Cadrul general de întocmire a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul IASC

Factori sociali, economici şi juridici au determinat diferenţe, privind situaţiile financiare, de la o ţară la alta. Aceşti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite de recunoaştere a structurii din situaţiile financiare şi la opţiunea pentru diferite baze de evaluare. Ei influenţează şi aria de aplicabilitate şi informţiile prezentate în situaţiile financiare. Comitetul IASC este angajat în atenuarea acestor diferenţe, el caută să armonizeze reglementările, standardele şi procedeele privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare; realizarea armonizării impune ca situaţiile financiare să furnizeze informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Aproape toţi utlizatorii iau decizii pentru: a) a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital; b) a evalua răspunderea sau gestionarea managerială c) a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti salariile, a-şi păstra locurile de muncă şi de a oferi alte beneficii angajaţilor d) a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderilor e) a determina politicile de impozitare f) a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui g) a reglementa activitatea întreprinderii Situaţiile financiare se întocmesc conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar nominal Este posibil ca într-un număr limitat de cazuri, să existe un conflict între cadrul general şi un IAS. În aceste cazuri primează cerinţele IAS. Cadrul general este revizuit permanent de Comitetul IASC. ARIA de aplicabilitate Cadrul general abordează: Obiectivul situaţiilor financiare Caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile financiare Definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora se întocmesc situaţiile financiare. Conceptele de capital şi de menţinere a nivelului capitalului.

a) b) c) d)

Un set de situaţii financiare, inclusiv situaţii fianciare consolidate cuprinde: un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o situaţie a modificărilor poziţiei financiare, (situaţia fluxurilor de trezorerie sau situaţia fluxurilor de fonduri), politici contabile şi note explicative.

generează informaţii privind capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului. performanţa şi modificările poziţiei financiare. indiferent de forma juridică. . interesat în aplicarea politicilor fiscale locale Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii referitoare la poziţia financiară. interesaţi de lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii pentru rambursarea creditelor şi plata dobânzilor • Furnizorii şi creditorii comerciali • Clienţii. în vederea determinării politicii fiscale şi calculul unor indicatori statistici • Publicul. Poziţia financiară. Utilizatorii situaţiilor financiare: • Investitorii.Cadrul general se aplică tuturor întreprinderilor. performanţa şi modificările poziţiei financiare . Poziţia financiară se determină pe baza informaţiilor din bilanţ. rezultatul administrării întreprinderii şi modul de gestionare a resurselor. finanţare şi investiţie în perioada de raportare. preocupaţi de continuitatea activităţii întreprinderii cu care colaborează pe termen lung sau de care sunt dependenţi • Guvernul şi instituţiile sale. şi performanţa pe baza contului profit şi pierdere. a şanselor de a primi finanţări în viitor • Evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor pe care întreprinderea le va controla în viitor • Posibilitatea întreprinderi de a genera fluxuri de trezorerie Informaţii privind modificările poziţiei financiare a întreprinderii sunt utilizate în evaluarea activităţii sale de exploatare. preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi profitul adus de investiţiile lor • Angajaţii. forma de proprietate sau obiectul de activitate. Poziţia financiară a întreprinderii este influenţată de: • Resursele economice pe care le controlează • Structura sa financiară • Lichiditatea si solvabilitatea • Capacitatea de adaptare la mediu Aceste informaţii sunt utile pentru: • Anticiparea capacităţii întreprinderii de a genera numerar • Anticiparea nevoilor de creditare. interesaţi de stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii • Creditorii financiari.

acestea sunt:  Ineligibilitatea  Relevanţa  Credibilitatea  Comparabilitatea Intangibilitatea se referă la înţelegerea lor foarte uşoară. Ca urmare situaţiile financiare cuprind evenimente trecute dar şi obligaţii de plată în viitor sau creanţe de încasat. Credibilitatea . • Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau erorii. judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării eronate. Pragul de semnificaţie • Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. conform căreia efectele tranzacţiilor şi altor evenimente sunt recunoscute. La momentul producerii se înregistrează în contabilitate şi se raportează în situaţiile financiare ale perioadei aferente. să aibe noţiuni de contabilitate şi dorinţa de a studia informaţia Relevanţa – informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor. aceste informaţii sunt frecvent folosite ca bază în previzionarea poziţiei şi performanţelor financiare viitoare. • Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. în acest scop utilizatorii trebuie să cunoască activitatea întreprinderii. când acestea se produc şi nu când numerarul sau echivalentul său este decontat. Principiile contabilităţii • Principiul continuităţii activităţii – în elaborarea situaţiilor financiare se pleacă de la prezumţia ca o întreprindere îşi va continua activitatea şi în viitorul previzibil. Caracteristicile calitative ale situaţiilor finaciare: • Sunt atributele care determină utilizarea informaţiei oferite de situaţiile financiare. se presupune că întreprinderea nu are intenţia şi nici nevoia de a-şi lichida sau reduce semnificativ activitatea.CONCEPTE DE BAZĂ Pentru îndeplinirea obiectivelor. situaţiile financiare se întocmesc pe baza contabilităţii de angajamente.

