P. 1
19975047 Desenul Familial

19975047 Desenul Familial

|Views: 4|Likes:
Published by Andreea Soltan
desenul familial
desenul familial

More info:

Published by: Andreea Soltan on Jun 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/29/2015

pdf

text

original

Folosirea Desenului familiei în mişcare (Kinetic Family Drawings) în psihodiagnoză

Vass Zoltán Catedra de Psihologia Sănătăţii şi Personalităţii

În: Observatorul de Psihologie Maghiar , 2001, 56, 107- 135

Lucrarea prezintă experienţa autohtonă în folosirea clinică a Desenului familiei în mişcare (Kinetic Family Drawings), cu scopul de a ajuta încorporarea acestei tehnici în setul de instrumente diagnostice folosite în psihologia clinică, şi în psihologia respectiv psihiatria pediatrică. După parcurgera istoricului şi tipurilor Desenului familiei, articolul prezintă tehnica Desenului familiei în mişcare, apoi face o introducere a procesului de interpretare a desenului, prezentând şi interpretările din practica autorului considerate cele mai folositoare. Folosirea Desenului familiei în mişcare este apoi ilustrată într-un studiu de caz, în care tipurile de Desen al familiei (Desenul familiei clasic, Desenului familiei în mişcare şi Desenul familiei animale în mişcare) sunt comparate. Lucrarea se încheie cu evaluarea psihometrică a desenului familiei în mişcare (fidelitate şi validitate de construct), respectiv cu perspectivele cercetării, în care autorul, face diferenţă între cele 2 moduri de folosire a desenului familiei în mişcare: instrument pentru generarea de ipoteze şi test psihometric. În primul mod de utilizare, desenului familiei în mişcare pentru clinician are rol în formularea de ipoteze psihodiagnostice, care se cer în continuare verificate. Utilizat strict ca test, este nevoie de elaborarea de norme care să ţină cont de principalele variabile moderatoare şi de efectuarea de studii bine elaborate privind validitatea şi fidelitatea testului. Ementele de bază ale validităţii şi fidelităţii sunt modalităţile de evaluare obiective, reproductibile, evaluarea global- holistică, precum şi cartografierea patternurilor complexe în locul elementelor grafice individuale. Conform concluziilor acestei lucrări, desenului familiei în mişcare este pozitiv evaluată în literatura

internaţională de specialitate: metoda poate fi bine folosită atât în domeniu clinic cât şi în cercetare.

Cuvinte cheie: psihodiagnostic, analiza desenului, desene proiective, desenul familiei, desenul copilului.

Desenul familiei în mişcare (Kinetic Family Drawings, KFD; BURNS, KAUFMAN, 1970) este o metodă de analiză proiectivă a desenului, care poate fi folosită în psihodiagnoza copilului, în consiliere, terapia de familie, şi în investigarea psihlogică şi psihatrică a adolescenţilor şi adulţilor. În străinătate metoda preia tot mai des locul desenului de familie clasic, se publică manuale de interpretare, se publică rezultate empirice care să sprijine valaditatea psihometrică, precum şi recenzii, la noi este însă puţin inclusă în repertoriul testelor psihologice. Autorul ar dori să atragă atenţia asupra acestei metode, prezentând câteva experienţe autohtone de folosire clinică a desenului familiei în mişcare (şi a desenului familiei de animale n mişcare), pentru a ajuta astfel integrarea metodei în pihologia clinică, psihologia pediatrică şi psihiatria pediatrică autohtonă. Pentru aceasta după trecerea în revistă a tipurilor de desene de familie şi a istoriei acestora, autorul ne prezintă tehnica desenului de familie în mişcare, apoi ne introduce în procesul de interpretare al desenului de familie în mişcare. Folosirea practică este ilustrată printr-un studiu de caz, comparând concluziile dintre folosirea desenului de familie clasic, desenului de familie în mişcare şi familia animală în mişcare. Lucrarea se încheie cu evaluarea psihometrică a desenului de familie în mişcare (fidelitate, validitatea de construct şi şi metoda de cercetare).

Istoricul şi tipurile de desen al familiei

Desenul familiei în mişcare este o variantă relativ a nouă a desenului familiei, des folosit în SUA, la noi (şi mai ales în Europa, vezi Schety, 1974), fiind

o variantă mai puţin răspândită. Se cunosc mai multe tipuri ale desenului familiei, numitorul comun fiind format din 3 tipuri: 1.desenul propriei familii, 2.desenul unei (altei) familii, 3. desenul familiei transformate. Din punct de vedere cronologic, primul grup a apărut mai întâi. Literatura aminteşte numele lui Trude Traube în anul 1937, apoi a autoarei franceze Minkowska care a cerea să se deseneze nu numai familia proprie, ci şi pe copilul însuşi şi desenul casei (Widlöcher, 1965). Literature de specialitate anglosaxonă aminteşte de obicei studiile lui Hulse (1951, 1952), ca deschizătoare de drumuri, sub numele de Draw-A-Family (DAF). Hulse pentru simplificarea primului interviu pedopsihiatric, cerea copilui după un prim desen liber, să îşi deseneze familia proprie. Interpretări individuale a făcut puţine, se pot citi de la el mai mult, studii de caz. A pornit în primul rand de la interpretarea omuleţului a lui Goodenough (1926) şi Machover (1949), accentuând interpretarea ca un întreg a desenului conform principiilor gestaltice, interpretarea psihanalitică a simbolurilor. Judecând după lucrările publicate, desenului familiei i s-a acordat mai multă atenţie în Franţa şi Germania, decât în SUA. Porot (1965), punea să fie desenată propria familie, Borelli-Vincent (1965), respectiv Crocq şi Suziot (1968) au cerut să se deseneze mai întâi o familie, apoi desenul familiei proprii, comparându-le pe cele două. Rămânând la autorii francezi, din istoria desenului familiei trebuie să amintim munca lui Corman (1964, 1965). Corman în locul indicaţiilor² folosite până atunci “desenează familia ta” Corman (1965, 68.) propune forma “desenează o familie, aşa cum ţi-o închipui tu” (“dessin une famille, une famille de ton invention”), pentru că acest instructaj dădea mai multă libertatea procesului de proiecţie, decât desenul propriei familii. Din experienţă reiese că şi în acest caz copilul îşi desenează tot familia proprie actuală. Metoda lui Corman este foarte edificatoare: după terminarea desenului îi cere totdeauna copilului să povestească despre familia care a desenat-o, întreabă unde sunt membrii familiei, şi ce fac acolo. După Corman din conversaţia avută cu copilul trebuie să facă parte 4 întrebări: cine e persoana cea mai drăguţă din această familie, cine e persoana cea mai puţin drăguţă, cine e persoana cea mai fericită ş cine e mai puţin fericită (la

În desenele copiilor cu tulburări de comportament. de învăţare. spre deosebire de copiii bine integraţi. este un desen al familiei indirect. Acum vom face împreună propria poveste…. care apoi include toată familia deci şi copilul). În Germania. au apărut şi cărţi de sine stătătoare care au dezvoltat metoda. Desenul în ansamblu este sărac în detalii. Închipuieţi că vine un vrăjitor şi vrăjeşte pe fiecare dintr-o familie. ocolirea indirectă a cenzurii. Folosesc mai puţin spaţiu pe foaia de hârtie (desenul va fi mai mic). este frecventă înghesuirea figurilor pe marginea hârtiei cu nedesenarea liniei solului. Culorile folosite sunt în general mai puţin realiste. florile. care consideră acest instrument ca folositor la explorarea nevroze familiale (nevroza de de caracter transmisă din copilăria părinţilor. 1973). Munca lui Schetty (1974) trebuie amintită. dar preferă în schimb culoarea mov. în afara prezentării muncii autorilor francezi (de ex. mic şi mare deopotrivă… ai aici o foaie de hârtie şi un creion. O gândire asemănătoare găsim şi în munca lui Bierman (1962). Pentru reprezentarea nuaţelor mai închise folosesc negrul. 11). soarele. Biermann. evită culoarea portocalie. Sigur ştii poveşti. familia se organizează într-un grup lejer. 1973). lipsesc umerii. figurile umane au puţine detalii specifice. La desenarea omului. care folosesc în acest scop culoarea gri în locul negrului. Din experienţa autorilor. În sfârşit trebuie de asemenea să aflăm de la copil cine i-ar plăcea să fie cel mai mult în familia desenată. în care copilul îşi reprezintă familia prin animale ("zeichne deine Familie in Tieren" .fiecare răspuns trebuie întrebat şi de ce). Familia vrăjită (Kos. 1957) ca tehnică proiectivă s-a dezvoltat în educaţie şi consilierea psihologică şcolară. nu desenează mâinile şi degetele. pentru că prin analiza formală a desenelor copiilor de 8-10 ani. cu simptome nevrotice în comparaţie cu desenele copiilor sănătoşi nu apar elemente auxiliare cum ar fi cerul. capul este mai mare ca în cazul copiilor sănătoşi. desenează-mi ce se . a strâns în mod empiric caracteristicilegrafice ale familiilor neurotice. Familia de animale (Brem-Gräser. iar labele picioarelor sunt nesigur reprezentate. Abegg. la compararea desenelor între ele apar elemente de dinamică familială care nu apar în desenele individuale. scopul modificării instructajului original dat pentru desenul famililiei este accesarea inconştientului. Instructajul este următorul: “ Acum o să visăm un pic. Copiii nevrotici folosesc puţine culori. foloseşte în mod accentuat un mod de interpretare. Este frecventă reprezentarea din profil. Conform propunerii lui Shearn şi Russel (1969) merită să se ceară să deseneze nu numai copilul ci şi părinţii.

