Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

Date de contact ale titularului de curs:

Nume: Conf. Univ. dr. Flore POP

Birou: Strada Traian Moşoiu, nr. 71, ClujNapoca, cod poştal: 400 132 Telefon: 0264 431 505, int 6219 Fax: 0264 40 60 54

E-mail: florepop@yahoo.fr

Consultaţii: marţi, orele 14 – 15.

1. A doua int Orarul il ve 2. Sesiunea de 3. Sesiunea de va desfasura 4. Sesiunea de indiferent d duminica).
Specializ area: Comunicare şi Relaţii Publice

Etică şi legislaţie CRP
Conf. univ. Dr. Flore POP

Date de identificare curs şi contact tutori:

Etică şi legislaţie CRP

Codul cursului: UCRP3231 Anul III, Semestrul II Curs obligatoriu

Tutori: Flore POP

florepop@yahoo.fr

1

1.1. Condiţionări şi cunoştinte prerechizite Cursul este obligatoriu, dar nu est condiţionat de parcurgerea şi promovarea altor discipline.
2. Descrierea cursului

Urmărim, în cuprinsul acestui curs, prezentarea concisă a câtorva teme clasice ale eticii în relaţiile publice, a unui corpus de teorii şi concepte fundamentale, precum şi observarea evoluţiei actuale a eticii de afaceri, a tangenţei cu religia, politica, administraţia, etc., prin analizarea problematicii şi ariilor de interes maxim, trecînd astfel în revistă noile fenomene şi implicaţii etice contemporane. Prezentăm astfel pe scurt câteva ipoteze de lucru prin care incercăm să punem în evidenţă câteva aspecte legate de etică şi relaţii publice în societatea contemporană. 3. Organizarea temelor în cadrul cursului Cursul este organizat pe patru module de învăţare, corespunzând celor mai importante teme ale eticii – raportate la relaţiile publice, cu ilustrarea unora dintre domeniile ce ni s-au părut importante. Înţelegerea în profunzime şi asimilarea teoriilor şi informaţiilor disponibile în acest curs vor fi optimizate cu ocazia întâlnirilor periodice, precum şi prin utilizarea bibliografiei selective indicate şi prin realizarea temelor de cercetare prezentate. Bibliotecile Universităţii noatre dispun acum de fondul de carte necesar realizării acestor aplicaţii, precum şi de infrastructura informatică necesară unor investigaţii pe Internet sau in bazele de date europene mai importante. 1. 4. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Formatul cursului şi tipul de activităţi ce vor fi abordate în acest cadru: aşa cum am arătat mai sus, cursul este organizat pe patru module de învăţare, corespunzând celor mai importante teme ale eticii în relaţiile publice şi eticii în afaceri, în aşa fel încât parcurgerea acestora să ofere o perspectiă actualizată asupra eticii în societatea contemporană. Vor avea loc întâlniri periodice, faţa în faţă (sub forma consultaţiilor), urmate de şedinţe de muncă individuală, gestionată de fiecare cursant în ritmul său propriu, prin parcurgerea surselor bibliografice indicate şi realizarea temelor de cercetare ce vor fi degajate cu ocazia întâlnirilor periodice, la curs. Aceste modalităţi de lucru vor permite studentului să îşi planifice de la început intervalele de timp pe care va trebui să le aloce pentru studiu la această disciplină. Vor avea loc discuţii pe temele mai importante şi cu ocazia consultaţiilor, există posibilitatea angajării în proiecte de cercetare - ce presupun însă prezenţa la sediul facultăţii, activităţi care sunt considerate facultative.

1. 5. Materiale bibliografice obligatorii
Sunt necesare, în principal, următoarele lucrări ( disponibile în bibliotecile de la facultate, la BCU, precum şi în alte biblioteci, ale altor facultăţi din universitate):

Dan CRĂCIUN, Pretexte metaetice, Editura I.N.I., Bucureşti, 1997.
2

Simona Mirela NICULESCU, Relaţii publice internaţionale în contextul globalizării, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2001. Radu CARP, Dacian Graţian GAL, Sorin MUREŞAN, Radu PREDA, În căutarea binelui comun. Pentru o viziune creştină a democraţiei româneşti, Editura Eikon, colecţia „Universitas”, Teologia socialis 2, ClujNapoca, 2008. Teodor VIDAM, Moralitate şi comunicare, Editura Clusium, 1995. Teodor VIDAM, Incursiuni şi prefigurări în filosofia moralei, Editura Transilvania Press, Cluj-Napoca, 1997. Teodor VIDAM, Tematizări ale gândirii etice actuale, Editura Ardealul, colecţia « Biblioteca de filosofie », Tg.-Mureş, 2001. Vasile TRAN, Irina STĂNCIUGELU, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, colecţia « Cursuri universitare », Bucureşti, 2003. Bernard WILLIAMS, Moralitatea - o introducere în etică -, trad.rom. Editura Punct, Bucureşti, 2002. Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale, Etica în publicitate, Editura Presa Bună, Iaşi, 2004. Delia Cristina BALABAN, Călin RUS, PR TREND. Teorie şi practivă în relaţiile publice şi publicitate, Editura Accent, colecţia « Comunicare », Cluj-Napoca, 2005. Letiţia BALDRIGE, Codul manierelor în afaceri, Editura Business Tech International Press, 1997. Miruna RUNCAN, Introducere în etica şi legislaţia presei, Editura All, Bucureşti, 1998. Ion COPOERU, Nicoleta SZABO, Etică şi cultură profesională, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, ClujNapoca, 2008. Elizabeth P. TIERNAY, Etica în afaceri, trad. rom., Editura Rentrop & Straton, Bucureşti, 1999. Gabriela ŢIGU, Etica afacerilor în turism - Puncte de vedere, cazuri, teme de reflecţie -, Editura Uranus, Bucureşti, 2003. Vasile TRAN, Alfred VASILESCU, Tratat despre minciună. Repoziţionarea etică a conceptului de minciună, Editura comunicare.ro, 2003.
Aparţinând unor autori consacraţi, lucrările de mai sus trec în revistă cele mai importante teme ale eticii actuale. Este recomandată lectura a cel puţin trei – patru lucrări (una –două lucrări generale şi două lucrări speciale).

1. 6. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Echipamentele, instrumentele şi materialele suplimentare necesare la activităţile cursului: calculator (cu imprimantă) conectat la Internet, pentru accesarea anumitor cursuri online, softuri specifice (pentru a vizualiza aplicaţiile necesare, pentru a prelucra date obţinute, pentru a comunica sincron, în cadrul corespondenţei electronice uzuale, acces la sursele bibliografice de la BCU), accesul la tehnica de fotocopiere, etc.
3

1. 7. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului şase al anului universitar, când se studiază disciplina de faţă, vor fi programate două întâlniri faţă în faţă cu toţi studenţii, acestea fiind destinate soluţionării directe a oricăror chestiuni nelămurite, a problematicii mai largi a eticii în relaţiile publice, precum şi rezolvarea sarcinilor individuale de învăţare şi cercetare.Ordinea în care vor fi abordate temele de curs este cea indicată în acest suport scris, activităţile de învăţare şi cercetare premergătoare fiecărei teme necesitând parcurgerea bibliografiei generale şi speciale indicate, studenţii urmând sa aleaga pentru proiectul de semestru anumite studii de caz pe care le considera relevante pentru direcţia pe care o vor urma. Studentii trebuie sa parcurgă, pe lângă prezentul suport de curs, cel puţin trei – patru manuale din cele indicate la bibliografia obligatorie descrisă mai sus.Orarul consultaţiilor, al şedinţelor de curs sau al altor întâlniri e susceptibil de a fi modifica, dar va fi anunţat cu cel puţin 48 de ore înainte. Datele referitoare la examene sau alte verificări sunt prezentate în calendarul sintetic al disciplinei.

1. 8. Politica de evaluare şi notare Modalităţii de notare şi a expectanţe: Evaluarea finală se va realiza sub forma unui examen scris (tip grilă, combinat cu chestiuni teoretice), nota finală fiind constituită din următoarele entităţi: a) 40 la sută examenul final, b) 30 la sută aplicaţii practice şi teme de cercetare (un studiu de caz pe etică aplicată), 15 la sută evaluarea proiectului de semestru – a care se adaugă 15 la sută contribuţii de cercetare originale, pe o problematică la propunerea studenţilor (contribuţie personală). Studiul de caz va fi predat odată cu proiectul de semestru, la termenele stabilite de titularul de curs. Instrucţiuni suplimentare în vederea îndeplinirii acestor sarcini vor fi dispensate cu ocazia întâlnirilor periodice cu cursanţii. Studenţii vor putea solicita întrevederi suplimentare ori de câte ori va fi nevoie pe parcursul semestrului pentru a-şi putea duce la îndeplinirea programul şi sarcinile de cercetare. Studenţii vor primi feed-back la sarcinile realizate (prin afişarea rezultatelor la serviciul ID, prin e-mail, de către tutori şi titularul de curs), iar în cazuri speciale cursanţii vor putea solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului de curs prin e-mail. Cerinţe speciale: Activităţile ce presupun un termen limită, sunt notate cu deduceri din punctajul aferent sarcinii daca nu au fost realizate sau depuse la timp.( 50 la sută deduceri din punctajul aferent sarcinii). Solicităm studenţilor să păstreze toate sarcinile realizate pe parcursul cursului până la primirea notei finale. Sarcinile sau testele parţiale ce condiţionează intrarea în examenul final: realizarea a cel puţin două aplicaţii practice/teme de cercetare, conform problematicii de ansamblu din suportul de curs. Modalitatea şi cerinţele pentru a intra la examenul de mărire: trei aplicaţii practice şi teme de cercetare, la care se adauga proiectul de semestru revăzut, cu un studiu de caz suplimentar. 1. 9. Elemente de deontologie academică Vor fi avute în vedere următoarele aspecte legate de organizarea examenelor, a lucrarilor practice şi temelor de cercetare:
4

Strategii de studiu recomandate Strategiile de parcurgere a modulelor din silabus/curs. 1. Putem fi contactaţi prin email. . orice altă formă de contribuţie fiind exclusă.- - Întreaga activitate se va desfăşura după normele UBB şi ale facultăţii în ceea ce priveşte deontologia academică şi procesul de învăţare/cercetare. etc. cu caracterul de originalitate/autenticitate cerut. precum şi modalităţile de evaluare (eventual – realizarea de examene orale. Studenţi cu dizabilităţi Avem disponibilitatea de a lua legătura cu studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale pentru a identifica în timp util eventuale soluţii in vederea oferirii de şanse egale acestora. realiuzarea la timp a aplicaţiilor practice şi a temelor de cercetare. Administrative şi ale Comunicării. cu bibliografia minimală indicată. Putem adapta. facilitarea accesului la toate activităţile didactice (în măsura posibilităţilor oferite de universitate) la activităţile didactice şi de evaluare. telefon. definiţii şi evoluţii conceptuale 5 .Întreaga activitate desfăşurată în cadrul examenelor şi verificărilor va trebui să fie opera cursanţilor.Rezultatele examenelor şi ale verificărilor vor fi puse la dispoziţia studentilor de către serviciile departamentului ID prin afişaj electronic. metode de abordare a activităţilor şi sarcinilor pentru a obţine performanţa maximă) sunt caracteristice învăţământului la distanţă: planificarea exactă. 10. precum şi de cercetare. în funcţie de dizabilităţile cursanţilor respective. Trebuie lecturate toate modulele de curs. conţinutul şi modalităţile de transmitere a informaţiilor şi datelor necesare acestor cursanţi. ETICA ÎN PR. . El trebuie să servească doar la cursul şi seminarul de Etică în PR pentru studenţii de la Facultatea de Ştiinţe Politice. 1. 11. riguroasă a activitiţilor şi segmentelor de studiu individual. coroborată cu o foarte bună comunicare cu titularul de curs şi cu totorii.. precum şi frauda depistată fiind sancţionate conform Cartei UBB (acordarea notei minime. a proiectului de semestru şi a celorlalte sarcini recomandate. fax sau prin corespondenţa scrisă – în limitele impuse de constrângerile de orar. Introducere 1. Etimologie. orice tentativă de fraudă. Întroducere la o etică a comunicării Textul de faţă reprezintă doar un suport de curs pentru învăţământul la distanţă – o bibliografie rezonată şi nu are destinaţia de a fi publicat sau reprodus într-o formă sau alta. on line. în condiţiile impuse ori acceptate de către UBB). soluţionarea eventualelor contestaţii nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii lor. ori de timp in general. exmatriculare). de asemenea.

Spinoza. Etica este. cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială . a unui anumit cod moral (etica normativă) şi cercetarea problemelor teoretice propriu-zise ale originii şi esenţei moralei. În acelaşi timp ei au atras atenţia asupra unor probleme morale reale : răspunderea individuală (Socrate). êthnike. principiul logic al noncontradicţiei în cercetarea etică (Platon). o « Ştiinţă ce se ocupă cu studiul principiilor morale. totodată. obicei. moralitate. unui grup social sau unei epoci . conform Dicţionarului explicativ al limbii române. care studiază problemele practice şi teoretice ale moralei. Etos. legile ei de dezvoltare. care vine din ethos (moravuri). (În antropologie sau etnologie) specific cultural (nu numai etic) al unei colectivităţi. ei nu au putut explica decât fragmentar originea şi esenţa moralei. « caracter ». caracter) drept o « disciplină filosofică. Micul Dicţionar Filozofic defineşte etica (gr. morav.) au relevat faptul că noţiunile şi normele morale sunt legate de nevoile şi de interesele reale ale oamenilor. Îi corespunde grecescul êthnikos. ethos. raportul dintre moral şi juridic. astfel. dintre morala subiectivă şi morala colectivităţii (Hegel). Cu timpul. totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi ». 2. ethos. preluat din limba franceză : éthique. Feuerbach. Etica a apărut ca o parte componentă a disciplinelor filosofice încă din antichitate. cu legile lor de dezvoltare istorică. Filosofii de orientare sau tendinţă materialistă (Aristotel. Ansamblu al trăsăturilor morale specifice omului. 6 . etc. « moravuri ». Helvetius. în cadrul eticii s-au constituit două părţi : elaborarea şi fundamentarea teoretică a unui sistem determinat de norme morale. din gr. şi înseamnă : 1. Eticienii idealişti au încercat să fundamenteze morala pe baza unui principiu spiritual (« ideea de bine » la Platon. cuvânt ce provine la rândul lui din latinescul ethicus. Epicur. « raţiunea practică » la Kant) sau a voinţei divine (« decalogul » în tradiţia iudeo-creştină). au promovat o morală laică . Termenul de etică se mai întrebuinţează adesea în vorbirea curentă şi în sens de morală ». « obicei ». evidenţierea libertăţii şi demnităţii umane (Kant). provine. « ideea absolută » la Hegel.Termenul « etică » din limbajul curent actual este un neologism.

după cum am văzut . îi relevă caracterul de clasă în societăţile împărţite pe clase. Aceşti termeni. acest concept cuprinde atitudinile fundamentale şi obiceiurile caracteristice ale unui grup uman. deontologie. Ea priveşte morala ca un produs social-istoric. V. cercetări au efectuat în acest domeniu la noi : N. Mircea Djuvara. etc. Stelian Stoica. trib. ethosul american. 1 R. C. Dimitrie Gusti. După al doilea război. stabilind normele de comportament sau moralitatea unei societăţi date. 2. etc. referitor la trăsăturile unei « persoane » şi normele sociale care ghidează sau guvernează comportamentul oamenilor. 1971). Bellu Ethos şi contemporaneitate (în colaborare. în teorie dar şi în practică. cel puţin două semnificaţii fundamentale : caracterul individual. în opinia specialiştilor1. Etica muncii şi modul de viaţă (1969). cu semnificaţii care variază. unele dintre ele fiind preluate în bibliografia noastră. Etica neotomistă (1969).Gulian (Întroducere în etica nouă. Mihai Ralea. fiind transmişi . 1969). În perioada interbelică. esenţei sociale şi caracterului realist al moralei. moralitate. psihologia) problemelor originii. C. SOLOMON. naţiune.dă o pretinsă rezolvare întemeiată pe rezultatele ştiinţelor sociale particulare (antropologia. Etimologia cuvântului etică indică. Tradus în latină termenul ethos devine mores. Dimitrescu-Iaşi. I. Berescu. fundamentează rolul maselor în elaborarea şi asigurarea progresului moral. Distincţii fundamentale Întâlnim adesea. fixând limitele între ceea ce e bine sau rău. Tineretul şi idealul moral (în colabaorare. caracter. obişnuinţă. preocupări de etică au avut la noi : C. 7 . sociologia. Grigoraş. Morala desemnează prin urmare un ansamblu coerent de reguli şi obiceiuri ce se impun tuturor membrilor societăţii. Petre Andrei. Liubomira Miroş. Popescu. mod de viaţă. În perioada postrevoluţionară au apărut mai multe lucrări importante (cercetări originale sau traduceri ale unor lucrări publicate în străinătate). ethos însemnând obicei. Problematica omului (1966). morală.Etica marxistă .în cultura europeană actuală din cultura greacă. Gh. cuvântul etică provine deci din limba greacă veche. lucrări ce vor constitui fundamentul demersului nostru din cadrul acestui curs. cu o semnificaţie cvasiidentică. conceptele de etică. Etimologic vorbind. ethosul românesc. vin de foarte departe. În context contemporan. 1946).I. popor. Cointeresare şi conştiinţă (1972).. ca de exemplu : ethosul african.

adică cu ceea ce numim conceptele etice. şi o alta care se ocupă cu caracterul. ETICA ÎN RELAŢIILE PUBLICE Comunicare şi etică politică : bibliografie « rezonată » A. ea fiind fructul reflecţiilor filosofilor. teoriile şi conceptele degajate de etica normativă şi de meta-etică. utilizate în etica normativă şi încetăţenite în limbajul comun . protecţia mediului şi altele.o etică de nivel secund. relaţii publice.. recunoştinţă. Solomon . datorie. Aici întâlnim ideea de bussines ethics.. bine. aceasta din urmă ocupându-se cu analiza anumitor cazuri sau fenomene sociale deosebite legate de afaceri. adică de eticile comunicării. Făcând un pas mai departe. administraţie. 3) etica aplicată . etica normativă . comportamentul. iar morala la comportamentul uman perceput prin prisma valorilor (drept. ansamblu ce constituie până la urmă un pilon consistent sub denumirea de etică în PR. etc. oamenilor de cultură din diversele epoci.De-a lungul timpului s-a degajat însă o distincţie prin care etica desemnează în general disciplina teoretică care tratează ideile de bine. într-un cuvânt cu moralitatea oamenilor. impusă între alţii de Robert C. politică. Comunicarea faţă-în-faţă şi Comunicarea de masă Motto : 8 .sau etica primului nivel. care se ocupă cu studiul teoriilor şi marilor doctrine 2) meta-etica . nedrept. dreptate. rău.pentru a da seama de multitudinea domeniilor în care are incidenţă. rău). urmată într-o ordine aleatorie de etica politică. Observăm astfel o alternanţă în utilizarea termenilor etică şi/sau morală (în limbajul curent aceştia fiind interşanjabili). moraliştilor. utilizând criteriile. care se ocupă la rândul ei cu studiul aprofundat al limbajului moral. încât ca urmare a acestor acumulări doctrinare putem spune că etica se raportează la studiul valorilor şi normelor morale în acţiune. admitem îndeobşte că etica generală (numită şi filosofie morală) se dezvoltă după o arhitectură pe trei niveluri : 1) etice . devenind o etică filosofică. obiceiurile. Modul 1 I. a relaţiilor publice etc.etica afacerilor. Comunicarea politică şi etica.sau eticile aplicate .

că pentru a « spune povestea cauzală a modului în care un individ sau un grup ajung la un rezultat politic dorit » trebuie :    să înţelegem natura regulilor şi a convenţiilor conform cărora se comportă oamenii (abordarea instituţională) .. datorită modului în care este structurată societatea la un moment dat prin regulile şi convenţiile ce guvernează modalităţile acceptate de acţiune » . concentrată. traducerea românească. să înţelegem modul în care se structurează societatea şi cum se naşte această structură (abordarea structurală) . Goethe : « Acolo unde trebuie să încetez să mai fiu moral nu mai am nici o putere ». Democraţiile actuale sunt produsul societăţilor post-industriale. Enciclopedia Blackwell. 9 . Harold LASSWELL susţinea în 1936 că politica se referă la « Cine ce obţine. în funcţie de momentul în care este emisă judecata de valoare. 155. Într-o definiţie foarte scurtă. Se apreciază că « dintr-o perspectivă comunicaţională . Tran definesc acest fenomen astfel: « indivizii şi grupurile obţin ceea ce doresc prin acţiunile lor şi ale altora de tip politic. « dar tot pe atât ele sunt producătoare de moduri de viaţă şi stiluri colective de existenţă ». politica fiind de asemenea o « putere de organizare a socialului ». Termneul « politică » ne trimite la cuvântul folosit de grecii antici : « polis ». . când şi cum obţine ». Puterea. cetate.pare să dea cel mai bine seama de noile moduri de relaţionare politică ».cel comportamental .ultimul tip de abordare . Analiza fenomenului este direcţionată oarecum diferit. Aceste expresii sugerează o posibilă definiţie concisă. ceea ce grupul de cercetare de la St-Cloud (Laboratorul de analiză a textelor politice) numeşte : « gestionarea vieţii colective ».p. Editura Humanitas (p..J. Keith DOWNING arată într-una din lucrarările sale de referinţă. Stănciugelu. 575) reţine că « Politica poate fi definită pe scurt ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii şi interese iniţial divergente ajung la decizii colective socotite îndeobşte ca fiind obligatorii pentru respectivul grup şi impuse ca o linie de conduită comună ». să descriem şi să explicăm elementele concrete ale comportamentului actorilor relevanţi (abordarea comportamentală). W.

o definiţie a comunicării politice este mai dificil de degajat. p. Acţiune strategică .urmăreşte un scop.în Grădina deliciilor democraţiei (citată de Stănciugelu. proceduri. etimologie şi diverse puncte de vedere Dacă în comunicarea spirituală.acest tip de comunicare implică reguli. religioasă . Politica discursivă). pentru a vedea ce e comunicarea în general. Tran. sau opiniile publice prin intermediul sondajelor de opinie sau a altor modalităţi de sondare.după Dominique WOLTON . 156- Comunicare politică şi etică : definiţii. programată. fiecare în parte.Definiţie generală : apud Stănciugelu. tehnici şi resurse activate în anumte evenimente cu caracter politic. Este înţeleasă ca acţiune teleologică . ziariştii şi cei asimilaţi lor ( mass media. în general) . Aceşti actori dispun. Tran.La communication. Comunicarea politică este . p. Camelia BECIU. 156 : Acţiune orientată. Noica (« Sentimentul românesc al fiinţei »). ei fiind :    oamenii politici inşişi . de aceea va trebui să folosim mai multe surse. Etat et savoirs spaţiul în care schimbă discursurile contradictorii a trei actori importanţi care au legitimitatea de a se exprima public asupra politicii. şi apoi să trecem la ceea ce Philip BRAUD considera . arhaismul fiind exploatat intens în scrierile lui C. de un mod specific de legitimare în spaţiul public : legitimarea reprezentativă (pentru oameni politici şi partide). proiectată pentru anumite scopuri politice. Tran. 10 . p. legitimarea deţinerii şi utilizări informaţiei (pentru jurnalişti şi profesioniştii mass media în general) . apud.trecem de la comunicare la cuminecare. Este un câmp în care se intersectează diverse modalităţi de persuadare a electoratului (Gosselin. opinia publică.aptitudinea « de a gira provocările emoţionale ale vieţii sociale printr-o bună gestionare a comunicării politice ». 155) . cea statistică (ştiinţifică) pentru opinia publică şi sondaje. de la dicţionare la lucrările savante.apud Stănciugelu. o finalitate determinată.

2003. Bucureşti. A vocabulary for Talking about Communication. realizată în limbaj articulat sau prin alte coduri. prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă » . a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup ». un filosof liberal contemporan scria că « politica este un rău necesar ».Charles E.Dicţionarul enciclopedic : . Ed. deseori trădează. Revenim la definiţia dată mai sus politicii pentru a putea evolua spre un punct de vedere coerent. dar un rău mai mic decât acela al absenţei de implicare politică. OSGOOD. « Mod fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor. în limita unor termene care curg obişnuit de la data comunicării. Irina STĂNCIUGELU. Tran. ştire. se vorbeşte de comunicare de fiecare dată când un sistem. fondat pe sistematizările mai recente din spaţiul românesc: « Politica poate fi definită pe scurt ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii şi interese iniţial divergente ajung la decizii colective socotite îndeobşte ca fiind obligatorii pentru respectivul grup şi impuse ca o linie de conduită comună ». 11 . respectiv o sursă influenţează un alt sistem. trădător. cu voie sau fără voie. politica fiind o « putere de organizare a socialului »). Comunicarea politică face parte din ceea ce numim comunicarea interpersonală. în speţă un destinatar. hotărâre) în vederea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor ce decurg pentru ele din aceste acte.ro. Din unghiul în care ne interesează aici acest proces. comunicare. Alte definiţii generale : « În sensul cel mai general. citat în Teoria comunicării. şi aici intervine factorul etic. 80 : 1) : Un prim tip de comunicare interpersonală : « În această situaţie . în vederea trasmiterii unei informaţii. în încercarea de a traduce în practica socială aspiraţiile mulţimii ( adică « gestionarea vieţii colective ». Ce e bine şi ce e rău în politică ? Karl Jaspers. ce poate duce la anarhie sau la totalitarism (de la autocraţie la dictatură).   Prezentare într-un cerc de specialişti a unei lucrări ştiinţifice (ŞTIINŢĂ). p.« Înştiinţare. veste. (DREPT) Aducerea la cunoştinţa părţilor într-un proces a unor acte de procedură (acţiune. întâmpinare.o persoană (sau un grup) interacţionează cu alte persoane (sau grupuri) fără ajutorul unui mijloc mecanic ». politicianul e adesea în postura traducătorului : traducător. Vasile TRAN. Extras din bibliografia selectivă : Stănciugelu.

Am ales o definiţie consacrată. lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi decizie. 80 : Al doilea tip. Paris. cât şi cele ale comunicării de masă ». colectivităţi. b) Discursul etic şi repoziţionarea etică a conceptului de minciună 12 . (apud Cătălin ZAMFIR. Editions Sirey. recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate. pentru a ilustra complexitatea fenomentului : « Manipulare . Din acest motiv. prin inducere în eroare. ed.. cum se exprimă un analist. Din punct de vedere politic. cercetător francez. recurgerea la manipulare în situaţiile de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală. Ea combină atât caracteristicile comunicării interpersonale faţă-în-faţă. defineşte şi apreciază în termeni de bine şi de rău intenţiile. ci prin cele ideologice. grup. Raymond POLIN. prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei. cât şi în timp. este cea de manipulare. cât şi la palierele emoţionale nonraţionale. 1968) : « Etica reflectă. Unde e manipulare e prezent implicit şi conceptul de minciună. Dicţionar de sociologie). manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase. colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului. nu prin mijloacele coerciţiei.2) : p. iar nu cu interesele sale. grup.. ci în cel mai tehnic şi repoziţionat etic.. scrie în « Etică şi politică » (Ethique et politique. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia.acţiune de a determina un actor social (persoană. al comunicării ajutată de mecanisme : « Cea mai importantă caracteristică a comunicării interpersonale ajutată de maşini este faptul că permite sursei şi receptorului să fie despărţiţi atât în spaţiu. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale. Lazăr VLĂSCEANU. nu neapărat în sensul lui comun. prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul. Printre alţii. ». în spaţiul public. ci inculcarea unei înţelegeri convenabile. Termenul este susceptibil a fi definit într-o mulţime de maniere. Minciună şi manipulare a) Noţiunea de manipulare : o definiţie Una dintre noţiunile cele mai întâlnite când vorbim de politică sau de afaceri. B. actele şi lucrările unui individ văzut prin el însuşi sau în consideraţia raporturilor cu ceilalţi indivizi ». reprezentând un instrument mai puternic decât utilizarea forţei ». Politică şi comunicare de masă : « La grande manip. puterii.

să le înţelegem reacţiile. Ed. Alfred VASILESCU. la acest nivel. C. nivelul etico-normativ . astfel. etc. Etica filosofică activează în perimetrul nivelului etico-normativ. la acest nivel metaetic. este considerat o formă de naturalism şi constă în a afirma că semnificaţia termenilor etici (bun. Tratat despre minciună. predicii morale sau care are consecinţe morale. 1995). sociali. utilizează mai degrabă nivleul etico-descriptiv. Comunicare interpersonală şi consecinţe etice : câteva elemente de sinteză a) Comunicarea şi relaţiile interpersonale (apud Teodor VIDAM. Clusium. Avem astfel de a face cu : 1) 2) 3) nivelul moral .propriu discursului normativ (reprezentând aplicarea raţiunii discursului asupra ethosului). precum şi de a-i cunoaşte pe ceilalţi . sociologice şi psihologice. precum şi al celui metaetic. ci de ce trebuie să facem ceva .prin înţelegerea motivelor şi mobilurilor noastre proprii . 13 . această suprapunere fiind « vinovată » de frecvenţa confuziilor conceptuale şi a amestecului planurilor de înţeles. incorect) depinde de capacitatea de a maximiza fericirea (în termeni de cea mai mare mare plăcere posibilă pentru cel mai mare număr posibil de subiecţi) . caracterologici. acest nivel nu explică ce trebuie să facem.este caracterizat de o « facticitate normativă » şi este fundamentat teoretic pe baza observaţiilor antropologice. Scopul comunicării : a te cunoaşte şi a cunoaşte pe ceilalţi .propriu discursului moralizator. climatologici. implicând o metodologie comparativă . 4) nivelul etico-descriptiv (care se vrea tot neutru) . Moralitate şi comunicare. pentru a ne putea adapta cerinţelor relaţiilor interpersonale.Ricardo MALIANDI (apud Vasile TRAN. corect. pe de altă parte. remarcăm aici o anumită « neutralitate axiologică » a acestui nivel discursiv . 39-40) făcea distincţie între mai multe nivele ale discursului etic. p.când .să-i înţelegem pe alţii. comunicarea pe care o realizăm pe parcursul acestor relaţii ne poate ajuta . rău. nivelul metaetic .spre exemplu utilitarismul. Etica sau eticile aplicate. trebuie analizaţi o multitudine de factori : culturali.   relaţii interpersonale : modalitatea de a te cunoaşte mai bine. nivel considerat în mod necesar ca nereflexiv .