da utilitate redusă. Prudenţa înseamnă un grad de precauţie pentru a face estimări cerute în condiţii de incertitudine. ca urmare. datorită întârzierii. Integralitatea impune ca informatiile din situatiile financiare să fie complete în limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii lor. Astfel.• Pentru a fi utilă. a performanţei şi a modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi. Există un risc în reprezentarea cu fidelitate a informaţiei datorită dificultăţilor de identificare a tranzacţiilor. Neutralitatea impune ca informaţia să fie lipsită de influenţe. Imaginea fidelă/Prezentarea fidelă Situaţiile financiare se pot descrie ca prezentând „o imagine fidelă” a poziţiei financiare. Informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi evenimentele. Reprezentarea fidelă este o condiţie pentru ca informaţia să fie credibilă. Structurile situaţiilor financiare • Structurile bilanţului sunt:  Activele  Datoriile şi capitalul propriu . comparaţia se poate face în timp. Limite privitoare la informaţia relevantă şi credibilă Oportunitatea – o întârziere exagerată în raportarea informaţiilor. dar . reflectarea în bilanţ a daunelor cerute într-un litigiu poate duce utilizatorul în eroare. iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. În plus costul poate fi suportat de un utilizator iar de profit se poate bucura un alt utilizator. ea este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative. Aceste informaţii trebuie prezentate în note. Prevalenţa economicului asupra juridicului Informaţiile trebuie să fie contabilizate şi prezentate conform fondului lor şi în concordanţă cu realitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică. face ca acestea să-şi piardă relevanţa. dar puţin credibilă sub aspectul naturii sau reprezentării. Informaţia poate fi relevantă. conducerea poate fi nevoită să aleagă între valoarea relativă a raportării la un anumit moment şi furnizarea de informaţii credibile. astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate. Comparabilitatea este necesară pentru ca utilizatorii să identifice tendinţele în poziţia financiară a întreprinderii şi performanţele sale. Daca se aşteaptă toate elementele informaţiei. ea este credibilă. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea şi prezentarea informaţiei influenţează luarea unei decizii. Raportul cost-profit presupune ca profitul de pe urma informaţiei să depăşească costul furnizării acesteia. informaţia trebuie să fie credibilă. evaluării. dar şi cu alte întreprinderi cu acelaşi obiect de activitate. sau chiar prezentării în situaţiile financiare (de exemplu identificarea fondului comercial). situatiile financiare nemaifiind neutre şi deci credibile. Prudenţa nu permite nici constituirea de rezerve ascunse sau de provizioane excesive. nu este părtinitoare. iar utilizatorul ştie că reprezintă ceea ce se asteaptă să reprezinte.

Un element care corespunde definiţiei unei structuri a situaţiilor financiare trebuie recunoscut. nerecunoaşterea acelui element nu poate fi corectată nici prin prezentarea politicilor contabile folosite. dividende. Definiţia cheltuielilor include pierderile precum şi acele cheltuieli generate de activitatea curentă a întreprinderii Recunoaşterea structurilor financiare Recunoaşterea semnifică încorporarea în bilanţ sau în contul Profit şi Pierdere a unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere. redevenţe. etc. altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor. sunt cheltuielile şi veniturile Elemente legate direct de evaluarea poziţiei financiare sunt : activele. legată în mod direct de evaluarea performanţei. nici prin note sau informaţii suplimentare. dobânzi. comisioane. • Venituri Definiţia veniturilor include atât venituri din activitatea curentă cât şi câştiguri din orice alte surse: vânzări. datoriile şi capitalul propriu. Activele sunt definite astfel: • Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere. Câştigurile reprezintă creşteri de beneficii economice şi ca urmare prin natura lor nu diferă de venituri. şi care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu. altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari. Definirea elementelor de venituri şi cheltuieli • Veniturile constitiuie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor. în cazul în care: . • Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale. Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice. chirii.• Structura contului Profit şi Pierdere. pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor şi care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu. rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze profituri economice viitoare pentru întreprindere • O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente prezente şi prin decontarea căreia rezultă o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.

datoriile se înregistrează la valoarea ce se aşteaptă a fi plătită pentru a stinge datoriile (impozitul pe profit)  Costul curent – activele se înregistrează la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului. care ar trebui plătită daca acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat în prezent. necesară pentru a deconta obligaţiile în prezent  Valoarea realizabilă (de decontare a obligaţiei)  Activele se înregistrează la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului care poate fi obţinută în prezent prin vânzarea normală a activelor.  Datoriile se înregistrează la valoarea lor de decontare – aceasta reprezentând valoarea neactualizată.  Datoriile se înregistrează la valoarea actualizată a intrarilor şi ieşirilor de numerar. când nu poate fi realizată o estimare rezonabilă.• • Este probabil ca orice beneficiu economic viitor să fie asociat să intre sau să iasă din întreprindere Elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil. datoriile se înregistrează la valoare neactualizată în numerar sau în echivalente de numerar. care se aşteaptă să fie recunoscute pentru a deconta datoriile. elementul nu va fi recunoscut în bilanţ sau în contul Profit şi Pierdere. Bazele de evaluare utilizate în situaţiile financiare:  Costul istoric – activele se înregistrează la suma plătită în numerar sau în echivalente de numerar sau la valoarea justă din momentul cumpărării. potrivit cursului normal al afacerilor. Conceptul de capital şi de menţinere a nivelului capitalului Conceptul de capital • • Conform conceptului financiar capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al întreprinderii Conform conceptului fizic capitalul reprezintă capacitatea de producţie a întreprinderii exprimată în unităţi naturale (cantitative) . care urmează a fi generata de derularea normală a activităţii întreprinderii. Evaluarea structurilor situaţiilor financiare este procesul prin care se determină valorile la care structurile financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în contul Profit şi Pierdere. care trebuie plătită pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor  Valoarea actualizată  Activele se înregistrează la valoarea actualizată a intrărilor de numerar.

• • • Conceptul de capital fizic se adoptă dacă principala preocupare a utilizatorului situaţiilor financiare este capacitatea de exploatare a întreprinderii Dacă se urmăreşte menţiunea capitalului investit. Se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. în timpul perioadei analizate. se va determina separat valoarea fiecărui element de activ si pasiv • Principiul intangibilităţii – se permit corecţii impuse de IAS 8 . o întreprindere şi-a menţinut capitalul daca la sfârşitul perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai credibile • Principiul prudenţei – se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. se obţine profit dacă valoarea financiară (monetară) a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară a activelor la începutul perioadei. dacă nu s-a respectat acest principiu. b) Menţinerea capitalului fizic – se obţine profit când capacitatea fizică productivă (de exploatare) a întreprinderii la sfârşitul perioadei depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei. după ce s-a exclus orice distribuire către proprietari şi orice contribuţie din partea lor. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. după excluderea oricăror contribuţii din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate. se foloseşte noţiunea de capital financiar. Principii şi reguli contabile Principii contabile aplicate în evaluarea posturilor din situaţiile financiare: • Principiul continuităţii activităţii – se prezintă eventualele elemente care creează nesiguranţa continuării activităţii (în notele explicative). Aceste concepte conduc la: a) Menţinerea capitalului financiar – conform acestui concept. chiar dacă apar între data închiderii exerciţiului şi data întocmirii situaţiilor. • Principiul independenţei exerciţiului • Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv – pentru determinarea valorii unei poziţii de bilanţ. trebuie prezentate explicaţii privind modul de întocmire a situaţiilor financiare şi motivele care au detereminat-o • Permanenţa metodelor – modificarea politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. În termeni generali. orice valoare în plus este considerată profit. Pentru evaluarea capitalului fizic se utilizează costul curent. Se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale.

daca situaţiile financiare nu au fost aprobate.• • • • Principiul noncompensării – se exceptează compensările admise de standarde Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului – informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. Elemente care apar dupa data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare cu privire la estimările făcute de management la data bilanţului. întreprinderea va utiliza raţionamentul profesional. TRATAMENTE CONTABILE Un activ. datoriilor. Elementele de aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. utilitatea. Activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează. Daca apar abateri de la aceste principii. starea şi amplasarea bunurilor • Bunurile primite gratuit – la valoarea de utilitate stabilită în funcţie de preţul pieţei. ele trebuie ajustate pentru a reflecta şi informa suplimentar. aport la capitalul social se ia în consideraţie preţul pieţei. o datorie se recunoaşte numai atunci când: • Este posibl să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare sau să genereze ieşirea activelor • Costul său poate fi evaluat în mod credibil • Pentru a evalua nivelul sub care un element nu trebuie prezentat în bilanţ. poziţiei financiare şi rezultatului. cheltuieli de aprovizionare şi alte cheltuieli necesare punerii în stare de utilitatea sau intrării în gestiune a bunului . nu numai forma lor juridică Principiul pragului de semnificaţie – orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în situaţiile financiare. la fel pentru încadrarea unui element într-o categorie separată sau într-una comună. se prezintă şi motivele pentru care s-au efectuat şi efectele lor asupra activelor. nefiind necesară prezentarea lor separată. se vor permite numai în cazuri excepţionale. Reguli de evaluare la intrarea în patrimoniu: • La intrare se utilizează valoarea de intrare sau valoarea contabilă • Pentru bunuri. la valoarea justă a activelor primite în schimb. Ca = Pc + taxe . acestea se prezintă în notele explicative. ci trecut în contul Profit şi Pierdere. starea si amplasamentul acesteia • Cele 2 valori se substituie costului de achiziţie (Ca) • Bunurile cumpărate la Ca şi cele produse la Cp (cost de producţie).

Cheltuielile de desfacere nu se includ în Cp al unui bun. construcţiei sau producţiei unui activ pe termen lung se includ în cost dacă se îndeplinesc condiţiile IAS 23. . La iesirea din patrimoniu se foloseşte valoarea de intrare. La închiderea exerciţiului.În cazul mijloacelor fixe Ca cuprinde si costurile estimate pentru demontarea şi mutarea activului. care sunt direct atribuite achiziţie. care corectează împrumutul din emisiunea de obligaţiuni. utilizându-se cursul de închidere. costul de demontare şi montare se înregistrează în contul de Profit şi Pierdere prin amortizare. starea bunului şi preţul pieţei Creditele şi datoriile se evaluează la valoarea probabilă de încasat respectiv de plată. Cheltuielile generate de administrare şi cheltuielile financiare nu se includ în costul de producţie cu excepţia situaţiilor înscrise în standarde. evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea de intrare în patrimoniu. Daca valoarea prezentată în bilanţ diferă semnificativ de valoarea realizabilă netă ( în cazul în care întreprinderea intenţionează sa nu utilizeze activele în procesul de producţie) respectiv valoarea de recuperare (intenţia utilizarii activului) aceasta diferenţă se prezintă pe total şi pe categorii în notele explicative. stabilită de utilitatea. costul de restaurare a amplasamentului la sfârşitul duratei de viaţă a acestuia. Cheltuielie de dezvoltare. se evaluează utilizând cursul de schimb de la momentul determinării valorii respective. concesiunile şi brevete se supun IAS 38 Fondul comercial se tratează de regulă ca un activ în situaţiile financiare consolidate. În valoarea contabilă a activelor nu se cuprind cheltuielile din diferenţe de curs La inventariere evaluarea se face la valoarea actuală a fiecărui element denumită si valoare de inventar. Costul îndatorării respectiv cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs aferente dobânzii la împrumut. Valoarea fondului comercial se amortizează pe durata utilizării fondului comercial. respectiv valoarea contabila pusă de acord cu rezultatul inventarierii. diferentele de curs sunt cheltuieli sau venituri după caz. Elemente nemonetare se evaluează la cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei. Reguli adiţionale privind imobilizările Cheltuieli de constituire se imobilizează şi se amortizează pe o perioadă de maxim 5 ani. Înregistrate la valoarea justă şi exprimate în valută. pentru bilanţ. ca fiind legate de fabricaţia bunurilor. Primele privind rambursarea obligaţiunilor se tratează ca un activ. Elemente monetare exprimate în valută trebuie raportate. Cp = cost de achiziţie a materiilor prime şi alte cheltuieli directe plus cota parte din cheltuielile alocate raţional. Aceste costuri se reflectă printr-un provizion. dar nu mai mult de 20 de ani.

Timisoara .Profesor univ. Magdalena Negrutiu Seminar: 22-24 septembrie 2004.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful