3 Folosind metoda elimin˘arii, s˘a se determine ecuat ¸ia di-
ferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul trei cu care este echivalent sistemul de ecuat ¸ii
diferent ¸iale liniare ¸si omogene de ordinul ˆıntˆai cu coeficient ¸i constant ¸i de
mai jos ¸si, folosind rezulatatul stabilit, s˘a se integreze sistemul
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
+ 9y
1
+ 12y
2
+ 5y
3
= 0,
y

2
−5y
1
−6y
2
−3y
3
= 0,
y

3
−y
1
−4y
2
−y
3
= 0.
(2.13)
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 51
Solut ¸ie. Deriv˘am prima egalitate ¸si ˆın rezultatul obt ¸inut
y

1
= −9y

1
−12y

2
−5y

3
ˆınlocuim pe y

1
, y

2
¸si y

3
cu valorile date ˆın ecuat ¸iile sistemului. G˘asim
y

1
= 16y
1
+ 16y
2
+ 4y
3
. (2.14)
Procedˆand similar cu egalitatea (2.14), deducem
y

1
= −60y
1
−80y
2
−28y
3
. (2.15)
Consider˘am sistemul format din prima ecuat ¸ie a sistemului init ¸ial (2.13)
¸si ecuat ¸ia (2.14)
_
12y
2
+ 5y
3
= −9y
1
−y

1
,
16y
2
+ 4y
3
= −16y
1
+y

1
,
(2.16)
ˆın care necunoscutele sunt y
2
¸si y
3
.
Rezolvˆand sistemul algebric (2.16), g˘asim
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y
2
= −
11
8
y
1
+
1
8
y

1
+
5
32
y
1
”,
y
3
=
3
2
y
1

1
2
y

1

3
8
y

1
.
(2.17)
Valorile lui y
2
¸si y
3
determinate ˆın (2.17) le ˆınlocuim ˆın ecuat ¸ia (2.15) ¸si
astfel g˘asim ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordin trei omogen˘a, cu coeficient ¸i
constant ¸i
y

1
+ 2y

1
−4y

1
−8y
1
= 0, (2.18)
a c˘arei funct ¸ie necunoscut˘a este y
1
.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (2.18) este
r
3
+ 2r
2
−4r −8 = 0,
r˘ad˘acinile sale fiind r
1
= 2, r
2
= r
3
= −2. R˘ad˘acinii caracteristice simple
r
1
= 2 ˆıi corespunde solut ¸ia y
(1)
1
(x) = e
2x
, iar celei duble ˆıi corespund dou˘a
solut ¸ii, ¸si anume
y
(2)
1
= e
−2x
, y
(3)
1
= xe
−2x
.
Funct ¸iile astfel determinate formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii al
ecuat ¸iei diferent ¸iale (2.18), iar solut ¸ia sa general˘a este
y
1
(x) = C
1
y
(1)
1
(x) +C
2
y
(2)
1
(x) +C
3
y
(3)
1
(x),
52 Ion Cr˘aciun
unde C
1
, C
2
¸si C
3
sunt constante reale arbitrare.
Prin urmare, expresia lui y
1
este
y
1
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
x)e
−2x
. (2.19)
Pentru determinarea funct ¸iilor necunoscute y
2
¸si y
3
folosim expresiile
(2.17), unde ˆınlocuim pe y
1
, y

1
¸si y
1
” a¸sa cum rezult˘a˘a din (2.19). G˘asim
_
¸
_
¸
_
y
2
= −
1
2
C
1
e
2x
−(C
2
+
1
2
C
3
+C
3
x)e
−2x
,
y
3
= −C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
+C
3
x)e
−2x
.
Prin urmare, solut ¸ia general˘a a sistemului (2.13) este
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
y
1
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
x)e
−2x
,
y
2
= −
1
2
C
1
e
2x
−(C
2
+
1
2
C
3
+C
3
x)e
−2x
,
y
3
= −C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
+C
3
x)e
−2x
.
Exercit ¸iul 2.1.4 S˘a se integreze sistemul diferent ¸ial liniar de ordinul ˆıntˆai,
omogen ¸si cu coefcient ¸i constant ¸i
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= 2y
1
+y
2
+ 2y
3
,
y

2
= −y
1
− 2y
3
,
y

3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
.
(2.20)
Solut ¸ie. Aplicˆand demonstrat ¸ia reciprocei Teoremei 2.1.1, suntem condu¸si
la ecuat ¸ia
y

1
= 5y
1
+ 4y
2
+ 6y
3
. (2.21)
Derivˆand aceast˘a egalitate ¸si ˆınlocuind derivatele din membrul al doilea,
obt ¸inem
y

1
= 12y
1
+ 11y
2
+ 14y
3
. (2.22)
Cu prima ecuat ¸ie a sistemului diferent ¸ial (2.20) ¸si ecuat ¸ia (2.21) alc˘atuim
sistemul
_
y
2
+ 2y
3
= y

1
−2y
1
,
4y
2
+ 6y
3
= y
1
” −5y
1
,
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 53
din care se determin˘a funct ¸iile necunoscute y
2
¸si y
3
ˆın funct ¸ie de y
1
¸si deri-
vatele y

1
, y
1

_
¸
_
¸
_
y
2
= y

1
−3y

1
+y
1
,
y
3
= −
1
2
y

1
+ 2y

1

3
2
y
1
.
(2.23)
Introducerea expresiilor lui y
2
¸si y
3
din (2.23) ˆın egalitatea (2.22) conduce
la ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul al treilea, omogen˘a ¸si cu coeficient ¸i
constant ¸i
y

1
−4y

1
+ 5y

1
−2y
1
= 0, (2.24)
a c˘arei ecuat ¸ie caracteristic˘a,
r
3
−4r
2
+ 5r −2 = 0,
are r˘ad˘acina dubl˘a r
1
= r
2
= 1 ¸si r˘ad˘acina simpl˘a r
3
= 2. Acestor r˘ad˘acini
caracteristice le corespund sistemul fundamental de solut ¸ii:
y
(1)
1
= e
x
; y
(2)
1
= xe
x
; y
(3)
1
= e
2x
.
(2.25)
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (2.24) este combinat ¸ia liniar˘a de
solut ¸iile sistemului fundamental de solut ¸ii (2.25)
y
1
= (C
1
+C
2
x)e
x
+C
3
e
2x
. (2.26)
Celelalte dou˘a necunoscute ale sistemului (2.20) se determin˘a din (2.23)
_
¸
_
¸
_
y
2
= (−C
1
−C
2
−C
2
x)e
x
−C
3
e
2x
,
y
3
= C
2
e
x
+
1
2
C
3
e
2x
.
(2.27)
Prin urmare, solut ¸ia general˘a a sistemului (2.20) este reprezentat˘a de
funct ¸iile date ˆın (2.26) ¸si (2.27).
Observat ¸ia 2.1.1 Rezultatele stabilite pot fi prelucrate ˆıntrun alt mod din
care rezult˘a o nou˘a metod˘a de rezolvare a sistemelor diferent ¸iale de tipul
(2.20) ¸si anume metoda valorilor ¸si vectorilor proprii.
54 Ion Cr˘aciun
2.1.2 Integrale prime. Solut ¸ie general˘a
ˆ
In ipotezele ment ¸ionate pentru funct ¸iile f
1
, f
2
, . . . , f
n
, se poate demonstra
c˘a exist˘a o solut ¸ie unic˘a a sistemului (2.1) care, pentru x = x
0
ia valorile
prescrise
y
i
(x
0
) = y
(0)
i
, i = 1, n,
(2.28)
unde (x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
) este un punct arbitrar din interiorul mult ¸imi
I D.
Fie aceast˘a solut ¸ie
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
1
= ϕ
1
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
),
y
2
= ϕ
2
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
),
,
y
n
= ϕ
n
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
(2.29)
Aceast˘a form˘a a solut ¸iei pune ˆın evident ¸˘a dependent ¸a ei de datele init ¸iale
x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
.
Geometric, (2.29) reprezint˘a ecuat ¸iile parametrice ale unei curbe Γ ˆın
spat ¸iul n dimensional IR
n
, care trece prin punctul M
0
(y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
Curba Γ se nume¸ste curb˘a integral˘a sau traiectorie a sistemului (2.1). Punc-
tul M
0
se nume¸ste punct init ¸ial.
Fie acum un punct oarecare M(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ Γ, diferit de M
0
, cores-
punz˘ator valorii x ∈ (a, b). Valorile y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
¸si y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt
legate prin relat ¸iile (2.29).
Dac˘a schimb˘am rolurile punctelor M
0
¸si M, deci M devine punct init ¸ial,
atunci, ˆın baza unicit˘at ¸ii solut ¸iei, curba integral˘a ce trece prin M va trece
¸si prin M
0
¸si avem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
(0)
1
= ϕ
1
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
y
(0)
2
= ϕ
2
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
,
y
(0)
n
= ϕ
n
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(2.30)
Relat ¸iile (2.30) arat˘a c˘a sistemul (2.29) s–a putut rezolva unic ˆın raport
cu valorile init ¸iale y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
, iar funct ¸iile din membrul drept admit
derivate part ¸iale continue ˆın raport cu x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 55
Cum datele init ¸iale se pot alege arbitrar ˆın interiorul lui D ¸si notˆandu–
le ˆın (2.30) cu C
1
, C
2
, . . . , C
n
(constante arbitrare), obt ¸inem ansamblul de
relat ¸ii
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
ψ
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
1
,
ψ
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
2
,
,
ψ
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
n
,
(2.31)
unde ψ
i
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = ϕ
i
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ¸si x
0
dat.
Dar, relat ¸iile (2.31) pot fi rezolvate ˆın mod unic ˆın raport cu variabilele
y
1
, y
2
, . . . , y
n
¸si deci
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
1
= ϕ
1
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
y
2
= ϕ
2
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
,
y
n
= ϕ
n
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
).
(2.32)
Relat ¸iile (2.31) reprezint˘a solut ¸ia general˘a sub form˘a implicit˘a a sistemu-
lui (2.1).
ˆ
In loc de solut ¸ie general˘a se utilizeaz˘a ¸si termenul de ansamblu de
integrale prime sau integral˘a general˘a a sistemului. Oricare din ecuat ¸iile
(2.31) se nume¸ste integral˘a prim˘a a sistemului (2.1).
Solut ¸ia general˘a a sistemului (2.1), sub form˘a explicit˘a, este dat˘a de
relat ¸iile (2.32).
Din modul cum au fost deduse relat ¸iile (2.31), constat˘am c˘a o funct ¸ie
ψ(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) este integral˘a prim˘a numai dac˘a (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) verific˘a
sistemul (2.1).
Astfel, putem da dou˘a definit ¸ii echivalente pentru integrala prim˘a a unui
sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai.
Definit ¸ia 2.1.1 Se nume¸ste integral˘a prim˘a a sistemului de ecuat ¸ii dife-
rent ¸iale (2.1), orice relat ¸ie obt ¸inut˘a rezolvˆand ˆın raport cu constantele arbi-
trare solut ¸ia lui general˘a (2.32).
A¸sadar, oricare din relat ¸iile (2.31) este o integral˘a prim˘a a sistemului
(2.1).
ˆ
In baza existent ¸ei ¸si unicit˘at ¸ii unei solut ¸ii a sistemului (2.1) care trece
printr–un punct dat din interiorul mult ¸imi I D, rezolvarea ˆın raport cu
constantele arbitrare a relat ¸iilor (2.32) este ˆıntotdeauna posibil˘a.
Definit ¸ia de mai sus poate fi dat˘a numai dup˘a ce se cunoa¸ste solut ¸ia
general˘a a sistemului.
56 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 2.1.2 Se spune c˘a funct ¸ia ψ(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) : [a, b] D → IR
este o integral˘a prim˘a a sistemului (2.1) pe o submult ¸ime deschis˘a Ω a
mult ¸imii [a, b] D, dac˘a ψ este de clas˘a C
1
(Ω), nu este identic constant˘a
dar
ψ(x, ϕ
1
(x), ϕ
2
(x), . . . , ψ
n
(x)) ≡ constant,
de–a lungul oric˘arei traiectorii y
1
= ϕ
1
(x), y
2
= ϕ
2
(x), . . . , y
n
= ϕ
n
(x) a
sistemului (2.1).
Observat ¸ia 2.1.2 Cu Definit ¸ia 2.1.2 putem spune c˘a un sistem de ecuat ¸ii
diferent ¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai admite o infinitate de integrale prime
deoarece funct ¸ia
Φ[ψ
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
), ψ
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
), . . . , ψ
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)],
unde Φ este o funct ¸ie arbitrar˘a de integralele prime ψ
i
este la rˆandul ei o
integral˘a prim˘a a sistemului (2.1).
Teorema 2.1.2 Rezolvarea sistemului (2.1) este echivalent˘a cu obt ¸inerea a
n integrale prime independente.
Demonstrat ¸ie. Fie n integrale prime (2.31) independente funct ¸ional, deci
pentru care determinantul funct ¸ional
D(ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
,= 0.
Aplicˆand teorema de existent ¸˘a ¸si unicitate a sistemelor de funct ¸ii definite
implicit, din (2.31) deducem relat ¸iile (2.32) care constituie solut ¸ia general˘a
a sistemului.
Observat ¸ia 2.1.3 Cunoa¸sterea unei singure integrale prime a sistemului
(2.1) reduce rezolvarea sistemului la n−1 ecuat ¸ii cu n−1 funct ¸ii necunoscute.
ˆ
Intr-adev˘ar, din ψ
1
(x; y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C se poate exprima una din funct ¸iile
necunoscute, de exemplu y
n
, ˆın funct ¸ie de x, y
1
, y
2
, . . . , y
n−1
¸si C
y
n
= (x, y
1
, y
2
, . . . , y
n−1
, C).
ˆ
Inlocuindu–l ˆın primele n −1 ecuat ¸ii ale sistemului (2.1) obt ¸inem un sistem
de n −1 ecuat ¸ii diferent ¸iale cu n −1 funct ¸ii necunoscute.
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 57
Observat ¸ia 2.1.4 Sistemul (2.1) este echivalent cu sistemul
dx
1
=
dy
1
f
1
=
dy
2
f
2
= =
dy
n
f
n
. (2.33)
Acest sistem este echivalent la rˆandu–i cu cel obt ¸inut prin ˆınmult ¸irea
rapoartelor cu un acela¸si factor, care poate fi funct ¸ie de n + 1 variabile, ¸si
anume x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a consider˘am c˘a num˘arul variabilelor este n ¸si c˘a sunt
notate cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
, iar una dintre ele este dependent˘a de celelalte n−1,
ceea ce ˆınseamn˘a c˘a putem scrie sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale ˆın forma
dx
1
X
1
(x)
=
dx
2
X
2
(x)
= =
dx
n
X
n
(x)
, (2.34)
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), care se nume¸ste forma simetric˘a a sistemului de
n −1 ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai cu n −1 necunoscute.
2.2 Sisteme diferent ¸iale sub form˘a simetric˘a
S˘a consider˘am sistemul simetric (2.34) ˆın care funct ¸iile X
i
sunt continue ¸si
au derivate part ¸iale continue ˆın raport cu toate variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Conform paragrafului precedent, solut ¸ia general˘a a sistemului simetric
(2.34) este ansamblul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
ψ
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
1
,
ψ
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
2
,
,
ψ
n−1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
n−1
,
(2.35)
format din n−1 integrale prime oarecare independente funct ¸ional, ˆın sensul
c˘a rangul matricei jacobiene al funct ¸iilor ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
este egal cu n −1
ˆın interiorul mult ¸imii de existent ¸˘a a funct ¸iilor X
1
, X
2
, . . . , X
n
.
Dac˘a dorim s˘a trecem un sistem de la forma simetric˘a (2.34) la forma
normal˘a, este suficient s˘a alegem una din variabile, de exemplu x
n
, ca vari-
58 Ion Cr˘aciun
abil˘a independent˘a.
ˆ
In acest fel, din (2.34) avem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
dx
1
dx
n
=
X
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
,
dx
2
dx
n
=
X
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
,
,
dx
n−1
dx
n
=
X
n−1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
.
(2.36)
Observat ¸ia 2.2.1 Pentru valorile init ¸iale x
(0)
1
, x
(0)
2
, . . . , x
(0)
n
, valoarea func-
t ¸iei X
n
nu trebuie s˘a se anuleze. Dac˘a acest lucru nu este posibil, alegem
alt˘a variabil˘a independent˘a.
Teorema 2.2.1 Relat ¸ia
ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C (2.37)
este o integral˘a prim˘a a sistemului simetric (2.34) dac˘a ¸si numai dac˘a , de–a
lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36), avem
X
1
(x)
∂ψ
∂x
1
+X
2
(x)
∂ψ
∂x
2
+ +X
n
(x)
∂ψ
∂x
n
= 0, (2.38)
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Demonstrat ¸ie. Dac˘a funct ¸ia ψ din (2.37) este o integral˘a prim˘a a sis-
temului (2.36) atunci, de–a lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36),
ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are o valoare constant˘a, deci diferent ¸iala ei total˘a, de–a
lungul unei curbe integrale este nul˘a ¸si deci
∂ψ
∂x
1
dx
1
+
∂ψ
∂x
2
dx
2
+ +
∂ψ
∂x
n
dx
n
= 0. (2.39)
Deoarece de–a lungul unei curbe integrale diferent ¸ialele dx
i
sunt propor-
t ¸ionale cu valorile funct ¸iilor X
i
(vezi (2.34)), avem (2.38).
Reciproc, din (2.38) rezult˘a (2.39) ¸si deci dψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0 de–a
lungul unei curbe integrale, ceea ce este echivalent cu ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ≡
const. pentru orice solut ¸ie a sistemului (2.36).
Definit ¸ia 2.1.2 spune c˘a ψ este o integral˘a prim˘a a sistemului (2.36) sau
a sistemului simetric (2.34).
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 59
Observat ¸ia 2.2.2 Singurele funct ¸ii reale de n variabile reale care verific˘a
relat ¸ia (2.38) sunt integralele prime ale sistemului (2.34).
Din punct de vedere geometric, solut ¸ia general˘a (2.35) reprezint˘a o fa-
milie de curbe obt ¸inut˘a prin intersect ¸ia suprafet ¸elor ψ
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
i
,
i = 1, n −1. Aceast˘a familie de curbe este inclus˘a ˆın intersect ¸ia domeniilor
de definit ¸ie ale funct ¸iilor X
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ¸si depinde de n − 1 parametri
C
1
, C
2
, . . . , C
n−1
.
Aducerea unui sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai la
forma simetric˘a este indicat˘a pentru aflarea integralelor prime ¸si, ˆın conse-
cint ¸˘a, pentru aflarea solut ¸iei sale generale.
Exercit ¸iul 2.2.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemului de ecuat ¸ii
diferent ¸iale sub form˘a normal˘a
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
dy
dx
=
z
(z −y)
2
,
dz
dx
=
y
(z −y)
2
.
Solut ¸ie. Forma simetric˘a a acestui sistem este
dx
(z −y)
2
=
dy
z
=
dz
y
.
C˘aut˘am dou˘a combinat ¸ii integrabile care s˘a poat˘a furniza cele dou˘a in-
tegrale prime independente.
O integral˘a prim˘a se obt ¸ine din ultimele dou˘a rapoarte scrise ˆın forma
ydy − zdz = 0 care implic˘a d(y
2
− z
2
) = 0 ¸si deci y
2
− z
2
= C
1
este
prima integral˘a prim˘a (o familie uniparametric˘a de cilindri hiperbolici cu
generatoarele paralele cu axa Ox).
Cea de a doua integral˘a prim˘a se va obt ¸ine dup˘a ce aplic˘am o proprietate
a ¸sirului de rapoarte egale. Astfel, avem
dx
(z −y)
2
=
dz −dy
y −z
.
Dup˘a simplificarea prin y −z se obt ¸ine
dx + (y −z)d(y −z) = 0,
care conduce la cea de a doua integral˘a prim˘a 2x + (y − z)
2
= C
2
(familie
uniparametric˘a de cuadrice).
60 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ia general˘a a sistemului, sub form˘a implicit˘a, este dat˘a de
_
y
2
−z
2
= C
1
,
2x + (y −z)
2
= C
2
¸si reprezint˘a o familie dublu parametric˘a de curbe ˆın spat ¸iu.
Exercit ¸iul 2.2.2 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemului simetric
dx
2y(2a −x)
=
dy
x
2
+z
2
−y
2
−4ax
=
dz
−2yz
.
Solut ¸ie. Egalitatea rapoartelor extreme ne conduce la combinat ¸ia integra-
bil˘a
dx
x −2a
=
dz
z
,
care d˘a integrala prim˘a
x −2a
z
= C
1
.
Dac˘a scriem aceast˘a egalitate ˆın forma x − C
1
z − 2a = 0, constat˘am c˘a
integrala prim˘a reprezint˘a o familie de plane paralele cu axa Oy.
O alt˘a combinat ¸ie integrabil˘a este
xdx +ydy +zdz
−y(x
2
+y
2
+z
2
)
=
dz
−2yz
=⇒
d(x
2
+y
2
+z
2
)
x
2
+y
2
+z
2
=
dz
z
,
din care se obt ¸ine cea de a doua integral˘a prim˘a
x
2
+y
2
+z
2
z
= C
2
.
Dac˘a scriem rezultatul g˘asit ˆın forma x
2
+y
2
+z
2
−C
2
z = 0, constat˘am
c˘a cea de a doua integral˘a prim˘a reprezint˘a o familie de sfere cu centrele pe
axa Oz, tangente ˆın origine planului xOy.
Solut ¸ia general˘a a sistemului simetric este ansamblul celor dou˘a integrale
prime
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x −2a
z
= C
1
,
x
2
+y
2
+z
2
z
= C
2
.
A¸sadar, curbele integrale sunt o familie dublu parametric˘a de cercuri ˆın
spat ¸iu.
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 61
Exercit ¸iul 2.2.3 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸ia general˘a a sistemului simetric
dx
x(x +y)
=
dy
−y(x +y)
=
dz
(y −x)(2x + 2y +z)
.
Solut ¸ie. Din primele dou˘a rapoarte se obt ¸ine integrala prim˘a
xy = C
1
. (2.40)
Vom c˘auta acum a doua combinat ¸ie integrabil˘a. Efectuˆand raportul
dintre suma num˘ar˘atorilor ¸si suma numitorilor primelor dou˘a rapoarte, vom
obt ¸ine un raport egal cu al treilea
dx +dy
x
2
−y
2
=
−dz
(x −y)(2x + 2y +z)
.
Dup˘a simplificarea cu x −y, se obt ¸ine
dx +dy
x +y
=
−dz
2x + 2y +z
.
Efectuˆand diferent ¸a num˘ar˘atorilor pe diferent ¸a numitorilor, obt ¸inem un
raport egal cu primul
dx +dy
x +y
= −
dx +dy +dz
x +y +z
din care deducem
dx +dy
x +y
+
dx +dy +dz
x +y +z
= 0. Integrˆand, obt ¸inem
(x +y)(x +y +z) = C
2
. (2.41)
Solut ¸ia general˘a a sistemului este ansamblul integralelor prime (2.40) ¸si
(2.41).
2.3 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare
ˆ
In acest paragraf vom determina solut ¸iile sistemelor de ecuat ¸ii diferent ¸iale
liniare de ordinul ˆıntˆai. Forma general˘a a unui astfel de sistem este
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
+a
11
(x) y
1
+a
12
(x) y
2
+ +a
1n
(x) y
n
= f
1
(x),
y

2
+a
21
(x) y
1
+a
22
(x) y
2
+ +a
2n
(x) y
n
= f
2
(x),
,
y

n
+a
n1
(x) y
1
+a
n2
(x) y
2
+ +a
nn
(x) y
n
= f
n
(x).
(2.42)
62 Ion Cr˘aciun
Presupunem c˘a funct ¸iile a
ij
¸si f
i
, i, j = 1, n, sunt continue pe intervalul
[a, b].
Dac˘a tot ¸i f
i
(x) ≡ 0, i = 1, 2, . . . , n, spunem c˘a sistemul este omogen.
ˆ
In
caz contrar sistemul este neomogen.
Sistemul (2.42) se poate scrie ˆın forma vectorial˘a
y

+e(A(x)Y ) = f (x), (2.43)
unde y : [a, b] → IR
n
este o funct ¸ia vectorial˘a necunoscut˘a de variabil˘a real˘a,
derivabil˘a, care ˆın baza canonic˘a din IR
n
,
e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), , e
n
= (0, 0, . . . , 1),
are coordonatele y
1
, y
2
, . . . , y
n
, e = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) ∈ IR
n
IR
n

IR
n
= (IR
n
)
n
, A(x) ∈ /
n×n
(IR) este o matrice cu elementele a
ij
(x), Y
este matricea cu o singur˘a coloan˘a ¸si elemente coordonatele vectorului y,
adic˘a y = eY, iar f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
) : [a, b] → IR
n
este funct ¸ie vectorial˘a de
o variabil˘a real˘a, cunoscut˘a.
Definit ¸ia 2.3.1 Fie q un num˘ar natural. Spunem c˘a funt ¸ia vectorial˘a de
variabil˘a real˘a g = (g
1
, g
2
, . . . , g
n
) : [a, b] → IR
n
este de clas˘a C
q
([a, b]) dac˘a
funct ¸iile coordonate g
i
, i = 1, n, sunt continue ¸si au derivate continue pˆan˘a
la ordinul q inclusiv.
Mult ¸imea C
q
([a, b]) este spat ¸iu liniar real infinit dimensional. Pentru
C
(0)
([a, b]) vom folosi notat ¸ia C([a, b]).
Definit ¸ia 2.3.2 Se nume¸ste solut ¸ie a sistemului (2.43) funct ¸ia vectorial˘a
de variabil˘a real˘a ϕ = (ϕ
1
, ϕ
2
, . . . , ϕ
n
) : [a, b] → IR
n
, de clas˘a C
1
([a, b]),
care satisface egalitatea
ϕ

(x) +e(A(x)Φ(x)) = f (x), (∀) x ∈ [a, b],
unde Φ este matricea coloan˘a cu elementele ϕ
1
, ϕ
2
, . . . , ϕ
n
.
2.3.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare ¸si omogene
Fie sistemul (2.43) ¸si s˘a not˘am
L(y) = y

+e(A(x)Y ). (2.44)
Atunci sistemul (2.43), ˆın forma omogen˘a, se scrie
L(y) = 0, (2.45)
unde 0 este funct ¸ia vectorial˘a identic nul˘a 0 : [a, b] → IR
n
.
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 63
Teorema 2.3.1 Aplicat ¸ia vectorial˘a L este un operator liniar definit pe spa-
t ¸iul vectorial C
1
([a, b]) ¸si cu valori ˆın spat ¸iul vectorial C([a, b]).
Demonstrat ¸ie. Prima parte a teoremei este evident˘a dac˘a avem ˆın vedere
expresia (2.44) a operatorului L ¸si continuitatea funct ¸iilor a
ij
.
Se vede apoi c˘a operatorul L are proprietatea
L(αϕ+βψ) = αL(ϕ) +βL(ψ), (2.46)
oricare ar fi numerele α ¸si β, reale sau complexe, ¸si oricare ar fi funct ¸iile
vectoriale de variabil˘a real˘a ϕ, ψ ∈ C
1
([a, b]).
A integra sistemul liniar ¸si omogen (2.43) de ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare
de ordinul ˆıntˆai, cu coeficient ¸i variabili, ˆınseamn˘a a g˘asi toate solut ¸iile lui.
Observ˘am c˘a dac˘a y ∈ C
1
([a, b]) este o solut ¸ie a sistemului (2.45), atunci
imaginea lui y prin operatorul L este elementul nul din C([a, b]). Prin ur-
mare, mult ¸imea solut ¸iilor sistemului (2.45) coincide cu nucleul operatorului
liniar L, deci cu Ker L.
Operatorul L fiind liniar, rezult˘a c˘a Ker L este un spat ¸iu liniar, subspat ¸iu
liniar al spat ¸iului liniar infinit dimensional C([a, b]).
Observat ¸ia 2.3.1 Dac˘a coeficient ¸ii sistemului omogen (2.45) sunt funct ¸ii
reale, iar funct ¸ia vectorial˘a ϕ + iψ este o solut ¸ie complex˘a a sistemului
omogen (2.45), atunci funct ¸iile vectoriale de variabil˘a real˘a ϕ ¸si ψ sunt so-
lut ¸ii ale acestui sistem.
ˆ
Intr-adev˘ar, din (2.46) rezult˘a
L(ϕ+iψ) = L(ϕ) +iL(ψ) = 0,
deoarece ϕ+iψ este o solut ¸ie a sistemului. Cum L(ϕ) ¸si L(ψ) sunt funct ¸ii
reale, deducem L(ϕ) = 0 ¸si L(ψ) = 0, adic˘a funct ¸iile reale ϕ ¸si ψ sunt
solut ¸ii ale sistemului (2.45).
S˘a consider˘am un punct oarecare x
0
∈ [a, b] ¸si y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
numere
reale arbitrare.
Problema lui Cauchy pentru sistemul (2.45) const˘aˆın determinarea acelei
solut ¸ii y a sistemului care s˘a verifice condit ¸ia lui Cauchy (condit ¸ia init ¸ial˘a)
y(x
0
) = y
(0)
, (2.47)
unde y
(0)
= (y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
Teorema de existent ¸˘a ¸si unicitate a solut ¸iei problemei lui Cauchy pentru
sistemul (2.45) pune ˆın evident ¸˘a un element y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ Ker L
care satisface condit ¸ia (2.47).
64 Ion Cr˘aciun
Teorema 2.3.2 Mult ¸imea KerL este un spat ¸iu vectorial real de dimensiune
n.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘am mult ¸imea de solut ¸ii ale sistemului (2.45)
¦y
(1)
, y
(2)
, , y
(n)
¦ (2.48)
care verific˘a urm˘atoarele condit ¸ii ale lui Cauchy
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y
(1)
(x
0
) = (1, 0, . . . , 0),
y
(2)
(x
0
) = (1, 0, . . . , 0),
,
y
(n)
(x
0
) = (1, 0, . . . , 0)
(2.49)
¸si s˘a ar˘at˘am c˘a elementele acestei mult ¸imi, ca elemente ale spat ¸iului Ker L,
sunt liniar independente. Vom demonstra prin reducere la absurd.
Presupunem deci c˘a solut ¸iile sunt liniar dependente. Atunci exist˘a con-
stantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate nule, astfel ˆıncˆat
C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)
(x) = 0, (∀) x ∈ [a, b]. (2.50)
ˆ
In particular, (2.50) are loc pentru x
0
¸si atunci, din (2.49) ¸si (2.50), avem
(C
1
, C
2
, . . . , C
n
) = 0 = (0, 0, . . . , 0)
din care deducem c˘a toate constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt egale cu zero,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare, solut ¸iile (2.48) sunt liniar independente.
S˘a ar˘at˘am c˘a solut ¸iile (2.48) constituie o baz˘a ˆın Ker L.
Pentru aceasta trebuie demonstrat c˘a orice y ∈ Ker L se scrie ca o
combinat ¸ie liniar˘a de elementele din (2.48), deci c˘a exist˘a constantele reale
C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ˆıncˆat
y = C
1
y
(1)
+C
2
y
(2)
+ +C
n
y
(n)
, (2.51)
sau
y(x) = C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)(x)
, (∀) x ∈ [a, b]. (2.52)
Scriind c˘a (2.52) are loc ¸si pentru x
0
¸si folosind (2.49), g˘asim
(y
1
(x
0
), y
2
(x
0
), . . . , y
n
(x
0
)) = (C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 65
din care deducem c˘a C
i
din (2.51) sunt unic determinate ¸si
C
1
= y
1
(x
0
), C
2
= y
2
(x
0
), . . . , C
n
= y
n
(x
0
).
Prin urmare, solut ¸ia considerat˘a se scrie ˆın mod unic ˆın forma
y = y
1
(x
0
)y
(1)
+y
2
(x
0
)y
(2)
+ +y
n
(x
0
)y
(n)
.
Am dovedit astfel c˘a orice y ∈ Ker L se exprim˘a unic ca o combinat ¸ie
liniar˘a a vectorilor (2.48), liniar independent ¸i ˆın Ker L, ceea ce arat˘a c˘a
mult ¸imea (2.48) este o baz˘a ˆın Ker L.
Prin urmare, Ker L este spat ¸iu vectorial real n dimensional.
Definit ¸ia 2.3.3 Vom spune c˘a n solut ¸ii y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
ale sistemului
(2.45) formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii pe intervalul [a, b]
dac˘a ele sunt liniar independente ˆın spat ¸iul liniar n−dimensional Ker L.
Cum dimensiunea lui Ker L este n rezult˘a c˘a orice baz˘a din Ker L este
un sistem fundamental de solut ¸ii a sistemului (2.45).
2.3.2 Matrice fundamental˘a a unui sistem omogen
Definit ¸ia 2.3.4 Matricea p˘atratic˘a Γ(x), de ordinul n, ale c˘arei coloane
sunt coordonatele vectorilor y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) care formeaz˘a un
sistem fundamental de solut ¸ii al sistemului liniar ¸si omogen de ecuat ¸ii dife-
rent ¸iale de ordinul ˆıntˆai, cu coeficient ¸i variabili (2.45), se nume¸ste matrice
fundamental˘a a sistemului.
Teorema 2.3.3 Fie Γ(x) o matrice fundamental˘a a sistemului (2.45), Γ

(x)
matricea format˘a din derivatele elementelor matricei Γ(x) ¸si O matricea nul˘a
p˘atratic˘a de ordinul n. Atunci
Γ

(x) + A(x)Γ(x) = O, (∀) x ∈ [a, b]. (2.53)
Demonstrat ¸ie. Identitatea (2.53) este evident˘a deoarece reprezint˘a scrie-
rea matriceal˘a a identit˘at ¸ilor L(y
(i)
) = 0, i = 1, 2, . . . , n care exprim˘a faptul
c˘a funct ¸iile vectoriale y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
sunt solut ¸ii ale sistemului (2.45).
Matricea fundamental˘a a unui sistem omogen nu este unic˘a.
Pentru aceasta s˘a observ˘am c˘a orice matrice
¯
Γ(x) = Γ(x)C, unde C este
o matrice p˘atratic˘a constant˘a de ordinul n nesingular˘a, este tot o matrice
fundamental˘a a sistemului (2.45).
66 Ion Cr˘aciun
Reciproc, orice matrice fundamental˘a
¯
Γ(x) a sistemului (2.45) se poate
reprezenta sub forma
¯
Γ(x) = Γ(x) C, x ∈ [a, b], (2.54)
unde C este o matrice constant˘a de tip n n nesingular˘a. Aceast˘a ultim˘a
afirmat ¸ie rezult˘a din
Corolarul 2.3.1 Dac˘a Γ(x) este o matrice fundamental˘a a sistemului de
ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.45), atunci orice solut ¸ie a acestuia se reprezint˘a sub
forma
y(x) = e(Γ(x)C), x ∈ [a, b], (2.55)
unde C este matricea coloan˘a a coordonatelor unui vector constant din IR
n
.
Demonstrat ¸ie. Formula (2.55) rezult˘a din faptul c˘a pe coloanele matricei
Γ(x) sunt coordonatele vectorilor unei baze din spat ¸iul solut ¸iilor sistemu-
lui (2.45). Astfel, (2.55) este exprimarea unui vector a unui spat ¸iu liniar n
dimensional ˆıntr–o baz˘a .
2.3.3 Determinantul lui Wronski
Ca ¸si la studiul ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare, omogene de ordinul n, cu
coeficient ¸i constant ¸i, se poate introduce ¸si aici determinantul lui Wronski
sau wronskianul asociat unui sistem fundamental de solut ¸ii, ¸si anume
W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
] =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y
(1)
1
(x) y
(2)
1
(x) y
(n)
1
(x)
y
(1)
2
(x) y
(2)
2
(x) y
(n)
2
(x)

y
(1)
n
(x) y
(2)
n
(x) y
(n)
n
(x)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
. (2.56)
Pentru valorile funct ¸iei introdus˘a ˆın (2.56) se pot utiliza notat ¸iile W(x)
sau W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
](x).
Observat ¸ia 2.3.2 Wronskianul W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
] asociat unui sistem
fundamental de solut ¸ii y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este determinantul ma-
tricei fundamentale Γ(x).
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 67
Teorema 2.3.4 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca solut ¸iile
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
,
ale sistemului (2.45), s˘a formeze un sistem fundamental de solut ¸ii a acestuia
este ca determinantul lui Wronski corespunz˘ ator s˘a nu fie identic nul pe
intervalul [a, b].
Demonstrat ¸ie. S˘a ar˘at˘am mai ˆıntˆai suficient ¸a, adic˘a din
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
∈ Ker L ¸si W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
]
¸
¸
¸
x=x
0
,= 0
s˘a rezulte c˘a funct ¸iile
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
(2.57)
formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii pentru sistemul (2.45).
Demonstrat ¸ia se face prin reducere la absurd.
Presupunem c˘a funct ¸iile y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
, ca elemente ale lui Ker L,
sunt liniar dependente. Exist˘a atunci n constante, nu toate nule, astfel
ˆıncˆat pentru orice x ∈ [a, b] s˘a avem
C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)
(x) = 0. (2.58)
Scriind (2.58) pe componente ¸si luˆand x = x
0
, deducem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
y
(1)
1
(x
0
) +C
2
y
(2)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n)
1
(x
0
) = 0,
C
1
y
(1)
2
(x
0
) +C
2
y
(2)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n)
2
(x
0
) = 0,
,
C
1
y
(1)
n
(x
0
) +C
2
y
(2)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n)
n
(x
0
) = 0.
(2.59)
Am obt ¸inut astfel un sistem liniar ¸si omogen de n ecuat ¸ii cu n necunos-
cute al c˘arui determinant este W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
¸
¸
¸
x=x
0
, care prin
ipotez˘a este diferit de zero, deci sistemul (2.59) are numai solut ¸ia banal˘a
C
1
= 0, C
2
= 0, . . . , C
n
= 0,
ceea ce contrazice presupunerea. Deci, solut ¸iile (2.57) sunt liniar indepen-
dente.
68 Ion Cr˘aciun
ˆ
In baza Definit ¸iei 2.3.3 funct ¸iile (2.57) formeaz˘a un sistem fundamental
de solut ¸ii ale sistemului (2.45) pe intervalul [a, b].
S˘a demonstr˘am necesitatea. Dac˘a solut ¸iile y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
sunt liniar
independente atunci, m˘acar ˆıntr–un punct x
0
∈ [a, b], determinantul lui
Wronski asociat acestor solut ¸ii este diferit de zero.
Deoarece y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
formeaz˘a o baz˘a ˆın Ker L, orice y ∈ Ker L
se scrie ˆın mod unic ˆın forma
y = C
1
y
(1)
+C
2
y
(2)
+ +C
n
y
(n)
. (2.60)
Considerˆand un x
0
∈ [a, b], notˆand y(x
0
) = y
(0)
¸si scriind (2.60) pe
coordonate ˆın x
0
, obt ¸inem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
C
1
y
(1)
1
(x
0
) +C
2
y
(2)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n)
1
(x
0
) = y
(0)
1
,
C
1
y
(1)
2
(x
0
) +C
2
y
(2)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n)
2
(x
0
) = y
(0)
2
,
,
C
1
y
(1)
n
(x
0
) +C
2
y
(2)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n)
n
(x
0
) = y
(0)
n
.
(2.61)
Deoarece sistemul (2.61) are solut ¸ia unic˘a C
1
, C
2
, . . . , C
n
, rezult˘a c˘a de-
terminantul sistemului, W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
¸
¸
¸
x=x
0
, este nenul.
Teorema 2.3.5 (Liouville) Dac˘a funct ¸ia
W(x) = W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
este wronskianul unui sistem de n solut ¸ii ale sistemului (2.45), atunci are
loc egalitatea
W(x) = W(x
0
) e

_
x
x
0
tr A(t) dt
, (∀) x, x
0
∈ [a, b],
(2.62)
unde tr A(t) =
n

i=1
a
ii
(t) este urma matricei A a sistemului.
Demonstrat ¸ie. F˘ar˘a a restrˆange generalitatea, presupunem c˘a sistemul
¦y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)¦ este liniar independent (ˆın caz contrar W(x) ≡
0 ¸si (2.62) este banal satisf˘acut˘a).
Fie Γ(x) matricea fundamental˘a cu coloanele
y
(1)
(x), y
(2)
(x), , y
(n)
(x).
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 69
Cu teorema cre¸sterilor finite, avem
Γ(x +ε) = Γ(x) +ε Γ

(x) +o(ε), x ∈ [a, b],
iar din ecuat ¸ia (2.53) rezult˘a
Γ(x +ε) = Γ(x) −ε A(x)Γ(x) +o(ε), x ∈ [a, b]. (2.63)
Dac˘a ˆın egalitatea (2.63) lu˘am determinantul ambelor membri, obt ¸inem:
W(x+ε)=det (I
n
−ε A(x) +o(ε)Γ
−1
(x))W(x)=W(x)
_
1−εtr A(x)+o(ε)
_
,
unde ε este arbitrar ¸si suficient de mic. Trecˆand la limit˘a pentru ε → 0
rezult˘a
W

(x) = −tr A(x) W(x), x ∈ [a, b],
iar prin integrare se obt ¸ine formula (2.62).
2.3.4 Solut ¸ia general˘a a sistemului omogen de ecuat ¸ii dife-
rent ¸iale liniare
S˘a presupunem c˘a avem un sistem fundamental de solut ¸ii
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)
al sistemului (2.45). Atunci, orice alt˘a solut ¸ie a sistemului se scrie ˆın mod
unic ˆın forma (2.60), unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare.
Putem afirma c˘a (2.60) constituie solut ¸ia general˘a a sistemului (2.45),
deoarece verific˘a sistemul, are ˆın component ¸a sa n constante arbitrare ¸si
oric˘arei probleme de tip Cauchy a sistemului i se pot preciza ˆın mod unic
sistemul de constante C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ˆıncˆat solut ¸ia determinat˘a s˘a sa-
tisfac˘a condit ¸ia init ¸ial˘a y(x
0
) = y
(0)
, cu y
(0)
vector arbitrar din IR
n
.
Cum vectorul din membrul drept al relat ¸iei (2.60) se poate scrie ˆın forma
e(Γ(x)C), unde C este matrice cu o singur˘a coloan˘a ¸si cu n linii, rezult˘a c˘a
solut ¸ia general˘a a sistemului (2.45) poate fi scris˘a ¸si ˆın forma (2.55).
Observat ¸ia 2.3.3 Sistemul fundamental de solut ¸ii pentru (2.45) nu este
unic.
ˆ
Intr-adev˘ar, se ¸stie c˘a ˆıntr–un spat ¸iu liniar n dimensional exist˘a o infinitate
de baze. Dac˘a mult ¸imea de funct ¸ii ¦y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)¦ este o baz˘a
70 Ion Cr˘aciun
ˆın Ker L ¸si |C
j
i
| ∈ /
n×n
(IR) este o matrice nesingular˘a, atunci sistemul de
vectori
¯ y
(i)
=
n

j=1
C
i
j
y
(j)
, i ∈ 1, n,
(2.64)
formeaz˘a de asemeni o baz˘a ˆın Ker L ¸si deci avem un alt sistem fundamental
de solut ¸ii.
Matricea constant˘a C din (2.64) este matricea de trecere de la baza
¦y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)¦ la sistemul de vectori
¦¯ y
(1)
(x), ¯ y
(2)
(x), . . . , ¯ y
(n)
(x)¦. (2.65)
Dac˘a aceast˘a matrice de trecere este ¸si nesingular˘a, sistemul de vectori (2.65)
este, de asemenea, sistem fundamental de solut ¸ii pentru sistemul (2.45).
2.4 Sisteme neomogene de ecuat ¸ii diferent ¸iale li-
niare de ordinul ˆıntˆai
S˘a consider˘am sistemul liniar ¸si neomgen de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul
ˆıntˆai
L(y) = y

+e(A(x)Y ) = f (x), (2.66)
ˆın care matricea A(x) = |a
ij
(x)| ∈ /
n×n
(IR) a coeficient ¸ilor sistemului are
elemente funct ¸ii continue pe intervalul [a, b], f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
) ∈ C([a, b]),
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ C
1
([a, b]), iar Y = |y
i
|
1×n
este matricea coloan˘a cu n
linii a necunoscutelor y
i
∈ C
1
([a, b]) ale sistemului.
Ne propunem s˘a determin˘am solut ¸iile sistemului (2.66) prin metoda va-
riat ¸iei constantelor. Vom cerceta dac˘a solut ¸ia general˘a a sistemului (2.66)
se poate obt ¸ine din solut ¸ia general˘a (2.60) a sistemului omogen asociat sis-
temului (2.66), ˆınlocuind constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
prin funct ¸iile convenabil
alese C
1
(x), C
2
(x), . . . , C
n
(x).
Dac˘a mult ¸imea ¦y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)¦ este un sistem fundamen-
tal de solut ¸ii a sistemului omogen asociat L(y) = 0, atunci vom determina
funct ¸iile
C
1
(x), C
2
(x), , C
n
(x),
continue ¸si cu derivate continue pe [a, b], astfel ˆıncˆat
y(x) = C
1
(x)y
(1)
(x) +C
2
(x)y
(2)
(x) + +C
n
(x)y
(n)
(x) (2.67)
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 71
s˘a fie solut ¸ie a sistemului neomogen (2.66). Impunˆand aceasta ¸si t ¸inˆand cont
c˘a y
(i)
, i = 1, n, sunt solut ¸ii ale sistemului omogen asociat, g˘asim sistemul
n

i=1
C

i
(x)y
(i)
(x) = f (x), x ∈ [a, b], (2.68)
care are forma matriceal˘a
Γ(x) C

(x) = F(x), x ∈ [a, b]. (2.69)
Dar (2.68) este un sistem de n ecuat ¸ii cu n necunoscute C

i
(x), i = 1, n.
Solut ¸ia acestui sistem se deduce din (2.69) prin ˆınmult ¸irea la stˆanga cu
inversa matricei Γ(x). Se obt ¸ine
C

(x) = Γ
−1
(x) F(x). (2.70)
Integrˆand ecuat ¸iile diferent ¸iale ordinare (2.70) se g˘ase¸ste
C(x) = K +
_
x
x
0
Γ
−1
(s) F(s)ds, (2.71)
unde K ∈ /
1×n
are elemente constante arbitrare.
ˆ
Inlocuind (2.71) ˆın (2.67), obt ¸inem solut ¸ia general˘a a sistemului neo-
mogen (2.66)
y(x) = e
_
Γ(x)K +
_
x
x
0
Γ(x) Γ
−1
(s)F(s)ds
_
, (2.72)
unde F este matricea coordonatelor vectorului f ˆın baza canonic˘a din IR
n
.
S˘a mai observ˘am c˘a (2.72) se scrie ¸si ˆın forma
y = e
_
Γ(x)K
_
+e
_
_
x
x
0
Γ(x) Γ
−1
(s)F(s)ds
_
= y
o
(x) +y
p
(x), (2.73)
din care deducem c˘a solut ¸ia general˘a a sistemului neomogen (2.66) este suma
dintre solut ¸ia general˘a y
o
(x) a sistemului omogen asociat L(y) = 0 ¸si o so-
lut ¸ie particular˘a y
p
(x) a sistemului neomogen.
O solut ¸ie particular˘a a sistemului neomogen (2.66) se obt ¸ine prin metoda
variat ¸iei constantelor luˆand pentru K din (2.71) matricea coloan˘a identic
nul˘a.
72 Ion Cr˘aciun
2.5 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare cu coe-
ficient ¸i constant ¸i
S˘a studiem sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai, neomo-
gene ¸si omogene, ˆın care coeficient ¸ii din (2.42) sunt constante reale notate
cu −a
ij
.
Forma general˘a a unui sistem neomogen este
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+ +a
1n
y
n
+f
1
(x),
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+ +a
2n
y
n
+f
2
(x),

y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+ +a
nn
y
n
+f
n
(x),
(2.74)
ˆın care f
1
, f
2
, . . . , f
n
sunt funct ¸ii date, continue pe un compact [a, b].
Dac˘a ˆın (2.74) toate funct ¸iile f
i
sunt identic nule, atunci sistemul cores-
punz˘ator
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+ +a
1n
y
n
,
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+ +a
2n
y
n
,

y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+ +a
nn
y
n
,
(2.75)
este un sistem omogen de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai cu coeficient ¸i
constant ¸i. Deoarece coeficient ¸ii acestui sistem coincid cu cei ai sistemului
(2.74), sistemul se nume¸ste ˆın plus asociatul sistemului (2.74).
Forma matriceal˘a a unui astfel de sistem omogen este
Y

= AY, (2.76)
unde Y este matricea cu o singur˘a coloan˘a cu elementele coordonatele vec-
torului y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), iar A este matricea p˘atratic˘a de ordinul n a c˘arei
elemente sunt coeficient ¸ii sistemului.
Toate rezultatele stabilite mai sus pentru sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale
liniare cu coeficient ¸i variabili, omogene ¸si neomogene, sunt adev˘arate ¸si pen-
tru sistemele (2.74) ¸si (2.75).
Vom determina solut ¸ia general˘a a sistemului omogen (2.75) folosind teo-
ria valorilor ¸si vectorilor proprii a unei matrice p˘atratice.
Pentru aceasta, c˘aut˘am solut ¸ii particulare ale sistemului (2.76) de forma
Y = Γe
rx
, (2.77)
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 73
unde Γ este matricea coordonatelor vectorului nenul γ, deci γ = eΓ, iar r
este un num˘ar real sau complex.
Vom determina γ ¸si r din condit ¸ia ca y = eΓe
rx
s˘a fie solut ¸ie a sistemului
(2.75), a c˘arui form˘a vectorial˘a este
y

= e(AY ). (2.78)
Impunˆand condit ¸ia ca Y din (2.77) s˘a verifice (2.76), g˘asim c˘a Γ este
solut ¸ia unui sistem liniar omogen a c˘arui form˘a matriceal˘a este
(A−rE)Γ = O, (2.79)
unde E este matricea unitate de ordinul n, iar O este matricea nul˘a.
Pentru ca sistemul algebric (2.79) s˘a aib˘a solut ¸ii nebanale, determinantul
acestuia trebuie s˘a fie nul. Astfel, obt ¸inem ecuat ¸ia algebric˘a de gradul n ˆın
necunoscuta r
det (A−rE) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
−r a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
−r . . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
−r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0, (2.80)
numit˘a ecuat ¸ie caracteristic˘a a sistemului (2.75).
Ecuat ¸iile (2.80) ¸si (2.79) arat˘a c˘a Γ din (2.77) este matricea coloan˘a a
vectorului propriu γ a matricei A, corespunz˘ator valorii proprii r.
Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a (2.80) are toate cele n r˘ad˘acini reale ¸si dis-
tincte, r
1
, r
2
, . . . , r
n
, lor le corespund n vectori proprii γ
i
, respectiv n solut ¸ii
particulare ale sistemului neomogen (2.78)
y
1
(x) = γ
1
e
r
1
x
, y
2
(x) = γ
2
e
r
2
x
, . . . , y
n
(x) = γ
n
e
r
n
x
. (2.81)
Wronskianul solut ¸iilor (2.81) este produsul dintre e
(a
11
+a
22
+···+a
nn
)x
¸si
determinantul Vandermonde construit cu numerele r
1
, r
2
, . . . , r
n
. Deoarece
r˘ad˘acinile caracteristice sunt distincte, rezult˘a c˘a wronskianul solut ¸iilor men-
t ¸ionate ˆın (2.81) este diferit de zero, fapt ce atrage concluzia c˘a funct ¸iile
(2.81) constituie un sistem fundamental de solut ¸ii pentru sistemul de ecuat ¸ii
diferent ¸iale (2.75).
ˆ
In acest caz, solut ¸ia general˘a a sistemului (2.75) este combinat ¸ia liniar˘a
y = C
1
γ
1
e
r
1
x
+C
2
γ
2
e
r
2
x
+ +C
n
γ
n
e
r
n
x
, (2.82)
74 Ion Cr˘aciun
ˆın care C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare. Forma acestei solut ¸ii gene-
rale este
Y = C
1
Γ
1
e
r
1
x
+C
2
Γ
2
e
r
2
x
+ +C
n
Γ
n
e
r
n
x
. (2.83)
Teorema 2.5.1 Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a are, de pild˘a, r˘ad˘acina r
1
mul-
tipl˘a de ordinul k, atunci partea din solut ¸ia general˘a corespunz˘atoare ei are
forma
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
P
1
(x)
P
2
(x)

P
n
(x)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
r
1
x
, (2.84)
unde P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x) sunt polinoame de grad cel mult k −1, avˆand
coeficient ¸ii funct ¸ii liniare de k constante oarecare C
1
, C
2
, . . . , C
k
. Poli-
noamele P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x) nu pot fi identic nule decˆat dac˘a toate
constantele C
1
, C
2
, . . . , C
k
sunt nule.
Cazul r˘ad˘acinilor complexe poate fi tratat ˆın mod analog. Vor rezulta
solut ¸ii complex conjugate ˆın perechi. Din fiecare astfel de pereche se con-
struie¸ste alte dou˘a solut ¸ii reale luˆand semisuma acestora ¸si semidiferent ¸a
ˆımp˘art ¸it˘a prin unitatea imaginar˘a.
Pentru determinarea solut ¸iilor particulare ale sistemelor neomogene se
poate folosi metoda variat ¸iei constantelor a lui Lagrange.
ˆ
In cazul ˆın care f
i
(x) = e
αx
(Q
1
i
(x) cos βx+Q
2
i
(x) sinβx), solut ¸ii particu-
lare se pot obt ¸ine prin metoda coeficient ¸ilor nedeterminat ¸i, f˘ar˘a cuadraturi.
Mai precis, se caut˘a solut ¸ii particulare de forma termenului liber, adic˘a de
forma
y
i
(x) = x
s
e
αx
(R
1
i
(x) cos βx +R
2
i
(x) sinβx), i = 1, n,
unde R
1
i
¸si R
2
i
sunt polinoame de acelea¸si grade cu respectiv polinoamele
Q
1
i
¸si Q
2
i
, iar s este multiplicitatea lui r = α + iβ ca r˘ad˘acin˘a a ecuat ¸iei
caracteristice.
Vom ilustra aceste afirmat ¸ii prin exemple.
Exemplul 2.5.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemului diferent ¸ial
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 75
omogen
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
y

1
= 2y
1
−2y
2
+ 3y
3
,
y

2
= y
1
+y
2
+y
3
,
y

3
= y
1
+ 3y
2
−y
3
.
Solut ¸ie. Sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale dat este de ordinul ˆıntˆai, omo-
gen, cu coeficient ¸i constant ¸i ¸si se poate scrie ˆın forma matriceal˘a
Y

= AY,
unde
A =
_
_
_
_
_
_
2 −2 3
1 1 1
1 3 −1
_
_
_
_
_
_
,
este matricea sistemului, iar
Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
_
_
este matricea funct ¸iilor necunoscute ale sistemului diferent ¸ial.
Pentru a determina solut ¸ia general˘a a sistemului, aplic˘am teoria valorilor
¸si vectorilor proprii prezentat˘a mai sus.
Valorile proprii ale matricei A sunt r˘ad˘acinile ecuat ¸iei caracteristice
det (A−rE) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −r −2 3
1 1 −r 1
1 3 −1 −r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0,
adic˘a a ecuat ¸iei r
3
−2r
2
−5r +6 = 0. R˘ad˘acinile acestei ecuat ¸ii sunt r
1
= 1,
r
2
= 3, r
3
= −2.
Deoarece valorile proprii sunt reale ¸si distincte, vectorii proprii cores-
punz˘atori sunt liniar independent ¸i ˆın IR
3
.
76 Ion Cr˘aciun
Vectorul propriu corespunz˘ator valorii proprii r este o solut ¸ie nebanal˘a
a sistemului liniar ¸si omogen
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
(2 −r)γ
1
−2γ
2
+3γ
3
= 0,
γ
1
+(1 −r)γ
2

3
= 0,
γ
1
+3γ
2
+(−1 −r)γ
3
= 0.
(2.85)
Cele trei sisteme corespunz˘atoare r˘ad˘acinilor caracteristice, obt ¸inute din
(2.85) luˆand succesiv pentru r valorile r
1
= 1, r
2
= 3, r
3
= −2, sunt:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
γ
1
−2γ
2
+ 3γ
3
= 0,
γ
1

3
= 0,
γ
1
+ 3γ
2
−2γ
3
= 0;
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
−γ
1
−2γ
2
+ 3γ
3
= 0,
γ
1
−2γ
2

3
= 0,
γ
1
+ 3γ
2
−4γ
3
= 0;
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_

1
−2γ
2
+ 3γ
3
= 0,
γ
1
+ 3γ
2

3
= 0,
γ
1
+ 3γ
2

3
= 0.
Solut ¸iile nebanale ale acestor sisteme omogene
γ
(1)
= (−1, 1, 1), γ
(2)
= (1, 1, 1), γ
(3)
= (11, 1, −14).
sunt vectorii proprii corespunz˘atori valorilor proprii ment ¸ionate.
Corespunz˘ator acestor vectori proprii avem urm˘atoarele solut ¸ii liniar in-
dependente ale sistemului
Y
(1)
(x) =
_
_
_
_
−1
1
1
_
_
_
_
e
x
; Y
(2)
(x) =
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
e
3x
; Y
(3)
(x) =
_
_
_
_
11
1
−14
_
_
_
_
e
−2x
¸si prin urmare solut ¸ia general˘a a sistemului diferent ¸ial este
Y (x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x) +C
3
Y
(3)
(x),
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare.
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 77
Egalˆand elementele corespunz˘atoare g˘asim solut ¸ia general˘a pe compo-
nente (coordonate)
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
y
1
(x) = −C
1
e
x
+C
2
e
x
+ 11C
3
e
−2x
,
y
2
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
+C
3
e
−2x
,
y
3
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
−14C
3
e
−2x
.
(2.86)
Integrarea sistemului se poate efectua ¸si prin metoda elimin˘arii. Ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a ordinar˘a, de ordinul al treilea, cu coeficient ¸i constant ¸i, omogen˘a,
ˆın care funct ¸ia necunoscut˘a este y
2
are expresia
y

2
−2y

2
−5y

2
+ 6y
2
= 0, (2.87)
iar solut ¸ia sa general˘a este dat˘a ˆın (2.86)
2
. Celelalte coordonate ale solut ¸iei
generale y se obt ¸in din leg˘aturile acestora cu funct ¸ia y
2
.
Exemplul 2.5.2 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemului de ecuat ¸ii
diferent ¸iale omogene cu coeficient ¸i constant ¸i
_
y

1
= y
1
−y
2
,
y

2
= y
1
+ 3y
2
.
Solut ¸ie. Matricea sistemului, A =
_
1 −1
1 3
_
, are ecuat ¸ia caracteristic˘a
r
2
−4r + 4 = 0 cu r˘ad˘acina dubl˘a r = 2.
Conform Teoremei 2.5.1, solut ¸ia general˘a a sistemului este de forma
_
y
1
= (A
1
x +C
1
)e
2x
,
y

2
= (A
2
x +C
2
)e
2x
,
unde constantele A
1
, A
2
, C
1
, C
2
se determin˘a din sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
A
1
+A
2
= 0,
A
1
+C
1
+C
2
= 0,
A
1
+A
2
= 0,
A
2
+C
1
+C
2
= 0,
din care se g˘ase¸ste
A
1
= C
1
+C
2
, A
2
= −C
1
−C
2
.
78 Ion Cr˘aciun
Astfel, solut ¸ia general˘a a sistemului de ecuat ¸ii diferent ¸iale este
_
y
1
= ((C
1
+C
2
)x +C
1
)e
2x
,
y

2
= (−(C
1
+C
2
)x +C
2
)e
2x
,
¸si ea poate fi scris˘a matriceal ˆın forma
Y = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x),
unde
Y
(1)
(x) =
_
x + 1
−x
_
e
2x
, Y
(2)
=
_
x
1 −x
_
e
2x
.
Exemplul 2.5.3 Determinat ¸i solut ¸ia general˘a a sistemului de ecuat ¸ii dife-
rent ¸iale omogene cu coeficient ¸i constant ¸i
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= 2y
1
−y
2
−y
3
,
y

2
= 2y
1
−y
2
−2y
3
,
y

3
= −y
1
+y
2
+ 2y
3
.
Solut ¸ie. Sistemul se poate scrie matriceal ˆın forma
Y

= AY,
unde A =
_
_
_
_
_
_
2 −1 −1
2 −1 −2
−1 1 2
_
_
_
_
_
_
este matricea sistemului.
Conform Teoremei 2.5.1, contribut ¸ia r˘ad˘acinii triple r = 1 la solut ¸ia
general˘a a sistemului trebuie c˘autat˘a ˆın forma
Y =
_
_
_
_
_
_
A
1
x
2
+B
1
x +C
1
A
2
x
2
+B
2
x +C
2
A
3
x
2
+B
3
x +C
3
_
_
_
_
_
_
e
x
.
Se deduce c˘a coeficient ¸ii A
1
, A
2
¸si A
3
sunt nuli, iar
_
¸
¸
_
¸
¸
_
B
1
= C
1
−C
2
−C
3
,
B
2
= 2(C
1
−C
2
−C
3
),
B
3
= −C
1
+C
2
+C
3
Capitolul 2 — Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin 1 79
Astfel, Y se scrie ca o combinat ¸ie liniar˘a de constantele C
1
, C
2
, C
3
Y = C
1
_
_
_
_
x + 1
2x
−x
_
_
_
_
e
x
+C
2
_
_
_
_
−x
1 −2x
x
_
_
_
_
e
x
+C
3
_
_
_
_
−x
−2x
x + 1
_
_
_
_
e
x
,
¸si deci am obt ¸inut chiar solut ¸ia general˘a a sistemului.
Exemplul 2.5.4 S˘a se integreze sistemul
_
y

1
= 3y
1
−y
2
,
y

2
= y
1
+ 3y
2
.
Solut ¸ie. Se aplic˘a metoda valorilor ¸si vectorilor proprii.
Valorile proprii sunt numerele complex conjugate r
1
= 3 +i, r
2
= 3 −i.
Dup˘a determinarea vectorilor proprii corespunz˘atori se g˘asesc solut ¸iile
complex conjugate
¯
Y
(1)
(x) =
_
i
1
_
e
(3+i)x
,
¯
Y
(2)
(x) =
_
−i
1
_
e
(3−i)x
.
Pornind de la acestea, determin˘am alte dou˘a solut ¸ii liniar independente,
Y
(1)
(x) =
¯
Y
(1)
(x) +
¯
Y
(2)
(x)
2
=
_
−sinx
cos x
_
e
3x
,
Y
(2)
(x) =
¯
Y
(1)
(x) −
¯
Y
(2)
(x)
2i
=
_
cos x
sinx
_
e
3x
.
A¸sadar, solut ¸ia general˘a a sistemului, scris˘a matriceal, este
Y (x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x),
unde C
1
¸si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Exemplul 2.5.5 S˘a se integreze sistemul
_
y

1
= y
2
,
y

2
= −y
1
+ 2y
2
.
Solut ¸ie. Valorile proprii ale matricei sistemului sunt r
1
= r
2
= 1.
Sistemul de ecuat ¸ii care d˘a coordonatele vectorilor proprii se reduce la o
singur˘a ecuat ¸ie γ
1
−γ
2
= 0. Tot ¸i vectorii proprii sunt de forma γ = λ(1, 1),
unde λ ,= 0 ¸si deci nu exist˘a doi vectori proprii liniar independent ¸i.
80 Ion Cr˘aciun
Se caut˘a atunci solut ¸ia general˘a a sistemului ˆın forma
y
1
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
, y
2
(x) = (D
1
+D
2
x)e
x
.
¸si, ˆın final, se g˘ase¸ste y
1
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
, y
2
(x) = (C
1
+C
2
+C
2
x)e
x
,
unde C
1
¸si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Exemplul 2.5.6 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemului
_
_
_
y

1
= −3y
1
−4y
2
+ 2x,
y

2
= y
1
+y
2
+x.
Solut ¸ie. Determin˘am ˆıntˆai solut ¸ia general˘a a sistemului omogen asociat
_
_
_
y

1
= −3y
1
−4y
2
,
y

2
= y
1
+y
2
.
Pentru aceasta, proced˘am ca ˆın exemplul precedent ¸si g˘asim
_
¸
_
¸
_
y
(o)
1
(x) = (−2C
1
+C
2
−2C
2
x)e
−x
,
y
(o)
2
(x) = (C
1
+C
2
x)e
−x
.
Deoarece r = 0 nu este r˘ad˘acin˘a caracteristic˘a a sistemului omogen aso-
ciat, c˘aut˘am solut ¸ia particular˘a ˆın forma
y
p
1
(x) = A
1
x +B
1
, y
p
2
(x) = A
2
x +B
2
¸si determin˘am coeficient ¸ii celor dou˘a polinoame din condit ¸ia ca sistemul s˘a
fie verificat. Se obt ¸in sistemele
_
3A
1
+ 4A
2
−2 = 0,
A
1
+A
2
+ 1 = 0,
_
A
1
+ 3B
1
+ 4B
2
= 0,
A
2
−B
1
−B
2
= 0,
de unde deducem A
1
= −6, A
2
= 5, B
1
= 14, B
2
= −9.
Deoarece solut ¸ia general˘a a sistemului dat este suma dintre solut ¸ia gen-
eral˘a a sistemului omogen asociat ¸si solut ¸ia particular˘a determinat˘a, avem
_
¸
_
¸
_
y
1
(x) = y
(o)
1
(x) +y
p
1
(x) = (−2C
1
+C
2
−2C
2
x)e
−x
−6x + 14,
y
2
(x) = y
(o)
2
(x) +y
p
2
(x) = (C
1
+C
2
x)e
−x
+ 5x −9.
Forma matriceal˘a a acestei solut ¸ii este
Y (x) = Y
(o)
(x) +Y
p
(x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x) +Y
p
(x).
Capitolul 3
Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu
derivate part ¸iale de ordinul
ˆıntˆai
3.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare cu derivate par-
t ¸iale de ordinul ˆıntˆai
3.1.1 Definit ¸ii. Suprafet ¸e integrale
Definit ¸ia 3.1.1 O relat ¸ie de forma
F
_
x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u,
∂u
∂x
1
,
∂u
∂x
2
, . . . ,
∂u
∂x
n
_
= 0, (3.1)
unde F este o funct ¸ie real˘a continu˘a de 2n + 1 variabile reale definit˘a pe
un domeniu ∆ ⊂ IR
2n+1
, se nume¸ste ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu derivate
part ¸iale de ordinul ˆıntˆai, dac˘a se cere s˘a se determine funct ¸ia
u = ϕ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (3.2)
cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai continue ˆıntr–un domeniu D ⊂ IR
n
,
astfel ˆıncˆ at s˘a avem
F
_
(x); ϕ(x),
∂ϕ
∂x
1
(x),
∂ϕ
∂x
2
(x), . . . ,
∂ϕ
∂x
n
(x)
_
≡ 0 (3.3)
pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ D.
81
82 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 3.1.2 Funct ¸ia ϕ ∈ T(D) din (3.2) care satisface condit ¸ia (3.3) se
nume¸ste solut ¸ie sau suprafat ¸˘a integral˘a a ecuat ¸iei (3.1).
Definit ¸ia 3.1.3 Ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai de forma
X
1
(x)
∂u
∂x
1
+X
2
(x)
∂u
∂x
2
+ +X
n
(x)
∂u
∂x
n
= 0 (3.4)
se nume¸ste ecuat ¸ie liniar˘a ¸si omogen˘a.
Forma (3.4) arat˘a c˘a ecuat ¸ia depinde liniar de derivatele part ¸iale ale
funct ¸iei necunoscute u, iar coeficient ¸ii X
k
sunt funct ¸ii numai de variabila
vectorial˘a x, sau altfel spus de variabilele independente x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom presupune c˘a funct ¸iile X
k
sunt de clas˘a C
1
(D)
¸si nu se anuleaz˘a simultan ˆın D, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a are loc inegalitatea
X
2
1
(x) +X
2
2
(x) + +X
2
n
(x) > 0, (∀) x ∈ D. (3.5)
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice
Consider˘am ecuat ¸ia liniar˘a (3.4) ˆın care funct ¸iile X
k
∈ C
1
(D) satisfac ˆın D
condit ¸ia (3.5).
Definit ¸ia 3.1.4 Sistemul simetric definit ˆın D
dx
1
X
1
(x)
=
dx
2
X
2
(x)
= =
dx
n
X
n
(x)
, (3.6)
se nume¸ste sistemul caracteristic asociat ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale
(3.4).
Definit ¸ia 3.1.5 Curbele integrale ale sistemului (3.6) se numesc curbe ca-
racteristice ale ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale liniar˘a ¸si omogen˘a (3.4).
ˆ
In ipoteza c˘a x
n
este variabil˘a independent˘a atunci, din Capitolul 2,
paragraful 2, ¸stim c˘a solut ¸ia general˘a a sistemului carcteristic (3.6) este
x
i
= ϕ
i
(x
n
, C
1
, C
2
, . . . , C
n−1
), i = 1, n −1, (3.7)
sau, rezolvˆand ˆın raport cu constantele arbitrare C
1
, C
2
, . . . , C
n−1
,
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
ψ
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
1
,
ψ
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
2
,

ψ
n−1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
n−1
(3.8)
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 83
unde ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
sunt funct ¸ii continue cu derivate part ¸iale continue ˆın
D.
Oricare din relat ¸iile (3.8) se nume¸ste integral˘a prim˘a a sistemului carac-
teristic (3.6), iar ansamblul (3.8) reprezint˘a o familie de curbe integrale, sau
o familie de curbe caracteristice ale ecuat ¸iei (3.4).
Vom vedea c˘a integrarea ecuat ¸iei (3.4) este strˆans legat˘a de integrarea
sistemului caracteristic asociat (3.6). Aceast˘a leg˘atur˘a este dat˘a de teorema
urm˘atoare.
Teorema 3.1.1 Dac˘a relat ¸ia
ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C (3.9)
este o integral˘a prim˘a a sistemului caracteristic (3.6), atunci funct ¸ia real˘a
de n variabile reale definit˘a pe D
u = ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (3.10)
este o solut ¸ie a ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale (3.4).
Demonstrat ¸ie. Folosind Teorema 2.2.1, rezult˘a c˘a dac˘a (3.9) este o inte-
gral˘a prim˘a a sistemului caracteristic (3.6), atunci de–a lungul unei curbe
caracteristice avem
X
1
(x)
∂ψ
∂x
1
+X
2
(x)
∂ψ
∂x
2
+ +X
n
(x)
∂ψ
∂x
n
= 0. (3.11)
Egalitatea (3.11) fiind adev˘arat˘a pentru orice constant˘a C, este adev˘arat˘a
pentru orice curb˘a integral˘a situat˘a ˆın D, de unde rezult˘a c˘a este adev˘arat˘a
pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ D; prin urmare (3.10) este o solut ¸ie a
ecuat ¸iei (3.4) ˆın D.
3.1.3 Solut ¸ia general˘a
Teorema 3.1.2 Dac˘a ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
sunt integrale prime ale sistemului
caracteristic (3.6), independente funct ¸ional pe mult ¸imea D

⊂ D, ¸si
Φ(v
1
, v
2
, . . . , v
n−1
)
o funct ¸ie oarecare cu derivate part ¸iale continue ˆıntr–un domeniu ∆ ⊂ IR
n−1
,
atunci funct ¸ia x → u(x), unde
u(x) = Φ(ψ
1
(x), ψ
2
(x), . . . , ψ
n−1
(x)), (3.12)
este o solut ¸ie a ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale (3.4) ˆın D

.
84 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In prima etap˘a ar˘at˘am c˘a funct ¸ia u = Φ(ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
)
verific˘a ecuat ¸ia (3.4). Pentru aceasta trebuie s˘a calcul˘am derivatele part ¸iale
de ordinul ˆıntˆai ale acestei funct ¸ii. Aplicˆand regula de derivare a funct ¸iilor
compuse, avem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
1
=
∂Φ
∂v
1

∂ψ
1
∂x
1
+
∂Φ
∂v
2

∂ψ
2
∂x
1
+ +
∂Φ
∂v
n−1

∂ψ
n−1
∂x
1
,
∂u
∂x
2
=
∂Φ
∂v
1

∂ψ
1
∂x
2
+
∂Φ
∂v
2

∂ψ
2
∂x
2
+ +
∂Φ
∂v
n−1

∂ψ
n−1
∂x
2
,
,
∂u
∂x
n
=
∂Φ
∂v
1

∂ψ
1
∂x
n
+
∂Φ
∂v
2

∂ψ
2
∂x
n
+ +
∂Φ
∂v
n−1

∂ψ
n−1
∂x
n
.
(3.13)
Dac˘a ˆın (3.13) ˆınmult ¸im prima relat ¸ie cu X
1
, a doua cu X
2
¸si a¸sa mai
departe pˆan˘a la ultima relat ¸ie pe care o inmult ¸im cu X
n
¸si adun˘am pe
coloane rezultatele ˆınmult ¸irilor, obt ¸inem
n

i=1
X
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
∂u
∂x
i
=
n−1

j=1
∂Φ
∂v
j
_
n

k=1
X
k

∂ψ
j
∂x
k
_
(3.14)
ˆ
Ins˘a, ˆın (3.14) fiecare parantez˘a din partea dreapt˘a este nul˘a deoarece dup˘a
Teorema 3.1.1 funct ¸iile ψ
j
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), j = 1, n −1, sunt solut ¸ii ale ecua-
t ¸iei cu derivate part ¸iale (3.4). Rezult˘a c˘a funct ¸ia u din (3.12) este solut ¸ie a
ecuat ¸iei (3.4).
Reciproc, orice solut ¸ie u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) a ecuat ¸iei (3.4) este de forma
(3.12).
ˆ
In adev˘ar, u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) fiind solut ¸ie a ecuat ¸iei (3.4), avem
X
1
(x)
∂u
∂x
1
+X
2
(x)
∂u
∂x
2
+ +X
n
(x)
∂u
∂x
n
= 0. (3.15)
Pe lˆang˘a aceasta, avem ¸si relat ¸iile
X
1
(x)
∂ψ
j
∂x
1
+X
2
(x)
∂ψ
j
∂x
2
+ +X
n
(x)
∂ψ
j
∂x
n
= 0, j = 1, n −1, (3.16)
care exprim˘a c˘a integralele prime ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iei
diferent ¸iale cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai (3.4).
Pentru orice punct fixat (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) ∈ D, ecuat ¸iile (3.15) ¸si (3.16)
formeaz˘a un sistem de n ecuat ¸ii liniare ¸si omogene ˆın necunoscutele X
1
,
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 85
X
2
, . . . , X
n
. Datorit˘a condit ¸iei (3.5), acest sistem are ¸si solut ¸ii nebanale.
Conform teoremei lui Rouch´e, determinantul sistemului,
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂u
∂x
1
∂u
∂x
2

∂u
∂x
n
∂ψ
1
∂x
1
∂ψ
1
∂x
2

∂ψ
1
∂x
n
∂ψ
2
∂x
1
∂ψ
2
∂x
2

∂ψ
2
∂x
n

∂ψ
n−1
∂x
1
∂ψ
n−1
∂x
2

∂ψ
n−1
∂x
n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
D(u, ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
, (3.17)
trebuie s˘a fie nul pentru orice (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) ∈ D. A¸sadar, putem scrie
D(u, ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
)
D(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n
)
= 0, (∀) x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ D.
Deoarece ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
sunt integrale prime independente funct ¸ional
ˆın D, exist˘a domeniul D

⊂ D ˆın care matricea jacobian˘a J
ψ
(x), unde
ψ = (ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
), are rangul n −1. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a cel put ¸in un
minor de ordinul n −1 al matricei este nenul pe D

. Fie c˘a acest minor este
determinantul funct ¸ional
D(ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
)
D(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n−1
)
,= 0, (∀) x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ D. (3.18)
Folosind rezultatele de la dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a funct ¸ional˘a a func-
t ¸iilor, rezult˘a c˘a funct ¸ia u depinde funct ¸ional pe D

⊂ D

de funct ¸iile
ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
. Prin urmare, putem scrie u = Φ(ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
).
Definit ¸ia 3.1.6 Funct ¸ia u din (3.12), unde Φ este o funct ¸ie arbitrar˘a de-
finit˘a pe un domeniu din spat ¸iul IR
n−1
, se nume¸ste solut ¸ia general˘a a
ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale liniare ¸si omogen˘a (3.4).
Exercit ¸iul 3.1.1 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale
de ordinul ˆıntˆai omogene
1. (x + 2y)
∂z
∂x
−y
∂z
∂y
= 0; 2. y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= 0;
3. x(2x
3
−y
3
)
∂z
∂x
+y(x
3
−2y
3
)
∂z
∂y
= 0; 4. 2

x
∂z
∂x
−y
∂z
∂y
= 0.
86 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Sistemele caracteristice corespunz˘atoare ale acestor ecuat ¸ii sunt:
1.
dx
x + 2y
=
dy
−y
; 2.
dx
y
=
dy
−x
;
3.
dx
x(2x
3
−y
3
)
=
dy
y(x
3
−2y
3
)
; 4.
dx
2

x
=
dy
−y
.
Aceste sisteme caracteristice sunt echivalente respectiv cu ecuat ¸iile diferen-
t ¸iale ordinare
1.
dy
dx
= −
y
x + 2y
; 2.
dy
dx
= −
x
y
;
3.
dy
dx
=
y(x
3
−2y
3
)
x(2x
3
−y
3
)
; 4.
dy
dx
= −
y
2

x
.
Prima ¸si a treia ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordinul ˆıntˆai este omogen˘a ¸si se
integreaz˘a utilizˆand substitut ¸ia
y
x
= u, unde noua funct ¸ie necunoscut˘a este
u ce depinde de x, iar celelalte dou˘a ecuat ¸ii sunt cu variabile separabile.
Solut ¸iile acestor ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare sunt:
1. y(x +y) = C; 2. x
2
+y
2
= C; 3.
x
3
+y
3
x
2
y
2
= C; 4.

x + lny = C.
Fiecare din relat ¸iile de mai sus reprezint˘a o integral˘a prim˘a pentru ecua-
t ¸ia cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai omogen˘a corespunz˘atoare.
Solut ¸ia general˘a a unei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai omo-
gen˘a este o funct ¸ie arbitrar˘a de n − 1 integrale prime independente. Cum
pentru toate aceste exercit ¸ii n este 2, la fiecare avem nevoie doar de cˆate o
integral˘a prim˘a ¸si le vom considera pe cele deduse mai sus. Prin urmare,
solut ¸iile ecuat ¸iilor date sunt respectiv
1. z = ψ(y(x +y)); 2. z = ψ(x
2
+y
2
);
3. z = ψ
_
x
3
+y
3
x
2
y
2
_
; 4. z = ψ(

x + lny),
unde ψ este o funct ¸ie oarecare de clas˘a C
1
(I) ¸si I un interval real.
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 87
Exercit ¸iul 3.1.2 S˘a se determine solut ¸iile generale ale urm˘atoarelor ecua-
t ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai omogene
1. (az −by)
∂u
∂x
+ (bx −cz)
∂u
∂y
+ (cy −ax)
∂u
∂z
= 0;
2. (x −a)
∂u
∂x
+ (y −b)
∂u
∂y
+ (z −c)
∂u
∂z
= 0;
3. xz
∂u
∂x
−yz
∂u
∂y
+ (x
2
−y
2
)
∂u
∂z
= 0;
4. (x −y +z)
∂u
∂x
+y
∂u
∂y
+z
∂u
∂z
= 0;
5. xy
∂w
∂x
−y
2
∂w
∂y
+z
2
∂w
∂z
= 0;
6. x
2
∂F
∂x
−xy
∂F
∂y
+y
2
∂F
∂z
= 0;
7.

x
∂u
∂x
+

y
∂u
∂y
+

z
∂u
∂z
= 0;
8. 2 coshx
∂u
∂x
+ 2 sinhx
∂u
∂y
−z sinhx
∂u
∂z
= 0.
Solut ¸ie. Sistemele caracteristice corespunz˘atoare ecuat ¸iilor de mai sus sunt:
1.
dx
az −by
=
dy
bx −cz
=
dz
cy −ax
;
2.
dx
x −a
=
dy
y −b
=
dz
z −c
;
3.
dx
xz
=
dy
−yz
=
dz
x
2
−y
2
;
4.
dx
x −y +z
=
dy
y
=
dz
z
;
5.
dx
xy
=
dy
−y
2
=
dz
z
2
;
6.
dx
x
2
=
dy
−xy
=
dz
y
2
;
88 Ion Cr˘aciun
7.
dx

x
=
dy

y
=
dz

z
;
8.
dx
2 coshx
=
dy
2 sinhx
=
dz
−z sinhx
.
Vom c˘auta combinat ¸ii integrabile ale rapoartelor egale.
1. Prin ˆınmult ¸irea celor trei rapoarte cu respectiv x, y ¸si z ¸si adunarea
num˘ar˘atorilor ¸si a numitorilor, obt ¸inem un nou raport care are numitorul
egal cu zero, iar num˘ar˘atorul este diferent ¸iala expresiei x
2
+y
2
+z
2
. Rezult˘a
c˘a ¸si num˘ar˘atorul trebuie s˘a fie zero ¸si prin urmare x
2
+ y
2
+ z
2
= C
1
este prima integral˘a prim˘a a sistemului caracteristic corespunz˘ator primei
ecuat ¸ii.
ˆ
Inmult ¸ind acum rapoartele cu c, a ¸si b ¸si adunˆand iar˘a¸si num˘ar˘atorii ¸si
numitorii ˆıntre ei, obt ¸inem din nou zero la numitor. Prin urmare cx +ay +
bz = C
2
este a doua integral˘a prim˘a.
2.
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
dx
x −a
=
dy
y −b
=⇒
x −a
y −b
= C
1
,
dy
y −b
=
dz
z −c
=⇒
y −b
z −c
= C
2
.
3. Consider˘am primele dou˘a rapoarte. Dup˘a simplificare prin z se obt ¸ine
combinat ¸ia integrabil˘a
dx
x
=
dy
−y
care conduce la integrala prim˘a xy = C
1
.
A doua integral˘a prim˘a se obt ¸ine dup˘a ce adun˘am num˘ar˘atorii ¸si nu-
mitorii din primele dou˘a rapoarte, raportul g˘asit egalˆandu–l cu al treilea.
Avem
d(x +y)
z(x −y)
=
dz
x
2
−y
2
, de unde, dup˘a simplificare cu x −y, se obt ¸ine
combinat ¸ia integrabil˘a
(x +y)d(x +y) = zdz
care conduce la integrala prim˘a (x +y)
2
−z
2
= C
2
.
4. Integrˆand
dy
y
=
dz
z
obt ¸inem integrala prim˘a ψ
1
(x, y, z) =
y
z
.
Pentru a obt ¸ine a doua integral˘a prim˘a pornim de la egalitatea
dx
x −y +z
=
d(y −z)
y −z
,
dedus˘a folosind o proprietate a rapoartelor egale. Notˆand y − z = u, se
ajunge la ecuat ¸ia liniar˘a de ordinul ˆıntˆai neomogen˘a
dx
du

1
u
x = −1 care
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 89
are solut ¸ia x = u(C
2
−lnu). Revenind la variabilele x, y, z se obt ¸ine a doua
integral˘a prim˘a
x
y −z
+ ln(y −z) = C
2
.
5. Cele dou˘a integrale prime independente funct ¸ional se obt ¸in considerˆand
primele dou˘a rapoarte ¸si respectiv ultimele dou˘a. Se obt ¸ine:
xy = C
1
;
1
y
+
1
z
= C
2
.
6. O integral˘a prim˘a se g˘ase¸ste prin considerarea primelor dou˘a rapoarte.
Dup˘a simplificare cu x ¸si apoi integrare, se obt ¸ine xy = C
1
.
Pentru cea de a doua integral˘a prim˘a vom folosi integrala prim˘a g˘asit˘a.
Din ultimele dou˘a rapoarte se obt ¸ine y dy = −xdz care, dup˘a ˆınmult ¸ire
cu y ¸si folosirea integralei prime deja g˘asit˘a, se obt ¸ine
1
3
y
3
+ C
1
z = C
2
.
ˆ
Inlocuind C
1
= xy avem c˘a cea de a doua integral˘a prim˘a este
1
3
y
3
+xyz = C
2
.
7. Cele dou˘a combinat ¸ii integrabile le vom determina considerˆand primele
dou˘a rapoarte ¸si apoi ultimele dou˘a. Integrˆand, obt ¸inem:

x −

y = C
1
;

y −

z = C
2
.
8. O combinat ¸ie integrabil˘a este
dx
2 coshx
=
dy
2 sinhx
din care rezult˘a inte-
grala prim˘a y −lncoshx = C
1
.
A doua integral˘a prim˘a se obt ¸ine dac˘a se consider˘a ultimele dou˘a ra-
poarte dup˘a care se simplific˘a prin sinhx. Integrˆand ˆın ambii membri, avem
z
2
e
y
= C
2
.
Astfel, solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale din enunt ¸ sunt:
1. u(x, y, z) = Φ(x
2
+y
2
+z
2
, cx +ay +bz);
2. u(x, y, z) = Φ(
x −a
y −b
,
y −b
z −c
);
3. u(x, y, z) = Φ(xy, (x +y)
2
−z
2
);
4. u(x, y, z) = Φ(
y
x
,
x
y −z
+ ln(y −z));
90 Ion Cr˘aciun
5. u(x, y, z) = Φ(xy,
1
y
+
1
z
);
6. u(x, y, z) = Φ(xy,
1
3
y
3
+xyz);
7. u(x, y, z) = Φ(

x −

y,

y −

z);
8. u(x, y, z) = Φ(y −lncoshx, z
2
e
y
),
unde Φ este o funct ¸ie arbitrar˘a de integralele prime ment ¸ionate.
3.1.4 Problema lui Cauchy
ˆ
In general, ˆın problemele practice, nu intereseaz˘a solut ¸ii arbitrare a ecuat ¸iei
(3.4), ci acele solut ¸ii care s˘a ˆındeplineasc˘a anumite condit ¸ii init ¸iale.
Definit ¸ia 3.1.7 Problema determin˘arii ˆın domeniul D ⊂ IR
n
a acelei solu-
t ¸ii u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) a ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale liniare ¸si omogene (3.4)
care pentru x
n
= x
0
n
se reduce la o funct ¸ie dat˘a ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
) ∈ C
1
(D

),
unde D

⊂ IR
n−1
, adic˘a
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
0
n
) = ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
) ∈ D

,
(3.19)
se nume¸ste problema lui Cauchy pentru ecuat ¸ia (3.4).
ˆ
In anumite condit ¸ii impuse funct ¸iilor X
k
¸si ψ solut ¸ia problemei Cauchy
exist˘a ¸si este unic˘a.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a ne vom ocupa de determinarea efectiv˘a a solut ¸iei
problemei lui Cauchy.
Aceast˘a solut ¸ie va fi de forma (3.12) ¸si problema se reduce la a determina
funct ¸ia Φ, deci de a determina leg˘atura ˆıntre integralele prime ψ
1
, ψ
2
, . . . ,
ψ
n−1
.
Fie o vecin˘atate a punctului M
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
0
n
), inclus˘a ˆın D, ˆın
care determinantul funct ¸ional (3.18) este diferit de zero. O asemenea veci-
n˘atate exist˘a ˆın baza faptului c˘a funct ¸iile ψ
k
, k = 1, n −1, sunt continue ¸si
au derivate part ¸iale continue pe D. Dac˘a ˆın (3.8) punem x
n
= x
0
n
, obt ¸inem
sistemul
ψ
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
0
n
) = C
i
, i = 1, n −1, (3.20)
care, rezolvat ˆın raport cu x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, conduce la
x
j
= ω
j
(C
1
, C
2
, . . . , C
n−1
), j = 1, n −1. (3.21)
Putem enunt ¸a acum urm˘atoarea teorem˘a.
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 91
Teorema 3.1.3 Solut ¸ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ¸ia (3.4) cu con-
dit ¸ia init ¸ial˘a (3.19) este dat˘a de
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = ψ(ω
1

1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
), , ω
n−1

1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
))
unde ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
sunt n−1 integrale prime independente funct ¸ional ale
sistemului caracteristic (3.6).
Demonstrat ¸ie. Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a funct ¸ia u din enunt ¸ul teoremei este
solut ¸ie a ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale (3.4), apoi c˘a verific˘a condit ¸ia init ¸ial˘a
(3.19).
Faptul c˘a u este solut ¸ie a ecuat ¸iei (3.4) rezult˘a imediat din faptul c˘a u
este de forma Φ(ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
) dup˘a cum rezult˘a din expresia ei.
Solut ¸ia verific˘a condit ¸ia init ¸ial˘a ˆın vecin˘atatea U a punctului M
0
.
ˆ
In
adev˘ar pentru x
n
= x
0
n
, conform relat ¸iilor (3.20) ¸si (3.21), rezult˘a c˘a (3.19)
este ˆındeplinit˘a. Din modul cum este construit˘a funct ¸ia u rezult˘a ¸si unici-
tatea ei.
Exercit ¸iul 3.1.3 S˘a se rezolve problema lui Cauchy pentru ecuat ¸iile cu de-
rivate part ¸iale liniare ¸si omogene
1. 2x
∂u
∂x
−y
∂u
∂y
+z
3
∂u
∂z
= 0,
2. zux + (x −z)
2
∂u
∂y
+x
∂u
∂z
= 0,
cu condit ¸iile init ¸iale date respectiv de
1. u(x, y, 1) = x +y, 2. u(x, 0, z) = 2z(z −x).
Solut ¸ie. Sistemele caracteristice corespunz˘atoare
1.
dx
2x
=
dy
−y
=
dz
z
3
, 2.
dx
z
=
dy
(x −z)
2
=
dz
x
au integralele prime
1.
_
¸
¸
_
¸
¸
_
ψ
1
(x, y, z) = xy
2
,
ψ
2
(x, y, z) =
1
z
2
+ lnx,
2.
_
_
_
ψ
1
(x, y, z) = x
2
−z
2
ψ
2
(x, y, z) = 2y + (x −z)
2
.
92 Ion Cr˘aciun
Sistemul (3.20), ˆın cazul acestor ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale, devine respectiv
1.
_
_
_
xy
2
= C
1
1 + lnx = C
2
, 2.
_
_
_
x
2
−z
2
= C
1
,
(x −z)
2
= C
2
.
Rezolvˆand aceste sisteme, g˘asim
1.
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x = e
C
2
−1
= ω
1
(C
1
, C
2
)
y =
_
C
1
e
C
2
−1
= ω
2
(C
1
, C
2
)
, 2.
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
x =
C
1
+C
2
2

C
2
= ω
1
(C
1
, C
2
),
z =
C
1
−C
2
2

C
2
= ω
2
(C
1
, C
2
).
Conform Teoremei 3.1.3, avem c˘a solut ¸ia problemei lui Cauchy este
u(x, y, z) = ψ(ω
1

1
, ψ
2
), ω
2

1
, ψ
2
)).
Deoarece expresiile funct ¸iei ψ sunt respectiv
1. ψ(x, y) = x +y, 2. ψ(x, z) = 2z(z −x),
rezult˘a c˘a solut ¸iile problemei lui Cauchy pentru cele dou˘a ecuat ¸ii cu derivate
part ¸iale sunt
1. u(x, y, z) = ω
1

1
, ψ
2
) +ω
2

1
, ψ
2
)
2. u(x, y, z) = 2ω
2

1
, ψ
2
)
_
ω
2

1
, ψ
2
) −ω
1

1
, ψ
2
)
_
.
Efectuˆand calculele, g˘asim
1. u(x, y, z) = e
ψ
2
(x,y,z)−1
+
¸
ψ
1
(x, y, z)
e
ψ
2
(x,y,z)−1
2. u(x, y, z) = ψ
2
(x, y, z) −ψ
1
(x, y, z).
ˆ
Inlocuind pe ψ
1
¸si ψ
2
, obt ¸inem u(x, y, z) = xe
z
−2
−1
+y

e
1−z
−2
¸si respectiv
u(x, y, z) = 2y + 2z
2
−2xz.
3.2 Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai,
cuasiliniare
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 93
Definit ¸ia 3.2.1 O ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai de forma
X
1
(x, u)
∂u
∂x
1
+X
2
(x, u)
∂u
∂x
2
+ +X
n
(x, u)
∂u
∂x
n
= X
n+1
(x, u) (3.22)
se nume¸ste ecuat ¸ie cuasiliniar˘a neomogen˘a.
O astfel de ecuat ¸ie este liniar˘a ˆın raport cu derivatele part ¸iale de ordinul
ˆıntˆai ale funct ¸iei necunoscute u care depinde de variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
(de
variabila vectorial˘a x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)), iar coeficient ¸ii X
k
sunt funct ¸ii atˆat
de variabila vectorial˘a independent˘a x cˆat ¸si de funct ¸ia u.
Vom presupune c˘a funct ¸iile X
k
, k = 1, 2, . . . , n, sunt continue pe dome-
niul D ⊂ IR
n+1
, au derivate part ¸iale continue ˆın D ¸si
n

k=1
X
2
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) > 0, (∀) (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) ∈ D.
3.2.1 Solut ¸ia general˘a
Teorema 3.2.1 Integrarea ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale (3.22) se reduce la
integrarea ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale liniar˘a cu n + 1 variabile
X
1
(x, u)
∂V
∂x
1
+X
2
(x, u)
∂V
∂x
2
+ +X
n
(x, u)
∂V
∂x
n
+X
n+1
(x, u)
∂V
∂u
= 0.
Demonstrat ¸ie. S˘a c˘aut˘am pentru ecuat ¸ia cuasiliniar˘a (3.22) o solut ¸ie u,
definit˘a implicit de ecuat ¸ia
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = 0, (3.23)
V fiind o funct ¸ie necunoscut˘a ce urmeaz˘a s˘a o determin˘am.
ˆ
In ipoteza c˘a V
este continu˘a ¸si are derivate part ¸iale continue, cu derivata part ¸ial˘a ˆın raport
cu u diferit˘a de zero ˆın interiorul lui D, din (3.23) ¸si teorema de existent ¸˘a ¸si
unicitate a funct ¸iilor reale de n variabile reale definite implicit de o ecuat ¸ie
ˆın n + 1 necunoscute, obt ¸inem
∂u
∂x
1
= −
∂V
∂x
1
∂V
∂u
,
∂u
∂x
2
= −
∂V
∂x
2
∂V
∂u
, ,
∂u
∂x
n
= −
∂V
∂x
n
∂V
∂u
,
pe care le ˆınlocuim ˆın ecuat ¸ia (3.22).
ˆ
In acest fel ajungem la
X
1
∂V
∂x
1
+X
2
∂V
∂x
2
+ +X
n
∂V
∂x
n
+X
n+1
derpV u = 0, (3.24)
94 Ion Cr˘aciun
care este o ecuat ¸ie liniar˘a ¸si omogen˘a ˆın necunoscuta V. Fie
ψ
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
k
, k = 0, 1, 2, . . . , n −1, (3.25)
n integrale prime independente ale ecuat ¸iei (3.24). Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
(3.24) este
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = Φ(ψ
0
, ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
), (3.26)
iar ecuat ¸ia V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = 0 define¸ste implicit solut ¸ia a ecuat ¸iei cua-
siliniare (3.22) ˆın forma u = ϕ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Conform Teoremei 3.2.1, urmeaz˘a c˘a trebuie s˘a determin˘am n integrale
prime ale sistemului caracteristic
dx
1
X
1
=
dx
2
X
2
= =
dx
n
X
n
=
du
X
n+1
,
ata¸sat ecuat ¸iei (3.24), anume
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
ψ
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
0
,
ψ
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
1
,

ψ
n−1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
n−1
.
(3.27)
Atunci, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (3.22) este funct ¸ia definit˘a implicit de
Φ(ψ
0
, ψ
1
, ψ
2
, ψ
n−1
) = 0, (3.28)
Φ fiind o funct ¸ie arbitrar˘a derivabil˘a ¸si cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
continue.
Exercit ¸iul 3.2.1 S˘a se determine integrala general˘a a ecuat ¸iei cuasiliniare
xy
2
∂z
∂x
+x
2
y
∂z
∂y
= (x
2
+y
2
)z.
Solut ¸ie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale
de ordinul ˆıntˆai este
dx
x
2
y
=
dy
x
2
y
=
dz
(x
2
+y
2
)z
.
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 95
Din primele dou˘a rapoarte obt ¸inem ecuat ¸ia
dx
y
=
dy
x
care ne conduce la
integrala prim˘a x
2
−y
2
= C
0
.
O a doua integral˘a prim˘a se obt ¸ine din combinat ¸ia
ydx +xdy
xy
3
+x
3
y
=
dz
(x
2
+y
2
)z
.
Primul raport al acestei combinat ¸ii se obt ¸ine din primele dou˘a rapoarte
ale sistemului caracteristic prin ˆınmult ¸irea lor cu respectiv x ¸si y urmat˘a
de adunarea lor. Se obt ¸ine un nou raport egal cu celelalte rapoarte ale
sistemului caracteristic. Dup˘a ˆınmult ¸irea cu x
2
+y
2
se obt ¸ine
d(xy)
xy
=
dz
z
,
iar de aici rezult˘a a doua integral˘a prim˘a
z
xy
= C
1
.
Conform Teoremei 3.2.1, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date este funct ¸ia
z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia Φ(ψ
1
, ψ
2
) = 0, unde Φ este o funct ¸ie
arbitrar˘a. Avˆand ˆın vedere expresiile lui ψ
1
¸si ψ
2
, avem c˘a solut ¸ia general˘a
a ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale cuasiliniar˘a este funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a
implicit de ecuat ¸ia
Φ(x
2
−y
2
,
z
xy
) = 0.
Se constat˘a c˘a solut ¸ia general˘a se poate scrie ˆın forma z = xyΨ(x
2
−y
2
),
unde Ψ este o funct ¸ie real˘a arbitrar˘a de o variabil˘a real˘a, derivabil˘a ¸si cu
derivat˘a continu˘a.
Exercit ¸iul 3.2.2 S˘a se integreze ecuat ¸ia cuasiliniar˘a
x
1
∂z
∂x
1
+x
2
∂z
∂x
2
+ +x
n
∂z
∂x
n
= z +
x
1
x
2
x
n
z
.
Solut ¸ie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ¸ii este
dx
1
x
1
=
dx
2
x
2
= =
dx
n
x
n
=
zdz
z
2
+x
1
x
2
x
n
.
Se observ˘a c˘a avem urm˘atoarele combinat ¸ii integrabile:
dx
1
x
1
=
dx
2
x
2
,
dx
1
x
1
=
dx
3
x
3
, . . . ,
dx
1
x
1
=
dx
n
x
n
96 Ion Cr˘aciun
¸si
d(x
1
x
2
x
n
)
nx
1
x
2
x
n
=
zdz
z
2
+x
1
x
2
x
n
. (3.29)
Din integrarea primelor n −1 combinat ¸ii integrabile obt ¸inem integralele
prime
x
2
x
1
= C
1
,
x
3
x
1
= C
2
, . . .
x
n
x
1
= C
n−1
.
Pentru a integra ultima combinat ¸ie integrabil˘a not˘am:
x
1
x
2
x
n
= v; z
2
= u.
Astfel, combinat ¸ia integrabil˘a (3.29) se reduce la
du
dv

2
nv
u =
2
n
.
Aceasta este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆai liniar˘a ¸si neomogen˘a
¸si integrala ei general˘a este
u = C
n
n

v
2
+
2v
n −2
sau, dac˘a revenim la vechile variabile,
(n −2)z
2
= C
n
(n −2)
n
_
(x
1
x
2
x
n
)
2
+ 2x
1
x
2
x
n
.
Integrala general˘a a ecuat ¸iei date este funct ¸ia z definit˘a implicit de
(n −2)z
2
= 2x
1
x
2
x
n
+ (n −2)
n
_
(x
1
x
2
x
n
)
2
Φ
_
x
2
x
1
,
x
3
x
1
, . . . ,
x
n
x
1
_
,
unde Φ este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a arbitrar˘a.
Exercit ¸iul 3.2.3 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
(xy
3
−2x
4
)
∂z
∂x
+ (2y
4
−x
3
y)
∂z
∂y
= 9z(x
3
−y
3
).
Solut ¸ie. Sistemul caracteristic asociat ecuat ¸iei este :
dx
x(y
3
−2x
3
)
=
dy
y(2y
3
−x
3
)
=
dz
9z(x
3
−y
3
)
.
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 97
Considerˆand primele dou˘a rapoarte se obt ¸ine o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a omo-
gen˘a care integrat˘a conduce la integrala prim˘a
y
3
+x
3
y
2
x
2
= C
0
.
O a doua integral˘a prim˘a se obt ¸ine din combinat ¸ia integrabil˘a
ydx +xdy
3xy
4
−3x
4
y
=
dz
9z(x
3
−y
3
)
.
Simplificˆand, obt ¸inem ecuat ¸ia cu variabile separate
d(xy)
xy
+
dz
3z
= 0 care
prin integrare conduce la a doua integral˘a prim˘a x
3
y
3
z = C
1
.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei este
z =
1
x
3
y
3
Φ
_
x
3
+y
3
x
2
y
2
_
unde Φ este o funct ¸ie derivabil˘a arbitrar˘a.
3.2.2 Problema lui Cauchy
Fie ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale cuasiliniar˘a (3.22) ¸si punctul arbitrar, dar
fixat, M
0
(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
, u
0
) ∈ D.
Definit ¸ia 3.2.2 Problema determin˘arii unei solut ¸ii u a ecuat ¸iei (3.22) ˆıntr–
o vecin˘atate U a punctului M
0
∈ D, care pentru x
n
= x
n0
s˘a se reduc˘a la
funct ¸ia continu˘ a ¸si cu derivate part ¸iale continue ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
), adic˘a
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
n0
) = ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
), (3.30)
se nume¸ste problema lui Cauchy a ecuat ¸iei (3.22).
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy vom considera c˘a s–au determi-
nat n integrale prime independente funct ¸ional ˆıntr–o vecin˘atate a lui M
0
,
iar dac˘a presupunem c˘a aceste integrale prime sunt cele din (3.27), ele vor
fi independente dac˘a
D(ψ
0
, ψ
1
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, u)
¸
¸
¸
M
0
,= 0. (3.31)
Vom cere ca solut ¸ia c˘autat˘a u = ϕ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) s˘a treac˘a prin punctul
M
0
, deci u
0
= ϕ(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
).
98 Ion Cr˘aciun
Funct ¸ia u, dup˘a cum am ar˘atat la aliniatul precedent, este definit˘a im-
plicit de ecuat ¸ia
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = Φ(ψ
0
, ψ
2
, . . . , ψ
n−1
) = 0
¸si problema se reduce la determinarea funct ¸iei Φ, adic˘a a leg˘aturii ˆıntre
integralele prime (3.27).
ˆ
In acela¸si timp u trebuie s˘a fie unic determinat˘a
ˆıntr–o vecin˘atate a punctului M
0
, deci
∂V
∂u
(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
, u
0
) ,= 0.
Fie W o vecin˘atate a punctului M
0
ˆın care sistemul (3.27) se poate
inversa ˆın funct ¸ie de x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, u. Vom face ˆıns˘a inversarea dup˘a ce
vom ˆınlocui pe x
n
cu x
n0
, obt ¸inˆand astfel sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
ψ
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
n0
, u) = C
0
,
ψ
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
n0
, u) = C
1
,

ψ
n−1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
, x
n0
, u) = C
n−1
.
(3.32)
Prin rezolvarea sistemului (3.32) ˆın privint ¸a variabilelor ment ¸ionate,
g˘asim
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
u = ω
0
(C
0
, C
1
, . . . , C
n−1
),
x
1
= ω
1
(C
0
, C
1
, . . . , C
n−1
),
,
x
n−1
= ω
n−1
(C
0
, C
1
, . . . , C
n−1
).
(3.33)
Teorema 3.2.2 Solut ¸ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ¸ia (3.22) care ˆın-
depline¸ste condit ¸ia init ¸ial˘a (3.30) este funct ¸ia u definit˘a implicit de ecuat ¸ia
ω
0

0
, . . . , ψ
n−1
) −ψ[ω
1

0
, . . . , ψ
n−1
), . . . , ω
n−1

0
, . . . , ψ
n−1
)] = 0, (3.34)
unde ψ
0
, ψ
1
, . . . , ψ
n−1
sunt integrale prime independente funct ¸ional care sa-
tisfac condit ¸ia (3.31).
Demonstrat ¸ie. Funct ¸ia u = ϕ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
(3.34) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei (3.22) deoarece provine dintr–o relat ¸ie de
forma (3.28).
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 99
Funct ¸ia u dat˘a de (3.34) verific˘a condit ¸ia init ¸ial˘a (3.30) deoarece conform
lui (3.32) ¸si (3.33) pentru x
n
= x
n0
avem
ω
0

0
, ψ
1
, . . . , ψ
n−1
)
¸
¸
¸
x
n
=x
n0
= u,
ω
k

0
, ψ
1
, . . . , ψ
n−1
) = x
k
, k = 1, 2, . . . , n −1.
Din (3.34) rezult˘a c˘a pentru x
n
= x
n0
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
¸
¸
¸
x
n
=x
n0
= ψ(x
1
, x
2
, . . . , x
n−1
).
Derivata funct ¸iei V din membrul ˆıntˆai al relat ¸iei (3.34), ˆın raport cu u,
ˆın punctul M
0
, se g˘ase¸ste c˘a este egal˘a cu 1, deci diferit˘a de zero.
Prin urmare, sunt satisf˘acute toate ipotezele teoremei de existent ¸˘a ¸si
unicitate a unei funct ¸ii reale de mai multe variabile reale definit˘a implicit
de ecuat ¸ia (3.34), deci funct ¸ia u = ϕ(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) exist˘a ¸si este unic˘a.
Exercit ¸iul 3.2.4 S˘a se g˘aseasc˘a suprafat ¸a integral˘a a ecuat ¸iei cu derivate
part ¸iale de ordinul ˆıntˆai liniar˘a ¸si neomogen˘a
xy
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
= x
care trece prin curba
(C
a
) :
_
_
_
x = a,
2ayz = a
2
+ 2.
(3.35)
Solut ¸ie. Sistemul caracteristic corespunz˘ator este
dx
xy
=
dy
−y
2
=
dz
x
. (3.36)
Considerˆand primele dou˘a rapoarte, obt ¸inem combinat ¸ia integrabil˘a
dx
x
+
dy
y
= 0
din care obt ¸inem integrala prim˘a a sistemului xy = C
0
.
Amplificˆand ˆın sistemul (3.36) primul raport cu y, al doilea cu x ¸si ra-
portul al treilea cu y
2
, obt ¸inem
ydx
xy
2
= −
xdy
xy
2
=
y
2
dz
xy
2
. (3.37)
100 Ion Cr˘aciun
Aceste trei rapoarte avˆand acela¸si numitor, rezult˘a
ydx
1
=
−xdy
1
=
y
2
dz
1
.
Folosind propriet˘at ¸ile rapoartelor egale, deducem
ydx
1
=
−xdy
1
=
y
2
dz
1
=
ydx −xdy
2
,
ultima egalitate fiind o combinat ¸ie integrabil˘a c˘aci se poate scrie ˆın forma
d
_
x
y
_
= d(2z).
Integrˆand ultima combinat ¸ie integrabil˘a, obt ¸inem a doua integral˘a prim˘a
a sistemului (3.36)
2z −
x
y
= C
1
.
Integrala general˘a a ecuat ¸iei este funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de
ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) = Φ(C
0
, C
1
) = Φ(xy, 2z −
x
y
).
Observ˘am c˘a integrala general˘a se mai poate scrie ca
z =
x
2y
+f(xy),
unde f este o funct ¸ie real˘a de variabil˘a real˘a, arbitrar˘a.
Ansamblul ecuat ¸iilor celor dou˘a integrale prime formeaz˘a ecuat ¸iile unei
curbe caracteristice (C) situat˘a pe suprafat ¸a integral˘a (S).
Suprafat ¸a integral˘a c˘autat˘a (S
a
) se obt ¸ine eliminˆand pe x, y, z ˆın sis-
temul format de ecuat ¸iile celor dou˘a integrale prime ¸si ecuat ¸iile curbei (C
a
).
Efectuˆand aceast˘a eliminare, rezult˘a:
C
1
=
2
C
0
=⇒ z −
x
2y
=
1
xy
=⇒ (S
a
) 2xyz −x
2
= 2
¸si deci (S
a
) este o suprafat ¸˘a algebric˘a de ordinul al treilea.
Exercit ¸iul 3.2.5 Fie ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai cuasili-
niar˘a
x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= z −xy.
Capitolul 3 — Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu derivate part ¸iale 101
S˘a se determine solut ¸ia sa general˘a ¸si s˘a se rezolve problema lui Cauchy
cu condit ¸ia init ¸ial˘a
z(2, y) = 1 +y
2
⇐⇒
_
x = 2,
z = 1 +y
2
.
Solut ¸ie. Sistemul caracteristic asociat este
dx
x
=
dy
y
=
dz
z −xy
. Din primele
dou˘a rapoarte se obt ¸ine integrala prim˘a
x
y
= C
0
.
ˆ
Inmult ¸ind primul raport cu y, al doilea cu x ¸si efectuˆand suma num˘a-
r˘atorilor pe suma numitorilor, g˘asim un nou raport egal cu oricare din cele
trei. Egalˆandu–l cu primul raport, obt ¸inem combinat ¸ia integrabil˘a
d(xy +z)
xy +z
=
dx
x
.
Integrˆand, obt ¸inem a doua integrala prim˘a y +
z
x
= C
1
.
Rezult˘a c˘a solut ¸ia general˘a este funct ¸ia definit˘a implicit de ecuat ¸ia
Φ
_
x
y
, y +
z
x
_
= 0,
unde Φ este o funct ¸ie arbitrar˘a derivabil˘a ¸si cu derivate continue.
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy trebuie s˘a rezolv˘am mai ˆıntˆai
sistemul
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2
y
= C
0
,
y +
z
2
= C
1
,
=⇒
_
¸
¸
_
¸
¸
_
z = 2
_
C
1

2
C
0
_
= ω
0
(C
0
, C
1
),
y =
2
C
0
= ω
1
(C
0
, C
1
).
ˆ
Inlocuind pe y ¸si z ˆın z = 1 +y
2
g˘asim relat ¸ia care corespunde lui (3.34)
2
_
C
1

2
C
0
_
−1 −
4
C
2
0
= 0.
Dac˘a se ˆınlocuiesc C
0
¸si C
1
cu respectiv
ψ
0
(x, y, z) =
y
x
, ψ
1
(x, y, z) = y +
z
x
,
deducem c˘a solut ¸ia problemei lui Cauchy este funct ¸ia z =
(x + 2y)
2
2x
−xy.
Dup˘a eliminarea numitorului, observ˘am c˘a din punct de vedere geometric
solut ¸ia determinat˘a reprezint˘a o suprafat ¸˘a algebric˘a de ordinul al treilea din
care se scot intersect ¸iile acesteia cu planul Oyz.
102 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 3.2.6 S˘a se determine suprafat ¸a integral˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai cuasiliniar˘a neomogen˘a
(y −z)
∂z
∂x
+ (z −x)
∂z
∂y
= x −y
care cont ¸ine dreapta (d) de ecuat ¸ii x = y = z.
Solut ¸ie. Sistemul caracteristic asociat ecuat ¸iei diferent ¸iale date este
dx
y −z
=
dy
z −x
=
dz
x −y
, (3.38)
c˘aruia trebuie s˘a–i determin˘am dou˘a integrale prime funct ¸ional independen-
te. Pentru aceasta, c˘aut˘am combinat ¸ii integrabile ale rapoartelor egale. Se
observ˘a c˘a acestea sunt egale cu ˆınc˘a dou˘a
dx
y −z
=
dy
z −x
=
dz
x −y
=
dx +dy +dz
0
=
xdx +ydy +zdz
0
,
obt ¸inute efectuˆand suma num˘ar˘atorilor pe suma numitorilor (penultimul
raport) ¸si suma num˘ar˘atorilor pe suma numitorilor celor trei rapoarte din
(3.38), ˆınmult ¸ite ˆın prealabil cu x, y ¸si respectiv z.
Cˆandˆıntr–o succesiune de rapoarte egale numitorul unui raport este zero,
num˘ar˘atorul acelui raport trebuie s˘a fie, de asemenea, zero. Prin urmare,
dx +dy +dz = 0, xdx +ydy +zdz = 0.
Din aceste egalit˘at ¸i se obt ¸in cele dou˘a integrale prime independente func-
t ¸ional ale sistemului simetric (3.38)
x +y +z = C
1
, x
2
+y
2
+z
2
= C
2
. (3.39)
Geometric, prima integral˘a prim˘a reprezint˘a un fascicol de plane paralele
de normal˘a N = i+j+k, iar cea de a doua este o familie de sfere concentrice
cu centrul ˆın originea reperului.
Solut ¸ia general˘a a sistemului simetric (3.38) este ansamblul celor dou˘a
integrale prime care, din punct de vedere geometric, reprezint˘a o familie
dublu parametric˘a de cercuri ˆın spat ¸iu, care sunt curbele caracteristice.
Pentru a determina suprafat ¸a integral˘a care cont ¸ine dreapta (d), im-
punem condit ¸ia ca sistemul format de ecuat ¸iile curbelor caracteristice ¸si e-
cuat ¸iile dreptei s˘a fie compatibil, ceea ce conduce la relat ¸ia de compatibilitate
C
2
1
−3C
2
= 0.
ˆ
Inlocuind C
1
¸si C
2
ˆın relat ¸ia de compatibilitate cu expresiile lor din
(3.39) se g˘ase¸ste c˘a suprafat ¸a integral˘a c˘autat˘a este conul p˘atratic (eliptic)
cu vˆarful ˆın origine de ecuat ¸ie x
2
+y
2
+z
2
−xy −yz −zx = 0.
Capitolul 4
Elemente de teoria
cˆampurilor
4.1 Cˆampuri scalare. Curbe ¸si suprafet ¸e de nivel
Fie D ⊂ IR
3
un domeniu tridimensional, M(x, y, z) un punct oarecare din
D ¸si f ∈ T(D) o funct ¸ie real˘a definit˘a pe D. Valorile funct ¸iei f, scrise ˆın
forma f(M), sau ˆın forma f(x) = f(x, y, z), unde x = (x, y, z) ∈ D, sunt
numere reale sau scalari. Astfel, funct ¸ia f se mai nume¸ste ¸si funct ¸ie scalar˘a.
Definit ¸ia 4.1.1 Funct ¸ia scalar˘ a f ∈ T(D), D ⊂ IR
3
, se nume¸ste cˆamp
scalar tridimensional.
Dac˘a domeniul D este bidimensional, deci D ⊂ IR
2
, sau D este o port ¸iune
de suprafat ¸˘a m˘arginit˘a de o curb˘a ˆın spat ¸iu, pozit ¸ia punctului M ∈ D va fi
determinat˘a de doi parametri (coordonatele carteziene x ¸si y ale punctului
din plan ˆın primul caz, sau coordonatele curbilinii u ¸si v ale punctului situat
pe o suprafat ¸˘a ˆın cel de al doilea caz). Dup˘a caz, vom scrie: f(M) = f(x, y);
f(M) = f(u, v).
ˆ
In ambele cazuri, funct ¸ia scalar˘a f ∈ T(D) se nume¸ste
cˆamp scalar bidimensional.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom presupune c˘a funct ¸ia f este continu˘a pe D ¸si
admite derivate part ¸iale de orice ordin continue ˆın D.
Exemplul 4.1.1 Cˆampul temperaturilor T = T(M) ˆıntr–o regiune tridi-
mensional˘a sau bidimensional˘a ¸si cˆampul presiunilor p = p(M) ˆıntr–un
domeniu plan sau spat ¸ial sunt exemple de cˆampuri scalare.
103
104 Ion Cr˘aciun
Exemplul 4.1.2 Funct ¸ia real˘a de dou˘a variabile reale
f : IR
2
→ IR, f(M) = f(x, y) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, a, b ∈ IR

+
,
(4.1)
este un cˆamp scalar bidimensional.
Exemplul 4.1.3 Funct ¸ia real˘a de trei variabile reale
f : IR
3
→ IR, f(M) = f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
(4.2)
este un cˆamp scalar definit ˆın ˆıntreg spat ¸iu tridimensional.
Fie cˆampul scalar f(M), M ∈ D ⊂ IR
3
¸si M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ D, fixat.
Definit ¸ia 4.1.2 Se nume¸ste suprafat ¸˘a de nivel care trece prin M
0
a
cˆampului scalar tridimensional f(M), locul geometric S
0
al punctelor M ∈
D cu proprietatea
f(M) = f(M
0
) (4.3)
sau, avˆand ˆın vedere coordonatele carteziene ale punctelor M ¸si M
0
,
f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
). (4.4)
Deoarece M
0
este un punct al suprafet ¸ei de nivel S
0
, ecuat ¸ia acesteia
este (4.3) sau (4.4).
Observat ¸ia 4.1.1 Prin orice punct M
0
∈ D trece o suprafat ¸˘a de nivel a
cˆampului scalar tridimensional f ∈ T(D), iar orice dou˘a suprafet ¸e de nivel
ale sale ori sunt identice, ori nu au nici un punct comun.
Exemplul 4.1.4 Suprafet ¸ele de nivel ale cˆampului termic dintr–o regiune
tridimensional˘a sunt izotermele; cele ale cˆampului presiunilor sunt izo-
barele; suprafet ¸ele de nivel ale cˆampului scalar (4.2) sunt sfere cu centrele
ˆın origine.
Definit ¸ia 4.1.3 Prin curb˘a de nivel a cˆampului scalar bidimensional f ∈
T(D), D ⊂ IR
2
(sau D ⊂ Σ, unde Σ este o suprafat ¸˘a), se ˆınt ¸elege locul
geometric al punctelor M(x, y) ∈ D (sau M(u, v) ∈ D ⊂ Σ) cu proprietatea
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) (f(u, v) = f(u
0
, v
0
)), (4.5)
unde M
0
(x
0
, y
0
), respectiv M
0
(u
0
, v
0
), sunt puncte oarecare, dar fixate, din
D.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 105
Observat ¸ia 4.1.2 Prin orice punct M
0
∈ D trece cˆate o curb˘a de nivel ¸si
oricare dou˘a asemenea curbe sau coincid, sau nu au puncte comune.
Exemplul 4.1.5 Curbele de nivel ale cˆampului scalar (4.1) sunt elipse omo-
focale, cu centrul de simetrie ˆın origine, care au axele de coordonate ca axe
de simetrie ¸si semiaxele a
¸
x
2
0
a
2
+
y
2
0
b
2
¸si b
¸
x
2
0
a
2
+
y
2
0
b
2
.
O prim˘a imagine a unui cˆamp scalar este dat˘a de suprafet ¸ele (curbele)
sale de nivel care arat˘a modul cum sunt stratificate valorile cˆampului, viteza
de stratificare ˆıntr–un punct fiind tocmai derivata dup˘a o direct ¸ie oarecare
de versor s a cˆampului ˆın punctul considerat.
4.2 Derivata dup˘a o direct ¸ie ¸si gradientul unui
cˆamp scalar
S˘a consider˘am cˆampul scalar f ∈ T(D), s un versor arbitrar ¸si, pentru
fiecare punct x ∈ D, definim funct ¸ia real˘a g de variabila real˘a t
g(t) = f(x +ts), t ∈ I, x +ts ∈ D, (4.6)
I este un interval real.
Evident, avem o infinitate de funct ¸ii g (pentru fiecare x ∈ D exist˘a
o asemenea funct ¸ie) ¸si pentru toate, avem g(0) = f(x). Funct ¸iile g sunt
restrict ¸iile funct ¸iei f la dreapta care trece prin x ¸si are direct ¸ia s.
Presupunem c˘a, pentru orice x ∈ D, funct ¸ia g corespunz˘atoare este
derivabil˘a ˆın t = 0.
Definit ¸ia 4.2.1 Spunem c˘a funct ¸ia f este derivabil˘aˆın D dup˘a direct ¸ia
s dac˘a funct ¸iile g, definite ˆın (4.6), sunt derivabile ˆın t = 0.
Definit ¸ia 4.2.2 Dac˘a f este derivabil˘a ˆın D dup˘a direct ¸ia s, num˘arul real
g

(0) se nume¸ste derivata cˆampului scalar f, dup˘a direct ¸ia s, ˆın punc-
tul x ∈ D.
Not˘am aceast˘a derivat˘a cu
df
ds
(x). Prin urmare,
df
ds
(x) = g

(0) = lim
t→0
g(t) −g(0)
t −0
= lim
t→0
f(x +ts) −f(x)
t
. (4.7)
106 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 4.2.3 Funct ¸ia
df
ds
∈ T(D) ale c˘arei valori se determin˘a dup˘a
legea (4.7), se nume¸ste derivata cˆampului scalar f dup˘a direct ¸ia s.
Observat ¸ia 4.2.1 Fiind definite cu ajutorul derivatelor unei funct ¸ii reale
de o variabil˘a real˘a, propriet˘at ¸ile derivatelor dup˘a o direct ¸ie ale cˆampurilor
scalare sunt acelea¸si ca acele ale derivatelor funct ¸iilor reale de o variabil˘a
real˘a.
ˆ
In consecint ¸˘a, putem scrie (pentru simplificare, omitem variabila x):
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
d
ds

1
f
1

2
f
2
) = λ
1
df
1
ds

2
df
2
ds
;
d
ds
(f
1
f
2
) =
df
1
ds
f
2
+f
1

df
2
ds
;
d
ds
_
f
1
f
2
_
=
df
1
ds
f
2
−f
1

df
2
ds
f
2
2
;
d
ds
(F(f)) = F

(f)
df
ds
,
(4.8)
unde f
1
, f
2
¸si f sunt cˆampuri scalare derivabile ˆın D dup˘a direct ¸ia s, iar
F(f) = F ◦ f este compusa funct ¸iei f cu funct ¸ia F.
Deorece am presupus c˘a funct ¸ia f care define¸ste un cˆamp scalar are
derivate part ¸iale continue ˆın D, rezult˘a c˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın D ¸si val-
oarea ˆın h = (h
1
, h
2
, h
3
) ∈ IR
3
a diferent ¸ialei funct ¸iei f ˆın punctul x ∈ D
este
df(x)(h) = df(x, h) = (∇f)(x) h, (4.9)
unde
(∇f)(x) =
∂f
∂x
(x) i +
∂f
∂y
(x) j +
∂f
∂z
(x) k (4.10)
este gradientul funct ¸iei f ˆın punctul x ∈ D.
ˆ
Intre gradientul funct ¸iei f ¸si
vectorul h se efectueaz˘a produsul scalar standard
df(x)(h) =
∂f
∂x
(x) h
1
+
∂f
∂y
(x) h
2
+
∂f
∂z
(x) h
3
. (4.11)
Operatorul diferent ¸ial ∇= i

∂x
+j

∂y
+k

∂z
se nume¸ste operatorul lui
Hamilton sau operatorul nabla.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 107
Pe de alt˘a parte, se ¸stie c˘a dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın D, atunci f este
derivabil˘a ˆın D dup˘a orice direct ¸ie ¸si derivata sa dup˘a direct ¸ia s ˆıntr–un
punct x ∈ D este valoarea ˆın s a diferent ¸ialei funct ¸iei f ˆın punctul x. Prin
urmare,
df
ds
(x) = df(x, s) = df(x)(s). (4.12)
Din (4.9) ¸si (4.12) deducem
df
ds
(x) = (∇f)(x) s, (4.13)
iar din (4.10) ¸si (4.13) rezult˘a
df
ds
(x) =
∂f
∂x
(x) s
1
+
∂f
∂y
(x) s
2
+
∂f
∂z
(x) s
3
. (4.14)
Fie P punctul din D al c˘arui vector de pozit ¸ie este x + ts. Conform
Observat ¸iei 4.1.1, prin punctul P trece o suprafat ¸˘a de nivel (S) a cˆampului
scalar f. Dreapta (d) care trece prin M ¸si are direct ¸ia s, intersecteaz˘a su-
prafat ¸a (S) ˆın punctul P. Astfel, t este abscisa curbilinie a punctului P de
pe dreapta (d) pe care M este originea elementului de arc. Dac˘a not˘am cu
t = (MP) lungimea arcului MP, formula (4.7) se rescrie ˆın forma
df
ds
(x) = lim
(MP)→0
P∈(d)
f(P) −f(M)
(MP)
. (4.15)
Consider˘am acum c˘a punctul P ∈ (S) nu este pe dreapta (d) ci pe o
curb˘a neted˘a arbitrar˘a Γ care trece prin M ¸si are versorul tangentei ˆın M
identic cu s.
Definit ¸ia 4.2.4 Se nume¸ste variat ¸ie medie a cˆampului scalar f, raportul
f(P) −f(M)
(MP)
, (4.16)
unde P ∈ Γ ∩ (S) iar (MP) este abscisa curbilinie a punctului P.
Teorema 4.2.1 Limita variat ¸iei medii (4.16) a cˆampului scalar f atunci
cˆand P tinde, pe curba Γ, la punctul M(x), este egal˘a cu derivata ˆın x dup˘a
direct ¸ia s a cˆampului scalar f.
108 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie. Evaluarea diferent ¸ei de la num˘ar˘atorul variat ¸iei medii,
conduce la
f(P) −f(M) = (∇f)(x) (
−→
OP −
−→
OM) +ε (
−→
OP −
−→
OM), (4.17)
unde ε este o funct ¸ie vectorial˘a de variabil˘a vectorial˘a cu proprietatea
lim
P→M
ε = 0, (4.18)
cu ment ¸iunea c˘a punctul P, ˆın acest proces de trecere la limit˘a, se afl˘a pe
curba Γ.
Dac˘a ˆımp˘art ¸im (4.17) prin (MP), trecem la limit˘a pentru P → M ceea
ce este echivalent cu (MP) → 0, t ¸inem cont de (4.18), (4.14) ¸si de rezultatul
lim
(MP)→0
P∈Γ
−→
OP −
−→
OM
(MP)
= s,
din geometria diferent ¸ial˘a, se deduce
lim
(MP)→0
P∈Γ
f(P) −f(M)
(MP)
=
df
ds
(x), (4.19)
ceea ce demonstreaz˘a teorema.
Observat ¸ia 4.2.2 Relat ¸ia (4.19) se poate lua ca definit ¸ie pentru derivata
dup˘a direct ¸ia s a cˆampului scalar f ˆın punctul x ∈ D.
Ne propunem s˘a determin˘am acea direct ¸ie a spat ¸iului dup˘a care derivata
cˆampului scalar f ˆın punctul x este maxim˘a.
T¸ inˆand cont c˘a produsul scalar a doi vectori din IR
3
este egal cu produsul
dintre normele vectorilor ¸si cosinusul unghiului θ dintre ei ¸si c˘a |s| = 1, din
(4.13) deducem
df
ds
(x) = |(∇f)(x)| cos θ. (4.20)
Din (4.20) se vede c˘a derivata este maxim˘a cˆand θ = 0, adic˘a atunci
cˆand versorul s este versorul n(x) al vectorului (∇f)(x),
n(x) =
(∇f)(x)
|(∇f)(x)|
. (4.21)
Pentru a demonstra o proprietate remarcabil˘a a versorului (4.21) s˘a pre-
supunem c˘a M este fixat ¸si notat cu M
0
¸si c˘a vectorul s˘au de pozit ¸ie este
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 109
x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
). Fie γ
0
⊂ (S
0
) o curb˘a neted˘a arbitrar˘a care trece prin
M
0
¸si care are tangenta t
0
ˆın M
0
. Dac˘a x = ϕ(t), y = ψ(t), z = χ(t) sunt
ecuat ¸iile parametrice ale curbei γ
0
¸si punctul M
0
corespunde lui t
0
pe curba
γ
0
, atunci
t
0
=

dt
(t
0
) i +

dt
(t
0
) j +

dt
(t
0
) k. (4.22)
Cum curba γ
0
este situat˘a pe (S
0
), unde (S
0
) este suprafat ¸a de nivel care
trece prin M
0
de ecuat ¸ie f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
), avem
f(ϕ(t), ψ(t), χ(t)) = f(x
0
, y
0
, z
0
). (4.23)
Dac˘a deriv˘am (4.23) ca o funct ¸ie compus˘a ¸si consider˘am t = t
0
, deducem
∂f
∂x
(x
0
)

dt
(t
0
) +
∂f
∂y
(x
0
)

dt
(t
0
) +
∂f
∂z
(x
0
)

dt
(t
0
) = 0. (4.24)
Din (4.10), (4.21), (4.22) ¸si (4.24), obt ¸inem
n(x
0
) t
0
= 0,
care demonstreaz˘a c˘a n(x
0
) este ortogonal tuturor tangentelor la respectiv
toate curbele γ
0
⊂ (S
0
) care trec prin M
0
. Cum locul geometric al acestor
tangente este planul tangent ˆın M
0
la suprafat ¸a (S
0
), rezult˘a c˘a n(x
0
) este
versorul normalei ˆın M
0
la suprafat ¸a de nivel (S
0
). Sensul versorului n(x
0
)
este spre acea parte a spat ¸iului ˆın care f(x, y, z) > f(x
0
, y
0
, z
0
). A¸sadar:
Teorema 4.2.2 Derivata cˆampului scalar f dup˘a direct ¸ia s ˆın punctul x
0
este maxim˘a dup˘a direct ¸ia versorului n(x
0
) a normalei ˆın M
0
la suprafat ¸a de
nivel (S
0
) care trece prin M
0
, sensul normalei fiind sensul cre¸sterii valorilor
cˆampului scalar f.
Revenind la un punct arbitrar x ∈ D, obt ¸inem c˘a derivata dup˘a direct ¸ia
normalei n(x) ˆın punctul M la suprafat ¸a de nivel care trece prin M are
expresia
df
dn
(x) = (∇f)(x) n(x). (4.25)
Cu ajutorul lui (4.21), din (4.25) deducem
df
dn
(x) = |(∇f)(x)|. (4.26)
Cum gradientul cˆampului scalar f ˆın punctul x este coliniar ¸si de acela¸si
sens cu n(x), din (4.26) obt ¸inem
(∇f)(x) =
df
dn
(x) n(x). (4.27)
110 Ion Cr˘aciun
S˘a mai observ˘am c˘a folosind (4.20) ¸si (4.25) putem scrie
df
ds
(x) =
df
dn
(x) cos θ, (4.28)
unde θ este unghiul dintre versorii s ¸si n.
Formula (4.28) d˘a leg˘atura ˆıntre derivata dup˘a un versor oarecare s ¸si
derivata dup˘a direct ¸ia normalei ˆın punctul M la suprafat ¸a de nivel care trece
prin M, ocazie cu care reˆıntˆalnim concluzia Teoremei 4.2.2.
Din (4.27) deducem c˘a regulile de calcul pentru gradient sunt acelea¸si cu
regulile de calcul ale derivatei dup˘a o direct ¸ie. Dac˘a avem ˆın vedere (4.8) ¸si
renunt ¸˘am la scrierea variabilei vectoriale x, se pot scrie relat ¸iile:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∇(λϕ +µψ) = λ∇ϕ +µ∇ψ;
∇(ϕψ) = ψ∇ϕ +ϕ∇ψ;

_
ϕ
ψ
_
=
ψ∇ϕ −ϕ∇ψ
ψ
2
;
∇F(ϕ) = F

(ϕ)∇ϕ.
(4.29)
Mai preciz˘am c˘a pentru gradientul cˆampului scalar ϕ se foloso¸ste ¸si no-
tat ¸ia gradϕ.
Exercit ¸iul 4.2.1 Se d˘a cˆampul scalar
ϕ(x, y, z) =
a r
r
2
,
unde
a = 2i +j −k, r = xi +y j +z k, r =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
S˘a se calculeze unghiul dintre vectorii (∇ϕ)(A) ¸si (∇ϕ)(B), unde A ¸si
B sunt puncte de coordonate A(2, 1, 1) ¸si B(0, 1, −1).
Solut ¸ie. Dac˘a aplic˘am regulile de calcul (4.29), g˘asim c˘a gradientul cˆam-
pului scalar ϕ ˆın punctul oarecare M(x, y, z), diferit de originea reperului
Oxyz, este
(∇ϕ)(M) = −2
a r
r
4
r +
1
r
2
a
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 111
de unde rezult˘a (∇ϕ)(A) = −
1
18
(2 i +j + 7 k) ¸si (∇ϕ)(B) =
1
2
(2 i −j +k).
Cum cosinusul unghiului θ dintre doi vectori este raportul dintre produsul
scalar al lor ¸si produsul normelor acestora, obt ¸inem
cos θ =
(∇ϕ)(A) (∇ϕ)(B)
|(∇ϕ)(A)| |(∇ϕ)(B)|
= −
5
9
.
Semnul minus dovede¸ste c˘a unghiul dintre cei doi gradient ¸i este obtuz.
Exercit ¸iul 4.2.2 Fie cˆampul scalar ϕ(x, y, z) = (a r)
2
+ (a r)
2
, unde
r = xi + yj + zk este vectorul de pozit ¸ie al punctului M(x, y, z), iar a este
un versor constant.
a) S˘a se determine suprafat ¸a de nivel care trece prin M
0
(1, 2, 3).
b) S˘a se calculeze derivata cˆampului scalar ϕ dup˘a direct ¸ia de parametri
directori (2, −1, 2) ˆın punctul M
0
.
Solut ¸ie. Deoarece (a r)
2
= a
2
r
2
cos
2
θ ¸si (a r)
2
= a
2
r
2
sin
2
θ, iar a
2
= 1,
deducem c˘a valorile cˆampului scalar sunt ϕ(x, y, z) = r
2
= x
2
+y
2
+z
2
.
a) Suprafat ¸a de nivel care trece prin M
0
(1, 2, 3) este x
2
+ y
2
+ z
2
= 14,
adic˘a sfera de raz˘a R =

14 ¸si cu centrul ˆın origine.
b) Versorul s al vectorului v de parametri directori (2, −1, 2) este
s =
v
|v|
=
2
3
i −
1
3
j +
2
3
k.
Gradientul cˆampului scalar ϕ ˆın punctul M
0
este
(∇ϕ)(M) = (gradϕ)(x, y, z) = 2xi + 2y j + 2z k,
de unde
(∇ϕ)(M
0
) = (gradϕ)(1, 2, 3) = 2(i + 2j + 3k).
Derivata funct ¸iei ϕ ˆın punctul M
0
dup˘a direct ¸ia s este

ds
(M
0
)=(∇ϕ)(M
0
) s = 2(i +2j +3k)
1
3
(2i −j +2k) =
2
3
(2 −2 +6) = 4.
Rezult˘a c˘a unghiul θ dintre vectorii (∇ϕ)(M
0
) ¸si s este ascut ¸it.
112 Ion Cr˘aciun
4.3 Cˆampuri vectoriale. Linii ¸si suprafet ¸e de cˆamp
Definit ¸ia 4.3.1 Se nume¸ste cˆamp vectorial o funct ¸ie vectorial˘a de vari-
abil˘a vectorial˘a definit˘a pe un domeniu D ⊂ IR
3
.
Funct ¸ia vectorial˘a v care define¸ste un cˆamp vectorial pe D ⊂ IR
3
se
poate scrie ˆın una din formele:
v = v(P); v = v(r); v = v(x); v = v(x, y, z), (4.30)
unde r este vectorul de pozit ¸ie al punctului P ∈ D, care, ˆın reperul 1 =
¦O; i, j, k¦, are expresia analitic˘a
r =
−→
OP= xi +y j +z k, (4.31)
unde O este originea reperului, iar ¦i, j, k¦ este o baz˘a ortonormat˘a ˆın IR
3
.
Notˆand
v = v
1
i +v
2
j +v
3
k, (4.32)
unde v
m
= v
m
(x, y, z), m = 1, 2, 3, observ˘am c˘a studiul unei funct ¸ii vecto-
riale de trei variabile reale (sau de variabil˘a vectorial˘a), adic˘a a unui cˆamp
vectorial, se reduce la studiul a trei funct ¸ii reale de trei variabile reale (a
trei cˆampuri scalare tridimensionale).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom presupune c˘a funct ¸ia vectorial˘a care define¸ste
un cˆamp vectorial pe domeniul tridimensional D este continu˘a, are derivate
part ¸iale continue ˆın D care nu se anuleaz˘a ˆın nici un punct din D.
Definit ¸ia 4.3.2 Se nume¸ste linie de cˆamp ˆın D a cˆampului vectorial
v, o curb˘a strˆamb˘a (L) ⊂ D cu proprietatea c˘a tangenta ˆın fiecare punct
P ∈ (L) are ca vector director pe v(P).
Cum un alt vector director al tangentei ˆın punctul P(x, y, z) ∈ (L) este
diferent ¸iala vectorului de pozit ¸ie (4.31)
dr = dxi +dy j +dy k (4.33)
avem c˘a v ¸si dr sunt vectori directori ai aceleia¸si drepte, adic˘a ei sunt coli-
niari.
ˆ
In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie s˘a fie
proport ¸ionale ¸si deci
dx
v
1
(x, y, z)
=
dy
v
2
(x, y, z)
=
dz
v
3
(x, y, z)
. (4.34)
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 113
Definit ¸ia 4.3.3 Sistemul simetric (4.34) se nume¸ste sistemul diferent ¸ial
al liniilor de cˆamp ˆın D a cˆampului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) ∈ T(D, IR
3
).
Observat ¸ia 4.3.1
ˆ
In baza teoremei de existent ¸˘a ¸si unicitate a solut ¸iei unui
sistem simetric, rezult˘ a c˘a prin orice punct al domeniului D trece cˆate o
singur˘a linie de cˆamp a cˆampului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) ∈ T(D, IR
3
).
Definit ¸ia 4.3.4 Se nume¸ste suprafat ¸˘a de cˆamp a unui cˆamp vectorial,
orice suprafat ¸˘a generat˘a de o linie de cˆamp a acelui cˆamp vectorial.
Teorema 4.3.1 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca o suprafat ¸˘a (S) s˘a fie
suprafat ¸˘a de cˆamp a cˆampului vectorial v ∈ T(D, IR
3
) este ca vectorul v(P)
s˘a fie cont ¸inut ˆın planul tangent la suprafat ¸a (S) ˆın punctul P ∈ (S).
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. O linie de cˆamp (G) a cˆampului vectorial v
este ansamblul a dou˘a integrale prime independente funct ¸ional ale sistemului
simetric (4.34)
(G)
_
_
_
ψ
1
(x, y, z) = C
1
ψ
2
(x, y, z) = C
2
,
(4.35)
unde ψ
1
, ψ
2
sunt dou˘a integrale prime independente funct ¸ional, ceea ce se
traduce prin condit ¸ia
_
D(ψ
1
, ψ
2
)
D(y, z)
_
2
+
_
D(ψ
1
, ψ
2
)
D(z, x)
_
2
+
_
D(ψ
1
, ψ
2
)
D(x, y)
_
2
,= 0.
Se ¸stie apoi c˘a, pentru ca (G) din (4.35) s˘a genereze o suprafat ¸˘a, para-
metrii C
1
¸si C
2
trebuie s˘a fie legat ¸i printr–o relat ¸ie de forma
Φ(C
1
, C
2
) = 0, (4.36)
numit˘a relat ¸ie de condit ¸ie ¸si c˘a, suprafat ¸a de cˆamp corespunz˘atoare condi-
t ¸iei (4.36) se obt ¸ine eliminˆand constantele arbitrare C
1
¸si C
2
ˆıntre (4.35) ¸si
(4.36). Obt ¸inem
Φ(ψ
1
(x, y, z), ψ
2
(x, y, z)) = 0, (4.37)
deci o ecuat ¸ie de forma
(S) : F(x, y, z) = 0 (4.38)
ˆın care recunoa¸stem ecuat ¸ia cartezian˘a implicit˘a a unei suprafet ¸e (S).
ˆ
In
plus, ˆın orice punct P ∈ (S), vectorul v(P) este tangent suprafet ¸ei de ecua-
t ¸ie (4.37) ¸si deci cont ¸inut ˆın planul tangent ˆın P la suprafat ¸a (S) deoarece
114 Ion Cr˘aciun
v(P) este tangent la linia de cˆamp care trece prin P ¸si genereaz˘a suprafat ¸a
(S).
Suficient ¸a. Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a orice suprafat ¸˘a (S) de ecuat ¸ie (4.38) cu
proprietatea c˘a v(P) este cont ¸inut ˆın planul tangent ˆın punctul P la (S)
este generat˘a de liniile de cˆamp ale cˆampului vectorial v.
Ecuat ¸ia (4.38) poate fi considerat˘a ca o suprafat ¸˘a de nivel a cˆampului
scalar F.
Se ¸stie c˘a un vector coliniar ¸si de acela¸si sens cu sensul de cre¸stere al
funct ¸iei F ˆın punctul P(x, y, z) ∈ (S) este
(∇F)(x, y, z) =
∂F
∂x
(x, y, z) i +
∂F
∂y
(x, y, z) j +
∂F
∂z
(x, y, z) k. (4.39)
Deoarece vectorul (4.39) este ortogonal vectorului v(P) cont ¸inut ˆın pla-
nul tangent ˆın P la suprafat ¸a (S),rezult˘a c˘a produsul lor scalar este nul,
deci
v
1
(x, y, z)
∂F
∂x
(x, y, z) +v
2
(x, y, z)
∂F
∂y
(x, y, z)+
+v
3
(x, y, z)
∂F
∂z
(x, y, z) = 0,
(4.40)
ceea ce arat˘a c˘a funct ¸ia F(x, y, z) din (4.38) verific˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a cu
derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai omogen˘a. Dar orice solut ¸ie a ecuat ¸iei dife-
rent ¸iale (4.40) este generat˘a de curbele integrale ale sistemului caracteristic
asociat, adic˘a de (4.34), iar curbele caracteristice ale sale sunt liniile de cˆamp
ale cˆampului vectorial v ∈ T(D, IR
3
). Teorema este demonstrat˘a.
Definit ¸ia 4.3.5 Cˆampul vectorial v ∈ T(D, IR
3
) se nume¸ste biscalar dac˘a
exist˘a funct ¸ia scalar˘a derivabil˘a ϕ ∈ T(D) ¸si funct ¸ia diferent ¸iabil˘a F ∈
T(D), astfel ˆıncˆat s˘a avem
v = ϕgrad F = ϕ∇F. (4.41)
Derivata dup˘a o direct ¸ie s a unui cˆamp vectorial v ∈ T(D, IR
3
) ˆıntr–un
punct x ∈ D se define¸ste la fel ca la cˆampurile scalare
dv
ds
(x) = lim
t→0
v(x +ts) −v(x)
t
. (4.42)
Dac˘a funct ¸ia v are derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai continue, existent ¸a
limitei (4.42) este asigurat˘a ¸si
dv
ds
(x) =
dv
1
ds
(x) i +
dv
2
ds
(x) j +
dv
3
ds
(x) k. (4.43)
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 115
Dac˘a se t ¸ine cont de (4.14), (4.43) devine
dv
ds
(x) = s
1
∂v
∂x
(x) +s
2
∂v
∂y
(x) +s
3
∂v
∂z
(x). (4.44)
Relat ¸ia (4.44) constituie expresia cartezian˘a a derivatei cˆampului vecto-
rial v, ˆın punctul x ∈ D, dup˘a direct ¸ia de versor s = (s
1
, s
2
, s
3
), expresie
care se mai poate scrie ˆın forma
dv
ds
(x) =
_
s
1

∂x
+s
2

∂y
+s
3

∂z
_
v. (4.45)
Deoarece operatorul s
1

∂x
+s
2

∂y
+s
3

∂z
poate fi interpretat formal ca
produsul scalar dintre s ¸si operatorul vectorial ∇, se poate adopta convent ¸ia
de scriere
s ∇= s
1

∂x
+s
2

∂y
+s
3

∂z
. (4.46)
Cu aceast˘a convent ¸ie ¸si cu renunt ¸area la ment ¸ionarea variabilei x, for-
mula de calcul (4.45) ia forma
dv
ds
= (s ∇) v. (4.47)
Exercit ¸iul 4.3.1 S˘a se determine derivata cˆampului vectorial v definit prin
v(x, y, z) = xy
2
i +x
2
yj +z(x
2
+y
2
)k
dup˘a direct ¸ia de parametri directori (1, 3, −1). Care este locul geometric al
punctelor din spat ¸iu pentru care derivata dup˘a direct ¸ia s este normal˘a vec-
torului v = (1, 1, 1)?
Solut ¸ie. S˘a calcul˘am versorul direct ¸iei ment ¸ionate. Fiindc˘a norma vec-
torului v este |v| =

v v =

11, rezult˘a c˘a versorul direct ¸iei dup˘a care
trebuie s˘a deriv˘am este s =
1
|v|
v =
1

11
(i + 3j −k).
Folosind (4.47), g˘asim
dv
ds
=
1

11
_
(y
2
+ 6xy)i + (2xy + 3x
2
)j + (2xz + 6yz −x
2
−y
2
)k
_
.
Pentru a determina locul geometric cerut, impunem condit ¸ia de ortogo-
nalitate
dv
ds
v = 0 ¸si obt ¸inem ecuat ¸ia x
2
+4xy +xz +3xz = 0 ce reprezint˘a
ecuat ¸ia unei cuadrice (suprafat ¸˘a algebric˘a de ordinul al doilea).
Analizˆand invariant ¸ii acestei cuadrice constat˘am c˘a locul geometric este
un con p˘atratic cu vˆarful ˆın origine.
116 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 4.3.2 S˘a se determine liniile de cˆamp ale cˆampurilor vectoriale:
1
0
. v(x, y, z) = xi +y j + (z +
_
x
2
+y
2
+z
2
)k;
2
0
. v(x, y, z) = (xy −2z
2
)i + (4xz −y
2
)j + (yz −2x
2
)k;
3
0
. v(x, y, z) = (xz −y)i + (yz −x)j + (z
2
−1)k;
4
0
. v(x, y, z) = (x +y)i + (y −x)j −2zk.
Solut ¸ie. Liniile de cˆamp sunt curbele integrale ale respectiv sistemelor
simetrice:
1
0
.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z +
_
x
2
+y
2
+z
2
;
2
0
.
dx
xy −2z
2
=
dy
4xz −y
2
=
dz
yz −2x
2
;
3
0
.
dx
xz −y
=
dy
yz −x
=
dz
z
2
−1
;
4
0
.
dx
x +y
=
dy
y −x
=
dz
−2z
.
Se obt ¸in combinat ¸iile integrabile:
1
0
.
dx
x
=
dy
y
, xdx +ydy + (z −
_
x
2
+y
2
+z
2
)dz = 0;
2
0
. ydx +xdy + 2zdz = 0, 2xdx +zdy +ydz = 0;
3
0
.
dx −dy
(x −y)(1 +z)
=
dz
z
2
−1
,
xdx −ydy
(x
2
−y
2
)z
=
dz
z
2
−1
;
4
0
.
xdx +ydy
x
2
+y
2
=
dz
−2z
,
dy
dx
=
y −x
y +x
care conduc respectiv la integralele prime:
1
0
.
y
x
= C
1
, z −
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
;
2
0
. z
2
+xy = C
1
, x
2
+yz = C
2
;
3
0
.
x −y
z −1
= C
1
,
x +y
z + 1
= C
2
;
4
0
. (x
2
+y
2
)z = C
1
, ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 117
Curbele integrale ale sistemelor simetrice de mai sus sunt:
1
0
.
_
_
_
y
x
= C
1
z −
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
; 2
0
.
_
z
2
+xy = C
1
x
2
+yz = C
2
;
3
0
.
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x −y
z −1
= C
1
x +y
z + 1
= C
2
; 4
0
.
_
_
_
(x
2
+y
2
)z = C
1
ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
.
Primul cˆamp vectorial are liniile de cˆamp la intersect ¸ia planelor y = C
1
x
cu paraboloizii de rotat ¸ie ˆın jurul axei Oz de ecuat ¸ie z−
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
.
De ment ¸ionat c˘a fiecare plan al familiei y = C
1
x nu trebuie s˘a cont ¸in˘a
dreapta de intersect ¸ie a acestuia cu planul Oyz.
Liniile de cˆamp al celui de al doilea cˆamp vectorial se g˘asesc la intersect ¸ia
hiperboloizilor z
2
+xy = C
1
¸si x
2
+yz = C
2
.
Al treilea cˆamp vectorial are liniile de cˆamp drepte rezultate din inter-
sect ¸ia familiilor de plane x −y = C
1
(z −1) ¸si x +y = C
2
(z +1). Din fiecare
astfel de dreapt˘a se scot punctele de cote −1 ¸si 1.
Curbele de intersect ¸ie ale suprafetelor de rotat ¸ie ˆın jurul axei Oz de e-
cuat ¸ii z =
C
1
x
2
+y
2
¸si suprafet ¸ele cilindrice cu generatoarele paralele cu axa
Oz de ecuat ¸ii ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
reprezint˘a liniile de cˆamp ale
ultimului cˆamp vectorial.
Exercit ¸iul 4.3.3 S˘a se determine suprafet ¸ele de cˆamp ale cˆampurilor vec-
toriale de mai jos care trec prin curbele (Γ) specificate al˘aturat
1. v(x, y, z) = xy
2
i +x
2
y j + (x
2
+y
2
)z k, (Γ) :
_
x = 2y,
z = 1,
2. v(x, y, z) = xi +yj + (z −x
2
−y
2
+ 1)k, (Γ) :
_
x −z = a
2
,
x
2
+y
2
= a
2
−1,
3. v(x, y, z) = xz i +yz j + (x
2
+y
2
+z
2
) k, (Γ) :
_
x = 1,
z = y
2
,
4. v(x, y, z) = xi +y j + (z −x
2
siny) k, (Γ) :
_
x = y
2
,
z = 0.
118 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Sistemele diferent ¸iale ale liniilor de cˆamp sunt:
1.
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
z(x
2
+y
2
)
;
2.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z −x
2
−y
2
+ 1
;
3.
dx
xz
=
dy
yz
=
dz
x
2
+y
2
+z
2
;
4.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z −x
2
sinhy
.
1. O combinat ¸ie integrabil˘a a primului sistem simetric este dat˘a de primele
dou˘a rapoarte egale care, dup˘a simplificare cu x
2
y
2
, conduce la xdx−ydy = 0
¸si din care se obt ¸ine integrala prim˘a x
2
−y
2
= C
1
.
O a doua combinat ¸ie integrabil˘a se obt ¸ine scriind
dx
x
y
2
=
dy
y
x
2
=
dz
z
x
2
+y
2
.
Dac˘a ultimul raport ˆıl egal˘am cu suma primelor dou˘a, dup˘a simplificarea
cu x
2
+y
2
, obt ¸inem combinat ¸ia integrabil˘a
dx
x
+
dy
y
=
dz
z
care furnizeaz˘a a doua integral˘a prim˘a independent˘a
z
xy
= C
2
.
Atunci, generatoarele (G) ale suprafet ¸ei de cˆamp au ecuat ¸iile
_
¸
_
¸
_
x
2
−y
2
= C
1
z
xy
= C
2
.
Dar, generatoarele (G) trebuie s˘a se sprijine pe curba directoare Γ.
Pentru aceasta, sistemul format de ecuat ¸iile lor
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
2
−y
2
= C
1
z
xy
= C
2
x = 2y,
z = 1
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 119
trebuie s˘a fie compatibil. Fiind un sistem de patru ecuat ¸ii cu trei necunos-
cute x, y ¸si z, el va fi compatibil numai dac˘a constantele C
1
, C
2
satisfac
relat ¸ia de condit ¸ie
2C
1
C
2
= 3.
ˆ
Inlocuind pe C
1
¸si C
2
din integralele prime g˘asim c˘a suprafat ¸a de cˆamp
are ecuat ¸ia cartezian˘a explicit˘a
z =
3xy
2(x
2
−y
2
)
.
2. O integral˘a prim˘a se vede imediat ¸si anume
x
y
= C
1
¸si se obt ¸ine integrˆand primele dou˘a rapoarte egale.
ˆ
Inmult ¸ind primele dou˘a
rapoarte cu x, respectiv y ¸si adunˆandu–le, obt ¸inem un nou raport egal cu
primele trei. Un al cincilea raport egal cu primele patru se obt ¸ine adunˆand
al treilea raport cu al patrulea. Combinat ¸ia obt ¸inut˘a prin egalarea ultimilor
dou˘a rapoarte
d(x
2
+y
2
)
2(x
2
+y
2
)
=
1
2
d(x
2
+y
2
) +dz
z + 1
este integrabil˘a ¸si, dup˘a efectuarea notat ¸iei t = x
2
+ y
2
, se obt ¸ine ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆai liniar˘a ¸si neomogen˘a
dz
dt

1
2t
z =
1 −t
2t
a c˘arei solut ¸ie general˘a este
z = C
2

t −1 −t.
Revenind la notat ¸ie, constat˘am c˘a cea de a doua integral˘a prim˘a este
z + 1 +x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= C
2
.
Suprafat ¸a de cˆamp se obt ¸ine rezolvˆand sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
y
= C
1
z + 1 +x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= C
2
x −z = a
2
x
2
+y
2
= a
2
−1.
120 Ion Cr˘aciun
Acest sistem este compatibil dac˘a ¸si numai dac˘a este satisf˘acut˘a relat ¸ia de
condit ¸ie
C
1
= C
2
_
1 +C
2
1
.
ˆ
Inlocuind pe C
1
¸si C
2
g˘asim c˘a suprafat ¸a de cˆamp are ecuat ¸ia
z = −x
2
−y
2
+x −1.
3. O integral˘a prim˘a este
y
x
= C
1
.
ˆ
Inmult ¸im primul raport cu x, al doilea cu
y, alc˘atuim din acestea un nou raport egal cu celelalte ce are la num˘ar˘ator
suma num˘ar˘atorilor celor dou˘a rapoarte modificate ¸si la numitor suma nu-
mitorilor acelora¸si rapoarte ¸si obt ¸inem ˆın acest fel combinat ¸ia integrabil˘a
d(x
2
+y
2
)
2z(x
2
+y
2
)
=
dz
x
2
+y
2
+z
2
.
Cu notat ¸ia t = x
2
+y
2
, combinat ¸ia integrabil˘a se reduce la ecuat ¸ia dife-
rent ¸ial˘a Bernoulli
dz
dt

1
2t
z =
1
2
1
z
.
Substitut ¸ia z
2
= u reduce aceast˘a ecuat ¸ie la ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a
u


1
t
u = 1
care are solut ¸ia general˘a u = t C
2
+t lnt.
Revenind la vechile variabile, g˘asim c˘a cea de a doua integral˘a prim˘a
este
z
2
−(x
2
+y
2
) ln(x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
= C
2
.
Pentru a determina suprafat ¸a de cˆamp trebuie s˘a g˘asim suprafat ¸a ge-
nerat˘a de curbele integrale ale sistemului simetric al liniilor de cˆamp care
trebuie s˘a se sprijine pe curba Γ. Se procedeaz˘a ca la celelalte exercit ¸ii, se
g˘ase¸ste relat ¸ia de condit ¸ie
1
C
4
1

_
1 +
1
C
2
1
_
ln
_
1 +
1
C
2
1
_
1 +
1
C
2
1
= C
2
,
de unde, eliminˆand constantele arbitrare cu ajutorul integralelor prime, de-
ducem c˘a suprafat ¸a de cˆamp are ecuat ¸ia
z
2
=
y
4
x
2
+ 2(x
2
+y
2
) lnx.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 121
4. Integralele prime ale sistemului simetric al liniilor de cˆamp sunt
x
y
= C
1
,
z
x

x
y
cos y = C
2
¸si ansamblul acestora reprezint˘a ecuat ¸iile liniilor de cˆamp.
Relat ¸ia de condit ¸ie este C
1
C
2
+cos C
1
= 0, de unde deducem c˘a suprafat ¸a
de cˆamp care trece prin curba Γ are ecuat ¸ia cartezian˘a explicit˘a
z =
x
2
y
cos y −y cos xy.
4.4 Integrale cu vectori ¸si cˆampuri scalare
Sub aceast˘a denumire se ˆınt ¸eleg diverse tipuri de integrale (definite sau Rie-
mann, curbilinii, de suprafat ¸˘a, duble ¸si triple) al c˘aror integrant cont ¸in
cˆampuri vectoriale sau cˆampuri scalare. Vom considera cˆampuri vectori-
ale de forma v = (v
1
, v
2
, v
3
) ∈ T(D, IR
3
) sau de forma w = (w
1
, w
2
, w
3
) ∈
T(D, IR
3
), unde D ⊂ IR
3
este un domeniu ¸si cˆampuri scalare de forma ϕ ∈
T(D), toate satisf˘acˆand condit ¸iile cerute astfel ˆıncˆat integralele ment ¸ionate
mai sus s˘a aib˘a sens. Vom prezenta pe scurt aceste tipuri de integrale.
4.4.1 Integrale curbilinii
Fie AB un arc de curb˘a ˆın domeniul D care satisface condit ¸iile de regulari-
tate pˆan˘a la ordinul care va fi necesar.
Integrala curbilinie pe curba AB a unui cˆamp vectorial v(P) sau a cˆam-
pului scalar ϕ(P) este una din urm˘atoarele:
_
AB
v dr;
_
AB
v dr;
_
AB
ϕdr, (4.48)
unde dr = dxi + dy j + dz k este diferent ¸iala vectorului de pozit ¸ie r =
xi +y j +z k.
Avˆand ˆın vedere expresiile analitice ale produselor de vectori, integralele
curbilinii ment ¸ionate ˆın (4.48) se exprim˘a dup˘a cum urmeaz˘a:
_
AB
v dr =
_
AB
v
1
dx +v
2
dy +v
3
dz; (4.49)
122 Ion Cr˘aciun
_
AB
v dr = i
_
AB
v
2
dz −v
3
dy +j
_
AB
v
3
dx −v
1
dz +k
_
AB
v
1
dy −v
2
dx;
_
AB
ϕ(x, y, z)dr = i
_
AB
ϕ(x, y, z)dx+j
_
AB
ϕ(x, y, z)dy +k
_
AB
ϕ(x, y, z)dz
Integralele curbilinii care apar ˆın membrul al doileaˆın oricare din relat ¸iile
de mai sus au forma general˘a
I =
_
AB
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz.
La studiul integralelor curbilinii de spet ¸a a doua s–a specificat faptul c˘a
dac˘a v ∈ T(D, IR
3
) reprezint˘a un cˆamp de fort ¸e pe D, integrala curbilinie
(4.49) este lucrul mecanic al fort ¸ei v(P) cˆand punctul P parcurge arcul AB.
Integrala curbilinie (4.49) se mai nume¸ste integral˘a de linie a vectorului
v(P). Integrala de linie pe curb˘a ˆınchis˘a (C), parcurs˘a o singur˘a dat˘a, se
nume¸ste circulat ¸ia vectorului v(P) pe curba (C).
Integralele de linie au urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
_
AB
(λv +µw) dr = λ
_
AB
v dr +µ
_
AB
w dr;
_
AB
v dr =
_
AP
v dr +
_
PB
v dr, P ∈ (AB), AP ∪ PB = AB;
¸
¸
¸
_
AB
v dr
¸
¸
¸ ≤
_
AB
[v dr[ ≤
_
AB
|v| ds ≤ M
_
AB
ds = M L;
_
AB
v(x, y, z) dr =
_
v
dr
ds
_
(x
0
, y
0
, z
0
) L, (4.50)
unde: λ ¸si µ sunt scalari arbitrari; L este lungimea arcului AB; M este
valoarea maxim˘a a normei vectorului v(P) pe arcul (AB); Q(x
0
, y
0
, z
0
) este
un punct determinat pe arcul de curb˘a (AB).
Proprietatea (4.50) este o teorem˘a de medie analoag˘a primei teoreme de
medie de la integrala definit˘a.
Celelalte tipuri de integrale curbilinii din (4.48) au propriet˘at ¸i similare.
Fie cˆampul vectorial continuu v ∈ C(D, IR
3
).
Definit ¸ia 4.4.1 Integrala curbilinie I =
_
C
v dr se nume¸ste indepen-
dent˘a de drum pe domeniul D ⊂ IR
3
dac˘a oricare ar fi punctele M
1
, M
2

Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 123
D ¸si oricare ar fi arcele de curb˘a (M
1
αM
2
) ¸si (M
1
βM
2
), ambele incluse ˆın
D ¸si cu sensurile de parcurs de la M
1
c˘atre M
2
, avem
_
M
1
αM
2
v dr =
_
M
1
βM
2
v dr.
Teorema 4.4.1 Integrala curbilinie I =
_
C
vdr este independent˘a de drum
pe D dac˘a ¸si numai dac˘a I = 0 oricare ar fi curba ˆınchis˘ a neted˘a sau neted˘a
pe port ¸iuni (C) ⊂ D.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a M
1
, M
2
∈ D sunt puncte arbitrare ¸si (M
1
αM
2
) ⊂
D, (M
1
βM
2
) ⊂ D sunt arce arbitrare, netede pe port ¸iuni, atunci curba
(M
1
αM
2
βM
1
) este ˆınchis˘a ¸si neted˘a pe port ¸iuni ¸si, reciproc, fiind dat˘a o
curb˘a orientat˘a ˆınchis˘a, neted˘a pe port ¸iuni, (C) ⊂ D ¸si M
1
, M
2
∈ (C) dou˘a
puncte alese arbitrar, curba C se prezint˘a ca o juxtapunere de dou˘a arce
netede pe port ¸iuni. Din aceste afirmat ¸ii ¸si Definit ¸ia 4.4.1 rezult˘a concluzia
teoremei.
4.4.2 Integrale de suprafat ¸˘a
Domeniul pe care se efectueaz˘a integrarea este o port ¸iune de suprafat ¸˘a (Σ)
de ecuat ¸ie vectorial˘a
(Σ) : r = r(u, v), (u, v) ∈ (∆∪ γ) ⊂ IR
2
, (4.51)
unde ∆ este un domeniu plan iar frontiera acestuia γ este o curb˘a neted˘a
ˆınchis˘a. Fie (C) frontiera suprafet ¸ei (Σ). Aceast˘a curb˘a este corespunz˘atoa-
rea prin transformarea (4.51) a curbei ˆınchise γ.
Presupunem c˘a suprafat ¸a (Σ) este neted˘a. Prin urmare, exist˘a ¸si sunt
continue pe ∆ derivatele part ¸iale
r
u
(u, v) =
∂r
∂u
(u, v), r
v
(u, v) =
∂r
∂v
(u, v), (u, v) ∈ ∆,
care satisfac condit ¸ia de regularitate r
u
(u, v) r
v
(u, v) ,= 0.
ˆ
In aceste condit ¸ii, funct ¸ia
n(u, v) =
r
u
(u, v) r
v
(u, v)
|r
u
(u, v) r
v
(u, v)|
= n
1
i +n
2
j +n
3
k
este versorul normalei ˆın punctul M ∈ (Σ) corespunz˘ator punctului (u, v) ∈
∆, iar n
1
, n
2
, n
3
sunt cosinusurile directoare ale acestui versor.
124 Ion Cr˘aciun
Dup˘a acela¸si criteriu ca ¸si la integrale curbilinii, introducem urm˘atoarele
integrale de suprafat ¸˘a de spet ¸a ˆıntˆai:
__
(Σ)
(n w)dσ;
__
(Σ)
(n w)dσ;
__
(Σ)
ϕndσ,
(4.52)
unde dσ este elementul de arie al suprafet ¸ei (Σ).
ˆ
In cazul cˆand suprafat ¸a este dat˘a prin ecuat ¸ia vectorial˘a (4.51), expresia
elementului de arie dσ este
dσ =
_
E(u, v)G(u, v) −F
2
(u, v) dudv,
unde E(u, v), F(u, v) ¸si G(u, v) sunt coeficient ¸ii lui Gauss:
E(u, v) = r
2
u
(u, v); F(u, v) = r
u
(u, v) r
v
(u, v); F(u, v) = r
2
v
(u, v).
Integralele de suprafat ¸˘a cu vectori din (4.52) se calculeaz˘a dup˘a cum
urmeaz˘a:
__
(Σ)
(n w)dσ =
__

(n
1
w
1
+n
2
w
2
+n
3
w
3
)
_
EG−F
2
dudv;
__
(Σ)
(n w)dσ = i
__
(Σ)
(n
2
w
3
−n
3
w
2
)dσ+
+j
__
(Σ)
(n
3
w
1
−n
1
w
3
)dσ +k
__
(Σ)
(n
1
w
2
−n
2
w
3
)dσ;
(4.53)
__
(Σ)
ϕndσ = i
__
(Σ)
n
1
ϕdσ +j
__
(Σ)
n
2
ϕdσ +k
__
(Σ)
n
3
ϕdσ. (4.54)
Integralele din membrul doi al egalit˘at ¸ilor (4.53) ¸si (4.54) se reduc la integrale
duble pe ∆ conform formulei de calcul a unei integrale de suprafat ¸˘a de spet ¸a
ˆıntˆai.
Definit ¸ia 4.4.2 O expresie de forma (n w)dσ se nume¸ste flux elemen-
tar al cˆampului vectorial w prin elementul de suprafat ¸˘a orientat ndσ, iar
integrala de suprafat ¸˘a de spet ¸a ˆıntˆai
__
Σ
(n w) dσ se nume¸ste fluxul total
al cˆampului w prin suprafat ¸a (Σ).
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 125
Propriet˘at ¸ile integralelor de suprafat ¸˘a (4.52) sunt analoage celor prezen-
tate pentru integrale curbilinii. Prin urmare, avem
__
(Σ)
n (λv +µw) dσ = λ
__
(Σ)
(n v)dσ +µ
__
(Σ)
(n w)dσ; (4.55)
__
(Σ)
(n w)dσ =
__

1
)
(n w)dσ+
__

2
)
(n w)dσ, ;
(4.56)
¸
¸
¸
__
(Σ)
(n w)dσ
¸
¸
¸ ≤
__
(Σ)
[(n w)[dσ ≤
__
(Σ)
|w| dσ ≤ M
__
(Σ)
dσ = M A
Σ
; (4.57)
__
(Σ)
n wdσ = (n w)(x
0
, y
0
, z
0
) A
Σ
, (4.58)
unde: λ ¸si µ sunt scalari arbitrari; Σ
1
¸si Σ
2
sunt submult ¸imi ale suprafet ¸ei
Σ pentru care Σ
1
∪Σ
2
= Σ, Σ
1
∩Σ
2
= ∅; A
Σ
este aria suprafet ¸ei (Σ); M este
valoarea maxim˘a a normei vectorului w(P) pe suprafat ¸a (Σ); Q(x
0
, y
0
, z
0
)
este un punct determinat al suprafet ¸ei Σ.
Proprietatea (4.58) este o teorem˘a de medie analoag˘a primei teoreme de
medie din teoria integralelor definite.
Celelalte integrale de suprafat ¸˘a din (4.52) au propriet˘at ¸i asem˘an˘atoare
celor prezentate ˆın (4.55) −(4.57).
Este posibil ca suprafat ¸a neted˘a (Σ) s˘a fie reprezentat˘a cartezian explicit
prin ecuat ¸ia
(Σ) : z = f(x, y), (x, y) ∈ D ⊂ IR
2
, (4.59)
caz ˆın care elementul de arie dσ al suprafet ¸ei are forma
dσ =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy,
unde
p = p(x, y) =
∂z
∂x
(x, y), q = q(x, y) =
∂z
∂y
(x, y),
iar versorul normalei n la fat ¸a superioar˘a a suprafet ¸ei are expresia analitic˘a
n = −
p
_
1 +p
2
+q
2
i −
q
_
1 +p
2
+q
2
j +
1
_
1 +p
2
+q
2
k.
(4.60)
126 Ion Cr˘aciun
ˆ
In cazul ment ¸ionat de (4.59) ¸si (4.60), reducerea unei integrale de su-
prafat ¸˘a
__
(Σ)
ϕ(x, y, z) dσ la o integral˘a dubl˘a se face cu ajutorul formulei de
calcul
__
(Σ)
ϕ(x, y, z) dσ =
__
D
ϕ(x, y, f(x, y))
_
1 +p
2
+q
2
dxdy. (4.61)
Folosind (4.59) − (4.61) se pot transpune cu u¸surint ¸˘a toate rezultatele
stabilite ˆın cazul cˆand suprafat ¸a (Σ) este dat˘a prin ecuat ¸ia vectorial˘a (4.51).
Pentru aceasta trebuie efectuat˘a schimbarea de variabile x = x(u, v), y =
y(u, v) ˆın integrala dubl˘a (4.61).
Afirmat ¸ii asem˘an˘atoare au loc ¸si atunci cˆand suprafat ¸a (Σ) este dat˘a
implicit printr–o ecuat ¸ie de forma F(x, y, z) = 0. Astfel,
p = −
∂F
∂x
∂F
∂z
, q = −
∂F
∂y
∂F
∂z
,
iar versorul normalei la suprafat ¸a (Σ) ˆın punctul P(x, y, z) ∈ (Σ) este
n(P) =
(∇F)(x, y, z)
|(∇F)(x, y, z)|
.
4.4.3 Integrale triple (de volum)
Fie Ω ⊂ IR
3
un domeniu carabil, deci o mult ¸ime care are volum. Elementul
de volum, notat cu dω, are expresia dω = dxdydz.
Integralele de volum sau triple care ne vor interesa sunt:
___

ϕdω;
___

v dω. (4.62)
Prima din integralele (4.62) a fost studiat˘a ar˘atˆandu–se c˘a, ˆın anumite
ipoteze asupra domeniului Ω, ea se reduce la o iterat ¸ie de integrale sim-
ple. De exemplu, dac˘a Ω este un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz iar
proiect ¸ia sa pe planul xOy este un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy,
atunci
Ω = ¦(x, y, z) ∈ IR
3
[a ≤ x ≤ b, y
1
(x) ≤ y ≤ y
2
(x), z
1
(x, y) ≤ z ≤ z
2
(x, y)¦.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 127
Astfel,
___

ϕdω =
_
b
a
dx
_
y
2
(x)
y
1
(x)
dy
_
z
2
(x,y)
z
1
(x,y)
ϕ(x, y, z) dz.
A doua integral˘a (4.62) se reduce la calculul a trei integrale de tipul celei
precedente,
___

v dω = i
___

v
1
dω +j
___

v
2
dω +k
___

v
3
dω,
fiec˘areia din integralele membrului drept urmˆand s˘a i se aplice o formul˘a de
calcul.
Prezent˘am, f˘ar˘a demonstrat ¸ie, unele propriet˘at ¸i ale integralelor triple:
___

(λv +µw)dω = λ
___

vdω +µ
___

wdω;
___

vdω =
___

1
vdω+
___

1
vdω, ;
¸
¸
¸
___

v(P) dω
¸
¸
¸ ≤
___

|v(P)|dω ≤ M
___

dω = M Vol(Ω),
unde Ω
1
, Ω
2
sunt astfel ˆıncˆat Ω
1
∪ Ω
2
= Ω, Int Ω
1
∩ Int Ω
2
= ∅, M =
max
P∈Ω
|v(P)| ¸si Vol(Ω) este volumul domeniului Ω.
4.4.4 Formula integral˘a Gauss–Ostrogradski. Consecint ¸e
S˘a consider˘am domeniul tridimensional V a c˘arui frontier˘a este suprafat ¸a
ˆınchis˘a neted˘a S ¸si fie (x
1
, x
2
, x
3
) coordonatele carteziene ale unui punct
oarecare P ∈ V ∪ S. Suprafat ¸a S fiind neted˘a, ˆın fiecare punct P ∈ S
exist˘a versorul n = (n
1
, n
2
, n
3
) al normalei exterioare. Astfel, avem un
cˆamp vectorial definit ˆın punctele P ale suprafet ¸ei care depinde de variabila
vectorial˘a x =
−→
OP= x
1
i +x
2
j +x
3
k.
Consider˘am v = (v
1
, v
2
, v
3
) ∈ T(V ∪ S, IR
3
) un cˆamp vectorial continuu
pentru care coordonata v
i
are derivata part ¸ial˘a v
i,i
continu˘a ˆın V.
ˆ
In aceste ipoteze are loc formula integral˘a Gauss–Ostrogradski
__
S
(n
1
v
1
+n
2
v
2
+n
3
v
3
)dσ =
___
V
(v
1,1
+v
2,2
+v
3,3
)dω, (4.63)
128 Ion Cr˘aciun
care se poate scrie ¸si ˆın forma
__
S
3

i=1
n
i
v
i
dσ =
___
V
3

i=1
v
i,i
dω. (4.64)
ˆ
In particular, considerˆand pe rˆand: v
1
= 1, v
2
= 0, v
3
= 0; v
1
= 0,
v
2
= 1, v
3
= 0; v
1
= 0, v
2
= 0, v
3
= 1, formula (4.63) devine:
__
S
n
1
dσ = 0;
__
S
n
2
dσ = 0;
__
S
n
3
dσ = 0.
(4.65)
Relat ¸iile (4.65) pot fi scrise unitar ˆın forma
__
S
ndσ = 0.
Dac˘a alegem succesiv pentru cˆampul vectorial v una din urm˘atoarele
expresii analitice:
(x
1
, 0, 0); (0, x
1
, 0); (0, 0, x
1
);
(x
2
, 0, 0); (0, x
2
, 0); (0, 0, x
2
);
(x
3
, 0, 0); (0, x
3
, 0); (0, 0, x
3
),
din (4.64) obt ¸inem
__
S
n
1
x
1
dσ = vol(V );
__
S
n
2
x
1
dσ = 0;
__
S
n
3
x
1
dσ = 0;
__
S
n
1
x
2
dσ = 0;
__
S
n
2
x
2
dσ = vol(V );
__
S
n
3
x
2
dσ = 0;
__
S
n
1
x
3
dσ = 0;
__
S
n
2
x
3
dσ = 0;
__
S
n
3
x
3
dσ = vol(V ).
Aceste relat ¸ii pot fi scrise concentrat ˆın forma
__
S
n
i
x
j
dσ = δ
ij
vol(V ), (4.66)
unde indicii i ¸si j iau oricare din valorile 1, 2, 3, δ
ij
este simbolul Kronecker

ii
= 1, δ
ij
= 0, dac˘a i ,= j), iar vol(V ) este volumul domeniului V.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 129
Din (4.66) se pot deduce relat ¸iile
__
S
x
1
ndσ = vol(V )i;
__
S
x
2
ndσ = vol(V )j;
__
S
x
3
ndσ = vol(V )k.
(4.67)
4.4.5 Cˆamp potent ¸ial
Definit ¸ia 4.4.3 Un cˆamp vectorial continuu v ∈ T(D, IR
3
) se nume¸ste
cˆamp potent ¸ial dac˘a exist˘a cˆampul scalar ϕ ∈ C
1
(D), numit potent ¸ialul
scalar al cˆampului vectorial v, astfel ˆıncˆat
v(M) = (∇ϕ)(M), (∀) M ∈ D.
Definit ¸ia 4.4.4 Un cˆamp de fort ¸e F ∈ T(D, IR
3
) se nume¸ste cˆamp con-
servativ de fort ¸e dac˘a exist˘a cˆampul scalar U ∈ C
1
(D), numit˘a funct ¸ie
de fort ¸˘a, astfel ˆıncˆat F = ∇U.
Exemplul 4.4.1 Cˆampul gravitat ¸ional este un cˆamp conservativ de fort ¸e.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, s˘a presupunem c˘a originea reperului Oxyz este ˆın
centrul p˘amˆantului. Se ¸stie c˘a fort ¸a F cu care este atras de c˘atre p˘amˆant
un punct material M(r) este
F(r) = −
C
r
3
r,
unde C este o constant˘a iar r este m˘arimea vectorului de pozit ¸ie r a punctului
M. Deoarece:

∂x
_
1
r
_
= −
x
r
3
;

∂y
_
1
r
_
= −
y
r
3
;

∂z
_
1
r
_
= −
z
r
3
,
rezult˘a c˘a putem reprezenta cˆampul de fort ¸˘a gravitat ¸ional F ˆın forma
F(M) = (∇U)(M),
unde U(M) = C/r.
Prin urmare, cˆampul vectorial F este un cˆamp conservativ de fort ¸e pe
IR
3
¸ ¦0¦.
Teorema 4.4.2 Fie cˆampul vectorial v ∈ C
1
(D, IR
3
), unde D este un do-
meniu tridimensional.
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
130 Ion Cr˘aciun
• v este un cˆamp potent ¸ial;
• integrala curbilinie
_
C
v dr este independent˘ a de drum pe D;
• expresia diferent ¸ial˘a ω = v dr este diferent ¸ial˘a total˘a pe D.
Demonstrat ¸ie. Faptul c˘a prima afirmat ¸ie implic˘a celelalte dou˘a este evi-
dent.
S˘a presupunem c˘a ω = v dr este diferent ¸ial˘a total˘a pe D. Atunci exist˘a
funct ¸ia U diferent ¸iabil˘a pe D astfel ˆıncˆat ω = dU = (∇U) (dr) din care
deducem c˘a
_
AB
v dr =
_
AB
dU = U(B) −U(A)
¸si deci integrala curbilinie depinde doar de extremit˘at ¸ile A ¸si B ale curbei
(C). Din ω = (∇U) (dr) = v dr ¸si unicitatea expresiei diferent ¸ialei unei
funct ¸ii obt ¸inem v = ∇U, ceea ce arat˘a c˘a v este un cˆamp potent ¸ial. A¸sadar,
prima afirmat ¸ie este implicat˘a de ultima.
Dac˘a integrala curbilinie
_
C
v dr este independent˘a de drum pe D,
considerˆand arcul de curb˘a AM ⊂ D cu extremitatea A fix˘a ¸si cealalt˘a
extremitete M variabil˘a, funct ¸ia U(M) =
_
AM
v dr are proprietatea ∇U =
v, adic˘a v este un cˆamp potent ¸ial.
4.5 Divergent ¸a unui cˆamp vectorial
Fie Ω ⊂ IR
3
un domeniu avˆand ca frontier˘a suprafat ¸a ˆınchis˘a neted˘a sau
neted˘a pe port ¸iuni Σ ¸si v ∈ T(Ω ∪ Σ, IR
3
) un cˆamp vectorial continuu pe
Ω ∪ Σ, diferent ¸iabil ˆın orice punct M(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ Ω.
Considerˆand un punct P
0
∈ Ω, de vector de pozit ¸ie x
0
= (x
10
, x
20
, x
30
),
exist˘a domenii V ⊂ Ω astfel ˆıncˆat P
0
∈ V. Presupunem c˘a frontiera unui
astfel de domeniu V este o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a neted˘a S. Fie n = n(x) versorul
normalei exterioare ˆıntr–un punct oarecare P ∈ S de vector de pozit ¸ie
−→
OP=
x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Fie δ(V ) diametrul mult ¸imii V, adic˘a maximul distant ¸ei dintre dou˘a
puncte oarecare M, Q ∈ V. Presupunem c˘a domeniul V are volum ¸si c˘a
vol (V ) este volumul s˘au.
Cu aceste preg˘atiri, consider˘am raportul
Φ
vol (V )
=
__
S
_
n(x) v(x)
_

vol (V )
, (4.68)
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 131
dintre fluxul Φ a cˆampului vectorial v prin suprafat ¸a S ¸si vol(V ).
Definit ¸ia 4.5.1 Se nume¸ste divergent ¸a cˆampului vectorial v, ˆın punctul
P
0
, notat˘a (div v)(P
0
) sau (∇ v)(x
0
), limita raportului (4.68) atunci cˆand
diametrul domeniului V tinde la zero, deci
lim
δ(V )→0
__
S
(n(x) v(x))dσ
vol (V )
= (div v)(P
0
) = (∇ v)(x
0
). (4.69)
Teorema 4.5.1 Dac˘a v = v(P) este cˆamp vectorial diferent ¸iabil ˆın x
0
=
−→
OP
0
¸si exist˘a constantele pozitive k
1
¸si k
2
astfel ˆıncˆat:
aria (S) ≤ k
1
δ
2
(V ); vol (V ) ≥ k
2
δ
3
(V ), (4.70)
atunci limita (4.69) exist˘a ¸si
(∇ v)(x
0
) =
3

i=1
∂v
i
∂x
i
(x
0
) =
∂v
1
∂x
1
(x
0
) +
∂v
2
∂x
2
(x
0
) +
∂v
3
∂x
3
(x
0
). (4.71)
Demonstrat ¸ie. Din ipoteza diferent ¸iabilit˘at ¸ii funct ¸iei vectoriale v de ar-
gument vectorial ˆın punctul x
0
∈ D rezult˘a c˘a are loc identitatea
v(x) = v(x
0
) +dv(x, x −x
0
) +α(x −x
0
)|x −x
0
|, (4.72)
unde
dv(x, x −x
0
) = (dv)(x)(x −x
0
) = (i j k)
_
J
v
(x
0
)
_
X −X
0
__
este valoarea ˆın h = x − x
0
= (i j k)
_
X − X
0
_
a diferent ¸ialei funct ¸iei v ˆın
punctul x
0
= (i j k)X
0
,
J
v
(x
0
) =
_
_
_
∂v
i
∂x
j
(x
0
)
_
_
_
3×3
este matricea jacobian˘a a funct ¸iei v = (v
1
, v
2
, v
3
) ˆın punctul x
0
, iar α este
o funct ¸ie vectorial˘a definit˘a pe IR
3
cu proprietatea
lim
x→x
0
α(x −x
0
) = α(0) = 0. (4.73)
ˆ
In aceste relat ¸ii, X −X
0
¸si X
0
reprezint˘a matricea cu trei linii ¸si o coloan˘a
a coordonatelor vectorilor x −x
0
¸si respectiv x
0
ˆın baza format˘a de versorii
132 Ion Cr˘aciun
ortogonali i, j, k care, ˆımpreun˘a cu originea O, constituie reperul cartezian
ortogonal Ox
1
x
2
x
3
.
Dac˘a ˆınmult ¸im ambii membri ai relat ¸iei (4.72) cu n(x), integr˘am pe
suprafat ¸a S, t ¸inem cont de relat ¸iile (4.66) ¸si (4.67) ¸si ˆımp˘art ¸im cu vol (V ),
se obt ¸ine
__
S
n(x) v(x) dσ
vol (V )
=
3

i=1
_
∂v
i
∂x
i
_
(x
0
) +
__
S
|x −x
0
|(n(x) α(x −x
0
)) dσ
vol (V )
.
Trecem acumˆın membrul ˆıntˆai primul termen al membrului doi al acestei
relat ¸ii ¸si lu˘am valoarea absolut˘a a noii egalit˘at ¸i. A doua ipotez˘a (4.70), faptul
c˘a |x −x
0
| ≤ δ(V ) ¸si inegalitatea Schwarz–Cauchy–Buniakowski
[n(x) α(x −x
0
)[ ≤ |n(x)| |α(x −x
0
)| = |α(x −x
0
)|,
conduc la
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
__
S
n(x) v(x) dσ
vol (V )

3

i=1
_
∂v
i
∂x
i
_
(x
0
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

__
S
|α(x −x
0
)| dσ
k
2
δ
2
(V )
. (4.74)
ˆ
Ins˘a, din (4.73) rezult˘a c˘a funct ¸ia α este continu˘a ˆın h = x − x
0
= 0
ceea ce atrage c˘a pentru orice ε > 0, exist˘a µ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat
|α(x −x
0
)| ≤
k
2
k
1
ε, (4.75)
oricare ar fi x ∈ S care satisface inegalitatea
|x −x
0
| < µ(ε).
Putem considera c˘a domeniul V ⊂ Ω ce cont ¸ine punctul x
0
este astfel
ales ˆıncˆat δ(V ) ≤ µ(ε).
ˆ
In acest caz, din (4.70), (4.74), (4.75) rezult˘a c˘a
pentru orice ε > 0 exist˘a µ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat oricare ar fi domeniul V cu
δ(V ) < µ avem
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
__
S
n(x) v(x) dσ
vol (V )

3

i=1
_
∂v
i
∂x
i
_
(x
0
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
< ε
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 133
ceea ce conduce la relat ¸ia
lim
δ(V )→0
__
S
n vdσ
vol(V )
=
3

i=1
_
∂v
i
∂x
i
_
(x
0
). (4.76)
Din (4.69) ¸si (4.76) rezult˘a (4.71).
Cum divergent ¸a cˆampului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) ˆıntr–un punct oare-
care M ∈ Ω este
(div v)(x, y, z) =
∂v
1
∂x
(x, y, z) +
∂v
2
∂y
(x, y, z) +
∂v
3
∂z
(x, y, z), (4.77)
analizˆand (4.77) constat˘am c˘a ˆın membrul al doilea este rezultatul ˆınmult ¸irii
scalare a operatorului diferent ¸ial al lui Hamilton
∇ = i

∂x
+j

∂y
+k

∂z
cu vectorul v ¸si deci notat ¸ia ∇ v pentru divergent ¸a cˆampului vectorial v
este justificat˘a.
Definit ¸ia 4.5.2 Un cˆamp vectorial v ∈ T(D, IR
3
), diferent ¸iabil ˆın domeniul
D, se nume¸ste solenoidal dac˘a div v = 0.
4.6 Rotorul unui cˆamp vectorial
S˘a consider˘am o direct ¸ie arbitrar˘a de versor a ¸si fie (Π) planul perpendi-
cular pe versorul a care trece printr-un punct fixat P
0
∈ Ω
ˆ
In acest plan
consider˘am o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a (C) care ˆınconjoar˘a punctul P
0
. Curba
(C) delimiteaz˘a o port ¸iune (S) de suprafat ¸˘a plan˘a, a c˘arei arie o not˘am tot
cu S. Fie δ(S) diametrul mult ¸imii (S).
Pentru a introduce rotorul unui cˆamp vectorial v ∈ T(Ω, IR
3
), plec˘am
de la circulat ¸ia Γ a acestuia pe curba (C) ¸si s˘a calcul˘am limita
lim
δ(S)→0
Γ
S
= lim
δ(S)→0
_
C
v(x) dr
S
.
ˆ
In acest scop, transform˘am raportul Γ/S ˆıntr–un raport dintre un flux pe
o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a (o) ¸si volumul domeniului V ˆınchis de aceast˘a suprafat ¸˘a,
134 Ion Cr˘aciun
reducˆand astfel problema la cea prezentat˘a ˆın paragraful precedent. Pen-
tru aceasta, consider˘am port ¸iunea din suprafat ¸a cilindric˘a, cu generatoarele
paralele cu a, de ˆın˘alt ¸ime constant˘a h ¸si avˆand una din baze port ¸iunea de
suprafat ¸˘a (S).
Not˘am cu (S
1
) cealalt˘a baz˘a a cilindrului, cu (S

) suprafat ¸a lateral˘a a
sa, iar cu dσ

elementul de arie al suprafet ¸ei (S

).
Avˆand ˆın vedere c˘a dr = τ ds ¸si c˘a h ds = dσ

, rezult˘a c˘a
Γ
S
=
h
_
C
v(x) dr
h S
=
__
S
v τ dσ

vol (V )
, (4.78)
unde τ este versorul tangentei la curba (C) orientat astfel ˆıncˆat s˘a fie
compatibil cu orientarea suprafet ¸ei (S).
ˆ
Ins˘a τ, a ¸si n

(normala exte-
rioar˘a la suprafat ¸a lateral˘a a cilindrului) formeaz˘a un triedru drept astfel c˘a
τ = a n

. Atunci, (4.78) devine
Γ
S
=
__
S
(v a) n

vol (V )
. (4.79)
Deoarece integralele pe bazele cilindrului din integrandul care intr˘a ˆın (4.79)
sunt nule, ˆın baza celor deduse ˆın paragraful prercedent, rezult˘a c˘a
lim
δ(S)→0
Γ
S
= lim
δ(V )→0
__
S
(v a) ndσ
vol (V )
= (∇ (v a))(x
0
). (4.80)
Dac˘a aplic˘am formula de calcul a divergent ¸ei, g˘asim c˘a limita din (4.80) se
poate scrie ca produsul scalar dintre vectorul a ¸si un anumit vector w(x
0
)
lim
δ(S)→0
Γ
S
= a w(x
0
),
unde
w(x
0
)=(v
3,2
(x
0
)−v
2,3
(x
0
))i+(v
1,3
(x
0
)−v
3,1
(x
0
))j+(v
2,1
(x
0
)−v
1,2
(x
0
))k.
Definit ¸ia 4.6.1 Vectorul w(x
0
) se nume¸ste rotorul cˆampului vectorial v
ˆın punctul x
0
¸si se scrie:
w(x
0
) = (rot v)(x
0
).
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 135
Dac˘a analiz˘am expresia rotorului vedem c˘a aceasta se poate calcula cu
ajutorul determinantului formal
(rot v)(x
0
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
i j k

∂x
1

∂x
2

∂x
3
v
1
v
2
v
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(x
0
) = (∇v)(x
0
).
ˆ
Intr–un punct oarecare x, vom avea
(∇v)(x) = (rot v)(x) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
i j k

∂x
1

∂x
2

∂x
3
v
1
(x) v
2
(x) v
3
(x)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Definit ¸ia 4.6.2 Un cˆamp vectorial v ∈ T(D, IR
3
), diferent ¸iabil ˆın domeniul
D, se nume¸ste irotat ¸ional sau lamelar dac˘a rot v = 0.
Teorema 4.6.1 Un cˆamp potent ¸ial v ∈ T(D, IR
3
), al c˘arui potent ¸ial ϕ ∈
C
2
(D), este lamelar.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, cˆampul vectorial v fiind potent ¸ial, v(M) =
gradϕ(M). Calculˆand rotorul acestui cˆamp, g˘asim
∇v =
_

2
ϕ
∂x
2
∂x
3


2
ϕ
∂x
3
∂x
2
_
i+
_

2
ϕ
∂x
3
∂x
1


2
ϕ
∂x
1
∂x
3
_
j+
_

2
ϕ
∂x
1
∂x
2


2
ϕ
∂x
2
∂x
1
_
k.
Deoarece ϕ este de clas˘a C
2
(D), derivatele part ¸iale mixte de ordinul doi ale
lui ϕ sunt egale ¸si deci ∇v = 0.
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton
O parte a acestor reguli au fost ment ¸ionate ˆın (4.29) unde operatorul ∇ s–a
aplicat unor funct ¸ii scalare. Mai mult, gradientul poate fi aplicat ¸si unui
produs scalar a dou˘a cˆampuri vectoriale. Am v˘azut mai sus c˘a operatorul
∇ aplicat scalar unui cˆamp vectorial, sau unei sume de cˆampuri biscalare,
136 Ion Cr˘aciun
d˘a ca rezultat divergent ¸a acelor cˆampuri, iar dac˘a ∇se aplic˘a vectorial unor
asemenea cˆampuri se obt ¸ine rotorul acelor cˆampuri vectoriale, adic˘a
∇ϕ = gradϕ; ∇ u = div u; ∇v = rot v.
ˆ
In baza celor prezentate mai sus, se pot demonstra urm˘atoarele for-
mule de calcul cu operatorul vectorial ∇ a lui Hamilton (pentru simplitate,
renunt ¸am la scrierea variabilei vectoriale x):
∇ (u +v) = ∇ u +∇ v;
∇(u +v) = ∇u +∇v;
∇ (ϕu) = ϕ(∇ u) +u (∇ϕ);
∇ (u v) = v (∇u) −u (∇v);
∇(ϕu) = ϕ(∇u) −u (∇ϕ);
∇(u v) = v (∇u) +u (∇v) + (v ∇)u + (u ∇)v;
∇(∇v) = ∇(∇ v) −∇
2
v,
unde ∇
2
=

2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2
este operatorul lui Laplace sau laplacian. Avem

2
ϕ = div (gradϕ) =

2
ϕ
∂x
2
+

2
ϕ
∂y
2
+

2
ϕ
∂z
2
.
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul al doilea

2
ϕ
∂x
2
+

2
ϕ
∂y
2
+

2
ϕ
∂z
2
= 0,
se nume¸ste ecuat ¸ia lui Laplace. Orice solut ¸ie a ecuat ¸iei lui Laplace se nu-
me¸ste funct ¸ie armonic˘a.
Pentru alte operat ¸ii cu operatorul ∇, obt ¸inem:
∇(u v) = u(∇ v) −v(∇ u) + (v ∇)u −(u ∇)v; (4.81)
∇(∇ϕ) = rot (gradϕ) = 0; ∇ (∇v) = div (rot v) = 0.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 137
4.8 Formule integrale
Fie (Σ) o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce m˘argine¸ste domeniul Ω, care are urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
• o dreapt˘a paralel˘a la axele de coordonate ale reperului cartezian or-
togonal Oxyz intersecteaz˘a suprafat ¸a (Σ) ˆın cel mult dou˘a puncte;
• Ω se proiecteaz˘a pe planul xOy dup˘a un domeniu D ¸si cilindrul proiec-
tant al lui Ω cu generatoarele paralele cu Oz este tangent la Ωˆın lungul
unei curbe (Γ) care ˆımparte (Σ) ˆın dou˘a suprafet ¸e (condit ¸ii analoage
se pot pune ¸si pentru planele yOz ¸si zOx);
• suprafat ¸a (Σ) este cu dou˘a fet ¸e ¸si presupunem c˘a este format˘a dintr–un
num˘ar de port ¸iuni netede.
Pentru astfel de suprafet ¸e (Σ) ¸si domeniile Ω m˘arginite de ele au loc
urm˘atoarele formule integrale (leg˘aturi ˆıntre tipurile de integrale cu vectori
sau cu cˆampuri scalare):
__
Σ
n v dσ =
___

div v dω;
(4.82)
__
Σ
nϕdσ =
___

gradϕdω;
(4.83)
__
Σ
n v dσ =
___

rot v dω,
(4.84)
__
Σ
ϕ

dn
dσ =
___

(gradϕ gradψ +ϕ∇
2
ψ)dω, (4.85)
__
Σ
_
ϕ

dn
−ψ

dn
_
dσ =
___

(ϕ∇
2
ψ −ψ∇
2
ϕ)dω, (4.86)
Formul˘a integral˘a (4.82) este forma vectorial˘a a formulei integrale Gauss–
Ostrogradski (4.63). Aceasta este ˆıntˆalnit˘a ¸si sub denumirea formula inte-
gral˘a a divergent ¸ei sau ca teorema divergent ¸ei.
Identitatea (4.83) se nume¸ste formula integral˘a a gradientului.
Relat ¸iei (4.84) i se poate spune formula integral˘a a rotorului.
Egalitatea (4.85) este cunoscut˘a sub denumirea de prima identitate in-
tegral˘a a lui Green.
138 Ion Cr˘aciun
Relat ¸ia (4.86) este a doua identitate integral˘a a lui Green.
Dac˘a (S) este o port ¸iune de suprafat ¸˘a regulat˘a orientabil˘a (cu dou˘a fet ¸e)
avˆand frontiera o curb˘a ˆınchis˘a rectificabil˘a (Γ), iar cˆampul vectorial v ∈
T(Ω, IR
3
) este diferent ¸iabil ¸si S ⊂ Ω, atunci are loc formula integral˘a a lui
Stokes
_
Γ
v dr =
__
S
n rot v dσ. (4.87)
Teorema 4.8.1 Cˆampul vectorial v ∈ C
1
(D, IR
3
) este irotat ¸ional pe dome-
niul simplu conex D ⊂ IR
3
dac˘a ¸si numai dac˘a integrala curbilinie
_
C
v dr
este independent˘a de drum pe D.
Demonstrat ¸ie. Presupunem rot v = 0 ¸si fie (C) o curb˘a ˆınchis˘a oarecare
inclus˘aˆın D. Exist˘a atunci suprafet ¸e S ⊂ D cu frontiera C. Aplicˆand formula
integral˘a a lui Stokes (4.87), g˘asim
_
C
v dr = 0.
ˆ
In baza Teoremei 4.4.1 re-
zult˘a c˘a integrala curbilinie
_
C
v dr este independent˘a de drum pe D.
Demonstrat ¸ia reciprocei se face prin reducere la absurd. Presupunem
c˘a exist˘a un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ˆın care rot v ,= 0 ¸si fie c˘a, ˆın acest punct,
v
2,1
− v
1,2
= µ > 0. Atunci exist˘a o vecin˘atate a punctului M
0
, situat˘a ˆın
planul z = z
0
¸si inclus˘a ˆın D, ˆın punctele c˘areia s˘a avem v
2,1
− v
1,2
> 0.
Aplicˆand formula lui Stokes ˆın care port ¸iunea de suprafat ¸˘a este ˆın vecin˘a-
tatea de mai sus, g˘asim c˘a pe frontiera acesteia, care este o curb˘a ˆınchis˘a
din D, integrala curbilinie este diferit˘a de zero. Dar acest lucru contrazice
ipoteza.
Exercit ¸iul 4.8.1 Se d˘a cˆampul de fort ¸˘a definit pe IR
3
F(x, y, z) = yz(2x +y +z)i +zx(x + 2y +z)j +xy(x +y + 2z)k.
S˘a se arate c˘a acest cˆamp vectorial este irotat ¸ional ¸si s˘a se determine
funct ¸ia de fort ¸˘a.
Solut ¸ie Faptul c˘a F este cˆamp irotat ¸ional de fort ¸˘a este simplu de ar˘atat.
ˆ
In baza Teoremei 4.8.1 rezult˘a c˘a integrala curbilinie
_
C
F dr este in-
dependent˘a de drum ˆın IR
3
. Folosind Teorema 4.4.2 deducem c˘a funct ¸ia de
fort ¸˘a care se anuleaz˘a ˆın origine este U =
_
OM
F dr, unde M(x, y, z) este
un punct oarecare.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 139
Deoarece integrala curbilinie este independent˘a de drum, se poate integra
de la origine la M pe muchiile paralelipipedului dreptunghic cu muchiile
paralele cu axele de coordonate ce are O ¸si M ca vˆarfuri opuse. Atunci
U(M) =
_
x
0
v
1
(t, 0, 0)dt +
_
y
0
v
2
(x, t, 0)dt +
_
z
0
v
3
(x, y, t)dt.
Avˆand ˆın vedere coordonatele cˆampului vectorial v, rezult˘a c˘a funct ¸ia
de fort ¸˘a a cˆampului de fort ¸˘a F, care se anuleaz˘ a ˆın origine, este
U(x, y, z) =
_
z
0
xy(x +y + 2t)dt = xyz(x +y +z).
Oricare alt˘a funct ¸ie de fort ¸˘a a cˆampului F difer˘a printr–o constant˘a de
U determinat mai sus.
Exercit ¸iul 4.8.2 S˘a se determine liniile de cˆamp ale cˆampului vectorial
w = (−x +y +z)i + (x −y +z)j + (x +y −z)k.
Ar˘atat ¸i de asemenea c˘a w este un cˆamp conservativ ¸si determinat ¸i funct ¸iile
de fort ¸˘ a. Calculat ¸i apoi fluxul cˆampului w prin fat ¸a exterioar˘a a suprafet ¸ei
ˆınchise S de ecuat ¸ie
[ −x +y +z[ +[x −y +z[ +[x +y −z[ = 1.
Solut ¸ie. Din sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale ale liniilor de cˆamp deducem
combinat ¸iile integrabile
dx +dy +dz
x +y +z
=
dy −dx
−2(y −x)
=
dx +dy −2dz
−2(x +y −2z)
¸si liniile de cˆamp
_
(x +y +z)
2
(x +y −2z) = C
1
x +y −2z = C
2
(y −x)
care sunt intersect ¸ii de cilindri ¸si plane.
Avem c˘a ∇w = 0 ceea ce arat˘a c˘a w este un cˆamp conservativ.
Observˆand c˘a expresia diferent ¸ial˘a ω = w dr este diferent ¸iala funct ¸iei

1
2
(x
2
+y
2
+z
2
) +xy +yz +zx,
140 Ion Cr˘aciun
deducem c˘a funct ¸iile de fort ¸˘a sunt
F(x, y, z) = −
1
2
(x
2
+y
2
+z
2
) +xy +yz +zx +const.
Suprafat ¸a prin care se calculeaz˘a fluxul este ˆınchis˘a, are opt fet ¸e ¸si li-
miteaz˘a domeniul V. Folosind formula integral˘a Gauss–Ostrogradski rezult˘a
∇ w = −3 ¸si Φ =
___
V
∇ wdxdydz = −3
___
V
dxdydz.
Pentru calculul integralei triple efectu˘am schimbarea de variabile
X = −x +y +z, Y = x −y +z, z = x +y −z
pentru care dxdydz =
1
4
dXdY dZ. Frontiera Σ a domeniului transformat V
1
are ecuat ¸ia [X[ + [Y [ + [Z[ = 1, deci V
1
este un octoedru de volum 4/3.
Rezult˘a Φ = −1.
Exercit ¸iul 4.8.3 Fie a un versor constant ¸si cˆampul vectorial
v ∈ T(IR
3
, IR
3
), v(x, y, z) = a u(r).
S˘a se arate c˘a au loc relat ¸iile:
1.
__
Σ
v ndσ +a
___

div udω =
___

du
da
dω;
2.
__
Σ
v ndσ +a
___

rot udω = 0;
3.
__
Σ
div (v n)dσ +a
___

rot (rot u)dω = −
___

d(rot u)
da
dω,
unde Ω este un domeniu tridimensional oarecare m˘arginit de suprafat ¸a Σ,
ˆınchis˘a ¸si neted˘a pe port ¸iuni.
Solut ¸ie. Utilizˆand formula integral˘a a rotorului (4.84), obt ¸inem
__
Σ
v ndσ = −
___

rot v dω.
ˆ
Inlocuind ˆın membrul al doilea pe v ¸si t ¸inˆand cont de formula (4.81),
deducem
__
Σ
v ndσ = −
___

[adiv u −udiv a + (u ∇)a −(a ∇)u]dω.
Capitolul 4 — Elemente de teoria cˆampurilor 141
Deoarece a este versor constant, div a = 0 ¸si (u ∇)a = 0 ¸si
__
Σ
v ndσ = −a
___

div udω+
___

(a ∇)udω.
Cu relat ¸ia (4.47) avem
__
Σ
v ndσ = −a
___

div udω+
___

du
da
dω,
de unde rezult˘a prima identitate.
Pentru a demonstra a doua identitate, aplic˘am formula integral˘a Gauss–
Ostrogradski (4.82), calculˆand totodat˘a ¸si divergent ¸a produsului de vectori.
Obt ¸inem
__
Σ
v ndσ =
___

(u rot a −a rot u)dω = −a
___

rot udω,
din care se deduce a doua identitate.
Pentru demonstrat ¸ia celei de a treia identit˘ at ¸i se folose¸ste (4.83).
Exercit ¸iul 4.8.4 Se consider˘a cˆampul vectorial w = (a r)r (a r),
unde a este un versor constant ¸si r este vectorul de pozit ¸ie al unui punct
M(x, y, z) ∈ Ω. Frontiera domeniului Ω este suprafat ¸a ˆınchis˘a orientabil˘a
(Σ) cu propriet˘ at ¸ile precizate la ˆınceputul paragrafului.
S˘a se arate c˘a au loc relat ¸iile:
__
Σ
(div w)ndσ =
1
2
___

rot rot wdω; (4.88)
__
Σ
(n rot w)dσ = 2
___

grad div wdω. (4.89)
Solut ¸ie. Calculˆand divergent ¸a cˆampului vectorial w, g˘asim
div w = r
2
−3(a r)
2
.
Aplic˘am formula integral˘a a gradientului (4.83) ˆın care ϕ = div w.
A¸sadar, vom avea
__
Σ
(div w)ndσ =
___

grad div wdω.
Avˆand ˆın vedere expresia lui div w ¸si regulile de calcul cu gradientul, de-
ducem
grad div w = 2[r −3(a r)a].
142 Ion Cr˘aciun
Pe de alt˘a parte rot rot w = 4[r −3(a r)a], adic˘a
rot rot w = 2grad div w (4.90)
¸si astfel egalitatea (4.88) este evident˘a.
Pentru a demonstra relat ¸ia (4.89) folosim formula integral˘a a rotorului
(4.84) ˆın care cˆampul vectorial v este ˆınlocuit cu rot w. Prin urmare, avem
__
Σ
(n rot w)dσ =
___

rot rot wdω. (4.91)
Dac˘a ˆın relat ¸ia (4.91) facem uz de (4.90) deducem c˘a are loc ¸si (4.89).
Exercit ¸iul 4.8.5 Se consider˘a v = ϕ(r)r un cˆamp vectorial definit pe
un domeniu Ω ⊂ IR
3
a c˘arui frontier˘a este suprafat ¸a ˆınchis˘a ¸si neted˘a
pe port ¸iuni (Σ). Presupunem c˘a funct ¸ia ϕ este diferent ¸iabil˘a pe un inter-
val I ⊂ IR
+
. Vectorul de pozit ¸ie ¸si m˘arimea razei vectoare ale punctului
M(x, y, z) ∈ Ω ∪ Σ sunt
r =
−→
OM= xi +y j +z k, r = |
−→
OM | =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
(4.92)
S˘a se arate c˘a au loc identit˘at ¸ile:
__
Σ
ϕ(r)r ndσ −3
___

ϕ(r) dω =
___

r grad ϕ(r) dω; (4.93)
_
Γ
ϕ(r)r dr = 0, (4.94)
unde Γ este o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a, neted˘a pe port ¸iuni, inclus˘a ˆın domeniul
ˆınchis Ω ∪ Σ, care este frontiera unei suprafet ¸e deschise S ⊂ Ω ∪ Σ.
Solut ¸ie. Din (4.92) rezult˘a c˘a expresia analitic˘a a cˆampului vectorial v este
v = xϕ(r) i +yϕ(r) j +zϕ(r) k,
iar divergent ¸a lui, conform (4.77), este
div v = 3ϕ(r) +rϕ

(r).
Formula integral˘a Gauss–Ostrogradski (4.82) conduce la
__
Σ
ϕ(r) r ndσ −3
___

ϕ(r) dω =
___

r ϕ

(r) dω. (4.95)
Identitatea (4.93) rezult˘a din (4.95) deoarece rϕ

(r) = r grad ϕ(r).
Identitatea (4.94) rezult˘a din formula lui Stokes (4.87) aplicat˘a cˆampului
vectorial v, c˘aci rot v = rot (ϕ(r)r) = 0.
Capitolul 5
Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a
5.1 Mult ¸imea numerelor complexe
Fie | C mult ¸imea perechilor ordonate de forma (x, y), x, y ∈ IR,
| C = ¦z = (x, y)[ x, y ∈ IR¦. (5.1)
Dou˘a elemente ale lui C, z = (x, y) ¸si z
0
= (x
0
, y
0
) sunt egale dac˘a ¸si
numai dac˘a x = x
0
¸si y = y
0
.
Fie z
1
= (x
1
, y
1
) ¸si z
2
= (x
2
, y
2
) dou˘a elemente arbitrare ale mult ¸imii | C.
ˆ
In mult ¸imea | C definim legile de compozit ¸ie binare interne:
_
_
_
+ : | C | C → | C,
(∀) (z
1
, z
2
) ∈ | C | C → z
1
+z
2
=(x
1
+x
2
, y
1
+y
2
) ∈ | C,
(5.2)
numit˘a adunarea elementelor lui | C;
_
_
_
: | C | C → | C,
(∀) (z
1
, z
2
) ∈ | C | C → z
1
z
2
=(x
1
x
2
−y
1
y
2
, x
1
y
2
+x
2
y
1
) ∈ | C,
(5.3)
numit˘a ˆınmult ¸irea elementelor lui | C.
De asemenea, pe mult ¸imea | C, definim ¸si operat ¸ia extern˘a cu domeniul
de operatori IR,
_
_
_
: IR | C → | C,
(∀) (α, z) ∈ IR | C → α z=(αx, αy) ∈ | C,
(5.4)
numit˘a ˆınmult ¸irea elementelor mult ¸imii | C cu scalari din .IR
143
144 Ion Cr˘aciun
Nu este greu de demonstrat c˘a:
( | C, +) este grup aditiv abelian ; (5.5)
( | C, ) este grup abelian multiplicativ; (5.6)
z (z
1
+z
2
) = z z
1
+z z
2
, (∀) z, z
1
, z
2
∈ | C. (5.7)
Elementul nul al grupului abelian aditiv ( | C, +) este perechea (0, 0), pe
care o vom nota cu 0, iar opusul perechii z = (x, y) este perechea (−x, −y),
notat˘a cu −z.
Folosind (5.5) ¸si (5.6), deducem c˘a elementul nul ¸si opusul oric˘arui ele-
ment din | C sunt unice.
Se constat˘a c˘a elementul unitate al grupului ( | C, ) este perechea (1, 0)
pe care convenim s˘a o not˘am cu 1 deoarece, ˆın baza legii (5.3),
z 1 = (x, y) (1, 0) = (x 1 −y 0, x 0 +y 1) = (x, y) = z.
Inversul elementului z = (x, y) ∈ | C ¸ ¦0¦ este z
−1
=
_
x
x
2
+y
2
,
−y
x
2
+y
2
_
deoarece z z
−1
= 1 = (1, 0).
Elementul unitate al grupului ( | C, ) este unic iar inversul oric˘arui z nenul
din | C este, de asemenea, unic.
Operat ¸ia (5.4) se bucur˘a de propriet˘at ¸ile:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
1 z = z, (∀) z ∈ | C, 1 ∈ IR;
(α +β) z = α z +β z, (∀) z ∈ | C, α, β ∈ IR;
(α β) z = α (β z), (∀) z ∈ | C, α, β ∈ IR;
α (z
1
+z
2
) = α z
1
+α z
2
, (∀) α ∈ IR, z
1
, z
2
∈ | C.
(5.8)
Analiza relat ¸iilor (5.2), (5.3), (5.5) −(5.7) arat˘a c˘a
( | C, +, ) este corp comutativ sau cˆamp, (5.9)
iar din (5.2), (5.4), (5.5) ¸si (5.8) rezult˘a c˘a
| C este spat ¸iu liniar real. (5.10)
Elementele 1 = (1, 0) ∈ | C ¸si i = (0, 1) ∈ | C sunt liniar independente
deoarece
α 1 +β i = 0 ⇐⇒α = β = 0. (5.11)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 145
Apoi, ˆın baza relat ¸iilor (5.2), (5.4), orice element z ∈ | C se scrie ˆın mod
unic ca o combinat ¸ie liniar˘a a elementelor 1 ¸si i din | C.
ˆ
Intr-adev˘ar, avem
relat ¸iile
z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) = x (1, 0) +y (0, 1) = x 1 +y i, (5.12)
din care desprindem scrierea
z = x +iy. (5.13)
Rezultatele (5.10) − (5.13) arat˘a c˘a mult ¸imea ¦1, i¦ ⊂ | C o baz˘a ˆın | C.
Prin urmare, dimensiunea spat ¸iului vectorial real | C este 2.
Remarc˘am c˘a i = (0, 1) ∈ | C are proprietatea
i
2
= (0, 1) (0, 1) = (−1, 0) = −(1, 0) = −1. (5.14)
Definit ¸ia 5.1.1 Mult ¸imea | C, cu operat ¸iile ¸si propriet˘at ¸ile ment ¸ionate, se
nume¸ste mult ¸imea numerelor complexe. Num˘arul complex i = (0, 1) se
nume¸ste unitatea imaginar˘a.
Definit ¸ia 5.1.2 Scrierea (5.13) se nume¸ste forma algebric˘a a unui num˘ar
complex. Numerele reale x ¸si y din aceast˘a scriere se numesc respectiv
partea real˘a ¸si partea imaginar˘a a num˘arului complex z.
Fie IR
2
= IRIR spat ¸iul liniar real euclidian de dimensiune este 2. Acesta,
poate fi identificat cu mult ¸imea vectorilor geometrici dintr–un planˆın care s–
a ales reperul ortonormat 1 = ¦O, i, j¦ (O, originea reperului, este un punct
fixat al planului, iar i, j – versorii reperului, corespund perechilor (1, 0) ¸si
(0, 1) care au ca reprezentant ¸i ˆın O segmentele orientate perpendiculare
−→
OA
¸si
−→
OB).
Dac˘a not˘am cu Ox, Oy axele reale cu originea comun˘a ˆın O ¸si versorii
directori i ¸si j, numite axele reperului, atunci reperul 1 se poate nota ¸si cu
xOy.
Reprezentantul ˆın origine al vectorului v = (x, y) ∈ IR
2
este segmentul
orientat
−→
OM ale c˘arui proiect ¸ii pe axele Ox, Oy ale reperului sunt segmentele
orientate
−→
OM
1
, respectiv
−→
OM
2
. Aceste segmente orientate sunt la rˆandul lor
reprezentant ¸ii ˆın origine a vectorilor v
1
¸si v
2
, coliniari cu versorii i, respectiv
j, factorii de coliniaritate fiind m˘arimile algebrice x, y ∈ IR ale proiect ¸iilor
vectorului v pe versorii i, respectiv j. Prin urmare, avem v
1
= xi ¸si v
2
= y j.
146 Ion Cr˘aciun
Deoarece segmentul orientat
−→
OM este suma segmentelor orientate
−→
OM
1
¸si
−→
OM
2
, putem scrie
v = xi +y j (5.15)
care reprezint˘a exprimarea vectorului v ˆın baza ¦i, j¦.
Perechea (x, y) stabile¸ste totodat˘a pozit ¸ia punctului M ˆın planul conside-
rat ¸si de aceea x ¸si y se numesc coordonatele punctului M (abscisa, respectiv
ordonata) ˆın reperul xOy, fapt ce se scrie ˆın forma M(x, y).
Aplicat ¸ia
ϕ : | C → IR
2
, ϕ(z) = v, (5.16)
unde z ¸si v sunt dat ¸i ˆın (5.13), respectiv (5.15), este liniar˘a (are proprietatea
ϕ(α
1
z
1

2
z
2
) = α
1
ϕ(z
1
) +α
2
ϕ(z
2
)) ¸si bijectiv˘a.
Rezult˘a c˘a ϕ stabile¸ste un izomorfismˆıntre spat ¸iile liniare reale | C ¸si IR
2
,
deci num˘arului complex arbitrar z din (5.13) ˆıi corespunde punctul M(x, y),
sau vectorul v din (5.15). Prin urmare, un num˘ar complex poate fi figurat ˆın
plan. Punctul M(x, y) se nume¸ste imaginea num˘arului complex z = x +iy,
iar z se nume¸ste afixul punctului M(x, y).
Cele dou˘a spat ¸ii liniare descrise mai sus, fiind izomorfe, propriet˘at ¸ile
unuia se transmit prin izomorfism ¸si celuilalt.
Odat˘a stabilit izomorfismul ˆıntre | C ¸si IR
2
, axei Ox i se spune axa real˘a iar
axa Oy poart˘a denumirea de ax˘a imaginar˘a. Numerele reale, care constituie
o submult ¸ime a numerelor complexe, au imaginile pe axa Ox, iar numerele
pur imaginare z = iy au ca imagini puncte de forma M(0, y) ∈ Oy.
Se ¸stie c˘a |v| = |
−→
OM | =
_
x
2
+y
2
este o norm˘a pe IR
2
(norma
euclidian˘a).
ˆ
In baza izomorfismului (5.16), funct ¸ia
[ [ : | C → IR, [z[ =
_
x
2
+y
2
, (∀) z = (x, y) ∈ | C, (5.17)
este o norm˘a pe | C, deci
cuplul ( | C, [ [) este spat ¸iu normat. (5.18)
Cum orice spat ¸iu normat este ¸si spat ¸iu metric, rezult˘a c˘a mult ¸imea | C
este spat ¸iu metric, metrica d fiind cea indus˘a de norma (5.18)
d : | C | C → IR, d(z
1
, z
2
) = [z
1
−z
2
[ =
_
(x
1
−x
2
)
2
+ (y
1
−y
2
)
2
,
(5.19)
unde z
1
= x
1
+iy
1
¸si z
2
= x
2
+iy
2
sunt numere complexe arbitrare.
A¸sadar, putem considera c˘a | C este o mult ¸ime de puncte.
ˆ
In consecint ¸˘a, toate rezultatele stabilite pentru spat ¸ii liniare, spat ¸ii nor-
mate ¸si spat ¸ii metrice sunt adev˘arate ¸si ˆın mult ¸imea | C a numerelor complexe.
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 147
De exemplu, discul deschis (bila deschis˘a) cu centrul ˆın punctul z
0
= x
0
+iy
0
¸si raza r > 0 este mult ¸imea B(z
0
, r) ⊂ | C, unde
B(z
0
, r) = ¦z ∈ | C[ [z −z
0
[ < r¦, (5.20)
iar
B(z
0
, r) = ¦z ∈ | C[ [z −z
0
[ ≤ r¦ (5.21)
este discul ˆınchis cu centrul ˆın z
0
¸si raz˘a r.
Cu ajutorul bilei deschise putem introduce not ¸iunea de vecin˘atate a
punctului z
0
.
Definit ¸ia 5.1.3 Mult ¸imea nevid˘a V ⊂ | C se nume¸ste vecin˘atate a punc-
tului z
0
∈ | C dac˘a exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat B(z
0
, r) ⊂ V. Mult ¸imea 1(z
0
), a
tuturor vecin˘at˘at ¸ilor punctului z
0
∈ | C, se nume¸ste sistemul de vecin˘at˘at ¸i
a punctului z
0
.
Folosind vecin˘at˘at ¸ile, putem defini ˆın | C toate not ¸iunile topologice ˆıntˆal-
nite ˆın teoria spat ¸iilor metrice.
Amintim pe cele care pot fi utilizate ˆın studiul funct ¸iilor complexe de
o variabil˘a complex˘a: punct aderent; punct interior; punct exterior; punct
frontier˘a; punct de acumulare; punct izolat, ale unei mult ¸imi E ⊂ | C.
Folosindu–le apoi pe acestea, se pot defini alte not ¸iuni de topologie,
precum: ˆınchiderea unei mult ¸imi; mult ¸ime ˆınchis˘a; interiorul unei mult ¸imi;
mult ¸ime deschis˘a; exteriorul unei mult ¸imi; frontiera unei mult ¸imi; mult ¸i-
me m˘arginit˘a; mult ¸ime conex˘ a; domeniu (o mult ¸ime E ⊂ | C deschis˘a ¸si
conex˘a); continuu (o mult ¸ime de numere complexe ˆınchis˘a ¸si conex˘a), mul-
t ¸ime compact˘a (o mult ¸ime E ⊂ | C m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a).
Aceste not ¸iuni topologice constituie un motiv al recapitul˘arii acelora¸si
not ¸iuni introduse ˆın teoria spat ¸iilor metrice din analiza matematic˘a .
ˆ
Inˆıncheiere, prezent˘am alte exprim˘ari ale unui num˘ar complex z = x+iy.
ˆ
In acest scop, introducem unghiul θ = Arg z (m˘asurat ˆın radiani, ˆıntre
0 ¸si 2π, ˆın sens direct trigonometric) dintre versorul i al axei Ox ¸si vectorul
−→
OM, unde M(x, y). Atunci, x ¸si y, care sunt m˘arimile algebrice ale proiect ¸iei
vectorului
−→
OM pe versorii axelor Ox ¸si Oy, se exprim˘a cu ajutorul distant ¸ei
[z[ ˆıntre punctele O ¸si M ¸si unghiul Arg z astfel:
x = [z[ cos Arg z; y = [z[ sinArg z. (5.22)
Relat ¸iile (5.22) ¸si (5.13) conduc la exprimarea
z = [z[(cos Arg z +i sinArg z), (5.23)
148 Ion Cr˘aciun
care se nume¸ste forma trigonometric˘a a num˘arului complex z = x +iy.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom vedea c˘a
cos θ +i sinθ = e
i θ
, (5.24)
de unde deducem forma
z = [z[ e
i Arg z
, (5.25)
numit˘a forma exponent ¸ial˘a num˘arului complex z.
Dac˘a ˆın relat ¸ia (5.24) trecem θ ˆın −θ ¸si t ¸inem cont de propriet˘at ¸ile func-
t ¸iilor trigonometrice, rezult˘a c˘a avem
cos θ −i sinθ = e
−i θ
. (5.26)
Din (5.24) ¸si (5.26), g˘asim:
cos θ =
e
i θ
+e
−i θ
2
; sinθ =
e
i θ
−e
−i θ
2 i
,
(5.27)
cunoscute sub numele de formulele lui Euler.
5.2 Funct ¸ii de o variabil˘a complex˘a
Fie T(E, | C) mult ¸imea funct ¸iilor definite pe mult ¸imea nevid˘a E ⊂ | C cu
valori ˆın spat ¸iul metric ( | C, d), ale c˘arei elemente sunt funct ¸ii complexe de o
variabil˘a complex˘a.
Deoarece mult ¸imea | C este spat ¸iu metric, orice mult ¸ime nevid˘a E ⊂ | C
este, de asemenea, spat ¸iu metric, metrica pe E fiind cea indus˘a de metrica pe
| C. A¸sadar, o funct ¸ie complex˘a de variabil˘a complex˘a este o funct ¸ie definit˘a
pe un spat ¸iu metric cu valori ˆıntr–un alt spat ¸iu metric astfel c˘a toate rezul-
tatele legate de limita ˆıntr–un punct ¸si continuitatea unei funct ¸ii definit˘a pe
un spat ¸iu metric, cu valori ˆıntr–un alt spat ¸iu metric, sunt valabile ¸si pentru
aceste funct ¸iii.
Cum punctele unui plan euclidian raportat la un reper cartezian de axe
se pot identifica cu imaginile numerelor complexe, mult ¸imea E de definit ¸ie
a funct ¸iei complexe de variabil˘a complex˘a f poate fi considerat˘a ¸si ca sub-
mult ¸ime a spat ¸iului IR
2
.
Dac˘a pentru funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a
w = f(z), z ∈ E, w ∈ | C, (5.28)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 149
se evident ¸iaz˘a partea real˘ a Re f(z) = u(x, y) ¸si partea imaginar˘a Imf(z) =
v(x, y) rezult˘a c˘a pentru valorile funct ¸iei f putem utiliza ¸si notat ¸ia
f(z) = u(x, y) +i v(x, y). (5.29)
Din (5.28) ¸si (5.29) rezult˘a c˘a funct ¸ia f ∈ T(E, | C), cu E ⊂ | C, este
determinat˘a atunci ¸si numai atunci cˆand se cunosc funct ¸iile reale u(x, y) ¸si
v(x, y), ambele definite pe mult ¸imea E ⊂ IR
2
.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, pentru o funct ¸ie complex˘a de variabil˘a complex˘a vom
utiliza denumirea de funct ¸ie complex˘ a ¸si vom nota mult ¸imea sa de definit ¸ie
cu D dac˘a este un domeniu.
5.3 Funct ¸ie monogen˘a ˆıntr–un punct
Fie funct ¸ia complex˘a f ∈ T(D, | C) ¸si z
0
∈ D.
Definit ¸ia 5.3.1 Funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a
ρ ∈ T(D ¸ ¦z
0
¦, | C), ρ(z) =
f(z) −f(z
0
)
z −z
0
, (5.30)
se nume¸ste raportul incrementar ˆın punctul z
0
al funct ¸iei f.
Definit ¸ia 5.3.2 Spunem c˘a funct ¸ia complex˘a f ∈ T(D, | C) este monogen˘a
sau derivabil˘a ˆın punctul z
0
∈ D, dac˘a funct ¸ia raport incrementar ˆın punc-
tul z
0
al funct ¸iei f are limit˘a ˆın punctul z
0
.
Definit ¸ia 5.3.3 Dac˘a funct ¸ia complex˘a f este monogen˘a ˆın z
0
, atunci li-
mita ˆın z
0
a funct ¸iei (5.30), notat˘a cu f

(z
0
), se nume¸ste derivata funct ¸iei
f ˆın punctul z
0
.
A¸sadar, dac˘a funct ¸ia complex˘a f este derivabil˘a ˆın z
0
, derivata sa ˆın
punctul z
0
este
f

(z
0
) = lim
z→z
0
f(z) −f(z
0
)
z −z
0
. (5.31)
Teorema 5.3.1 O funct ¸ie monogen˘a ˆın z
0
este continu˘a ˆın acest punct.
Demonstrat ¸ie. Valoarea funct ¸iei complexe f ˆıntr–un punct z ,= z
0
poate
fi scris˘a ˆın forma
f(z) = f(z
0
) +
f(z) −f(z
0
)
z −z
0
(z −z
0
).
150 Ion Cr˘aciun
Trecˆand la limit˘a ˆın aceast˘a egalitate pentru z → z
0
, obt ¸inem
lim
z→z
0
f(z) = f(z
0
) + lim
z→z
0
f(z) −f(z
0
)
z −z
0
lim
z→z
0
(z −z
0
) = f(z
0
),
ceea ce arat˘a c˘a funct ¸ia f ∈ T(D, | C) este continu˘a ˆın z
0
.
Exemplul 5.3.1 Funct ¸ia complex˘a
f : | C → | C, f(z) = z
2
este monogen˘a ˆın orice punct z ∈ | C ¸si f

(z) = 2z.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, considerˆand un punct arbitrar fixat z
0
, funct ¸ia ρ din
(5.30) corespunz˘atoare funct ¸iei f(z) = z
2
este ρ(z) =
z
2
−z
2
0
z −z
0
= z + z
0
de
unde, prin trecere la limit˘a pentru z → z
0
, se obt ¸ine f

(z
0
) = 2z
0
. Deoarece
z
0
este ales arbitrar, rezult˘a c˘a f este monogen˘a ˆın orice punct z ∈ | C ¸si
f

(z) = 2z.
Exemplul 5.3.2 Funct ¸ia f : | C → | C, f(z) = sinz este monogen˘a ˆın orice
z ∈ | C ¸si f

(z) = cos z.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, raportul incrementar (5.30) al funct ¸iei f(z) are limita
cos z
0
ˆın punctul arbitrar z
0
∈ | C, ceea ce arat˘a c˘a (sinz)

= cos z.
5.4 Condit ¸iile Cauchy–Riemann
Teorema 5.4.1 Dac˘a funct ¸ia complex˘a f ∈ T(D, | C) din (5.29) este mono-
gen˘a ˆın punctul z
0
= x
0
+ iy
0
∈ D, atunci funct ¸iile reale de dou˘a variabile
reale u, v ∈ T(D), D ⊂ IR
2
, sunt derivabile ˆın punctul (x
0
, y
0
), derivatele
part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iilor u ¸si v ˆın (x
0
, y
0
) satisfac condit ¸iile
Cauchy–Riemann
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
(x
0
, y
0
) =
∂v
∂y
(x
0
, y
0
),
∂u
∂y
(x
0
, y
0
) = −
∂v
∂x
(x
0
, y
0
),
(5.32)
iar derivata funct ¸iei f ˆın punctul z
0
se calculeaz˘a dup˘a una din formulele:
f

(z
0
) =
∂u
∂x
(x
0
, y
0
) +i
∂v
∂x
(x
0
, y
0
);
(5.33)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 151
f

(z
0
) =
1
i
_
∂u
∂y
(x
0
, y
0
) +i
∂v
∂y
(x
0
, y
0
)
_
.
(5.34)
Demonstrat ¸ie. Cum f este monogen˘a ˆın punctul z
0
, exist˘a limita ˆın z
0
a
raportului incrementar (5.30) ¸si aceast˘a limit˘a este f

(z
0
). T¸ inˆand cont de
expresia (5.29), rezult˘a c˘a
f

(z
0
) = lim
x→x
0
y→y
0
u(x, y) −u(x
0
, y
0
) +i(v(x, y) −v(x
0
, y
0
))
x −x
0
+i(y −y
0
)
. (5.35)
S˘a consider˘am ˆıntˆai c˘a z → z
0
pe o paralel˘a la una din axele de coor-
donate. Dac˘a aceast˘a paralela este la axa Ox, atunci y = y
0
¸si z → z
0
este
echivalent cu x → x
0
, ˆıncˆat (5.35) devine
f

(z
0
) = lim
x→x
0
u(x, y
0
) −u(x
0
, y
0
)
x −x
0
+i lim
x→x
0
v(x, y
0
) −v(x
0
, y
0
)
x −x
0
. (5.36)
Din (5.36) rezult˘a c˘a exist˘a limitele din membrul al doilea ¸si:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
lim
x→x
0
u(x, y
0
) −u(x
0
, y
0
)
x −x
0
= Re f

(z
0
);
lim
x→x
0
v(x, y
0
) −v(x
0
, y
0
)
x −x
0
= Imf

(z
0
).
(5.37)
Relat ¸iile din (5.37) arat˘a c˘a funct ¸iile reale u ¸si v de variabilele reale x ¸si y
sunt derivabile part ¸ial ˆın punctul (x
0
, y
0
) ˆın raport cu variabila x ¸si aceste
derivate part ¸iale sunt:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
∂u
∂x
(x
0
, y
0
) = Re f

(z
0
);
∂v
∂x
(x
0
, y
0
) = Imf

(z
0
).
(5.38)
Apoi, dac˘a z → z
0
pe o paralel˘a la axa Oy, atunci x = x
0
, z → z
0
este
echivalent cu y → y
0
¸si (5.35) devine
f

(z
0
) =
1
i
_
lim
y→y
0
u(x
0
, y) −u(x
0
, y
0
)
y −y
0
+i lim
y→y
0
v(x
0
, y) −v(x
0
, y
0
)
y −y
0
_
. (5.39)
Din (5.39) deducem c˘a c˘a funct ¸iile reale u ¸si v de variabilele reale x ¸si y
sunt derivabile part ¸ial ˆın punctul (x
0
, y
0
) ˆın raport cu variabila y ¸si c˘a aceste
152 Ion Cr˘aciun
derivate part ¸iale sunt:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂v
∂y
(x
0
, y
0
) = Re f

(z
0
);
∂u
∂y
(x
0
, y
0
) = − Imf

(z
0
).
(5.40)
Din (5.38) ¸si (5.40) rezult˘a condit ¸iile Cauchy–Riemann (5.32) iar dac˘a t ¸inem
cont c˘a f

(z
0
) = Re f

(z
0
) +i Imf

(z
0
), rezult˘a c˘a au loc (5.33) ¸si (5.34).
Teorema 5.4.2 Dac˘a funct ¸iile reale u, v ∈ T(D), sunt derivabile ˆıntr–o ve-
cin˘atate a punctului (x
0
, y
0
) ∈ D ⊂ IR
2
, iar derivatele part ¸iale de ordinul
ˆıntˆai ale lor sunt continue ˆın (x
0
, y
0
) ¸si satisfac ˆın acest punct condit ¸iile
Cauchy–Riemann (5.32), atunci funct ¸ia complex˘a (5.29) este monogen˘a ˆın
z
0
= x
0
+i y
0
.
Demonstrat ¸ie. Din ipoteze rezult˘a c˘a funct ¸iile u ¸si v sunt diferent ¸iabile ˆın
punctul (x
0
, y
0
) ∈ D, deci exist˘a funct ¸iile reale α ¸si β de variabilele reale x
¸si y, definite pe D, continue ˆın (x
0
, y
0
) ¸si egale cu zero ˆın acest punct, astfel
ˆıncˆat cre¸sterile:
∆u = u(x, y) −u(x
0
, y
0
); ∆v = v(x, y) −v(x
0
, y
0
), (5.41)
ale respectiv funct ¸iilor u ¸si v, corespunz˘atoare cre¸sterilor
∆x = x −x
0
, ∆y = y −y
0
, (5.42)
s˘a fie
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∆u =
∂u
∂x
(x
0
, y
0
)∆x +
∂u
∂y
(x
0
, y
0
)∆y +α(x, y)[z −z
0
[,
∆v =
∂v
∂x
(x
0
, y
0
)∆x +
∂v
∂y
(x
0
, y
0
)∆y +β(x, y)[z −z
0
[.
(5.43)
S˘a evalu˘am cre¸sterea funct ¸iei f ˆın z
0
corespunz˘atoare cre¸sterii ∆z = z −z
0
,
∆f(z
0
, ∆z) = f(z
0
+ ∆z) −f(z
0
). (5.44)
Folosind (5.29) ¸si (5.41) rezult˘a c˘a aceast˘a cre¸stere este
∆f(z
0
, ∆z) = ∆u +i∆v. (5.45)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 153
ˆ
Inlocuind ˆın (5.45) expresiile (5.43) ¸si t ¸inˆand cont de condit ¸iile Cauchy–
Riemann (5.32), obt ¸inem
∆f(z
0
, ∆z) =
_
∂u
∂x
(x
0
, y
0
) +i
∂v
∂x
(x
0
, y
0
)
_
∆z + (α +i β) [∆z[.
(5.46)
ˆ
Imp˘art ¸ind ambii membri ai egalit˘at ¸ii (5.46) prin ∆z ¸si trecˆand la limit˘a
pentru ∆z → 0, obt ¸inem
lim
∆z→0
∆f(z
0
, ∆z)
∆z
=
∂u
∂x
(x
0
, y
0
)+i
∂v
∂x
(x
0
, y
0
)+ lim
∆z→0
_
(α+i β)
[∆z[
∆z
_
. (5.47)
Deoarece funct ¸ia α+iβ are limita zero ˆın z
0
, iar funct ¸ia
[∆z[
∆z
este m˘arginit˘a,
avem
lim
∆z→0
(α +i β)
[∆z[
∆z
= 0. (5.48)
Din (5.47) ¸si (5.48) rezult˘a c˘a raportul incrementar ˆın z
0
al funct ¸iei f are
limit˘a ˆın punctul z
0
¸si aceasta este
lim
∆z→0
∆f(z
0
, ∆z)
∆z
=
∂u
∂x
(x
0
, y
0
) +i
∂v
∂x
(x
0
, y
0
). (5.49)
A¸sadar, funct ¸ia f este monogen˘a ˆın z
0
¸si derivata sa ˆın z
0
este (5.33).
Dac˘a ˆın (5.47) folosim condit ¸iile Cauchy–Riemann ajungem la concluzia
lim
∆z→0
∆f(z
0
, ∆z)
∆z
=
1
i
_
∂u
∂y
(x
0
, y
0
) +i
∂v
∂y
(x
0
, y
0
)
_
+ lim
∆z→0
_
(α +i β)
[∆z[
∆z
_
,
de unde, prin trecere la limit˘a pentru ∆z → 0, se obt ¸ine c˘a derivata funct ¸iei
f ˆın punctul z
0
este (5.34).
Exercit ¸iul 5.4.1 S˘a se determine punctele z = x + iy ˆın care funct ¸iile de
mai jos sunt monogene ¸si s˘a se calculeze derivatele ˆın punctele determinate:
1
0
. f(z) = x
2
−4xy +y +i(3x −y
2
);
2
0
. f(z) = z
2
+ 2zz −2z
2
+ 3z + 2z,
unde z = x −iy este conjugatul num˘arului complex z = x +iy.
Solut ¸ie. 1
0
. Partea real˘a a funct ¸iei f este u(x, y) = x
2
− 4xy + y, iar cea
imaginar˘a este v(x, y) = 3x −y
2
. Ecuat ¸iile Cauchy–Riemann sunt
_
_
_
2x −4y = −2y
−4x + 1 = −3.
154 Ion Cr˘aciun
Cum solut ¸ia acestui sistem este x
0
= 1, y
0
= 1 rezult˘a c˘a funct ¸ia dat˘a este
monogen˘a ˆın punctul z
0
= 1 +i ¸si
f

(z
0
) =
∂u
∂x
(1, 1) +i
∂v
∂x
(1, 1) = −2 + 3i.
2
0
. Funct ¸ia se scrie
f(z) = x
2
+ 3y
2
+ 5x +i(6xy +y),
iar condit ¸iile Cauchy–Riemann conduc la sistemul
_
2x + 5 = 6x + 1
6y = −6y,
de unde rezult˘a solut ¸ia x
0
= 1, y
0
= 0. A¸sadar, funct ¸ia dat˘a este monogen˘a
numai ˆın punctul z
0
= 1 +i 0 = 1.
Derivata funct ¸iei f ˆın z
0
este f

(z
0
) =
∂u
∂x
(1, 0) +i
∂v
∂x
(1, 0) = 7.
5.5 Funct ¸ie olomorf˘a. Propriet˘at ¸i
Definit ¸ia 5.5.1 Funct ¸ia complex˘a f ∈ T(D, | C) se nume¸ste olomorf˘a pe
D dac˘a este monogen˘a ˆın fiecare punct z ∈ D.
Definit ¸ia 5.5.2 Dac˘a f ∈ T(D, | C) este olomorf˘a pe D, atunci funct ¸ia
f

: D → | C, f

(z) = lim
∆z→0
f(z + ∆z) −f(z)
∆z
(5.50)
se nume¸ste derivata funct ¸iei f.
Observat ¸ia 5.5.1 Din Teorema 5.4.1deducem c˘a dac˘a f ∈ T(D, | C) este
funct ¸ie olomorf˘a pe D, atunci derivata f

(z) are una din urm˘atoarele expre-
sii:
f

(z) =
∂u
∂x
(x, y) +i
∂v
∂x
(x, y), (∀) z = x +i y ∈ D;
(5.51)
f

(z) =
1
i
_
∂u
∂y
(x, y) +i
∂v
∂y
(x, y)
_
, (∀) z = x +i y ∈ D. (5.52)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 155
Teorema 5.5.1 Dac˘a f ∈ T(D, | C) este funct ¸ie olomorf˘a pe D ¸si f

(z) = 0,
(∀) z ∈ D, atunci f(z) = const. pe D.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, din f

(z) = 0, (5.51) ¸si (5.52) rezult˘a c˘a ˆın
orice punct (x, y) ∈ D sunt satisf˘acute egalit˘at ¸ile
∂u
∂x
(x, y) = 0;
∂u
∂y
(x, y) = 0;
∂v
∂x
(x, y) = 0;
∂v
∂y
(x, y) = 0
¸si deci diferent ¸ialele funct ¸iilor u ¸si v sunt nule pe D. A¸sadar, u(x, y) = C
1
,
v(x, y) = C
2
, de unde rezult˘a f(z) = C
1
+i C
2
.
Teorema 5.5.2 Dac˘a funct ¸ia complex˘a f(z) = u(x, y) + i v(x, y) este olo-
morf˘a pe domeniul D ⊂ | C ¸si u, v ∈ C
2
(D), atunci u ¸si v sunt funct ¸ii
armonice.
Demonstrat ¸ie. Deoarece funct ¸ia f este olomorf˘a pe D, u ¸si v verific˘a
condit ¸iile Cauchy–Riemann pe D
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
(x, y) =
∂v
∂y
(x, y)
∂u
∂y
(x, y) = −
∂v
∂x
(x, y).
(5.53)
Dar, ˆın baza criteriului lui Schwarz de egalitate a derivatelor part ¸iale
mixte, avem c˘a derivatele part ¸iale mixte de ordinul al doilea ale oric˘arei din
funct ¸iile u ¸si v sunt egale ¸si deci putem scrie:

2
u
∂x∂y
(x, y) =

2
u
∂y∂x
(x, y);

2
v
∂x∂y
(x, y) =

2
v
∂y∂x
(x, y), (∀) (x, y) ∈ D.
(5.54)
Derivˆand prima relat ¸ie (5.53) ˆın raport cu x, a doua ˆın raport cu y,
adunˆand ¸si t ¸inˆand cont de a doua relat ¸ie (5.54), obt ¸inem

2
u
∂x
2
(x, y) +

2
u
∂y
2
(x, y) = 0, (∀) (x, y) ∈ D, (5.55)
care arat˘a c˘a u este funct ¸ie armonic˘a.
ˆ
In mod analog obt ¸inem c˘a v este funct ¸ie armonic˘a, deci c˘a

2
v
∂x
2
(x, y) +

2
v
∂y
2
(x, y) = 0, (∀) (x, y) ∈ D. (5.56)
156 Ion Cr˘aciun
Cu ajutorul operatorului lui Laplace ∇
2
=

2
∂x
2
+

2
∂y
2
, relat ¸iile (5.55) ¸si
(5.56) se scriu:

2
u = 0; ∇
2
v = 0, (5.57)
fiecare din ele exprimˆand c˘a, ˆın ipoteze suplimentare de regularitate, partea
real˘a ¸si partea imaginar˘a a unei funct ¸ii olomorfe sunt funct ¸ii armonice.
Teorema 5.5.3 (Determinarea unei funct ¸ii olomorfe cˆand se cu-
noa¸ste partea sa real˘a) Dat˘a o funct ¸ie armonic˘a u = u(x, y), (x, y) ∈
D ⊂ IR
2
, exist˘a funct ¸ii olomorfe pe D de forma f(z) = u(x, y) +i v(x, y) ¸si
oricare dou˘a asemenea funct ¸ii difer˘a printr–o constant˘a pur imaginar˘a iC,
unde C ∈ IR.
Demonstrat ¸ie. Cum partea real˘a este cunoscut˘a, pentru a determina func-
t ¸ia olomorf˘a f trebuie s˘a determin˘am partea ei imaginar˘a v. Funct ¸ia v tre-
buie s˘a fie tot armonic˘a ¸si legat˘a de funct ¸ia u prin relat ¸iile Cauchy–Riemann
(5.53).
Dac˘a ˆın diferent ¸iala funct ¸iei v
dv =
∂v
∂x
dx +
∂v
∂y
dy
t ¸inem cont de relat ¸iile Cauchy–Riemann (5.53), deducem
dv = −
∂u
∂y
dx +
∂u
∂x
dy. (5.58)
Dar, expresia diferent ¸ial˘a din membrul doi al relat ¸iei (5.58) este o dife-
rent ¸ial˘a total˘a exact˘a, deorece condit ¸ia de integrabilite


∂y
_
∂u
∂y
_
=

∂x
_
∂u
∂x
_
, (∇
2
u = 0) (5.59)
este verificat˘a ˆın baza faptului c˘a u este funct ¸ie armonic˘a. Relat ¸ia (5.59)
arat˘a c˘a integrala curbilinie din expresia diferent ¸ial˘a a membrului doi din
(5.58) este independent˘a de drum, depinzˆand doar de extremit˘at ¸ile acestuia.
Integrˆand (5.58) pe un drum paralel cu axele de coordonate cu extremit˘at ¸ile
M
0
(x
0
, y
0
) fixat ¸si M(x, y) variabil, obt ¸inem
v(x, y) = v(x
0
, y
0
) −
_
x
x
0
∂u
∂y
(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
∂u
∂x
(x, t)dt. (5.60)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 157
Astfel, funct ¸ia v se determin˘a pˆan˘a la o constant˘a arbitrar˘a care poate fi
determinat˘a dac˘a se cunoa¸ste valoarea funct ¸iei olomorfe f(z) ˆıntr–un punct
z
0
= x
0
+i y
0
.
Asem˘an˘ator se demonstreaz˘a ¸si cazul ˆın care se d˘a partea imaginar˘a
v = v(x, y), funct ¸ie armonic˘a pe D. S¸i ˆın acest caz funct ¸ia f(z) se determin˘a
pˆan˘a la o constant˘a real˘a aditiv˘a.
ˆ
In adev˘ar, avem
−i f(z) = v(x, y) −i u(x, y)
¸si cum funct ¸ia are ca parte real˘a chiar v(x, y), suntem condu¸si la problema
precedent˘a. Formula de determinare a funct ¸iei u este asem˘an˘atoare celei din
(5.60) ¸si are forma
u(x, y) = u(x
0
, y
0
) +
_
x
x
0
∂v
∂y
(t, y
0
)dt −
_
y
y
0
∂v
∂x
(x, t)dt. (5.61)
Se vede c˘a funct ¸ia f este determinat˘a pˆan˘a la o constant˘a arbitrar˘a
care se poate determina dac˘a se cunoa¸ste valoarea funct ¸iei f ˆın punctul
z
0
= x
0
+iy
0
.
Exercit ¸iul 5.5.1 S˘a se determine funct ¸ia olomorf˘a f : | C → | C a c˘arei parte
real˘a este funct ¸ia u(x, y) = e
x
cos y ¸si care ˆın z = 0 are valoarea f(0) = 1.
Solut ¸ie. Mai ˆıntˆai se verific˘a c˘a u este funct ¸ie armonic˘a. Apoi, luˆand ˆın
(5.60) pe x
0
= 0, ¸si y
0
= 0, adic˘a z
0
= 0, avem c˘a partea imaginar˘a a funct ¸iei
f este
v(x, y) = v(0, 0) +
_
x
0
e
t
sin0 dt +
_
y
0
e
x
cos t dt.
T¸ inˆand cont c˘a f(0) = 1, deducem v(0, 0) = 0 ¸si deci
v(x, y) = e
x
_
y
0
cos t dt = e
x
siny.
Prin urmare, f(z) = e
x
cos y+i e
x
siny. Din (5.24) rezult˘a cos y+i siny =
e
iy
¸si dac˘a t ¸inem cont c˘a e
x
e
iy
= e
x+i y
= e
z
, avem c˘a f(z) = e
z
. Aceasta
este funct ¸ia exponent ¸ial˘a din complex care va fi studiat˘a ˆıntr–un paragraf
ulterior.
Exercit ¸iul 5.5.2 S˘a se determine funct ¸ia olomorf˘a f : | C¸¦0¦ → | C a c˘arei
parte imaginar˘a este funct ¸ia v(x, y) = e
x
siny +
y
x
2
+y
2
¸si care ˆın z = 1 are
valoarea f(1) = 1.
158 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Verific˘am mai ˆıntˆai dac˘a funct ¸ia v(x, y) este armonic˘a. Pentru
derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai g˘asim expresiile
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂v
∂x
(x, y) = e
x
siny −
2xy
(x
2
+y
2
)
2
∂v
∂y
(x, y) = e
x
cos y +
x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
iar pentru cele de ordinul al doilea nemixte, avem
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_

2
v
∂x
2
(x, y) = e
x
siny + 2y
3x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
3
,

2
v
∂y
2
(x, y) = −e
x
siny −2y
3x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
3
,
de unde se vede c˘a ∇
2
v(x, y) =

2
v
∂x
2
(x, y) +

2
v
∂y
2
(x, y) = 0, ceea ce demon-
streaz˘a c˘a v este funct ¸ie armonic˘a.
Pentru determinarea funct ¸iei u = u(x, y), aplic˘am formula (5.61), luˆand
x
0
= 1, y
0
= 0. Observ˘am c˘a din f(1) = 1 avem u(1, 0) = 1 ¸si (5.61) conduce
la
u(x, y) = 1 +
_
x
1
_
e
t
+
1
t
2
_
dt +
_
y
0
_
−e
x
sint +
2xt
(x
2
+t
2
)
2
_
dt.
Integrˆand, rezult˘a
u(x, y) = 2 −e +e
x
cos y −
x
x
2
+y
2
,
deci
f(z) = 2 −e +e
x
cos y −
x
x
2
+y
2
+i
_
e
x
siny +
y
x
2
+y
2
_
.
Exist˘a un procedeu simplu pentru a g˘asi expresia lui f ˆın variabil˘a z ¸si
acesta const˘a ˆın trecerea lui x ˆın z ¸si anularea lui y.
Aplicˆand acest procedeu expresiei de mai sus a funct ¸iei, obt ¸inem
f(z) = 2 −e +e
z

1
z
.
Constat˘am c˘a funct ¸ia f(z) a fost determinat˘a exact deoarece s–a precizat ¸si
valoarea sa ˆıntr–un punct.
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 159
Operat ¸iile cu funct ¸ii olomorfe decurg din (5.50) ¸si rezult˘a c˘a sunt ase-
m˘an˘atoare propriet˘at ¸ilor funct ¸iilor reale de o variabil˘a real˘a derivabile. Re-
nunt ¸ˆand la scrierea variabilei z, avem:
(αf +βg)

= αf

+βg

;
(f g)

= f

g +f g

;
_
f
g
_

=
f

g −f g

g
2
;
(f ◦ ϕ)

= f

(ϕ) ϕ

;
(f
−1
)

(w
0
) =
1
f

(z
0
)
, unde w
0
= f(z
0
) etc.
Definit ¸ia 5.5.3 Diferent ¸iala unei funct ¸ii olomorfe este
df(z) = f

(z) dz (5.62)
unde dz = dx +i dy.
Regulile de calcul cu diferent ¸iala din real sunt valabile ¸si ˆın complex.
5.6 Puncte ordinare ¸si puncte singulare. Planul
lui Gauss
Definit ¸ia 5.6.1 Un punct z ∈ D ⊂ | C se nume¸ste punct ordinar pentru
funct ¸ia complex˘a f : D → | C dac˘a exist˘a o vecin˘atate V ∈ 1(z) cu proprie-
tatea f olomorf˘a pe mult ¸imea V ∩ D.
Definit ¸ia 5.6.2 Un punct z ∈ | C care nu este punct ordinar pentru funct ¸ia
complex˘a f : D → | C se nume¸ste punct singular al funct ¸iei.
ˆ
Intre punctele singulare ale unei funct ¸ii complexe, remarc˘am pe cele de
tip pol.
Definit ¸ia 5.6.3 Punctul z = a ∈ | C este un pol al funct ¸iei f : D → | C, dac˘a
exist˘a un num˘ar natural α, numit ordinul polului, astfel ˆıncˆat funct ¸ia
ϕ(z) = (z −a)
α
f(z)
s˘a aib˘a ˆın z = a un punct ordinar, iar ϕ(a) ,= 0.
160 Ion Cr˘aciun
Observat ¸ia 5.6.1 Dac˘a z = a este un pol de ordin α pentru funct ¸ia com-
plex˘a f, valorile funct ¸iei se scriu sub forma
f(z) =
ϕ(z)
(z −a)
α
,
unde ϕ(a) ,= 0 ¸si z = a este un punct ordinar pentru funct ¸ia complex˘a ϕ.
Dac˘a ˆın Definit ¸ia 5.6.3 avem α = 1, polul se spune c˘a este simplu. Dac˘a
α = 2, polul se nume¸ste dublu, ¸s. a. m. d.
Definit ¸ia 5.6.4 Un punct z = a se nume¸ste zerou de ordin n al funct ¸iei
f : D → | C dac˘a exist˘a n ∈ IN

¸si o funct ¸ie ψ : D → | C, olomorf˘a pe D, cu
ψ(a) ,= 0, astfel ˆıncˆat
f(z) = (z −a)
n
ψ(z), (∀) z ∈ D.
Definit ¸ia 5.6.5 Prin punctul de la infinit al planului variabilei z se
ˆınt ¸elege punctul corespunz˘ator punctului ζ = 0 din relat ¸ia z =
1
ζ
.
Observat ¸ia 5.6.2 Planul complex cont ¸ine un singur punct la infinit; acesta
se noteaz˘a cu z = ∞.
Definit ¸ia 5.6.6 Planul variabilei complexe z, completat cu punctul de la
infinit, se nume¸ste planul complex sau planul lui Gauss, notat cu (z).
Modulul num˘arului complex z = ∞ este ∞, iar argumentul s˘au este
nedeterminat. O vecin˘atate [ζ[ < r a punctului ζ = ξ + iη = 0 din planul
ξO

η se transform˘a prin relat ¸ia z =
1
ζ
ˆın mult ¸imea punctelor z care satisfac
inegalitatea [z[ >
1
r
= R, deci ˆın exteriorul discului ˆınchis, de raz˘a R, cu
centrul ˆın originea planului complex (z). Inegalitatea [z[ > R reprezint˘a o
vecin˘atate a punctului de la infinit ˆın planul variabilei (z).
5.7 Funct ¸ii elementare de o variabil˘a complex˘a
5.7.1 Funct ¸ia polinom ˆın planul complex
Cea mai simpl˘a funct ¸ie elementar˘a nebanal˘a este funct ¸ia polinomial˘a de
gradul n ∈ IN
P : | C → | C, P(z) = A
0
+A
1
z +A
2
z
2
+ +A
n
z
n
, (∀) z ∈ | C,
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 161
unde A
0
, A
1
, . . . , A
n
sunt constante complexe.
Funct ¸ia polinomial˘a o vom numi adesea polinom.
Teorema 5.7.1 Polinomul P este o funct ¸ie olomorf˘a pe | C.
Demonstrat ¸ie. Evident, funct ¸ia constant˘a este olomorf˘a ¸si are derivata
nul˘a ˆın orice punct din | C.
Funct ¸ia identic˘a P(z) = z este, de asemenea, olomorf˘a ¸si derivata sa este
egal˘a cu 1 ˆın orice z ∈ | C, deoarece
P

(z) = lim
∆z→0
P(z + ∆z) −P(z)
∆z
= lim
∆z→0
z + ∆z −z
∆z
= 1.
Funct ¸ia putere natural˘a a lui z, cu valorile f(z) = z
k
, k ∈ IN

, este un
produs de k funct ¸ii egale cu funct ¸ia identic˘a. Folosind definit ¸ia unei funct ¸ii
monogene ˆıntr–un punct ¸si definit ¸ia unei funct ¸ii olomorfe deducem c˘a func-
t ¸ia putere cu exponent k ∈ IN

este olomorf˘a pe | C ¸si derivata sa are valorile
f

(z) = kz
k−1
, (∀) z ∈ | C.
Funct ¸ia complex˘a ale c˘arei valori se calculeaz˘a dup˘a legea A
k
z
k
este olo-
morf˘a pe | C fiind produsul a dou˘a funct ¸ii cu aceast˘a proprietate. Polinomul
P, fiind o sum˘a de funct ¸ii de de forma A
k
z
k
, este o funct ¸ie olomorf˘a pe | C.
Aplicˆand definit ¸ia derivatei unei funct ¸ii complexe ˆıntr–un punct, g˘asim
P

(z) = A
1
+ 2A
2
z + 3A
3
z
2
+ +nA
n
z
n−1
,
de unde se vede c˘a derivata funct ¸iei polinom are aceea¸si form˘a ca ˆın cazul
real.
Reamintim o proprietate important˘a a polinomului. Datorit˘a faptului c˘a
| C este un corp algebric ˆınchis, ˆın sensul c˘a toate r˘ad˘acinile unui polinom cu
coeficient ¸i numere complexe sunt numere complexe, orice polinom de gradul
n > 1 admite descompune ˆın factori
P(z) = A
n
(z −z
1
)
m
1
(z −z
2
)
m
2
(z −z
p
)
m
p
, m
k
∈ IN

,
unde z
1
, z
2
, . . . , z
p
∈ | C rad˘acini distincte de respectiv multiplicit˘at ¸i m
1
, m
2
,
, m
p
, cu m
1
+m
2
+ +m
p
= n.
A¸sadar, zerourile funct ¸iei polinom formeaz˘a o mult ¸ime discret˘a ˆın sensul
c˘a fiecare element al acesteia este un punct izolat al domeniului de definit ¸ie
al unei funct ¸ii polinom. Se poate demonstra un rezultat mai general, ¸si
anume
Teorema 5.7.2 Dac˘a f este o funct ¸ie olomorf˘a pe un domeniu D, mult ¸imea
zerourilor sale cont ¸inute ˆın D este discret˘ a.
162 Ion Cr˘aciun
Se mai spune c˘a zerourile unei funct ¸ii olomorfe sunt puncte izolate.
Dup˘a ce vom studia ¸si funct ¸ia rat ¸ional˘a, vom cerceta natura punctului
de la infinit pentru funct ¸ia polinom de gradul n ¸si vom ar˘ata c˘a este un pol
de ordin n.
5.7.2 Funct ¸ia rat ¸ional˘a
Fie P ¸si Q dou˘a funct ¸ii polinomiale definite pe | C cu valori ˆın | C,
P(z) = A
0
+A
1
z + +A
n
z
n
, Q(z) = B
0
+B
1
z + +B
m
z
m
.
Fie a, b, . . . , ∈ | C r˘ad˘acinile distincte ale polinomului Q ¸si α, β, . . . , λ
ordinele lor de multiplicitate. Atunci,
Q(z) = B
m
(z −a)
α
(z −b)
β
(z −)
λ
.
Definit ¸ia 5.7.1 Funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a f =
P
Q
, definit˘a
pe domeniul | C ¸ ¦a, b, . . . , ¦, se nume¸ste funct ¸ie rat ¸ional˘a.
ˆ
In cazul cˆand Q este un polinom nenul de grad zero (o constant˘a com-
plex˘a), funct ¸ia rat ¸ional˘a corespunz˘atoare se reduce la o funct ¸ie polinom care
se mai nume¸ste funct ¸ie rat ¸ional˘a ˆıntreag˘a.
Teorema 5.7.3 Funct ¸ia rat ¸ional˘a ˆın complex f =
P
Q
este olomorf˘a pe
domeniul D = | C ¸ ¦a, b, . . . , ¦.
Demonstrat ¸ie. Funct ¸iile polinom P ¸si Q, cu ajutorul c˘arora se define¸ste
funct ¸ia rat ¸ional˘a f, sunt funct ¸ii olomorfe pe | C. Cˆatul a dou˘a funct ¸ii olomorfe,
acolo unde el exist˘a, este o funct ¸ie olomorf˘a. Prin urmare, funct ¸ia rat ¸ional˘a
f =
P
Q
este olomorf˘a ˆın | C ¸ ¦a, b, . . . , ¦.
Observat ¸ia 5.7.1 Dac˘a f =
P
Q
este o funct ¸ie rat ¸ional˘a definit˘a pe dome-
niul D = ¦z ∈ | C[ Q(z) ,= 0¦ ¸si a, b, . . . , sunt r˘ad˘acinile distincte ale
polinomului Q, iar α, β, . . . , λ sunt respectiv ordinele lor de multiplicitate,
atunci punctul z = a este un pol de ordin α, z = b este un pol de ordin β,
, z = este un pol de ordinul λ pentru funct ¸ia rat ¸ional˘a f.
S˘a cercet˘am comportarea funct ¸iei rat ¸ionale ˆın punctul de la infinit.
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 163
Pentru aceasta, ˆın f(z) trecem pe z ˆın
1
ζ
¸si avem
f
_
1
ζ
_
=
A
0
+
A
1
ζ
+ +
A
n
ζ
n
B
0
+
B
1
ζ
+ +
B
m
ζ
m
=
ζ
m
ζ
n

A
n
+A
n−1
ζ + +A
1
ζ
n−1
+A
0
ζ
n
B
m
+B
m−1
ζ + +B
1
ζ
m−1
+B
0
ζ
m
.
Cercet˘am natura punctului ζ = 0 pentru noua funct ¸ie.
Distingem dou˘a cazuri, ¸si anume:
• n > m, ζ = 0 este un pol de ordin n −m;
• n ≤ m, ζ = 0 este un punct ordinar.
Deci, funct ¸ia rat ¸ional˘a are ˆın punctul de la infinit un pol sau un punct
ordinar, dup˘a cum gradul num˘ar˘atorului este mai mare ori mai mic sau egal
cu gradul numitorului. Am demonstrat
Teorema 5.7.4 Funct ¸ia rat ¸ional˘a nu are alte singularit˘at ¸i ˆın planul com-
plex (z) decˆat poli.
Funct ¸ia polinom este un caz particular de funct ¸ie rat ¸ional˘a pentru care
m = 0.
Folosind Teorema 5.7.4 deducem c˘a funct ¸ia polinom de gradul n are ˆın
punctul de la infinit un pol de ordin n.
5.7.3 Funct ¸ia exponent ¸ial˘a
Vom determina o funct ¸ie complex˘a f de variabila complex˘a z = x+iy, care
s˘a satisfac˘a axiomele:
1. s˘a fie funct ¸ie olomorf˘aˆın tot planul complex din care se exclude punctul
de la infinit;
2. s˘a satisfac˘a relat ¸ia funct ¸ional˘a f(z
1
+ z
2
) = f(z
1
) f(z
2
), (∀) z
1
, z
2

(z) ¸ ¦∞¦;
3. restrict ¸ia funct ¸iei f la axa real˘a s˘a fie funct ¸ia exponent ¸ial˘a real˘a e
x
,
adic˘a f(Re z) = e
Re z
= e
x
;
4. valoarea ˆın z a funct ¸iei conjugate f s˘a fie egal˘a cu valoarea funct ¸iei f
ˆın conjugatul complex a lui z, adic˘a f(z) = f(z), (∀) z ∈ (z) ¸ ¦∞¦.
164 Ion Cr˘aciun
S˘a calcul˘am p˘atratul modulului valorii ˆın z = x+iy a funct ¸iei f care satisface
axiomele de mai sus. Avem
[f(z)[
2
= f(z) f(z) = f(z) f(z) = f(z +z) = f(2x) = e
2x
,
de unde [f(z)[ = e
x
.
Avˆandˆın vedere c˘a orice num˘ar complex se poate scrie sub form˘a trigono-
metric˘a ¸si notˆand cu ϕ(x, y) argumentul lui f(z), rezult˘a c˘a
f(z) = e
x
(cos ϕ(x, y) +i sinϕ(x, y)).
Partea real˘a u(x, y) ¸si partea imaginar˘a v(x, y) a lui f(z) sunt
u(x, y) = e
x
cos ϕ(x, y), v(x, y) = e
x
sinϕ(x, y).
Cumf este funct ¸ie olomorf˘a, u ¸si v trebuie s˘a satisfac˘a condit ¸iile Cauchy–
Riemann (5.32), deci
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
e
x
_
cos ϕ(x, y) −
∂ϕ
∂x
(x, y) sinϕ(x, y)
_
= e
x

∂ϕ
∂y
(x, y) cos ϕ(x, y),
e
x
_
∂ϕ
∂x
(x, y) cos ϕ(x, y) + sinϕ(x, y)
_
= e
x

∂ϕ
∂y
(x, y) sinϕ(x, y).
Dup˘a simplificare cu e
x
, obt ¸inem sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale cu de-
rivate part ¸iale
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
cos ϕ(x, y) −
∂ϕ
∂x
(x, y) sinϕ(x, y) =
∂ϕ
∂y
(x, y) cos ϕ(x, y),
∂ϕ
∂x
(x, y) cos ϕ(x, y) + sinϕ(x, y) =
∂ϕ
∂y
(x, y) sinϕ(x, y)
pe care–l interpret˘am ca un sistem algebric liniar ¸si neomogen ˆın necunos-
cutele
∂ϕ
∂x
(x, y) ¸si
∂ϕ
∂y
(x, y). Solut ¸ia acestui sistem este
∂ϕ
∂x
(x, y) = 0,
∂ϕ
∂y
(x, y) = 1
¸si deci diferent ¸iala funct ¸iei ϕ este egal˘a cu dy, ceea ce arat˘a c˘a ϕ(x, y) difer˘a
de y printr–o constant˘a. A¸sadar, ϕ(x, y) = y + C, unde C este o constant˘a
real˘a arbitrar˘a. Impunˆand acum a treia axiom˘a, adic˘a f(Re z) = e
Re z
,
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 165
ceea ce revine la a face y = 0 ˆın expresia lui f(z) sub form˘a trigonometric˘a,
obt ¸inem
e
x
(cos C +i sinC) = e
x
=⇒ cos C +i sinC = 1 =⇒
_
_
_
cos C = 1,
sinC = 0.
O solut ¸ie a ultimului sistem este C = 0 ¸si deci ϕ(x, y) = y. A¸sadar,
expresia funct ¸iei c˘autate este
f(z) = e
x
(cos y +i siny).
Not˘am aceast˘a funct ¸ie cu e
z
¸si o numim funct ¸ia exponent ¸ial˘a. Prin urmare,
e
z
= e
x
(cos y +i siny).
Dac˘a ˆın aceast˘a egalitate punem x = 0, deducem
e
i y
= cos y +i siny.
Trecˆand pe y ˆın −y, avem ¸si
e
−i y
= cos y −i siny.
Din ultimele dou˘a relat ¸ii se obt ¸in formulele lui Euler:
cos y =
e
i y
+e
−i y
2
; siny =
e
i y
−e
−i y
2 i
.
Partea real˘a a funct ¸iei exponent ¸iale este u(x, y) = e
x
cos y, iar partea
imaginar˘a este v(x, y) = e
x
siny. Derivatele part ¸iale ˆın raport cu x ale aces-
tor funct ¸ii sunt
∂u
∂x
(x, y) = e
x
cos y = u(x, y),
∂v
∂x
(x, y) = e
x
siny = v(x, y).
(5.63)
Teorema 5.7.5 Derivata funct ¸iei exponent ¸iale f(z) = e
z
este
f

(z) = f(z) = e
z
, (∀) z ∈ (z) ¸ ¦∞¦. (5.64)
Demonstrat ¸ie. Dac˘a se aplic˘a una din formulele de calcul ale derivatei
unei funct ¸ii complexe, de exemplu
f

(z) =
∂u
∂x
+i
∂v
∂x
,
¸si se t ¸ine cont de (5.63), se obt ¸ine (5.64).
166 Ion Cr˘aciun
Teorema 5.7.6 Funct ¸ia exponent ¸ial˘ a este periodic˘a ¸si perioada principal˘a
este T
1
= 2πi.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a exist˘a T = A+i B ∈ | C ¸ ¦0¦, astfel ˆıncˆat f(z +T) =
f(z), (∀) z ∈ | C, aceasta revine la
e
x+A
(cos (y +B) +i sin(y +B)) = e
x
(cos y +i siny), (∀) z ∈ | C.
Pentru aceasta este necesar ¸si suficient ca
e
x+A
= e
x
, y +B = y + 2kπ, k ∈ ZZ, (∀) x, y ∈ IR.
Din prima egalitate rezult˘a A = 0, iar din a doua B = 2kπ, k ∈ ZZ

.
A¸sadar, T poate lua toate valorile T
k
= 2kπi, cu k ∈ ZZ

. T
1
= 2πi, este
perioada principal˘a.
5.7.4 Funct ¸iile circulare ¸si funct ¸iile hiperbolice
Definit ¸ia 5.7.2 Pe mult ¸imea numerelor complexe | C definim urm˘atoarele
funct ¸ii:
• funct ¸iile circulare cosinus ¸si sinus, notate cos, respectiv sin, cu
valorile
cos z =
e
iz
+e
−iz
2
, sinz =
e
iz
−e
−iz
2i
, (∀) z ∈ | C;
(5.65)
• funct ¸iile cosinus hiperbolic ¸si sinus hiperbolic, notate cosh, res-
pectiv sinh, cu valorile
coshz =
e
z
+e
−z
2
, sinhz =
e
z
−e
−z
2
, (∀) z ∈ | C.
(5.66)
Observat ¸ia 5.7.2 Funct ¸iile definite ˆın (5.65) sunt prelungiri ˆın | C ale func-
t ¸iilor reale date ˆın (5.27). O observat ¸ie similar˘a are loc ¸si pentru funct ¸iile
hiperbolice.
Teorema 5.7.7 Funct ¸iile circulare ¸si funct ¸iile hiperbolice au urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
• sunt funct ¸ii olomorfe pe | C ale c˘aror derivate sunt:
(cos z)

= −sinz, (sinz)

= cos z;
(coshz)

= sinhz, (sinhz)

= coshz;
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 167
• funct ¸iile circulare cos ¸si sin au acelea¸si perioade ca restrict ¸iile lor la IR,
iar perioada lor principal˘a este 2π. Funct ¸iile hiperbolice au periaodele
T
k
= k 2πi, k ∈ ZZ

, perioada principal˘a fiind 2πi;
• ˆıntre funct ¸iile circulare ¸si funct ¸iile hiperbolice exist˘a relat ¸iile
cos iz = coshz, siniz = i sinhz, (∀) z ∈ | C; (5.67)
• zerourile funct ¸iilor circulare sunt numere reale ¸si coincid cu zerourile
restrict ¸iilor lor la IR,
cos z = 0 =⇒ z =
π
2
+kπ, sinz = 0 =⇒ z = kπ, k ∈ ZZ,
iar cele ale funct ¸iilor hiperbolice sunt:
coshz = 0 =⇒z = i
_
π
2
+kπ
_
; sinhz = 0 =⇒z = kπi, k ∈ ZZ.
Demonstrat ¸ie. Funct ¸iile e
−z
, e
iz
, e
−iz
rezult˘a din compunerea unor func-
t ¸ii elementare olomorfe pe | C.
ˆ
In consecint ¸˘a, funct ¸iile cos z, sinz, coshz,
sinhz sunt olomorfe pe | C, fiind combinat ¸ii liniare de funct ¸ii olomorfe pe
| C. Pentru calculul derivatelor acestor funct ¸ii folosim operat ¸iile cu funct ¸ii
olomorfe. Avem
(cos z)

=
1
2
(ie
iz
−ie
−iz
) = −
e
iz
−e
−iz
2i
= −sinz.
Celelalte formule de derivare se obt ¸in analog.
Pentru determinarea perioadei funct ¸iei cos z se procedeaz˘a caˆın Teorema
5.7.6. A¸sadar ˆıncerc˘am s˘a determin˘am T ,= 0, astfel ˆıncˆat s˘a avem
cos (z +T) = cos z, (∀) z ∈ | C,
de unde se g˘ase¸ste T
k
= 2kπ, k ∈ ZZ

. Perioada principal˘a se obt ¸ine pentru
k = 1.
Pentru celelalte funct ¸ii se procedeaz˘a similar.
Din (5.65) rezult˘a
cos iz =
e
−z
+e
z
2
= coshz, siniz =
e
−z
−e
z
2i
= i sinhz.
Pentru determinarea zerourilor funct ¸iei f(z) = cos z, rezolv˘am ecuat ¸ia
cos z = 0. Aceasta conduce la e
iz
+e
−iz
= 0 care este echivalent˘a cu ecuat ¸ia
168 Ion Cr˘aciun
e
2iz
= −1. Punˆand z = x + iy ¸si comparˆand modulele ¸si argumentele, se
obt ¸ine sistemul
_
_
_
e
−2y
= 1
2x = π + 2kπ, k ∈ ZZ,
de unde deducem y = 0, x =
π
2
+kπ, k ∈ ZZ. Prin urmare, funct ¸ia cos z are
zerourile z =
π
2
+kπ, k ∈ ZZ.
Analog se determin˘a ¸si zerourile celorlalte funct ¸ii.
Observat ¸ia 5.7.3 Folosind (5.65), se pot demonstra u¸sor relat ¸iile:
cos (z
1
+z
2
) = cos z
1
cos z
2
−sinz
1
sinz
2
sin(z
1
+z
2
) = sinz
1
cos z
2
+ sinz
2
cos z
1
cos
2
z + sin
2
z = 1
cos 2z = cos
2
z −sin
2
z
sin2z = 2 sinz cos z.
Din acestea, folosind relat ¸iile (5.67), rezult˘a
cosh(z
1
+z
2
) = coshz
1
coshz
2
+ sinhz
1
sinhz
2
sinh(z
1
+z
2
) = sinhz
1
coshz
2
+ sinhz
2
coshz
1
cosh
2
z −sinh
2
z = 1
cosh2z = cosh
2
z + sinh
2
z
sinh2z = 2 sinhz coshz.
P˘art ¸ile reale ¸si p˘art ¸ile imaginare ale funct ¸iilor circulare ¸si hiperbolice se
pot obt ¸ine acum cu u¸surint ¸˘a. De exemplu,
sinz = sin(x +iy)=sinxcos iy + siniy cos x=sinxcoshy +i sinhy cos x.
Definit ¸ia 5.7.3 Funct ¸iile circulare tg z, cot z ¸si funct ¸iile hiperbolice tanhz,
cothz se definesc prin:
tg z =
sinz
cos z
; cot z =
cos z
sinz
; tanhz =
sinhz
coshz
; cothz =
coshz
sinhz
.
Vom trece la studiul unor funct ¸ii uzuale obt ¸inute prin inversarea unor
funct ¸ii olomorfe.
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 169
5.7.5 Funct ¸ia logaritmic˘a
Dac˘a ˆın transformarea
w = e
z
, (5.68)
definit˘a de funct ¸ia exponent ¸ial˘a, intervertim rolul variabilelor, obt ¸inem tran-
sformarea
z = e
w
= e
f(z)
, (5.69)
care define¸ste o nou˘a funct ¸ie w = f(z), numit˘a inversa funct ¸iei exponent ¸iale.
S˘a folosim scrierea exponent ¸ial˘a a unui num˘ar complex (5.25) ¸si s˘a not˘am
z = r e

; w = u +iv, (5.70)
unde r ¸si θ ∈ [0, 2π) sunt modulul, respectiv argumentul num˘arului complex
z.
ˆ
Inlocuind (5.70) ˆın (5.69), ˆın care w = u +iv, obt ¸inem egalitatea
re

= e
u+iv
= e
u
e
iv
. (5.71)
Cum funct ¸ia exponent ¸ial˘a este periodic˘a ¸si cum dou˘a numere complexe
sunt egale dac˘a ¸si numai dac˘a modulele lor sunt egale iar argumentele difer˘a
prin 2kπ, unde k ∈ ZZ, rezult˘a:
r = e
u
; v = θ + 2kπ. (5.72)
Prima din relat ¸iile (5.72) este o egalitate ˆıntre dou˘a numere reale ¸si deci
u = lnr.
ˆ
In acest mod, funct ¸ia w = f(z) definit˘a ˆın (5.69) are expresia
f(z) = lnr +i(θ + 2kπ) (5.73)
¸si se nume¸ste funct ¸ia logaritmic˘a, notat˘a cu
w = Log z. (5.74)
Funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a (5.74) generalizeaz˘a funct ¸ia
real˘a de variabil˘a real˘a x → lnx ¸si extinde definit ¸ia acesteia ˆın domeniul
complex. Deoarece constanta k poate lua orice valori ˆıntregi, funct ¸ia log-
aritmic˘a (5.74) are, pentru aceea¸si valoare a variabilei z, o infinitate de
determin˘ari.
Funct ¸ia logaritmic˘a (5.74) se mai scrie
w = Log z = lnr +i(θ + 2kπ) =
1
2
ln(x
2
+y
2
) +i
_
arctg
y
x
+ 2kπ
_
. (5.75)
170 Ion Cr˘aciun
Pentru funct ¸ia arctg
y
x
se ia determinarea cuprins˘a ˆıntre −π ¸si +π, care
verific˘a egalit˘at ¸ile:
_
r cos θ = x
r sinθ = y
Se verific˘a u¸sor c˘a funct ¸ia (5.75) este monogen˘a ¸si se observ˘a c˘a ea este
definit˘a ˆın orice punct al planului complex situat la distant ¸˘a finit˘a, f˘ar˘a
origine, iar ˆın origine ia valoarea ∞.
Definit ¸ia 5.7.4 O funct ¸ie complex˘a de variabil˘a complex˘a f(z) se nume¸ste
multiform˘a dac˘a unui punct z din domeniul de definit ¸ie al funct ¸iei ˆıi core-
spunde cel put ¸in dou˘a valori ale funct ¸iei f(z).
Datorit˘a constantei k din (5.75) care poate lua orice valoare ˆıntreag˘a,
funct ¸ia logaritmic˘a este multiform˘a ¸si are o infinitate de valori. Acest rezul-
tat se datoreaz˘a faptului c˘a funct ¸ia exponent ¸ial˘a, de¸si este olomorf˘a ˆın tot
planul cu except ¸ia punctului de la infinit, nu este injectiv˘a.
Se pune ˆıntrebarea dac˘a funct ¸ia Log z nu se poate descompune ˆıntr–o
infinitate de funct ¸ii uniforme. Acestea se obt ¸in dˆand succesiv lui k diferite
valori ˆıntregi.
Aceast˘a descompunere este posibil˘a, ˆıns˘a funct ¸iile astfel obt ¸inute, numite
determin˘arile sau ramurile funct ¸iei Log z, nu sunt f˘ar˘a leg˘aturi ˆıntre ele, ci
ele se continu˘a unele pe altele formˆand ˆımpreun˘a o singur˘a funct ¸ie, funct ¸ia
multiform˘a Log z.
S˘a presupunem c˘a am ales o valoare fix˘a pentru k. Avem
Log z = lnr +i(θ + 2kπ).
Dac˘a z descrie un contur ˆınchis care ˆınconjoar˘a o singur˘a dat˘a originea
ˆın sens pozitiv, plecˆand din punctul z
0
= r
0
e

0
,= 0 ¸si revenind ˆın acela¸si
punct, funct ¸ia pleac˘a de la valoarea lnr
0
+ i(θ
0
+ 2kπ) ¸si ajunge cu o alt˘a
valoare, dup˘a cum vom constata.
M˘arimea razei vectoare r = [z[ variaz˘a de la valoarea r
0
, ˆıns˘a revine
la valoarea init ¸ial˘a f˘ar˘a a se anula (conturul nu trece prin origine), ceea ce
ˆınseamn˘a c˘a partea real˘a a funct ¸iei pleac˘a de la valoarea lnr
0
¸si revine tot
la ea dup˘a o variat ¸ie continu˘a.
Partea imaginar˘a ˆıns˘a, pleac˘a de la valoarea θ
0
+2kπ ¸si, dup˘a ce variaz˘a
continuu, ajunge la valoarea (θ
0
+2π)+2kπ, deci partea imaginar˘a ia valoarea
final˘a θ
0
+ 2(k + 1)π.
Prin urmare, funct ¸ia Log z pleac˘a de la valoarea
Log
k
z
0
= lnr
0
+i(θ
0
+ 2kπ)
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 171
¸si ajunge la valoarea
Log
k+1
z
0
= lnr
0
+i(θ
0
+ 2(k + 1)π)
care este determinarea corespunz˘atoare lui k + 1.
A¸sadar, cˆand z ˆınconjur˘a originea, diferitele determin˘ari ale funct ¸iei
Log z se permut˘a ˆıntre ele ¸si de aceea nu le putem privi ca pe ni¸ste funct ¸ii
independente (nu se pot separa) ci trebuiesc considerate ca ramuri ale unei
singure funct ¸ii multiforme.
Definit ¸ia 5.7.5 Se nume¸ste punct critic al funct ¸iei complexe de variabil˘a
complex˘a f un punct a ∈ | C cu proprietatea c˘a ˆın orice domeniu care–l
cont ¸ine, funct ¸ia f este multiform˘a.
Dac˘a z ˆınconjur˘a originea de p ori ˆın sens pozitiv, Log z cre¸ste cu 2pπi, iar
dac˘a z ˆınconjur˘a originea de p ori ˆın sens negativ, cre¸sterea este −2pπi.
Evident, dac˘a z descrie un contur ˆınchis care nuˆınconjur˘a originea, func-
t ¸ia Log z revine la valoarea ei init ¸ial˘a.
Fiecare din determin˘arile (ramurile) funct ¸iei Log z este o funct ¸ie uni-
form˘a ¸si olomorf˘a ˆın orice domeniu care nu cont ¸ine originea O. Pentru a fi
siguri c˘a un domeniu oarecare al funct ¸iei logaritmice nu cont ¸ine originea, ˆın
planul complex (z) se efectueaz˘a o t˘aietur˘a printr–o semidreapt˘a prin ori-
gine.
ˆ
In planul complex ˆın care este practicat˘a aceast˘a t˘aietur˘a, oricare din
funct ¸iile Log
k
z este funct ¸ie uniform˘a deoarece orice curb˘a ˆınchis˘a din acest
plan nu poate ˆınconjura originea.
Permutarea determin˘arilor funct ¸iei, deci caracterul ei de funct ¸ie mul-
tiform˘a, se manifest˘a numai ˆın domenii care cont ¸in originea. Prin urmare,
pentru funct ¸ia Log z originea are un caracter singular ¸si se nume¸ste un punct
critic al funct ¸iei.
Dup˘a analiza funct ¸iei logaritm, se poate da o nou˘a definit ¸ie funct ¸iei
multiforme precum ¸si a funct ¸iei uniforme.
Definit ¸ia 5.7.6 Funct ¸ia f : D → | C este multiform˘a ˆın domeniul D ⊂
| C dac˘a ˆın D exist˘a un contur ˆınchis pe care transformarea w = f(z) ˆıl
transform˘a ˆıntr–un arc deschis w
0
w

0
din planul uO

v.
Definit ¸ia 5.7.7 Funct ¸ia f : D → | C este uniform˘a ˆın domeniul D dac˘a
w = f(z) transform˘a orice contur ˆınchis situat ˆın D ˆıntr–un contur ˆınchis
din planul uO

v.
172 Ion Cr˘aciun
Derivata funct ¸iei Log z se obt ¸ine u¸sor observˆand c˘a, din ˆıns˘a¸si definit ¸ia
funct ¸iei logaritmice, avem
e
Log z
= z (5.76)
ˆ
In membrul ˆıntˆai al relat ¸iei (5.76) avem o funct ¸ie compus˘a care este
monogen˘a ˆın tot planul coplex la distant ¸˘a finit˘a cu except ¸ia originii. De-
rivˆand ¸si t ¸inˆand cont de (5.76), pentru z ,= 0 avem,
e
Log z
(Log z)

= 1 =⇒
_
Log z
_

=
1
z
. (5.77)
Mai general, plecˆand de la (5.77), obt ¸inem
_
Log f(z)
_

=
f

(z)
f(z)
. (5.78)
Se observ˘a c˘a atˆat (5.77) cˆat ¸si (5.78) sunt extinderi ˆın complex ale unor
rezultate din real.
5.7.6 Funct ¸ia radical
Fie funct ¸ia
w =

z =

r
_
cos
θ
2
+i sin
θ
2
_
=

r e

2
¸si s˘a presupunem c˘a z descrie o dat˘a, ˆın sens pozitiv, cercul cu centrul ˆın O
¸si raz˘a r
0
plecˆand din punctul z
0
= r
0
e

0
. Atunci w pleac˘a de la valoarea
w
0
=

r
0
e
(iθ
0
)/2
¸si, ˆın timp ce θ cre¸ste de la valoarea θ
0
la valoarea θ
0
+2π,
θ
2
cre¸ste de la valoarea
θ
0
2
la valoarea
θ
0
2
+ π, iar w variaz˘a continuu de la
w
0
la w

0
=

r
0
e
i
θ
0
2
+iπ
= −w
0
. Dac˘a z descrie iar˘a¸si acela¸si cerc, w revine
la valoarea init ¸ial˘a w
0
dup˘a o variat ¸ie continu˘a.
Prin urmare, funct ¸ia radical are dou˘a determin˘ari (ramuri)

z ¸si −

z,
sau
f
1
(z) =

r e
(iθ)/2
, f
2
(z) = −

r e
(iθ)/2
,
care se permut˘a ˆıntre ele atunci cˆand z ˆınconjur˘a originea. Se vede c˘a
originea este singurul punct critic al funct ¸iei situat la distant ¸˘a finit˘a sau
punct de ramificat ¸ie pentru funct ¸ia f(z) =

z.
Dac˘a ˆın planul complex efectu˘am o t˘aietur˘ a de–a lungul unei semidrepte
care pleac˘a din origine, punctul z nu mai poate descrie curbe ˆınchise care s˘a
ˆınconjure originea.
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 173
Observat ¸ia 5.7.4
ˆ
In planul complex la distant ¸˘a finit˘a ˆın care am f˘acut
t˘aietura descris˘a, funct ¸iile f
1
(z) ¸si f
2
(z) sunt uniforme.
ˆ
In concluzie, funct ¸iile f
1
(z) ¸si f
2
(z) sunt uniforme ˆın orice disc deschis
care nu cont ¸ine originea.
5.7.7 Funct ¸ii trigonometrice inverse
Dac˘a ˆın definit ¸ia funct ¸iei w = cos z intervertim rolurile variabilelor z ¸si w,
obt ¸inem funct ¸ia invers˘a
w = arccos z (5.79)
dat˘a de
z = cos w =
e
iw
+e
−iw
2
. (5.80)
Ultima ecuat ¸ie se poate scrie ¸si ˆın forma
e
2iw
−2ze
iw
+ 1 = 0, (5.81)
de unde e
iw
= z ±

z
2
−1 ¸si deci
w = arccos z =
1
i
Log (z ±
_
z
2
−1). (5.82)
ˆ
In mod analog se define¸ste funct ¸ia trigonometric˘a invers˘a w = arcsinz
punˆand z = sinw. Se g˘ase¸ste
e
2iw
−2ize
iw
−1 = 0, (5.83)
care are r˘ad˘acinile e
iw
= iz ±

1 −z
2
ce la rˆandul lor conduc la expresia
funct ¸iei trigonometrice inverse
arccos z =
1
i
Log (iz ±
_
1 −z
2
). (5.84)
Se vede c˘a atˆat arccos z cˆat ¸si arcsinz sunt funct ¸ii multiforme de z, c˘aci
atunci cˆand z ˆınconjur˘a o dat˘a punctul z = −1 sau z = 1, radicalul schimb˘a
semnul, iar cˆand punctul z+

z
2
−1ˆınconjur˘a odat˘a originea, funct ¸ia cre¸ste
cu 2π. Prin urmare, pentru aceste dou˘a funct ¸ii inverse, punctele z = −1 ¸si
z = 1 sunt puncte singulare pe care le numim ¸si aici puncte critice.
Funct ¸ia w = arctg z se define¸ste punˆand
z = tg w =
1
i
e
2iw
−1
e
2iw
+ 1
=⇒ e
2iw
=
1 +iz
1 −iz
,
174 Ion Cr˘aciun
de unde rezult˘a c˘a expresia funct ¸iei trigonometrice inverse (inversa funct ¸iei
tg) este
w = arctg z =
1
2i
Log
1 +iz
1 −iz
.
Aceast˘a funct ¸ie este, de asemenea, multiform˘a, avˆand punctele critice z =
±i.
Analog se introduce funct ¸ia invers˘a a funct ¸iei trigonometrice cotangenta
lui z.
De remarcat c˘a toate aceste funct ¸ii trigonometrice inverse se exprim˘a
cu ajutorul funct ¸iei logaritmice aplicat˘a unor expresii algebrice, ceea ce nu
apare ˆın studiul acestor funct ¸ii ˆın real.
Datorit˘a prezent ¸ei funct ¸iei logaritmice ˆın expresiile acestor funct ¸ii trigo-
nometrice inverse, rezult˘a c˘a fiecare din ele are o infinitate de determin˘ari.
5.7.8 Funct ¸ii algebrice
O ecuat ¸ie algebric˘a de forma
A
0
(z)w
n
+A
1
(z)w
n−1
+ +A
n−1
(z)w +A
n
(z) = 0
define¸ste pe w ca funct ¸ie de z. Dac˘a funct ¸iile A
k
(z) sunt uniforme ˆıntr–un
domeniu D, se vede c˘a w va fi o funct ¸ie multiform˘a de z, avˆand n determin˘ari
pentru pentru fiecare z ∈ D. Dac˘a tot ¸i coeficient ¸ii A
k
(z) sunt polinoame ˆın
z, funct ¸ia w este definit˘a ˆın tot planul (z) ¸si se poate ar˘ata c˘a are un num˘ar
finit de puncte critice ˆın acest plan. O astfel de funct ¸ie se nume¸ste funct ¸ie
algebric˘a, de¸si ˆın general nu se poate exprima cu ajutorul radicalilor ¸si al
operat ¸iilor rat ¸ionale efectuate asupra lui z.
Exist˘a ˆıns˘a ¸si funct ¸ii multiforme de variabil˘a z care au o infinitate de
determin˘ari, cum am v˘azut ˆın cazul funct ¸iilor Log z, arctg z, etc. Acestea nu
sunt funct ¸ii algebrice ¸si de aceea se numesc funct ¸ii multiforme transcendente.
5.8 Exercit ¸ii rezolvate
Exercit ¸iul 5.8.1 S˘a se determine punctele singulare la distant ¸˘a finit˘a ale
funct ¸iilor de mai jos cercetˆand pentru fiecare din ele ¸si comportarea ˆın punc-
tul de la infinit:
1. f(z) = 2 +z −z
2
; 2. f(z) =
z −i
z(z + 1)
; 3. f(z) =
2z
4
+ 5z + 1
(z
2
−6z + 8)
2
;
4. f(z) =
z
3
1 −z
3
; 5. f(z) =
z
8
+ 1
(z
2
+ 4)
3
; 6. f(z) =
z
7
−3z
2
z
2
−6z + 9
.
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 175
Solut ¸ie. Cu except ¸ia primei funct ¸ii care este un polonom de gradul 2,
celelalte sunt funct ¸ii rat ¸ionale.
1. Funct ¸ia f(z) este un polinom, deci este funct ¸ie olomorf˘a ˆın tot planul
complex la distant ¸˘a finit˘a. Punctul de la infinit este pol de ordinul al
doilea pentru aceast˘a funct ¸ie.
2. Funct ¸ia de la acest punct fiind funct ¸ie rat ¸ional˘a, r˘ad˘acinile numitorului
sunt puncte singulare de tip pol. Prin urmare, z
1
= 0 ¸si z
2
= −1
sunt poli de ordinul unu. Deoarece gradul num˘ar˘atorului este mai
mic decˆat gradul numitorului, punctul de la infinit este punct ordinar.
Prin urmare, funct ¸ia dat˘a este olomorf˘a ˆın orice domeniu, m˘arginit
sau nem˘arginit, care nu cont ¸ine punctele z
1
= 0 ¸si z
2
= −1.
3. Punctele z
1
= 2 ¸si z
2
= 4 sunt poli de ordinul al doilea, iar z = ∞ este
punct ordinar. Domeniul maxim ˆın care funct ¸ia f(z) este olomorf˘a
este planul complex din care s–au scos punctele z
1
= 2 ¸si z
2
= 4.
4. Punctele z
1
= 1 ¸si z
2
= −
1
2
± i

3
2
sunt poli de ordinul unu, iar z = ∞
este punct ordinar. Prin urmare, funct ¸ia f(z) este olomorf˘a ˆın orice
domeniu, m˘arginit sau nem˘arginit, care nu cont ¸ine punctele z
1
¸si z
2
.
5. La distant ¸˘a finit˘a, funct ¸ia f(z) are ca singularit˘at ¸i pe z
1
= 2i ¸si z
2
=
−2i care sunt puncte singulare de tip pol, fiecare din ele fiind pol de
ordinul trei. Punctul z
3
= ∞ este pol de ordinul doi. Prin urmare,
funct ¸ia f(z) este olomorf˘a ˆın orice domeniu m˘arginit care nu cont ¸ine
punctele z
1
= 2i ¸si z
2
= −2i.
6. Punctul z
1
= 3 este pol de ordin doi, iar z
2
= ∞ este pol de ordin
cinci. Funct ¸ia f(z) este olomorf˘a ˆın orice domeniu m˘arginit care nu
cont ¸ine punctul z
1
.
Exercit ¸iul 5.8.2 S˘a se afle singularit˘at ¸ile funct ¸iilor de mai jos, precizˆan-
du–se natura punctului de la infinit:
1. f(z) =

z
2
+ 9; 2. f(z) =

z
z −1
; 3. f(z) = ln
z
(z −i)
2
;
4. f(z) = ln
1 +z
1 −z
; 5. f(z) = e

z
z −1
; 6. f(z) = e
1
sinπz
.
176 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Primele dou˘a funct ¸ii sunt legate de funct ¸ia radical, urm˘atoarele
dou˘a sunt compuneri ale funct ¸iei logaritmice cu funct ¸ii rat ¸ionale, iar ultimele
sunt compuneri ale funct ¸iei exponent ¸iale cu o funct ¸ie rat ¸ional˘a ¸si respectiv
cu o funct ¸ie circular˘a.
1. z
1
= −3i ¸si z
2
= +3i sunt puncte critice algebrice, iar z = ∞ este
pol de ordinul unu. Funct ¸ia f(z) este multiform˘a, are dou˘a ramuri ¸si
fiecare din ele devine uniform˘a dac˘aˆın planul complex se face o t˘aietur˘a
care s˘a uneasc˘a cele dou˘a puncte singulare la distant ¸˘a finit˘a. T˘aietura
cea mai indicat˘a este segmentul de dreapt˘a de pe axa imaginar˘a cu
extremit˘at ¸ile ˆın z
1
¸si z
2
. Fiecare din ramuri este funct ¸ie olomorf˘a ˆın
orice domeniu m˘arginit al planului ˆın care s–a efectuat t˘aietura.
2. Punctul z
1
= 1 este pol de ordinul unu, iar punctele z
2
= 0 ¸si z
3
= ∞
sunt puncte critice algebrice.
3. Punctele z
1
= 0, z
2
= i ¸si z
3
= ∞ sunt puncte critice logaritmice.
Funct ¸ia f(z) are o infinitate de determin˘ari (ramuri), fiecare din ele
fiind o funct ¸ie olomorf˘a ˆın orice domeniu m˘arginit inclus ˆın planul
complex din care se exclude t˘aietura care poate fi reprezentat˘a de
segmentul de dreapt˘a ce une¸ste punctele z
1
¸si z
2
.
4. Punctele z
1
= −1 ¸si z
2
= 1 sunt puncte critice logaritmice, iar punc-
tul de la infinit este punct ordinar. Funct ¸ia f(z) are o infinitate de
determin˘ari (ramuri), fiecare din ele fiind o funct ¸ie olomorf˘a ˆın orice
domeniu m˘arginit sau nem˘arginit inclus ˆın planul complex din care se
exclude segmentul de dreapt˘a ce une¸ste punctele z
1
¸si z
2
.
5. Punctele z
1
= 0, z
2
= 1 sunt puncte singulare esent ¸iale izolate, iar
z = ∞ este punct ordinar.
6. z = k, unde k ∈ ZZ, sunt puncte singulare esent ¸iale izolate, iar z = ∞
este punct singular esent ¸ial neizolat deoarece este limita unui ¸sir de
puncte singulare esent ¸iale.
Exercit ¸iul 5.8.3 S˘a se studieze funct ¸iile multiforme:
1. f
1
(z) =

z
3
+ 1; 2. f
2
(z) =
3

z
3
+ 1;
3. f
3
(z) = Log
z −i
z +i
; 4. f
4
(z) =

z
2
+ 1 Log (z
2
+ 1).
Capitolul 5 — Funct ¸ii de variabil˘a complex˘a 177
Solut ¸ie. 1. Not˘am
z + 1 = r
1
e

1
, z −
1 +i

3
2
= r
2
e

2
, z −
1 −i

3
2
= r
3
e

3
.
Atunci funct ¸ia f
1
(z) se scrie
f
1
(z) =

r
1
r
2
r
3
e
kπi+i(θ
1

2

3
)/2
.
T¸ inˆand seama de reprezentarea geometric˘a a adun˘arii ¸si sc˘aderii nu-
merelor complexe, rezult˘a c˘a r
1
este lungimea segmentului care une¸ste punc-
tul −1 cu z, iar θ
1
este unghiul dintre axa real˘a ¸si acest segment, m˘asurat ˆın
sens direct trigonometric. Interpret˘ari analoage avem pentru r
2
, θ
2
¸si r
3
, θ
3
.
Cele dou˘a ramuri ale funct ¸iei f
1
(z) sunt:
f
11
(z) =

r
1
r
2
r
3
e
i(θ
1

2

3
)/2
; f
12
(z) =

r
1
r
2
r
3
e
iπ+i(θ
1

2

3
)/2
.
Observ˘am c˘a f
12
(z) = −f
11
(z).
Dac˘a punctul z descrie un arc de curb˘a zMz

, plecˆand din punctul z ¸si
f˘ar˘a a ˆınconjura nici unul din punctele
z
1
= −1, z
2
=
1 −i

3
2
, z
3
=
1 +i

3
2
,
funct ¸ia f
1
revine la aceea¸si valoare, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a f
1
(z

) = f
1
(z), unde
expresia lui f
1
(z) poate fi una din cele scrise mai sus.
Dac˘a z descrie arcul de curb˘a zNz

, ˆınconjurˆand unul din punctele z
1
,
z
2
, z
3
sau toate trei ¸si dac˘a funct ¸ia f
1
pleac˘a de la valoarea f
11
(z), ea va
ajunge la valoarea
f
1
(z

) =

r
1
r
2
r
3
e
i(kπ+(θ
1

2

3
)/2)
= −f
11
(z)
deoarece k = 1 dac˘a este ˆınconjurat un punct ¸si k = 3 dac˘a sunt ˆınconjurate
toate punctele.
Dac˘a z descrie un arc de curb˘a care une¸ste z cu z

ˆınconjurˆand dou˘a din
cele trei puncte, funct ¸ia f
1
revine cu aceea¸si valoare.
Deci, cˆand punctul z descrie o curb˘a care ˆınconjoar˘a un num˘ar impar
din cele trei puncte, funct ¸ia f
1
trece de la o determinare la alta, iar cˆand
curba ˆınconjoar˘a un num˘ar par de puncte valoarea funct ¸iei nu se schimb˘a.
Punctele z
1
, z
2
, z
3
sunt punctele critice ale funct ¸iei f
1
.
Dac˘a facem anumite t˘aieturi ˆın planul complex (z), ramurile funct ¸iei f
1
devin funct ¸ii uniforme pentru c˘a nu mai exist˘a posibilitateaˆınconjur˘arii unui
punct sau mai multe din cele trei.
178 Ion Cr˘aciun
T˘aieturile se pot efectuaˆın patru moduri. Trei din aceste moduri constau
dintr–un segment ce une¸ste dou˘a din cele trei puncte la care se adaug˘a cˆate
o semidreapt˘a cu extremitatea ˆın cel de al treilea punct, semidreapt˘a ce nu
trebuie s˘a intersecteze segmentul care une¸ste celelalte dou˘a puncte. Cel de
al patrulea sistem de t˘aieturi const˘a din trei semidrepte disjuncte care au
extremit˘at ¸i cˆate unul din cele trei puncte.
2. Cu notat ¸iile f˘acute, valorile funct ¸iei f
2
se scriu
f
2
(z) =
3

r
1
r
2
r
3
e
2kπi
3
+
i
3

1

2

3
)
Procedˆand similar, g˘asim c˘a funct ¸ia f
2
are trei determin˘ari (cele ob-
t ¸inute dˆand lui k valorile 0, 1 ¸si 2) ¸si c˘a prin efectuarea t˘aieturilor fiecare din
ramuri devine uniform˘a ¸si olomorf˘a ˆın orice domeniu care nu intersecteaz˘a
t˘aieturile.
3. Cu notat ¸ia z −i = r
1
e

1
, z +i = r
2
e

2
, funct ¸ia f
3
se scrie
f
3
(z) = ln
r
1
r
2
+i(θ
1
−θ
2
+ 2kπ), k ∈ ZZ.
Dac˘a z descrie un arc de curb˘a care une¸ste pe z cu z

ˆınconjurˆand punctul
z = i, funct ¸ia devine
f
3
(z

) = ln
r
1
r
2
+i(θ
1
+ 2π −θ
2
+ 2kπ) = 2πi +f
3
(z).
Dac˘a arcul descris ˆınconjoar˘a pe z = −i, avem f
3
(z

) = f
3
(z) − 2πi. Cˆand
arcul descris ˆınconjur˘a ambele puncte z = −i ¸si z = i, funct ¸ia revine cu
aceea¸si valoare. F˘acˆand o t˘aietur˘a (de exemplu, segmentul care une¸ste cele
dou˘a puncte), ramurile funct ¸iei devin uniforme. Aceste ramuri sunt uniforme
ˆın orice domeniu simplu conex care nu cont ¸ine nici unul din punctele critice
ale funct ¸iei f
3
.
4. Cu acelea¸si notat ¸ii ca la funct ¸ia precedent˘a, funct ¸ia f
4
(z) se scrie
f
4
(z) =

r
1
r
2
e
kπi+i(θ
1

2
)/2
_
lnr
1
r
2
+i(θ
1

2
+ 2k
1
π)
_
, k, k
1
∈ ZZ
¸si se studiaz˘a ca mai sus.
Capitolul 6
Integrala curbilinie.
Teoremele lui Cauchy
6.1 Integrala curbilinie ˆın planul complex ¸si pro-
priet˘at ¸ile ei fundamentale
Fie C o curb˘a neted˘a pe port ¸iuni de lungime L situat˘a ˆın planul complex
(z) de ecuat ¸ii parametrice
C :
_
_
_
x = ϕ(t)
y = ψ(t),
t ∈ [α, β], α, β ∈ IR = [−∞, +∞],
unde funct ¸iile ϕ ¸si ψ sunt derivabile pe port ¸iuni, derivatele ϕ

, ψ

sunt conti-
nue ¸si satisfac condit ¸ia
_
ϕ

(t)
_
2
+
_
ψ

(t)
_
2
> 0. Specificarea coordonatelor x
¸si y ale punctelor curbei C este echivalent˘a cu specificarea funct ¸iei complexe
de variabil˘a real˘a
ζ : [α, β] → | C, ζ(t) = ϕ(t) +i ψ(t), t ∈ [α, β],
sau cu specificarea ecuat ¸iei curbei C cu ajutorul variabilei complexe z =
x +iy,
C : z = ζ(t), t ∈ [α, β].
Presupunem c˘a ˆın fiecare punct al curbei C este dat˘a funct ¸ia complex˘a
f(z) = u(x, y) +i v(x, y).
Conceptul de integral˘ a a funct ¸iei f(z) pe curba C se introduce asem˘an˘a-
tor cu integrala curbilinie din real.
179
180 Ion Cr˘aciun
Astfel, se consider˘a o partit ¸ie a curbei C ˆın n arce prin punctele de diviz-
iune ζ
0
, ζ
1
, ζ
2
, . . . , ζ
n
, care corespund valorilor cresc˘atoare ale parametrului
t, notate respectiv t
0
= α, t
1
, t
2
, . . . , t
n−1
, t
n
= β, unde t
k
< t
k+1
. Not˘am
∆ζ
k
= ζ
k
−ζ
k−1
¸si form˘am suma integral˘a
Σ(ζ
k
, ζ

k
) =
n

k=1
f(ζ

k
) ∆ζ
k
, (6.1)
unde ζ

k
este un punct arbitrar de pe arcul curbei C de extremit˘at ¸i ζ
k−1
¸si ζ
k
.
Definit ¸ia 6.1.1 Dac˘a exist˘a limita sumei integrale (6.1) pentru
max¦[∆ζ
k
[, 1 ≤ k ≤ n¦ → 0
¸si aceasta este independent˘a de partit ¸ia curbei C ¸si de alegerea punctelor
intermediare ζ

k
, atunci se spune c˘a funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a
f(z) este integrabil˘a pe curba C, iar limita se nume¸ste integrala funct ¸iei
f(z) pe curba C ¸si se noteaz˘a
_
C
f(z)dz. (6.2)
Problema existent ¸ei integralei (6.2) se reduce la problema existent ¸ei unor
integrale curbilinii reale de tipul al doilea ale p˘art ¸ii reale u ¸si p˘art ¸ii imaginare
v a funct ¸iei f(z).
ˆ
Intr-adev˘ar, scriind
f(ζ

k
) = u(P

k
) +i v(P

k
), ∆ζ
k
= ∆ξ
k
+i∆η
k
,
unde P

k


k
, η

k
) ∈ C este imaginea num˘arului complex ζ

k
= ξ

k
+i η

k
, putem
reprezenta expresia (6.1) ca
Σ(ζ
k
, ζ

k
) =
n

k=1
_
u(P

k
)∆ξ
k
−v(P

k
)∆η
k
_
+i
n

i=1
_
v(P

k
)∆ξ
k
+u(P

k
)∆η
k
_
.
Partea real˘a ¸si partea imaginar˘a a sumei Σ(ζ
k
, ζ

k
) sunt sumele integrale ale
respectiv integralelor curbilinii de al doilea tip
_
C
u(x, y) dx −v(x, y) dy;
_
C
v(x, y) dx +u(x, y) dy, (6.3)
cu presupunerea c˘a, pentru existent ¸a integralelor (6.3), ¸si deci a integralei
(6.2), este suficient ca funct ¸iile reale u ¸si v s˘a fie continue pe port ¸iuni.
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 181
Astfel, integrala (6.2) ia forma
_
C
f(z)dz =
_
C
u(x, y) dx −v(x, y) dy +i
_
C
v(x, y) dx +u(x, y) dy, (6.4)
Aceast˘a relat ¸ie poate s˘a serveasc˘a ca definit ¸ie a integralei curbilinii a funct ¸iei
f(z) pe curba C.
Enumer˘am cˆateva propriet˘at ¸i care sunt consecint ¸e evidente ale proprie-
t˘at ¸ilor integralelor curbilinii de spet ¸a a doua:
_
AB
f(z)dz = −
_
BA
f(z)dz; (6.5)
_
C
1
f(z)dz +
_
C
2
f(z)dz =
_
C
1
∪C
2
f(z)dz; (6.6)
_
C
(a f(z) +b g(z))dz = a
_
C
f(z)dz +b
_
C
g(z)dz, (6.7)
unde C
1
∪ C
2
este juxtapunerea curbelor C
1
¸si C
2
(se presupune prin ur-
mare c˘a extremitatea curbei C
1
coincide cu originea curbei C
2
), a ¸si b sunt
constante complexe oarecare, iar f ¸si g sunt funct ¸ii complexe pentru care
exist˘a integralele pe curba C;
¸
¸
¸
_
C
f(z)dz
¸
¸
¸ ≤
_
C
[f(z)[ ds, (6.8)
unde ds este elementul de arc al curbei C, integrala din membrul drept fiind
o integral˘a curbilinie real˘a de spet ¸a ˆıntˆai;
¸
¸
¸
_
C
f(z)dz
¸
¸
¸ ≤ M L, (6.9)
cu M = max
z∈C
[f(z)[;
_
C
f(z)dz =
_
Γ
f(ϕ(ζ)) ϕ

(ζ) dζ, (6.10)
unde z = ϕ(ζ) este o funct ¸ie olomorf˘a care stabile¸ste o corespondent ¸˘a biu-
nivoc˘a ˆıntre curbele C ¸si Γ;
_
C
f(z)dz =
_
β
α
f(ζ(t)) ζ

(t) dt, (6.11)
z = ζ(t), t ∈ [α, β] fiind o reprezentare parametric˘a a curbei C cu ex-
tremit˘at ¸ile ζ(α) ¸si ζ(β).
182 Ion Cr˘aciun
Egalitaea (6.11) este un caz particular al celei din (6.10) ¸si constitue
formula de calcul a integralei curbilinii ˆın complex.
Integrala din membrul al doilea din (6.11) este o integral˘a definit˘a a unei
funct ¸ii complexe de variabil˘a real˘a care se scrie
_
β
α
f(ζ(t)) ζ

(t) dt =
_
β
α
_
u(ϕ(t), ψ(t)) +iψ(ϕ(t), ψ(t))
__
ϕ

(t) +iψ

(t)
_
dt
sau
f(ζ(t)) ζ

(t) dt =
_
β
α
_
u(ϕ(t), ψ(t))ϕ

(t) −v(ϕ(t), ψ(t))ψ

(t)
_
dt+
+ i
_
β
α
_
u(ϕ(t), ψ(t))ψ

(t) +v(ϕ(t), ψ(t))ϕ

(t)
_
dt.
Exercit ¸iul 6.1.1 S˘a se calculeze integrala curbilinie ˆın complex
I
n
=
_
Γ
(z −z
0
)
n
dz, (6.12)
unde n ∈ ZZ, pe un cerc Γ cu centrul ˆın punctul z
0
∈ | C ¸si raz˘a r.
Solut ¸ie. Consider˘am parametrizarea cercului
t → ζ(t) = z
0
+re
it
, t ∈ [0, 2π],
unde r este raza cercului.
ˆ
Inlocuind z cu ζ(t) ¸si dz cu ζ

(t)dt = rie
it
dt, conform formulei (6.11),
deducem
I
n
=
_

0
ir
n+1
e
i(n+1)t
dt = ir
n+1
_

0
e
i(n+1)t
dt.
Pentru n = −1, integrala I
−1
are valoarea I
−1
= 2πi, iar pentru n ,= −1
avem
I
n
=
r
n+1
n + 1
(e
2πi(n+1)
−1) = 0.
Am obt ¸inut urm˘atorul rezultat, care ulterior ne va fi util
_
Γ
(z −a)
n
dz =
_
_
_
0, pentru n ∈ ZZ ¸ ¦−1¦
2πi, pentru n = −1.
Observ˘am c˘a rezultatul obt ¸inut nu depinde de raza r a cercului ¸si nici
de centrul s˘au z
0
..
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 183
Exercit ¸iul 6.1.2 S˘a se calculeze integrala curbilinie
_
Γ
z
n
dz, n ∈ IN, pe
frontiera semi–discului D = ¦z = x +iy[ x
2
+y
2
< a
2
, y > 0¦.
Solut ¸ie. Fie port ¸iunile de curbe
Γ
1
= ¦z = x +iy[ x ∈ [−a, a], y = 0¦,
Γ
2
= ¦z = x +iy[ x
2
+y
2
= a
2
, y ≥ 0¦
ale c˘aror ecuat ¸ii parametrice sunt:
Γ
1
: t → γ
1
(t) = t, t ∈ [−a, a]; Γ
2
: t → γ
2
(t) = a e
it
, t ∈ [0, π].
Deoarece Γ = Γ
1
∪ Γ
2
, integrala se scrie ca o sum˘a de dou˘a integrale ¸si
fiec˘areia i se aplic˘a formula de calcul (6.11). Avem:
_
Γ
z
n
dz =
_
Γ
1
z
n
dz +
_
Γ
2
z
n
dz =
_
a
−a
t
n
dt +
_
π
0
a
n
e
int
a ie
it
dt =
=
a
n+1
n + 1
(1 −(−1)
n+1
) +a
n+1
i
_
π
0
e
i(n+1)t
dt = 0,
deoarece
_
π
0
e
i(n+1)t
dt =
1
i(n + 1)
(e
i(n+1)π
−1) =
1
i(n + 1)
((−1)
n+1
−1).
Vom demonstra mai jos (vezi relat ¸ia (6.15)) c˘a integrala pe orice contur
dintr–o funct ¸ie olomorf˘a este nul˘a ¸si prin urmare rezultatul g˘asit este justi-
ficat dac˘a avemˆın vedere c˘a funct ¸ia polinom este olomorf˘a ˆın orice domeniu
m˘arginit.
Observat ¸ia 6.1.1 Formula (6.4) ¸si relat ¸ia (6.11) permit extinderea concep-
tului de integral˘a improprie a unei funct ¸ii reale de o variabil˘a real˘a la cazul
unei funct ¸ii complexe de o variabil˘a complex˘a, care este o integral˘a curbilinie
dintr–o funct ¸ie complex˘a pe o curb˘a de lungime infinit˘a.
Definit ¸ia 6.1.2 O integral˘a improprie de primul tip pe o curb˘a infinit˘a C
se zice c˘a este convergent˘a dac˘a exist˘a limita ¸sirului de integrale complexe
lim
n→∞
_
C
n
f(z)dz, (6.13)
unde (C
n
) este un ¸sir de curbe cu propriet˘at ¸ile:
184 Ion Cr˘aciun
• C
n
este o parte de lungime finit˘a a curbei C;
• lim
n→∞
C
n
= C
¸si aceast˘a limit˘a nu depinde de alegerea ¸sirului (C
n
).
Dac˘a exist˘a limita (6.13) numai pentru o anumit˘a alegere a ¸sirului de
curbe (C
n
), integrala improprie
_
C
f(z)dz se nume¸ste convergent˘a ˆın sen-
sul valorii principale.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom considera integrale din funct ¸ii complexe olomorfe
ˆıntr–un anumit domeniu a c˘arui frontier˘a s˘a fie o curb˘a ˆınchis˘a neted˘a pe
port ¸iuni care nu are puncte multiple (curba nu se intersecteaz˘a pe ea ˆıns˘a¸si).
O astfel de curb˘a va fi numit˘a contur ¸si are ecuat ¸ia z = ζ(t), t ∈ [α, β] ⊂ IR,
unde funct ¸ia ζ(t) satisface condit ¸ia ζ(t
1
) ,= ζ(t
2
) pentru t
1
,= t
2
, cu except ¸ia
lui t
1
= α ¸si t
2
= β. Integrala (6.2) de–a lungul unei astfel de curbe se va
numi integral˘a pe contur.
6.2 Teoremele lui Cauchy
Deoarece valoarea unei integrale pe contur depinde de sensul de parcurgere
al curbei, convenim s˘a lu˘am drept sens pozitiv acel sens de parcurgere care
las˘a la stˆanga domeniul limitat de curb˘a. Sensul contrar acestuia se nu-
me¸ste sens negativ de parcurgere al conturului. Integrarea pe un contur C
parcurs ˆın sens pozitiv din funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a f(z) se
va nota
_
C
+
f(z)dz; dac˘a conturul este parcurs ˆın sens negativ, integrala
corespunz˘atoare se va nota prin
_
C

f(z)dz. Cˆand nu se ment ¸ioneaz˘a sensul
de parcurs iar curba pe care se face integrarea este un contur, deci cˆand vom
ˆıntˆalni scrierea
_
C
f(z)dz, se va subˆınt ¸elege c˘a sensul de parcurs al curbei C
este cel pozitiv.
Propriet˘at ¸ile integralei pe contur din funct ¸ii continue pe domeniul ˆınchis
limitat de acel contur ¸si olomorfe ˆın domeniul m˘arginit de conturul respectiv
sunt determinate ˆın mare m˘asur˘a de propriet˘at ¸ile obi¸snuite ale integralelor
curbilinii reale de al doilea tip. Una din aceste propriet˘at ¸i stabile¸ste leg˘atura
ˆıntre integrala curbilinie de spet ¸a a doua pe un contur parcurs ˆın sens pozitiv
¸si o anumit˘a integral˘a dubl˘a pe domeniul m˘arginit de contur.
Teorema 6.2.1 Dac˘a funct ¸iile P ¸si Q sunt continue pe domeniul ˆınchis
D∪ C m˘arginit de conturul neted pe port ¸iuni C ¸si derivatele lor part ¸iale de
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 185
primul ordin sunt continue pe domeniul D, atunci are loc relat ¸ia
_
C
P(x, y) dx +Q(x, y) dy =
__
D
_
∂Q
∂x
(x, y) −
∂P
∂y
(x, y)
_
dxdy, (6.14)
numit˘a formula integral˘a Riemann–Green.
S˘a demonstr˘am un rezultat fundamental al teoriei funct ¸iilor complexe.
Teorema 6.2.2 (Teorema lui Cauchy pentru un domeniu simplu
conexe) Dac˘a funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a f : D → | C este
olomorf˘a pe domeniul simplu conex D din planul complex (z), atunci
_
Γ
f(z)dz = 0, (6.15)
oricare ar fi conturul Γ ⊂ D.
Demonstrat ¸ie. Deoarece funct ¸ia f(z) = u(x, y) + iv(x, y) este olomorf˘a
pe D, funct ¸iile u ¸si v admit derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai continue ˆın D
care satisfac ˆın D condit ¸iile Cauchy–Riemann:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
(x, y) =
∂v
∂y
(x, y);
∂u
∂y
(x, y) = −
∂v
∂x
(x, y).
(6.16)
S˘a not˘am cu D
1
⊂ D domeniul simplu conex limitat de un contur oarecare
Γ ⊂ D ¸si s˘a aplic˘am formula (6.14) integralelor curbilinii reale de al doilea
tip din membrul doi al relat ¸iei (6.4) folosind totodat˘a (6.16). Avem:
_
Γ
udx −v dy =
__
D
1
_

∂v
∂x

∂u
∂y
_
dxdy = 0; (6.17)
_
Γ
v dx +udy =
__
D
1
_
∂u
∂x

∂v
∂y
_
dxdy = 0. (6.18)
Relat ¸iile (6.4), (6.17) ¸si (6.18) demonstreaz˘a teorema.
Teorema 6.2.2 stabile¸ste c˘a integrala unei funct ¸ii complexe pe orice con-
tur situat ˆın domeniul D de olomorfie al funct ¸iei este zero.
Dac˘a se impune condit ¸ia suplimentar˘a ca funct ¸ia f s˘a fie definit˘a ¸si con-
tinu˘a pe frontiera C a domeniului D, ea ˆıns˘a¸si un contur (D este o mult ¸ime
deschis˘a, simplu conex˘a), Teorema 6.2.2 are loc ¸si pentru C = ∂D.
186 Ion Cr˘aciun
Ultima afirmat ¸ia este un enunt ¸ u¸sor modificat al Teoremei 6.2.2. Da-
torit˘a important ¸ei sale ˆın aplicat ¸iile practice, vom formula aceast˘a afirmat ¸ie
ˆıntr–o teorem˘a separat˘a.
Teorema 6.2.3 (A doua formulare a teoremei lui Cauchy pentru
domenii simplu conexe) Dac˘a f(z) este o funct ¸ie olomorf˘a ˆıntr–un dome-
niu simplu conex D m˘arginit de conturul C ¸si este continu˘a pe domeniul
ˆınchis D∪C, atunci integrala funct ¸iei f(z) de–a lungul frontierei C a dome-
niului D este zero:
_
C
f(z)dz = 0. (6.19)
Teorema de mai sus a fost formulat˘a pentru un domeniu simplu conex,
ˆıns˘a ea poate fi generalizat˘a la cazul unui domeniu multiplu conex.
ˆ
In acest
caz, frontiera total˘a a domeniului este format˘a din mai multe contururi:
conturul exterior C
0
¸si contururile interioare C
1
, C
2
, . . . , C
n
. Oricare dou˘a
contururi sunt disjuncte. Sensul pozitiv de parcurgere a frontierei totale a
unui domeniu multiplu conex va fi acela pentru care domeniul este l˘asat la
stˆanga. Astfel, C
0
este traversat ˆın sens pozitiv, iar contururile interioare
sunt parcurse ˆın sens negativ (sensul acelor de ceasornic).
Teorema 6.2.4 (Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu co-
nexe) Dac˘a f(z) este funct ¸ie olomorf˘a pe domeniul multiplu conex D m˘ar-
ginit pe exterior de conturul C
0
¸si pe interior de contururile C
1
, C
2
, . . . , C
n
¸si f este funct ¸ie continu˘ a pe domeniul ˆınchis D ∪ C, unde C = ∂D =
C
0
∪C
1
∪C
2
∪ ∪C
n
este frontiera total˘a a domeniului D parcurs˘a ˆın sens
pozitiv, atunci
_
C
f(z)dz = 0, relat ¸ie echivalent˘a cu una din formele:
_
C
+
0
f(z)dz +
_
C

1
f(z)dz +
_
C

2
f(z)dz + +
_
C

n
f(z)dz = 0; (6.20)
_
C
+
0
f(z)dz =
_
C
+
1
f(z)dz +
_
C
+
2
f(z)dz + +
_
C
+
n
f(z)dz. (6.21)
Demonstrat ¸ie. Fie curbele netede γ
1
, γ
2
, . . . , γ
n
1
care leag˘a conturul ex-
terior C
0
cu fiecare din contururile interioare C
1
, C
2
, . . . , C
n
. Curbele
C
0
, C
1
, . . . , C
n
¸si γ
1
, γ
2
, . . . , γ
n
, ultimele parcurse ˆın ambele sensuri, lim-
iteaz˘a un domeniu simplu conex.
ˆ
In baza Teoremei 6.2.3, integrala de–a
lungul frontierei acestui domeniu este zero. Cum integralele de–a lungul
1
Curbele γ
1
, γ
2
, . . . , γ
n
se aleg astfel ˆıncˆat s˘a nu s˘a se intersecteze ¸si pot fi ˆın particular
segmente de dreapt˘a
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 187
curbelor auxiliare γ
1
, γ
2
, . . . , γ
n
apar de dou˘a ori, dar ˆın sensuri opuse, ele
se anuleaz˘a ¸si deci obt ¸inem (6.20).
Relat ¸ia (6.21) se deduce u¸sor din precedenta.
Exemplul 6.2.1 Aplicˆand teorema lui Cauchy funct ¸iei f(z) = e
−z
2
pe con-
turul unui dreptunghi de laturi 2R ¸si
k
a
, situat ˆın semiplanul superior, simet-
ric ˆın raport cu axa imaginar˘a ¸si cu una din laturile de lungime 2R situat˘a
pe axa real˘a, s˘a se arate c˘a
_
+∞
−∞
e
−x
2
dx =
_
+∞
−∞
e
−(x+i
k
a
)
2
dx. (6.22)
S˘a se calculeze apoi valoarea integralei improprii
I =
_
+∞
0
e
−x
2
cos
2k
a
xdx.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(z) = e
−z
2
este olomorf˘a ˆın ˆıntreg planul, prin urmare
integrala sa pe orice contur este nul˘a.
Considerˆand conturul din enunt ¸ ¸si trecˆand la limit˘a pentru R → ∞,
obt ¸inem
lim
R→∞
_
R
−R
e
−x
2
dx + lim
R→∞
_
II
e
−z
2
dz+
lim
R→∞
_
R
−R
e
−(x+i
k
a
)
2
dx + lim
R→∞
_
IV
e
−z
2
dz = 0,
unde II ¸si IV reprezint˘a laturile dreptunghiului paralele cu axa imaginar˘a
situate de o parte ¸si de alta a ei la distant ¸a R.
A doua ¸si a patra integral˘a este egal˘a cu zero pentru c˘a modulul inte-
grantului tinde la zero cˆand R → ∞ ¸si din egalitatea de mai sus rezult˘a
(6.22).
Dar egalitatea (6.22) se poate scrie ˆın forma
2
_
+∞
−∞
e
−x
2
dx = e
k
2
a
2
_
+∞
−∞
e
−x
2
e
−2i
k
a
x
dx. (6.23)
Dac˘a t ¸inem seama de faptul c˘a
_
+∞
0
e
−x
2
dx =

π
2
¸si c˘a e
−iϕ
= cos ϕ −
i sinϕ, din (6.23) deducem
_
+∞
−∞
e
−x
2
cos
2k
a
xdx =

π e

k
2
a
2
. (6.24)
Aceast˘a integral˘a va fi folosit˘a ˆın unul din capitolele urm˘atoare.
188 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 6.2.1 S˘a se calculeze integrala
I =
_
Γ
z
z
2
−1
dz,
unde Γ este cercul cu centrul ˆın origine ¸si raza a ,= 1, parcurs ˆın sens pozitiv.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(z) =
z
z
2
−1
este olomorf˘a pe domeniul triplu conex
D ¸ ¦−1, 1¦.
Dac˘a a < 1, funct ¸ia f(z) este olomorf˘a pe domeniul simplu conex ∆ a
c˘arui frontier˘a este cercul Γ. Conform primei teoreme a lui Cauchy, I = 0.
Dac˘a a > 1, domeniul ˆınchis ∆∪Γ nu mai este un domeniu de olomorfie
pentru funct ¸ia f.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie, consider˘am cercurile Γ
1
¸si Γ
2
, incluse
ˆın ∆, de raze r
1
< 1 ¸si r
2
< 1. Not˘am cu ∆
1
¸si ∆
2
discurile m˘arginite de Γ
1
¸si Γ
2
¸si fie ∆
1
¸si ∆
2
ˆınchiderile acestor discuri.
Domeniul ∆ ¸ ¦∆
1
∪ ∆
2
¦ ¸si frontiera sa sunt incluse ˆın D, deci putem
aplica Teorema 6.2.4 ¸si folosi relat ¸ia (6.21) a acesteia. Obt ¸inem
I =
_
Γ
z
z
2
−1
dz =
_
Γ
1
z
z
2
−1
dz +
_
Γ
2
z
z
2
−1
dz,
unde contururile Γ
1
¸si Γ
2
sunt parcurse ˆın sens pozitiv.
Cum
z
z
2
−1
=
1
2
_
1
z −1
+
1
z + 1
_
, avem
I
1
=
_
Γ
1
z
z
2
−1
dz =
1
2
_
Γ
1
1
z −1
dz +
1
2
_
Γ
1
1
z + 1
dz.
ˆ
In conformitate cu (6.12) prima integral˘a din exprimarea lui I
1
este egal˘a
cu 2πi. A doua este nul˘a deoarece ∆
1
este inclus ˆın domeniul de olomorfie
al funct ¸iei z → f
1
(z) =
1
z + 1
, deci I
1
= πi.
Analog se dovede¸ste c˘a I
2
=
_
Γ
2
z
z
2
−1
dz = πi, prin urmare I = I
1
+I
2
=
2πi, pentru orice a > 1.
6.3 Integrala nedefinit˘a
Rezultatul demonstrat mai jos este o consecint ¸˘a a teoremelor lui Cauchy.
Fie f(z) o funct ¸ie olomorf˘a pe un domeniu simplu conex D din planul
complex (z). Fix˘am un punct z
0
∈ D ¸si not˘am
_
z
z
0
f(ζ) dζ
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 189
integrala de–a lungul unei anumite curbe situat˘a ˆın ˆıntregime ˆın D ¸si care
leag˘a punctele z
0
¸si z.
ˆ
In baza teoremei lui Cauchy, aceast˘a integral˘a este
independent˘a de curba de integrare din domeniul D, deci este o funct ¸ie
uniform˘a de limita superioar˘a de integrare z definit˘a pe D. Notˆand aceast˘a
funct ¸ie cu Φ(z), avem
_
z
z
0
f(ζ) dζ = Φ(z). (6.25)
Teorema 6.3.1 Dac˘a funct ¸ia f(z), definit˘a ¸si continu˘a ˆın domeniul simplu
conex D, are proprietatea c˘a integrala acesteia pe orice contur Γ, ˆınˆıntregime
inclus ˆın D, este egal˘a cu zero, atunci funct ¸ia Φ(z) din (6.25) este olomorf˘a
ˆın D, Φ

(z) = f(z) ¸si Φ

(z) este funct ¸ie continu˘a pe D.
Demonstrat ¸ie. Evalu˘am raportul incrementar al funct ¸iei Φ(z) ˆın vecin˘a-
tatea punctului z
Φ(z + ∆z) −Φ(z)
∆z
=
1
∆z
_
_
z+∆z
z
0
f(ζ)dζ −
_
z
z
0
f(ζ)dζ
_
=
1
∆z
_
z+∆z
z
f(ζ)dζ.
Deoarece integralele care apar sunt independente de drum, alegem drept
curb˘a ce une¸ste punctele z ¸si z +∆z segmentul de dreapt˘a de extremit˘at ¸i z
¸si z + ∆z.
ˆ
In baza relat ¸iei evidente
_
z+∆z
z
dζ = ∆z, putem scrie
¸
¸
¸
Φ(z + ∆z) −Φ(z)
∆z
−f(z)
¸
¸
¸ =
1
[∆z[
¸
¸
¸
_
z+∆z
z
(f(ζ) −f(z))dζ
¸
¸
¸.
Aplicˆand proprietatea (6.9), g˘asim
¸
¸
¸
Φ(z + ∆z) −Φ(z)
∆z
−f(z)
¸
¸
¸ ≤ max
ζ∈[z,z+∆z]
[f(ζ) −f(z)[.
ˆ
In baza continuit˘at ¸ii funct ¸iei f ˆın punctul z, pentru orice num˘ar pozitiv
ε exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat [∆z[ < δ implic˘a max
ζ∈[z,z+∆z]
[f(ζ) −f(z)[ < ε, astfel
c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a δ > 0 cu proprietatea
¸
¸
¸
Φ(z + ∆z) −Φ(z)
∆z
−f(z)
¸
¸
¸ < ε, pentru 0 < [∆z[ < δ.
Din aceasta inegalitate rezult˘a c˘a exist˘a limita ˆın ∆z = 0 a raportului in-
crementar al funct ¸iei Φ(z) ˆın vecin˘atatea punctului z ¸si aceast˘a limit˘a este
f(z). Prin urmare, putem scrie
lim
∆z→0
Φ(z + ∆z) −Φ(z)
∆z
= Φ

(z) = f(z),
190 Ion Cr˘aciun
ce arat˘a c˘a Φ(z) este o funct ¸ie olomorf˘a ˆın domeniul D, Φ

(z) = f(z) ¸si
derivata sa este funct ¸ie continu˘a pe D deoarece f este continu˘a pe D.
Teorema 6.3.1 sugereaz˘a introducerea not ¸iunii de integral˘a nedefinit˘a a
unei funct ¸ii complexe de o variabil˘a complex˘a.
Definit ¸ia 6.3.1 O funct ¸ie olomorf˘a Φ(z) se nume¸ste primitiva funct ¸iei
f(z) ˆın domeniul D dac˘a ˆın acest domeniu are loc relat ¸ia Φ

(z) = f(z).
Este evident c˘a funct ¸ia f(z) are o infinitate de primitive ¸si oricare dou˘a
asemenea primitive difer˘a printr–o constant˘a.
Definit ¸ia 6.3.2 Mult ¸imea tuturor primitivelor funct ¸iei f(z) se nume¸ste in-
tegrala nedefinit˘a a funct ¸iei f(z).
La fel ca ˆın cazul funct ¸iilor reale, are loc relat ¸ia
_
z
2
z
1
f(ζ) dζ = F(z
2
) −F(z
1
),
unde F(z) este o primitiv˘a a lui f(z).
ˆ
Intr-adev˘ar, integrala din membrul drept este independent˘a de calea de
integrare ¸si drept urmare
_
z
2
z
1
f(z)dz =
_
z
2
z
0
f(z)dz −
_
z
1
z
0
f(z)dz, (6.26)
unde z
0
este un punct arbitrar din domeniul D. Conform relat ¸iei (6.25),
fiecare din integralele din membrul doi a egalit˘at ¸ii (6.26) este o primitiv˘a a
funct ¸iei f(z).
Deoarece oricare dou˘a primitive ale funct ¸iei f(z) difer˘a printr–o con-
stant˘a, nu are important ¸˘a care primitiv˘a este folosit˘a ˆın (6.26).
Exemplul 6.3.1 Un exemplu de interes pentru mai tˆarziu este funct ¸ia de-
finit˘a prin integrala
f(z) =
_
z
1

ζ
. (6.27)
Solut ¸ie. S˘a observ˘am c˘a integrantul lui (6.27) este o funct ¸ie analitic˘a (olo-
morf˘a ¸si cu derivata funct ¸ie continu˘a) ˆın ˆıntreg planul complex, cu except ¸ia
punctului z = 0. Curba pe care se face integrarea ˆın (6.27) nu trebuie s˘a
cont ¸in˘a originea care este pol simplu pentru funct ¸ia de integrat.
ˆ
In orice
domeniu care nu cont ¸ine originea, funct ¸ia f(z) este uniform˘a iar integrala
din membrul doi al relat ¸iei (6.27) nu depinde de drumul de integrare. Pentru
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 191
a se realiza aceasta vom considera planul complex (z) c˘aruia i s–a efectuat
o t˘aietur˘a, care ar putea fi semiaxa real˘a nepozitiv˘a.
Prin urmare, domeniul maxim D ˆın care funct ¸ia f(z) din (6.27) poate
fi definit˘a este −π < Arg z < π. Vom presupune c˘a drumul de integrare
ˆın (6.27) se afl˘a ˆın ˆıntregime ˆın domeniul de mai sus, deci nu intersecteaz˘a
t˘aietura ¸si nici nu trece prin origine.
Alegˆand drept cale de integrare segmentul [1, x], avem
f(x) =
_
x
1
dt
t
= lnx (6.28)
¸si deci pentru valori pozitive ale argumentului, funct ¸ia f(z) coincide cu func-
t ¸ia logaritm natural de o variabil˘a real˘a. Prin urmare, pentru funct ¸ia (6.27)
definit˘a ˆın domeniul −π < Arg z < π, avem
Log z =
_
z
1

ζ
. (6.29)
Egalitatea (6.29) poate fi considerat˘a definit ¸ia ramurii principale a func-
t ¸iei logaritmice ˆın complex.
ˆ
In baza relat ¸iei (6.25) avem
(Log z)

=
1
z
. (6.30)
A¸sadar, ˆın domeniul −π < Arg z < π, derivata funct ¸iei logaritmice are
aceea¸si expresie cu cea a funct ¸iei reale lnx, cu deosebirea c˘a se ˆınlocuie¸ste
x cu z.
6.4 Integrala Cauchy
Teoremele lui Cauchy dau posibilitatea stabilirii unei relat ¸ii numit˘a formula
integral˘a a lui Cauchy.
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy
Fie funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a f, olomorf˘a ˆıntr–un domeniu
simplu conex D, conturul Γ situat ˆın D ¸si z un punct interior domeniului
∆ ⊂ D de frontier˘a Γ. S˘a consider˘am integrala
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ, (6.31)
192 Ion Cr˘aciun
unde variabila complex˘a de integrare ζ descrie ˆıntreg conturul Γ. Privit˘a ca
funct ¸ie de ζ, expresia de sub semnul integralei (6.31) este olomorf˘a ˆın ∆, cu
except ¸ia punctului ζ = z unde devine infinit˘a dac˘a f(z) ,= 0. Izol˘am punctul
z cu un cerc γ de raz˘a suficient de mic˘a astfel ˆıncˆat s˘a nu existe puncte
comune cu Γ. Atunci, Teorema 6.2.3 ne d˘a
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ =
_
γ
f(ζ)
ζ −z
dζ. (6.32)
Pentru ε > 0 exist˘a r > 0 suficient de mic pentru ca γ s˘a nu intersecteze
cercul Γ, astfel ˆıncˆat (∀) ζ ∈ γ s˘a avem
f(ζ) = f(z) +η(ζ, z), [η(ζ, z)[ <
ε

, (∀) ζ ∈ γ, (6.33)
ceea ce este posibil, c˘aci f(z) este olomorf˘a, deci continu˘a pe mult ¸imea ∆.
Avem
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ =
_
γ
f(z) +η(ζ, z)
ζ −z
dζ = f(z)
_
γ

ζ −z
+
_
γ
η(ζ, z)
ζ −z
dζ. (6.34)
Dar
_
γ

ζ −z
= 2πi,
¸
¸
¸
_
γ
η(ζ, z)
ζ −z

¸
¸
¸ <
ε

[2πi[ = ε. (6.35)
Deoarece ˆın (6.35) ε se poate alege oricˆat de mic, urmeaz˘a
_
γ
η(ζ, z)
ζ −z
= 0. (6.36)
Folosind (6.35) ¸si (6.36) ˆın (6.34), deducem
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ = 2πif(z),
din care rezult˘a formula integral˘a a lui Cauchy
f(z) =
1
2πi
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ, (6.37)
fundamental˘a ˆın teoria funct ¸iilor analitice.
Formula (6.37) arat˘a c˘a dac˘a se ¸stiu valorile funct ¸iei f(ζ) pe conturul Γ,
iar funct ¸ia f(ζ) este olomorf˘a ˆıntr–un domeniu simplu conex D care cont ¸ine
ˆın interior pe Γ, valoarea funct ¸iei f este determinat˘a ˆın orice punct z interior
lui Γ.
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 193
Observat ¸ia 6.4.1
ˆ
In (6.37) integrarea se face de–a lungul conturului Γ ˆın
ˆıntregime situat ˆın domeniul de olomorfie al funct ¸iei f(ζ) ¸si care cont ¸ine
punctul z. Dac˘a se impune ¸si condit ¸ia de continuitate a lui f ˆın domeniul
ˆınchis D = D∪ ∂D, ˆın baza Teoremei 6.2.2 rezult˘ a o formul˘a similar˘a celei
din (6.37), dar ˆın care integrarea se face de–a lungul conturului C al dome-
niului simplu conex D. A¸sadar
f(z) =
1
2πi
_
C
f(ζ)
ζ −z
dζ. (6.38)
Observat ¸ia 6.4.2 Considerat ¸iile de mai sus r˘amˆan valabile ¸si ˆın cazul unui
domeniu multiplu conex D avˆand frontiera exterioar˘a C
0
¸si frontierele inte-
rioare curbele ˆınchise, netede pe port ¸iuni C
1
, C
2
, . . . , C
n
, disjuncte dou˘a cˆate
dou˘a ¸si ˆın ˆıntregime situate ˆın interiorul lui C
0
. Cu condit ¸ia suplimentar˘a
de continuitate a funct ¸iei f pe ˆınchiderea domeniului D, are loc formula
f(z) =
1
2πi
_
_
C
0
f(ζ)
ζ −z
dζ −
_
C
1
f(ζ)
ζ −z
dζ − −
_
C
n
f(ζ)
ζ −z

_
. (6.39)
Exercit ¸iul 6.4.1 Se cere valoarea integralei
I =
_
Γ
z cos πz
z
2
−1
dz,
unde Γ este o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a, neted˘a sau neted˘a pe port ¸iuni, care nu
cont ¸ine punctele −1 ¸si 1.
Solut ¸ie. Fie ∆ domeniul m˘arginit care are ca frontier˘a curba Γ. Se disting
cazurile:
1. ∆ nu cont ¸ine nici unul din punctele −1 ¸si 1.
ˆ
In acest caz, ∆∪ Γ = ∆
este inclus ˆın domeniul de olomorfie al funct ¸iei z →
z cos πz
z
2
−1
, deci
I = 0;
2. 1 ∈ ∆ iar −1 / ∈ ∆. Funct ¸ia f
1
cu valorile f
1
(z) =
z cos πz
z + 1
este olo-
morf˘a pe ∆ ¸si, conform formulei integrale a lui Cauchy,
I =
_
Γ
f
1
(z)
z −1
dz = 2πif
1
(1) = −πi;
3. −1 ∈ ∆, 1 / ∈ ∆. Funct ¸ia f
2
(z) =
z cos πz
z −1
este olomorf˘a pe ∆, deci
I =
_
Γ
f
2
(z)
z + 1
dz = 2πif
2
(−1) = −πi;
194 Ion Cr˘aciun
4. −1 ∈ ∆, 1 ∈ ∆.
ˆ
In acest caz, consider˘am discurile ω
1
¸si ω
2
de centre
−1, respectiv 1 ¸si de raze suficient de mici astfel ˆıncˆat ω
1
∪ ω
2
⊂ ∆
¸si cercurile frontier˘a γ
1
= ∂ω
1
, γ
2
= ∂ω
2
s˘a nu aib˘a puncte comune.
Conform Teoremei 6.2.4, are loc o egalitate de forma (6.21)
_
Γ
z cos πz
z
2
−1
dz =
_
Γ
1
z cos πz
z
2
−1
dz +
_
Γ
2
z cos πz
z
2
−1
dz,
cele dou˘a integrale din membrul doi ˆıncadrˆandu–se ˆın cˆate unul din
cazurile precedente ¸si deci I = −2πi.
6.4.2 Consecint ¸e ale formulei lui Cauchy
Exist˘a remarci importante referitoare la formula integral˘a a lui Cauchy scris˘a
sub forma (6.38) sau sub forma (6.39), dup˘a cum domeniul D este simplu
sau multiplu conex.
O integral˘a de forma
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ de–a lungul unui contur Γ situat ˆın
ˆıntregime ˆın domeniul de olomorfie D al funct ¸iei complexe f are sens pentru
orice punct z situat ˆın planul complex ¸si care nu este pe frontiera domeniului.
Dac˘a z se afl˘a ˆın interiorul domeniului ∆ limitat de curba ˆınchis˘a ¸si neted˘a
pe port ¸iuni Γ, atunci valoarea integralei este 2πif(z); dac˘a z este situat
ˆın afara conturului Γ, valoarea integralei este zero, deoarece ˆın acest caz
integrantul este funct ¸ie olomorf˘a pe domeniul ∆ ¸si, conform Teoremei 6.2.2,
integrala este nul˘a. Astfel, avem
1
2πi
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ =
_
_
_
f(z), dac˘a z ∈ ∆,
0, dac˘a z / ∈ ∆∪ Γ.
(6.40)
Pentru z ∈ Γ integrala I(z) =
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ nu exist˘a ˆın snsul obi¸snuit;
totu¸si, ˆın condit ¸ii suplimentare asupra comport˘arii funct ¸iei f(ζ) pe conturul
Γ, acestei integrale i se poate atribui o valoare. Astfel, dac˘a pe conturul Γ
funct ¸ia f(ζ) satiface condit ¸ia H¨older
[f(ζ
1
) −f(ζ
2
)[ ≤ [ζ
1
−ζ
2
[
ν
, 0 < ν < 1,
atunci integrala I(z) exist˘a ˆın sensul valorii principale a lui Cauchy:
V P I(z) = lim
ε→0
1
2πi
_
Γ
ε
f(ζ)
ζ −z

Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 195
unde Γ
ε
este port ¸iunea din Γ, exterioar˘a cercului [ζ−z[ < ε. Se demonstreaz˘a
c˘a
V P I(z) =
1
2
f(z)
¸si prin urmare (6.40) devine
1
2πi
_
Γ
f(ζ)
ζ −z
dζ =
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
f(z), dac˘a z ∈ ∆,
0, dac˘a z / ∈ ∆∪ Γ,
1
2
f(z), dac˘a z ∈ Γ.
(6.41)
Exercit ¸iul 6.4.2 S˘a se calculeze integrala I(a) =
_
Γ
z
n
z −a
dz, n ∈ IN, pe
cercul Γ cu centrul ˆın origine ¸si raza egal˘a cu 1 ¸si din rezultatul g˘asit s˘a
se deduc˘a valoarea principal˘ a ˆın sensul lui Cauchy pentru dou˘a integrale
improprii reale cu singularitatea ˆın intervalul de integrare.
Solut ¸ie. Conform (6.41), avem
I(a) =
_
0, dac˘a [a[ > 1,
2πia
n
, dac˘a [a[ < 1.
ˆ
In cazul cˆand [a[ = 1, rezult˘a c˘a a ∈ Γ ¸si integrala se calculeaz˘a ˆın sensul
valorii principale a lui Cauchy. Prin urmare, scriem scrie
V P I(a) = V P
_
Γ
z
n
z −a
dz = πia
n
.
Dac˘a punem ˆın evident ¸˘a partea real˘a ¸si partea imaginar˘a a ultimei inte-
grale, din ultimul rezultat putem deduce valoarea principal˘a ˆın sens Cauchy
pentru alte dou˘a integrale reale.
Pentru aceasta, fie ϕ ∈ [0, 2π] argumentul num˘arului complex a ∈ Γ,
deci a = e

. Parametriz˘am cercul Γ prin θ → z = e

, θ ∈ [0, 2π] ¸si ultima
integral˘a devine V P
_

0
e
inθ
e
inθ
−e
inϕ
e

dθ = πe
inϕ
. Dar,
e
inθ
e
inθ
−e
inϕ
=
1
1 −e
i(ϕ−θ)
=
1
2
_
1 +i
cos
ϕ−θ
2
sin
ϕ−θ
2
_
,
astfel c˘a , introducˆand ˆın egalitatea de mai sus, rezult˘a
1
2
_

0
e
inθ
dθ +
i
2
_

0
cos
ϕ−θ
2
sin
ϕ−θ
2
e
inθ
dθ = πe
inϕ
.
196 Ion Cr˘aciun
Prima integral˘a este nul˘a. Egalˆand p˘art ¸ile reale ¸si imaginare, obt ¸inem
V P
_

0
cos
ϕ−θ
2
sin
ϕ−θ
2
cos nθ dθ = 2π sinnϕ,
V P
_

0
cos
ϕ−θ
2
sin
ϕ−θ
2
sinnθ dθ = −2π cos nϕ,
care sunt valorile principale ˆın sens Cauchy pentru dou˘a integrale improprii
cu singularitatea ˆın punctul θ = ϕ.
O alt˘a consecint ¸˘a a formulei integrale a lui Cauchy este formula valorii
medii care exprim˘a valoarea unei funct ¸ii olomorfe ˆın centrul unui cerc ca o
medie (o integral˘a) a valorilor sale pe frontiera cercului. S˘a deducem aceast˘a
formul˘a.
Fie f(z) o funct ¸ie olomorf˘aˆın domeniul simplu conex D ¸si fie z
0
un punct
oarecare al acestui domeniu. Fiind un punct interior, se poate descrie cercul
C
R
0
de raz˘a R
0
cu centrul ˆın z
0
care s˘a fie ˆın ˆıntregime situat ˆın D. Folosind
formula integral˘a a lui Cauchy, obt ¸inem
f(z
0
) =
1
2πi
_
C
R
0
f(z)
z −z
0
dz.
Deoarece pe cercul C
R
0
avem z = z
0
+R
0
e

, obt ¸inem relat ¸ia
f(z
0
) =
1

_

0
f(z
0
+R
0
e

)dϕ,
care se mai scrie ˆın forma
f(z
0
) =
1
2πR
0
_
C
R
0
f(z)ds, (6.42)
unde ds = R
0
dϕ este elementul de arc al cercului.
Relat ¸ia (6.42) se nume¸ste formula valorii medii.
6.5 Integrale depinzˆand de parametru
Funct ¸ia de integrat din formula lui Cauchy (6.39) depinde de dou˘a variabile:
variabila de integrare ζ apart ¸inˆand unei curbe C pe care se face integrarea
¸si z ∈ D, unde D este un domeniu oarecare iar C este o curb˘a oarecare.
Astfel, integrala Cauchy este o integral˘a depindzˆand de parametrul z.
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 197
S˘a studiem propriet˘at ¸ile generale ale integralei Cauchy.
Fie dat˘a o funct ¸ie complex˘a de dou˘a variabile complexe ϕ(z, ζ) unic
definit˘a pentru valorile variabilei complexe z = x +iy dintr–un domeniu D
¸si pentru valorile unei variabile complexe ζ = ξ +iη care apart ¸ine unei curbe
netede pe port ¸iuni C.
Pozit ¸iile domeniului D ¸si curbei C pot fi oricare.
S˘a presupunem c˘a sunt satisf˘acute urm˘atoarele condit ¸ii:
1. Pentru orice valoare a lui ζ ∈ C, funct ¸ia ϕ(z, ζ) este analitic˘a ˆın dome-
niul D, adic˘a ϕ(z, ζ) este funct ¸ie olomorf˘a ˆın raport cu variabila z ¸si
∂ϕ
∂z
(z, ζ) este funct ¸ie continu˘a pe mult ¸imea D C;
2. Funct ¸iile ϕ(z, ζ) ¸si
∂ϕ
∂z
(z, ζ) sunt continue de variabilele z, ζ luate ˆım-
preun˘a pentru o variat ¸ie arbitrar˘a a lui z ˆın domeniul D ¸si al lui ζ pe
curba C.
Condit ¸ia a doua semnific˘a faptul c˘a p˘art ¸ile real˘a ¸si imaginar˘a a derivatei
de mai sus sunt continue ˆın raport cu variabilele x, y, ξ, η.
Cu presupunerile f˘acute, integrala funct ¸iei ϕ(z, ζ) de–a lungul curbei C
exist˘a pentru orice z ∈ D ¸si aceast˘a integral˘a este o funct ¸ie de variabila z,
F(z) =
_
C
ϕ(z, ζ) dζ. (6.43)
Prezent˘am o proprietate fundamental˘a a funct ¸iei F(z) definit˘a ˆın (6.43).
Teorema 6.5.1 Funct ¸ia F(z) definit˘a de (6.43) este olomorf˘a ˆın domeniul
D ¸si derivata sa se poate calcula derivˆand funct ¸ia de sub semnul integral˘ a
ˆın raport cu variabila z.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am cu u(x, y, ξ, η) ¸si v(x, y, ξ, η) p˘art ¸ile real˘a ¸si imag-
inar˘a ale funct ¸iei ϕ(z, ζ). Atunci partea real˘a a funct ¸iei F(z) este integrala
curbilinie real˘a de spet ¸a a doua
U(x, y) =
_
C
u(x, y, ξ, η) dξ −v(x, y, ξ, η) dη.
Deoarece am presupus c˘a funct ¸iile u ¸si v posed˘a derivate part ¸iale conti-
nue, derivatele part ¸iale ale funct ¸iei U(x, y) exist˘a ¸si pot fi calculate derivˆand
sub semnul integral:
U
,x
(x, y) =
_
C
u
,x
dξ −v
,x
dη; U
,y
(x, y) =
_
C
u
,y
dξ −v
,y
dη.
198 Ion Cr˘aciun
Aceste derivate sunt, la rˆandul lor, funct ¸ii continue de variabilele x ¸si y
ˆın domeniul D.
ˆ
In baza propriet˘at ¸ilor similare ale funct ¸iei V (x, y) ¸si t ¸inˆand cont c˘a
ϕ(z, ζ) satisface condit ¸iile Cauchy–Riemann, obt ¸inem:
V
,y
(x, y) =
_
C
v
,y
dξ +u
,y
dη =
_
C
u
,x
dξ −v
,x
dη = U
,x
V
,x
(x, y) =
_
C
v
,x
dξ +u
,x
dη = −
_
C
u
,y
dξ −v
,y
dη = −U
,y
.
Aceste relat ¸iil arat˘a c˘a F(z) satisface condit ¸iile Cauchy–Riemann ceea ce
demonstreaz˘a c˘a funct ¸ia F(z) este olomorf˘a ˆın domeniul D. S˘a observ˘am c˘a
F

(z) = U
,x
(x, y) +iV
,x
(x, y) =
=
_
C
u
,x
dξ −v
,x
dη +i
_
C
v
,x
dξ +u
,x
dη =
_
C
∂ϕ
∂z
(z, ζ) dζ.
A¸sadar, este posibil s˘a calcul˘am derivata integralei derivˆand part ¸ial ˆın
raport cu paramterul sub integral˘a, iar dac˘a
∂ϕ
∂z
satisface cele dou˘a condit ¸ii
de mai sus, F

(z) este funct ¸ie olomorf˘a ˆın domeniul D.
6.6 Expresia derivatelor unei funct ¸ii olomorfe
Proprietatea stabilit˘a ˆın Teorema 6.5.1 permite calculul derivatelor unei
funct ¸ii olomorfe ¸si stabilirea unei propriet˘at ¸i importante ale acestor derivate.
Dup˘a cum am v˘azut, valoarea funct ¸iei f(z), olomorf˘a ˆıntr–un anumit
domeniu D m˘arginit de conturul C ¸si continu˘a peˆınchiderea acestui domeniu
pot fi exprimate ˆın punctele interioare ale acestui domeniu ˆın funct ¸ie de
valorile funct ¸iei pe contur:
f(z) =
1
2πi
_
C
f(ζ)
ζ −z
dζ. (6.44)
S˘a consider˘am un subdomeniu ˆınchis D

al domeniului D ale c˘arui puncte,
inclusiv cele de pe frontier˘a, au proprietatea c˘a distant ¸a pˆan˘a la punctele
frontierei C sunt mai mari sau egale cu num˘arul pozitiv d. Prin urmare,
avem [z −ζ[ ≥ d.
Atunci, funct ¸ia ϕ(z, ζ) =
f(ζ)
ζ −z
este o funct ¸ie de z olomorf˘a ˆın dome-
niul D

¸si
∂ϕ
∂z
=
f(ζ)
(ζ −z)
2
este o funct ¸ie continu˘a de argumentele sale ˆın
Capitolul 6 — Integrala ˆın complex. Teoremele lui Cauchy 199
D

.
ˆ
In baza propriet˘at ¸ilor generale ale integralelor depinzˆand de parametru,
derivata f

(z) se poate reprezenta ˆın punctele interioare ale domeniului D

ˆın forma
f

(z) =
1
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z)
2
dζ. (6.45)
Integrala (6.45) este tot o integral˘a care depinde de un parametru ¸si funct ¸ia
de integrat are acelea¸si propriet˘at ¸i ca ¸si integrala (6.44).
ˆ
In consecint ¸˘a, f

(z)
este o funct ¸ie analitic˘a ˆın domeniul D

¸si are loc formula
f

(z) =
2
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z)
3
dζ. (6.46)
Deoarece pentru orice punct z ∈ D se poate construi un subdomeniu de
forma D

, formulele (6.45) ¸si (6.46) sunt adev˘arate ˆın orice punct z ∈ D.
ˆ
In
teorema de mai jos enunt ¸˘am rezultatul general.
Teorema 6.6.1 Fie f(z) o funct ¸ie olomorf˘a ˆın domeniul D ¸si continu˘a ˆın
domeniul ˆınchis D ∪ C, unde C este frontiera lui D. Atunci exist˘a derivata
de orice ordin a funct ¸iei f(z) ˆın punctele lui D ¸si are loc
f
(n)
(z) =
n!
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z)
n+1
dζ, (∀) n ∈ IN, (∀) z ∈ D. (6.47)
Demonstrat ¸ie. Relat ¸ia (6.47) se obt ¸ine prin repetarea rat ¸ionamentului
precedent care ne–a condus la expresiile primelor dou˘a derivate ale funct ¸iei
f(z).
A¸sadar, dac˘a f(z) este olomorf˘a ˆın domeniul D, atunci f(z) are derivate
continue de orice ordin ˆın acel domeniu. Aceast˘a proprietate a unei funct ¸ii
de variabil˘a complex˘a o distinge ˆın mod esent ¸ial de o funct ¸ie de o variabil˘a
real˘a care are prima derivat˘a continu˘a ˆıntr–un anumit domeniu.
ˆ
In cazul
funct ¸iilor de o variabil˘a real˘a, existent ¸a derivatelor de ordin superior nu
rezult˘a din existent ¸a primei derivate.
Teorema 6.6.2 (Teorema lui Morera) Dac˘a f este o funct ¸ie complex˘a
continu˘a ˆıntr–un domeniu simplu conex D ¸si are proprietatea c˘a integrala
sa pe orice contur inclus ˆın D este nul˘a, atunci f este funct ¸ie olomorf˘a pe
D.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In ipotezele acestei teoreme, s–a demonstrat c˘a funct ¸ia
F(z) =
_
z
z
0
f(ζ) dζ, unde z
0
¸si z sunt puncte arbitrare din D ¸si integrala
este considerat˘a pe orice drum cu extremit˘at ¸ile z
0
¸si z care este ˆın ˆıntregime
200 Ion Cr˘aciun
situat ˆın D, este o funct ¸ie olomorf˘a ˆın D ¸si F

(z) = f(z).
ˆ
Ins˘a, derivata
unei funct ¸ii olomorfe este o funct ¸ie olomorf˘a, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a exist˘a o
derivat˘a tot continu˘a a funct ¸iei F

(z), ¸si anume funct ¸ia F

(z) = f

(z).
Observat ¸ia 6.6.1 Teorema 6.6.2 este, ˆıntr–un anumit sens, inversa Teo-
remei lui Cauchy. Ea poate fi generalizat˘a pentru domenii multiplu conexe.
Teorema 6.6.3 (Teorema lui Liouville) Dac˘a f(z) este funct ¸ie olomorf˘a
ˆın planul complex ¸si modulul ei este uniform m˘arginit, atunci f(z) este iden-
tic egal˘a cu o constant˘a.
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘a rezult˘a c˘a exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat ˆın toate
punctele z ale planului s˘a avem
[f(z)[ ≤ M. (6.48)
Folosind formula (6.45), obt ¸inem
f

(z) =
1
2πi
_
C
R
f(ζ)
(ζ −z)
2
dζ, (6.49)
unde C
R
este cercul [ζ −z[ = R. A¸ plicˆand (6.42), deducem
f

(z) =
1
2πR
2
_
C
R
f(ζ) ds, (6.50)
unde ds este elementul de arc al cercului C
R
.
Aplicˆand proprietatea (6.8) ¸si folosind (6.48), din (6.50) obt ¸inem:
[f

(z)[ ≤
1
2πR
2
_
C
R
[f(ζ)[ ds ≤
M
R
. (6.51)
Deoarece am considerat ˆıntreg planul, raza R se poate alege oricˆat de
mare ¸si aceast˘a alegere nu depinde de funct ¸ia f(z) ¸si nici de derivata sa.
Rezult˘a astfel c˘a [f

(z)[ = 0. Cum z este arbitrar, deducem c˘a f

(z) ≡ 0
ˆın ˆıntreg planul complex. Deci f(z) este funct ¸ia constant˘a deoarece aceasta
este singura funct ¸ie definit˘a ˆın ˆıntreg planul care are derivata identic nul˘a.
Am introdus funct ¸iile trigonometrice ¸si am demonstrat c˘a ele sunt func-
t ¸ii analitice ˆın ˆıntreg planul complex.
ˆ
In baza Teoremei 6.6.3 ele nu pot fi
uniform m˘arginite ˆın planul complex c˘aci dac˘a ar fi astfel, fiecare din ele ar
fi funct ¸ia constant˘a.
Rezult˘a c˘a exist˘a valori ale lui z astfel ˆıncˆat [ sinz[ > 1.
Prin urmare, funct ¸iile trigonometrice de o variabil˘a complex˘a difer˘a e-
sent ¸ial de funct ¸iile corespunz˘atoare din real.
Capitolul 7
Serii de funct ¸ii analitice ˆın
complex
ˆ
In acest capitol se vor examina unele propriet˘at ¸i ale seriilor de funct ¸ii ale
c˘aror termeni sunt funct ¸ii complexe de o variabil˘a complex˘a. Un rol special
ˆın teoria funct ¸iilor de variabil˘a complex˘a ˆıl au seriile de funct ¸ii analitice ¸si,
ˆın particular, seriile de puteri

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
,
unde c
n
sunt numere complexe cunoscute iar z
0
este un punct fixat din
planul complex. Studiul acestor serii este important atˆat pentru stabilirea
unor propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor complexe de o variabil˘a complex˘a cˆat ¸si ˆın
aplicat ¸ii.
7.1 Funct ¸ii analitice
Definit ¸ia 7.1.1 Funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a f ∈ T(D, | C) se
nume¸ste funct ¸ie analitic˘a ˆın domeniul D ⊂ | C dac˘a f(z) este olomorf˘a ¸si
derivata f

(z) este continu˘a ˆın D.
Observat ¸ia 7.1.1 O condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca funct ¸ia com-
plex˘a de variabil˘a complex˘a f(z) = u(x, y)+iv(x, y) s˘a fie analitic˘a ˆın dome-
niul D ⊂ | C este existent ¸a derivatelor part ¸iale continue ale funct ¸iilor u(x, y)
201
202 Ion Cr˘aciun
¸si v(x, y) care s˘a satisfac˘a condit ¸iile Cauchy–Riemann
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
(x, y) =
∂v
∂y
(x, y)
∂u
∂y
(x, y) = −
∂v
∂x
(x, y).
(7.1)
Vom vedea c˘a not ¸iunea de funct ¸ie analitic˘a este fundamental˘a ˆın teoria
funct ¸iilor complexe de o variabil˘a complex˘a datorit˘a rolului important ˆın
rezolvarea multor probleme de matematic˘a pur˘a ¸si ˆın diverse aplicat ¸ii ale
funct ¸iilor complexe de o variabil˘a complex˘a.
Relat ¸ile Cauchy–Riemann (7.1) se pot da ¸si sub alt˘a form˘a.
Deoarece num˘arul complex z = x + iy ∈ D se poate scrie sub forma
exponent ¸ial˘a z = re

, unde r = [z[ ¸si ϕ = Arg z, rezult˘a c˘a valorile funct ¸iei
f(z) se pot da astfel ˆıncˆat p˘art ¸ile real˘a ¸si imaginar˘a s˘a depind˘a de r ¸si ϕ,
adica
f(z) = u(r, ϕ) +iv(r, ϕ).
Cunoscˆand leg˘aturile ˆıntre r, ϕ ¸si x, y
_
x = r cos ϕ
y = r sinϕ
(7.2)
¸si folosind derivarea funct ¸iilor compuse, din (7.1) ¸si (7.2) obt ¸inem o alt˘a
form˘a a condit ¸iilor Cauchy–Riemann
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂u
∂r
=
1
r
∂v
∂ϕ
1
r
∂u
∂ϕ
= −
∂v
∂r
.
(7.3)
Dac˘a valoarea funct ¸iei f ˆıntr–un punct oarecare z al domeniului D ˆın
care este analitic˘a se scrie ˆın forma f(z) = R(x, y) e
iΦ(x,y)
, atunci condit ¸iile
Cauchy–Riemann sunt
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂R
∂x
= R
∂Φ
∂y
,
∂R
∂y
= −R
∂Φ
∂x
,
(7.4)
unde R(x, y) ¸si Φ(x, y) sunt modulul ¸si respectiv argumentul lui f(z).
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 203
Dac˘a funct ¸ia f(z) este analitic˘a ˆın domeniul D, atunci pentru f

(z) pot
fi date urm˘atoarele patru expresii:
f

(z) =
∂u
∂x
(x, y) +i
∂v
∂x
(x, y);
(7.5)
f

(z) =
∂v
∂y
(x, y) +i
∂v
∂x
(x, y); (7.6)
f

(z) =
1
i
_
∂u
∂y
(x, y) +i
∂u
∂x
(x, y)
_
; (7.7)
f

(z) =
1
i
_
∂u
∂y
(x, y) +i
∂v
∂y
(x, y)
_
. (7.8)
Din Definit ¸ia 7.1.1 ¸si Definit ¸ia 5.5.1 rezult˘a c˘a funct ¸iile analitice sunt
olomorfe, prin urmare propriet˘at ¸ile funct ¸iilor olomorfe sunt adev˘arate ¸si
pentru funct ¸iile analitice.
7.2 Serii de funct ¸ii de o variabil˘a complex˘a, uni-
form convergente
Consider˘am ¸sirul de funct ¸ii complexe de variabil˘a complex˘a (u
n
), unde u
n

T(D, | C) sunt funct ¸ii uniforme definite pe domeniul D ¸si seria de funct ¸ii
asociat˘a acestui ¸sir

n=1
u
n
. (7.9)
Observat ¸ia 7.2.1 O serie de funct ¸ii complexe uniforme este ansamblul
seriilor de numere complexe

n=1
u
n
(z), (7.10)
unde z este un punct oarecare al lui D.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, o serie de funct ¸ii complexe va fi notat˘a fie ˆın forma
(7.9), fie ˆın forma (7.10).
Definit ¸ia 7.2.1 Seria de funct ¸ii complexe de variabil˘a complex˘a (7.9) se
nume¸ste convergent˘a ˆın domeniul D dac˘a pentru orice z ∈ D seria de
numere complexe (7.10) este convergent˘a.
204 Ion Cr˘aciun
Dac˘a seria(7.9) este convergent˘a ˆın domeniul D, atunci ˆın D se poate defini
o funct ¸ie complex˘a uniform˘a f a c˘arei valoare ˆın fiecare punct z ∈ D este
suma seriei numerice (7.10). Aceast˘a funct ¸ie se nume¸ste suma seriei (7.9) ˆın
domeniul D.
ˆ
In baza definit ¸iei convergent ¸ei unei serii, pentru orice punct fixat z ∈ D
¸si pentru orice num˘ar pozitiv ε exist˘a un num˘ar natural N, care depinde de
ε ¸si z, astfel ˆıncˆat
[f(z) −
n

k=1
u
k
(z)[ < ε, pentru orice n > N(ε, z).
La fel ca ˆın cazul seriilor de funct ¸ii reale de variabil˘a real˘a, not ¸iunea de
convergent ¸˘a uniform˘a joac˘a un rol important ˆın teoria funct ¸iilor de variabil˘a
complex˘a.
Definit ¸ia 7.2.2 Dac˘a pentru orice num˘ar pozitiv ε exist˘a un num˘ar natural
N care s˘a depind˘a numai de ε astfel ˆıncˆat pentru orice n > N(ε) inegalitatea
[f(z) −
n

k=1
u
k
(z)[ < ε (7.11)
s˘a fie satisf˘acut˘a pentru toate punctele z ∈ D, seria (7.9) se nume¸ste uni-
form convergent˘a ˆın domeniul D.
Dac˘a r
n
(z) =

n+1
u
k
(z), restul de ordin n al seriei (7.10), condit ¸ia (7.11)
se poate scrie ˆın forma
[r
n
(z)[ < ε, (∀) n > N(ε), ¸si z ∈ D. (7.12)
Prezent˘am unele propriet˘at ¸i remarcabile ale seriilor uniform convergente
de funct ¸ii complexe care sunt asem˘an˘atoare seriilor de funct ¸ii reale de vari-
abil˘a real˘a uniform convergente.
Teorema 7.2.1 (Criteriul lui Weierstrass) Dac˘a tot ¸i termenii seriei de
funct ¸ii complexe (7.10) satisfac condit ¸ia
[u
n
(z)[ ≤ [a
n
[, (∀) z ∈ D, (7.13)
¸si seria de numere reale

n=1
a
n
este absolut convergent˘a, atunci seria (7.9)
este uniform convergent˘a pe domeniul D.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 205
Demonstrat ¸ie. Din definit ¸ia seriei absolut convergente, rezult˘a c˘a seria
numeric˘a

n=1
[a
n
[ este o serie convergent˘a, deci pentru orice ε > 0 exist˘a
N(ε) ∈ IN astfel ˆıncˆat

k=n+1
[a
k
[ < ε pentru n > N(ε).
ˆ
Ins˘a, din (7.13)
¸si criteriul lui Cauchy de convergent ¸˘a a unei serii numerice rezult˘a c˘a ˆın
domeniul D au loc inegalit˘at ¸ile
¸
¸
¸

k=n+1
u
k
(z)
¸
¸
¸ ≤

k=n+1
[u
k
(z)[ ≤

k=n+1
[a
k
[ < ε, (∀) n > N(ε),
care demonstreaz˘a convergent ¸a uniform˘a a seriei (7.9) ˆın domeniul D.
Dup˘a cum se constat˘a, criteriul lui Weierstrass este o condit ¸ie suficient˘a
pentru uniforma convergent ¸˘a a unei serii de funct ¸ii complexe.
Teorema 7.2.2 (Criteriul lui Cauchy) O condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a
de convergent ¸˘a uniform˘a a seriei (7.9) ˆıntr–un domeniu D este ca pentru
orice ε > 0 s˘a existe un num˘ar natural N(ε) astfel ˆıncˆat ˆın toate punctele
lui D
[S
n+m
(z) −S
n
(z)[ < ε, (∀) n > N(ε), m ∈ IN

, (7.14)
unde S
n
(z) =
n

k=1
u
k
(z) este suma part ¸ial˘a de rang n a seriei.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Din convergent ¸a uniform˘a a seriei (7.9) re-
zult˘a c˘a (∀) ε > 0 exist˘a un rang N(ε) astfel ˆıncˆat ˆın toate punctele z ∈ D
au loc inegalit˘at ¸ile
[f(z) −S
n
(z)[ <
ε
2
, [f(z) −S
n+m
(z)[ <
ε
2
(7.15)
pentru orice n > N(ε) ¸si pentru orice num˘ar natural m. Pe de alt˘a parte,
[S
n+m
(z) −S
n
(z)[ ≤ [S
n
(z) −f(z)[ +[f(z) −S
n+m
(z)[. (7.16)
Folosind (7.15) ¸si (7.16), deducem (7.14).
Suficient ¸a. Din relat ¸ia (7.14) rezult˘a c˘a pentru orice z ∈ D fixat, ¸sirul
de numere complexe (S
n
(z)) este convergent. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a seria de
numere complexe (7.10) este convergent˘a ¸si are suma
f(z) = lim
n→∞
S
n
(z).
206 Ion Cr˘aciun
Prin trecere la limit˘a pentru m → ∞ˆın (7.14) se obt ¸ine
lim
m→∞
[S
n+m
(z) −S
n
(z)[ = [f(z) −S
n
(z)[ < ε, (∀) n > N(ε), z ∈ D.
Aceasta demonstreaz˘a c˘a seria de funct ¸ii (7.10) este uniform convergent˘a
ˆın domeniul D.
Corolarul 7.2.1 Dac˘a o serie de funct ¸ii este uniform convergent˘a, ter-
menul ei general tinde la zero.
S˘a examin˘am unele propriet˘at ¸i generale ale seriilor de funct ¸ii complexe uni-
form convergente.
Teorema 7.2.3 Dac˘a funct ¸iile u
n
∈ T(D, | C) sunt continue ˆın domeniul
D, iar seria de funct ¸ii complexe

n=1
u
n
converge uniform ˆın acest domeniu
¸si are suma f(z), atunci f(z) este o funct ¸ie continu˘a ˆın domeniul D.
Demonstrat ¸ie. Pentru studiul continuit˘at ¸ii funct ¸iei f ˆıntr–un punct oare-
care z ∈ D, evalu˘am expresia [f(z + ∆z) − f(z)[, unde z + ∆z apart ¸ine
domeniului D.
ˆ
In baza uniformei convergent ¸e a seriei

n=1
u
n
(z) ˆın domeniul D, pentru
orice ε > 0 se g˘ase¸ste un rang N = N(ε) ∈ IN

astfel ˆıncˆat pentru toate
punctele z, z + ∆z ∈ D au loc inegalit˘at ¸ile:
¸
¸
¸f(z + ∆z) −
N

k=1
u
k
(z + ∆z)
¸
¸
¸ <
ε
3
;
¸
¸
¸f(z) −
N

k=1
u
k
(z)
¸
¸
¸ <
ε
3
. (7.17)
Cum funct ¸iile u
k
(z) sunt continue ˆın orice punct z ∈ D, pentru ε > 0
arbitrar ¸si un num˘ar natural N, exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
¸
¸
¸
N

k=1
u
k
(z + ∆z) −
N

k=1
u
k
(z)
¸
¸
¸ ≤

N

k=1
[u
k
(z + ∆z) −u
k
(z)[ <
ε
3
,
(7.18)
pentru [∆z[ < δ. Din (7.17), (7.18) ¸si din faptul c˘a valoarea absolut˘a a sumei
nu ˆıntrece suma valorilor absolute a termenilor ei, rezult˘a c˘a pentru orice
ε > 0 exist˘a un δ > 0 astfel ˆıncˆat [f(z + ∆z) − f(z)[ < ε pentru [∆z[ < δ,
ceea ce demonstreaz˘a continuitatea funct ¸iei f ˆın domeniul D.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 207
Teorema 7.2.4 Dac˘a seria de funct ¸ii continue (7.9) este uniform conver-
gent˘a pe un domeniu D ¸si are suma f(z), atunci f(z) este funct ¸ie integrabil˘a
pe orice curb˘a neted˘a pe port ¸iuni C ⊂ D ¸si
_
C
f(ζ) dζ =

n=1
_
C
u
n
(ζ) dζ, (7.19)
sau
_
C

n=1
u
n
(ζ) dζ =

n=1
_
C
u
n
(ζ) dζ. (7.20)
Demonstrat ¸ie. Din convergent ¸a uniform˘a a seriei (7.10) rezult˘a c˘a pentru
orice ε > 0 exist˘a un num˘ar N(ε) astfel ˆıncˆat pentru toate punctele ζ ∈ D
[r
n
(ζ)[ <
ε
L
, pentru n ≥ N(ε),
unde L este lungimea curbei C. Atunci,
¸
¸
¸
_
C
f(ζ) dζ −
n

k=1
_
C
u
k
(ζ)dζ
¸
¸
¸ =
¸
¸
¸
_
C
r
n
(ζ) dζ
¸
¸
¸ ≤
_
C
[r
n
(ζ)[ds < ε,
unde ds este elementul de arc al curbei. A¸sadar seria de numere complexe din
membrul drept al egalit˘at ¸ii (7.19) este convergent˘a ¸si are suma
_
C
f(ζ) dζ.
Egalitatea (7.20) afirm˘a c˘a, ˆın ipotezele Teoremei 7.2.4, integrala seriei
este egal˘a cu seria integralelor.
Propriet˘at ¸ile seriilor complexe uniform convergente formulate ˆın Teore-
ma 7.2.3 ¸si Teorema 7.2.4 sunt asem˘an˘atoare propriet˘at ¸ilor corespunz˘atoa-
re ale seriilor de funct ¸ii reale de o variabil˘a real˘a, demonstrat ¸iile acestor
teoreme fiind acelea¸si.
Vom da o proprietate remarcabil˘a a seriilor de funct ¸ii complexe uniform
convergente.
Teorema 7.2.5 (Prima Teorem˘a a lui Weierstrass) Dac˘a funct ¸iile u
n
sunt analitice ˆın domeniul D, iar seria de funct ¸ii

n=1
u
n
este uniform con-
vergent˘a pe orice subdomeniu ˆınchis D

⊂ D ¸si are suma f, atunci:
1. f este funct ¸ie analitic˘a ˆın domeniul D;
2. f
(k)
(z) =

n=1
u
(k)
n
(z), (∀) z ∈ D;
208 Ion Cr˘aciun
3. seria

n=1
u
(k)
n
(z) este uniform convergent˘ a ˆın orice subdomeniu ˆınchis
D

⊂ D.
Demonstrat ¸ie.
1. Consider˘am un punct arbitrar z
0
∈ D ¸si construim un domeniu simplu
conex D

⊂ D astfel ˆıncˆat z
0
∈ D

. Conform Teoremei 7.2.3, f(z) este o
funct ¸ie continu˘a ˆın D. Consider˘am integrala funct ¸iei f(z) de–a lungul unui
contur C ⊂ D

.
ˆ
In baza Teoremei 7.2.4, aceasta integral˘a se poate calcula
integrˆand termen cu termen seria (7.10) ¸si, deoarece funct ¸iile u
n
(z) sunt
funct ¸ii analitice, obt ¸inem
_
C
f(ζ) dζ =

n=1
_
C
u
n
(ζ) dζ = 0.
Conform Teoremei lui Morera, f(z) este funct ¸ie analitic˘a ˆıntr–o vecin˘ata-
te a punctului z
0
. Deoarece alegerea punctului z
0
este arbitrar˘a, f(z) este
analitic˘a ˆın domeniul D. De asemeni, funct ¸ia
r
n
(z) =

j=n+1
u
j
(z) = f(z) −
n

j=1
u
j
(z)
este analitic˘a ˆın D ca sum˘a finit˘a de funct ¸ii analitice ˆın D.
2. Fix˘am un punct z
0
∈ D ¸si alegem un contur C ⊂ D

care s˘a ˆınconjure
punctul z
0
. Fie d distant ¸a dintre punctul z
0
¸si conturul C ¸si seria
f(z)
(z −z
0
)
k+1
=

n=1
u
n
(z)
(z −z
0
)
k+1
. (7.21)
Deoarece min
z∈C
[z − z
0
[ = d > 0, aceast˘a serie este convergent˘a uniform pe
C ˆın baza ipotezelor teoremei. Prin urmare, integrˆand termen cu termen
egalitatea (7.21) de–a lungul conturului C ¸si t ¸inˆand cont de formulele lui
Cauchy care exprim˘a derivatele unei funct ¸ii analitice ˆın funct ¸ie de integrala
Cauchy, obt ¸inem
f
(k)
(z
0
) =

n=1
u
(k)
n
(z
0
).
Deoarece z
0
∈ D este arbitrar, concluzia (2) este demonstrat˘a.
3. Consider˘am un subdomeniuˆınchis D

⊂ D ¸si construim un contur C ⊂ D,
care s˘a fie situat ˆın exteriorul lui D

. Trasarea conturului C se face astfel
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 209
ˆıncˆat punctele sale s˘a fie la distant ¸a d de domeniul ˆınchis D

ceea ce se
traduce prin inegalitatea [z −ζ[ ≥ d > 0. Deoarece restul de ordin n al seria
(7.10), notat cu r
n
(z), este funct ¸ie analitic˘a ˆın D, rezult˘a c˘a pentru orice
punct z ∈ D

avem relat ¸ia
k!
2πi
_
C
r
n
(ζ)
(ζ −z)
k+1
dζ = r
(k)
n
(z),
membrul doi al egalit˘at ¸ii fiind restul de ordin n al seriei

n=1
u
(k)
n
(z). Din
convergent ¸a uniform˘a a seriei (7.10) rezult˘a c˘a pentru ε > 0 exist˘a N(ε) ∈
IN

astfel ˆıncˆat pe conturul C ¸si pentru n ≥ N are loc evaluarea uniform˘a
[r
n
(ζ)[ <
2πd
k+1
k!L
ε,
unde L este lungimea conturului C. Atunci
¸
¸
¸r
(k)
n
(z)
¸
¸
¸ ≤
k!

_
C
[r
n
(ζ)[
[ζ −z[
k+1
ds < ε, (∀) z ∈ D

,
ceea ce demonstreaz˘a ¸si a treia concluzie a teoremei.
Observat ¸ia 7.2.2 Demonstrat ¸ia teoremei s–a f˘acut ˆın cazul cˆand domeniul
D este simplu conex, ˆıns˘a nu este dificil˘a demonstrat ¸ia sa ˆın cazul unui
domeniu multiplu conex.
S˘a observ˘am c˘a aceast˘a metod˘a de demonstrat ¸ie permite stabilirea uni-
formei convergent ¸e a seriei derivatelor numai ˆın domenii ˆınchise arbitrare
D

⊂ D, chiar dac˘a seria init ¸ial˘a (7.10) este uniform convergent˘a ˆın dome-
niul ˆınchis D. Uniforma convergent ¸˘a a seriei (7.10) pe domeniul ˆınchis D nu
implic˘a uniforma convergent ¸˘a pe D a seriei derivatelor de un anumit ordin.
Exemplul urm˘ator dovede¸ste afirmat ¸ia.
Exemplul 7.2.1 Seria de funct ¸ii

n=1
z
n
n
2
este uniform convergent˘a ˆın discul
ˆınchis cu centrul ˆın origine de raz˘a 1, iar seria derivatelor de primul ordin

n=1
z
n−1
n
nu este uniform convergent˘a pe acest disc.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆın punctele discului ˆınchis [z[ ≤ 1 termenii u
n
(z) ai
seriei date satisfac [u
n
(z)[ ≤
1
n
2
.
210 Ion Cr˘aciun
Pe de alt˘a parte, se ¸stie c˘a seria numeric˘a cu termeni pozitivi

n=1
1
n
2
este convergent˘a, fiind seria armonic˘a generalizat˘a cu exponentul α = 2 >
1. Conform criteriului lui Weierstrass, seria de funct ¸ii dat˘a este uniform
convergent˘a ˆın discul ˆınchis [z[ ≤ 1. Seria derivatelor,

n=1
z
n−1
n
, nu poate
converge uniform ˆın discul ˆınchis deoarece este divergent˘a ˆın punctul z = 1
(seria armonic˘a

n=1
1
n
este divergent˘a).
Observat ¸ia 7.2.3 Cˆand s–a demonstrat Teorema 7.2.5, am presupus uni-
forma convergent ¸˘a a seriei ˆıntr–un subdomeniu ˆınchis arbitrar D

⊂ D. Cu
o modificare care se va vedea ˆın teorema urm˘atoare, concluziile teoremei
r˘amˆan valabile ¸si ˆın cazul uniformei convergent ¸e a seriei (7.10) ˆın domeniul
ˆınchis D.
Teorema 7.2.6 (A doua Teorem˘a a lui Weierstrass) Dac˘a funct ¸iile
u
n
(z) sunt analitice ˆıntr–un domeniu D ¸si continue pe ˆınchiderea D ¸si seria
(7.10) converge uniform pe frontiera Γ a acestui domeniu, atunci seria este
uniform convergent˘a ˆın D.
Demonstrat ¸ie. Diferent ¸a a dou˘a sume part ¸iale ale seriei date, S
n+p
(z) −
S
n
(z), fiind o sum˘a finit˘a de funct ¸ii analitice, este o funct ¸ie analitic˘a pe D
¸si continu˘a pe D. Din uniforma convergent ¸˘a pe Γ rezult˘a
[S
n+p
(ζ) −S
n
(ζ)[ = [u
n+1
(ζ) +u
n+2
(ζ) + +u
n+p−1
(ζ) +u
n+p
(ζ)[ < ε
pentru orice num˘ar natural n ≥ N(ε), pentru orice num˘ar natural p ¸si pentru
toate punctele ζ ∈ Γ. Conform principiului maximului, care afirm˘a c˘a dac˘a
f(z) este o funct ¸ie analitic˘a ˆıntr–un domeniu D ¸si continu˘a pe domeniul
ˆınchis D, atunci sau [f(z)[ ≡ constant sau [f(z)[ ˆı¸si atinge valoarea maxim˘a
pe frontiera domeniului, rezult˘a c˘a
[S
n+p
(z) −S
n
(z)[ < ε, (∀) n > N(ε), (∀) p ∈ IN

, (∀) z ∈ D.
Astfel, pentru seria dat˘a este satisf˘acut˘a ipoteza din Teorema 7.2.2, deci
seria este uniform convergent˘a ˆın D.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 211
7.3 Serii de puteri ˆın complex
7.3.1 Teorema lui Abel
ˆ
In paragraful precedent s–au considerat serii generale de funct ¸ii complexe
de forma (7.9) f˘ar˘a a se specifica forma funct ¸iilor u
n
(z). Vom acorda interes
seriilor de puteri, adic˘a acele serii de forma (7.10) ˆın care
u
n
(z) = c
n
(z −z
0
)
n
,
unde c
n
∈ | C ¸si z
0
este un punct fixat al planului complex. Se obi¸snuie¸ste s˘a
se spun˘a c˘a seria de puteri este centrat˘a ˆın z
0
. Termenii seriei de puteri

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
(7.22)
sunt funct ¸ii analiticeˆınˆıntreg planul complex ¸si deci teoremele din paragraful
precedent pot fi aplicate acestor serii. Dup˘a cum s–a v˘azut, multe propriet˘a-
t ¸i importante ale seriilor de funct ¸ii sunt consecint ¸e ale uniformei convergent ¸e
ale seriilor respective astfel c˘a pentru seria de puteri (7.22) este important
s˘a stabilim domeniul de uniform˘a convergent ¸˘a. Este evident c˘a domeniul
de convergent ¸˘a a unei serii de puteri este determinat de forma coeficient ¸ilor
c
n
. De exemplu, seria de puteri ˆın complex

n=0
n!(z − z
0
)
n
converge doar
ˆın punctul z
0
deoarece raportul a doi termeni consecutivi a seriei modulelor
¸
¸
¸
u
n+1
u
n
¸
¸
¸ = (n+1)[z −z
0
[ > 1 pentru orice valoare fixat˘a a lui z diferit˘a de z
0
¸si pentru orice n ∈ IN

ˆıncepˆand de la un num˘ar natural N(z).
ˆ
In schimb,
seria de puteri ˆın complex

n=0
(z −z
0
)
n
n!
, ˆın baza criteriului lui D’Alembert,
este convergent˘a ˆın ˆıntreg planul complex.
Teorema de mai jos este fundamental˘a pentru determinarea domeniului
de convergent ¸˘a a unei serii de puteri.
Teorema 7.3.1 (Abel) Dac˘a seria de puteri (7.22) converge ˆıntr–un punct
z
1
,= z
0
, atunci ea este absolut convergent˘a ˆın toate punctele z care satisfac
condit ¸ia [z − z
0
[ < [z
1
− z
0
[, iar ˆın discul ˆınchis de raz˘a ρ < [z
1
− z
0
[ ¸si
centrul ˆın z
0
seria este uniform convergent˘a.
Demonstrat ¸ie. S˘a lu˘am un punct arbitrar z care satisface condit ¸ia [z −
z
0
[ < [z
1
−z
0
[ ¸si s˘a consider˘am seria

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
. (7.23)
212 Ion Cr˘aciun
Condit ¸ia pe care o satisface z implic˘a existent ¸a unui num˘ar pozitiv subunitar
q < 1 cu proprietatea [z − z
0
[ = q[z
1
− z
0
[. Cum seria

n=0
c
n
(z
1
− z
0
)
n
este
convergent˘a, conform criteriului general al lui Cauchy, termenul ei general
tinde la zero cˆand n → ∞.
ˆ
In consecint ¸˘a, exist˘a o constant˘a M astfel ˆıncˆat
[c
n
[ [z
1
−z
0
[
n
≤ M, de unde
[c
n
[ ≤
M
[z
1
−z
0
[
n
.
Seria (7.23) este atunci absolut convergent˘a deoarece valoarea absolut˘a a
termenilor s˘ai satisface inegalitatea
[c
n
[ [z −z
0
[
n
≤ M
¸
¸
¸
z −z
0
z
1
−z
0
¸
¸
¸
n
iar seria geometric˘a

n=0
q
n
, cu rat ¸ia q =
¸
¸
¸
z −z
0
z
1
−z
0
¸
¸
¸ < 1 este convergent˘a.
Pentru a demonstra uniforma convergent ¸˘a a seriei (7.22) ˆın discul
[z −z
0
[ ≤ ρ < [z
1
−z
0
[,
este suficient, conform criteriului lui Weierstrass (Teorema 7.2.1), s˘a con-
struim o serie majorant˘a de numere reale care s˘a fie convergent˘a. Este
evident c˘a aceast˘a serie este
M

n=0
ρ
n
[z
1
−z
0
[
n
. (7.24)
Seria (7.24) este majorant˘a pentru seria (7.22) ˆın domeniul considerat ¸si, to-
todat˘a, este convergent˘a fiind serie geometric˘a cu rat ¸ia subunitar˘a. Teorema
este astfel demonstrat˘a.
Din Teorema lui Abel se deduc unele corolarii (consecint ¸e) care sunt utile
ˆın studiul seriilor de puteri ˆın complex. Prezent˘am ˆın continuare ¸sase astfel
corolarii.
Corolarul 7.3.1 Dac˘a seria de puteri (7.22) este divergent˘a ˆıntr–un punct
z
1
, atunci ea este divergent˘a ˆın toate punctele z care satisfac inegalitatea
[z −z
0
[ > [z
1
−z
0
[.
Demonstrat ¸ie. Presupunˆand contrariul, g˘asim c˘a ˆın baza Teoremei lui
Abel seria (7.22) ar trebui s˘a fie convergent˘a ˆın orice disc cu centrul ˆın z
0
¸si
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 213
raz˘a ρ < [z − z
0
[ ¸si ˆın particular ˆın punctul z
1
, care apart ¸ine discului, ceea
ce contrazice ipoteza.
Consider˘am marginea superioar˘a R a distant ¸elor [z −z
0
[ cu proprietatea
c˘a seria de funct ¸ii corespunz˘atoare

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
este convergent˘a.
Dac˘a R < +∞, atunci ˆın toate punctele z

cu [z

−z
0
[ > R, seria de puteri
corespunz˘atoare este divergent˘a. Dac˘a R > 0, atunci discul [z − z
0
[ < R
este domeniul maxim de convergent ¸˘a al seriei de puteri (7.22) ¸si seria este
divergent˘a ˆın punctele exterioare discului ˆınchis de raz˘a R cu centrul ˆın z
0
.
Pe frontiera discului, deci ˆın punctele z cu proprietatea [z − z
0
[ = R, seria
de puteri corespunz˘atoare poate fi convergent˘a sau divergent˘a. Domeniul
[z −z
0
[ < R se nume¸ste discul de convergent ¸˘a al seriei de puteri (7.22), iar
num˘arul R este raza de convergent ¸˘ a.
Am stabilit astfel
Corolarul 7.3.2 Pentru orice serie de puteri exist˘a un num˘ar R ≥ 0 astfel
ˆıncˆ at ˆın discul deschis de raz˘a R cu centrul ˆın z
0
, seria de puteri (7.22) este
convergent˘a, iar ˆın exteriorul discului ˆınchis de raz˘a R cu centrul ˆın z
0
seria
este divergent˘a.
Corolarul 7.3.3 Suma unei serii de puteri este o funct ¸ie analitic˘a pe discul
de convergent ¸˘a.
Demonstrat ¸ie. Termenii seriei de puteri (7.22) sunt funct ¸ii analitice ˆın
ˆıntreg plnul complex; seria este uniform convergent˘a ˆın orice subdomeniu
ˆınchis inclus ˆın discul de convergent ¸˘a. Deci, dup˘a prima teorem˘a a lui Weier-
strass, suma seriei este o funct ¸ie analitic˘a.
Corolarul 7.3.4
ˆ
In interiorul discului de convergent ¸˘ a, o serie de puteri
poate fi integrat˘a ¸si derivat˘a termen cu termen ori de cˆate ori, razele de
convergent ¸˘a ale seriilor de puteri obt ¸inute fiind egale cu raza de convergent ¸˘a
a seriei init ¸iale.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸iile acestui corolar sunt consecint ¸e directe ale teo-
remelor lui Abel ¸si Weierstrass.
Corolarul 7.3.5 Coeficient ¸ii seriei de puteri (7.22) se exprim˘a cu ajutorul
funct ¸iei sum˘a f(z) prin formulele
c
n
=
1
n!
f
(n)
(z
0
). (7.25)
214 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am cu f(z) suma seriei de puteri (7.22) ˆın discul
deschis cu centrul ˆın z
0
¸si raz˘a r, B(z
0
, R) = ¦z ∈ | C : [z −z
0
[ < R. Luˆand
z = z
0
ˆın expresia
f(z) =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
, (7.26)
obt ¸inem f(z
0
) = c
0
.
Derivˆand termen cu termen seria (7.26), g˘asim
f

(z) =

n=1
nc
n
(z −z
0
)
n−1
, z ∈ B(z
0
, R) (7.27)
din care, punˆand z = z
0
, obt ¸inem f

(z
0
) = c
1
.
ˆ
In mod analog, dac˘a punem z = z
0
ˆın egalitatea
f
(k)
(z) =

n=1
n(n −1)(n −2) (n −k + 1)c
n
(z −z
0
)
n−k
, (7.28)
obt ¸inut˘a efectuˆand derivarea termen cu termen de (k − 1) ori ˆın (7.27) ¸si
adev˘arat˘a pentru z ∈ B(z
0
, R), g˘asim f
(k)
(z
0
) = c
k
k!. Procedeul poate
continua obt ¸inˆandu–se astfel derivata de orice ordin.
Analiza rezultatelor demonstreaz˘a corolarul.
Corolarul 7.3.6 Raza de convergent ¸˘a R a seriei de puteri (7.22) este de-
terminat˘a de relat ¸ia
1
R =
1

, unde = limsup
n
_
[c
n
[, (7.29)
unde prin limita superioar˘ a a ¸sirului (
n
_
[c
n
[) ˆınt ¸elegem cel mai mare punct
limit˘a
2
al ¸sirului.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am = limsup
n
_
[c
n
[ ¸si s˘a presupunem c˘a 0 < <
∞. Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a ˆın orice punct z
1
care satisface condit ¸ia [z
1
−z
0
[ <
1

, seria de puteri (7.22) este convergent˘a, iar ˆın orice punct z
2
pentru care
[z
2
−z
0
[ >
1

, seria de puteri (7.22) este divergent˘a.
Deoarece este marginea superioar˘a a ¸sirului (
n
_
[c
n
[), pentru orice ε > 0
exist˘a un num˘ar natural N(ε) cu proprietatea
n
_
[c
n
[ < + ε. Pe de alt˘a
1
Aceast˘a relat ¸ie se nume¸ste formula Cauchy–Hadamard.
2
Elementul a ∈ IR = [−∞, +∞] se nume¸ste punct limit˘a al ¸sirului (a
n
) dac˘a exist˘a un
sub¸sir (a
k
n
) al ¸sirului dat care are limita a.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 215
parte, pentru acela¸si ε este posibil s˘a g˘asim o infinitate de termeni ai ¸sirului
(
n
_
[c
n
[) care s˘a fie mai mari ca − ε. Consider˘am un punct arbitrar z
1
ce
satisface inegalitatea [z
1
−z
0
[ < 1 ¸si lu˘am ca valoare pentru ε num˘arul real
1 −[z
1
−z
0
[
2[z
1
−z
0
[
> 0. Atunci
n
_
[c
n
[ [z
1
−z
0
[ < ( +ε)[z
1
−z
0
[ =
1 +[z
1
−z
0
[
2
= q < 1,
de unde rezult˘a c˘a seria

n=0
c
n
(z
1
− z
0
)
n
este majorat˘a de seria geometric˘a

n=0
q
n
cu rat ¸ia q num˘ar pozitiv subunitar. Aceasta demonstreaz˘a conver-
gent ¸a seriei de puteri (7.22) ˆın punctul z
1
. Luˆ and acum un punct z
2
care
satisface inegalitatea [z
2
− z
0
[ > 1 ¸si alegˆand ε =
[z
2
−z
0
[ −1
[z
2
−z
0
[
> 0, ob-
t ¸inem
n
_
[c
n
[ [z
2
−z
0
[ > ( −ε)[z
2
−z
0
[ = 1
pentru o infinitate de valori ale lui n. De aici rezult˘a [c
n
(z
2
− z
0
)
n
[ > 1 ¸si,
ˆın baza condit ¸iei necesare de convergent ¸˘a a unei serii, seria

n=1
c
n
(z
2
−z
0
)
n
este divergent˘a.
Consider˘am cazurile extreme ale lui .
Pentru = 0 seria

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
converge ˆın orice punct z, adic˘a R =
∞.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆın acest caz, pentru orice ε > 0 exist˘a un num˘ar N(ε)
astfel ˆıncˆat
n
_
[c
n
[ < ε pentru n suficient de mare. Luˆand ε =
q
[z −z
0
[
,
unde z este un punct arbitrar din planul complex ¸si 0 < q < 1, obt ¸inem
[c
n
(z −z
0
)
n
[ < q
n
. Aceasta dovede¸ste convergent ¸a seriei

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
.
Pentru = ∞ seria

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
diverge ˆın orice punct z ,= z
0
, adic˘a
R = 0.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆın acest caz, pentru orice num˘ar M exist˘a o infinitate
de coeficient ¸i c
n
astfel ˆıncˆat
n
_
[c
n
[ > M. S˘a consider˘am un punct arbitrar
z ,= z
0
¸si s˘a alegem M astfel ˆıncˆat M[z −z
0
[ = q > 1. Atunci o infinitate de
termeni ai seriei

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
satisface condit ¸ia [c
n
(z −z
0
)
n
[ > 1, ceea ce
demonstreaz˘a c˘a seria

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
este divergent˘a.
216 Ion Cr˘aciun
Astfel, formula Cauchy–Hadamard R =
1

, unde = limsup
n
_
[c
n
[, are
loc pentru orice valoare a lui .
Exemplul 7.3.1 Seria geometric˘a

n=0
(z − z
0
)
n
este convergent˘a ˆın discul
deschis de raz˘a 1 cu centrul ˆın z
0
¸si are suma f(z) =
1
1 −(z −z
0
)
.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, t ¸inˆand c˘a ˆın aceast˘a serie de puteri c
n
= 1 ¸si aplicˆand
formula Cauchy–Hadamard, g˘asim R = 1 ¸si deci seria geometric˘a dat˘a este
convergent˘a ˆın discul B(z
0
, 1) = ¦z ∈ | C : [z −z
0
[ < 1¦ ¸si are suma funct ¸ia
analitic˘a f(z). Pentru a determina aceast˘a funct ¸ie, aplic˘am definit ¸ia sumei
unei serii de funct ¸ii ca limit˘a a ¸sirului sumelor part ¸iale:
f(z) = lim
n→∞
S
n
(z) = lim
n→∞
n

k=0
(z −z
0
)
n
=
= lim
n→∞
1 −(z −z
0
)
n
1 −(z −z
0
)
=
1
1 −(z −z
0
)
.
(7.30)
S–a folosit atˆat avantajul calculului sumei primelor n+1 termeni ai unei
progresii geometriceˆın complex, aceea¸si caˆın real, cˆat ¸si posibilitatea trecerii
la limit˘a la num˘ar˘atorul unei fract ¸ii al c˘arui numitor este nenul.
Din (7.30) rezult˘a c˘a suma unei progresii geometrice de numere complexe
cu rat ¸ia ˆın modul subunitar˘a cont ¸inˆand o infinitate de termeni se determin˘a
ca ˆın real.
Observat ¸ia 7.3.1 Studiul seriilor de puteri se poate efectua direct pe seria
centrat˘a ˆın origine

n=1
c
n
z
n
. (7.31)
Trecerea de la (7.31) la cazul general (7.22) se face cu substitut ¸ia z = ζ −z
0
,
deci printr–o translat ¸ie.
Teorema 7.3.2 Fie R raza de convergent ¸˘a a seriei de puteri

n=1
c
n
z
n
. Dac˘a
exist˘a ˆın IR limita
lim
n→∞
¸
¸
¸
c
n
c
n+1
¸
¸
¸ =
1
, (7.32)
atunci raza de convergent ¸˘a este de R =
1
.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 217
Demonstrat ¸ie. Asociem seriei de puteri (7.31) seria numeric˘a cu termeni
pozitivi

n=0
[c
n
[r
n
, (7.33)
cu r > 0 ¸si not˘am cu A mult ¸imea valorilor lui r pentru care aceast˘a serie
este convergent˘a. Atunci, marginea superioar˘a a mult ¸imi A, pe intervalul
[0, ∞], este tocmai raza de convergent ¸˘a R a seriei de puteri (7.31). Conform
criteriului raportului al lui D’Alembert, seria (7.33) este convergent˘a dac˘a
lim
n→∞
[c
n+1
[r
n+1
[c
n
[r
n
< 1. (7.34)
Din (7.34) rezult˘a r
1

1
< 1 ¸si deci r <
1
. Evident, marginea superioar˘a a
numerelor r cu proprietatea de mai sus este
1
¸si deci raza de convergent ¸˘a
este R =
1
.
Exercit ¸iul 7.3.1 S˘a se determine razele de convergent ¸˘a ale seriilor de pu-
teri:

n=1
z
n
n
;

n=1
z
n
n
2
;

n=1
z
n
n!
;

n=1
n! z
n
.
Solut ¸ie. Pentru primele dou˘a serii se folose¸ste faptul c˘a lim
n→∞
n

n = 1 ¸si deci
= 1, iar din formula Cauchy–Hadamard deducem c˘a raza de convergent ¸˘a
este R = 1 pentru ambele serii.
Pentru a treia serie aplic˘am Teorema 7.3.2 ¸si g˘asim R = ∞.
Pentru ultima serie se deduce c˘a R = 0.
Exercit ¸iul 7.3.2 S˘a se afle mult ¸imea de convergent ¸˘a a seriilor de puteri:
1
0
.

n=0
(cos in)z
n
; 2
0
.

n=0
(1 +i)
n
(z −2)
n
(n + 1)(n + 2)
; 3
0
.

n=1
3
n
(z −1 +i)
n
(3n −2)2
n
.
Solut ¸ie. Determin˘am mai ˆıntˆai numerele nenegative R
1
, R
2
, R
3
, razele de
convergent ¸˘a ale respectiv celor trei serii de puteri.
Aplicˆand, dup˘a caz, una din formulele de calcul a razei de convergent ¸˘a
(7.29) ¸si (7.32), g˘asim:
R
1
=
1
e
; R
2
=
1

2
; R
3
=

2
3
.
218 Ion Cr˘aciun
Atunci, discurile de convergent ¸˘a ale celor trei serii de puteri sunt respec-
tiv
B
1
_
0,
1
e
_
=
_
z ∈ | C : [z[ <
1
e
_
,
B
2
_
2,
1

2
_
=
_
z ∈ | C : [z −2[ <
1

2
_
,
B
3
_
1 −i,

2
3
_
=
_
z ∈ | C : [z −(1 −i)[ <

2
3
_
.
Cel de al treilea disc de convergent ¸˘a are centrul ˆın punctul z
0
= 1 −i ¸si
raza R
3
=

2
3
.
Exercit ¸iul 7.3.3 Pentru urm˘atoarele patru serii de puteri, s˘a se determine
respectivele funct ¸ii sum˘a f
1
(z), . . . , f
4
(z) pe mult ¸imile lor de convergent ¸˘a:
(i)

n=1
nz
n
; (ii)

n=1
z
n
n
; (iii)

n=2
n(n −1)z
n−2
; (iv)

n=0
(−1)
n
z
2n
2n + 1
.
Solut ¸ie. Seria de puteri

n=0
z
n
este seria geometric˘a cu primul termen 1 ¸si
rat ¸ia z. Conform Exemplului 7.3.1 suma seriei este funct ¸ia f(z) =
1
1 −z
ce
este olomorf˘a ˆın discul cu centrul ˆın origine ¸si raz˘a 1.
Pe discul de convergent ¸˘a se poate scrie egalitatea
1
1 −z
=

n=0
z
n
. Apli-
cˆand teorema de derivabilitate termen cu termen a unei serii de puteri, pe
acela¸si disc are loc egalitatea
1
(1 −z)
2
=

n=1
nz
n−1
.
ˆ
Inmult ¸ind ˆın ambii membri cu z se obt ¸ine
f
1
(z) =

n=1
nz
n
=
z
(1 −z)
2
, z ∈ B(0, 1) = ¦z ∈ | C : [z[ < 1¦.
Prima serie poate fi integrat˘a termen cu termen pe orice curb˘a neted˘a
pe port ¸iuni inclus˘a ˆın discul de raz˘a 1 ¸si centrul ˆın origine. Presupunˆand c˘a
aceast˘a curb˘a are originea ˆın z = 0 ¸si extremitatea ˆıntr–un punct oarecare
z cu [z[ < 1, obt ¸inem
_
z
0

n=0
ζ
n
dζ =

n=0
_
z
0
ζ
n
dζ =⇒
_
z
0

1 −ζ
=

n=0
z
n+1
n + 1
=

n=1
z
n
n
.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 219
ˆ
Ins˘a, o primitiv˘a a funct ¸iei
1
1 −ζ
este −Log (1 −ζ), unde pentru funct ¸ia
logaritm am luat determinarea fundamental˘a (principal˘a) ¸si deci funct ¸ia
f
2
(z) = −Log (1 −z).
Funct ¸ia f
3
(z) este suma seriei de puteri obt ¸inut˘a prin derivarea de dou˘a
ori a seriei

n=0
z
n
. Prin urmare,
f
3
(z) =
2
(1 −z)
3
.
Din f
4
(z) =

n=0
(−1)
n
z
2n
2n + 1
deducem zf
4
(z) =

n=0
(−1)
n
z
2n+1
2n + 1
, iar
prin derivare obt ¸inem
(zf
4
(z))

=

n=0
(−1)
n
z
2n
=
1
1 +z
2
.
Integrˆand egalitatea
(ζf
4
(ζ))

=

n=0
(−1)
n
ζ
2n
=
1
1 +ζ
2
pe o curb˘a neted˘a ce are ca extremit˘at ¸i originea ¸si un punct arbitrar z,
deducem zf
4
(z) = arctg z, de unde f
4
(z) =
arctg z
z
.
7.3.2 Serii Taylor
O serie de puteri define¸steˆın discul de convergent ¸˘a o funct ¸ie analitic˘a numit˘a
suma sa. Apare ˆın mod natural urm˘atoarea problem˘a invers˘a: dat˘a o func-
t ¸ie analitic˘a pe un disc, putem asocia o serie de puteri convergent˘a ˆın acel
disc ¸si avˆand ca sum˘a funct ¸ia dat˘a? Teorema urm˘atoare r˘aspunde acestei
ˆıntreb˘ari.
Teorema 7.3.3 (Taylor) O funct ¸ie complex˘a de variabil˘a complex˘a f(z),
analitic˘a ˆın discul B(z
0
, R) = ¦z ∈ | C : [z − z
0
[ < R¦, se poate reprezenta
ˆın mod unic prin seria de puteri
f(z) =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
, unde c
n
=
f
(n)
(z
0
)
n!
, z ∈ B(z
0
, R),
convergent˘a ˆın discul B(z
0
, R).
220 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie. Alegem un punct arbitrar z ˆın discul B(z
0
, R) ¸si construim
un cerc C
ρ
de raz˘a ρ cu centrul ˆın z
0
care s˘a –l cont ¸in˘a pe z, construct ¸ie
posibil˘a deoarece distant ¸a de la punctul z la frontiera discului este pozitiv˘a.
Deoarece z este un punct ˆın domeniul de contur C
ρ
, din formula integral˘a
a lui Cauchy rezult˘a c˘a
f(z) =
1
2πi
_
C
ρ
f(ζ)
ζ −z
dζ. (7.35)
S˘a observ˘am c˘a o parte a integrantului din (7.35) se poate scrie ˆın forma
1
ζ −z
=
1
ζ −z
0

1
1 −
z −z
0
ζ −z
0
=
1
ζ −z
0

n=0
(z −z
0
)
n
(ζ −z
0
)
n
, (7.36)
deci sub forma unei serii geometrice de rat ¸ie q =
¸
¸
¸
z −z
0
ζ −z
0
¸
¸
¸ < 1.
Pentru ζ ∈ C
ρ
, seria (7.36) este uniform convergent˘a fiind majorat˘a de
seria numeric˘a

n=0
[z −z
0
[
n
ρ
n+1
, cu [z −z
0
[ < ρ.
Folosind (7.36) ˆın (7.35) ¸si integrˆand termen cu termen, obt ¸inem
f(z) =

n=0
_
1
2πi
_
C
ρ
f(ζ) dζ
(ζ −z
0
)
n+1
_
(z −z
0
)
n
. (7.37)
Cu notat ¸ia
c
n
=
1
2πi
_
C
ρ
f(ζ)
(ζ −z
0
)
n+1
dζ, (7.38)
egalitatea (7.37) devine o serie de puteri, convergent˘a ˆın punctul z conside-
rat.
Prin urmare, putem scrie
f(z) =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
. (7.39)
ˆ
In baza teoremei lui Cauchy, ˆın formula (7.38), cercul C
ρ
se poate ˆınlocui
cu orice contur situat ˆın domeniul [z − z
0
[ < R care s˘a cont ¸in˘a ˆın interior
punctul z
0
.
Deoarece z este arbitrar, rezult˘a c˘a seria (7.39) este convergent˘aˆın discul
[z − z
0
[ < R, uniform convergent˘a pe discul ˆınchis [z − z
0
[ ≤ ρ < R ¸si are
suma f(z) pe domeniul de convergent ¸˘a.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 221
Prin urmare, funct ¸ia f(z) poate fi dezvoltat˘a ˆıntr–o serie de puteri cen-
trat˘a ˆın z
0
, serie care este convergent˘a pe un disc cu centrul ˆın z
0
¸si raz˘a R.
Suma acestei serii de puteri este funct ¸ia f(z).
ˆ
In baza formulei (6.47), coeficient ¸ii (7.38) ai dezvolt˘arii sunt
c
n
=
1
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z
0
)
n+1
dζ =
f
(n)
(z
0
)
n!
. (7.40)
R˘amˆane s˘a demonstr˘am unicitatea dezvolt˘arii (7.39). Presupunem c˘a avem
¸si dezvoltarea
f(z) =

n=0
c

n
(z −z
0
)
n
(7.41)
unde cel put ¸in un coeficient c

n
,= c
n
. Seria de puteri (7.41) este convergent˘a
ˆın discul [z − z
0
[ < R ¸si, ˆın baza formulei (7.25), coeficient ¸ii acesteia sunt
c

n
=
f
(n)
(z
0
)
n!
. De aici ¸si din (7.40) rezult˘a c
n
= c

n
. Aceasta demonstreaz˘a
unicitatea dezvolt˘arii (7.39).
Aceast˘a teorem˘a stabile¸ste o corespondent ¸˘a biunivoc˘a ˆıntre o funct ¸ie
analitic˘a ˆıntr–o vecin˘atate a unui punct z
0
¸si o serie de puteri centrat˘a ˆın
acest punct. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a not ¸iunea de funct ¸ie analitic˘a ca funct ¸ie
infinit derivabil˘a este echivalent˘a cu o funct ¸ie ce poate fi reprezentat˘a ˆın
forma sumei unei serii de puteri.
S˘a observ˘am c˘a dac˘a funct ¸ia f(z) este analitic˘a ˆın domeniul D ¸si z
0
∈ D,
atunci raza de convergent ¸˘a a seriei Taylor f(z) =

n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z − z
0
)
n
a
acestei funct ¸ii este cel mult egal˘a cu distant ¸a de la punctul z
0
la frontiera
domeniului D.
Definit ¸ia 7.3.1 Dezvoltarea unei funct ¸ii analitice, ˆın discul [z − z
0
[ < R,
ˆın seria de puteri (7.39) se nume¸ste dezvoltarea Taylor ˆın jurul punctului
z
0
, iar seria (7.39) se nume¸ste seria Taylor a funct ¸iei f(z).
Exercit ¸iul 7.3.4 S˘a se dezvolte ˆın serie Taylor funct ¸ia
f(z) =
1
1 +z
2
ˆın vecin˘atatea originii ¸si ˆın vecin˘atatea punctului z
0
= 1.
Solut ¸ie. Aceast˘a funct ¸ie este analitic˘a ˆın tot planul complex cu except ¸ia
punctelor z
1,2
= ±i care sunt poli simpli ai funct ¸iei.
222 Ion Cr˘aciun
ˆ
In baza Teoremei lui Taylor, funct ¸ia f(z) poate fi dezvoltat˘a ˆın serie
Taylor ˆın orice disc al planului complex care nu cont ¸ine polii z
1
= +i ¸si
z
2
= −i.
Dac˘a dorim s˘a determin˘am dezvoltarea funct ¸iei f(z) ˆın serie Taylor ˆın
vecin˘atatea originii atunci, aceast˘a dezvoltare trebuie c˘autat˘a ˆın discul [z[ <
1, deoarece pe aceast˘a mult ¸ime f(z) este funct ¸ie analitic˘a.
ˆ
In acest disc, funct ¸ia f(z) poate fi privit˘a ca suma unei progresii geo-
metrice cu rat ¸ia −z
2
, subunitar˘a ˆın modul, deci putem scrie
1
1 +z
2
=

n=0
(−1)
n
z
2n
. (7.42)
Raza de convergent ¸˘a a seriei (7.42) este R = 1 ¸si reprezint˘a distant ¸a de
la centrul discului la frontiera domeniului ˆın care funct ¸ia f(z) =
1
1 +z
2
este
analitic˘a.
Raza maxim˘a a unui disc cu centrul ˆın z
0
= 1 ˆın care funct ¸ia f(z) este
analitic˘a este

2 ¸si prin urmare trebuie s˘a determin˘am dezvoltarea ˆın serie
Taylor a funct ¸iei date ˆın discul [z −1[ <

2.
Pentru aceasta t ¸inem cont c˘a funct ¸ia f(z) se descompuneˆın fract ¸ii simple
ˆın complex astfel
f(z) =
1
1 +z
2
=
1
2i
_
1
z −i

1
z +i
_
Folosind formula de calcul a derivatei de ordin n a funct ¸iei rat ¸ionale
1
z −a
¸si ˆınlocuind ˆın (7.40), g˘asim c˘a ˆın discul [z −1[ <

2 are loc dezvoltarea
1
1 +z
2
=

n=0
(−1)
n
1
2i
_
1
(1 −i)
n+1

1
(1 +i)
n+1
_
(z −1)
n
. (7.43)
Cu formele exponent ¸iale ale lui 1 − i ¸si 1 + i, adic˘a 1 − i =

2e
−i
π
4
¸si
1 +i =

2e
i
π
4
, (7.43) se scrie
1
1 +z
2
=

n=0
(−1)
n
sin(n + 1)
π
4
2
n + 1
2
(z −1)
n
. (7.44)
Raza de convergent ¸˘a a seriei obt ¸inute este R =

2 ¸si poate fi determinat˘a
¸si folosind formula Cauchy–Hadamard.
Capitolul 7 — Serii de funct ¸ii analitice ˆın complex 223
Exemplul 7.3.2 Dezvoltarea ˆın serie Taylor ˆıntr–o vecin˘atate a punctului
z = 1 a funct ¸iei complexe Log z, analitic˘a ˆın discul [z −1[ < 1, este
Log z =

n=1
(−1)
n−1
(z −1)
n
n
(7.45)
raza de convergent ¸˘a a seriei fiind 1.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a se calculeaz˘a coeficient ¸ii, se g˘ase¸ste
c
n
=
1
n!
(−1)
n−1
(n −1)!
z
n
¸
¸
¸
z=1
= (−1)
n−1
1
n
, n = 2, 3, . . .
¸si c
0
= Log 1 = 0, c
1
=
1
z
¸
¸
¸
z=1
= 1.
Exemplul 7.3.3 Funct ¸ia exponent ¸ial˘a f(z) = e
z
este analitic˘a pe | C, deci
se poate dezvolta ˆın serie Taylor pe orice disc de centru z
0
¸si raz˘a oricˆat de
mare. Derivatele funct ¸iei f(z) = e
z
ˆın z
0
fiind f
(n)
(z
0
) = e
z
0
, rezult˘a c˘a
seria Taylor ˆın jurul punctului z
0
a funct ¸iei exponent ¸iale este
e
z
= e
z
0
_
1 +
z −z
0
1!
+
(z −z
0
)
2
2!
+ +
(z −z
0
)
n
n!
+
_
, (∀) z ∈ | C.
ˆ
In particular, pentru z
0
= 0,
e
z
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ +
z
n
n!
+ , (∀) z ∈ | C.
Exemplul 7.3.4
ˆ
In orice vecin˘atate a originii au loc dezvolt˘arile:
sinz =
z
1!

z
3
3!
+ + (−1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
+ , (∀) z ∈ | C;
cos z = 1 −
z
2
2!
+
z
4
4!
+ + (−1)
n
z
2n
(2n)!
+ , (∀) z ∈ | C.
Exercit ¸iul 7.3.5 S˘a se arate c˘a are loc egalitatea
1 −z
2
1 −2tz +z
2
= T
0
+ 2

n=1
T
n
(t)z
n
, (7.46)
unde [t[ < 1 ¸si T
n
(t) = cos (narc cos t).
224 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie.
ˆ
In fract ¸ia din membrul ˆıntˆai a relat ¸iei (7.46) punem t = cos θ ¸si
apoi o descompunem ˆın fract ¸ii simple. Obt ¸inem
1 −z
2
1 −2z cos θ +z
2
= −1 +
1
1 −z e
−iθ
+
1
1 −z e

.
ˆ
In locul fract ¸iilor din membrul doi scriem (pentru θ fixat ¸si [z[ < 1)
seriile geometrice dup˘a puterile lui z.
Avem
1 −z
2
1 −2z cos θ +z
2
= 1 + 2

n=1
z
n
cos nθ. (7.47)
Comparˆand (7.46) cu (7.47) rezult˘a T
n
(t) = cos nθ = cos (narc cos t).
Observat ¸ia 7.3.2 Pornind de la identitatea evident˘a
cos nθ + cos (n −2)θ = 2 cos (n −1)θ cos θ
se poate ar˘ata c˘a are loc relat ¸ia de recurent ¸˘ a
T
n
(t) = 2tT
n−1
(t) −T
n−2
(t) (7.48)
pe care o verific˘a funct ¸iile T
n
(t) = cos (narc cos t). Folosind apoi un rat ¸io-
nament prin induct ¸ie complet˘a se arat˘ a c˘a funct ¸ia T
n
(t) este polinomul de
gradul n
T
n
(t) = 2
n−1
t
n
+a
1
t
n−2
+a
2
t
n−4
+ , (7.49)
numit polinomul lui Cebˆa¸sev de spet ¸a ˆıntˆai.
Polinoamele Cebˆa¸sev avˆand gradele de la 1 pˆan˘a la 4 sunt
T
1
(t) = cos (arc cos t) = 2
0
t,
T
2
(t) = cos (2 arc cos t) = 2 cos
2
cos (arc cos t) −1 = 2t
2
−1,
T
3
(t) = 4t
3
−3t,
T
4
(t) = 8t
4
−8t
2
+ 1.
De altfel, se poate ar˘ata c˘a T
n
(t) este solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale ordinare
de ordinul doi cu coeficient ¸i variabili
(1 −t
2
)T

n
−tT

n
+n
2
T
n
= 0.
Capitolul 8
Serii Laurent
ˆ
In acest capitol se va studia comportarea unei funct ¸ii analitice univalente
ˆın vecin˘atatea punctelor singulare izolate. Cunoa¸sterea acestei comport˘ari
permite o aprofundare a naturii funct ¸iilor analitice.
ˆ
In capitolul precedent am pus ˆın evident ¸˘a rolul pe care ˆıl au seriile de pu-
teri, ˆın particular seriile Taylor, ˆın studiul funct ¸iilor analitice ˆıntr–un dome-
niu unde nu exist˘a puncte singulare ale funct ¸iilor.
Un rol asem˘an˘ator ˆıl au ¸si seriile Laurent.
8.1 Domeniul de convergent ¸˘a al seriei Laurent
Definit ¸ia 8.1.1 Se nume¸ste serie Laurent centrat˘a ˆın z
0
o serie de
forma

n=−∞
c
n
(z −z
0
)
n
, (8.1)
unde z
0
este un punct fixat din planul complex, c
n
sunt numere complexe,
iar sumarea se face dup˘a toate valorile ˆıntregi ale indicelui n.
Pentru a determina domeniul de convergent ¸˘a al seriei (8.1), o aranj˘am
ˆın forma

n=−∞
c
n
(z −z
0
)
n
=

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
+

n=1
c
−n
(z −z
0
)
n
. (8.2)
Domeniul de convergent ¸˘a al seriei (8.1) va fi intersect ¸ia domeniilor de
convergent ¸˘a ale seriilor de funct ¸ii din membrul doi al egalit˘at ¸ii (8.2), care se
numesc respectiv partea taylorian˘a sau partea regulat˘a ¸si partea principal˘a
ale seriei Laurent.
225
226 Ion Cr˘aciun
Denumirea de serie dat˘a expresiei (8.1) se justific˘a dac˘a analiz˘am mem-
brul al doilea din (8.2) unde avem o sum˘a de dou˘a serii de funct ¸ii, prima
fiind o serie de puteri de tipul celor studiate ˆın capitolul precedent.
Domeniul de convergent ¸˘a al seriei Taylor din (8.2) este discul deschis
B(z
0
, R
1
) de raz˘a R
1
∈ [0, +∞] ¸si centrul ˆın punctul z
0
, iar dac˘a f
1
(z) este
suma acesteia atunci, pe discul de convergent ¸˘a, are loc
f
1
(z) =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
, z ∈ B(z
0
, R
1
) ⇐⇒ [z −z
0
[ < R
1
. (8.3)
Pentru a determina domeniul de convergent ¸˘a al seriei de funct ¸ii care
reprezint˘a partea principal˘a a seriei Laurent, efectu˘am schimbarea de vari-
abil˘a ζ =
1
z −z
0
.
Aceast˘a serie va deveni serie de puteri centrat˘a ˆın originea planului com-
plex (ζ) deci o serie de forma

n=1
c
−n
ζ
n
.
Dac˘a 1/R
2
este raza de convergent ¸˘a a acestei serii de puteri ¸si ϕ(ζ) suma
sa pe discul de convergent ¸˘a
B
_
0,
1
R
2
_
=
_
ζ : [ζ[ <
1
R
2
_
,
atunci putem scrie
ϕ(ζ) =

n=1
c
−n
ζ
n
, [ζ[ <
1
R
2
. (8.4)
Revenind la variabila init ¸ial˘a z ¸si punˆand ϕ(ζ(z)) = f
2
(z), obt ¸inem
f
2
(z) =

n=1
c
−n
(z −z
0
)
n
, [z −z
0
[ > R
2
. (8.5)
Prin urmare, domeniul de convergent ¸˘a al seriei de funct ¸ii care reprezint˘a
partea principal˘a a seriei Laurent (8.1) este exteriorul cercului [z −z
0
[ = R
2
,
unde R
2
∈ [0, ∞].
Astfel, seria Laurent (8.1) este convergent˘a pe domeniul obt ¸inut prin
intersect ¸ia domeniilor de convergent ¸˘ a ale seriilor din membrul doi al relat ¸iei
(8.2) ¸si suma sa va fi o funct ¸ie analitic˘a pe acest domeniu.
Dac˘a R
2
< R
1
, intersect ¸ia domeniilor de convergent ¸˘a ale celor dou˘a serii
este coroana circular˘a R
2
< [z −z
0
[ < R
1
¸si seria Laurent (8.1) are suma
f(z) = f
1
(z) +f
2
(z), R
2
< [z −z
0
[ < R
1
. (8.6)
Capitolul 8 — Serii Laurent 227
Deoarece seriile (8.3) ¸si (8.4) sunt serii de puteri, rezult˘a c˘a ˆın domeniul
de convergent ¸˘a al seriei Laurent funct ¸ia sum˘a f(z) are propriet˘at ¸ile sumei
seriilor de puteri.
ˆ
In concluzie, seria Laurent (8.1) este convergent˘a ˆın coroana circular˘ a
R
2
< [z − z
0
[ < R
1
¸si suma sa f(z) este o funct ¸ie analitic˘a ˆın aceast˘a
coroan˘a.
8.2 Dezvoltarea unei funct ¸ii analitice ˆıntr–o serie
Laurent
S˘a cercet˘am dac˘a este posibil s˘a asociem unei funct ¸ii analitice ˆıntr–o coroan˘a
circular˘a o serie Laurent convergent˘aˆın aceast˘a coroan˘a ¸si care s˘a aib˘a drept
sum˘a funct ¸ia dat˘a.
ˆ
In acest sens, de ajutor este teorema urm˘atoare.
Teorema 8.2.1 Funct ¸ia f(z), analitic˘a ˆın coroana circular˘a R
2
< [z−z
0
[ <
R
1
, se reprezent˘a ˆın mod unic ˆın coroan˘a printr–o serie Laurent convergent˘ a
ˆın acea coroan˘a.
Demonstrat ¸ie. Fix˘am un punct arbitrar z ˆın coroana circular˘a R
2
<
[z −z
0
[ < R
1
¸si construim cercurile concentrice C
R

1
¸si C
R

2
cu centrul ˆın z
0
¸si raze care satisfac condit ¸iile
R
2
< R

2
< R

1
< R
1
, R

2
< [z −z
0
[ < R

1
.
Conform formulei integrale a lui Cauchy pentru un domeniu multiplu
conex, avem
f(z) =
1
2πi
_
C
R

1
f(ζ)
ζ −z
dζ +
1
2πi
_
C

R

2
f(ζ)
ζ −z
dζ. (8.7)
La fel ca ˆın cazul seriei Taylor, observ˘am c˘a
1
ζ −z
=
1
(ζ −z
0
) −(z −z
0
)
=
1
ζ −z
0

1
1 −
z −z
0
ζ −z
0
=
1
ζ −z
0

n=0
_
z −z
0
ζ −z
0
_
n
.
Observˆand c˘a pe cercul C
R

1
are loc inegalitatea
¸
¸
¸
z −z
0
ζ −z
0
¸
¸
¸ ≤ q < 1 ¸si
folosind integrarea termen cu termen ˆıntr–o serie de puteri, rezult˘a
f
1
(z) =
1
2πi
_
C
R

1
f(ζ)
ζ −z
dζ =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
, (8.8)
228 Ion Cr˘aciun
unde
c
n
=
1
2πi
_
C
R

1
f(ζ)
(ζ −z
0
)
n+1
dζ, n ≥ 0. (8.9)
Deoarece pe cercul C
R

2
are loc inegalitatea
¸
¸
¸
ζ −z
0
z −z
0
¸
¸
¸ < 1, iar
1
ζ −z
= −
1
z −z
0

n=0
_
ζ −z
0
z −z
0
_
n
,
din acelea¸si considerente ca mai sus, obt ¸inem
f
2
(z) =
1
2πi
_
C

R

2
f(ζ)
ζ −z
dζ =

n=1
c
−n
(z −z
0
)
n
, (8.10)
unde
c
−n
= −
1
2πi
_
C

R

2
f(ζ)(ζ −z
0
)
n−1
dζ. (8.11)
Schimbˆand orientarea curbei de integrareˆın (8.11), g˘asim o alt˘a expimare
pentru c
−n
, ¸si anume
c
−n
=
1
2πi
_
C
R

2
f(ζ)(ζ −z
0
)
n−1
dζ. (8.12)
S˘a observ˘am c˘a funct ¸iile de integrat din (8.9) ¸si (8.12) sunt funct ¸ii ana-
litice ˆın coroana circular˘a R
2
< [z −z
0
[ < R
1
.
ˆ
In baza Teoremei lui Cauchy, valorile integralelor din formulele (8.9) ¸si
(8.12) nu se schimb˘a la o deformare a contururilor de integrare ˆın domeniu
de analiticitate ale funct ¸iilor de integrat.
Aceast˘a observat ¸ie permite combinarea formulelor (8.9) ¸si (8.12) ˆıntr–o
singur˘a expresie
c
n
=
1
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z
0
)
n+1
dζ, n = 0, n = ±1, n = ±2, , (8.13)
unde C este un contur arbitrar ˆınchis situat ˆın coroana circular˘a R
2
<
[z −z
0
[ < R
1
.
Revenind la (8.7), obt ¸inem
f(z) =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
+

n=1
c
−n
(z −z
0
)
n
=

n=−∞
c
n
(z −z
0
)
n
, (8.14)
Capitolul 8 — Serii Laurent 229
unde coeficient ¸ii c
n
se determin˘a prin formula unitar˘a (8.13).
Deoarece z este un punct arbitrar ˆın coroana circular˘a R
2
< [z−z
0
[ < R
1
,
rezult˘a c˘a seria (8.14) este convergent˘a ¸si are suma f(z) ˆın aceast˘a coroan˘a,
iar ˆın orice coroan˘a ˆınchis˘a, concentric˘a ¸si inclus˘a ˆın coroana R
2
< R

2

[z −z
0
[ ≤ R

1
< R
1
, seria (8.14) este uniform convergent˘a ¸si are suma f(z).
R˘amˆane s˘a demonstr˘am unicitatea dezvolt˘arii (8.14).
Presupunem c˘a mai avem ¸si o alt˘a dezvoltare
f(z) =

n=−∞
c

n
(z −z
0
)
n
unde cel put ¸in unul din coeficient ¸i c

n
,= c
n
. Atunci, oriunde ˆın interiorul
coroanei R
2
< [z −z
0
[ < R
1
, avem egalitatea

n=−∞
c
n
(z −z
0
)
n
=

n=−∞
c

n
(z −z
0
)
n
. (8.15)
S˘a consider˘am un disc B(z
0
, R), de raz˘a R, cu R
2
< R < R
1
, cu centrul ˆın
z
0
. Seriile de funct ¸ii din (8.15) sunt uniform convergente pe discul B(z
0
, R).
ˆ
Inmult ¸im ambii membri ai lui (8.15) cu (z − z
0
)
−m−1
, unde m este un
ˆıntreg fixat pentru care c
m
,= c

m
¸si integr˘am apoi termen cu termen.
Vomˆıntˆalni termeni care cont ¸in integrale de forma
_
C
R
(z −z
0
)
n−m−1
dz.
Avˆand ˆın vedere c˘a pe C
R
avem c˘a z − z
0
= Re

, unde ϕ ∈ [0, 2π],
obt ¸inem
_
C
R
(z −z
0
)
n−m−1
dz = i R
n−m
_

0
e
i(n−m)ϕ
dϕ =
_
_
_
0, n ,= m
2πi, n = m.
(8.16)
Luˆand ˆın considerat ¸ie (8.16), dup˘a efectuarea integr˘arii egalit˘at ¸ii (8.15),
g˘asim c˘a seriile numerice care apar ˆın cei doi membri au fiecare doar cˆate
un termen diferit de zero, ¸si anume c
m
, respectiv c

m
.
A¸sadar, c
m
= c

m
.
Cum num˘arul ˆıntreg m l-am ales arbitrar, rezult˘a c˘a c
n
= c

n
pentru tot ¸i
ˆıntregii n, ceea ce dovede¸ste unicitatea dezvolt˘arii (8.14).
Exercit ¸iul 8.2.1 Fie funct ¸ia f(z) =
z
(z + 1)(z −1)
3
care, ˆın planul com-
plex la distant ¸˘ a finit˘a, are singularit˘at ¸ile −1 ¸si 1, primul pol simplu, iar al
doilea pol triplu. Se cer dezvolt˘arile ˆın serie Laurent
a) ˆın jurul punctului z
0
= 1;
b) ˆın exteriorul discului ˆınchis B(1, 2) = ¦z ∈ | C : [z −1[ ≤ 2¦.
230 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. a) Izol˘am punctul z
0
= 1 cu un cerc Γ
1
cu centrul ˆın z
0
= 1 ¸si cu
raza R
1
, unde 0 < R
1
< 2.
Acest cerc, ˆımpreun˘a cu cercul Γ
2
cu acela¸si centru ¸si cu raza R
2
, ales
a¸sa fel ˆıncˆat R
1
< R
2
< 2, determin˘a o coroan˘a circular˘a care, ˆımpreun˘a cu
frontiera sa Γ
1
∪ Γ
2
, este inclus˘a ˆın domeniul de olomorfie al funct ¸iei f.
Izol˘am factorul care d˘a singularitatea lui f, punˆand
f(z) =
1
(z −1)
3
g(z), unde g(z) =
z
z + 1
¸si dezvolt˘am ˆın serie Taylor funct ¸ia g(z) ˆın jurul punctului z
0
= 1. Avem
g(z) =
z
z + 1
= 1 −
1
z + 1
= 1 −
1
2 + (z −1)
= 1 −
1
2

1
1 +
z −1
2
.
ˆ
In ipoteza c˘a
¸
¸
¸
z −1
2
¸
¸
¸ < 1, ultima fract ¸ie este suma unei serii geometrice
cu rat ¸ia subunitar˘a q = −
z −1
2
, serie care este convergent˘a pe discul deschis
[z −1[ < 2, deci putem scrie egalitatea
1
1 +
z −1
2
= 1 −
z −1
2
+
(z −1)
2
2
2
− + (−1)
n
(z −1)
n
2
n
+
Folosind aceast˘a egalitate, exprimarea lui g(z) devine
g(z) = 1 −
1
2

n=0
(−1)
n
(z −1)
n
2
n
care, ˆınlocuit˘a ˆın f(z) conduce la dezvoltarea ˆın serie Laurent a acestei func-
t ¸ii ˆın coroana circular˘a 0 < [z −1[ < 2,
f(z) =
1
2
1
(z −1)
3
+
1
2
2
1
(z −1)
2

1
2
3
1
(z −1)
+
+
1
2
4

z −1
2
5
+ + (−1)
n
(z −1)
n
2
n+4
+
Partea principal˘a a dezvolt˘arii cont ¸ine un num˘ar finit de termeni. Cel mai
mic exponent este −3, iar 3 este ordinul polului ˆın jurul c˘aruia s–a f˘acut
dezvoltarea ˆın serie Laurent.
b) Coroana circular˘a va avea centrul tot ˆın z
0
= 1, raza R
2
> 2, iar R
1
> R
2
poate fi oricˆat de mare.
Capitolul 8 — Serii Laurent 231
Coroana circular˘a, ˆımpreun˘a cu frontiera sa Γ
1
∪Γ
2
, este inclus˘aˆın dome-
niul de analiticitate al funct ¸iei f.
Cu notat ¸iile de mai sus,
g(z) =
z
z + 1
= 1 −
1
2 + (z −1)
= 1 −
1
z −1

1
1 +
2
z −1
.
Pentru [z − 1[ > 2, urmeaz˘a
¸
¸
¸
2
z −1
¸
¸
¸ < 1 ¸si ultima fract ¸ie din expresia
funct ¸iei g(z) este suma unei serii geometrice cu rat ¸ia q = −
2
z −1
. Deci,
g(z) = 1 −
1
z −1
_
1 −
2
z −1
+
2
2
(z −1)
2
− + (−1)
n
2
n
(z −1)
n
+
_
.
ˆ
In acest mod, se obt ¸ine dezvoltarea ˆın serie Laurent a funct ¸iei f(z)
f(z) =
1
(z −1)
3

1
(z −1)
4
+
2
(z −1)
5
− + (−1)
n+1
2
n
(z −1)
n+4
+
pentru orice num˘ar complex z care satisfac condit ¸ia [z −1[ > 2.
Partea principal˘a a seriei Laurent ˆın coroana infinit˘a [z − 1[ > 2 are o
infinitate de termeni, iar partea Taylorian˘a nu exist˘a.
Exercit ¸iul 8.2.2 S˘a se dezvolte ˆın serie Laurent funct ¸ia
f(z) =
1
z(z −1)(z −2)
ˆın urm˘atoarele coroane circulare:
(K
1
) : 0 < [z[ < 1; (K
2
) : 1 < [z[ < 2; (K
3
) : 2 < [z[ < ∞.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(z) este analitic˘a ˆın ˆıntreg planul complex cu except ¸ia
punctelor z = 0, z = 1 ¸si z = 2 care sunt poli simpli. Fiind o funct ¸ie
rat ¸ional˘a, funct ¸ia f(z) admite descompunerea ˆın fract ¸ii simple
f(z) =
1
2

1
z

1
z −1
+
1
2

1
z −2
. (8.17)
ˆ
In fiecare din coroanele de mai sus funct ¸ia considerat˘a este dezvoltabil˘a ˆın
serie Laurent dup˘a puterile ˆıntregi ale lui z.
232 Ion Cr˘aciun
S˘a remarc˘am c˘aˆın orice coroan˘a ne-am plasa cu punctul z, primul termen
este deja o funct ¸ie dezvoltat˘a ˆın serie de puteri ale lui z, din tot ¸i termenii
seriei r˘amˆanˆand doar cel cu coeficientul c
−1
=
1
2
.
Considerˆand c˘a ne afl˘am ˆın coroana K
1
, al doilea termen al descom-
punerii ˆın fract ¸ii simple a funct ¸iei f(z) este suma unei serii geometrice cu
rat ¸ia z

1
z −1
=
1
1 −z
= 1 +z +z
2
+ +z
n
+ =

n=0
z
n
.
Cel de al doilea factor din termenul al treilea al descompunerii ˆın fract ¸ii
simple a funct ¸iei f(z) este de asemeni suma unei serii de puteri, ¸si anume
1
z −2
= −
1
2

1
1 −
z
2
= −

n=0
1
2
n+1
z
n
.
Sumˆand cele dou˘a serii, ˆınmult ¸ite ˆın prealabil cu factorii ce se impun,
obt ¸inem dezvoltarea ˆın serie Laurent a funct ¸iei f(z) ˆın coroana circular˘a K
1
f(z) =
1
2

1
z
+

n=0
_
1 −
1
2
n+2
_
z
n
.
Pentru dezvoltarea ˆın serie Laurent ˆın coroana K
2
vom folosi din nou
descompunerea (8.17), pe care o vom scrie ˆın forma
f(z) =
1
2

1
z

1
z

1
1 −
1
z

1
4

1
1 −
z
2
. (8.18)
Deoarece ˆın coroana circular˘a K
2
,
¸
¸
¸
1
z
¸
¸
¸ < 1 ¸si
¸
¸
¸
z
2
¸
¸
¸ < 1, factorii secunzi
din termenii al doilea ¸si al treilea ai descompunerii (8.18) sunt sumele unor
progresii geometrice convergente cu rat ¸iile q =
1
z
¸si respectiv q =
z
2
.
Dup˘a reducerea termenilor asemenea, seria Laurent a funct ¸iei f(z) ˆın
coroana K
2
se scrie ˆın forma
f(z) = −
1
2

1
z

n=2
1
z
n

n=0
z
n
2
n+2
.
ˆ
Intr–o manier˘a similar˘a, luˆand ˆın considerat ¸ie c˘a [z[ > 2, se constat˘a c˘a
ˆın coroana K
3
dezvoltarea Laurent nu cont ¸ine decˆat puteri negative ale lui
Capitolul 8 — Serii Laurent 233
z. Pentru a ajunge la aceast˘a dezvoltare, scriem
1
z −1
=
1
z

1
1 −
1
z
=

n=0
1
z
n+1
;
1
z −2
=
1
z

1
1 −
2
z
=

n=0
2
n
z
n+1
.
Folosind aceste dezvolt˘ari, constat˘am c˘a seria Laurent a funct ¸iei f(z) ˆın
coroana K
3
este
f(z) =

n=2
_
2
n−1
−1
_
1
z
n+1
.
Exercit ¸iul 8.2.3 S˘a se deduc˘a dezvoltarea ˆın serie Laurent a funct ¸iei f(z)
de la Exercit ¸iul 8.2.2 dup˘a puterile lui z −1.
Indicat ¸ie. Funct ¸ia f(z) este analitic˘a ˆın coroana circular˘a cu centrul ˆın
z
0
= 1, raza interioar˘a R
2
= ε ¸si raza exterioar˘a R
1
= 1. Prin urmare, se
poate deduce seria Laurent a funct ¸iei f(z) dup˘a puterile lui z −1.
Exercit ¸iul 8.2.4 Fie funct ¸ia f(z) =
1
(z −1)(z −2)
. S˘a se dezvolte aceast˘a
funct ¸ie ˆın serie Laurent:
1. ˆın discul [z[ < 1;
2. ˆın coroana circular˘a 1 < [z[ < 2;
3. ˆın jurul punctului de la infinit.
Solut ¸ie. Avem f(z) =
A
z −1
+
B
z −2
, unde A = −1 ¸si B = 1.
1.
ˆ
In discul [z[ < 1, funct ¸ia f(z) este suma seriei de puteri
f(z) =
1
1 −z

1
2 −z
=

n=0
z
n

1
2

n=0
z
n
2
n
=

n=0
_
1 −
1
2
n+1
_
z
n
,
Se observ˘a c˘a pe acest disc dezvoltarea funct ¸iei este taylorian˘a deoarece
f(z) este funct ¸ie analitic˘a ˆın discul [z[ < 1.
2. Sunt evidente egalit˘at ¸ile
f(z) = −
1
2

1
1 −
z
2

1
z

1
1 −
1
z
= −
1
2

n=0
z
n
2
n

1
z

n=0
1
z
n
.
234 Ion Cr˘aciun
Prima serie fiind convergent˘a pentru [z[ < 2, iar a doua pentru [z[ > 1, re-
zult˘a c˘a dezvoltarea ˆın serie Laurent are loc ˆın coroana circular˘a 1 < [z[ < 2.
3. f(z) =
1
z

1
1 −
2
z

1
z

1
1 −
1
z
=

n=1
2
n−1
z
n

n=1
1
z
n
=

n=1
(2
n−1
−1)
1
z
n
.
Dezvoltarea determinat˘a este ˆın jurul punctului de la infinit deoarece
[z[ > 2.
8.3 Clasificarea punctelor singulare izolate
Definit ¸ia 8.3.1 Un punct singular al funct ¸iei f(z) care nu este pol se nu-
me¸ste punct singular esent ¸ial.
Definit ¸ia 8.3.2 Un punct singular z
0
este punct singular izolat al func-
t ¸iei f(z) dac˘a f(z) este o funct ¸ie univalent˘a ¸si analitic˘a ˆın coroana circular˘a
0 < [z −z
0
[ < R
1
.
Reamintim c˘a polii unei funct ¸ii sunt puncte singulare izolate. Deci, dac˘a
o singularitate izolat˘a z
0
nu este pol, atunci z
0
este un punct singular esent ¸ial
izolat. Dac˘a z
0
este o singularitate neizolat˘a, atunci z
0
este un punct singular
esent ¸ial neizolat.
Admitem situat ¸ia ˆın care funct ¸ia f(z) nu este definit˘a ˆın punctul z
0
¸si
studiem comportarea lui f(z) ˆın vecin˘atatea lui z
0
.
ˆ
In baza celor prezen-
tate ˆın paragraful precedent, ˆıntr–o vecin˘atate a lui z
0
funct ¸ia f(z) poate
fi dezvoltat˘a ˆıntr–o serie Laurent de forma (8.14), convergent˘a ˆın coroana
circular˘a 0 < [z −z
0
[ < R
1
.
Sunt posibile urm˘atoarele trei cazuri:
(1) Seria Laurent rezultat˘a nu are parte principal˘a, prin urmare nu
cont ¸ine termeni cu puteri negative ale lui (z −z
0
);
(2) Seria Laurent cont ¸ine un num˘ar finit de termeni ˆın partea principal˘a;
(3) Seria Laurent cont ¸ine un num˘ar infinit de termeni ˆın partea princi-
pal˘a.
ˆ
In cazul (1), seria Laurent a funct ¸iei f(z) este f(z) =

n=0
c
n
(z −z
0
)
n
.
ˆ
In acest caz funct ¸ia f(z) are limit˘a ˆın z
0
¸si anume lim
z→z
0
f(z) = c
0
.
Dac˘a f nu a fost definit˘a ˆın z
0
, atunci se prelunge¸ste funct ¸ia prin conti-
nuitate ad˘augˆand f(z
0
) = c
0
.
Capitolul 8 — Serii Laurent 235
Dac˘a se ˆıntˆampl˘a ca valoarea lui f s˘a fi fost specificat˘a ˆın z
0
, dar s˘a nu
coincid˘a cu c
0
, modific˘am valoarea funct ¸iei ˆın z
0
punˆand f(z
0
) = c
0
.
Funct ¸ia f(z) astfel definit˘a va fi analitic˘a pe discul [z −z
0
[ < R
1
. Astfel
s–a ˆınl˘aturat discontinuitatea funct ¸iei f ˆın punctul z
0
.
Definit ¸ia 8.3.3 O singularitate izolat˘a z
0
a lui f(z) pentru care dezvoltarea
Laurent ˆın jurul punctului z
0
nu cont ¸ine termeni cu puteri negative ale lui
(z −z
0
) se nume¸ste singularitate removabil˘a.
Rat ¸ionamentul de mai sus, la care ad˘aug˘am ultima definit ¸ie, a demonstrat
Teorema 8.3.1 Dac˘a z
0
este o singularitate removabil˘a a unei funct ¸ii ana-
litice f(z), atunci exist˘a o valoare limit˘a lim
z→z
0
f(z) = c
0
, unde [c
0
[ < ∞.
Observat ¸ia 8.3.1
ˆ
In vecin˘atatea unei singularit˘at ¸i removabile funct ¸ia f(z)
este m˘arginit˘ a ¸si poate fi reprezentat˘a ˆın forma
f(z) = (z −z
0
)
m
ϕ(z), m ∈ IN, ϕ(z
0
) ,= 0. (8.19)
Dac˘a ˆın singularitatea removabil˘ a limita funct ¸iei f(z) este zero, atunci ˆın
reprezentarea (8.19) m ∈ IN

¸si m determin˘a ordinul lui z
0
ca zerou al
funct ¸iei f(z).
Are loc ¸si afirmat ¸ia invers˘a celei din Teorema 8.3.1. Prin urmare putem
formula
Teorema 8.3.2 Dac˘a o funct ¸ie f(z), analitic˘a ˆın coroana circular˘a 0 <
[z −z
0
[ < R
1
, este m˘arginit˘a, deci exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat
[f(z)[ < M, pentru 0 < [z −z
0
[ < R
1
,
atunci punctul z
0
este o singularitate removabil˘a a lui f(z).
Demonstrat ¸ie. Dezvolt˘am funct ¸ia f(z) ˆın seria Laurent (8.14) ¸si con-
sidere˘am expresia (8.13) pentru coeficient ¸ii seriei, adic˘a
c
n
=
1
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z
0
)
n+1
dζ.
S˘a lu˘am drept contur de integrare cercul C de ecuat ¸ie [ζ −z
0
[ = ρ. Atunci,
din ipotezele teoremei rezult˘a
[c
n
[ < Mρ
−n
. (8.20)
236 Ion Cr˘aciun
Vom considera coeficient ¸ii c
−n
. Deoarece valoarea coeficient ¸ilor c
−n
nu de-
pinde de ρ, din (8.20) obt ¸inem c
−n
= 0 pentru n < 0, ceea ce demonstreaz˘a
teorema.
Cazul (2) ˆın care se poate plasa o dezvoltare Laurent a unei funct ¸ii f(z)
ˆın vecin˘atatea punctului z
0
este analizat ˆın teorema urm˘atoare.
Teorema 8.3.3 O funct ¸ie f are ˆın punctul z
0
un pol de ordin p dac˘a ¸si
numai dac˘a dezvoltarea ˆın serie Laurent sa ˆın jurul lui z
0
are forma
f(z) =
c
−p
(z −z
0
)
p
+
c
−p+1
(z −z
0
)
p−1
+ +
c
−1
z −z
0
+c
0
+c
1
(z−z
0
)+c
2
(z−z
0
)
2
+
(8.21)
cu coeficientul c
−p
,= 0.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a funct ¸ia f(z) are dezvoltarea din enunt ¸ pentru 0 <
[z −z
0
[ < R
1
, funct ¸ia ϕ definit˘a prin
ϕ(z) = c
−p
+c
−p+1
(z −z
0
) + +c
0
(z −z
0
)
p
+c
1
(z −z
0
)
p+1
+
este analitic˘a pe discul [z −z
0
[ < R
1
fiindc˘a pe acest disc ϕ(z) se reprezint˘a
ca o serie Taylor. Prin urmare, z
0
este punct ordinar pentru funct ¸ia ϕ(z) ¸si
ϕ(z
0
) ,= 0. Dar ϕ(z) = (z − z
0
)
p
f(z). Conform definit ¸iei polului de ordin p
al unei funct ¸ii, rezult˘a c˘a z
0
este pol de ordin p pentru funct ¸ia f(z).
Reciproc, dac˘a z
0
este un pol de ordin p al funct ¸iei f : D → | C, exist˘a o
funct ¸ie ϕ : D∪¦z
0
¦ → | C care are ˆın z
0
un punct ordinar ¸si ϕ(z
0
) ,= 0, astfel
ˆıncˆat
f(z) =
1
(z −z
0
)
p
ϕ(z), (∀) z ∈ D.
Dar funct ¸ia ϕ admite o dezvoltare Taylor ˆın jurul punctului z
0
ϕ(z) = γ
0

1
(z −z
0
) + +γ
n
(z −z
0
)
n
+
cu γ
0
= ϕ(z
0
) ,= 0, deci funct ¸ia f admite o dezvoltare ˆın serie Laurent de
forma
f(z) =
γ
0
(z −z
0
)
p
+
γ
1
(z −z
0
)
p−1
+ +γ
p

p+1
(z −z
0
) +
cu γ
0
,= 0. Teorema este demonstrat˘a.
S˘a revenim asupra singularit˘at ¸ilor posibile ale unei funct ¸ii, eliminˆand din
discut ¸ie punctele critice care pot exista doar pentru funct ¸ii multiforme ¸si s˘a
analiz˘am punctele singulare esent ¸iale ¸si pe cele singulare esent ¸iale izolate.
Capitolul 8 — Serii Laurent 237
Recunoa¸sterea unui punct singular esent ¸ial izolat z
0
al funct ¸iei uniforme
f(z) se obt ¸ine cˆand ne situ˘am ˆın cazul (3) al dezvolt˘arii ˆın serie Laurent a
funct ¸iei f(z). Conform ultimei teoreme, z
0
este un punct singular esent ¸ial
al funct ¸iei f(z) dac˘a ¸si numai dac˘a partea principal˘a a dezvolt˘arii cont ¸ine
o infinitate de termeni.
Exemplul 8.3.1 Funct ¸ia f(z) = e
1
z
are ˆın z
0
= 0 un punct singular esent ¸ial
izolat.
Solut ¸ie. Funct ¸ia considerat˘a admite urm˘atoarea dezvoltare Laurent ˆın jurul
punctului z
0
= 0
e
1
z
= 1 +
1
1!

1
z
+
1
2!

1
z
2
+ +
1
n!

1
z
n
+ .
Partea principal˘a a acestei dezvolt˘ari are o infinitate de termeni, deci
z
0
= 0 este un punct singular care este ¸si izolat deoarece, cu except ¸ia lui z
0
,
toate punctele oric˘arei vecin˘at˘at ¸i a originii sunt puncte ordinare.
Fie f o funct ¸ie complex˘a de o variabil˘a complex˘a definit˘a pe o mult ¸ime
deschis˘a D, cu valori ˆın planul complex (z) = | C. Asociem funct ¸iei f, funct ¸ia
ϕ cu valori ˆın planul complex ˆıntreg ¸si definit˘a pe mult ¸imea D

=
_
ζ ∈ | C :
ζ =
1
z
, z ∈ D
_
prin ϕ(ζ) = f
_
1
ζ
_
, unde ζ ∈ D

.
Definit ¸ia 8.3.4 Vom spune c˘a z = ∞ este punct ordinar al funct ¸iei f
dac˘a ζ = 0 este punct ordinar al funct ¸iei ϕ. Dac˘a ζ = 0 este un punct
singular al funct ¸iei ϕ vom spune c˘a f(z) are ˆın punctul de la infinit un
punct singular de aceea¸si natur˘a.
Observat ¸ia 8.3.2 Conform Definit ¸iei 8.3.4 ¸si a Exemplului 8.3.1, rezult˘a
c˘a funct ¸ia exponent ¸ial˘a z → e
z
are ˆın punctul de la infinit un punct singular
esent ¸ial izolat.
De altfel, natura punctului de la infinit al unei funct ¸ii f(z) se poate
stabili pornind de la dezvoltarea funct ¸iei ˆın seria Laurent
f(z) =

n=−∞
c
n
z
n
, (8.22)
convergent˘a ˆın coroana circular˘a R < [z[ < ∞.
Distingem urm˘atoarele cazuri:
238 Ion Cr˘aciun
(1) Punctul z = ∞ se nume¸ste singularitate removabil˘a a funct ¸iei f(z)
dac˘a dezvoltarea (8.22) nu are termeni cu puteri pozitive ale lui z, adic˘a are
forma
f(z) =

n=0
c
−n
z
n
= c
0
+

n=1
c
−n
z
n
,
ceea ce este tot una cu a spune c˘a exist˘a limita finit˘a a funct ¸iei cˆand z → ∞.
Aceast˘a limit˘a nu depinde de drumul pe care z se duce c˘atre infinit ¸si are
valoarea c
0
. Dac˘a
c
0
= c
−1
= c
−2
= = c
−m+1
= 0, c
−m
,= 0,
atunci punctul de la infinit este un zerou de ordin m al funct ¸iei f(z).
(2) Punctul z = ∞ este un pol de ordin m al funct ¸iei f(z) dac˘a dez-
voltarea (8.22) cont ¸ine un num˘ar de m termeni cu puteri pozitive ale lui z,
adic˘a,
f(z) =
m

n=−∞
c
n
z
n
=
−1

n=−∞
c
n
z
n
+c
0
+c
1
z +c
2
z
2
+ +c
m
z
m
,
ceea ce este echivalent cu a spune c˘a modulul valorilor funct ¸iei cre¸ste ne-
m˘arginit atunci cˆand z → ∞.
(3) Punctul z = ∞ se nume¸ste singularitate esent ¸ial˘a a funct ¸iei f(z)
dac˘a dezvoltarea (8.22) cont ¸ine o infinitate de termeni cu puteri pozitive ale
lui z, sau dac˘a oricare num˘ar complex w s–ar alege, g˘asim un ¸sir de puncte
ˆın planul complex (z
n
) cu proprietatea lim
n→∞
f(z
n
) = w.
Exemplul 8.3.2 Funct ¸ia complex˘a de variabil˘a complex˘a
f : | C ¸ ¦0¦ → | C, f(z) =
1
sin
1
z
,
are ˆın punctul z
0
= 0 un punct singular esent ¸ial neizolat.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, zerourile funct ¸iei ζ → sinζ sunt zeroruri simple, deci
ζ
k
= kπ, unde k ∈ ZZ, sunt poli simpli pentru funct ¸ia ζ →
1
sinζ
. Funct ¸ia f
are poli simpli dat ¸i de
1
z
k
= kπ, k ∈ ZZ, adic˘a z
k
=
1

, k ∈ ZZ. Observ˘am c˘a
z
0
= 0 este un punct de acumulare al mult ¸imii polilor (ˆın orice vecin˘atate a
acestui punct exist˘a cel put ¸in un pol al funct ¸iei f), deci z
0
= 0 este punct
singular esent ¸ial neizolat pentru funct ¸ia f.
Capitolul 8 — Serii Laurent 239
Definit ¸ia 8.3.5 Funct ¸ia f : D → | C se nume¸ste funct ¸ie meromorf˘a pe
domeniul D ⊂ | C dac˘a ˆın acest domeniu f nu are alte singularit˘at ¸i decˆat
poli.
De exemplu, funct ¸iile rat ¸ionale (ˆın particular polinoamele) sunt funct ¸ii mero-
morfe pe | C. Funct ¸iile z → tg z, z → cot z, z → tanhz, z → cothz sunt
meromorfe pe orice domeniu D ⊂ | C.
Urm˘atoarele propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor meromorfe sunt evidente ¸si doar le
enumer˘am.
1) Dac˘a o funct ¸ie f este meromorf˘a pe un domeniu D, mult ¸imea polilor
s˘ai cont ¸inut ¸i ˆın D nu poate avea un punct de acumulare ˆın D. De aici rezult˘a
c˘a o funct ¸ie meromorf˘a pe un domeniu m˘arginit D nu poate avea ˆın D decˆat
un num˘ar finit de poli.
2) Dac˘a f este o funct ¸ie meromorf˘a pe un domeniu D, atunci f(z) admite
o dezvoltare ˆın serie de puteri centrat˘a ˆın orice punct z
0
∈ D, de forma
f(z) =

n=m
c
n
(z −z
0
)
n
, m ∈ ZZ.
Dac˘a z
0
este un punct ordinar al funct ¸iei f, atunci m ∈ IN. Dac˘a z
0
este un
pol de ordin p al funct ¸iei f, atunci m = −p ¸si c
−p
,= 0.
3) Suma, produsul ¸si cˆatul a dou˘a funct ¸ii meromorfe pe un domeniu D
sunt funct ¸ii meromorfe pe D.
Definit ¸ia 8.3.6 O funct ¸ie complex˘a de o variabil˘a complex˘a se nume¸ste
funct ¸ie ˆıntreag˘a dac˘a este analitic˘a ˆın ˆıntreg planul complex | C.
De exemplu: polinoamele, funct ¸ia exponent ¸ial˘a, funct ¸iile circulare z → sinz,
z → cos z, funct ¸iile hiperbolice z → shz, z → chz sunt funct ¸ii ˆıntregi.
Evident, seria Taylor a unei funct ¸ii ˆıntregi, ˆın jurul oric˘arui punct z
0
∈ | C,
are raza de convergent ¸˘a R = ∞.
ˆ
Inˆıncheiere vom da dou˘a teoreme referitoare la comportarea unei funct ¸ii
ˆıntregi ˆın punctul de la infinit.
Teorema 8.3.4 O funct ¸ie ˆıntreag˘a are ˆın punctul de la infinit un punct
singular esent ¸ial izolat dac˘a ¸si numai dac˘a este diferit˘a de un polinom.
Demonstrat ¸ie. Dezvoltarea ˆın serie Taylor a unei funct ¸ii ˆıntregi f,
f(z) = c
0
+c
1
z +c
2
z
2
+ +c
n
z
n
+ ,
240 Ion Cr˘aciun
are loc pentru [z[ < R, cu R oricˆat de mare. Funct ¸ia ϕ, cu valorile ϕ(ζ) =
f
_
1
ζ
_
, are dezvoltarea ˆın serie Laurent
ϕ(ζ) = c
0
+
c
1
ζ
+
c
2
ζ
2
+ +
c
n
ζ
n
+
pentru [ζ[ > ρ =
1
R
, cu ρ arbitrar de mic, deci o dezvoltare ˆın jurul lui
ζ
0
= 0. Punctul de la infinit este punct singular esent ¸ial izolat al funct ¸iei
f dac˘a ¸si numai dac˘a ζ
0
= 0 este un punct singular esent ¸ial izolat pentru
funct ¸ia ϕ.
ˆ
Insa, partea principal˘a a dezvolt˘arii ˆın serie Laurent a funct ¸iei
ϕ cont ¸ine o infinitate de termeni dac˘a ¸si numai dac˘a f nu este polinom.
Teorema este demonstrat˘a.
De exemplu, funct ¸iile z → e
z
, z → sinz, z → cos z, z → shz, z → chz
au ˆın punctul de la infinit un punct singular esent ¸ial izolat.
Teorema 8.3.5 Dac˘a o funct ¸ie ˆıntreag˘a f : | C → | C are ˆın punctul de la
infinit un punct ordinar, atunci f se reduce la o constant˘a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a f are ˆın punctul de la infinit un punct ordinar, func-
t ¸ia ϕ, cu valorile ϕ(ζ) = f
_
1
ζ
_
, are ˆın ζ
0
= 0 un punct ordinar, deci seria
Laurent
ϕ(ζ) = c
0
+
c
1
ζ
+
c
2
ζ
2
+ +
c
n
ζ
n
+
trebuie s˘a aib˘a partea principal˘a nul˘a. Rezult˘a c
n
= 0, (∀) n ∈ IN

¸si r˘amˆane
ϕ(ζ) = c
0
, (∀) ζ ∈ | C, deci f(z) = c
0
, (∀) z ∈ | C.
Ca aplicat ¸ie imediat˘a a acestei teoreme se poate demonstra
Teorema 8.3.6 (Teorema lui D’Alembert ¸si Gauss) Orice polinom P
de grad n ≥ 1 are cel put ¸in un zerou ˆın mult ¸imea | C.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a P(z) ,= 0, (∀) z ∈ | C, atunci funct ¸ia f, cu valorile
f(z) =
1
P(z)
este o funct ¸ie ˆıntreag˘a, care, ˆın punctul de la infinit are un
punct ordinar, deci f, ca ¸si P, se reduc la cˆate o constant˘a. Acest lucru
contrazice ˆıns˘a ipoteza.
Exercit ¸iul 8.3.1 S˘a se determine seria Laurent corespunz˘atoare ramurii
principale a funct ¸iei complexe de variabil˘a complex˘a f(z) =
1

1 +z
2
ˆın
coroana circular˘a 1 < [z[ < ∞.
Capitolul 8 — Serii Laurent 241
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(z) =
1

1 +z
2
are dou˘a ramuri, iar ramura care este o
continuare analitic˘a direct˘a a funct ¸iei reale f(x) =
1

1 +x
2
, definit˘a pentru
x > 1, este ramura principal˘a sau determinarea principal˘a.
Aceast˘a funct ¸ie complex˘a are, ˆın coroana circular˘a 1 < [z[ < ∞, numai
puncte ordinare.
S˘a construim seria Laurent a acestei funct ¸ii ˆın jurul punctului z = ∞.
Pentru aceasta, punem ζ =
1
z
¸si astfel coroana infinit˘a de mai sus se
transform˘a ˆın discul de raz˘a unitate ¸si centrul ˆın ζ
0
= 0, iar punctul z = ∞
trece ˆın punctul ζ = 0.
Dezvolt˘am funct ¸ia
ϕ(ζ) =
1
¸
1 +
1
ζ
2
=
ζ
_
1 +ζ
2
ˆıntr–o serie Taylor ˆın vecin˘atatea punctului ordinar ζ
0
= 0.
S˘a observ˘am c˘a funct ¸ia ϕ(ζ) este derivata funct ¸iei ψ(ζ) =
_
1 +ζ
2
.
Alegerea ramurii funct ¸iei multiforme ψ este determinat˘a de alegerea ra-
murii funct ¸iei f(z) ¸si evident c˘a este vorba de acea ramur˘a a funct ¸iei pentru
care ψ(0) = +1. Pentru simplificare, not˘am w = ζ
2
¸si consider˘am funct ¸ia
χ(w) =

1 +w.
Pentru dezvoltarea ˆın serie Taylor a funct ¸iei χ ˆın vecin˘atatea lui w = 0
avem nevoie de valorile derivatelor χ
(n)
(0).
Se g˘ase¸ste
χ
(n)
(0) = (−1)
n−1
(2n −2)!
2
2n−1
(n −1)!

Astfel, dezvoltarea ramurii alese a funct ¸iei χ(ζ) ˆın discul [w[ < 1 este
χ(w) =

1 +w = 1 +

n=1
1
n!
(−1)
n−1
(2n −2)!
2
2n−1
(n −1)!
w
n
.
ˆ
In felul acesta, pentru funct ¸ia ψ(ζ) ¸si pentru [ζ[ < 1, obt ¸inem
ψ(ζ) =
_
1 +ζ
2
= 1 +

n=1
1
n!
(−1)
n−1
(2n −2)!
2
2n−1
(n −1)!
ζ
2n
,
iar pentru funct ¸ia ϕ(ζ) se obt ¸ine
ϕ(ζ) = ψ

(ζ) =
ζ
_
1 +ζ
2
=

n=0
(−1)
n
(2n)!
2
2n
(n!)
2
ζ
2n+1
.
242 Ion Cr˘aciun
ˆ
In final, pentru ramura aleas˘a a funct ¸iei f(z), ˆın coroana nem˘arginit˘a
1 < [z[ obt ¸inem dezvoltarea Laurent
f(z) =
1

1 +z
2
=

n=0
(−1)
n
(2n)!
2
2n
(n!)
2

1
z
2n+1
.
Deci, punctul de la infinit este punct ordinar pentru funct ¸ia f.
Exercit ¸iul 8.3.2 Se consider˘a funct ¸ia
f(z) =
z(z
2
+ 1) −4(z
2
−1)
z
3
−6z
2
+ 11z −6
.
S˘a se dezvolte ˆın serie ˆın jurul punctelor z
0
= 0, z
0
= 1, z
0
= 2, z
0
= 3.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(z) admite punctele z
0
= 1, z
0
= 2, z
0
= 3 ca poli simpli
¸si se poate scrie:
f(z) =
1
z −1
+
z
z −2

1
z −3
.
ˆ
In discul [z[ < 1, funct ¸ia f este analitic˘a ¸si are dezvoltarea Taylor
f(z) = −
2
3

n=1
_
1 +
1
2
n

1
3
n+1
_
z
n
.
Pentru a dezvolta funct ¸ia ˆın serie ˆın jurul punctului z = 1 scriem funct ¸ia
f(z) sub forma:
f(z) =
1
z −1

z −1
1 −(z −1)

1
1 −(z −1)
+
1
2

1
1 −
z −1
2
.
ˆ
In discul [z −1[ < 1, avem dezvolt˘arile Taylor:
1
1 −(z −1)
=

n=0
(z −1)
n
;
1
1 −
z −1
2
=

n=0
(z −1)
n
2
n
¸si deci dezvoltarea ˆın serie Laurent a funct ¸iei f ˆın coroana circular˘a 0 <
[z −1[ < 1 are forma
f(z) =
1
z −1

1
2
+

n=1
_
1
2
n+1
−2
_
(z −1)
n
.
Capitolul 8 — Serii Laurent 243
Vom scrie acum expresia funct ¸iei f(z) sub forma
f(z) =
1
1 + (z −2)
+ 1 +
2
z −2
+
1
1 −(z −2)
.
Primul ¸si ultimul termen din aceast˘a expresie sunt sume de serii geomet-
rice convergente ˆın discul [z −2[ < 1, dup˘a cum urmeaz˘a:
1
1 + (z −2)
=

n=0
(−1)
n
(z −2)
n
;
1
1 −(z −2)
=

n=0
(z −2)
n
.
Cu acestea, am determinat dezvoltarea Laurent a funct ¸iei f(z)ˆın coroana
0 < [z −2[ < 1
f(z) =
2
z −2
+ 3 + 2

n=1
(z −2)
2n
.
Pentru a obt ¸ine dezvoltarea ˆın serie a funct ¸iei f(z) ˆın jurul punctului
z = 3, vom scrie valorile acesteia ˆın forma
f(z) =
1
2

1
1 +
z −3
2
+
z −3
1 + (z −3)
+
3
1 + (z −3)

1
z −3
¸si, procedˆand ca mai sus, se obt ¸ine dezvoltarea ˆın serie Laurent
f(z) =
−1
z −3
+
7
2
+

n=1
(−1)
n
_
2 +
1
2
n+1
_
(z −3)
n
ˆın coroana circular˘a ε < [z −3[ < 1.
Din ultimele trei dezvolt˘ari ale funct ¸iei f(z), rezult˘a c˘a punctele z = 1,
z = 2 ¸si z = 3 sunt poli simpli ai funct ¸iei f.
Exercit ¸iul 8.3.3 Se consider˘a funct ¸ia f(z) = Log
1 −z
1 +z
, unde pentru loga-
ritm se consider˘a determinarea care se anuleaz˘a ˆın origine. S˘a se dezvolte
ˆın serie de puteri ale lui z ˆın discul deschis [z[ < 1 ¸si ˆın coroana nem˘arginit˘a
[z[ > 1.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(z) are punctele critice z = ±1. Determinarea considerat˘a
este uniform˘a ˆın domeniile considerate.
ˆ
In discul [z[ < 1, avem:
Log (1 −z) =
z
1
+
z
2
2
+ +
z
n
n
+
Log (1 +z) =
z
1

z
2
2
+ + (−1)
n+1
z
n
n
+
244 Ion Cr˘aciun
¸si deci, ˆın discul [z[ < 1, are loc dezvoltarea
f(z) = Log (1 −z) −Log (1 +z) =

n=1
z
2n
n
.
Cu transformarea z =
1
ζ
, [z[ > 1 se transform˘a ˆın [ζ[ < 1, iar funct ¸ia
devine
ϕ(ζ) = f
_
1
ζ
_
= Log
ζ −1
ζ + 1
= πi + Log
1 −ζ
1 +ζ
.
Folosind rezultatul precedent, putem scrie
ϕ(ζ) = πi +

n=1
ζ
2n
n
.
Rezult˘a c˘a pentru funct ¸ia f(z) avem
f(z) = πi +

n=1
1
n

1
z
2n
.
Remarc˘am c˘a partea principal˘a a acestei serii Laurent are o infinitate de
termeni, deci z = ∞ este o singularitate removabil˘a a funct ¸iei.
Exercit ¸iul 8.3.4 S˘a se dezvolte ˆın serie ˆın jurul lui z = 1 funct ¸ia
f(z) = sin
z −2
z −1
.
Solut ¸ie. Se scrie funct ¸ia ˆın forma
f(z) = sin
_
1 −
1
z −1
_
= sin1 cos
1
z −1
−cos 1 sin
1
z −1
¸si se t ¸ine cont de dezvolt˘arile ˆın serie ale funct ¸iilor sinζ ¸si cos ζ
sinζ =

n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
ζ
2n+1
, cos ζ =

n=0
(−1)
n
(2n)!
ζ
2n
.
Revenind la variabila z, g˘asim c˘a dezvoltarea Laurent a funct ¸iei f(z) ˆın
coroana circular˘a ε[z −1[ < R este
f(z) =

n=0
(−1)
n
(2n)!
_
sin1 −
cos 1
2n + 1

1
z −1
_
1
(z −1)
2n
.
Partea principal˘a a acestei dezvolt˘ari are o infinitate de termeni, prin
urmare, funct ¸ia f(z) are ˆın z = 1 un punct singular esent ¸ial izolat.
Capitolul 9
Teoria reziduurilor ¸si
aplicat ¸iile ei
9.1 Reziduul funct ¸iei analitice ˆıntr–un punct sin-
gular izolat
Fie z
0
un punct singular izolat (pol sau punct singular esent ¸ial) al unei func-
t ¸ii complexe f(z), univalente ¸si analitice pe un domeniu D. Presupunem c˘a
domeniul de analiticitate al funct ¸iei f(z) are proprietatea c˘a exist˘a contururi
γ incluse ˆın D astfel ˆıncˆat z
0
s˘a fie un punct interior al domeniului ∆ de
frontier˘a γ.
Conform celor prezentate ˆın capitolul precedent, funct ¸ia f(z) este dez-
voltabil˘aˆın mod unicˆıntr–o serie Laurent convergent˘a pe o coroan˘a circular˘a
cu centrul ˆın z
0
inclus˘a ˆın domeniul D ¸si suma acestei serii, pe domeniul ei
de convergent ¸˘a, este funct ¸ia f(z). Prin urmare,
f(z) =

n=−∞
c
n
(z −z
0
)
n
,
unde coeficient ¸ii c
n
ai seriei Laurent sunt
c
n
=
1
2πi
_
C
f(ζ)
(ζ −z
0
)
n+1

ˆın particular,
c
−1
=
1
2πi
_
C
f(ζ) dζ, (9.1)
iar C este orice contur inclus ˆın coroana de convergent ¸˘a R
1
< [z −z
0
[ < R
2
.
245
246 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 9.1.1 Se nume¸ste reziduul funct ¸iei analitice f : D → | C ˆıntr–o
singularitate izolat˘a z
0
a sa, num˘arul complex
1
2πi
_
γ
f(ζ) dζ ˆın care inte-
grala se ia pe sensul pozitiv al unui contur arbitrar γ care ˆınconjur˘a punctul
z
0
, situat ˆın ˆıntregime ˆın D.
Pentru reziduul unei funct ¸ii f(z) ˆın punctul singular al ei z
0
vom folosi
notat ¸ia Rez [f(z), z
0
].
Observat ¸ia 9.1.1 Dac˘a z
0
este un punct ordinar sau o singularitate re-
movabil˘a a funct ¸iei f(z), reziduul acestei funct ¸ii ˆıntr–un asemenea punct
este zero.
Observat ¸ia 9.1.2 Din (9.1) ¸si Definit ¸ia 9.1.1 rezult˘a
Rez [f(z), z
0
] = c
1
.
Exercit ¸iul 9.1.1 S˘a se determine reziduurile funct ¸iei f(z) = z
k
e
1
z
, k ∈ ZZ,
ˆın punctele singulare izolate ale sale.
Solut ¸ie. Deoarece intuim c˘a unicul punct singular al funct ¸iei este z
0
= 0,
dezvolt˘am funct ¸ia f(z) ˆın serie Laurent ˆın jurul originii. Ne folosimˆın acest
scop de dezvoltarea ˆın serie Taylor a funct ¸iei e
ζ
e
ζ
= 1 +
ζ
1!
+
ζ
2!
+ +
ζ
n
n!
+
care este convergent˘a ˆın ˆıntreg planul complex. Punˆand ζ =
1
z
obt ¸inem
dezvoltarea ˆın serie Laurent ˆın coroana nem˘arginit˘a [z[ > 0
e
1
z
=

n=0
1
n!

1
z
n
.
ˆ
Inmult ¸ind ˆın ambii membri ai acestei dezvolt˘ari cu z
k
g˘asim dezvoltarea
ˆın serie Laurent a funct ¸iei date ˆın coroana nem˘arginit˘a [z[ > 0
f(z) = z
k

n=0
1
n!

1
z
n
=

n=0
1
n!

1
z
n−k
.
Deoarece partea principal˘a a dezvolt˘arii are, indiferent de k ∈ ZZ, o
infinitate de termeni, punctul z = 0 este un punct singular esent ¸ial izolat
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 247
al funct ¸iei f(z). Atunci, reziduul funct ¸iei ˆın punctul z
0
= 0 este coeficientul
lui
1
z
din aceast˘a dezvoltare. Acest termen se obt ¸ine pentru n = k + 1.
Cum n > 0 pentru k < −1, coeficientul lui
1
z
este nul, iar pentru k ≥ −1
coeficientul lui
1
z
este
1
(k + 1)!
. Deci
Rez [f(z), 0] =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
0, pentru k < −1
1
(k + 1)!
, pentru k ≥ −1.
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor
Pentru a calcula reziduul funct ¸iei f(z) ˆıntr–o singularitate izolat˘a, putem
folosi formula (9.1). Deci, putem scrie
Rez [f(z), z
0
] =
1
2πi
_
C
f(ζ) dζ = c
−1
. (9.2)
Exist˘a cazuri particulare ˆın care se pot stabili formule de calcul mai
simple ale reziduului unei funct ¸ii f(z) ˆıntr–un punct singular izolat al ei.
ˆ
In
aceste formule, integrarea din (9.2) se ˆınlocuie¸ste cu calculul unor derivate
ˆın punctul z
0
.
S˘a examin˘am astfel de cazuri.
(1) Presupunem c˘a z
0
este un pol simplu al funct ¸iei f(z). Atunci, f(z)
admite dezvoltarea ˆın serie Laurent
f(z) =
c
−1
z −z
0
+c
0
+c
1
(z −z
0
) +c
2
(z −z
0
)
2
+ +c
n
(z −z
0
)
n
+ . (9.3)
ˆıntr–o coroan˘a circular˘a centrat˘a ˆın z
0
.
ˆ
Inmult ¸ind ambii membri ai egalit˘at ¸ii (9.3) cu (z −z
0
) ¸si trecˆand la limit˘a
pentru z → z
0
, obt ¸inem
c
−1
= lim
z→z
0
(z −z
0
)f(z). (9.4)
ˆ
In plus, din (9.3) observ˘am c˘a ˆıntr–o vecin˘ atate a punctului z
0
funct ¸ia
f(z) poate fi reprezentat˘a ˆın forma unui raport de dou˘a funct ¸ii analitice
f(z) =
ϕ(z)
ψ(z)
, (9.5)
248 Ion Cr˘aciun
unde ϕ(z
0
) ,= 0 ¸si z
0
este un zerou de ordin 1 al funct ¸iei ψ(z).
A¸sadar, dezvoltarea ˆın serie Taylor a funct ¸iei ψ ˆıntr–o vecin˘atate a punc-
tului z
0
are forma
ψ(z) = (z −z
0

(z
0
)+
ψ

(z
0
)
2!
(z −z
0
)
2
+ +
ψ
(n)
(z
0
)
n!
(z −z
0
)
n
+ , (9.6)
ˆın care ψ

(z
0
) ,= 0. Atunci, din (9.4) −(9.6) obt ¸inem
c
−1
=
ϕ(z
0
)
ψ

(z
0
)
. (9.7)
Prin urmare, din (9.2) ¸si (9.7) rezult˘a c˘a formula de calcul al reziduului
unei funct ¸ii f(z) ˆıntr–un pol simplu z
0
al ei este
Rez [f(z), z
0
] =
ϕ(z
0
)
ψ

(z
0
)
. (9.8)
Subliniem c˘a ˆın cazul discutat mai sus funct ¸ia f(z) are expresia (9.5),
funct ¸iile ϕ(z) ¸si ψ(z) sunt funct ¸ii analitice ˆıntr–o vecin˘atate a punctului z
0
,
iar z
0
este un zerou de ordinul ˆıntˆai al funct ¸iei ψ(z).
(2) S˘a consider˘am cazul ˆın care z
0
este un pol de ordin p pentru funct ¸ia
f(z). Din capitolul precedent ¸stim c˘a ˆıntr–o coroan˘a circular˘a centrat˘a ˆın z
0
are loc dezvoltarea
f(z) =
c
−p
(z −z
0
)
p
+ +
c
−1
z −z
0
+c
0
+c
1
(z−z
0
)+ +c
n
(z−z
0
)
n
+ (9.9)
Conform relat ¸iei (9.2), pentru a calcula reziduul funct ¸iei ˆın punctul z
0
trebuie s˘a determin˘am coeficientul c
−1
al dezvolt˘arii (9.9).
ˆ
In acest scop,
ˆınmult ¸im ambii membri ai egalit˘at ¸ii (9.9) cu (z −z
0
)
p
¸si obt ¸inem
(z −z
0
)
p
f(z) = c
−p
+c
−p+1
(z −z
0
) + +c
−1
(z −z
0
)
p−1
+c
0
(z −z
0
)
p
+ .
Pentru a determina coeficientul c
−1
trebuie s˘a deriv˘am aceast˘a egalitate
de (p − 1) ori ¸si apoi s˘a facem pe z s˘a tind˘a la z
0
. Odat˘a determinat c
−1
avem ¸si reziduul funct ¸iei f(z) ˆın punctul singular z
0
.
A¸sadar, formula de calcul al reziduului unei funct ¸ii f(z) ˆın punctul sin-
gular z
0
de tip pol de ordin p este
Rez [f(z), z
0
] =
1
(p −1)!
lim
z→z
0
d
p−1
dz
p−1
_
(z −z
0
)
p
f(z)
_
. (9.10)
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 249
Cum funct ¸ia c˘areia i se calculeaz˘a limita ˆın (9.10) este continu˘a ˆın punc-
tul z
0
, deci limita sa pentru z → z
0
este egal˘a cu valoarea funct ¸iei ˆın z
0
,
formula de calcul (9.10) poate fi scris˘a ¸si ˆın forma
Rez [f(z), z
0
] =
1
(p −1)!

_
d
p−1
dz
p−1
_
(z −z
0
)
p
f(z)
__¸
¸
¸
z=z
0
. (9.11)
Formula (9.8) este un caz particular al formulei (9.10).
Exercit ¸iul 9.2.1 S˘a se determine reziduurile funct ¸iilor f
1
(z), f
2
(z), f
3
(z),
f
4
(z) definite prin
f
1
(z) =
z
z
n
−1
; f
2
(z) = e
iz
tg z;
f
3
(z) =
z
(z + 1)(z −1)
3
; f
4
(z) =
1
(z
2
+ 1)
n
,
unde n ≥ 1 din expresiile funct ¸iilor f
1
¸si f
4
este un num˘ar natural arbitrar.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f
1
(z) are punctele singulare
z
k
=
n

1 = e
i
2kπ
n
= cos
2kπ
n
+i sin
2kπ
n
(k = 0, 1, . . . , n −1),
¸si toate aceste n puncte sunt poli simpli situat ¸i pe cercul de raz˘a unitate cu
centrul ˆın origine. Conform formulei (9.8), reziduul funct ¸iei f
1
(z) ˆın polul
simplu z
k
este
Rez [f
1
(z), z
k
] =
z
k
n z
n−1
k
=
1
n
z
2
k
=
1
n
e
i
4kπ
n
=
1
n
_
cos
4kπ
n
+i sin
4kπ
n
_
.
S˘a determin˘am punctele singulare izolate ale funct ¸iei f
2
(z).
ˆ
In acest sens observ˘am c˘a funct ¸ia se scrie sub forma f
2
(z) =
e
iz
sinz
cos z
¸si
deci este de tipul (9.5), unde ψ(z) = cos z are o infinitate de zerouri simple
z
k
=
π
2
+kπ, unde k ∈ ZZ.
Aplicˆand formula (9.8), obt ¸inem
Rez [f
2
(z), z
k
] =
_
e
iz
sinz
(cos z)


¸
¸
z=z
k
=
_
e
iz
sinz
−sinz

¸
¸
z=z
k
= −e
iz
k
= (−1)
k+1
.
250 Ion Cr˘aciun
Funct ¸ia f
3
(z) are polul simplu z
1
= −1 ¸si polul triplu z
2
= 1. Pentru
calculul reziduului ˆın polul simplu folosim (9.8) ¸si g˘asim
Rez [f
3
(z), z
1
] =
z
_
(z + 1)(z −1)
3
_

¸
¸
¸
z=−1
=
=
_
z
(z −1)
3
+ 3(z + 1)(z −1)
2

¸
¸
z=−1
=
1
8
.
Pentru calculul reziduului ˆın punctul z
2
= 1 aplic˘am formula (9.11). Avem
Rez [f
3
(z), z
2
] =
1
2!

_
d
2
dz
2
_
(z−1)
3
f
3
(z)
__¸
¸
¸
z=1
=
1
2

_
d
2
dz
2
_
z
z + 1
__¸
¸
¸
z=1
= −
1
8
.
Cea de a patra funct ¸ie are punctele singulare z
1,2
= ±i; ambele puncte
sunt poli multipli de ordin n. Vom calcula reziduul funct ¸iei f
4
(z) ˆın fiecare
din aceste puncte folosind formula (9.11). Obt ¸inem
Rez [f
4
(z), i] =
1
(n −1)!

_
d
n−1
dz
n−1
_
(z −i)
n
1
(z
2
+ 1)
n
__¸
¸
¸
z=i
.
Dup˘a simplificarea cu (z −i)
n
se obt ¸ine
Rez [f
4
(z), i] =
1
(n −1)!

_
d
n−1
dz
n−1
_
1
(z +i)
n
__¸
¸
¸
z=i
.
Efectuˆand derivata de ordinul (n −1), g˘asim
Rez [f
4
(z), i] = (−1)
n−1
n(n + 1) (2n −2)
(n −1)!

1
(z +i)
2n−1
¸
¸
¸
z=i
.
Folosind artificii simple de calcul, reziduul funct ¸iei f
4
(z) ˆın punctul singular
z
1
= i este
Rez [f
4
(z), i] = −i
(2n −2)!
2
2n−1
[(n −1)!]
2
.
ˆ
In mod analog, se g˘ase¸ste c˘a Rez [f
4
(z), −i] = i
(2n −2)!
2
2n−1
[(n −1)!]
2
.
9.3 Teorema reziduurilor
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom stabili cˆateva aplicat ¸ii importante ale not ¸iunilor
introduse mai sus.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 251
Teorema care urmeaz˘a este esent ¸ial˘a ˆın diverse cercet˘ari teoretice ¸si
aplicat ¸ii practice.
Fie ∆ ⊂ | C un domeniu m˘arginit de frontier˘a Γ. Reuniunea acestui dome-
niu cu frontiera sa este ˆınchiderea domeniului ∆, notat˘a cu ∆; prin urmare,
∆ = ∆∪ Γ.
Presupunem c˘aˆın mult ¸imea ∆ se afl˘a o mult ¸ime finit˘a de puncte distincte
S = ¦z
1
, z
2
, . . . , z
N
¦ care sunt poli sau puncte singulare esent ¸iale izolate ale
unei funct ¸ii analitice pe un domeniu D.
Teorema 9.3.1 (Teorema reziduurilor a lui Cauchy) Dac˘a funct ¸ia
f(z) este analitic˘a ˆın domeniul D ¸si dac˘a ∆¸ S ⊂ D, atunci
_
Γ
f(ζ) dζ = 2πi
N

k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.12)
unde conturul Γ este parcurs ˆın sens pozitiv.
Demonstrat ¸ie. Amintim c˘a dac˘a o funct ¸ie f(z) este analitic˘a ˆın domeniul
ˆınchis ∆¸ S, atunci toate punctele frontierei Γ sunt puncte regulate ale lui
f(z).
Izol˘am fiecare din punctele singulare z
k
ale funct ¸iei f(z) printr–un contur
γ
k
care s˘a cont ¸in˘a numai punctul z
k
. Consider˘am domeniul ˆınchis multiplu
conex m˘arginit de conturul Γ ¸si de contururile γ
k
. Atunci, funct ¸ia f(z) este
analitic˘a ˆın tot interiorul acestui domeniu. Prin urmare, conform Teoremei
lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, avem
_
Γ
f(ζ) dζ +
N

k=1
_
γ

k
f(ζ) dζ = 0. (9.13)
Trecˆand suma din (9.13) ˆın membrul al doilea ¸si folosind Definit ¸ia 9.1.1
obt ¸inem (9.12) ¸si teorema este demonstrat˘a.
Important ¸˘a practic˘a a formulei (9.12) const˘a ˆın faptul c˘a ˆın multe cazuri
este mai simplu s˘a evalu˘am reziduurile unei funct ¸ii f(z) ˆın singularit˘at ¸ile
situate ˆın interiorul domeniului limitat de un contur Γ decˆat s˘a calcul˘am
direct integrala funct ¸iei f(z) pe conturul Γ, egalitatea ˆıntre rezultate fiind
asigurat˘a de teorema reziduurilor.
Mai tˆarziu vom prezenta unele aplicat ¸ii importante ale acestei formule.
Aplicarea teoremei reziduurilor poate deveni laborioas˘a dac˘a num˘arul N
al punctelor singulare este mare.
ˆ
In unele situat ¸ii aceast˘a dificultate poate
fi ˆınl˘aturat˘a folosind reziduul funct ¸iei f ˆın punctul de la infinit ¸si o teorema
pe care o vom prezenta mai jos.
252 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 9.3.1 Fie f(z) o funct ¸ie analitic˘a ˆın exteriorul discului ˆınchis
B(0, R
0
), cu centrul ˆın origine ¸si raza R
0
, astfel ˆıncˆat punctul de la in-
finit este pentru f(z) punct ordinar, pol sau punct singular esent ¸ial izolat.
Reziduul funct ¸iei f(z) ˆın punctul de la infinit, notat cu Rez [f(z), ∞],
este num˘arul complex
Rez [f(z), ∞] = −
1
2πi
_
C
+
f(ζ) dζ, (9.14)
unde C
+
este un contur arbitrar inclus ˆın exteriorul discului B(0, R
0
), par-
curs ˆın sens pozitiv ¸si ˆın exteriorul c˘aruia funct ¸ia f(z) nu cont ¸ine alte puncte
singulare cu except ¸ia eventual˘a a punctului de la infinit.
Din aceast˘a definit ¸ie rezult˘a, ˆın particular, c˘a dac˘a punctul z = ∞
este o singularitate removabil˘a sau punct ordinar, atunci este posibil ca
Rez [f(z), ∞] s˘a fie nenul, ˆın timp ce reziduul funct ¸iei f(z) ˆıntr–un punct
singular removabil sau ordinar este ˆıntotdeauna egal cu zero.
Observat ¸ia 9.3.1 Pentru calcularea Rez [f(z), ∞] dezvolt˘am ˆın serie Lau-
rent funct ¸ia f(z) ˆın coroana circular˘a nem˘arginit˘a cu centrul ˆın origine
R
0
< [z[ care s˘a nu cont ¸in˘a singularit˘at ¸ile funct ¸iei f(z) situate la distant ¸˘a
finit˘a. Avem
f(z) =

n=−∞
c
n
z
n
, c
n
=
1
2πi
_
C
+
f(ζ)
ζ
n+1
dζ.
Folosind aceast˘a dezvoltare ¸si (9.14), deducem Rez [f(z), ∞] = −c
−1
.
Formulele (9.12) ¸si (9.14) fac posibil˘a demonstrarea teoremei anunt ¸ate
mai sus.
Teorema 9.3.2 Dac˘a funct ¸ia f(z) este analitic˘a ˆın ˆıntreg planul complex,
cu except ¸ia unui num˘ar finit de puncte singulare izolate z
k
(k = 1, 2, . . . , N),
care include ¸si z = ∞ (z
N
= ∞), atunci
N

k=1
Rez [f(z), z
k
] = 0. (9.15)
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘am un contur C care s˘a cont ¸in˘aˆın interior toate
cele N−1 singularit˘at ¸i z
k
situate la distant ¸˘a finit˘a. Conform formulei (9.12)
din Teorema 9.3.1, avem
1
2πi
_
C
+
f(ζ) dζ =
N−1

k=1
Rez [f(z), z
k
]. (9.16)
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 253
ˆ
Ins˘a, ˆın baza relat ¸iei (9.14), integrala din membrul stˆang al egalit˘at ¸ii
(9.16) este, cu semn contrar, reziduul funct ¸iei f(z) ˆın punctul de la infinit.
Aceasta demonstreaz˘a teorema.
Teorema 9.3.2 permite, ocazional, simplificarea calculului unor integrale
pe un contur, a¸sa cum se constat˘a din exercit ¸iul care urmeaz˘a.
Exercit ¸iul 9.3.1 S˘a se calculeze integrala I =
_
Γ
1
1 +z
2
sin
π
z
dz, unde Γ
este elipsa de ecuat ¸ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
− 1 = 0, ˆın urm˘atoarele cazuri: 0 < b < 1,
b > 1.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f, cu valorile f(z) =
1
1 +z
2
sin
π
z
, are singularit˘at ¸ile:
z
0
= 0 punct singular esent ¸ial; z
1
= i ¸si z
2
= −i poli simpli.
Pentru calculul reziduului funct ¸iei f ˆın origine, dezvolt˘am funct ¸ia f ˆın
serie Laurent ˆın jurul punctului z
0
= 0.
Pentru aceasta, folosim dezvolt˘arile Laurent ale celor doi factori ai ex-
presiei funct ¸iei ˆın coroana 0 < [z[ < 1. Astfel, f(z) devine
f(z) = (1 −z
2
+z
4
−z
6
+ )
_
1
1!
π
z

1
3!
π
3
z
3
+
1
5!
π
5
z
5

_
.
Coeficientul termenului ˆın
1
z
din produsul acestor serii este seria nu-
meric˘a
π
1!
+
π
3
3!
+
π
5
5!
+
care este convergent˘a ¸si are suma shπ. A¸sadar, Rez [f(z), 0] = shπ.
Pentru calculul reziduurilor ˆın polii simpli z
1
= i ¸si z
2
= −i, aplic˘am
formula (9.8) ¸si g˘asim:
Rez [f(z), i] =
_
_
_
sin
π
z
2z
_
_
_
¸
¸
¸
z=i
=
sin(−iπ)
2i
= −
1
2
shπ;
Rez [f(z), −i] =
_
_
_
sin
π
z
2z
_
_
_
¸
¸
¸
z=−i
=
sin(iπ)
−2i
= −
1
2
shπ.
Cˆand 0 < b < 1, doar punctul singular z
0
= 0 se afl˘a ˆın domeniul a c˘arui
frontier˘a este elipsa Γ.
254 Ion Cr˘aciun
Folosind teorema reziduurilor, avem
I = 2πi Rez [f(z), 0] = 2πi shπ.
Cˆand b > 1, toate cele trei puncte singulare se afl˘a ˆın domeniul limitat
de elips˘a ¸si prin urmare
I = 2πi
_
Rez [f(z), 0] + Rez [f(z), i] + Rez [f(z), −i]
_
= 0.
ˆ
In al doilea caz se poate obt ¸ine valoarea integralei I folosind numai
reziduul funct ¸iei ˆın punctul de la infinit deoarece I = −2πi Rez [f(z), ∞].
Pentru a calcula reziduul funct ¸iei f(z) ˆın punctul de la infinit, dezvolt˘am
f(z) ˆın serie Laurent ˆın [z[ > 1.
ˆ
In acest sens, scriem f(z) ˆın forma
f(z) =
1
z
2

1
1 +
1
z
2
sin
π
z
Deoarece fract ¸ia
1
1 +
1
z
2
, ˆın domeniul considerat, este suma unei serii geo-
metrice cu rat ¸ia −
1
z
2
funct ¸ia are dezvoltarea
f(z) =
1
z
2
_
1 −
1
z
2
+
1
z
4
+
__
1
1!
π
z

1
3!
π
3
z
3
+
1
5!
π
5
z
5

_
.
Dar produsul dup˘a Cauchy al celor dou˘a serii nu are termen ˆın
1
z
¸si deci
c
−1
= 0, ceea ce implic˘a Rez [f(z), ∞] = 0. Reg˘asim I = 0.
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema
reziduurilor
Teoremele paragrafului precedent ˆı¸si g˘asesc aplicat ¸ii nu numai ˆın calculul
integralelor din funct ¸ii complexe de o variabil˘a complex˘a dar ¸si ˆın calculul
unor integrale definite din funct ¸ii reale de o variabil˘a real˘a. Uneori, este mai
convenabil s˘a folosim metode ale funct ¸iilor complexe pentru a g˘asi valoarea
unor astfel de integrale.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom considera tipuri de integrale definite sau impro-
prii c˘arora li se pot afla mai u¸sor valorile folosind teorema reziduurilor.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 255
9.4.1 Integrale de forma
_

0
1(sin θ, cos θ) dθ
Consider˘am integrala proprie pe compactul [0, 2π] a unei funct ¸ii rat ¸ionale ˆın
argumentele sinθ ¸si cos θ, deci o integral˘a de forma
I =
_

0
1(sinθ, cos θ) dθ. (9.17)
Acest tip de integral˘a se reduce la integrala unei funct ¸ii complexe dac˘a
se face schimbarea de variabil˘a z = e

.
Avem
dθ =
dz
iz
¸si
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
sinθ =
e

−e
−iθ
2
=
1
2i
_
z −
1
z
_
=
z
2
−1
2iz
cos θ =
e

+e
−iθ
2
=
1
2
_
z +
1
z
_
=
z
2
+ 1
2z

Cˆand θ parcurge intervalul [0, 2π], variabila complex˘a z parcurge ˆın sens
pozitiv cercul [z[ = 1, ecuat ¸ia c˘aruia se poate scrie ¸si ˆın forma z = e

.
Astfel, integrala (9.17) se transform˘a ˆın
I =
1
i
_
|z|=1
1
_
z
2
−1
2iz
,
z
2
+ 1
2z
_
dz
z
. (9.18)
ˆ
In baza propriet˘at ¸ilor generale ale funct ¸iilor analitice, integrantul din
(9.18), care este o funct ¸ie rat ¸ional˘a de forma
¯
1(z) =
a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+ +a
n
z
n
b
0
+b
1
z +b
2
z
2
+ +b
m
z
m
, (9.19)
este funct ¸ie analitic˘a ˆın discul ˆınchis [z[ ≤ 1, cu except ¸ia eventual˘a a unui
num˘ar finit N ≤ m de puncte singulare z
k
, cu [z
k
[ < 1, care sunt zerourile
numitorului din (9.19).
Prin urmare, dup˘a Teorema 9.3.1,
I = 2π
N

k=1
Rez [
¯
1(z), z
k
]. (9.20)
Punctele z
k
sunt polii funct ¸iei
¯
1(z).
Dac˘a α
k
este ordinul polului z
k
, atunci
N

k=1
α
k
≤ m. Situat ¸ia
N

k=1
α
k
< m
corespunde cazului ˆın care numitorul funct ¸iei
¯
1(z) are ¸si r˘ad˘acini situate ˆın
exteriorul discului [z[ ≤ 1.
256 Ion Cr˘aciun
ˆ
In baza formulei (9.10), valoarea integralei (9.17) este dat˘a de
I = 2π
N

k=1
1

k
−1)!

_
d
α
k
−1
dz
α
k
−1
_
(z −z
k
)
α
k ¯
1(z)
_
_
¸
¸
¸
z=z
k
. (9.21)
Exercit ¸iul 9.4.1 S˘a se calculeze integralei I =
_

0

a + sinθ
, a > 1.
Solut ¸ie. Notˆand z = e

, se obt ¸ine egalitatea
I =
_
|z|=1
1
a +
z
2
−1
2iz

dz
iz
=
_
|z|=1
2
z
2
+ 2aiz −1
dz.
Unicul pol simplu al funct ¸iei
¯
1(z) =
2
z
2
+ 2aiz −1
, cont ¸inut ˆın discul [z[ =
1, este z
1
= i
_

a
2
+ 1 − a
_
¸si reziduul acestei funct ¸ii ˆın acest pol se poate
calcula cu formula (9.8), deci Rez [
¯
1(z), z
1
] =
1
z
1
+ia
=
1
i

a
2
−1
.
Obt ¸inem
I =
_

0
dx
a + sinx
= 2πi Rez [
¯
1(z), z
1
] =


a
2
−1
.
Exercit ¸iul 9.4.2 S˘a se calculeze integralele:
I
1
=
_

0
cos nθ
1 −2a cos θ +a
2
dθ, I
2
=
_

0
sinnθ
1 −2a cos θ +a
2

unde a ∈ IR, [a[ < 1.
Solut ¸ie. Determin˘am cele dou˘a integrale simultan considerˆand combinat ¸ia
I
1
+iI
2
=
_

0
cos nθ +i sinnθ
1 −2a cos θ +a
2
dθ =
_

0
(cos θ +i sinθ)
n
1 −2a cos θ +a
2
dθ.
Efectuˆand schimbarea de variabil˘ a z = e

, se obt ¸ine
I
1
+iI
2
=
_
|z|=1
z
n
1 −a
z
2
+ 1
z
+a
2

dz
iz
= i
_
|z|=1
z
n
az
2
−(1 +a
2
)z +a
dz.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 257
ˆ
In acest caz,
¯
1(z) = i
z
n
az
2
−(1 +a
2
)z +a
.
Aceast˘a funct ¸ie rat ¸ional˘a are un singur pol ˆın discul de raz˘a unitate
cu centrul ˆın origine, ¸si anume z
1
= a, iar reziduul funct ¸iei ˆın acest pol,
determinat cu ajutorul formulei (9.8), este
Rez [
¯
1(z), z
1
] = i
z
n
1
2az
1
−(1 +a
2
)
= i
a
n
a
2
−1
.
Conform Teoremei reziduurilor,
I
1
+iI
2
= 2πi i
a
n
a
2
−1
=
2πa
n
1 −a
2
.
Separˆand partea real˘a ¸si partea imaginar˘a, g˘asim:
I
1
=
2πa
n
1 −a
2
; I
2
= 0.
Remarc˘am c˘a dac˘a se dore¸ste determinarea separat˘a a celor dou˘a inte-
grale, calculele sunt foarte dificile.
De exemplu, cu schimbarea z = e

, integrantul lui I
1
este funct ¸ia
rat ¸ional˘a
¯
1(z) =
i(1 +z
2n
)
2z
n
[az
2
−(1 +a
2
)z + 1]
¸si are pe z
1
= a pol simplu ¸si pe z
2
= 0 pol de ordin n.
Calculul reziduului acestei funct ¸ii ˆın z
1
este u¸sor de efectuat, ˆın schimb
pentru a afla reziduul ˆın punctul z
2
ar trebui g˘asit˘a derivata de ordin (n−1)
a raportului
1 +z
2n
az
2
−(1 +a
2
)z + 1
,
care necesit˘a multe calcule.
Exercit ¸iul 9.4.3 S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale:
1
0
.
_

0
1 + cos θ
5 + 4 cos θ
dθ; 2
0
.
_

0
1 + cos θ
5 + 4 sinθ
dθ;
3
0
.
_

0
1 + sinθ
(5 −4 cos θ)
2
dθ.
258 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Ne vom ocupa doar de a treia integral˘a.
_

0
1 + sinθ
(5 −4 cos θ)
2
dθ = −
1
2
_
|z|=1
(z +i)
2
(2z −1)
2
(z −2)
2
dz.
Trebuie s˘a calcul˘am reziduul funct ¸iei f(z) = −
1
2
(z +i)
2
(2z −1)
2
(z −2)
2
ˆın po-
lul dublu z
1
= 1/2 care se afl˘a ˆın discul de raz˘a 1 cu centrul ˆın origine.
G˘asim
Rez [f(z), z
1
] = −
1
8
_
d
dz
_
z +i
z −2
_
2
_
¸
¸
¸
z=1/2
= −
5i
27
¸si integrala are valoarea
10π
27
.
Exercit ¸iul 9.4.4 S˘a se calculeze integrala I =
_

0

1 +a cos θ
, unde a ∈
IR, [a[ < 1.
Solut ¸ie. Punˆand z = e

, obt ¸inem
I =
1
i
_
|z|=1
1
1 +
a(z
2
+ 1)
2z

dz
z
=
2
i
_
|z|=1
dz
az
2
+ 2z +a
.
Zerourile numitorului z
1,2
= −
1
a
±
_
1
a
2
−1 sunt poli simpli pentru funct ¸ia
de integrat. Deoarece z
1
z
2
= 1, numai unul din ace¸sti poli se afl˘a ˆın discul
de raz˘a 1 cu centrul ˆın origine, iar acesta este z
1
= −
1
a
+
_
1
a
2
−1.
Conform Teoremei reziduurilor,
I = 4πRez
_
1
az
2
+ 2z +a
, z
1
_
= 4π
1
a(z −z
2
)
¸
¸
¸
z=z
1
=


1 −a
2
.
Exercit ¸iul 9.4.5 S˘a se calculeze integrala proprie I =
_

0
1 + 2 cos θ
5 + 4 sinθ
dθ.
Solut ¸ie. Cu z = e

, se obt ¸ine I =
_
C
z
2
+z + 1
z(2z
2
+ 5iz −2)
dz, unde C este
cercul de ecuat ¸ie [z[ = 1. Integrantul are polii simpli z
0
= 0, z
1
= −1/2,
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 259
z
3
= −2i¸si numai primii doi se g˘asesc ˆın discul [z[ < 1. Reziduurile funct ¸iei
f(z) ˆın ace¸sti doi poli sunt
Rez [f(z), 0] =
_
z
2
+z + 1
2z
2
+ 5iz −2
_
¸
¸
¸
z=0
= −
1
2
;
Rez [f(z), −
1
2
] =
_
z
2
+z + 1
z(4z + 5i)
_
¸
¸
¸
z=−
1
2
=
1
2

1
3
i,
deci
I = 2πi
_
Rez [f(z), 0] + Rez
_
f(z), −
1
2
__
=

3
.
9.4.2 Integrale de forma
_

−∞
f(x) dx
Vom vedea cum se aplic˘a teoria reziduurilor pentru a evalua integrala im-
proprie convergent˘a
_

−∞
f(x) dx.
S˘a presupunem c˘a funct ¸ia f(x) este definit˘a peˆıntreaga ax˘a real˘a ¸si poate
fi prelungit˘a prin analiticitate ˆın semiplanul superior astfel ˆıncˆat funct ¸ia ob-
t ¸inut˘a s˘a satisfac˘a unele condit ¸ii suplimentare cuprinse ˆıntr–o teorem˘a care
va fi demonstrat˘a mai jos.
Lema 9.4.1 Fie f(z) o funct ¸ie analitic˘a ˆın semiplanul superior Imz > 0, cu
except ¸ia unui num˘ar finit de puncte singulare izolate. Presupunem c˘a exist˘a
numerele pozitive R
0
, M ¸si δ astfel ˆıncˆat pentru toate punctele semiplanului
superior care satisfac condit ¸ia [z[ > R
0
are loc m˘arginirea
[f(z)[ <
M
[z[
1+δ
. (9.22)
Atunci
lim
R→∞
_
C

R
f(ζ) dζ = 0, (9.23)
unde conturul de integrare C

R
este semicercul [z[ = R, Imz > 0, R > R
0
,
situat ˆın semiplanul superior al planului complex (z).
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In baza unei propriet˘at ¸i a integralelor ˆın complex referi-
toare la modulul unei integrale dintr–o funct ¸ie complex˘a pe o curb˘a neted˘a
pe port ¸iuni, pentru R > R
0
, avem
¸
¸
¸
_
C

R
f(ζ) dζ
¸
¸
¸ ≤
_
C

R
[f(ζ)[ ds <
πMR
R
1+δ
=
πM
R
δ
→ 0, cˆand R → ∞
260 Ion Cr˘aciun
¸si aceasta demonstreaz˘a lema.
Observat ¸ia 9.4.1 Dac˘a ipotezele Lemei 9.4.1 sunt satisf˘acute ˆıntr–un sec-
tor de cerc ϕ
1
< arg z < ϕ
2
din planul complex (z), atunci formula (9.23)
este adev˘arat˘a cu precizarea c˘a domeniul de integrare este arcul din cercul
C

R
cuprins ˆın sectorul dat.
Observat ¸ia 9.4.2 Ipotezele Lemei 9.4.1 sunt evident satisf˘acute dac˘a func-
t ¸ia f(z) este analitic˘a ˆıntr–o vecin˘atate a punctului de la infinit ¸si acest
punct este un zerou de cel put ¸in ordinul al doilea al funct ¸iei.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆın acest caz, dezvoltarea ˆın serie Laurent a funct ¸iei f(z) ˆın ve-
cin˘atatea lui z = ∞ este
f(z) =
c
−2
z
2
+
c
−3
z
3
+ =
ψ(z)
z
2
,
unde funct ¸ia ψ(z) este astfel ˆıncˆat [ψ(z)[ < M, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a are loc
estimarea (9.22) cu δ = 1.
Teorema 9.4.1 Dac˘a funct ¸ia real˘a de variabil˘a real˘a f, definit˘a pe ˆıntreaga
ax˘a real˘a (−∞, ∞), poate fi prelungit˘a prin analiticitate la semiplanul Imz ≥
0 ¸si dac˘a prelungirea sa analitic˘a f(z) satisface condit ¸iile Lemei 9.4.1 ¸si
nu are singularit˘at ¸i pe axa Ox, atunci integrala improprie
_

−∞
f(x) dx este
convergent˘a ¸si
_

−∞
f(x) dx = 2πi
N

k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.24)
unde z
k
sunt singularit˘at ¸ile funct ¸iei f(z) din semiplanul superior.
Demonstrat ¸ie. Prin ipotez˘a, funct ¸ia f(z), definit˘a ˆın semiplanul superior,
are un num˘ar finit de singularit˘at ¸i z
k
pentru care [z
k
[ < R
0
.
Consider˘am un contur ˆınchis compus din segmentul de dreapt˘a −R ≤
x ≤ R (R > R
0
) ¸si semicercul C

R
din semiplanul superior.
Conform Teoremei reziduurilor
_
R
−R
f(x) dx +
_
C

R
f(z) dz = 2πi
N

k=1
Rez [f(z).z
k
]. (9.25)
Fiind satisf˘acute condit ¸iile Lemei 9.4.1, limita termenului al doilea din
membrul stˆang al relat ¸iei (9.25) este zero cˆand R → ∞, ˆın timp ce membrul
doi este independent de R pentru R > R
0
.
Rezult˘a c˘a limita lui (9.25) exist˘a ¸si obt ¸inem (9.24).
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 261
Exercit ¸iul 9.4.6 S˘a se calculeze integralele improprii
I
1
=
_

−∞
x
2
1 +x
4
dx; I
2
=
_

−∞
dx
1 +x
4
.
Solut ¸ie. Prelungirile analitice ˆın semiplanul superior ale funct ¸iilor de inte-
grat satisfac ipotezele Teoremei 9.4.1. Punctele singulare ale acestor funct ¸ii,
situate ˆın semiplanul superior, de tip pol simplu, sunt
z
1,2
= e
i
π + 2kπ
4
(k = 0, 1) =⇒ z
1
= e
i
π
4
, z
2
= e
i

4
.
Prin urmare
I
1
= 2πi
_
Rez [f
1
(z), z
1
]+Rez [f
1
(z), z
2
]
_
,
I
2
= 2πi
_
Rez [f
2
(z), z
1
] + Rez [f
2
(z), z
2
]
_
.
Reziduurile celor dou˘a funct ¸ii ˆın respectiv cei doi poli simpli se calculeaz˘a
cu (9.8). Avem
Rez [f
1
(z), z
1
] =
1
4z
3
1
=
1
4
e
−i

4
;
Rez [f
1
(z), z
2
] =
1
4z
3
2
=
1
4
e
−i

4
=
1
4
e
−i
π
4
;
Rez [f
2
(z), z
1
] =
z
2
1
4z
3
1
=
1
4
e
−i
π
4
;
Rez [f
2
(z), z
2
] =
z
2
2
4z
3
2
=
1
4
e
−i

4
.
Cu aceste reziduuri ¸si t ¸inˆand cont c˘a e

= cos ϕ +i sinϕ, se g˘ase¸ste
I
1
= I
2
=
π

2
2
.
Observat ¸ia 9.4.3 Dac˘a f(x) din egalitatea (9.24) este o funct ¸ie par˘a ¸si
satisface ipotezele Teoremei 9.4.1, atunci
_

0
f(x) dx = πi
N

k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.26)
unde z
k
sunt singularit˘at ¸ile funct ¸iei f(z) din semiplanul superior.
262 Ion Cr˘aciun
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a f(x) este funct ¸ie par˘a, atunci
_

0
f(x) dx =
1
2
_

−∞
f(x) dx. (9.27)
Din (9.24) ¸si (9.27) rezult˘a (9.26).
Observat ¸ia 9.4.4 O teorem˘a similar˘a Teoremei 9.4.1 are loc ˆın cazul cˆand
exist˘a o prelungire analitic˘a a funct ¸iei f(x) ˆın semiplanul inferior care s˘a
satisface ipotezele Lemei 9.4.1.
Exercit ¸iul 9.4.7 S˘a se determine valorile integralelor improprii de prima
spet ¸˘a:
I
1
=
_

−∞
dx
x
4
−x
2
+ 1
; I
2
=
_

0
dx
(x
2
+ 1)
2
; I
3
=
_

0
dx
x
8
+ 1
;
I
4
=
_

−∞
x
2
dx
x
6
+ 1
; I
5
=
_

0
(x
2
+ 2)dx
(x
4
+ 16)
2
; I
6
=
_

0
x
2
+ 1
x
4
+ 1
dx.
9.4.3 Integrale de forma I =
_

0
x
α
1(x) dx, α ∈ (−1, 0) ∪ (0, 1)
Fie 1(x) =
P(x)
Q(x)
o funct ¸ie rat ¸ional˘a care satisface condit ¸iile:
Q(x) ,= 0, (∀) x ∈ [0, ∞); α + 1 + gr (P) < gr (Q),
unde gr (P) ¸si gr (Q) sunt gradele polinoamelor P(x) ¸si Q(x).
Astfel, integrala I este convergent˘a ¸si putem scrie
I = lim
ε→0
ρ→∞
_
ρ
ε
x
α
1(x) dx.
Dorim s˘a vedem cum se aplic˘a teorema reziduurilor pentru calculul aces-
tui tip de integrale improprii de prima spet ¸˘a.
Pentru aceasta, avem nevoie de dou˘a leme.
Preciz˘am c˘a S
0
este sectorul circular cu vˆarful ˆın z
0
¸si raza R
0
,
S
0
= ¦z = z
0
+re

[ 0 < r < R
0
, ϕ
1
≤ ϕ ≤ ϕ
2
¦, 0 < ϕ
2
−ϕ
1
≤ 2π,
Frontiera lui S
0
este o port ¸iune din cercul de raz˘a R
0
¸si centrul ˆın punctul
z
0
la care se adaug˘a dou˘a raze ale cercului, care fac cu axa Ox unghiurile
ϕ
1
¸si ϕ
2
.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 263
Lema 9.4.2 Fie f o funct ¸ie continu˘a pe sectorul circular S
0
cu vˆarful ˆın
punctul fixat z
0
. Dac˘a lim
z→z
0
,z∈S
0
[(z −z
0
)f(z)] = 0, atunci lim
ρ→0
_
γ
f(z) dz = 0,
unde γ ⊂ S
0
este un arc de cerc de raz˘a ρ ¸si cu centrul ˆın punctul z
0
.
Demonstrat ¸ie. Continuitatea funct ¸iei f pe sectorul S
0
asigur˘a existent ¸a
integralei pe γ. Prin ipotez˘a lim
z→z
0
,z∈S
0
[(z − z
0
)f(z)] = 0, deci (∀) ε > 0,
(∃) δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat
[(z −z
0
)f(z)[ < ε, (∀) z ∈ S
0
cu [z −z
0
[ < δ(ε).
Alegˆand ρ < δ(ε), avem
¸
¸
¸
¸
_
γ
f(z) dz
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
_
γ
(z −z
0
)f(z)
z −z
0
dz
¸
¸
¸
¸
<
ε
ρ
L(γ),
unde L(γ) este lungimea arcului de cerc γ.
Deoarece L(γ) ≤ 2πρ, rezult˘a c˘a ρ < δ(ε) implic˘a
¸
¸
¸
¸
_
γ
f(z) dz
¸
¸
¸
¸
< 2πε ¸si
lema este demonstrat˘a.
Lema 9.4.3 Dac˘a f(z) este o funct ¸ie continu˘ a pe mult ¸imea
S

0
= ¦z = z
0
+r e

[ r > R
0
, ϕ
1
≤ ϕ ≤ ϕ
2
¦
¸si dac˘a lim
|z−z
0
|→∞,z∈S

0
[(z − z
0
)f(z)] = 0, atunci lim
ρ→∞
_
γ
f(z) dz = 0, unde
γ ⊂ S

0
este un arc de cerc de raz˘ a ρ ¸si cu centrul ˆın punctul z
0
.
Demonstrat ¸ie. La fel ca mai sus, existent ¸a integralei pe orice arc de cerc
γ ⊂ S

0
este asigurat˘a de continuitatea funct ¸iei f pe mult ¸imea S

0
. Din ipotez˘a
rezult˘a c˘a oricare ar fi ε > 0, exist˘a num˘arul δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat pentru
orice z ∈ S

0
cu [z −z
0
[ > δ(ε), avem [(z −z
0
)f(z)[ < ε.
ˆ
In particular, pentru
ρ > δ(ε), [(z −z
0
)f(z)[ < ε, (∀) z ∈ γ.
Din acelea¸si considerente caˆın lema anterioar˘a, avem c˘a ρ > δ(ε) implic˘a
¸
¸
¸
¸
_
γ
f(z) dz
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
_
γ
(z −z
0
)f(z)
z −z
0
dz
¸
¸
¸
¸
<
ε
ρ
2πρ = 2πε,
deci lim
ρ→∞
_
γ
f(z) dz = 0.
Consider˘am acum funct ¸ia multiform˘a z → z
α
1(z), t˘aietura
T = ¦z ∈ | C, z = x +iy[ y = 0, x ≥ 0¦
264 Ion Cr˘aciun
¸si s˘a not˘am D = | C ¸ T. Alegem una din ramurile acestei corespondent ¸e,
definite pe D, de exemplu f : D → | C, cu valorile
f(z) = e
α(ln r+iϕ)
1(z),
unde r ¸si ϕ sunt modulul ¸si respectiv argumentul num˘arului complex z; prin
urmare z = r e

.
Funct ¸ia f(z) astfel introdus˘a nu are alte puncte singulare pe domeniul
D decˆat polii funct ¸iei rat ¸ionale 1(z).
Fie ∆ = ¦z = r e

[ ε < r < ρ, 0 < ϕ < 2π¦, deci coroana circular˘a cu
centrul ˆın origine, cu raza interioar˘a ε ¸si cu raza exterioar˘a ρ, din care s–a
scos segmentul [ε, ρ] ⊂ T. Evident, ∆ ⊂ D.
Aplic˘am teorema reziduurilor funct ¸iei f prelungit˘a prin continuuitate pe
cele dou˘a borduri ale t˘aieturii T. Vom lua ε suficient de mic ¸si ρ suficient de
mare astfel ˆıncˆat ∆ s˘a cont ¸in˘a tot ¸i polii funct ¸iei f.
T¸ inˆand seama c˘a pentru ϕ = 0 avem
z = x, r = x, e
α(lnx+iϕ)
= e
αln x
= x
α
,
iar pentru ϕ = 2π avem
z = x, r = x, e
α(ln x+iϕ)
= e
α(ln x+2πi)
= x
α
e
2πiα
,
integrala de–a lungul frontierei ∂∆ are valoarea
_
∂∆
f(z) dz =
_
ρ
ε
x
α
1(x) dx +
_
Γ
f(z) dz +e
2πiα
_
ε
ρ
x
α
1(x) dx −
_
γ
f(z) dz,
(9.28)
unde Γ este cercul de raz˘a ρ cu centrul ˆın origine, iar γ este un cerc de raz˘a
ε concentric cu primul din care s–au ˆınl˘aturat punctele de pe axa Ox.
Ambele cercuri sunt parcurse ˆın sens pozitiv (semnul minus din fat ¸a
ultimei integrale se datoreaz˘a faptului c˘a s–a schimbat orientarea cercului
γ).
Din teorema reziduurilor, rezult˘a
_
∂∆
f(z) dz = 2πi
N

k=1
Rez [f(z), z
k
]. (9.29)
S˘a demonstr˘am c˘a
lim
ε→0
_
γ
f(z) dz = 0; lim
ρ→∞
_
Γ
f(z) dz = 0.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 265
Pentru aceasta s˘a verific˘am dac˘a sunt satisf˘acute ipotezele Lemei 9.4.2
¸si Lemei 9.4.3.
Avem
[zf(z)[ =
[z[
α+1
[P(z)[
[Q(z)[
.
Dar, prin ipotez˘a, α > −1, deci α+1 > 0 ¸si lim
z→0
[zf(z)] = 0. De asemenea,
deoarece α + 1 + gr (P) < gr (Q), obt ¸inem lim
z→∞
[zf(z)] = 0.
A¸sadar, se poate aplica Lema 9.4.2 ¸si Lema 9.4.3.
Folosind eceste leme ¸si trecˆand la limit˘a ˆın relat ¸ia (9.28), cu luarea ˆın
considerat ¸ie a relat ¸iei (9.29), obt ¸inem
(1 −e
2πiα
)
_

0
x
α
1(x) dx = 2πi
N

k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.30)
de unde se poate deduce valoarea integralei I.
Exercit ¸iul 9.4.8 S˘a se calculeze integralele improprii de prima spet ¸˘a:
I
1
=
_

0
x
α
a
2
+x
2
dx, a > 0, α ∈ (−1, 1); I
2
=
_

0

x
1 +x
3
dx.
Solut ¸ie. Ambele integrale se ˆıncadreaz˘a ˆın tipul studiat mai sus. Pentru
I
1
, ramura principal˘a a prelungirii analitice a funct ¸iei de integrat este
f(z) =
1
a
2
+z
2
e
α(lnr+iϕ)
, unde z = r e

.
Reziduurile funct ¸iei f(z) ˆın polii ei z
1
= ia ¸si z
2
= −ia sunt
Rez [f(z), z
1
] =
_
1
2z
e
α(ln r+iϕ)

¸
¸
z=z
1
=
a
α−1
2i
e
i
απ
2
,
Rez [f(z), z
2
] =
_
1
2z
e
α(ln r+iϕ)

¸
¸
z=z
2
= −
a
α−1
2i
e
i
3απ
2
.
Conform formulei (9.30), avem
(1 −e
2πiα
)I
1
= π a
α−1
_
e
i
απ
2
−e
i
3απ
2
_
.
ˆ
Ins˘a, 1 − e
2πiα
= 1 − cos 2πα − i sin2πα = −2i sinπαe
i πα
, astfel c˘a
putem scrie
−2i sinπαe
i πα
I
1
= π a
α−1
_
e
i
απ
2
−e
i
3απ
2
_
.
266 Ion Cr˘aciun
ˆ
Inmult ¸im ˆın ambii membri cu e
−i πα
¸si obt ¸inem
I
1
2i sinπα = πα
α−1
2i sin
πα
2
de unde
I
1
=
πα
α−1
2 cos
πα
2

Pentru calculul integralei I
2
putem aplica teorema reziduurilor funct ¸iei
g(z) =

r e
i
ϕ
2
1 +z
3
, cu z = r e

,
¸si domeniului ∆ din Lema 9.4.3. Funct ¸ia g are polii simpli
z
k
= e
i
_
π
3
+k

3
_
, k = 0, 1, 2.
Procedˆand ca mai sus, se obt ¸ine I
2
=
π
3
.
Exercit ¸iul 9.4.9 S˘a se calculeze integralele
I
1
=
_

0
3

x
(x + 1)
2
dx; I
2
=
_

0
x

2
2
x
2
+ 4
dx; I
3
=
_

0
3

x
2
1 +x
2
dx.
9.4.4 Integrale de forma
_

−∞
e
iω x
f(x) dx. Lema lui Jordan
Calculul unei importante clase de integrale improprii prin intermediul teo-
remei reziduurilor se bazeaz˘a pe lema lui Jordan.
Lema 9.4.4 (Lema lui Jordan) Dac˘a funct ¸ia f(z) este analitic˘a ˆın semi-
planul superior Imz > 0, exceptˆand un num˘ar finit de puncte singulare izo-
late, ¸si tinde la zero uniform ˆın raport cu arg z cˆand z → ∞, atunci pentru
ω > 0
lim
R→∞
_
C

R
e
iωζ
f(ζ)dζ = 0, (9.31)
unde C

R
este un arc din cercul [z[ = R din semiplanul Imz > 0.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 267
Demonstrat ¸ie. Ipoteza c˘a f(z) tinde la zero cˆand z → ∞, uniform ˆın
raport cu argumentul lui z, implic˘a evaluarea
[f(z)[ < µ
R
, pentru [z[ = R, (9.32)
unde µ
R
→ 0 cˆand R → ∞. Pentru a folosi (9.32) efectu˘am schimbarea de
variabil˘a ζ = Re
i ϕ
¸si lu˘am ˆın calcul faptul c˘a
sinϕ ≥
2
π
pentru 0 ≤ ϕ ≤
π
2
(9.33)
Obt ¸inem
¸
¸
¸
_
C

R
e
i ωζ
f(ζ) dζ
¸
¸
¸ ≤ µ
R
R
_
π
0
[e
i ω ζ
[ dϕ = µ
R
R
_
π
0
e
−ωRsinϕ
dϕ. (9.34)
Dar,
_
π
0
e
−ωRsin ϕ
dϕ = 2
_ π
2
0
e
−ωRsinϕ
dϕ. (9.35)
Folosind (9.33), obt ¸inem majorarea
_ π
2
0
e
−ωRsinϕ
dϕ <
_ π
2
0
e

2ωR
π
ϕdϕ =
π
2ωR
(1 −e
−ωR
). (9.36)
Din (9.34) −(9.36) rezult˘a
¸
¸
¸
_
C

R
e
i ωζ
f(ζ) dζ
¸
¸
¸ <
πµ
R
ωR
(1 −e
−ω
). (9.37)
Trecˆand la limit˘a ˆın (9.37) pentru R → ∞, obt ¸inem (9.31) ¸si lema este
demonstrat˘a.
Lema lui Jordan se folose¸ste la calculul unor integrale improprii de al
doilea tip.
Teorema 9.4.2 Dac˘a funct ¸ia f(x), definit˘a pe ˆıntreaga ax˘a a numerelor
reale, poate fi prelungit˘a prin continuuitate ˆın semiplanul superior Imz ≥
0 ¸si prelungirea sa f(z) este funct ¸ie analitic˘a, satisface ipotezele lemei lui
Jordan ˆın semiplanul superior ¸si nu are singularit˘at ¸i pe axa real˘a, atunci
integrala improprie de prima spet ¸˘a
_

−∞
e
iωx
f(x) dx, ω > 0, exist˘a ¸si este
egal˘a cu
_

−∞
e
iωx
f(x)dx = 2πi
N

k=1
Rez [e
iωz
f(z), z
k
], (9.38)
unde z
k
sunt singularit˘at ¸ile funct ¸iei f(z) situate ˆın semiplanul superior.
268 Ion Cr˘aciun
Demonstrat ¸ie. Punctele singulare z
k
, k ∈ 1, N, ale prelungirii analitice
a funct ¸iei f fiind la distnt ¸˘a finit˘a de origine rezult˘a c˘a ele satisfac con-
dit ¸ia [z
k
[ < R
0
. Consider˘am conturul din semiplanul superior Imz ≥ 0
compus din segmentul [−R, R] de pe axa real˘a Ox ¸si semicercul C

R
de e-
cuat ¸ie [z[ = R, Imz ≥ 0, unde raza acestuia este astfel ˆıncˆat R > R
0
. Dup˘a
teorema reziduurilor,
_
R
−R
e
iωx
f(x) dx +
_
C

R
e
iωζ
f(ζ) dζ = 2πi
N

k=1
Rez [e
iωz
f(z), z
k
]. (9.39)
Folosind Lema lui Jordan, deducem c˘a limita pentru R → ∞ al celui de
al doilea termen din membrul ˆıntˆai al relat ¸iei (9.39) este zero, primul termen
avˆand limita egal˘a cu integrala din (9.38).
Observat ¸ia 9.4.5 Dac˘a f(x) din (9.38) este funct ¸ie par˘a ¸si satisface ipo-
tezele Teoremei 9.4.2, atunci pentru ω > 0
_

0
f(x) cos ωxdx = π Re
_
i
N

k=1
Rez [e
iωz
f(z), z
k
]
_
=
= −π Im
N

k=1
Rez [e
iωz
f(z), z
k
].
(9.40)
Observat ¸ia 9.4.6 Dac˘a f(x) este funct ¸ie impar˘a ¸si satisface ipotezele Teo-
remei 9.4.2, atunci pentru ω > 0
_

0
f(x) sinωxdx = π Re
_
N

k=0
Rez [e
iωz
f(z), z
k
]
_
. (9.41)
Exercit ¸iul 9.4.10 S˘a se arate c˘a au loc egalitat˘at ¸ile:
_

0
cos ax
(x
2
+b
2
)(x
2
+c
2
)
dx =
π
2bc(b
2
−c
2
)
(b e
−ac
−c e
−ab
);
_

0
x sinax
(x
2
+b
2
)(x
2
+c
2
)
dx =
π
2(b
2
−c
2
)
(e
−ac
−e
−ab
).
(9.42)
Solut ¸ie. Funct ¸iile f
1
(z) ¸si f
2
(z) din Observat ¸ia 9.4.5 ¸si respectiv Observat ¸ia
9.4.6 sunt:
f
1
(z) =
1
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
; f
2
(z) =
z
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 269
Pentru ambele funct ¸ii, N = 2, z
1
= ib ¸si z
2
= ic. Reziduurile ˆın z
1
¸si z
2
ale
funct ¸iilor:
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
;
z e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
sunt
Rez
_
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
e
iaz
(z +ib)(z
2
+c
2
)
_
¸
¸
¸
z=z
1
=
e
−ab
2ib(c
2
−b
2
)
,
Rez
_
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z +ic)
_
¸
¸
¸
z=z
2
=
e
−ac
2ic(b
2
−c
2
)
Rez
_
ze
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
ze
iaz
(z +ib)(z
2
+c
2
)
_
¸
¸
¸
z=z
1
=
e
−ab
2(c
2
−b
2
)
,
Rez
_
ze
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
ze
iaz
(z
2
+b
2
)(z +ic)
_
¸
¸
¸
z=z
2
=
e
−ac
2(b
2
−c
2
)
.
Dac˘a aplic˘am formulele (9.40) ¸si (9.41), se obt ¸ine (9.42).
Exercit ¸iul 9.4.11 S˘a se calculeze integrala I =
_

0
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx, ω > 0.
Solut ¸ie. Scriem I =
_

0
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx =
1
2
_

−∞
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx ¸si alegem
funct ¸ia ajut˘atoare f(z) =
e
iωz
z(z
2
+a
2
)
2
. Conturul de integrare va fi format
din dou˘a semicercuri concentrice cu centrul ˆın origine, situate ˆın semiplanul
superior, primul de raz˘a r notat cu γ, al doilea de raz˘a R > r, notat cu Γ, la
care se adaug˘a segmentele de dreapt˘a [−R, −r] ¸si [r, R]. Sensul de parcurs
al conturului este cel pozitiv.
ˆ
In interiorul conturului se afl˘a polul dublu
z
1
= ia avˆand reziduul
Rez [f(z), z
1
= ia] =
1
1!
_
(z −ia)f(z)
_

¸
¸
¸
z=ia
=
=
_
e
iωz
z(z +ia)
2
_

¸
¸
¸
z=ia
= −
2 +aω
4a
4
e
−aω
.
270 Ion Cr˘aciun
Folosind teorema reziduurilor, scriem
_
R
r
e
iωx
dx
x(x
2
+a
2
)
2
+
_
Γ
e
iaz
dz
z(z
2
+a
2
)
2
+
_
−r
−R
e
iωx
dx
x(x
2
+a
2
)
2
+
_
γ
e
iaz
dz
z(z
2
+a
2
)
2
=
= 2πi Rez [f(z), ia].
(9.43)
Suma integralelor pe cele dou˘a segmente de pe axa real˘a este
_
R
r
e
iωx
−e
−iωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx = 2i
_
R
r
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx.
Pe semicercul Γ, funct ¸ia g(z) =
1
z(z
2
+a
2
)
satisface inegalitatea [g(z)[ ≤
1
R(R
2
−b
2
)
2
¸si tinde la zero, uniform ˆın raport cu argumentul lui z, cˆand
R → ∞.
ˆ
Intrucˆat ω > 0, potrivit lemei lui Jordan,
lim
R→∞
_
Γ
e
iωz
dz
z(z
2
+a
2
)
2
= 0.
ˆ
In ultima integral˘a din (9.43) consider˘am seria Laurent a funct ¸iei f(z) ˆın
jurul punctului z = 0
f(z) =
1
a
4

1
z
e
iωx
_
1 +
z
2
a
2
_
−2
=
=
1
a
4

1
z
_
1 +
iωz
1!
+
(iωz)
2
2!
+
__
1 −
2
1!
z
2
a
2
+
2 3
2!
z
4
a
4
+
_
pe care o scriem sub forma
f(z) =
1
a
4

1
z
+
1
a
4
ϕ(z),
unde ϕ(z) = iω −
_
ω
2
2
+
2
a
2
_
z + este o funct ¸ie analitic˘a ˆıntr–o vecin˘atate
a originii. Pe semicercul γ avem z = re

, cu θ ∈ [π, 0], ¸si
_
γ
f(z) dz =
1
a
4
_
γ
dz
z
+
1
a
4
_
γ
ϕ(z) dz =
i
a
4
_
0
π
dθ +
ir
a
4
_
0
π
ϕ(re

)e

dθ,
de unde
lim
r→0
_
γ
f(z) dz = −

a
4
.
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 271
Trecˆand la limit˘a ˆın (9.43) pentru R → ∞ ¸si r → 0, obt ¸inem
2i
_

0
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx −

a
4
= 2πi Rez [f(z), z
1
= ia] = −2πi
2 +aω
4a
4
e
−aω
,
de unde, dup˘a ˆımp˘art ¸irea cu 2i, deducem
_

0
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx −
π
2a
4
= −π
2 +aω
4a
4
e
−aω
.
Prin urmare, valoarea integralei date este
_

0
sinωx
x(x
2
+a
2
)
2
dx =
π
4a
4
_
2 −(2 +aω)e
−aω
_
.
Exercit ¸iul 9.4.12 Folosind metoda de la exercit ¸iul precedent, s˘a se arate
c˘a au loc urm˘atoarele egalit˘at ¸i:
_

0
sinx
x
dx =
π
2
, (Integrala lui Dirichlet);
_

0
x
2
−a
2
x
2
+a
2

sinω x
x
dx = π
_
e
−aω

1
2
_
, ω > 0, a > 0;
_

0
cos ax −cos bx
x
2
dx =
π
2
(b −a), a ≥ 0, b ≥ 0.
Exercit ¸iul 9.4.13 S˘a se calculeze integrala I =
_
+∞
−∞
xcos x
x
2
−6x + 13
dx.
Solut ¸ie. Observ˘am c˘a
I = '
_
_
+∞
−∞
xe
ix
x
2
−6x + 13
dx
_
¸si integrala din membrul drept se ˆıncadreaz˘a ˆın tipul celor studiate de Te-
orema 9.4.2, unde f(z) =
z
z
2
−6z + 13
¸si ω = 1. Singurul punct singular
al funct ¸iei f(z) situat ˆın semiplanul superior este polul simpluz
1
= 3 + 2i.
Conform relat ¸iei (9.41),
_
+∞
−∞
xe
ix
x
2
−6x + 13
dx = 2πiRez [e
iz
f(z), z
1
].
272 Ion Cr˘aciun
Calcul˘am
Rez [e
iz
f(z), z
1
] =
ze
iz
(z
2
−6z + 13)

¸
¸
¸
z=z
1
=
ze
iz
2z −6
¸
¸
¸
z=z
1
=
=
1
i4e
2
(3 cos 3 −2 sin3 +i(2 cos 3 + 3 sin3)).
Rezult˘a
_
+∞
−∞
xe
ix
x
2
−6x + 13
dx =
π
2e
2
(3 cos 3 −2 sin3 +i(2 cos 3 + 3 sin3)),
de unde
I =
π
2e
2
(3 cos 3 −2 sin3).
Odat˘a cu valoarea lui I mai obt ¸inem
J =
_
+∞
−∞
xsinx
x
2
−6x + 13
dx =
π
2e
2
(2 cos 3 + 3 sin3).
9.4.5 Integrale de forma I =
_

0
x
α
1(x) ln xdx, cu α ∈ (−1, 1)
ˆ
In integrala I, 1(x) este o funct ¸ie rat ¸ional˘a al c˘arei numitor Q(x) nu se
anuleaz˘a pe intervalul real [0, ∞). Pentru convergent ¸a integralei improprii
I, presupunem
1 +α + gr (P) < gr (Q),
unde P(x) este num˘ar˘atorul funct ¸iei rat ¸ionale 1(x).
Integrala I se calculeaz˘a folosind teorema reziduurilor pentru domeniul
∆ de la calculul integralelor de forma
_

0
x
α
1(x) dx ¸si funct ¸ia f : D → | C,
definit˘a prin
f(z) = 1(z)(lnr +iϕ)e
α(ln r+iϕ)
, z = r e

, (9.44)
ramura principal˘a pe domeniul D (determinarea fundamental˘a) a corespon-
dent ¸ei z → 1(z)e
αLog z
Log z. Trecˆand la limit˘a ˆın (9.28), ˆın care f(z) este
funct ¸ia (9.44), se obt ¸ine
_

0
x
α
1(x) lnxdx −e
2πiα
_

0
x
α
1(x)(lnx + 2πi)dx =
= 2πi
N

k=0
Rez [f(z), z
k
],
(9.45)
Capitolul 9 — Teoria reziduurilor ¸si aplicat ¸iile ei 273
unde z
k
sunt tot ¸i polii funct ¸iei f(z).
Din compararea p˘art ¸ilor reale ¸si imaginare din cei doi membri ai ultimei
egalit˘at ¸i, se obt ¸ine atˆat I cˆat ¸si o integral˘a de tipul
_

0
x
α
1(x) dx.
Exercit ¸iul 9.4.14 S˘a se calculeze integrala improprie I =
_

0

xlnx
x
2
+a
2
dx.
Solut ¸ie. Aplic˘am formula (9.45) ˆın care α =
1
2
¸si 1(x) =
1
x
2
+a
2
, ceea ce
ˆınseamn˘a c˘a funct ¸ia f(z) are expresia
f(z) =
1
z
2
+a
2
e
_
1
2
(lnr +iϕ)
_
(lnr +iϕ), z = r e

.
Avem
_

0

xlnx
x
2
+a
2
dx −e
πi
_

0

x(lnx + 2πi)
x
2
+a
2
dx =
= 2πi
_
Rez [f(z), ia] + Rez [f(z), −ia]
_
(9.46)
Dac˘a se efectueaz˘a calculele ˆın (9.46), se g˘ase¸ste
2I + 2πi
_

0

x
x
2
+a
2
dx =
π

2a
(π + 2 lna + 2πi),
din care va rezulta atˆat valoarea integralei I cˆat ¸si a unei alte integrale
I =
π

2a
_
π
2
+ lna
_
;
_

0

x
x
2
+a
2
dx =
π

2a
.
Exercit ¸iul 9.4.15 S˘a se calculeze integralele improprii:
I
1
=
_

0
dx
x
4
+ 1
; I
2
=
_

0
lnx
x
4
+ 1
dx.
Solut ¸ie. Am putea s˘a aplic˘am formula (9.45) care presupune calculul
reziduurilor funct ¸iei f(z) ˆın cei patru poli simpli. Este ˆıns˘a mai simplu
dac˘a reducem conturul la primul cadran, c˘aci funct ¸ia
f(z) =
lnr +iϕ
z
4
+ 1
, z = r e

274 Ion Cr˘aciun
va avea doar un singur pol ˆın domeniul ∆
0
limitat de contur, ¸si anume
z
1
= e
i
π
4
=

2
2
(1 + i). Conturul domeniului ∆
0
este segmentul [ε, ρ] de pe
axa Ox, reunit cu sfertul de cerc Γ de ecuat ¸ie z = ρe

, θ ∈ [0, π/2], cu
segmentul de dreapt˘a [ρ, ε] de pe axa Oy ¸si cu sfertul de cerc γ de ecuat ¸ie
z = εe

, unde τ ∈ [π/2, 0].
Teorema reziduurilor pentru funct ¸ia f(z) ¸si domeniul ∆
0
, conduce la
_
ρ
ε
lnx
x
4
+ 1
dx+
_
Γ
f(z) dz+i
_
ε
ρ
lny +i
π
2
y
4
+ 1
dx+
_
γ
f(z) dz = 2πi Rez [f(z), z
1
].
(9.47)
Deoarece lim
z→0
(zf(z)) = 0 ¸si lim
z→∞
(zf(z)) = 0, afirmat ¸ii u¸sor de demon-
strat ˆın baza Lemelor 9.4.2 ¸si 9.4.3, rezult˘a:
lim
ε→0
_
γ
f(z) dz = 0; lim
ρ→∞
_
Γ
f(z) dz = 0.
(9.48)
Dac˘a trecem la limit˘a ˆın (9.47) pentru ε → 0 ¸si ρ → ∞ ¸si t ¸inem cont de
(9.48), obt ¸inem
(1 −i)I
2
+
π
2
I
1
= 2πi Rez [f(z), z
1
].
Dar reziduul funct ¸iei f(z) ˆın polul simplu z
1
este
Rez [f(z), z
1
] =
_
lnr +iϕ
4z
3
_
¸
¸
¸
z=z
1
=

16
e
−i

4
= −
π

2
32
i(1 +i)
¸si egalitatea (9.47) devine I
2
+
π
2
I
1
− i I
2
=
π
2

2
16
(1 + i). de unde g˘asim
I
1
=
π

2
4
; I
2
= −
π
2

2
16
.
Exercit ¸iul 9.4.16 Folosind (9.45), s˘a se determine valoarea integralei
I =
_

0

x lnx
(1 +x)
2
dx.
Indicat ¸ie. Se consider˘a funct ¸ia complex˘a multiform˘a f(z) =

z Log z
(1 +z)
2
ˆın
care pentru radical ¸si logaritm se iau determin˘arile principale. Se efectueaz˘a
integrarea pe frontiera coroanei circulare cu centrul ˆın origine avˆand razele
ε ¸si ρ din care se scoate segmentul de dreapt˘a [ε, ρ] de pe axa Ox. Rezult˘a
I = π.
Capitolul 10
Serii trigonometrice ¸si serii
Fourier
10.1 Serii trigonometrice
Definit ¸ia 10.1.1 Se nume¸ste serie trigonometric˘a, seria de funct ¸ii reale
a
0
+

k=1
(a
k
cos kωt +b
k
sinkωt), (10.1)
unde ω, a
0
, a
k
, b
k
sunt constante reale, iar t este o variabil˘a real˘a.
Deoarece funct ¸iile cos x ¸si sinx sunt periodice de perioad˘a 2π, funct ¸iile
cos ωt ¸si sinωt au perioada T =

ω
. Verificarea este imediat˘a
cos ωt = cos (ωt + 2π) = cos ω(t +

ω
);
sinωt = sin(ωt + 2π) = sinω(t +

ω
).
La fel se arat˘a c˘a funct ¸iile cos kωt ¸si sinkωt, k num˘ar natural, au o
aceea¸si perioad˘a T
k
=
T
k
=
1
k

ω
.
Observat ¸ia 10.1.1 Cea mai mare dintre perioadele funct ¸iilor
cos kωt, sinkωt, k ∈ IN,
notat˘a cu T, este perioada seriei trigonometrice. Prin urmare, T =

ω
.
275
276 Ion Cr˘aciun
T¸ inˆand seama de aceast˘a observat ¸ie, putem afirma c˘a dac˘a seria trigono-
metric˘a este convergent˘a ˆıntr–un punct t
0
, iar suma sa este S(t
0
), seria va
fi convergent˘a ¸si ˆın punctele t
0
+nT, n ∈ ZZ, ¸si avem
S(t
0
+nT) = S(t
0
).
De aici rezult˘a c˘a este suficient s˘a cunoa¸stem natura seriei ˆıntr–un in-
terval [α, α +T] pentru a putea spune care este natura seriei pentru orice t
real.
ˆ
In ipoteza c˘a a
1
¸si b
1
nu sunt simultan nuli, suma seriei
S(t) = a
0
+

k=1
(a
k
cos kωt +b
k
sinkωt)
este o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a T =

ω
, definit˘a pe toat˘a axa real˘a.
Constanta ω se nume¸ste pulsat ¸ie.
10.2 Seria Fourier a unei funct ¸ii periodice
Seriile trigonometrice se ˆıntˆalnesc ˆın studiul fenomenelor periodice din acus-
tic˘a, electrotehnic˘a, vibrat ¸ia sistemelor mecanice etc., unde se pune deseori
problema reprezent˘arii unei funct ¸ii periodice f(t) printr–o serie trigonome-
tric˘a
f(t) = a
0
+

k=1
(a
k
cos kωt +b
k
sinkωt). (10.2)
Dac˘a perioada funct ¸iei f(t) este T, atunci pulsat ¸ia este ω =

T
. Se ridic˘a
dou˘a probleme:
1.
ˆ
In ipoteza c˘a f(t) este egal˘a cu suma unei serii trigonometrice, s˘a se
determine coeficient ¸ii a
0
, a
k
, b
k
.
2. Precizarea unor condit ¸ii ˆın care f(t) poate fi dezvoltat˘aˆın serie trigono-
metric˘a de forma (10.2).
Ne vom ocupa ˆıntˆai de prima problem˘a.
ˆ
In acest sens presupunem c˘a
funct ¸ia f(t) este integrabil˘a Riemann pe intervalul [α, α+T] ¸si c˘a seria (10.2)
poate fi integrat˘a termen cu termen. Avem
_
α+T
α
f(t)dt = a
0
_
α+T
α
dt +

k=1
_
a
k
_
α+T
α
cos kωtdt +b
k
_
α+T
α
sinkωtdt
_
.
Capitolul 10 — Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 277
ˆ
Ins˘a,
_
α+T
α
cos kωt dt = 0,
_
α+T
α
sinkωt dt = 0; k ∈ IN

, astfel c˘a dac˘a
folosim aceste rezultate ˆın egalitatea de integrale de mai sus, obt ¸inem
_
α+T
α
f(t) dt = a
0
T. (10.3)
ˆ
Inmult ¸ind ambii membri ai egalit˘at ¸ii (10.2) cu cos pωt, unde p este un
num˘ar natural oarecare, ¸si integrˆand pe intervalul [α, α +T], obt ¸inem
_
α+T
α
f(t) cos pωt dt =
T
2
a
p
. (10.4)
Pentru determinarea coeficient ¸ilor b
k
se ˆınmult ¸e¸ste egalitatea (10.2) cu
sinpωt, unde p este un num˘ar natural oarecare ¸si se integreaz˘a apoi termen
cu termen pe intervalul [α, α +T]. Se g˘ase¸ste
_
α+T
α
f(t) sinpωt dt =
T
2
b
p
. (10.5)
Din (10.3) −(10.5), cu o schimbare de notat ¸ie, avem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
a
0
=
1
T
_
α+T
α
f(t) dt,
a
k
=
2
T
_
α+T
α
f(t) cos kωt dt
b
k
=
2
T
_
α+T
α
f(t) sinkωt dt, k ∈ IN

.
(10.6)
Aceste egalit˘at ¸i se numesc formulele lui Euler ¸si Fourier.
Fie f(t) o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a T, integrabil˘a Riemann pe in-
tervalul [α, α +T].
Definit ¸ia 10.2.1 Constantele a
0
, a
k
, b
k
, determinate de integralele definite
(10.6), se numesc coeficient ¸ii Fourier ai funct ¸iei f(t), iar seria trigono-
metric˘a (10.1), cu ace¸sti coeficient ¸i, se nume¸ste seria Fourier ata¸sat˘a
funct ¸iei f(t) chiar dac˘a seria (10.1) nu este convergent˘a ˆın nici un punct
sau, convergent˘a fiind, suma sa nu este egal˘a cu f(t) pentru nici o valoare
a lui t.
ˆ
In formulele (10.6), integralele nu depind de α, fapt care rezult˘a din
teorema urm˘atoare.
278 Ion Cr˘aciun
Teorema 10.2.1 Dac˘a F(t) este o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a T, inte-
grabil˘a pe orice interval m˘arginit, integrala acestei funct ¸ii pe orice interval
de lungime egal˘a cu perioada este aceea¸si,
_
α+T
α
F(t) dt =
_
β+T
β
F(t) dt. (10.7)
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In egalitatea evident˘a
_
α+T
α
F(t) dt =
_
β
α
F(t) dt +
_
β+T
β
F(t) dt +
_
α+T
β+T
F(t) dt, (10.8)
ultima integral˘a se mai poate scrie
_
α+T
β+T
F(t) dt =
_
α
β
F(θ +T) dθ =
_
α
β
F(θ) dθ =
_
α
β
F(t) dt, (10.9)
ca urmare a faptului c˘a s–a f˘acut schimbarea de variabil˘a t = θ + T ¸si s–a
t ¸inut cont de periodicitatea funct ¸iei F(t).
Avˆand ˆın vedere (10.9), prima ¸si ultima integral˘a din membrul al doilea
a egalit˘at ¸ii (10.8), se reduc ¸si obt ¸inem (10.7).
Fie f(t) o funct ¸ie definit˘a pe un interval [a, b], exceptˆand eventual un
num˘ar finit de puncte din acest interval, cu ment ¸iunea c˘a funct ¸ia poate fi
prelungit˘a dˆandu–i valori arbitrare.
ˆ
In urma acestei operat ¸ii de prelungire
coeficient ¸ii Fourier ai funct ¸iei r˘amˆan neschimbat ¸i.
Definit ¸ia 10.2.2 Se spune c˘a f(t) satisface condit ¸iile lui Dirichlet pe
intervalul [a, b] dac˘a :
1. f(t) este m˘arginit˘ a ¸si are cel mult un num˘ar finit de puncte de discon-
tinuitate ˆın [a, b];
2. intervalul [a, b] poate fi ˆımp˘art ¸it ˆıntr–un num˘ar finit de subintervale
astfel ˆıncˆ at, pe fiecare subinterval, f(t) s˘a fie monoton˘a.
Observat ¸ia 10.2.1 Discontinuit˘ at ¸ile funct ¸iei f(t) ˆın intervalul [a, b] nu pot
fi decˆat de prima spet ¸˘a.
Referitor la cazul ˆın care seria Fourier a unei funct ¸ii f(t) este convergent˘a
¸si are suma f(t), vom da (f˘ar˘a demonstrat ¸ie) o teorem˘a ˆın care se prezint˘a
condit ¸ii suficiente ce trebuie s˘a le satisface funct ¸ia.
Capitolul 10 — Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 279
Teorema 10.2.2 (Dirichlet) Dac˘a funct ¸ia f(t), periodic˘a de perioad˘a T,
satisface condit ¸iile lui Dirichlet pe un interval de lungime perioada [α, α+T],
seria sa Fourier este convergent˘a pentru orice t.
Suma S(t) a seriei Fourier este egal˘a cu f(t) ˆın toate punctele ˆın care
f(t) este continu˘a.
ˆ
Intr–un punct de discontinuitate, c ∈ [a, b], S(c) este
egal˘a cu media aritmetic˘a a celor dou˘a limite laterale ale funct ¸iei f(t) ˆın
punctul c,
S(c) =
f(c −0) +f(c + 0)
2
.
Determinarea seriei Fourier a unei funct ¸ii f(t) se reduce la calculul coefi-
cient ¸ilor dat ¸i de formulele (10.6). Teorema 10.2.2 constituie un criteriu dup˘a
care se poate reprezenta o funct ¸ie prin seria sa Fourier sau, altfel spus, de a
dezvolta o funct ¸ie ˆın serie Fourier.
ˆ
In unele aplicat ¸ii este necesar s˘a deriv˘am sau s˘a integr˘am funct ¸ia f(t) ¸si
seria sa Fourier. Teorema urm˘atoare, pe care o d˘am tot f˘ar˘a demonstrat ¸ie,
este util˘a ˆın acest sens.
Teorema 10.2.3 Seria Fourier a unei funct ¸ii f(t) converge uniform c˘atre
f(t) pe orice interval ˆınchis pe care f(t) este continu˘a.
Observat ¸ia 10.2.2
ˆ
In condit ¸iile Teoremei 10.2.3, seria Fourier poate fi in-
tegrat˘a termen cu termen.
Exemplul 10.2.1 S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia periodic˘a f(t), de
perioad˘a π, definit˘a pe intervalul (0, π) prin f(t) = e
−at
.
Solut ¸ie. Mai ˆıntˆai prelungim funct ¸ia prin periodicitate, noua funct ¸ie fiind
notat˘a cu acela¸si simbol. Dac˘a presupunem a > 0, atunci funct ¸ia f(t) este
strict descresc˘atoare pe orice interval (kπ, (k +1)π). Exist˘a puncte din IRˆın
care f(t) nu este definit˘a; acestea sunt de forma kπ, unde k ∈ ZZ.
ˆ
In aceste
puncte atribuim funct ¸iei f(t) valoarea
f(kπ) =
1 +e
−aπ
2
care coincide cu media aritmetic˘a a limitelor laterale ˆın punctul kπ a funct ¸iei
f(t). Se vede c˘a funct ¸ia f(t) astfel construit˘a satisface condit ¸iile lui Dirichlet,
deci seria sa Fourier este convergent˘a pentru orice t ∈ IR ¸si are suma egal˘a
cu f(t) pentru toate valorile lui t.
280 Ion Cr˘aciun
Deoarece T = π, ω =

T
= 2, avem
f(t) = a
0
+

k=1
(a
k
cos 2kt +b
k
sin2kt),
coeficient ¸ii a
0
, a
k
, b
k
fiind dat ¸i de formulele (10.6). Mai ˆıntˆai
a
0
=
1
π
_
π
0
e
−at
dt =
1

(1 −e
−aπ
).
Apoi, integralele care dau coeficient ¸ii a
k
¸si b
k
,
a
k
=
2
π
_
π
0
e
−at
cos 2kt dt, b
k
=
2
π
_
π
0
e
−at
sin2kt dt,
pot fi calculate ˆımpreun˘a
a
k
−ib
k
=
2
π
_
π
0
e
−(a+2ki)t
dt =
2
π
1
a + 2ki
(1 −e
−(a+2ki)π
) =
2
π
a −2ki
a
2
+ 4k
2
(1 −e
−aπ
),
de unde
a
k
=
2a
π

1 −e
−aπ
a
2
+ 4k
2
, b
k
=
4
π

(1 −e
−aπ
)k
a
2
+ 4k
2
.
Dezvoltarea ˆın serie Fourier a funct ¸iei date este
f(t) =
1 −e
−aπ
π
_
1
a
+ 2

k=1
a cos 2kt + 2k sin2kt
a
2
+ 4k
2
_
.
Aceast˘a serie Fourier este convergent˘a pe IR ¸si suma sa este f(t).
Exemplul 10.2.2 S˘a se reprezinte printr–o serie Fourier funct ¸ia f(t), pe-
riodic˘a de perioad˘ a 2π, definit˘a prin
f(t) =
_
1, pentru t ∈ (0, π)
−1, pentru t ∈ (π, 2π).
Solut ¸ie. Pulsat ¸ia este ω =

T
= 1. Seria Fourier a funct ¸iei f(t) este de
forma
a
0
+

k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt).
Capitolul 10 — Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 281
Coeficient ¸ii a
0
, a
k
¸si c
k
se calculeaz˘a cu formulele (10.6)
a
0
=
1

_

0
f(t)dt =
1

_
_
π
0
dt +
_

π
(−1)dt
_
= π −π = 0,
a
k
=
1
π
_

0
f(t) cos ktdt =
1

_
_
π
0
cos ktdt +
_

π
(−1) cos ktdt
_
= 0,
b
k
=
1
π
_

0
f(t) sinktdt =
1

_
_
π
0
sinktdt +
_

π
(−1) sinktdt
_
=
=
_
1
k
(1 −cos kπ) +
1
k
(cos 2kπ −cos kπ)
_
=
2
π
1 −(−1)
k
k
.
Expresia lui b
k
se mai poate scrie ˆın forma
b
k
=
_
¸
_
¸
_
0, pentru k = 2n
4
π
1
2n −1
, pentru k = 2n −1.
Atunci, seria Fourier a funct ¸iei f(t) este
4
π

n=1
sin(2n −1)t
2n −1
=
4
π
_
sint
1
+
sin3t
3
+
sin5t
5
+ +
sin(2n −1)t
2n −1
+
_
.
Conform Teoremei 10.2.2, acest˘a serie este convergent˘a pentru toate valorile
lui t ¸si suma este egal˘a cu f(t) pentru orice t ,= kπ, unde k este orice num˘ar
ˆıntreg.
ˆ
In punctele t = kπ funct ¸ia f(t) nu a fost definit˘a. Dac˘a lu˘am f(0) =
f(π) = 0, datorit˘a periodicit˘at ¸ii, f(kπ) = 0 pentru orice k ˆıntreg, iar suma
seriei va fi egal˘a cu f(t) ¸si ˆın punctele de discontinuitate. Deci, oricare ar fi
t ∈ IR, avem
f(t) =
4
π
_
sint
1
+
sin3t
3
+
sin5t
5
+ +
sin(2n −1)t
2n −1
+
_
.
Seria Fourier a funct ¸iei f(t) este o serie trigonometric˘a numai de sinusuri.
Exemplul 10.2.3 S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia periodic˘ a F(t), de
perioad˘a 2π, definit˘a pe intervalul [0, 2π) prin
F(t) =
_
t, pentru t ∈ [0, π]
2π −t, pentru t ∈ (π, 2π).
282 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Observ˘am c˘a pentru t ,= kπ, k ∈ ZZ, F

(t) = f(t), unde f(t) este
funct ¸ia din exemplul precedent. Integrˆand seria corespunz˘atoare lui f(t)
termen cu termen, fie ˆın intervalul (0, π), fie ˆın intervalul (π, 2π), obt ¸inem
F(t) = C −
4
π

n=1
cos(2n −1)t
(2n −1)
2
.
Deoarece F(
π
2
) =
π
2
¸si cos (2n −1)t = 0, rezult˘a C =
π
2
. Deci,
F(t) =
π
2

4
π

n=1
cos(2n −1)t
(2n −1)
2
.
Seria Fourier obt ¸inut˘a este o serie trigonometric˘a numai de cosinusuri.
Observat ¸ia 10.2.3
ˆ
In cele de mai sus, funct ¸ia f(t) poate fi ¸si una cu valori
complexe, deci de forma f(t) = φ(t) +iψ(t).
Teorema 10.2.4 Pentru funct ¸ia f(t) cu p˘atrat integrabil pe [α, α + T] are
loc egalitatea
1
T
_
α+T
α
f
2
(x)dx = a
2
0
+
1
2

n=1
(a
2
n
+b
2
n
), (10.10)
unde a
0
, a
n
, b
n
sunt coeficient ¸ii Fourier ai funct ¸iei f(t).
Relat ¸ia (10.10) se nume¸ste formula lui Parseval.
Exercit ¸iul 10.2.1 S˘a se g˘aseasc˘a seria Fourier a funct ¸iei periodice f(x) =
π
2 sinhπ
e
t
definit˘a pe intervalul (−π, π] de perioad˘a T = 2π. Tinˆand seama
de seria obt ¸inut˘a ¸si ¸si folosind formula lui Parseval s˘a se determine sumele
seriilor numerice

n=1
(−1)
n
1 +n
2
,

n=1
1
1 +n
2
.
Solut ¸ie. Se constat˘a c˘a
a
0
=
1
2
, a
n
=
(−1)
n
1 +n
2
, b
n
=
(−1)
n+1
n
1 +n
2
.
Seria Fourier este
f(t) =
1
2
+

n=1
(−1)
n
1 +n
2
cos nt +

n=1
(−1)
n+1
n
1 +n
2
sinnt. (10.11)
Capitolul 10 — Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 283
Pentru a afla suma primei serii numerice lu˘amˆın (10.11) t = 0 ¸si obt ¸inem

n=1
(−1)
n
1 +n
2
=
π −sinhπ
2 sinhπ
.
Suma celei de a doua serii numerice rezult˘a din formula lui Parseval
1

_
π
−π
π
2
4 sinh
2
π
e
2t
dt =
1
4
+
1
2

n=1
_
1
(1 +n
2
)
2
+
n
2
(1 +n
2
)
2
_
,
de unde

n=1
1
1 +n
2
=
π coshπ −sinhπ
2 sinhπ
.
10.3 Seriile Fourier ale funct ¸iilor pare ¸si impare
Funct ¸iile pare ¸si funct ¸iile impare au proprietatea c˘a seriile lor Fourier iau
forme particulare.
Definit ¸ia 10.3.1 O funct ¸ie F(t), definit˘a pe un interval cu centrul ˆın ori-
gine, se nume¸ste funct ¸ie par˘a dac˘a F(−t) = F(t).
ˆ
In cazul cˆand F(−t) = −F(t), funct ¸ia F(t) se nume¸ste impar˘a.
Observat ¸ia 10.3.1 Graficul unei funct ¸ii pare este simetric ˆın raport cu axa
ordonatelor, iar graficul unei funct ¸ii impare este simetric fat ¸˘a de originea
reperului.
Teorema 10.3.1 Dac˘a F(t) este o funct ¸ie par˘a ¸si integrabil˘ a pe intervalul
[−, ], atunci
_


F(t)dt = 2
_

0
F(t)dt. (10.12)
Dac˘a F(t) este impar˘a pe [−, ] ¸si integrabil˘a pe acest interval,
_


F(t)dt = 0. (10.13)
Demonstrat ¸ie. Avem
_


F(t)dt =
_
0

F(t)dt +
_

0
F(t)dt. (10.14)
284 Ion Cr˘aciun
Cu schimbarea de variabil˘a t = −θ, prima din integralele membrului drept
a egalit˘at ¸ii (10.14) devine
_
0

F(t)dt = −
_
0

F(−θ)dθ =
_

0
F(−θ)dθ =
_

0
F(−t)dt.
De aici rezult˘a urm˘atoarele: dac˘a F(t) este o funct ¸ie par˘a,
_
0

F(t)dt =
_

0
F(t)dt, (10.15)
iar dac˘a F(t) este impar˘a, atunci
_
0

F(t)dt = −
_

0
F(t)dt. (10.16)
Din (10.15) ¸si (10.14) rezult˘a (10.12) iar (10.13) se obt ¸ine dac˘a ˆınlocuim
(10.16) ˆın (10.14).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom considera c˘a intervalul pe care sunt definite
funct ¸iile pare sau funct ¸iile impare este de forma [−
T
2
,
T
2
].
Teorema 10.3.2 Dac˘a f(t) este o funct ¸ie par˘a, seria sa Fourier este
a
0
+

k=1
a
k
cos kωt,
unde
a
0
=
2
T
_ T
2
0
f(t) dt, a
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) cos kωt dt.
Seria Fourier a unei funct ¸ii impare f(t) este

k=1
b
k
sinkωt,
unde
b
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) sinkωt dt.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆai, ˆın formulele (10.6) de calcul a coeficient ¸ilor, vom
lua drept interval de integrare pe [−
T
2
,
T
2
].
Capitolul 10 — Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 285
Cu aceast˘a alegere, avem
a
0
=
1
T
_ T
2

T
2
f(t) dt, a
k
=
2
T
_ T
2

T
2
f(t) cos kωt dt,
b
k
=
2
T
_ T
2

T
2
f(t) sinkωt dt.
Dac˘a f(t) este o funct ¸ie par˘a, f(t) cos kωt este par˘a, iar f(t) sinkωt este
funct ¸ie impar˘a.
ˆ
In baza Teoremei 10.3.1, rezult˘a
a
0
=
2
T
_ T
2
0
f(t)dt, a
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) cos kωtdt, b
k
= 0.
Dac˘a f(t) este funct ¸ie impar˘a, atunci funct ¸ia f(t) cos kωt este impar˘a,
iar f(t) sinkωt este funct ¸ie par˘a.
ˆ
In baza aceleia¸si teoreme, avem
a
0
= 0, a
k
= 0, b
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) sinkωt dt
¸si teorema este complet demonstrat˘a.
Exemplul 10.3.1 S˘a se reprezinte printr–o serie Fourier funct ¸ia f(t) =
[ sint[.
Solut ¸ie. Funct ¸ia dat˘a este par˘a, are perioada T = π, este continu˘a ¸si condi-
t ¸iile lui Dirichlet sunt satisf˘acute. Prin urmare seria Fourier a funct ¸iei f(t)
este convergent˘a, este o serie numai de cosinusuri ¸si are suma egal˘a cu f(t)
pentru orice t real. Avem
a
0
=
2
π
_ π
2
0
sint dt =
2
π
, b
k
= 0,
a
k
=
4
π
_ π
2
0
sint cos 2kt dt =
2
π
_ π
2
0
(sin(1 + 2k)t + sin(1 −2k)t)dt =
= −
2
π
_
cos (1 + 2k)t
1 + 2k
+
cos (1 −2k)t
1 −2k

¸
¸
π
2
0
= −
4
π
1
(2k −1)(2k + 1)
.
Deci seria Fourier a funct ¸iei f(t) = [ sint[ este
[ sint[ =
4
π
_
1
2

cos 2t
1 3

cos 4t
3 5

cos 6t
5 7
− −
cos 2nt
(2n −1)(2n + 1)

_
286 Ion Cr˘aciun
sau
[ sint[ =
4
π
_
1
2

n=1
cos 2nt
(2n −1)(2n + 1)
_
.
Cum era de a¸steptat, seria Fourier a funct ¸iei f(t) = [ sint[ este o serie
trigonometric˘a numai de cosinusuri.
Exemplul 10.3.2 S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia periodic˘a de pe-
rioad˘a T = 2a, unde a > 0, definit˘a prin
f(t) =
_
t, dac˘a t ∈ (−a, a)
0, dac˘a t = a.
Solut ¸ie. Funct ¸ia dat˘a satisface condit ¸iile lui Dirichlet.
ˆ
In punctele de dis-
continuitate, funct ¸ia ia valoarea dat˘a de media aritmetic˘a a limitelor sale
laterale. Pentru toate valorile lui t, seria Fourier a funct ¸iei f(t) este conver-
gent˘a ¸si are suma egal˘a cu f(t).
Deoarece funct ¸ia este impar˘a ¸si ω =
π
a
avem dezvoltarea
f(t) =

k=1
b
k
sink
π
a
t,
cu coeficient ¸ii
b
k
=
2
a
_
a
0
t sink
π
a
t dt =
2
a
_

a

t cos k
π
a
t

¸
¸
a
0
+
+
2
a
a

_
a
0
cos k
π
a
t dt =
2a

(−1)
k+1
.
Seria Fourier a funct ¸iei date este
f(t) =
2a
π

n=1
(−1)
n+1
1
n
sinn
π
a
t.
Am obt ¸inut o serie trigonometric˘a numai ˆın sinusuri ¸si aceasta pentru
c˘a funct ¸ia dat˘a este impar˘a.
Capitolul 10 — Serii trigonometrice ¸si serii Fourier 287
10.4 Forma complex˘a a seriei Fourier
Fie f(t) o funct ¸ie real˘a sau complex˘a, periodic˘a de perioad˘a T, integrabil˘a
pe intervalul [α, α +T]. Seria sa Fourier,
a
0
+

k=1
(a
k
cos kωt +b
k
sinkωt), ω =

T
, (10.17)
este determinat˘a, coeficient ¸ii a
0
, a
k
, b
k
fiind dat ¸i de formulele (10.6).
Folosind formulele lui Euler
cos kωt =
e
ikωt
+e
−ikωt
2
, sinkωt =
e
ikωt
−e
−ikωt
2i
,
seria Fourier (10.17) devine
a
0
+

k=1
_
a
k
−ib
k
2
e
ikωt
+
a
k
+ib
k
2
e
−ikωt
_
. (10.18)
Cu notat ¸iile
c
0
= a
0
, c
k
=
a
k
−ib
k
2
, c

k
=
a
k
+ib
k
2
,
(10.19)
seria (10.18) se poate scrie
c
0
+

k=1
(c
k
e
ikωt
+c

k
e
−ikωt
). (10.20)
Folosind (10.19) ¸si (10.6) constat˘am c˘a obt ¸inem
c
0
=
1
T
_
α+T
α
f(t) dt,
c
k
=
1
T
_
α+T
α
f(t)(cos kωt −i sinkωt)dt =
1
T
_
α+T
α
f(t) e
−ikωt
dt,
c

k
=
1
T
_
α+T
α
f(t)(cos kωt +i sinkωt)dt =
1
T
_
α+T
α
f(t) e
ikωt
dt.
Observ˘am c˘a tot ¸i ace¸sti coeficient ¸i se pot obt ¸ine din
c
n
=
1
T
_
α+T
α
f(τ) e
−inωτ
dτ, n = 0, ±1, ±2, . . . ,
288 Ion Cr˘aciun
pentru n = 0, n = k ¸si n = −k. Deci seria Fourier (10.20) a funct ¸iei f(t) se
mai scrie
c
0
+

k=1
(c
k
e
ikωt
+c
−k
e
−ikωt
)
sau ˆınc˘a

n=−∞
c
n
e
inωt
, c
n
=
1
T
_
α+T
α
f(τ) e
−inωτ
dτ.
Aceasta este forma complex˘a a seriei Fourier.
Dac˘a f(t) satisface condit ¸iile lui Dirichlet ¸si dac˘a ˆın fiecare punct de
discontinuitate valoarea funct ¸iei este egal˘a cu media aritmetic˘a a limiteleor
sale laterale ˆın acel punct, atunci
f(t) =
1
T

n=−∞
_
α+T
α
f(τ) e
inω(t−τ)
dτ. (10.21)
Exercit ¸iul 10.4.1 S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia periodic˘a f(t), de
perioad˘a 2π, definit˘a pe intervalul [−π, π) prin
f(t) =
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
0, t ∈
_
−π, −
π
2
_

_
π
2
, π
_
t +
π
2
, t ∈
_

π
2
, 0
_
−t +
π
2
,
_
0,
π
2
_
.
Indicat ¸ie. Funct ¸ia este par˘a ¸si se obt ¸ine: a
0
=
π
8
, a
n
=
2
π

1 −cos n
π
2
n
2
.
Deci
f(t) =
π
8
+
2
π
_
cos t
1
2
+
2 cos 2t
2
2
+
cos 3t
3
2
+
cos 5t
5
2
+
2 cos 6t
6
2
+
_
.
Seria obt ¸inut˘a cont ¸ine numai cosinusuri deorece f(t) este funct ¸ie par˘a.
Exercit ¸iul 10.4.2 S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia
f(θ) =
sinθ
13 −12 cos θ
.
Indicat ¸ie. Se va calcula a
k
+ib
k
folosind teorema reziduurilor. Se va obt ¸ine
f(θ) =
1
6

k=1
_
2
3
_
k
sinkθ,
deci o serie numai de sinusuri, lucru previzibil deoarece funct ¸ia f(θ) este
impar˘a.
Capitolul 11
Integrala Fourier ¸si
transformate Fourier
11.1 Forma complex˘a a integralei Fourier
S˘a consider˘am o funct ¸ie neperiodic˘a f(t), real˘a sau complex˘a, definit˘a pe
toat˘a axa real˘a. Evident, funct ¸ia f(t) nu mai poate fi dezvoltat˘a ˆın serie
Fourier.
ˆ
In schimb, ˆın anumite condit ¸ii, care vor fi prezentate ˆın teorema ur-
m˘atoare, f(t) poate fi reprezentat˘a printr–o integral˘a dubl˘a improprie care
este oarecum analog˘a cu seria Fourier.
Definit ¸ia 11.1.1 Se nume¸ste integrala Fourier a funct ¸iei f : IR →
IR( | C), integrala dubl˘a improprie pe ˆıntreg planul IR
2
depinzˆand de parame-
trul t
1

__
IR
2
f(τ)e
iu(t−τ)
dudτ =
1

_
+∞
−∞
du
_
+∞
−∞
f(τ) e
iu(t−τ)
dτ. (11.1)
Teorema 11.1.1 Dac˘a funct ¸ia real˘a sau complex˘a f(t) are propriet˘at ¸ile:
1. satisface condit ¸iile lui Dirichlet ˆın orice interval de lungime finit˘a;
2. ˆın fiecare punct c de discontinuitate, valoarea funct ¸iei este egal˘a cu
media aritmetic˘a a limitelor laterale (finite) ˆın acel punct,
f(c) =
1
2
[f(c −0) +f(c + 0)];
289
290 Ion Cr˘aciun
3. este absolut integrabil˘a pe intervalul (−∞, ∞), adic˘a integrala im-
proprie de spet ¸a ˆıntˆai
_
+∞
−∞
[f(t)[ dt este convergent˘a,
atunci are loc identitatea
f(t) =
1

_
+∞
−∞
du
_
+∞
−∞
f(τ) e
iu(t−τ)
dτ. (11.2)
Demonstrat ¸ie. Vom schit ¸a calea pe care, plecˆand de la forma complex˘a a
seriei Fourier (10.21), se poate ajunge la egalitatea (11.2).
Fie F(t) o funct ¸ie periodic˘a, de perioad˘a 2, definit˘a prin
F(t) = f(t), t ∈ [−, ]. (11.3)
Aceast˘a funct ¸ie ˆındepline¸ste condit ¸iile lui Dirichlet, deci poate fi dez-
voltat˘a ˆın serie Fourier.
Vom folosi dezvoltarea sub forma (10.21),
F(t) =
1
2
+∞

n=−∞
_


F(τ) e
inω(t−τ)
dτ, ω =

T
=

2
=
π

.
sau, t ¸inˆand seama de (11.3), ˆın forma
F(t) =
1
2
+∞

n=−∞
_


f(τ) e
inω(t−τ)
dτ. (11.4)
Egalitatea (11.3) are loc pe un interval oricˆat de mare se dore¸ste deoarece
valoarea pozitiv˘a a lui poate fi aleas˘a oricˆat de mare. Este de a¸steptat ca
din (11.4) s˘a obt ¸inem o reprezentare a funct ¸iei f(t) trecˆand la limit˘a pentru
→ ∞.
Cu notat ¸ia nω = u
n
, pentru un dat, integrala definit˘a din (11.4) este
o funct ¸ie de dou˘a variabile
φ(u
n
, t) =
_


f(τ) e
iu
n
(t−τ)
dτ.
Apoi, t ¸inˆand seama c˘a ω =

T
=

2
, avem
1
2
=
1

ω, ω = nω −(n −1)ω = u
n
−u
n−1
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 291
¸si (11.4) devine
F(t) =
1

+∞

n=−∞
φ(u
n
, t) (u
n
−u
n−1
).
Aceast˘a serie este asem˘an˘atoare cu sumele folosite ˆın definirea integralei
Riemann ale funct ¸iei φ(u, t) pe compactul [−, ], ˆın care t se consider˘a ca
parametru. Cˆand → ∞, u
n
−u
n−1
= ω → 0. Este plauzibil s˘a consider˘am
c˘a , trecˆand la limit˘a pentru → ∞, ultima egalitate devine
f(t) =
1

_
+∞
−∞
φ(u, t) du,
unde
φ(u, t) =
_
+∞
−∞
f(τ) e
iu(t−τ)
dτ,
deci tocmai formula (11.2) ¸si teorema demonstrat˘a
Definit ¸ia 11.1.2 Egalitatea (11.2) se nume¸ste formula lui Fourier.
Exemplul 11.1.1 S˘a se reprezinte printr–o integral˘a Fourier funct ¸ia
f(t) =
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
1, pentru [t[ < a,
1
2
, pentru t = ±a,
0, pentru [t[ > a,
unde a este un num˘ar pozitiv. Aceast˘ a funct ¸ie se nume¸ste factorul discon-
tinuu al lui Dirichlet.
Solut ¸ie. Se observ˘a c˘a toate condit ¸iile din Teorema 11.1.1 sunt satisf˘acute,
deci se poate aplica formula lui Fourier. Avem
_
+∞
−∞
f(τ) e
iu(t−τ)
dτ =
_
a
−a
e
iu(t−τ)
dτ = −
1
iu
e
iu(t−τ)
¸
¸
¸
τ=a
τ=−a
=
2
u
e
iut
sinau.
Introducˆand ˆın (11.2), obt ¸inem
f(t) =
1
π
_
+∞
−∞
sinau
u
e
iut
du.
292 Ion Cr˘aciun
Dac˘a se ˆınlocuie¸ste e
iut
= cos ut +i sinut, f(t) se poate scrie ca o sum˘a de
dou˘a integrale
f(t) =
1
π
_
+∞
−∞
sinau cos ut
u
du +
i
π
_
+∞
−∞
sinau sinut
u
du.
Cum integrantul primei integrale este funct ¸ie par˘a ˆın u, iar al doilea este
funct ¸ie impar˘a ˆın raport cu aceea¸si variabil˘a, rezult˘a
f(t) =
2
π
_
+∞
0
sinau cos ut
u
du.
11.2 Forma real˘a a integralei Fourier
Deoarece
e
iu(t−τ)
= cos u(t −τ) +i sinu(t −τ),
formula lui Fourier se poate scrie ˆın forma
f(t) =
1

_
+∞
−∞
du
_
+∞
−∞
f(τ) cos u(t −τ) dτ+
+
i

_
+∞
−∞
du
_
+∞
−∞
f(τ) sinu(t −τ) dτ.
(11.5)
Observ˘am c˘a funct ¸iile
g(u, t) =
_
+∞
−∞
f(τ) cos u(t −τ) dτ ; h(u, t) =
_
+∞
−∞
f(τ) sinu(t −τ) dτ
au propriet˘at ¸ile
g(−u, t) = g(u, t), h(−u, t) = −h(u, t),
deci
_
+∞
−∞
g(u, t) du = 2
_
+∞
0
g(u, t) du,
_
+∞
−∞
h(u, t) du = 0
¸si (11.5) se reduce la
f(t) =
1
π
_
+∞
0
du
_
+∞
−∞
f(τ) cos u(t −τ) dτ. (11.6)
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 293
Definit ¸ia 11.2.1 Relat ¸ia (11.6) se nume¸ste forma real˘a a formulei lui
Fourier.
Definit ¸ia 11.2.2 Integrala dubl˘a improprie din membrul drept al formei
reale a formulei lui Fourier se nume¸ste forma real˘a a integralei Fourier.
Denumirile: forma real˘a, respectiv forma complex˘a a integralei Fourier,
sunt justificate numai ˆın cazul cˆand f(t) este o funct ¸ie real˘a; totu¸si acestea
se folosesc ¸si ˆın cazul cˆand f(t) este o funct ¸ie complex˘a. Aceast˘a observat ¸ie
este valabil˘a ¸si pentru seriile Fourier.
Observat ¸ia 11.2.1 Deoarece ultima integral˘a din (11.5) este egal˘ a cu zero,
egalitatea (11.2) se poate ˆınlocui prin
f(t) =
1

_
+∞
−∞
du
_
+∞
−∞
f(τ) e
−iu(t−τ)
dτ. (11.7)
Deoarece cos u(t −τ) = cos ut cos uτ + sinut sinuτ, egalitatea (11.6) se
mai poate scrie
f(t) =
1
π
_
+∞
0
cos ut du
_
+∞
−∞
f(τ) cos uτ dτ+
+
1
π
_
+∞
0
sinut du
_
+∞
−∞
f(τ) sinuτ dτ.
(11.8)
Dac˘a not˘am
A(u) =
1
π
_
+∞
−∞
f(τ) cos uτ dτ, B(u) =
1
π
_
+∞
−∞
f(τ) sinuτ dτ,
avem
f(t) =
_
+∞
0
_
A(u) cos ut +B(u) sinut
_
du.
Analogia cu seria Fourier este evident˘a.
11.3 Integralele Fourier ale funct ¸iei pare respectiv
impare
S˘a vedem ce devine integrala Fourier ˆın cazul cˆand f(t) este o funct ¸ie par˘a,
respectiv impar˘a.
294 Ion Cr˘aciun
Teorema 11.3.1 Dac˘a f(t) este o funct ¸ie par˘a, formula lui Fourier se re-
duce la
f(t) =
2
π
_
+∞
0
cos ut du
_
+∞
0
f(τ) cos uτ dτ. (11.9)
Dac˘a f(t) este impar˘a, atunci
f(t) =
2
π
_
+∞
0
sinut du
_
+∞
0
f(τ) sinuτ dτ. (11.10)
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr–adev˘ar, dac˘a f(t) este o funct ¸ie par˘a, atunci funct ¸ia
f(τ) cos uτ este par˘a ˆın raport cu τ, iar f(τ) sinuτ este impar˘a ¸si avem
_
+∞
−∞
f(τ) cos uτ dτ = 2
_
+∞
0
f(τ) cos uτ dτ,
_
+∞
−∞
f(τ) sinuτ dτ = 0.
Cu aceste relat ¸ii, egalitatea (11.8) se reduce la (11.9).
Analog se arat˘a c˘a pentru f(t) funct ¸ie impar˘a avem egalitatea (11.10).
Pentru a vedea utilitatea formulelor (11.9) ¸si (11.10) ˆın simplificarea
calculelor, este suficient s˘a se reia Exemplul 11.1.1. Funct ¸ia pe care am
numit–o factorul discontinuu al lui Dirichlet este o funct ¸ie par˘a.
ˆ
In exemplul urm˘ator vom considera o funct ¸ie impar˘a.
Exemplul 11.3.1 S˘a se reprezinte printr–o integral˘a Fourier funct ¸ia
f(t) =
_
sint, [t[ ≤ nπ,
0, [t[ > nπ,
n fiind un num˘ar natural.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f(t) satisface condit ¸iile Teoremei 11.1.1, deci poate fi
reprezentat˘a printr–o integral˘a Fourier.
Vom folosi formula (11.10). Avem
_
+∞
0
f(τ) sinuτ dτ =
_

0
sinτ sinuτ dτ.
Pentru calculul integralei din membrul drept, transform˘am produsul de si-
nusuri ˆın diferent ¸˘a de cosinusuri, integralele astfel ap˘arute fiind imediate.
G˘asim
_
+∞
0
f(τ) sinuτdτ =
(−1)
n
sinnuπ
u
2
−1
.
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 295
Cu aceasta, egalitatea (11.10) d˘a
f(t) =
2(−1)
n
π
_
+∞
0
sinnuπ sinut
u
2
−1
du.
11.4 Transformata Fourier
Integrala Fourier are aplicat ¸ii variate. Unele din acestea sunt legate de
not ¸iunea de transformat˘a Fourier.
Fie f(t) o funct ¸ie care poate fi reprezentat˘a prin integrala Fourier (11.2).
Pentru aceasta, funct ¸ia f(t) trebuie s˘a satisfac˘a ipotezele Teoremei 11.1.1.
Egalitatea (11.2) se mai scrie
f(t) =
1

_
+∞
−∞
e
iut
du
_
+∞
−∞
f(τ) e
−iuτ
dτ. (11.11)
Dac˘a not˘am
g(u) =
1


_
+∞
−∞
f(τ) e
−iuτ
dτ =
1


_
+∞
−∞
f(t) e
−iut
dt,
atunci (11.11) se scrie ˆın forma
f(t) =
1


_
+∞
−∞
g(u) e
iut
du.
Definit ¸ia 11.4.1 Funct ¸iile
g(u) =
1


_
+∞
−∞
f(t) e
−iut
dt, f(t) =
1


_
+∞
−∞
g(u) e
itu
du (11.12)
se numesc una, transformata Fourier a celeilalte.
Am v˘azut c˘a integrala Fourier mai poate fi scris˘a ¸si sub forma (11.7).
Pornind de la aceasta, se obt ¸in funct ¸iile
g(u) =
1


_
+∞
−∞
f(t) e
iut
dt, f(t) =
1


_
+∞
−∞
g(u) e
−iut
du
ca transformate Fourier una a celeilalte. Prin urmare cele dou˘a funct ¸ii au
roluri simetrice.
296 Ion Cr˘aciun
Analog, dac˘a ˆın egalitatea (11.9) se noteaz˘a
g(u) =
_
2
π
_
+∞
0
f(τ) cos uτ dτ =
_
2
π
_
+∞
0
f(t) cos ut dt,
aceast˘a egalitate devine
f(t) =
_
2
π
_
+∞
0
g(u) cos tudu,
iar dac˘a ˆın (11.10) se noteaz˘a
g(u) =
_
2
π
_
+∞
0
f(τ) sinuτ dτ =
_
2
π
_
+∞
0
f(t) sinut dt,
egalitatea (11.10) se scrie
f(t) =
_
2
π
_
+∞
0
g(u) sintudu.
Definit ¸ia 11.4.2 Funct ¸iile
g(u) =
_
2
π
_
+∞
0
f(t) cos ut dt,
f(t) =
_
2
π
_
+∞
0
g(u) cos tudu
(11.13)
se numesc una, transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.
Definit ¸ia 11.4.3 Funct ¸iile
g(u) =
_
2
π
_
+∞
0
f(t) sinut dt,
f(t) =
_
2
π
_
+∞
0
g(u) sintudu
(11.14)
se numesc una, transformata Fourier prin sinus a celeilalte.
S˘a consider˘am, de exemplu, a doua egalitate din (11.12)
1


_
+∞
−∞
g(u) e
iut
du = f(t), (11.15)
unde f(t) este o funct ¸ie dat˘a care satisface condit ¸iile Teoremei 11.1.1. Aceas-
t˘a egalitate este o ecuat ¸ie ˆın care funct ¸ia necunoscut˘a figureaz˘a sub semnul
de integrare. Solut ¸ia ei este dat˘a de prima din egalit˘at ¸ile (11.12).
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 297
Definit ¸ia 11.4.4
ˆ
In general, dac˘a ˆıntr–o ecuat ¸ie funct ¸ia necunoscut˘ a figu-
reaz˘a sub semnul de integrare, se spune c˘a acea egalitate este o ecuat ¸ie
integral˘a.
Definit ¸ia 11.4.5 Ecuat ¸ia integral˘a (11.15) se nume¸ste ecuat ¸ie integral˘a
de tip Fourier.
Tot ecuat ¸ii integrale de tip Fourier sunt ¸si ecuat ¸iile:
_
2
π
_
+∞
0
g(u) cos tudu = f(t);
(11.16)
_
2
π
_
+∞
0
g(u) sintudu = f(t),
(11.17)
cu f(t) definit˘a pentru t > 0 ¸si ˆındeplinind condit ¸iile cerute de prima teorem˘a
referitoare la integrala Fourier. Solut ¸iile acestor ecuat ¸ii integrale sunt func-
t ¸iile g(u) din (11.13)
1
, respectiv (11.14)
1
.
Observat ¸ia 11.4.1 Dac˘a funct ¸iile g(u) ¸si f(t) sunt definite pe axa real˘a,
relat ¸iile (11.13) cer ca g(u) ¸si f(t) s˘a fie funct ¸ii pare. De asemenea, relat ¸iile
(11.14), cu f(t) ¸si g(u) definite pe toat˘a axa real˘a, nu pot fi satisf˘acute decˆat
pentru f(t) ¸si g(u) funct ¸ii impare. Spre exemplu, dac˘a funct ¸ia f(t) este
definit˘a numai pentru t > 0, aceasta nu poate fi prelungit˘a pentru t ≤ 0 decˆ at
ˆıntr–un singur fel dac˘a vrem ca (11.13) sau (11.14) s˘a existe.
ˆ
In primul caz
se prelunge¸ste prin relat ¸ia f(−t) = f(t) (deci prin paritate), ˆın al doilea caz
prelungirea se face prin relat ¸ia f(−t) = −f(t) (deci prin imparitate).
Exemplul 11.4.1 S˘a se determine transformatele Fourier prin cosinus ¸si
prin sinus ale funct ¸iei f(t) = e
−at
, unde t ∈ (0, ∞) iar a > 0.
Solut ¸ie. Pentru ca transformatele Fourier prin sinus ¸si cosinus s˘a funct ¸i-
oneze oricare ar fi t real, funct ¸ia f(t) se prelunge¸ste ˆın intervalul (−∞, 0]
astfel:
• ˆın cazul transformatei prin cosinus,
f(t) =
_
e
−at
, t > 0
e
at
, t ≤ 0;
298 Ion Cr˘aciun
• ˆın cazul transformatei prin sinus,
f(t) =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
e
−at
, t > 0
0, t = 0
−e
at
, t < 0.
ˆ
In ambele cazuri, funct ¸ia f(t) poate fi reprezentat˘a ca o integral˘a Fourier.
Fie g
c
(u) transformata Fourier prin cosinus ¸si g
s
(u) transformata Fourier
prin sinus,
g
c
(u) =
_
2
π
_
+∞
0
e
−at
cos ut dt, g
s
(u) =
_
2
π
_
+∞
0
e
−at
sinut dt.
Aceste integrale se pot calcula simultan, luˆand
g
c
(u) +ig
s
(u) =
_
2
π
_
+∞
0
e
−at
(cos ut +i sinutdt =
=
_
2
π
_
+∞
0
e
−(a−iu)t
dt =
= −
_
2
π
1
a −iu
(e
−(a−iu)t
)
¸
¸
¸
+∞
0
=
_
2
π
a +iu
a
2
+u
2
,
de unde rezult˘a
g
c
(u) =
_
2
π
a
a
2
+u
2
, g
s
(u) =
_
2
π
u
a
2
+u
2
.
Introducˆand aceste funct ¸ii ˆın (11.13) ¸si (11.14), se obt ¸in formulele
_
+∞
0
cos tu
a
2
+u
2
du =
π
2a
e
−at
,
_
+∞
0
u sintu
a
2
+u
2
du =
π
2
e
−at
care se numesc integralele lui Laplace.
Exercit ¸iul 11.4.1 S˘a se calculeze transformata prin cosinus a funct ¸iei
f(x) =
1
(1 +x
2
)
2
¸si din rezultatul obt ¸inut s˘a se deduc˘a relat ¸ia
_
+∞
0
x sinux
(1 +x
2
)
2
dx =
π ue
−u
4
. (11.18)
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 299
Solut ¸ie. Transformata Fourier prin cosinus a funct ¸iei f(x) este
F
c
(u) =
_
2
π
_
+∞
0
cos ux
(1 +x
2
)
2
dx.
Pentru calculul integralei de aici, putem folosi teorema reziduurilor
_
+∞
0
f(x) cos uxdx = πRe
_
i
N

k=1
Rez [e
iuz
f(z), z
k
]
_
,
unde z
k
sunt polii funct ¸iei f(z) situat ¸i ˆın semiplanul superior.
Cum unicul punct singular este z
1
= i, care este pol dublu, avem
Rez [e
iuz
f(z), z] =
_
e
iuz
(z +i)
2
_

¸
¸
¸
z=i
=
1 +u
4i
e
−u
.
Rezult˘a F
c
(u) =


1 +u
4
e
−u
, de unde deducem
_
+∞
0
cos ux
(1 +x
2
)
2
dx = π
1 +u
4
e
−u
.
Membrul stˆang al acestei egalit˘at ¸i este o integral˘a improprie simpl˘a de-
pinzˆand de parametrul u. Aplicˆand teorema de derivare a acestui tip de
integral˘a depinzˆand de un parametru, se obt ¸ine relat ¸ia (11.18).
Exercit ¸iul 11.4.2 S˘a se rezolve ecuat ¸ia integral˘a
_
+∞
0
g(u) cos tudu =
_
_
_
1 −t, pentru 0 < t ≤ 1
0, pentru t > 1.
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia dat˘a este de forma
_
2
π
_
+∞
0
g(u) cos tudu = f(t),
unde
f(t) =
_
¸
_
¸
_
_
2
π
(1 −t), pentru 0 < t ≤ 1
0, pentru t > 1.
300 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ia acestei ecuat ¸ii este dat˘a de prima egalitate (11.13). Avem
g(u) =
_
2
π
_
1
0
f(t) cos ut dt +
_
2
π
_
+∞
1
f(t) cos ut dt.
Deoarece f(t) = 0 pentru t > 1, a doua integral˘a este nul˘a. A¸sadar,
g(u) =
2
π
_
1
0
(1 −t) cos ut dt =
2
π
1 −cos u
u
2
.
Exercit ¸iul 11.4.3 S˘a se reprezinte printr–o integral˘a Fourier funct ¸ia
f(t) =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
0, pentru [t[ ≥ 1
−1, pentru t ∈ (−a, 0)
1, pentru t ∈ (0, a),
¸si care ia valorile f(0) = 0, f(−a) = −
1
2
, f(a) =
1
2
.
Indicat ¸ie. Funct ¸ia este impar˘a. Se obt ¸ine
f(t) =
4
π
_
+∞
0
sintu
u
sin
2
au
2
du.
Observ˘am c˘a, pˆan˘a la un factor, f(t) este o transformat˘a Fourier prin
sinus.
Exercit ¸iul 11.4.4 S˘a se determine funct ¸ia f(t) care satisface ecuat ¸ia
_
+∞
0
f(t) cos txdt =
1
x
2
+a
2
, x ≥ 0,
unde a este o constant˘a real˘a pozitiv˘a.
Solut ¸ie. Se aplic˘a a doua formul˘a din (11.12) ¸si avem
f(t) =
2
π
_
+∞
0
cos tx
x
2
+a
2
dx.
Integrala se poate calcula fie utilizˆand teorema reziduurilor fie folosind
integralele lui Laplace. Se obt ¸ine f(t) =
1
a
e
−at
.
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 301
Exercit ¸iul 11.4.5 S˘a se rezolve ecuat ¸iile integrale:
2
_
+∞
0
g(u) sintudu =
_
π sint, pentru t ∈ (0, π)
0, pentru t ≥ π;
4
_
+∞
0
h(u) cos tudu =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2π cos t, pentru t ∈ (0, π)
0, pentru t > π
−π, pentru t = π.
Indicat ¸ie. Se aplic˘a teoria de la ultimul paragraf ¸si se g˘ase¸ste
g(u) =
sinπu
1 −u
2
, h(u) =
u sinπu
1 −u
2
.
Exercit ¸iul 11.4.6 S˘a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei integrale de tip Fourier
_
+∞
−∞
f(t)e
iut
dt =
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
[u[, pentru u ∈ (−1, 1)
1
2
, pentru u = ±1
0, pentru [u[ > 1.
Solut ¸ie. Exceptˆand factorul
_
1

¸si schimbˆand ˆıntre ele atˆat variabilele u
¸si t cˆat ¸si funct ¸iile f ¸si g, rezult˘a c˘a ecuat ¸ia integral˘a din enunt ¸ este de forma
celei de a doua din egalit˘at ¸ile (11.12).
Solut ¸ia acestei ecuat ¸ii integrale este dat˘a de prima egalitate (11.12).
Avem
f(t) =
1

_
0
−1
(−u)e
−iut
dt +
1

_
1
0
ue
−iut
dt =
1
π
_
1
0
u cos ut du.
Se obt ¸ine f(t) =
2
πt
2
_
t cos
t
2
−sin
t
2
_
sin
t
2

11.5 Propriet˘at ¸i ale transformatei Fourier
Prezent˘am mai jos principalele propriet˘at ¸i ale transformatelor Fourier. Pen-
tru a se urm˘ari mai u¸sor rat ¸ionamentele, not˘am cu F(u) transformata
Fourier a funct ¸iei f(t), t ∈ IR. Folosind prima egalitate din (11.12), avem
F : IR → IR, F(u) =
1


_
+∞
−∞
f(t) e
−iut
dt. (11.19)
302 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 11.5.1 Funct ¸ia f : IR → IR din (11.19) se nume¸ste original.
Teorema 11.5.1 Dac˘a f : IR → IR este funct ¸ie absolut integrabil˘a, funct ¸ia
F(u), transformata Fourier a funct ¸iei f(t), este o funct ¸ie continu˘a.
Demonstrat ¸ie. Proprietatea enunt ¸at˘a se verific˘a imediat cu ajutorul unui
criteriu de convergent ¸˘a pentru integrala improprie de prima spet ¸˘a depinzˆand
de parametrul u din (11.19).
Teorema 11.5.2 Dac˘a funct ¸iile t
k
f(t), k ∈ ¦0, 1, 2, . . . , n¦, unde f : IR →
IR, sunt absolut integrabile, atunci transformata Fourier a funct ¸iei f, definit˘a
de (11.19), este derivabil˘a de n ori ¸si
F
(k)
(u) =
(−i)
k


_
+∞
−∞
t
k
f(t) e
−iut
dt, k ∈ ¦1, 2, . . . , n¦. (11.20)
Demonstrat ¸ie. Integrala improprie (11.19) depinde de parametrul real u.
ˆ
In baza unui criteriu de convergent ¸˘a uniform˘a al integralelor de acest tip,
rezult˘a c˘a integralelor din (11.19) ¸si (11.20), unde k ∈ 1, n −1, li se poate
aplica formula de derivare a lui Euler ¸si obt ¸inem (11.20).
Teorema 11.5.3 Dac˘a primele r −1 derivate ale funct ¸iei f : IR → IR tind
la zero cˆand [t[ → ∞ iar f
(r)
(t) este absolut integrabil˘a, atunci
1


_
+∞
−∞
d
r
f
dt
r
(t) e
−iut
dt = (iu)
r
F(u). (11.21)
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am cu F
r
(u) transformata Fourier a funct ¸iei
d
r
f
dt
r
(t)
F
r
(u) =
1


_
+∞
−∞
d
r
f
dt
r
(t) e
−iut
dt. (11.22)
Integrˆand prin p˘art ¸i ˆın (11.22), t ¸inˆand cont c˘a
lim
|t|→∞
d
r−1
f
dt
r−1
(t) = 0
¸si c˘a funct ¸ia complex˘a e
−iut
este m˘arginit˘a (are modulul egal cu 1), se
g˘ase¸ste urm˘atoarea relat ¸ie de recurent ¸˘a
F
r
(u) = (iu) F
r−1
(u).
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 303
Dac˘a la aceast˘a relat ¸ie de recurent ¸˘a ad˘aug˘am faptul c˘a F
0
(u) = F(u), ob-
t ¸inem
F
r
(u) = (iu)
r
F(u). (11.23)
Egalitatea (11.21) rezult˘a din (11.22) ¸si (11.23).
Teorema 11.5.4 Dac˘a f : IR → IR este absolut integrabil˘a, iar
lim
|t|→∞
_
t
0
f(τ) dτ = 0, (11.24)
atunci are loc egalitatea
1


_
+∞
−∞
_
_
t
0
f(τ) dτ
_
e
−iut
dt =
1
iu
F(u). (11.25)
Demonstrat ¸ie. Integrˆand prin p˘art ¸i ˆın membrul ˆıntˆai din (11.24) ¸si t ¸inˆand
cont de faptul c˘a
d
dt
_
t
0
f(τ) dτ = f(t),
obt ¸inem
1

_
+∞
−∞
_
_
t
0
f(τ) dτ
_
e
−iut
dt =
=
1


_

1
iu
e
−iut
_
t
0
f(τ) dτ

¸
¸
+∞
t=−∞
+
1
iu
_
+∞
−∞
f(t) e
−iut
dt.
(11.26)
Dac˘a se t ¸ine seama de ipoteze, din (11.26) se obt ¸ine (11.25).
Observat ¸ia 11.5.1 Transformata Fourier a derivatei de ordin r a funct ¸iei
original f(t) este egal˘a cu produsul dintre funct ¸ia complex˘a (iu)
r
¸si trans-
formata Fourier F(u) a funct ¸iei f(t).
Observat ¸ia 11.5.2 Transformata Fourier a integralei din funct ¸ia f(τ) pe
intervalul compact variabil [0, t] este egal˘a cu raportul dintre transformata
Fourier F(u) a funct ¸iei f(t) ¸si funct ¸ia complex˘ a (iu).
Analiza ultimelor dou˘a observat ¸ii conduce la ideea reducerii unor ope-
rat ¸ii complicate ale analizei matematice la simple operat ¸ii algebrice asupra
transformatelor funct ¸iilor, cu inversarea ˆın final a rezultatului dup˘a formula
f(t) =
1


_
+∞
−∞
F(u)e
itu
du.
Aceast˘a idee st˘a la baza calculului operat ¸ional.
304 Ion Cr˘aciun
Definit ¸ia 11.5.2 Funct ¸ia
_
+∞
−∞
f(τ)g(t − τ)dτ, notat˘a f g, se nume¸ste
produsul de convolut ¸ie al funct ¸iilor f ¸si g pe intervalul (−∞, +∞).
Prin urmare, putem scrie
(f g)(t) =
_
+∞
−∞
f(τ)g(t −τ)dτ. (11.27)
Exercit ¸iul 11.5.1 S˘a se arate c˘a dac˘a F(u) ¸si G(u) sunt transformatele
Fourier ale funct ¸iilor f(t) ¸si g(t), atunci
(f g)(t) =
_
+∞
−∞
F(u)G(u)e
iut
du. (11.28)
Solut ¸ie. Avem succesiv
_
+∞
−∞
F(u)G(u)e
iut
du =
1


_
+∞
−∞
G(u)e
iut
du
_
+∞
−∞
f(τ)e
−iτu
dτ =
=
1


_
+∞
−∞
f(τ)dτ
_
+∞
−∞
G(u)e
iu(t−τ)
du =
_
+∞
−∞
f(τ)g(t −τ)dτ.
Rezultatul la care am ajuns, ˆımpreun˘a cu (11.27), conduce la (11.28).
Observat ¸ia 11.5.3 Deoarece integrala
_
+∞
−∞
F(u)G(u) e
iut
du nu se modi-
fic˘a cˆand schimb˘am ˆıntre ele funct ¸iile F(u) ¸si G(u) rezult˘a c˘a f g = g f.
Exercit ¸iul 11.5.2 Folosind relat ¸ia (11.28), s˘a se obt ¸in˘a egalitatea
_
+∞
−∞
F(u)e
−a
2
u
2
x
e
iut
du =

2
_
+∞
−∞
f(t + 2a

xz)e
−z
2
dz. (11.29)
Solut ¸ie.
ˆ
In relat ¸ia (11.28) punem G(u) = e
−a
2
u
2
x
, de unde rezult˘a c˘a func-
t ¸ia g(t) corespunz˘atoare este
g(t) =
1


_
+∞
−∞
e
−a
2
u
2
x
e
iut
du. (11.30)
Dar, e
iut
= cos ut +i sinut iar funct ¸ia e
−a
2
u
2
x
sinut este impar˘a. Atunci,
din (6.24) ¸si (11.30) rezult˘a
g(t) =
1


_
+∞
−∞
e
−a
2
u
2
x
cos ut du =
1
a

2x
e

t
2
4a
2
x
.
Capitolul 11 — Integrala Fourier ¸si transformate Fourier 305
Folosind aceast˘a expresie a lui g(t) ˆın (11.27) ¸si efectuˆand apoi schim-
barea de variabil˘a
τ −t
2a

x
= z, se obt ¸ine egalitatea (11.29).
Exemplul 11.5.1 (Coarda elastic˘a) Fie o coard˘a elastic˘a suficient de
lung˘a ˆıncˆat s˘a se poat˘a presupune c˘a are lungime infinit˘a. Sub act ¸iunea
unor factori externi, coarda vibreaz˘a. La momentul t = 0 configurat ¸ia corzii
este graficul funct ¸iei f(x) definit˘a pe ˆıntreaga ax˘a real˘ a. La momentul t > 0,
datorit˘a vibrat ¸iilor, configurat ¸ia corzii este alta, s˘a zicem u(x, t). Funct ¸ia
u = u(x, t) se nume¸ste s˘ageat˘a. Presupunem c˘a se cunoa¸ste viteza g(x) cu
care se schimb˘a forma corzii la momentul t = 0, deci cunoa¸stem valoarea ˆın
punctul (x, 0) a derivatei part ¸iale ˆın raport cu variabila temporar˘a t a func-
t ¸iei u(x, t). Din teoria elasticit˘at ¸ii se ¸stie c˘a legea dup˘a care vibreaz˘a coarda
este
1
a
2

2
u
∂t
2
=

2
u
∂x
2
.
(11.31)
S˘a se determine pozit ¸ia corzii la orice moment ¸si ˆın orice punct al ei.
Solut ¸ie. Problema pus˘a se reduce la determinarea acelei solut ¸ii u(x, t) a
ecuat ¸iei (11.31) care satisface condit ¸iile init ¸iale
u(x, 0) = f(x), x ∈ (−∞, ∞), (11.32)
∂u
∂t
(x, 0) = g(x), x ∈ (−∞, ∞).
(11.33)
Astfel, avem de rezolvat o problem˘a de tip Cauchy pentru ecuat ¸ia dife-
rent ¸ial˘a (11.31) cu condit ¸ii init ¸iale (11.32) ¸si (11.33).
Pentru aceasta, vom ˆınmult ¸i ecuat ¸ia cu e
−iξx
dup˘a care integr˘am ˆın
raport cu x de la −∞ la +∞.
Derivarea part ¸ial˘a ˆın raport t comut˘a cu integrarea ˆın raport cu x, astfel
c˘a putem scrie
1
a
2

2
∂t
2
_
+∞
−∞
u(x, t) e
−iξx
dx =
_
+∞
−∞

2
u
∂x
2
(x, t) e
−iξx
dx. (11.34)
ˆ
In membrul drept al relat ¸iei (11.34) se aplic˘a Teorema 11.5.3, astfel ˆıncˆat
se obt ¸ine ecuat ¸ia
1
a
2
d
2
U
dt
2
(ξ, t) +ξ
2
U(ξ, t) = 0, (11.35)
unde funct ¸ia U(ξ, t) este transformata Fourier a funct ¸iei u(x, t).
306 Ion Cr˘aciun
ˆ
In felul acesta, cu ajutorul transformatei Fourier amˆınlocuit ecuat ¸ia dife-
rent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale (11.31) cu ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ordinar˘a (11.35).
Condit ¸iile init ¸iale (11.32) ¸si (11.33) se transform˘a respectiv ˆın
U(ξ, 0) =
1


_
+∞
−∞
f(x) e
−iξx
dx = F(ξ); (11.36)
dU
dt
(ξ, 0) =
1


_
+∞
−∞
g(x) e
−iξx
dx = G(ξ). (11.37)
Astfel, avem de rezolvat o problem˘a de tip Cauchy pentru ecuat ¸ia dife-
rent ¸ial˘a ordinar˘a de ordinul doi, liniar˘a, (11.35) cu condit ¸iile init ¸iale (11.36)
¸si (11.37).
Un sistem fundamental de solut ¸ii al ecuat ¸iei (11.35) cont ¸ine funct ¸iile
U
1
(ξ, t) = cos aξt, U
2
(ξ, t) = sinaξt.
Atunci, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (11.35) este
U(ξ, t) = C
1
U
1
(ξ, t) +C
2
U
2
(ξ, t) = C
1
cos aξt +C
2
sinaξt
unde constantele de integrare C
1
¸si C
2
sunt funct ¸ii de ξ.
ˆ
Ins˘a,
U(ξ, 0) = C
1
(ξ) = F(ξ),
dU
dt
(ξ, 0) = aξC
2
(ξ) = G(ξ).
Dac˘a folosim relat ¸iile lui Euler, rezult˘a c˘a expresia lui U(ξ, t) este
U(ξ, t) =
1
2
F(ξ)(e
iatξ
+e
−iatξ
) +
G(ξ)
2iaξ
(e
iatξ
−e
−iatξ
). (11.38)
Aplicˆand transformarea Fourier invers˘a funct ¸iei U(ξ, t), obt ¸inem
u(x, t) =
1


_
+∞
−∞
U(ξ, t) e
ixξ
dξ. (11.39)
ˆ
Inlocuind ˆın (11.39) pe U(ξ, t) din (11.38) ¸si t ¸inˆand cont de rezultatele
1


_
+∞
−∞
F(ξ) e
i(x±at)ξ
dξ = f(x ±at), g(u) =
1


_
+∞
−∞
G(ξ)e
iuξ
dξ,
_
x+at
x−at
g(u) du =
1


_
+∞
−∞
G(ξ)
_
_
x+at
x−at
e
iξu
du
_
dξ =
=
1


_
+∞
−∞
G(ξ)
i ξ
_
e
i(x+at)ξ
+e
i(x−at)ξ
_
dξ,
g˘asim
u(x, t) =
1
2
(f(x +at) +f(x −at)) +
1
2a
_
x+at
x−at
g(u) du,
ceea ce arat˘a c˘a problema considerat˘a are solut ¸ie unic˘a.
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A.– Calculus. A complete Course, Forth ed., Addison–
Wesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G.– Mathematical Analysis, A Brief
Course for Engineering Students, Mir Publishers, Moscow 1986.
[3] Brˆanz˘anescu, V., St˘an˘a¸sil˘a, O.– Matematici speciale. Teorie, exemple,
aplicat ¸ii, Editura ALL, Bucure¸sti, 1994.
[4] Bucur, Gh., Cˆampu, E., G˘ain˘a, S.– Culegere de probleme de calcul
diferent ¸ial ¸si integral Vol. III, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti 1967.
[5] Budak, B., M., Fomin, S., V.– Multiple integrals, field theory and series.
An advanced course in Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscou,
1973.
[6] Chiorescu, Gh.– Matematici speciale. Culegere de aplicat ¸ii ˆın mecanic˘a,
Editura ”Gh. Asachi” Ia¸si, 1995.
[7] Crstici, B. (coordonator)– Matematici speciale, Editura Didactic˘a ¸si
Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1981.
[8] Ciobanu, Gh., Chiorescu, Gh., Sava, V.– Capitole de matematici spe-
ciale, Rotaprint, Universitatea Tehnic˘a ”Gh. Asachi” Ia¸si, Facultatea
de Electronic˘a ¸si Telecomunicat ¸ii, Catedra de Matematic˘a, 1998.
[9] Craiu, M., Ro¸sculet ¸, M., N.– Ecuat ¸ii diferent ¸iale aplicative. Probleme
de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I, Editura Didactic˘a ¸si Peda-
gogic˘a, Bucure¸sti, 1971.
[10] Enescu, I., Sava, V.– Matematici speciale, Institutul Politehnic Ia¸si,
Facultatea de Mecanic˘a, Rotaprint, 1981.
307
308 Ion Cr˘aciun
[11] Evgrafov, M., B´ejanov, K., Sidorov, Y., F´edoruk, M., Chabounine, M. –
Recueil de probl`emes sur la theorie des fonctions analytiques, Deuxi`eme
´edition,
´
Editions Mir, Moscou, 1974.
[12] G˘ain˘a, S., Cˆampu, E., Bucur, Gh.– Culegere de probleme de calcul
diferent ¸ial ¸si integral Vol. II, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti 1966
[13] Nicolescu, L., J., Stoka, M., I.– Matematici pentru ingineri. Vol. I,
Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1969.
[14] Radu, C., Dr˘agu¸sin, C., Dr˘agu¸sin, L.– Aplicat ¸ii de algebr˘a, geometrie
¸si matematici speciale, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti –
1991.
[15] Smirnov, V.– Cours de math´ematiques sup´erieures, tome II,
´
Editions
Mir – Moscou, 1972.
[16] Smirnov, V.– Cours de math´ematiques sup´erieures, tome III, Deuxi`eme
partie,
´
Editions Mir, Moscou, 1972
[17] S¸abac, I., Gh.– Matematici speciale, Vol. I, Editura Didactic˘a ¸si Peda-
gogic˘a, Bucure¸sti, 1981.
[18] S¸abac, I., Gh.– Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactic˘a ¸si Ped-
agogic˘a, Bucure¸sti, 1965.
[19] S¸abac, I., Gh., Cocˆarlan, P., St˘an˘a¸sil˘a, O., Topal˘a, A.– Matematici
speciale, Vol. II, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1983.
[20] Sveshnikov, A., Tikhonov, A.– The theory of functions of a complex
variable, Mir Publishers, Moscou, 1978.
[21] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L.– Calculus and Analytic Geometry,
7th Edition, Addison–Wesley Publishing Company 1988
[22] Zeldovitch, I., Mychkis, A.–
´
El´ements de math´ematiques appliqu´ees,
´
Editions Mir – Moscou, 1974.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->