was da geschehen fist!".Wir wollen jetzt miteinander ein wenig dichten.. O nouă variantă a desenului familiei: desenul familiei în mişcare (Kinetic Family Drawing.întâmplă cu fiecare! “ (. Un punct de vedere interesant al evaluării este compararea asemănărilor dintre mamă şi copil cu diferenţierea celor 2 figuri. and zwar alle Menschen dieser Familie. O altă metodă este cea propusă de Kaiser (1996) care folosind o metodă indirectă de explorare a relaţiilor familiale. Din literature maghiară a desenului familiei trebuie subliniate lucrările lui Harsányi (1968). Steil Dir vor. Scopul desenului Mama şi copilul este proiecţia inconştientă a relaţiei internalizate cu obiectul. KFD) . cuibul care pluteşte în aer versus aşezat sigur în pom. Du kennst doch Marchen? Wir werden nun ein eigenes Marchen machen. es kommt ein Zauberer and verzaubert eine Familie. BND).. prezenţa păsării mamă. Da 'hast Du ein Blatt Papier and einen Bleistift. sprijinindu-se în special pe teoria lui Mahler despe separare. 166).. Feuer (1992) şi Halász (1993). Gillespie (1989) propune desenul Mama şi copilul la copiii care au dobândit deja capacitatea de reprezentare mentală.. dacă pot cade ouăle din cuib. and nun zeichne. rolul menţinerii disocierii. Grof3e and Kleine. negării. Simbolul face apel la relaţia timpurie mamă-copil.. mai precis proiecţia inconştientă a relaţiilor sigure şi nesigure de ataşament. cu următorul instructaj simplu “desenează o mamă şi un copil (“draw a mother and a child”. cuibul are fund. Interpretarea se bazează pe elemente cum ar fi cuibul gol versus prezenţa de ouă sau pui în cuib. 15).individualizare. şi a identificării proiective. a ataşamentelor timpurii cere să se deseneze un cuib de pasăre (Bird's Nest Drawing. pe care autorul le interpretează din perspectiva relaţiilor cu obiectul ca indicator al diferenţierii dintre Eu şi obiect (luând în considerare vârsta şi capacitatea de reprezentare mentală). dacă. Desenele Mama şi copilul(Mother and Child Drawing) au un rol (din păcate neglijat în literatura de specialitate) similar cu desenele familiei. dacă cuibul are neajunsuri.

cum percepe şi se reprezintă în lumea sa interioară pe sine şi pe familia sa. înlocuieşte comunicarea verbală. Burns şi Kaufman în 1970 au introdus în instructaj o modificare aparent minoră. arată modalitatea de comportament al copilului. a încrederii în lume. la copiii mai mici. Poate fi inclusă în conslierea educaţională. prezentând o imagine clară despre interacţiunile şi relaţiile emoţionale familiale” (Handler. În desenul familiei kinetic copilul exprimă cum se simte în mediul familial. dincolo de conţinutul actual. formuează un cadru de tranziţie pentru abordarea (discutarea) unor întrebări care implică mai mult Eul. poate corecta chiar pune sub semnul întrebării comunicarea verbală. care formulează mai greu cuvinte. semistructurat. 4.ceea ce determină dezvoltare personalităţii sale. ca tehnică proiectivă prezintă acele straturi ale personalităţii care nu ar fi explorabile în alt fel. în viziunea căruia “este rar ca un test să spună aşa de repede aşa de mult despre persoana studiată” (Ames. pot reduce anxietatea situaţională a copilului. Scala de depresie a lui Wright şi McIntyre. ca model de reacţie. Desenul familiei în mişcare poate fi folosit de la vârsta de aproximativ de 5 ani. 1994. ca în general testele sub formă de desen. Poate fi folosit în mai multe scopuri: 1. completeză bine instrumentele psihoterapiei pediatrice. 2. 1972). în mediu nou. deoarece desenul este o activitate obişnuită. familiară. . Părerea lui Ames oglindeşte fecunditatea metodei. în interviurile clinice şi explorările din cabinetele de psihologie. să reprezinte membrii familiei chiar în momentul când sunt implicaţi într-o activitate. psihiatrie şi psihoterapie. cerând copilului. formarea atitudinilor.Variantele de desen al familiei prezentate mai sus au în comun că familia este reprezentată static. consilierii şi terapiei de familie. Se poate folosi şi la testarea adolescenţilor şi a adulţilor (de ex. vezi mai jos). 441). când raportul dintre cele 2 comuncări nu e suficient de bun. ca introducere pentru interviuri clinice mai profunde. 3. Habenicht. rezultatul “este reprezentarea foarte sugestivă a dinamicii familiale. 6. 5.

cu profesorul şi cu unul sau 2 prieteni. Interpretarea desenului se bazează pe punctele principale ale interpretării desenului completate cu câteva interacţiuni specifice. În desenul şcolii în mişcare copilul desenează o şcoală. Lucrarea de faţă nu dezvoltă pe larg desenul şcolii în mişcare. cu performanţa. 2000d). mai profunde (Hamer. în publicare). desenul familiei în mişcare poate fi considerat un test psihometric. mai bogate. . 2000c. mai întâi trebuie să aducem în desen cunoştinţele noastrea anterioare pentru ca apoi să descifrăm din ele informaţii mai multe.). respectiv proces euristic de generare de ipoteze. Put yourself. Ca în general investigaţiile desenelor. Amândouă abordări au atât susţinători şi antipatizanţi. 1983. suprafaţa de lucru specifică face posibilă analiza sa. este evaluarea standardizată (mai pe larg vezi Sehringer. Remember. Burns şi Kaufman (1972) foloseşte desenul familiei în mişcare împreună cu un alt desen Desenul şcolii în mişcare(Kinetic School Drawing. ciocnirea celor 2 abordări a determinat dispute literare acerbe (vezi Vass. Pentru aceasta este nevoie de o aplicare individuală a testului. luând în considerare variabilele de schimbare a cursului desenuluişi cele mai importante variabile moderatoare.7. 8. Try to draw whole people and make the best drawing you can. 1999c). cu autoritatea. (I'd like you to draw a school picture. Make everyone doing something. draw yourself. KSD) elaborat de Prout şi Phillips (1974) formând Kinetic Drawing System. în aşa fel încât fiecare să facă ceva. Scopul desenului şcolii în mişcare este evaluare conflictelor legate de şcoală. anamnestice. în sfârşit. Knoff. 2000b. 1983) este utilă în consiliere sau psihoterapie pentru urmărirea schimbărilor terapeutice. deoarece datele grafice trebuie completate cu date referitoare la comportament. Din punctul de vedere al autorului modul de utilizare corect al desenelor proiective. 1989. la obiectivarea lor. 4. Vass. 1969. 1999. Vass. and make everyone doing something". 1985. folosită ca metodă longitudinală de analiză a desenului (mai pe larg vezi Hárdi. and a friend or two in the picture. raporturile dintre ele. Prout. verbale. Într-o altă formulare. cu relaţiile cu semenii. şi dintre alte persoane importante pentru copil. your teacher. cum îşi percepe copilul membrii familiei. în care apare el însuşi. your teacher. interacţiunile cu grupul de referinţă. and a friend or two.

Nu trebuie aplicat imediat înaintea testului Rorschach. şi doar apoi să cerem desenarea desenului familiei în mişcare. including you. Instructajul lui Burns şi Kaufman (1972) permitea şi folosire radierei. Hárdi. desen liber.care orientează atenţia copilului către răspunsuri de formă sau de mişcare. la debutul explorării. În comparaţie cu alte instructaje de desene test instructajul lui Burns poate părea prea complicat şi să limiteze procesul de proiecţie. (instuctajele mai simple. mai specifice). de xerox).ca sarcină semistructurată. inclusiv pe tine. 1983. Dacă este folosit împreună cu alte teste de desen (de ex. deoarece poate dezvolta tendinţe de a răspunde. expresia facială. să săvârşească vre-o activitate„ („Draw a picture of everyone in your family. 1999). dar aceasta poate întoarce foaia cum doreşte. Testul se efectuează cu creion „B” sau „2B”. Un punct important pentru interpretare este succesiunea (ordinea în care copilul desenează).Tehnica desenului familiei în mişcare Desenul familiei în mişcare se aplică de cele mai multe ori în situaţii de 2 persoane. organizarea. 1983) sau omiterea . motivaţia. Hârtia o punem în faţa subiectului. not cartoons or stick figure. desenul familiei. Deci fiecare să facă ceva. Try to draw whole people. DOING something. cum faceţi ceva. Ca în general desenele. Încearcă să desenezi oameni întregi şi nu figuri din desene animate sau figuri din beţe. şi hârtie albă format A4. testul foloseşte. precum şi în comportamentul nonverbal al copilului în timp ce desenează (de ex. Instructajul original al lui Burns şi Kaufman (1972) era următorul: „Desenează pe toţi din familie. folosit la desenul familiei (hârtie de dactilografiat. numărul şi locul ştersăturilor. Saághy. familia vrăjită). desenul omuleţului. pentru analiza cursului desenului vezi Sehringer. Se poate interpreta şi apariţia figurilor din beţigaşe (Hárdi. impulsivitatea. desenul arborelui. 1982. Remember make everyone DOING something-some kind of action”). mai neutre să fie urmate de instructaje mai complexe. 1989. familiară –scade anxietatea situaţională a copilului (acest aspect a fost subliniat şi de Hulse în 1951 pentru ca un argument introducerea desenului familiei). atunci mai întâi să cerem copilului să le deseneze pe acestea. desen animal.

Vass. 1996a). Pentru interpretarea DFM propune o analiză în 3 etape: . 1991). ce e bun în el/ea. Hárdi şi colaboratorii. lărgirea contextului de interpretarea. omuleţului: ce a făcut persoana desenată înainte de activitatea aceasta şi ce va face mai târziu.” Dacă. Într-un test proiectiv cu cât mai puţin specific este stimulul provocator cu cu atât mai mare va fi gradul de libertate al răspunsului. 1999. încât fiecare să facă ceva. 2000d. la sfârşit merită de întrebat de la copil dacă îi place să trăiască în această familie (O'Brien. ce simte. vezi Burns. nondirective. arborelui. ce e rău în el/ea. Burns şi Kaufman (1972. căutarea de configuraţii consistente (elemente grafice care se susţin unele pe altele) luarea în calcul a a expresiei grafice globale. copilul omite să se deseneze pe sine. Putem întreba şi dacă. 1983.din desen a propriei persoane. 1982) şi-au dezvoltat metodica de interpretare prin prelucrarea a peste 10000 de desene de copii. câţi ani au personajele desenate şi mai ales ce fac. ce îşi doreşte. Patton. Pentru uzul nostru am dezvoltat o formă mai neutră de instructaj: „Desenează-ţi familia în aşa fel. notăm acest lucru şi îl rugăm să se deseneze şi pe sine. Din acestea cel mai important este căutarea în locul elementelor cheie individuale (evaluare de dicţionar). Interpretarea desenului de familie în mişcare (DFM) Şi la interpretarea DFM sunt valabile acele principii de care trebuie ţinut cont la analiza desenelor proiective. 2000). 1999c. 1974). 1996b. cu atât mai mare va fi spaţiul pentru conţinutul proiectiv al răspunsului (Sehringer. Abraham. de ce are cea mai multă nevoie (Vass. După caz merită puse şi sunt folositoare o parte din întrebările din desenul casei. La întrebările puse de copil dăm răspunsuri neutre. copilul ar putea schimba ceva în desenul familiei ce ar fi acest lucru. După ce desenul e gata întrebăm pe copil pe cine a desenat. analiza comparativă şi folosirea măsurătorilor obiective (Sehringer. 1983.

În cele ce urmează. La copiii sănătoşi. tristeţe. mama cel mai des desfăşoară activităţi legate de alimentare (de ex. sunt în interacţiune şi sunt reprezentaţi aproape identic. 3. distanţa şi barierele interacţiunii. Interpretarea simbolurilor întrucât în această lucrare nu folosim interpretarea ca de dicţionar. în desen. 3. modul lor de utilizare. caracteristicile desenului omuleţului. scufundarea în propria lume în locul conexiunilor în familie. La interpretarea desenului familiei Burns şi Kaufman au subliniat 5 puncte: 1. întoarcerea spatelui. localizarea. 2. radiază intimitate. membrii familiei sunt de obicei apropiaţi fizic. Semnele negative generale (figura 2) sunt apariţia izolării de orice fel. Evaluarea figurinelor umane: neacordând atenţie obiectelor. nu sunt descrise (vezi ma pe larg Vass. găteşte) şi toată atmosfera familială sugerează pacea. evaluarea globală a liniilor desenelor. analiza activităţilor care apar şi a elementelor grafice neobişnuite.1. Evaluarea obiectelor: neacordând atenţie oamenilor. analizăm doar poziţia obiectelor. activităţile. a activităţilor şi a semnelor grafice. la nivel de dezvoltare corespunzător vârstei copilului. a obrăzniciei. simboluri. 4. analiza interacţiunilor umane. 2000e). şi 5. prezentăm pe scurt. 2. rejet) în desene la care ating cel puţin nivelul „d” de dezvoltare al personalităţii (Hárdi. precum şi expresiile faciale care exprimă sentimentele negative (furie. . 1983). bine integraţi. stil. Evaluarea globală: a tonului afectiv al desenului. De cele mai multe ori apare sursă de lumină. cele mai importante principii de interpretare folosite în experienţa noastră. accentuarea lor. (figura 1). bazându-ne pe munca lui Burns şi Kaufman (1972) precum şi Knoff şi Prout (1985).

1 . DFM global pozitiv Figura nr. 2.Figura nr. Semne negative în DFM .

Atunci când în desen se joacă alţii. linii între cele 2 persoane). bariere (obiecte desenate. sau poate fi învestită în anumite lucruei cum ar fi. de contact social. ca relaţiile cu membrii familiei (de multe ori un asfel de desen reprezintă o mamă cu trăsături obsesive). Activităţile (acţiunile) Interpretarea activităţilor din DFM se bazează pe metafora că între oameni există un „curent energetic care nu poate fi definit de aproape”. dacă însă numai el se joacă singur cu mingea. Mingea. Mama care calcă. poate exprima nevoia de competiţie dintre persoanele respective.1. putem să primim indicaţii că. Tatăl care munceşte sau conduce maşina putem găsi în desenele acelor copii unde tatăl joacă un rol . Această energie este de intensitate scăzută între străini. sunt desenate de copiii care au mare nevoie de afecţiune. în faţa circulaţiei energiei pot sta şi obiecte. copilul participă cu plăcere în activităţi constructive. lucruri. exprimă iubirea faţă de copil. atunci ne putem gândi la probleme de adaptare. jocul cu mingea. conform interpretării lui Burns şi Kaufman (1972) atunci când mingea se îndreaptă în mod voit către cineva. propriul corp (reprezentare grafică – satirizare). între persoanele apropiate este însă de intensitate mai mare. se lipesşte de corp sau este orientată în sus. atunci copilul nu s consideră în stare să concureze. dar copilul nu. conform lui Burns şi Kaufman (1972). călcatul sugerează căldura maternă. Energia se poate concentra sau se poate simboliza (poate prinde formă) în obiecte cum ar fi jocul cu mingea. Motivul „ de face curat ” de multe ori reprezintă o mamă căreia îi este mai importantă curăţenia casei. a cărei semnificaţie de obicei reprezintă mama grijulie care îşi hrăneşte copilul. Mingea desenată pe cap poate de asemenea exprima inhibiţii sociale. competitive. Atunci când toată familia se joacă cu mingea împreună. putem bănui gelozie faţă de ceilalţi. spre deosebie de situaţia în care mingea evită persoana luată în vizor. Dimensiunea mare a mingii din acest punct de vedere. Una din cele mai frecvente activităţi în DFM este jocul cu mingea. Jocul cu mingea în anumite situaţii poate exprima rivalizare şi agresiune între cei care se joacă cu mingea sau între persoanele despărţite spaţial de minge. Dintre activităţile mamei cele mai frecvent reprezentate sunt gătitul. copilul nu numai că ar dori dar este şi capabil să concureze cu persoana aceea.

Taţii reprezentaţi cu un nivel ridicat de activitate (alergat.periferic în familie din punct de vedere emoţional. Când această caracteristică apare pe o porţiune specifică de corp exprimă o angoasă fixată simbolic pe acest segment corporal. taie un copac etc. Haşurarea puternică poate conecta şi membrii familiei care sunt într-o interacţiune foarte puternică. Dacă copilul se reprezintă pe sine în mod disproporţionat de mic faţă de ceilalţi membrii ai familiei. acelaşi lucru la alte persoane indică persoane care respinge copilul sau sunt reprezentate ca înfricoşătoare de către copil.). indică agresivitateşi tendinţa la ”acting out”. Familie preprezentată cu mulţi membrii de familie găsim la copiii cu evoluţie şcolară bună şi percepţia pozitivă a sinelui. Figurile haşurate sau foarte dens umbrite (întunecate). Dacă însă se desenează mai mare cu asta trădează nu . degetele de la mâini şi de la picioare. desenate deosebit de ascuţite. Braţele foarte lungi în desenul propriei persoane arată refuzarea celorlalţi. copilul nu îl integrează în familie. Taţii autoritari sau care „castrează” taie de obicei ceva pe desen (tund iarba. dacă se centrează pe o persoană sau un obiect atunci persoana sau obiectul respectiv indică katexis. nevoia de a se întoarce în sine. închiderea în sine. în timp ce tatăl orientat către copil. 2. autoevaluarea negativă. arată prezenţa problemelor emoţionale. sport) pot sugera încrederea de sine scăzută a copilului. pune pe hârtie sentimentul de stimă de sină scăzută. Înălţimile membrilor familiei raportate între ele este un indicativ pentru importanţa subiectivă sau efectul psihologic al acestora asupra subiectului (înălţimea mai mare merge cu importanţă mai mare). angoasele legate de ea. mai bine acceptaţi social şi de grupul de prieteni de aceeaşi vârstă (vezi mai jos şi rezultatele lui O'Brien şi Patton 1974). apare la copiii cu stimă de sine mai crescută. La propria persoană lăsarea goală a feţei sugerează stimă de sine scăzută. Caracteristicile desenului omuleţului Dinţii. Braţele extrem de lungi care apar între 2 persoane desemnează rivalizarea dintre cele 2 persoane.

în unele cazuri concrete arată agresivitatea interzisă orientatea către persoana nereprezentată (se poate observa adesea la fraţii noi-născuţi). 3. Dacă altă persoană e desenată mai sus. Dacă propria figură o situează pe hârtie mai sus ca pe a celorlaţi prin asta indică dorinţa de dominare sau nevoia sporită de atenţie. acesta este un indicator nespecific al problemelor emoţionale. posibilitatea psihozei. Interpretarea aşezării şi a distanţei spaţiale Desenarea propriei figuri aproape de alta arată că. aceasta reprezintă dominanţa acelei persoane. Omiterea propriei persoane din desen indică stimă de sine scăzută. încăpăţânare. ne putem gâni la regresie ca mecanism de defensă (să luăm însă în calcul. Atunci copilul reprezintă fiecare membru al familiei sub formă de omuleţ din bastonaşe. arată cu aceasta nevoia de atenţie şi . la copiii mai mari şi adolescenţi poate sugera tulburări de gândire. Dacă da. Atunci când figura propriei persoane seamănă cu celelte figuri (haine. relaţie emoţională săracă. Dacă numai câte o persoană este reprezentată ca omuleţ din beţigaşe. dacă nu.numai autoevaluarea sa (în caz de supradimensionare disproporţionată). sau are nevoie de mai multă atenţie din partea ei (la adolescenţi această proiecţie funcţionează mai puţin). direcţii. indicatoare de formă) copilul cu aceasta arată importanţa celeilate persoane. indică o slăbiciune în controlul realităţii. expresii faciale. trasături animalice). că omuleţ din beţigaşe poate apare şi în cazul unui QI scăzut). Omitere unor membrii ai familiei indică probleme emoţionale. identificarea cu ea (pe care le însoţesc şi desenele mamă-copil deja amintite). Figurile ne-naturale (robot. atunci probabil de fond este anxietatea de examinare. anxietate. dar şi agresivitate. imagine de sine negativă. ar dori să fie mai aproape de ea. este important să aflăm dacă la cerere completează desenul. reprezentarea formelor bizare. iar în mod specific poate sugera în legătură cu persoana respectivă. defensă. poziţia periferică a copilului în familie. copilul iubeşte membrul de familie respectiv. Când copilul se desenează aproape de părinte.

distanţa reprezintă izolarea şi respingerea. Copilul desenat între cei 2 părinţi sugerează hiperprotecţie sau nevoia de mai multă atenţie parentală. ordinea care diferă de aceasta arată importanţa relativă persoanei respective. reprezintă distanţa psihologică faţă de mamă. Întoarcerea (cu spatele sau lateral) a propriei figuri arată probleme de integrare familială. dorinţa de dominare. aşezate pe cutii) indică rivalizare. unde dimensiunea oamenilor creşte cu vârsta. 4. un desen foarte asimetric sugerează impulsivitate. că este lăsat pe dinafară din treaba „comună”. Ordinea de desenare a membrilor familiei în general respectă ordinea vârstei. Dacă ceilalţi membrii ai familiei sunt într-un grup. figurile sunt aşezate lateral sau spate în spate. Orice obstacol fizic prezent între propria figură şi mamă. Dacă se desenează pe sine mai mare deseori îşi poate exprima dorinţa că vrea să fie mai în vârstă. atunci copilul se percepe ca şi cum nu face parte din grup. cu sentimentul respingerii de către familie. copilul poate resimţi respingere din partea părinţilor. dar propria persoană este mai departe de grup. nesiguranţă. Stil. prea multe detalii sau perseverarea obiectelor. persoane care au interacţiuni izolate). precum şi identificarea cu părintele respectiv. în mod contrar. Lipsa interacţiunilor (figurile nu sunt întoarse faţă în faţă. abilităţi sociale nedezvoltate. conflictualitatea. sentimentul respingeriisau nevoia de atenţie. poate fi însoţită de izolare emoţională cu lipsa de autoacceptare. împreună cu un cap desenat neobişnuit de mare arată intelectualizarea ca mecanism de defensă preferenţial. indică comunicarea săracă din familie. Când părinţii nu interacţionează cu alte personaje. indicatori de formă Începând cu vârsta de aproximativ 6 ani. Figurile mărite (de ex. . Ştergerea cu radiera reprezintă ambivalenţa în legătură cu persona respectivă. obsesivitate.acceptare.

Când copilul delimitează de jur împrejur 2 sau mai multe persoane. compartimentalizarea realizată prin îndoirea paginii de hârtie ce 2. cu aceasta exprimă mai ales că este intens preocupat de intensitatea interacţiunii dintre persoanele reprezentate. arată nevoia copilului să se retragă.3. arată lipsa de coeziune a acelei familii. cu linii drepte. . 3).reprezintă despărţirea membrilor familiei pe lungimea totală paginii. frica de alţi membrii de familie sau lipsa comunicării deschise. să se limiteze pe sine şi emoţiile sale de ceilalţi din familie (izolare socială.8%. Este rară. apare în angoasa gravă. Dacă pe lângă compartimentalizare fiecare membru de familie desfăşoară o activitate în desen. Poate arăta sentiment de respingere. iubirea nu pote fi manifestată deschis). Figura nr. probleme emoţionale acute.Compartimentalizarea. laxitatea apartanenţei familiale. 1%. de ex. Compartimentalizarea Conform observaţiilor lui Burns şi Kaufmann (1972). desenarea în pătrate. în cutii. dar foarte marcantă compartimentalizarea prin îndoirea foii de hârtie. Burns şi Kaufmann (1972) au găsit incidenţa compartimentalizării în populaţiile clinice de copii de 20. dreptunghiuri (figura nr.

care nu se întind pe toată lungimea paginii (figur nr. copilul delimitează câţiva (dar nu pe toţi membrii familiei). de jur împrejur cu marginile unui obiect (de ex. avion.La apariţia încapsulării. . cu o coardă de sărit. 4). îndepărta persoana reprezentată. anxietate difuză. Acelaşi lucru în partea de jos a paginii (figura nr. Figura nr. indicenţa apariţiei la populaţia deja amintită după Burns şi Kaufmann (1972) este de 13% . maşină. Acest element de stil apare în desenele copiilor care se luptă cu probleme emoţionale şi reprezintă dorinţa de a izola. apare în angoasă acută. Încapsularea Delimitarea părţii superioare a hârtiei mai mult decât cu o linie întinsă pe toată lăţimea paginii chiar şi atunci când are loc printr-un nor sau prin alt obiect. Dacă înconjoară astfel 2 persoane reprezintă relaţia strânsă dintre cele persoane. 5) apare în desenul acelor copii care în trăiesc în familii aflate în situaţii dificile. 4.

instabilă între copil şi persoana respectivă reprezentată. Figura nr.6. nesigure unde devine deosebit de importantă siguranţa. După Burns şi Kaufmann (1972) incidenţa de apariţie a delimitării superioare este 4. . nevoia de stabilitate.instabile.9%. a delimitării inferioare de 12%.5.2% . subliniate cu cel puţin 2 linii sau în mod repetat). Delimitarea porţiunii inferioare a paginii Personajele subliniate(fig. nr. a persoanelor subliniate de 9. cu cât este mai lată banda haşurată şi cu cât e mai intensă haşurarea cu atât mai gravă este perturbarea. O semnificaţie asemănătoare o are şi linis solului haşurată cu linii care se încrucişează. indică relaţia nesigură.

O formă mai fină. Personaje subliniate Reprezentarea marginalăa tuturor personajelor. Atunci când copilul desenează pe cineva pe spatele foii. rejetaţi de către familie. . un Eu puternic (én). Semnificaţia este conflictul dintre putere-contraputere. acelaşi lucru la propria persoană apare la copiii retraşi. cu care are o relaţie puternic ambivalentă. respectiv îngustarea. nevoia crescută de conştiinţă.Figura nr. atunci (de cele mai multe ori indirect) putem bănui conflict în relaţia cu persoana respectivă. latentă a rejetului. Deseori copilul marchează acele persoane pe desen. dacă se găsesc pe o singură margine a foii semnifică retragerea din lucrurile comune. picioarele mesei de călcat care aparţin de mamă). atunci când obiectul este conectat de cineva (de ex. dar cu semnificaţie similară este dacă subiectul stă mult şi se holbează la pagină fără să deseneze. 7) reprezintă liniile care se încrucişează într-un obiect şi sunt accentuate (umbrite sau întărite).6. Sindromul „X” (figura nr. sărăcirea emoţională sau dependenţa (poate apare însă şi la QI scăzut sau în cazul problemelor de coordonare motorie.

7. Sindromul „X” Atunci când copilul începe să deseneze ceva. poate trăda după caz un grad crescut de teamă faţă de conţinutul sau dinamica primului desen (în locul originalului face un desen mai sigur din punct de vedere psihologic). apoi întrerupe desenul început şi desenează altul în loc. .Figura nr.

not cartoons or stick animals. Brem. de aceea o vom prezenta pe scurt (fără a face cunoscută simbolistica animală). Try to draw whole animals. Bierman.) . etc. 189). şi dacă copilul ar fi un pui pe desen. Hárdi. make every animal doing something. atunci ce animal ar fi. despre desenele animalelor şi interpretarea familiei de animale există mai multe studii (Schwartz.Gräser. vre-o activitate. Instructajul este următorul: „desenează o familie de animale în aşa fel ca fiecare animal să facă ceva. AKFD) a fost propusă de Jones (1985) motivând că animalele sunt simboluri ale impulsurilor inconştiente. 1978. Desenează animale întregi. 1991). nu este coezivă. După terminarea desenului.Familia animală în mişcare Familia animală în mişcare (Animal Kinetic Family Drawing. De ex. 1973. ale proiecţiilor şi oglindesc emoţiile reale inconştiente ale copilului despre familia sa. 1957. Gmelin. să aibă vre-o activitate” („Draw a picture of a family of animals. testul Rorschach. . câţi ani au. Rosenberg. copilul trebuie întrebat cine sunt membrii familiei de animale. Kos. 1976. este interesant că în timp ce 40% din copiii părinţilor divorţaţi au desenat animale diferite în DFA. Remember. 1955. la grupul de control animalel diferite au fost doar de 5%. de aceea activează mai puţin mecanismele de defensă.some kind of action”. Din punctul de vedere al autorului familia de animale în mişcare este o sarcină mai neutră ca desenul familiei în mişcare. doing something. Din practica nostră am văzut că tehnica este folositoare. Avé-Lallemant. Deci fiecare animal să facă ceva. Pe lotul lui cu un număr mic (n= 38) nu a găsit diferenţe semnificative statistic. Animalul este un element des întâlnit şi în alte răspunsuri proiective ale copiilor (desen liber. însă a identificat câteva patternuri relevante clinic. Jones (1985) a comparat desenele copiilor de 6-10 ani (copiii părinţilor divorţaţi versus copii care trăiesc în familii complete) DFM şi DFAM(KFD şi AKFD). Despre metodă există puţină literatură de specialitate. Combinarea mai mltor specii de animale a exprimat sentimentul copiilor că familia nu este unitară.

şi se străduie să aibă o performanţă bună (motivaţie pentru performanţă). nu a arătat neîncredere în sine. Au o viaţă activă. spaţiul mic între membrii familiei (formează un singur grup). a fost orientat. diferenţierea schemelor cognitive). desenele nu au caracter de şablon. s-a implicat şi a fost atent la sarcină (care arată conştiinţa sarcinii. A desenat cu plăcere. capacităţii de abstractizare. capacitatea de concentrare). familia nucleară. pentru a nu influenţa proiecţia liberă. terapeutul nu a cerut desenul propriei familii. este faptul că acasă Tamas nu vrea să înveţe. ci a unei familii în general („Desenează o familie”). Are un desen îngrijit. Tamas pe parcusrul examinării psihologice a desenat desenul familiei clasic. executat repede şi hotărât. care reprezintă familia lui Tamas. Şi părinţii văd că Tamas în clasă face parte din cei mai răi dar acuză şcoala pentru asta şi se gândesc să schimbe şcoala. care prezintă folosirea clinică a DFM şi DFAM Tamas are 12 ani şi 7 luni. . fără ştersături (un nivel înalt de expectanţă este însoţit de un nivel înalt de performanţă). DFM şi DFAM. În situaţia puţin structurată a testului proiectiv de desen. În desenul familiei (figura nr. şi este elev în clasa a VI-a la şcoala generală.copil (Tamas o ţine pe mamă de mână). Întrevederea a avut loc prin consult de psihologie pediatrică la cererea dirigintei pentru probleme comportamentale. dimensiunile proporţionate ale membrilor familiei. Repertoriul de scheme grafice este bogat (presupune diferenţierea grafemelor. sunt individualizate (capacitate bună de proiectare şi elaborare). stă numai la computer şi citeşte reviste. global pozitivă. nu a şi-a exprimat nevoia de instrucţiuni suplimentare. unde găsim multe semne pozitive: contact fizic (membrii familiei se ţin de mână). A reprezentat o familie armonioasă. Tamas are un frate. desenul e realizat după un timp de gândire scurt. părinţii nu ştiu cum să îl convingă să înveţe.Utilizarea clinică a DFM şi DFAM Mai jos vă prezentăm pe scurt un studiu de caz. mama lui Tamas este manager. sunt foarte ocupaţi. iar tatăl lucrează în mai multe locuri. un fraţior mai mic cu câţiva ani. relaţie strânsă mamă. Mai important ca problemele comportamentale la şcoală. care învaţă foarte bine. 8). Familia desenată are totuşi 4 membrii. şi pe lângă aceasta este bun şi la sport. unită.

iar mama are o activitate separată de ceilalţi. 8 DF a lui Tamas Din desen cea mai interesantă este transformarea fratelui în sugar în faşă. Tamas se agaţă de mâna mamei sale. merge cu bicicleta”). Tamas se desenează mai întâi pe sine („Joc baschet. Prima impresie despre desen este al unei familii active. În DFM (figura nr. înclinatînspre afară din familie. şi ridicarea tatălui. în pantofi cu toc.Figura nr. unde tatăl se ocupă de frăţior. este ambivalentă. 9). şi poziţia corporală nesigură a propriei figuri. Stimă de sine scăzută sugerează figurile umane mai mici ca în mod obişnuit. în acelaşi timp împrăştiată. împingerea pe verticală în sus pe pagină. Mama atât în dimensiuni şi ca şi formă are . Distanţa fizică dintre mamă şi Tamas. Tata se ocupă de frăţior. care stă cu membrele inferioare depărtate. stau strâns unul lângă celălalt. succesiunea figurilor desenate (pe el se desenează ultimul). şi faţa neprietenoasă. totuşi stau cu spatele unul la celălat iar roata din spate a bicicletei apasă pe piciorul lui Tamas. iar Tamas se joacă singur un joc de echipă. arunc mingea în coş de pe banca de penalizare). apoi tatăl („Tati dă şut la poartă”). şi la sfârşit pe frăţior („Frăţiorul meu e portar”). în mişcare. apoi pe mamă („Mami.

mare. puternic. Mama nu se ocupă cu Tamas. Faţa este reprezentată nedesluşit. bicicleta se îndreaptă către diada tată-frate. şi poartă tricou cu număr).aspect de fetiţă. 2000a): aria de întindere a figurilor umane este cea mai mare la propria figură. 1197. Tamas în mod idealizat se vede cu umeri laţi. . nu se simte dragostea dintre ei. 1998a. Tamas stă departe de tată deşi se identifică cu el (amândoi se joacă cu mingi. expresia facială este indescifrabilă. Figura cu cel mai mult caracter din familie este tatăl: se uită de sus la frăţior care se apără cu braţele şi membrele inferioare depărtate. râzând. susţinută şi prin analiza efectuată cu algoritmi specifici a elementelor grafice (Vass. DFM al lui Tamas Dimensiunea mare s-a realizat printr-o dilatare compensatorie a ego-ului.9. 1999b. Figura nr.

Interacţiune apare numai în diada tată-frate. Obrăznicia lui Tamas şi tatăl cu un nivel crescut de activitate indică stima de sine scăzută a lui Tamas. Obstacolul fizic dintre mamă şi el (bicicleta) semnifică îndepărtarea psihologică dintre cei 2. ţestoasa e înceată). diade în interacţiune. Tamas s-a desenat pe sine mai mare (Eu ameninţat. supracompensare). spune). Luând în considerare reprezentarea omuleţului. cangurlul ştie să sară departe). desenată. şi trăieşte în grupuri”. şi „dacă un animal sălbatic mare. atunci l-am izgoni cu spirit de echipă. de-a prinsa. amator. sentimentul de respingere. unde motivul central este rivalizarea concurentă (cros. degetele ascuţite ale tatălui. jocul cu mingea poate fi expresia rivalităţii.Observaţiile verbale ale copilului legate de desen „frapează” urechea terapeutului: expresia de „care pedepseşte” şi expresia „tata trage un şut la poartă” (conform desenului în frate). nu s-a obişnuit cu viaţa cea nouă. Păianjenul este un animal cre inspiră teamă („scârbă”. vulpea. lângă ei plantele acvatice de la fundul apei”. calculată cu algoritmi este de 2 ori mai sus ca al fratelui său. de ex. un carnivor ar vrea să mă mănânce. Lui Tamas i-ar place cel mai mult să fie cangurul cel mare. se leagănă pe sfoară). Tamas nu ia parte la ceea ce face tatăl şi fratele. şah. cangurul şi puiul de cangur. „păianjenul e ca Tarzan” (atârnă. departe de tată prin care îşi reprezintă nevoia sa de atenţie şi acceptare: distanţa dintre el şi tată arată izolarea emoţională. Întoarcerea lui Tamas cu spatele la familie ar putea exprima că este puber şi îşi caută propriul drum. pe cap. Se desenează aproape de mamă. şi este aşezat mai sus pe hârtie ca fratele (vrea să îl domine) centrul de greutate al figurii sale. 10) Tamas face următoarele comentarii: „Iepuraşul şi broasca ţestoasă se iau la întrecere în fugă. Tot acestei sfere aparţine şi polarizarea proprietăţilor (iepurele e rapid. este rejetat de animalele mai mari. Rivalizare vedem în diada tată-frate. dar la el într-o formă disimulată (inhibată). generată de tată. ei sunt fraţi. joacă şah”. adică o familie în destrămare. . precum şi la Tamas. Din punct de vedere al ipotezelor a DFM. iar cangurul cel mic este „bleg. crampoanele ascuţite şi părul ridicat spre cer sunt mărturii ale autorităţii şi agresiunii tatălui. „crocodilul şi rechinul se joacă prinsa. de elefant. Desenul prezintă grupuri izolate. „pentru că ştie să sară departe. La DFAM (figura nr. minge orientată în sus.

Crocodilul ca un unul din animalele fraţi semnifică gelozie fraternă (Gmelin. din aspectul de răsturnare. sentimentul de a fi legat (motivul apare şi . păianjenul simbolizezază „mama rea cu caracter masculin. 1978). relaţia problematică mamă-copil şi conflictul între fraţi. mişcare pentru a descărca tensiunea interioară. asimetrice. vulpe. Puiul de cangur ascuns în burta cangurului mare. dorinţa după mama protectivă. rechin cu dinţi mari). 10. Animalele de pradă fraţi sunt izolate prin încapsulare: în dorinţele sale se identifică cu fratele plin de succes. dorinţa arhaică duală. de îmburdare al desenului precum şi în apăsarea creionului pe hârtie care variază în limite largi. nevoie care se manifestă şi în impulsivitatea graduală oglindită în aspectul neregulat al pătratelor tablei de şah (şi în general în forme strâmbe. 1973). Desenul conţine multe elemete de mişcare: exprimă nelinişte. crocodil. Biermann. 1978). DFAM În alegerea animalelor domină agresiunea (păienjenul. generatoare de anxietate (Kos. în relaţia lor de rivalitate investeşte multă energie psihică şi libidou. Iepurele în literatura desenului de familie semnifică situaţie familială generatoare de anxietate.Figura nr. Pânza îngrozitorului păienjen înfăşurată în jurul copacului. împreună cu semnele anxietăţii (Gmelin. poate exprima neputinţa.

mama de obicei găteşte. cu un caracter ameninţător. şi îi este temă să nu fie atacat de hoţi. care din pricina rivalităţii fraterne încă din grădiniţă. care exclude pe puiul de cangur. noaptea merge la părinţi să doarmă. împotriva anxietăţii generate de el. ataşament frustrant de mamă cu dorinţa unei legături mai puternice.de aceea ca bază vom folosi deocamdată datele clinice ale lui Burns şi Kaufman (1972). Fetele şi băieţii nu diferă între ei în ceea ce priveşte frecvenţa activităţilor desfăşurate. Examenul de specialitate îl încadrează pe Tamas ca pe un copil cu gândire logică excelentă. care nu poate fi ajuns din urmă. în ciuda performanţelor bune stimă de sine scăzută. se plimbă. gelozie fraternă. călăreşte respectiv se uită la TV (5-13%). spală vase sau aspiră (5-16%). Însumând cele 3 desene putem recunoaşte următorul pattern: împărţirea familiei în 3 părţi. nevoia de reflexie narcisică. de pradă.în primul desen. Evaluarea desenului familiei în mişcare Nu au apărut date normative despre desenul familie în mişcare în literatura autohtonă. propria figură se joacă. din pricina tatălui prea puternic. şi munca (5-8%). mănâncă. are o capacitate de verbalizare scăzută (beszédkésztetésű). Dintre acestea fac parte sistemul de evaluare a lui O'Brien şi Patton (1974) în care punctează . Tabloul clinic care reiese din desene. generator de anxietate. Despre desenul familiei în mişcare există şi scale obiective. în fantezia lui Tamas tatăl e punitiv.Tetsul metamorfozei arată stimă de sine scăzută. Acest lucru este indicat de animelele provocatoare de anxietate. mamă. o atitudine centrată pe peformanţă şi capacitate de internalizare mai precoce. Anxietatea lui Tamas este arătată şi de faptul că Tamas adoarme fiecare seară ţinând-o pe mamă de mână. carnivor. Tamas se apără prin identificare. valori de adult ireale şi de aceea frustrante. O particularitate a datelor normative americane este că cele mai fecvente activităţi ale tatălui sunt cititul. Tamas şi diada tată-frate). care vrea să îl mănânce. privitul la TV. anxietate. şi din anamneza familială este întărit de o evaluare logopedico-psihologică mai veche. la bebeluşul strâns legat în faşă). rivalizarea frustrantă cu tatăl şi cu fratele. precum şi elefentul din asociaţiile verbale. animalul mare. şi de testul de metaorfoză a lui Tamas.

Nu numai propria persoană. Potrivit autorilor cei 4 itemi devin interpretabili dacă ne situăm pe noi înşine în desen. pentru sport. Utilitatea clincă a scalei de depresie a fost întărită şi de Peek şi Sawyer (1988) care din cadrul pacienţilor cu sindrom de durere cronică incluşi într. Pozitivarea conceptului sinelui (self-conept) este arătat cu siguranţă destul de mare de asemenea de nivelul de activitate al tatălui (dar în raport invers proporţionat). natură).) au o fidelitate test-retest respectiv fidelitate inter-evaluatori. şi din tot desenul se simte lipsa de siguranţă. Este important să amintim studiile lui Tharinger şi Stark (1990). Atât propria figură cât şi familia luate separat au puţină mişcare şi energie. i-au putut selecta pe cei cu depresie. Dacă se desenează pe sine atunci îşi desenează propria figură mai mică. FDDS). spaţiile. . Din rezultatele noastre cel mai bine ilustrat este nivelul de anxietate semnalizat în nivelul activităţilor tatălui. care au comparat un sistem de punctaj format din 37 de itemi cu un sistem evaluare global holistică format din 4 itemi. implicarea în activităţi a membrilor familiei. Wright şi McIntyre (1982) a elaborat pentru examinarea dulţilor o scală de depresie (Family Drawing Depression Scale.studiu. Rămâne mult spaţiu gol pe hârtie.separat activităţile. care evaluează caracteristicile depresive în în desenul familiei în mişcare. distanţele. Várfiné Komlόsi şi colab. dar şi întreaga familie arată interacţiunea săracă. există o legătură strânsă între pozitivarea conceptul sinelui social şi propria figură care se orientează către tată. decât a celorlalte personaje. catracteristicile desenului omuleţului. dacă se poate în poziţia copilului. de ex. hobby. la propria figură nu se poate recunoaşte semne ale interesului pentru mediu (de ex. IQ. sex. se izolează pe sine prin linii. etc. Adulţii cu depresie se omit pe ei înşişi din desen. şi obstacolele în faţa interacţiunii. pe hârtie devin fizic mai îndepărtat de ceilalţi. el nu apare în desen. În ceea ce priveşte fidelitatea şi validitatea DFM este valabil acelaşi lucru ca şi la testele de desen în general: studiile efectuate cu un sistem de codificare folosind o singură variabilă sau care nu ţin cont de variabilele moderatoare (vârstă. Variabilele globale au fost următoarele: capacitatea membrilor familiei de a nu ajunge unul la celălalt. 1996b. Studiul este important pentru că procesul amănunţit de codifocare folosind definiţii goblae. obiecte. intuitive face o mult maui bună diferenţiere între cele 2 grupuri comparate decât scala globală de evaluare cu 37 de itemi (despre evaluarea globală vezi lucrările lui Vass. localizarea.. structura nevaforabilă a familiei aflată în spatele desenului şi umanizarea membrilor familiei (modul de prezentare grafică). 1996).

preşedintele Societăţii Tehnicilor Proiective (Society for Proiective Techniques). Handler. Amesnek. ce dimensiuni au părinţii la fete. Dacă în locul testului psihometric îl folosim ca instrument de generare a ipotezelor. respectiv la băieţi. 1955. Rezultatele studiilor făcute cu evaluarea mai multor variabile (de ex. DFM este cea mai folosită metodă de desen al familiei (Knoff. DFM poate fi folosit în 2 moduri. care aşează DFM alături de testul Rorschach. McPhee.. Pentru cele din urmă. pe care le cităm mai pe larg la încheierea acestei lucrări: . etc. 1974. analiza discriminativă pe etape. Per global putem stabili. Wegner. Este de asemenea importantă evaluarea global holistică a cărui exemplu semnificativ şi de urmat este studiul Tharinger şi Stark (1990). individuale în cadrul patternurilor complexe necesită evaluarea cu metode statistice cum ar fi analiza de clusteri (vass. 1994. şi „ ca pe o stea rară pe bolta cerească a tehnicilor proiective”. 1976). 1999a). Vass. Studiile care folosesc metodologia adecvată evaluării tehnicilor proiective au rezultate promiţătoare şi par să confirme părerea lui L. A. de faptul că multe studii empirice nu sunt metodologic adecvate. Sims. reproductibile. cuvintele înflăcărate ale lui Ames. Knaff 1985. 1969. la ce vârstă care este ordinea de desenare cea mai frecventă. că evaluarea DFM este pozitivă în psihodiagnostica proiectivă (vezi de ex. analiza multiplă de regresie sau scalarea multidimensională (Brown şi colab. pe care este folosit cu plăcere nu numai în domeniul clinic dar şi în examinări empirice. 1991) raportează date semnificative care pot fi folosite în domeniul clinic.respectiv validitate de construct scăzută (Martin. 1985). Experienţa noastră corespunde cu.). Evaluarea global holistică precum şi locul elementelor grafice. Dacă vrem să îl folosim strict ca un test (pentru care are perspective promiţătoare) atunci este nevoie de luarea în calcul a normelor care ţin cont de de vârstă şi de alte variabile modertoare (de ex. pentru a trage concluzii reale (despre metodologie Hammer. şi de asemenea variabile bine concepute pentru fidelitate şi validitate. Evaluarea testului este îngreunată. 2000d). Prout. 1996b. Cook. atunci rolul testului pentru clinician este crearea unor ipoteze care trebuiesc verificate ulterior. 1998b. ca la testele proiective de desen în general. Habenicht. studiul clinic al lui Falk 1981). 1987). elementele bazale sunt folosirea unor sisteme de evaluare obiective. 1998c. Pe baza numărului de publicaţii din literatura internaţională.

Părerea mea este că acest test va avea un viitor strălucit în munca tuturor profesioniştilor care consideră importantă înţelegerea şi interpretarea desenelor copiilor. Ernst Reinhardt. şi cum văd viaţa „(Bunrs. (1976) Kinder zeichnen ihre Eltern: Erlebnis and Ausdruck in Tierbildern. BORELLI-VINCENT. M. Brunner/Mazer. V-VIII. 28-38. 15. Bibliografie ABEGG. DFM poate aduce o contribuţie veritabilă instrumentarului de tehnici proiective clinice.„Oricine care foloseşte DFM poate experimenta cu emoţie. Group. L. Zurich ABRAHAM. (1962) Die Familien-Neurose in ihrer Projektion im Familien-Zeichentest. VIII). care pot să ne spună şi ne spun despre cum sunt copiii. (1991) The inner group: its manifestation in drawings and in the actual group. AMES. 45-65. L. H. W. care sunt problemele lor. R. 127-141. In Burns. BREM-GRASER. Întroducere. B. C. New York AVÉ-LALLEMANT. 13. Styles and Symbols in Kinetic Family Drawings (K-F-D): An Interpretative Manual. Kaufman. că poate fi la începuturile unei noi şi foarte eficiente metode de măsurare a comportamentului uman. Werner Classen. 1972. Kaufman. G. (1973) Der Familientest. Walter. A. 16. (1957) Familie in Tieren.. Munchen/Basel .Olten BIERMANN. Psyche. Actions. S. (1965) L'expression des conflits dans le dessin de la famille. (1972) Introduction. Revue de Neurospychiatrie Infantile. Anii care urmează promit mult acestei noi metode. U.

CROCO. New York BURNS. Budapest GILLESPIE. J. CORMAN. L. In Feuer M. Paris CORMAN. Styles and Symbols in Kinetic Family Drawings (K-F-D): An Interpretative Manual. (1982) Self-Growth in Families: Kinetic Family Drawings (K-F-D). FALK. J. 34-39. K. P. New York COOK. P. 13. 465-473. D. L. KAUFMAN.. R. Popper P. 7. (1989) Object relations as observed in projective Mother-and-Child drawings. C.BROWN.) 95-115. L. (1981) Understanding children's art: An analysis of the literature. M. S. Brunner & Mazel. The Arts in Psychotherapy.). New York BURNS. szülők. C. . (szerk. (1964) Le test du dessin de famille dans la pratique medico-pedagogique. 67-80. Revue de Neuropsychiatrie infantile.. An Introduction to Understanding Children through Kinetic Drawings.F. Journal of Environmental Psychology. (1965) Le test du dessin de famille. 45. pszicholόgusok. C. Brunner & Mazel.U. 47. 57. HENDERSON. Gyerekek. M. KAUFMAN. J. 189-199. J. R. ARMSTRONG.. Journal of Personality Assessment. M. S. (1972) Actions.. FEUER. M. M. 163-170. BURNS. Brunner & Mazel.. 521-526. H. (1987) Children's perceptions of nuclear power stations as revealed through their drawings. (1970) Kinetic Family Drawings (K-F-D).. Akademiai Kiado. (1968) Une dimension profonde dans ('analyse du dessin de la famille chez I'enfant: le schema corporel.. Individual Psychology. Encephale. (1991) Integrating Kinetic Family Drawing into Adlerian Life-Style interviews. 16. (Pszichόlogiai műhely 9. SUZIOT. H. (1992) „Elrontott" családrajzok szerepe a gyermek-pszichodiagnosztikaban. R.

Budapest HAMMER. F. 106. Harcourt. (1969) Draw-a-Person: Back against the wall? Journal of Consulting and Clinical Psychology.. VASS Z. Magyar Pszichiatriái Társaság VIII. Abstracts p.GMELIN. W. Akadémiai Kiadό. F. 279-290. Deutsche Verlags-Anstalt. (1952) Childhood conflicts expressed through family drawings.. 440-464. ADORJÁNI F. 171-195. Medicina Konyvkiado. Journal of Personality Assessment.. E.. HULSE. Nemzeti Tankonyvkiado. C. Budapest HARDI I. 3. Győr. Psychiatric Hungarica. január 2629. HANDLER. W. (1926) Measurement of Intelligence by Drawings. 2-1642. Vándorgyűlése. TRIXLER M. Stuttgart GOODENOUGH.. In A gyermekpszichoterapia elmélete es gyakorlata III. Budapest HULSE. O. (2000) A kepi kifejeződés és művészeti terápia jelene és perspektívái – az ezredfordulόn. L. HAJNAL Á. 33. MOUSSONG-KOVÁCS E. HARSÁNYI I. (1968) Iskolások családrajza mint a családi reláciόk es az önértékelés feltárásának eszköze. (1994) The Kinetic Family Drawing Technique: A review of the literature. Pszicholgiai Tanulmányok VIII. 151-156. New York HALÁSZ A. 6. Brace and World. (1991) Dinamikus allatrajzvizsgalat. C. HABENICHT.. 152-174.. HARDI I. Journal . L. (1951) The emotionally disturbed child draws his family. (1978) Mama ist ein Elefant. F. HARDI I. (1993) A csaladrajz jelentosege a gyermekterapiaban. Quarterly Journal of Child Behavior. D. 62. (1983) A dinamikus rajzvizsgalat. TÉNYI T. 2000.

(1949) Personality Projection in the Drawing of the Human Figure. D.M. N. T. BIERMAN. (1985) The Kinetic Drawing System: A review and integration of the Kinetic Family and School Drawing techniques. W. (1973) Die verzauberte Familie. H. (1985) Comparative study of the Kinetic Family Drawing and the Animal Kinetic Family Drawing in regard to self-concept assessment in children of divorced and intact families. G. 23.of Projective Techniques. R. 16. KNOFF. K. McPHEE. Thomas. J. 86. 487 -49 1. KAISER. The Arts in Psychotherapy. H. 66-79. 327-338. 50-59. (1996) Indications of attachment security in a drawing task. W. Springfield MARTIN. PROUT. (1974) Development of an objective scoring method for the .. KNOFF. Psychology in the Schools. M. JONES. M. H. H. PATTON. Munchen/Basel MACHOVER. The use of children's drawings. Journal of Personality Assessment.. The Journal of Genetic Psychology. M. (1993) Kinetic Drawing System for Family and School: A Handbook Western Psychological Services. WEGNER. (1976) Kinetic-Family-Drawing styles and emotionally disturbed childhood behavior... Los Angeles KOS. The Arts in Psychotherapy.F. 187-196. (1955) Identifying the insecure child: III. E. 12.. PROUT. 22. P. H. 40. O'BRIEN. Ernst Reinhardt. T. 333-340. K. R.

. (Diss. 15. Revue de Psychologie Appliquee. 11. American Journal of Orthopsychiatry. (1955) Observations on the significance of animal drawings. C. 53. A. The Arts in Psychotherapy.. Zurich SCHWARTZ. T. 729-746. (1965) Le dessin de la famille. R. (1974) Kinetic Family Drawings and the Family Relations Indicator. H. H. I. K. 25. CH. 87-88. PEEK. Journal of Personality Assessment. PHILLIPS. Journal of Projective Techniques. A. Psychology in the Schools. Schindele. P. Schindele. (1999) Zeichnen and Malen als Instrumente der psychologischen Diagnostik. W. ROSENBERG. Heidelberg SEHRINGER. 2-21. W. 33. M. 35-44. Journal of Clinical Psychology. PROUT..Kinetic Family Drawing. 30.. (1974) Kinderzeichnungen: Eine Entwicklungspsychologische Untersuchung.. (1974) A clinical note: The Kinetic School Drawing. (1988) Utilization of the Family Drawing Depression Scale with pain patients. (1989) Systemanalyse Menschenkunde. 38. J. 179-192. SCHETTY. Heidelberg SHEARN.. 207-210. D. 80-91. Universität Zurich. 15. RUSSELL. S. POROT. (1983) Zeichnen and Spielen als Instrumente der psychologischen Diagnostik. von Kinderzeichnungen. 303-306. SEHRINGER.. L. Zeitschrift für SEHRINGER. SIMS. A. W. A. SAWYER. 156-164. R. (1969) Use of the family drawing as a technique for studying parentchild interaction. P.) Juris.

2. October 812. Nemzeti Kongresszusa. (1996a).hu/-vasszolt) VASS Z. Z. 19. 101-124. 44.psyche. VASS. 1-9. (1996) A depressziόra valό hajlam serdülőkori felismerésének és mόdosításának lehetőségei. 365-375. Oktatási segédanyag. . Abstracts p. (1998c) A rajzvizsgálat modszertani problémái. VASS. 81-100.. 31.33. (1990) A qualitative versus quantitative approach to evaluating the DrawA-Person and Kinetic Family Drawing: A study of mood. Eotvos Lorand University. A projektív rajzok előnyei. (1997) A Computerized Psychometric Approach to Projective Drawings. (1999b) La nouvelle perspective de I'examen des dessins projectifs: ('analyse psychométrique avec algorithmes.and anxiety-disorder children. Psychological Assessment: Journal of Consulting and Clinical Psychology. Z.0. VASS. VASS. Magyar Pszicholόgiai Szemle. Magyar Pszicholόgiai Szemle. Z. France. Z. VASS Z. 1998. 54. 79124. Program for Psychometric Analysis of Projective Drawings (program). (1996b). 1-3.. Budapest. VASS. D. kézirat (URL http://www. Magyar Pszichiátriai Társaság IV. 94-97. Abstracts p. Projektív kérdések a ház-fa-ember teszthez. VASS Z. (1998b) The inner formal structure of the H-T-P drawings: an exploratory study. K. (1998a) PsychMet for Windows version 2..elte. Z. (1999a) A projektív rajzvizsgálat objektivizálása feté: elemzés algoritmusokkal (Szkizofren betegek farajzainak térszerkezeti elemzése). problémái és kutatási távlatai. STARK. Pszicholόgia (Publikáciόs díj). Journal of Clinical Psychology. január 28-31. LII. LII. XVth Congress of the International Society of Art and Psychopathology.. Budapest VASS. VÁRFINÉ KOMLÓSI A. Biarritz.THARINGER. La Revue Frangaise de Psychiatrie et de Psychologie Médicale. Z. RÓZSA S.

(1982) The Family Drawing Depression Scale. Z. 38. kézirat). Országos Nagygyűlése. (1999c) Projektív rajzvizsgálat algoritmusokkal (A számítogépes formai elemzés mόdszerének bemutatása a szkizofrénia képi kifejeződésének tükrében). A Magyar Pszicholόgiai Társaság XIV. Országos Nagygyűlése. Budapest VASS Z. 853-861. disszertciό. Ph. Budapest VASS Z.Expert system for the interpretation of projective drawings]..Expert System for Projective Drawings. 345. P. Előadáskivonatok. A Magyar Pszicholόgiai Társaság XIV. D. (1965) Was eine Kinderzeichnung verrät. Országos Nagygyűlése. Munchen WRIGHT. H. (2000e). Budapest VASS Z. Budapest VASS. Eötvös Loránd University of Sciences. 270. Zoltan . Eötvös Loránd Tudományegyetem. J.VASS Z. Kindler. (2000c) ESPD: 2000 . MCINTYRE. (2000b) ESPD: 2000 . (2000d). Budapest VASS. Előadáskivonatok.Szakértői rendszer projektív rajzok értelmezéséhez [ESPD: 2000 . Z. Előadáskivonatok Budapest VASS. D. Mesterséges intelligencia mόdszerek a pszichodiagnosztikában. (megjelenés alatt) Perspectives on Objective Assessment of Projective Drawings. Journal of Clinical Psychology WIDLOCHER. Előadáskivonatok. Demonstration Prototype (program). Z. A Magyar Pszicholόgiai Társaság XIV. Szimbόlumértelmezés a rajzvizsgá/atban (oktatási segédanyag. M. 345. Journal of Clinical Psychology. Clinical application of Kinetic Family Drawings Vass. (2000a) Formai rajzvizsgálat algoritmusokkal: A Psychmet program. Magyar Relaxácios és Szimbόlumtérapiás Egyesület.

and analysis of complex. interrelated patterns instead of individual graphic signs.The study describes the author's experiences in the clinical application of the Kinetic Family Drawings (KFD). family drawings. The application of the KFD is illustrated by a case study which compares three types of the family drawings (Draw-A-Family. The author distinguishes two approaches of the use of KFD: hypothesis-generating instrument and psychometric test. childrens' drawings. construct validity) and research perspectives are discussed. Kinetic Family Drawings 1. and carefully planned reliability and validity studies. projective drawings. After reviewing history and types of the family drawings. global-holistic point of view beside of particular characteristics. The study concludes that the KFD is a useful instrument in clinical practice and scientific research. Psychometric evaluation (reliability. The second approach requires norms with moderator variables. The basic principles of further studies should be the application of objective evaluation. the author points out the most useful interpretations. The first approach generates only psychodiagnostic hypotheses to be tested. Kinetic Family Drawings and Animal Kinetic Family Drawings). Key words: psychodiagnostics. Autorul îşi exprimă mulţumirile .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->