în Motivation and Personality. 3 . dobândirea unui anumit grad de independenţă şi a unui statut de prestigiu în cadrul grupului social de care aparţinem . de iubire şi de prietenie (apartenenţa la un grup social sau profesional). New York. de prestigiu . distinge organizarea ierarhică a nevoilor elementare. Starea de sociabilitate şi de comuniune se realizează prin prezenţa şi acţiunea pozitivă a tuturor tipurilor de comunicare .abordează o reconversie profesională la orice vârstă. când . pentru a-şi pune în valoare potenţialul energetic propriu şi a da o turnură unică expresiei sale creatoare (privarea de somn. somn şi sex . marcante. după care. oamenii îşi pot canaliza energiile spre mobiluri superioare. Harpers and Brothers.Se porneşte de la premisa că numai nevoile nesatisfăcute motivează cu adevărat un comportament ( o dată satisfăcute nu mai acţionează ca motive sau mobiluri mobilizatoare).când o persoană nu se mai teme de a-şi schimba cursul carierei. El identifică cinci clase de nevoi reprezentative : 1 . tocmai în ideea unei realizări mai importante. ameninţărilor. apreciat pentru realizările şi performaţele proprii. bine remunerat). referitoare la elementele necesare vieţii : apă. hrană. aer.nevoile de stimă.nevoile de actualizare . de respect faţă de propriile capacităţi.nu devin factori motivanţi înainte de îndeplinirea celorlalte condiţii sau nevoi descrise mai sus : e vorba de stima faţă de sine. 4 . lipsurilor şi frustrărilor (serviciu stabil.nevoile de securitate.când apare acel sentiment reconfortant de siguranţă . de dorinţa de a fi recunoscut. conform teoriei sale.pentru realizarea unui obiectiv). referitoare la dorinţele noastre de a ne proteja împotriva primejdiilor. de realizările profesionale . b) Care este legătura între satisfacerea acestor nevoi fundamentale ale omului. de forţa proprie.nevoile fiziologice. 1970. referitoare la dorinţele noastre de a stabili relaţii interpersonale : de apartenenţă. 2 . Abraham MASLOW. de acceptare.spre exemplu . marcată printr-o dorinţă şi un sentiment de încredere în sine. de odihnă în general . lumină.în principal comunicarea interpersonală şi cea de ordin estetic.nevoile sociale. pentru nevoi superioare. 5 . apoi e vorba de stima din partea celorlalţi.apar ca un corolar al satisfacerii celorlalte nevoi . câmpul comunicării şi cu etica ? 14 .

un schimb substanţial de păreri şi idei. înregistrăm mesajele lor pentru a le identifica nevoile şi putem evalua astfel posibiliăţile noastre pentru a răspunde acestor nevoi. care duce la intimitate şi instituţionalizare .Vidam. În cazul nevoilor interpersonale depindem în întregime de ceilalţi. 80 ş. a « deteriorării » sau a stagnării şi a naşterii situaţiilor conflictuale (Vidam. negociere.cea a angajării. faza în care încep tatonările. depind de ceillalţi. din comunicarea tranzacţională (de mediere.p. putându-se solda cu o înţelegere. -faza a patra . 79. « selecţia ». când începem să remarcăm aspectele mai puţin interesante. fără să dezvăluim informaţii prea personale . p. a « diferenţierii ». u. faza « intoleranţei ». arbitraj) ne dăm seama ce este important pentru alţii. când se face bilanţul aspectelor pozitive şi negative ale interrelaţiei şi se decide până la ce punct se va investi în această relaţie . p. 78. 85-86) . datorită cărora să putem evalua în mod corect şansele persoanei în cauză şi să-i facilităm astfel calea spre reuşită. 15 . « iniţierea ». « În aceste situaţii în care recunoaşterea pe care o căutăm. -faza a doua a evaluării. fază în care urmărim dacă persoana este interesată şi interesantă. o căsătorie. faza conversaţiei lejere. » Vidam . este. după unii sociologi. pp. influenţa pe care vrem să o exercităm şi climatul propice ecloziunii actului creator pe care-l îndrăgim.Vidam. se impune o comunicare deschisă. un contract. -faza a treia . căile şi posibilităţile de satisfacere a acestor nevoi multiple. înfometată . « Comunicarea interpersonală acompaniază îndeaproape mijloacele. când interrelaţiile sunt aprofundate. fie un schimb stabil. Frustrarea .şi poate fi la originea unor probleme umane importante (o naţiune enclavată. izolată.decurge din nevoile nesatisfăcute .a îndoielii. • tipologie a interrelaţiilor umane : -prima fază este contactul. » .are puţine şanse de a guverna ea însăşi) .

Modul : -de exprimare (tonul vocii. -Încrederea nu se poate dobândi cu forţa. 86)..moralităţii : -Când avem încredere asumăm întotdeauna un risc.vedem că aici se dezvoltă interrelaţii la mai multe nivele : personal. -statut special (medic. -Această experienţă a încrederii nu se poate dobândi decât atunci când în relaţia noastră cu alte persoane există contingenţă. ei recurgând în general la o comunicare non-verbală. -statut ierarhic .este valoarea morală de prim ordin a .. Relaţiile se instituie în funcţie de diferenţele care există între persoane : -statut de la egal la egal . 16 . interrelaţia este supusă discuţiei sau unui sfârşit mai lent sau ai rapid. etc. de altul. în care fiecare îşi definşte rolul său . comportamente la care ne aşteptăm din partea celorlalţi în anumite condiţii date (Vidam. -modul cum ne îmbrăcăm. profesor.model sau schemă de comportament însuşite în anumite situaţii. previzibilitate şi acţiuni de schimb. Dacă luăm ca exemplul mediul politic sau cel de afaceri ori de muncă . Rol .subliniem că actul comunicării trebuie să fie perceput ca o activitate continuă între două persoane în care fiecare e conştient de celălalt.-faza a cincea. sociale. ţinând seama de distanţele intime. dar observăm că aici legăturile emoţionale sau personale sunt mai puţin acceptate. când apar motive de supărare între oameni ei nu mai comunică deschis. c) Rolul şi implicaţiile asupra moralităţii : Tranzacţie . Încrederea .. p. Aceste elemente condiţionează şi influenţează conţinutul comunicării noastre.şi fiecare îşi conduce interracţiunile pornind de la un set de reguli sau principii care pot fi analizate şi prevăzute. poziţia corpului) . preot). publice în general.sau rolurile . cea a dezangajării. ierarhice. suntem şi rămânem vulnerabili faţă de acea persoană. ideologice. profesional.

Previzibilitate . Asistăm la o fluidizare a stării de moralitate în politică. Acţiuni de schimb . Aceste considerente duc la creşterea relativismului în ce priveşte moralitatea în spaţiul public. Antidotul la această stare : comunicarea şi cultivarea încrederii (Vidam. retorică A. Nu dispunem de garanţii că încrederea se va produce (asumăm deci riscuri).o situaţie în care rezultatele acţiunii celuilalt ne afectează într-o manieră semnificativă .Contingenţă . Încrederea nu se obţine cu forţa (a se vedea supra).ne dezvăluie gradul de certitudine pe care îl avem despre cealaltă persoană în legătură cu ceea ce face sau nu face .Mediere Exemplu : Predica şi rugăciunea Motto : « Dacă Dumnezeu nu există. religie.Dostoievsky 17 . *** Modul 2 Etică. care devine tot mai problematică. pp. Etica şi faptul religios a) Intercesiune . Nu există mijloc sigur de obţinere a încrederii celorlalţi. afaceri. administraţie.schimbul constant de opţiuni şi convingeri duce la formarea încrederii propriu-zise. 92-93). totul e permis » .

guru. Guru. 2 % musulmani. 83 : « tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare şi manifestare critică sunt reduse sau chiar anulate .. Pe acest imaginar creştin s-a fundamentat religios şi etic apaţia societăţii moderne. proiectul instituţional european fiind de altfel lansat şi promovat de oameni aparţinând democraţiei creştine. mai ales în Occident. 1999. 2. Trebuie precizat că specificul predicii vine din tradiţia creştinismului primar unde se instaura încetul cu încetul. 2-a. b) Toleranţă şi umanism. 1. 531. 3 % ortodocşi. Metodă preluată de unele instituţii moderne în context laic.că în Comunitatea europeană se află 53 % catolici. A Hindu spiritual leader. Au existat desigur studii care au încercat să probeze armonia dintre credinţa creştină şi ideea integrării europene . col. Apud Oxford Advanced Learner’s Dictionnary. Această diversitate apare ca rezultatul firesc al unui proces istoric care scoate în evidenţă importanţa factorului religios în istoria europeană. ulterior supusă secularizării. în aceste modalităţi de comunicare de : Monopol de iniţiativă Monopol de interpretare Elitele religioase abilitate a efectua interpretarea: preot. pastor. p. profan. 9 % anglicani. (infml) a respected and influential expert or person in autority : Jean-Paul Sartre was the guru of post-war French philosophy. p. 18 . Putem vorbi.Definiţie din Stănciugelu. Odată cu integrarea ţărilor din Europa centrală şi orientală .în logică strict religioasă. conform definiţiei de mai sus. specifică instituţiilor puternic ierarhizate ».5 % evrei... 0. Modalitate de transmitere a unui mesaj religios. sub acţiunea de evanghelizare a bisericii primare. Spre o etică post-modernă Se estima în anii din urmă .insistând pe ideea mediatoare de « unitate ». în înţeles laic. Tran. fapt reamintit şi de dezbaterile relativ recente asupra proiectului de Tratat Constituţional pentru Europa. 20 % protestanţi. Emergenţa unei mentalităţi noi.înaintea ultimului val de extindere a Uniunii . etc. în urma sinoadelor ecumenice. Ce este un guru ? .va creşte numărul de ortodocşi şi de musulmani.. apariţia unei societăţi care cultiva o nouă religie a Cărţii (alături de celelalte două din acest spaţiu). predicator. monopolul de interpretare al Bisericii asupra textelor sacre.

Retorica (apud Şerban Foarţă: « Introducere în retorică ») : 19 . pe acest fond de laicizare. umaniste. ci mai degrabă o antropologie însufleţită de inteligenţa credinţei.un pluralism « ecumenic ».cu emergenţa. E clar că încă nu s-a ajuns la promovarea Binelui Comun..prezintă un interes major şi deschide perspectiva unor provocări de amploare (de exemplu. de combaterea corupţiei.precum şi a interogaţiilor posibile asupra şanselor unui umanism creştin integral . iar mai târziu. În concret. Aşadar. Dar în acelaşi timp.care nu trebuie să fie o doctrină politică sau o ideologie. pe de altă parte. într-un prim moment confesionale. prezenţa altor entităţi religioase în spaţiul nostru de referinţă .dar prezintă în mod aproape cotidian doar spectacolul diviziunii şi disensiunilor dintre ele. aflată la lucru stimulând transcenderea frontierelor. Acest proiect european face azi inacceptabilă imaginea unor confesiuni care cheamă mereu la unitate şi înţelegere .şi a favorizat confruntările politice democratice. ca efect al globalizării şi a altor fenomene.câteodată subzistente mai mult timp . identităţilor religioase evidenţa şi forţa unui lung proces de secularizare. s-a produs o tranziţie spre o etică post-modernă . în contextul posibilei aderări a Turciei la UE . de fundamentare şi recunoaştere a drepturilor omului etc.conform viziunii mai tuturor analiştilor . de o altă atitudine faţă de animale.a sunat şi ca o chemare la depăşirea opoziţiilor religioase. bazată pe metode şi acţiuni ce exclud ura şi rivalitatea înjositoare.Europa . pe fond de secularizare). şi a diferenţelor .Dar Europa este şi o entitate percepută ca un spaţiu geografic şi cultural al unei modernităţi avansate care opune. de protecţia mediului. de eradicarea sărăciei. aceeaşi idee europeană. a unei alte etici în spaţiul nostru tradiţional. chiar în situaţia actuală a constatării unor tensiuni reale . a evidenţiat importanţa factorului economic. societăţi preocupate de etică aplicată. şi care ar trebui să vizeze .. B. în acţiunea lui concretă . în profitul unei identităţi mai largi.între confesiunile creştine .caracteristică societăţilor post-industriale.. Iată câteva citate pentru o reflecţie aprofundată asupra fundamentelor sau esenţei eticii comunicării : sau de la ars bene dicendi la ars bene vivenedi. Etica şi retorica : ars bene dicendi/ars bene vivedeni. între timp « spiritualizate » după o expresie a lui Nicolae Titulescu.. Europa instituţională şi ea a minorat pura apartenenţă confesională. poate.

nivelul instrucţiei. conferinţă la Centrul de comunicare Focus Vest. imutaţia. Publicitate şi etică a) Exemplu : Etica în publicitate. Un rezumat 2 3 Şerban FOARŢĂ.« Retorica studiază întemeierea ca fenomen de limbaj (vorbire) din punctul de vedere al stabilirii condiţiilor atingerii ’’persuadării’’.) şi de aspecte de conţinut (felul probelor. 2004. « Unul dintre scopurile acestei discipline (al retoricii) e tocmai să ne protejeze de o gândire falacioasă. interesele. pentru antici fiind echivalentă cu ’’ars bene vivedeni’’. paranteza etc. În optica retoricii persuadarea depinde de aspectele psihologice (caracteristici ale ascultătorului. adjecţia. In rest. nu e deloc străină. Modul 3 ETICA ÎN AFACERI ŞI SOCIETATEA ACTUALĂ A. Introducere în retorică. 20 . ’’ars bene dicendi’’. de factori situaţi în limbaj (tetracţia. temeiurile de acţiune. Timişoara. ca şi mintea (cea care minte sau cea care se înşeală). precum activitatea sa socială. al temeiurilor) şi metodice (ordonarea probelor în funcţie de scopul persuadării) »2. retorica este o formă de etică şi / sau civilizaţie. obişnuinţele de limbaj etc. aşteptările. S-ar cuveni să fie şi pentru cei de astăzi »3. de sofisme sau paralogisme .de care elocuţia.). Ibid.

radio.Publicitatea a devenit un fenomen social. televiziune. 21 . mai ales atunci când prin intermediul lor se propagă practici şi politici care contravin unor seturi de valori recunoscute : morale. acum 30 de ani). confruntată cu o explozie a informaţiei. Societatea are dreptul la o infomaţie întemeiată pe adevăr. 11. Trebuie să remarcăm astfel că în societatea noastră de astăzi. Publicitatea ridică însă şi mari probleme etice. care citează Consiliul Vatican II. Publicitatea este astfel vizată ca forţă persuasivă care încearcă de cele mai multe ori să promoveze valori şi nevoi noi. mai ales atunci când nu ţine seama de principiile morale valide în acest domeniu. pe dreptate şi solidaritate » . Etica în publicitate. ca în oricare alt domeniu social. juridice şi politice. Mass-media joacă un rol din cele mai importante în promovarea unei dezvoltări autentice a persoanei umane şi în « favorizarea bunăstării societăţii ». publicitatea a devenit în momentul actual « o forţă persuasivă » foarte importantă. pe libertate. internet). încercând să provoace o schimbare.Catehismul Bisericii Catolice. nr.am putea spune . cu intenţia reală de a promova valori noi. Editura Presa Bună.« revoluţionar » al publicităţii. publicitatea este în măsură să influenţeze în mod esenţial modalitatea în care vedem valorile 4 Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale. care acţionează asupra comportamentului oamenilor. importanţa ei făcându-se simţită « tot mai mult în organizarea modernă a vieţii » (afirmaţie făcută de Consiliul pondifical roman. să ducă adeseori la nevoi noi. Iaşi. nr. reviste. Trebuie remarcat astfel rolul . Iată în cele ce urmează un scurt rezumat al ideilor referitoare la publicitate şi societatea actuală promovate de această publicaţie : Folosindu-se de media (ziare. 38 p. religioase. În acest sens s-a exprimat şi Biserica Catolică4: « Informaţia prin mass-media este în slujba binelui comun. colecţia « Documente ». Aceste mijloace de comunicare au o responsabilitate majoră. contribuţia pozitivă pe care o poate avea în anumite circumstanţe şi pe care o are de fapt atunci când este realizată cu bună credinţă. asupra mentalităţii. 2494. Inter mirifica. 2004.

pentru a obţine în cele din urmă o schimbare de comportament. între publicitate şi relaţiile publice. grupuri sau instituţii. variat şi agresiv. b) Formele publicităţii Putem vorbi de o publicitate simplă. consecinţă directă a unei tranziţii accelerate şi a unui efort de armonizare cu normele şi instituţiile occidentale . programme politice. O diferenţiere apare atunci analizăm publicul căreia i se adresează publicitatea. de asemenea. influenţându-ne în mod serios criteriile de judecată şi de comportament. o publicitate care se adresează copiilor sau unor categorii de persoane dependente ridică mari probleme tehnice şi 22 . Trebuie făcută diferenţa.) în interesul partidelor şi al candidaţilor. acestea din urmă constând în efortul sistematic de a provoca şi întreţine în public o impresie favorabilă sau o anumită « imagine » a unei persoane sau categorii de persoane. publicitatea nu este altceva decât un anunţ public. care încearcă să furnizeze anumite informaţii şi valori. publicitatea politică (campanii electorale. de atitudine faţă de un produs. care se exprimă sub forma unui fenomen local (de cartier). Astfel. domeniul publicităţii a devenit şi la noi tot mai vast. Trebuie însă să distingem între publicitate şi marketing. Dincolo de mijloacele de comunicare sau de diferitele tehnici utilizate. Definită în termeni generali. programme sau cauze. în scopul de a trezi anumite reacţii şi interesul public. etc. o situaţie. adevărate campanii multimedia care ajung în orice colţ din lume.pentru produse şi servicii. acesta din urmă reprezentând un ansamblu de funcţii comerciale implicate în transferarea de bunuri de la producători la consumatori. publicitatea de utilitate publică în favoarea anumitor instituţii. pe baza unor eforturi şi investigaţii variate şi în detaliu. un serviciu. lumea şi pe noi înşine. putem degaja mai multe tipuri de publicitate : în primul rând cea comercială . Constatăm că în anii din urmă.fundamentale care privesc viaţa. Scopul fundamental al publicităţii este acela de informa şi de a convinge . sau complexă.în scopul apropierii de Europa.

mai recent şi în Europa sau pe alte continente. Se apreciză însă. în general bine informaţi.morale. în special cele multinaţionale. având ca scop limitarea responsabilităţii legale a întreprinderilor sau atragerea simpatiei ori a favorurilor publicului lăsând impresia că e vorba de întreprinderi socialemente responsabile). Codul etic al întreprinderii. de exemplu. exhortaţii sau consemne mai detaliate cuprinzând exigenţe sau schimbări de comportament specifice. începând cu anii ’80. Instituţionalizarea de noi practici Director de etică . mai ales în Statele Unite ale Americii. unii autori mai critici spun că aceste încercări sunt pur utilitariste. ceea ce ar duce la concluzia că politica etică a întreprinderii e mai degrabă un simplu instrument de marketing. acestea din urmă fiind numite adesea coduri de etică ale întreprinderii respective. sau chiar mai grav . Anumite întreprinderi au redactat şi direcţionat politici interne referitoare la conduita etică a angajaţilor lor.că întreprinderea face de fapt joc dublu. ori « business conduct officers ». pentru a reuşi să producă emergenţa unui nou comportament în afaceri (pe de altă parte însă.dar s-ar dovedi că acesta din urmă a respectat totuşi regulile de etică în afaceri. sperând că acestea vor conduce la o conştientizare a provocărilor sau dilemelor etice cotidiene. a rezolvării crizelor existente. câteva exemple : simple declaraţii generale (numite principii de etică în întreprindere). care diferă în mod esenţial de cele suscitate de un fenomen publicitar orientat spre categoriile de adulţi.« ethical officers » sau « compliance directors ». la modul ideal. iniţiază seminarii şi manifestări la care îi invită pe salariaţii lor. acţionarea în justiţie a unui angajat în condiţiile în care ceva prejudiciabil s-ar produce . iar în cele din urmă la evitarea unei crize majore sau a dramelor ori dezastrelor etice. din ce în ce mai multe întreprinderi. Etica şi societatea actuală a) Caracteristicile societăţii actuale 23 . În societatea actuală.. că întreprinderea x ar evita.. Dar marea parte a analiştilor apreciază că există decalaje reale între politica etică a unei întreprinderi şi practicile reale ale aceleeaşi întreprinderi. persoană numită în mod formal în acest scop în întreprindere. B. c) Efecte ale eticii afacerilor aplicate. Aceste luări de atitudine au avut şi au ca scop de a atrage atenţia asupra aşteptărilor specifice pe care întreprinderea le are de la salariaţii săi şi le propune acestora un ghid practic asupra modului de a gestiona şi rezolva problemele de etică mai frecvente care pot apărea în practica de zi cu zi a afacerilor în întreprindere.

în aşa-zisele « autostrăzi ale informaţiei »)şi de liberalizare la extrem a schimburilor autarhia înseamnă aproape în mod automat sărăcie . juridice. aprig contestat în anumite domenii. în funcţie de normele şi circumstanţele ce se degajă din această paradigmă.a început târziu . care împiedică realizarea unei interpretări monolitice sau preeminenţa unor explicaţii unicauzale. economice şi culturale la nivel local şi regional. ecologică. etice. afaceri şi administraţie). de reaşezare a vieţii cotidiene sub toate aspectele ei importante.din cele europene aflate încă în tranziţie ne orientează spre « o societate democratică. de aici la marile codificări în etica afacerilor a fost o lungă şi binefăcătoare evoluţie. în general inadecvate unei abordări autentice şi riguros ştiinţifice a acestei problematici..pentru un serviciu cât de mic făcut . fie şi numai pentru că permit o lărgire şi în acelaşi timp o difuziune pe scară largă a cunoştinţelor de orice fel.şi prin extensie . Trebuie avut în vedere că acestea din urmă sunt fenomene cu multiple feţe care implică dimensiuni economice. socialul şi politicul suferă cele mai profunde metamorfoze de la sfârşitul de secol douăzeci încoace (secol care. de adaptare sau încadrare întrun proces global multidimensional. în 1989).şi s-a terminat oarecum . Dinamica actuală a schimburilor pare a fi la originea unei creşteri aproape exponenţiale a prosperităţii. Modul de viaţă actual din societăţile occidentale .) înseamnă bogăţie. politice. politice.. Într-o epocă de explozie a informaţiilor (expresia tehnică a acestui fenomen fiind văzută. Schimburile (de orice fel : comerciale. ruajele politice ale lumii actuale nefiind adaptate la dinamica proceselor generate de globalizare. Economia. auzim mereu vorbindu-se de codul manierelor în afaceri (se spune că trebuie să mulţumeşti de fiecare dată cuiva . exprimă şi determină secvenţial procesele sociale. într-o încercare de organizare fără precedent a elementelor specifice societăţii post-industriale. O dinamică aparte.. care poate fi descrisă ca multivalentă. educaţionale etc.).în 1914 . culturale (inclusiv religioase) şi tehnice de o mare complexitate. concurenţială. adjective şi caracteristici dublate de o puternică preocupare etică (ilustrată de problematica actuală a combaterii corupţiei la toate nivelurile şi aspiraţia spre o etică globală : în politică.Procesul actual de globalizare (termenul în sine fiind deschis mai multor înţelesuri. culturale.pentru noua mentalitate care câştigă teren şi pentru noua gândire care devine activă. Sunt tot mai frecvente încercările de codificare a anumitor norme. cum este de exemplu cel al relaţiilor internaţionale) este pe punctul de a pune în umbră jocurile şi interesele geopolitice de mai ieri.« devreme ». 24 . socială şi informatizată ». cât şi în plan universal. sociale. după o expresie consacrată .. vulgarizator.

Cum poate fi el asigurat . Astfel. pentru a-i asigura o 25 într-un context al « fărâmiţării » imaginarului în lumea occidentală. de utilizare a resurselor.într-un context de « agitaţie permanentă » a tuturor actorilor implicaţi . răspunzând cu celeritate sfidărilor momentului actual. cum a fost cazul în trecutul apropiat sau mai îndepărtat (a se remarca fenomenul de delocalizare a întreprinderilor. a bunurilor şi a serviciilor. care riscă metamorfoza spre sau într-o societate « fără .emergenţa eticului. ideologia celor « patru mari libertăţi » îndeamnă la schimburi aproape fără limite şi la circulaţia liberă a resurselor umane. a schimburilor de competenţe. cu consecinţele cunoscute în materie de şomaj. *** În acest context al preocupării pentru o etică globală . aspectele geografice.e imperios necesar ca structurile continentale să devină din ce în ce mai suple şi să funcţioneze în strânsă apropiere de cetăţean. deschizându-se o epocă fără frontiere.pe acest fundal de tranziţie ce pare să nu aibă un sfârşit . care toate implică şi mari dileme etice. financiare. caracteristicile teritoriale par a nu mai fi azi determinante. construirea societăţii informaţiei. de tehnici şi de capitaluri. mai întâi ca efect al « reîntoarcerii religiosului ». erc. suflet ».Astfel. dezvoltarea constantă a unei societăţi solidare. fundamentarea acestei creşteri pe cunoaştere. promovarea preocupării pentru interesul general şi binele comun. puterea acestora din urmă devine mult mai difuză. Drept consecinţă a acestui fapt . cu scopul declarat de a reduce disparităţile regionale şi a susţine zonele aflate în plină mutaţie economică. modernizarea sistemelor de muncă şi de asigurări sociale. economice. responsabilă faţă de problemele mediului. fără a mai ţine cont de localizarea lor.? Cum putem evita crizele politice.dincolo de procesele aşa-zise « materiale » ale vieţii . cu un anumit grad de siguranţă a persoanei. creşterea interdependenţei dintre economii.trebuie căutat un echilibru. oricare ar fi ele.fenomentul fiind circumscris prin încercarea de constituţionalizare a Europei . afirmarea noilor tehnologii. etice ? b) Nevoia preeminenţei eticului Remarcăm . Din punct de vedere economic. ci şi unul de contrapondere la puterea guvernelor actuale. dezvoltarea resurselor umane la scara întregii Comunităţi europene. al preocupării pentru « etic » în general. restructurările de profunzime operate în toate sectoarele vieţii economice şi sociale. PIAŢA pare să câştige nu numai un rol predominant de regulator. dezvoltarea plenară a acesteia din urmă la standarde ridicate în materie de securitate şi apărare. printre care asistăm la urgenţe legate de constrângerile demografice. în context internaţional. de informaţii.). ceea ce constituie un ansamblu de mecanisme şi politici în care prioritatea politică este orientată spre întărirea coeziunii economico-sociale a construcţiei europene. Aceste urgenţe implică în detaliu crearea condiţiilor unei creşteri economice durabile.

Etic. Modul 4 Etic. Toate aceste deziderate ţin de straturile cele mai înalte ale eticii aplicate. mergând până la statutul de actor global în domeniile politic şi de asigurare a securităţii. cu dorinţa declarată de a fi o structură « sigură într-o lume mai bună ». religios. politic şi juridic în context contemporan A. religios şi politic în context regional european Diferenţă şi toleranţă.statură internaţională marcantă. Tranziţia spre o etică post-modernă 26 . forme noi de implementare fiind căutate şi aduse în dezbaterea publică.

Medii de informare . Comunicare. Frank DEAVER.adventist. interferenţe. hinduism. a falsului comunitarism. Biserică. Institutul European. care să potenţeze spaţiul public european. Distincţia dintre drept şi morală în spaţiul public Studii de caz. spre a realiza această efectivitate socială. stat. la acest proces de aprofundare a integrării. anomiei sociale. 2004. Colectiv : Relaţiile publice : coduri. justiţie. Timişoara. Publicitate . Etidura Tritonic. Patrick LECOMTE. evoluând de o manieră pozitivă într-un context de extindere şi de aprofundare a integrării europene) şi modelele etice corespondente. Deontologia mijloacelor de comunicare. etc. spunea un autor citat supra. a fragmentării. in Dialogue. După părerea unui analist. legal v. Bucureşti. « dar tot pe atât ele sunt producătoare de moduri de viaţă şi stiluri colective de existenţă ». religiile instituţionalizate se confruntă în Estul şi Centrul Europei. de pensée et d’action. Acţiunea tuturor va trebui îndreptată sistematic împotriva întoarcerii intoleranţei. islam. Iaşi. recunoscute. poliţie) cu ajutorul cărora modernismul încerca să organizeze o societate raţională şi progresistă5. 2000. la edificarea unui ethos comun. « La originea eticii postmoderne se află o criză de autoritate care implică instituţiile tradiţionale (familie. Editura Mirton. Legislaţie şi relaţii publice. Ne putem astfel pune problema în mod legitim asupra participării religiilor constituite. Revue internationale de foi . etic . Editura Silex. Contravenţii şi infracţiuni. Implementarea acquis-ului comunitar în domeniu.În momentul de faţă . Bibliografie facultativă : Claude-Jean BERTRAND. să favorizeze (în sensul unei etici aplicate) dezvoltarea. practici. 2004. pacea şi securitatea pe continent. televiziune.htm 27 . democraţie. Democraţiile actuale sunt produsul societăţilor post-industriale. Etica în mass media. 5 Raùl KERBS.al provocărilor marcate în mod ireversibil de o cultură a diferenţelor şi de o respiraţie mai larg religioasă.org/articles/14_2_kerbs_f. Bătrânul Continent este azi un spaţiu complet deschis la globalizare şi tinde să favorizeze întâlnirea între diferitele culturi religioase (raporturile dintre creştinism. 2004. dincolo de discursul propriu-zis. şcoală. Legal şi/sau etic. cu ocazia întâlnirilor periodice : a) b) c) d) e) Spaţiul public. Sancţiuni şi pedepse . Bucureşti. http ://dialogue. Trebuie refuzată compania actorilor violenţi şi găsită calea pe care o mediere reală e posibilă. cu problema reînscrierii lor în specificităţile culturale şi politice naţionale şi europene. mozaism. L’éthique à l’époque postmoderne. B.

Coduri şi documente guvernamentale : Codul penal Codul de procedură penală Legislaţia referitoare la contravenţii Ordonanţe şi Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului în domeniu Norme şi legislaţie europeană C. în contextul apropierii alegerilor locale în România – analiza de fata fiind istorica. Consiliile locale şi judeţene. Carta Europeană defineşte exerciţiul autonomiei locale ca fiind « dreptul şi capacitatea efective ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gera în cadrul legii. 2004. se bucură de autonomie în calitatea lor de autorităţi administrative alese în condiţiile legii. 4. în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă. în condiţiile legii’. o parte importantă a treburilor publice ». nu tine cont de modificarile aduse prin Legea 286/2006. Modul legislaţie : principii generale şi aplicaţii particulare în domeniul administraţiei publice locale Studiu de caz la modulul legislaţie : Scurt istoric al implementării unei legislaţii reformatoare în ţara noastră şi scurtă prezentare a Legii administraţiei publice locale. Legea nr. 28 . 204/23 aprilie 2001) . 3. sub propria răspundere şi în favoarea populaţiilor.Legea administraţiei publice locale (Monitorul Oficial nr. Bucureşti. Al. treburile publice. secret şi liber exprimat’. precum şi primarii. cu modificările ulterioare: Legea 286/2006 – modificari ce vor fi prezentate la curs) Principii de organizare şi funcţionare a administraţiei publice în general: Acestea sunt consacrate de Constituţie (principiul autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice). (1) : ‘Autonomia locală este numai administrativă şi financiară. al. Art.Sonia Cristina STAN. Editura Humanitas. autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal. 215 din 23 aprilie 2001 . 69/1991. Art. precum şi de consiliile judeţene. direct. al. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege’. Manipularea prin presă. (1) : AUTONOMIE LOCALĂ : ‘Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administrative publice locale de a soluţiona şi de a gestiona.prin care a fost abrogată Legea nr. egal. (2) : ‘Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari.

(1) : ‘Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune şi oraşe şi autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei. responsabilităţii. fondul locativ. 7. D.care includ alimentarea cu apă. transportul local. de anumite legi şi ordonanţe. printre care una foarte importantă : Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. pe de altă parte. însă ceea ce le apropie oarecum este faptul că decizia este luată de o autoritate publică care se află implantată în teritoriu. nu există raporturi de subordonare’. în cea de a doua organe autonome locale. în mod indépendant. asupra problemelor cu care se confruntă colectivităţile teritoriale în cadrul cărora ele funcţionează. decizia fiind luată în ambele cazuri de organe din teritoriu. în prima situaţie fiind organe statale. cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ’. salubrizarea localităţilor. având ca misiune să slujească cetăţeanul. în limitele impuse de lege. 6. Al. al. Acest lucru se realizează ori prin intermediul desconcentrării. canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale.după evenimentele din decembrie 1989.Putem deci spune că autonomia locală reprezintă aptitudinea legală a autorităţilor autonome de a decide. pe de o parte. etc. legalităţii. 7. se consacră şi la noi principiul subsidiarităţii (chiar dacă termenul « subsidiaritate » nu apare în mod expres în lege). 326/2001 . ea constând pentru guvern în « a delega o putere de decizie autorităţilor administrative ale statului implantate în teritoriu ».). Desconcentrarea este definită ca o formă specifică de exprimare a centralizării. electrică. Descentralizarea : Avem de a face în România cu un profund proces de descentralizare a anumitor servicii publice. între cele două noţiuni nu trebuie pus semnul egalităţii. SUBSIDIARITATE : Art. de exemplu. După cum vedem din acest art. alimentarea cu energie termica. sub propria răspundere. ori prin cel al descentralizării. 2 : ‘În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean. Alte PRINCIPII : Art. astfel serviciile publice se transformă din servicii statale în servicii comunitare. Nu avem de a face cu o diferenţă de grad între cele două forme. (1) şi (2). Descentralizare şi federalism : se impune şi la noi ideea că dreptul de a decide asupra problemelor locale trebuie să aparţină celor care sunt cel mai aproape de ele. autorităţile publice sunt fie autorităţi desconcentrate. Astfel. al.procesul democratic a început la noi după 1989. cu cele două dimensiuni ale sale (decizia mai 29 . Aceste principii sunt fundamentale în democraţie. Democraţia . (1) : ‘Exercitarea competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege revine autorităţilor adminstraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăţean’. al. ci cu una de natură. fie autorităţi descentralizate. fiind mai aproape astfel de acesta din urmă (promovată. precum şi între consiliul local şi primar. Embrion de stat de drept .

.  atribuţii de ordin economic. 25/1996). egal. cerinţele de eficienţă şi eficacacitate) receptat din dreptul comunitar. precum şi aderarea la asociaţii internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale . Institutului Naţional de Statistică la 1 ianuarie al anului în curs sau la 1 iulie al anului precedent). Acest ultim principiu a fost consacrat constituţional la noi abia după 1989. a instituţiilor publice şi agenţilor economici de interes judeţean. astfel consiliul judeţean . E. secret şi liber exprimat (art. Administraţia publică judeţeană şi locală : autorităţile publice judeţene şi locale Consiliul Judeţean : Art.cf. lit.de autoritate a autonomiei judeţene. ‘’i’’ . (. 104. direct. alin. de autoritate a administraţiei publice judeţene. (1). Consiliul Judeţean . Legea nr. în termen de 30 de zile de la constituirea consiliilor locale din judeţe. ‘’e’’. alin. ‘’l’’ .  atribuţii privind cooperarea şi asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară şi străinătate. 121 : ‘Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti. 30 .. Numărul consilierilor din Consiliul judeţean este stabilit prin ordin al prefectului.cf. republicată în 1996 cu modificările aduse prin Legea nr. (3) din Carta europeană a autonomiei locale (apropierea deciziei de cetăţean). în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean’. (1). amplasarea şi natura răspunderii.  atribuţii de înfiinţare.are mai multe categorii de atribuţii :  atribuţii de coordonare a activităţii consiliilor locale. Deci .cf. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean . 70/1991 a fost consacrat sistemul alegerii indirecte a Consiliului Judeţean. ATRIBUŢIILE Consiliului Judeţean (ca şi cel local): el are o dublă natură .cf. art. alături de consiliul local şi de primar . organizare şi conducere a serviciilor publice judeţene.  alte atribuţii stabilite de lege (cf. de către un corp de electori.aproape de cetăţean. 4. 104 lit. Alegerea Consiliului Judeţean : Iniţial. art. 1 din Legea nr.se aleg prin vot universal.) ». 104. art. 104.ca de altfel si cel local şi primarul . financiar şi urbanistic . literele ‘’c’’.  atribuţii pe linia propriei organizări : cf. art. litera ‘’h’’. ceea ce implică de altfel şi aprobarea regulamentelor lor de funcţionare . legii de faţă sau altor legi speciale).reprezintă o autoritate a autonomiei locale. ‘’r’’ . alin. 25/1996 a instituit sistemul alegerii directe a Consiliului judeţean. prin Legea nr. art. potrivit căruia Consiliul judeţean era ales (de către consilierii locali din acel judeţ) « prin vot indirect. ‘’b’’ .Consiliul Judeţean. ‘’f’’. ‘’a’’.. 70/1991. în funcţie de numărul populaţiei din fiecare judeţ (cf. 104 alin (1) litera ‘’d’’) . preluat într-o formă apropiată de cea a art.

alin. cât şi individual .  el răspunde în faţa Consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene . (2) .în caz de război sau de catastrofă . prezumţie de legalitate.  acest aparat propriu este subordonat preşedintelui consiliului judeţean . cu persoane fizice sau juridice din ţară sau străinătate . j. veridicitate.a consiliului nou ales .cf. 153 (1) se precizează că ‘delegaţia permanentă a Consiliului judeţean continuă să funcţioneze numai până la constituirea noilor autorităţi ale administraţiei publice locale.  sau şedinţa extraodinară. teza întâia. . cu o periodicitate de 2 luni . art. funcţionare. Răspunderea Consiliului judeţean : Art.cf.ca legal constituit . 114. alin. Aceste dispoziţii devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică (cele normative) sau sunt comunicate persoanelor interesate (cele individuale). iar cele referitoare la primar. (3). Regimul juridic al actelor Consiliului judeţean :  hotărârile sale sunt acte administrative. este şedinţa ordinară. la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul consilierilor sau la solicitarea prefectului. incompatibilităţile primarului. art. 114. Preşedintele Consiliului judeţean are statutul următor :  funcţie de reprezentare a judeţului în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. art.  sunt supuse controlului de legalitate al actelor administrative exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ în baza Legii nr. modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în regim de putere publică .  el răspunde şi de buna funcţionare a aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce şi controlează . j. având . .cf. alin.cf. ori de câte ori este necesar. etc. 105 .fiind supuse astfel regimului juridic al actelor administrative : caracter executoriu.art. se aplică şi preşedintelui c. adică manifestări unilaterale şi exprese de voinţă făcute în scopul de a naşte. Preşedintele c. Mandat.În dispoziţiile finale şi tranzitorii ale legii actuale . j. j.  hotărârile pot avea atât caracter normativ. este un organ unipersonal şi executiv al c. art. care se semnează de către preşedinte sau de vicepreşedintele care a condus şedinţa şi se contrasemnează de către secretar. Actele Consiliului judeţean sunt hotărârile.printre altele . 110 al legii noi instituie norma de principiu cf. j. se aplică în mod corespunzător consiliului judeţean. căreia dispoziţiilr legii privitoare . 554 din 2 decembrie 2004 . (2) o seamă de atribuţii .  sunt supuse controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect.  forma de lucru a c. ‘funcţionale’. 31 . 114.  mandatul său poate fi prelungit prin lege organică . autenticitate.. în urma alegerilor generale locale’. (2) ..cf. mandatul şi răspunderea acestuia.poate emite dispoziţii care pot avea atât caracter normativ (modificând astfel legea veche) cât şi individual. adresată preşedintelui c. care se exercită de la data constituirii sale până la declararea . acte : Consiliul judeţean este ales pentru un mandat de 4 ani.la răspunderea consiliului local. alin.

nu-şi putea duce la îndeplinire obligaţiile ce-i revin trebuia admisă intervenţia Comunităţii europene. CONSILIUL LOCAL : scurtă prezentare . care permite organizarea unei societăţi policentrice. atribuţii. implementare. Unii vorbesc despre subsidiaritate ca despre o « filosofie socială revoluţionară » a epocii noastre. oarecum limitative şi conservatoare. cât şi la acela al statelor membre. *** F. O primă abordare de anvergură în spaţiul comunitar contemporan l-a avut ca promotor pe Jacques Delors. j. În acest context întâlnim adesea în diferite abordări principiul subsidiarităţii. iar în situaţia excepţională când unul din state nu putea să satisfacă acestor exigenţe. conform căreia (în prezentarea Tratatului de la Maastricht) « construcţia europeană » trebuia să constea în fixarea şi delimitarea competenţelor instanţelor decizionale ale Comunităţilor de acelea ale statelor membre ale Uniunii. Aparent. eliberată de constrângerile ordinii publice interne sau internaţionale. prin instituţiile abilitate. Au fost aduse unele critici acestei viziuni. asimilată de către unii cu anarhia. nu se întruneşte timp de 6 luni consecutiv .Cf. de alţii cu « mâna invizibilă » ce acţionează şi armonizează un mecanism policentric. desemnare. art.  apare situaţia în care timp de trei şedinţe consecutive nu a adoptat nici o hotărâre . decizii. o listă fermă a acestor competenţe trebuia să conducă la posibilitatea de a şti cu precizie ce se poate întâmpla atât la nivelul Europei. 111 . susţinându-se că ea conţine « erori involuntare » : 32 .  numărul consilierilor s-a redus sub jumătate plus unul şi nu se poate completa prin supleanţi. Noţiunea de subsdiaritate poate avea mai multe înţelesuri şi se pretează astfel la aplicaţii diverse. EVOLUŢII ACTUALE ŞI PRINCIPII FUNDAMENTALE: SUBSIDIARITATEA In centrul evoluţiilor celor mai recente ale noii organizări a societăţii stă o nouă repartiţie şi o nouă difuziune a puterii.se produce dizolvarea de drept a Consiliului judeţean dacă :  c.

Dezbaterea ar trebui să implice de o manieră cât se poate de echilibrată şi argumentată palierul etnic. dar şi că ele ar putea fi.ţinând cont de dezbaterea publică pe anumite 33 . şi că doar practica relaţiilor europene ar putea eventual face posibilă apariţia necesităţii unei intervenţii europene. poate alimenta câteva ipoteze interesante pentru nevoile noastre de azi. câteva aspecte din : Legea nr. experienţa trecută putând fi utilă în circumstanţele noi. *** Ar trebui analizate câteva posibile şi necesare modificări ale acestui text în perspectiva integrării noastre efective în UE . de mentalitate.prin care a fost abrogată Legea nr. Aceste aspecte sunt printre cele mai relevante în momentul de faţă . în special cu minorităţile. redistribuite între puterea politică şi societatea civilă. create de nevoia adaptării la un nou cadru. pentru a nu declanşa fenomene de necontrolat în relaţia cu anumite categorii ale populaţiei.după momentul aderării de la 1 ianuarie 2007 . O discuţie de principiu ar trebui să aducă în prim plan afinarea acestei concepţii şi câteva din realizările efective pe plan european.şi chiar inutile la început . cu modificările ulterioare.şi înscrierea expresă a principiului în textele legale. 204/23 aprilie 2001) . după momentul aderării noastre efective la UE . legalitate. Ar trebui găsite resurse şi resorturi în cadrul societăţii civile pentru a declanşa o schimbare de atitudine.petrecut la 1 ianuarie 2007. cooperare şi solidaritate Am văzut mai sus. preluat din filosofia antichităţii. decizional . 215 din 23 aprilie 2001 . pentru a putea scoate în evidenţă aplicarea principiului şi schimbarea de mentalitate la nivel regional european. şi nu doar în ţinuturile locuite de anumite minorităţi. în principal. responsabilitate. Aluzia la parcursul istoric al acestui principiu. sub anumite forme şi de către anumite instituţii care ar rămâne nedeterminate .Legea administraţiei publice locale (Monitorul Oficial nr.dar şi de viaţă. ceea ce ne-ar conduce la ideea că principiul subsidiarităţii nu e o formă elaborată a descentralizării statului.-principiul subsidiarităţii ar implica aşadar că Europa nu are nici o competenţă definită a priori. în principal. -principiul subsidiarităţii ar implica nu numai faptul ca respectivele competenţe să fie redistribuite între diferitele eşaloane ale puterii politice. Argumentul principal poate fi acela că autonomia trebuie să fie efectivă peste tot în ţară. 69/1991. în direcţia iniţierii masive a publicului în chestiunile de autonomie şi subsidiaritate. Temă de studiu individual (acasă) : Subsidiaritatea şi avatarurile sale în legislaţia românească actuală: autonomie. reinterpretat şi degajat în cele din urmă de filosofia socială a Bisericii. devenite oarecum « majorităţi » locale.

În sinteză : cu ocazia şedinţelor de curs sau prin exerciţiile de acasă studenţii trebuie să se iniţieze în analiza şi prezentarea într-o viziune comparativă cu situaţia din alte ţări a Principiilor de organizare şi funcţionare a administraţiei publice în general.cu modificările ulterioare: Legea 286/2006 – modificari care vor fi prezentate la curs – legea poate fi consultata pe site-ul Camerei Deputatilor "Carta Europeana a Autonomiei Locale" G. Exerciţii şi teste Exemple din etica afacerilor (test grilă) : 34 . cu impact direct sau indirect asupra relaţiilor dintre autorităţile publice (prin « aleşii poporului » şi/sau prin intermediul funcţionarului/funcţionarilor publici) şi publicul larg. din diferite zone ale ţării.Legea administraţiei publice locale . marea masă a cetăţenilor. Bibliografie : Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 .chestiuni spinoase legate de diferitele pretenţii de autonomie « culturală » sau chiar « teritorială ».

nud. Şoferul remorcii de transportat lemne cu care venise sculptorul ca să ducă buşteanul îl face pe ţăran « prost » şi « incult ». prezentat la o oră de maximă audienţă. radiind de bucurie. Sculptorul pleacă. ceea ce ţăranul face întocmai. transparenţă totală) Un sculptor vrea să cumpere un buştean (un lemn de esenţă nobilă) de la un ţăran şi îl întreabă pe acesta din urmă cât pretinde ca preţ. respectul dreptului la petiţie) faţă de clienţi (produse şi servicii de calitate. respectarea diversităţii culturale) faţă de firmele concurente (informare detaliată fără condiţii. când va veni să-l ia şi să-l transporte la atelierul lui. pregătindu-l ca lemn de foc. este prezentat de la brâu în sus un bărbat cam de 35 . pe care îl ridică şi îl atinge pe piept şi pe abdomen cu faţa proaspăt rasă. informare. dar nu-i cere acestuia banii înapoi. dar în cele din urmă acceptă banii. Corespund imaginile astfel descrise. reproşându-i că n-a înţeles nimic şi a tăiat frumuseţe de buştean pentru foc. explicându-i că nu dorea lemnul pentru foc. loialitate. informare) faţă de comunitate (protecţia mediului. confidenţialitate) faţă de angajaţi (remunerare echitabilă. iar un vecin al ţăranului (care îl orientase pe sculptor spre ograda acestuia şi căruia sculptorul îi precizase că vrea un buştean pentru a realiza o sculptură) îl dojeneşte pe acesta . contribuţie la soluţionarea problemelor sociale.Un bun manager are obligaţii etice : a) b) c) d) e) faţă de acţionarii întreprinderii sale (gestiune corectă. regulilor generale de etică dintr-o societate ca a noastră (I) şi au fost încălcate norme şi principii etice prin prezentarea acestui spot publicitar (II)? I) a) nu 35 . Care dintre cei patru protagonişti are o atitudine morală ? a) b) c) d) sculptorul vecinul ţăranului ţăranul şoferul remorcii de transport Într-un spot publicitar televizat. din acest spot publicitar. pentru promovarea unei mărci autohtone de aparate de ras. Sculptorul îi oferă 2000 de lei şi îl roagă să-i păstreze buşteanul timp de două săptămâni. garantarea siguranţei de utilizare. Ţăranul precizează că vrea 1000 de lei.40 de ani. transparenţă. Ţăranul îi spune că e prea mult 2000 de lei. ci pentru sculptură. având în braţe un bebeluş de câteva luni de sex masculin. loialitate. Sculptorul revine peste două săptămâni şi când vede ce a făcut ţăranul se ia cu mâinile de cap. îl dojeneşte doar prieteneşte. respectul vieţii personale. cu torsul nud. dezvoltarea profesională.spunându-i că a luat totuşi prea mulţi bani pe buştean şi ca ar fi bine să compenseze diferenţa de valoare şi să taie buşteanul mărunt (chituci).

b) II) da a) b) nu da 8. Care din următoarele principii practice ale eticii în afaceri vi se par necesare ? a) respectarea confidenţialităţii informaţiilor b) sensibilitatea faţă de conflictele de interese c) respect faţă de regulile de drept d) conştiinţă profesională. profesionalism e) loialitate şi bună credinţă f) simţul responsabilităţii g) respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi h) respectarea fiinţei umane *** BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 36 .

Pretexte metaetice.Lucrări generale : Dan CRĂCIUN. 1997.-Mureş. Zvonurile. Relaţii publice internaţionale în contextul globalizării. 2003. Editura Clusium. 1997. Cluj-Napoca.ro. Radu PREDA.N. Dacian Graţian GAL. Teoria comunicării. Vasile TRAN. Editura Ardealul. Teologia socialis 2. 2004. Moralitatea . Bucureşti. Editura Transilvania Press. Tg. trad. Simona Mirela NICULESCU.ro. Etica în publicitate. Bucureşti. Tematizări ale gândirii etice actuale. colecţia „Universitas”. Editura comunicare. Teodor VIDAM. Teodor VIDAM.o introducere în etică -. Irina STĂNCIUGELU. Editura Presa Bună. ClujNapoca. trad.rom. Editura Eikon. Sorin MUREŞAN. Jean-Noël KAPFERER. Humanitas. colecţia « Biblioteca de filosofie ». 2008. Radu CARP. Editura I. 2002. rom. Bucureşti. Bernard WILLIAMS. În căutarea binelui comun. Moralitate şi comunicare.. 1995.I. Iaşi. Editura Punct. Teodor VIDAM. 37 . Bucureşti. Incursiuni şi prefigurări în filosofia moralei. 2001. Pentru o viziune creştină a democraţiei româneşti. Lucrări speciale : Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale. Bucureşti. Editura comunicare. colecţia « Cursuri universitare ». 2001. 1993.

2003. Ion COPOERU. 1998. Codul manierelor în afaceri. Nicoleta SZABO. Etica în afaceri. Alfred VASILESCU. Tratat despre minciună.. Bucureşti. Miruna RUNCAN. 2003. cazuri. Bucureşti. trad. 2005. Editura Rentrop & Straton. Etica afacerilor în turism . PR TREND. Etică şi cultură profesională. Editura Business Tech International Press. Editura comunicare. Călin RUS. Editura Uranus. Letiţia BALDRIGE. TIERNAY. 2008. Introducere în etica şi legislaţia presei. teme de reflecţie -. Editura Accent. 1997. Editura All. Bucureşti. Vasile TRAN. Teorie şi practivă în relaţiile publice şi publicitate.Delia Cristina BALABAN.Puncte de vedere. Elizabeth P. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 1999. ClujNapoca. Gabriela ŢIGU. Repoziţionarea etică a conceptului de minciună. Cluj-Napoca. Întroducere la o etică a comunicării 38 . TABLA DE MATERII ETICA ÎN PR. rom.ro. colecţia « Comunicare ».

Comunicare interpersonală şi consecinţe etice : câteva elemente de sinteză a) Comunicarea şi relaţiile interpersonale b) Care este legătura între satisfacerea acestor nevoi fundamentale ale omului. Politică şi comunicare de masă : « La grande manip. etimologie şi diverse puncte de vedere b) Discursul etic şi repoziţionarea etică a conceptului de minciună c.Mediere Exemplu : Predica şi rugăciunea 39 . ». Etica şi faptul religios a) Intercesiune . Minciună şi manipulare a) Noţiunea de manipulare : o definiţie b) Discursul etic şi repoziţionarea etică a conceptului de minciună C.. definiţii şi evoluţii conceptuale 2. Etimologie. ETICA ÎN RELAŢIILE PUBLICE Comunicare şi etică politică : bibliografie « rezonată » A. Comunicarea faţă-în-faţă şi Comunicarea de masă a)Comunicare politică şi etică : definiţii. câmpul comunicării şi cu etica ? c) Rolul şi implicaţiile asupra moralităţii : D. B.Introducere 1. Comunicarea politică şi etica.. Comunicare interpersonală şi consecinţe etice : câteva elemente de sinteză B. Distincţii fundamentale I.

Distincţia dintre drept şi morală în spaţiul public J. Spre o etică post-modernă E. F. ETICA ÎN AFACERI a) Exemplu : Etica în publicitate. Legislaţie şi relaţii publice.. Etic.. Un rezumat b) Formele publicităţii c) Efecte ale eticii afacerilor aplicate. Modul legislaţie : principii generale şi aplicaţii particulare în domeniul administraţiei publice locale Bibliografie selectiva Tabla de materii NOTĂ DESPRE AUTOR 40 .b) Toleranţă şi umanism. Instituţionalizarea de noi practici H. Tranziţia spre o etică post-modernă I. religios şi politic în context regional european Diferenţă şi toleranţă. Etica şi retorica : ars bene dicendi/ars bene vivedeni.

Ediţiile Fundaţiei Alpha. secţia Ştiinţe Politice. A participat. 41 . 2000. Drept comunitar. fost decan al secţiei de Administraie Publică. Mecanisme şi tehnici de negociere internaţională. Facultatea de Drept „Jean Monnet”. Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative. primul Seminar Internaţional pe tema Drept nuclear şi protecţia mediului. În prezent. în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară a OECD din Paris. predă cursurile de: Etică şi legislaţie în PR. Este Doctor în Filosofie şi Antropologie la ICP şi Paris IV-Sorbonne. 1999. Este Director interimar al Institutului de Drept şi Politici Comunitare al Universităţii „BabeşBolyai”. DESS în Diplomaţie şi Administrarea Organizaţiilor Internaţionale la Universitatea din Paris XI (Paris-Sud). Este doctor în Drept la Universitatea din Paris (Paris V). în 1993. Introducere în dreptul orgenizaţiilor economice interguvernamentale.Flore Pop este conferenţiar doctor în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. în Grupul Cercetare de Drept şi Relaţii Internaţionale al Academiei de Drept Internaţional din Haga. Cluj–Napoca: Presa Universitară Clujeană. A organizat la Cluj. Este autorul lucrărilor: Experienţa românească a tranziţiei. 2000. Cluj–Napoca: Presa Universitară Clujeană. în iulie 2004. Drept internaţional public şi organizaţii internaţionale. România: mecanismele juridice ale tranziţiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful