Complicatiile edentatiiei partiale Definiţie: • Edentaţia parţială reprezintă situatia clinica frecvent întâlnită la pacienţii adulti, după vârsta

de 40 ani, iar solicitarea tratamentului este frecventă între 40-50 ani la femei şi 50-60 ani la barbati. Starea de edentaţie poate apare din copilarie, la nivelul molarului de 6 ani, care este considerat un dinte temporar, iar cariile aparute sunt lasate netratate în ideea schimbarii dintelui
Depind de numărul, extinderea şi topografia breşelor edentate, de reactivitatea organismului, de vechimea edentaţiei. Clasificarea lor este următoarea :  Tulburări funcţionale masticatorii : apar când se pierd dinţii din regiunea laterală. Prin pierderea molarilor dispare 3/4 din suprafaţa activă de masticaţie, ceea ce duce la scăderea eficienţei de triturare a alimentelor, atât cantitativ cât şi calitativ. Apare o concentrare a forţelor de masticaţie asupra dinţilor restanţi, această suprasolicitare fiind cauza apariţiei modificărilor patologice la nivelul lor.

 Tulburări funcţionale fizionomice: apar în cazul pierderii dinţilor frontali sau ca o complicaţie a edentaţiei parţiale, cum ar fi:  Migrări orizontale cu apariţia tremelor şi diastemelor;  Vestibularizări ale dinţilor frontali;  Abraziuni exagerate ale dinţilor frontali;  Reducerea dimensiunii verticale de intercuspidare maximă;  Tulburări funcţionale fonetice: funcţia fonetică este mai puţin afectată, producându-se o adaptare rapidă la condiţiile de edentaţie. Tulburările fonetice sunt accentuate în cazul lipsei întregului grup frontal superior. Pierderea dinţilor frontali inferiori produc tulburarea fonaţiei prin modificarea culoarului coloanei de aer.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful