You are on page 1of 277

ION PACHIA TATOMIRESCU ☯

ISTORIA RELIGIILOR j1j

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

Biblioteca Enciclopedicus

Coperta: Ioan Cârssia, Liviu Curtuzan.
ISBN 973–97530–3–5 / vol. I: ISBN 973–97530–5–1 © Editura AETHICUS, 2001, str. Intrarea Lungă, nr. 1, 1900 – Timişoara. Printed in Dacoromânia.

2

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

ION PACHIA TATOMIRESCU

ISTORIA RELIGIILOR
I
Din paleolitic / neolitic până în mitologia pelasgo-daco-thracică (sau valahică / dacoromână)

3

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

Editura Aethicus
TIMIŞOARA 2001

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale PACHIA TATOMIRESCU, ION Istoria religiilor / Ion Pachia Tatomirescu. – Timişoara: Aethicus, 2001– 3 vol.; 21 cm. – (Biblioteca Enciclopedicus) ISBN 973–97530–3–5 Vol. 1 : Din paleolitic / neolitic până în mitologia pelasgo-dacothracică (sau valahică / dacoromână). – 2001. – 240 p. – ISBN 973–97530–5–1 2 (091)

4

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

PRIVIRE ÎN PUNCTUL DINTÂI, CEL ORBITOR...
Despre starea de zero. Sintagmei starea de zero i s-a articulat / armo-nizat semnificantul şi, desigur, i s-a “lămurit” semnificatul, în orizontul de toamnă al anului 1990, într-o conversaţie cu un “filosof nihilist”, “aburit” de “vinul clar ciocnit la nunta Ideii”, sâcâind lumea cu întrebări de tipul: «Dar înainte de de cosmogeneză..., dar înainte de materie..., dar înainte de Dumne-zeu..., ce a fost ?» Răspunsul venit-a cu promptitudine, tăindu-i lanţul unor astfel de interogaţii: înainte de Tot (Întreg Cosmic) a fost starea de zero... Sintagma starea de zero poate fi “tălmăcită” / “sinonimizată” prin “re-alitatea” de dinainte de Cosmogeneză, de dinainte de naşterea universului / universurilor, de dinaintea “cuplării” lumatiei cu informateria (cf. DILM, 22 sqq. / DIm, 11 sqq.), ori, şi mai exact spus, prin ceea ce a determinat deopo-trivă big-bangul – «expansiunea universului printr-o mare explozie iniţială» (DEnc, I, 215) – şi “complexul” miturilor despre facerea lumii / lumilor, cos-mosului, haosului etc. Apelând la limbajul matematic, atributele stării de zero ( – zothy-chin, în alfabetul dacic) angajează proporţia “buclării” / “naşterii” universu-rilor (cosmosurilor):

– în care (thotymos) este cosmosul, sau întregul cosmic, ori universul prim, alcătuit din “materie”, atrăgând după
5

/ malathy – masa pendulului-univers / cosmos iar / iosithy – momentul său de inerţie faţă de “axă”. – an-gajează o “implozie” (black hole) – de noncosmos / non-univers. alcătuit din “antimaterie”.14): becah = 2 şi cu / Unul dintre cele mai profunde spirite europene ale tuturor timpurilor. un (non-thothymos). galaxie etc. (thothymos(non-thothymos-urchony) etc. Durata unei “oscilaţii complete” ar fi aşadar (cu / cathu valorând 3. sau valahic / dacoromânesc: 6 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1 sine. în a cărui creaţie / lirică este surprinsă şi starea de zero (poezie / lirosofie cu inepuizabile surse în spaţiul spiritual au-tohton. prin “buclare” / “pendulare”. pelasgo-daco-thracic. IElem. O posibilă “analogie” ar trimite la «micile oscilaţii ale unui pendul în jurul unei axe orizontale» (cf. Mihai Eminescu (1850 – 1889). (thothymosalamon) – ăzăthot) – (non-thothymos-ăzăthot). adică un non-cosmos. 147). urchony) – Orice “explozie” (big bang) – de cosmos / univers. sau non-univers. “descrise” de ecuaţia diferen-ţială: – unde / lethfu este distanţa de la centrul de greutate al pendulului-univers / cosmos la “axa de rotaţie” (constituită de starea de zero). într-o posibilă “serie” de (thothymos(non-thothymos-alamon). non-ga-laxie etc.

«a universului timpuriu. / Şi vreme-ncearcă în zadar / Din goluri a se naşte.. 1 Zalmoxianism – cu învăţătura-i fundamentală despre armonizarea părţii în sacrul întreg cos-mic. adică naşterea universului nostru.) / Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază. // Cum izvorând îl înconjor / Ca nişte mări. («Scrisoarea I» – EP. n. aşa cum este el înţeles în cadrul mode-lului standard». oglindită.). 101). // Un cer de stele dedesubt. / Jur împrejur de sine. savantul american. mitul jertfei zidirii. 1977). / Când nu s-ascundea nimica.. într-o fermecătoare manieră accesibil-ştiinţifică: «La început a 7 . mitul împăraţilor cromatici ca simboluri ale elementelor fundamentale ale lumii etc.. (s. // Nimic nu e şi totuşi e / O sete care-l soarbe. mitul zborului cu aripi confecţionate din şindrilă. / E un adânc asemene / Uitării celei oarbe. / Nici ochi spre a cunoaşte. / Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.. «Lucea-fărul». gând purtat de dor. / Vedea. de-a-notul. / (. Primele trei mi-nute ale universului (New York..) etc. / Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătrus. prezintă ieşirea din starea de zero.. // Şi din a chaosului văi... I. / Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. Creşteau / În cer a lui aripe. / Deasupra-i cer de stele – / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele. deşi tot era ascuns. / Şi căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe. mitul tinereţii-fă-ră-bătrâneţe-şi-vieţii-fără-moarte. În celebra lucrare. 132 sq.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. pe când fiinţă nu era. mai exact spus. totul. cel orbitor. Porni Luceafărul. Steven Weinberg. conservată bine în colindele / baladele dacoromâneşti ce au ca nucleu ceea ce este cunoscut prin sintagma mitul mioritic. “a fixat” datele problemei în sublime “tablouri-ecuaţii”: La-nceput. / Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă. / Şi în sine împăcată stăpânea eterna pa-ce !. ca-n ziua cea dentăi. / Pân’ piere totul.. / Cum izvorau lumine. I... // Căci unde-ajunge nu-i hotar... Privire în punctul dintâi. nici nefiinţă. / El zboară. / Dar deodat-un punct se mişcă. EP.

moleculele. ca suprafaţa unei sfere. dar în universul timpuriu numărul pozitronilor era aproape egal cu numărul electronilor. temperatura universului era de o sută de mii de milioane (1011) de grade Celsius.) Un tip de particulă care a fost prezentă din abundenţă este electronul. După circa o sutime de secundă – momentul cel mai în-depărtat de care putem vorbi cu o anumită siguranţă –. curbat înspre sine însuşi. încât nici una dintre componentele materiei obişnuite. particulă încărcată negativ. Nici una dintre aceste posibilităţi nu este uşor de înţeles. dar aceasta nu ne va opri din drum. pozitronii se găsesc numai în laboratoarele de energii înalte. 1 fost o explozie. (. atomii şi nici nucleele atomilor. În locul lor. n-are nici un fel de importanţă dacă spaţiul este finit sau infinit. Aceasta în-seamnă că era mult mai fierbinte decât chiar centrul celei mai fierbinţi stele. ca ra-zele cosmice sau supernovele. în anumite feluri de dezintegrare şi în fenomene astronomice violente.. În afară de electroni şi pozitroni. nu puteau să existe. O altă particulă răspândită pe atunci era pozitronul. Nu o explozie ca pe pământ.. umplând de la început tot spaţiul. exista aproximativ acelaşi număr din diferite feluri de neutrini. ci o explozie care a avut loc simultan peste tot.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. pornind dintrun centru bine defi-nit şi răspândindu-se pentru a cuprinde din ce în ce mai mult din aerul înconjurător. care curge prin fire în curenţii electrici şi care formează azi partea exterioară a tuturor atomilor şi moleculelor din univers. care sunt obiectele de studiu ale fizicii nucleare de energii înalte din zilele noastre. ma-teria dislocată de această explozie în toate părţile era formată din diferite tipuri de aşa-numite particule elementare. particule fanto-matice fără masă sau sarcină 8 . în universul timpuriu. În actualul univers. unde fiecare particulă a fost proiectată departe de orice altă particulă. atât de fierbinte. fie orice univers finit. “Tot spaţiul” în acest context poate însemna fie orice univers infinit. având sarcină pozitivă şi masa egală cu aceea a electronului.

9 . după o viaţă scurtă. ca atare.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. care sunt compuse dintr-un neutron şi un proton. Acest lucru nu trebuie considerat separat faţă de particule. dar temperatura a con-tinuat să scadă. (. Energia emisă de această anihilare a materiei a încetinit temporar ritmul răcirii universului.) La sfârşitul primelor trei minute. la sfârşitul primelor trei minute. neutrini şi antineutrini. întrucât teoria cuantică ne spune că lumina constă din particule cu masa zero (masa de repaus) şi cu sarcina zero. astfel încât e-lectronii şi pozitronii să înceapă să se anihileze mai repede decât puteau fi creaţi din nou de către fotoni şi neutrini. universul se făcuse suficient de rece. 1 electrică. cunoscute sub numele de fotoni. atingând în cele din urmă. format din aproximativ 73Î hidrogen şi 27Î heliu. erau din nou anihilate. ori neutrinilor.. Densitatea era încă destul de ridicată (. neutrini. era alcătuit universul mai a-les din lumină.... La această temperatură. (. ambele dependente de lungimea de undă a luminii. putem spune că numărul şi energia medie a fotonilor erau aproape egale cu cele ale electronilor. atingând treizeci de mii de milioane (3 x 1010) de grade după circa o zecime de secundă. Numărul lor. universul plin era cu lumină. Pentru a ne reprezenta cum umplea lumina întregul univers timpuriu. valoarea de o mie de milioane de grade. începând cu nucleele hidrogenului greu (numit şi deuteriu). Aceste particule – electroni.. Exista şi o mică proporţie de material nuclear. În sfârşit. fotoni – erau create în permanenţă de energia pură şi apoi. ci fixat doar de ba-lanţa dintre procesele de creare şi anihilare. nu era prestabilit. zece mii de milioane după o secundă şi trei mii de milioane de grade după aproape paisprezece secunde.) Pe măsură ce explozia a continuat.. Temperatura a devenit atunci sufici-ent de scăzută pentru ca protonii şi neutronii să înceapă formarea de nuclee mai complexe.) Fiecare foton poartă o cantitate bine definită de energie şi de impuls. şi un număr la fel de mic de electroni. temperatura a scăzut. pozi-tronilor. pozitroni.

Savantul dacoromân. pentru 0 t 10-43 s (mai exact: 6 • -44 10 s – timpul Planck)». Sub influenţa gravitaţiei. Modelul standard schiţat mai sus nu este imaginea cea mai satisfăcătoare despre originea universului. întrucât «teoria relativităţii generale a lui Einstein încetează să mai fie valabilă. WPtmu. alcătuind galaxiile şi stelele din actualul univers. care. «la momentul t 10-43 s se 10 . n. pentru a forma atomi de hidrogen şi de heliu. devenind în mod continuu mai rece şi mai puţin densă. în cele din urmă. în fazele timpurii ale acesteia».» (s. dar nu una fizică şi cu atât mai puţin una filosofică. evidenţiază progresele realizate în fizica particulelor elementare de după anul 1977. 1 rămaşi din era anihilării electronilor cu pozitronii. cu «implicaţii fundamentale în înţelegerea mai profundă a evoluţiei uni-versului fierbinte. materia a devenit suficient de rece. astfel încât electronii să se asocieze cu nucleele. fizica de azi «nu poate spune care a fost starea materiei». univer-sul se afla în starea de singularitate».. universul se consideră că «ar avea un diametru sub 10-33 m şi o temperatură de 1032 K». Cu toate acestea. la această “limită”.). s-au con-densat. după câteva sute de mii de ani. «pentru că limitele R (t)t → 0 → 0 şi ρ (t)R(t) → 0 → ∞ sau ρ (t)t → 0 → ∞ au o semnificaţie matematică. «la momentul t = 0. Mult mai târziu. iar până în prezent nu există o teorie cuantică a gravitaţiei». Aceas-tă materie a continuat să se împrăştie. în interpretarea gra-vitaţiei şi geometriei continuumului spaţiu-timp trebuie luate în considerare efectele cuantice. peste limita de densitate considerată. Vasile Ureche. la momentul t = 0 s-a produs Marea Explozie a Universului. al apariţiei cărţii lui Wein-berg. gazul rezultat a început să formeze îngrămădiri. 22 sqq. materialul de compoziţie cu care stelele şi-au început viaţa a fost exact acela preparat în primele trei minute. problema singularităţii este una din cele mai delicate ale cosmologiei / cosmogoniei actuale.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.

în intervalul 10-43 s t 10-35 s se se vorbeşte despre «starea de vid» a universului. pentru 109 antiparticule (antiquarkuri) au fost generate 109 + 1 par-ticule şi astfel a apărut asimetria materie – antimaterie (.. care durează până la momentul t = 10-32 s. numită perioada inflaţionară de evoluţie a univer-sului».. fluctuaţii care generează quarkuri. 306). trecându-se în era hadronică. neutroni şi antiparticulele lor». dimensiunile universului nu depăşeau pe cele ale “unei portocale”. II. materia şi radiaţia fiind în echilibru». U.» (Grand Unification Theory / Teoria Marii Unificări). la momentul t 10-35 s se produce o nouă rupere de simetrie (cristalizare). la vârsta de 10-6 s a universului. leptoni şi antiparticu-lele lor. în acest moment s-a produs «o nouă rupere de simetrie». din acest proces rezultă «o eliberare enormă de energie. T. «la sfârşitul primelor trei minute sinteza nucleelor de heliu es-te încheiată. forţa electroslabă decuplându-se «în forţa electromagnetică şi forţa slabă». leptonii. la t 105 ani (T = 3000 K) se produce procesul de “recombi-nare” prin care se formează atomii de hidrogen şi de heliu. 1 produce decu-plarea dintre forţa gravitaţională şi forţa electronucleară. dar rapidă expansiune exponenţială a universului.)». se consideră că s-ar putea explica multe din problemele nerezolvate ale scenariului Big Bang clasic prin procesele care au avut loc în această perioadă. particulele quark şi anti-quark» s-au unit «în protoni. prezisă de teoriile de tip G. leptoni şi fotoni. precum şi din fotoni. la mo-mentul 10-12 s. «quarkurile. când avea «temperatura de 1013 K şi dimensiuni de ordinul celor ale sistemului solar. 11 . în care forţa electronu-cleară se decuplează în forţa tare şi forţa electroslabă. la sfârşitul perioadei de inflaţie. universul nostru avea «dimensiuni mai mici decât orbita Pământului în jurul Soarelui». mai departe electronii nu mai pot bloca radiaţia.» (UUn. care produce fluctuaţii în vid.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. totodată are loc o scurtă. fotonii nu se născuseră încă. fiind constituit «dintr-o supă din quarkuri.

. relativiste (ein-steiniene). picurând stropi de apă luminoasă şi ţinând rădăcinile lui 12 .. Şi văzu Dumnezău lumina că iaste bună... Şi zise Dumnezău: “Să să facă lumină!” Şi să făcu lumină. unde ştiinţele se intersectează cu mitologiile / religiile. Lumina / fotonii dintâi. ultima începând să devină dominantă.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1 universul devine transparent.» (Ge-neza / Facerea. II. şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină !” Şi a fost lumină. du-pă circa 100 milioane de ani de la Marea Explozie. 1 – 3. 1. care a fost şi a rămas întruchipată prin brad.» (B. sau valahică / dacoromânească): «În istoria mitică» a Po-porului Pelasg (Daco-Thrac) / Valah (Dacoromân). 308).. Cu mai mare şi neasemuită forţă plasticizant-revelatorie. şi osebi Dumnezău între mijlocul luminii şi între mijlocul întu-nearecului. Lumina / fotonii se constituie într-un “punct comun” al cosmologiilor / cosmogoniilor newtoniene. 1). Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. din 1688: «De-nceput (. Fărtatul obosit şi înciudat de incapacitatea lui creatoare a izbit cu toiagul în Apele Primordiale şi în locul acela s-au deschis şi s-a ridicat falnic un brad fosforescent. lumina / fotonii dintâi se arată şi în Biblie (Geneză / Facere): «La început (. din care s-au format ulterior galaxiile.. Bibl.). pelasgo-daco-thracica / valahica (dacoromâ-neasca) şi biblica «Geneză» / «Facere». mitice etc.)creaţia cosmosului a fost concomitentă cu a arborelui cosmic... după o tălmăcire dacoromânească a Bibliei.. Duhul lui Dumnezău să purta deasupra apei. Ca şi în teoriile (cosmologiile) ştiinţifice. lumina / fotonii dintâi se relevă în «Geneza» / «Facerea» mitologicpelasgică (daco-thracică. radiaţia se decuplează de materie (substanţă). 11).. dar mulţi cosmologi consideră că acest proces a avut loc la circa 109 ani după Marea Exploxie» (UUn. momentul de formare a galaxiilor şi quasarilor este greu de precizat. «(.. sau. universul consta dintr-un gaz difuz de hidrogen şi heliu la temperatura de 15 K.

După savantul dacoromân. ai ştiinţei ensu-lui uman de a se face nemuritor. (. de regulă.. închise. Inelul cosmic.. / dar în leagăn cine-mi şade ? / Şade Luna sfântă / şi cu bradul precuvântă”.) În paleofolclorul român bradul ca arbore cosmic e consemnat într-o descriere impresionantă: (. ajun-gând astfel în mitologia română de azi.). cu “nuntirea” / “năşirea” privegheată de pe-rechea sacră secundă (din “tetrada” dacic-monoteistă). închis este universul». poate.). “Leru-i Doamne. desigur. trunchiul şi rădăcinile lui tot cosmosul.. / mii şi mii de stele / între rămurele. dacă dincolo de ele nu mai con-cepem nimic.. Mihai Drăgănescu. de asemenea obosit şi înciudat de neputinţă. Viziunea “veridică” pe-lasgo-daco-thracică / valahică (dacoromânească) asupra cosmogenezei.. a fost pusă în circuitul oralităţii culte de marii preoţi ai Zalmoxianismului. ce-l însoţea. Acestei reprezentări pozitive îi corespunde uneori o reprezentare negativă. Bradul a cu-prins în coroana. De aceea ca arbore cosmic a fost reprezentat cu coroana în ceruri şi rădăcinile în pământ. «modelele care construiesc lumea din particule elementare sânt. / de mare şi înfoiat / tot cerul l-a îmbrădat. / Luna între ramuri..” (. Soarele şi Luna. 1 atâta în pământ cât putea să stea pe el cel ce a făcut minunea cu fratele său. oricât am aprofunda particulele elementare. prin sugestia “exploziv-expansivă” a bradului cosmic şi a “non-bradului” cosmic (“invers-bradul cosmic”).creşte bra-dul brazilor. / îmi vedere-ncetinat / brad cu stele încărcat. în folclorul dacoromân contemporan. cu rădăci-nile în ceruri şi coroana în pământ...Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 484 sq. / brad cu neguri îmbrăcat.. şi «la extremitatea cealaltă.. prin reprezentarea “conică”.» (VMR. universul se încheie cu corpuri macroscopice şi organisme 13 .) “. / şi în vârfu-i ce-mi vedere ? / Cerul leagăn de mătase. / Soarele în cetini. prin “informaţia originară” dăruită Cogaionului multimilenar de “bale-tul” divin al fotonilor.

biologice şi psihologice într-o viziune unitară». universul şi cosmosul coincid. L. prin creie-rul şi mintea sa. diferit de cel folosit de ştiinţa de până în orizontul anului 1989 (cf. introdeschiderea se realizează prin organismele vii. numai un univers închis în mod absolut poate fi singurul univers existent (III). 179).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. în cazul unui univers deschis metafizic către idee. prin conţinutul particulelor elementare. universul şi divinitatea nu constituie un cosmos.). şi dincolo de acestea nu mai găsim nimic. dacă însă el se deschide prin organis-mele vii. nici biologia. Mihai Drăgănescu. mai ales prin om. este închis universul. nici chiar psihologia nu o-perează cu un model ontologic de tip I. spunem că este introdeschis. imposibilitatea legării aspectelor fizice. minte universală sau divinitate (I). «cuprinde introdeschiderea universului către profunzimi. Savantul dacoromân. ori în cazul unui univers deschis sau introdeschis către o realitate profundă materială (II) este posibil ca universul să nu fie singurul existent. «un model ontologic absolut deschis pentru univers». dacă universul se deschide în profunzimi.). după părerea noastră. L. M. în al doilea caz. un univers închis şi jos (înspre profunzimi) şi sus (dinspre viu) este un univers total închis sau închis în mod absolut. introdeschiderea se manifestă numai prin viu. 180 sqq. în al treilea caz. în primul caz nu definim un cosmos. vede un model cosmic în inel – inelul lumii materiale (I. ştiinţa de astăzi se menţine în cadrul unui model ontologic al unui univers închis. ideile lui Platon nu fac parte din univers sau din cos-mos. inclusiv. ci dintr-o lume aparte. un asemenea model implică. un univers deschis şi introdeschis este un univers total deschis sau deschis în mod absolut. DILM. L. 14 . el este un univers deschis. nici matematica. «nici fizica. univer-sul se găseşte în cosmos iar cosmosul poate conţine un număr oarecare de universuri. am putea spune. cel mult s-ar putea vorbi de un cosmos metafizic.» (DILM. modelul ontologic I. M. 1 vii. M.

». care capătă o anumită independenţă creatoare în raport cu cosmosul şi universul» (DILM. viul şi introdeschiderea. dacă principiul cibernetic este valabil. sânt procesele din jurul introdeschiderii. ci şi ideile viului. atunci indiferent de transformările şi creaţiile din cibernetica buclă. la introdes-chiderea anumitor configuraţii spaţio-temporale către informaterie. se deschide din profunzimi. modelul I. 180). numai la materie. dar nu poate fi decât în materie. ideea nu este materială. de fapt. creaţiile şi reacţiile viului. uneori în profunzimi. uneori în conştiinţă».. «ideea nu poate exista în pro-funzimile materiei. palierul mental-psihologic fiind informateria. universul. în ultimă instanţă. lumea nu se reduce. într-un mod deosebit de subtil. M. dar ea este materială întrucât în afara materiei. de aceea. în general. 15 . ceea ce se reîntoarce în profunzimi trebuie să fie de aceeaşi natură cu ceea ce pleacă. profunzimile. după cum nu există nici în sine. degajă un principiu ciber-netic extrem de profund. «esenţiale. mai cuprinde. L.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. din punctul de vedere al generării lumii (universului) şi al creaţiei lumii. inelul lumii materiale «este un model cu inversă reacţie (feedback)». dar în cele din urmă se întoarce asupra ei însăşi. arătând «că lumea se desfăşoară din profunzimi. bucla cu feedback cuprinde deschiderea. cel puţin ca suport. nu poate exista ni-mic. şi ideea şi creaţia. constituie lumea. ea poate apărea numai în palierul mental-psihologic şi împreună cu acesta are un dublu suport mate-rial: sistemul nervos spaţio-temporal şi informateria. de fapt. 181). punctul de plecare al buclei cibernetice nu poate fi decât suportul întregii lumi materiale. nu numai cosmosul. 1 datorită ei apare palierul mental-psihologic al lumii materiale.» (DILM..

. ortosensuri în informaterie. prin aserţiunea potrivit căreia «profunzi-mile existenţei sânt constituite din două principii materiale: lumatia şi infor-materia. simbolurile şi ritualurile ce stau în baza folclorului religios al 16 . punctul de sosire în informaterie trebuie să fie receptarea unor structuri sau procese satisfăcând o cerinţă internă a informateriei. în ultimă instanţă.. cogaionică / zalmoxiană. determinând un univers. ortosensuri există şi independent de sensuri mentale. structură care se dezvoltă datorită unor proprietăţi interne. punctul de plecare apare a fi o structură specifică în informaterie. deschiderea / introdeschiderea universului (cf. plecarea buclei cibernetice I. desi-gur. ale informateriei. numai prin cuplarea informateriei cu lumatia se naşte un univers ale cărui proprietăţi depind. denumirea arătând legătura cu sensul din palierul mental-psihologic. ortosensul poate să existe şi fără sens mental. sensurile mentale ale organis-melor vii sânt. M. L.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. care. Energia spirituală. la rândul lor. sânt procese informaţio-nale fenomenologice. M. 180). ca şi sensurile mentale.. Mircea Eliade a atras a-tenţia asupra faptului că «miturile. dar structurabilă prin cuplajul cu informateria. 1 Fig.. legătură implicată de mo-delul I. Mihai Drăgănescu răspunde la întrebarea «ce anume poate genera de la sine o lume pentru a primi întru sine răspunsuri de aceeaşi natură ?». în informaterie. Inelul constituit din profunzimile materiei. L. primordiale. în acest mod se închide bucla cibernetică I. dinspre inelul lumii materiale.» (ibid. ansamblul lumatie-informaterie constituie ortoexistenţa. DILM.). se va face din in-formaterie. M. de structurările din informaterie. 1. L. lumatia este o materie primordială nestructurată. vom numi “ortosens” un asemenea proces specific în informaterie. structurile care se produc de la sine au în bază procese de ortosens.

savantul dacoromân. 1 Românilor îşi au rădăcinile într-o lume de valori spiritu-ale care precede apariţia marilor civilizaţii ale Orientului Apropiat Antic şi ale Mediteranei. sau Dacoro-mân / Român). Moldova. după cum nu există nici în sine. înaintea apariţiei imperiilor. până în Anatolia (Capadochia / “capul. prin creierul şi mintea sa. nu a apărut din senin. care capătă o anumită independenţă creatoare în raport cu cosmosul şi universul» (DILM. prima religie monoteistă din istoria spiritualităţii universale. dar nu poate fi decât în materie. Nu a precizat că lumea aceasta «de valori spiritu-ale care precede apariţia marilor civilizaţii». în natura Omului. inclusiv. de la Alpi la Don şi Caucaz. din vid. popor care se înrăzăreşte în lumea contemporană în cele aproximativ treizeci de milioane de locuitori ai republicilor: România. 17). în Inelul Lumii Materiale. Poporul Pelasg (Belag / Valah. că realitatea aceasta se datorează celui mai vechi popor al planetei. mai ales prin om. datorită ei apare palierul mental-psihologic al lumii materiale. de la Marea Baltică până la Marea Mediteană. 180). care s-a cuprins în preistorie şi în istoria antică. ea poate apărea numai în palierul mental-psihologic şi împreună cu acesta are un dublu suport material: sistemul ner-vos spaţio-temporal şi informateria. totul există în Om. ideea nu este materială. capătul Daciei”) şi până la Marea Neagră.» (EDZG.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. introdeschiderea se manifestă numai prin viu. palierul mental-psihologic fiind informateria. Mihai Drăgănescu. şi a Zalmoxianis-mului. Se ştie că “în materie de spirit”. «ideea nu poate exista în profunzimile materiei. într-un mod 17 . sau dacoromânesc / românesc. am putea spune. sacrul munte dacic din Carpaţii Meridionali. Macedonia etc. Şi această lume de valori spirituale din temeiul fol-clorului pelasgo-daco-thracic / valahic. subliniază că introdeschiderea universului către profunzimi «se realizează prin organismele vii. ci prin sedimentarea / cimentarea multimilenară a Cogaionului.

nici nu şi-a micşorat energia / “masa” – “dispariţia” unei forme de energie spirituală fiind compensată într-o 18 . creaţiile şi reacţiile viului. Odată ivit.» (v. dar ea este materială întrucât în afara materiei. în primul rând a spiritualită-ţii Poporului Pelasgic (Daco-Thrac) / Valah (Dacoromân). specific Pelasgiei Arhaice (Euro-Pelasgiei). Dacoromânului / Românului) – cum şi cea din a omului altor civilizaţii arhetipale / interferenţiale – s-a însoţit de o metamorfoză a energiei / “masei” spirituale. numai la materie. de aceea. dată de raportul dintre forţa exercitată asupra “sa” într-o arie şi “acceleraţia” pe care aceasta o capătă în plan sincronic / diacronic. “Masa” spirituală se re-levă ca mărime ce caracterizează un fenomen. 1 deosebit de subtil. nu şi-a mărit. sau a Pelasgului (Pelasgo-Daco-Thracului / Valahului. sau Pelasgo-Thraco-Daciei / Dacoromâniei. constituie lumea. Orice schimbare din natura arhaicului european.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Legea conservării energiei / “masei” spiritualităţii universale arată că Zalmo-xianismul – ca fenomen unic în spiritualitatea universală. supra). nici un fenomen esenţial (din aceste sfere) nu s-a putut naşte “în afară”. Energia spirituală este capacitatea unui sistem-popor (dintr-o arie anume a planetei) de a efectua o lucrare material-civilizatorie. lumea nu se reduce. fenomenul respectiv antrenează metamorfoze în timpii “mitici” / “istorici” – în plan dia-cronic. ci şi ideile viului. “Masa” grea spirituală se înfăţişează ca măsură a capacităţii unui fenomen de a crea câmp gravitaţionalspiritual. nu poate exista nimic. nu numai cosmo-sul. desigur. de fapt. dar şi de conservarea acesteia. “sis-tem” valoric-spiritual închis. la introdeschiderea anumitor configuraţii spaţio-temporale către informaterie. cel puţin ca suport. atunci când suferă “o transformare” dintr-o stare într-alta – căci energia spirituală nu poa-te exista separat de «materia» civilizatorie / culturală. Având în vedere sferele spiritualităţii popoarelor. în general.

cărora li se adaugă – în registru seman-tic-sincretic – importante “părţi” ale altor ştiinţe (din întregul spiritual). în primul rând. din paleoliticul Eu-rasiei / Europelasgiei (Daciei / Dacoromâniei). Eliade) / “Spaţiu Mioritic” (L. până la matematică.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ci a trecut dintr-o for-mă într-alta. Pentru “contemporaneitate”. VDRE. Zalmoxianismul – evident. literatură etc. de la medicină şi astronomie. 169 – 185). muzică. ancestrala simbioză om-arbore. Această realitate a per-manenţei Pelasgilor / Valahilor (Dacoromânilor / Românilor) în spaţiul-matcă precizat mai sus. a Pelasgului (Pelasgo-Daco-Thracului / Valahului). proprii. şi din adânca. de dincolo de zorii istoriei. de dinaintea “descope-ririi” peşterii protectoare. până în mitologia dacoromână de azi. Zalmoxianismul – înfăţişâdu-se drept “Creştinism Cosmic” (M. dintr-o structură (“temporală”) într-alta. numit de Pelasgo-Daco-Thraci bradua > brad (un cuvânt moştenit cu toată constelaţia lui semanticsincretică zalmoxiană în limba dacoromână contemporană 19 . Blaga) –. religios-istorice. poate. Şi în nici o transformare din natura Euro-Pelasgului. psihologie. cunoscând înfloriri şi rodiri. Fenomen spiritual / social implementând şi trăirea în sublimul armo-niei universale. cosmicul arbore – axis mundi. în perimetrul imagi-narului – poate atrage reprezentarea arborelui. permite relevarea unor “indiscutabile” / “incontestabile” perpendiculare spirituale. Ca şi fenomenul limbii. fireşte. 1 proporţie determinată prin apariţia unei alte forme de energie spirituală şi suma tuturor formelor de energie spirituală rămânând constantă. se constituie într-o dimensiune valahică / dacoromânească a existenţei (cf. Zalmoxianismul – aidoma unei limbi – are “un lexic” şi “o gramatică” inconfundabile. primăverile / verile şi toamnele / iernile “istoriilor” – reprezentare ce vine. simbioză ce a proiectat în sfera sacrului arborele-univers. energia spirituală nu a fost distrusă.

).. GCiv. Cerulde-Găuri-Stele-cu-Lumini-din-Rai (V). Cogaionul. Cerul-deLemn-cu-Pietre-de-Cleştar (III). este bipolarizată de Matca Dunării şi de Muntele Cogaion din Carpaţi. Bradul – axis mundi – străbate de peste zece milenii cerurile spiritualităţii Pelasgo-DacoThracice / Valahice. Şi ca arbore sacru. datând din orizontul cultural al anului 5300 î.. 1 – cf. având naşi / nuni Soarele şi Luna. Cerul-de-Fier (IV). unul dintre cele mai vechi 20 . H. ori pe tăbliţele de la Tărtăria-Orăştie. V. desigur. Dacia / Dacoromânia. folclorul pelasgo-daco-thrac / valah (dacoromânesc) etc. Poporul Pelasgo-Daco-Thracilor / Valahilor (Dacoromânilor / Români-lor). la nunta cosmică a Valahului / Dacoromânului cu Mireasa Lumii. tăbliţe ce conţin o scriere mai veche cu două milenii decât scrierea sumeriană. grăiesc despre cele nouă ceruri având drept ax bradul cogaionic: Cerul-din-Jos sau “cerul rădăcinilor” (I). Criş. / REtn. Cerul-în-Fire-deMărgăritar (VI). 43 sq. dinspre Matcă spre Munte. H.. Invulnerabila cetate de diamnat şi de spirit de sub curcubeu. cu feed-back. 68). şi Cerul-Deschis-laCuget-Cosmogonic (IX).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Cerul-Benign-de-Jurământ (VII). BVoc.). stă sub semnul de aur al Zalmoxianismului. îndeosebi între reprezentările parietale din Peştera Chindiei (pe Defileul Dunării. Cerul-Pământ-de-Chihlimbar (II). 268 sq. secunda pereche sacră.000 / 8175 î. cât şi în ceramica neolitică aparţinând culturilor Pre-Criş. Turdaş. în apropiere de Moldova Nouă). iar preot “Muntele Mare”. (2875 E. Mitologia pelasgo-daco-thracică / valahică (dacoromână). legat de Muma-Pământ / Dacia (> Dochia) şi de SamasuaSamoş / Soarele-Moş (Tatăl-Cer). Vectorizarea semantic-sincretică. bradul permanent s-a înrăzărit la Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Dacoromâni / Români) atât în “arta” rupestră dintre anii 10. CerulGrădină-n-care-Bradul-Face-Fruct (VIII). considerată până în prezent drept “cea mai veche” (cf.

în virtutea unifor-mităţii şi raza R oarecare. printr-un ochi pătrunzător şi neclintit de vultur. 975). de experienţa milenară. printr-o faţă brăzdată de vânturile alpine. corset magnetic. prin muţenie. dacă în prezent universul se află în expansiune. «printr-o temperatură şi presiune înalte». 21 . «înseamnă că în trecut raza sferei a fost mai mică» (UUn.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. făuritor al civi-lizaţiei arhetipale având ca nucleu bazinul Dunării şi Peninsula Balcanică.125 E. (. deci sfera-i se dilată. Univers expansiv-pulsatoriu. II. prin retragere la munte. 284). care se va dilata sau se va contracta o dată cu întregul uni-vers [R = R(t).). V. 1 popoare ale planetei. ρ = ρ (t)]» (UUn. «această fază de evo-luţie a universului numindu-se faza de univers fierbinte sau faza big bang» (UUn.» (CILR.. care a fost în antichitatea Europei şi poporul cel mai mare (după cum atestă Herodot). 168). II. II. (anul 1 ale Erei Valahice) şi 1950 d. «astfel se ajunge la ideea că în trecutul său uni-versul s-a aflat la un anumit moment într-o stare caracterizată printr-o den-sitate mare». dar rămas între «Marii Anonimi» ai Istoriei (M. H. notând cu M masa sferei şi cu litera ρ densitatea acesteia (aceeaşi în toată sfera). H. centrul acesteia putând fi orice punct. (10. Ecuaţia diferenţială a evoluţiei universului este: – R(to) = R0 (H0 este constanta lui Hubble). O sferă arbitrară poate fi considerat universul. 283). II. t . 285). «cu-noaşterea comportării în timp a universului revine la cunoaşterea comportării în timp a sferei S.. «prin civilizaţie pastorală. Eliade – EICIR. s-a caracterizat – între 8175 î. dar precizată la un moment dat. de unde (se) pot privi şi ocoli invaziile.) Muţeniei îi corespunde ritualitaea.

dilatarea sferelor-stele / planete presupune mărirea “sacadată” a razelor acestora (în concordanţă cu bătăile “inimii-uni-vers”. TDer. 285). “deriva continetelor”. aceste «curbe de migrare a polilor». ori cele pentru Africa şi America de Sud. cele pentru Euro-pa şi America de Nord.000. II. 1 «dacă . ar coincide în situaţia în care respectivele continente (America de Nord şi Europa. ρ → ∞)» (UUn. cum. cu o “ritmicitate” de 70 de milioane de ani. urmând contracţia (R → 0. expansiunea universului [funcţia R (t)] atinge un maxim. şi dacă . avem un univers hiperbolic (dilatându-se la infinit. de exemplu.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. după explozia big bang.000 de ani în urmă (cf. de “paralelis-mul” coastelor continetale de azi (ceea ce nu exclude “permanete dilatări lente”. aşa cum au fost cu aproximativ 70. dacă dilatarea făcându-se la nesfârşit. “sacadat” / “brusc”. “Sfera” Pământului. pare-se. fapt confirmat de “fracturile” litosferei. sau dilatat. “acest model” se nu-meşte univers pulsatoriu.). «durata unui ciclu (perioada) este de circa 1011 ani» (ibid. Ame-rica de Sud şi Africa) “ar fi unite”. . chiar dacă între o pulsaţie “cosmică” şi alta se află aproximativ 70 de milioane de ani). de «curbele de migrare a polilor» etc.. avem de-a face cu un univers parabolic. cum este considerat universul nostru de către majoritatea astrofizicienilor. corsetul magnetic al Terrei şi-au mărit raza. atunci. “inversarea polilor magnetici”).). soluţia este periodică. 57 sqq. 22 . ceea ce duce la un nou big bang. desigur. “de uzură”. cu viteză mai mare decât în cazul precedent). ori de schimbările “radicale” floral-faunistice. Pentru un univers pulsatoriu. la ciclicitate.

62). Dincoace de “segmentul temporal” dintre orizonturile anilor 12. la începutul secolului al XX-lea. Cert este că toate aceste “evenimente” din “corsetul magnetic” al Pă-mântului sunt însoţite şi de cataclisme tectonice şi geoclimaterice. la ideea că magneticul câmp al Pământului poate să-şi schimbe polaritatea. care au arătat că toate rocile de aceeaşi vârstă au aceeaşi polaritate. permi-ţând omenirii să evolueze. ori prin ruperi de istmuri de tip Bosfor (cu lungimea de 30 km şi cu lăţimea de 750 m).000 de ani. s-a arătat că inversările acestea apar pretutindeni în istoria Pământului şi că în timpul ultimelor 70 de milioane de ani. H.000 î. H. ele par să fi fost o dată sau de două ori la fiecare milion de ani». «descoperirea. H. – 15 iulie 1969 d..000 / 500. în diferite părţi ale globului. acest lucru a fost confirmat de studiile ulterioare efectuate după anul 1950.) şi să privească temeinic din pragul erei antropoceleste. a acestor roci magnetizate invers a condus. se pare că planeta noastră “s-a liniştit” benefic.. ultimei schimbări de rază a sferei (magnetice) terestre.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. să iasă din era antropoterestră (700. 1 Studiul magnetismului rocilor relevă o inversare a polilor magnetici ai Pământului cam la 500. poate. Polul NordMagnetic devenind sud şi viceversa.000 şi 6500 î. «(. segment temporal caracterizându-se prin scufundări de tip Atlantida.) multe specii de fosile dispar aproximativ în vremea inversării polarităţii» şi «multe specii noi au apărut la scurt timp după aceea» (TDer. graţie reuşitei călătoriei “dus-întors”: Pă-mânt – Lună a navei spaţiale Apollo-11 (reamintim că nava a fost pilotată de Michael Collins. că modulul lunar a fost condus de Edwin Aldrin şi 23 . când se aproximează “trena” marilor cataclisme datorate ultimei inversări de poli magnetici şi. eră “deschisă” între 16 şi 24 iulie 1969. să înregistreze revoluţia ştiinţificotehnică a seco-lului al XX-lea.. magnetizarea rocilor este vectorizată spre Polul SudMagnetic.

De la contracţia universului pulsatoriu la «Apocalipsa» biblică şi emi-nesciană. lumi-na ar apărea deplasată spre capătul cu lungimi de undă mai scurte ale spec-trului. astronomii (dacă vor mai exista vreunii) vor putea să se amuze ob-servând şi deplasarea spre roşu. se relevă în funcţie de “densitatea cosmică” mai mare decât “valoarea critică” şi înseamnă exact «nonexpansiune». O contracţie a universului pulsatoriu. de exemplu. făcând loc unei contracţii accelerate. şi expansiu-nea lui se va sfârşi în cele din urmă. Steven Weinberg consideră că «dacă densitatea cosmică este mai mare decât valoarea critică. el se va mai dilata încă alţi 50.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de la “apogeu” (unde va ajunge peste 50. pe de altă parte.000 de milioane de ani. adică derularea “in-versă”. potrivit părerii unanime a astrofizicienilor. la 20 iulie 1969. cel puţin de-a lungul primei părţi a fazei de contracţie. lumina de la ce-le mai apropiate galaxii ar fi emisă pe vremea când era universul mai mare decât momentul observării razelor de lumină. a fost Neil Alden Arm-strong).000 de milioane de ani !) spre starea de zero. astfel încât. densitatea cosmică este de două ori mai mare decât valoarea critică.000 de milioane de ani. da-că. adică spre albastru. contracţia este exact expansiunea derulată invers: după 50. şi deplasarea spre albastru.000 de milioane de ani. iar valoarea actuală a constantei lui Hubble (15 km / s pe un milion de ani-lumină) este corectă. atunci universul finit este. s-ar afla din nou într-o stare singulară de densitate infinită. la observaţie. când era mai mic decât în momentul în care lumina este observa-tă. lumina de la obiectele extrem de depărtate ar fi emisă de pe când universul se afla în fazele timpurii ale expan-siunii sale. universul şi-ar regăsi dimensiunile actuale. astfel încât 24 . iar după alte 10. 1 că primul om ce a păşit pe suprafaţa Lunii. du-pă care va începe să se contracte. în acest caz universul nostru are vârsta de 10.000 de milioane de ani.

nucleele vor începe să se desfacă în protonii şi neutronii lor constituenţi. atingând. întrucât universul va începe să se contracte.50 K. atomii s-ar rupe în electroni liberi şi nuclee atomice. electronii şi pozitronii vor fi creaţi într-un număr mare în ciocnirile foton-foton şi fondul cosmic de neutrini şi antineutrini îşi va regăsi comuniunea termică din restul universului. mai înainte 25 .. temperatura cosmică ar fi de zece milioane de grade.. moleculele din atmosferele planetare şi stelare şi din spaţiul interstelar ar începe să se diso-cieze în atomii lor constituenţi. când universul se va fi re-contractat la o sutime din dimensiunea lui actuală. 1 spectrul ei este deplasat spre lungimile de undă.000 de ani. şaptezeci de milioane de ani mai târziu. curând după aceasta. (. atunci înseşi stelele şi planetele s-ar dizolva într-o supă cosmică de radiaţie. în momentul dilatării sale maxime. calculele noastre arată că universul va fi. fondul de radiaţie va în-cepe să domine cerul: acesta va fi în timpul nopţii la fel de cald cum actualul cer în timpul zilei (3000 K).) întregul univers trebuie descris. o dată cu dilatarea şi apoi cu contractarea universului. zece mii de milioane de grade. la început nu va fi alarmă – pentru mii de milioane de ani fondul de radiaţie va fi atât de rece. electroni şi nuclee. apoi. iar moştenitorii şi urmaşii noştri (dacă vor exista) ar găsi cerul intolerabil de strălucitor. adică de circa 1. de două ori mai mare decât în prezent.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. totuşi. universul s-ar mai contracta de încă o sută de ori. dacă densitatea cos-mică este acum dublul celei critice. astfel încât temperatura fondului de microunde va fi atunci exact jumătate din valoarea ei de 30 K. temperatura fondurilor cosmice de fotoni şi neutrini va scădea şi apoi se va ridica. după încă 700. însă întot-deauna inversproporţional cu dimensiunea universului. după 22 de zile. temperatura ar continua să se ridice. încât până şi simpla lui detectare va constitui un efort. adică spre ro-şu. distrugând tot rezultatul activităţii de nucleosinteză cosmică şi stelară. temperatura va începe să crească.

unii cosmologi capătă un fel de speranţă. şi s-a făcut cutremur mare. s-ar putea ca universul să sufere un salt şi să înceapă să se dilate din nou. (EP. / Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit. Scrisoarea I.. (. atunci întreaga noastră poveste s-ar putea să-şi piardă vala-bilitatea cu mult înainte de a fi confruntaţi cu problemele cosmologiei cu-antice.) şi ca un munte mare încins de flăcări s-a prăbuşit în mare. surprinde “agonia”. şi stelele cerului au căzut pe pământ precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi când este zgu-duit de vijelie.... / Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ. soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele. “moartea termică” a universului nostru: Soarele. 102). în amplul poem romantic. Mihai Eminescu.. totul tace. / Timpul mort şi-n-tinde trupul şi devine vecinicie. 26 . şi nimeni n-are nici o idee ce se va întâmpla atunci. / Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. / Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace. ce azi e mândru.. din aceste incertitudini. de asemenea.» (Bibl... 1380 sq. în cazul în care universul nu este cu adevă-rat izotrop. din frâ-nele luminii şi ai soarelui scăpaţi. / Şi în noaptea nefiinţii totul cade. Poetul dacoromân. el îl vede trist şi roş / Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi. 1 de toate. / Ei.. în lim-bajul mecanicii cuantice la temperaturi de peste 100 de milioane de milioane de milioane de milioane de grade (1032 o K). I. iar cerul s-a dat în lături ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor.).).» (WPtmu. / Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit. Şi Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul trimite tot la un sfârşit în flăcări al universului: «. 164 sqq..

000 de ani (timp cosmic): în urmă cu 20.109 ani (timp cosmic): în urmă cu 17. «de creare de particule elementare» (IUC / WPtmu. al “marii explozii”. 27 . încep să se formeze «a-glomerări de galaxii» (ibid. a ani-hilării de perechi de proton-antiproton. ∗ 3. 10). s-a declanşat formarea galaxiilor. cu primele trei minute ale universului nostru. «radiaţia se termali-zează» (ibid.109 ani.109 ani.109 ani) s-a ieşit din starea de zero.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 16.). “Epoca Planck”. sau Ma-rea Explozie. şi s-a declanşat Geneza.000 de ani (timp cosmic): în urmă cu 19. Era Decuplă-rii. ∗ 4.109 ani. când universul devine transparent. ∗ 1 minut (timp cosmic): în urmă cu 20. când “universul nostru este dominat de substanţă”.109 ani. ∗ 10-43 secunde (timp cosmic): în urmă cu 20.). ∗ 10-6 secunde (timp cosmic): în urmă cu 20. Era Substanţei.109 ani. se prezintă astfel. “colapsează” protogalaxia noastră.109 ani. ∗ 1 secundă (timp cosmic): în urmă cu 20. Era Radiaţiilor. ∗ 1 săptămână (timp cosmic): în urmă cu 20. ∗ 10. “de singularitate”. de anihi-lare de perechi de electron-pozitron. cât şi la o privire în cosmicul terminus. din spaţiul spiritual eu-ropelasgic / valahic: ∗ 0 (timp cosmic): în urmă cu douăzeci de miliarde de ani (20.109 ani. tot cel orbitor.109 ani.9997.109 ani (timp cosmic): în urmă cu 18 – 19.109 ani. Era Leptonică. ∗ 300. ∗ 1 – 2. cel orbitor. Era Hadronică. de la o privire în punctul dintâi.109 ani. 1 CRONOLOGIE ŞI UNIVERS O secvenţă cronologică – după cele mai “recente” tratate –. de sinteză a nucleelor de deuteriu şi de heliu.

109 ani. ∗ 16. Devonianul (între 409.109 ani.109 ani. Cambrianul (între orizonturile a 571. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 15. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 2.000 şi 410.109 ani. ∗ 19.000 şi 360.).000 ani).000. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 4. din care sunt «cele mai vechi fosile» (ibid. în urmă cu 570.000.1.000. ∗ 15. Era Paleozoică.7. ∗ 18.3. 232 / PPer. «se formează populaţia I de stele» (ibid. ∗ 5. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 10. au început să se solidifice rocile. era paleozoică are ca perioade: Pre-cambrianul (arhaic / azoic / proterozoic). ∗ 15.4.000 şi 440.109 ani. ∗ 19.6.109 ani.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.7.109 ani.000. ∗ 15. Ordovicianul (între 509. şi planeta noastră cea de toate zilele.109 ani.000. «se formează norul nostru interstelar» (ibid. «se formează primele stele» (ibid. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 1.1. formele microscopice de viaţă şi-au făcut apariţia.4. «apar formele de viaţă macroscopice». s-a născut în urmă cu 4.9.000 ani). 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 4.000. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 3.000.000 de ani şi 510. DEnc. Era Proterozoică. «se formează atmosfera bogată în oxigen». ∗ 17.).). “craterizarea” intensă a suprafeţei planetelor. Carboniferul (între orizonturile terestre 28 .000 ani).600.).000.000.000 ani (cf. II.2. s-au format planetele. Terra. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 3. 1 ∗ 4. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 600.000 ani). 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 4.). apar quasarii şi se for-mează “a II-a populaţie de stele”.3.000 de ani.109 ani. Era Arheozoică: s-au format “cele mai vechi roci terestre”.9. «colapsează nebuloa-sa protosolară» (ibid. Silurianul (între 439.106 ani. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 5.109 ani. aşadar. ∗ 15.8.109 ani.000. ∗ 10. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 4. 99 sqq.).

H. între orizonturile a 239. Cuaternarul (1.000.000 de ani) şi Cretacic (în urmă.000.000 în urmă). 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 300. având ca perioade: Terţiarul (64. ∗ 19.106 ani. H.000 şi 65. 1 ale anilor 359. îndeosebi în Europa (după A.000. în emisfera boreală.000.106 ani.000. având corespondent în emisfera sudică perioade excesiv-umede / pluviale şi relativ-secetoase / interpluviale.106 ani. H.). – 2001 d. între orizonturile a 199. 29 .000. între orizonturile anilor 239. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 450.. ∗ 19.000.000 şi 140. în care îşi fac apariţia “primatele”. apar “primele pă-sări”.106 ani.106 ani. maimuţe etc.7. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 150.000. cu epocile: Paleogen şi Neogen etc.000 şi 10. începând în urmă cu 12. Penk şi Ed.000 şi 65. Jurasic (în urmă. Brückner) s-au înregistrat patru glaciaţiuni şi trei inter-glaciaţiuni.85. Era Cenozoică (Neozoică).55.000. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 400. apar «primii peşti».800.000. perioadele de răcire ale climei alternează cu cele de încălzire. Era Neozoică se derulează din orizontul anului 64.000 î.799.).000 şi 200.000 de ani).000 şi 280.000) şi Permianul (între orizonturile anilor 279. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 200.000. ∗ 19. ∗ 19.000. “mediu” şi “superior”. desfăşurându-se peste preistoria / istoria umanităţii şi peste pre-zent.000 – 1. având subperioadele: Triasic (în urmă. ∗ 19.8.106 ani apar “primele mami-fere”. ordin de mamifere cuprinzând lemurieni.799. «primele plante terestre» îşi fac apariţia. coni-ferele.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.109 ani (timp cosmic): în urmă cu 60. ∗ 19.000 şi 240. şi în viitor.94.000 î. – şi Holocenul.000.000 ani.000. între orizonturile a 139..000. între ori-zonturile anilor 1.000 de ani şi desfăşurându-se peste prezent.6..000. cu epocile: Pleistocenul – “inferior”.000 de ani). Pământul a cu-noscut Era Mezozoică. apar ferigile.

000.000 – 2. iar capul mic avea faţa proeminentă.000 şi 30 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. dar cu canini mici. evident. ∗ 2.800.800.000 – 2. «avea o statură uşor gârbovită.95.300. cum şi înclinării / ridicării treptate a scoarţei terestre “spre poziţia de azi”. «cu ceva mai mult peste 1 m înălţime».000.000 ani în urmă: pleistocenul. capacitate craniană: 400 – 500 cm3). Propliopithecus. din care a descins Ho-mo sapiens.000.000 ani în urmă: Australopithecus africanus (înălţime: 1.000 – 5. organizaţia cerebrală era hominiană» – PPer.000 ani în urmă: Australopithecus afarensis (“Lucy” – «era biped.000.400. cerul gurii era puţin profund. săpăturile arheologice din zona Bugiuleşti / “Valea lui Grăunceanu” (Româ-nia) au scos la lumină un bogat depozit de diverse resturi fosile.000. ∗ 3. ∗ 3. Oreopithecus. datând dintre orizonturile anilor 2. greutate: 50 kg).000 ani în urmă: Australopithecus robustus / boisei (înălţime: 1. iar dinţii jugali dezvoltaţi şi cu email gros.106 ani (terţiar). Ieşirea de sub apele “getice” a Câmpiei Dunării s-a datorat aluviunilor din Carpaţii Meridionali şi Orientali. în era neozoică.000 – 10. o dată cu încheierea procesului de “consolidare” a lanţului muntos carpato-balcanic. membrele superioare erau uşor mai lungi ca ale noastre.000. dar se căţăra bine în arborii mediului care l-a format». Dryopithe-cus. îşi fac apariţia “strămoşii” soiurilor de Australopithecus. Câmpia Dunării era acoperită de apele Mării Getice / Negre. primii premolari inferiori fiind în curs de molarizare. aproximată între orizonturile anilor 24. 213).25 m. din terţiarul neogenic – subperioada miocenică. femelă de vreo 20 de ani. 10). greutate: 25 – 30 kg. din Podişul Moldovei. din Balcani. ∗ 2. apar maimuţele antropoide: Parapithecus. Ramapithecus etc.50 m.200. perioada ter-ţiară. La începutul pleistoce-nului. 109 ani (timp cosmic): în urmă cu 50.000 – 1. «mamiferele devin tot mai numeroase» (IUC / WPtmu. 1 ∗ 19.

vânate şi consumate de antropoizi de tip Australopithecus. 1 1.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.000 ani în urmă: Australopithecus habilis (înălţime: 1. «răs-pândire: Asia de SE şi E.40 m. Asia Mică. carnivore (Nyctereuctes megamostoides. ∗ 700. Europa. Felis toscana.144 E. resturile fosilifere de la Valea lui Grăunceanu-Bu-giuleşti. 20 iulie: Era Antropoterestră. ierbivore şi rozătoare). H. Ursus etruscus. Australopithecus erectus (înălţime: 1. greutate: 50 kg. Trogontherium cuvieri). între orizonturile lui Australanthropus olteniensis (dintre anii «2. ∗ 800.000 î. (10. greutate: 40 kg. Cervus philisi.600. Croizetoceros ramosus). în zona descoperirii (cf. Felis / Lynx issiodorensis. 7). Crocuta perrieri. Meles sp.). provin de la peste 30 de specii de mamifere (carnivore. castori (Castor plicidens.000 şi 1.000 – 600. Africa» – PPer.000 – 700.). ∗ 1. Homotherium crenatidens. primate cercopithece (Paradolicopithecus ar-venensis). H. Megantereon megantereon.800.).).000 în urmă: ecvidee (Equus stenonis). un proboscidian (Archidiskodon meridionalis). Australanthropus olteniensis – varietate de Australopi-thecus / Homo labilis etc. capacitate craniană: 900-1300 cm3. – 1969 d. 31 .750. V.»1) şi ale lui Homo sapiens neanderthalensis de Boroşteni.000. 2. capacitate craniană: 800 cm3). H. 218) etc.50 m.000 ani în urmă: Pebble culture la nord de Marea Getică.000 î. Fig. cervidee (Eucladoceros. s-au identificat şi resturi fosile de maimuţe catarrhiniene terestre (Para-dolicopithecus arvernensis) şi de hominizi1 de tip Australopithecus (Paradoli-copithecus geticus. rinoceri (Dicerohinus sp. girafe (Macedoniterium martini). “Atlantida-Moesică” a Euro-Pelasgiei (Dynogaetia / Dobrogea + Moesia). DVDac.

atestată de “grămezile de ocru roşu” pentru presărarea morţilor – magie prin analogie –. fiecare tip cere-bral este comparabil cu un holon. de măsurare a timpului. a. o dată cu cuplarea aparatului fonator la creier (în aria corticală 6. prin “saltul”. Ar-thur Koestler (Janus. de la creierul de tip Australopithecus habilis / erectus. 1 ∗ 700. Abordând dinspre holonomie şi cele trei stadii în dezvoltarea creierului. de trei tipuri de calculatoare biologice.. el este fundamental 32 .. Mac Lean ş. 1978). gnostice. s-a desăvârşit procesul de antropogeneză. la creierul uman de tip Homo sapiens. pe care le-am putea numi tipul reptilian. strămoşul majori-tăţii europenilor de astăzi.: «Creierul uman a moştenit structura şi organizarea a trei tipuri cerebrale de bază. datorat dezvoltării evoluţionare explozive a neocortexului. propria sa viziune a lumii. Solomon Marcus. omul arhaic a evoluat de la omul de Neanderthal (Homo sapiens neanderthaliensis) la omul de Cro-Magnon.. de memorare şi altele. Mac Lean accentuează semiautonomia fiecăruia dintre cele trei creiere.. ocrul roşu fiind asimilat “suflului vital” / “sângelui scurs din răni” etc. gradul în care fiecare dintre ele are propria sa perspectivă. trei nivele de complexitate neurologică sau. H.. motorii. H. pentru a folosi o metaforă a zi-lelor noastre. “saltul” de la “hominizi” / “antropoizi” la om – fiinţă înzestrată cu gândire / cuvânt şi credinţă (idei religioase). dintre aceste orizonturi temporale.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. pentru Europa. Stamps (Holonomy. face trimitere şi la revoluţionarele teorii ale lui Jeffrey S. fiecare cu funcţiile sale subiective. Între orizonturile temporale ale anilor 700. din a căror “hibridare” a rezultat Euro-Pelasgul. tipul paleo-mamifer şi tipul mamifer nou. 1980). savantul bucureştean. K. aşadar.: Homo sapiens. se poate vorbi despre “prima” credinţă religioasă în “revenire” / “reînviere”.000 î. a avut loc. sub aspectul a ceea ce creierul uman posedă din moştenirea cea mai veche.000 – 500. Brodman).000 î. este vorba aici de trei faze de dezvoltare.000 şi 500.

care este marca de identificare a creierului mamiferelor superi-oare şi care culminează la om... care scrie şi care face calcule aritmetice. 1 de natură reptiliană şi cuprinde o mare parte din sistemul reticular.. H.).000 î. în urmă cu vreo cinci sute de mii de ani.000 î.) şi superior (29.)..) Mac Lean şi Koestler consideră că. dar care nu con-feră celei noi un control ierarhic decisiv asupra celei vechi..000 – 10.000 î.» (MTim.. şi creierul uman propriu-zis.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.) aşadar.000 – 10.000 – 30. cu subperioa-dele: inferior (700. abia târziu apare în evoluţie o formă mai puternic diferenţiată de cortex. provocând astfel confuzie şi conflict. H. un neocortex incipient există încă la reptile. se dezvoltă şi se diferenţiază un cortex primitiv. în timp ce creierul reptilian şi cel paleo-mamifer sânt perfect integrate. în faza mamiferă veche. constând într-o insuficientă coordonare între creierele reptilian şi paleo-mamifer. mai evoluată decât cea reptiliană. numi-tă neocortex. corn / os. şi creierul mami-fer nou. pe de altă parte. superioară. 332 sq. unde devine un creier care citeşte. este ca şi cum evoluţia ar fi comis o eroare sau ne-ar fi provocat să găsim ieşirea dintr-o încurcătură.: epoca “preistorică” a paleoliticului. o dezvoltare ulterioară observându-se la mamiferele inferioare.0000 – 120. dezvoltarea explozivă a neocortexului. (. asociat cu un comportament emoţio-nal.).000 î. desigur.) creierul uman evoluat poartă cu sine întreaga sa istorie: un creier reptilian cu comportament instinctiv. a impus o structură nouă. asociat cu un comportament raţional. care interferează funcţional cu structura veche a creierului. (. dezvoltarea evoluţionară explozivă a neocorte-xului a dus la o “greşeală” evoluţionară. mijlociu (119. paleoliticului inferior îi sunt specifice: “pri-mele unelte” de piatră. H. un creier mamifer preuman. pe de o parte.. (. 33 .. dar un neocortex masiv este apanajul exclusiv al speciei umane. creierul de mijloc şi ganglionii bazali. ∗ 700. H.

permiţând “recon-stituirea” imaginii unei comunităţi umane) este caracteristică paleoliticului in-ferior. Anyathan.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.: cultura Abbevilliană. ∗ 540. aspectele: Kafuan.000 î. Soan. prin cultură se înţelege o totalitate de vestigii ale vieţii materiale / spirituale păstrate. acheuleene şi clactoniene (ră-zuitoare. Iaşi) etc.000 – 440. uneltele fundamentale / universale fiind din aşchii de silex. În prima perioadă a glaciaţiei.000 î. H. ∗ 480. uneltele fiind «bolovănaşi din silex rotunjiţi prin rostogolire.». Olt). ∗ 550. re-giunile de nord ale Europei au fost acoperite de un strat gros de gheaţă.000 – 40. H. cetele de Homo sapiens îşi câştigau existenţa din vânat şi din culesul fructelor comestibile ale plantelor sălbatice. la Valea Lupului (jud. corespondent. pluvialul Kamasian. uneltele fiind confecţionate “din aşchii late”.000 – 440.000 î. Tampanian etc. în regiunile ecuatoriale s-a desfăşurat Kageran-ul / ”primul pluvial”. cultura de prund / pebble culture (în accepţiune arheologică. ori pietre de râu. H. 1 confecţionate “grosolan”.000 î. “cea mai veche cultură de aşchii”. Dâmbov-nicului (jud.)» (ibid. aspecte ale culturii de prund au fost descoperite «pe văile Dârjovului (jud.: glaciaţia Mindel. ciopliţi unisau bifacial» (BMIst. in-terpluvialul Kageran – Kamasian. 34 . Olduwaian etc. 9). H. Argeş) etc. străpungătoare etc.000 î.: cultura Clactoniană. cu o cioplită muche “tă-ioasă” (în Eurasia.000 – 240.000 – 550.: cultura Levalloisiană. în România. ∗ 480. Oltului. H..000 î.: interglaciaţia Günz-Mindel şi.000 – 480.). “cultură de miez”. ∗ 600. cu aspectele: Padjitan.) au fost scoase la lumină de arheologi la Ripiceni-Botoşani. H. «unelte abbevilliene.: glaciaţia Günz. unealta fundamentală / universală fiind toporaşul. apar şi primele dovezi ale folosirii focului. ∗ 550. sâgi. în Africa.

La Porţile de Fier ale Dunării s-a descoperit «un musterian cu debitaj Levallois.000 î.: locuiri musteriene în Peştera Curată de la Nandru.000 / 240. ∗ 120. ∗ 440. DVDac. 1 ∗ 440.silvania. H. 10). ∗ 80. ∗ 37.: musterianul de Ripiceni-România. H. H.. (Riss / Saale.000 î. H.: Homo sapiens neanderthaliensis de Boroşteni-România lasă urme ale “industriei” ocrului roşu.: interglaciaţia Riss-Würm şi interpluvialul Kanje-ran-Gamblian. ∗ 300. şi în Ardeal / Trans. ∗ 190.000 î.000 î. ∗ 120.850 î. ∗ 44.). H.550 î.000 – 120. 3. “cultură de miez”.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Fig. Harta restrângerii treptate a ariei europene a glaciaţiunii între orizonturile anilor 300.. H. topora-şele având “contururi migdaloforme.000 î. A-ceastă cultură paleolitic-mijlocie este foarte bine reprezentată în mai toată Eu-ropa. «stratul de cul-tură musterian de la Ripiceni-Izvor are peste 12 m grosime. H. 10).000 – 190.000 – 25. H.000 î.000 î.000 – 240. triunghiulare.000 – 120.» (DVDac.450 – 26. musterianul se desfăşoară între interglaciarul Boroşteni şi sfârşitul oscilaţiei climatice Ohaba B (= Kes-selt). în peştera Bordul Mare de la Ohaba Ponor. ∗ 61. în 35 .: glaciaţia Würm şi pluvialul Gamblian.: paleoliticul mijlociu şi cultura Musteriană. În întregul teritoriu al Daciei / Dacoromâniei. Würm / Vistula etc. H. H.: interglaciaţia Mindel-Riss şi interpluvialul Ka-masian-Kanjeran.: «începutul complexului interstadial Nandru1» (DVDac. H.: cultura Acheulleiană. există musterian de Iozăşel şi Basarabeasca. ovale”. (v. fiind format din şase niveluri suprapuse. în aşezarea Gornea-Căuniţa». în special.830 î.000 – 30. 11).: glaciaţia Riss şi pluvialul Kanjeran.000 şi 8300 î.

“cap”). faţa este. Asia şi Africa..: îşi face apariţia “lucrarea” lui Homo sapiens fossilis. iar mandibula. dar şi ca variante. caracterizându-se printr-o cutie craniană asemănătoare celei de la oamenii de azi. «era robust. cu capacitate craniană medie de 1. cu membre puternice. în general. “alungit” + kephale.67 m.) torusul supraorbital a dispărut. cultul focului etc. 36 .. tipul sapiens se caracte-rizează printr-o mare variabilitate morfologică. în jur de 1.000 î. antropologii apreciază că tipul de Cro-Magnon a fost bine repre-zentat în pleistocenul superior.80 m şi doi metri. prezintă un menton. cu orbite joase etc. sau Omul de Cro-Magnon.. 219). H. variind între 1600 şi 2000 cm3. ortogonală. în general. avea statură înaltă – bărbatul. între 1.» (PPer.. pe plan psihic. cu nas îngust.70 m. (. neantropii continuă linia evolutivă a neanderthalie-nilor. a rezultat europeanul arhaic. până la Marea Neagră şi Don / Volga. întrunind caractere apropiate de ale oamenilor de azi. de 1. H. ∗ 35. 1 acest orizont se situează şi musterianul de Mitoc-Ripiceni (în nordul provinciei Moldova – România).000 î. între orizonturile anilor 35. dolicocefal (< dolichos.60 m. ridicând pe trepte superioare confecţionarea de unelte.000 şi 25. mai gracilă. iar a femeilor. atât sub forma sa clasică. femeia. el este dovedit ca prezent în Europa. sau EuroPelasgul. de l. de la Atlantic / Asturia. din “hibridarea” omului de Neanderthal cu omul de Cro-Magnon.000 – 25. prin înălţimea bărbaţilor.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.590 cm3. creatorul unităţii culturale şi lingvistice paleolitice.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.000 – 8175 î. dintre aceleaşi orizonturi temporale: aşezările de la Tincova. un craniu uman.000 î. “pictograme”.: niveluri aurignaciene de BistricioaraMoldova (România). Coşava.H. ∗ 30.: paleoliticul superior. “ideograme” etc. H. ∗ 25. ∗ 25. ∗ 28. din provincia Banat (România) etc. RomâneştiDumbrăviţa. “pus intenţionat între uneltele de silex” ale “decapitatului ritualic”. “spre a-i servi şi în lumea de dincolo”.000 – 10.500 î.: “sfârşitul oscilaţiei climatice Ohaba A din complexul inter-stadial Ohaba”.000 – 25.: aşezare aurignacian-gravettiană în Ceahlău-Dârţu (România). H. H. 1 ∗ 30. ∗ 30.400 î.000 î.: cultura aurignaciană. H. H. H.: primele semne cu înfăşurare semantic-sincretică din peşterile Euro-Pelasgiei (evoluând în scrierea pelasgo-daco-thracică / vala-hică dintre orizonturile anilor 8175 şi 5300 î.) – “mitograme”.000 – 8175 î. 37 .000 î. a fost descoperit în Peştera Cioclovina din Ardeal-România. H.000 – 23. constituin-duse deocamdată în cea mai veche atestare a cultului craniului în Euro-Pelasgia.: EURO-PELASGIA ∗ 30.

Peşteri cu “artă rupestră” din România.000 (de Cuciulat-Maramureş) şi 8000 î.000 – 8175 î. Banat (Peştera Hoţilor-Herculane) etc.000 î. H. ∗ 25. H.460 î. ∗ 20. H.(cf.000 – 15. 5. dintre orizonturile anilor 15.000 – 20.). ∗ 19. (de Gaura Chindiei-Banat). 14 sq. 1 Fig. Maramureş. Crişana. apud CMar 71.: din acest orizont cultural este nivelul al IVlea de locuire de la Leuca Roşie din provincia BucovinaRomânia (semantism arhaic la toponi-mul Leuca Roşie / 38 . Euro-Pelasgia (30.: cultura solutreană. Fig.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.: cultura gravettiană este atestată în nenumărate localităţi din provinciile României: Ardeal. H.000 î. H. DVDac. 4.). Muntenia (Lapoş).

“medie”: 13. “leuca / leoaica roşie”.650 şi 8175 î. ∗ 10.000.000 – 10. Marsoulas. Crasna(ia). a toponimiei / onomasticii noastre.650 – 8175 î. Niaux.000 – 8175 î. leuca este sprijinitoarea loitrei de la car.000 – 9000 î. Pasiega (Spania). constând în două romburi concentrice. “ante-1400 d. aici sa descoperit şi “sanctuarul la purtător”.000 – 13. 88). GRP. H. 1 Crasnaleuca: 1. şi prin declanşarea campaniei de deslavizare. H. dezturcizare. leuca “leoaică”. este reprezentat “în chip genial” de picturile Euro-Pelasgilor din peşterile: Altamira.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. ∗ 16. termenul a fost împrumutat din valahă / dacoromână şi în limba bulgară. 000 î. dezgrecizare.000 – 9000 î.000 şi 10. De 39 . dovedind-o încă o dată. 2.000 î.: cultura magdaleniană (“veche”: 15. revenindu-se la autenticele forme pelasgo-dacothracice / valahice. ar fi bine. desemnată astfel metaforic de Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi pentru asemănarea cu “leoaica la trântă”. Peştera Renului de la Arcy-sur-Cure (Franţa). dacă Biserica Ortodoxă Română a dovedit în câteva rânduri conştiinţă naţională dacoromânească. – cf. “roşie” + dr. H. “recentă”: 10. în campania de slavizare de cancelarie evmezică. amintind pe cea pictată în ocru roşu. H. H.: cel mai interesant şi bogat depozit magdalenian de lângă Dunăre. provincia Moldova-România.: realismul rupestru-animalier se metamorfozează în realism sincretic abstract-simbolic.000. declanşată de Ortodoxism. H. ∗ 15. de la Cuciulat. H. ∗ 15. confecţionat dintr-o falangă de cal.160 î. ∗ 10. toponimul a devenit Crasnaleuca < din sl.: realismul rupestru-animalier dintre orizonturile anilor 15. inclusiv ideograma hieroga-miei Tatălui-Cer şi Mumei-Pământ.: nivelul al III-lea de locuire de la LespeziBistriţa. H. H.000 – 10. pe care sunt incizate ideograme. de la Cuina-Banat (România) se datează între anii 10. Cuciulat (România) etc. dezrusizare etc.”).

şi cultivator de graminee.. 40 . începând cu orizontul anului 8175 î. H. în paralel cu brâncuşienele “arte moderne”.). desigur. ideograme etc. Fig. îndepărtându-se de aria-i sacră. Semnele peşterilor Euro-Pelasgiei dintre orizonturile anilor 30. la Pelasgi (Daci / Thraci) / Valahi (Dacoromâni) – peste neolitic. de la glaciar. în arta ceramică dacoromânească. până în secolul al XX-lea d. la o climă foarte asemănătoare cu cea din zilele noastre. vânătorul / pescarul devine şi “îmblânzitor” de animale. din sculptura / arhitectura populară naţional-dacoromânească. din care descinde scrierea pelasgică / valahică. 6. din costumele naţionale dacoromâneşti.000 – 8000 î. realismul sincretic abstract-simbolic se prelungeşte – în raportul multimilenar dintre tradiţie şi inovaţie.000 şi 9000 î. tot sub semnul sacrului ini-ţiatic. primele două milenii ale holocenului sunt de tranziţie. din lenjeria / tapiseria vala-hică. sau mezoliticul. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. H.. sau “desenele geometrice”. substituită prin “sanctuarul la purtător” pe care şi l-a încrustat cu semne (mitograme. în “motivele”. Euro-Pelasgul iese din peşteră “specializat”.: epipaleoliticul. epoca metalelor. 1 altfel. H. ∗ 10.

: Statueta Scrisă a lui Samasua (Soarele-Moş / Tatăl-Cer) de la Ocna-Sibiului (România). H. 49). H.): culturile nucleopelasgice din Carpa-ţii Meridionali şi de la Porţile de Fier ale Dunării (“Pre-Criş”): Schela Clado-vei. “Karanovo I”). (1 – 2875 E.: anul 1 (întâi) al erei valahice / pelasgice (< belagice / be-lagine. Ocna Sibiului.): PELASGIA DE CENTRU SAU PELASGIA / VALAHIA ARHAICĂ ∗ 8175 î. sau dacoromâne) marchează universul Pelasgului / Valahului. blachice / valahe. / 1 E. prin impresionantul prim-mito-text din lume. teocratică (având în panoul central de credinţe Perechea Primordială. iu-bitoare şi creatoare de artă» (M.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. axată pe o societate mixtă. V. V. – 5300 î. incizat pe o şlefuită falangă de cal (”sanctuar la purtător”). V. (1175 – 1975 E. 1 8175 î. Cârcea. H. H. al Euro-Pelasgului carpato-dunărean. la Cuina-Banat (România). (1 – 2875 E. matriarhal-patriarhală. H. Italic-Adria-tice (“Impresso I”) şi de la Dunărea Superioară până în stepele nord-pontice (“Nistru-Bug I”). ∗ 8175 – 5300 î. după aproape 22 de milenii europene de înfăşurare semantic-sincretică a semnului rupestru. ∗ 7000 – 6200 î. Gura Baciului.): Pelasgia Arhaică (Pelasgia de Centru / Valahia) este o entitate culturală (cu “centrul” / “nucleul”. V. H. «paşnică. descoperită pe malul stâng al Dunării. care a precedat societăţile euroindiene / indo-europene (cf. (1 – 1175 E. V. ∗ 8175 – 7000 î. “vatra”.). H. / 1175 E. Mito-text despre hierogamia Tatălui-Cer / Samasua (“Moşul-Soa-re) şi Mumei-Pământ (Dachia). Gimbutas). V. 41 . Lepenski Vir. ∗ 7000 î. Samasua / Tatăl-Cer – Dachia / Muma-Pământ. în Carpaţii Meridionali şi la Dunărea Porţilor de Fier).): propagarea culturilor nucleo-pe-lasgice în peninsulele Balcanică (“Protosesklo”. GCiv.

∗ 6000 – 4600 î. Gumelniţa etc. sunt submerse (cf. Hamangia. “Starcevo”). cele mai vechi centre din întreaga lume. V. sârbi. Vădastra. de la pelasgo-cul-tura Criş “se trece” direct la culturile central-pelasgo-dacice de după orizon-tul anului 4600 î. DVDac.): cultura nucleopelasgică de Criş şi dezvoltarea acestei culturi în ariile laterale (cultura nucleo-pelasgică de Criş fiind denumită diferit de arheologii / istoricii ruşi / sovietici. (2675 – 4675 E.): perioadă de înflorire a centrelor pelasgice / valahice carpato-dinarice ale metalurgiei cuprului şi aurului (cf. V. (2740 E. (2175 – 3575 E. H. ucraineeni. 62). apele-i pătrund pe gurile Dunării. marele popor al Pelasgilor / Vlahilor – în vatra căruia şi-au aflat “ogor de întemeiere” şi popoarele de proveninţă ale respec-tivilor arheologi / istorici) – peninsulele: Balcanică (“Sesklo”.V. H.: la “ultima” transgresiune a Mării Getice / Negre. ∗ 5435 î. (2675 E. H. aprox. H. V. V. “Karanovo II”. GCiv. Italic-Adriatice (“Impresso”. peste Câmpia Româ-nă. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1 ∗ 6200 – 5300 î. bulgari. ∗ 6100 î. V. V. / 3575 E.): Pelasgo-Dacii din ArdealRomânia perfecţionează “secera din corn de cerb cu dinţi 42 . greci. şi de la Dunărea Mijlocie / Superioară (“Linear”. până la confluenţa cu Oltul / Jiul. / 2075 E. H.: Pelasgo-Dacii din Alutuania / Oltenia (România) inventează secera din corn de cerb «cu dinţi de silex». H. unguri / maghiari. 143). “Danilo-Butmir”).). 30). spre a nu se releva “marea unitate culturală pelasgică / valahică”.): Pelasgia (Dacia / Thracia) / Valahia (Dacoromâ-nia) furnizează Europei primele “piese” de cupru (cf. “Körös”. ∗ 5500 î. din această cauză. Alföld”) până în stepele nord-ponti-ce (“Nistru-Bug II”). ∗ 5500 – 3500 î. GCiv.: Boian. (1975 – 2875 E. în aria sub-mersă nu există urme ale pelasgo-culturii Turdaş-Vincea. iar ţinuturile joase şi văile Dunogaetiei / Dobrogei etc.

: Dacia – aspect al statalităţii henoteist-zalmoxiene. Limba pelasgă / valahă este destul de evoluată.). sentimente” etc. H. cu dublă funcţie: armă de apărare şi unealtă agricolă. până la cele de cult. / 2875 E. V. (2875 – 6575 E. cu confrerii războinic-religioase etc.): PELASGIA / VALAHIA COGAIONICĂ ŞI DACIA – STAT HENOTEIST-ZALMOXIAN. Pelasgii formează «a-glomerări de populaţie adesea reprezentate de mici aşezări urbane» (GCiv. îi uneşte şi îi ocroteşte prin jertfele periodice. ale u-niversului uman din acest orizont cultural. pradă. ∗ 5300 î. SALUMASUA (“OMUL SOARELUI-MOŞ / TATĂLUI-CER PRINTRE PĂMÂNTENI”). V. îi atra-ge. Cogaionul. SAU “PRIMSTATUL DE TIP PAPAL”. AVÂND ÎN FRUNTE «REGELEZEU». 1 de silex”. sau “prim-statul de tip papal”. REPREZENTANTUL LUI DUMNEZEU PE PĂMÂNT. H. cu vânători-culegători. Muntele sfânt. asigu-rând comunicarea “celor mai profunde gânduri / idei. / 2875 E. 61). H. ÎN COGAION / SARMIZEGETUSA ∗ 5300 î. H.. – 1600 î. / 2875 E. Pelasgia / Valahia “arhaică” are o societate complexă. după a-proape trei milenii de evoluţie. V. Folosesc scrierea. În orizontul anului 5300 î.: Tăbliţa-Soare de la TărtăriaRomânia şi alte tăbliţe cu scriere arhaic-pelasgică / valahică. cu producători de unelte (de la cele de luptă / vânat. H. cu o clasă preoţească foarte bogată / puternică (direct-proporţio-nală cu droaia de zeităţi). V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 5300 î. cu agricultori. prin jertfele regi43 . îndeosebi. transformând-o în marea seceră curbată din cupru. de păstorit etc. cu păstori.

H. / 2875 E. având o forţă publică specială. Dumnezeul Cogaionului). [ara Banatului. masa Pelasgilor este divizată în Dax / Daci. [ara Crişanei. printre Dax / Daci a divinităţii fundamentale. jertfirea regelui-zeu. Dumnezeul Cogaionului). constituindu-se în Dacia (“pământul-mumă” binecuvântat de Sama-sua.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. so-cietatea Pelasgiei / Valahiei este structurată în clase. religioasă. a mai multor cogaionice “ţări de râuri / munţi”. În “panoul central” de credinţe / idei religioase din Cogaion se relevă puternicul cult al lui Samasua (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). făcând “pereche” cu Dochiana / Luna (“Sora Soarelui” / “Spuma Laptelui”). şi în Thrax / Thraci. “un soi de ambasador” pe lângă Marele Zeu. credincioşii în străve-chea droaie de zei / idoli din Cogaion.. În orizontul anului 5300 î. Religios. adepţii “dreptei credinţe” din “panoul central actual”. pentru bunăstarea comunităţii din cele cinci ţări de râuri / munţi subordonate Cogaionului şi constituindu-se în Dacia 44 . Funcţia socială generală vitală constă în trimiterea Regelui-Zeu / Mesagerului Celest la Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). Tradiţia cogaionică a jertfei indică periodicitatea de cinci ani. făcând “pereche” cu Muma-Pământ / Dachia. dar asigurată în aşa fel încât “rândul” la jertfă vine o dată la cinci ani. Se accentuea-ză diferenţele dintre “centru” şi “margine” / “periferie”. V. aşadar. 1 lor-zei (îmbunarea divinităţii fiind în funcţie de calitatea jertfei). înzestrată cu mijloace de convingere / constrângere destinate apărării ordinii existente. este anu-ală. a lui Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer. henoteist-zalmoxiană (din confrerii războinicreligioase). deja “henoteist”. prin unirea a cinci cogaionice “ţări de râuri / munţi” ale Pelasgilor-Dax ([ara Ar-dealului. [ara Olteniei şi [ara Munteniei / Gaetiei). “Competiţia” pentru calitatea jertfei anuale către “zeul cel mare” se rezolvă prin unirea mai multor neamuri. în Cogaion. şi puternicul cult al lui Sa-Ares (Soare-Tânăr / Războinic). Regele-zeu este întru-parea pe pământ.

). 1 – în opoziţie cu “Thracia” –. Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). având în frunte «regele-zeu». ∗ 4530 î. ∗ 5000 (3175 E.): PelasgoDacia celor 740 de de regi-zei sacrificaţi în numele Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa. ilustrând Perechea Primordială din “pa45 . / 2875 E. 16 m x 10 m / 160 m2. PELASGIA ARHAICĂ ŞI DACIA (Ardeal. după cum atestă şi TăbliţaSoare de la Tărtăria-România. H.): în acest orizont temporal se datează Statueta Moşului / Tatălui-Cer «ce stă şi se gândeşte» şi Statueta Mumei-Pământ ca «zeiţă gravidă» (ambele din lut ars). – 1600 î. V. Banat. Salumasua. Geţia şi Oltenia) – stat henoteist-zalmoxian. H. V. periodic-jertfitul (5300 î. H. (2875 – 6575 E. (3645 E. ∗ 5300 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 7. Fig. V.): din acest orizont temporal datează Templul Nuntirii Tatălui-Cer şi Mumei-Pământ de la Căscioarele-România (pe malul stâng al Dunării. la sud de Bucurestes / Bucureşti). Crişana. sau “prim-statul de tip papal”. H. V.

statuetele – botezate de arheologi: «Gânditorul Ponto-Dunărean şi Soţia-I» – au fost descoperite în necropola de la Cerna-vodă-România. H. ori chiar de dincolo. ∗ 3400 î. în numele zeităţii războiului. spre a întâmpina / lupta împotriva noilor valuri de populaţii migratoare. H. H. “Ieşirile” – în caz că respectivele valuri erau foarte puternice. este asimilat de Pelasgo-Dacii. deci “neasimilabile” – se făceau prin “sud” (“sud-est” / ”sud-vest”): din “creuzetul nipro-dunărean”.): al doilea valkurgan în ba-zinul Dunării. În aria Daciei (Valahiei / Dacoromâniei). V. migratorii erau îm-pinşi dinspre Câmpia 46 . invadează Dacia de la Dunărea de Jos. succedându-se rapid. spre a-şi apăra sacrele pământuri fertile cu sanctua-rele divinităţilor fundamentale.): al treilea valkurgan în Pe-lasgia de Centru / Daco-Thracia. ∗ 3000 î. – 3975 E. – 3200 î. H. (3775 E. (4775 – 4975 E. răspândite la triburile-kurgan cu înrudiri în bazinul inferior al Volgăi şi în spaţiul dintre Volga şi Ural. So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic). V. V. şi prin “nord / nord-est”. tot mai complex devine Cultul Soarelui / So-Ares (“fiul Tatălui-Cer. tot europeano-pelasgi. dintre Don şi Volga). H. pe “culoarul pannonic”. V.): primul val de populaţii-kurgan (“păstori” seminomazi. “Intrările” populaţiilor migratoare euro-asiatice în aceste “creuzete” ale Daciei se făceau prin “est / nord-est”. – 2800 î. din sacra pereche secundă. s-au format două “creuzete asimilatoare”: “creuze-tul nord-vest-pontic” (sau “creuzetul nipro-nistrean / dunărean”) şi “creuzetul pannonic” (sau “creuzetul dunăreano-tisian”). (5175 – 5375 E. dar îi determină să se organizeze mai bine administrativ-militar-religios. autoh-tonii din bazinul Dunării de Jos. 1 noul central” pelasgo-dacic.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. pe “culoarul” de la Sabatinovka la Coslogeni. Are la origini aspectele culturale Yamna. – 4200 î. H. ∗ 4400 î. Samasua”). pereche al cărei rol important a trecut-o în centrul panoului de credinţe / idei religioase. dinspre Baikal.

Al II-lea val-kurgan şi al III-lea val-kurgan au fost atât de puternice încât au cuprins nu numai Pelasgia de Centru.. V. H. în insulele sărace ale Mării Adriatice. înglobând în jurul Dunării fosta arie a culturii Zimnicea-Plovdiv (. 8. 1 Nord-Vest-Pontică şi dinspre Câmpia Dunării de Jos. mai bine de 5.).296 de ani. V. H.). ori în regiunile sterpe ale Peninsulei Itali-ce. arie extinsă însă în ultima fază până la Olt. fie – dacă mai rămâneau neasimilaţi – erau împinşi peste Munţii Dinarici. şi anul 896 d.): şi elementele celui de-al II-lea şi ale celui de-al III-lea valkurgan au fost asimilate “total”. valahă / dacoromânească) a fost mereu tulburată de invadatorii euro-asiatici (între anul 4. Fig. Dinarici. H. Pelasgo-Thraco-Dacia Cogaionică la apogeul civilizaţiei bronzului (2800 – 2000 î. – 2300 î. Din “creuzetul pan-nonic”.: valuri euroasiatice migratoare: luvite. întreaga Europă Pelasgică. Îşi face apariţia şi evoluează în trei faze: «în primele două. V. (5875 – 6075 E. ∗ 2800 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.: complexul cultural CoslogeniSabatinovka. al migraţiei Ungurilor).400 î. nesite. într-un impresionant “flux-reflux” între matcă (Matca Dunării) şi munte / “Cogaion” (Carpaţi.. H. / 5375 – 6175 E. ci şi Pelasgia de Vest. Populaţia autohton-pelasgă (dacothracă. Pind. H. de la Marea Baltică până în Anatolia. al primului val de Kurganieni. migratorii erau “respinşi”. V. (5375 – 5875 E. aheene etc. / 6575 E. fie dincolo de Carpaţii Nordici şi de Alpi. hittite.). Rodopi etc. H. ∗ 1600 î. peste Munţii Balcani / Rodopi. de la Nipru până în Asturia / Peninsula Iberică. cum cel de la Oinac (lângă Giurgiu). în zonele aride ale Anatoliei şi în nefertilele insule est-mediteraneene – din Marea Thracică / Egee. aria sa de răspândire s-a limitat la Dobrogea şi la sudul Munteniei (până în preajma Bucureştilor)... ∗ 2300 î. Balcani. H. H. în aria sa de răspândire s-au descoperit şi depozite de bronzuri. – 2100 î. în care majori-tatea 47 .

/ 6575 E. “Cabiri”. 73).n. Cavalerii Zalmoxianismului (Daci / Thraci. “Dunăreni” / “Danubieni” etc. este dovada pătrunderii unei populaţii danubia-no-balcanice în nord-vestul Anatoliei. descoperită în stratul al VIIlea de la Troia. (6575 – 8093 E. de unde sunt alungaţi de războinicii daci în sudul balcanic. V. este culoarul cultural / civilizatoriu în care valul de noi-veniţi din stepele nordpontice capătă încrâncenatul chip de Aheean – căci despre valul migra-ţiei aheene este vorba la mijlocul mileniului al IIlea anterior lui Hristos. între Sabatinovka şi Pulpudava / Plovdiv.): PELASGIA ZALMOXIANĂ. V. – 82 î. războinicii pelasgo-daco-thraci i-au împins în Arhipelagul Egeean şi în Anatolia.e. de tip transilvănean. de la Sabatinovka la Pul-pudava (> Pulpudeva) / Plovdiv. se explică printr-un nou val de populaţii migratoare din stepele dintre Nipru şi Volga / Urali. SAU STATUL DACIEI ÎN VREMEA DINASTIEI ZALMOXIANISMULUI ∗ 1600 î.: «Ordinul» Cavalerii Zalmoxianismului. din Anatolia. ∗ 1600 î. H. Aheenii au organizat «coaliţia popoarelor mării» împotriva Egiptului. varianta răsăriteană a topoarelor dacictransilvănene şi extinderea culturii Coslogeni. după cum evidenţiază flux-refluxul cultural. a fost un val puternic şi mişcarea lui spre sud s-a ţinut de ţărmul Mării Negre.) îşi fac apariţia şi din necesitatea “protecţiei” negustorilor autohtoni 48 . pelasgo-daco-thraco-minoică. Aheenii au grăbit sfârşitul civilizaţiilor pe-lasgo-daco-thraco-miceniană. H. în faza a III-a. aparţin unei variante răsăritene». pelasgo-daco-thraco-troiană şi hittită. H. Ahe-enii se revarsă în spaţiul pontic al Daciei. «cera-mica specifică fazei III a culturii Coslogeni şi de tip Zimnicea. 1 topoarelor.» (DVDac. începând din secolul al XIII-lea şi până în secolul al XI-lea î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de aici.

H. V. V. promovând înaltul spirit justiţiar. (6621 – 6680 E. extinde sistemul de dave-fortificaţii jurîmprejurul Cogaionului / Sarmizegetusei. “Zalmas-Zalmoxis”. H. aprox.. / 6620 E. H. ∗ 1630 î. 1 pe drumurile bronzului şi aurului.: Salmoş al II-lea continuă opera predecesorului său regezeu-medic. H. şi 1555 î. mai ales în acele vre-muri de cumplită tâlhărie / piraterie. –. – 82 î. / 6575 E. Salmosua I / Salmoş I Nemuritorul – cu domnie aproximată între orizonturile culturale / civilizatorii dacice ale anilor 1600 î. V. fusese descoperit fierul. aprox.). V.– 1495 î. fiindcă în centrele metalurgice ale principalelor “ţări de râuri / munţi”. subordonate Cogaionului / Sarmizege-tusei. H. erau hălţi (“oracole” / “tem-ple”) zalmoxiene. chiar din America. / 8093 E. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. dogma Zalmoxianismului. V. şi confreriile războinic-religioase au răspuns solicitărilor – mai ales după inva-ziile luvito-nesito-hittite şi aheene – printr-un “ordin” cavaleresc / eroic-reli-gios. Dacia făcuse faţă noilor şi considerabi-lelor valuri de migratori euroasiatici de la sfârşitul mileniului al II-lea î. cu obiecte sacre. din “dotarea” inamicilor. V.). ale comerţului cu arme. i se datorează “corpul de învăţături”. autorul Re-formei Zalmoxianismului. 49 . ori din orizontul anului 1600 î. pare-se. regelui-zeumedic al Daciei / Daco-Thra-ciei. sau ştiinţa Dacilor de a se face nemuritori. H. V. vite etc.).– 1555 î. atât pe uscat cât şi pe fluvii / mări. pe reţeaua de drumuri. H. H. apăruseră armele de fier cu care erau înzestraţi Cavalerii Zalmoxianismului. (9775 E. potrivit cutumelor Daciei. cu grâne. întemeietorul Dinastiei Zalmoxienilor (1600 î. / 6575 E. drumuri ce duceau din Dacia spre ce-lelalte vetre de civilizaţie din Eurasia. echidistant. “Salmoş I Nemuritorul”). H.). (6545 – 6620 E. ∗ 1554 î. arme superioare celor de bronz.: trăieşte Salmosua I (Salmas / Salmoş. potrivit cele-brelor legi pelasgice / pelagine (bellagine / valahice). Africa şi.

Hantilis II.). H. la Salmoş al IV-lea au făcut referinţe şi Iordanes (Getica). (6800 E.: Salmoş al V-lea. în fruntea unor cete de războinici din Ordinul Zalmo-xienilorlupachi.: Salmoş al VIII-lea. ∗ 1314 î. aprox. “abioicul” / “homericul”. MIMS.). (6921 – 6980 E. H. a făcut minuni de vitejie în cetatea Amqa. H.– 1135 î. H. H. în anul 1402» (apud. H.: Salmoş al VII-lea. regele-zeu-medic al Cogaionului / Sarmizegetusei. ∗ 1434 î.– 1195 î. aprox. V. aprox. aflat sub conducerea lui Tudhaliyas III şi a lui Suppiluliuma I. cu Imperiul Hittit Nou.). V. H. 1 ∗ 1494 î. Este contemporan cu zeii-regi ai Egiptului. Întăreşte – prin Cavalerii Zalmoxianismului – legăturile comerciale cu Egip-tul.– 1315 î. ∗ 1254 î. (6801 – 6860 E. V. V. după documentaţia cărora ar fi domnit în Dacia «înaintea naşterii Domnului Cristos. H. H. şi Huszti András (Ó és újj Dacia). V.).: Salmoş al IV-lea. 50 . sub Amenophis al III-lea. Zidantas II.). Tudhaliyas II şi Arnuwandas I. înfricoşând Egiptul (cf. (6681 – 6740 E. în orizontul anului 1375 î. cu China dinastiei Yin / Shang etc. H. 4 sqq.). cu “împăraţii” hittiţi: Alluwamnas. (6861 – 6920 E. V. pomenit în «Analele lui Sup-piluliuma». 235 sq.: Salmoş al III-lea. aprox. ∗ 1374 î. ∗ 1194 î.).– 1435 î.). H. III. H. Tuthmosis al III-lea şi Amenophis al II-lea. elogiat în cântul al XIII-lea din Iliada (1 – 7). TDIP. aprox. V.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.– 1255 î. Huzziyas II. (6981 – 7040 E. (6741 – 6800 E. Este regele-zeu-medic al Daciei («Zalmas-teşub»). GHT.: Salmoş al VI-lea (v. aprox. H.. 92).– 1375 î.

– 1015 î. ∗ 1134 î. V. ∗ 1014 î.– 715 î. (7281 – 7340 E. (7401 – 7460 E. aprox.: Salmoş al X-lea.).).).). H. (7161 – 7220 E. V.: Salmoş al IX-lea. ∗ 894 î. ∗ 834 î. 1 Fig. între 1600 şi 560 î. H.). aprox.– 775 î. (6575 – 7615 E. V. ∗ 954 î. H. (7461 – 7520 E. H. aprox. ∗ 1074 î. V. aprox. V.– 655 î.– 1075 î.– 835 î. (7341 – 7400 E. H. Pelasgo-Dacia Zalmoxianismului.– 955 î.: Salmoş al XII-lea. H. (7101 – 7160 E. H. (7221 – 7280 E.). H. H. H.: Salmoş al XIV-lea. H. (7041 – 7100 E. aprox. V. 9.: Salmoş al XVI-lea. H. H. aprox.: Salmoş al XIII-lea.).– 895 î. V.). 51 . ∗ 714 î. H. H. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. H. ∗ 774 î. aprox. H.: Salmoş al XI-lea. aprox.).: Salmoş al XV-lea.

: Salmoş al XVII-lea (v. H. H. (7641 – 7700 E. H.. ∗ 534 î. IV. (7615 – 7929 E. 10. ∗ 560 – 546 î. vestit şi ca profesor – în Sarmizegetusa – al pelasgo-rasenului (etruscului) Pythagora (cf.: Salmoş al XVIII-lea. 2 sqq.– 475 î.– 535 î. Fig. V.). H. (7521 – 7580 E. Capado-chia etc.). CEnig.– 595 î.). 1 ∗ 654 î. din provinciile anatoliene ale Pelasgo-Daco-Thraciei: Bithinia. Daco-Thracia şi “statul-tampon Cretzuan / Cresuan” între anii 560 şi 546 î. H.).: Salmoş al XIX-lea. (7615 – 7929 E. H. ∗ 594 î. aprox.). V. V. 52 . V. aprox. TDIP. aprox. Frigia.): Cogaionul / Sarmizegetusa sprijină formarea “statului-tampon Cretzuan / Cresuan” («statul lui Cresus»). H. 259 sqq. (7581 – 7640 E. H. V. cel ce ordonă şi “vestita” înfruntare dintre armata Daciei şi armata invadatoare con-dusă de împăratul persan.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. între Daco-Thracia şi Imperiul Persan.

H.): Cogaionul / Sarmizegetusa a53 . greceas-că / helladică a Histriei a fost incendiată.. al Daciei. Cyrus al II-lea (547 – 529 î. Daco-Thracia între anii 546 şi 522 î. "regii de arme" din "ţările de râuri / munţi" acţionând sub puterea înţeleaptă a Zalmoxianismului. Imperiul Persan. “soldată cu un eşec total”.). V. «împotriva Greciei» (OTr. «tot atunci şi din aceleaşi motive au fost arse şi casele (greceşti) din Histria» (MKP. ∗ 492 î... Mardonius». H. conduşi de regina "de arme" Tomyria. Fig. H. pentru “trădare” şi colaborare cu Darius şi cu armatele imperial-persane. H. să traverseze teritoriul “ţării de râuri / munţi” al Thraciei. H. de la Marea Getică / Neagră.): expediţia lui Darius în vestul şi în nordul Mării Getice / Negre. ∗ 513 – 512 î. H. / 7663 E.). (7629 – 7653 E. H. din anul 529 î. ∗ 490 î. 11. H. 236). «zona sacră». ∗ 512 î. Dacia a fost un stat in-vincibil. / 7683 E. 1 Darius. V. V. şi cu "ajutoare" din Tirasgeţia. în vremea acestui rege-zeu-medic din Sarmizegetusa. de o primă victorie mare a războinicilor pelasgo-daco-thraci din "ţara de râuri / munţi" a Masageţiei (desigur. provincie a Daciei Zalmoxiene. H. mai întâi. V. a doua victorie a Co-gaionului / Sarmizegetusei în faţa Imperiului Persan.). H. apoi de victoria anti-Darius. V. în Dynogaetia / Dobrogea anului 513 î. la nord de Araxes / Erask. – 450 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Este vorba. (7685 – 7725 E. din Gaetia / Geţia etc. în faţa împăratului persan. 29).: stârpirea cuiburilor greceşti / helladice din vestitul oraş-cetate.: Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă «comandantului de oşti persan. Histria. (7662 – 7663 E. ieşind biruitori şi în faţa celui mai de temut imperiu din secolul al VI-lea î.

ne spune că «domneşte peste Geţi» (StrPR. H. “greci-zat”: «Teres»).): Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă reunirea “ţărilor de râuri / munţi”. 1 probă reunirea “ţărilor de râuri / munţi”.). Tărie / [ărie (în documente. (7701 – 7760 E. cu “antizeul”. ∗ 459 î. Salmoş al XX-lea. al furtunilor cu grindină”.). cunoscut în istorii drept Statul Odris. – 454 î. în sudul provinciei sale. H. al Zalmoxianismului. 272). H. duşman al Daciei. H. într-un stat. într-un stat-“scut-antigrecesc”. cel confundat de istoricul carian. Herodot (484 – 425 î. spre a se opune expansiunii Imperiului Persan şi Helladei / Greciei (cf. despre care Sofocle (497 – 404 î. din provincia Dynogaetia / Dobrogea a Daciei Zal-moxianismului. (7716 – 7721 E. Thracia. probabil. împărăţeşte regele-zeu-medic..): Cogaionul / Sarmizegetusa fortifică “regatul de arme” al Odrisiei ca «scut sudic al Daciei» (după pierderea Capadochiei. adică a provinciilor Daciei Zalmoxiene din Peninsula Balcanică. ∗ 480 î. Salmoş al XX-lea. spre a se opune expan-siunii Imperiului Persan şi Helladei / Greciei. H. H. sau “balaurul / demonul norilor. a. Cârnă-bon (“cârnul”). cu Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei. adică a provinciilor Daciei Zalmoxi-ene din sud-vestul Peninsulei Balcanice şi din nordul Aticii / Helladei. din vremea împărăţirii regelui-zeu-medic de Cogaion / Sarmizegetusa. 54 . V. (7735 / 7745 E. V.). în tragedia Triptole-mas. / 7695 E. H. ∗ 474 î. cu zeul suprem. V. H.: Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă ca. – 415 î. sub conducerea regelui de arme. OTr. Alexandru («Alexandros»). V. aprox.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 440 / 430 î. Gebeleizis / Nebeleizis (asimilat de Creştinism drept Sfântul Ilie) ş. este pomenit şi “regele de arme”. 236). cunoscut în istorii drept Statul Macedonia. sub con-ducerea regelui de arme. regele persan Xerxes să-şi facă “baza militară” de atac împotriva Greciei / Helladei.: în Cogaion / Sarmi-zegetusa.

V. H. ordonată de Cogaion / Sarmizegetusa.): Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă ca Arcălău (în documentele greceşti «Archelaos») să fie “rege de arme” al Macedoniei. ridică noi dave în jurul Sarmizegetusei (cf. din Anatolia).. Sitache..). V. / 7790 E. îl elogiază pentru fundamentala învăţătură a Zalmoxianismului. Sitache. / 7775 E. Seuţă al II-lea (în cronici. împărăţeşte regele-zeu-medic. aprox. faţă de Sud.: la începutul războiului peloponeziac.» (MIMS. V. în cronici. / 7744 E. ∗ 429 î. – 355 î. grecizat: «Seu-thes al II-lea»). H. H. 1 Pontului. sau învăţătura despre sacrul raport dintre par-te şi întreg. V. grecizat: «Seuthes») să fie “regele de arme” al Odrisiei. Salmoş (Sarmis) al XXI-lea. se încheie un tratat între Atena şi regele Odrisiei. / 7746 E. (7761 – 7820 E. Salmoş (Salymys / Sarmis) al XXI-lea. (7756 – 7776 E.: expediţie a regelui de arme al Odrisiei.. «pe faţa cu bustul său stă inscripţia Sarmis. Sitache (“cel ce trece ca prin sită duşmanii Daciei”. 236) între cei doi “regi de arme” (al Odrisiei şi al Mace-doniei). ∗ 414 î. ∗ 400 î. V. bineînţeles. având tendinţe “ex-centrice”. ∗ 385 î.). Frigiei etc. în Charmides. bate monedă de aur (potrivit descoperirii de la Turidava / Turda. MIMS. ∗ 424 – 410 î.: Xenofon şi mercenarii săi intră pentru scurt timp în slujba regelui de arme al Odrisiei. 31). ∗ 419 – 399 î. H.: în orizontul acestui an. H. ∗ 431 î. regele-zeu-medic din 55 . cel pe care Platon (427 – 347 î. H. numele-i grecizat: «Sitalkes»). aprox: Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă ca Seuţă (în cronici. H.: în Cogaion / Sarmize-getusa. 32). tot cu aprobarea re-gelui-zeumedic din Cogaion / Sarmizegetusa. H. sub conducerea regelui de arme. din provincia Ardeal-România. care – sub influenţa Helladei / Greciei – se opunea hotărârilor regelui-zeu-medic din capitala Daciei. împotriva Macedoniei. Bithiniei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. expediţia «se încheie cu un com-promis» (OTr. H. duce politica predecesorului.

zâna din sacra pereche secundă a Zalmoxianismului. V.: Coutu («Cotys») I.): în fruntea statului Macedoniei se află “filogrecul” Filip al II-lea. capitala acestei provincii (“ţări de râuri / munţi”) a Daciei se afla chiar la gurile Hebrului / Mariţei. intervine şi He-brysalmoş (adică: “omul Soarelui-Moş / Tatălui-Cer de la fluviul Hebru / Mariţa” – în cronicile greceşti: «Hebryzalmos» / «Hebryzelmos»). H. 56 . / 7816 E. «pentru Chersoneul Thrac». ∗ 359 î. (7816 – 7839 E. «Cotys». numele “regelui de arme” odris este grecizat: «Cotys I». ∗ 365 î.): Rex Histrianorum / Istrianorum – sau “regele de arme” de peste Pelasgo-Daco-Thracii din provincia de la gurile Dunării. iar cei doi ucigaşi încărcaţi cu onoruri» (OTr. / 7792 E. H. descendent din Seuţă al II-lea. (7810 – 7816 E. H. ∗ 383 î. Coutu I. în cronici. – 359 î. 1 Cogaion / Sarmizegetusa. ∗ 359 – 336 î. H. H. ce fusese instalat mai întâi la Pulpudava. OTr.): «lupte victorioase» ale regelui de arme al Odrisiei. cu încuviinţarea Coga-ionului / Sarmizegetusei. V. este asasinat în primăvara anului 359 anteHristos (7816 E. avându-şi reşedinţa la Histria. “liniştind” astfel Cogaionul / Sarmizegetusa. H.) de spionajul grecesc / atenian. V. 98). tendinţele sale “centrifuge” sunt mascate de “supu-nerea” Helladei / Greciei.: “rege de arme” al Odrisiei. Coutua / Cotya. în oraşul-cetate Chipsara (“grecizat”: «Kypsela»). devine Coutu I (“cap / căpetenie” în numele Sorei Soarelui”. (7820 – 7838 E.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. «de doi fraţi din oraşul grecesc. Luna / Dochiana). V. mai precis. ∗ 355 î. unde a şi bătut monedă cu numele său (cf. H. Ainos». 99). Dynogaetia / Dobrogea (botezată mai târziu Scythia Minor). împotriva Atenei. regele de arme al Odrisiei. – 337 î. devine “rege de arme” al Odrisiei. «la A-tena vestea a fost primită cu mare bucurie. V. V.

Paul MacKendrick.: regele Macedoniei. aprox. V. în mijloc se găsea un mic altar. papirusul conţinând.). mai mult ca sigur. primul descoperit în România. trece «Dunărea împotriva Thracilor» (MKP. Alexandru Macedon / Alexan-dru cel Mare. întrucât între picioarele schele-tului era aşezat un sul de papirus. Mangalia-România) a fost descoperit în anul 1959. papirusul s-a descompus în fragmente în contact cu aerul şi specialiştii ruşi la care s-a apelat n-au reuşit să-l restaureze. «Alexandru Macedon luptă împotriva Geţilor şi Triballilor» (OTr. H.: în Cogaion / Sarmi-zegetusa. H. ∗ 336 – 323 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V.. “beat de putere”. de un rege de arme dac de la Călăţiani / Mangalia. Alexandru Macedon / Alexandru cel Mare. H. printre obiectele scoase la suprafaţă menţionăm fragmentele unei cununi de bronz. reprezentând frunze de laur». desigur. / 7825 E. coroana de bronz cu frunze de laur era purtată. «mormântul prezintă o importanţă deosebită.): în fruntea statului Macedoniei domneşte fiul lui Filip al II-lea. în «cel mai interesant mormânt» din zona antică a oraşului dacoromânesc modern. H.: Papirusul de la Călăţiani (grecizat: «Callatis». / 7840 E. ∗ 350 î. din care făcuse parte şi răposatul “încoro-nat cu frunze de laur”. omenirea s-ar fi îmbogăţit cu cel mai vechi papirus (. 31). ∗ 335 î. 236).. H. împărăţeşte regele-zeu-medic. V. «mormântul se afla sub o movilă cu diametrul de 1. 39).4 m şi avea circumferinţa delimitată cu plăci de calcar. (7839 – 7852 E. Cogaionul / Sarmizegetusa inter-vine prompt şi îl determină / 57 .) cunoscut până acum» (MKP. după cum ne încredinţează istoricul american. (7821 – 7880 E. şi unele elemente din misterele cavalerilor / războinicilor zalmoxieni din zonă. azi. după alţi istorici. Salmoş al XXII-lea. V. dacă ar fi izbutit. “filogrec” ca şi tatăl său. cu ajutorul vaselor s-a stabilit că lăcaşul este din a doua jumătate a secolului al IV-lea ante-Hristos. Mangalia. 1 ∗ 354 î. – 295 î.

H. şi astfel. ∗ 323 î. ceea ce şi reuşeşte după bătălia cu Darius al III-lea. în numele “întăririi scutului sudic al Daciei”. / 7862 E. Lysimah. 1 “convinge”. / 7862 E. Seuţă al IIIlea («Seuthes.) şi Issos (333). 236).. cuce-reşte apoi Fenicia şi Egiptul. în Babilon. alungând stăpânirea Perşilor dincolo de Capadochia (“capul Dachiei”). Persepolis etc.): Cogaionul / Sarmizegetusa admite domnia generalului macedonean. de la Gaugamela (331 î. ulti-ma campanie a lui Alexandru Macedon este angajată între anii 327 şi 326 în nordul Indiei. în primul rând. marile provincii im-perialpersane / ahemenide: Babilonul. V.» – cf. să-şi îndrepte “programul / planul de cuceriri” către duşmanii Daciei. între 330 şi 327. 31). Gaetia / Geţia. care să ştie să-i păstreze celebrele cuceriri. ∗ 292 î. ∗ 313 î. la(u) considerat tiran» (MKP. survenită la 33 de ani. Imperiul lui Alexandru Macedon se dezmembrează. Doru Mihăiţă (numele-i. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ca succesor al lui Alexandru cel Mare şi ca “scut sudic” al Daciei (cf. Susa. doreşte să-şi exercite puterea şi asupra ţării de râuri / munţi de la nordul Dunării. ameninţând dinspre Anatolia / Asia Mică.)... Alexandru Macedon începe celebra campanie de “întemeiere” a efemerului Imperiu Macedonean: biruie în Anato-lia armatele imperial-persane conduse de Granicos (334 î. 236). neavând un urmaş demn. Histria. H.: Grecii-negustori din ponticul oraşul-cetate. ∗ 313 î. H. (7852 – 7894 E. înglobând în imperiul său. când acesta a înăbuşit revolta. «şi. Lysimah. dar este zdrobit de “regele de arme” al Gaetiei. reangajând bătăliile pentru anihilarea Imperiului Persan. după moartea-i. OTr. H. V. V. V. în cronicile greceşti este “transcris”: 58 . OTr. în Thracia. s-au «răsculat împotriva stăpânirii lui Lisimah al Thraciei». desigur.: «ciocniri aprige» între “regele de arme” Lysimah şi “regele de arme” al Odrisiei. Ecbatana. – 281 î.: ambiţiosul “rege de arme” macedonean. H. “cu armele”. H. / 7883 E.

104 sqq. H. (7941 – 8000 E. ∗ 270 î. – 175 î. H. îi dă celebra lecţie de Bucurestes. care «a dezvăluit în ochii tuturor deosebita slăbiciune a unei femei». ∗ 294 î.» – Fontes. împărăţeşte regele-zeu-medic. H. V.). aprox. V. bate monedă de argint cu imaginea Cavalerului Zalmoxian / Dunărean. H. Tăuţa / «Teuta» (“mama vitregă” a lui Pinu / «Pinnes»). Salmoş (Sarmis) al XXIII-lea. V. Pinu. (7905 – 7915 E. 1 «Dromichaites».). H.: oraşul Bucurestes / Bucureşti este atestat drept capitală a Gaeţiei / Geţiei... / 7883 E.(< a bucura) în grecescul Helis (oraşul “belşu-gului” / “bucuriei”. 192). 59 .: în Cogaion / Sarmize-getusa. 163 / «Zalmodegicus»). aprox. până la majoratul fiului său. V.: “rege de arme” al Dynogaetiei / Dobrogei este Muscon (în documentele greceşti: «Moskon»). ∗ 230 î. Salmoş al XXIV-lea. – 260 î. H. doar la cronicarul Paul Orosius îi este pomenit numele pelasgo-daco-thrac: «Lysimachus cum Dori regis Thracum. V.: moare “regele de arme” al provinciei Sighinia / Sigynia “ardieică” (botezată de Greci: «Ilyria»). “regele de arme” ale Gaeţiei. “insul-deget al lui Samos / Dumnezeu” (în documente. (7881 – 7940 E. Doru Mi-hăiţă (“Dorus Mihaitus” / “Dromichaites”). ∗ 234 î. OTr. – 235 î. H. toponimului pelasgo-dacothrac Bucurestes (< bucura + suf. II. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.). puterea fiind preluată. “strălucirii” / “Soarelui”). tălmă-cindu-i-se radicalul bucur. de către soţia-i. / 7945 E. sub conducerea “regelui de arme” Doru Mihăiţă. ∗ 292 î.). “grecizat” / “latinizat”: «Zalmodegikos» – cf. împărăţeşte regele-zeu-medic. cunoscut în istorii şi sub numele de Zalmodegicu. aprox. I. atât la Diodor din Sicilia cât şi la alţi istorici greci.: în Cogaion / Sar-mizegetusa. Agron. intimidându-se în faţa «decretului» Romei de a porni război împotrivă-i şi acceptând «toate condiţiile ce îi erau impuse» (CDIR. -estes).

în onomastica pelasgodaco-thracică. (7995 – 8020 E. adică din Gaetia / Ge-ţia.> l: < orolua.): în Macedonia domneşte Filip al V-lea. devenind o “pradă uşoară” pentru Imperiul Roman. adică din sudul Daciei – provincia. / 7956 E. care a funcţionat până în orizontul anului 400 d. – 175 î. – 155 î. aprox. H. Orolea (< *olollua > – cu o > u. 1 ∗ 221 – 179 î. aprox. ∗ 180 î.: este dat în folosinţă apeductul de 40 de kilometri de la Histria. H.> r. 237). (cf. ∗ 200 î.: “regele de arme” Rămaciu anihilează cetele de tâlhari din Balcani. “mai conservatoare”: cu -l. H. invadatorii celto-ger-mano-bastarni au 60 . ∗ 190 î./ -lu.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. numele îi este deformat în «Remaxos»/ «Rhemaxos»). H. infiltraţi în Dacia. MKP. sau Muntenia) şi în Dynogaetia (Dobrogea) a fost Rămaciu (în docu-mentele greceşti. H. ulullua. sub care se produce “ruptura” cu Cogaionul / Sarmizegetusa şi “grecizarea” structurilor puterii. H. ∗ 219 î. 32). cu -ll. ∗ 190 î.: «primele ciocniri armate între Romani şi triburile thrace din sudul ţării» (OTr. V. în Sighinia (Ardiaeilor). V. Thracia. / 7975 E. (7954 – 7996 E. H. / 7985 E. al provinciei Moldadava (Moldova) se războieşte în câteva rânduri cu Celto-Germanicii-Bastarni. frumoasa ţară de râuri / munţi a Daciei. în “economia limbii”. V. pe văile Siretului. / 8575 E. şi cu diftongarea neaccentuatei: uliu. din nord. / 7987 E. sau “ţara de râuri / munţi”. (7963 – 8000 E. L. V. ∗ 188 î. / 7985 E.: Argedava (Popeşti – «la douăzeci şi unu de kilometri sud-vest de Bucureşti») se relevă drept «cea mai importantă şi mai bogată aşezare geto-dacică din Muntenia» (MKP. V. cu “contractarea sem-nificantului” prin “căderea” silabei -lo. “eretele” / “vulturul”. ∗ 212 î. conduse de Zoltes. V.: “rege de arme” în Gaetia (Geţia. 44). H.).: expediţie a consulului roman. în documente: «Oroles»). V.). H.: “regele de arme”. Aemilius Paulus. H.şi cu apocopa finalei: ullu. H. Prutului şi Nistrului (“grosul năvălirii”). V. “uliul”.

probabil. nu departe de capitala Daciei. H. (8007 E. – 138 î. H. biruitorul “rege de arme” îşi avea reşedinţa la Sargedava / Zargidava. 360 sq. ∗ 174 î. falsificator de bani – de circuit în Imperiul Roman –.. tot în luptele cu Celto-GermaniciiBastarni.: “regele de arme” din “ţara de râuri / munţi” a Alutuaniei (adică a întregii văi a Oltului. V. H. – 150 î. mai exact. I. de pe Siret. însă pe valea râului Samos / Someş (cf. H.: în Cogaion / Sarmi-zegetusa. H. Salmosua / Salmoş al XXV-lea.» (MKP. (8027 – 8433 E. după doi ani.): la Tilişca. StrPR. V. în Istoriile Filipice: «Incrementa Dacorum per Rubobos-tem regem. V. în stepele nord-pontice. cuprinzând provinciile Arudela / Ardeal şi Oltenia. (8001 – 8060 E. 401.: Macedonia devine provincie romană. şi Ahaia / Grecia este înglobată ca provincie în Imperiul Roman. «pe tiparele monetare se văd în negativ modelele de pe denarii romani de argint din perioada 145 – 138 î. şi 72 î. Lupu Obiştea (“steaua-obişteaua lupului” – cf.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 275).. V. H. trăia un cetăţean al Daciei. H. ∗ 168 î. VMR. aprox.): marea bătălie de la Pydna.): Macedonia rămâne înglobată Imperiului Roman.» – Fontes. H. la «19 km sud-est de Căplâlna». ∗ 148 î. din România contemporană). împărăţeşte regele-zeu-medic. Sarmizegetusa. V.). infiltraţi în Dacia. / 8027 E. – 115 î. (8000 – 8025 E. ca şi Orolea. H. – 258 d. ∗ 175 î. numele îi este deformat la Trogus Pompeiu. H. 59). aprox. 61 . ∗ 148 î. ∗ 145 î.). fă-când să funcţioneze aici «un atelier de bătut monezi». V. H. (8030 – 8037 E. Romanii ies biruitori şi statul Macedoniei se prăbuşeşte. în Arudela / Ardeal. dovedeşte creşterea puterii Dacilor. 1 fost respinşi de Orolea. H.).

I. detronat. (8061 – 8093 E. V. în Sarmizege-tusa. 1 ∗ 118 î. 156).: generalul roman. 44 sqq. (8093 – 8131 E. “împotriva Scordiscilor”. / 8093 E. / 8063 E. mutându-şi reşedinţa din bogata Argedavă.000 de războinici (cf. / 8101 E. 62 . V. anexează la Imperiul Roman partea Sighiniei cunoscută sub numele de Dalmaţia. 73). împărăţeşte regele-zeu-medic. aprox. H. Burebista. Bithinia şi Pontul (în care populaţia pelasgo-daco-thracă scăzuse sub 50Î) devin provincii imperial-romane de rang consular.: imediat după “lovitura de stat”. comandantul suprem al unei armate de 200. Livius Drusus şi de M. H.). ∗ PELASGIA / VALAHIA ZALMOXIANĂ – SAU STATUL DACIEI / DACOROMÂNIEI – ŞI STATUL / IMPERIUL ROMAN ∗ 82 î. CDIR. H. V. “printr-o lovitură de palat”. H.: în Cogaion / Sar-mizegetusa. ∗ 112 î. prin care s-a desfiinţat statalitatea “de tip papal” a Daciei. H. V. capitala întregii Dacii (cf.H. – 44 î. / 8057 E.). pare-se. sub sceptrul căruia se reuniseră toţi “regii de arme” ai “ţărilor de râuri / munţi” – adică ai provinciilor – din Dacia Zalmoxianismului. Salmoş al XXVI-lea. Salmoş al XXVI-lea. V. ∗ 82 î. V. GIrva. de “regele de arme al Gaetiei / Geţiei”. Burebista.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.: “fostele” provincii (“ţări de râuri / munţi” ale Daciei. ∗ 74 î. până la Dunăre. Porcius Cato. “strămoşii Albanezilor” (cf. fiind ucis. într-un puternic stat militar spre a se împotrivi expansiunii Imperiului Roman în Balcani.: expediţie condusă de M. – 82 î. în Dacia – provincia Sighinia. Mettelus. “maimarele peste regii de arme”. H. se înscăunează ca “rege-zeu-me-dic” / “împărat”. H. ∗ 114 î. MKP.): împărăţirea Daciei de către Burebista.

(8103 – 8104 E. profitând de faptul că Burebista se afla în nordul Daciei. pe Elba / Oder. H. Dacia în vremea împărăţirii lui Burebista (82 – 44 î. ∗ 72 î. 12. – 71 î. Moesia şi Dynogaetia (Dobrogea). condusă de Terentius Varro Lucullus. ∗ 61 î. H.): incursiune romană în Dacia – pe lângă ţărmul pontic al provinciilor Thracia. între Selidava (pe Odra) şi Susudava (pe Elba). Romanii sunt anihilaţi lângă Delta Du-nării de un corp de oaste burebistan. unde este anihilat de un corp de armată dunogetic. / 8114 E. Cneius Antonius Hybrida. 63 . 1 Fig. pătrunse în nordul Daciei. H. încurajat de Grecii aflaţi prin cetăţile pontice ale Daciei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. H. V. ajungând la Histria.). V.: Burebista întreprinde o expediţie de pedepsire a unor triburi germanice. comandantul roman. / 8093 – 8131 E. se aventurează până în ţinutul Dynogaetiei / Dobrogei.

capitala Ucrainei). (8115 – 8116 E. spre a veni în sprijinul lui Pompeius (numai distanţa până la Pharsalus şi declanşarea “prin surprindere” a bătăliei din 9 64 . Aghisus («Aegyssus» = Tulcea-România). H. Dacibuze («Byzantion». alungândule dincolo de Clepidava (azi. / 8120 E. vitejii Daci din Bessia reuşesc să respingă pe Romani. – 59 î. Histria (România). peste boriştea Niprului. Bessia. în iunie-iulie 48 î. ∗ 55 î. pe care «le-a nimi-cit». Nicolaev-Ucrai-na). ∗ 48 î. H. spre a tăia / “tempera” pofta Romanilor din Macedonia de a mai trece graniţa şi de prăda aşezările bes-sodacice. Tomis (Con-stanţaRomânia). dintre Pulpudava (Plovdiv) şi Sardica (azi.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. Dionysara (sau «Dionysopolis» / Balcic-Bulgaria). trecând prin Bessia. pe direcţia: Uscudava-PulpudavaSardica-Sucidava-Buridava-Arutela-GermisaraSarmizegetusa. Sofia. dincolo de Gerulata (lângă Vindobona / Viena). H. H. V. Romanii din Macedonia folosesc prilejul şi atacă provincia dacică ve-cină. Burebista avea pregătită la Pul-pudava o puternică armată.). împotriva triburilor bastarne şi britogallice infiltrate în provinciile Moldadava / Moldova şi Tirasgaetia. Chiev / Kiev. Mesembria (Nesebăr-Bulgaria). unde pătrunseseră triburile Boiilor. coboară apoi pe Borişteana / Nipru («Bo-rysthenes») şi inspectează / “vizitează” oraşele-cetăţi ale Daciei de pe ţărmul Mării Getice / Negre şi din Delta Dunării: Orbia / Olbia (azi. Belgorod-Ucraina). probabil. la Marea Thracică. azi Istanbul-Turcia). 1 ∗ 60 î. de unde a luat-o spre capitala nemuritorilor Zalmoxianismului.): Burebista porneşte în vestita ex-pediţie din vestul Daciei.: expediţie / “vizită” a lui Burebista în Dacia Sud-Du-năreană. Dunogeţia (Garvăn-România).: Burebista face o expediţie în estul Daciei. azi. către izvoarele Dunării. / 8127 E. V. Călăţani («Callatis» / Mangalia-România). [uraşi («Tyras». V. capitala Bul-gariei). (8127 E. H.

: Deceneu guvernează – din Sarmizegetusa – Dacia Centrală (cuprinzând provinciile. la moartea lui Burebista. H. îm-părăţia Daciei este divizată de liderii-complotişti (între care şi marele preot Deceneu) în patru formaţiuni statale. alcătuită din Moldadava / Moldova şi Tyrasgaetia. V. ∗ 44 î. (8131 – 8146 E. – 40 î. / 8131 E. de Roma şi de Sarmize-getusa. H. V. / 8180 E. V. 1 august 48 î. Brutus şi Coson – ulti-mul.). H. la Philippi. H. aprox.: împărăţirea lui Coson. Crissiana / Crişana şi Tibisia / Ba-nat). H. prin anul 40 î. după moartea lui Zicomis. în această calitate participând cu oaste.: Zi-comis (“zeu-comis”.). ∗ 44 î. Pannonia. aprox. V.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 44 î. V. H. H. din această perioadă. continuând să-şi păstreze funcţia de pontifex maximus până prin anul 5 d. Patyissya / Partia. H. Deceneu “încredinţează” conducerea mili-tară a Daciei Centrale lui Coson. cu consimţământul / sprijinul lui Deceneu). V. H. aprox..: Rolă («Roles») conduce a patra formaţiune-stat desprinsă din 65 . (8131 – 8151 E. sau “ţările de râuri / munţi”: Arudela / Ardeal.: mare zi de doliu pentru Dacia.). Burebista este asasi-nat de nobilii complotişti chiar în sala parlamentului din Sarmizegetusa. aprox. alături de căpetenia complotului împotriva lui Caesar (“sincronizarea” comploturilor. H. H. (8131 – 8135 E. ∗ 44 î. H. V. – 24 î. au dat câştig de cauză “inspiratului” Iulius Caesar). / 8135 E. ∗ 44 î. Maramarisia / Maramureş. Sighinia / Sigynia. nu se putea datora decât celor “doi prieteni”. – 25 î. – 29 î.. în documente: «Dicomes») conduce a treia formaţiune-stat de după moartea lui Burebista. în 42 î. H. Dacia are ca monedă Cosonul de aur. alcătuită din Gaetia / Geţia şi Bârsia ([ara Bârsei). lui Coson ia revenit regalitatea în “a doua formaţiune-stat”. formaţiunea sa statală a reintrat în componenţa Daciei conduse de Cotison. (8131 – 8150 E. Moesia de Sus.

“prietenul Romei”. sprijinit de trupele imperialromane de sub comanda lui Mar-cus Licinius Crassus. – 27 î. între care şi grecul Arhelaos. Rolă. în 1945. V. făcută “cadou” Moscovei. şi regatele lui Dzăbic şi Surache. (8139 – 8192 E. alcătuită de Moesia. V. (8144 E. ∗ 36 î. de pe inferio-rul curs al Prutului. H. Balcic-Bulgaria). Pantelimonul de Sus / România). H. de guvernanţii României) şi din sudul Moldadavei / Moldovei. ∗ 31 î. – 17 d. H. re-gele Moesiei. (8144 – 8148 E. forma-ţiune care şi-a făcut apariţia în orizontul anului 31 î. tot în orizontul anului 31 î. ∗ 31 î. Nistrului şi Bugului. supra).: Surache («Zyraxes») conduce “a şasea formaţiune-stat” (desprinsă din Dacia burebistană ca şi for-maţiunea lui Dzăbic. V. guvernator. H. aprox. Tomis (Constanţa-România). Histria (Istria-România). H. a primit titlul de «prieten şi aliat al Poporului Roman». H. cu Leuca (Insula Şerpilor. Mesambria (Nesebăr-Bulgaria) etc. din anul 17 d. graţie rege-lui dac-moesian. cu Capidava.: Dzăbic («Dapyx») con-duce “a cincea formaţiune-stat” (desprinsă din Dacia lui Burebista).. ∗ 29 î. V. 66 . 1 Dacia lui Burebista. Ulmet («Ulmetum» – azi. Rolă şi Crassus obţin victoria. H. V. (8144 – 8147 E. Călăţiani («Callatis» / Mangalia-România).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. H. H. (după ce Moesia şi Dunogaetia deveniseră teatrul luptelor intestine suddunărene ali-mentate de Romani şi de Rolă). H. mini-regat (cu capitala în Genucla) constituit din nordul Dunogaetiei (Dobrogei) cu Delta Dunării. – 28 î. Axiopa (CernavodăRomânia).). (8146 – 8148 E. miniregatul său (cu capitala la Tomis) fiind alcătuit din centrul Dunogaetiei (Dobrogei). Dionysara («Dionysopolis» / azi. – 4 iulie 27 î. deacum. Cappadochia (“cap / capăt al Daciei”) are “regi greci”. filoroman.): fosta provincie a Daciei Zalmoxi-anismului. cele două regate fiind realipite Moesiei de Jos. H.).): războaiele dintre Rolă. V. aprox. / 8144 E. Carssia (“cârja”) / Hârşova (România).). numit de Romani.

imperiul durează până în anul 395 (8570 E. (8142 – 8181 E. V. V. împotriva Romanilor (ce-şi extinseseră “stăpâni-rea” asupră-le. 94. H. devine provincie imperialromană.» (PGet.. – 258 d. fostă Sighinia dacică). V. – 6 d. ∗ 33 î. sau “ţara de râuri / munţi” din Dacia de Vest. H. rege al Daciei. prin proclamarea lui Octavian August drept imperator.. până la independenţa / re-Unirea de sub Regalian. H. H. Creta. / 8148 E. StrPR. H. ∗ 27 î. / 8161 E.. H.“cap” + Tissia / Tisa + suf. iar fiica lui Cotison împărăteasă romană. dintre Pulpudava şi Sardica.: răscoala Dacilor-bessi. “capul / conducătorul Dacilor-tisieni). este cucerită şi anexată Imperiului Roman (la provincia im-perial-romană Illyricum. (8161 – 8433 E.: provincia.): Statul sclavagist al Romanilor devine Imperiul Roman. 53). Crassus – după Acta triumphalia –. Iulia trebuia să devină re-gină a Dacilor. V. H. H. Delta Dunării şi nord-vestul Mării Getice / Ne-gre.: “fosta” provincie a Daciei Cogaionice / Zalmoxiene. «un moment păruse că Augustus şi Cotison vor intra chiar în legături de rudenie (. aprox.). ∗ 29 î. anul 27 î. – 395 d. V. ∗ 14 î.): Pannonia (Pannonia Superior / Inferior) – provincie imperial-romană. (8148 – 8570 E. V. aprox. 1 Imperiul Roman reuşeşte să con-troleze toată Dunărea de Jos. ∗ 14 î. răscoală condusă de preotul 67 .. (8146 – 8150 E. V. 55). ∗ 13 î. – 25 î. «tri-umfa ex Thracia et Geteis» (PGet. 277).: [iu Marcu («Thiamar-cus»). H. -on. rege “de arme” dac la Buridava (OcniţaVâlcea / România – cf. astfel.: Cotison I (< Co. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. H. la 4 iulie. / 8162 E. H. din Thracia şi din Moesia. afirmat mai întâi în luptele împotriva Romanilor din partea moesic-superioară a Sighiniei.).). ∗ 27 î. îşi avea “baza militară” antiromană în oraşelecetăţi Drobeta (Tur-nu Severin / România) şi la Arcidava. Pannonia. printro campanie de prădăciuni)..).

sau “ţară de râuri / munţi” din Dacia Sud-Dunăreană.: fosta provincie a Daciei de Vest. 43 î. H. H. Pannonia. ∗ 15 d. până la independenţa / re-Unirea de sub Rega-lian. / 8132 – 8193 E. – 18 d. “rege de arme” al Gaetiei / Geţiei şi vestit poet al Daciei. Moesia. capătă rangul de provincie imperial-romană. ∗ 6 d. V. ∗ 5 d. / 8190 E. – 65 d.. ∗ 6 d. până la independenţa / re-Unirea de sub Regalian. (8181 – 8190 E. sau Dalmatia / Illyria – provincie imperial-romană.: Cotison al II-lea. 68 . Sextus Aelius Catus distruge / incendiază dacicele oraşele-cetăţi de la Zimni-cea.“cap” + Moesia + suf. H. Sighinia / Dalmatia (cucerită de Mettelus. V.: fosta provincie a Daciei de Vest. (8190 – 8433 E. în 118 î. V.). H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. alipită Imperiului Roman încă din vremea regelui Rolă.H. până la Sava). ∗ 10 d. 1 zalmoxian. V. se răscoală sub conducerea Dacoromânului Bâtu / Băţu (Bato). este declarată de Augustus provincie imperialromană. 41 / 45). V. “rege-zeumedic” al Daciei. de la Argedava etc. – 12 d. / 8181 E. H. V. (8185 – 8433 E. în docu-mentele latine: «Comosicus»). H. -icu – “capul / domnul MoesilorDaci”. H. (8180 – 8240 E.. V. H. (8181 – 8187 E. (cf. / 8185 E. H. anexată Imperiului Roman. MKP. H. ∗ 15 – 258 d.): comandantul imperial-roman. Dionu Fulegeă (în documente: « Dionysos Volaigeses»).: Comoesicu / Comoşicu (< Co.): Moesia (Superior / Inferior) – pro-vincie imperial-romană. elogiat de Publius Ovidius Naso (Roma-Italia. V. V.). H. aprox. H. aprox. – 15 d. H. Tomis-România) în Epistolae ex Ponto.): Sighinia. ∗ 6 d.: fosta provincie. ∗ 10 – 258 d.

Simon Zelotul şi Matia (înlocuitorul lui Iuda Iacov – trădătorul lui Iisus Hristos). în 69 . 13. / 8205 E. la Sarmizegetusa.: fosta provincie a Daciei Cogaionice / Zalmoxiene.: a) la 28 mai: Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Cer. H. Cor. între anii 30 şi 47 (8205 – 8222 E. cu toţii aşteptând “să fie botezaţi cu Duhul Sfânt” (Fapte 1. / 8192 E. şi altul în Galileea. apos- Fig. ∗ 30 d. Cappadochia (“capul” / “capătul” extremsudic al Dachiei / Daciei). Ioan. 23).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.000 de Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi. Matei. sau Dacoromâni / Români). 15). Vartolomeu. ∗ 29 d. 15). «La înălţarea Mântuitorului la ceruri. H.). credincioşii Lui formau două grupuri: unul la Ierusalim. în cea de-a 40-a zi de la Învierea-I.): Scorilă / Corilă («Coryllus»). peste 500 (I. Andrei Iona de Betsaida. spre a putea propaga în întreaga lume Cuvântul lui Dumnezeu. tatăl lui Decebal. – 69 d. la cincizeci de zile de la Înviere. H. 1 ∗ 17 d. 5)» (RIB. permite propovăduirea Creştinismului de către Sfântul Apostol Andrei în Dacia (unde a convertit peste 500. Filip. rege al Daciei. Tadeu. H. Traseul Sfântului Apostol Andrei în Dacia / Dacoromânia. “necunoscute lor până atunci”. hărăzindu-i întru propovăduirea Evangheliei în toate limbile pământului. Iacov Zevedeu. devine provincie imperial-romană. tolul Andrei a fost hărăzit de Sfântul Duh întru a grăi şi în limba celui mai mare / vechi popor din Europa. în limba pelasgo-daco-thracă. To-ma. b) la 7 iunie: pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile) asupra Apostolilor – Simon Petru Iona de Betsaida. V. Iacov Alfeu. V. (8204 – 8224 E. începându-şi misiunea evanghelizatoare în Pelasgo-Dacia / Dacoromânia (în documente: “Sciţia” / “Scythia”). V. V. în număr de 120 (Fapte 1. sau valahă / dacoromână.

V.). Scythia Major / Moldadava + Gaetia). H. în Turcia). – 106 d. ∗ 47 d. ∗ 65 d. Sfântul Apostol Andrei mai hirotoniseşte ca episcopi în Dacia / Dacoromânia de Est: la Oadză-Sus (grecizat în documente: «Odyssos» / «Odessos». V. H. H. unde a fost arestat (de Greci) şi răstignit pe o cruce în formă de X (“crucea Sfântului Andrei”). Epir. V. ∗ 31 d... 30). Istambul. după un deceniu şi jumătate de apostolat rodnic. 1 provinciile: Thracia şi Sciţia / Scythia (= Moesia Inferior.): Thracia – provincie imperial-romană. Sighinia (Dalmatia / Iliricum). 8). pomenit şi de Sf. Dardania.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 66. H. la 31 octombrie. ∗ 46 – 258 d. i se atribuie “rangul” de provincie imperial-romană. 64) ş. GLSG. / 8240. Thracia. H. H / 8206 E. la Dacibuze / Buzănţoane («Byzantion» – azi. ∗ 65 d. apoi de la Adriatică până la Patras (Grecia). Tessalia.: Văzână («Vezina») deţine în Cogaion / Sarmizegetusa funcţia de pontifex maximus şi de “vicere-ge” al Daciei (cf. PGet.: provincia dacic-zalmoxiană. / 8225. Ampliat.. Apostol Pavel. Pannonia. aprox. H. noiembrie şi decembrie: Sfântul Apostol Pavel se află între Dacoromânii / Valahii din Epir: «Când voi 70 . (8221 – 8433 E. V. până la independenţa / re-Unirea de sub Regalian. a. pe litoralul nord-ves-tic al Mării Negre şi pe Valea Dunării de Jos / Mijloc. 62 sq. de aici şi-a continuat misiunea creştinării poporului Pelasgo-Dacilor / Valahilor (Dacoromânilor). Macedonia. Scy-thia Minor. ∗ 46 d. / 8221 E. cel ce reuşeşte să creştineze sute de mii de Pelasgo-Daci / Valahi (Dacoromâni). în acelaşi an. pe ucenicul său.. Varna-Bulgaria). PIB. azi. este ucis / răstignit la Patras-Grecia. în orizontul anului 47 (după alte surse: 63) d. în Epistola către Romani (XVI. / 8281 E. 15 septembrie: «Sfântul Andrei a mers în Dacia Sudică. unde a pus episcop pe Sitache («Stachys» – RIB. V. 30 noiembrie: Sfântul Apostol Andrei. H. pe Apion – la Tomis (Con-stanţa-România – cf. / 8240 E.

Tit în Dalmatia. şi pe Apolos. ca nimic să nu le lipsească. parese.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. cunoscătorul de lege. pe Zenă. la Nicopole. H. martie – octombrie: episcopul Tit al Cretei. Tit – ce. / 8241 E. cu bună grijă.. numai Luca este cu mine. ∗ 66 d. IV. ∗ 66 d. m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic. că Dima. sau pe Tihic. iubind veacul de acum.» (II. episcopul Cretei». V. în provinciile Sighinia (Illyricum / Dalma-tia) şi Pannonia. Zenă (> zân. “înger” – cuvânt pelasgodaco-thracic / dacoromânesc-arhaic) era un Valah / Dacoromân profund cu-noscător al Legii sacre şi. ianuarie. adică valaha / dacoromâna.. 1 trimite pe Artemă la tine. pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea. care ştia pelasgo-daco-thraca. «unde-l chema şi pe ucenicul său Tit. 1338). martie: Sfântul Apostol Pavel se află încă printre Dacoromânii / Valahii din Epir. ca să nu fie fără roa-dă. 1340). sileşte-te să vii curând la mi-ne. 12 – 14. Bibl. căci acolo m-am hotărât să iernez. 1340). să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune. Bibl.. Tim. de Andronic («rudele» Sfântului Apostol Pavel. prin august-septembrie 66. ia pe Marcu şi a-du-l cu tine. H.. V. El.» (Tit. sârguieşte-te să vii la mine. spre treburile cele de neapărată nevoie. şi nu numai mie. primeşte de la Sfântul Apostol Pavel misiunea de a propovădui Evanghelia lui Hristos în Pelasgo-Dacia / Dacoromânia de Sud-Vest. la Nicopol. Cres-cent – în Galatia. 63 / Bibl. trimite-i mai înainte. ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui. al legilor neamului său. 8 – 11. «împreună închişi cu mine») şi de Epenet. III. fusese însoţit de Iunia. deopotrivă. Creta pe-atunci fiind încă destul de “pelasgo-daco-thracică / valahică” (PIB. / 8241 E. în Epistola a doua – către Timotei – a Sfântului Apostol Pa-vel. este subliniat acest adevăr: «De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii. legile belagine / dacoromâne. februarie. căci îmi este de folos în slujire. «pârga Asiei» (cei pomeniţi de Sfântul Apostol Pavel în 71 . Dreptul Judecător. prezenţa lui lângă Sfântul Apostol Pavel fiind imperioasă.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

Episto-la către Romani, XVI, 5 / 7) – asistă la ridicarea temeliilor Bisericii din Sirmia / Sirmium (azi, Mitroviţa), biserica primă a Creştinismului din Dacia / Daco-românia de Vest (cf. PIB, 63). ∗ 69 d. H. – 87 d. H. (8244 – 8262 E. V.), aprox.: Dură («Duras») – fratele lui Scorilă, unchiul lui Decebal, este rege al Daciei, la Sarmizegetusa (Dură a fost “rege de arme” / “diurpan” > “djurpan” / “jupan” al “ţării de râuri / munţi” dintre Ordessua / Argeş şi Năpăria – «Naparis» / Ialomiţa, cât şi al ţinutului “simetric”, sud-dunărean, dintre Axiopa şi Appiaria, avându-şi “curtea mare” / “storuma”2 în oraşul ce i-a purtat numele până în secolul al XIX-lea: Durăstoruma / Durostor – cf. NPIst, 253; azi, Silistra-Bulgaria). ∗ 69 d. H. – 70 d. H. (8244 – 8245 E. V.), iarna: Dură, regele Daciei, de-clară război Imperiului Roman şi eliberează Moesia; după această victorie, Dură, regele Daciei, obligă «la subsidii» pe Titus Flavius Vespasianus, împăratul Romei. ∗ 81 d. H. – 96 d. H. (8256 – 8271 E. V.): la Roma, împărăţeşte Domiţian. ∗ 81 d. H. – 85 d. H. (8256 – 8260 E. V.): împăratul Romei refuză să mai plătească “tribut” Sarmizegetusei, regelui Dură, nemairespectând tratatul în-cheiat în anul 70 d. H. (8245 E. V.). ∗ 85 d. H. – 86 d. H. (8260 – 8261 E. V.), iarna: regele Sarmizegetusei, Dură, declară război împăratului Romei, Domiţian; cu acest prilej, Decebal, nepotul regelui, dovedeşte că «este foarte priceput la războaie»; Dacii ies biruitori; «dându-se lupta, Romanii au fost învinşi, lui Oppius Sabinus (gu-vernatorul Moesiei) i s-a tăiat capul, şi Dacii, năvălind asupra multor castre şi oraşe, au prădat ţinuturile ce atârnau de Imperiu» (Iordanes, Getica, 76). ∗ 86 d. H. / 8261 E. V., vara: o puternică armată imperialromană pătrunde în Sighinia şi în Moesia, în frunte cu
72

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

împăratul Domiţian; comandantul opera-ţiunilor militare dunărene este Cornelius Fuscus; Domiţian împarte Moesia în două provincii independente: Moesia Superioară şi Moesia Inferioară. ∗ 86 – 106, iulie, d. H. (8261 – 8281 E. V.): Decebal este rege al Daciei. ∗ 86 – 87 d. H. (8261 – 8262 E. V.), iarna: Sarmizegetusa declară război Romei; la începutul iernii, pe la 1 decembrie 86 d. H. (8261 E. V.), în vreme ce împăratul Domiţian şi iubitul său comandant de legiuni, Fuscus, sărbă-toreau “triumful sud-dunărean” la Naissus (Niş), Decebal le trimite o solie cu o interesantă «declaraţie de război»; solia comunică împăratului Domiţian că regele Daciei, Decebal, nu mai doreşte respectarea vechilor acorduri încheiate între Vespasian şi Dură, privitoare la subsidii, şi că Decebal «va face pace dacă ar vrea (el, Domiţian) ca fiecare Roman (din Imperiu) să-i trimită anual doi oboli, iar de nu, el (Decebal) îi va declara război şi-i va aduce mari neajunsuri» (DDB, 280). ∗ 87 d. H. / 8262 E. V., ianuarie - februarie: armata condusă de coman-dantul Cornelius Fuscus primeşte ordin să treacă Dunărea, să înainteze pe Valea Oltului, îndreptându-se spre Sarmizegetusa, capitala Daciei; stratagema lui Decebal reuşeşte; «chiar din prima ciocnire înving pe Romani, îl omoară pe generalul lor Fuscus şi jefuiesc bogăţiile din tabăra soldaţilor» (Iordanes, op. cit.). ∗ 88 d. H. / 8263 E. V.: după mai bine de un an de la «uluitoarea dispariţie a armatei romane de sub comanda lui Fuscus», noul comandant al armatelor imperial-romane, Tetius Iulianus, încearcă să atace Dacia lui Decebal dinspre Pannonia; cum Decebal prevăzuse şi această acţiune războinică a Imperiului Roman, l-a lăsat pe Tettius Iulianus să înainteze prin Banat, până la Tapia / Tapae (la “Porţile de Fier” ale Ardealului / Transilvaniei), unde are loc marea bătălie; învins, Tettius Iulianus se retrage în Imperiu, la sud
73

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

de Dunărea de Mijloc; se încheie tratatul dintre Decebal şi Domiţian, prin care Roma se obligă să plătească tribut Sarmizegetusei “în bani şi în meşteri de tot felul”. Fig. 14. Dacia lui Decebal (87 – 106 / 8262 – 8281 E. V.) şi Imperiul Roman al lui Traian. ∗ 98 – 117 d. H. (8273 – 8292 E. V.): la Roma, împărăţeşte Traian. ∗ 98 – 100 d. H. (8273 – 8275 E. V.): Roma / împăratul Traian încă plăteşte “tribut” Sarmizegetusei lui Decebal. ∗ 101 – 102 (8276 – 8277 E. V.): primul război dintre Traian şi Decebal, “încheiat la egalitate”. ∗ 105 (8280 E. V.), martie – aprilie: ultimele finisări la Podul Decebalo-Tra-ianic, legând malurile Dunării, în dreptul oraşului Drobeta. Podul este con-struit în baza tratatului dintre Dacia şi Imperiul Roman din anul 102, potrivit căruia Roma a trimis proiectantul – Apolodor din Damasc – şi câţiva “ingi-neri-constructori”, Sarmizegetusa dând materialele şi “mâna de lucru”; lungi-mea podului: 1.135 m; lăţime: 18 m; lăţimea carosabilă: 14 m; liantul folosit în zidăria de piatră / cărămidă («20 pile şi două culee» – BMIst, 23) s-a făcut după o “reţetă dacică”, încă “secretă” (pare-se că în mortar era pusă şi cenuşa unui arbore autohton, rarisim; ar putea fi vorba de Sorbastru / Sorothamnus scoparius, din zona Herculane – cf. TZpl, II, 301 sq.). ∗ 105 – 106 (8280 – 8281 E. V.): al II-lea război dintre Traian şi Decebal; la 4 iunie 105 (8280 E. V.), Traian declară din nou război lui Decebal. ∗ 106 (8281 E. V.), iulie: după lunile de “inepuizabil” asediu imperial-ro-man al capitalei, văzând că “aliaţii” întârzie şi nu îi vin cu ajutoarele promise, constatând că trădarea îşi face loc printre nobilii săi, Decebal se hotărăşte
74

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

să dea unui general de încredere comanda armatelor de rezistenţă din Sarmize-getusa şi părăseşte capitala (printr-o o galerie subterană secretă, ieşind în afara zidurilor) spre a se duce în nord-estul liber al Daciei ca să recruteze noi războinici pentru o armată eliberatoare; în absenţa regeluicomandant, lucra-rea trădării îşi face iute loc printre generali, Sarmizegetusa se predă împăra-tului Traian ce, imediat, dă ordin trupelor speciale de sub comanda lui T. C. Maximus de a porni-o pe urmele lui Decebal şi de a-l captura; văzând că nu mai are vreo posibilitate de a scăpa de urmăritori, cu câteva clipe înainte de a fi prins de T. C. Maximus, Decebal, desigur, în spiritul doctrinei Zalmoxianis-mului (ce conferea raiul nemuririi, adică [araTinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vie-ţii-fără-Moarte, doar eroilor, celor căzuţi în luptă până la ultima picătură de sânge împotriva duşmanilor Cogaionului / Patriei, nu şi sclavilor), îşi ia zilele – pare-se, în 30 iulie 106 – cu câteva clipe înainte de a deveni înlănţuitul Romei. ∗ 106 (8281 E. V.), august: căderea Sarmizegetusei, după cel mai cumplit, după cel mai sângeros asediu cunoscut de armatele imperial-romane, în ajutorul cărora a venit “trădarea generalilor lui Decebal”. Atât de mare a fost acumularea de furie, de ură a Romanilor împotriva Dacilor, eroi-ai-nemuririi, încât împăratul Traian supraveghează personal executarea ordinului de a rade de pe faţa pământului, Sarmizegetusa, capitala Daciei, mobilizând imense forţe distructiv-militare, căutătoare totodată şi de “fabuloase comori” ascunse de regele Decebal; după ce trece pe sub fierul târnăcoapelor construcţiile de pe cele zece terase ale muntelui sacru, Cogaion (dintre care unele sanctuare îşi aveau temeliile în orizontul anului 5900 î. H. / 2275 E. V.), cu ziduri – murus dacicus – groase de trei metri, cu fasonate blocuri de piatră, cu temple-calendar având coloane înalte de peste 5 m şi «grosimea de 1,80 m» (cf. MKP, 81), împăratul Traian hotărăşte (în septembrie
75

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

106) să se ridice «un castru situat într-un nod rutier strategic, la 8 km est de Porţile de Fier ale Transilvaniei», devenind noua capitală, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. ∗ 106 – 258 (8281 – 8433 E. V.): din august 106, imediat după moartea eroică a lui Decebal, sceptrul regalităţii sarmizegetusane este preluat de “re-gele de arme”, Pieporu, din provincia nord-estică a Daciei, Costobocia; Dacia liberă – dintre Dunărea Superioară (Gerulata) şi Clepidava (Chiev) / Nipru, dintre Porolissum şi Selidava –, prin regii daci-costoboceni din Dinastia Pie-poreană, organizează nenumărate campanii de eliberare a fraţilor aflaţi în lan-ţurile Imperiului Roman. Fig. 15. Dacia (Thraco-Dacia) între 106 şi 258 (8281 – 8433 E. V.), care nu a putut fi cucerită de Imperiul Roman. ∗ 107 (8282 E. V.): Traian divizează Pannonia dacică în provinciile imperi-al-romane, Pannonia Superior şi Pannonia Inferior. ∗ 108 – 110 (8283 – 8285 E. V.): la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, «pe vatra castrului, s-a dezvoltat o colonie de cetăţeni romani, mai ales veterani, căreia i s-a făcut onoarea de a fi înregistrată în “tribul” Papiria, districtul electoral al lui Traian; colonia, de formă dreptunghiulară, având colţurile rotunjite prevă-zute cu turnuri, era înconjurată, ca un castru, de ziduri care închideau o su-prafaţă de 81 de acri; era adică îndeajuns de mare pentru a cuprinde o popu-laţie de 15.000 – 20.000 de locuitori» (MKP, 81); de-acum, “noua capitală” a Sarmizegetusei se distinge printr-un adaos: Ulpia Traiana, pentru “amintirea generaţiilor”; dar... “la 70 de km” de la noua capitală, la Sarmizegetusa lui Decebal, au rămas în pământ zidurile, plintele coloanelor din templele / sanc76

): Traian dă ordin de ridicare a Tropaeum-ului Traiani (azi. anihilată “la supra-faţă” de vandalismul armatelor imperiale ale lui Traian. a înzestraţilor cu ştiinţa de a se face nemuritori. «cu o aprobare specială poţi urca 185 de trepte ale scării în spirală ce duce în vârful monu-mentului» (MKP.): cucerirea Armeniei de către Traian (Armenia a fost. 65). 75). V. civilizaţia dacică. urme ale unei civilizaţii superioare celei romane. urna de aur cu cenu-şa lui Traian este în încăperea din baza Columnei. a fost înlocuită în 1588 cu statuia Sf. aflat la câteva sute de metri de trofeu. V. ∗ 109 (8284 E.83 m înălţime.): Ulpia Traiana Sarmizegetusa este «centrul financiar. Adamclisi-România). din vârf. cu diametrul de 3. 1 tuarele-calendar. ∗ 124 (8299 E. H. au căzut în timpul războiului dacic» şi «consemnează 3800 de nume» (MKP. V. 76). care conţine 155 de scene separate şi peste 2500 de figuri». ∗ 114 (8289 E. V. Petru. 12 mai: «după mai bine de şapte ani de lucru». monument prin care comemorează ostaşii romani că-zuţi în războaiele cu Dacii. ∗ 117 – 138 (8292 – 8313 E.7 m. ∗ 113 (8288 E. profunzimea civiliza-ţiei dacice se relevă şi astăzi tocmai în ceea ce individualizează poporul Da-coromânilor / Valahilor între celelalte popoare ale lumii. altarul. jertfindu-se pentru Patrie. V. 17 tam-buri de marmură suprapuşi. re77 . «după inscripţii. este dedicat «eroilor care. chiar dacă la Dunăre / Carpaţi sau îmbinat roţile dinţate ale imperiilor până în secolul al XXlea.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Hadrian.» (MKP. du-pă cum certifică Herodot. «pe fusul Columnei a fost sculptată o bandă spiralică de marmoră cu o lungime de 200 m. “colonie” a Daciei Cogaionice / Zalmoxiene). este inaugurată la Roma Columna DecebaloTraiană: 39.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. statuia de bronz aurit a lui Traian. monu-mentul datează din 109 d.

V. ∗ 177 – 178 (8352 – 8353 E. până în Grecia. 86). Dacia Superior – mai târziu Apulensis – administrată din Apulia / Apulum (Alba Iulia). ∗ 162 – 172 (8337 – 8347 E. ajungând până în Ulpia Traiana Sarmizegetusa. V. ∗ 180 – 192 (8355 – 8367 E. o mărturisesc numeroasele temple şi inscripţiile» (MKP. V. poate că a fost Romula.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Commodus.): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea lui Perti-nax (ianuarie – martie) şi a lui Didius Iulianus (aprilie-iunie). unde-şi avea reşedinţa guvernatorul militar al celor trei subdiviziuni. 1 ligios şi legislativ al Daciei».): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Septimiu Sever.): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea lui Lucius Verus şi a lui Marcus Aurelius. şi Dacia Inferior – mai târziu Mal-vensis – nu se ştie sigur unde era centrul ei administrativ. ∗ 138 – 161 (8313 – 8336 E. V. V. Ulpia Traiana era reşedinţa procuratorului imperial (ofiţer de admi-nistraţie) pentru toate trei subdiviziunile. administrată de la Napoca. Ulpia Traiana era o aşezare cosmopolită. V.): Dacii-costoboci invadează Imperiul Roman. unde incendiază super-bele vile de lângă Amfiteatru (cf.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 193 (8368 E. ∗ 170 (8345 E. V. Aedes Augustalium simbolizează importanţa oraşului ca sediu al cultului imperial. 84). 78 . Dacia Traiana este împărţită în trei: «Dacia Po-rolissensis. ∗ 193 – 211 (8368 – 8386 E. V.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Antonius Pius.): Dacii liberi se războiesc cu Marcus Aure-lius. ∗ 161 – 169 / 180 (8336 – 8344 / 8355 E. înaintând şi în ţinuturile sud-dunărene. MKP.): noi bătălii între Dacii liberi şi trupele lui Marcus Aurelius.

se întrunea la Ulpia Traiana» (MKP. ∗ 218 – 222 (8393 – 8397 E. V.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Elagabalus.. prezidat de preotul şef al Augustalilor. Maximin Thracu.. dă ordinul de începere a reparaţiilor magistralei militare din Dynogaetia / Dobrogea centra-lă.. V. ∗ 235 – 238 (8410 – 8413 E. 1 ∗ 211 – 212 / 217 (8386 – 8387 / 8392 E. arată că sub domnia sa a fost reparată magistrala militară din Dobrogea centrală. a lui Gordian al II-lea şi a lui Decimus Balbinus. V. «un miliar de la Ibida (. 86). V.» (MKP. Consiliul celor trei Dacii. care duce «lupte împotriva (. V. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. provine piatra funerară cu un relief care reprezintă lupoaica alăptându-i pe Romulus şi Remus. la jumătatea drumului dintre Histria şi Troes-mis.). 238).. el îşi colecta zilnic sudoarea. era un munte de om. care consuma 18 kg de carne şi 27 l de vin pe zi.21 litri» (MKP.) Sarmaţilor» (OTr.. «din vremea acestui împărat.): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea lui Alexander Severus. cu o înălţime de aproape 2.40 m. «din ţinuturile Dunării de Jos».): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea de Roma a Dacoromânului Maximin Tracu («Maximinus Thrax»). ∗ 222 – 235 (8397 – 8410 E. ∗ 238 (8413 E. ∗ 238 (8413 E. tot de la Ibida.): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea lui Geta şi a lui Caracalla. dacă nu şi mai înainte.. 79 .): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea lui Gordian I. dar dintr-o epocă anterioară. ∗ 235 (8410 E.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Macrinus.): împăratul dacoromân. V. 125). care ajungea la 3. «originar din Moesia.): invazie a Dacilor-carpi în Moesia Inferior. ∗ 217 – 218 (8392 – 8393 E. V. 125).

20 sq. V.).) de la Niculiţel-Tulcea. sub nivelul criptei Celor patru martiri dacoromâni: Zotică. moaştele i-au fost descoperite în 1971. V. a fost mar-tirizat creştinul dacoromân Flavian. LA ANUL 258 (8433 E. Aţală.): Statul Independent al Daciei / Dacoromâniei. Maramarisia. V. ∗ 258 (8433 E. V. Cămaşă şi Filip. 25 mai: la Noviodunum (IsacceaRomânia). ∗ 253 – 268 (8428 – 8443 E. ∗ 249 (8424 E. Pannonia. ∗ 245 (8420 E. V. Dacia Traiană. 88 / cf. din iulie până în septembrie 253.).): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea de Roma a Dacoromânului Deciu.): în tronul Romei se află împăratul Gallie-nus . ∗ 251 – 253 (8426 – 8428 E. Macedonia. V. în bazilica zalmoxian-creştină («cu trei nave şi o absidă circulară» – PIB. Moldadava. V. 21 iunie: declararea independenţei Daciei / Dacoromâ-niei (prin Unirea povinciilor / ţărilor dacoromâneşti de râuri şi munţi din Im-periul Roman şi din Dacia Liberă: Thracia.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Gordian al III-lea. ∗ 244 – 249 (8419 – 8424 E. DDist.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Filip Arabu. 1 ∗ 238 – 244 (8143 – 8419 E. Moesia.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ UNIREA PELASGO-DACO-THRACILOR (VALAHILOR / DACOROMÂNILOR) SUB SCEPTRUL ÎMPĂRATULUI REGALIAN.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea lui Trebonianus. tot în scaunul imperial de Roma. Sigynia / Illy-ria. V. se află şi Emilianus.): Dacii / Dacoromânii-carpi “controlează” Dacoromânia Nord-Dunăreană.) ∗ 258 – 270 (8433 – 8445 E. ∗ 249 – 251 (8424 – 8426 E. V. V. Gaetia 80 .

TDR. 5 sqq.. Salmoş-Zalmas-Zalmoxis). C. uniţi şi liberi. cu chipu-i. o limbă bine cristalizată. Regalian îşi eliberează pă-mânturile strămoşeşti. Regalian bate monedă proprie. 1 / Geţia. stră-nepotul regelui-erou de la Sarmizegetusa. cu capitala la Sarmizegetusa Traiană / Ulpia Traiana Sar-mizegetusa. 81 . / ITNM. monedă proprie. V. Dacia / Dacoromânia «amissa est». Regalian dovedindu-se un mare strateg şi un neasemuit diplomat.» (cf.. – şi spiritul “mai realist” de nou monote-ism. P. îndeosebi. V. I. 87). 57) –.). 9 / RDGIR. după propovăduirea sfinţilor apostoli Andrei şi Pavel. Fontes.): ultimele monede romane găsite la Ulpia Traiana Sarmi-zegetusa «poartă efigia lui Gallienus» (MKP. V. ∗ 258 (8433 E. din jugul Imperiului Roman.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. aproape bimilenară. Creştinismul (deoarece tot mai mulţi Valahi / Dacoromâni nu mai cre-deau în “re-venirea Solului din cer”. Tiras-geţia. 119). H.. îşi dezrobeşte poporul Valah / Dacoromân. RE-GALIANU.. regalianul de argint – prima monedă naţională a Dacoromânilor / Vlahilor. C. de după cuce-ririle Romei. a războinicilor zal-moxieni) – încă din secolul I d. pelasodaco-thraca. sub Regalian (258 – 268 / 270). în “omul Soarelui-Moş / Tatălui-Cer”. În anul 258 (8433 E. “regalianul de argint”. Decebal (Deceballa / Deceballus). în Pelasgo-Dacia / Dacoromânia (cf. sub conducerea împăratului Regalian. monedă cu numele conducătorului lor prim: «IMP. aşadar. Zalmoxianismul (cf. CDH. toate încercările militare / diplomatice ale împăratului Gallienus de a readuce sub sceptrul Romei Dacia / Dacoromânia dau greş. alături de care înflorea (fără a atinge sfera armatei. Costobocia. sau valaha / dacoromâna-arhaică. 713 / 717). Statul Independent al Daciei / Dacoromâniei.). are.» / «REGALIAN. Selidava etc. şi o religie monoteistă.

bătută în statul independent al Daciei / Dacoromâniei. la câteva săptămâni. 1 Fig. dând morţii pe împăratul Romei. V. V.): conducerea statului Daciei / Dacoromâniei este preluată de soţia lui Regalian. Aurelian a devenit împăratul Daciei / Dacoro-mâniei.». Regalianul de argint – prima monedă a Vlahilor / Dacoromânilor. La doi ani după moar-tea lui Regalian.): Dacoromânia / Dacia «.restituta. 18. Fig. ∗ 270 (8445 E. bate – la Carnuntum – nouă monedă de argint. ∗ 268 (8443 E.. Regalian (< “răgălie” / “rădăcină descoperită de ape. 16. care ştie să păstreze independenţa faţă de Roma.. se declanşează “războaiele pentru tronul Romei”. în anul 270. Sulpicia Dryantilla / Druănţilă (268 – 270). strănepotul lui Decebal. cavalerii (generalii) zalmoxieni fideli lui Re-galian. Fig. 40) – respectat în mai mică ori în mai mare măsură chiar şi după “ultimul” împărat dacoromân de Constantinopol. de împăratul Gallienus. ucid pe Regalian. Dacia / Dacoromânia se re-integrează Imperiului Roman. împărăteasa Dacoromâniei – monedă 82 . în 258 (8433 E. În acelaşi an – pe fondul războaielor civile din Imperiul Roman – ajunge şi în multvisatu-i tron împărătesc de la Roma.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.”). TDR. V. Sulpicia Dryantilla / Druanţilă. la Ulpia Traiana Sarmizegetusa... V.. răzbună Sarmizegetusa. Dacia / Dacoromânia în vremea împăratului dacoromân (pelasgo-daco-thrac / valah). ∗ 268 – 270 (8443 – 8445 E. Focea (602 – 610). în baza Legământului de la Aurelian (legă-mânt făcut lângă Aquileia – cf. Gallienus. 17..).): asasini plătiţi de la Roma.

Pannonia. V. F.175 E. V. re-devine provincie imperialbizantină. redevine provincie imperialbizantină. exceptând perioada re-Unirii între hotarele Valahiei Mari. apoi. partea Macedoniei încorporată R.): Thracia – provincie a Imperiului Ro-man / Bizantin. Mace-donia. 1 de argint bătută în Dacia / Dacoromânia. Tirasgeţia. S. Moesia. în sudul fluviului (cf. 40).): Moesia – provincie a Imperiului Ro-man / Bizantin. Costobocia. Grecia. Albania şi Serbia / Iugoslavia. Moldadava / Moldova. ∗ 271 (8446 E.175 E. ∗ 270 – 275 (8445 – 8450 E. V. Maramarisia. după destrămarea Imperiului Otoman este împărţită între Bulgaria. provincie a Imperiului Otoman. Gaetia / Geţia. Iugoslavia devine stat independent. Sigynia / Illyria. la gândul că îşi va revendica teritoriile pe care i le-a acaparat). ∗ 271 – 2000 (8446 – 10. trec în alcătuirea “scutului Impe-riului Roman la Dunăre”.): în tronul imperial de Roma se află Pelas-go-Daco-Thracul / Valahul (Dacoromânul / Românul) Aurelian.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. exceptând perioada re-Unirii 83 . ∗ 271 – 2000 (8446 – 10. provincie a Imperiului Otoman. din 1371. în 1991. sub numele de Macedonia (nume împotriva căruia a vociferat Grecia. TDR.) – să retragă împovărătoarea administraţie imperial-romană de la nordul Dunării.): Macedonia – provincie a Imperiului Roman / Bizantin. exceptând perioada re-Unirii între hotarele Valahiei Mari. V. Selidava etc. după destrămarea Imperiului Otoman este împărţită între Bulgaria. apoi. ∗ 271 – 2000 (8446 – 10. îşi re-capătă statutul de “provincii imperial-romane” (“reintegrate”): Thracia.): conducătorii provinciilor / “ţărilor de râuri / munţi” din Dacoromania Nord-Dunăreană “conving” pe Aurelian – în baza Legământului de la Aquileea (270 / 8445 E. V. V. Grecia şi Turcia. din 1371.175 E. la Carnuntum. în anul 268. în baza «legământului aurelianic»: Dacia Traiană.

∗ 271 – 2000 (8446 – 10. Croaţia etc. –. aruncate şi fixate peste Sava şi Drava). între 1420 şi 1796. 84 .. Sloveniei şi partea nord-vestică a Macedoniei – Regatul Sârbilor. es-te disputată între Imperiul Roman de Apus şi de Răsărit. Austro-Ungar (Cro-aţia şi Ungaria “se unesc”. iar din 1797. denumit din 1929. ia fiinţă – din unirea Serbiei. cea mai mare parte se constituie – sub presiunea / “ocrotirea” armatelor imperial-ruseşti – în statul Bulgariei. este anexată Austri-ei. după destrămarea Imperiului Otoman. V. Moesia Superioară (Valea Timocului) este împărţită între Serbia / Iugoslavia şi Bulgaria. exceptând Serbia şi Muntenegru (ce formează şi în prezent Iugo-slavia). S. provincie a Imperiului Otoman (infra). sub patronajul Bisericii Romei. apoi. Herţegovinei. Croaţia. Dalma-ţia. din 1393. este stăpânită / re-stăpânită o vreme de Imperiul Bizantin. la 1 decembrie 1918. Croaţiei. Iugoslavia. (în funcţie de “culorile demografice” pe care i le-au dat triburile din creuzetul pannonic – avare. redevine provincie imperialbizantină. apoi. Slovenia. statele componente ale R. parţial. Voievodina. slave. şi după al II-lea război mondial: Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Illyricum / Illyria etc. este vasală Veneţiei. de Imperiul Romano-German. transformată în provinciile imperial-romane Dalmatia.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Serbia etc. Muntenegru. Imperiului Austriac / Habsburgic. sunt apoi supu-se Imperiului Otoman. Bosniei. după primul război mondial. se declară republici independente. F. Croaţilor şi Slovenilor (milioa-nele de Vlahi / Dacoromâni nu figurează în titulatură). Bosnia-Herţegovina. după războiul civil din 1991. în vremea dualismului austro-unguresc). Muntenegrului.175 E. când se divide în Slovenia. 1 între hotarele Valahiei Mari. Iu-goslavia.): Sighinia (Dacoromânia de Sud-Vest). Croaţia formează în anul 1102 o “dinastică uniune” cu Ungaria. croate etc.

care să certifice vreo biruinţă armată a Ungurilor în faţa Valahilor / Dacoromânilor (Românilor).): Pannonia (Superioară / Inferioară). 2) nu există vreun document. “Partium”). în 955. având misiunea de a ataca spre vest şi nord-vest (ceea ce au şi făcut: în 915. îşi îndreaptă obiectivul prădăciunii spre Augsburg. prădează Mende. la care.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. vreo cronică “din epocă”. sunt admise în Pannonia. în anul 896 (infra). 1 ∗ 271 – 2000 (8446 – 10. Nori-cum. condusă de Carol Ro-bert. se năpustesc asupra Orleans-ului. este zdrobită la Posada de armata domnului / “regelui” Dacoromânilor. ţări de râuri / munţi ale Daciei / Dacoromâniei de Vest – redevin provincii ale Imperiului Roman / Bizantin. când armata Unagriei. 1330. în 924. ca “foederati” ai Im-periului Bizantin. De regulă. cele şapte triburi al Ungurilor / Ma-ghiarilor conduse de Arpad. jefuiesc Bremen-ul. ori de la Turrinova / 85 . Roma / Constantinopolul admite. în aceste provincii. ultimele. se adaugă şi “zona-tampon” / “creuzet”. pe râul Lech. avaro-slave etc. “dirijează”. 3) infiltrarea Ungu-rilor / Maghiarilor în Transilvania se face pe bază de încuscriri cu împăraţii / regii ce decid soarta Dacoromâniei NordDunărene de la Constantinopol. aşa-zisele “cuceriri ungureşti / ma-ghiarearmate” în ţările de râuri / munţi ale Daciei / Dacoromâniei Nord-Du-nărene sub Arpad sunt numai plăsmuiri / “falsuri” tardive ale “regilor aposto-lici” şi ale scribilor din cancelaria Ungariei de dincoace de secolul al XII-lea: 1) pentru că Ungurii / Maghiarii (în afara “cetelor de războinici de pradă”) nu aveau potenţial militar superior potenţialului militar al Dacoromânilor – cum nici în anul “de apogeu”. în 937. din afara cancelariei Ungariei. în vremea invaziilor hunice. jefuiesc Otranto. noile triburi migratoare. devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană). V. de regele Otto cel Mare. cu statut de “foede-rati”.. Pathissia / Pathissus (ţinutul dintre Dunărea de Mijloc şi Tisa / “Partia”. dar sunt zdrobiţi în apropiere. Basarab I. în 947. ori mai tardivă.175 E.

şi la “pericolul otoman”. ca reacţie la “pericolul polon”. sub conducerea lui Vaik / Ştefan I (997 – 1038). a Moldadavei / Moldovei dintre Carpaţii Răsăriteni şi Prut. poate fi vorba de “cuceriri-prin-încuscriri”. c) Tirasgeţia. Tisa şi arcul Carpaţilor. (astfel. 1 Tânovo etc. dintre Dunărea de Mijloc. se reunesc în statul medieval dacoromâ-nesc al Transilvaniei. Pannonia se constituie într-un nucleu statal al Ungurilor. anexată Ucrainei). b) în Republica Moldova (fosta Republică Socialistă Sovietică Moldove-nească). Puţin mai târziu.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. din Pathissia. sub conducerea “principelului” Mercuriu. din nord. când ţările de râuri / munţi ale Dacoromâniei Nord-Dunărene. până în orizontul anului 1103. la “pericolul rus” din est. Alutuaniei / Olteniei şi Du-nogaetiei / Dobrogei (mai puţin judeţele Durostor şi Caliacra.armate). Ştefan I este încoronat ca rege de către Papa de la Roma. Moravia etc. Sub “oblăduirea” Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană şi cu aprobarea Papei de la Roma. Ieşirea ţărilor de râuri / munţi ale Da-ciei / Dacoromâniei Nord-Dunărene dintre roţile dinţate ale imperiilor evme-zice şi din secolele al XIX-lea şi al XX-lea se relevă: a) în statul României. ceea ce este cu totul altceva decât cuceririle. anexate Ucrainei). alcătuită din Moldadava / Moldova dintre Prut şi Nistru (mai puţin judeţele sudice. mi-siunile creştin-catolice pe care i le dă Biserica de Roma împotriva Dacoromâ-nităţii creştin-ortdoxe din Pannonia. celelalte ţări de râuri / munţi ale Daciei / Da-coromâniei Nord-Dunărene se reunesc şi formează statele medievale dacoro-mâneşti. după ce adoptă Creştinism-catolicismul. din sud. al-cătuit din reUnirea Daciei Traiane. Moldova şi [ara Românească. în anul 1001. anexate Bulga-riei). a Gaetiei / Geţiei (Munteniei). din Transnistria (parte infimă din Tirasgae-tia. sudul Moldovei / Basarabiei. se relevă dincoace de orizontul anului 1002. când încă nu se pune problema unui real “pericol unguresc / maghiar” la Tisa. Bucovina şi Maramarisia / Maramureşul de Nord-Est sunt 86 . din Noricum.

din Bielorusia / Belarus.. ∗ 283 – 285 (8458 – 8460 E. V. ∗ 283 – 284 (8458 – 8459 E. V. g) Noricum şi alte regiuni din Dacia lui Burebista sunt azi regiuni ale Austriei. din Crişana de Vest etc. şi ca orator. la Naissus (Niş). f) Pannonia şi Pathissia sunt azi regiuni ale Ungariei. ∗ 276 – 282 (8451 – 8457 E. Costobocia etc. Lituania etc. Probu bate pe monedele sale Soarele într-o cvadrigă trasă de pa-tru cai. vestit şi ca poet. V. căreia i-au fost anexate şi părţi din Maramureşul sud-vestic.. în Dacoromânia Sud-Dunăreană. Se-lidava. ceea ce îi atrage titlul de «Goticus». ∗ 277 (8452 E. V. d) Marama-risia / Maramureşul de Vest este anexat Cehiei şi Slovaciei.): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea de Roma a Dacoromânului Probu. 87 .): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea de Roma a Dacoromânului Caru. h) Banatul de Vest este anexat Iugoslaviei. ca Dacoromân / Valah zalmoxian.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Constanţiu Auriul (împărat: 305 – 306) şi al «frumoasei Dacoromânce-creştine Elena». 1 anexate Ucrainei.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea de Roma a Dacoromânului Numerian. conduce la victorie două campanii împotriva neamurilor germanice. Elveţiei şi Germaniei. în anul ultim al împărăţirii sale respin-ge năvălirea Sarmaţilor şi a Quazilor în Dacia / Dacoromânia.): împăratul dacoromân Probu zdrobeşte Goţii ce pătrun-seseră la Dunăre. ∗ 282 – 283 (8457 – 8458 E. ∗ 274 (8449 E. este primul împărat dacoromân. V. 27 februarie: se naşte. e) Susudava. sunt azi regiuni din Polonia. fiul comandantului legiunilor imperial-romane de la Rin şi Dunăre.). Constantin (cunoscut în istorii cu atributul «cel Mare»). V.): Dacia / Dacoromânia se află sub împără-ţirea de Roma a Dacoromânului Carinu / Crinu.

an-trenează în fruntea imperiului monarhia de drept divin. 246).: trăieşte episcopul Teofil al Da-coromâniei Nord-Dunărene. ∗ 305 (8480 E. V. – 300 (8475 E. ∗ 304 (8479 E. în oraşul natal. ∗ 285 – 360 (8460 – 8535 E. V. V. ∗ 295 (8470 E. ∗ 286 – 305 (8461 – 8480 E. po-trivit căruia erau ucişi toţi Creştinii – preoţi şi laici – care nu sacrificau zeilor romani.).).). V. V. Durostor (cf. România) – sfântul dacoromân Dassiu / Dacian. martie: Diocleţian şi Galeriu emit Edictul anticreştin. V. primul mare episcop al Dacoromânilor / Vala-hilor nord-dunăreni – potrivit documentelor transmise până azi.): Dacia / Dacoromânia se află sub împărăţirea de Roma a Dacoromânului Diocleţian.). a reprezentat Dacoromania Nord-Dunăreană la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. născut din ma-mă dacă”. sarcofagul cu moaştele sfântului dacoromân Dassiu / Dacian au fost transportate în Italia. V. unde au stat 275 de ani. ∗ 304 (8479 E. în cate-drala din Ancona. în anul 579 (8754 E.). 1 ∗ 284 – 305 (8459 – 8480 E. în spiritul Zalmoxianismului. V.).): împărăţeşte Maximian Herculu (Valerius Maximianus Herculis). 9). pe sarcofagul de marmură al sfântului dacoromân. este “coleg de domnie cu Diocleţian.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 20 noiembrie: este martirizat – la Axiopa (Cernavodă-Hinogu. după cum consemnează mai toţi istoricii. din anul 325 (8500 E. întro impresionantă solemnitate.). la Ancona. mai 1: împăratul dacoromân Diocleţian s-a retras din tronul imperial. V. desfăşurată la templul lui 88 . ale cărui moaşte au fost duse mai întâi. V. adică din mamă valahă / dacoromâncă nord-dunăreană. aprox.). 9 / AMar. SSR. adus de la Durostorum» (SSR. se află inscripţia: «Aici odihneşte sfântul martir Dassius. V. 7 martie: Efrim este episcop de Tomis. la 1 mai 305 (8480 E.) aprox.

Constantin. împotriva Sarmaţilor. petrecându-şi apoi bătrâne-ţea cu înţelepciune valahică / dacoromânească. invadatori ai teritoriilor Dacoromâniei Răsăritene. la obâr-şii”. V. pe când «se lupta călare împotriva Sarmaţilor.) – 306 (8481 E. Thracia. el s-a întors. Con-stantin cel Mare) dirijează un corp de cavalerie. 47). Apoi. Fontes II. ∗ 305 (8480 E. a intrat cu calul său în mlaştină (probabil. bazându-se pe faptul că Dacoromânia / Dacoromânitatea era “placa turnantă” a întregului imperiu. În acest război. azi. V. V.): împărăţirea Dacoromânului Galeriu. căruia i se datorează o serie de fapte pline de eroism. în tronul de Roma s-au perindat numai conaţionali. ∗ 305 (8480 E. a apucat de păr pe un barbar fioros. Scy-thia (Minor / Major) şi Illyria. capodoperă arhitecturală a secolului al IV-lea. Salona (Spalato > Split. a declarat că este mai potrivit ca numele de Imperiu Roman să fie schimbat în cel de Imperiu Dacic (cf. din ordinul lui Galeriu. după ce mulţi dintre aceştia au fost ucişi. la preluarea cârmuirii părţii orientale a Imperiului Roman. După Anonymus Valesii. l-a târât după sine şi l-a depus la picioarele împăratului (Galeriu). pe coasta Dalmaţiei. 1 Jupiter din Nicomedia. adică împăraţi daci / dacoromâni.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. în Dacoromânia de Vest. în opulentul său palat din oraşul antic. din anul 270. V. la Nistru) şi drum a des-chis celorlalţi oşteni care se îndreptau împotriva Sarmaţilor. “pe pământul naşterii. 7).): împărăţirea Dacoromânului Constan-ţiu Auriul («Constantius Chlorus»). aducând lui Galeriu izbânda» (Fon-tes. Galeriu conduce triumfător războiul din anul 305. Constantin (viitorul împărat. II.) – 311 (8486 E. Galeriu a încredinţat lui Constantin paza provinciilor Dacoromâniei Răsăritene: Bitinia. în Croaţia). şi până în anul 305. Galeriu. că de la Aurelian. Împăratul dacoromân. Pentru eroismul dovedit şi în acest război. 89 .

Sremska Mitrovica).) – 324 (8499 E. la Sirmium (astăzi. ∗ 305 (8480 E. V.): după moartea împăratului Galeriu.) – 383 (8558 E. ∗ 306 (8481 E. V. ∗ 308 (8483 E. V. V. V. proclamă dreptul tuturor cetăţenilor Imperiului Roman la libertatea credinţei / cultului. din dispoziţia Constantinopolului. ∗ 313 (8488 E.) – 328 (8503 E. V. ∗ 306 (8481 E.): împărăţirea dacoromânului Maximin Daia.: trăieşte Lupilă – episcopul ce încearcă fără succes. V. V. când centrul puterii se afla în Dacoromânia. V.). 1 ∗ 305 (8480 E.): împărăţirea Dacoromânului Maxen-ţiu. ∗ 311 (8486 E. Edictul de la Mediolanum / Milano este considerat rodul politicii lui Constantin cel Mare ce vedea în Creştinism. V. unde-şi avea tabăra. survenită în anul 311 (la 5 mai). Liciniu (“cumnatul lui Constantin”) şi Maximin. promulgat de împăratul dacoromân Constantin cel Mare şi de coîmpăratul Liciniu. ∗ 308 (8483 E. Imperiul Roman se împarte între Constantin. traducerea şi-o semnează şi cu numele-i tălmăcit “pe înţelesul” Goţilor: «Ulfila».).) – 312 (8487 E. V. în Biserică 90 .): împărăţeşte Dacoromânul Liciniu (Valerius Licinianus Licinius).)– 307 (8482 E. deci şi dreptul Creştinilor. Maxenţiu.) – 337 (8512 E. V. să creştineze pe Goţii aflaţi printre Dacoromânii-moldoveni. V. au fost oprite persecuţiile anticreştineşti şi s-a acordat Bisericii Creştinismului «libertatea de închinăciune». aprox. V.)– 313 (8488 E. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. ∗ 311 (8486 E. în zona nipro-crimeică.): împărăţeşte Dacoromânul Domiţiu Alexandru. ianuarie: Edictul de la Mediolanum (Milano).): împărăţirea Dacoromânului Sever. tradu-cându-le Biblia în gotică.): împărăţirea Dacoromânului Constan-tin cel Mare.

∗ 319 – 324 (8494 – 8499 E. prin care clerul era scutit de serviciul public. prin care se interzicea “ghicirea” / “ghicitul”. religia-liant. a şaptea. având în frunte pe împăratul dacoromân Licinius.): Constantin cel Mare dă ordin pentru reconstrucţia ora-şului Tropaeum Traiani din Dacoromânia Ponto-Dunăreană. ori prin care.): împărăţeşte Dacoromânul Crispu (Flavius Iulius Crispus). Zalmoxianismul). ca în sanctuarul / templul lui So-Ares de la Sarmizegetusa). Constantin cel Mare a dat edicte de restituire a proprietăţilor confiscate Bisericii Creştinismului. membru al elitei confreri-ilor războinic-religioase ale Cavalerilor lui So-Ares.): se declanşează – în 319 – ultimul mare “război împărătesc” dintre Zalmoxianism. aflată sub pecetea semantic-sincretică a jurământului grupei de epopţi ai Zalmoxianismului (6 + 1. dinspre monoteismul religiei sa-le strămoşeşti. cu trei zile înainte de moarte. ori Danubieni / Dunăreni. în spirit zalmoxian (Constantin cel Mare. adică Tatăl-Cer / Soarele-Moş. ∗ 317 (8492 E. – ce-l pro-jetaseră în vârful pirami-dei sociale a Imperiului Roman. unificator-salvatoare a întregu-lui Imperiu Roman. V. până în 337. şi Creştinism – având în frunte pe împăratul dacoromân Constantin. de la Aurelian încoace –. a rămas fidel Zalmoxianismului. În următorii ani. lui Dum-nezeu (Samasua.. ∗ 317 – 328 (8492 – 8503 E. dintre Dacoromânia Creştinismului şi 91 . drept zi de odihnă şi închinare divinităţii supreme / unice. ale Cavalerilor Soarelui. V. Cogaionici etc. 1 (desigur. a declarat Ziua Soarelui / So-Ares.. ∗ 316 (8491 E. când a primit botezul Creştinismului). V. V. adică duminica – “a Domnului-Soare” –.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. aşa cum făcuse şi cu ceilalţi împăraţi dacoro-mâni.): împăratul dacoromân Constantin cel Mare bate monedă cu monograma Creştinismului. Dumnezeul Cogaionului) şi Fiului. ori edicte prin care se prevedea subvenţionarea Bisericii de către stat.

am pus ofranda”. după victoria-i din 324. 329). aprox. sau capitala Creştinismului – numită mai târziu de cronicarii greci “Creştinopol”. 25 ianuarie. oraşul ce-i va purta numele.). Zenovie. Constantinusa / Constantinopol. noua capitală a Imperiului Roman. o şcoa-lă dacoromânească elementară / de ucenici orfevrieri. istoricul Const. atunci al Daciei / Dacoromâniei. ∗ 330 (8505 E.: Inscripţia de la Biertan-Sibiu. Zenovie. ∗ 320 (8495 E. dintre Oescus şi Sucidava (Celei-România). AMar. existau o biserică dacoromânească ortodox-creştină şi.: a trăit sfântul dacoromân Betranion. V.). a învăţat şi latina. aprox. 11 mai: Constantin cel Mare inaugurează reşedinţa sa imperial-dacoromânească / valahică. V. Giurescu certifică: «Inscripţia de la Biertan.). V. C. ∗ 330 (8505 E. se compune din trei rânduri de litere săpate într-un dreptunghi de bronz şi are următorul cuprins: “Ego Zenovius votum posui” / “Eu. cu privire la acestă inscripţie creştin-dacoromânească descoperită în inima Dacoromâniei. V. V.) – 381 (8556 E. la Biertan (judeţul Si-biu). ea însoţeşte un monogram creştin de bronz şi indică numele locuitorului care a făcut ofranda – un candelabru – bisericii locale» (IIR.): împăratul dacoromân Constantin cel Mare inaugurează podul de peste Dunăre. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. desigur. “protagonistul” inscripţiei. 1 Dacoromânia Zalmoxianis-mului. găsită în 1775 şi aflătoare azi în Muzeul Bruckentahal din Sibiu. episcop de Tomis / Constanţa (cf. 22). împăratul glorios intră în istorii cu numele de Constantin cel Mare. ∗ 324 – 332 (8499 – 8507 E. În centrul provin-ciei Ardeal / Transilvania a Dacoromâniei anului 330. 92 . ∗ 328 (8503 E.): împăratul Constantin cel Mare întemeiază “noua Romă” pe Cornul de Aur.

avându-şi reşedinţa la Constantinusa / Constantinopol. Constanţiu al II-lea. şi de tulbură-rile religioase etc. Constanţiu şi Constans. V. Africa. ∗ 337 – 340 (8512 – 8515 E. ∗ 337 (8512 E. V. oraşul numindu-se din această perioadă ca şi astăzi. ∗ 337 (8512 E.): împărăţirea Dacoromânului Constanţiu al II-lea. 22 mai: moare împăratul dacoromân. Constantin cel Mare. Dacoromânia s-a bucurat 93 . Constantia / Constanţa (cf.): împărăţeşte Dacoromânul Constans. la Tomis. ∗ 337– 361 (8512 – 8536 E. V. Tomis. Asia şi Pont. “singurul august” din-tre cei desemnaţi de împăratul dacoromân Constantin cel Mare. Rămâne. Constantin cel Mare. iunie: Imperiul Roman este împărţit între cei trei fii ai lui Constantin cel Mare: Constantin II. Dacoromânia – ca parte integrantă a Imperiului Roman (Dacoromânia SudDunăreană). Potrivit unei Notitia Dignitatum (redactată la sfârşitul seco-lului al IV-lea şi “completată” / “îndreptată” în primul sfert al secolului urmă-tor). Pannonia.): împărăţirea Dacoromânului Constans peste provinciile Italia. V.): împărăţirea Dacoromânului Constantin al II-lea. a desăvârşit opera de reconstrucţie începută de tatăl său.). Numele împăratului dacoromân. ori ca parte “aliată” a Imperiului Roman (Dacoromânia Nord-Dunăreană) – “a contribuit” la refacerea “unităţii” Imperiului Roman.): împărăţeşte Dacoromânul Constantin al II-lea (Constantinus II). Împăratul a continuat. Orient. V.). Illyricum şi Thracia. MKP. V. V. şi de “uzurpatorii” Magnenţiu. 1 ∗ 333 – 350 (8508 – 8525 E. peste provinciile Egipt. se leagă în primul rând de vestitul oraş-cetate. ∗ 337 – 340 (8512 – 8515 E. care a devenit cel mai important port maritim al Dacoromâniei. 144).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. seismat şi de războaiele fratricide. Nepotian şi Vetranio. ∗ 337– 350 (8512 – 8525 E. în anul 350.

aprox.).: trăieşte Auxenţiu Durostoreanu. ADEp. unul dintre erudiţii şi cei mai activi părinţi ai Bisericii Creştine.): între “uzurpatori” se află şi Dacoromânul moesian Ve-traniu.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Te lăudăm…. 75). V.): se naşte Dacoromânul Ieronim (Hieronymus).V. aprox. Drobeta etc. lângă Grahovo – Bosnia). la Remesia-na / Romoesiana.): Întâiul Sinod de la Sirmia-Dacoromânia. proclamat de armată. 25 ianuarie. în locali-tatea Stridonia-Dacoromânia de Vest.). V. în Mursa-Pannonia.: trăieşte primul mare poet imnic dacoromân. octombrie: Întâiul Sinod Ecumenic de la Sardica-Da-coromânia. V. 144). V. Con-stanţiu al II-lea îl acceptă în calitatea de co-împărat. V. ∗ 343 (8518 E. ∗ 346 – 381 (8521 – 8556 E.: trăieşte episcopul dacoromân La-urenţiu de Novae. la graniţa dintre Dalmaţia şi Pannonia (azi. autorul imnului întregii Creştinătăţi. scris pe la anul 370 (8545 E. AMar. ∗ 348 – 420 (8523 – 8595 E. 329 / PIB. ∗ 345 (8520 E. V. ridicaţi din importantele şcoli militare dacoromâneşti-zalmoxiene de la Tomis / Constanţa. Te Deum laudamus… / Pe Tine. ∗ 348 (8523 E. 94 . când a fost desemnat episcop pe pământul naşterii. Tropaeum Traiani.).). la 1 martie.). V. Scrisoare despre credinţa. traducătorul Bibliei în limba latină (Vulgata).). având un impresionant număr de comandanţi ai Dunării. Calatiani / Callatis (Mangalia). V. 1 de o deosebită atenţie acordată de împăratul Constanţiu al II-lea.: Betranion este episcop de Tomis / Constantia (Dacoromânia – cf. viaţa şi moartea lui Ulfila / Epistula de fide. aprox. Niceta Remesianu. împărat. ∗ 340 – 416 (8515 – 8591 E. vita et obitu Ulfilae (cf. ∗ 339 – 418 (8514 – 8593 E. ∗ 350 (8525 E. autorul "micro-monografiei". aprox. Dumnezeule. într-o limpidă la-tină dunăreană.

∗ 351 – 354 (8526 – 8529 E. V.). din 381. “Locuit” de geniul nemuritorilor-războinici 95 . V.): împărăţirea Dacoromânului Iulian. centrul bisericesc al lumii creştine.): Al II-lea Sinod de la SirmiaDacoromânia. împăratul a fost urmat de o seamă de episcopi arieni şi semiarieni.435 (8535 – 8610 E. în localitatea Cibalae (Pannonia Inferior – azi. iarna: împăratul Constanţiu al II-lea îşi stabileşte reşedinţa în Dacoromânia de Vest. aprox. V.): Constanţiu dă Legea pentru închiderea templelor pă-gâne. V. ∗ 350 – 430 (8525 – 8605 E. V. ∗ 360 . Opera sa cuprinde: Dizertaţia lui Maximin împotriva lui Ambrozie / Disertatio Maximini contra Ambrosium – lucrare abordând în prima parte actele sino-dului de la Aquileea.). aprox. ∗ 353 (8528 E. «metropo-la Illyricului. la Sirmia / Sirmium. 1 ∗ 350 (8525 E. ∗ 364 – 375 (8539 – 8550 E. totodată.). V. 3 – 30 iunie: împărăţeşte şi Dacoromânul Nepotian. mutându-şi reşedinţa aici.): împărăţirea Dacoromânului Constanţiu Gallu. adept al arianismului.» (PIB. V.: este perioada în care şi-a derulat firul existenţial episcopul Maximin de Dacoromânia. pe la anul 321. Vinkovci-Croaţia). ∗ 351 (8526 E.: Sfântul Dacoromân Ioan Cassian. sprijiniţi de împărat. ∗ 361 – 363 (8536 – 8538 E.): împărăţirea Dacoromânului Iovian.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. ∗ 350 – 351 (8525 – 8526 E. V. 122). autorul celebrei lucrări «Contra Creştinilor». V. s-a născut în Dacoromânia. aceştia au devenit iniţiatorii şi conducătorii unor sinoade care căutau să dea o formulă de credinţă pentru întreaga Biserică şi să resta-bilească pacea.). ∗ 363 – 364 (8538 – 8539 E.): împărăţirea dacoromânului Valentinian I. care a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului Roman şi.

având încă preponderenţă demografică de “Dacoromânosciţi / moldoveni”. V. 96 . ajungând la 43 de ani împărat. numiţi în Crimeea şi “Goţi-mici” – “creştinaţi de Lupilă / Ulfila” –.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Către sfârşitul domniei împăratului dacoromân Valenţiu (Va-lens). Gepizi. 19. ∗ 364 – 378 (8539 – 8553 E. în Brigetia (azi. alungaţi din nord-vestul Dacoromâniei. 364. H. Hunii au năvălit în stepele nord-pontice. a. încredinţându-i partea răsăriteană. La începutul secolului al IV-lea d. a murit apărându-şi Patria.). Vizigoţi / Huni. Hunii ajunseseră în Europa Răsăriteană până la Don. Greutungi. Vizigoţi. Hunii au migrat – din secolul I î. V. Hunii din “ramura de sus”. O-Szöny-Ungaria). Alani ş. 1 aidoma strămoşilor săi direcţi. V. în stepele nord-pontice. a îmbrăţişat cariera armelor cu mare strălucire. – în două direcţii: în nordul Chinei. dintre Nipru şi Marea Masageţilor / Azov. prin anul 375. Tervingi. H. În fruntea Imperiului Roman.).). este cea despre Huni.): împărăţirea Dacoromânului Valensiu / Valenţiu (Valens). Desigur. cea mai îngrozitoare imagine despre migraţii / invazii. Originari din Altai (Mongolia). şi în Europa – Hunii din “ramura de nord” – după ce au trecut prin Asia Centrală şi de Nord-Vest. încă din primul an. reţinută de istoriile lumii europene. şi-a asociat la împărăţire pe fratele său. aflate în stăpânirea Goţilor (aria Masagaetiei / Masageţiei. la 7 noiembrie 375 (8550 E. îndeosebi. Acest împărat dacoromân a obţinut câteva victorii însem-nate asupra năvălitorilor. Valensiu / Valenţiu (Valens). Dacia / Dacoromânia Creştinismului şi Dacia / Dacoromânia Zalmoxianismului în anul 355 (8530 E. dar şi Ostrogoţi.. respinşi de la Dunărea de Jos. Fig. într-o campanie împotri-va Sarmaţilor.

∗ 375 / 383 – 392 (8550 / 8558 – 8567 E. V. V.): împăratul dacoromân Valenţiu / Valens şi căpetenia Goţilor / Vizigoţilor. V. mutându-şi frontul în sudul Dunării.): împărăţirea Dacoromânului Graţian.). 97 .) aprox. tezaur prin care preoţii Zalmoxianismului din Moldadava şi Masageţia au an-gajat pe căpetenia Goţilor. în provinciile im-perial-romane Scythia Minor. aprox.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. tezaur din care se mai păstrează 12 piese.): împărăţeşte Dacoromânul Graţian. ∗ 372 (8547 E. Athanarich.): războiul dintre Zalmoxianism şi Creştinism. întrucât Athanarich. V. în 1837).): împărăţirea Dacoromânului Valentinian al II-lea. pe frontul împotriva Creştinismului. ∗ 368 (8543 E. ∗ 370 – 435 (8545 – 8610 E.: este perioada în care a trăit filosoful dacoromân Aethicus Dunăreanu (d’Ister / Histricus). atinge apogeul. ∗ 375 / 378 – 383 (8550 / 8553 – 8558 E. V. ∗ 378 (8553 E.). Moesia şi Thracia. V. Athanarich încheie «tratatul de pace» de la Noviodunum (azi. cântărind 19 kg. CDCD.). 132 sq. dintre Dacoromânia Zalmoxianismului şi Dacoromânia Creştinis-mului. preoţii Zalmoxianis-mului nu i lau mai încredinţat. V. le-a trădat “cauza”.) se datează dacoromânescul tezaur celebru.: din orizontul anului 368 (8543 E. V. Cloţa cu Puii Aur (descoperit la Pietroasele-Buzău. fiul lui Valenţiu (Valens). V. Isaccea-Tulcea / România – v. autorul Cosmo-grafiei. 9 august: Valenţiu (Valens) cade în bătălia de la Adria-nopol împotriva Goţilor. V. Tezaurul atestă o rafinat-zalmoxiană Şcoală Dacoromânească de Aurari din [ara Bârsei (centrul metalurgic al Braşovului). în anul următor. 1 ∗ 367 / 378 – 383 (8542 / 8553 – 8558 E. ∗ 377 – 378 (8552 – 8553 E. ∗ 369 (8544 E.). 12 aprilie: moartea prin înecare în apa Buzăului a Sfântului Dacoromân Sava.

20 aprilie. astfel încât “le acordă locul pe care-l merită faţă de scriitorii păgâni”. în ciuda sentinţei “de depunere” a e-piscopilor din Illyricum. Bonosu. ∗ 383 – 392 (8558 – 8567 E. unde erezia bonosiană a fost combătută într-un înalt spirit ortodox. din 391. Arbogast.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. se propagă erezia bonosiană (de la numele preotului dacoromân.): împăratul dacoromân Graţian este ucis de generalul trupelor france. V. Bonosianismul a fost îmbrăţişat de Goţi şi dus în Europa de Apus. unde trece în revistă pe toţi scriitorii creştini de până la el. V. a avut în obiectiv erezia lui Bonosu din Naissus. derivată din erezia lui Fotin. Dacia Mediterranea (între Sardica şi Singidunum – Valea Timocului) –. După câţiva ani a fost înlocuit cu un episcop orto-dox. de-acum. printre altele. ∗ 391 (8566 E. V. «negând. aprox. ∗ 391 (8566 E. ∗ 390 – 425 (8565 – 8600 E. 125). Contra lui Bonosu. încredinţând cauza spre cercetare episcopilor din Illyricum şi Macedonia. şi pururea-fecioria Maicii Domnului» (PIB.): împărăţeşte Dacoromânul Valentinian al II-lea.: în această perioadă este episcop de Tomis / Constantiana (Constanţa-România) sfântul dacoromân Teotim I. direct din ebraică.): în Dacoromânia – provinciile Dacia Malvensis / Alutu-ania (> Oltenia). V.): Sfântul dacoromân Ieronim scrie / publică De viris il-lustribus. ∗ 392 (8567 E. V. 98 . 1 ∗ 383 (8558 E. V.): Ieronim termină traducerea Noului Testament în latină. Sinodul general de la Capua-Italia. Flavius Theodosius I (379 – 395) conduce singur Imperiul Roman. Din acest an datează lucrarea compatriotului Paul de Pannonia. din oraşul natal al împăratului Constantin cel Mare. Naissus / Niş). Marcian. Bonosu a continuat să mai rămână o vreme în scaunul episcopal.

V. după care “grecizarea” s-a dovedit “copleşitoare”. «pe patul de moarte». aşadar. V. V. deoarece “romanita-tea” / “dacoromanitatea” este încă “preponderentă” şi de la împăratul grec. Ioan Cassian. dispune “testamentar” ca Imperiul Roman să fie divizat în Imperiul Roman de Răsărit.): Imperiul Roman de Răsărit. repartizat spre stăpânire fiului său. Arcadiu (395 – 408).) – 476 (8651 E. ∗ 403 (8578 E.): Imperiul Roman de Apus durează de la împăratul Honorius Flavius (fiul cel mic al împăratului grec. să facă parte din delegaţia Bisericii de Constantinusa / Constantinopol la Sinodul din anul 403 de la Stejar-Calcedon.) de Odoacru. în “baza Hotărârii de la Milano”. ∗ 395 (8570 E. 17 ianuarie: împăratul Teodosie. un “general” recrutat / promovat din neamul “foederatilor” Heruli. au luat fiinţă Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. până la împăratul Augustulus. la 17 ianuarie 395. ÎNTRE IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT ŞI IMPERIUL ROMAN DE APUS ∗ 395 (8570 E. până la anul 610.): Patriarhul Ioan Gură de Aur acordă diaconului dacoro-mân. V. titlul / calitatea de preot – ceea ce îi permite ca. şi Imperiul Roman de Apus. detronat în anul 476 (8651 E. preotul Gherman. 99 . V. ∗ 395 (8570 E. alături de prietenul său de nedespărţit. Theodosius).). 1 ∗ PELASGIA / VALAHIA. statul devenind într-adevăr Imperiu Bizantin.) – 610 (8785 E. Se consideră că imperiul îşi mai merită această “titulatură”. V. V. Honoriu (395 – 423). Focea. SAU DACIA / DACOROMÂNIA. an al morţii ultimului împărat valah. Theodosius). Arcadius Flavius (fiul cel mare al împăratului grec. repartizat spre împărăţire fiului său.

V. 48). de lângă Naissus.). După moartea împăratului-unchi. V. evidenţi-indu-se între cei mai străluciţi combatanţi ai nestorianismului. din anul 431 (8606 E. Sfântul Ioan Cas-sian întemeiază mănăstirile Saint Victor (pentru călugări) şi Saint Sauveur (pentru călugăriţe). ∗ 426 (8601 E. V. este anul morţii sfântului dacoromân Ieronim. aprox. V. a devenit împărat (al Imperiului Roman de Apus) fiul lui Constanţiu al III-lea şi al prinţesei Placidia. în anul 423.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. în Convorbirea a XIII-a. V. ∗ 417 – 421 (8592 – 8596 E. originar din Dacia Ripensis. ∗ 425 (aprilie) – 435 (8600 – 8610 E. A fost asasinat la 16 martie 455.: Timotei este episcop de Tomis / Constantia (Constanţa-Dacoromânia). V.): Sfântul dacoromân Ioan Cassian publică a doua serie de şapte Convorbiri duhovniceşti / Conlationes Sanctorum Patrum (XI – XVII).): la Massalia / Marsilia. «expune raportul dintre har şi libertate. combătând indirect predestinaţianismul Fericitului Augustin.): Sfântul Ioan Cassian publică prima serie de zece Convorbiri duhovniceşti / Conlationes Sanctorum Patrum (I – X). ∗ 420 (8595 E. ∗ 418 (8593 E. traducătorul Bibliei în limba latină. 1 ∗ 415 – 418 (8590 – 8593 E. ∗ 423 – 455 (8598 – 8630 E.): împărăţirea Dacoromânului Constanţiu al III-lea. fără a-l numi. V. Valentinian al III-lea. 100 .). Honorius (ce nu avusese urmaşi). Timotei de Tomis a participat la al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes.): împărăţirea Dacoromânului Valentinian al III-lea. şi reliefând sfintele nevoinţe ale pelerinilor pustiei» (Cas. V.): Sfântul dacoromân Ioan Cassian publică o lucrare fundamentală pentru Creştinism: Despre aşezămintele mânăstireşti cu viaţă de obşte şi despre tămăduirile celor opt păcate principale / De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis.

Ahile. V. la 29 mai 1453» (RIB.) – 527 (8702 E. călugării dacoromâni / valahi din episcopia Tomi-sului – Dunogaetia / Scythia Minor (Dobrogea-România). Leontie / Leonţiu (rudă cu generalul Vitalian). 101 . care elaboraseră formula Unul din Treime a suferit cu trupul.) – 515 (8690 E. 64 sqq. 48). V. ∗ 474 (8649 E. 1 ∗ 429 (8604 E.): Dacoromânul Anastasiu împărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol. V.). lui Teodosie al II-lea îi urmează în tronul împărătesc generalul Marcian (450 – 547).): împărăţeşte Dacoromânul-bessian. mai: Ioan. ∗ 491 – 518 (8666 – 8693 E. Unicitatea creştin-valorică «le-a generalizat în toată Biserica după moartea sa» (Cas.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.): împărăţeşte Dacoromânul Vitalian.): generalul dacoromân Aeţiu (Aetius) înfrânge pe Attila. ∗ 519 (8694 E. VSP. Petru şi Mauriciu. În Imperiul Roman de Răsărit. V.). în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. V. ∗ 450 – 457 (8625 – 8632 E. «so-ra lui Teodosie al II-lea». şi pe care o argumentaseră şi în faţa împăratului Iustin I. spre a anihila “efectele” Schismei Mici (cf.): Dacoromânul Justin I împărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol. ∗ 513 (8688 E. Marcian este «primul împărat care a primit coroana din mâna patriarhului de Constantinopol.): împărăţeşte Dacoromânul Leon al IIlea. V. ∗ 451 (8626 E. pleacă la Roma spre a susţine-o şi în faţa Papei Hormisdas. V. desigur. practică menţinută până la căderea Constantinopolului sub Turci. Leon I Tracu («Leon I Thrax»).): împărăţeşte Dacoromânul Marcian (Marcianus). 107).): sfântul dacoromân Ioan Cassian publică a treia serie de şapte Convorbiri duhovniceşti / Conlationes Sanctorum Patrum (XVIII – XXIV). ∗ 457 – 474 (8632 – 8649 E. în cel mai înalt spirit al Ortodo-xiei. căpetenia barbariei hunice. V. V. ∗ 518 (8693 E. V. «soţul Pulcheriei». V.

ÎNTRE ANII 610 (8785 E. cel ce pune bazele de calcul ale erei creştine.): moare Dionisie Valahul / Dacoromânul (Dionisie cel Mic / Exiguul). V.): Dacoromânul Tiberiu împărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol. V.) – 565 (8740 E. împăratul a organizat «cea mai puternică apărare a noastră şi a întregii Europe». pentru a opri cu străşnicie trecerea barbarilor» (Fontes. ∗ 540 (8715 E. stau la Roma 14 luni (cf. V. 461). a. PÂNĂ LA CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI ∗ 610 – 700 (8785 – 8875 E. II.): soarta Dacoromâniei. În Dacoromânia. ∗ 527 (8702 E.): Dacoromânul Iustin al II-lea (Flavius Justinus II) împărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol. V. V.) – 582 (8757 E. a rezidit vechile cetăţi. V. ∗ DACIA (VALAHIA / DACOROMÂNIA) ŞI IMPERIUL BIZANTIN.): Dacoromânul Iustinian I împărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol. V. DE LA ULTIMUL ÎMPĂRAT DACOROMÂN.) – 610 (8785 E. V. a Dacoromâniei Sud-Dunărene (căci “soarta” Dacoromâniei Nord-Dunărene este în funcţie de “amintirea” 102 . VSP. oraşele-cetăţi de importanţă strate-gică şi economică din Dacoromânia. împânzind ţărmurile Dunării (aidoma lui Aure-lian. V.) – 578 (8753 E. ∗ 565 (8740 E.). V. septembrie: Papa Hormisdas scrie la Constantinopol despre sosirea călugărilor dacoromâni / valahi din Dunogaetia / Sythia Minor (Dobrogea-România).) «cu întărituri dese» şi aşezând «pretutindeni pe ţărm străji de oşteni. V. îndeosebi. 1 ∗ 519 (8694 E. 67). ∗ 578 (8753 E. FOCEA. V. Constantin cel Mare ş.) ŞI 1453 (9628 E.): Dacoromânul Focea împărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol (în documentele greceşti: «Focas»).). după cum remarca Pro-copius din Caesareea. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 602 (8777 E.

în lucrarea Administraţia / Conducerea împără-ţiei – cf. V.) se creează Statul Dacoromânilor lui Samos (numele conducătorului este legat. V. în Imperiul Bizantin. Sârbii (după cum relatează şi Constantin Porfirogenetul. deopotrivă.) ∗ 623 – 658 (8798 – 8833 E. de numele Dumnezeului Cogaionului / Sarmizegetusei. Samasua / Samos. Heraclius a colonizat în zona 103 . care conducea atunci oraşul Singidunum / Belgrad». LA ANUL 623 (8798 E. 657 sqq.): Samos alungă Slavii-Sârbi / Serbi din provinciile nord-dunărene.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. se află în mâna următorilor împă-raţi greco-bizantini: Heraclius (610 – 641). Fontes. reunirea forţelor autohtone. Constans al IIlea (641 – 668). Constantin al IV-lea Pogonatul (668 – 685). mai mult ori mai puţin respectat de Constantinopol / Roma). Heraclius. Împăratul de Constantinopol. 1 Legământului de la Aurelian. II.). Alutuania / Oltenia şi Banatua / Banat. peste Dunărea Clisurii Cazanelor (Porţilor de Fier). «prin mijlocirea comandantului de oşti. au cerut să li se dea «alt pământ de locuit». SAU A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. dar şi de «ţara de râuri / munţi” de la râul Samos / Someş). carpatodunărene se arată stringentă. ∗ PRIMA RE-UNIRE PAR[IALĂ A PELASGO-DACOTHRACILOR. în anul 623 (8798 E. Constantin al III-lea şi Heracleo-nas (641). aflate sub teroarea avaro-slavilor. V. V. Leontie (695 – 698) şi Tiberiu al III-lea Apsimar (698 – 705).): Statul Nord-Dunărean al Dacoromânilor lui Samos. Iustinian al II-lea Ritnotmetul (685 – 695). ∗ 625 (8800 E. SUB SCEPTRUL LUI SAMOS. nemairăspunzând solici-tărilor Dacoromânilor / Valahilor (în baza “legământului aurelianic”) din ţările de râuri / munţi ale Dacoromâniei Nord-Dunărene.

): împăratul Heraclius încheie “un tratat” cu Kubrat. ∗ 630 (8805 E. II. ∗ 631 (8806 E.).: Uniunea Dacoromânilor / Valahilor din cele Şapte [ări de Râuri / Munţi din Valea Dunării de Jos («statul / uniunea celor 104 . SAU A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR.): Samos înfrânge Francii la Wogastisburg. devastează Peninsula Balcanică şi asediază chiar Constanti-nopolul. De fapt. V. să intre cu Bulgarii – ca “foederati” – în Valea Dunării şi să hărţuiască pe Da-coromânii / Valahii din Statul lui Samos.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Bul-garii lui Kubrat – prin jafurile întreprinse – declanşează intrarea în «marele declin» a majorităţii oraşelor-cetăţi dacoromâneşti din Valea Dunării şi chiar din Dunogaetia / Dobrogea (aparţinând imperiului). 665). sunt zdrobiţi de armata imperială a lui Heraclius.). împăratul a adus misionari din Roma. ia învăţat să îndeplinească în cinste legile bunelor purtări şi le-a impus credinţa creştină» (Fontes. spre a-i slăbi puterea. hanul uniunii triburilor protobulgare din stepele nord-ponto-caucaziene (din aşa-zi-sa “Bulgaria Mare”). ∗ 626 (8801 E. V. aprox. i-a botezat. V. ∗ A DOUA RE-UNIRE PAR[IALĂ A PELASGODACO-THRACILOR. V. ţinuturi aparţinând astăzi Sloveniei. la sudul sacru-lui fluviu dacic. la 10 august. ∗ 634 (8809 E. V. 1 Singidunum / Belgrad pe Sârbi ca «supuşi ai împăratului roman. V. pe care-l “cinsteşte” «cu demnitatea de patricius». LA ANUL 636 (8811 E. Avaro-Slavii alungaţi de Samos din Dacoromânia Nord-Dunăreană.): Samos alipeşte statului să valah / dacoromânesc nord-dunărean «ţinuturile carintiene» de sub stăpânirea “cneazului” Valuk.) ∗ 636 – 675 (8811 – 8850 E. iulie-august: spre deosebire de SlaviiSârbi.

după modelul Statului lui Samos. în calitatea de “foederati”. totuşi. 1 şapte triburi»). dar mai degrabă determinat de Uniunea Dacoromânilor / Va-lahilor din cele Şapte [ări de Râuri / Munţi din Valea Dunării de Jos.): împăratul bizantin. terorizaţi de triburile avaro-slabe. avaro-slave. “a doua împărăţire”. bulgaro-slave. recunoscân-du-i ca “ţarat” cu capitala la AbobaPliska. protobulgare / bulgare etc. declan-şează o campanie anti-bulgaro-slavă la nordul Dunării şi al Mării Getice / Negre.. al hanului bulgar Asparuh. Anastase al II-lea Artemius (713 – 105 . dar şi în Ortodoxie / Creştinism) este înrâurită (“malefic” / “benefic”) de următoarea serie de împăraţi greco-bizantini: Iustinian al II-lea (705 – 711. apoi la Preslav. Tervel. ∗ 701 – 800 (8876 – 8975 E. gra-ţie ajutorului pe care i-l dă hanul bulgar. de la Porţile de Fier până la Nistru. prin care se permite Bulgarilor să se aşeze în Imperiul Bizantin – Dacoromânia / Dacia Pontic-Moesică.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.): tratat între împăratul Constantin al IVlea Pogonatul şi hanul bulgar Asparuh. germanice ş. soarta Dacoromâ-niei (“încrezătoare încă în «Legământul de la Aurelian»”. soldându-se cu biruinţa imperialilor atât pe uscat cât şi pe apă. dintre Nistru şi Nipru.): un secol de “oarecare prosperitate” pentru Dacoromânia. spre a face faţă noilor valuri de populaţii / triburi migratoare. V. desigur. ∗ 681 (8856 E. ∗ 673 – 674 (8848 E. V. Constantin al IV-lea Pogona-tul. în regiunea Varnei / Odessos şi la est de Hemus / Stara Planina. reamintindu-şi de «Legământul de la Aurelian» şi de Dacoromânii / Vala-hii de la Dunărea de Jos. nu a reuşit să distrugă Oglu. răsplătit în anul 716 cu titlul de cezar). V. germanice. a. adăpostul din mlaştinile nord-pontice. “în coas-ta” dacoromânescului Stat al Celor Şapte [ări de Râuri / Munţi de la Dunărea de Jos. Filippikos Bardanes (711 – 713). după cum se atestă mai ales arheologic.

fiul lui Carol cel Mare. ∗ 796 – 805 (8971 – 8980 E. din 796 – 797 (8971 – 8972 E. desigur. în anul 803.» se răsfrânge şi asupra vieţii creştine din Dacoromânia.): vestitul centru religios-creştin-ortodox dacoromânesc de la Morisena / Morissenadunum (> Cenad-România). episcopul de Salzburg şi horepiscopul Teodoric pornesc o campanie de creştinare a Slavilor şi a Ava-rilor (câţi se mai aflau “în afara ringului” distrus de Carol şi Pepin). Leon al IV-lea Chazarul (775 – 780). de pe Mureşul Inferi-or. horepiscopul – după cum spun cronicile – 106 . Teodosie al III-lea (715 – 717). Ursu («Ursus»). este condus cu multă diplomaţie de episcopul valah / dacoromân. V.): «ringul pannonic al Avarilor» este anihilat de Carol cel Mare. ∗ 788 (8963 E. încoronat ca împărat de către Papa Leon al III-lea (la 25 decembrie 800). Constantin al VI-lea (780 – 797). 1 715). pentru anihilarea “ultimelor cuiburi avare” de la Dunărea de Mijloc. Irina (797 – 802). Leon al III-lea (717 – 741). Dacoromânia de Vest trece sub autoritatea Biseri-cii de Roma şi “sub sceptrul” conducătorului Francilor. V. ∗ 730 (8905 E.. V.). risipiţi printre satele dacoromâneşti / valahice şi creştin-ortodoxe din Panno-nia.). în ciuda presiunilor / ameninţărilor “ringului avar” din Pannonia.): după raidurile / incursiunile lui Pepin.. ∗ 787 (8962 E. ianuarie: maleficul Edict împărătesc al lui Leon al III-lea de interzicere a «cultului icoanelor. Carol cel Mare. ∗ 791 – 796 (8966 – 8971 E. V. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Constan-tin al V-lea Copronimul (741 – 775). V.): între provinciile imperiale retrase de sub jurisdicţia Papei Grigore al III-lea de către Leon al IIIlea se află şi cele din Dacoromânia de Vest.): Dacoromânii din Carintia (Slovenia) trec sub stăpânire carolingiană. şi Illyria trece sub autoritatea Patriarhului constantinopolitan. V. ∗ 733 (8908 E.

de “scindare” a Da-coromânităţii. şi îm-păratul Carol cel Mare. Patriarhia de Constantinopol duc o politică de distrugere. grecimea constantinopolitană. de sub comanda lui Cordilă (în Cronografia lui Leon Grammaticus: «Cordy-les») se constituie într-un zid de netrecut în faţa expansiunii “ţaratului” Bul-garilor. din 107 . a unui “ţarat bulgar” între Dunăre şi Hemus. pe de o parte. ∗ 836 (9011 E. Mihai I. Vasile I Macedoneanul (867 – 886). Teodor (cf. Staurakios (811). Mihail al IIIlea Beţivul (842 – 867). Mihail al II-lea Gângavul (820 – 829). aruncând astfel în obscu-rantism spiritualitatea Dacoromâniei / Valahiei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Dacoromânii / Valahii «s-au rânduit pen-tru luptă şi au rezistat». prin care Dacoromânia de Vest şi Veneţia sunt retro-cedate Imperiului Bizantin. Leon al VI-lea Înţeleptul (886 – 912).): tratat între împăratul de Constantinopol. pe de altă parte.): oastea dacoromânească norddunărean-muntenească. NPIst. prin încurajarea / susţinerea unei formaţiuni statale-tampon. 1 prinde un Zodan (“şef”) avar şi îl creştin-botează cu numele său. prin inventarea unei “limbi sacre”. «dintre şefii mai mărunţi» ai Valahilor / Dacoromânilor de la comanda corpurilor de oaste. Mihail I Rhangabe (811 – 813). de propagare a Creştinismului-ortodox. şi.): soarta Dacoromâniei în secolul al IX-lea este încă în mâna împăraţilor greco-biznatini: Nikefor I Logothetul (802 – 811). ∗ 812 (8987 E. Leon al V-lea Ar-meanul (813 – 820). «i-au pus pe fugă». a Dacoromânităţii Creştine. 256). Dacoromânii şi Bulgarii «s-au lovit cu război» şi «Bulgarii n-au pu-tut trece dincolo (de Dunăre) şi au recurs la Unguri». s-a remarcat «Leon. V. “în opoziţie” cu latina Bisericii de Roma. ∗ 801 – 900 (8976 – 9075 E. V. «pe neaşteptate s-au ivit Hunii cu mulţimi nenumărate». Teofil (829 – 842). V. slavona.

slavona. ∗ 862 – 863 (9037 – 9038 E. ∗ 836 – 852 (9011 – 9027 E. istoricul A.: Voilă este “rege de arme” (“dux”. despre a cărui bogăţie grăieşte peste veacuri tezaurul valah cu inscripţii de la Sânnicolaul Mare. ori a urmaşilor acestora). 191). arhiepiscop în nord-vestul Dacoromâniei. V. adică alfabetul chirilic. ∗ 875 – 895 (9050 – 9070 E. din alfabetul grecesc.. la intervenţia Papei (când e recunoscut ca episcop moravo-boemian). aprox.): Constantinopolul acceptă alipirea la “ţa-ratul bulgar” de sub conducerea lui BorisMihail – cu condiţia de a creştina Bulgaro-Slavii – a Macedoniei Centrale şi a sudului Albaniei.): aprox. aprox. II. 1 neamul gemostilot / grămostean-aromân. V.): Metodiu. în Moravia de Sus şi în Boemia. ∗ 850 (9025 E. 108 . sunt angajaţi de Patriarhia din Constantinopol să inventeze un alfabet pentru lim-bile slave şi să traducă din greacă într-o limbă pe înţelesul tuturor neamurilor slave. cade prizonier oştilor france. V. aprox.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. în Moravia şi în Pannonia. alcătuind alfabetul slavon ce-i poartă numele. doi fraţi-cărturari macedoromâni / aromâni din Tessalonic. cărţile bisericeşti. V. 653). V. ∗ 870 (9045 E. ajuns conducător de stol» (Fontes. Chiril preia o serie de litere din alfabetul dacic / valahic (dacoromânesc-arhaic).).). «dar ea a păstrat numele ei poporan.. II. fiind scos din în-chisoare peste zece ani.: Chiril (827 – 869. latin etc..» (XIRD. Xeno-pol a subliniat faptul că «poporaţia românească din Moravia» a fost slavizată (datorită şi campaniei fraţilor Metodiu şi Chiril. “jupan”) al “ţării de râuri / munţi” a Banatului.): Chiril şi Metodiu sunt trimişi de Patriar-hia din Constantinopol să propage Creştinismul printre Slavii ce pătrunse-seră în Dacoromânia de Vest. capitala regiunei se numeşte Valah-Me-zerici. ) şi Metodiu (815 – 885. cunoscut şi din Cosmografia lui Ae-thicus Dunăreanu / d’Ister. D.

«dându-le daruri imperialbizantine sub-stanţiale». angajează triburile maghiare / ungare ale lui Arpad de la Atelkuz (azi. comandantul flotei bizantine rapi-de de la Gurile Dunării – după cum ne informează Cronografia lui 109 . neputând birui pe Simeon. negociatorul cu Arpad este Nichita Scleros. cunoscut în documente drept «Agaton al Moravelor».): Leon al IV-lea. V. în baza «legământului de la Aurelian». sub conducerea lui Simeon.).): “ţaratul bulgar”. V. pentru că avea “în păstorire” şi “o episcopie a Slavilor” pătrunşi în zonă şi “creştinaţi cu vreo zece ani mai înainte” de fraţii Metodiu şi Chiril. foştilor “aliaţi bulgari”. este numit de Patriarhia din Constantinopol un episcop grec. 1 ∗ 879 (9054 E.): împăratul Leon al VI-lea declară război ţarului Simeon. ∗ 880 – 910 (9055 – 9085 E. ∗ 895 – 930 (9070 – 9105 E.: Monu Măruţ (în documente: «Menumorut») este “rege de arme” (“dux” / “jupan”) în Pathissia de Sus (Valea Tisei Superioare) şi Crissiana. “ţări de râuri / munţi” ale Dacoromâniei NordDunărene. ∗ 885 – 915 (9060 – 9090 E. ∗ 894 (9069 E. V. V. ca să treacă Dunărea şi să atace dinspre nord ţaratul “duşman”. aidoma celorlaţi “vlaho-regi” carpato-dunăreni.): aprox. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. încă fidel Constantinopolului. cel ce controla “drumurile să-rii” spre Europa de Centru / Vest.).: “rege de arme” / “duce” al Pa-thissiei de Jos / Sud (ţinutul dintre Tisa / Seghedunum şi Dunărea de Mij-loc) este Dacoromânul Săleanuş («Salanus»). V. al Slavilor şi al Dacoromânilor sud-dunăreni. cu sediul în oraşul Margu.): în fruntea Episcopiei Dacoromâne / Valahe din Moravia. ţarul Bul-garilor. “ţinutul Lebedia-Ucraina”) şi alte triburi turcice nord-pontice. ∗ 895 (9070 E. Agaton. cunoaşte maxima expansiune. aprox. ∗ 893 (9068 E. V.: Vlad («Glad») este “rege de ar-me” / “duce” al “ţării de râuri / munţi” a Banatului. aprox.

împo-triva Atelkuz-ului. tăindu-li-se orice legătură cu Imperiul Bizantin “aliat”. Ungurii / Maghiarii sunt măcelăriţi. pregătită de grecimea din 110 . sunt prinse ca într-o menghină: din sud-est. V. se ridică scutul dacoromânesc-moldovenesc. şi triburile Pecenegilor.. trecând Dunărea şi aşezându-se în Pannonia imperialbizantină. ∗ 896 (9071 E. după modelul caucazian-doneţian al “Bulgariei Mari”) este ocupat de Pecenegi. o străbat. sud şi sud-vest. ca “foederati”. din răsărit atacă Pecenegii. “neamurile bulgare nord-cauzaziene” (câte mai erau în “Bulgaria Mare”). “sub călăuzi-rea” războinicilor dacoromâni / valahi. NPIst. V. ori lângă Bulgari şi Avari “în curs de creştinare”: «. doar şapte triburi.): prin “înţelegerea” dintre Arpad şi Leon al VI-lea de Constantinopol (care trimisese un sol la “regele de arme” al Pathis-siei de Nord şi al Crissianei. 1 Leo Gram-maticus.): ţarul bulgar Simeon nu iartă pe “aliaţii unguri / ma-ghiari” ai împăratului Leon al VI-lea şi mobilizează împotriva lui Arpad. cu “triburile aliate acestora”. la Nistru. Monu Măruţ). ∗ 896 – 897 (9071 – 9072 E. ∗ 896 – 927 (9071 – 9102 E. ce se ospătau din bogata pradă din Dacoromânia Dunăreană. Slavii vestici. 265). cele şapte triburi ungare / maghiare trec prin pasul Dukla. tribu-rile ungureşti / maghiare. atacă Bulgarii. în vest. între care se evidenţiază Clement. tot între autohtoni Dacoromâni / Valahi. Atelkuz-ul (“Ungaria Mare”. Leon al VI-lea este obligat să încheie «un tratat de pace» cu «un tribut anual». dar şi lângă mai vechii “foederati”. în frunte cu Arpad. a. salvându-se prin nord. (din “şcoala de slavizare” şi de distrugere a Dacoromânităţii. pătrund în Valea Tisei.. terram – Pannoniae – habitarent Slavi (Avarorum) – Bulgari et Blachi ac pastores Romanorum» (apud. Naum ş. V.): ţarul Simeon sprijină pe discipolii lui Chiril şi Metodiu.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. unii “federaţi” deja “creştinaţi”. Pierdut fiind războiul cu ţarul Simeon.

după 636 de ani. «Gesta Hungarorum» (XIX – XX). Monu Măruţ. au pretins teritoriul numit mai sus.) a trimis soli (. “regelui maghiar Arpad” – faptul că. ajungând în fortă-reaţa Bihor. comunicându-i ce aveau de zis din partea ducelui Arpad. V. Nikefor al II-lea Focas (963 – 969). să întemeieze şcoli între Dunărea de Jos şi Hemus / Balcani.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. În adevăr.): soarta Dacoromâniei în secolul al X-lea d. H. Şi le-a dat răspuns. zicându-le: “Spuneţi lui Ar-pad.) la ducele Monu Măruţ (“Menumorut”). încărcându-i cu diverse daruri. mai “func-ţiona benefic”. Ducele Monu Măruţ i-a primit însă cu bunăvoinţă şi. trimişii lui Arpad. în orizontul anului 906 (ca şi în secolul contemporan “Anonimului Notar”).). au salutat pe ducele Monu Măruţ şi i-au prezentat darurile pe care ducele lor i le trimisese. Ioan I Tzimiskes (969 – 976) şi Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976 – 1025). regele Attila.: cronica anonimului notar al regelui maghiar Bela (al II-lea / al III-lea ?). ducele Hungariei. domnul vostru: datori îi suntem ca un amic. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913 – 920). de Biserica Romei (Pa-palitate) şi de seria următorilor împăraţi greco-bizantini: Alexandru (912 – 913). a treia zi le-a cerut să se întoarcă. cerându-i ca din drepturile strămoşului său. 1 Patriarhia de Constantinopol). Legământul de la îm-păratul Aurelian: «Iar ducele Arpad (. La urmă însă.. Romanos al II-lea (959 – 963).. dinspre Constantinopol.. aprox. având ca “sacră limbă de predare” slavona. Usubuu şi Veluc. Romanos I Lecapenos (920 – 944). ∗ 906 (9081 E. încă mai era valabil. este pecetluită de Patriarhia Constantinopolului. V. au trecut peste râul Tisa în vadul Lucy şi după ce au plecat de aici.. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (945 – 959). să îi cedeze pământul de la fluviul Someş până la hotarul Nirului şi până la poarta Mezeşului. confirmă in-direct – prin răspunsul categoric dat de “regele de arme” al Crissianei. cu toate ce-i sunt 111 . ∗ 901 – 1000 (9076 – 9175 E.

nimeni nu poate să mi-o smulgă din mâinile mele”. C.» (IIR. în ea este numele unui “jupan”. «descoperirile făcute pe popina Bisericuţa (Garvăn. Dimitrie. adică 943 era noastră. câtă vreme vom fi în viaţă. a bronzului. 31). ∗ 910 – 940 (9085 – 9115 E. Tulcea) atestă folosirea şi prelucrarea fierului. ∗ 915 – 920 (9090 – 9095 E. adică al unui stăpânitor feudal. jud. «peste ruinele cetăţii antice Dinogeţia». V. Şi chiar dacă a răpit acela prin violenţă această ţară de la strămoşul meu. nici din dragoste. Teritoriul însă ce l-a cerut bunăvoinţei noastre nu îl vom ceda niciodată. Inscripţia nu este întreagă. V. ∗ 943 (9118 E. fie de frică. Noi însă. 1 necesare fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. 31). V. găsită în anul 1950. descoperită în localitatea Mircea Vodă (jud. Şi vorbele lui nu ne tul-bură inima că ne-a arătat că descinde din neamul lui Attila.): inscripţia comemorativă a “regelui de arme” (“dux” / “jupan”) dacoromân al Dunogaetiei / Dobrogei de Nord. şi data 6451. Tulcea / România). Const. deşi a spus că are un drept asupra lui.). 112 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. care se numea biciul lui Dumnezeu. Şi spunându-le aceasta. fie din dragoste.): braţul fluvial şi oraşul Sulina (Selinas) «schelă bizantină». V. nu-i cedăm din pământ nici un deget. Dimitrie. cum se spune.». ∗ 945 – 1317 (9120 – 9492 E. cu prilejul unor săpături. dar ceea ce se tăgăduieşte.: Gelu este “rege de arme” / “dux” în “ţara de râuri / munţi” a Someşului.: se ridică Biserica Ortodoxă de la Garvăn-Tulcea.). aprox. deoa-rece începutul lipseşte. nici din frică. de la Mircea Vodă. acum însă. «schelă genoveză» (BMIst. în limba slavă. Şi ne-a părut rău că ducele Săleanuş (“Salanus”) i-a cedat un foarte mare teritoriu. graţie stăpânului meu. 25). le-a dat drumul să plece. aprox. împăratul din Constan-tinopol. a plumbului şi chiar a mercurului» (BMIst. din 1318. Giurescu no-tează: «Inscripţia. după cronologia bizantină. este o inscripţie come-morativă.

): dacoromânescul oraş-cetate. se dau bătălii la Pulpuda-va. adică peste diurpanatele / jupa-natele dacoromâneşti-nord-dunărene. 113 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.). Durostoruma / Durosto-rum devine “capitala” themei bizantine Paristrion / Paradunavon. II. V. ∗ 982 – 992 (9157 – 9167 E. luptă cu impresionant eroism pentru eliberarea de sub invadatorii ruşi.. peste toate ţările de râuri / munţi. conduşi de Sviatoslav. 1 ∗ 969 – 976 (9144 – 9151 E. dintre războinicii dacoromâni. 697). Ostrov (jud. şi ospteţe abundente» (Fontes. la Preslav (e capturat “basileul Bogor / Boris”). dintre Olt şi Nistru (cf. V. «pe peretele din cretă (. ∗ 990 – 1000 (9165 – 9175 E. 254). V. ca de obicei. alături de alte inscripţii (. Constanţa). Constanţa). sprijiniţi de ar-matele imperial-bizantine de sub comanda împăratului Ioan Tzimiskes... «împăratul Ioan. ornamente etc. NPIst. V. zdrobind domnia Ruşilor şi gândurile lor în-drăzneţe prin încercările războiului».). martie – mai: Dacoromânii-moesieni. 31). a desfiinţat sud-dunăreanul «[a-rat Bulgar» şi a repus «Moesia sub stăpânirea Românilor. la 9 km în aval de com. Imperiul Bizantin îşi întinde graniţele la Carpaţii Meridionali şi la nordul Del-tei Dunării.) sunt zgrafiate datele 982 şi 992.: «în faţa Dealului Dervent. aduşi “ca aliaţi” de Bulgari. ∗ 972 (9147 E. aprox. după cum notează cronicarul Leon Diaconul. s-a întors în Bizanţ şi a iernat acolo..). în baza Dealului Tibişir «a fost descoperită o carieră de cretă. se distinge tânărul comandant Teodor Miazănoapte. din care se extră-geau prin cioplire blocuri pentru construirea “valului de piatră” aflat la 1 – 2 km distanţă la nord de Murfatlar» (BMIst. bineînţeles. ∗ 972 (9147 E.): în vremea împăratului Ioan Tzimiskes.».): Bisericile CreştinOrtodoxe din peşterile Dealului Tibişir-Basarabi (jud. în 972. oferind supuşilor daruri. la Drista / Durostor (Silis-tra) etc.. V.

de asemenea. ∗ 1030 – 1241 (9205 – 9416 E.. 114 .): «Gesta Hungarorum» menţionează în orizontul anului 1002 (9177 E. Bulgaroctonul (976 – 1025). V. V. între cei doi împăraţi defăşurându-se cincisprezece “împără-ţiri efemeride” (Constantin al VIII-lea. Isac I. V. cât şi pentru Boemia. cu malefice consecinţe şi în întregul spaţiu al Dacoromânimii. funcţionează şi o Şcoală de Teologie (creştin-ortodoxă). Iulea («Gyla / Gyula»). Ştefan I.) «Regatul Ultrasilvaniei / Transilvaniei».. [ă-rile Germane etc. ∗ 1002 – 1003 (9177 – 9178 E. Romanos al VI-lea. V. ∗ 1018 (9193 E. Mihail al V-lea. Mihail al IV-lea. la care se adaugă şi Marea Schismă (din 16 iulie 1054). Mihail al VI-lea.» (BMIst... cronicarii consemnează: «Imperiul Bizantin ajungea până la Adriatica şi stăpânea Dunărea. H. a fost distrusă de marea invazie tătaro-mongolă. Romanos al III-lea. opunându-se misiunii catolic-apostolice a regelui Ungariei. Nikefor al III-lea ş. reflectând marea instabilitate economico-socială / po-litică. Constantin al IX-lea. Evdochia. Constantin al X-lea. Sirmium şi Dalmaţia. a..): după anihilarea “[aratului Bulgar al lui Samuil». 1 este construită Cetatea de pe os-trovul Păcuiul lui Soare.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.). fortăreaţă (. ∗ 1001 – 1100 (9176 – 9275 E. iar Balcanica Peninsulă nu cunoştea alt stăpân» (IIvb.): la Morisena / Morisenadunum (> Ce-nad-România) funcţionează o şcoală dacoromânească frecventată de 30 de elevi. este marcată benefic de două mari personalităţi din Constantinopol. Teodora. sub conducerea “regelui de arme dacoromân”. împăraţii Vasile al II-lea. 335).) a Imperiului Bizantin. Polonia.): soarta Dacoromâniei în secolul al XI-lea d. şi Alexios I Comnen (1081 – 1118). V. Mihai al VII-lea Ducas. 32). Va-sile al II-lea Bulgaroctonul readministrează ţinuturile respective în themele imperial-bizantine: Bulgaria. atât pentru Dacoromânia Nord-Dunăreană.

NPIst. Pecenegii sunt înfrânţi lângă Dăbâca. reunindu-şi puterile / forţele în formaţiuni statale. “în spiritul veacului”. V. are loc răscoala antibizantină a Valahilor condusă de Petru Delian. împă-ratul bizantin.): ţările de râuri / munţi ale Daciei / Da-coromâniei îşi urmează destinele (istorice) tot sub înrâurirea Constantino-polului şi a Romei. ∗ 1068 (9243 E. Alexios I Comnen. V. V. Manuil I Comnen (1143 – 1180). în baza «legământului de la Aurelian». iulie 16: Schisma cea Mare «marchează începutul declinului Bizanţului ce va sfârşi prin cucerirea otomană (1453)». Alexios al II-lea Comnen (1180 – 1183). Ioan al II-lea Comnen (1118 – 1143). de tip evmezic. ∗ 1101 – 1200 (9276 – 9375 E. îndreptându-şi atacul spre cetatea-reşedinţă a “regelui de arme” dacoromân. în faţa invaziilor / ame-ninţărilor fiinţei naţionale valahe / dacoromâne. de la Tisa până la Nistru. V. Poporul Valahilor.): cronicarul persan Gardâzi notează. că în Dacia / Dacoromânia NordDunăreană. 275).): invazie a Pecenegilor în Crissiana. ∗ 1050 (9225 E. porneşte campania împotriva invadatorilor cumani (cf. din Constantinopol. dar şi o anume “prosperitate economică” a Dacoromâniei secolelor XI – XIII. «un popor de creştini». Andronic I Comnen (1183 – 1185). Isac al II-lea Anghelos (1185 – 1195) şi Alexios al III-lea Anghelos (1195 – 1203).): la solicitarea lui Pudilă. ∗ 1094 (9269 E. în Podoaba istori-ilor. de data aceasta. ∗ 1054 (9229 E. 115 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. “ţări-le de râuri / munţi” din Dacia / Dacoromânia Nord-Dunăreană reacţionează firesc.): în Dacoromânia SudDunăreană. V. “rege de arme” / “duce” al Dy-nogaetiei / Dobrogei. V. “decid” soarta Daciei / Dacoromâniei împăraţii: Alexios I Comnen (1081 – 1118). desigur.). 1 ∗ 1040 – 1041 (9215 – 9216 E. atunci când împăraţii din Constantinopol nu mai respectă spiritul «legământului de la Aurelian». locuieşte «un popor din Imperiul Roman (az Rum)».

ţările de râuri / munţi ale Dacoromâniei Nord-Dunărene. reprezentat de aşa-zişii “regi apostolici ungari” încoronaţi / susţinuţi de Biserica Romei. pentru a înregistra o “ofensivă a Catolicismului” în faţa Ortodoxismului Da-coromânităţii. Manuil I Comnenul anga-jează o mare campanie în Dacoromânia Nord-Dunăreană. 116 . dintre Tisa şi Carpaţii Răsăriteni. ∗ 1176 (9351 E.): Leuştache este voievod de Arudela (< Arutela / Terra Aruteliensis) / Ardeal (Transilvania). ÎN STATUL MEDIEVAL AL TRANSILVANIEI ∗ 1103 – 1113 (9278 – 9288 E.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.): principe al Ardealului / Transilvaniei este Mercuriu. “ruda ungară / maghiară” a acestui împărat bizantin.): sub pretextul că luptă împotriva Cumanilor ce “invada-seră” ţările dacoromâneşti / valahe de la Dunăre. în baza «legămân-tului de la Aurelian». 1 ∗ A TREIA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. în faţa pericolului vestic. V. în ajutorul Dacoro-mânilor carpatici. După Schisma cea Mare. sub sceptrul principelui Mercuriu – în statul dacoromânesc medieval al Ardealului / Transilvaniei. NPIst. luptând împotriva triburilor invadatoare ale Pecenegilor. totodată era «şeful oştilor comitatelor şi nobililor. 277). având scopul de a instaura în statul dacoromânesc-medieval al Transilvaniei “puterea” / “stăpâ-nirea” lui Geza al II-lea. s-au reunit – în anul 1103. V. V. V.): împăratul Ioan al II-lea Comnen. armatele Comnenului pătrund în Transilvania dinspre Moldova. prin trecătoa-rea Oituz (cf. SUB SCEPTRUL LUI MERCURIU. vine cu oaste la nordul Dunării. avea drept de judecată». ∗ 1122 (9297 E.). V. LA ANUL 1103 (9278 E. dintre Carpaţii Nordici şi Dunărea Porţilor de Fier. ∗ 1161 (9336 E.

septembrie – noiembrie: răscoala Valahilor / Dacoro-mânilor din ţările de râuri / munţi ale Daciei / Dacoromâniei Sud-Dunărene. V. zdrobeşte armata condusă chiar de împăratul Isac al II-lea Anghelos. spre a fi “mâna dreaptă a Papei de la Roma”. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. Dacoromânii / Valahii conduşi de Petru şi Asan ies biruitori. împlineşte visul “Sfântului Ştefan”. Petru şi Asan declară independenţa faţă de Con-stantinopol a Valahiei Mari. a tuturor pământurilor Daciei / Dacoromâniei. 1 ∗ 1180 (9355 E. ∗ 1190 (9365 E. condusă de Petru şi Asan.): marea bătălie de la Berrhoe / Verria (Macedonia) în care armata Valahilor / Dacoromânilor. SUB SCEPTRUL FRA[ILOR PETRU ŞI ASAN.). a Dacoromânilor. V. oştirile lui Petru şi Asan anihilează «numai într-o noapte» armata represivă imperial-bizantină condusă de generalul Cantacuzen.): regele impus de Manuil I Comnen în luptele “urmaşi-lor” lui Geza al II-lea pentru “tronul pannonic”. LA ANUL 1185 (9360 E. regele Ungariei. ∗ 1189 (9364 E. ∗ 1186 – 1187 (9361 – 9362 E.). ∗ A PATRA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. împotriva împăratului bizantin Isac al II-lea Anghelos. ÎN STATUL VALAHIEI MARI ∗ 1185 (9360 E. Croaţia şi Dalmaţia. Bela al III-lea.): în luptele angajate cu armatele repre-sive ale împăratului Isac al II-lea Anghelos.): cu ajutorul militar primit din Dacoromânia Nord-Dunăreană. chiar “în ajunul nunţii” acestuia cu fiica lui Bela al III-lea. sunt spulberate de către armata dacoromână / valahă a lui Petru şi Asan toate 117 . sub conducerea lui Petru şi Asan. V. anexând la Ungaria provinciile din aria Daciei / Dacoromâniei Sud-Vestice: Srem. V.

oraşul-capitală se rezideşte sub numele valah / dacoromânesc de Turrinova (< Turris Nova / “Turnul Nou”) / Turnova (în documentele slave: «Târnova» / «Târnovo»). de la gurile Dunării. V. 472). 14 – 15 aprilie: război între Imperiul Latin şi Valahia Mare.): împărat al Valahiei Mari este Ioan / Ioniţă I. V. regele Ungariei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V.). îşi află moartea ca prizonier la curtea împăratului valah / dacoromân. sunt distruse “contingentele ungare de pe drumul Vidinului”. 118 . ∗ 1206 – 1208 (9381 – 9382 E. sunt respinse cetele ruseşti ale “marelui cneaz de Vladimir. Alexios al III-lea Anghelos. V. ∗ 1197 – 1207 (9372 – 9382 E. Ioniţă I. ∗ 1201 (9376 E.): Imperiul Latin – stat creat “în inima Imperiului Bizantin” de feudalii participanţi la Cruciada a IV-a. V. îşi avea capitala la Niceea. ∗ 1196 – 1197 (9371 – 9372 E. 1 “oştirile aliate”. întemeietorul Dinastiei Asăneştilor. ∗ 1190 – 1196 (9365 – 9371 E. împăratul Balduin I de Flandra. Fontes. apoi. ∗ 1205 (9380 E.): Smaragd este voievod al Transilvaniei. sub conduce-rea contelui de Flandra. capitala Valahiei Mari se stabileşte a se ridica pe ruinele vechilor fortificaţii de la Turule (“turnuri” – cf. II. Balduin I (1204 – 1205). Vsevold Balşoe Gnezdo / Mare Cuib”. existenţa Imperiului Latin indică un alarmant grad de “slăbire” / “decădere” a Imperiului Bizantin ce. datând din vremea împăratului dacoromân Iustinian. pornind război împotriva Valahiei Mari. este înfrânt la Adrianopol. “socrul împăratului Isac”. în nord-est. trimise de Bela. ∗ 1204 – 1261 (9379 – 9436 E.): primul împărat al Valahiei Mari este Asan.): este recunoscută independenţa Valahiei Mari de către împăratul de Constantinopol. V.): împărat al Valahiei Mari este Petru. V. în această perioadă. chemate în ajutor de împărat: mai întâi.

cu cnezatele de Halici / Volhynia şi de Kiev. ocolesc Valahia Mare. Germania etc.): Pouşa este voievod al Transilvaniei (mai puţin “intervalul” 1232 – 1234).): bătălia dintre Dacoromânii-moldoveni / bolohoveni şi “slavii” / “ruşii” din Cnezatul de Halici / Volhynia. V.): Mihail este voievod al Transilvaniei. călcând cu oaste pământurile Valahiei / Bolohoveniei – [ara Bucovinei. Andrei al II-lea al Ungariei. V. V. Imperiul Tătaro-Mongol şi Imperiul Bizantin reuşesc să rupă Valahia Mare la 119 . cum oastea cneazului Daniil de Halici era superioară numericeşte oştirii dacoromânescbucovinene. după ce zdrobesc armatele Ruşilor şi Cumanilor.): împăratul Valahiei Mari este Borilă (“Asan Burul” / “Bourilă”). ∗ 1241 – 1246 (9416 – 9421 E.): Căliman I Asan împărăţeşte Valahia Mare. ∗ 1221 – 1222 (9396 – 9397 E. temându-se de armata dacoromânească a lui Ioan al II-lea Asan. cnea-zul Daniil de Halici / Volhynia angajează lupta cu bucovineanul “rege de arme”.): Leucă este voievod al Transilvaniei. invadând Polonia. 1 ∗ 1207 – 1218 (9382 – 9393 E. ∗ 1209 – 1212 (9384 – 9387 E.): Armatele mongolo-tătare conduse de Genghis-Han. nord-est şi est.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. sau Kal-ga»). la Calca («Kalka. ∗ 1227 – 1240 (9402 – 9415 E.): Paul este voievod al Transilvaniei. biruind / respingând astfel inamicul de la hotarele de nord. ∗ 1219 – 1221 (9394 – 9396 E. tri-mite în ajutor oastea socrului-rege. ∗ 1223 (9398 E. împăratul Valahiei Mari. Valahia este invadată de urmaşul lui Genghis-Han). (imediat după moartea lui Ioan Asan al II-lea. Ioan al II-lea. V. ∗ 1231 (9406 E.): Ioan al II-lea Asan este împăratul Valahiei Mari. V. în 1244. V. Valahia Mare se învecinea-ză la nord. V. ∗ 1218 – 1241 (9387 – 9416 E. V. V.

sub conducerea / “ascultarea” dom-nitorului (“regelui”) Olaha.): Laurenţiu este voievod al Transilvaniei. ∗ 1247 (9422 E. sunt “legate” / “dependente” de Hoarda de Aur. ∗ 1242 – 1252 (9417 – 9427 E. ∗ 1241 (9416 E. Olaha. V. din provincia Moldova a Dacoromâniei Nord-Dunărene.): misionarul franciscan. “cu subtilităţi politic-greceşti”. şi şcoala dacoromânească din localitatea Milcovia. pe Tătari». menţionează în notele sale de călătorie că a întâlnit pe drumul nord-pontic şi pe “regele” Dacoromânilor extracarpatici. la trecători. Giovani da Pian del Carpini.): marea năvălire tătară distruge şi reşedinţa episcopal-catolică.): cronica stihuită a lui Filip Mousket ne informează că «Regele Valahilor i-a învins. 120 .): Mihai I Asan împărăţeşte Valahia Sud-Dunăreană. “legământul de la Aurelian” spulberându-se în noul context politic. ∗ 1244 – 1272 (9419 – 9447 E. V. şi extracarpaticele ţări de râuri / munţi ale Dacoromâniei Nord-Dunărene se reorganizează în state da-coromâneşti medievale (după modelul statului medieval dacoromânesc al Transilvaniei creat în faţa pericolului maghiaro-catolic ivit la Tisa. ∗ 1242 (9417 E. pe Valea Milcovului”.V. V. Valahia SudDunăreană “este înghiţită treptat” de Imperiul Bizantin. conducătorii ţărilor de râuri / munţi din Dacoromânia Nord-Dunăreană pierd orice speranţă în Constantinopol.): “ţările de râuri / munţi” ale Daciei / Dacoromâniei / Valahiei Nord-Dunărene. aflate pe “locul centrului actual de podgorie Odobeşti. V. profitându-se de naivitatea epigonilor lui Ioan al II-lea Asan. 1 Dunăre. ∗ 1246 – 1256 (9421 – 9431 E. ce se întorcea de la curtea marelui han al Hoardei de Aur. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Valahia / Dacoromânia Nord-Dunăreană este trecută în seama Imperiului Tătaro-Mongol. în orizontul anului 1103). în funcţie de noile pericole.

circumscriind “aria judeţului Romanaţi”.): tratat între împăratul greco-bizantin. V. ∗ 1257 – 1277 (9432 – 9452 E. Mihai Paleolog. şi hanul / “noionul tătar din Dinastia Batuizilor”. ∗ 1272 (9447 E. V. după (re-)numele conducătorilor lor: [ara lui Alutuon (“capul / conducătorul [ării de Olt / Alutua. ∗ 1261 (9436 E. ∗ 1263 – 1264 (9438 – 9439 E.): Borşa I este voievod al Transilvaniei. [ara lui Lupu (onomastic tradus în Farcaş de documentul unguresc). circumscri-ind “aria de azi a judeţului Vâlcea”. până la Dunăre. ∗ 1267 – 1274 (9442 – 9449 E.): Constantin împărăţeşte Valahia Sud-Dunăreană.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. întinzându-se şi peste şes. ori «Lytua / Litua»). prin care delimitează sferele / pute-rile în spaţiul Daciei / Dacoromâniei (Valahiei Mari): partea nord-dunăreană rămâne Nogai-ului. V. numele-i maghiarizat: «Csak»). V. «Alutus») / Alutua. inclu-zând şi [ara Haţegului. în stânga Oltului.): Căliman al II-lea Asan împărăţeşte Valahia Sud-Du-năreană. Mihail al VIII-lea Paleolog (“socru de han”). adică “Oltenia” (în documente.): Nicolae Gheorghe e voievod al Trans-silvaniei (cu întrerupere în 1271). cu tendinţă slavizantă de cancelarie: «Lytuon» / «Litovoi». ∗ 1270 – 1277. partea sud-dunăreană 121 .): Diploma Cavalerilor Ioaniţi consemnează la graniţa intereselor medieval-politice ale acestora patru formaţiuni politic-administra-tiv-culturale din Dacoromânia Nord-Dunăreană. Nogai (“ginere” al împăratului bizantin). în documente.): Irneriu este voievod al Transilvaniei. 13 octombrie: Matei Geac este voievod al Transilvaniei (minus întreruperea: 1273 – 1275. ∗ 1261 (9436 E. Muscel şi Dâmboviţa. V.): împăratul bizantin. ∗ 1256 (9431 E. V. V. recucereşte Con-stantinopolul şi “restaurează” Imperiul Bizantin. [ara lui Ioan. V. sau Alutuania. 1 ∗ 1247 (9422 E. în zonele de munte / deal de la Argeş. [ara lui Seneslau.

până la cucerirea otomană. fratele voievodului dacoromân. ∗ 1277 (9452 E. în această calitate. Basarabia etc. reuneşte în statul medieval al [ării Româneşti.. “cumanul” Ladislau al IV-lea. alături de Oltenia.). sub regi “hibrizi” greco-bizantinovalahi. spre a face faţă pericolelor mongolo-tătare. 122 . şi Muntenia. V. Alutuon («Lytuon»). răscumpărat “cu o sumă însemnată”.): Borşa al II-lea este voievod al Transilvaniei. Transilvania şi Moldova rămân încă “dătătoare de tribut” lui Nogai. “expediţia cruciată” a lui Ladislau al IV-lea nu s-a soldat decât cu «capturarea lui Bărbat». SUB SCEPTRUL LUI ALUTUON. ∗ 1275 (9450 E. Bărbat. a.. ∗ 1273 – 1804 (9448 – 9979 E. ungureşti etc. “regele de ar-me” (“ducele” / “banul”) Alutuon declară independenţa “ţării sale de râuri / munţi”. V. V.): imediat după tratatul nogaiopaleologic. ÎN STATUL MEDIEVAL AL [ĂRII ROMÂNEŞTI ∗ 1277 (9452 E..): Imperiul RomanoGerman / Hab-sburgic.): murind Alutuon (“Lytuon”).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1 – Paleologului. V. V. urcă în tronul domnesc al [ării Româneşti. de domn / “rege” al [ării Româneşti. acceptând “jocurile politice” de la Constantinopol. V. LA ANUL 1277 (9452 E. fratele său. ce “îşi revendică” “papalocumano-ungureşti” pământuri «de dincolo de Alpi / Carpaţi». ∗ A CINCEA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. se războieşte cu armata regelui Ungariei. devenind stăpân şi peste ţinuturile cu Episcopatul Cumanilor şi cu “cavaleri teutoni”. ∗ 1272 (9447 E. bizantine. “cumani” ş. Valahia Sud-Du-năreană devine un stat aservit Imperiului Bizantin.): “regele” / “voievodul” Dacoromânilormunteni / olteni.

“locţiitor şi căpitan general al regatului Ungariei”: 1445. Nicolae Conci («Konth»). ∗ 1279 – 1600 (9454 – 9775 E. V. Iancu de Hunedoara (1441.): Ionilă (Ivăilă / Lacană / “Lacanas”. Dominic Măciucă («Machka»). Nicolae Mauriciu. Nicolae Ardeal (< pelasgo-daco-thracul toponim Arutela / Arudela. Egidiu. Gheorghe Ciopor («Csupor de Monoszlo». “guvernatori” etc. dar cancelaria maghiarizării / ungurizării îl botează: «Blasiu Magyar». Dumitru de Pan (1437). “principi”. Nicolae Lache (1367 – 1369). Ioan de Dăbâca. Ştefan de Nădab (1402 – 1403). octombrie – decembrie: Nicolae Mauriciu este voievod al Transilvaniei. Nicolae de Ocna Sibiului (1439 – 1440). Blasiu / Vlasu ( = “Valahul” / “Dacoromânul”. Petru Sărăcin («Szerecsen». 1473 – 1475). Toma Cioară (cu numele maghiarizat în “can-celarie”.): Finta este voievod al Transilvaniei. Petru de Oarda. ∗ 1279 – 1280 (9454 – 9455 E. Ştefan Lache (1373 – 1376). V. Laurenţiu. Andrei Lache («Lackfi»). V. Gheorghe de Bala (1447). Nicolae Aba. 1443). Petru Micu (“vicele” lui Blasiu are şi el numele tradus în 123 . “ban de Severin şi căpitan al Belgradului”: 1446. Petru de Striga («Strigh»). în documente: «Csor»). 1 ∗ 1277 – 1279 (9452 – 9454 E.): Ioan al III-lea Asan împărăţeşte Valahia Sud-Dunăreană. Desideriu (1438 – 1440). 1285. Petru (1394 – 1395).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1293). “guvernator al Ungariei”: din 1446). Toma (1322 – 1354). Marcu de Herepea (1446). “maghiarizat”: «Erdelyi»). “vicevoievozi”. Ioan Lupu de Miercurea («Far-caş». 1441).). sau Bărdacă / “Brdokba”) împărăţeşte Valahia Sud-Dunăreană. Ioan Petru de Oarda. şi “comite de Timiş”. V.): Roland Borşa (1282. 1448. 1459). Ioan Timiş («Temeş»). V. ∗ 1278 – 1279 (9453 – 9454 E.): statul medievaldacoromânesc al Transilvaniei (“principatul” / “voievodatul”) are – de la Finta până la Mihai Viteazul – următorii conducători (“voievozi”. ∗ 1277 (9452 E.

în secolul al XIV-lea. principii: Ştefan Bathory (1575 – 1583. de la gura Ialomiţei. în valoare de 4100 de hiperperi. se încheie la Pera (Constantinopol) de către un singur notar genovez – şi erau 20 asemenea notari în capitala Imperiului Bizantin – nu mai puţin de 27 de contracte de comandită pentru Vicina. Numai într-o lună şi jumătate. 1 iulie – 16 august: activitatea comercială extraordi-nară a portului dunăreandacoromânesc Vicina (Isaccea-România) monopoli-zează 20. între 1575 şi 1586 fi-ind şi rege al Poloniei). rangul de principe îl are pentru prima oară Mercuriu (1103 – 1113). Maria Cristierna Bathory (1598). Vicina era un centru comercial de prim rang. la Brăila. 22 august 1598 – martie 1599)..). Sigismund Bathory (1581 – 1597. + suf. 1478 – 1479). oraşul metropolă. Bartolomeu Dragoş («Dragfi»). pe locul Isaccei de astăzi. Această cifră apare în adevărata ei lumină când constatăm că ea reprezintă 20. principalul port al [ării Româneşti. Petru de Bozin (< “boz” / “boj”. avea loc şi la Chilia. Petru Jurebie («Gereb». Nicolae Macedoniu (1527). 1 umgureşte / maghiară: «Kis» = mic). dar un comerţ activ. existent 124 . de la 1 iulie la 16 august 1281. la Oraşul de Floci. Fără să ajungă la însemnătatea Vicinei. nume dacic de plantă – Sambu-culus ebulus. Aşadar. ∗ 1281 (9456 E. care nu reprezintă decât 18Î. care va deveni. Cristofor Bathory (1576 – 1581). portul din Deltă. Ştefan Măilat (1534 – 1539) ş. “rangul” este “redescoperit” în 1575. V.2Î din contractele comerciale ale Constantinopolului / Perei: «Spre a vedea cât de activ era importul şi exportul la Dunărea de Jos în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Transilvania are între 1575 şi 1600.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. important. de pe malul drept al braţului cu acelaşi nume al Dunării. aşadar. a.2Î din totalul tranzacţiilor încheiate la Pera cu toate posesiunile genoveze şi depăşeşte comerţul Perăi cu Genova însăşi. -in). Andrei Bathory (martie-octombrie 1599). dăm câteva date privind viaţa comercială a oraşului şi portului Vicina.

125 . la Calafat. H. Sexanta Prista.: oraşul Baia. «cu mine de argint şi de aur». V. îndeosebi. străvechea aşezare de la Russe – turceşte Rusciuk – iar în epoca Imperiului Roman. din orizontul anului 1301. Mangalia / Cal-latiani (Callatis) etc.): Gheorghe I împărăţeşte Valahia Sud-Dunăreană. Dunăre şi Balcani. ∗ 1301 (9476 E. fiind cu deosebită «ştiinţă de carte. – existau şi şcoli bisericeşti dacoromâneşti ai căror absolvenţi susţineau «o asemena viaţă de negoţ. În aceste localităţi prospere ale Dacoromâniei – ca şi în cele de pe ţărmul Mării Getice / Negre: Constanţa / Tomis..). cu nume specific portuar. la Zimnicea. cunoscători ai monedelor. se considera drept “capitala provinciei Moldova”.): Ioan Basarab / Basarab I este voievod / domn (“rege”) al [ării Româneşti. în extremitatea de apus a [ării Româ-neşti» (IIR. la Giurgiu.). 29).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. între Imperiul Tătaro-Mongol şi Imperiul Bizantin. Strălucita putere a statului independent al Valahiei Mari din vre-mea lui Ioan al II-lea Asan (cel ocolit chiar şi de Genghis-Han) “a fost măcinată / distrusă” sub epigonii de dincoace de 1241. V.). din Dacoromânia de Est – provin-cia Moldova. după înregistrarea apusului Imperiului Latin de Răsărit (la 25 iulie 1261) şi după reînvigorarea Imperiului Bizantin sub împăraţii Mihail Paleolog al VIII-lea (1259 – 1282) şi Andronic al II-lea Paleolog (1282 – 1328). ∗ 1280 – 1292 (9455 – 9467 E. 27 sq. aprox. «potrivit inscripţiei de pe pe-cetea sa» (IIR. de-a lungul Dunării». apoi vameşi pentru autoritatea politică» (ibid. în faţa Şiştovului. având în faţă. începând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea d. 1 înainte de 1300 şi specializat în comerţul cu lână şi brânză. la Severin. în sfârşit. pe malul drept. V. socotitori buni. în faţa Vidinului. ce şi-au întins tentaculele peste Carpaţi. ∗ 1310 – 1352 (9485 – 9527 E.

): războiul de la Posada.): Bogdan este voievod al Mara-mureşului. V. 1 ∗ 1330. V. ∗ 1352 – 1364 (9527 – 9539 E. Buvovina. – 1358 ( 9505 – 9533 E. Dunogaetia / Dobrogea. ∗ A ŞASEA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. ∗ 1359 – 1365 (9534 – 9540 E. Moldadava / Moldova. LA ANUL 1352 (9527 E. şi Basarab I. ∗ 1359 (9534 E. ÎN STATUL MEDIEVAL AL MOLDOVEI ∗ 1352 – 1353 (9527 – 9528 E. V.): Balica este “rege de arme” în “ţara de râuri / munţi” a Dacoromâniei / Valahiei Sud-Dunărene. SUB SCEPTRUL LUI DRAGOŞ. V. ∗ 1359 (9534 E.): Dragoş este domn al Moldovei. V.): este atestată documentar Mânăstirea Argeşului. Tirasgeţia etc. “conectată” la mitul jert-fei zidirii. ∗ 1330 (9505 E.): Nicolae Alexandru este domn al [ării Româneşti. V. V. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. pe Olt.): Balc este domn al Moldovei. V.): Bogdan este domn al Moldovei. armata Un-gariei este distrusă în întregime la Posada / Arutela-Cozia.): Dragoş-Sas este domn al Moldovei. Basarabia. 126 .). ∗ 1346 (9521 E. ∗ 1359 (9534 E. dintre Carol Robert de Anjou. reu-nind ţările de râuri / munţi ale Daciei / Dacoromâniei de Est. V. capo-dopera evmezic-arhitecturală de la Curtea de Argeş. Basarab I reuşind să păstreze astfel independenţa statului. ∗ 1354 – 1358 (9529 – 9533 E. V. domnul / “regele” [ării Româneşti. regele Ungariei.): Mitropolia [ării Româneşti are sediul la Curtea de Argeş. aprox.

obţine prima victorie dunăreană asupra armatelor de pradă otomane / turceşti.): Bogdan-Laţcu este domn al Moldovei. ∗ 1386 (9561 E. V. V. 1 ∗ 1364 (9539 E.053 E. vestită şi prin şcoala-i de copişti de texte religioase. ∗ 1364 – 1377 (9539 – 9552 E. V.): Radu Basarab este domn al [ării Româneşti. “ca-pitală” a Valahiei SudDunărene aservită Imperiului Greco-Bizantin. ∗ 1375 – 1391 (9550 – 9566 E. 23 septembrie – 1418.): Vlaicu este domn al [ării Româneşti. ∗ 1374 – 1375 (9549 – 9550 E. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. şi minunata ţară de râuri / 127 . V. ∗ 1370 (9545 E.): călugărul Nicodim de Oltenia întemeiază Mânăstirea Vodiţa.): călugărul Nicodim de Oltenia întemeiază Mânăstirea Tismana. V.): Petru I Muşat este domn al Moldovei. 31 ianuarie (9561 – 9593 E.): Mircea cel Bătrân este domn / “rege” în statul medieval dacoromânesc al [ării Româ-neşti.): se zideşte în provincia Maramureş a Dacoromâniei Nord-Dunărene. V. ∗ 1369 (9544 E. ∗ 1383 – 1386 (9558 – 9561 E. ∗ 1377 – 1383 (9552 – 9558 E. fosta strălucită capitală a Valahiei Mari din vremea Dinastiei Dacoromâne a Asăneştilor. se prăbuşeşte sub asediul armatelor imperial-otomane conduse de sultanul Baiazid I Fulgerul. V.):Dan I Basarab este domn al [ării Româneşti.): Mircea cel Bătrân începe zidirea Mânăstirii Cozia. V. bate monedă chiar din primul an de domnie. V. ∗ 1375 (9550 E.): Vlaicu. în al doilea an al domniei sale bate monedă. domnul [ării Româneşti.): Turrnova / Târnova. V. Mânăstirea Ieud. V. ∗ 1373 (9548 E.): Costea Muşat este domn al Moldovei. V. ∗ 1386. ∗ 1393 – 1878 (9568 – 10.

): Ştefan I Muşat este domn al Moldovei. subordonată direct Patriarhiei din Constan-tinopol.): Alexandru cel Bun este domn al Moldovei. 31). 1 munţi a Moesiei din fosta Valahia Mare. 274). 1 ianuarie (9575 – 9607 E. V. V.): bătălia de la Rovine. V. 128 . zdrobesc pe invadatorii unguri în bătălia de la Târgu Neamţ. V. V. ∗ 1397 (9572 E. Ioan Voicu.): Dacoromânii-moldoveni. pentru câteva secole. armata lui Mircea cel Bătrân zdro-beşte armatele aliate ale Turcilor şi ale Sârbilor. intră în jugul Imperiului Turc / Otoman. V.): “cneazul” dacoromân / valah. V. ci a unui stat slav. a avut şi o vestită şcoală de copişti de texte religioase (cf. 13 august – 1400. ∗ 1409 (9584 E. ∗ 1399. ∗ 1400.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.): Roman I Muşat e domn al Moldovei. din Transil-vania.): se zideşte în provincia Maramureş a Dacoromâniei Nord-Dunărene. când este eliberată de armatele României şi ale Imperiului [arist / Rus (şi când armatele Imperiului Rus / [a-rist impun apariţia nu a unui stat al Valahiei. până în 1878. ∗ 1394 – 1397 (9569 – 9572 E. Bulgaria). 12 august (9569 – 9574 E. Mânăstirea Peri.): Iuga Ologu este domn al Moldovei. 11 februarie – 1432. ∗ 1395 (9570 E. din “fosta” Dacia / Dacoromânia lui Regalian. ∗ 1391 – 1394 (9566 – 9569 E. primeşte rangul de nobil de la regele Sigismund de Luxemburg al Un-gariei.): Mircea cel Bătrân înfrânge armata otomană pătrunsă în [ara Românească.): Vlad I este “rege de arme” al Dunogae-tiei / Dobrogei. 10 februarie (9574 – 9575 E. Ioan Voicu este tatăl lui Iancu de Hunedoara şi bunicul lui Matei Corvin (“cel mai strălucit rege al Ungariei tuturor timpurilor”). ∗ 1391 (9566 E. «pentru faptele sale de arme» (CRom. ∗ 1394 – 1399. sub Ştefan I Muşat. ∗ 1394 (9569 E. V. V. IIR. V.

Vlad [epeş (1448. 1 februarie – 1600 (9593 – 9775 E. Basarab cel Bătrân (1473 – 1476 / 1477). Regele este “alesul” po-porului). Neagoe Basarab (23 ianuarie 1512 – 15 septembrie 1521). Basarab al II-lea. V. aprilie – 1445.): Iliaş este domn al Moldovei. împotriva exploatării sân-geroase exercitate de nobilimea 129 . 7 noiembrie – decembrie 1476). Radu Bădica.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 3 iulie 1456 – 14 august 1462. Radu Paisie. asociat cu Petru al II-lea:1444. noiembrie (9607 – 9608 E. Mircea Vlad Dracul. ∗ 1423 (9598 E. Vlad Dragomir Călugăru. Vladislav al III-lea. Vladislav al II-lea. în spiritul Zalmoxianismului: Domnul este repre-zentantul lui Dumnezeu în Dacia / Dacoromânia. Vlad Dracul. Dan al II-lea (1420. Radu de la Afumaţi. Iancu de Hunedoara (4 – 16 decembrie 1447).): Marea răscoală dacoromânească-ţărănească din Transilvania. Radu Ciobanul.): Ştefan al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu Iliaş: 1435 – 1442. Mircea Dracu. ∗ 1437 – 1438 (9612 – 9613 E. Moise Vladislav. V. martie).): Dan al II-lea biruie oştile otomane invadatoare ale [ării Româneşti. Radu cel Frumos. Radu cel Mare. V. Ştefan Surdul. Pătraşcu cel Bun. V. Mihnea cel Rău. Vlad Vintilă. ∗ 1433 – 1447 (9608 – 9622 E. august – 1431. sau Dacoromâni / Valahi: Domnia ca instituţie statală este superioară Regalităţii. Basarab cel Tânăr. Alexandru al II-lea.): statul medieval-da-coromânesc al [ării Româneşti (sau al Munteniei) are următorii domni (la Pelasgo-Daco-Thraci. Teodosie Basarab (septembrie – decembrie 1521). Mircea Ciobanul. declanşată de la Bobâlna. Mihnea Turcitul. Alexandru cel Rău (august 1592 – septembrie 1593). Petru Cercel (iulie 1583 – 6 aprilie 1585). Vlad cel Tânăr. de la Mircea cel Bătrân până la Mihai Viteazul: Mihail I (1418 – 1420). Petru cel Tânăr. ianuarie – 1433. Vlad Călugăru. Radu al II-lea. Radu Ilie. 1 ∗ 1418. ∗ 1432. Vintilă Pătraşcu. V. aprilie). Alexandru I Aldea (1431 – 1436).

∗ 1443 (9618 E. V. V. secuiască. V. septembrie.). 276).). 2 septembrie: bătălie româno-turcă la râul Ialomiţa (România). mârşava nobilime ungară / maghiară. V. ∗ 1447 – 1448 (9622 – 9623 E. beglerbegul Rumeliei. Roman al II-lea: 1447).): Iancu de Hunedoara. face o incursiune la sudul Dunării. declanşată de la Bobâlna. obţinând «şase victorii asupra Turcilor» (CRom. ∗ 1446 – 1453 (9621 – 9628 E. dar şi împotriva insignifiantei boierimi autohtone. 130 . “înnobilată” sub nume maghiarizate. obţin o strălucită victorie asupra uriaşei armate otomane comandată de Sehabeddin.): Roman al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu: Petru al II-lea: 1447). 16: la Căpâlna. conduse de Iancu de Hu-nedoara. 1 maghiară / ungurească.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 1437 (9612 E. V. ∗ 1448 – 1449 (9623 – 9624 E.): Dacoromânul / Valahul Iancu de Hu-nedoara este guvernator al Ungariei. ∗ 1442 (9617 E.).): Petru al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu: Ştefan al II-lea: 1444 – 1445. V. a Dacoromânilor / Valahilor din Transil-vania. în fruntea oştilor dacoromâneşti-munteneşti.): Bogdan al II-lea este domn al Mol-dovei. ∗ 1449 – 1451 (9624 – 9626 E.): Ciubăr este domn al Moldovei. V. 20 februarie – 12 octombrie: Alexăndrel Olehno este domn al Moldovei. oştirile Dacoromâniei NordDunărene. secuiască şi săsească încheie pactul Unio Trium Nationum împo-triva naţiunii antohtone. ∗ 1449 (9624 E. această biruinţă inaugurează seria victoriilor lui Iancu de Hunedoara în războaiele duse împotriva Imperiului Turc. ∗ 1444 – 1449 (9619 – 9624 E. lipsită de conştiinţă naţio-nală dacoromânească. V. săsească. în Imperiul Otoman. împotriva răscoalei acestora. V. majoritare.

1455). sub conducerea incapabilului împărat greco-bizantin.097 E. şi de tunurile de 70 de tone pe care i le proiectase inginerul român-ardelean. obţin victoria după un asediu de câteva luni (martie – mai).): “apogeul” şi “destrămarea” Im-periului Otoman / Turc. din Turcia “europeană” de azi. IMPERIUL AUSTRO-UNGAR. IMPERIUL AUSTRIAC. la această dată. căruia Bizantinii / Grecii îi refuzaseră ofer-ta). Imperiul Bizantin este “înghiţit” aproape în întregime de puternicul Imperiu Otoman / Turc.). armatele otomane comandate de sultanul Mahomed al II-lea (folosindu-se.) Imperiul Bizantin (după instalarea “permanentă” a Grecilor în tronul împărătesc). V. IMPERIUL RUS / [ARIST.): Dacoromânul / Valahul Iancu de Hunedoara impune Imperiului Otoman pacea de la Adrianopol. Constantinusa / Constan-tinopolul. «Imperiul Otoman se obligă să nu ridice noi fortificaţii pe Dunăre şi să nu mai atace [ara Românească. V. ∗ 1452 (9627 E. 1 ∗ 1451 – 1457 (9626 – 9632 E. Serbia şi Ragusa. V. Transilvania. ∗ PELASGIA / VALAHIA – SAU DACIA / DACOROMÂNIA – ŞI ULTIMELE IMPERII ALE EUROPEI: IMPERIUL OTOMAN / TURC. 29 mai: căderea Constantinusei / Constantinopolului. devenit dincoace de orizontul anului 610 (8785 E. ∗ 1452 – 1455 (9627 – 9630 E. angajează “rezistenţa antiotomană” cu vreo 9000 de oşteni şi cu 30 de corăbii. 131 . V.): Alexăndrel este domn al Moldovei. ∗ 1453 (9628 E. Ungaria. IMPERIUL RUSO-SOVIETIC ∗ 1453 (9628 E.): Petru Aron este domn al Moldovei (cu întreruperile: 1452 – 1454. capitala Imperiului Roman de Răsărit.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V.) – 1922 (10. Constantin Dragasses. Constan-tinusa / Constantinopolul (“Creştinopolul”) este frumosul oraş Istambul. V. V. bineînţeles. Orban.

V. Ştefan Tomşa. 2 iulie – 1600 (9679 – 9775 E. V. V. provinciile Dacoromâniei Nord-Dunărene ce fuse-seră sub dominaţie habsburgică – Banatul. Aron Lăpuşneanu. ∗ 1458 (9633 E.): statul medievaldacoromânesc al Moldovei are – de la Ştefan cel Mare până la Mihai Viteazul – următorii domni: Bogdan al III-lea (1504 – 1517). ∗ 1495 (9670 E. V. Ion Potcoavă.): «Vlad [epeş refuză să dea haraciul solicitat de Poarta Otomană / Imperiul Turc» (CRom. ∗ 1461 ( 9636 E. Petru Şchiopu. V. Alexandru Cornea. 14 aprilie – 1504. Iancu Sasu Rareş. după instituirea dominaţiei Habsburgilor asupra părţilor de vest şi de nord-vest ale Ungariei şi asupra Croaţiei. 276).): Vlad [epeş «îl trage în ţeapă pe begul de Nicopole. Crişana 132 . Alexandru Lăpuşneanu (septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561. 24 octombrie 1563 / martie 1564 – 1568). Ştefan Lăcustă. Ştefan Răzvan (24 aprilie – august 1595). Ion Vodă cel Viteaz (1572 – 1574). Ştefan Rareş. transformă în paşalâc Ungaria de Sud şi Ungaria Centrală (pentru 158 de ani: 1541 – 1699).): Turcii ocupă Budapesta.): se zideşte – în provincia Moldova a Dacoromâniei Nord-Dunărene – Mânăstirea Voroneţ. 2 iulie (9632 – 9679 E. Ieremia Moghilă (august 1595 – 25 mai 1600). 276). este ales rege al Ungariei. 1 ∗ 1457. V. 1541 – 1546). ∗ 1459 (9634 E. Despot Vodă (1561 – 1563). ∗ 1504. Iliaş. eliberează Giurgiul de sub Turci şi le zdrobeşte trupele de pe malul drept al Dunării» (CRom.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. Petru Lăpuşneanu. ∗ 1541 (9716 E. Ştefăniţă.): sunt rezidite Bicerica Ortodoxă a Dacoromânilor din Şchei-Braşov şi Şcoala Orăşenească Dacoromânească din Şcheii Braşovului. ∗ 1488 (9663 E. Alexandru cel Rău. Bogdan Lăpuşneanu. Ioan Joldea. Petru Rareş (1527 – 1538. Matei Corvin.): Ştefan cel Mare este domn al Moldovei. V.): Fiul Dacoromânului / Valahului Iancu de Hunedoara.

V. în locul lui Aron Vodă. ∗ 1598 (9773 E. ÎN STATUL MEDIEVAL AL DACIEI ∗ 1593 (9768 E. un alt corp de oaste dacoromânească. V.): armatele lui Mihai Viteazul trec la sudul Dunării. Rudolf. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Oraşul de Floci. V. fiul domnitorului Pă-traşcu cel Bun. zdrobeşte o altă oaste turcească. la Ruse / Rusciuk. Rudolf se obligă să dea lui Mihai Vitea-zul 133 . SUB SCEPTRUL LUI MIHAI VITEAZUL. 13 noiembrie: Mihai Viteazul declanşează bătăliile cu trupele turceşti staţionate în Bucureşti. ∗ A ŞAPTEA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. Hârşova. Silistra.): 10 octombrie: Mihai Viteazul. ∗ 1597 (9772 E. distrugând fortificaţiile turceşti din cetăţile-oraşe: Babadag. 13 / 23 august: bătălia de la Călugăreni. ∗ 1596 (9771 E. ∗ 1594 (9769 E.). spre a fi instalat în tronul Moldovei. pe malul Dunării. Plevna etc.. ∗ 1595 (9770 E. V. LA ANUL 1600 (9775 E. V.).): sultanul trimite “steag de domnie şi daruri” lui Mihai Viteazul. Mihai Vi-teazul zdrobeşte armata imperialotomană de sub comanda lui Sinan Paşa. în Imperiul Otoman. este înscăunat în tronul [ării Româneşti. spre a-l instala ca nou domn al [ării Româneşti. 1 şi Ardealul – se con-stituie în Principatul Autonom al Transilvaniei. sub comanda banului Mihalcea. nutrind intenţia / ideea re-Unirii Valahiei Mari din vremea Dinastiei Asăneştilor.).). Vidin. privind finanţarea campaniei dacoromâne antiotomane. însoţitoare a lui Ştefan Surdu. sub suzeranitate turcească. V. iunie: tratatul de la Mânăstirea Dealului între Mihai Viteazul şi împăratul romano-german / habsburg. spulberă şi oastea otomană ce însoţeşte pe Bogdan.

ungureşti. trupele lui Bathory se dispersează. domnului / “regelui” dacoromân revenindu-i obligaţia de a lupta «pentru alungarea Turcilor şi a altor duşmani ai [ării Româneşti. 1 plata pentru 5000 de soldaţi şi armament («tunuri. din 28 octombrie. spre a trece în Moldova. praf. “trădările” habsburgice încep să îşi arate colţii. Ieremia Moghilă fuge peste Nistru. septembrie. V. «însoţit de câţiva nemeşi sau boieri transilvăneni».). la 21 aprilie 1600. armata dacoromână a lui Mihai Viteazul intră în Moldova pe la Oituz şi zdrobeşte armata lui Ieremia Moghilă (ce avea “aliate” destule corpuri de oaste polono-ruseşti) în bătăliile de la Verbia. Mihai 134 . din mila lui Dumnezeu. V.).): Mihai Viteazu începe campania militară pentru re-Uni-rea [ării Româneşti cu Transilvania. cetatea de scaun a Moldovei. Cetatea Neamţului şi Suceava. împlinidu-i-se visul re-Unirii principatelor dacoromâneşti / valahe nord-dunărene între hotarele Daciei lui Decebal. Mihai Viteazul intră în Iaşi. ai Transilvaniei şi ai Ungariei». Mihai Viteazu câştigă bătălia cu trupele lui Andrei Bathory de la Şelimbăr / Şelimberg. martie-aprilie: Mihai Viteazul porneşte campania pen-tru re-Unirea Moldovei cu Transilvania şi [ara Românească. în bătălia de la Mirăslău (România).). fuge. între hotarele Daciei lui Decebal. 1 noiembrie: Mihai Viteazul intră biruitor în Alba Iulia. V. Bacău. 18: forţele imperiale romano-germane / habsburgice. ∗ 1599 (9774 E. ∗ 1600 (9775 E. domnul Da-coromânităţii. se mobilizează pentru a dis-truge Statul Dacoromânilor / Valahilor nord-dunăreni. poloneze. ∗ 1600 (9775 E. întreaga Transilvanie dacoromânească se închină lui Mihai Viteazul.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. domn al [ării Româneşti. al Ardea-lului şi a toată ţara Moldovei». V. otomane etc. cuprinse de panică. ∗ 1599 (9774 E. gloanţe şi alte unelte de război»). ceea ce îl determină să-şi semneze hrisoavele astfel: «Io Mihail Voievod. Andrei Bathory. peste trei zile.

Gavril Moghilă.): pe scaunul domnesc / “regal” al principatul dacoromânesc-medieval al [ării Româneşti se perindă: Radu Mihnea. decât “susţinută”. în zorii zilei de 19 august. V. ∗ 1601 (9776 E. între Satu Mare şi Cluj). un al doilea îi străpunse pieptul. nici se prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează”. trimis de generalul Basta. 380). În aceeaşi clipă însă. comandată de ignobilul general Basta. 3 august: armata lui Mihai Viteazul. la 18 august. Leon Tomşa. desigur. Alexandru Coconul. Alexandru Iliaş.). reuşeşte şi de această dată să biruie la Gorăslău armata lui Bathory (pe Valea Someşului. Ucigaşii îi tăiară capul.). Radu Şerban. «comandantul detaşamentului îi spuse: “Eşti prins!” Mihai rosti un singur cuvânt: “Ba” şi dădu să pună mâna pe sabie. mai mult “ţinută sub observaţie” de armata imperială a lui Rudolf. V. Matei Basarab.. armata lui Mihai Viteazul înnoptează / campează la Turidava / Turda. de un detaşament “aliat”. Comisul Radu Florescu a eliberat capul Domnitorului Mihai Viteazul din mâna criminalilor imperiali ai lui Rudolf şi Basta.. un valon îl împuşcă.» (GIrva. ∗ 1602 – 1858 (9777 – 10.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1 Viteazul. ∗ 1601 (9776 E.). alţii îl loviră cu halebardele. este trădat de generalul imperial George Basta. Mihnea al III135 . Mihai Viteazul este surprins în cortul său de război. fiind obligat să se retragă spre Făgăraş. cu aprobarea Curţii de Praga a lui Rudolf şi cu ordinul de a-l “aresta” / “suprima”: pătrunzând în cortul lui Mihai Viteazul. V. trupul «fu îngropat pe Câmpia Turdei» (ibid. «unde şi astăzi odihneşte» (potrivit ritualul celor din ordinul Cavalerilor Zalmoxi-anismului). Constantin Şerban Basarab. ducându-l la Mânăstirea Dealului. de trei sute de Germani şi de Valoni. “Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu – ne spune cronica [ării Româneşti – pentru că nu ştiuse.033 E. 19 august: în drum spre Alba Iulia. Dacia lui Mihai Viteazul fu iar ruptă în trei prin voinţa imperiilor evmezice. instalat pe Câmpia Turdei.

Constantin Moruzi. Nicolae Caragea. Matei Ghica. Scarlat Ghica. Grigore Callimachi. Alexandru Ghica. Nicolae Mavrocodat. 136 . Gheorghe Ghica. Antonie Ruset. Alexandru Coconul. Eustratie Dabija. când în Muntenia. Scarlat Callimachi. Miron Barnowski-Moghilă. Nicolae / Constantin Mavrocordat.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Mihai Racoviţă. Alexandru Ipsilanti. Ştefan Racoviţă. (în majoritatea lor. Bar-bu Ştirbei ş. Constantin Ipsilanti. sau “alternativ”. Mihai Şuţu. Ştefan Cantacuzino. Tudor Vladimirescu (15 martie – 15 mai 1821). Alexandru Iliaş. Gaspar Graţiani. Constantin Hangerliu. Şer-ban Cantacuzino. Gheorghe Ştefan. Dimitrie Cantemir. Con-stantin Racoviţă. Moise Moghilă. Radu Mihnea. 1 lea. Scarlat Ghica. când în Moldova): Ieremia Moghilă. Antonie Vodă din Popeşti. provenind din Fanar şi făcând politica Porţii / Imperiului Otoman). Alexandru Ipsilanti. Radu Leon. Ioan Caragea. Antioh Cantemir. Mihai Racoviţă. Ioan Mavrocordat. Nicolae Mavrogheni. Vasile Lupu. în majoritatea lor (ca şi în [ara Românească / Muntenia). a. Grigore al II-lea Ghica. Con-stantin Moghilă. Grigore al II-lea Ghica. Ştefăniţă Lupu. Ştefan al II-lea Tomşa. Mihail Moghilă. trimişi de Istambul / Fanar (unii reuşind să cumpere tronul la Poartă de câte trei-patru ori. Manole Ruset. V. Gheorghe Bibescu. Ioan Teodor Callimachi. Gheorghe Ghica. Constantin Brâncoveanu (28 octombrie 1688 – 24 martie 1714). Constan-tin Mavrocordat. Grigore al III-lea Alexandru Ghica. Gheorghe Duca. ∗ 1602 – 1858 (9777 – 10. Constantin Cantemir. Constantin Duca. Ioan Mavrocordat. Grigore Ghica. Alexandru Moruzi. Şerban Constantin Basarab. Ştefan Petriceicu.): în scaunul domnesc / “regal” al dacoromânescului principat medieval al Moldovei se perindă. Matei Ghica. Mihai Şuţu. Alexandru Moghilă. Dumitraşcu Cantacuzino. Grigore al IV-lea Ghica.033 E.

în Moldova.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Ioan Kemeny. de ma-ghiarizare / ungurizare. Ştefan Bucică («Bocskai»). 720 sq. sau. Wallis. Caterina de Brandenburg. Emeric Tokoly. V. Francisc Anton Wallis. Moise Secuiu. Acaţiu Barcsai.): principatul dacoromânesc-medieval al Transilvaniei are următorii principi (între 1601 – 1711) / guvernatori (impuşi de Imperiului Habsburgic / Austriac.091 E. Maria-Iosif Auersperg. V. Ioniţă Sandu Sturza. din 1867. Sigis-mund Corniş («Kornis»). ∗ 1613 (9788 E. în 1610» (CRom. Ludovic Folliot de Crenneville ş. V. în Imperiul Austro-Ungar.): «Transilvania participă ca stat suveran la tratatul de pace din Westfalia» (CRom. Gheorghe Rakoczi. Transilvania (ca şi Slovacia şi Croaţia) este guvernată de la Budapesta. GIrva. 968 sqq. V. ∗ 1650 (9825 E. GIrva. Francisc Rakoczi al II-lea (1704 – 1711) / Gheorghe Banffy. Gheorghe Banffy. (cf. a. (cf. ∗ 1648 (9823 E. Gabriel Bethlen. 278). AustroUngar): Sigismund Bathory (în mai multe rânduri). «primeşte de la Curtea din Viena 137 .). a. Radu Şerban. Samuil Brukenthal. Gabriel Bathory. Andrei Hadik. Mihai Apafi. din 1867 până în 1918. «îl înfrânge la Braşov pe Gabriel Bathory care invadase cu armate Muntenia. Emeric Miko. ∗ 1602 – 1918 (9777 – 10. Frederic Liechtenstein. guvernele Andrassy şi Tisza duc o cumplită politică de deznaţionalizare.): Invazie a Tătarilor – aliaţi cu Cazacii – . Ioan Haller. ∗ 1695 (9870 E. Carol Schwarzenberg. V. Alexan-dru Hangerliu. V. Carol O’Donell. Ioan Iosică («Josika»). ∗ 1611 (9786 E. Fer-dinand d’Este. Constantin Brân-coveanu. Ştefan Haller.093 E.): domnitorul dacoromân de Bucureşti. 278). Ludovic Wohlgemuth. Ladislau Kemeny. V.): domnitorul [ării Româneşti. Iosif Teleki. Ştefan Wesselenyi. 1 Alexandru Şuţu. Ştefan Bethlen. Fr.): “apogeul” Imperiului Rus. V. Francisc Rhedei.) – 1916 (10. Adolf Buccow. Sigismund Rakoczi. Ioan Corniş. Grigore Alexandru Ghica ş.

V. ∗ 1716 (9891 E. unul dintre cei mai de seamă enciclopedişti ai Europei acelor timpuri. Cantemir. ∗ 1791 (9966 E. din care se va ieşi abia după Revoluţia lui Tudor Vladi-mirescu. nesosind la timp ajutorul rusesc. 1 titlul de Principe al Imperiului ca o recunoaştere a serviciilor aduse în războiul cu Turcii» (CRom.): Imperiul Otoman instituie regimul fanariot şi pentru [ara Românească. 279). împotriva exploatării sângeroase a ţărănimii de către nobilimea ungurească / maghiară.): Oltenia se află sub stăpânirea Aus-triecilor. V. V.): marea răscoală ţărănească a Dacoromânilor / Vlahilor din Transilvania conduşi de Horia.): Imperiul Otoman instituie regimul fanariot pentru Mol-dova. bătălia are loc la Stănileşti-Prut. ∗ 1775 (9950 E. armata Dacoromânilor-moldoveni este înfrântă de armata im-perial-otomană. V.): invazie tătară în Principatele Dacoromâne.): Dimitrie Cantemir – în baza tratatului de la Luţk. ∗ 1784 (9959 E. în-cheiat cu ţarul Rusiei. V.): Acord austro-turc în urma căruia «Moldova pierde Bucovina» (CRom. prin care se cere împăratului Leopold al IIlea de la Viena să recunoască Dacoromâ-nimea preponderentă din Transilvania ca naţiune egală în drepturi cu celelalte naţiuni din Imperiul Habsburgic / Austriac. în urma eşecului militar-politic. ∗ 1712 (9887 E. D. ∗ 1714 (9889 E. V. ∗ 1718 – 1739 (9893 – 9914 E. 279). V. Petru I – angajează războiul cu Imperiul Otoman. ∗ 1758 (9933 E.): Supplex libellus Valachorum Transsilvaniae. 138 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 1711 (9886 E. V. este nevoit să-şi pă-răsească Patria şi să se stabilească la Curtea lui Petru I. con-tând pe sprijinul Moscovei.): Constantin Brâncoveanu şi cei patru feciori ai săi sunt decapitaţi din ordinul sultanului otoman la Istambul. Cloşca şi Crişan. V.

V. 1 ∗ 1804 (9979 E. iobăgimea valahă / română îşi reafirmă revendicările. ∗ 1828 – 1829 (10.004 – 10.): în vremea acestui război ruso-turc. V. teritoriile dacoromâneşti respec-tive. ∗ A OPTA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. Axente Sever şi Iovian Brad. sub numele de Basarabia.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. Nistru.004 E. ∗ 1848 (10.) – 1867 (10.003 – 10.): Revoluţiile burghezo-democratice cuprind şi [ările Dacoromâneşti.034 E.. SUB SCEPTRUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA.): Imperiul Austriac “la apogeu”.023 E. V. V. V. ∗ 1829 – 1834 (10. V. la care participă 60. ∗ 1848 (10.): după încheierea războiului ruso-turc dintre anii 1806 şi 1812. V. ∗ 1821 (9996 E.042 E. sunt transformate în gubernie a Imperiului Rusiei. încep înrolările în oştirea populară a lui Avram Iancu. 16: îşi încheie lucrările cea de-a treia Adunare Naţională Dacoromânească de Blaj. ÎN STATUL MODERN AL ROMÂNIEI 139 . partea dintre Prut. ∗ 1812 (9987 E.). V. Adunarea Naţională Dacoromânească de Blaj declară că nu recunoaşte “uniunea” Transilvaniei cu Ungaria.009 E. septembrie. aflată în seama generalului Kiseleff.): în Moldova şi în [ara Românească se instalează Administraţia Rusească.023 E. LA ANUL 1859 (10. Dunăre şi Marea Getică / Neagră a fostului stat medieval dacoromânesc al Moldovei etc.000 de ţărani (înarmaţi).): Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. armatele imperiale ale Rusiei ocupă Moldova şi [ara Românească. Imperiul Otoman / Turc decide să cedeze Imperiului Rus / [arist teritoriile dacoromâneşti de la est de Prut – provincia istorică a Basarabiei.

după voinţa imperiilor Austro-Ungar. N. V. 1 ∗ 1859 (10.). apoi de România (de fapt. / 8558 E.solo Romaniae”– v. Bulga-rilor – din casa de SaxaCoburg.). ∗ 1866 (10. pentru prima oară într-un document scris. ale căror roţi dinţate se îmbinau la Dunăre / Carpaţi. Grecilor – din casa lui Otto I de Bavaria etc.). CDCD. “Locotenenţă” care l-a determinat pe Al. 12 februarie – 7 aprilie: o “Locotenenţă Domnească” (alcătuită din N. sintagma: “pământul României “ / “.. unde a murit în 3 mai 1873) conduce România. imperii ce au decis să pună popoarelor mai importante de la Dunăre / Balcani domni din case germanice: Dacoromânilor / Românilor – din casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Bălcescu. 140 ..041 E.). Cuza ş. V. a. 24 ianuarie: ia fiinţă statul naţional al României prin re-Unirea a două dintre provinciile mari ale Daciei / Dacoromâniei lui Rega-lian. ∗ 1859 (10.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Golescu. 120). V. numele din 383 d. H. V. care – alături de ceilalţi paşoptişti din Princi-patele Valahe – reuşeşte să ridice programatic-statal. imperiile admit re-Unirea în-tr-un stat care să nu poarte numele de Dacia (aşa cum doreau: Kogălniceanu. ci de Principatele Unite. 11 februarie: Alexandru Ioan Cuza este domn al României. prin reforme. V. Rus / [arist şi Turc. viaţa şi moartea lui Ulfila / Lupilă. Haralambie. Ioan Cuza să abdice şi să ia calea exilului în Germania.).041 E.034 E. Alecsandri. 24 ianuarie – 1866 (10.034 E.). conştiinţa naţională valahică / dacoromânească într-un înalt grad. punând în pericol fragilele temelii ale imperiilor secolului al XIX-lea. la Heidelberg. [ara Românească (Muntenia) şi Moldova. Lascăr Catargiu. “cel mai iubit de popor dintre domnii tuturor anotimpurilor”.. sub care era cunoscută Gaetia / Muntenia în vremea lui Auxenţiu Durostoreanu – care foloseşte în “micro-monografia” Scrisoare despre credinţa.

088 m) din Europa de la sfârşitul secolului 141 . şi Imperiul Rus / [arist. V. a Valahiei Mari de sub Dinastia Dacoro-mână / Valahă a Asăneştilor. dă nenumărate jertfe pe frontul antiotoman. V.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 1879 (10.042 E. ∗ 1895 (10. V.089 E. V. în 1879. 8 aprilie – 1881 (10. ∗ 1881 (10.054 E. V.). aflaţi în lanţurile Imperiului Otoman.056 E. ∗ 1867 (10. ci pentru eliberarea Bulgariei. se proclamă – prin voinţa Moscovei – statul slav al Bulgariei (prin aşa-zisa «Adunare Constituantă de la Târnovo». 14 martie – 1914 (10. când îşi proclamă independenţa.). ∗ 1877 (10.). 1 ∗ 1866 (10. în fosta provincie a Daciei / Dacoromâniei lui Regalian.). 9 mai: România îşi declară independenţa faţă de Imperiul Otoman. când a fost proclamată Constituţia R. Ioan Cuza).). Bulgaria”).): Imperiul Austro-Ungar. “la a-pogeu”. sau Imperiul Otoman / Turc. V. sau «Constituţia de la Târnovo» – “rămasă în vigoare până la 4 decembrie 1947. septembrie.) – 1918 (10. participă la Războiul de Independenţă a Dacoromânilor / Vlahilor din Moesia. de altfel.093 E. stat rămas sub suzeranitatea Imperiului Otoman până în 1908. 19: se inaugurează cel mai lung pod (4. 16 aprilie: după eliberarea Moesiei de sub jugul Otoman de către armatele României şi ale Imperiului Rus.052 E.056 E. P. V. Smârdan. V. Dacoromânii au constatat că au luptat de fapt nu pentru eliberarea Valahiei Sud-Dunărene. V. care culege laurii victoriilor dacoromâne. prin voinţa aceloraşi imperii. intră în război şi Imperiul Rus. cum.).070 E.) 26 septembrie: Carol I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al României.041 E. 13 martie: Carol I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este pus domn al României (în locul lui Al.. Griviţa etc. Austro-Ungaria se opune reUnirii Dacoromânilor nord-dunăreni în-tre hotarele Daciei lui Decebal. la Plevna.

). marcând totodată şi intrarea României în primul război mondial. V. V. V.091 E. în România. V. ∗ 1914 (10. la încheierea păcii. ∗ 1916 (10.087 – 10. 221).000 de ţărani.) – 2000 (10.089 E. 19 iulie: Ferdinand I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al României. 1 al XIX-lea. Bucovinei şi Banatului la Patria-Mumă.): marea răscoală ţărănească din România. Thracia este împărţită între Bulgaria. Serbia şi Albania.). prin voinţa imperiilor Rus. peste Dunăre.). “reîmpărţiri” nesemnificative după primul şi al II-lea război mon-dial. Grecia şi Turcia.082 E.) – 1918 (10. dar devenită – în vârtejul revoluţiilor: burghezo-democratică şi socialistă din Rusia 142 . V. 4 / 17 august: România încheie un tratat secret cu toate puterile Triplei Înţelegeri.093 E.): Imperiul Ruso-Sovietic “la apogeu”. ∗ 1912 – 1913 (10.): primul război mondial. re-alipi-rea teritoriilor Transilvaniei. V. teritoriul Macedoniei este împărţit între Grecia.102 E. V. V. 27 martie: provincia istorică dacoromânească a Basarabiei. proiectul şi conducerea lucrărilor: inginerul dacoro-mân: Anghel Saligny.).093 E. Moesia Superioară este împărţită între Serbia şi Bulgaria. anexată Imperiului Rus / [arist în 1812 (9987 E. BMIst. 27 septembrie – 1927 (10. ∗ 1918 (10. În 1913. V. Ro-mânia.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ∗ 1914 (10. Austro-Ungar şi Otoman. la Cernavodă.088 E.092 E. asigurându-ise. la înăbuşirea în sânge a acestei răscoale au fost împuşcaţi 11.089 E. V. ∗ 1907 (10.175 E. V. prin această monumentală lucrare.091 E. Bulgaria. 14 / 27 august: România declară război Austro-Un-gariei. ingineria dacoro-mânească înregistrează o culminaţie europeană (cf. V. ∗ 1917 (10.): Al II-lea Război Balcanic.). ∗ 1916 (10.

1 Decembrie: re-Unirea parţială între hotarele Daciei lui Decebal. din “destrămatul” Imperiu Austro-Ungar: Banatul. [ara Haţegului. ∗ 1918 (10. cu “acordul” lui Lenin) – independenta Republică Democratică Moldovenească şi «exprimând voinţa poporului.093 E.) ∗ 1918 (10. Croaţilor şi Ru-tenilor. 593). V.). în virtutea dreptului istoric şi de neam». 143 .). SUB SCEPTRUL REGELUI FERDINAND I. a provinciilor. Ardeal. septembrie. de la New York. [ara Bârsei etc. în Statul Naţional Unitar: România-1918 (10.093 E. Slovacilor.093 E.). decretează unirea acestor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii. Articolul Întâi al Hotărârii Adunării Naţionale de la Alba Iulia: «Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania. votează moţiunea de dezmembrare a Austro-Ungariei şi de eliberare a tuturor popoarelor din lanţurile Imperiului AustroUngar. Sârbilor. România. în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. cu România» (apud GIrva. [ara Zarandului. Ba-nat şi [ara Ungurească. 15: Congresul Românilor (Dacoro-mânilor / Valahilor). se re-uneşte cu Patria-Mumă. ∗ A NOUA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR. 1 anului 1917 (bineînţeles. V. V. partea sudică a Maramureşului şi partea sudică a Bucovinei. ÎN STATUL MODERN AL ROMÂNIEI MARI. cu “statul-mumă” din 1859 al României. Polonilor. statul dacoromânesc-medieval al Transilvaniei (Crişana. a “ţărilor de râuri / munţi”. V. adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia.). Cehilor. LA ANUL 1918 (10.093 E. între hotarele Daciei / Dacoromâniei lui Regalian.

7 iunie: Mihai I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al României (sub regenţa alcătuită din principele Nicolae. 5 septembrie: Carol al II-lea (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al României. S. preşedintele Curţii de Casaţie). 144 . R.). S. legionarii îl asasinează. V.) – 1945 (10. V.). 27: Pactul Kellogg – Briand. teritorii devenind Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Bucovina de Nord. în “imperiul roşu”. V. Buzdugan..115 E. patriarhul Miron Cristea şi Gh. 20 iulie – 1930 (10. V. V. 8 iunie – 1940 (10.).120 E. V.116 E. 17: România devine membru permanent al Ligii Naţiunilor (cu 50 de voturi din 52 posibile). ∗ 1939 (10.110). Transnistria.).): al doilea război mondial. 1 ∗ 1927 (10. 7: a douăsprezecea sesiune ordinară a Adunării Societăţii Naţiunilor este prezidată de reprezentantul României. ∗ 1931 (10.).114 E. interzicând războiul ca instrument al politicii internaţionale. V.).114 E. 28 iunie: U. ∗ 1928 (10.). V. cu-prinzând 72 de state şi 80Î din populaţia planetei.102 E. V. / Imperiul Ruso-Sovietic (în urma înţelegerilor dintre Stalin şi Hitler) ocupă teritoriile dacoromâneşti-mol-doveneşti: Basarabia. este semnat la Paris de 15 state.103 E. Herţa etc. ∗ 1928 (10. ∗ 1939 (10.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. septembrie 4: România aderă la Pactul Kellogg – Briand. Ni-colae Titulescu.115 E.115 E. ∗ 1935 (10.115 E. august.103 E. V. ∗ 1930 (10. pentru a pune capăt politicii sale împotriva expansionismului Germaniei hitleriste. V.). 7 martie – 21 septembrie: primministru al României este Armand Călinescu. ∗ 1940 (10. septembrie.). septembrie.

con-sfinţind ieşirea României din războiul antisovietic şi întoarcerea armelor îm-potriva Germaniei lui Hitler. ∗ 1941 (10. inclusiv judeţul Hotin. S.119 E. ∗ 1940 (10.119 E.): trupele sovietice ocupă Basarabia. S. 29 decembrie: Mihai I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este regele României (a doua oară). Ucraina. septembrie. V. iunie: mareşalul Ion Antonescu eliberează teritoriile dacoromâneşti ocupate de U. este semnată Convenţia de Armistiţiu dintre Guvernul României şi Guvernele Naţiunilor Unite. să intre în componenţa R. V. 4: Regele Carol al II-lea (de Hohen-zollern-Sigmaringen) al României numeşte pe generalul Ion Antonescu pre-şedinte al Consiliului de Miniştri. ∗ 1944 (10. S. de către Stalin / Moscova şi de către regalitatea bucureşteană de HohenzollernSigmaringen. septembrie. 12: la Moscova. şi cea mai mare parte a Transnistriei.). V. 4 noiembrie: Prezidiul Sovietului Suprem al U. ∗ 1940 (10. R. V. a fost făcută “cadou” Bulgarilor (pentru “fidelitate so-cialistă”).). / Imperiul Ruso-Sovietic şi le reintegrează României (sub numele istoric străvechi de provincia Basarabia).). S. V. S. din nordul Bucovinei. ∗ 1944 (10. parte numită “Cadrilater”. cea mai mare parte devenind Republica Socialistă 145 . alcătuită din două judeţe: Durostor şi Caliacra.115 E.).).116 E. 7: sub presiunea stalinistă. se încheie la Craiova Tratatul de frontieră româno-bulgar prin care partea de sud a Du-nogaetiei / Dobrogei. judeţe aflându-se şi astăzi în componenţa Bul-gariei. decide ca judeţele dacoromâneştimoldoveneşti din sudul Basarabiei (Izmail şi Bolgrad).). septembrie. ∗ 1940 (10.115 E.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. V. S.115 E. V. septembrie 6 – 1947 (10.122 E.115 E. 1 ∗ 1940 (10. V. R.).

prin care se pune capăt “erei socialiste / comuniste” din România. V. ∗ 1965 (10.). V. V. făcuţi de Neil Armstrong. V. V.142 E. V. 30 decembrie: România se proclamă Republică.122 E. era este “deschisă” de primii paşi ai Omului pe Lună. V.).144 E.).164 E.): Nicolae Ceauşescu este preşedinte (al Consiliului de Stat) Republicii Socialiste România. 1 Sovietică Moldovenească.164 E. ∗ 1948 (10. V.127 E. V.).) – 1952 (10.) – 1958 (10. ∗ 1958 (10.140 E.122 E. V. V.140 E. 22 decembrie: Republica Socialistă România. ∗ 1989 (10.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 21 august – 1989 (10.): Petru Groza este preşedinte (al Prezidiului Marii Adunări Naţionale) Republicii Populare Române. V.136 E. ∗ 1947 (10. 20 august: Republica Populară Română. V. 30 decembrie – 1965 (10.142 E.): Gheorghe Gheorghiu-Dej este preşedinte (al Consiliului de Stat) Republicii Populare Române.133 E. ∗ 1965 (10. V.).).140 E.) – 1967 (10.) – 1965 (10.): Constantin I. V. V. V. ∗ 1947 (10. ∗ 1961 (10.). Parhon este preşedinte (al Prezidiului) Republicii Populare Române.136 E.) – 1961 (10.164 E. ∗ 1952 (10. ∗ 1969 ( 10. din cadrul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.123 E. V.) – 1989 (10. 146 .140 E. V. 16 – 22 decembrie: declanşarea Revoluţiei Dacoromâne Anticomuniste / Anticeauşiste din Decembrie 1989.): Ion Gheorghe Maurer este preşedinte (al Prezidiului Marii Adunări Naţionale) Republicii Populare Române. restul teritoriilor e atribuit Ucrainei.): Chivu Stoica este preşedinte (al Consiliului de Stat) Republicii Socialiste România.127 E. ∗ 1967 (10.133 E. 20 iulie – şi în prezent / viitor: Era Antropocelestă.

limbă oficială: limba română.175 E. dintre Vistula. Pripet. Podişul Podolic şi Marea Getică / Neagră. dar pierderea con-ştiinţei naţionale la Dacoromânii-moldoveni se relevă drept rezultat al politicii de deznaţionalizare şi de rusizare din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. la 20 iulie 2001. înrădă-cinaţi în toate structurile societăţii dacoromâneşti-moldoveneşti dirijate de la Chişinău.467.305. ∗ 1990 – 2000 (10.164 E. 2) Republica Moldova (5. Pelasgo-Daco-Thracii – adică Valahii / Dacoromânii-moldoveni – dintre Prut şi Nistru / Don.): în spaţiul Daciei / Dacoromâniei lui Regalian fiinţează următoarele state europene: a) state în care limba pelasgo-daco-thracă / valahă (dacoromână / română) este limba majorităţii locuito-rilor: 1) România (23. 1 ∗ 1989 (10. limbă oficială: limba dacoro-mână / română.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.165 – 10. Petru Lucinski. dintre care Dacoromâni / Români. evident. au cunoscut vitrege istorii în creuzetul populaţiilor migra-toare din estul nistreanoazovian al Daciei / Dacoromâniei. din-tre care Dacoromâni / Români-moldoveni. Marea Azov şi Caucaz.000 locuitori. sub numele de limbă moldove-nească. V. V. b) ţări care s-au ivit în aria Pe-lasgiei / Valahiei (Daciei / Dacoromâniei lui Regalian) şi în care elementul demografic preponderent pelasgo-daco-thrac / valah (dacoromân / român) este “asimilat” / “distrus”.000. şi limba rusă.137. Vladimir Voronin. prin-tr-o “democraţie moldovenească”. adică Pelasgo-Daco-Thraci / Va-lahi: 3. este prelungirea unui aspect al programului stalinist de rusizare. adică valahă).000. prin 147 . admiterea limbii ruse ca “a doua limbă oficială în statul Moldovei” de către Parlamentul “majoritarcomunist” al Moldovei. adică Pelasgo-Daco-Thraci / Vlahi: 21. sub preşedinţii din acest “deceniu de pseudo-independenţă faţă de Moscova”: Mircea Snegur.000 locuitori.). în lan-ţurile Imperiului Rus-[arist şi Sovietic-Rus). sub lideri ruşi / rusofili. 23 decembrie şi în prezent: România (Republica României).000.

Bielorusia / Belarus (10. Rusia (125.000 – cf.000).651.: 628.000. “armâni” etc. cf.400. dintre care Vlahi / Dacoromâni: 2. Cehia (10. 7) Muntenegru (471.000. dintre care Vlahi / Dacoromâni: 69. 1 politicile de deznaţionalizare din secolul al XX-lea.000 – cf.500.000 locuitori. 3) Bosnia-Herţegovina (4. dintre care Valahi / Dacoromâni: 573.).000 locuitori.224.000 locuitori.000. TTRH. inclusiv “Vlahii / Dacoromâniitimoceni”.200. peste 50Î: 1) Albania (3. TTRH. cf. dintre care Dacoromâni / Vlahi – “istroromâni”: 63. dintre care Vlahi / Dacoromâni – “macedoromâni”. dintre care Vlahi / Dacoromâni: 156.000 locuitori. dintre care Dacoromâni / Vlahi: 573.000 locuitori. 100 sq. TTRH.000). dintre care Români / Dacoromâni-moldoveni: 1.000 locuitori.). Elveţia (6.440.000). 11) Ungaria (10. Polonia (37.200. 4) Croaţia (4. dintre 148 .000 locuitori. 46 sqq. 80 / 115 sqq. TTRH.000). 8) Serbia (7. TTRH.000. Lituania (3. 16 sq.000.000). 83 sqq.305. 5) Grecia (10. cf. 56 sqq. dintre care Valahi / Dacoromâni – “getvanci”: 127. c) situaţia în alte state ca-re au încorporate arii pelasgo-daco-thracice / valahice (dacoromâne): Austria (7. 67 sqq.200. 2) Bulgaria (9.000 locuitori.000 locuitori. 102 sqq. TTRH. pp.000 locuitori.: 421.).000. 10) Ucraina (45.000. dintre care Valahi / Dacoromâni: 67. TTRH.000 locuitori.000 locuitori. 9) Slovacia (5. 118 sqq. TTRH. cf.).300.). dintre care Vlahi / Dacoromâni.: 553. sau Români – “istroro-mâni”: 289.). dintre care Vlahi / Dacoro-mâni – “armâni”. TTRH.000 – cf.000 locuitori. cf.730.000). dintre care Vlahi / Dacoromâni – “vlahomorlaci”: 316.000.). “megle-noromâni” etc.000 locuitori.000 locuitori. cf.).600. TTRH. Germania (81.200.). dintre care Vlahi / Dacoromâni: 102.000 locuitori.000.000. dintre care Vlahi / Dacoromâni: 1. TTRH. cf.630. dintre care Vlahi / Dacoromâni: 73.000 locuitori. 6) Macedonia (2.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.000 locuitori. dintre care Vlahi / Dacoromâni – “cuţovlahi”.620.000 locuitori.).530. “ţânţari” etc. dintre ca-re Vlahi / Dacoromâni: 643.160.700.768. cf.000). 75 sqq.). 7 – 45.

noiembrie (10. În etnonimul Pelasg – care a evoluat în contemporanul Valah / Vlah. 1 care Dacoro-mâni / Vlahi: 1. 57.171 E. TTRH. V. în petrecerea mileniilor.. V.171 E. c / k – g. bilabială. decembrie – 1996. 136 / 140. II.): Emil Con-stantinescu este preşedintele României.): Ion Iliescu este preşedintele României. 145. IV.530. p-. din Pelasg.. grupul consonantic -sg-. Iordanes (aprox.175 E. se certifică şi deri-vatul belagin / belagine < Belag. surdă.+ suf. Belac. ∗ 1990. H. ∗ 2000. decembrie 20 (10.. ETNONIMUL PELASG > BELAG / BELAC (BALAC) > BLAC / VLAH (VALAH). permiţând la rostire.000. desemnând: “cei mai vechi şi cei mai înţelepţi oameni albi ai pământului (Europei)” – se evidenţiază. 10 decembrie 2000.175 – 10. 531 – 592). cu atestare mai întâi la Carianul Herodot. 56. -in (pentru feminin: belagine) – “ceea ce este al 149 . V. următoarea lucrare a le-gilor fonetice: oclusiva explozivă. “pierzând” constrictiva / fricativa den-tală surdă (s). H. 50 / 52. în “turul secund”: Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu). 44 etc. Turcia (31. Prin istoricul dacoromâno-moesiano-got..). în orizontul anului 432 î. în semnificantul Belag. VI. cunoaşte “sonori-zarea” în b-. “surdizarea” so-norei. şi – la formarea pluralului – palatalizarea: Belagi > Belaghi > Belachi. cf.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. decembrie – 2000. VIII.230) etc. dintre care Vlahi / Dacoromâni: 236.210 locuitori.) – şi în prezent: Ion Iliescu este preşe-dintele României (duminică. 81). Getica (69). prin celebra sa lucrare din anul 551. -g-. s-a derulat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. V. etnonimul înfă-ţişându-se către orizontul anului 551 d. în perechea consonantică postpalatală. se reduce la oclusiva postpalatală sonoră. în Istorii (I.165 – 10. 26. noiembrie (10.391. ∗ 1996.

.». la cronicarul Imperiului Latin. 150 . Italice etc. cu e.. adică ţara Dacoromânilor / Românilor. etnonimul Belac deja cunoscuse sincopa lui -e.. i-a instruit în ştiinţele fizicii. se relevă faptul că Pelasgii / Vlahii (Valahii) – adică Dacoromânii / Românii – sunt cei mai vechi locuitori ai Europei. că sunt Thracii Peninsulei Balcanice. întinsă de la Alpi la Don şi Marea Getică / Neagră. fysicam tradens naturaliter propriis legibus vivere fecit. şi de dincolo de Carpaţii Nordici până la Marea Mediterană (Marea Thracică / Egee). Din Istoriile lui Herodot (supra). quas usque nunc conscriptas belagines nuncupant./ b> v-) şi “fricativizarea” / “laringalizarea” dinspre plural a consoanei finale: Vlac > Vlachi > Vlah.(Blac).. 1 Belagilor”:«Nam ethicam eos erudiens barbaricos mores compes-cuit.> -a-: Ioan / Ioniţă Asan «ilustri Blacorum / Valachorum regi (.. sau dacoromânesc / românesc”.. în unele documente redactate în latina medievală mai apare şi nesincopat. de dinaintea Elenilor / Grecilor. făcân-du-i să trăiască după legile naturii. în De la conqučte de Constantinopole: «Blachie la Grant» – apud XIRD. a rezultat: Balcan / Balcanică. Geoffroy de Villehardouin. din Blac / Balac. transcriind aceste legi.) Blaciae provinciis constituti..». cea mai veche ţară a Europei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. “fricativizarea” / “labiodentalizarea” oclusivei ini-ţiale (p. însemnând “ceea ce este pelasgo-daco-thrac / valahic.. ele se păstrează până astăzi. Toponimul Pelasgia > Belachia / Blachia (în documentele evmezice: La Grande Blaquie – Blachia Mare.» / «El (Deceneu) i-a învăţat etica. II. prin sufixare cu -an şi apoi cu -ic / -ică. ori redeschiderea-i sub influenţa accentuatei vocale din silaba secundă (Balac). Înainte de orizontul anului 1199. sub numele de belagine. 302) > Valahia înseamnă ţara Pelasgilor > Belagilor / Belachilor > Valahilor / Vlahilor. dezvăţândui de obiceiurile lor barbare.

de diamante etc. într-un ţinut urieşesc. cu puţine graminee. ori suliţe / ţăpi. În lumea arc-tică. de Eschimoşi. cu arcuri – şi cu o “rezervă” de corzi la arcuri –. de foci. cu săgeţi. ale omului arctic. 1 Toponimul Peninsula Balacanică îşi lămureşte semnificatul dintâi în “peninsula Pelasgo-Daco-Thracilor / Valahilor. a vâna. permit o vegetaţie săracă. de Aleuţi. În ciuda expansiunii “omului industrial / postindustrial” din secolul al XX-lea. o arie spirituală / culturală (civilizatorie) laterală / izolată a planetei. de tundră. la care se adaugă – “încă o dată şi jumătate” – oceanica porţiune acoperită de banchize. de morse. acest orizont arctic s-a păstrat aproape nealterat. adică ai Dacoromânilor / Românilor”3. se mai păstrează încă o lume arhaică. “munţii Pelasgo-DacoThracilor / Valahilor. OCHIUL MAGIC-TOTEMIC AL ÎNTÂMPINĂRII LUMII ŞI OCHIUL REVOLU[IEI ŞTIIN[IFICO-TEHNICE Lumea arctică – sau lumea Cercului Polar de Nord – ilustrează – chiar şi la sfârşitul secolului al XX-lea – un mirific orizont al cunoaşterii mitice / magic-totemice. a vânătorilor şi pes-carilor. desemnează. cu licheni şi muşchi. cu arbuşti etc. mitul “mai este încă viu”. nu rareori sub “minus patruzecicincizeci de grade”. de aur. cu lănci.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. fireşte.. desemnând întotdeauna “o istorie sacră” de151 . Fauna se evidenţiază prin “bo-găţie” de urşi polari. de vulpi. în căutare de petrol. ca în glaciar. a pescui reprezintă acţiunile fundamentale. oronimul Munţii Balcani. s-a păstrat. vitale. de caribi lăţoşi (specie de ren).. La Cercul Polar de Nord. “populat” de Laponi. polarizându-i cosmosul cel de toate zilele. de Amerindieni ş. tempera-turile scăzute mai toată vremea. În acest spaţiu. Aşadar. adică a Dacoromânilor / Românilor”. a. măsurând peste zece milioane de kilometri pătraţi de uscat. ca înainte de zorii istoriei şi ca în zorii istoriei.

prin “utopizare” şi “ucronizare”. Homo creator (ca “foetus al Mumei-Pământ şi al Cerului Înstelat”. dinamic. cu nemurirea) cunoaşte autocreaţia-i spre a fi direct-proporţional cu idealul său. Omul arhaic în-tâmpină lumea cu un ochi magic-totemic. iar prin acestea. Blaga – şi orizontul cunoaşterii ştiinţifico-tehnice – nucleu primului orizont. Toffler) trăieşte în câmpul de inducţie spirituală generat de două orizonturi ale cunoaşterii: orizontul cu-noaşterii metaforice – derivat. de a nu irita zeii “reali”. 1 spre originile unui lucru. încearcă a supune natura – şi parţial o şi supune –. teama / frica armonizându-l în făptuirile naturii. Omul modern devine tot mai mult homo creator. ori “rele” – din lucruri. deoarece semnifică numai cât opera creată. ca nucleu. ceea ce antrenează orizontul miste-rului. înseamnă deopotrivă a înţelege mai bine o categorie de con-temporani de-ai noştri» (EAM. temându-se tot mai puţin (până la “teama de gradul zero”). fenomen etc. Sub pecetea cunoaşterii mitice / magic-tote-mice stă şi folclorul literar al 152 . din natura în-conjurătoare. Vârsta cunoaşterii ştiinţifice – ca “revoluţie în na-tură” – este aproape seculară. relevat de L. cu teama de a nu se face simţit. deci “înrudit” cu cele eterne.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. dar fără a coincide cu cel al cunoaşterii metaforice în vreun timp. din cunoaşterea mitică / magic-totemică. pe măsură ce devine homo creator. Omul modern (chiar şi din “al treilea val” semnalat de A. dobândeşte putere prin libertate şi ştiinţă / tehnică. conferind “existenţei semnificaţie şi va-loare”. topic şi temporal. şi înfăţişând “modele pentru compor-tarea omenească”. spiritele – “bune”. fiind permanent “în urma” acestuia. Omul modern. “sublimat”. Omul arhaic a trăit (trăieşte) într-un singur orizont: cel al cunoaşterii mitice / magic-totemice (“religioase”). “ajutând-o” în creaţia ei. 2). şi «a înţelege structura şi funcţia miturilor în societăţile tradiţionale despre care este vorba nu înseamnă numai a elucida o etapă din istoria gân-dirii omeneşti. evident. Vârsta cunoaşterii mitice este multimilenară.

. desemnează “fiinţe adevărate”.!» –. consemnat în 1972. din sfera “realismului” magic-totemic. Spuma Laptelui / Sora Soarelui etc. La arhaicii vorbitori ai limbii pelasgo-daco-thrace / valahe (dacoromâne / române). unul. Astfel de credinţe au persistat la majoritatea popoarelor. astfel de sintagme sunt (din perimetrul profanului.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de pildă. ră-tăcit de turmă.. Dumnezeul Cogaionului. până în secolul al XX-lea. Prin revoluţia ştiinţifico-tehnică. la Eschimoşii din Alaska. perimetrul sacrului a fost dinamitat. “mireasa” So-lului (epopt în Zalmoxianism) la nuntirea dintâi – nunta cu “Absoluta Cu-noaştere”. Cântecul despre caribul lăţos – «Ce minunată-i priveliştea / cu un caribu de iarnă. a minunatei privelişti numai cu un caribu lăţos. care îi pot înrâuri soarta. prin care îşi atrage mai întâi bunăvoinţa na-turii. benefic sau malefic. constituind perimetrul sacrului.. Lebăda Roşie etc. evident. sunt “superbe metafore / simboluri”. / în vreme ce turma ur-mează / linia de reflux a mării. Pentru urmaşii de astăzi ai Pelasgo-Daco-Thracilor / Valahilor. Pentru Eschimoş. ce apar frecvent în creaţi-ile literare ale Eschimoşilor. sintagme ca: Gură de Rai. între Cântece ale oa-menilor visării (v. nucleul lui a fost “dispersat”. este o rugă “veritabilă” a vânătorului “arhaic” din Alaska secolului al XX-lea. adică pentru Dacoromâni / Români. HSongs. făcând ţărmul să uruie / sub viscolul co-pitelor. de James Houston.! / Ce minuantă-i priveliştea / în vremea migraţiei. spre a fi prins mai uşor. “părţile” întregului sacru s-au conservat în ariile laterale / izolate. pe pământ”) şi. nu mai mulţi.6). respectiv. asemenea sintagme. lăţos. al neiniţiatului în Zalmoxianism) tot “superbe metafore / simbo-luri”. 1 Eschimoşilor alascani. sintagme ca: Şarpele-Curcubeu. doar 153 .. / în drum către matca pădurii. ţineau de sfera sacrului. în funcţie de “raporturile” stabilite cu acestea.. desemnând: peştera / andreonul lui Salumasua / Salmoş-Zalmas-Zalmoxis (“omul Soarelui-Moş / TatăluiCer. Pentru omul modern. Luna.

/ în acele vremuri adânci. NAl. / nu putea nimeni.. Povestea despre puterea Cuvântului la începuturi – «În vremuri adânci. pentru vânarea fără noimă a animalelor şi păsărilor. Katchinas. 17) – «E multă bucu-rie / când simţi lumina intrând / în oasele lumii. orice ins / putea deveni un animal. antrenând mitemul descătuşării Soarelui şi Lunii. / În acele vremuri adânci. magice puteri. poveste “tăl-măcită” în 154 .. / totodată. cine nu respectă legea este aspru sancţionat de trib. / lăsându-ţi ochii în urmele lui înrăzărite. 129).. / după vrere-i. a fost dat morţii. care “se lasă prinse” pentru hrana omului – ele fiind “nemuritoare”. / Dar să lămurească asta.. adică de Căpetenie (a Tribului Chil-kat).» – este pentru Alaskan o rugă a bucuriei întâmpinării Bunei Lu-mini. a animalului. / fără a se întrezări vreo deosebire la fire. / Uneori. / Un cuvânt aruncat lantâmplare / ciudate urmări putea să aibă – / dintr-o-dată. / când vieţuiau în frăţie necuvântătoarele şi cuvântătoa-rele. devenea viu. a păsării etc. ca în legenda Cine a adus Soarele pe pământ (cf.. şi nu este voie să sacrifici decât pentru hrana zilnică. păsări. / Aşa era. / Cuvântul avea neasemuite. odraslă de toyon-toion / tookook-tukuk.. de către Coyot şi Corb. ca în Legenda lui Twu-Yaletsa. / după vrerea rostitorului. 33) –. / Toate vieţui-toareleaveau o unică limbă... care. se-ntrupa. 1 de unul având nevoie pentru hrană în acea perioadă.. / şi tot ce aveai de făcut / era să rosteşti Cuvântul. / când animale. din plăcerea de a ucide. a fost părăsit în pustiul de gheaţă. prin hotărârea tatălui şi a tribului. orice dobi-toc / se putea preface în om. numai cu îngăduinţa naturii.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. Cântecul despre reîntoarcerea Soarelui (HSongs. NAl. / în acele vremuri adânci... şi pentru că astfel nu făcea cinste neamului (cf. din valea duhurilor rele. necuvântătoarele erau / când oameni. / e multă bucurie / când în-tâmpini Soarele reîntors / pe cerul de vară. arbori etc.. / mintea avea misteri-oase forţe. căci legile nescrise ale triburilor alaskane relevă prie-tenia dintre om şi animale. 138).» (Shak.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

1972 de Jerome Rothenberg, din oralo-textele alaskane adunate sub titlul sugestiv: Shaking the Pumpkin / Zgâlţâind dovleacul (tiuga), gră-ieşte despre armonia metamorfozelor în Marele Întreg Sacru, al Începuturilor, prin puterea rostirii Cuvântului. Mitul Cuvântului primordial, al Unicei Limbi a Începuturilor, planetar în arhaitate, ca şi în spaţiul pelasgodaco-thracic / valahic (dacoromânesc / românesc), ca şi în spaţiul sumerian, ebraic etc., îndeosebi, ca în Biblie («Evanghelia după Ioan» – «La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dum-nezeu şi Dumnezeu era Cuvântul» – Bibl, 1197), unde se mai înrăzăresc fragmente, s-a conservat aproape integral într-o arie spirituală laterală / izolată a planetei, la Eschimoşii alaskani. Semnificantul, în funcţie de “închi-puirea” rostitorului (şi închipuirea lucrului – ne relevă William James – face respectivul lucru imaginat în timpul T-1 să fie ceva mai mult în “realitatea” timpului T-2, adică respectivul lucru închipuit «este mai mult decât înainte de a fi imaginat» – DCEH, 205), devine semnificat – şi această “realitate” din orizontul cunoaşterii metaforice nu poate servi decât în chip benefic lui homo creator. O eră nouă – cea a lui homo creator, pe care am numit-o era antro-pocelestă – şi-a arătat pragul între 12 aprilie 1961 (când Iuri Gagarin, pe nava Vostok, face zborul cosmic inaugural) şi 20 iulie 1969 (când Neil Armstrong, la ora 21, 56’, a păşit pe solul Lunii, în Marea Liniştii, urmat de Edwin Aldrin, din echipajul Apollo-11), rămânând tot sub puterea / magia Cuvântului de la Începuturi.

ARHETIPAL ŞI INTERFEREN[IAL
În funcţie de un calendar heliotermic / precesional, perioadele de gla-ciaţie alternează cu perioadele calde. Intervalele – potrivit unor calcule inter-disciplinare (cf. DNTr, 42) – ar fi de câte 13 milenii. În era glaciară, problema fundamentală a omului este aceea de a
155

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

supravieţui în regimul peşterii. Cu “bagajul cultural” al peşterii, omul – de fiecare dată – intră în era caldă, ca şi în holocenul “prezent”, desfăşurându-şi forţele “creatoare” / “culturale”. Cam în acelaşi timp, de-a lungul fluviilor fundamentale ale planetei, între / dinspre deltă şi munte, iau fiinţă civilizaţiile arhetipale: pe Dunăre, civilizaţia pelasgă (pelasgo-daco-thracă / valahă, sau dacoromână / română), pe Tigru şi Eufrat – civilizaţia sumero / asirobabiloniană etc. Un flux-reflux demografic – şi, bineînţeles, cultural – antrenează între matcă şi munte marele câmp civili-zatoriu, care, în câteva milenii, îşi conturează acea pecete stilistică inconfun-dabilă, deşi, în temei, civilizaţiile arhetipale au un “numitor comun” derivat din aceleaşi probleme ale omului arhaic de pretutindeni. Dezvoltarea civiliza-ţiilor arhetipale într-o direcţie originală este determinată de condiţiile geo-cli-materice, de bogăţiile solului / subsolului, de complexul semantic-sincretic “informaţional” etc.; “informaţia” este acumulată şi transmisă prin “memoria colectivă”, prin memoria semnelor (adică prin scriere, dacă este “admisă de religie” şi în sfera profanului). Civilizaţiile arhetipale se dezvoltă mai repede, ori mai încet, în funcţie de cataclismele naturale: cutremure, vulcani, potoape etc. – “imediat” după glaciaţiune, acestea fiind frecvente (“cataclismele omu-lui” – “migraţiile”, războaiele – îşi fac apariţia cu un mileniudouă mai târ-ziu). Elementul demografic este decisiv în faza de apogeu a civilizaţiei arheti-pale, antrenând – de la periferie – “roirile”, “expansiunea”, “fluxul cultural / civilizatoriu” şi permiţând “contactul de cumpănă” dintre două sau mai multe civilizaţii; este momentul “oglindirii” (deformate, bineînţeles) între civilizaţii (“vetre”) şi al pregătirii aşa-ziselor prime valuri de populaţii “migratoare” ca valuri de “reflux cultural / civilizatoriu”. Locul de întâlnire, de “contact”, de interferenţă dintre valurile “concentrice” ale civilizaţiilor arhetipale (întotdea-una, mai vitregit de natură,
156

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

arid, în comparaţie cu pământurile scăldate de fluviile fundamentale ale planetei, “loc” situat între “arii laterale” ale civilizaţi-ilor arhetipale) permite naşterea unei noi civilizaţii, o civilizaţie-hibrid, sau ci-vilizaţia interferenţială (mai “activă”, apoi mai “puternică” decât oricare dintre civilizaţiile arhetipale, pentru că este mai “nouă”, mai “tânără”); civilizaţiile interferenţiale impun noi structuri / raporturi, o nouă dinamică a spiritului ci-vilizatoriu ancorat în schimbul de valori, chiar dacă producţia de valori pare a trece în plan secund. O astfel de civilizaţie interferenţială este cea helladică / greacă, ivită într-o arie laterală a spaţiului pelasgo-daco-thrac, spaţiu cu con-stantele arhetipale ale mătcii Dunării şi ale sacrului munte Cogaion; o dată cu “moştenirea” pelasgo-daco-thracică de “arie laterală”, civilizaţia helladică “a preluat” şi elemente ale civilizaţiei egiptene, şi elemente ale civilizaţiei sume-ro-babiloniene. Într-o altă arie laterală a civilizaţiei pelasgo-daco-thrace, de data aceasta, în aria sud-vestică, a apărut civilizaţia interferenţială romană. La ora actuală, planeta se află la apogeul interferenţialităţii, pregătitor al unui “nou tip de civilizaţie”, care ar putea fi de “flux-reflux antropocelest”.

RELIGII ALE EUROPELASGIEI, ALE DACIEI / DACOROMÂNIEI 1
Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor (Dacoromânilor)
157

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

În paleolitic, o dată cu homo sapiens autoproiectânduse ca fiinţă cosmică, între viaţă şi moarte, între rău şi bine, între Pământ şi Cer, între etern şi efemer, şi-a făcut apariţia şi complexul de credinţe / idei religioase, mai exact spus, religia – formă sacră a conştiinţei, vectorizată în “absolut”, în “perfecţiune”, în “puritate”, în “demiurgic” etc., reflectare mai mult ori mai puţin “veridică”, dar sfântă, a realităţii de toate zilele, în căutarea / aflarea adevărurilor fundamentale, a esenţei umane în timpi, în spaţii. Şi istoria religiilor ca ştiinţă despre avatarurile spiritului în plan dia-cronic, cu incontestabilă oglindire în întemeierile civilizatorii / culturale, nu poate face abstracţie de complexul credinţelor / ideilor religioase din paleoli-tic, în ciuda faptului că «omul preistoric nu ne-a lăsat decât mesaje trunchia-te» (GRP, 3).

HOMO SAPIENS NEANDERTHALENSIS DE BOROŞTENI-ROMÂNIA (80.000 Î. H.) ŞI CREDIN[ELE LUI RELIGIOASE PERPETUATE PRIN OMUL DE CRO-MAGNON, PRIN EUROPELASGI, LA PELASGII / VALAHII, SAU DACOROMÂNII DE AZI
Denumit astfel după localitatea de lângă Düsseldorf, unde au fost des-coperite osemintele acestui tip uman, omului de Neanderthal (Homo sapiens neanderthalensis) i se atribuie cultura Musteriană. Neanderthalianul este îndeosebi omul paleoliticului mijlociu, al ultimului interglaciar (120.000 – 80.000 î. H.), descoperitor al focului, bucurânduse de “un climat temperat”, cu bun peisaj forestier, cu faună «în care nu lipseau elefantul antic, rinocerul de tip
158

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

Merck, hipopotamul, calul, bizonul, cerbul etc.» (CMar, 11). Capacita-tea craniană îi este aproximată la 1.450 cm3. Înălţimea bărbaţilor era în medie de 1,65 m şi a femeilor – de 1,55 m. La omul de Neanderthal se atestă «rela-ţii sociale şi de comunicare conceptuală, orală sau simbolică», «un limbaj elaborat» (ibid., 12). Neanderthalienii, numiţi şi paleantropi, «au perfecţionat practica vânătorii, ajungându-se la o strânsă cooperare a întregului colectiv»; îşi amenajau locuinţele în peşteri / grote, «uneori destul de încăpătoare (90 de metri pătraţi), în mijlocul cărora se aprindea focul, protejat de plăci de piatră; se admite că paleantropii au descoperit modul de producere a focului (prin frecare sau prin scăpărare); de la ei ne este cunoscută, pentru prima da-tă, practica înmormântării; psihicul lor dezvoltat este dovedit de prelucrarea abilă a pietrii.» (PPer, 219). Între orizonturile anilor 35.000 şi 25.000 î. H., neanderthalienii au in-trat într-o “umană competiţie a calităţilor” cu “semenii noi”, cro-magnonienii, rodul convieţuirii lor, al “hibridării” acestora, al “antrenării” într-o firească e-voluţie genetică, oglindindu-se prin milenii până în prezent în capacitatea, în performanţele Euro-Pelasgului ivit dincoace de respectivul segment temporal. În sfera de “credinţe / idei religioase” a omului de Neanderthal se re-levă cultul osemintelor, cultul craniului, utilizarea ocrului roşu în practicile funerare – colorantul “preparat” în peştera-sanctuar fiind asimilat (magic-homeopatic) sângelui şi suflului vital, ceea ce înseamnă în primul rând credinţă într-o “re-înviere” / “reîntoarcere”, credinţă transmisă şi urmaşilor. Credinţa în ocrul roşu, “preparat în mod special” spre a conferi “pro-tecţie” / “putere”, “vigoare” / “rezistenţă”, “suflu vital” / “suflet”, “calea bunei reveniri” / “reînvieri” etc., la neanderthalianul din perimetrul Daciei / Dacoro-mâniei, îndeosebi, este atestată din orizontul anului 80.000 î. H. al
159

000. 20) rezultate din ruperea stalagmitelor şi din scobirea acestora (fig. descoperit la Valea lui GrăunceanuBugiuleşti. Harta. din nordul şi din vestul Mării Getice / Negre (v. 2).. din orizontul anului 80. în peştera Cioara-Boroşteni. 21) până la obţinerea “capacităţii” vasului de care era nevoie spre a prepara / ţine sacrul colorant roşu. într-o tradiţie “contemporană” cu cea din celebre staţiuni ale Eurasiei – Le Mous-tier. 1 peşterii Cioara-Boroşteni (România). mai exact spus. a pereţilor peşterii. / fig.000. în zona cenzurată de scurgerea zecilor de milenii.000 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.000 şi 1. foloseau ocrul roşu (ori de diferite alte nuanţe). 160 . desigur. ceremonialul preparării ocrului roşu la Cioara-Boroşteni. topoare etc. Din păcate.. din Gorj-România. “Blide” de piatră folosite la prepararea ocrului. din aria contemporanei provincii a Olteniei din România. în peştera CioaraBoroşteni din România.750. a “utilajelor” (suliţe. utilizând şi metoda carbon-paisprezece (C-14) de datare. Cercetătorii au analizat ocrul din peştera CioaraBoroşteni. Chapell-aux-Saints (Franţa) etc. la care existau ritualitatea îngropării morţilor. ori alte metode fizico-chimice. H. săgeţi. H. Dar spre deosebire de toate celelate sta-ţiuni.»1. rămâne partea “trunchiată” a mesajelor neanderthalianului de Oltenia. dintre orizonturile anilor 80. descendenţi din Australanthropus olteniensis («2.000 î. cele şase “blide” / “recipiente” descoperite în straturile de ocru Fig.000 şi 50. nu departe de Boroşteni). deocamdată. Neanderthalienii din bazinul carpato-dunărean.). preocupări sincretic-estetice şi magic-homeo-patice de “vopsire” a corpului. s-au păstrat “blidele” / “cavi-tăţile” de piatră (fig. 20.

iar câteva aveau şi inventar funerar (vârfuri de lance de silex şi un obiect făcut dintr-un colţ de mistreţ). H. Două stalagmite din peştera Cioara-Boroşteni. H.» (DVDac. în care au fost scobite “blide” de piatră pentru prepararea miraculosului ocru roşu. sche-letele sunt de tip CroMagnon. iar altele depuse pe spate cu braţele întinse în lungul corpului sau cu mâinile aşezate pe abdomen sau pe piept. culturile Gura 161 . până la Pelasgii (Daco-Thracii) / Valahii (Dacoromânii) de azi. dintre orizonturile ani-lor 7000 / 6500 î. în România. – 4600 î. din neoliticul timpuriu. îndeosebi. 1 de la Cioara-Boroşteni se constituie în primele mărturii arheologice ale folo-sirii ocrului “preparat” în practicile magic-homeopatice.000 î. de la Terra Amata şi Tautavel (Franţa) etc. în practicile funerare. funerare etc. desfăşurându-se şi peste mezolitic / neolitic. O parte din schelete erau în poziţie chir-cită (Hocker).. de “reînviere”.000 şi 80. H. Fig. în jurul vetrelor interioare. n. în orizontul anului 80. “Industria” ocrului roşu de la Cioara-Boroşteni (România). 262). GCiv. evidenţiază permanenţa ide-ilor / credinţelor religioase legate de “suflu vital”. se atestă prin cultura Schela Cladovei (România): «Scheletele des-coperite în aşezările Schela Cladovei şi Icoana se aflau în gropi dreptunghiu-lare săpate chiar în cuprinsul locuinţelor. H. “Bogatul inventar” al scheletelor în “pat de ocru roşu” descoperite de arheologi. din mileniile VIII – VI. Pe unele schelete s-au păs-trat şi urme de ocru roşu. s. 21. (cf. 20. dintre orizonturile prim-sapien-ţial-religioase ale anilor 500. unele dintre aceste morminte fiind duble. ilustrează o impresionantă “tradiţie” a “sacrului preparat sângeriu-argilos”.)..000 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. alături de “bucăţile” / “grămezile” de ocru de la Olduway (Tanzania). la Europelasgi.

1 Baciului – Cârcea şi Criş (România) certifică statornica. Cernavodă. picioarele mortului erau legate înainte de înmormântare. în special ceramică pictată uneori cu o sub-stanţă bituminoasă sau cu benzi incizate amintind de acelea ale aspectului Turdaş (cultura VinceaTurdaş). în poziţie chircită (Hocker). printre locuinţe. copiii fiind îngropaţi uneori chiar sub locuinţe. n. H. perle de scoici etc.» (DVDac.). multimilenar cult al craniului etc.). s.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.) drept sediu al sufletului. (DVDac. Fundul gropilor era câteodată acoperit cu pietre. sau chiar în aşezări. ofrandele funerare nu erau prea numeroase (vase. n. iar câteodată se presăra pe craniul scheletelor un strat fin de ocru. credinţă în ocrul roşu: «Pe baza descoperirilor de până acum. – faptul că Pelasgii (Daco-Thracii) / Valahii din bazinul Dunării considerau capul (fi-ind vorba despre un complex. Alteori. miraculoasa. în poziţie chircită mai mult sau mai puţin accentuată. H. credinţa în ocrul roşu este atestată de culturile: Boian-Gu-melniţa. sau mortul întreg era acoperit cu cioburi. Dintre orizonturile culturale ale anilor 4600 şi 2000 î. uneori chiar sub locuinţe (în special copiii). 49. cioburi şi oase.. Neoliticele necropole de înhumaţie de la Iclod (grupul cultural Iclod) – din nordul provinciei Ardeal / Transilvania a României – confirmă arheologic aceeaşi multimilenară credinţă în ocrul roşu: «Mormintele conţineau un bogat inventar funerar. s.: «În cursul ultimelor două faze ale culturii Boian (România) – din neoliticul dezvoltat – morţii erau îngropaţi în necropole situate lângă aşezări. 48. topoare de piatră. purtătorii celor două culturi ale neoliticului timpuriu – Gura Baciului-Cârcea şi Starcevo-Criş – îşi îngropau morţii în cuprinsul aşezărilor. Această practică a presărării ocrului roşu pe craniul mortului indică – pentru orizontului anului 4500 î.). Hamangia. mortul fiind aşezat pe o parte. Nu lipseau din morminte nici ofrande funerare – vase. Nu lipsesc însă nici topoarele de piatră şlefu-ită şi 162 . unelte sau ocru roşu. Cucuteni etc. oase (deci carne).

cu genunchii ridicaţi în sus. 47). n. DVDac. majoritatea specialiştilor fiind de acord că în această perioadă s-a trecut în Dacia Nord-Dunăreană «la un cult uranian. locul şi rolul ocrului roşu în ritualul funerarincinerator a fost luat de culoarea roşie a urnei arse. n. 49. de tipul numit cu catacombe (groapa având şi o nişă laterală. Mormintele tumulare – aparţinând marilor căpetenii din Pelasgo-DacoThracia – “conser-vă” credinţa arhaică. s.70 m pentru bărbaţi şi 1. Cultul Soarelui trecând în “panoul central” de credinţe / idei religioa-se. în unele dintre vase găsindu-se şi câte un bulgăre de ocru. fie ale aceloraşi triburi. sau pictate în roşu şi alb / negru. în care erau depu-se cadavrele). unele de tipul cu gropile acoperite cu bârne (tip numit yamna) şi. mai rar. 57). «50 aparţineau purtătorilor culturii Folteşti şi conţineau schelete chircite. Înainte de epoca bronzului. fie ale altora. din cele 200 de morminte din marea necropolă de la Bră-iliţa. GCiv. sule).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. s. în mor-minte erau şi foiţe de aramă (DVDac.» (DVDac. 56. euro-pelasgică. fie pe o parte. DVDac. ori de 163 . 59). 1 diferite obiecte de os (spatule. Resturile incinerate erau depuse în vase / urne din lut ars.5 m pentru femei (cf. 230). fie pe spate.). în ocrul roşu: «Marea majoritate a aces-tor movile funerare au fost ridicate deasupra unor morminte de înhumaţie. al Soarelui» (DVDac. înhumaţia persistă. În toate mormintele tumulare din perioada de tranziţie morţii erau depuşi în poziţie chircită. H. a atras după sine şi apariţia primelor morminte de incineraţie (cf. / cf. şi presăraţi cu ocru sau având sub ei un linţoliu de ocru. desigur. Ritul funerar-incinerator a fost impus de Pelasgo-DacoThracii culturii Coţofeni (3515 – 2860 î. în perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului. fie lângă ei bulgări de ocru. presărate cu pulbere de ocru sau având lângă ele bulgăraşi de ocru roşu».» (DVDac. 56). scheletele culturii Horodiştea in-dică înălţimea de 1.). în multe cazuri tumulii au fost folosiţi şi pentru alte înmormân-tări.

ca “mortul” «să poată comunica în timpul consacrat bocirii şi după aceea cu comunitatea lui familială sau sătească». a «unor orificii. te trei ori. 1 pictura în roşu de pe aceasta. din neolitic s-a transmis la Pelasgo-Daco-Thraci / Va-lahi (Dacoromâni) «credinţa şi obiceiul perforării unui orificiu în cutia cu oseminte». o spărtură în pântecul vasului funerar în care se punea cenuşa cu oasele calcinate după incinerarea mortului». Trecând de la Zalmoxianism la Creştinism. la “fereastra sufletului”. în afară de vopsirea sicrielor în roşu-vişiniu. era de o sensibilitate poetică inegalată în alte pro-duse ale genului funerar. bocetul la fereastra sufletului semnifica totodată şi o transsimbolizare poetică a strigării la urechea mortului. în lada sicriului». prin ritul ferestrei sufletului înţelegem. încă din neolitic. «ritul “feres-trei sufletului” s-a menţinut de-a lungul versantului exterior al Carpaţilor Ră-săriteni şi Meridionali până în secolul al XXlea. interesant este şi faptul că urnele erau prevă-zute şi cu orificii pentru ieşirea / revenirea şi înălţarea sufletului la cer (la Tatăl-Cer / Soarele-Moş. PelasgoDaco-Thracii / Valahii – adică Dacoromânii / Românii – au revenit la arhaicul ritual funerar de înhumaţie. s-a păstrat şi neolitica tradiţie a tăierii «ferestrelor sufletului». sau Samasua / Samoş. în şoaptă. rolul ocrului roşu fiind preluat de vopseaua de un roşu-vişiniu a coşciugelor.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de trei ori normal şi de trei ori violent. în versuri. pentru a-l readuce la viaţă din eventuala letargie în care ar fi fost prăbuşit de daimonii malefici ai morţii. în timpul priveghiului nocturn pâlpâia o lumânare şi se bocea. nu Zorile care se boceau la fe-reastra casei). Dumnezeul Cogaionului). la Dacoromânii secolului al XX-lea. «ca element de continuitate în mitologia morţii. în coşciug. în acest caz “fereastra sufletului” reprezintă mai departe transfigurarea 164 . după cum sublinia Romulus Vulcănescu. “bocetul la fe-reastră” (se înţelege: la “fereastra sufletului”. pe nume. cu anumite rosturi rituale.

. manifestări “artistice” în forme principale – «gravură. confecţionarea ferestrei sufle-tului coboară în timp de la sicrie la vasele funerare de pe teritoriul Daciei an-teromane. deci fereastra sufletului e o practică şi un rit preistoric. PEŞTERA – “CENTRU” ŞI “COMPLEX LABORATOR” AL EURO-PELASGIEI “La început a fost. pentru femei: ∇). a dovedit o «gândire simbolică». în Slovacia). totodată a urechii şi a ochiului mortului. Harta / fig. ca în Barca-Moravia şi în zona Ceahlăului (România). într-o imensă unitate cul-tural-religioasă.. cu un “utilaj” divers din os. Şi Euro-Pelasgul peşterilor din aurigna-cian. Euro-Pelasgia (v. în corpul sicriului. (. în lada sicriului.. 1 plastică. la Drobeta Turnu Severin.). sau ovale.. 189 sq.» (VMR. pictură şi chiar sculptură» (CMar. cu veşminte (“un fel de bonete”). de la Atlantic la Marea 165 .. făcute în dreptul capului.şi extracarpatică din nordul ţării până la sud-vest la Dunăre. ori cu fosă. în Dacia / Dacoromânia (azi. ori a unor “cabane rectangulare”. Tibava. în formă de triunghi (pentru bărbat: ∆. (. ca la Tydava. uneori paralele şi în formă de cruce. 13) –.. ca în peştera Morin (din Spania). care aveau pe partea superioară a pântecelui o ciobitură pentru a se alcătui un orificiu prin care sufletul rămăşiţelor celui din vasul funerar să poa-tă intra şi ieşi după voie după înhumare. ca în Peştera Renului de la Arcysur-Cure (din Franţa).) ferestrele sufletului erau de fapt două orificii laterale.. când se acoperea sicriul cu pământ. 4). cu locu-inţe – sub forma “unor corturi circulare”. peştera”. la populaţia autohtonă din Dacia. orificiile acestea rămâneau deschise tot timpul priveghiului şi inclusiv la îngropare.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.) până la începutul seco-lului al XX-lea înmormântarea cu sicriu cu ferestre ale sufletului a fost răs-pândită în întreaga depresiune intra. în anumite zone în formă de cerc sau de pătrat ..

în holocen (peste neolitic). “să se înrădăcineze”. ori până dincoace de intrarea în holocen. prin ploi. se relevă în apărarea / asigurarea şi în perpetuarea speciei umane. a intemperiilor de tot soiul. Până dincoace de «oscilaţia climatică Alleröd» şi de ultimul episod de răcire Dryas. “sacru” al acesteia. Tatăl-Cer şi Muma-Pământ.). din os. are un rol fundamental în “dăruirea” / procurarea hranei etc. Tatăl-Cer fecundează / fertilizează Muma-Pământ. peştera. altfel spus. din lemn) etc. a du-hurilor malefice ş. bipolarizate de viaţă şi moarte.. determi-nând germinarea. Perimetrul de vâ-nat / cules. pe un anumit segment temporal. Oferind “cea mai mare siguranţă vieţii”. ale Euro-Pelasgului peşterilor / cavernelor. cu spiritul ei benefic – probat în zeci de milenii –.. fie în faţa cataclismelor. la Marea Massagetă / Azov şi la Tanaya (Tanais) / Don. din mezolitic etc. a “utilajelor” (din piatră cioplită.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. peştera este considerată drept «pântec sfânt al Mumei-Pământ». către anul 8000 an-te-Hristos. arheologi. îşi modifică “resursele”. relevată tot mai pregnant de cercetătorii ultimelor decenii (speologi. Euro-Pelasgul con-stată interdependenţa pământ–cer: Muma-Pământ “nu poate exista” fără Ta-tăl-Cer. preistori-cieni ş. iar explozia florală atrage şi pe cea faunistică. începe să devină tot mai mult Gură de Rai. 1 Getică / Neagră. Orice act al Euro-Pelasgului este ancorat în sfera sacrului. ca şi mai târziu. “dăruite” de MumaPământ. peştera îl determină pe EuroPelasgul din paleoliticul superior.. să se lege tot mai mult de perimetrul “benefic”. Ca sacru aliat al EuroPe-lasgului. a. fie în faţa fiarelor. În momentul în care vânatul şi fructele din perimetrul sacru al peşterii se împuţinează. problemele fundamentale. în procurarea hranei. jur-împrejurul peşterii deci. “sacre”. se convinge că perechea primordială. “Comunitatea” peşterii îşi procură hrana – într-o “primă vârstă” a existenţei sale – din vânat / pescuit şi din cu-lesul fructelor. În glaciar. rodirea etc. 166 . a.

aceasta continuând să rămână locul sacru. Euro-Pelasgul se simte obligat să păstreze legături pe-riodice cu peştera sacră.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. În cadrul comunităţii vânător-pescar-culegătorului se impune tot mai mult categoria indivizilor “specializaţi”. observă rolul seminţelor. lărgindu-i şi îmbogăţindu-i “orizontul sacru”. devenind cultivator (agricultor). sacru. Aceste arme / unelte. sub cerul liber. a “inovatorilor-magicieni”. încearcă şi reuşeşte a domestici animale. îl determină pe Euro-Pe-lasg să iasă din peşteră. Fiecare “act” uman benefic (ori malefic) se revelează într-o “putere” deifică “bună” (ori “rea”). dar nu în mod îndestulător. Înmulţirea membrilor comunităţii din peşteră solicită totodată mai multă hrană – şi “că-ile” procurării acesteia trebuie “neapărat” găsite. impunându-se tot mai mult rolul “producătorului” de unelte / arme (“vechi” şi “noi”). “binomul Pământ – Cer”. al descoperitorului (dezvăluitorului) “tainelor” / “misterelor” seminţe-lor (de la plantele “bune”.. într-ale producerii uneltelor etc. cultivă pământul. în obţinerea armelor / uneltelor de mai mare “eficienţă”. În perimetrul nou. dar cu fructe insuficiente pentru “neam”. cu sanctuarul “din strămoşi”. ori “îmblânzirea” climaterică etc. 1 mergându-se până la epuizarea acestora. Gura de Rai. Grupele de iniţiaţi într-ale vânat-pescuitului. îşi face nou adăpost (“sălaş” / “locuinţă”). rolul vânător-pescar-culegătorului “scade” într-o oarecare măsură. Euro-Pelasgul cercetează atent. În perimetrul de sub noul orizont al peş-terii. de la plantele de leac / “boscoane” etc. La început. epuizarea resurselor de hrană (obţinută până la un moment dat prin vânat / pescuit şi cules) din perimetrul peşterii. al peşterii. revin deseori la peştera-sanctuar – doar în peşteră “li se relevă totul”. Euro-Pelasgul se exercită deopo-trivă în aceste compartimente de procurare a hranei de toate zilele (ori so-licitate de aflarea 167 . să se îndepărteze tot mai mult de aceasta. dar la distanţă nu prea mare de peşteră. de la arborii ”buni”. de data aceasta.).

“deopotrivă”. apoi. vânător-pescarculegătorul “admite” – lângă “producătorul” de unelte / arme şi “producătorul” de leacuri / boscoane (magul / “vraciul”) –. înregistrând amploare. Peştera (cu perimetrul ei sacru) este primul “laborator” de “primă complexitate” al societăţii umane (într-un anumit fel. când descoperă avantajele “surplusului” şi ale “schimbului de produse”. “întemeiată pe deosebirile de sex şi de vârstă. peştera şi perimetrul ei sacru. istoria spirituală şi “materială” a omenirii începe din peşteră. Diviziunea socială a muncii se adânceşte. “replică modernă” i-ar fi fabrica).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. era antropocelestă). în “supremă” revoluţie ştiinţifico-tehnică (şi pragul 168 . păstorul. se diversifică – în sclavagism. chiar mult mai târziu – rolul “cetăţii” / “oraşului” din sclavagism. pe compartimente vectori-zate în procurarea hranei / uneltelor (armelor) şi a “surplusului”. Aşadar. Elementul demografic. adică pe o bază pur fiziologică”. peştera joacă – în paleolitic. determină apariţia unei serii de aşezări umane tot mai depar-te de peşteră. neamul. a. 1 acesteia). în anumi-te regiuni ale planetei. în flux-refluxul dintre matcă şi munte. este atins apogeul diviziunii sociale a muncii. din epoca modernă. înregistrează diviziunea socială a muncii. ajungându-se – în urma “exploziilor” demografice – la “opoziţia” dinamică: sat – oraş. în zeci de milenii. În peşteră deci şi în peri-metrul ei sacru. în evul mediu. în capitalism / socialism. “Îndepărtarea” Euro-Pelasgului de sfera sacră a peşterii. apoi. ginta. Aşezarea – “cetatea” / “dava” – preia rolul socialspiritual al peşterii încă din perioadele de “înflorire” şi de “descompunere” ale comunei primitive. La ora actuală (în pragul noii ere a omului. din evul mediu. din “zorii holocenului”. agricultorul ş. antrenate de aceasta. fratria etc. favo-rizat de “îmblânzirea” climei. în mezolitic şi. este o “ie-şire specializată”. Respectând proporţiile. comunităţile euro-pelasge cunosc diviziu-nea naturală a muncii. îşi află începuturile şi diviziunea socială a muncii.

şi numai dacă apoi omenirea se va pregăti să înfrunte. cultul Tatălui-Cer – apoi. un cult al craniilor izo169 . al ştiinţelor – de la astronomie la medicină etc. H. să escaladeze – în condiţiile supravieţuirii – un cataclism natural planetar. de sorginte meteorologică. seismică / vulcanică.). «oasele decorate». evitându-se ameninţătorul cataclism de proporţii planetare gata de a fi declanşat de puterea lui homo creator. André Leroi-Gourhan. cultul Mumei-Pământ. 85 sqq. despre care aduc mărturie «cercurile de cra-nii de mamuţi». Ieşirea din peşteră a Euro-Pelasgului şi antrenarea lui în marea diviziune socială a muncii au dus la “îmbogăţirea” ideilor şi credinţelor religioase. «Extraordinara unitate a conţinutului figurativ» (GRP. cultul Perechii Primordiale.).). Tot în peşteră răsar şi formele incipiente ale conştiinţei sociale – mai întâi. grăieşte în primul rând de o constantă religioasă. Examinarea atentă / prudentă a con-ţinutului figurativ oferit de materialele arheologice din paleolitic a permis sa-vantului francez. o serie de practici fune-rare – evidenţiind..) din peşterile-sanctuare ale Euro-Pelasgiei. al celorlalte arte. pe imensul segment temporal de pes-te douăzeci de milenii. ori magnetosolară etc.. să releve – în cadrul «religiilor preistoriei» – un cult al osemintelor. religiilor.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. dintre orizonturile anilor 30.000 şi 9000 î. industrialismul / postindustrialismul au oprit “expansiunea” ideilor şi credinţelor religioase. între altele. la diversificarea “activităţilor” / “practicilor” magice (aflate în temeiul “ar-tei rupestre”. la proliferarea zeilor. un cult al mandibulelor. 1 noii ere va fi trecut de omenire numai dacă va şti să înlăture programul / “autoprogra-mul” distrugerii speciei umane etc. magnetoterestră.. cultul Soarelui etc. «trofeele» etc. social-sincretice – şi ale religiei. adică “războiul nuclear” / “războiul stelelor”. la “înflorirea” / “expansiunea” cůlturilor (cul-tul strămoşilor / morţilor. determinându-le a înre-gistra mutaţii etc. revoluţia tehnică / ştiinţifică.

“interzis profanului”. în aria mai greu-accesibilă. H. 1 late. semne etc. inventariind “la faţa locului” cele 2500 de figuri – animale desenate / pictate (gravate / incizate). preponderente rămânând cochiliile. arta reli-gioasă. nici o reprezentare nu intră în perimetrul “jocului” (cf. Esenţial pentru istoria spiritualităţii este faptul că în aurignacian. mamuţi. canibalism religios. 22): A – cai. ca Gură de Rai – a fost în aşa fel “amenajată” încât “încăperea” situată “în punctul / locul tainic”. «datele furnizate de figuri şi de situarea lor au fost analizate după cum urmează: animalele au fost repartizate în ordinea importanţei numerice în patru clase (fig. sau al «artei mobiliare». C – cerbi. pline sau subţiate. în cadrul «artei parietale». şi. 6). bouri. Laming-Em-peraire a observat că în fiecare peşteră cu picturi parietale a Euro-Pelasgiei. mufloni. feline.). LEmS. reni. peştera – ca loc sacru.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. peşterasanctuar înregistrează înfăşurarea semantic-sincretică a semnului. 26 sqq.000. De respectivul sanctuar depindea viaţa “grupului” / “colectivităţii” din zonă.. B – bizoni. –. ALTE CREDIN[E / IDEI RELIGIOASE DIN SANCTUARELE PEŞTERILOR EUROPELASGIEI ŞI ALE DACIEI Din zorii umanităţii. în orizontul anului 8175 î. D – urşi. în orizontul cultural al anului 30. Pentru câteva zeci de milenii semnul devine sacru (fig. înhumarea cu ocru roşu etc. a devenit sanctuar. apoi în literă / alfabet. figurile masculine / feminine şi semnele. Sanctuarul din peşteră / peştera-sanctuar are un panou central (principal) de sacre repre-zentări şi panouri secundare. A. rinoceri. André Leroi-Gourhan a cercetat 72 de peşteri cu “artă parietală” din Euro-Pelasgia. un număr consi-derabil de obiecte sacre utilizate în diferite rituri. “compoziţiile” / “frescele” sunt bine gândite.) în ideo-gramă. 170 . evoluând (în Pelasgia. nimic nu este întâmplător.

semnele β sunt de 80ž în panouri (îndeosebi încercuitoare) şi în diver-ticule. 101). γ. 1 constituie clasele α şi β. «de tranziţie» şi «de fond». rinoceri. Fig. repartiţia lor corespunzând unei poziţii margi-nale. «se con-stată că iapa / calul se plasează în centru şi jur-împrejurul frescei / asambla-jului.000 şi 9. într-un număr restrâns de situaţii cunoscute (mai puţin de 20 pentru fiecare specie). ale “deschiderii” / “închiderii” (cf. este rezervată semnelor mar-când debutul şi sfârşitul figurilor dintr-un cert număr de peşteri (ele au fost a-similate semnelor α). în “poziţia a treia”. 98). Repartiţia spaţială a figurilor parietale nu lasă nici o în-doială asupra unui panou central de credinţe 171 . 22. reni) au procentaje slabe în poziţii centrale şi marchează toate culminaţia caracteristică a învălu-irii / încercuirii. a elementelor α – Vir / Yang – şi β – Femina / Yin. 100). nu au decât o valoare relativă. figurile clasei D (urşi. feline. GRP. dispunerea “claselor / speciilor de a-nimale” din realismul rupetru (A – D). după boi – cu 92ž – şi du-pă bizoni – cu 91ž. toate oferă. cât şi a elementelor γ. figurile-animale sau semnele permit o inte-grare topografică destul de complexă: între panourile degajate. peşti). subiectele clasei C (mufloni. diverticulele şi ungherele / colţurile.000.» (GRP. în caverne.. “Topografia” / “amplasamentul” panourilor de credinţe religioase în sanctuarul-peşte-ră.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de la 13 la 24ž. între orizonturile culturale ale anilor 30. mamuţi. constatându-se o distribuire care nu este pur aleatorie» (GRP. Inventarele şi statisticile lui André Leroi-Gourhan scot în evidenţă de-senele / picturile: «din deschidere». căprioare. o clasă particulară. cu o frecvenţă de 86ž. situaţii-traiect şi cerbul joacă un rol de animal de fond.. părţile cele mai degajate şi centrale sunt ocupate de bo-vine.

despre zootote-muri. rinoceri etc. era frecvent plasată. e foarte departe de reprezentarea naivă a vânătorului-mag sau a stimulării grosiere a unei modalităţi de fecundaţie» (GRP. cerbi. “istorii sacre” despre originea lucrurilor / fenomenelor. sau o poziţie analogă. Silueta umană. mamuţi. După cum subliniază tot André Leroi-Gourhan. asociind calul cu bizonul sau cu boul săl-batic.. «tema centrală a artei paleoli-tice este indiscutabil o temă binară. despre fiinţe / animale-tabu etc. semne corespunzând prin ele însele unei teme binare. 1 religioase la Euro-Pelasgul piri-neo-carpatin. semantismul sincretic “unitar” al “pic172 . Între anii 30. H. «situaţi în cele mai bune suprafeţe decorate» (ibid. gravitau aşadar în constelaţia “realismului” rupestru-animalier. despre mufloni.). despre bizoni sau despre bouri («actori principali în arta parieta-lă»). H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. alături de felină / leu. elementele sferei vir / Yang având corespondente elementele sferei femina / Yin. Această temă centrală a “artei rupestre” – tema perechilor sacre (de animale şi de semne) – atrage atenţia asupra bipolarităţii credinţelor / ideilor religioase la EuroPelasgul dintre orizonturile anilor 30. Cultul Perechii Primordiale este bine oglindit în “realismul” rupestru-animalier al EuroPelasgiei. evidenţiind credinţe despre iapă / cal (prezenţă copleşitoare în asamblajele rupestre). bogăţie de credinţe religioase. după cum a remarcat abatele Breuil.. urşi.000 şi 9. lei. 108). între dese-nele / picturile din capătul / fundul peşterii-sanctuar. Miturile Euro-Pelasgului. şi această temă animalieră este dublată de semne care ocupă aceeaşi poziţie.000 şi 9. căprioare.000 î. ori traiecte iniţiatice. O “ordine metafizică” reflectă peştera-sanctuar. Panourile “grăiesc” despre animale benefice. a cărei origine explicită este în reprezentarea simbolurilor masculine şi feminine.000 î.

evident. însemna “suflu vital” / ”suflet” vitregit. ca în cazul felinei / leului de la Cuciulat (România). sau “aplicarea” reţelei de pete / puncte de ocru peste figura “fixată” a ani-malului-totem / tabu. veneau din credinţa în “reîntrupare” / ”reîncarnare” după o vreme. căci sângele prelins din rănile provocate “vietăţii ce s-a lăsat doborâtă”. “Legea firii” cerea “dăruirea” ocrului roşu în locul sângelui animalului jertfit. 85). insul / grupul vânător. 23) din peştera Pech-Merle (Franţa). Fig. spre a-l hrăni cu carnea-i. se află sub pecetea stilistică a “realismului” rupestru-animalier. «extraordinara unitate a conţinutului figurativ» (GRP. este. ocrul roşu avea 173 . de la Atlantic / Asturia şi până la Marea Getică / Neagră şi Don. Iepe cu puncte negre şi roşii din peştera PechMerle (Franţa).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. răzbunătoare / răzvrătitoare. al iepelor “pastilate” (fig. reînvierea / revenirea putînd fi şi malefică. atoatenăscătoarea. curmător de viaţă a “rudei-animal”. În temei. spre a-l încălzi cu blana-i etc. şi practica “umple-rii” / ”acoperirii” desenului (reprezentării) cu ocru roşu (ori de diferite nuan-ţe). în firea Euro-Pelas-gului “primului utilaj”: mai marea fidelitate a reprezentării pe peretele peşte-rii-sanctuar a animalului ce intră în aria vânătorii atrage – în cadrul “iniţiatic / ritualic”. atoaterostituitoarea.. ori al cailor de Cuciu-lat. Prin analogie. “mitic (magic / totemic”) – izbânda şi protecţia. Muma-Pământ – Tatăl-Cer. în faţa sângelui nimicitor al acesteia. se considera “ocrotit” de perechea primordială. cum în cazul celebrului bizon pointille în roşu. 23. alungat de individul uman din casa-i-corp-însortirea-cuplului-divin. din peştera Marsoulas (Franţa). 1 turilor” / “semnelor”. vorba despre o aceeaşi credinţă. în faţa Spiritului / Duhului victimei. în specificul unei ere glaciare. Astfel. tulburat.

triunghi. ori printr-un semn – de regulă o figură geometrică: unghi. –. “că-prioara” are gâtul prins între butucii-capcană. Fig. Pe la anul 12. semnul-persoană. 139). îndeosebi – vârfurile săgeţilor. aici. 24). “neputincioşi”. fie – mai des – panoul “din capăt / fund”. ca în gravurile ru-pestre din Peştera Niaux (Franţa). vânat şi mâncat. când “realismul” rupestru-ani-malier se metamorfozează în “realism” rupestru sincretic-abstract / simbolic.000 î. aleuţi. Vânătorul din paleolitic (aidoma “vânătorilor arhaici” a-junşi în secolul al XX-lea d. dar “răcit” / ”inactivat”. bizonii sunt reprezentaţi cu ochii “ova-lizaţi” în disperare.) avea compli-cate “responsabilităţi” faţă de animalele “adorate şi mâncate” (cf. şi. a. căci animalul astfel oglindit din realitatea imediată se îndupleca să fie jertfă prin grija Perechii Primordiale. sau “cu stinsă furie”. îl “imobiliza” chiar “în mişcarea / pasul de graţie”. Reprezentarea / desenul “diminua” / ”anula” puterea animalului “ado-rat”. cu al lor “chip adevărat”. H. prin care trebuie să pătrundă – în corpul bizonilor. cu săgeţi înfipte între coaste. În panoul de credinţe din peşteră. Sunt precizate – nu prea frecvent – şi locurile. “Cursă” şi inel / cerc sacrificial-solar încrustat în piatra “sacră” 174 . “fixaţi”. mai ales. de sângele nimicitor al jertfei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. IV..000 şi 8. în zona inimii. în panourile sacrelor reprezentări şi-a făcut apariţia şi cercul / inelul de jertfă. oamenii nu sunt reprezen-taţi.: eschimoşi. FCA. masca-persoană se lasă “greu de ghicit”. pigmei ş. între orizonturile anilor 10. fie – mai rar – panoul central. 1 încărcătura semantic-sincretică a “sângelui-suflu-vital”.000. În frescele / asamblajele din altarul-peşteră. cerc etc. ale “lăncilor de silex” etc. Într-o reprezentare din Peştera Pasiega (Spania). punctele vulnerabile. ci estompat-siluetat. 24. de sacrificare “întru-lumină şi viaţă” (fig. spre a nu fi “identificaţi” de spiritul răzbunător. H.

Fig. 1 dintr-un mal de la Polovragi-România (aprox. Inelul / cercul sacrificial-solar – pus sub pecetea magic-analogică a soarelui-roată “cu şapte spiţeraze” (fig. H.. 25. uneori şi sub formă de “roată cu 7 spiţe” (fig. Inelul / cercul de jertfă atrăgea atenţia. şi asupra “consim-ţământului” divinităţilor tutelare. 24).26). în sfera luminoasă a sacrului. dar şi 175 . de răzbunarea sângelui / spiritului. potrivit credinţelor înrădăcinate pe acest a-dânc segment temporal al civilizaţiei / culturii arhaice. şi 2000 d. totodată. din majoritatea peşterilor sacre ale paleoliticului superior. al aştrilor etc. 25). Acest cerc / inel de jertfă. din peştera Măgurata (Bulgaria) etc. de la peşterile Font-de-Gaume (Franţa) şi La Pasiega (Spania). Acest semantism sincretic se reflectă în reprezentările inelului / cercului de jertfă. până la cele ce ilustrează arta parietală de Polovragi-Gorj (România). la Perechea Primordială. H. desigur. avea menirea de a ab-solvi pe vânătorul dătător al loviturii de moarte. între altele. Cercul / inelul de jertfă la Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Dacoromâni) între orizonturile anilor 8175 î. şi. sau cu “fecioare-trase-prin-inel-metalic” de Cucuteni (fig. H. MumaPământ şi Tatăl-Cer.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 10. din orizontul-Polovragi al anului 9000 / 8000 î. 25). ale mezoliticului şi ale neoliticului. de a proiecta vietatea / fiinţa sacrificată încă de pe când se află în viaţă. a Sfântului Soare dătător de viaţă pe pământ – ilustrează o constantă religioasă pelasgo-daco-thracică.000 – 8000 î. al Soarelui. H. Inel îmbrădat pe un vas ceramic de TurdaşRomânia.). peste neoliticul cu cerc-soare-mbrădat de Turdaş (fig. ori din Peştera Chindiei (România).

. după ritualul misteric (iniţiatic) al Zalmoxianismului. / Perişorul lui – / Pea-na corbului. care a publicat-o şi în volumul de Balade adunate şi îndreptate – poe- Fig. / Ochişorii lui – / Mura câmpului. consemnat de “istorii”: «pe la apus de soare.. până în mitologia valahă / dacoromână contemporană. Acest cogaionic inel / cerc de jertfă protejează de răzbunarea sângelui din neam şi îi face invulnerabili în instanţa Babei-cu-Brâul-de-Lână / Mu-ma-Pământ şi a Soarelui-Moş / Tatăl-Cer. Amintirea cercului / inelului de jertfă persistă în majoritatea celor peste 1600 de variante (înregistrate de folclorişti până în prezent) ale baladei dacoromâneşti.»). ori «pe-un picior de plai. şi încredinţată spre tipărire lui Vasile Alec-sandri. între “ţăpuşte” etc. 249).. 26. / Musteţioara lui – / Spicul grâului. (cf. / să-l arunce-n trei ţăpuşte. Russo. / pe-o Gură de Rai». / la bradul plecat». de la păstorii dacoromâni-sovejeni.. Fecioare “cu mijlocul tras prin inel” – statuete pelasgo-cucuteniene de lut ars descoperite la Ghelăeşti-Moldova (România). “neîndoielnic”. zii populare ale Românilor. GCiv.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Pe-o Gură de Rai (culeasă mai întâi de A. 176 . ori să-l puşte. pe jertfitorii cogaionici. / la drumul săpat.. H. pe cei ce au aruncat protagonistul-păstor în trei ţăpi (sau între “fărtaie de rug”. din orizontul anului 4555 î. Este şi aici o adâncă oglindire a dimensiunii multimilenar-cogaionice a existenţei dacoro-mâneşti / valahice.. în 1846.: «ori să-l taie.Mândru ciobănel / Tras printr-un inel: / Feţişoara lui – / Spuma laptelui. / la Dealul Bărbat. 1 peste epoca Zalmoxismului / Creştinismului. unde protagonistul – cu “statut” de sol-nemuritor la Tatăl-Cer / Samasua (Samoş / Soarele-Moş) – este “tras printr-un inel“: . în 1852. cu titlul Mioriţa).

André Leroi-Gourhan arată că. fie chiar de un preot. Străbă-tând şapte milenii şi jumătate. “inele / biserici de brazi” se mai întâlnesc în satele daco-româneşti de munte cu tradiţie pastorală şi în prezent. arta paleolitică îmbrăţişază trei categorii de su-biecte: animalele. tot cu semantismul “sublimei jertfe de sânge”. H. “curmător / 177 . 487). Căsătoria în biserica de brazi de munte era efectuată sumar fie de un cioban bătrân. în realism abstract-simbolic. biserica de brazi din munte. în cercul / indelul de brazi consfinţeşte participarea PelasgoDaco-Thracului / Valahului (Dacoromânului) la o ordine cosmică. Un exemplu. indiscutabil. Si-biu etc. Despre sângele unei “sublime jert-fe” sortită reînvierii grăieşte şi inelul-soare “susţinut” de vârfurile celor opt brazi din reprezentarea de pe vasul ceramic (fig. punându-se sub benefic-germinativa pecete a veşnic-viului din cercul / inelul de brazi. semnele» (GRP. în care păstorii se logodesc sau se căsătoresc cu fetele din sat. Romulus Vulcănescu ne încredinţează în acest sens: «Sacralitatea bradului a căpătat în conştiinţa păstorilor români valenţe magicomitice. “Sublima jertfă” a sângelui de mireasă. răzleţi. în zona Herculane. între orizonturile anilor 10. aparţi-nând sferei sacrului. 1 Inelul îmbrădat şi biserica de brazi. Altfel. credinţa apare în mitologia dacoromână din secolul al XXlea. Trăind în această sferă . duhurile malefice sar arăta la stână. este vorba despre “sângele fecioriei” dovedit de mireasă în patul nunţii. şi aparţinând pelasgo-culturii de Turdaş (România). datându-se în orizontul anului 5500 î. Metamorfozele realismului rupestru-animalier.» (VMR. din “biserica de brazi”. H.000 şi 8000 î. când vin la stână ca să se sus-tragă voinţei părinteşti. Euro-Pelasgul – cum şi arhaicul de azi – «se asigură» în calitatea lui de vânător / pescar.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 93). plantaţi în cerc sau defrişaţi astfel dintr-o pădurice de brazi. «luată în ansamblul său. 25). fiinţele umane. E vorba de un pâlc de brazi..

ci şi prin «armele» pe care îşi incizează sacrele semne izbăvitoare. problema fundamentală a perpetuării speciei umane în condiţii extrem de vitrege – datorate în primul rând climei reci – atrag după ele şi “temele” mi-tologice principale. Peştera-sanctuar devine treptat “şcoală” iniţiatică / misterică în clipa în care reprezentării vietăţilor / animalelor şi siluetelor umane – ce trebuie fe-rite / ocrotite – i se asociază semnul sacru. celelalte figuri aflându-se în plan secund (cf. bizon şi la semnele / simbolurile acestora. Carbalo).: “evoluţia” reprezentării “iepei” (“calului”) / “capului de iapă” (“capului de cal”). H. între orizonturile anilor 30. con-stituindu-se într-un veritabil «sanctuar la purtător». la ideogramă («reconstituirea»: R. (fig. adică la realism abstract-simbolic. GRP. 1 întreru-pător de vieţi nevinovate pentru a se hrăni”. Fig. de mit etc.000 î. coarne de cerb. de lup. mandibule. nu numai prin sanctuarul-peşte-ră. apoi la «simbol» / «semn» înfăşurător de semantism sacru. Semnele / simbolurile paleoliticului se încadrează în două 178 . de ren. 93 sq. din credinţa că sân-gele vărsat se răzbună (credinţă dăinuind la Dacoromâni / Valahi până în zile-le noastre). de cal etc. –. de urs.000 şi 9.). Statisticile lui André Leroi-Gourhan privind subiectele din arta parietală şi mobiliară din paleolitic relevă faptul că 54ž dintre respecti-vele subiecte tratate – în 1794 de cazuri – se raportează la cal. femurale de mamut.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de la “imaginea veridică”. Nevoia de «sacră protecţie» în faţa spiritelor / duhurilor malefice duce la «miniaturizarea» şi «geometrizarea» figurilor / «siluetelor». dinţi de vulpe. Metamorfozele “realismului” rupestru-animalier în “realism” abstract / simbolic. 27). 27. la semnul înfăşurat semanticsincretic. sau prin talismane – confecţionate din oase: omoplaţi. B. Reprezentările vânatului principal.

căci Eu-ro-Pelasgul şi-a lăsat gândurile “vitale” în semne sacre. 6). un semn aparţi-nând grupei de tip «Yang». bineînţeles. H. triangles. pe coloana «chevaux» / «cai».000 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. «mesajul» nu pare a fi chiar de nedescifrat. cu semnele plinătăţii («fecundităţii» / «fertilităţii» – «o-vales .000 până către anul 10. “scenele”. incontestabil.. ce ni s-au transmis peste atâtea vitregii ale mileniilor. Mesaj din Euro-Pelasgia. dar interpretarea / receptarea noastră – în absenţa unor “inventare complete” ale figurilor / semnelor din peşteri. spre studiul comparativ – este. Fragmente de sacre mesaje au ajuns la noi dintr-o impresionantă adâncime temporală. cu semne prelungi («les signes allongés: tirets. “trunchiată”. S-ar putea să existe – după cum dovedeşte car-tea lui André LeroiGourhan. redus şi datorită credinţei în puterea Cuvântului de la începuturi). o «grupă specială» se consti-tuie din couples de signes (“cupluri” / “perechi” de semne). 1 gru-pe de bază: grupa masculină (sfera Vir / «Yang»). observăm figuri de femele cabaline / “iepe gravide”. Les religions de la préhistoire – şi “mesaje” netrunchiate. 179 . spre “aspectul dintâi”. coloana de «figuri umane» arată femei (“zei(ţe”) “steatopige / gravide”. H. rectangles. Privind tabloul «pe-rioadelor şi stilurilor din paleoliticul superior» (fig.»). “vorbele” / “verbele-interjecţii” (din “vocabularul” Euro-Pelasgului. înfăşurătoare de mituri. de pe “unelte” / “arme” etc. “originar”. lignes de points») şi grupa feminină (sfera Femina / «Yin»).000 î. cuplându-se cu un semn din grupa de tip «Yin» (fig. bâtonnets. dar şi din «couples de couples» («perechi de cupluri»). în care s-au desfăşurat “lu-crările sacre” de dinainte de holocen – dar şi din primele milenii ale acestei ere – s-au metamorfozat încât cu greu se mai lasă deduse spre “etimon”. “Gesturile”. dinspre anul 25. 28). accolades etc. dinspre aurignacianul orizont cultural al anului 25.

H. de Muma-Pământ (Marea Zeiţă).. Procesul s-a amplificat în mileniile al IX-lea şi al VIII-lea î. 88). 28. graţie bunei zeităţi. 1 Fig. în paralel cu coloanele “iepelor” şi “femeilor gravide” se află coloana “semne-lor” sacre vitale. André Leroi-Gourhan a stabilit «Perioadele şi stilurile paleoliticului superior» în Euro-Pelasgia (cf. din Peştera Pârcălabu. Animale (iepe). Şi semnele (“partiturile”) paleoliti-cului (desigur. uşor îmbunătăţite semantic-sincretic în “canoanele” sacrului. evită. cel mai vechi mesaj al Euro-Pelasgului copleşit de grija pentru urmaşi. Este.000 î. Euro-Pelasgul “a contactat” divinităţile şi “a comunicat” (“s-a comunicat”). în sănătate pentru sine şi pentru pruncul urmând a se naşte întru lumină. şi pe acest “conţinut figurativ” al artei parietale. GRP. – multimilenar proces (“revoluţionist”) de abstractizare. aidoma mânzului. Tăinuit / ascuns de semnul sacru. Muma-Pământ. trece teafără. tot aşa şi femeia gravidă să aibă puterea. în peste cincisprezece mi-lenii. din care a rezultat scrierea. relevând şi o veritabilă constantă religioasă. siluete feminine şi semne. desigur. – câte s-au 180 . din Defileul Olteţului-Polovragi etc. H. peste primejdii / capcane pânditoare la fiecare pas. Un mesaj din orizontul anului 25.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de a străbate vitregiile de tot soiul. ajutată de spiritul ei benefic. din Peştera Oilor-Vaidei. să-i dea agilitatea iepei cu mânz în pântec – “o rugăciune” persistând cincisprezece milenii.. din Defileul SohodolRuncu.». ce “admit” greu “inovaţiile”) le regăsim între reprezentările rupestre din Peş-tera Chindiei.: “Femeia steatopigă / gravidă” a Euro-Pe-lasgului implorând Marea Zeiţă. par a nu se fi vectorizat semanticsincretic decât astfel: «Cum iapa cu mânzul în pântec.

în ciuda slavizării sistematice din ulti-mele două secole a Dacoromâniei Sud-Dunărene. realizate în maniera “realismu-lui” rupestru-animalier (ce indică “vârsta perfecţiunii reprezentării magice / religioase”. o siluetă umană.. în majoritatea lor din bazinul sacrului fluviu al Dacilor. cf.175 î. Marin Cârciumaru – cu picturile din peşterile Franţei. şi de a le fixa-chiar şi “în mişcare” – cu cea mai mare fidelitate). Picturile parie-tale din Peştera Cuciulat-România (pe Valea Someşului. REtn. între Dej şi Jibou).000 – 10. Niaux. de pe ceramica apaţinând culturilor Criş-Starcevo. reprezentând cai. Eb-bon. acoperită cu o crustă subţire de calcit curat. ceea ce îi conferă şi mai multă stabilitate» (CMar. Paglicci etc. ori de pe «statueta cu piedestal». La Vache. mai mult ori mai puţin “totemice” / ”totemizate”. din altarul de la Ocna Sibi-ului. vopseaua fiind fixată. H. 348 sq. Trois-Frčres.) de pe falanga de ecvideu (“sanctuar la purtător”) din orizontul cultural al anului 8.000 î..Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 181 . 1 descoperit deocamdată în Dacoromânia / România. Italiei – La Mouthe. toponimul a rămas nealte-rat. “Sanctuarul” din Peştera Cuciulat (15. vădind marea gri-jă de a surprinde “modele”-animale-de-vânat.000). semnalând că provine din cuvântul pelasgodaco-thracic / valahic – sau dacoromânesc / românesc – măgură. o pasăre etc. descoperită la Cuina-Ba-nat (România).. cum şi între repre-zentările (“decorurile” / “motivele” etc.000 şi 10. de culoare roşiecă-rămizie – rezultată dintr-o argilă bogată în oxizi de fier. Spaniei.).. TurdaşVincea etc. “tabuizate”. care datează dintre orizonturile anilor 15. H. Dunărea. ori din Peştera Măgurata (peştera este situată în nord-vestul Bulgariei. Altamira. a “copiei animalului ca din realitatea imediată”. «aproape pretutindeni. 87). sunt “contemporane” – după cum a demonstrat preisto-ricianul dacoromân. o felină. Lascaux. Mas-d’Azil.

provincia Ardeal / Transilvania-România – cariera de calcar cu intrarea în peştera-sanctuar (centru. Vădeanu. S. «chiar pe frontul peşterii» (fig. Sălaj. mereu obturată din caza exploziilor repetate din carieră» (CMar. trecând de dificilul «sector de intrare». 1 Fig. 4 – pietrişuri mărunte rezultate din exploatarea în carieră. În preajma izbucnirii pri-mului război mondial. «exploatarea intensivă a calcarului din ultimele de-cenii». C – intrarea actuală a peşterii. B – posibila intrare iniţială a peşterii. A – versantul iniţial. M. 29. intrarea în peştera-sanctuar «fiind. 2 – etajul subfosil. de altfel. până la re-descoperirea monumentului de artă parietală şi până la cer-cetările făcute din 1978 încoace. 2 – nisipuri şi pietrişuri de terasă. cu artă parietală. probabil. 29). au dus la distrugerea câtorva «sute de metri de galerii». din păcate. ajungi «într182 . T. La ora actuală – după cum certifică Marin Cârciumaru. azi distrus de exploatarea calcarului în cari-eră.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. F. în baza terasei). Fig. a) Profil transversal schematic prin terasa de 75 m înălţime a Someşului. Done. a început exploatarea calcarului din zona peşterii. Codrescu. 30. 4 – sala cu picturi (apud CMar. 85). Peştera Cuciulat era cunoscută Valahilor / Dacoromânilor din zonă ca “loc sacru” din “vremuri păgâne”. Cucu. la cariea Cuciulat: 1 – calcare eocene. b) planul parţial al peşterii Cuciulat (cartare: A. 3 – argilă. Cuciulat – jud. 80). Manolescu): 1 – etajul fosil. ale cărui cer-cetări au început în 30 martie 1979 –. 3 – etajul activ. Exploziile / dinamitarea pentru dislocarea rocilor de calcar. “antecreştine”. 5 – schiţă generală a etajelor peşterii. în zona de exploatare a calcarului.

lasă impresia că abia s-au oprit din aler-gare. în primii 15 m. specific felinelor. în raport cu calul.5 cm şi lăţimea / înălţimea –15. pentru ca privirea să cadă aproape perpendicular şi. «feli-na. odată de-păşit însă acest obstacol. surpriza este extrem de mare. este mai degradată. De la încă-perea-sanctuar. ima-ginea să poată fi observată în toată plenitudinea ei. cu culoarea roşiecărămizie. urechile. pentru că. «după care se înfundă». totodată. «sala are o lungime de aproximativ 10 m şi este fragmentată de o serie de bolovani rezultaţI din prăbuşire.5 m. conturul său fiind mai greu de ur-mărit.» (CMar. de circa 2 m. “en face”. 1 o galerie destul de înaltă. fără nici un contur incizat». pictată pe o suprafaţă astfel aleasă. ceea ce imprimă spaţiului respectiv o oarecare autonomie. lun-gă de 3. mai ales cele posterioare.5 m. dai apoi într-o «sală largă. 81). apare silueta unui cal. în acest fel. fiind însoţită de nenumărate pete de culoare». să înclini corpun faţă. şi ceafa ani-malului. Pictura în roşu-cărămiziu e amplasată în mijlocul plafonului. în momentul în care doreşti să pătrunzi în săliţă. cu podeaua în formă de pâlnie spre un puţ care face legătura cu una din galeriile inferioare ale peşterii». variază între 1. 30). mult mai vizibile. şi cu o lăţime ce. silueta calului nu este izolată. instinctiv ridici capul. Calul este «redat monocrom. sunt redate atât prin 183 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. se poate întrevedea botul scurt.5 şi 2 m» (fig. Totuşi. este încăperea-sanctuar din peştera Cuciulat. lungimea picturii-cal atingând 24. «gâtul este puternic arcuit. galeria continuă vreo treizeci de metri. «delimitarea ei în cadrul galeriei se face mai mult prin coborârea uşoară a plafonului. iar picioarele.7 m şi lată de 2. în acel moment. după circa 25 m în care galeria se îngustează din nou şi tavanul coboară adesea la mai puţin de 1. Calul este surprins “în mişcare”. această cornişă a plafonului te obligă.5 cm. apare o nouă sală». Dintre aceste pete de culoare se detaşează «imaginea unei feline». «sugerând parcă oprirea sa brus-că din alergare». atât cât sânt conturate.

(…) par în concordanţă directă cu jumătatea posterioară. marcându-se un cult al calului. în “poziţie orizontală”. Zimbru doborând vânătorul – alegorie sacră din peştera Lascaux-Franţa. cu atât mai mult cu cât păsările sânt slab reprezentate în arta parietală paleolitică. cu un minim efort de imaginaţie. în legătură cu pasărea sufletului. pictată în orizontul anului 15. cu toate acestea. o mare pată de culoare roşie-cărămizie (de 51 / 26 cm). Aşadar. 1 culoarea roşie-cără-mizie. numeroase alte pete de culoare provin de la picturi distruse de vremuri. H. 31. Lângă felină. Alegoria sacră. Între Lascaux-Franţa şi Cuciulat-România. cu contur “foarte estompat”. ea se înscrie stilistic în aceeaşi notă a realismu-lui artei din această perioadă» (ibid. este «silueta greoaie a unei fiinţe umane». în panoul central al 184 . «picioarele anterioare au suferit cel mai puternic de pe urma proceselor de spălare şi degradare de-a lungul timpului. în maniera realismului rupestru-animalier.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. pare a fi doborâtă de felină. dimensiunile ei sunt de 21 / 14 cm. ori cu perechea sacră animalieră. cercetătorul mai semnalează – între picturile din sala-sanctuar – şi capul de la un al doilea cal. în legătură cu un cult al leului / panterei (samcăi). se poate intui poziţia întinsă a lor. figura umană. precum şi faptul că sunt îndepărtate unul faţă de celălalt. oricum. faţă de leu / panteră.000 î. iapă-cal (reîntâlnită în arta neoli-tică). picturile din sanctuarul peşterii Cuciulat grăiesc de peste cincisprezece milenii despre un complex de credinţe religioase în legătură cu sacrul cal. sugerând un animal în atac sau fugă».). Fig. În nişa din partea stângă. este pictată «o figură ce sea-mănă cu o pasăre. este destul de bizară această apariţie.. cât şi prin câte două incizii în calcar».

000 î..: 15. «samcă»). «în pozi-ţie orizontală» faţă de fiară – a fost doborâtă de felină / leu («pantera de peşteră».Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. vestiţii ne-gustori de lănci / sighine. din Carpaţii Olteniei / Banatului şi din Munţii Dinarici. în vremurile istori-ce (în descrierea lui Herodot. cu trăsături schematice. îl aflăm “în dotarea Dacilorsighini”. lângă semnul / ideograma “iepei cu mânz” în “poziţie verticală” ( – v. ca şi pasărea psihopompă / găina-de-munte. din orizontul anului 15. în urma unei lovituri primite» de la zimbrul «rănit din faţa sa. Fig. o fiinţă umană – «silueta greoaie». CMar. apare în cădere. în stânga. iapa / calul “parcă asistând cu neputinţă” la tragedie. “calul bărbos”. 9).). 1 sanctuarului peşterii Cuciulat-România. 81 sq. între altele. o pasăre se sprijină într-un baston» (CMar. 33. V. fig 27). H. lângă trupul scăldat în sânge (cf. 31).000 î. O similară alegorie sacră se află şi în peştera Lascaux-Franţa. în Istorii. 32. Fig. 116). Iapa sacră din sanctuarul Peşterii CuciulatRomânia – aprox. “Bastonul” este mai degrabă o săgeată înfiptă în pământ (fig. semnul / ideograma atestă că reprezentarea / alegoria sacră din panoul central al sanctuarului peşterii Cuciulat este ante-rioară celei din Peştera Lascaux. ce aveau tra-see comerciale de la Massalia (MarsiliaFranţa) până în Cipru. “calul bărbos” este adaptat 185 . relevă că în aria respectivă. Năstruşnica iapă bărboasă a Euro-Pelasgiei – “pictură în negru” dintr-un sacru panou al Peşterii Niaux (Franţa). unde «un om cu cap de pasăre. redat într-o poziţie con-torsionată şi cu coarnele îndreptate spre el. pe valea Someşului. H. (ocru roşu).

35. circa 12. Fig. Iapă şi arbore (axis mundi) – spatulă de la Laugerie-Basse (Franţa). H. H.000 î. înhămaţi la căruţe. «mic de statură. calul / iapa ocupă majoritatea panourilor din sanctu-arele-peşteri ale Euro-Pelasgiei.. părul fiind de cinci degete lungime». Alegoriile din peştera Cuciulat-România şi din peştera Lascaux-Franţa par a se vectoriza semantic-sincretic astfel: Euro-Pelasgul-vânător căzut / u-cis în lupta cu leoaica / zimbrul “reîntrupa-se-va (se va reîncarna / reînvia-va) prin grija Perechii Primordiale câtă vreme sângele-i scurs la Muma-Pământ îl recheamă / readuce în lumea albă prin ocrul roşu şi cât timp pasărea psiho-pompă / găina-demunte (şi iapa) îi preumblă sufletul spre / dinspre TatălCer”. cu nările largi». Iepe microcefale din peştera Le Combel. 1 mun-telui («cu coamă pe tot trupul. între orizonturile anilor 15. O “perpendiculară” pe orizontul sacru al peşte-rilor Euro-Pelasgiei relevă rădăcinile şi permanenţa unui puternic cult al calu-lui / iepei. 34. şi 2000 d. fără hiatusuri de vreun soi. Ca animal sacru. H. “îndepărtând leul / pantera de peşteră”. «în schimb. Fig. Reprezentările sacre ale iepei (preponderente fiind cele ce o surprind “gravidă” / “cu mânz în pântec”) şi ale calului sunt în 186 .Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.000 î. Cultul calului / iepei. nu poartă «om în spinare». sunt foarte iuţi».

Lascaux.000 î. Le Portel. 88).000 î. fie “sub mască”. aprox. Le Com-bel (Franţa). La Vache. 28 – cf.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Călăreţ-dansator (căluţan / căluşar) din Peştera Chindiei (România). ca în peşterile: Les Combarelles. mai apar: “siluete umane” (ceata vânătorească). până în cel magdalenian. 8500 î. Cuciulat (România) etc. H. După cum s-a mai subliniat. 1 Fig. faptul că din ori-zontul cultural al anului 10. Divinizarea iepei cu mânz în pântec de către “femeia steatopigă / gravidă” a Euro-Pelasgului mai bine de cincisprezece milenii. 37. de unde şi bogăţia semantic-sincretică impresionantă a constelaţiei cultului iepei / calului. al anului 10. Font-de-Gaume. maniera “realismului” rupestru-animalier. Vânătoare de armăsar sălbatic (plachetă gravată din Peştera La Vache-Franţa). lângă armăsar / cal – reprezentat în spiritul realismului rupestruanimalier –. H. având capul – sediu al sufletului. în reprezentările realismului rupestruanimalier este interzisă “fixarea” / “redarea” veridică a fiinţei umane. puterii –.36. un peşte. ci şi “domesticirea” iepei (folosită în “vânătoarea călare”). pe ultimul seg-ment temporal ante-holocenic. vânătorul apare “siluetat”. dovedeşte o deosebită apropiere magico-mitică între acest “sacru animal” şi fiinţa umană atât de vitregită în glaciar(fig. al Fig. Niaux. H.000. un taur şi semnele Perechii Primordiale. începând din orizontul aurignacian al anului 30. un urs. reprezentările “capului de iapă” se bucu-ră de acelaşi “tratament uman” – al “interdicţiei redării / “fixării” veridice – “atestă” nu numai “o mutaţie” în sfera cultului ecvideelor. AddauraPalermo (Italia). GRP. În 187 .. fie “geometrizat” / “schematizat”. Trois-Frčre.

dar când e Fig. 38. participă şi spiritele / sufletele strămoşilor. 188 . în peştera Le Combel (Franţa). În peş- Fig. în sanctuarul peşterii Pech-Merle (fig. iepele au “cap miniaturizat”. pe de o parte. “anulează” ritualic viaţa. adică iepele domesticite –. 39. Cal sacru şi Călăreţ – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă din Defileul Olteţu-Polovragi (România). H. tera Le Portel.175 î. “fixează” / “imobilizează”. deci cu chipurile reale “ascunse” – atât ceata vânătorilor cât şi animalele ajutătoare. în peştera Lascaux. iepe microcefale par să alunge “leul” / “pantera” (fig. redarea cu “cea mai mare fidelitate”. H. 23) sunt reprezentate “iepe microcefale”. la sacrul act cinegetic. nu îngăduie “spiritului” ani-malului vânat “recunoaşterea” şi “răzbunarea sângelui vărsat”. după cum se vede dintr-o plachetă gravată din peştera La Vache. “într-o scenă sacră”. sub “mască”. 35).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. din orizontul anului 8. “ajutorul / puterea” acestora putându-se focaliza pe reprezentarea realistă a animalului zugrăvit / gravat pe stânca sanctuarului din grotă. scapă de “fixare” / “imobilizare”. iepele sunt reprezentate cu “cioc de canar”. din orizontul anului 8. vorba despre vânătoarea calului sălbatic (fig. de luptă “pe viaţă şi pe moarte”. 36). în sanctuarul euro-pelasg din peşte-ră. de “anularea ritualică a vieţii”. Cal sacru «ithyfalic» în frâu – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă din Defileul Sohodol-Runcu (România). şi. pe de altă parte.175 î. 1 cadrul realismului rupestru-anima-lier.

din orizontul anului 8.175 î. H. “cu mânz în pântec”. 41. indi- Fig. suplinitor al celui din peşteră). Cal sacru şi erou – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă din Defileul Sohodol-Runcu (România). H. că “sacra realitate” a domesticirii ecvideelor în orizonturile culturale magdale-niene.000 î.000 î. domesticirea “armăsarilor” s-a făcut mai tardiv. H. H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. H. între orizonturile cultural-holocenice ale anilor 10000 şi 8000 î. apoi (“vertiginos”. pătrunderea “iepei micro-cefale”. din orizontul anului 8000 î. –. cu mare atenţie la “nuanţe”.000 şi 10. în funcţie de schimbările bruşte de început de holocen. domesticirea iepei. în sanctuarul din peştera Euro-Pelasgului.) a celorlalte “sacre realităţi vitale”. “multimilenară redare în paralel” – între 25. 1 reprezentarea se face “realist”. dintre orizonturile anilor 10. Temeiul “mutaţiei” în sfera credinţelor / ide-ilor religioase din orizontul anului 10. – rezidă în “redarea cu ajutorul măştilor / semnelor” a apropierii sacrei iepe gravide de peşteră / om. H. – temei prin care se impune realismul abstract / simbolic epipaleolitic / neolitic etc. mai întâi. 40. ascunderea / “mascarea” iepei “gravide” – şi nu a armăsarului capturat – s-a datorat aceloraşi raţiuni religioase ce au dus la “silu-etarea” vânătorului euro-pelasg. pă cum dovedesc reprezentările rupestre realist-abstracte / simbolice: Călă-reţ-dansator (căluţan / căluşar) din Peştera 189 .000 şi 8175 î. du- Fig. re-nunţându-se tot mai mult la “paralelism” (imposibil întru cuprinderea “sanctuarului la purtător”. Călăreţul de la Seradina-Valcamonica (Italia).

multe repre-zentări anterioare orizontului cultural al anului 8000 î. GRP. bastoane. Unele contexte figurative paleoli-tice / epipaleolitice. pe spatula de la Laugerie-Basse (Iapă şi arbore / axis mundi – fig. de lângă Mangalia. Călăţisenii de la LimanuRomânia (peştera Limanu. între orizonturile culturale aurignaciene şi magdaleniene (fig. în luptele fratricide dintre urmaşii regelui Burebista) etc. 38). admirabil ilustrat în paleoliticul Euro-Pelasgiei. Călăreţul de la Seradina-Valcamonica (fig. în spiritul iniţiatic / misteric al Zalmoxianismului. pan-dantive. 190 . 130). Ca animal sacru. Cultul iepei cu mânz în pântec. 1 Chindiei (fig. Cal sacru «i-thyfalic» în frâu – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă din Defileul Sohodol-Runcu (fig. H.. femeia gravidă. permite desluşirea unor credinţe în legătură cu fecundaţia / fertilitatea şi naşterea (re-naşterea). în Is-toria romană – s-a evidenţiat în anii 29 / 28 î. a fost mereu amenajată de Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi. “adulmecând” axis mundi (cf. 41). 28). H. este un sacru labirint de 3200 m. nu par a fi aici. 134). GRP. cel puţin. 136) etc. Cal sacru şi erou – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă din Defileul Sohodol-Runcu (fig. iapa cu mânz în pântec se relevă de pe acum drept acolit divin al MumeiPământ. îndeosebi cele ce redau capul de iapă pe spatule. 37). ca. de exemplu. între două capete de iapă. Cal sacru şi Călăreţ – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă (fig. 39) din Defileul Olteţu-Polovragi. sau pe pandantivul “o-val” cu “cal de la Isturitz” (cf. ori pe “bastonul perforat” descoperit în staţiunea arheologică La Madeleine (Franţa). GRP. sediu al sufletului. unde Euro-Pelasgul surprinde capul de iapă. H. redând. de pe la 1600 î. 40)..Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. deoarece această imensă peşteră. urmărită şi ameninţată de colţul ve-ninos al unui “şarpe cu coadă-arbore” (cf. 34). ca punct strategic – după relatarea lui Cassius Dio..

Cucuteni. Turdaş-Vincea. “în sacră pereche” cal-iapă. fie amintind de maniera realismului rupestruanimalier. descoperită în nivelul al II-lea de la Cuina-Orşova (Banat) şi datată în orizon-tul cultural al anului 8. H.. Chiar osul de iapă / cal (“falanga de ecvideu”) devenise “suport material sacru” pentru “sanctuarele la purtător” din mileniul al IX-lea î. Karanovo I – VI. 39) etc. DVDac. H..175 î. 38 / 40). nu se poate vorbi decât după domesticirea lui Equus stenonis. 37) şi de pe pereţii de stâncă din defi-leele Sohodol-Runcu (fig. H. Boian-Gumeliniţa. fapt ce reiese şi din vectorizarea semantic-sincretică a inscripţiei de pe piedestalul statuetei Moşului (Tatălui-Cer) şi Mumei-Pământ de la Ocna Sibiului. Despre un cult al calului / armăsarului în EuroPelasgia. şi domestic – alături de ovine (“lăi. 18).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. bucălăi”). ivit dinspre eroul-vânător / războinic. numai până la “rădăcinile” / “trupinile” sacrului arbore din apele primordiale / celeste. falanga de cal. în epocile metalelor “rare” şi “dure”. În Pelasgo-ThracoDacia. “decorată pe toate feţele”. 191 . de bovine etc. 1 ipostaziază iapa şi ca animal psihopomp. în Pelasgia Arhaică. O dată cu “calul şi călăreţul-erou” din zorii neoliticului s-a produs “un transfer” al func-ţiei psihopompe. Precucuteni. fireşte. de “câini mai bărbaţi”. Petreşti. de caprine. Olteţu-Polovragi (fig. din orizontul anului 8500 î. din ariile pelasgo-culturilor Criş-Starcevo. datorată Pe-lasgilor carpato-dunăreni din provinciile Banat şi Oltenia. după cum certifică reprezentările din Peştera Chindiei (fig. fie în spiritul realismului abstract / simbolic. – este atestat în neolitic şi eneolitic. (cf. calul – sălbatic (numit şi “tălăpan” / “tarlapan” încă vânat şi dincoace de orizontul cantemirian-evmezic al anului 1714). inclusiv funcţia psihopompă din cultul iepei. era “binecuvântat material” pentru încrustarea ideogramei hierogamiei Tatălui-Cer (Samasua / “Soarele-Moş”) şi Mumei-Pământ (Dachia / “Dochia”). apoi preluând şi alte funcţii.

baladele în care apar “caii învăţaţi” (îndeosebi. H. “Icoană” cu Cavaler Zalmoxian / Cabir – cu inducţie semantic-sincretică în orizontul cogaionic al anului 1450 î. Kostolac. Româneşti-Tisza-polgar. numismatica. (cf. argintului. 226). 42. Coţofeni. Vucedol.. bine-înţeles) grăiesc “deopotrivă”: arta cogaionică a aurului. bogatul etnofolclor pelasgo-thraco-dac / valah (dacoromânesc) de azi – basmele cu Calul Năzdrăvan al lui Făt-Frumos. 42 / 43). Aşadar. VMR. 1 Sălcuţa. Glina. Folteşti. potrivit depozitelor osteologice 192 . caii de rasă din Dacia / Dacoromânia erau cei mai vestiţi în lumea antică şi cei mai căutaţi / “importaţi” de sudul mediteraneean. fiind elogiaţi de Homer încă din orizontul anului 1184 î. H. sculptura (în marmură / piatră). bronzului. fierului etc. Sighişoara-Wietenberg. Baden. GorneştiBodrogkeresztur. nau seamăn de mari şi de mândri. despre nenumărate elemente ale cultului calului la Daci / Thraci (în sfera Zalmoxianismului. rapidul vânător-călare din carpato-dunăreana Pelasgie Arha-ică. / Albi ca zăpada sunt ei şi la fugă sunt repezi ca vântul (v. Cabiri etc. dansul de iniţiere în tainele trimiterii periodice a Solului / Mesagerului-Celest la Samasua / Samoş (Dumnezeul Cogaio-nului / Sarmizegetusei).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. mitologia pelasgo-daco-thracică / valahică (dacoromână). 422): Caii văzutu-i-am eu.). în Iliada (X. doinele haiduceşti. Cernavodă. Horodiştea. În Dacia Zalmoxianismului. Eze-ro etc... fig. «Toma Salymoş / Alimoş»). Thraci. importantul cult al calului este circumscris monoteismului Sarmizegetusei prin ordinul Cavalerilor Soarelui / Zalmoxia-nismului (Cavalerii Danubieni. Căluşul (Căluşarii / Călucenii) etc. Fig. Hamangia.

la Sf. Araci etc.). ni se înfăţişează o în-tinsă necropolă preistorică. la Sereca şi Turdaş – jud. la Iaşi. Gheorghe-Covas-na. jud. H. Gheor-ghe).). o importanţă deosebită arheologică o prezintă colina din stânga râului Olteţ. din Dobrogea etc. la Sighişoara.) / Depresiunea Braşovului.. Calul şi cultul falusului. “de bronz”. Nicolae Densuşianu. 1 descoperite de arheologi şi analizate de specialişti. din aria pelasgo-culturii Tei-Bucureşti –. la Izlazul Gherlan.. Equus aluticus. dovezi incon-testabile. 174 sqq. din epoca metalelor – mai întâi. Hunedoara. Pe culmea de răsărit a acestei coline. fiind marcat mai întâi de Cal sacru «ithyfalic» în frâu – “desen” (“pictogramă” / “ideogramă”) de pe un perete de stâncă din Defileul Sohodol-Runcu (fig.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Equus hemionus (la Salca de Criş. la Peştera Muierilor. de unde am adunat noi înşine numeroase frag193 . de fier etc. Despre un cult al falusului în spaţiul Pelasgiei Arhaice se poate vor-bi încă din orizontul anului 8175 î. s-au păstrat şi zăbale. în lupte / bătălii etc. Calul / armăsarul reprezintă simbolul virilităţii absolute. “falus” + -vragi. “vraci”..). Vaslui. E-quus mosbachensis – în bazinul Baraolt (Feldioara. ale folosirii calului la vânătoarea-călare. la tracţiune. o descrie aşa cum se înfăţişa în anul 1902: «Însă. la Guşteriţa-Sibiu. în nordul Olteniei. la Sebeş-Alba. Equus steinheimensis (la SândominicHarghita). NV. -c->-g-). Equus / cabal-lus fossilis (la Zorleni şi Plopeni. la Iernut. la Gumelniţa. la Polovragi (< polo-. O sculptură-falus s-a păstrat din vremuri neolitice până în orizontul anului 1902 d. în celebra lucrare. Equus primigenius (la Chepeţ şi Rusfalău / Ruseni-Covasna. pe o poiană aplanată de mâna omului. Dacia preistorică. la Boian. jud. 38). ce dominează mănăstirea şi comuna Polovragilor. Bistriţa-Năsăud etc. Equus transilvanicus (la Sf. la Hamangia. avea în arealul cinegetic următoarele soiuri de cal sălbatic: Equus stenonis (la Măluşteni-Vaslui etc. la Cucuteni) etc. în nordul Olteniei. la Sângeorz. H. la Căscioarele. – cf..

Toate feţele acestui important monument sunt frumos po-leite. tăiată în patru feţe şi terminată la vârf prin o mică pirami-dă. Înălţimea părţii superioare. de unde se deschide un aspect magnific peste şesul Polovragilor. lăţimea de jos a feţelor principale de 0. ca toate cele ce ţin de gospodăria Fig. chiar şi în reprezentările auten-tice de la solstiţiul de vară / iarnă. 194 . unul dintre jucători este echipat cu un uriaş falus sculptat în lemn. fiul lui Samasua / Samoş. unic în genul său între monu-mentele preistorice ale Europei. un obelisc în o formă puţin falică. în orizontul anului 1194 î.09 m. ce o reproducem a-ici este de 1. înfipt în o bază de lespezi tăiate şi în-gropate în pământ. Pe vârful acestui pisc înalt. însă fără nici o inscripţiune. Iar în partea de apus a acestei vechi ne-cropole. 315). o poziţiune fortificată de o parte de natură.» (DDp. cu care. ce le cunoaştem până astăzi.45 m. iar fragmen-tul al doilea. descins din Cogaion / Sarmizegetusa la Troia. într-un anumit moment al jocului. scoase la suprafaţă de căutătorii de comori. dim-preună cu diferite resturi omeneşti. H. se mai poate vedea şi astăzi fragmentul unui monument arhaic. în roata căluşarilor. (..Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. se ridică punctul culminant al colinei. sau partea inferioară a acestui monolit este perdut. Mistericul / iniţiaticul dans pelasgo-daco-thracic / valahic (dacoromânesc) al Căluşului şi-a circumscris şi cultul falusului.) Acest obelisc este rupt şi scos din bază de către căutătorii de tezaure. din zilele noastre. 43. So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic). mimează coitul. iar de altă parte încinsă de mâna omului cu valuri vechi de pământ. Este o columnă monolită de granit. 1 mente de olărie neolitică. cu păreţi prăpăstioşi de stânci.

1 ţărănească (unde se desfăşoară Căluşul) să se bucure de rod. În mileniul al VI-lea î. o dată cu Facerea / Geneza (Scufundarea Cosmogonică). pe traseul Că-luşului. «mascoidele cailor.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. la Dunărea de Jos / Mijloc. la Dacoromâniimoldoveni. în jocul Că-iuţilor din nordul Moldovei. din neolitic şi din epocile metalelor. care ţine în mâna dreaptă un băţ cu o oală ce 195 . dansul vânătoresc-pelasgo-daco-thracic / valahic. «un al doilea tip. cercetătorul interdisciplinar. Căiuţii. O serie de figurine reprezentând cai / iepe. Pornind de la lucrarea academicianului Romulus Vulcănescu. H. evident. amintirea dansului Căiuţii. îndeosebi. Ion Nania. Caii. în capătul ogoarelor / livezilor dintre sate. Iniţiaticul dans vânăto-resc al Căiuţilor (înrudit cu Căluşul ce s-a transmis până în vremurile noastre dinspre Zalmoxianism) îşi are obârşiile în orizontul anului 8500 î. sub formă de mască simplă. care apare adesea asociat cu jocul Caprei se în-trebuinţează aceleaşi mascoide-costume ce redau corpul calului şi călăreţului pe el» (VMast.. în sfera sacrului. trimiţând la neoliticele vânători rituale. sânt ata-şate de jucători ca şi cum ar face parte integrantă din fiinţa lor. mimează de asemenea co-itul cu falusul respectiv “ca să crească grâul”.). se mai păstrează şi astăzi. subliniază că masca ecvină «cu plete de cal. “ca să rodească merii” etc. redă un om acoperit complet cu o scoarţă. cre-dinţele / ideile religioase legate de funcţiile psihopompe şi acolit-divine. 211 sq. deşi extracorporale. după cum ne grăieşte peste milenii “pictura în ocru roşu”. iapa / calul îşi configurează tot mai mult şi an-tagonicele funcţii. H. antrenează obiecte magice de cult. Măştile populare (1970). Căluşul Împărătesc. şi dan-sul misteric / iniţiatic-zalmoxian. alcătuită din panglici ce ascund faţa jucătorului» este «cea mai veche încercare de transpunere ritualică om – animal». Călăreţ-dansator (călu-ţan / căluşar) din Peştera Chindiei-Banat (fig. 37).. chtoniană şi uraniană / celestă.

H. scena priveşte nu numai “arta călăritului vânătoresc”. Căluşul.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. el aminteşte de acel moment când. 44. capul calului în acest caz e alcătuit dintr-o oală iar coada dintr-o mătură» (VMast. deoa-rece «presupune inventarea olăritului şi a ţesutului» (NV. calul nu putea fi călărit de toţi. 147). presupunând şi calul îmblân-zit. ţinând pe umeri o scară acoperită cu un covor. de curând îmblânzit. poartă pe un al treilea deasupra scării drept călăreţ. «acest tip este mai nou. descoperit în Dacia Sud-Dunăreană. dar fiecare şi-ar fi dorit acest lucru şi fiecare îşi vedea îndeplinirea idealului prin călărirea calului mască.. Prin transsimbolizare. este «o formă mai evoluată a măştii vântătorului deghizat». din orizontul anului 450 î. “model” cu adânci rădăcini între orizonturile aurignacian-magdaleniene ale Euro-Pelasgului. de argint-aurit. 1 simboli-zează capul de cal şi în mâna stângă o mătură ce reprezintă coada». care a preluat şi elemente ale dansului Căiu-ţii şi care s-a transmis fragmentar până la Valahii / Dacoromânii din vremuri- Fig. este un «tip sub formă de mască dublă. 196 . la Pulpudava (azi. dar această mască se relevă la Valahii / Dacoromânii din secolul al XX-lea încă din timpurile neolitice. sublimul dans misteric / iniţiatic al nemuririi Dacilor în cali-tatea de Soli / Mesageri-Celeşti. prin oameni ascunşi în animalul mască pe care sta călare» (NV. Plovdiv-Bulgaria). pe care voinicul îl călăreşte spre distracţia nuntaşilor. dinspre cal / iapă. “Mânerul-cal” al rhytonului Cavalerului Zalmoxian. o mască vie. 183). care-i permite apropierea de animalul dorit spre a fi vânat şi mâncat. un alt tip de mască de cal este utilizat la nunţile dacoromâneşti din Carpaţii Occidentali ai României. în care doi jucători. 183). ci şi “modelul” de fecunditate / fertilitate ce trebuie văzut de mireasă / mire.

Beatrice. alături de fiul Dumnezeului din Cogaion (So-A-res). iar “Prinde-rea”. magnificul. În legătură cu prima parte a Căluşului Împărătesc. mistericul / iniţiaticul dans al Căluşului Împărătesc s-a desfăşurat (după cum este descris de cronicari) în 1599 d. În structura Căluşului Împărătesc se disting trei părţi: alungarea spiritelor malefice cu caii celeşti şi purificarea pământului. un fel de căutare şi de urmărire a cailor sălbatici. partici-parea ens-ului uman la o ordine cosmică. fiind egal cu nu-mărul stâlpilor de andezit din cercul construcţiei. cu goana năprasnică. participarea. Adevăratul Căluş Împărătesc se re-levă şi în arhitectura Templului / sanctuarului-calendar al zeului SoAres de la Sarmizegetusa. socotim. 1 le noastre. simbolizează înde197 . lansarea Solului / Mesagerului Celest la Sama-sua / Samoş ca frate de cruce al lui So-Ares (II). cum deformat i-au înre-gistrat cronicarii numele. Caii sugeraţi de Căluşul Împărătesc. sau “pornirea Căluşului” (I). 114. ca rege-zeu-medic la Sarmizegetusa (III). ca războinic al lui Samoş (Soarele-Moş). graţie celor 114 oşteni valahi / da-coromâni de sub comanda lui Florean (în calitatea de Sol / Mesager Celest). repre-zintă.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. nuntirea cu Sora Soarelui / Luna (Co-Utya / Dochiana) şi revenirea pe pământ în calitatea de veritabil Salumasua / Sal-moş (“omul lui Samoş / Dumnezeu pe pământ”. a re-marcat: «”Pornirea”. de la Alba Iulia. numărul jucătorilor / “căluşarilor”. H. interdisciplinarul cercetător. graţie călăreţului-Sol / Mesager Celest. la nunta fiicei lui Mihai Viteazu. sau. exprimă universul religios-monoteist al Zalmoxianismului. Ion Nania. au un rol divin în desfăşurarea teluric-celestă a fiinţei Pelasgo-Daco-Thracului / Valahului (Da-coromânului / Românului). în care dansul capătă o energie cu adevărat sălbatică. confundându-l şi cu unicul mare zeu: “Zalmas” / “Zalmoxis”). la restabilirea ordinii cereşti. în dansurile întortocheate. Ultima dată..

(. în acest scop se desfăşurau ceremonii tipice ale vânătorilor mas-caţi. 183). din faze străvechi ale societăţii de vânători primitivi. până în zilele noastre. jocul devenind foarte complex. Acelaşi interdisciplinar şi neobosit cercetător la obârşiile mitologiilor şi istoriilor Dacoromânităţii evidenţiază şi fap-tul că «ritualul Căluşului (. din figurări de capete de cai. într-adevăr.. în bâte ce stilizează ad usum aceste figurări. Căluşarii jucau cu mascoide de cai. local şi sporadic. luptând din răsputeri pentru strunirea şi îmblânzirea lor. jocuri ritualice care nu exclud nici existenţa concepţiei despre un Cal-Dumnezeu.. preluând creator unele aspecte ale vechii tradiţii vânătoreşti» (NV. asemenea Dumnezeului-Taur. “cai-duhuri” reprezentând forţele Întunericului ce – “neîmblânzite” / nedistruse – ar putea înrâuri ne-gativ. «mascoidele de cai se reduc cu timpul. un veritabil război cu forţele male-fice ale Terrei Mater. mai mult ca sigur. în spaţiul românesc» (NV.. curajul. pentru a se putea apropia de el în timpul vânătorii şi pentru a-l putea răpune. prima parte a Căluşului Împărătesc. În Dacia. 182 sq.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. chiar şi “războiul” era un omagiu adus celor ce luptau călări. “ar deturna” lansarea Solului la Samoş (“ambasadorul Cogaionului / Sarmizegetusei” în cele nouă ceruri).).» (NV.) a înlocuit treptat ceremonialuri mult anterioare. înaintea reformei Zalmoxianismului. dansul căluşeresc fiind probabil un exerciţiu al omu-lui vânător.) aceste măşti au supravieţuit. 1 mânarea. când omul vânător se transpunea în mască-animal pentru a căpăta în felul acesta anumite calităţi pe care le avea animalul. «măştile şi dansurile ritualurilor arhaice ale vânătorilor preistorici aveau să cedeze locul ceremonialului Căluşarilor ce se va instala către sfârşitul neoliti-cului. în ritualistica mitică “bâ-tele mascoide” suplinesc 198 . Este.. vigoarea şi greutatea pentru cei care prindeau animalele sălbatice. un război cu spiritele rele de pe pământ. asemănător cu “prinderea cailor sălbatici” din zorii holocenului. H. din o-rizontul anului 1600 î. 185)..

calul “Sorei Soarelui”. H. Cai zeului So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic). protectoare a Cavalerilor Zalmoxieni / Dunăreni – monedă dacică de argint din orizontul anului 290 î. este vorba despre bastoanele-sceptre din piatră în formă de capete de cai. deci “datarea reală” a substituirii cailor / mascotelor de cai din dansul Căluşului indică anul 3875 ante-Hristos. descoperite în România.. Ion Nania trage concluzia că «substituirea a început prin ace-le bastoare-sceptre. bâte având “vârful-măciucă” sculptat. reprezentând capete de cai. Urmă-rind în perimetrul arheologic problema “substituirii cailor”. H. H. într-o locuinţă a-parţinând fazei finale a pelasgo-culturii Cucuteni A.. încă din perioada finală a culturii Cucuteni» (NV. năzdrăvanii cai ai Cavalerilor Zalmoxianismului. Cal solar în maniera realismului sacru abstract / simbolic – monedă dacică de argint din orizontul anului 150 î. din Los Angeles –. ai Feţi-Frumoşilor. cercetătorul interdisciplinar. 214). 184). ce duc eroii în 199 . cu bastoanele / bâtele căluşereşti (atribute ale regalităţii / imperialităţii). Zeiţa Co-Utya (“Sora Soarelui” / Dochiana) pe calul sacru. cai. a mascoidelor de Fig.. la Casimcea-Dobrogea.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. la Fedeleşeni. potrivit datărilor Marijei Gimbutas – de la Universitatea Californiei. Fig. într-o aşezare aparţinând complexului Gumelniţa-Sălcuţa». 1 funcţiunea uneltelor ludice. 45.» (VMast. 46. cu bradul cosmic în mâna stângă. pelasgo-cultu-ra Cucuteni A se desfăşoară între anii 4555 şi 3875 î. «la Sălcuţa.

. Considerându-se 200 . în plan terestru: Dochiana. Cosânzeana.) este o dovadă de netăgăduit în această privinţă» (ibid. clasa puternică a războinicilor Pelasgo-Daci impune perechea sacră secundă. Din vremea pelasgo-culturii Coţofeni. 230). “fiul lui Samoş”. “Dochia”. Samasua / Samoş – “Soarele-Moş” / “Tatăl-Cer” – şi Muma-Pământ / Dachia. de la ră-sărit la apus. ori într-o cvadrigă trasă de mai multe perechi de cai ai luminii) şi Luna (în plan celest-nocturn. pe care ar documenta-o cultul coloanei – respectiv al stâlpului – ce făcea legătura din-tre viaţa pământească şi puterile cerului. Co-Utya. GCiv. în [ara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şiVieţii-fără-Moarte. Perechea divină. descoperirea unor înmormântări perechi – bărbat şi femeie – în mormintele tumulare (. 45). «toţi specialiştii sânt de acord că în această perioadă. (cf. ceea ce imprimă credinţelor / ideilor religioase un foarte puternic caracter urano-solar (perechea primordială. al soarelui. în-făţişată pe un cal teluric-celest. de altfel. 1 raiul zalmoxian. So-Ares (Soare Tânăr / Războinic) şi Luna (“Sora Soare-lui” / Co-Utya. străbate zilnic. este practicată tot mai mult incineraţia. «organizarea patriarhală şi aceea a familieipereche era generalizată.» (DVDac.. 57). “fiica Dachiei”. întrupat de zeiţa-mamă. de la cultul chtonian al fecundităţii. năzdrăvan. se trecuse la un cult uranian. Dochiana).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 43 –. sau în orice caz se contura un dua-lism între vechea conceţie chtoniană şi aceea a divinităţii cereşti. H. unii cercetători socotesc că încă din perioada eneolitică începuse această schimbare. reflectă preponderenţa elementelor religi-oase chtoniene).). având în mâna stângă bradul cerurilor – fig. călare pe trei cai solari – fig. în panoul central de credinţe din Cogaion. So-Ares (în plan celest-diurn: Soarele. este imitată de Pelasgo-Daci în toate: în mormintele “nemuritorilor” Cavaleri ai Zalmoxianismului se relevă pere-chea: bărbat – femeie. celestele spaţii. dintre orizonturile anilor 3515 şi 2860 î. ca tânără zeiţă a Sorţii.

O admirabilă reprezentare dacică. desigur – în sfera energetică feminină / Yin. credeau că “doar îşi schimbă locuinţa” terestră cu una celestă. 201 . biruinţe ce se vor perpetua şi “în lumea de dincolo”. Co-sânzeana) călare. fuseseră depuşi în vas împreună cu carbo-nizatele resturi de la animalul incinerat şi de la piesele sale de harnaşament» (NV. şi de soţie. într-un mormânt de înhumaţie descoperit la Cândeşti-Vrancea (pelasgo-cultura Monteoru). îndeosebi în “mormin-tele princiare”. calul nu mai este sacrificat la plecarea dintre cei vii a Valahului / Dacoromânului-războinic. pentru cele războinice. H. există – între altele – şi caii sacrificaţi ai biruinţelor eroului din această lume. dar numai în calitatea de Sol / Mesager Celest). Zalmoxianismul. înaintând spre stânga. şi de cai. pe o monedă de argint din secolul al III-lea î. lupta-se-vor cu balaurii Genunii. cu bradul cosmic în mână (fig. şi în cer. cu for-ţele întunericului. făcând să biruie lumina. 1 “nemuritori”. pe zeiţa Dochiana (Co-Utya / Cotys. «în vasul de ofrandă depus la capul celui înhumat. şi-a circumscris şi cultul iepei / calului. putând chiar să şi revină (“în carne şi oase”. şi pentru aceasta aveau nevoie. de pil-dă. să-i fie de ajutor în lumea de dincolo”. s-au descoperit 14 butoni din foaia de bronz provenind de la căpăstrul şi hamurile unui cal (piesele respective fiind accesorii de ornamentare). aceşti butoni. Cavaleri ai Soarelui / Zalmoxianismului. 180). fiind “daţi de pomană. Iapa sacră apare la Daci alături de unele divinităţi feminine. O dată cu impunerea Creştinismului. şi în tot mai multe morminte de Cavaleri ai Zalmoxianismului. Calul devine indispensabil Pelasgo-Dacului. 45)..Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de arme. sau Cavaleri Dună-reni. ce purtau urme vizibile de arsură. în spiritul Zalmoxianismului. pentru cele casnice. Dacii-războinici. prima religie monoteistă din istoria ome-nirii. alături de So-Ares. La Daci. vectorizează – în plan secund.

47. etc. a.. nimicindu-i monstruoasele făpturi (lei / pantere.) aflaţi pe calea spirală (planetară / “teluric-celestă”) a nemuririi. sau calea-spirală a Fărtatului (Dumneze-ului Cogaionului). Cavalerul Zalmoxian / Dunărean înaintând pe calea-spirală a nemuririi întru Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Dumnezeul Cogaionului). H. 44. relief de marmură dacică din orizontul anului 150 d. pă seria de sublime biruinţe (forţele binelui triumfând de fiecare dată în faţa forţelor răului).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. întru zalmo-xiană ordine / putere de încreţire a Genunii. eroul (“Făt-Frumosul”) dac / valah (da-coromân) era angajat în lupta pentru lumină.). zalmoxianul Cavaler Dac / Dunărean (şi o dată cu extinderea cultului în ariile extra202 . adevăr şi dreptate. Înaintând spre dreapta. în sfera lui Samoş (a “Soa-relui-Moş” / “Yang”). teracotă din orizontul anului 100 d. 48. Dar înainte de a apuca pe drumul nemuririi conferit de Samasua / Samos (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). descoperită în Dacia Nord-Dunăreană. găi / zgripţuroaice. De-a Cavalerii Zalmoxieni / Dunăreni – jucărie pentru copiii-daci (“calul. Abia du- Fig. balauri. 47. a Dumnezeului Cogaionului / Sarmizegetusei. calul sa-cru (“năzdrăvan” / “psihopomp”) apare în complexul cult al Cavalerilor Zalmoxianismului (Cavalerii Dunăreni / Danubieni – fig. zmei ş. sau Cabiri – fig. H. în provincia Arutela / Ardeal (Transilvania). în sfera Mumei-Pământ. Thraci – fig. pe calea spirală a negativ-cre-aţiei. 1 Fig. descoperit în sanctuarul sud-dunărean de la Glava Panega (Bulgaria). a Nefărtatului (“Nebeleizis” / “Gebeleizis”). carul şi cavalerul”). 42. a pozitiv-creaţiei.. mistreţi.

163 sqq.. aidoma vitezei vântului. hippo-ofidienii (pe filieră zalmoxiană însă. care vin să ridice sufletele oamenilor ce expiră şi să le ducă pe lumea cealaltă.) obţinea dreptul nuntirii cu Absoluta Cunoaştere întru Samoş. 576). Cei doi cai cosmici şi călăreţii: Calul Negru (stânga) şi Calul Roşu (dreapta) – cusătură populară dacoromânească pe un ştergar / prosop de ŞuleteaVaslui (România). care dau viaţă. “Spuma Laptelui” etc. mesagerii morţii. apără şi protejează pe om. ca Făt-Frumos. nuntirea cu Sora Soarelui (Dochiana / Cosânzeana.. în mitologia valahă / dacoro-mână de azi se mai păstrează caii cromatici (caii negri – fig. locuinţe. pe te-renurile de cultură. – cf. Fig. cea supra-telurică / at-mosferică. arme. caii albi sunt «cursierii soarelui. de aceea figurarea lor o întâlnim sub formă de însemne apotropaice pe unelte. mesagerii lumi-nii. veşminte.).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. din orizontul anului anului 1950 d. caii Solilor / Mesagerilor Celeşti). şi cu “denumiri locale”: “Cavalerul Thrac”. Din constelaţia cultului iepei / calului. 49 – fiind «cursi-erii întunericului. caii Gogiului («prin Gogiu se înţelegea umbra mortului purtată de cal. MDMT. ori “Cavalerii Cabiri” etc. şi “viteza gândului” ca viteză “interstelară / cosmică”. aliat dintotdeauna cu Calul Năzdrăvan. figurarea cailor negri capătă astfel o semnificaţie psihopompă». care nu era decât o transfigurare 203 . superioară “vitezei luminii”. având “trei viteze”: cea terestră. 1 dunărene. caii învă-ţaţi ai Gurii de Rai (cunoscători ai drumurilor teluric-celeste. 49. pe malul drept al Dunării). pe monumentele căpeteniilor. protagonistul basmelor dacoromâneşti / valahice. H. dinspre cadrul iniţiatic / misteric ilustrat de cogaionicele plăcuţe de argint aurit descoperite la Letniţa.» – VMast. “de cal obişnuit”. înaripat ori nu.

sau de foc (purtători ai zorilor şi ai amurgurilor. ocolind coloanele cereşti sau substitutele lor. plantele. caii lui Sân-Toader («în grupa figurărilor medievale ale centaurilor. co-pârşeul sau tronul în care se aşeza mortul înainte de a fi dus la groapă se nu-mea. Din bogata constelaţie de credinţe / idei pelasgo-daco-thracice / valahice (dacoromâneşti) despre cal. caii roibi.). 1 domestică a psihopompului cal. armăsarul mării. troiţele de drum. caii lui Zorilă / Sorilă şi ai lui Murgilă. aduce rod bogat. arzând vietăţile. ai căldurilor de cup-tor. «se încurau caii». Gebeleizis a fost asimilat de Creştinism drept Sfântul Ilie. aflate “în circuit” şi în anul 1991 d. alungă mana. metaforic. adică proprietarii-călăreţi din satele văii respective se angajau în întreceri de viteză. cu care colindă în noaptea de Sân-Toader. în mijlocul răzorului. “cerul senin”. şi jocuri cu măşti de demoni cabalini. sicriul. calul sfântului Mihail. mânzul şolomonar etc... 514 sq. sunt incluşi caii lui Sân-Toader» şi caii infernali care rod rădăcinile bradului cerurilor. 514..» – VMR. ce se interpunea între Daci şi Samoş. Dacoromânii «au închipuit jocuri cu măşti alcătuite din capete de cai butafo-rice. 189). caii celeşti (de fapt.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. «între Anul Nou şi Bobotează ies de sub pământ şi huzuresc în formă antropocabalină». Poporul Dacoromân consideră că năpraznicii cai ai lui Sântilie «trag căruţa solară când fulgeră şi bubuie» – VMR. «calul câştigător era împodobit cu flori de glastră / . în mijlocul livezii. întrun par înfipt în mijlocul grădinii de zarzavat. 204 . “în prima zi de marţi din Păre-simi”. cu limbi de flăcări). caii lui Nebeleizis / Gebeleizis. în acest zeu rău trăgeau Da-cii cu săgeţile spre a-l alunga. / încât părea un uriaş buchet multicolor» – NV. se mai reţin: 1) craniul / hârca de cal. deoarece la Creştini Sfântul Mihail pa-tronează funeraliile» – VMR.. 515).. zeul-balaur al norilor de grindină. “împotriva lor”. pe Valea Drâmbovnicului-Argeş. H. iar calul psihopomp nu este decât un relict ritual şi o mi-tică reminiscenţă a Călăreţului Thrac în exerciţiul lui psihopomp.

4) potcoava găsită pe drum aduce mare noroc (la Dacoromâniiargeşeni. Iarba Cailor (Holcus lanatus). v. Asudul Calului (Onosis spinosa). sănătate în trup. NV. îndepărtează bolile. Măcrişul Căiuţilor (Rumex patientia). 2) craniul / hârca de cal pusă într-un par / bondoc de la gard îndepărtează lupul de ograda cu vite.. Găineşti. Coada Iepii (Equisetum silvaticum). păzeşte de flăcări. Menta Calului (Mentha pulegium). Fasolea Calului (Aristolochia clematitis). Coada Mânzului (Hippuris vulgaris). deochiul. Coada Mânzei (Mnium affine). Menta Armăsarului (Mentha vi-ridis). Paştele Iepii (Cardamine pratensis). Paştele Cailor (Capsella bursa-pastoris). Nalba Calului (Malva silvestris). să nu le mănânce. Castanul Calului (Aes-culus hippocastanum). Volintiri etc. Menta / Minta Iepii (Mentha aquatica). II) înregistrează şi 44 de plante legate semantic-sincretic şi de apelativul cal / iapă: Acrişul Căiesc (Rumex conglomeratus). Păduchele Calului (Tribulus terrestris). 189 sq. 188). Măcrişul Iepei (Rumex acutus). Pojorăni. Iarba Iepii (Festuca sulcata). Codaia Calului (Equisetum telmateja). Coada Calului (Equisetum arvense). I. căl-catul în urme de cai aduce putere. Caii Popii (Aconitum napellus). 1 mucegaiul şi tot răul. Chimenul Cailor (Peucedanum officinalis). Măcrişul Mânzului (Rumex alpinus). Măcrişul Calului (Rumex crispus). Bu-suiocul Calului (Chenopodium botrys). Buretele Calului (Coprinus Comatus). 3) la drum. în localităţi de pe Valea Drâmbovnicului / Moşacului: Leşile. Coada-Calului-de-Râturi (Equisetum pratense). Piedica Iepii 205 . – cf. după cum le certifică Ion Nania. Ameţeala Cailor (Chondrilla jun-cea). de stână / staul. Copita Calului (Fomes fo-mentarius). Menta Mânzei (Mentha longifolia). Calcea Iepii (Caltha palustris). Zalmoxiana medicină uma-nă / veterinară (după statistica lui Ion Nania – cf. Calcea Ca-lului (Trollius europaeus). Copita Iepii (Fomes igniarius). Măcrişul Murgului (Rumex obtusifolius). Dumbravnicul Cailor (Salvia gluti-nosa).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. NV. şi TZpl. Moşăceni.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Sudoarea Calului (Echim vulgare). «pentru contur». Tarlapan etc. Cârlănescu. Valea Iepei etc. 4 la talapan sau tălăpan. Călacea. Murgu. ale dendrototemurilor / zoototemurilor şi ale bunelor vieţuitoare domestice. «în ordine nu-merică.). 1 (Lycopodium clavatum). întâlnindu-se în tot spaţiul românesc. Cultul Leului / Panterei în Euro-Pelasgia. 2 la călui. având urechile redate atât prin culoare. “Felina Roşie” de la Cuciulat-România. din Dobrogea şi bălţile Dunării. în Daco-Thracia (Valahia / Dacoromânia). cu ceafa groasă. Onomastica pelasgodaco-thracică / valahică (dacoro-mânească) are fondul principal inspirat din denumirile plantelor sacre. până în Maramureş. Călăraşi. cât şi prin câte două incizii în calcar. Calaicea. lupuş) mic şi mare. 190 sqq. lupan) iar câte unul aminteşte: caila (sin. Mânzu. 4 la căiuţ. Călata. Murgulescu. Mânzoc. «cu picioarele 206 . Muntele Calului. cu “botul scurt”. deci tot la calul sălbatic. 194). Săpunul Calului (Saponaria officinalis). Există (după inventarul lui Ion Nania) şi 109 zootoponime pelasgo-dacothracice / valahice (dacoromâneşti) în care se oglindeşte termenul cal (ori sinonimica-i sferă): Căianu Mare. Că-luşiţă. 6 la apelativul căian. 27 la iapă. Tălăpan. Călacea. 2 la călan (cf. 42 din toponimele redate se referă la cal. Călan. Tălăpanu. NV. toponimele amintesc ambele sexe şi toate vârstele. Sudoarea Iepii (Pulmonaria offici-nalis). Ruşinea Calului (Macrolepiota procera). Mânzescu. Dealul Iepei. mânzul. Călăraşu. Ruşcuţa Calului (Ado-nis vernalis). Cârlan. un nu-măr de 12 topinime se referă la cobâla. locuri specifice ca-ilor sălbatici. Că-iuţi. Căluşeru. Călui. calul (şi sfera-i semantic-sincretică) nelipsind: Caluţescu. 19 sq. căiană). mânza şi căluşul (cf. Sudoarea Murgului (Teucrium chamaedrys). (cf. Murgescu. / CPLR. unul se pare că este nume compus: Calbor şi tot câte unul aminteşte cârlanul. Trifoiul Calului (Trifolium pratense) şi Vântul Calului (Globaria gigantea). în toate formele de relief ale ţării» (NV.

a dat naştere. ca şi cea a leului din peştera Trois Frčres (Aričge-Franţa). prag mar-cat în realitate de inţiatica pătrundere / trecere a tânărului bărbat în sanctuarul din peşteră.lov (Cehia) etc. H. H. în-tr-o lume subterană. Le Combel (Franţa) etc. După cum sublinia Leo Frobenius. “surprinsă sfârtecându-şi prada”.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. “de aceeaşi vârstă”. cultul lelui şi.. Cultul Leului / Pante-rei la Euro-Pelasgul din orizontul cultural al peşterii Cuciulat (România). Le Combel (Franţa). datând din orizontul cultural al anului 15. privirea fiarei trebuie să ca-dă asupra celui ce păşeşte pragul maturităţii şi asupra vânătorului. 82).000 î. 1 anterioare întinse în con-cordanţă cu jumătatea posterioară» (CMar. desco-perită de contele Bégouen (fig. este o leoaică (“panteră de peşteră”– Panthe-ra spelae / Felis leo spelaeus) “en face” (fig. 50). operelor de artă din aurignacian şi până în magdalenian. în spiritul aceluiaşi realism rupestru animalier din orizontul cultural al anului 15. FrobCA. CMar. Leoaica de la Cuciulat-România – pictură în ocru-sângeriu din orizontul anului 15. (cf. 51) şi studiată de abatele-profesor Henry Breuil (cf. I. .000 î. evidenţiază că dreptul şi reuşita vânătorii depind de o confruntare cu leul. de la Pav.000 î. conservată sub o crustă subţire de calcit. H. 144). în general.. ca şi altele. atrage atenţia asupra “sacrului animal”. prin nota distinctivă – leu “en face” – a repre-zentării. ori al peşterilor Trois Frčres. 50. o 207 Fig. Pictura din panoul central al sanctuarului peşterii Cuciulat. ori cea a leilor de la Enfouss şi Ksar-AmarSahara-Atlas.. descoperite în sanc-tuarele Euro-Pelasgiei. cu multe milenii în urmă. întrun complex de credinţe re-ligioase euro-pelasgice de la Carpaţi. care.. în legătură cu vânătoreasca artă / iniţiere. de la Fontde-Gaume. «cultura din epoca mijlocie a pietrei. 75).

resturile osteologice ale acestei specii au ieşit la lumina zilei din Peş-tera-Igriţ (Bihor). «resturile osteologice ale acestui felid uriaş» se cunosc din peşterile Fânaţe-Bihor. în ciuda pustiitoarelor şi multimilenarelor migraţii din Asia. au ştiut să primească şi “altoiuri”. 9).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. la Ghidfalău-Covasna (România). s-au păstrat până în seco-lul nostru în câteva “insule”. 10). între speciile de mamifere carni-vore. 1 cultură care în Europa a fost de mult înlocuită şi s-a stins». conservânduse şi pe «pământul african. Reşiţa-Stârnic. În universul pelasgo-daco-thracic. din Peştera Muierilor / Baia de Fier (Gorj) etc.: «Argila de decalcifiere din peşterile Carpaţilor păstrează numeroase ves-tigii ale faunei pleistocene. Din fericire. între multe al-tele. care. sin.» (NV. I. vânătoarea de lei. s-a descoperit un 208 . Analiza osteologică a depozitelor din România – îndeosebi a celor din peşteri – a stabilit că. datorită unor popoare de o impresionantă vechi-me. în paleolitic / neolitic. în primul rând ale fissipidelor de peşteră.. pe vigurosul trunchi dovedit prin istorii. de ase-menea. în Dealul Somleu-Betfia (Bihor). 52 / 53). 92 sq). şi în peştera Măgura-Sighiştel (tot din Bihor-România). «s-a descoperit specia Leo gombaszögenis Kormos din interstadiul Riss-Würm. dezvoltându-se într-o originală şi mai bogată “corolă de minuni” şi de suflet / spirit. al iscusinţei şi al bărbăţiei / puterii (fig. alături de a ursului de peşteră. Panthera spelae-a). în Euro-Pelasgia. Felis spelaea Godfuss. “s-a descărcat” spre sud. Herculane. este şi cazul poporului din “insula”-centru Dacia / Dacoro-mânia a EuroPelasgiei. când locul Machairodusului îl ocupă leul de peş-teră. exista şi cea a leului / panterei. printre care şi leul (Felis leo spelaeus. a hienei etc. cultul leului şi multe altele. leul a fost găsit şi la Onceasa» (NV. biruinţa în lupta cu leii se relevă în atributul suprem al iniţierii vânătoreşti. MereştiHarghita. unde continuă să trăiască până astăzi» (FrobCA.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. de la sfârşitul musterianului şi de la începutul au-rignacianului. bazată pe studiul gravurilor din peşteri. În etapa actuală a cunoştinţelor noastre. surprind «poziţia la pândă. au mai fost descoperite «în stratul musterian din Peştera Mare» (NV. reprezentată în sanctuarul peşterii CuciulatRomânia. alta la Podei-Târgu Ocna şi celalată. în special de la Combarelles. unde reprezentarea leului ocupă un loc special: trei statuete / figurine cucute-niene. o mandibulă de leu descoperită în peştera Cioclovina pare a confirma faptul că Felis spelaea nu a coexistat cu Felis leo: «Această opţiune. marele felid din su-periorul pleistocen al Europei şi Africii de Nord ne apare ca un grup polimorf. 11). H. nenumărate tezaure pelasgo-dacothracice. 211 sq. de cele mai multe ori. 10). leului actual. în problema care ne interesează.). gât şi 209 . 250 / NV. «urechile sunt ovale şi ciulite iar o-chii amigdaloizi cu şenţuleţul din jurul lor neglijent executat. caracteristică leului».). la cea gumelniţeană. care credem că pot fi puse în legătură cu extincţia apropiată a speciei» (SKL. în care se manifestă tendinţe diferite. Sche-lete (fragmente) din specia de Felis leo. de Basarabi etc. GCiv. nu a fost confirmată de nici o paleontologică descriere ca-re să poată fi atribuită. NV. adâncitura din-tre frunte. în grotele Cheia şi La Adam. iar interpretarea reprezen-tărilor parietale este. din Dobrogea. este reprodus un cap de leoaică «văzut din faţă». ori «nişte lei în salturi» (cf. 1 «calvarium de Felis spelaea Gold» (ibid. (cf. pe sabia-emblemă de la Medgidia. sau artă nobilmetalurgică dacică. în peştera Baia de Fier etc. resturi osteologice de leu s-au descoperit la Mitoc-Botoşani. cu siguranţă. câteodată contradictorii.). 11). există şi artă ceramică (de la cea cucuteniană. într-un strat indicând debutul aurignacianului. la cetăţuia de la Cucuteni. în Valea Coacăzii (comuna Măgura).. foarte subiectivă. din orizontul anului 3700 î. ca şi leoai-ca roşie din sanctuarul peşterii Cuciulat. una descoperită la Valea Lupului. cu picioarele întinse şi crupa înălţată.

de Tocilescu şi Pârvan – cf.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. PGet. un grup stauar dacic din bronz (desco-perit la Năeni-Buzău şi analizat. 51. după cum s-a Fig. Cavaler Zalmoxian zdrobind leul – aplică de argint din orizontul anului 350 î.. după cum ne în-credinţează istoricul D. (XVIII.). Din orizontul anului 850 î. Dochiana) că-lare pe leoaică.). răgaci. În perioada Zalmoxianismului (1600 î. Zadarnic păstorii / Fiarelealun-gă şi-asmuţă zăvozii să sară la dânşii. leul este «comun tuturor munţilor şi pădurilor» din Pelasgo-Daco-Thracia. 13 sq. XI. fiind tăvălit de dihănii.. cultul leului. a fost asimilat (cu altele) de cultul Cavalerului Dunărean (fig. “susţinută” de o parte şi de alta de doi acoliţi-războinici-daci. În epoca homerică.H. 188 etc. H. 210 . 291. Din urmă. H. după cum atestă în nenumărate rânduri Iliada (V. moştenit din politeismul Cogaionului.’Naintea cirezii / Groaznici s-arată doi lei carenhaţă cu colţii un taur / Mare. 52).. 52.H. Leul “en face” din sanctuarul peşterii Trois Frčres (Franţa) – schiţa făcută de abatele Breuil într-o corespondenţă către Leo Frobenius (FrobCA. X. 160 / 467. / Scot măruntaiele. latră şi iară se-mprăştie-n lături. între alţii. 566 sqq. / Muge năpras-nic. sângele-i negru.) reprezintă pe zeiţa Co-Utya (“Cotys” / “Sora Soarelui”. vin iute voinicii cu haita.. 13). XII. / Câinii se dau la o parte şi nu se în-deamnă să-i muşte.. 75). 470 sq.. 40. / Sfâşie leii atunci puternicul taur şi lacomi. NV.. Berciu.): . iar el. 1 urechi a fost scobită după turnare ca şi adâncitura urechilor şi cele două şanţuri care delimitează botul» (apud. – 600 d. în ipostaza de protectoare a Cavalerilor Zalmoxianismului. I. XIII. / Numai sapropie.. Fig.

zgâri-indu-l pe la ochi. Potrivit mitului Dumnezeu. mai subliniat. căci soarele este ochiul lui Dumnezeu. odihnindu-se pentru noul răsărit. Ion Nania. “seara.) repre-zentarea leonină. dar. tot mai sângerează dimineaţa şi seara. dacă odihna-le nu a fost deranjată de ceva. dar leoaica s-a supărat tare pe pui şi. leul a ajuns “calul Soarelui” în următoarele circumstanţe: «La început. tare s-a mai minunat şi s-a bucurat.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. se duce de se culcă împreună cu soarele.. să-i poarte ochiul de la răsărit la apus. şi concepţia populară după care soarele par-curge drumul pe cer călare pe un leu.. socotim. când Dumnezeu a pogorât pe pământ să vadă cum se prezin-tă creaţia lui şi cum merg lucrurile. Şi de atunci leul poartă soarele în spinare.. vă-zând că leul era tată şi puii erau aşa de frumoşi. din când în când. analizele motivic-stilistice ale grupului statuar de bronz de la Năeni indică “autoritar” urano-solaritatea Zalmoxianismului. aflat în circuit la Dacoromânii / Valahii din zona Oltului. Cercetătorul in-terdisciplinar. leul e mândru că a fost iertat şi împlineşte cea mai frumoasă faptă pentru Stăpân. 15). Soarele şi leul. cât va fi veacul.» (NV. că nu s-a putut stăpâni pân’ ce n-a luat un leuşor în braţe. arătând lumii că e vesel» (NV. după ce l-a crescut. A zâmbit Dumnezeu cu bunătate. s-a făcut şi peste animale un rege şi acesta a fost leul cu leoaica lui. Peste un an. într-un loc întunecos”».. 13). în sprijinul ideii că leul s-a integrat de timpuriu în cultul solar autohton ar veni. constată în grupul statuar de la Năeni «moşteniri ale substratului neolitic cucuteniano-gumelniţean. care. Soarele s-a vindecat de zgârietură. din care nu a lipsit (. când s-a creat lumea. «soarele răsare frumos şi strălucitor. la Lucovit. 211 . l-a trimis lui în cer. răutăcios din fire. 1 ce aparţine tezaurului dacic descoperit în Dacoromânia Sud-Dunăreană. leul fiind ostenit. harşti ! cu laba.

de la Plinius. în Istorii (VII. în Historia animalium (VI. cu Lună-n frunte. leii constituiau un real pericol.. 12 la număr. îndeosebi. ce treceau. În mitologia pelasgo-daco-thracă / valahă (dacoromână). a lăsat şi mărturia potrivit căreia. Despre un atac al leilor asupra oştilor lui Xerses (fiul lui Dari-us).). cu Soare-n piept. leii atacau cămilele purtătoare de merinde. 125): «. în basme. partea pri-vind leii parângăi – adică “mari”. H. VMR. în folclorul dacoromânesc (cf. în descântece. în balade. chiar şi în balaur cu cap de lup. Despre prezenţa leilor în zona Pulpudavei mai avem ştiri de la Aristotel.. 1 Leul Dacic-Solar are proprietăţile Calului Năzdrăvan al Făt-Frumo-sului. 31). ori 24. H. ale căror coarne sunt de o mărime neobişnuită şi se importă în Ellada» (HIst. la sfârşitul secolului I d.. prin “ţinuturile Paioniei şi Crestoniei” din Dacia Sud-Dunăreană (provincia Thracia – Valea Strumei. putându-se metamorfoza. şi bogata constelaţie a cultului leului.. ne vorbeşte Herodot.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. «prin asemenea melea-guri mişună leii şi de asemenea boii sălbatici. nici de om. în funcţie de adversar. II. leii dispăruseră din Europa. jumătate lup» – VMR. ca în steagul războinicilor Cogaionului. între secolele al IV-lea şi I î.. leii nu se atingeau nici de animalele de po-vară. ca “să lupte mai cu spor” împotriva vârcolacilor (făpturi daimonice «jumătate om. coborând noaptea din Balcani şi părăsindu-şi culcuşurile. 303) ce (la eclipse) nu pregetă să mănânce sacra pereche secundă. îndeosebi. 229). pe la anul 482 î. în Orationes (XXI. 45). 269). din extremitatea sudică a Daciei / Dacoromâniei şi până pe la Pulpudava. Soarele şi Luna. în Bulgaria de azi). dar făceau prăpăd printre cămile». păzind Mărul de Aur. H. axis mundi.în timp ce regele se afla pe acest drum. veghind Calul Cosmic «cu păr de aur. 519 sq. Dio Chrysostomos. în Historia naturalis (VIII. Istoriografia susţine că. din tetrada monoteistă a Zalmoxianismului. în colinde. 212 .

conţin deseori sacre scene ale vânătorii / prinderii şi închingării (“îmblânzirii”) leului parân-gău. te-luric-celestul drumspirală la Samoş (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei). 151) – evideţiază o miraculoasă desfăşurare teluric-celestă a fiinţei PelasgoDaco-Thracului / Valahului (Da-coromânului). prin monoteismul Daciei Zalmoxianismului. atârnând de fiecare fir de păr» (cf.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. din ori-zontul anului 250 d. păstrată pe un fragment de sarcofag de la Tomis / Constanţa. descoperit în dreapta Dunării. la Lukovit. prin re-ligiile Cogaionului. (fig. în primul rând. din orizontul anului 250 d. 53. cu diamante / pietre scumpe Fig. Tezaurele de sub pecetea Zalmoxianismului. în marmură de Dacia / Dacoromânia. oglindind şi cultul Cavalerului Dunărean. “Taina sacră” a respectivelor scene încrus-tate în argint dacic. H. 53) apar frecvent în arta dacică / dacoromânească a aurului şi argintului. 53). “vămuind cavalerii”. se lămureşte prin milenii în Colinda Junelui / Cavalerului biruind şi închingând leul 213 . “opunându-se ascensiuni eroilor” în raiul zalmoxian. 52). Cavaleri Zalmoxieni luptând cu lei parângăi şi cu alte “fiare” pe spinosul drum-spirală la Samoş (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei) – fragment de sarcofag de la Tomis / Constanţa. Cavaleri Zalmoxieni luptând cu lei parângăi şi cu alte “fiare” pe spinosul. H. sau ÎmpărăţiaTine-reţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte – ca în fig. H. Leii parângăi / sacri (păzitori ai lui axis mundi. datând din orizontul anului 350 î. în [ara Nemuririi. ori scena sculptată în marmură. BasSL. în Dacia Sud-Dunăreană. 1 cu stele pe spinare şi cu luceferi. (fig. Eliade). continuând să se înrăzărească în “Creştinismul Cosmic” (M. din orizontul cultural al sanctuarului peşterii Cuciulat. O astfel de scenă sacră este şi cea de pe o aplică de argint din tezaurul dacic.

/ viuleţ. păsările îşi fac apariţia rareori. în stil local şi cu eroi de legendă. dar şi un circuit considerabil în satele extracarpatice. colindă având şi azi un mai mare circuit în inima Dacoromâniei. / după cal descăleca. deoarece colin-dul leului se cântă mai ales la casele unde sânt tineri şi tinere cărora le-a venit vremea de căsătorie. / cu baltagu. mai scurt că mi-l lega.motivul leului. nu întâmplător. s-a decantat istoric până la reducerea lui la un pretext cinegetic. / fân cu flori de sărbători. Semnificative pentru isto-ria credinţelor / ideilor religioase din Euro-Pelasgia şi din Dacia sunt şi pano-urile din sanctuarele peşterilor Cuciulat (România) şi Lascaux (Franţa). chiar zona răspândirii paleozoologice a leului de peşteră: .) / voinicul / din căluşel izbotea / pân’ cu leu s-alătura. din acest punct de vedere. / ogar galben d-a-l goni. colindul poate fi consi-derat o oraţie “avant la lettre” pentru fată şi un certificat de bărbăţie pentru tânărul gata de însurătoare» (VMR..». În cadrul “realismului” rupestru-animalier.. Romulus Vulcănescu precizează că «tema leului înfrânt în folclorul mitic român reeditează. 1 parângău.-l măciucea. / şoimei dasupra-i bătea. în Ardeal. / zări-şi leul dadormit. / Prinse-şi leul d-a fugi. / cosit de nouă surori… (DV. / cu mă-ciuca.. într-o arie circumscri-ind. «.. / la cordişa arcului.. / la ciochina calului. 9 sq.. / (…) / în grajd de chiatră-l băga. / (…) / aduce pe leu legat. la o vânătoare de demon-strare a bărbăţiei. în faza lui germinativă a fost mai complicat.-l băltăgea. / scurt. în ca-re frapează similaritatea alegoriilor sacre şi unde apare acelaşi tip de pasăre funerară. tema universală a unui animal feroce. / pân’ pe leu-l dobora. / pân’ pe leu-l dobora.. subt cel măr mare-nflorit. / fân cu flori că-i revărsa. găina 214 . / (. / (…) / murgul de greu străfidară / şi pe leu că-l deşteptară.). înfrânt şi umilit de un vânător viteaz. 521). nevătămat. în faţa părinţilor şi a comunităţii de neam.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Cultul găinii (de munte) ca pasăre a sufletului.. / ogari de vine-l pişcară.

după o scurtă întrerupere iar toacă. H. silueta atât de cunoscută a gotcanului: cu gâtul întins. 199). din orizontul anului 15. parcă ar lovi cine-va două beţişoare uscate» (ibid. de receptacul psihologic al dubletului sufletului sub formă de pasăre a sufle-tului». întotdeauna spre ră-săritul soarelui. pe discul luminos al cerului. de răsună liniştea din jur». 54. legându-şi credinţele şi în perimetrul firii acesteia..). Dintre orizontu-rile culturale ale anilor 15. perechea cocoş – găină de munte impresionează. sau gotca-nul). Vânătorul. se profilează.000 şi 10. Găinuşa-de-munte ca pasăre a sufletului – pictură în ocru roşu din sanctuarul-peşterii Cuciulat-România. «scoate nişte sunete din ce în ce mai repezi. «liniştea desăvârşită a pădurilor de brad» este tulburată de perechile de gotcani – găinuşe ieşite la rut.» (VMR. aşa cum se înfăţişează în orizontul anului 15. a remarcat şi perechea de păsări din familia tetraonidelor. în peşterile Lascaux (fig. găină – cocoş de munte (Tetrao urogallus. 107).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. gata să zboa-re sau simulând zborul ca imagine celestă a sufletului-pasăre.000 î. Cocoşul de munte a fost (este) considerat «cavalerul munţilor înalţi» (SFR. “nebuneala” rutului nu se întrerupe 215 . pe o creangă uscată de brad. cu capul plecat într-o parte. în paleoliticul Europei. 54). Romulus Vulcănescu atrage atenţia asupra celor două ipostaze ale păsării funerare: «una cu aripile strânse în poziţia liniştită. Fig.000. «alta cu aripile deschise. puternică. cu aripile răsfirate în jos. H.000 î. 1 de munte. Cântecul de rut «e ca o plesnitură din limbă. 31) şi Cuciulat (fig. ca la curcan». «sus.

H. îmbogăţind 216 . 55. îşi continuă cântecul de dragoste până la capăt. este o pasăre care ţine la locul unde creşte. “fără să-l lovească de moarte”). cu mure ori seminţe». (cf. din sfera-i) şi Tatăl-Cer. 1 Fig. 59). lor. În viaţa vânătorului din paleolitic. cu muguri. «se ţine mai mult prin tufişuri. dându-se bucuros mor-ţii. 108 sq. în schimb. nu călătoreşte». prin ierburi». 56. «puişorii. Cocoş (găină) antropomorfizat(ă) de la Hodoni-Banat strigând / “hăulind” zorile – vas ceramic din orizontul anului 5500 î.). GCiv. se pot ţine lesne pe picioare. avea un rol deo-sebit. găina şi puii sunt atacaţi lesne de tot neamul răpitoarelor» (SFR. Găina (găinuşa) de munte «e mai mică şi seamănă la îmbrăcăminte cu o potârniche. «de gotcan se feresc chiar vulturii. «se hrăneşte cu frunze de brad. «după obiceiul găinilor de curte. găina de munte. din zorii holocenului / neoliticului. H. munte. dar şi puterea pliscului şi a gheare- Fig. rol ce. cu care e înrudită». cărora se vede că le impune înfăţişarea mândră.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. iar cloşca îi iubeşte». Cocoşel ciugulind seminţe în Peştera ChindieiBanat – desen în ocru roşu din orizontul anului 8000 î. cum au spart găoacea. «toate co-lorile se întâlnesc pe penele sale». ca miracu-loasă pasăre a pădurilor de brazi. nici când e ţintit de arma vânătorului (evident. brad / axis mundi etc. cu ultimele puteri. din Carpaţi şi până în Alpi. o dată cu domesticirea galinaceelor. «la pericol îi apără cu mare curaj. de la hrana zilnică până la “soluţionarea” problemelor sufletului / spiri-tului derulat între MumaPământ (ori peşteră. a fost transferat găinii / gărânii sacre. numai să-şi vadă puii scăpaţi».

198). 217 . ce-resc. apucând calea “din dreapta” şi luând chipul găinuşei de munte – ca pasăre fune-rară. 31). La Cuciulat (România). 199). H. găinuşa de munte este reprezentată «într-o ni-şă situată (fig. tot în stân-ga panoului cu scena / alegoria sacră. găinuşa e a-şezată pe săgeata (“bastonul”) ce nu şi-a atins ţinta şi s-a înfipt în pământ. Găina Măiastră cu Bradul Lumilor / Zânelor – “statuetă-vas” (ceramică dacică) din orizontul anului 1900 î. găina de munte se înfăţişează şi în peştera Lascaux (Franţa). 57. în ipostaza morfologică de «receptacul psihologic al dubletului sufle-tului sub forma de pasăre a sufletului» (VMR. 1 mitologiile Pelasgo-Thraco-Daciei / Valahiei (Dacoromâniei). aşa cum s-au transmis în plan diacronic. Romulus Vulcănescu a relevat că «pasărea sufletului nu este o imagine plastică a mortului. “în poziţie liniştită”.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. al vieţii şi al morţii). 54) în partea stângă a sălii cu picturi» (CMar. dar lângă mâna dreaptă a vânăto-rului “cu cap de pasăre”. Sufletul vânătorului doborât de leu / bizon. doborât de bizon (fig. iniţiatic-vânătorească. se desprindea de trup. Fig. în moartea aparentă sau după moartea reală. iar sufletulpasăre este imaginea ornitomorfică a sufletului ca-re rătăceşte tot în Lumea aceasta. Funcţiile păsării aburariului / sufletului. sunt legate de brad / axis mundi (ori de arborele cosmic.. de la Ostrovul Mare (Oltenia). 82). în Lascaux. ci dubletul material al sufletului mortului pe lumea aceasta. până la trecerea în Lumea cealaltă» (VMR. având aripile strânse. aparţinând Tatălui-Cer. Contextele figurative – de la Cuciulat şi Lascaux – evidenţiază ordinea mar-cată de cele din sfera femina / Yin şi din sfera vir / Yang.

ori dătătoare de viaţă 218 . H. (fig. purtătoare a Oului Primordial (fig. nu găină a mun-telui – cu mâini (în loc de gheare). tălmăcindu-se – după cum ne încredinţează şi Marija Gimbutas – în pântecele zeiţei Dachia (“Dochia”) / MumaPământ. “Fărtatul”) şi Gebeleia (“Gebeleizis”. sau “chemând” / “hăulind” zorile. de pe la anul 1840 î. 1 Divinitate ornitomorfică – găină / cocoş domestic(ă). datându-se în orizontul cultural al anului 5. izvor triplu. are în “alegoria motivică”: Bradul Lumilor / Zânelor. central. asociate cu funcţiile de naştere. 58. de la Cârna-Oltenia. repre-zintă găina sacră / măiastră. parcă “în deschidere-absorbantă de aburariu”.. abundenţă. Fig. sursă triplă. “Nebeleizis”. cum cel des-coperit la Hodoni (România).500 î. aduse la pliscul / gura-cerc. un labirint-“tri-unghi” / “hartă” (sugerând Peninsula Balcanică). În acelaşi orizont cultural dacic (pelasgo-cultura Gârla Mare-Cârna-Juto Brdo). în baza “la-birintului-triunghi / peninsulă” se află ideograma pelasgic-neolitică în com-ponenţa căreia intră “trei linii”. desco-perită la Ostrovul Mare. traducându-se în «totalitate. ori “în deschiderea hăulirii de suflet”. «cu funcţie regeneratoare» (GCiv. Găina Măiastră purtând Oul Primordial cu înrăzărirea spiralelor cosmogenezei – statuetă (ceramică dacică) din orizontul anului 1840 î. 56).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 79). 57).. “o statuetă” reprezentând găina sacră / măiastră (fig. “Motivele” intră în rafinata sferă a “realismului” abstract / simbolic. aparţinând pelasgo-culturii Tisa. “Nefărtatul”). H. 58). cu spira-lele balaurilor cosmici întru Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer. H. apare ca vas-ritualic-funerar. al celor nouă ceruri dacice – axis mundi – incizat pe spate. în ipostazele concomitent-genezice. Un vas dacic descoperit la Cârna-Dolj. ca “doi embrioni înrăzăriţi”.

402 sq. 60. un fel de “cloşcă a sufletelor-pui”. situate în afara “labirintului”. reprezentată zalmoxiandacoromâneşte. ca în orizontul anului 368 d. “Un rătăcit măiastru” de la Cloţa-cu-Puii-deAur – “un pui” de aur cu nestemate.. îndeosebi. în aur şi cu “pene” din pietre nestemate. conste-laţiile purtând numele celor din universul ţărănesc: Cobiliţa. La Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Dacoromâni). sunt aceleaşi gru-puri de linii. – cf. simetric. în provinciile Oltenia şi Maramureş. să adune şi să ocrotească neamurile “celui plecat de pe tărâmul nostru”. aidoma “cloştilor” din ogrăzile ţărăneşti (întrucât – după cum a remarcat mai întâi Vladimir Stre-inu – şi cerul de deasupra Daciei “este gospodărit dacoromâneşte”. 59. VMR. are. aparţinând tezaurului zalmoxian din orizontul anului 368 d. Ca-rul Mic etc. şi o constelaţie. din România veacului al XX-lea. Arta populară a lemului (sculptură). mai expri-mă în chip 219 . aceeaşi ideogramă. 80). 59 / 60) –.“de suflete-stele”. arta ceramică etc. cu menirea ca – pentru nemurirea. H. aparţinând tezaurului dacoromânesc-zalmoxian din orizontul anului 368 d. 1 ale zeiţei» (GCiv.. H. Carul Mare. ca în tezaurul Cloţa-cu-Puiide-Aur de la Pietroasele-Buzău (fig.. Cloţa-cu-Pui. descoperit la Pietroasele-Buzău.. Fig. descoperit la Pietroasele-Buzău.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. H. evident.). în plan celest. Cloţa-cu-Puii-de-Aur – nestemate şi aur de Dacia / Dacoromânia. dar semnificând Apele-Primordiale (Zalmo-xiene / Cosmice) etc. pentru “lumea de dincolo” –. Fig. terestra găină sacră.

pe un cauc din secolul al XX-lea.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. mai demult.483 m). m-au mâncat şi iar am înviat ! » (VDat. de a căror arie ţine şi peştera Cuciulat. oronimia dacoro-mânească arhaică a ivit Muntele Găina (1. circumscrisă reînvierii lui Iisus Hristos. legându-l de mitul reînvierii: «Cucoşul. a sufletului.. La Pelasgo-Daco-Thraci. I. la Valahi / Dacoromâni. ori roşie – «se dă groparului peste mormânt. uneori apare chiar cu “motive” reverberând Mandala Zalmo-xianismului. H. Şi azi. el din oscioare iar învia. găina – albă. 1 măiastru şi sfera semantic-sincretică a Găinii Sacre / Albe (deşi Găina Albă este de două mii de ani “în competiţie” cu porumbelul Creştinis-mului) ca păsăre a aburariului. Cultul cocoşului. 115). cu amintirea “motivelor Sarmizegetusei” legate de mandala nemu-ritorilor. ca să deschidă drumurile pe Lumea Cealaltă» (ECSM. Neobositul vestitor al zorilor este simbolul triumfului 220 . 315). 56) pare-se a ne grăi despre următoarea credinţă străveche. Găina ca pasăre a sufletului / aburariului este luată de Gaie / Pajură şi dusă în Cer (prin Gura de Rai) la Samoş (Soarele-Moş). de exemplu. sculptat în lemn. şi “prinţul-consort al găinii albe” – în calitatea de cocoş solar – s-a bucurat de o deosebită atenţie încă din neoliticul orizontului cultural al anului 5500 î. din Zalmoxianism. ce nu trebuie confundată cu pasă-rea psihopompă. vasul ceramic de la Ho-doni-Banat (fig. desigur. ca. ce a marcat benefic deschiderile moderne ale sculpturii universale (caucul în discuţie se află la Muzeul Creaţiei Populare Dacoromâne din Orăştie). Şi nu întâmplător. în chip de găină / “pasăre măiastră”. credinţa a trecut în Creş-tinismul Cosmic valahic / dacoromânesc. dacă-l mâncai. însă “confuz” şi sub cortina acelui cosmic-dacoromân Creşti-nism. parcă în spiritul “realismului” abstract / simbolic. în Carpaţii Apuseni. cu vestita ritualistică sol-stiţială. Zbura la icoane şi striga: Cucuriguu ! Uită-te. temei al artei lui Brâncuşi.

cel dintâi gest ce-l face este să plece capul şi să îndrepte către duşman ramura cu iataganele ascuţite» (SFR. fie sculptat în lemn. reînnoite anual. îndepărtează diavolii (cf.). “Adorarea“ nu numai pentru că «era vânat şi mâncat» (cf. ori “tăiat din tablă galvanizată”. Cocoşul negru ajută în tămăduirile magice de ciumă (cf. strigoii / moroii. ci şi pentru “misterioasele-i coarne“ rămuroase. zmeii. vampirii. nu se găteşte. Este asociat şi mitului jertfei zidirii. FCA. mituri. 41). tauri etc. VMR. în februarie / martie. 1 luminii a-supra întunericului. În mitologia pelasgo-dacothracică / valahică (dacoromâ-nească) trâmbiţatul (cântecul) cocoşului alungă demonii / dracii. 139). Coarnele (ajungând şi azi până la 20 de ramuri şi cântărind în jur de 15 kg) «nu alcătuiesc numai podoaba bărbătească. a proiectat Cerbul Sacru şi în sfera credinţelor legate de ciclurile naturii. în funcţia de protector al casei / gospodăriei ţărăneşti mai era întâlnit şi în prima jumătate a secolului al XX-lea.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. cerbul s-a impus într-o constelaţie benefică. În sanctuarele din peşterile paleoliticului. I. nutrind eroismul cinegetic. fie confecţionat din argilă arsă (“olanulcocoş”). cerbul înfuriat. 318). ci “se pune în temelie. În cadrul ritualurilor vânătoreşti şi în spiritul “realismului“ rupestru animalier. alături de cai. “Duelurile“ cerbilor din perioada rutului (sau “perioada boncăluirii / bătăii”). Vdat. IV. Cocoşul este un soi de “zeitate înari-pată” ce protejează casa. cervidele sunt reprezentate frecvent. zmeoaicele etc. antrenând credinţe / idei religioase. 317) etc. Cultul cerbului. cu ochii înroşiţi ca la un taur. ci şi o puternică armă de apărare. capul de cocoş – tăiat (diminea-ţa) pentru prânzul meşterilor –. «când aburii răsuflării ţâşnesc din nările lărgite ca nişte trombe de brumă» (ibid. “pe coama caselor” majorităţii Valahilor / Dacoromânilor. au impresionat Euro221 . în prima zi a turnării fundaţiei unei locuinţe. bizoni. pentru dăinuirea casei în vecii vecilor”. în panourile “centrale“. având puteri numai în a doua jumătate a nopţii.

61) etc. Între orizonturile cultural-rupestre ale anilor 10. H. se atestă un elevat şi complex cult al Cerbului... prin Friza cerbilor de la Lascaux (Franţa).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. prin Vânătoarea de cerbi din sanctuarul peşterii spaniole. în aria zoomorfismului / zoototemismului. H. se avântă graţios. 62).000 î.. 61. Fig. din orizontul anului 15. În ceea ce priveşte credinţele paleolitice ale EuroPelasgului. în care protagonis-tul. în “panourile centrale” de credinţe. legate de fecunditate / fertilitate (“puiere”. Cerbul şi cerboaica – pictură în ocru roşuînchis din sanctuarul peşterii Calapata (Spania).. Între orizonturile culturale rupestre ale anilor 15.. un bărbat cu mască de cerb. prin Pereche de cerbi (pictată ca şi Vânătoarea. 1 Pelasgul. Mas d’en Josep (Barranco de Valltorta). “executând” Dansul Cerbului Mirific de la Trois-Frčres (Franţa). “legare de făt”). sub cornul drept al cerbului se află ideograma “pereche de cervidee”. Fig. Dansator-vânător mascat în Cerb Mirific – pictat şi gravat în sanctuarul peşterii Trois-Frčres (Franţa).000 şi 8000 î.000 şi 10. H.000 î. “acoperindu-l până la moştenitori“ (fig. în orizontul anului 15. îndeosebi prin Cerbul de la Altamira (gravat într-unul din panourile de sanctuar ale celebrei peşteri din Spania).000 î. 62. determinându-l a trece “sacrul animal” legat de sfera riturilor fecundităţii / fertilităţii. du-pă cum certifică şi “arta parietală din 222 . tot în roşu-închis) din peştera Calapata (fig. H. adoima cerbului biruitor în vremea “bătăii“ / “boncăluirii” (rutului). semnalăm “o icoană” celebră.

H. CMar. Runcu. în “ideograme“ şi facilitând apariţia scrierii în orizontul anului 8175 î. / 223 . / (. / Acas’ de-l ducea. în bazinul Dunării. “Luna”).. se tălmăceşte admirabil în finalul colindului Cerbul Runcului.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 510). unde-i vorba de tânărul vânător noro-cos: Şi el mi-l vâna. 46). Miraculosul / mirificul cerb. de la “realismul” rupestru animalier. 63).. 68 sqq. Oilor. la contem-poranii Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Dacoromâni).. sub oblăduirea secundei perechi sacre. peste lunci. Polovragi. (cf. în primul rând. H. 68 sqq. de la Runcu şi de la Polo-vragi (cf. H.). 1 România“. Pârcălabu. Vaideeni etc.) / Leroi Leo. din orizontul anului 4850 î. reprezentările Cerbului Sacru au cunoscut clasica serie de metamorfoze. 63. prin păduri adânci. zeitate a fecundităţii / fertilităţii. Cerbul şi ideograma “cerb” – desene din orizontul anului 9000 î. bucuros de “superba-i povară dintre coar-ne”: «un leagăn de mătasă în care o plimbă pe Ileana Cosânzeana peste ape. La Căscioarele-România (la sud de Bucureşti).. după aproape şapte milenii. astfel derulându-se mitul fecundităţii / fertilităţii în Pelasgia / Valahia (Dacoromânia). arheologii au scos la lumină un vas. “schematismul“ evoluând în mitograme. Simbolica vasului cervimorf de la Căscioarele este încă “vie” şi. reprezentând un cerb «purtând între coarne o statuetă feminină» (DVDac. la “realismul” ru-pestru abstract / simbolic (fig. adică Sora-Soarelui-în-lea-găn-de-mătasă. de obicei. ca în ariile sacre ale Peşterii Muierii.). până-n cer» (VMR. / Cerbului creştea / ‘N vârful coarnelor / Şi-al ramurilor / Leagăn de mătase / Împletit în şase. ascunde un Făt-Frumos. Şi Îmbrădatul Cerb reprezentat de vasul neolitic-dunărean este “acolitul” zeiţei Utya / Dochiana (“Cosânzeana”. Co-Utya / “Cotys”. prin nori. CMar. / Pentru copiliţe. “Spuma Laptelui”. Fig. cu elementul vir / Yang sub mască de cerb.

Totuşi. 64. câţiva mitografi (Pindar. Cerbul Sacru / Mirific. Cerboaica “îmbrădată” – statuetă dacică de bronz.). în “cenuşile imperiilor” din această parte de lume. / bră-duţul creştea. / Cerbul de păştea. aflată în oraşul-cetate al Daciei pontice.) evocă o minune a lumii antice constituită de statuia Cerboaica de Aur a Dunării de Jos.. la Sevlievo (Bulgaria). / în ra-muri purta / un mic de brăduţ. nu s-a arătat decât Cerboaica Îmbrădată. 65). destinate Cavalerilor Zalmoxianismului. Cerboaica de Aur a Dunării încă nu a ieşit la lumină până în prezent. are reprezentări de mare fineţe în arta dacică a aurului / argintului (fig. H. / În brad ciripea. 49 sq. / Pentru copilaşi / Dalbii-i coconaşi. Dacii au circumscris Zalmoxianismului şi Cerbul Îmbrădat. / într-un brad frumos. I. Pisandru ş.)... Din păcate. / pe ra-muri sclipea.. pa-hare ritualice etc. ci şi pe aceea de 224 . «cerbul poartă în coarne un brad. / cu stea în creştet. Fig. / noaptea lumina / ceru-ntunecat. 64).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. ori Cerbul Îmbrădat. în majoritatea lor. Din anotimpuri cu zei. potrivit învăţăturilor Zalmoxianismului. pe arme. simbolul carpatic al arborelui cosmic» (ibid. / mare şi fălos. de bronz (fig. Acest colind de Anul Nou grăieşte despre cerbul năzdrăvan ce. Romulus Vulcănescu subliniază în acest sens: «din cauza herbului lui înalt şi ramificat ca o coroană de arbore. Histria. zăcând undeva. (TPp. coifuri. / licurici de stele. De la Pelasgo-Daco-Thracii / Valahii (Dacoromânii) arhaici s-a conservat / transmis până în zilele noastre «Colindul Cerbului Îmbrădat»: Leru-i ler de Domn. 1 Fragede mlădiţe. / cerbuţul păştea. / stol de păsărele. descoperită pe malul drept al Dunării de Jos. / Pe unde călca. asoci-indu-l cu Bradul Cosmic. / cerbul îmbrădat. cerbul a fost socotit că poartă pe cap arborele vieţii». are ştiinţa nu numai de a participa la o cosmică ordine. din orizontul anului 750 î. a. / Leroi Leo.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. cetăţii medievale Baia. «apare pictat pe zidurile unor mănăstiri 225 . «e sculptat în piatră pe zidul bisericii domneşti din Câmpulung-Muscel. Un cerb din Carpaţii României anului 1960 (Cervus elaphus montanus). care poartă masca unui bătrân ghebos şi acesta cutreieră cu mare alai toate străzile şi toate casele. 1 a nutri ordinea cosmică. În “topografia” mitică / religioasă pelasgo-dacothracică / valahică (dacoromânească). dea-supra acestei întocmiri încalecă alt ins.. pe pocalul de argint al Cavalerului Zalmoxian (“pocalul nr. asociindu-şi Bradul Zânelor / Lumilor. Îmbrădatul Cerb a urcat în zonele cele mai privilegiate: fi-gurează pe “candelabre. Colindul Cerbul Îmbrădat este acompaniat adeseori şi de jocuri “cu măşti-costume-cerboase“. pe aghiasmatarul de la Goleşti». H. prind de ea o mască de care este cusută o pânză văr-gată şi destul de lungă ca să acopere şi picioarele celui care o poartă. Fig. “Îmbrădatul” Cerb-cu-Opt-Picioare – gravat în orizontul anului 400 î. 343). Cerbul decapitat apare în pecetea ce- Fig. 65. pe baptiserii“. sărind şi jucând» (CDM. Dimitrie Cantemir a consemnat la Dacoromânii din Moldova anului 1714 ritualul reponteţării / ”reînvierii“ Soarelui-Cerb la solstiţiul de iarnă (Crăciun): «în sfânta zi a Naşterii Domnului iau o căpăţână de cerb cu coarne mari. 2” din tezaurul dacic descoperit de la Agighiol-România”). 66.

«îi dai pace. îţi dă pace». ursul se arată «mai degrabă un animal blajin». 67. ştiuţi.000 î. Cap de urs. “Reşedinţa“ ursului brun (Ursus arctos) se află în Car-paţi. 136). «strânsura ursului poate fi mortală» (îl strânge ca ursu-n braţe. le face toate cu chib-zuială». «se bizuie pe puterea lui şi n-are Fig. «în Alpii sviţerieni nu se mai întâlnesc decât rar.. apud GRP. Cultul ursului. ocrotiţi». nevoie să desfăşoare viclenia vulpei» (câinii latră. 136). nu atacă o-mul decât «la ananghie sau când e surprins. legănându-se» (a merge ca un urs).. apud GRP. «greoi la mers» este «căci calcă pe toată talpa». «ceea ce caracterizează pe urs este tocmai răbdarea şi judecata. mai numeroşi sunt urşii «în Munţii Rodnei şi în Munţii Călimani». 511) etc. din Retezat şi Godeanu până-n Maramureş». «încet.000 î. unde «se ascunde prin tihăraele munţilor înalţi. chiar în sălbăticie. simbolul arborelui vieţii şi simbolul fertilităţii – desen din peştera Massat (Franţa – orizontul anului 10. de-i ies ochii din cap). lăcomia lupului îi este străină. H. atunci se ridică în două labe». ursul merge). 1 dacoromâneşti-moldovene în scene referitoare la geneza animalelor şi Judecata de Apoi» (VMR. atacă doar «vita rătăcită de cârd / turmă» şi «la nevoie se ia la între-cere în goană cu un cerb».Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. «nu mănâncă decât Fig. H. 226 . număraţi. înaintând / aşteptând pe duşman «la trântă voinicească». Cap de urs şi “simboluri sexuale realiste şi abstracte” – desen din peştera La Madeleine (Franţa – orizontul anului 10. 68.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.. La Vache.). după cum atestă “con-textele” reprezentărilor din sanctuarele peşterilor / grotelor Las Monedas din Spania. fig. 67) La Madeleine (fig. 36). 259 sqq. ci şi pe cele legate de un “garant” al fecundaţiei (fig. au surprins EuroPelasgul prin toate anotimpurile. supra. al exploziilor floral-faunistice. liderul eroilor cinegetici se arată într-un “urs”. 68 – cf. GRP. Liderul cu mască de urs al cetei de vânători din peştera La Vache (Franţa) – detaliu de pe o plachetă gravată (v. în ideea “petrecerii” / “reîntoarcerii” prin cele două lumi / ţări. este în stare «să sufere împunsăturile tuturor albi-nelor» (şi «îl tragi ca să-l duci la miere şi apoi îi rupi coada şi tot nu-l poţi depărta de la stup» – SFR. “[aracu-Dor” / “[ara-fără-Dor”. H. «e omnivor». ursul s-a relevat ca simbol al puterii în legătură cu “biruinţa Soarelui asupra iernii” (cf. Vânătoare de armăsar (fig. mira-bilă. 116 sqq. din Franţa etc. 67 / 68). măcar că ursul nu se satură de furnici». gravată pe o plachetă din peştera La Vache. ca prevestitor al primăverii. unde locu-iesc Ursitorile.000 şi 10.000 î. exista un cult al ursului foarte bine articulat. În “scena sacră”. unde zo-ototemul respectiv polarizase nu numai credinţele / ideile religioase despre puterea chtoniano-celestă. zânele-i bune). 69.). ori de “mediator” la axis mundi (fig. Fig. II. 68). 22). 1 atât cât îi trebuie. despre “relaţia” cu astfel de putere mirifică. Comportamentul şi atributele ursului.. Între orizonturile anilor 15. inteligenţa-i “aproape neander-thaliană” au strălucit. “Lumea Albă” / “Lumea Neagră”. într-un “vânător cu mască 227 . “Lumea Asta” / “Lumea de Dincolo”. 36 / 69). Massat (fig. al marilor germinaţii telu-ric-celeste (“până în perechea zalmoxiană a constelaţiei Urselor”. «du-pă miere se dă în vânt». VDat.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

de urs”. Este deocamdată cea mai veche reprezen-tare a unei confrerii a ursului într-o scenă a “transformării rituale în fiară”. Îm-brăcarea rituală a pieii de urs avea menirea de a metamorfoza eroul cinegetic din Euro-Pelasgia în respectivul carnasier; şi câtă vreme era «în pielea animalului, nu mai era om, era carnasierul însuşi: nu numai că era un războinic feroce şi invincibil, stăpânit de furor heroicus, dar nu mai avea nimic ome-nesc; pe scurt, nu se mai simţea legat de legile şi obiceiurile oamenilor» (EDZG, 26); «îmbrăcând pielea fiarei, iniţiatul reînvie nu ca o fiinţă umană, ci ca Animal Primordial, fondatorul presupus al misterului; altfel spus, Animalul Mitic reînvie împreună cu iniţiatul» (EDZG, 33 sq.). În Vânătoare ritualică de armăsar, Animalul Primordial / Mitic este Ursul “biped”, parcă “în rugă către duhul / spiritul armăsarului de a se lăsa vânat / mâncat, nerăzbunător”, “rugă” în care au convergenţă semantic-sincretică şi semnele Perechii Primordiale, şi “peştele”, şi “taurul” din faţă, avertizând asupra faptului că nu-i scăpare “nici pe apă, nici pe pământ”. Cu vectorizări semantic-sincretice aidoma celor din Vânătoare ritualică de armăsar se prezintă “însemnele geometrice” grava-te pe oase de urs, descoperite la Porţile de Fier (România), datând dintre 10.000 şi 8000 î. H. Cultul ursului a cunoscut o îmbogăţită şi originală corolă în Dacia Zalmoxianismului, corolă atestată nu numai de “figurinele în lut reprezentând urşi”, ci şi de figurinele ilustrând Muma-Pământ-cu-Mascăde-Urs ori Ursoaica-Mumă-Pământ ţinând pruncul în braţe (fig. 70).

Fig. 70. Muma-Pământ-cu-Mască-de-Ursoaică ţinând pruncul în braţe – figurină de teracotă dacică din orizontul anului 4500 î. H.

228

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

Ursoaica-Mumă-Pământ “regizează / revelează” în universul Daciei dominanta «solidarităţii mistice între vânător şi vânat» (EDZG, 33). În Dacia Zalmoxianismului, prin Cavalerii Dunăreni, cei cu “ştiinţa de a se face nemuritori”, cultul ursului şi-a sporit dimensiunile mitic-eroice la scară cosmică, fireşte, după cum probează şi mitologia pelasgo-thraco-dacă / valahă (da-coromână).

Ursul, Soarele şi Salumasua / Salmoş (“Zalmas” / “Zalmoxis”). În fie-care toamnă, târziu, ursul “dispare”
(“se ocultează”) în bârlog, unde rămâne peste iarnă «în amorţire, hrănindu-se cu grăsimea adunată sub piele» (SFR, 23), spre a-şi face “reapariţia” (“epifania”) o dată cu certa reinstalare a primă-verii. Între altele, misterioasa legătură dintre ursul din bârlog şi puterea Soa-relui, concordanţa “ieşirii din bârlog” cu “sigura revenire a primăverii” etc. au determinat pe Daci / Dacoromâni să nutrească şi seria de credinţe despre urs ca divinitate / semidivinitate meteorologică, fecundatoare / fertilizatoare, a re-învierii florei / faunei, a marii puteri a germinaţiei teluricceleste. Şi ursul ca-talogat fost-a ca “moş al Soarelui”.

Fig. 71. Cap de urs – aplică de argint dacic din orizontul anului 400 î. H., aparţinând tezaurului descoperit în mormântul unui Cavaler Zalmoxian (din confreria ursinilor) de la Valea Nucarilor / Agighiol – România.
Aparţinând confreriei războinic-religioase a “urşilor”, marele preot / profet al puternicului cult al Soarelui-Moş / Samasua (Samos / Tatăl-Cer) din Cogaionul / Sarmizegetusa orizontului cultural al anului 1600 î. H., mai exact, cel ridicat dintre Daci în calitatea de “rege-zeumedic”, purtând numele de Salumasua / Salmoş (desemnând “omul-reprezentant al lui Samasua / Samoş, adică “Soarele-Moş” / “Tatăl-Cer”, Dumnezeul Cogaionului,
229

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

pe pă-mânt”), ori Zalmas (ca în Analele lui Suppiluliuma, 1380 – 1375 î. H.), sau Zalmoxis / Salmoxis (ca în cele mai vechi manuscrise păstrate până în prezent ale Istoriilor lui Herodot, 484 – 425 î. H.), a antrenat şi credinţele de-spre urs, îndeosebi, “dispariţia” / “ocultarea” şi “epifania”, în scenariul trimi-terii Solului în cer, articulându-şi foarte bine doctrina / “ştiinţa” uraniană de a deveni nemuritor. Din această “realitate” mitică au izvorât şi legendele despre originile lui Salumasua / Salmoş (“Zalmas” / “Zalmoxis”) ce, la naşterea-i, a fost înfă-şat într-o piele de urs şi apoi fost-a încredinţat spre “alăptare” Mumei-Pământ-cu-Mască-de-Ursoaică (fig. 70), în numele unei tradiţii religioase, ates-tându-se şi arheologic în Pelasgo-ThracoDacia, din orizontul cultural al anu-lui 5300 î. H. încoace, dar şi istoriografic, după cum a consemnat, între mulţi alţii, şi Porphyrios (cf. EDZG, 59 sqq. / VMR, 92 sq.). Cultul craniului / capului. La Euro-Pelasg, în sfera / constelaţia credin-ţelor, a ideilor religioase privind osemintele, cultul craniului / capului se rele-vă “central”, craniul fiind “sediul sufletului / spiritului” în manifestările ener-getice-yang, “sursa primară a lui semen virile”, «receptaculul unei forţe sa-cre, de origine divină, care îl ocroteşte pe proprietar de toate primejdiile şi îi asigură sănătate, bogăţie şi victorie» (EICIR, II, 138), «omolog al bolţii ce-reşti» («cerul corpului uman») – «datorită dispunerii sale în partea superioa-ră a corpului şi formei de cupolă sau sferă» (ECSM, 180 sq.). În Euro-Pelasgia, «contextele arheologice», excluzând «caracterul ac-cidental sau tehnic» de relevare a unor cranii izolate, îngăduie certitudini pri-vitoare la cultul craniului, din trei direcţii: a) dinspre craniul aşezat între unel-tele de silex, în orizontul anului 25.400 î. H., de EuroPelasgul din peştera Cioclovina (România); b) dinspre Grota Guattari a Muntelui Circe (Italia), un-de s-a descoperit un craniu de Euro-Pelasg-neanderthalian izolat
230

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

(fig. 72), «depus într-un cuib de pietre, în fundul unei încăperi» (GRP, 44), în orizontul anului 25.000 î. H.; c) dinspre Mas-d’Azil / Aričge (Franţa), unde s-a desco-perit un interesant craniu de fecioară de Euro-Pelasg, având în orbite plăcuţe confecţionate ritualic (fig. 73), în orizontul anului 15.000 î. H.

Fig. 72. Craniu de Euro-Pelasg-neanderthalian în cuib / cerc de pietre, din orizontul anului 25.000 î. H., descoperit la GuattariCirce (Italia).
La Euro-Pelasgul de la “poalele nordice ale Carpaţilor Meridionali”, în peştera Cioclovina (din România), cam la jumătatea distanţei dintre Cogaion / Sarmizegetusa şi Mureş, a fost descoperit un craniu, “decapitat ritualic / postsepulcral”, aşezat intenţionat între uneltele de silex de care s-a folosit în viaţă, din credinţa că îi erau “necesare şi în lumea de dincolo” – idee religi-oasă perpetuată la Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Dacoromâni). Craniul de la Cioclovina-România, găsit «împreună cu trei piese de silex specific aurigna-ciene», prezintă «trăsături neanderthaloide, apropiate de acelea ale variantei Predmost a tipului CroMagnon» (DVDac, 19). În legătură cu trăsăturile “neanderthaloide” şi “cro-magnonide”, trebuie subliniat că sunt specifice orizon-turilor culturale ale anilor 35.000 şi 25.000 î. H., deoarece între aceste milenii s-a petrecut “hibridarea”5 din care a rezultat Euro-Pelasgul; o dovadă în acest sens o constituie şi descoperirea din peştera Ciurul Mare (tot în provincia Ar-deal / Transilvania a României), unde speologii au dat de «amprentele pi-cioarelor unui bărbat, ale unei femei şi ale unui copil; peste unele dintre aces-te urme sânt amprente ale ghearelor şi labelor unor urşi de peşteră, deci sânt în orice caz anterioare acestora; studiul antropologic al
231

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

acestor amprente de picioare umane a indicat caractere cro-magnodide şi chiar unele neandertha-loide» (DVDac, 20), după cum certifică preistoricienii / istoricii Vl. Dumitrescu şi Al. Vulpe. La craniul de Euro-Pelasg-neanderthalian de la Guattari (fig. 72), «or-bita din dreapta a fost zdrobită / spartă, înainte de depunere, şi gaura occi-pitală a fost lărgită; aceste două mutilări sunt interpretate ca urme de lovituri provocatoare de moarte la omul de la Circe», mărirea orificiului occipital fă-cându-se pentru «extragerea creierului» consumat în cadrul «supunerii unor legi / obligaţii rituale». Craniul fecioarei de Euro-Pelasg magdalenian de la Mas-d’Azil este lipsit de mandibulă şi are în orbite «două plăcuţe de os tăiate / croite încât să simuleze ochii» (fig. 73); este un caz «de craniu preparat / pregătit», ilus-trând un cult al craniului «ce se poate cita pentru întregul paleolitic» (GRP, 43).

Fig. 73. Craniu de fecioară de Euro-Pelasg, de la Masd’Azil / Aričge (Franţa), din orizontul anului 15.000 î. H., având în orbite plăcuţe / rondele de os.
Din Pelasgia Arhaică, «datele antropologice privind epoca epipaleoli-tică sunt mai numeroase, indicând o elevare a credinţelor, a ideilor religioase despre craniul / capul moşilor, “eroilor-zei”, “regilor-zei”, asimilat fie muntelui (prin “geometrizare” / “triunghiularizare” – v. fig. 81), ceea ce se relevă şi azi dintr-o serie de expresii ale limbii pelasgo-daco-thrace / valahe, sau dacoromâne / române, muntele având creier (“a se duce în creierul munte-lui”), nări (“nara / nările muntelui”), gene (“geana muntelui”), gură (“gură de rai”, de fapt, andreonul, sau peştera lui Salumasua / Salmoş, sau “Zalmas”, “Zalmoxis”) etc., fie
232

dar erau puşi în mor-mânt şi «pe spate. scheletele descoperite erau «nedeca-pitate» şi de tipul Cro-Magnon. 75. H. pe un mal de stâncă din defileul de la Polovragi (România) Pelasgii din zona Porţilor de Fier ale Dunării şi mai în aval de acestea. «este interesant de semnalat că. 233 . ca “morţii să se încălzească” la focul sacru. 1 soarelui / cerului (fig. după cum dovedesc scheletele descoperite în aşezările Schela Cladovei şi I-coana (România). o jumătate de bazin lipsind şi unul dintre capetele femurale fiind despicat..). Reprezentare parietală “scheletic-umană” cu cap înrăzărit din orizontul anului 8000 î. spre a se renaşte cândva. întregului cosmos. 75. doi nu muriseră de moarte naturală. oului cosmic (fig. sheletele erau în poziţia chircită (Hocker). 74). Fig. din cre-dinţa magic-analogică “în faptul că mortul trebuie să fie ca un foetus / fčtus în pântecele Mumei-Pământ”. Fig. cu braţele întinse în lungul corpului sau cu mâinile aşezate pe abdomen». săpau gropi dreptunghiulare pentru morţii din familie «în cuprinsul locuinţelor. desigur. Ou-cosmogonic-statuetă-cu-ideograme reprezentând pe Samasua / Samoş (Tatăl-Cer) de la Ocna Sibiului – sculptură în piatră şi cu pidestal scris. 74. în «pat de ocru roşu». din orizontul anului 7540 î. dintre cei 36 de indivizi ale căror schelete au fost descoperite la Schela Cladovei. în jurul vetrelor interioare». 77). celălalt avea în-fiptă adânc în orbită o săgeată» (ibid.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. unul având între coaste o săgeată. H.

Fig. descoperite în Pelasgia Arhaică SudDunăreană. mai mult. H. în Serbia de azi). în orizontul cultural al anului 7540 î. GCiv. 85 / 100). H. 1 Aceste realităţi arheologice nu exclud moştenirea de la Euro-Pelasgi a sferei de credinţe / idei religioase despre oseminte. cf. desi-gur. altarul datân-du-se în orizontul anului 6800 î. în Pelasgia Arhaică. în Turcia de azi. 76. ce ţinea în acele vremuri tot de unitatea culturală a Pelasgiei Arhaice. potrivit credinţelor pelasgice din orizontul anului 6800 î.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. “oul-cap-de-Moş / Rege-Zeu» al statuetei de la Ocna Sibi-ului relevă la purtătorii pelasgo-culturii Precriş cultul craniului / capuluiou-cosmic. Old European Civilization. 85). ithyfalic (asupra căreia stărui-vom când vom aborda textele sacre ale Pelasgo-Daco-Thraciei / Valahiei). (cf. sau. despre craniu ca sediu al sufletului / spiritului în manifestările energetice-yang etc. 8» – la Catal Hüyük.GCiv. la Cazane / Porţile de Fier.. la care se adaugă fresca din altarul de la Catal Hüyük / Anatolia. H. la Lepenski Vir (pe malul drept al Dunării.. deoarece. 76) în ca-re înfiorătoare “zeiţe-găi / pajure” înghit şi transportă perechi de capete de soţ-soţie la Samasua (Soarele-Moş / Tatăl-Cer) întru reînviere. 234 . inscripţia de pe Statueta-cuIdeograme-a-Soarelui-Moş de la Ocna Sibiului conţine pe franja a III-a ideograma / “mitograma”: cal şi că-lăreţ decapitat. frescă (fig. 77) drept “cap / craniu de SoareMoş / Tată-Cer. îndeosebi. Zeiţe-Găi / Pajure înghiţind şi transportând perechi de capete (soţ – soţie) la Samasua / Samoş (Tatăl-Cer) întru reînviere. – frescă din altarul Pelasgiei Arhaice descoperit în Anatolia («nivelul VII. Argumente în acest sens se rele-vă şi în cele 39 de “ouăpietroaie-sculptate” (fig. cum o denumeşte Marija Gimbutas. la Dunăre / Carpaţi.

cult prelungindu-se până din-coace de vremea lui Herodot. H. fig. H. a strămoaşei bune. care. Pelasgo-Dacii cu-cutenieni de la Traian-Dealul Fântânilor. începuturile mistericului şi puternicului cult al Cava-lerilor Zalmoxieni-Lupachi / Cabiri (v. la rândul lui. ori “teluric-celestă” întru Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). n. precum şi oase disparate de animale rămase de la carneaofrandă depusă în morminte». practicau deopotrivă decapitarea rituală (pentru a pune urmaşii – familia. aşezat pe o farfurie cu picior înalt şi aflat în vecinătatea scheletului unui copil». La Traian (Dealul Fântânilor). 1 Decapitarea rituală.). de asemenea. Despre un complex cult al craniului / capului. altele sparte ritual (multe dintre ele pictate). în hălţile 235 . tribul – sub protecţia. aduc nenumărate dovezi necropolele neoliticului din Dacia Nord-Dunăreană. puterea fiind condensată în cap / craniu – cf. s-au descoperit cranii izolate sau mai multe la un loc» (DVDac.. a moşului bun. clanul. «de-capitarea post-sepulcrală este un substitut daimonologic al cultului craniului decapitat. s-au descoperit unele morminte rituale». Gropile speci-ale ritualice cu mai multe cranii atestă la Pelasgo-Dacii-cucutenieni din ori-zontul anului 4500 î. 48. care le certifică prezenţa pe calea-spirală plane-tară. «la Ariuşd. face parte din cultul general al craniului» (VMR.. încă din orizontul cultural al anului 4500 î. «în diferite aşezări şi necropole. «unele dintre gropile funerare (. din acelaşi orizont cultu-ral. în gropile / mormintele respective erau «şi zeci de vase – unele întregi. în puterea eroicbenefică a strămoşului.. de-spre decapitarea rituală. craniile erau presărate cu ocru roşu. 308).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. despre decapitarea post-sepulcrală.) conţi-neau schelete incomplete. 42). 170) şi decapitarea post-sepulcrală «urmată de a doua înmormânta-re a resturilor corpului celor consideraţi demoni răi sau demoni buni». s. Craniul şi cultul Cavalerilor Zalmoxieni-Lupachi / Cabiri. iar alta numai un craniu de femeie bătrână. VMR.

“cap” + -gai. totodată. exista câte un Munte Sacru. 76). unde protagonistul mioritic are statu-tul Solului / Mesagerului Celest la Soarele-Moş / 236 . capul celui de-al treilea frate. 308). ceea ce înseamnă (dacă sunt ambele bărbăteşti) că din cei trei fraţi de cruce de sub jurământul eroic-zalmoxian. Istorii. 37 etc. aflată încă în circuitul folcloric dacoromânesc / valahic de azi. bineînţeles. H. Neîndoielnic. Memphis etc. genială creaţie. de-semnând “muntele-cap-de-zeiţă-Gaie”).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 49). şi 60 de oralotexte ale Colin-dei Păcurarului datând din orizontul dacic al anului 4500 î. din orizontul anului 4500 î. de esenţă zalmoxiană. Lângă gura cuptorului unei locuinţe de la Căscioarele (la sud de Bucureşti. Marele Munte Sacru al Daciei era Cogaionul (mitonim compus – co.). era transportat la poalele Muntelui Sacru şi acolo înhumat în secret. indicând mai vechiul cult al perechii de cranii (fig. sau “luarea capului”. dacă respectivele cranii sunt de bărbat şi de femeie. Având în vedere gropile ritualic-funerare cu schelete decapitate din spaţiul Daciei (supra).“gaie” + -e/on “fiinţă” –. 51. ţinând seama de faptul că producţiile sacre nu admit decât în situaţii rarisime “inovaţii” de la o generaţie la alta. ce grăiesc despre ritualul “tăierii / luării capului”. în variantele ei mioritice. III. Colinda Păcurarului. pe malul stâng al Dunării) s-au găsit două cranii îngropate «cu faţa unul spre celălalt» (DVDac. la poalele căruia aveau loc ceremonialuri tainice de semizeificări. în icono-grafia acestui cult «se menţionează grija deosebită a celor doi fraţi». Decapitarea rituală. înfăşurat într-un ştergar. (cf. dar în fiecare ţară de râuri / munţi subordonată religios-politic Sarmizegetusei. «pentru capul decapitat al celui de-al treilea frate. H. II. 1 Samothrake.. atunci este vorba despre o decapitare rituală (ori postsepulcra-lă). “de cru-ce”. cu un ceremonial atribuit semizeilor sau e-roilor mitici. doar unul a scăpat cu viaţă şi şi-a făcut datoria faţă de ceilalţi doi.» (VMR. şi.

la Dunăre şi Carpaţi. atestate arheologic din orizontul anului 4500 î. În Pelasgia Arhaică.. «în timp ce 44 pomenesc de luarea capului» (ARpc. ca în cazul de la Ocna Sibiului (fig. capul sublimei jertfe ca protector al turmelor / păstorilor era îngropat în strungă: “numai capul mi-l luaţi / şi în strungă să-l băgaţi” (FMtcg. Din 60 de ora-lotexte ale Colindului păcurarilor (sintagmă sub care sunt cunoscute în Ardeal / Transilvania variantele colinde mioritice). 242). I. fără a cădea în “donquijotism pa-leontologic”. dar pornind de la constatarea lui M. 75). nici mai târziu decât în orizontul respectivului an. universul Zalmoxianismului. H. / (…) / Nici pân săbii nu mă daţi.. din “sacrele vetre” etc. desigur. “Tată-Cer”) sculptate. încă dintre orizonturile culturale ale anilor 7540 î. se evidenţiază a-devărul că oralotextul mioritic în discuţie. o să-l taie. 4500 î. 16 grăiesc despre tăierea capului la păstorul (“al treilea”. 565 et passim). 345): «ori să-l taie…. / Numa capu mi-l tăiaţi…!» (FMtcg. H. în chip de “cap / craniu de Samasua / Soare-Moş (Tată-Cer)”. / ori să-l pue-n trei ţă-puşte…» (FMtcg. ori de 237 . iar pe de altă parte. voi fraţi.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. HIst. / (…) / Nu mă puşcaţi. pe de o parte. 594). arhaismul ei. nu s-a zămislit nici mai devreme. ne arată că originile sale se găsesc într-un univers religios» (EDZG.. 628) etc. 85): «Trei păcurei pa munte – / Unui mai înstrăinatu / Şi lui lege i-o făcutu: / O să-l puşte. 605). / Numai capul mi-l luaţi !» (FMtcg. H. cu încrustate / “sculptate” pietre ovale “de râu”. “mai mic” frate / fărtat) protagonist. «Cei doi legea-i făce: / (…) / –Staţi. aruncat în trei suliţe / ţăpi (cf. oglindind practicile magic-ritua-listice legate de cultul capului / craniului ca sediu de suflet cosmic. Eliade că «prezenţa nucle-ului epic iniţial al Mioriţei printre cântecele rituale confirmă. nu mă tăiaţi. se constată “o primă fază” de substituire a craniilor / capetelor reale de moşi / strămoşi mi-tici din altare. Substituirea craniilor reale cu “capete de moş” (Samasua / Soare-Moş. 1 Samoş (Tatăl-Cer). modelate în lut etc.

după cum subliniază şi Mircea Eliade. creierul). devenea obiect de cult» (EICIR. pe care limbile moderne îl de-semnează prin “suflet”. graţie viselor şi experienţelor extatice şi paraextatice. în Serbia de azi. craniul. 1 la Lepenski Vir (fig. dar localizarea “sufletului” / “spiritului” în creier a avut consecinţe conside-rabile. în fuziune. din Dacia – potrivit căreia capul / craniul (i.. în sfera misterică / iniţiatică a puternicului cult al Cavalerilor Zalmoxieni / Dunăreni (“Nemuritori” / Daci”. “dublu” etc. de la Lepenski Vir (pe malul drept al Dunării. în legă-tură.) şi al generalizării Creştinismului. sursă de putere. H. se află la Muzeul Naţional din Belgrad). ”Thraci” etc. el constituie întrucâtva “dublul” său.) era prezent în întregul corp.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Deca-pitarea rituală se justifică în credinţa – din Euro-Pelasgia. de multă vreme. 238 . pe de o parte. «era considerat sediu al “sufletului”. “viaţă”.. consumând creierul său. al oului cosmic. din Pelasgia Ar-haică. elemente fundamentale ale cultului cra-niului / capului – de Moş / Tată-Cer – persistă în Dacoromânia până dincoa-ce de secolul restrângerii ariei Zalmoxianismului. 77. “apa-riţie” etc. cu mitul oului primordial. pentru că era perceput ca imagine. se recunoaşte e-xistenţa unui element independent de corp. exista credinţa că se poate asimila elementul “spiritual” al victimei.. “spirit”. în Dacia. 77) etc. Perechea de cranii în agrar-pastorala Pelasgie Arhaică. I. e. O variantă a cultului craniului. 34). pe de altă parte. cu credinţele. Pelasgicul ou-cap-de-piatră cosmogonic din orizontul anului 6500 î. acest element “spiritual” (nu poate fi numit altfel. “suflu”. Fig.

“imitată în toate” de credincioşi. în cadrul unui rit de consacrare. aveau menirea de a reactualiza miturile creaţiei. în orizontul cultural al anului 5000 î. Şi riturile perechii primordiale. ale familiei / clanului. – pelasgocultura Turdaş-Vincea). erau considerate genii protectoare ale casei respective. H. Fig. adică al Perechii Primordiale. 1 În cazul «perechii de cranii faţă în faţă» din vatra pelasgo-daco-dună-reană de la Căscioarele. Tatăl-Cer şi MumaPământ. provenite prin decapitare postsepulcrală. mai spre coloana Dachiei / Mumei-Pământ. 78. îngropate “faţă-n faţă”. (fig. întrucât aici s-au descoperit ruinele Templului Nuntirii Tatălui-Cer / Samasua şi Mumei-Pământ / Dachia. prin cele patru capele. cu o “primă” jertfă umană de zidire / întemeiere. “la gura cuptorului”. cranii de “strămoşi mitici pere-che”. Craniul / capul zeului Samasua – Soarele-Moş / Tatăl-Cer de la Turdaş (România) plângând-plouând (teracotă din orizontul anului 5300 î. fie orgia – regresie în haosul primordial» (EMML. ce strălucea pe malul drept al Dunării. Cele două cranii sacre. ritualul se conjugă şi în celebrul templu de la Căscioarele-România. fiind vorba mai mult ca sigur de cranii sacre prove-nite de la un bărbat şi de la o femeie. templu cu etaj (parterul fiind consacrat întrunirilor religios-cetăţeneşti şi etajul. era dedicat Perechii Primordiale şi secundei perechi sacre). lângă vatra / cuptorul casei de la Căscioarele. compor-tând «fie uniunea ceremonială – replică a hierogamiei –. H. cu oglindire în Perechea Primordială. proiectându-se în sacra pereche. 79). Practica. 218). de aici proiectân-du-se şi mitul 239 . cele două “sedii de suflu / viaţă” se înscriu întrun complex cult agrar-pastoral al fecundaţiei / fertilităţii (germinaţiei).Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. unde apar coloanele Perechii Primordiale (între ele.

sau dacoromânesc / românesc. în cadrul cultului Cavalerilor Dunăreni (Daci / Thraci. al jertfei zidirii). desigur. 79. Eliade cu privire la o dimensiune inconfundabilă a spiritualităţii valahice / da-coromâne. sau Tatăl-Cer. în interiorul misteric / iniţiatic al Zalmoxianismului. unde cultul craniului / Fig. Samasua-Samos / Soarele-Moş. Dachia / Dochia.zilor arheologice (între care şi modelul plastic miniatural de sanctuar de la Căscioarele. cu cele patru sedii / edificii pentru “primele patru conducătoare”. Templul Nuntirii lui Samasua / Tatăl-Cer cu Dachia / Muma-Pământ – modelul din lut ars. În Dacia.. în sublimul Creştinism Cosmic (sintagmă utilizată de M. adică Sora-Soarelui / Luna. H. sau Dochiana / Cosân-zeana. sau Muma-Pământ. ideilor din cultul craniului / capului a fost absorbită de spiritul noii religii ce a conferit “ştiinţa nemuririi”. descoperit între ruine. a.). într-o Dacie politeistă. potrivit dove. rafinân-du-şi încărcătura religioasă. astfel înrăzărindu-se şi astăzi în mito-logia dacoromână. Cabiri ş. “fiul ceresc”. Utu / Co-Utya. din orizontul anului 5000 î. H. Dar după Reforma Zalmoxianismului ce are loc abia în orizontul anului 1. capului şi-a reliefat permanenţa şi polivalenţa semanticsincretică. Suntem într-o arhaică lume preponderent-agrarpastorală. În vecinătatea puternicului cult al lui Samasua (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). panteonul era dominat de patru divinităţi. în cadrul misteric / iniţiatic. sfera credinţelor / ideilor religioase despre cap (“cap luat” / “cap tăiat”) ca 240 . 1 fundamental pelasgo-daco-thracic / valahic.. formând cele două perechi: Perechea Primordială şi sacra pereche secundă. So-Ares / SoareTânăr-Războinic şi “fiica teluric-ce-lestă”. la Căscioarele-România. constelaţia credinţelor. în sinonimie parţială cu mioritismul ca înfăţişare “de masă” a Zal-moxianismului).600 î. ieşind din “pere-chea de cranii”. la Dunărea de Jos.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.

munte. Muntele este – încă din zorii holocenului – o divinitate / zeitate-cap-de gaie / pajură. DAPR. 80. 1 «sediu al forţei fizice şi spirituale creatoare de viaţă pe pământ» (VMR. a cosmosului. Fig. permiţând “altoiul” credin-ţelor despre craniu / cap cosmic şi ou primordial. evident. 224). după cum s-a mai spus. potrivit credinţelor.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. dinspre cultul Gaiei / Pajurei (Babei-Gaia).000 şi 8. Încă dintre orizonturile pelasgo-cul-turii Precriş fuzionează credinţele oului primordial / cosmic cu cele despre craniu / cap ca imagine a pământului. treptat-treptat antropomorfizată. şi de reprezentările din Peştera Chindiei (România). H. H. (aspectul cultural Stoicani-Aldeni – cf. ori nu prea departe de ele. muntele se iveşte “în a doua ge-neraţie / serie de divinităţi” din Pelasgia Arhaică. superstiţiilor valahice / dacoromâneşti “active” şi la 241 . Cap / craniu. cu creastă / creştet. ou cosmic. De la munte ca ou / cap cosmic de gaie / pajură se ajunge cu vremea la antropomorficul munte-craniu / cap “înşurubat” în cosmosul de toate zilele al Pe-lasgului din bazinul Dunării (în primul rând al Pelasgilor-Gaeţi / Geţi). cu creier – de unde şi suportul se-mantic-sincretic al expresiei dacoromâneşti în bun circuit şi azi: creierul muntelui (de lângă Gura de Rai. 170). Cap-sfânt de strămoş de la Stoicani-România – ceramică din orizontul anului 3700 î. Cultul craniului / capului şi portretul zalmoxian al protagonistului mio-ritic din balada Pe Gura de Rai. Între aceleaşi orizonturi pelasgo-culturale. ori în întregul cosmos. în partea / faţa nevăzută a Lunii.500 î. atestat dintre orizonturile EuroPelasgiei anilor 10. spre a ajunge în cer. se relevă mirobolant.

misterul germinaţiei. cu nări etc. “sufletul trece prin creierul muntelui”). cu pisc-plisc / cioc. al vie-ţii din întregul cosmos dacic / dacoromânesc (aidoma Solului / Mesagerului Celest la Samasua / Soarele-Moş.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Cap cosmogeometrizat de la Vidra-România – «buton de capac în formă de cap uman de la Vidra» (DAPR. cu gură. îşi avea părţile (dinspre muntele-cap / craniu. În Dacia. (cf. Fig. VMR. din orizontul cultural al anului 3500 î. Cogaion) bine “specializate” agrarpastoral. hierogamia Tatălui-Cer / Samasua şi Mumei-Pământ / Dachia. partea are puterea magic-simpatetică / magic-contagioasă a între-gului-cap / craniu. 81. Astfel de credinţe / idei religioase din Dacia politeistă au fost asimi-late de Zalmoxianism şi. Capul / craniul sublimei jertfe – animal / om tânăr-pur. sau în ţăpuşte). cuprinzător de cosmos. sediu al sufletului. dătător de suflu / viaţă în cosmos. După gân-direa (holonistică) mitică / magic-totemică. ori după Zalmoxianism. de cultul Cava-lerilor Dunăreni. spre a se conserva până azi în sfera Creştinismului Cosmic. mai înainte. H. 241). al fertilităţii / fecundităţii se relevă “specializat” pe anumite sectoare / părţi ale capului / craniului-sediu de suflet cosmic. Capul (“portretul”) protagonistului mioritic. protagonistul colindei Pe Gura de Rai / La Muntele Mare – cu circuit numai în zona intracarpatică a Daciei. partea oglindeşte întregul (“pars pro toto”). Craniul / capul sublimei jertfe re-editează. a-sigurând fertilitatea / fecunditatea: faţa albă era 242 . 170 et passim). 1 începutul secolului al XX-lea. deci “sfânt” – are menirea de a revărsa benefic respectivul mis-ter pentru întregul neam. în lumea agrar-pastorală. reactua-lizează cosmocreaţia. adică în Ar-deal / Transilvania – era aruncat în trei ţăpi.

al Dumnezeului Cogaionului / Sarmizegetusei./ Ko. obi-cei care «dăinuia şi în vremea» lui Strabon. ce au convergenţă în elementul secund de compunere.“cap” + . «până şi muntele (cu peştera lui Zalmoxis) a fost 243 . adaugă Strabon. şi.gai. H. În acest sens este relevator şi firul etimologic al oronimului sacru. pe care îl urmărim în studiul special consacrat cultului zeiţeiGaie. ochii corelau sporul de fructe din câmpuri – “ochişorii lui / două mure negre. despre co-participarea profe-tului-zeu la domnia / regalitatea Daciei. H. din Co. Cogaion – Marele Munte Sacru din Carpaţii Daciei. unde profetul-zeu se întâlnea «doar cu regele şi cu slujitorii săi».) vorbeşte în Geografia (VII. despre călă-toriile lui Zalmoxis (metatezat: Zamolxe) în sud. 3. profetulzeu al Dacilor. / coapte-ntr-un rug verde”. deoarece Cogaion (Kogaionon) este un cuvânt compus. despre peştera “inac-cesibilă” a lui Zalmoxis. Geograful / istoricul Strabon (64 / 63 î. Credinţele / ideile religioase despre muntele-cap (craniu)-de-gaie / pajură din Pelasgia Arhaică. din Dacia / Dacoromânia s-au transmis ca sa-cră moştenire până azi la Valahi / Dacoromâni. 1 în corespondenţă cu bogăţia turmelor – “feţişoara lui / spuma laptelui”. Gura-de-Rai pentru cei cu ştiinţa de a se face nemu-ritori. pornindu-se de la termenii gaie.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. după cum sa mai arătat. el însuşi fiind socotit Soare-Moş / Samasua (Tatăl-Cer). mus-taţa garanta abundenţa cerealieră – “mustăcioara lui / spicul grâului” (ori: ”mustăcioara lui / ţapa orzului”) etc. despre Zalmoxis ca mare preot al ce-lui mai venerat zeu dacic. Cogaion (Co-gai-on / Ko-gai-on-on). gai. ghionoaie şi ghion. datină după care mereu s-a găsit un astfel de omprofet-zeu (e vorba de Dinastia Zalmoxienilor). – 21 d. Muntele-Cap-de-Ga-ie / Ghion. cuvinte cu bogăţie de franje se-mantic-sincretice în limba valahă / daromână contemporană. 5) despre Zalmoxis.“gaie” + -on (sufix pelasgo-daco-thracic / “dunărean-arhaic”) într-o fază străveche a limbii.

Fontes. 82. existenţa unui oronim pelasgo-daco-thracic / valahic (dacoromânesc). Şi Cogaion / Kogaionon.. 71 sqq. şi a unui hidronim sacru. cu peş-tera sacră a lui Deceneu. «numele lui este Cogaionon / Kogaionon. în zece terase. Aşadar. locul trecerii în [ara Nemuritorilor (sau ÎmpărăţiaTinereţii-fără-Bătrâ-neţe-şi-Vieţii-fără-Moarte). până în orizontul anului 21 d. la muntele sacru dacic. şi apa sacră a râului Cogaionon erau la Sarmizege-tusa. tot Cogaionon. Capul-mască din foaie de argint aurită. a Dumnezeului “dacic” etc. oricum. Fig.. (cf. Cogaionon / Kogaionon.. H. EDZG.). H. CS. la Peretu-Te-leorman (România). contemporanul şi rivalul împăratului roman Caesar. jur-împrejurul Cogaionu-lui / Sarmizegetusei înfloreau toate dacicele ţări de râuri / munţi (unele având numele / supranumele ca şi în România de azi). 1 socotit sfânt şi aşa îl şi numesc» (adică apelându-l cu un cuvânt sfânt / sacru).). la peştera sacră. muntele sacru al PelasgoDacilor. PGet. În epoca lui Bure-bista. 381 sqq. descoperit în mormântul princiar ridicat pe câmpul de război. 91 etc. H. atribuit lui Salmoş (Sarmis) al XXI-lea (414 – 355 î. aprox. ca pe Co-lumna DecebaloTraiană din Roma) şi patrulatere (sanctuare-calendar) etc.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor..). Crişan – identifică muntele sacru pelasgo-daco-thracic / valahic. cel cinstit ca Zalmoxis. I. Cogaionon / Kogaionon. după cum ne în-credinţează Strabon în amintita lucrare. la fel ca al râului care curge pe lângă el» (cf. 231. unde Burebista mergea cu suita lui pentru a consulta vrerea zeului suprem. capitala puternicului stat centralizat al Daciei. cu Muntele Grădiştea de azi (cf. Strabon certifică pe vremea lui Burebista. cu templele / sanctuarele rotunde (cu etaj. 244 .). Istoricii – între care şi I. era Deceneu. 349. CS.

după Reforma Zalmoxianismu-lui... se constituia din Solul / Mesagerul Celest “înfrăţit” / “înfîrtăţit” cu cei doi aruncători de Sol – potrivit scenariului misteric / iniţiatic – în trei ţăpi /suliţe (cf. 1 Craniul / capul ca sediu al puterii chtoniene. cereşti etc. ori “nemuritori”. HIst. 6 + 1. pornită în drumul-spirală având centru Cogaionul. Zalmoxiana “veche unitate de acţiune”. “eternă reîntoarcere”. “cabirică”. Zalmoxianismul s-a impus / extins în “sacra ca-le-spirală teluric-cerească” a Solului. desigur.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Confreriile războinic-religioase ale Daciei.). deţinător al misterului vie-ţii / puterii în cosmos. pe de altă parte. pornindu-se. spre / în Zalmoxianism şi Creştinism Cosmic. teluric-ce-leste. au acordat o foarte mare importanţă “misterică” / “iniţiatică” în “nemurirea” lor. “frategeamăn” al “Fiului”. acvatice / marine etc. războinicii lui Samasua / Samoş (Soare-Moş / Tată-Cer). bază misterică / iniţiatică a Zalmoxianismului. “Insulă” a monoteis-mului în “oceanul” politeist. mai ales. “călătorie din Lumea Albă în Lumea de Dincolo / Neagră” (“din [ara-cuDor în [ara-fără-Dor”. sau triadă eroică (în alte arii. capului / craniului ca sediu al puterii chtoniene. pe de o parte. credinţele despre cap. ceea ce poate fi urmărit fără hiatusuri. “frate-de-cruce”. cereşti. al Soa-relui) / Mesager-Celest . s-au antrenat permanent din paleolitic / neolitic. “thracică” etc.. prin epoca metalelor. de la ştiinţa cogaionică / dacică a individului uman de a se face nemuritor. din “[ara Efemeridelor” în “[araTinereţii-fă-ră-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte” / “Raiul conferit de Samoş”) etc. Războinicul-Sol (“sor”. de la “reînviere”. conducea con-freria războinic-zalmoxiană pe drumul-spirală-planetară (ca şi în 245 .. “septadă”. ca în arhitectura sanctuarului mic-rotund de la Sarmize-getusa). 345). ori ai “fiului”. Danubieni etc. deveniţi “semi-divinităţi”. I. şi. secundat de cei doi “fârtaţi” / “fraţi”. în cultul Cava-lerilor Zalmoxianismului (sau Cavalerii Dunăreni. So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic). prin Cavalerii Dunăreni.

sau. ceilalţi doi (cei doi fărtaţi aflaţi în rol de “ucigaşi”.). în triada străvechi-zal-moxiană a Cabirilor apare grija faţă de capul / craniul sacru. “mitul zalmoxian-cabiric” (fig.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. după cum s-a mai menţionat. Cabir etc. lângă “o haltă-o-racol” de pe drumul spirală. purtând printre semeni chiar numele zeului său unic / suprem. VMR. din scena-riul Zalmoxianismului) constituind “binomul nemuririi secunde” şi relevând. alegoria iconografică / simbolică “tălmăcin-du-se” / “vectorizându-se” (infra) în mioritism / Creştinism Cosmic. 375 – 435 d. H. capul păstrează (“vectorizată în plan secund”) întreaga constelaţie de credinţe / idei religioase 246 . faţă de ritul de consacrare a spiritului sacrificatului ca geniu protector al comunităţii / nea-mului.. So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic). între orizonturile anilor 1380 şi 1375 î. aprox. Amqa. un dualism gemelar (cf.. H. 277).. într-un scenariu în care cel mai mic este “ucis ritu-alic”. înainte de a porni-o tustrei pe calea-spirală-planetară (“teluric-celestă”) întru Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer). din Dacia şi din Groenlanda până în India – cf. În cosmogenica iconografie a Cavalerului Dunărean (sau Dac.). capul se proiectează în pa-noul ritologic-zalmoxian central. Şi fapele zeieşti-războinice ale unui astfel de Sol / Zal-mas-semizeu. au fost înregistrate şi de Analele lui Suppiluliuma. 1 cazul auto-rului Cosmografiei. H. întradevăr. 8 sqq. Ca şi în triada Solului la Samasua / Samoş. faţă de «spectacolul thanatologic în care se înscenau moartea şi învie-rea». în rol de “aruncători în trei suliţe” a Solului. bineînţeles). VAeth.). aflată în Imperiul Hittit Nou. descrie drumul-spirală. “Luarea capului” în cultul Cavalerului Zalmoxian / Dunărean (Thrac. 42) priveşte pe cei trei “fărtaţi” / “fraţi” (nemuritori. Danubian. Aethicus Dunăreanu. de la 1600 î. care. Cabir etc. Thrac. scenariul îl proiectează pe cel mai mic dintre fraţi în binomul nemuririi alături de “fiul celest”. ca epopt în Zalmoxianism.

de Peş-te şi de Gaia-cu-VasulPurificator-în-Creştet. este “puntea” / “liantul” pentru menţinerea “jumătăţilor” în Întregul Sacru. Capul protagonistului (erou / războinic. “Icoana alegoric-zalmoxiană / cabirică” (fig. H. de Câine. “în carne şi oase”. susţinut de “Vidra” de la mijlocul arborelui sacru (din stânga). dintr-o Dacoromânie arhaică. spre Lumină / Yang. Fratele-Mezin. ultimele “semnalări” / “semne” fiind din vremea lui Mihai Viteazul). 1 dintr-o Dacie politeistă (ante-rioară anului 1600 î. încât să fie tangent la dreptul braţ cu secure dublă (“deasupra capului”. Thrac. “călărit de So-Ares / Soare-Tânăr / Război-nic” şi sprijinit de capul berbecului) şi Nefărtatul / Nebeleizis (“Gebeleizis”. “aducătorul de fulgere / grindină”). “rege-zeu” revenit din “călătoria celestă” în calitate de Sol. Iconografia Cavalerului Zalmoxian / Dunărean (Dac. înaintând “tot spre dreapta”.. Fratele-de-pe-Calul-Năzdrăvan “deschide” căile cu dacica secure dublă. pe pământul neamului / po-porului semănător de credinţă “monoteistă” în spiritul ştiinţei nemuririi. Fărtatul (în dreapta scenei sacre.). în complexul scenariu misteric / iniţiatic al sublimei jertfe reactualizatoare a Creaţiei / Genezei. Fratele-Secund are în mâna dreaptă capul de berbec în cum-pănire cu craniul. Întregul Sacru-iniţial (Tatăl-Cer).. 83). până dincoace de anul 106 / 600 d. “balaurul norilor / aburilor de pe crestele munţilor”. Sama-sua / Samoş. ori a (“capului”) unicului / supremului zeu. ori dintr-o Dacie a Zalmoxianismului (de pe la anul 1600 î. “jertfitul”. în zenit. Cabir) tălmăceşte într-o mare măsură “ochiului pro-fan” Mandala Zalmoxianismului (fig.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. şi încoronat) permitea / media transferul beneficei potenţialităţi a centrului cosmic. conducător / ”re-ge-de-arme”. 42) înfăţişează “capul Tatălui-Cer / Samasua” susţinut cu gurile de cei doi balauri cosmocreatori. H. H. În registrul “pătratului mic” intră Fratele-de-pe-Calul-Năzdrăvan cu securea de luptă (toporul 247 . de Taur. în chip “ritualic-funerar”). “suspendat în mâna-i stângă”.

H.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. în registrul “pătratului mare”. re. ori a diademei cu frunze de aur. CS. al Fratelui-Mezin. având în mâini capul de berbec în cumpănire cu craniul de om / erou sub protecţia securii duble a fratelui-căla- Fig. ca în mormântul 29 din necropola de la Tiszavalk (cf. (cf. deasupra capului). propulsat şi de “Vi-dră”. cât şi sub “magic-ocrotirea” securii / toporului de luptă. Fărtatul (“călărit” de So-Ares) şi Nefărtatul / Ne-beleizis (“călărit” de Lună).“se deschide prin sublima jertfă umană” ca “latură ascensional-translabilă spre centrul potenţial marcat de intersectarea diagonalelor”. sau “sub mască“ de argint şi de aur (fig. 83. 1 dacic. 378). în registrul laturii din stânga se află Fratele Secund. datând din orizontul anului 350 î. GCiv. susţinând cu gurile “capul Tatălui-Cer / Soarelui-Moş”. şi de Gaia / Pajura cu amfora / urna în creştet”. 216). “Taur”. pe malul drept al Dunării de Jos. astfel. în registrul laturii din dreapta este secunda pereche sacră (Soarele şi Luna / Sora-Soarelui) antropomorfizată. ori a 248 . Punerea capului de “rege” sub protecţia “inelului” / “cercului” de cu-pru. întru înrudirea (“încumnăţirea”) cu “Fiul Celest” spre a putea participa la marea ordine cosmică. “ghionul”. ca la Peretu-Teleorman. ca în mormântul de Cavaler Zalmoxian descoperit la VraţaMoghilanska. de pe “faţa de sus” a cubului din mormântul regal de Sol / Mesager Celest descoperit la Fântânele-Teleorman (România). pătratul de mijloc. în mâna dreaptă. Mandala Zalmoxiană. 82). spre aceasta se vectorizează Eroul / Cavale-rul întru nuntirea cu SoraSoarelui şi. simbolizând cosmodinamica şi psihodinamica ÎNTREGULUI în PARTE şi invers – “desen” / “pictură” în roşu (părţile negre din figură) şi în “alb”. laturile sunt formate de axis mundi şi de balaurii-zei-cosmocreatori. “Câine”. “Peşte”.

este mormântul “regelui de ar-me” daco-marisian / tisian din orizontul anului 3400 î. «tot lângă capul condu-cătorului se aflau o piatră rotundă. îşi are obâr-şiile religiosritualice în orizonturile culturale dacic-zalmoxiene ale epocii metalelor de la Carpaţi / Dunăre. răzuitoarea din silex. braţul stâng al mortului lipsea. solzul triunghiular de obsidian. Comparat cu cele 43 de morminte ale necropolei respective. a celor specifice neoliticului – chiar în orizonturi anterioare. un ciubăr şi un pumnal de si-lex de 14 cm lungime. se găsea o pereche de sule din cu-pru. după cum certifică Marija Gimbutas. o strachină. 208). aşezată pe o latură. Înhumarea “regelui de arme” cu securea dacică dublă. este un mormânt tipic Daciei din orizontul anului 3400 î. privind “ocrotirea capului cu securea / toporul în mâna dreaptă. «având lângă cap securea de luptă pe care o ţinea în mâna dreaptă». 84). inventarul mormântului nr. din orizontul anului 3400 î. uşor contractată» (GCiv. este şi cel ce are numărul 29 în necropola de la Tiszavalk. 29 de la Tiszavalk diferă foarte puţin faţă de acelea din mormintele de la Csongrad (Ungaria) şi Decea Mureşului (România)».5 m lungime şi de «peste 1m lă-ţime» (ibid). într-o groapă de 2.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. tot acolo fiind puse şi oase de porc: oasele unui picior şi coastele. H. de metal. în Bradul Cosmic. 1 “ghionului de paradă” (fig. sau – în cazul substituirii prin obiecte sacre. H. dar nu mai devreme de “supraetajarea Cerului de Fier” (“fier celest / meteoritic”) în axis mundi. «este cel mai mare. o traistă din piele putrezită conţinuse probabil colţul de mistreţ. (dacă datările 249 . sau cu ghionul / baltagul în mâna dreaptă şi oglindirea veridică a ritualului în Corinda Păcura-rului pe-ŕ Gură de Rai. la cealaltă extremitate a gropii. era «o căpetenie robustă. H. deasupră-i”. Unul dintre cele mai re-prezentative morminte din Dacia de Vest (Câmpia Tisei).. la picioarele mortului. mai adânc şi mai bogat dintre toate».

/ trei ciopoi de oiu. / ca să mi teomoare. / el. o găsim reflectată veridic în testamentul protagonistului din oralotextul mioritic Corinda Păcurarului pe-ŕ Gură de Rai. / oi-Lerun- Fig. când mi-o vedeare. H.. / oi-Lerundă-Leroi.. având la cap toporul (baltagul) / se-curea ţinut(ă) cu mâna dreaptă. 1 radiocarbonice sunt în concordanţă cu cele din raportarea pe bază de analogii la pelasgo-cultura Cernavodă I).! / Doi îs veri-primariu. / pe-a Gură de Raiu.. colindă de un-de aflăm şi “motivaţia” – tăierea ploilor (probabil.. / nici apă nu beare – / oiLerundă-Leroi. / oi-Lerundă-Leroi. din Cerul-deFier) cu toporul: Oi-Lerundă-Leroi-Ler. / oi-Lerundă-leroi. / oi-Lerundă-Leroi. / torcu-mi-se-ntorcu – / oi-Lerundă-Leroi. / de iarbă nu paştiu. / oi-Lerundă-Leroi.. / unu-i striinelu – / oi-Lerundă-Leroi. / oiLerundă-leroi-Ler. / oiLerundă-Leroi. / pe cel striinelu – / oi-Lerundă-Leroi..?!?» / «– Cum eu apă-oi beare. / oi-Lerundă-Leroi.! / Pe plai pe la no-iu.! / Pe plai pe la noiu.. / când s-or lăudat – / oi-Lerundă-Leroi.. / frumos întrebare – / oi-Lerundă-Leroi: / «– Ce rându-i pă tine. / ea-i înţelegeare. Practica magic-ritualică / mitică a înmormântării “regelui de arme” din Dacia orizontului anului 3400 î. / oi-Lerundă-Leroi.! / Mică. nu de-parte de necropolele de la Decea Mureşului şi de la Tiszavalk. din aur.. / ei se vorovau. la Vărădia de Mureş (România). / şi iarb’-oi păşteare.. Topor dacic în formă de “ghion / gaie”. / oi-Lerundă-Leroi. pentru paradă. / nici apă nu beiu – / oi-Lerundă-Leroi.. / cu a lor topoare.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. / cei doi veri-primariu – / oi-Lerundă-Leroi. / oi-Lerundă-Leroi. / oi-Lerundă-Leroi. / oi-Lerundă-Leroi.. / cei doi veri-primariu – / oi-Lerundă-Leroi.. ce este în circuitul sacru şi în zilele noastre. / miorică. / ca să mi-l omoare – oiLerundă-Leroi. din orizontul cultural al Daciei anului 250 . / cu trei păcuroniu – / oi-Lerundă-Leroi. / oi-LerundăLeroi. / iarbă nu păşteare. 84.! / Oi-Lerundă-LeroiLer.

151).. / Fluieru după cura. Toporaşul meu cel dulce / Mi-l puneţi în loc de cruce… (FMtcg. este una dintre primele capodopere ale umanităţii. Şi Corinda Păcurarului pe-ŕ Gură de Rai. 152). / neaua când o ninge.. / toporaş tăiare – / oi-Lerundă-Leroi. 561) etc. 15 – 18). / oi-Lerundă-Leroi.. / oi-Lerundă-Leroi. I..!» (MRst.. / Băltăgaşu-n mâna me / Cu trânghiţ’-alăture…» (ADFR. Problemata. 1 1000 î. «Toporaşu mn’eu cel drag / Mi l-eţ pune la cap..» (ADFR.?!?» / «– În mâna direapta – / oiLerundă-Leroi: / ploaia când ploiare. descoperit la [ufalău-România (cf. «Şi toporu mn’eu cel drag / Mie mi-l puneţ la cap... din orizontul anului 3400 î. / vântul când băteare. / oi-Lerundă-Leroi. H. / cu lacrămi de sânge – / oi-Lerundă-Leroi. / oile s-or strânge. XIX). / Luncea me ce lucie / Mi i-ţ pune de cruce !» (ADFR. Există şi alte variante din acelaşi orizont înregistrate de folclorişti: «Ce pe mine mă-ngropaţ / Înaintea strungilor. 68). dovedind că oralitatea fun-damentată de şcolile tradiţionale ale Zalmoxianismului este încă vie în adevă-raţii Pelasgo-Thraco-Daci / Valahi (Dacoromâni).. / oi-Lerundă-Leroi. / unde să te-ngroape – / oi-Lerundă-Leroi. / sau a mie-iloru.?!?» / «– ‘N strunga oiloru. ce în antichitatea lui Aristo-tel erau vestiţi şi pentru performanţa de a-şi fi versificat / cântat legile (cf. că Împărăţia-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fărăMoarte este în noi. 251 . / oi-Lerundă-Leroi.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. / oi-Lerundă-Leroi.!» / «– Toporaşul tău – / oi-Lerundă-Leroi.. că oralitatea de acest tip aparţine ştiinţei de a te face nemuritor. / pa mine m-or plânge – / oi-LerundăLeroi.. / unde să ţi-l pună – / oi-Lerundă-Leroi. H. 153).. / fluieraş cântare – / oi-Lerundă-Leroi. / cu a lor topoare – / oi-Lerundă-Leroi.. I. dă-Leroi. / În locu găleţâlor. PDac. I..

coordo-nată de arheologul C. V. î. L. U. n. Marin Nica. = după Iisus Hristos (sinonimie: e. “şi cam tot de aceeaşi vârstă cu sud-africa-nul”. Dardu Nicolăescu-Plopşor. H. = Grand Unification Theory / Teoria Marii Unificări. M. H. e. Ion Firu. n. echipă din care făceau parte specia-liştii: Alexandra Bolomey. = eră / epocă valahică (pelasgo-daco-thracică / dacoromânească). = Inelul Lumii Materiale. = înainte de Iisus Hristos (sinonimie: î. SIGLE (C) A: • • • • • d. “Odiseea” descoperirii “unuia dintre cei mai vechi hominizi din Eurasia”. publicat în 252 1 B: . NOTE (B). Nicolăescu-Plopşor. 1 ABREVIERI (A). I. E. Australanthropus olteniensis. G. • Descoperirile de la Valea lui Grăunceanu – Bugiuleşti (provincia Oltenia / România) din anul 1962 s-au datorat unei echipe de cercetători dacoromâni. a. = înaintea erei noastre). Alexan-dru Păunescu ş.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. a fost abordată mai recent şi de Cornel Ivanciuc. în articolul Incredibila dispa-riţie a fosilei omului de Oltenia. = era noastră). T. S.

al continentului nostru a generat dispute aprinse în lumea antropologilor. veche de două milioa-ne de ani. cât şi pe cele ale lui Gh. sparte intenţionat. rinoceri. Descoperirea s-a făcut într-un golf al fostului Lac Getic ca-re. 125. în urmă cu două milioane de ani acoperea întregul ţinut de la sud de Carpaţi. în-tr-o asociaţie faunistică foarte diversificată. S. Ion Firu. În anul 1962. o dată cu moartea căruia dispare. Dardu N. Nicolăescu-Plopşor făceau parte specialiştii: Alexandra Bolomey. Parisul şi Budapesta. pantere. Marin Nica. Război care continuă şi astăzi. Din e-chipa de cercetători coordonată de arheologul C. de o fosilă. şi mult disputata fosilă. pe de o parte. Cititorii Tineramei au privilegiul de a intra în posesia unor informaţii inedite despre războiul generat. formând serii din punct de vedere tipologic şi prezentând urmele unei îndelungate utilizări. după care vor contamina Pentagonul (!). gazele. elefanţi meridionali. Plopşor. din punctul fosilifer “Valea lui Grăunceanu”. implicit. 23 – 29 aprilie 1993. antilope. urşi. p. hiene. Lucrurile vor lua curând o neaşteptată turnură politică. impli-când. la Bugiuleşti – Vâlcea. a. unele având caracterul de unelte. 1 gazeta «Tinerama» (Bucureşti). la trei ani după trecerea în nefiinţă a antro-pologului Dardu Nicolăescu-Plopşor. nr. cai. 11: «Cronica descoperirii celui mai vechi hominid din spa-ţiul carpato-danubian şi.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. protagonistul acestei aventuri a cunoaşterii. în împrejurări misterioase. conţinând resturi de fosile de maimuţe. Oasele 253 . Alexandru Păunescu ş. începând cu 1962. au fost prelevate mari cantităţi de oase de animale. atât cabinetul preşedintelui Africii de Sud. cerbi. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

sparte intenţionat, unele prezentând chiar patina de uzură, fapt ce atestă o îndelungă utilizare intenţionată, l-a determinat pe C. S. Nicolăescu-Plop-şor să emită ipoteza existenţei unei industrii de unelte prepaleolitice de tip osteo-dontocheratic (din oase-dinţicoarne), care preced paleoliticul inferior şi prezente la acea dată doar în Africa de Sud. Alături de materialul fosil au fost găsite şi câteva pie-tre (cuarţite) folosite la spargerea şi prelucrarea rudimentară a oaselor. Această varie-tate de rocă se află la 42 km distanţă de punctul fosilifer. După o serie de articole pri-vind posibilitatea existenţei protohominizilor în spaţiul carpato-danubian, C. S. Ni-colăescu-Plopşor, împreună cu Dardu Nicolăescu-Plopşor, îi comunică lui Raymond Dart, coordonatorul Departamentului de Anatomie al Universităţii din Witwatersrand – Johannesburg (Africa de Sud), rezultatele cercetărilor întreprinse până la acea dată. Raymond Dart este celebrul descoperitor al australopithecului din Transvaal, vechi de 3 milioane de ani, de la Makapansgat. Începând cu 1964, se declanşează o susţi-nută corespondenţă între Johannesburg şi Bucureşti, în pofida tuturor barierelor po-litice. Survolând handicapul inexistenţei la acea dată a relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, R. Dart decide să vină în România. Ineditele dezvăluiri ale lui Dardu N. Plopşor despre acest episod au fost făcute autorului articolului la 6 decembrie 1988: “Raymond Dart a fost convocat la Pretoria, de Charles Robbert Swart, preşedintele Africii de Sud, care l-a avertizat că riscă să moară într-o ţară barbară. Dart, deja des-tul de bătrân la acea dată, a zis că pentru un asemenea
254

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

eveniment merită să-şi piardă viaţa pe altarul ştiinţei. În ciuda presiunilor de tot felul, a părăsit Africa de Sud, pe la începutul toamnei anului 1965, însoţit de soţia sa, şi, după ce, în prealabil, şi-a făcut testamentul. Ultimul cuvânt al lui Dart, la plecare, a fost că dacă tot îl vor omorî co-muniştii, să moară cel puţin alături de soţie. Convenţia a prevăzut ca traseul savan-tului să treacă pe la Pentagon, unde americanii l-au convins să plece la Budapesta şi să aştepte acolo delegatul român, motivând că Ungaria are un regim mai credibil, în urma revoluţiei din ’56. Raymond Dart a fost preluat de mine, de pe aeroportul din Budapesta. Chivu Stoica, preşedinte al Consiliului de Stat după recenta moarte a lui Dej, a ordonat să fie primit foarte bine şi, în drum spre Bugiuleşti, copii îmbrăcaţi în costume naţionale ieşeau în şosea şi le ofereau buchete de flori. Era o toamnă super-bă, pe la începutul lui octombrie şi, la un moment dat, soţia lui Dart a rugat să oprim maşina să culeagă nişte frunze căzute din copaci şi a fost foarte mirată că în România este posibil aşa-ceva pentru un străin şi că n-o arestează comuniştii. Dart a recunos-cut autenticitatea descoperirilor de la Bugiuleşti, întru totul identice cu cele din Transvaal. România a intrat, dintr-o dată, în centrul atenţiei paleoantropologilor, mo-dificând radical ipoteza conform căreia Europa n-ar fi făcut parte din aria procesului de antropogeneză. Însă, trecând pe la Paris la întoarcere, Dart începe să se comporte echivoc, ca spre sfârşitul vieţii să nu mai pomenească nimic despre Bugiuleşti. Păre-rea mea este că în lumea liberă nu convenea nici unui savant ca cel mai vechi homi-nid european să fie descoperit într-o ţară
255

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

comunistă.” În 1981, reexaminând materi-alul osos fosil de la Bugiuleşti, Dardu N. Plopşor identifică resturile creatorului în-suşi al uneltelor descoperite în perioada 1953 – 1972, sub forma a două fragmente de diafiză de femur şi a unui fragment de diafiză de tibie. Hominidul, vechi de două milioane de ani (2.000.000 – 1.750.000), va fi botezat Australanthropus olteniensis, adică omul sudic de Oltenia, varietate de Homo habilis, cu o capacitate craniană de circa 700 cm cubi. Omul de Oltenia avea statură bipedă, producea unelte şi vâna prin hăituire în mlaştinile Lacului Getic, într-un peisaj asemănător savanelor cu pâlcuri de pădure. Pe fondul atitudinii indecise a lui R. Dart, la Bucureşti se declanşează o serie de atacuri împotriva savantului Dardu N. Plopşor, datorate, în principal, invidiei. Se ajunge până acolo încât un reputat antropolog de la Iaşi cataloghează resturile homi-nidului drept urs etrusc (Ursus etruscus). Decepţionat de lipsa de înţelegere a cole-gilor şi ameninţat de o boală incurabilă, Dardu N. Plopşor va izola pentru totdeauna fosila într-o casetă de argint pe care nici măcar autorul acestor rânduri, ajuns în casa savantului, după o serie întreagă de tergiversări, precauţii şi de susţineri a unor fac-tori de influenţă, nu a reuşit să o vadă. O dată cu moartea antropologului a dispărut şi fosila, îngropată, probabil, undeva, la loc sigur. Dardu N. Plopşor a fost urmărit de ghinion toată viaţa. Decis să publice, împreună cu antropologul american Delson, fo-silele celor trei maimuţe descoperite tot la Bugiuleşti (Paradolichopithecus geticus), americanul îl trage pe sfoară şi semnează singur materialul. Ba, mai mult decât atât, la un inventar făcut după Revoluţie în
256

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

colecţiile Institutului de Antropologie al Acade-miei Române, se constată lipsa fosilelor. La această oră sa declanşat un curent de opinie total nefavorabil imaginii lui Delson, cât şi o corespondenţă între Institutul de Arheologie al Academiei Române şi S. U. A., pe marginea celor trei fosile de maimu-ţă. Cu puţin noroc, s-ar putea ca măcar în “Războiul maimuţelor” să-i batem şi noi, o dată, pe americani.». 2 • storuma: în pelasgo-daco-thracă, sau dacoromâna arhaică, era termen compus din storu- < storua, “curte”, “stor” / “stobor”, “îngrăditură”, + -ma < mare; toponi-mul pelasgo-daco-thracic / valahic (dacoromânarhaic) Durostoruma / (Durostor / Drâstor) < Dură + storuma grăieşte de două milenii despre oraşul-cetate desemnând Curtea Mare a lui Dură, fratele regelui Scorilă şi unchiul lui Decebal; din pelasgo-da-cothracicul / valahicul (dacoromânesc-arhaicul) storua (“curte”), cu particula -b- ataşată radicalului (particulă ce trimitea nu numai la “diminutivare”, ca în numele de plante medicinale dacice – v. rathi-b-ida = Brassica napus ssp. oleifera – cf. TZpl, I, 29 / TZpl, II, 224 sqq. –, ca în numele de păsări, ci şi la “unitatea componentă”), a rezultat storu-b-a / storo-b-a (cu -u- > -o-), “curte mică” din copaci-grinzi / bon-doci, sau “ghizd”, “par gros” etc.; a storoba = a împrejmui cu pari-groşi; prin me-tateză, avem în valaha / dacoromâna contemporană: stobor (stoborul fântânii), a stoborî etc. 3 • Variante ale articolului: a) cu titlul Pelasg (Pelasgia) – Vlah (Blachia / Valahia), semnat cu pseudonimul Dacian Breianu, în revista «Caietele Dacoromaniei» (Timi-şoara), anul II, nr. 5, 1997, p. 8;
257

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor, 1

b) cu titlul Pelasg / Pelasgia – Vlah (Dacoromân) / Vlahia (Valahia), în «Renaşterea bănăţeană» (suplimentul de cultură, «Paralela 45»), nr. 2393, 23 decembrie 1997, p. 7. 4 • Dintre ecvideele vânate de Euro-Pelasg, “cel mai vechi” este Equus stenonis, ecvidee «separate în subgenul Allohippus (Hippotigris), din care fac parte: Allohip-pus süssenbornensis, Allohippus merkii şi Allohippus robustus. Urmează un tip de ecvidee cu caractere reunite, având afinităţi atât cu asinii, cât şi cu caii – Equus hydruntinus, după care îşi fac apariţia adevăraţii cai din Europa: Equus mosba-chensis, urmat de Equus germanicus, “calul de loess” din würmian şi de alte nume-roase specii printre care predomina, numeric, dar şi ca arie, întinzându-se până în Asia...» (NV, 173). Exploratorul rus Prjewalski, în 1879, a descoperit – în Djungaria şi în Lop-Nor – descendentul calului sălbatic paleolitic-european, cunoscut sub nu-mele de Equus / caballus prjewalskii; «este singurul cal sălbatic din zilele noastre, cu o înălţime la greabăn de 127 – 135 cm, de culoare galbenă deschisă, asemă-nătoare mediului înconjurător, cu abdomenul şi botul albicios şi picioarele întune-cate» (ibid.). În 1975, mai existau 170 de exemplare: 130 în grădinile zoologice ale planetei şi 40 de exemplare în rezervaţia Tahin Sera Nuru din Mongolia (cf. NV, 174). 5 • Încurajează zâmbetul aserţiunile unor “specialişti” din secolul al XX-lea, care se mai îndoiesc de realitatea “hibridării neandethaliano-cro-magnonide”: «Nu este clar încă dacă (neandethalienii) au fost înlocuiţi prin luptă şi măcel (de cro-magno-nieni), sau
258

pentru că nu aveau cartografiate toate peşterile Eurasiei” şi “în al doilea rând. 1 prin evoluţie genetică gradată.. Prometheu Books. După cum se observă. scheletele interpretate ca elemente de tran-ziţie ar putea să fie rezultatul hibridizării» (A. Buffalo.. “în primul rând. să fi fost amânat pentru Troia. urmele copilului ar moşteni cele două caractere. copilul fusese înfiat de la familia cro-magnoniană. în acest din urmă caz. T. Science and Earth History. desigur.. sigla este compusă din iniţiala numelui autorului / autorilor. 219). din cauza climei nefavora-bile. Strahler. C (de regulă. în caz că urmele bărbatului şi ale femeii sunt neanderthaliene şi urmele copilului sunt cro-magnoniene. literă / litere din cuvântul / cuvintele-titlu. N. pentru că pădurile ascundeau un număr co-pleşitor de duşmani de moarte ai omului”. cu cifră romană se 259 . faptului că. Vulpe nu precizează tipul de urme pe sexe. dacă urmele bărbatului ar fi cro-ma-gnonide şi dacă ale femeii ar fi neanderthaliene. nici Vl. după siglă. familie de prieteni de peşteră ce îşi aflase tragicul sfârşit într-o luptă cu periculoşii urşi ai cavernelor. şi ar rezulta că bărbaţii cro-magnonieni preferau femeile neanderthalienilor. A. amânarea măcelului s-a dato-rat. chiar dacă oamenii de Cro-Ma-gnon ar fi fost dotaţi cu toate elicopterele şi armele N. tot nu ar fi reuşit să-i nimicească pe neanderthalieni.. O. fireşte. nar fi exclus ca respectivul război. Dumirescu / Al.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1987 – apud PPer. ar rezulta înşelarea bărba-tului de către femeia euro-pelasgă de la Ciurul Mare. ceea ce s-ar constitui într-un motiv serios de prim-război / măcel mondial-aurignacian.

260 . Editura Minerva...Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Vocabularul autohton al limbii române. 1985. Bucureşti. 1983. 1983. Repere şI popasuri în cercetarea poeziei populare (postfaţă de Iordan Datcu). 1988. cifra arabă de după siglă indică pagina): • ADFR. Edi-tura Ştiinţifică şi Enciclopedică. retipărită după 300 de ani în facsimil şi transcriere. Istoria ştiinţei şi tehnicii în Româ-nia. I.. Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic şi de Misiune Orto-doxă. Bucureşti. cu aprobarea Sfân-tului Sinod.. • BVoc = Grigore Brâncuş. • BasSL = Basmul cu Soarele şi Luna. Bucureşti. 1997.. patriarhul Bisericii Ortodoxe române. patriarhul Bisericii Ortodoxe Române». • BMIst = Ştefan Bălan. tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian. Amzulescu. 1 prezizează volumul. Bucureşti. domnul [ării Româneşti.. cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist. Bucureşti. I – II (ediţie critică şi prefaţă de Constantin Otobâcu). din nou lumina tiparului. Mihăilescu. II = Antologie dialectalo-folclorică a României. Bucureşti. 1989. 1968. această ediţie văzând acum. • B = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament – «tipărită întâia oară la 1688 în timpul lui Şerban Vodă Cantacuzino. Bucureşti. Editura Minerva. cu a-probarea Sfântului Sinod. • ARpc = Al. Nicolae Şt. • Bibl = Biblia sau Sfânta Scriptură. Editura Minerva. I. Editura Academiei Române.

Descrierea Moldovei. S. Decebal Bucurescu. Editura Aca-demiei R. Dumitrescu). revăzută şi adăugită – îngrijită şi cu prefaţă de Al. Editura Alba-tros. Românii – o mare enigmă. Direcţia Generală a Poştelor şi Telecomunicaţiilor. 1986. Timişoara. Bucureşti. 259 sqq. Bucureşti. Enigmaticele rădăcini ale Etruscilor.S. Patria sfântului Ioan Cassian de Ion Pachia Tatomirescu). Istoria literaturii române de la origini până în prezent (ediţia a II-a. Editura Aethicus. Bucureşti. • CILR = George Călinescu. Arta preistorică în România. postfaţă: Zalmoxianism şi Creştinism în Dacoromânia. Editura Minerva. A douăzeci şi patra convorbire duhovnicească (traducere / adaptare din limba latină de prof. anul IV. Descriptio antiqvi et hodierni status Moldaviae / Dimitrie Cantemir.. Piru). 1982. Bucureşti. Mărturii ale artei rupestre preistorice în România (Prefaţă de prof. Bucureşti. • CRom = Lucian Iosif Cueşdean. Vl. 1996. Bucureşti. • CMar = Marin Cârciumaru. 1 • CDCD = Sfântul Ioan Cassian.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. dr. Editura Meridiane. 1974. Editura Karat. p. Ed. 1999.R. ianuarie 1998. dr. • CEnig = Caşin Popescu. nr. • DAPR = Vladimir Dumitrescu. • CDM = Demetrii Cantemirii Moldaviae Principis. 1974. 1987. 261 . • CS = Ion Horaţiu Crişan. România. 4. în revista «Zodii în cumpănă» (Durbach-Germania). Editura Sport-Turism. doc. • CPLR = Codul poştal al localităţilor din R. univ. Bucureşti. Spiritualitatea GetoDacilor. 1973.

1996. Buc. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1993. Aspecte ale mitului. baroc. Cluj-Na-poca. ev mediu. • DVDac = Vladimir Dumitrescu. Tracii – istoria multimilenară a neamului românesc. Bucureşti. 1989. 1 • DArp = Vasile Drăguţ. Editura Univers. Editura Academiei Ro-mâne. Editura Scrisul Românesc. • DILM = Mihai Drăgănescu. antichitate. • DDp = Nicoale Densuşianu. 1986. Bucureşti. 1988. I (A – C). Bucureşti. • DV = Nicolae Densuşianu. 1978. Informaţia materiei.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Vechi cântece şi tradiţii româneşti (texte poetice din răspunsurile la “Chestionarul istoric 1893 – 1897”). 262 . Bucureşti.. Editura Dacia. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Craiova. II (D – G). I. 1976. • DEnc. Editura Meridiane. 1990. Alexandru Vulpe. Editura Meridiane. studiu introductiv şi note de Manole Neagoe). Dacia de la Burebista la cucerirea romană. • DDB = Hadrian Daicoviciu. • EAM = Mircea Eliade. 1987. Noi. • DNTr = Iosif Constantin Drăgan. Bucureşti. Editura Minerva. Culturi eleate şi culturi heracleitice. re-naştere. Editura Cartea Românească. volumul I. Editura Enci-clopedică. 1972. • DIm = Mihai Drăgănescu. Dacia preistorică (text stabilit de Victorela Neagoe. 1982. Arta românească – preistorică. Bucureşti. Inelul lumii materiale. vol. 1975. vol. • DCEH = Anton Dumitriu. Dacia înainte de Dromihete. II = Dicţionar Enciclopedic. Bucureşti.

III. De la Zalmoxis la GenghisHan (studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale – traducere: Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu). 1966. Bucureşti. Bucureşti. II. 263 . • EP. I = Fontes ad historiam Dacoromaniae pertinentes. 1964. Editura Facla. Editura Academiei Republicii Populare Române. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Editura Şiinţifică şi Enciclopedică.. I (ab Hesiodo us-que ad Itinerarium Antonini) / Izvoare privind istoria României. • EDZG = Mircea Eliade. 1987. Popescu. Bucu-reşti.Eliade. I . • FMtcg = Adrian Fochi. vol. Creanga de aur.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1983. 1964. • EMML = M. circulaţie. Frazer. • Fontes. Editura pentru Literatură Universală. • EICIR = Mircea Eliade. note de Gabriela Duda). Mit şi mistere (VIII). Poezii – proză literară. Bucureşti. • EpG = Epopeea lui Ghilgameş. 1980. Bucureşti. Editura Cartea Românească. G. Editura Minerva. 1978. ediţie de Petru Creţia. vol. Bucureşti. Buc. Gh. I. 1 • ECSM = I. I (de la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus – comitetul de redaţie: Vladimir Iliescu. Cuvânt – simbol – mit. texte. • FCA. în «Istorii neelucidate – almanah estival Luceafărul». Evseev. I – V (traducere. Editura Academiei Republicii Populare Române. II = Mihai Eminescu. Timişoara. prefaţă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. I – V = J. Bucureşti. 1980. Ştefan). I. 1986. vol. geneză. Virgil C. Mioriţa – tipologie. Pământulmamă şi hierogamiile cos-mice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

1986. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Ştiinţifică. Virgil C. Editura Academiei Republicii Socialiste România.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1989. Vladimir Iliescu. Giurescu. Editura Junimea. I. C. 1971. D. 1 • Fontes. Bucureşti. Ed. 264 . Paris. N. Caius Iacob. Stanciu. II (ab anno CCC usque ad annum M) / Izvoarele istoriei României. • GLSG = N. Radu Hâncu. Les religions de la préhistoire – paléolithique. I. II. traducere. Bucureşti. II (de la anul 300 până la anul 1000 – publicate de: Haralambie Mihăescu. Civilizaţie şi cultură (traducere de Sorin Paliga. Moroianu. Bucureşti. • HSongs = Poems from Songs of the Dream People by James Houston. Presses Universitaires de France. Ivanov. • GAB = Gândirea asiro-babiloniană în texte (studiu introductiv: Constantin Da-niel. Societatea geto-dacică de la Burebista la Decebal. V. 5e édition. 1970. • FrobCA. prefaţă şi note de Radu Florescu).Gostar. Popescu). I. 1972. Iaşi. Mihăileanu. • IElem = Acad. Ilie Popescu Teiuşan. Istoria învăţământului din România. Bucureşti. Cultura Africii. 1975. Elemente de analiză matematică. Bucureşti. Todericiu. D. 1973.Lica. • GCiv = Marija Gimbutas. Editura Meridiane. • IIR = Const. • GRP = André Leroi-Gourhan. I. 1982. Editura Meridi-ane. Gheorghe Ştefan. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. II = Leo Frobenius. notiţe introductive şi note: Athanase Negoiţă). 1984. II = Fontes Historiae Dacoromanae.

Izvoare şi mărturii străine despre strămoşii poporului român. 1 • IUC = Acad. între anii 1966 şi 1986). III. 1973. Jiului. • MRst = Mărul din Rai cu «stelele» Crăciunului Dacoromânesc (colinde culese de I. Motrului. 1998. folclorice şi etnologice 265 . Timişoara. Din mitologia tracilor. 1978. Editura Meridiane. • MDMT = Gh. Paris. • MIMS = Mircea Muşat. Bucureşti. Bucureşti. Editura Albatros. 1980. Bucureşti. Alaska. 1985. România. Editura Cartea Româ-nească. Bucureşti.. Muşu.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. S. R. • MKP = Paul MacKendrick. Bucureşti. • LEmS = A. Editura Aethicus. 1962. Editura Albatros. 1984. Mureşului şi Oltului. • NAl = Marieta Nicolau. • MTim = Solomon Marcus. 1975) / Pietrele Dacilor vorbesc. Cuvânt înainte – la Steven Weinberg. Florescu: studiu şi comentariu). istorice. Timpul. Radu Florescu. prof. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Înmormântarea la Români. Primele trei minute ale universului. Laming-Emperaire. • NV = Ion Nania. Tatomirescu. din localităţi de pe văile Amaradiei. Vânatul pe teritoriul României – mărturii arheologice. Ioan Ursu. Bucureşti. Buc. 1982. • MFPD = Ion Miclea. Gilortului. Editura Academiei R. • MarÎn = Simion Florea Marian. patria totemurilor. 1892. La signification de l’art rupestre paléolithique. Bucureşti. 1980. The Dacian Stones Speak (The University of North Carolina Press. Editura Politică. Miclea: fotografii şi macheta artistică. Geto-Dacii – strămoşii Românilor – vesti-gii milenare de cultură şi artă (I. P.

Editura Minerva. • PDnp = Iuliu Paul. interpretare. • PO. postfaţă de R. III. 1979. • PMdf = Tache Papahagi. • PJT = B. Date noi privind folosirea “scrierii” în civilizaţiile neolitice carpato-danubiene. 1988. • PDac = Vasile Pârvan. anul XVIII (XCV). 1986. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Tracii între arcul carpatic şi Marea Egee. în «Noi Tracii» (Roma / Milano). Editura Meridiane. 43 – 45. V (ediţie îngrijită de C. 27. 1976. 1 – 6. Noica şi P. 9 (septembrie). Bucureşti. Bucureşti. Perioadele glaciare ale Pământului. 1982. Getica (o protoistorie a Daciei – ediţie.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Bucureşti. 1972. cuvânt prevenitor de Constantin Noica. Creţia. Editura Militară. Bucureşti. Bucureşti. 1990. • PGet = Vasile Pârvan. 1989. Editu-ra Tehnică. Jivâie slova Tartarii (traducere în limba dacoromână de Lydia Löwendal-Papae). nr. Editura Sport-Turism. în revista «Transilvania» (Sibiu). note. Mic dicţionar folcloric. traducere. V = Platon. Opere. lămuriri preliminare. • OTr = Manfred Oppermann. pp. vol. note şi îngrijire ştiinţifică de Radu Vulpe). notă şi anexă de Andrei Cornea). Florescu). Bucureşti. Editura Ştiinţifică. 1991. 266 . Dacia – civilizaţiile antice din ţările carpato-danubiene (ediţia a cincea revăzută şi adnotată – traducere după manuscrisul original francez inedit. • PPer = Iustinian Petrescu. pp. Bucureşti. Perlov. 1 despre mamifere dispărute şi pe cale de dispariţie.

Limba traco-dacilor (ediţia a II-a revăzută şi adăugită). Editura Aethicus. în revista «Limba română» (Bucureşti). Alexandru Kovacs. 1998. Editura Albatros.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 267 . Etnogeneza Românilor – fondul autohton traco-dacic şi com-ponenta latino-romanică. Originea cuvintelor şi a cultului profan. 1 • PPor = Emilia Pavel. 1981. Iaşi. Editura Junimea. 1972. New York. Bucureşti. • Shak = Shaking the Pumkin: Traditional Poetry of the Indian North Americas (traducere: Gabriela Pachia). D. 2 (martie-aprilie). Zeităţi feminine ale basmelor româneşti: Zânele şi Sânzie-nele.). anul XXXVIII. Editura Ştiinţifică. nr. • StrPR = Cristian Popişteanu. I. • PZfbr = Sorin Paliga. the Great Grandson of the Hero-King Decebalus (în engleză: de Gabriela Pachia). Russu.Simionescu. Founded by Regalianus. • TDac = Ion Pachia Tatomirescu. culegere de articole / studii apărute între anii 1967 şi 1980.I. 1967. 1989. 211 – 220). Bucu-reşti. • RLtr = I. Portul popular dacoromânesc-moldovenesc. Dacoromânia lui Regalian / Regalianus’ Da-coromania – The Independent State of Dacoromania (258 – 270 A. 1983. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în revista Magazin istoric. 1980.. Timişoara. Editura Politică. • SKL = Petre Samson. David. Strămoşii poporului Român. • REtn = I. Lucrările Institutului de Speologie. Bucureşti. Buc. Fauna României. 141 – 149. vol VI. 1967 (pp. • SFR = I. pp. Bucureşti. 1976. Russu. Gh.

Universul. II = Ion Pachia Tatomirescu. Dem. M. I. Aethicus Histricus. Tarling. Bucureşti. 9. Craiova. 1 – 15. Teodorescu. vol. H. Bucureşti. pp. Zalmoxianismul şi plantele medicinale. P. Editura Academiei Române. Lăzărescu). 268 . O. II = Elena Niculiţă Voronca. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 22 septembrie – 22 decembrie. • VDic = Romulus Vulcănescu. 1987. • TPp. Editura Mitropoliei Olteniei. • TZpl.. Bucureşti. Dicţionar de etnologie. Timişoara. 1998. Editura Alba-tros. De la istoria Pelasgo-Daco-Thraciei la isto-ria Dacoromâniei / Valahiei (României). în revista «Caietele Dacoromâniei». 1999. • VDat I.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1997. Datinele şi credinţele poporului român – adunate şi aşezate în ordine mitologică (ediţie îngrijită şi introducere de Iordan Dat-cu). 1 • TDer = D. Bucureşti. Bucureşti. 1998. I – II = Vasile Ureche. 1972. I – II. nr. III = Ion Pachia Tatomirescu. anul IV. pp. Editura Minerva. 1985. De la istoria Pelasgo-Daco-Thraciei la isto-ria Dacoromâniei / Valahiei (României). IV. I – III = G. II. I. • TDIP. • TDIP. IV = Ion Pachia Tatomirescu. • VCol = Romulus Vulcănescu. 13. Coloana Cerului. III. 1978. Deriva continentelor – un studiu al supra-feţei mobile a Pământului (traducere de C. anul III. în revista «Caietele Dacoromâniei». 2 – 8. Editura Aethicus. nr. Editura Dacia. • UUn. 1979. Tarling. • VAeth = Nestor Vornicescu. 1986. Editura Saeculum I. Poezii populare române. Cluj-Napoca. Calotă şi V. 22 septembrie – 22 decembrie.

Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. Buc. Măştile populare. 1984. România. Editura Albatros. La început a fost Sumerul (traducere din limba slovacă de Helliana Ianculescu). Bucureşti. Editura Mitropoliei Olteniei. Editura Ştiinţifică. Mitologie română. • VMR = Romulus Vulcănescu. Primele trei minute ale universului.. Craiova. Editura Academiei R. 1 • VMast = Romulus Vulcănescu. XVII (izvoare. 1981. traduceri. Editura Politică. Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. Bucureşti. Bucureşti. • WPtmu = Steven Weinberg. • ZSum = Voitech Zamarovsky. 1970. 269 . S. 1985. • VSP = Nestor Vornicescu. 1983. circulaţie).

.. pelasgo-daco-thracica / valahica (dacoromâneasca) şi biblica «Geneză» / «Facere» ....... / 10 Inelul cosmic ... H... – 1969 d. H.......... 1 Cuprins PRIVIRE ÎN PUNCTUL DINTÂI.....Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.............. H................................................... SAU “PRIM-STATUL DE TIP PAPAL”.............. / 20 CRONOLOGIE ŞI UNIVERS ......... corset magnetic ............. / 31 ∗ 8175 î........ / 26 ∗ 30....... SALUMASUA (“OMUL SOARELUI-MOŞ / TATĂLUI-CER PRINTRE PĂMÂNTENI”).. / 5 Privire în punctul dintâi.... Despre starea de zero ......... – 1600 î.... H........ V....... – 5300 î........)............. / 7 Lumina / fotonii dintâi...............................000 î.......... / 17 De la contracţia universului pulsatoriu.............. / 35 ∗ 5300 î...............): PELASGIA / VALAHIA COGAIONICĂ ŞI DACIA – STAT HENOTEISTZALMOXIAN. cogaionică / zalmoxiană ...... H............................): PELASGIA DE CENTRU SAU PELASGIA / VALAHIA ARHAICĂ ......000 – 8175 î... la «Apocalipsa» biblică şi eminesciană ..................... cel orbitor ........144 E.................... / 11 Energia spirituală............. (10.......... REPREZENTANTUL LUI DUMNEZEU 270 . CEL ORBITOR. H........ V... / 22 ∗ 700..... (1 – 2875 E................... H. 20 iulie: Era Antropoterestră .......: EURO-PELASGIA ... (2875 – 6575 E............ AVÂND ÎN FRUNTE «REGELE-ZEU». / 14 Univers expansiv-pulsatoriu........... V....

LA ANUL 636 (8811 E..) .. SUB SCEPTRUL LUI SAMOS..... – 82 î.... LA ANUL 623 (8798 E.. V...... LA ANUL 258 (8433 E. SAU A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR...... PÂNĂ LA CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI ....Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor..... V...... V........... SAU A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR.......... V...... 1 PE PĂMÂNT.................................. / 41 ∗ PELASGIA / VALAHIA ZALMOXIANĂ – SAU STATUL DACIEI / DACOROMÂNIEI – ŞI STATUL / IMPERIUL ROMAN ................... SAU DACIA / DACOROMÂNIA...... H............ H.............. / 83 ∗ DACIA (VALAHIA / DACOROMÂNIA) ŞI IMPERIUL BIZANTIN.............. DE LA ULTIMUL ÎMPĂRAT DACOROMÂN................)......): PELASGIA ZALMOXIANĂ.. ÎNTRE IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT ŞI IMPERIUL ROMAN DE APUS ............ V........) .. / 88 271 ..... ÎNTRE ANII 610 (8785 E.......... / 68 ∗ PELASGIA / VALAHIA............... FOCEA............) ŞI 1453 (9628 E........ ÎN COGAION / SARMIZEGETUSA ............) ............ / 36 ∗ 1600 î....... SAU STATUL DACIEI ÎN VREMEA DINASTIEI ZALMOXIANISMULUI .. / 52 ∗ UNIREA PELASGO-DACO-THRACILOR (VALAHILOR / DACOROMÂNILOR) SUB SCEPTRUL ÎMPĂRATULUI REGALIAN..... V........ / 87 ∗ A DOUA RE-UNIRE PAR[IALĂ A PELASGO-DACOTHRACILOR.... (6575 – 8093 E.. / 86 ∗ PRIMA RE-UNIRE PAR[IALĂ A PELASGO-DACOTHRACILOR.................

.. SUB SCEPTRUL LUI ALUTUON..... IMPERIUL AUSTRO-UNGAR...............). ÎN STATUL VALAHIEI MARI ....... LA ANUL 1352 (9527 E...).... LA ANUL 1277 (9452 E.....................Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor..... V.... / 104 ∗ PELASGIA / VALAHIA – SAU DACIA / DACOROMÂNIA – ŞI ULTIMELE IMPERII ALE EUROPEI: IMPERIUL OTOMAN / TURC... SUB SCEPTRUL FRA[ILOR PETRU ŞI ASAN......... IMPERIUL RUSO-SOVIETIC . SUB SCEPTRUL LUI MERCURIU............ LA ANUL 1185 (9360 E.............. LA ANUL 1103 (9278 E.. V............... 1 ∗ A TREIA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR........................................ V............... SUB SCEPTRUL LUI DRAGOŞ.... / 97 ∗ A CINCEA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR...... / 101 ∗ A ŞASEA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR......... IMPERIUL RUS / [ARIST... ÎN STATUL MEDIEVAL AL TRANSILVANIEI ........ V............... 272 ..... IMPERIUL AUSTRIAC............)....... / 96 ∗ A PATRA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR.. ÎN STATUL MEDIEVAL AL MOLDOVEI ...............)............ / 108 ∗ A ŞAPTEA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR............... ÎN STATUL MEDIEVAL AL [ĂRII ROMÂNEŞTI ......

.....Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor.... LA ANUL 1859 (10..................................... 1 SUB SCEPTRUL LUI MIHAI VITEAZUL..............093 E................... V............................. / 110 A OPTA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR..... / 124 ARHETIPAL ŞI INTERFEREN[IAL .................................................. ÎN STATUL MEDIEVAL AL DACIEI ............................ ÎN STATUL MODERN AL ROMÂNIEI ...... V....) ...... SUB SCEPTRUL REGELUI FERDINAND I....................034 E........... ÎN STATUL MODERN AL ROMÂNIEI MARI.................................... V... LA ANUL 1600 (9775 E.... / 115 ∗ A NOUA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR / DACOROMÂNILOR.............. LA ANUL 1918 (10........................... . / 127 273 ... / 118 ETNONIMUL PELASG > BELAG / BELAC (BALAC) > BLAC / VLAH (VALAH)...........)..................).. / 122 OCHIUL MAGIC-TOTEMIC AL ÎNTÂMPINĂRII LUMII ŞI OCHIUL REVOLU[IEI ŞTIIN[IFICO-TEHNICE ............................ SUB SCEPTRUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA..................

000 şi 8000 î...Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor................. ... şi 2000 d......... H..........000 Î....... în realism abstractsimbolic . / 137 ALTE CREDIN[E / IDEI RELIGIOASE DIN SANCTUARELE PEŞTERILOR EURO-PELASGIEI ŞI ALE DACIEI .............. calul 274 ... / 158 Calul şi cultul falusului ................. / 131 PEŞTERA – “CENTRU” ŞI “COMPLEX LABORATOR” AL EURO-PELASGIEI .................. LA PELASGII / VALAHII...........000 – 10. / 165 Caii.... 1 RELIGII ALE EURO-PELASGIEI............. Căluşul Împărătesc .... SAU DACOROMÂNII DE AZI ....... / 140 Cercul / inelul de jertfă la Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Dacoromâni) între orizonturile anilor 8175 î..... H.. Căiuţii................................. / 148 Mesaj din Euro-Pelasgia ....... / 129 HOMO SAPIENS NEANDERTHALENSIS DE BOROŞTENI-ROMÂNIA (80. şi dansul misteric / iniţiatic-zalmoxian............ / 147 Metamorfozele realismului rupestru-animalier............... / 167 Cai zeului So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic)... / 145 Inelul îmbrădat şi biserica de brazi ..000) ............ dansul vânătoresc-pelasgo-daco-thracic / valahic. H... prin Zalmoxianism....... / 149 “Sanctuarul” din Peştera Cuciulat (15............. între orizonturile anilor 10....) ŞI CREDIN[ELE LUI RELIGIOASE PERPETUATE PRIN OMUL DE CRO-MAGNON........... H............... ALE DACIEI / DACOROMÂNIEI Din paleolitic / neolitic.... / 151 Între Lascaux-Franţa şi Cuciulat-România .. PRIN EUROPELASGI....... până în Creştinismul Cosmic al Valahilor (Dacoromânilor) ........... / 155 Cultul calului / iepei .......

...... în Dacia .............. / 178 Cultul găinii (de munte) ca pasăre a sufletului.................. / 212 Cap / craniu............ / 211 Perechea de cranii în agrar-pastorala Pelasgie Arhaică...................... ...... / 204 Decapitarea rituală ....... .. 1 “Sorei Soarelui”.. şi 60 de oralotexte ale Colindei Păcurarului din orizontul dacic al anului 4500 î........................................................................ Soarele şi Salumasua / Salmoş (“Zalmas” / “Zalmoxis”) ............................. sau “luarea capului”................ munte . ai Feţi-Frumoşilor............................................ ou cosmic............... H................ / 193 Cultul ursului ......... / 186 Cultul cocoşului ............................. / 203 Cultul craniului / capului ... / 215 Cultul craniului / capului şi portretul zalmoxian al protagonistului mioritic din balada Pe Gura de Rai .................... în [ara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte .. / 209 Craniul şi cultul Cavalerilor Zalmoxieni-Lupachi / Cabiri ......... / 210 Substituirea craniilor reale cu cele sculptate............ ce duc eroii în raiul zalmoxian............Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor............. / 171 Cultul Leului / Panterei în Euro-Pelasgia........... / 200 Ursul........ / 193 Cultul cerbului ............... în Daco-Thracia (Valahia / Dacoromânia) ............... / 215 Cogaion – Marele Munte Sacru din Carpaţii Daciei....................... / 210 Decapitarea rituală............................................ modelate în lut ......................... 275 ........................... năzdrăvanii cai ai Cavalerilor Zalmoxianismului....................................................................................

... note............... / 217 Craniul / capul ca sediu al puterii chtoniene...... sigle ............................................................................................. cereşti etc........................... sau cu ghionul / baltagul în mâna dreaptă şi oglindirea veridică a ritualului în Corinda Păcurarului pe-ŕ Gură de Rai........... în cultul Cavalerilor Zalmoxianismului (sau Cavalerii Dunăreni.......................... H. Danubian...) ...... Cabir etc....... ................................ / 220 Înhumarea “regelui de arme” cu securea dacică dublă...................) ..... din orizontul anului 3400 î................................................ / 225 276 ................... / 222 Abrevieri...... 1 Muntele-Cap-de-Gaie / Ghion ...... Danubieni etc.........Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor......... / 218 “Luarea capului” în cultul Cavalerului Zalmoxian / Dunărean (Thrac..........................

13.R. Apărut: 2001. SALMOS-TAT S.L. 277 . I: ISBN 973–97530–5–1 EDITURA AETHICUS Consilier editorial: I. Lector: Sarmis Pordu. Breianu. str. Dacoromânia. Suceava. nr. Timişoara – 1900. Bun de tipar: 25 mai 2001. Tiparul executat la Tipografia Waldpress. Culegere / paginare: S.Ion Pachia Tatomirescu / Istoria religiilor. 1 ISBN 973–97530–3–5 Vol. D. C.