PRIMUL CONGRES NAğIONAL DE SOCIOLOGIE ùI ASISTENğĂ SOCIALĂ

Bucureúti, 14-16 decembrie 2000

Starea societăĠii româneúti după 10 ani de tranziĠie

PRIMUL CONGRES NAğIONAL DE SOCIOLOGIE ùI ASISTENğĂ SOCIALĂ DIN ROMÂNIA
Bucureúti, 14-16 decembrie 2000 Tema congresului

Starea sociologiei româneúti/ starea societăĠii româneúti după 10 ani de tranziĠie
Culegere de studii apărută cu prilejul Primului Congres NaĠional de Sociologie úi AsistenĠă Socială organizat de AsociaĠia Sociologilor din România, AsociaĠia de Promovare a AsistenĠei Sociale în România, Facultatea de Sociologie úi AsistenĠă Socială - Universitatea Bucureúti úi Institutul de Cercetare a CalităĠii VieĠii (ICCV) - Academia Română. Volumul de faĠă cuprinde studii primite cu prilejul Congresului. Cele mai multe reprezintă rezultatul unor cercetări de termen lung ale autorilor. Datorită urgenĠei publicării volumului, responsabilitatea pentru acurateĠea textelor revine integral autorilor. Editarea volumului s-a realizat cu suportul financiar acordat prin Grantul numărul 94 CNFIS Director prof. univ. dr. Cătălin Zamfir úi Grantul ANSTI. La realizarea acestei culegeri de studii au contribuit: Laura Gabriela BĂLĂNESCU (ICCV) Cristina RAICU (ICCV) Simona Maria Vonica RĂDUğIU (ICCV)

Coordonatori

Elena ZAMFIR

Ilie BĂDESCU

Cătălin ZAMFIR

Starea societăĠii româneúti după 10 ani de tranziĠie

Coperta: Nicolae LOGIN

Bucureúti, România Editor: Valeriu IOAN-FRANC Tehnoredactare úi prezentare grafică: Nicolae LOGIN ISBN 973-8177-09-7 Ap ărut 2000

Cuprins

Cuprins
Partea I Societatea românească în tranziĠie úi politici de răspuns
Politica socială în România în tranziĠie - Cătălin ZAMFIR ......................................................................... 13 Zece ani de regim oligarhic în România - Ilie BĂDESCU ............................................................................ 34 Romanian Transition Economy as a Weakly Structured System - Emilian DOBRESCU.................................................................. 54 FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială: profil general, puncte critice úi direcĠii de reformă - Elena ZAMFIR ........................................................................... 81 Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale în România - Ioan MĂRGINEAN ..................................................................... 97 Societatea românească úi globalizarea - Vasile MIFTODE ...................................................................... 112 Ce se întâmplă acolo? ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 - GheorghiĠă GEANĂ.................................................................. 142 TranziĠie úi restauraĠie - Titus PRIBOY........................................................................... 159 Bovarismul instituĠional úi reforma românească - ùtefan BUZĂRNESCU............................................................. 183

Partea a II-a Politici sociale sectoriale: probleme úi riscuri sociale
Starea demografică a României, în context european. Posibile politici demografice úi consecinĠele lor - Traian ROTARIU...................................................................... 193
Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 5

Cuprins

CompetenĠă, eficienĠă úi încredere în administraĠia publică - Zoltan BOGATHY, Corina ILIN ................................................ 214 Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate - Ion VLĂDUğ ............................................................................. 224 Evaluation project of the means tested income transfer mechanisms in Romania - Luana POP .............................................................................. 246 EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României, din perspectiva minimului de trai decent al anilor ’90 - Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU ................................. 290 DemocraĠie úi participare politică - Ioana PETRE ........................................................................... 308 Privatizare, motivare úi conflict: o explicaĠie prin teoria jocurilor într-un studiu de caz - ùtefan UNGUREAN ................................................................. 316 Grupuri de risc úi cauze ale neparticiparii úcolare - Lucian POP, Bogdan VOICU ................................................... 322 Valea Jiului după ’89: un deceniu de probleme úi convulsii - Septimiu KRAUSZ ................................................................... 331 Valea Jiului – reformă úi colaps economico-social - Irinel STEGAR ......................................................................... 344 Intelectualii români din diaspora despre Ġara lor de origine - Monica SĂVULESCU-VOUDOURIS........................................ 359 DeterminanĠi, finalităĠi úi contexte sociale ale educaĠiei úcolare - Denizia GAL............................................................................. 374 RelaĠia educator-copii în condiĠiile reconsiderării obiectivelor úi funcĠiilor instituĠiilor de protecĠie a copilului - Marioara LUDUùAN................................................................. 383 Etiologia úi prevenirea delictelor de omor comise în România în perioada de tranziĠie - Dan BANCIU, Vasile TEODORESCU...................................... 390 EvoluĠia fenomenului infracĠional în contextul tranziĠiei din România - Monica MATEESCU ................................................................ 408
6 Decembrie 2000

Cuprins ProbaĠiunea în sistemul judiciar românesc - între dorinĠe úi realizări - Pavel ABRAHAM ..................................................................... 418 Sursele sănătăĠii organizaĠionale în penitenciarele româneúti - Gheorghe FLORIAN ................................................................ 428 O crimă în penitenciar - abordări psihosociale úi reevaluări instituĠionale - Mihaela BONAğIU, Gabriela LIVADARIU, Gheorghe GHIDĂNAC............................................................. 429 TranziĠia, norocul i etica muncii. Participarea la jocuri de noroc în România anului 2000: un model explicativ - Cosima RUGHINIù .................................................................. 434 Panică de status úi afilieri protecĠioniste în mediul industrial - Alexandru DENIFORESCU...................................................... 450 Imagini úi reprezentări sociale ale muncii - Cristina GAVRILUğĂ ............................................................... 462 Modele ale răspunsului la stresul pierderii locului de muncă - Cristina BACIU......................................................................... 474 Fenomenul etnic obiect al cercetării sociale actuale. Relatii interetnice în România - Ana BĂLAùA............................................................................ 481 ConútiinĠă etnică, conútiinĠă civică úi integrare europeană România úi modelele etno-civice ale integrării - Dan DUNGACIU ...................................................................... 506 Despre etnie úi etnicitate - Silviu COPOSESCU ................................................................ 529 Starea românilor úi a românităĠii în Covasna úi Harghita în perioada post-decembristă - Maria COBIANU-BĂCANU ...................................................... 534 Caracteristici ale excluziunii sociale specifice pentru populaĠia de rromi din România - Marian PREDA......................................................................... 556
Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 7

Cuprins

Partea a III-a Satul úi politici de susĠinere
Dezvoltare úi sărăcie în satele României - Dumitru SANDU....................................................................... 575 Agricultura úi satul în labirintul tranziĠiei - Gheorghe SOCOL ................................................................... 599 O perspectivă sociologică asupra locuinĠei rurale din România - Trăilă CERNESCU................................................................... 625 Satul românesc în tranziĠie - Mihai MERFEA, Ioan C.CIOBAN ............................................. 652 Matrice comunitară, fapt comunitar úi nivel de informare în satul românesc contemporan. InvestigaĠii în MunĠii Apuseni (1985-1986 úi 1999-2000) - Mihai PASCARU ...................................................................... 660

Partea a IV-a AsistenĠa socială
AsistenĠa psiho-socială a femeii victimizate - Valentina PRIğCAN ................................................................. 697 AsistenĠa psiho-socială a persoanelor infectate de HIV/SIDA - Svetlana RÎJICOVA ................................................................. 702 AsistenĠa socială – disciplină útiinĠifică - Maria BULGARU...................................................................... 707 Din istoricul asistenĠei sociale în Moldova - Maria BULGARU, Marcela DILION.......................................... 711 Sociologiile clinice úi reformarea învăĠământului de sociologie úi asistenĠă socială - Ion IONESCU........................................................................... 719 ÎnvăĠarea socială în penitenciar - Maria MOLDOVEANU ............................................................. 729 Familia tânără - particularităĠi sociodemografice în perioada de tranziĠie - Maria VOINEA ......................................................................... 734
8 Decembrie 2000

Cuprins Roluri conjugale, mijloc de manifestare a modelului cultural în comportamentul familiilor tinere - Dumitru BATÂR ....................................................................... 738 Modernitate úi tradiĠie în protecĠia copilului - perspectiva unei cercetări calitative - Maria ROTH-SZAMOSKOZI, Adina BERECZKI ...................... 744 AsistenĠă socială a familiei în sistemul administraĠiei publice locale la hotarul secolului XXI - Iulia IURCHEVICI..................................................................... 761 Necesitatea serviciilor de consiliere familială - Georgeta GHEBREA ............................................................... 765 Abuzul úi violenĠa contra persoanelor vârstnice - Constantin BOGDAN ............................................................... 778

Partea a V-a Societatea în tranziĠie: abordări metodologice
A fi sociolog într-un oraú de provincie: tineri sociologi în căutarea unei cariere - Floare CHIPEA, Adrian HATOS, Sergiu BĂLğĂTESCU, Dragoú DĂRĂBĂNEANU, ùerban OLAH................................. 791 Reorganizarea memoriei sociale în tranziĠia postcomunistă din România - Septimiu CHELCEA ................................................................. 803 Studiul relaĠiilor inter-societale: o provocare pentru sociologia românească - Bogdan Juncu LUNGULESCU ................................................ 828 Zece predicate sociologice pentru creativitate úi dezvoltarea creativităĠii - Gheorghe ONUğ ...................................................................... 836 Ce analizăm? ColectivităĠi statistice sau colectivităĠi "spirituale" - Silviu TOTELECAN.................................................................. 843 Preocupările Institutului Social Banat-Criúana pentru o cercetare multi úi interdisciplinară a satului bănăĠean interbelic - Carmen ALBERT ..................................................................... 853
Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 9

Cuprins

Sociologia educaĠiei în perspectiva teoriei “noilor útiinĠe sociale“ - Sorin CRISTEA, Cornel CONSTANTINESCU ......................... 862 Restructurare socială în România după 1989 - Răzvan DINICĂ........................................................................ 869 Realitatea sociologică a unei utopii contemporane - România - Bogdan NADOLU..................................................................... 882 Ubicuitatea războiului axiologic - Vasile ZĂRNESCU .................................................................. 892

Partea a VI-a TranziĠia úi mass-meedia
Despre "ritualizarea optimismului" prin "raĠionamente prescurtate" - Nicolae PERPELEA ................................................................. 913 Presa ca evaluator al activităĠii parlamentare în spaĠiul public - Emilia VASILIU ........................................................................ 931 Portretul "ideal" al candidatului la preúedinĠia României din perspectiva electoratului din Timiúoara - Marcel IORDACHE .................................................................. 948 Sondaje naĠionale úi alegeri locale - Alin TEODORESCU................................................................. 960

10

Decembrie 2000

Partea I

Societatea românească în tranziĠie úi politici de răspuns

Politica socială în România în tranziĠie

Politica socială în România în tranziĠie
Cătălin ZAMFIR

FuncĠiile politicii sociale în perioada tranziĠiei. In contextul societăĠii româneúti, politica socială în perioada tranziĠiei de la economia socialistă la economia de piaĠă a avut de îndeplinit mai multe funcĠii: 1. FuncĠia reparatorie: corectarea deformărilor sociale produse de socialism. Două componente distincte sunt incluse aici: a. Corectarea unor deformări/nedreptăĠi structurale precum persecuĠia politică a unor persoane, dar úi naĠionalizarea proprietăĠilor. b. Corectarea politicii de sacrificare a standardului de viaĠă al populaĠiei din ultima parte a perioadei socialiste: retragerea nelegală a unor drepturi salariale, impunerea de contribuĠii forĠate, muncă neplătită, reducerea dramatică a finanĠării învăĠământului úi sănătăĠii. 2. FuncĠia compensatorie: prevenirea úi minimizarea costurilor sociale ale tranzitiei. 3. FuncĠia de facilitare a tranziĠiei: crearea unui cadru social favorabil tranzitiei, de mobilizare a resurselor sociale pentru susĠinerea proceselor de schimbare socială úi economică, concomitent cu stimularea restructurării, motivarea performanĠelor úi stimularea reorientării pe piata muncii. 4. Dezvoltarea unui sistem de securitate socială standard în contextul noii economii de piaĠă. Etapele politicii sociale în perioada tranziĠiei. 1. Etapa reparatorie (22 decembrie 1989 – iunie 1990). Primele 6 luni de după RevoluĠie înregistrează o mulĠime de măsuri de tip reparatori: a. Lichidarea rarităĠii produselor – sistarea exporturilor de bunuri alimentare, import de bunuri de consum, masiv subvenĠionate datorită valorii artificial de ridicate a leului. b. Ridicarea nivelului de trai al populaĠiei prin: reduceri de preĠuri la unele bunuri de consum curent (energie electrică úi termică), acordarea unor beneficii salariale considerate a fi abuziv retrase în ultimii ani ai regimului socialist (multe dintre ele úi retroactiv), inclusiv promovări masive în funcĠii, înapoierea ‘părĠilor sociale’ (contribuĠii forĠate ale salariaĠilor la capitalizarea întreprinderilor), lichidarea úomajului nerecunoscut (aproximativ 4.5% în 1989) prin angajări masive în întreprinderile de stat, mărirea loturilor de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 13

Cătălin ZAMFIR
pământ acordate în folosinĠă Ġăranilor. Ca rezultat al acestei politici, în 1990 veniturile populaĠiei au crescut cu 25,1% în raport cu 1989. c. Creúterea cheltuielilor de protecĠie socială, mai ales pentru unele categorii considerate a fi fost grav neglijate: persoane din instituĠiile de asistenĠă socială, handicapaĠi. d. Creúteri substanĠiale în finanĠarea învăĠământului úi sănătăĠii. e. ReparaĠii pentru victimele politice ale regimului comunist. f. Recompense pentru participanĠii la RevoluĠie úi reparaĠii pentru victimele RevoluĠiei úi urmaúii acestora. ExplicaĠia politicii reparatorii: a. Starea de spirit a populaĠiei: certitudinea că o reorientare a resurselor economice disponibile în favoarea populaĠiei este posibilă úi necesară; sentimentul că după o lungă prioadă de frustrări úi umilinĠe, este nevoie de o corecĠie masivă a standardului de viaĠă, chiar de un fel de meritată ‘sărbătoare’; optimismul cu privire la relansarea imediată a economiei care va face sustenabilă o asemenea creútere; răsturnarea regimului socialist prin revoltă populară a insuflat sentimentul populaĠiei că a obĠinut dreptul úi puterea să influenĠeze direct deciziile politice. b. PoziĠia fragilă a noii guvernări. Deficitul de legitimitate al noii guvernări a fost accentuat de presiunea puternică a partidelor istorice nou înfiinĠate care contestau legitimitatea acesteea. c. Constituirea unor puternice grupuri de interese care au profitat de receptivitatea noii guvernări la acceptarea de măsuri reparatorii. Un factor esenĠial l-a jucat miúcarea sindicală. Explozia sindicalismului imediat după RevoluĠie a făcut din sindicate un actor socialpolitic extrem de puternic, iar interesele grupurilor reprezentate de sindicatele cele mai puternice au putut fi impuse guvernării. S-a declanúat o adevărată avalanúe de revendicări sindicale, satisfăcute în cea mai mare măsură în această perioadă. Criza politicii reparatorii. Spre sfârúitul perioadei, presiunea revendicărilor reparatorii a ajuns în mod natural într-un punct de criză: cele mai importante úi evidente reparaĠii fuseseră realizate; escaladarea revendicărilor sindicale a devenit evident că risca să intre pe o pantă destructivă pentru întreaga societate, suportul colectiv pentru noi revendicări scăzând, în consecinĠă, rapid; percepĠia coletivă tot mai conturată a faptului că resursele economice iniĠial disponibile sunt în curs de epuizare, economia dând semne tot mai evidente de declin, fapt care anunĠa limitări drastice în viitorul imediat; frustrarea tot mai accentuată generată de distribuĠia inechitabilă a reparaĠiilor, de ele beneficiind mai ales grupurile cu putere social-politică. 2. Etapa construcĠiei consensului naĠional pentru lansarea unei noi politici sociale (iunie 1990–1991). La mijlocul anului 1990 politica haotică de tip reparatoriu este stopată. Instaurarea în iunie 1990 a primului guvern legitimat de alegeri democratice a dus la creútea autorităĠii guvernării úi a capacităĠii ei de a rezista la presiuni úi de a promova o politică socială coerentă. Pe de altă parte, sindicatele însele au atins rapid un punct de maturizare politică, asumându-úi responsabilităĠi pentru dezvoltarea globală a colectivităĠii. Punctul cheie al acestei schimbări l-a constituit acordul guvern-sindicate asupra unui moratoriu asupra revendicărilor salariale (iulie 1900), până în momentul în care reglementări globale de politică socială úi salarială vor fi adoptate, pe bază de consultări, prin mecanismele unei guvernări democratice normale. Este meritul 14 Decembrie 2000

Politica socială în România în tranziĠie
sindicatelor de a fi acceptat cu responsabilitate un asemenea moratoriu. Doar unele sindicate din sectoare care deĠineau poziĠii puternice politice úi economice au continuat să preseze asupra guvernului, reuúind, în ciuda moratoriului, să obĠină satisfacerea unor revendicări. Se constitue Comisia mixtă Guvern/ Sindicate a cărei funcĠie era de a oferi cadrul unor consultări sistematice pe problemele sociale úi economice importante. In acel moment se pun bazele unui model partenerial în relaĠiile guvern-sindicate, în locul modelului confruntaĠional. Principiul tripartitismului este asimilat explicit în politica românească. Imperativul armonizării pluralităĠii de revendicări sindicale într-o politică globală responsabilă a fost factorul crucial al declanúării unui proces rapid de structurare internă a miúcării sindicale - sindicate de întreprindere, federaĠii úi confederaĠii -, marile confederaĠii sindicale devenind partenerii de dialog ai guvernului. In a doua parte a anului 1990 úi începutul anului 1991 sunt elaborate, cu acordul sindicatelor, principalele reglementări legale ale relaĠiilor de muncă: Legea ajutorului de úomaj, Legea sindicatelor, Legea soluĠionării conflictelor de muncă, Legea contractului colectiv de muncă colectiv, Legea concediului de odihnă, Legea salarizării, însoĠită de noul sistem de salarizare stabilit prin Hotărâre de guvern. Ca rezulatat al moratoriului úi al constituirii prateneriatului guvern-sindicate, în cea de a doua jumătate a anului 1990 úi în 1991 conflictele de muncă cunosc o scădere semnificativă. Principalul produs al acestei etape este încetarea măsurilor de tip reparatoriu în sfera relaĠiilor de muncă úi creerea unui nou cadru legislativ care oferea soluĠionarea, prin mecansime instituĠionalizate normale, a problemelor de muncă. 3. Etapa prezentă (1991-2000) este caracterizată prin conturarea unor politici sociale specifice perioadei tranziĠiei úi continuarea reconsiderării lor în perspectiva tranziĠiei la o economie de piaĠă. Pe lângă utilizarea mijlaocelor standard ale sistemului de securitate socială, caracteristic acestei etape este încercarea de a promova o politică socială prin mijloacele politcii economice. Din acest punct de vedere putem distinge două subperioade: a. 1990–1996: eforturi bugetare apreciabile au fost făcute pentru protejarea locurilor de muncă, în speranĠa că o asemenea politică va sprijini totodată întreprinderile să parcurgă procesul de reformă. O asemenea abordare a reprezentat o formă de suport a clasei salariale, fiind susĠinută masiv de sindicate. b. 1997-2000: resurse financiare importante au fost alocate pentru a susĠine scoaterea din sfera muncii salariale a importante grupuri social-profesionale, angajate în sectoare economice care urmau a fi restructurate prin reducere drastică (minerit în primul rând). In această perioadă, în politica economică a fost abandonată obiectivul conservării locurilor de muncă. O asemenea orientare a fost considerată chiar a reprezenta o cauză importantă a frânării reformei. Obiectivul politic principal în această etapă a fost promovarea reformei prin reducerea de locuri de muncă úi, complementar, creerea de noi locuri de muncă în sectorul privat. In consecinĠă, un important efort financiar a fost făcut, pe de o parte, pentru plata unor compensaĠii substanĠiale pentru licenĠierile în masă, iar pe de altă parte, pentru creerea de noi locuri de muncă. Dacă în prima parte, problema protejării Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 15

Cătălin ZAMFIR
locurilor de muncă s-a fundat pe proiectul optimist al reformei întreprinderilor prin susĠinerea menĠinerii/ dezvoltării lor, în cea de a doua parte a intervalului s-a optat pentru reforma prin reducerea activităĠii úi chiar desfiinĠarea întreprinderilor consdierate a fi lipsite de perspectivă. Dacă primul obiectiv – restructurarea prin reducere a activităĠii - a fost realizat în mare măsură, cel de al doilea obiectiv – creerea de noi locuri de muncă în sectorul privat – a fost mai degrabă ratat. Trei dileme ale politicii sociale în perioada tranziĠiei OpĠiunile de politică socială din primii 11 ani ai tranziĠiei au fost realizate în spaĠiul a 3 dileme fundamentale: 1. ExtraprotecĠie pentru a compensa parĠial costurile sociale ale tranziĠie versus evitarea excesului de protecĠie socială. ExtraprotecĠia este motivată de mai multe raĠiuni: a. suportul pentru úomajul care însoĠeúte restructurarea economică, b. suportul pentru segmentele sociale sever sărăcite în ultimul deceniu al perioadei socialiste úi în perioada de tranziĠie, c. revenirea la un standard minimal acceptabil al serviciilor publice sociale fundamentale: învăĠământ, sănătate, asistenĠa socială. Excesul de protecĠie socială în perioada tranziĠie, blochează restructurarea úi relansarea economică: a. Crează dependenĠă individuală úi colectivă (diminuează motivaĠia individuală de a se readapta la un sistem competitiv úi performant úi a întreprinderilor de a se restructura úi deveni eficiente, mizând excesiv pe suportul statului), b. orientează resursele bugetare spre consum în loc spre susĠinerea restructurării úi a relansării economice, c. afectează negativ echilibrul macro-economic, presând excesiv asupra bugetului. 2. Cum se distribuie costurile sociale ale tranziĠiei: solidaritate în faĠa dificultăĠilor tranziĠie versus individualism, ca efect úi motivator al economiei de piaĠă. 3. ReparaĠiile nedreptăĠilor regimului comunist: prioritate absolută acordată reparaĠiilor nedreptăĠilor produse de regimul comunist versus útergerea tuturor datoriilor úi concentrarea pe construcĠia viitorului. 4 întrebări fundamentale s-au pus, într-o formă mai mult sau mai puĠin explicită, în raport cu aceste reparaĠii: a. Toate nedreptăĠile ar trebui compensate sau doar unele dintre ele ? b. care este volumul costurilor reparaĠiilor úi în ce măsură sunt ele fezabile după 50 de ani ? c. cine urmează să suporte costurile compensărilor ? d. care este efectul reparaĠiilor pentru reformă úi pentru relansarea economică ? Profilul politicii sociale în România: Caracteristici generale Se pot formula mai multe caracteristici generale ale politicilor sociale practicate în România în tranziĠie până în prezent: a. Parteneriatul cu sindicatele, chiar însoĠit de tensiuni úi răbufniri conflictuale, a fost o permanenĠă. InfiinĠarea Consiliului economico-social, organizat în jurul mecanismului tripartitismului, reprezintă o nouă formă a acestei opĠiuni politice. 16 Decembrie 2000

Politica socială în România în tranziĠie
b. Continuitatea de concepĠie. Deúi din 1992 s-au succedat 2 guvernări diferite din punctul de vedere al forĠelor politice dominante, orientarea generală a politicilor sociale, cu excepĠia unor componente, a rămas constantă. Se poate distinge un nucleu comun al presupoziĠiilor ideologice úi sociale care au fundat opĠiunile de politică socială. c. Continuarea reformei sistemului de protecĠie socială într-o modalitate ezitantă, punctuală, insuficient susĠinută de dezbateri publice asupra opĠiunilor fundamentale, caracteristică de altfel întregii reforme din România. In 1999 a fost adoptată noua Lege a pensiilor, al cărui proiect fusese elaborat cu 4-5 ani în urmă. In 1995 a fost adoptată, în mod special la insistenĠa Băncii Mondiale, Legea ajutorului social, care de la început a funcĠionat mai degrabă simbolic. In 1997 a fost adoptată Legea asigurărilor de sănătate a cărei implementare se află încă în faza de confuzie iniĠială. De câĠiva ani se află în pregătire Legea asistenĠei sociale. d. Preluarea iniĠiativei în orientarea reformei sistemului de securitate socială de către organisme internaĠionale: la început Banca mondială, mai apoi, într-o măsură mai redusă úi ezitantă, Uniunea europeană úi UNDP. O caracteristică importantă a mecanismului de adoptare a noilor opĠiuni, cu extrem de importante consecinĠe, unele net negative, o reprezintă influenĠa determinantă a organismelor internaĠionale. Cele două Carte ale asistenĠei sociale úi asigurărilor sociale au fost elaborate (1993-94) cu finanĠarea Băncii mondiale, de către experĠi străini. Ele au conturat profilul sistemelor de ajutor social úi pensii adoptate mai târziu. Măsuri importante de protecĠie socială, în mod special referitoare la suportul social al úomerilor, suportul familiilor cu copii, au fost luate pe baza studiilor coordonate de Banca mondială úi cu orientarea acestei instituĠii. In cea de a doua parte a intervalului, Uniunea europeană a susĠinut importante programe de reformă: în sfera metodelor active de combatere a úomajului, serviciilor de asisenĠă socială, învăĠământului superior, dezvoltării regionale etc. Programele Uniunii europene au avut un caracter mult mai lax directiv decât cele ale Băncii mondiale. Mecanismul lor a constat în elaborarea de către specialiúti străini a unor termeni de referinĠă pentru programele de reformă úi selectarea, prin licitaĠie, a unui consorĠium occidental de realizare a respectivelor programe. Cuplul termeni de referinĠă/ consorĠium occidental a acordat de data aceasta nu atât Uniunii europene ca instituĠie, ci unor experĠi occidentali rolul fundamental în orientarea programelor de reformă socială din România. In 1998, UNDP lansează un ambiĠios program de elaborare a unei Strategii de prevenire úi combatere a sărăciei care urma să fie asimilată ca strategie naĠională. Marea majoritate a acestor programe, dacă nu toate, se caracterizează prin faptul că ele sunt organizate úi derulate în cadrul instituĠiilor internaĠionale, iar nu în cadrul instituĠiilor guvernametale naĠionale. Printre alte consecinĠe, rolul directiv în orientarea reformelor sociale al instituĠiilor internaĠionale explică deficitul grav de dezbateri interne în jurul reformelor, lipsa de transparenĠă a procesului, marginalizarea experĠilor naĠionali, angajaĠi de regulă ca executanĠi ‘de mâna a doua’ în echipele conduse de experĠi străini. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 17

Cătălin ZAMFIR
e. Trecerea în primul plan al atenĠiei a reparaĠiilor în sfera proprietăĠii, după închiderea problemei reparaĠiilor în sfera muncii printr-un larg consens naĠional. Din 1991 până în prezent, restituĠia proprietăĠilor naĠionalizate la începutul perioadei socialiste a reprezentat o temă constantă de dispută politică. Dacă guvernarea PDSR a fost foarte circumspectă în această privinĠă, oscilând în jurul unor soluĠii de compromis úi evitând să promoveze o atitudine clară úi coerentă, mai atentă la consecinĠele sociale mulitple, guvernarea de după 1996, dominată de partidele istorice, a avut ca obiectiv central soluĠionarea ei definitivă, pe baza principiului restitutio in integrum. Caracteristic ultimei guvernări a fost încercarea de a retroceda, cât mai mult posibil, a tuturor proprietăĠilor naĠionalizate, fără o analiză a implicaĠiilor sociale úi economice úi nici a fezabilităĠii sale. Retrocedarea pământurilor a fost obiectivul Legii 18 din 1991 úi, mai târziu, în 1999 a aúa numitei Legi Lupu. Această opĠiune politică a avut ca singur obiectiv refacerea fostelor proprietăĠi agricole, fără a avea în vedere în nici un fel constituirea bazei de proprietate pentru ferme agricole eficiente economic. S-a presupus în mod naiv că instituirea proprietăĠii private asupra pământului va duce rapid la un proces de constituire de ferme private eficiente. O asemenea presupoziĠie s-a dovedit a fi complet falsă, fărâmiĠarea proprietăĠii pământului úi dirijarea ei într-o măsură semnificativă către segmente de populaĠie neimplicată în activitatea agricolă reprezină probabil factorul cel mai important al crizei profunde prin care trece agricultura. Refacerea proprietăĠii în formele sale iniĠiale a fost un substitut cu totul nefericit pentru o reformă agrară productivă. Un al doilea obiectiv al reparaĠiilor referitoare la proprietate s-a referit la locuinĠele naĠionalizate. Legea adoptată în 1995 a stârnit multe nemulĠumiri, mai ales din partea foútilor proprietari. Ea a facilitat totodată úi multe abuzuri. In ciuda promisiunilor electorale, noua guvernare a schimbat fundamental sensul legii, prin manevere polilitice úi juridice ‘colaterale’. Dacă în linii generale problema retrocedării locuinĠelor a fost încheiată, efectele sociale negative ale acestei opĠiuni sunt departe de a fi atins punctul maxim. Nu a existat o concepĠie politică asupra modului în care regimul socialist a nedreptăĠit populaĠia, fapt care a făcut să fie selectate doar unele reparaĠii (cele referitoare la proprietate aproape în exclusvitate) pentru a fi promovate. O asemea opĠiune politică a creat o uriaúe inechitate: multe alte nedreptăĠi, chiar úi mai grave, au fost necompensate; reparaĠiile realizate au fost cel mai adesea contraproductive în raport cu obiectivul restructurării úi relansării economiei sau au fost indirect sau direct plătite de alte persoane care nu au avut nici o vină. S-a produs în consecinĠă o distribuire socială accentuat inechitabilă a costurilor reparaĠiilor. f. In ciuda declaraĠiilor abstracte, neglijarea minimizării costurilor sociale ale tranziĠiei. Deúi de la început a existat conútiinĠa existenĠei unor costuri sociale ale tranziĠiei, politica socială nu a încercat decât în mod limitat să le prevină úi diminueze. Segmentele care se zbat într-o sărăcie extremă, afectate de procese grave de dezorganizare socială, au primit o atenĠie mai degrabă declarativă, neexistând mecanisme minime de intervenĠie. ProtecĠia populaĠiei faĠă de o serie de procese negative caracteristice perioadei de tranziĠie – amplificarea corupĠiei úi a criminalităĠii, exploatare criminală în diferite forme, 18 Decembrie 2000

Politica socială în România în tranziĠie
inclusiv prin ‘ingineriile’ financiare de diferite feluri (Caritas, SAFI, BANCOREX) – a fost practic inexistentă. Organismele statale au fost paralizat în faĠa speculaĠiilor economice cu efecte dezastroase asupra standardului de viaĠă úi a moralului colectivităĠii. Nu a existat decât marginal o preocupare pentru distribuirea cât de cât echitabilă a costurilor sociale ale tranziĠiei. Deficitul de politică socială în această privinĠă a fost responsabil de o polarizare socială accentuată a colectivităĠii úi pe dimensiunea 'câútigători/ pierzători’ ai tranziĠiei. g. Neglijarea cronică a fornmelor non-economice, pur sociale ale politicii sociale, ca de exemplu serviciile publice de asistenĠă socială, protecĠia cetăĠeanului de corupĠia birocraĠiei publice, protecĠia consumatorului, protecĠia proprietăĠii personale faĠă de deposedarea prin înúelăciune. h. Orientarea politicii sociale a fost mai degrabă pasivă decât activă. Resursele utilizate pentru susĠinerea unor programe active, de dezvoltare a capacităĠilor de intervenĠei socială, uneori substanĠial finanĠate de agenĠiile occidentale, au fost slab eficiente, de marea majoritate a resurselor beneficiind clasa mijlocie úi mult mai puĠin cei efectiv în nevoie. Programele de dezvoltare a capacităĠilor publice úi ale societăĠii civile, concepute în mod naiv, au avut efecte disproporĠionat de reduse în raport cu costurile. Deúi s-a vorbit foarte mult, de exemplu, despre măsurile active de combatere a úomajului, fiind utilizate fonduri substanĠiale atât din bugetul naĠional, cât úi din credite nerambursabile sau rambursabile, efectul programelor active în acest domeniu poate fi considerat apropiat de nul. Politica creării de noi locuri de muncă a fost mai degrabă incoerentă, iar efectele ei sunt greu vizibile. La nivelul intenĠiilor politice, s-a acordat o atenĠie specială stimulării întreprinderilor private mici úi mijlocii, dar dezvoltarea acestora a fost descurajată, direct sau indirect, prin alte măsuri. InvestiĠiile în infrastructură úi mai ales lucrările de interes public, care ar fi putut reprezenta o soluĠie mult mai ieftină úi eficientă de amortizare a úomajului datorat restructurării industriei, au fost considerate, în mod eronat, nerecomandabile. Poate forma cea mai eficientă de intervenĠie activă în refacerea capacităĠilor individuale úi colective de viaĠă normală – serviciile de asistenĠă socială – a fost sistematic subestimată. i. Promovarea în ultimii ani a principiului descentralizării în producerea protecĠiei sociale. Pe fondul mai general al descentralizării administrative, al creúterii responsabilităĠilor autorităĠilor publice locale, unele activităĠi în special de asistenĠă socială au fost trecute în sarcina autorităĠilor sociale. Si în acest domeniu, descentralizarea realizată accentuat începând cu 1997 a fost mai degrabă haotică, nesusĠinută metodologic úi organizaĠional, printr-o regândire a relaĠiilor dintre nivelul naĠional úi cel local úi, în mod special, fără asigurarea resurselor financiare pentru realizarea responsabilităĠilor delegate. Din acest punct de vedere, descentralizarea a reprezentat mai degrabă o modalitate de continuare a retragerii organismelor statale naĠionale din asigurarea protecĠiei sociale úi de reducere a efortului bugetar, prin aruncarea sarcinilor asupra bugerelor locale lipsite de resurse. Rezultatul imediat vizibil l-a constituit o criză a finanĠării insituĠiilor de asistenĠă socială. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 19

Cătălin ZAMFIR
Profilul politicii sociale în România: Nivelul finanĠării Încă din primii ani de după RevoluĠie, s-a critalizat ideea, susĠinută de unii specialiúti, dar acceptată în principiu de mulĠi actori politici, că în perioada tranziĠiei, pentru a minimiza costurile sociale ale acesteea úi a evita degradarea calităĠii societăĠii greu úi costisitor reversibile, este nevoie de o protecĠie socială extra-ordinară, mai accentuată. Un al doilea argument pentru o asemenea cerinĠă îl reprezenta necesitatea refacerii sistemelor de învăĠământ úi sănătate, grav degradate în ultima perioadă a regimului socialist. O asemenea protecĠie suplimentară putea fi realizată în primul rând printr-o creútere a nivelului finanĠării ei. Datele indică faptul că în toate Ġările în tranziĠie din Europa, în primii ani ai tranziĠiei se înregistrează o creútere substanĠială a cheltuielilor sociale publice. Este util să ne întrebăm dacă Ġara noastră se înscrie în acest pattern, cu alte cuvinte dacă guvernările de până acum au optat pentru o protecĠie socială extra-ordinară. Nivelul cheltuielilor sociale este considerat de Raportul mondial al dezvoltării umane pe 1999 a fi un factor extrem de important al asigurării unei dezvoltări umane satisfăcătoare. Raportul face totodată apel în special la Ġările sărace, ca, în ciuda limitări resurselor, să facă un effort mai accentuat în acest domeniu. In cei 11 ani de tranziĠie, în România, nivelul chletuielilor sociale publice a fost, relativ la capacitatea economică a Ġării (ca % din PIB), semnificativ mai redus comparativ cu efortul celorlalte Ġări în tranziĠie. Suntem de asemenea departe de nivelul angajării sociale al Ġărilor din Europa Occidentală (Tabel 1). Tabel 1 Cheltuieli publice sociale ca % din PIB, în România comparativ cu alte Ġări în tranziĠie úi cu Ġările Uniunii europene Ungaria (1994) Slovenia (1995) Polonia (1993) Ucraina (1995) Estonia (1995) Letonia (1995) Slovacia (1993) Republica Cehă (1994) Albania (1993) Lituania (1994) Moldova (1995) Bulgaria (1995) Belarus (1993) România (1995) 32.3 29.5 29.4 29.0 27.0 26.7 26.0 25.5 20.3 19.3 19.0 18.3 17.1 16,0 16,6 (1998) Decembrie 2000

20

6 Peste 30 Sursa: C. 1999.2 27.Politica socială în România în tranziĠie Media Ġări tranziĠie (1993) Media Ġări europene tranziĠie (1994) Media Ġări CSI (1994) Majoritatea Ġărilor UE 21. toate Ġările în tranziĠie au optat pentru o protecĠie socială mai accentuată. Politici sociale în România: 1990-1998. pentru această perioadă deĠinem informaĠii comparabile despre celelalte Ġări în tranziĠie. ca % din PIB. Se poate conclude că politica socială în cei 10 ani de tranziĠie s-a plasat din punctul de vedere al nivelului finanĠării sale pe linia modelului statului minimalist al bunăstării.6 1. Expert. úi creúteri. Tabel 2 Nivelul iniĠial al cheltuielilor sociale publice în Ġările foste socialiste.2 13. creúterea în acest domeniu în Ġara noastră a fost dintre cele mai modeste: în 1993 cu 1 punct procentual. Ed.0 6.0 19. în puncte procentuale. Ed. Politici sociale în România: 1990-1998.Zamfir (coordonator).0 în Sursa: C. Expert. Zamfir (coord. 1999 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 21 .7 20. In plus.4 14. în 1993 faĠă de 1989 Tări în tranziĠie Media Ġărilor în tranziĠie Media Ġărilor europene tranziĠie România Media Ġări CSI 1989 16. faĠă de 6 în Ġările europene în tranziĠie. crescând semnificativ nivelul fondurilor alocate (Tabel 2).6 Creúteri în 1993 faĠă de 1989 în puncte procentuale 4. Notă: Am utilizat datele din 1993-95 pentru a identifica reacĠia din prima perioadă a tranziĠiei. mai ales dacă ne referim la Ġările europene.). nivelul cheltuielilor sociale publice în celelalte Ġări nu s-a modificat sensibil. Deúi nivelul iniĠial al cheltuielilor sociale publice în România era dintre cele mai scăzute din sistemul socialist.5 6. Cu excepĠia Ġărilor care au intrat într-o criză economică accentuată după primii ani ai tranziĠiei (Albania úi Bulgaria). Comparativ cu nivelul ultimului an al perioadei socialiste (1989).

7 10. deci al protecĠiei sociale efective.M inim Ajutor úom aj P ensie A.1 4.Cătălin ZAMFIR Profilul politicii sociale în România: Structura cheltuielilor sociale publice Câteva beneficii sociale ca % din salariul mediu net 70 60 50 40 30 20 10 0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 Sal. Ed. spre deosebire de celelalte Ġări.5 Sursa: C.9 1993 1993 faĠă de 1989 în % 8. un factor explicativ important al exploziei sărăciei. Expert. ca o reacĠie de compensare faĠă de situaĠia moútenită de la regimul socialist.pers. cu mici variaĠii anuale (Tabelele 4 úi 5). Tabel 4 Dinamica cheltuielilor sociale publice pentru învăĠământ úi sănătate 1989 Media Ġărilor în tranziĠie Tări europene în tranziĠie Tări CSI România 8. ajutor de úomaj.9 8.9 1991 9. Politici sociale în România: 1990-1998. Din punctul de vedere al structurii cheltuielilor sociale publice. putem considera că efortul pentru suportul celor aflaĠi în dificultate a scăzut.3 10.3 10. Dimpotrivă. creúterea efortului financiar s-a produs mai accentuat în finanĠarea serviciilor sociale fundamentale (învăĠământ úi sănătate). ci pentru una subdimensionată în raport cu un potenĠial sugerat de celelalte Ġări aflate în situaĠii similare.9 125. efortul suplimentar în acest domeniu nu a fost mai accentuat: a depăúit cu puĠin 10% din PIB în ultimii ani.Soc.9 1992 9.1 5. alocaĠii pentru copii. În sfera transferurilor sociale financiare directe (pensii. ajutor social). O asemenea opĠiune a reprezentat o sursă a costurilor sociale úi umane excesive ale tranziĠiei. In primii ani ai tranziĠiei. Nici după 10 ani.2 118.4 8.7 9.6 8.4 6.7 95. 1999 22 Decembrie 2000 .4 8. în ciuda exploziei sărăciei.8 107.Zamfir (coordonator).1 5.6 7.8 6. România se diferenĠiază semnificativ de asemenea de celelalte Ġări în tranziĠie. Putem conclude pe baza acestor date că România a reprezentat o excepĠie de la patternul general: ea nu a optat pentru o protecĠie socială extra-ordinară. mai accentuată.2 8. dacă ne raportăm la explozia sărăciei de după 1990. efortul a rămas relativ la acelaúi nivel.7 1990 8.

6 16.1 10.0 12.7 124. a. Politici sociale în România: 1990-1998.2 9.3 10.8 9.1 1992 10.9 Sursa: C.8 7.7 1991 11.6 7. Ed.6 7.0 7.1 7.6 15.2 131.5 11.1 8.Zamfir (coordonator).6 6.6 1993 1993 faĠă de 1989 în % 11.6 15. Ed. Politica socială din perioada de tranziĠie s-a centrat pe sistemul asigurărilor sociale. 1999 Tabel 6 Transferurile sociale financiare directe către populaĠie ca % din PIB: 4 ani de tranziĠie Polonia (1993) Ungaria (1993) Slovenia (1993) Slovacia (1993) Republica Cehă (1993) Letonia (1993) Bulgaria (1993) România (1993) Belarus (1993) Estonia (1993) Ucraina (1993) Albania (1993) Lituania (1993) Moldova (1994) 18.1 130.0 10.9 17. Prin această opĠiune s-a asigurat o securitate minimă a Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 23 .5 1990 9.Zamfir (coordonator).3 97.5 9.1 12.6 13.9 13. el este complet diferit de filozofia acestuia úi în mod special de recomandaările doctrinelor neoliberale. Expert.2 9. Politici sociale în România: 1990-1998.8 6.1 9.3 14.7 9.Politica socială în România în tranziĠie Tabel 5 Dinamica transferurilor sociale financiare directe 1989 Media Ġărilor în tranziĠie Tări europene în tranziĠie Tări CSI România 8.2 13. Expert.7 Sursa: C. ci masiv pe compensarea pierderilor suferite de clasa salarială. 1999 Profilul politcii sociale în România: priorităĠi Dacă prin resursele modeste acordate sectorului social politica socială românească se apropie de modelul statului minimal al bunăstării. ProtecĠia socială nu s-a concentrat pe suportul “celor mai săraci dintre săraci”. prin modul în care aceste resurse au fost orientate.

8 31.1 18. de îmbătrânirea populaĠiei.9 35. Sprijin Pensie AlcocaĠie copil AlocaĠie al doilea copil * Ajutor sociale: pragul pentru o persoană 59.6 15.2 4. ci de doi factori specifici tranziĠiei: pe de o parte politica de pensionare timpurie. iar pe de altă parte de scăderea dramatică a numărului de salariaĠi.3 29. Punctul forte al politicii de protecĠie socială sa plasat tocmai în zona cea mai sensibilă a clasei de salariaĠi: pensionarea.5 30. lărgind-o cu încă doi piloni.2 9.0 6.8 14. Criza financiară a sistemului nu este generată. promovându-se totodată úi o opĠiune socială fundamentală: pentru o societate bazată pe muncă. Minim Ajutor úomaj Aloc. în care munca este recompensată nu numai prin veniturile actuale.7 39.1 15.0 43.0 42.2 13. în speranĠa relaxării presiunii úomajului.4 45.5 3.1 4. Noul sistem de pensii promovat de legea recent adoptată întăreúte această opĠiune. acestea fiind beneficiile sociale care s-au erodat cel mai puĠin (Tabel 7). In al doilea rând.0 20.9 38.9 29.2 37. fapt care le va creúte enorm vulnerabilitatea socială. s-a făcut un efort continuu pentru menĠinerea pensiilor la un nivel rezonabil.5 3.7 30. care pot fi găsiĠi în toate Ġările europene: asigurările de tip investiĠional obligatorii úi cele private facultative. contributorii la sistem.4 41. scăderea gradului de comprehensivitate.3 6. s-a introdus o alocaĠie suplimentară pentru familiile cu 2 sau mai mulĠi copii 24 Decembrie 2000 .3 7. sistemul de asigurări sociale prezintă câteva riscuri. Nota: Din 1997.3 17.4 43. Un segment important de mici întreprinzători úi în mod special cei mai mulĠi dintre Ġărani vor rămâne practic neacoperiĠi de asigurări sociale.0 31. ca în Ġările dezvoltate. dar úi printr-un sistem de securitate eficace în condiĠiile în care ea nu mai poate fi exercitată.5 34.5 45.3 15. In limitele resurselor alocate.Cătălin ZAMFIR unui uriaú segment al populaĠiei – vârstnici care în imensa lor majoritate au fost salariaĠi -. Tabel 7 Dinamica diferitelor beneficii sociale ca % din salariul mediu 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 mai Sal.4 14. Se pare că în ultimul an ritmul erodării pensiilor a crescut.1 61.1 6.9 5.6 41.2 6.0 16.0 39.3 3.9 3. In condiĠiile actuale.9 9. Neplata de către multe întreprinderi a contribuĠiei de asigurări sociale reprezintă un factor suplimentar al dificultăĠilor financiare ale sistemului.2 29.2 29.6 28.3 5. Scăderea numărului de salariaĠi generează pentru viitor o nouă vulnerabilitate: proporĠia vârstnicilor care vor beneficia de pensie va fi substanĠial mai redusă decât în prezent.6 Sursa: Baza de date ICCV.5 26. In primul rând dificultăĠi financiare în curs de adâncire.5 45.3 11.2 21.1 47.

excluzând alocaĠia pentru copii din calculul veniturilor. o modalitate de a face acceptată scoaterea din sistemul salarial a unor grupuri compacte de persoane.6 1998 4. ajungând în mai 2000 la cel mai scăzut nivel al ei atins înaintea creúterii din 1997. foarte bine focalizată după cum arată multe evaluări. lipsită de o voinĠă efectivă de susĠinere. cu un reviriment insuficient în 1997.3 25 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială .8 1991 4. includerea alocaĠiei pentru copii în calculul venitului pentru acordarea ajutorului social a exclus funcĠia acesteea de sprijin suplimentar pentru familiile sărace cu copii. Noul proiect de lege cu privire la venitul minim garantat modifică această prevedere. a cunoscut o erodare continuă: rapidă până în 1996. Toate formele non-contributorii de suport social.03 1991 0.7 1992 3.1 1997 3.1 1995 0.3 1997 0. Politica anti-sărăcie a fost accentuat confuză. instrumentul cel mai important de contracarare a sărăciei.4 1992 0.0 1993 3. concedii de maternitate. AlocaĠia pentru copii. pe măsura excluderii úomerilor din clasa salariaĠilor. Dar datorită deteriorării masive a veniturilor. dar dintr-un salariu mediu substanĠial mai redus. Introducerea în 1997 a sistemului de compensaĠii pentru concedierile în masă a fost perceput a reprezenta mai degrabă ca o “mită” pentru evitarea exploziilor sociale.3 1996 2. Si acestea erau incluse în calculul ajutorului social.1 1995 2. el a cunoscut o erodare rapidă. a ajuns în prezent la 3%. O atenĠie contradictorie a primit sistemul de suport pentru úomeri. Acelaúi lucru se petrece úi cu bursele sociale.Politica socială în România în tranziĠie Există beneficii sociale rezonabile ca nivel úi pentru alte situaĠii de incapacitate de muncă: concedii de boală.0 Tabel 9 Cheltuielile publice pentru asistenĠă socială ca % din PIB 1990 0.2 1993 0. Tabel 8 AlocaĠiile pentru familie úi maternitate ca % din total cheltuieli bugetare 1990 9.2 1998 0. decât ca un sistem echitabil úi productiv. urmând a fi excluse din acesta în noul proiect de lege. care se adresează în mod special minimizării sărăciei.3 1996 0. b.0 1994 3.2 1994 0. Introducerea alocaĠiei pentru familiile cu 2 sau mai mulĠi copii a echilibrat într-un fel situaĠia. Dacă iniĠial ajutorul de úomaj se plasa la nivele rezonabile în raport cu salariul pe care îl înlocuieúte. In plus. Dacă înainte de 1989 ea reprezenta aproximativ 10% din salariul mediu. Nivelul ridicol de meschin al pensiilor foútilor membrii ai cooperativelor agricoli reprezintă un punct dureros nesoluĠionat. urmat de o continuare a erodării (Tabel 7 úi 8). lucru valabil mai accentuat în cazul familiilor cu multi copii. inclusiv un generos concediu de 2 ani pentru îngrijirea copilului. au cunoscut degradarea cea mai accentuată. capacitatea acestei alocaĠii de a compensa adâncirea rapidă a sărăciei acestor familii a fost substanĠial redusă.

ajungând în prezent la un nivel mai degrabă neglijabil atât ca nivel de suport (Tabel 9). Sprijinul pentru familiile cu mulĠi copii a fost.familii =aproximativ 700 000 = 10% 50 000 = 0. situaĠia multora dintre ei nu s-a îmbunătăĠit.7 ori. Cornelia Mihaela Teúliuc. Segmentele sărace. care prezintă un grad ridicat de nevoie. Teúliuc. a beneficiat în mai mare măsură clasa de mijloc. în ciuda unui ajutor important din străinătate. au un acces limitat la mijloacele moderne de planificare familială. In ceea ce priveúte copiii abandonaĠi. el a cunoscut o continuă erodare. a cărui finanĠare internaĠională deja s-a epuizat. modest. Eliminarea sarcinilor nedorite prin accesul larg la planificarea famililală. Emil Daniel Teúliuc (2000). Ajutorul social propriu-zis se plasa în acelaúi an la un un nivel insignifiant de 0.5% din populaĠie din populaĠie Sursa: Lucian Pop. într-o perioadă de dificultate acută. Unele categorii au fost complet ignorate . toate beneficiile sociale în bani de asistenĠă socială. a produs rezultate limitate. altele au primit un suport cu totul insatisfăcător persoanele fără locuinĠă. la un nivel cu totul insuficient úi într-o modalitate ezitantă. a fost introdus târziu (octombrie 1995).femeile úi copiii supuúi violenĠelor în familie -. In 1997. în 1998 ar fi fost necesară creúterea cheltuielilor de 11. Pentru a ajunge la pragul de sărăcie extremă. deúi a beneficiat de resurse importante.Cătălin ZAMFIR Sistemul de ajutor social bazat pe testarea veniturilor. cu excepĠia alocaĠiilor pentru copii. la nivelul decilei 1. cât úi ca acoperire (Tabel 10).3% din PIB. De programul. Teúliuc.05% din PIB (Pop. După introducerea sa. reprezentau 3% din totalul beneficiilor sociale sau 0. prin natura sa orientat spre susĠinerea segmentului celui mai sărac. Grupurile aflate în situaĠiile de dificultate extremă au primit un suport neobijnuit de scăzut. datorită lipsei unei voinĠe politice susĠinute de reformare a 26 Decembrie 2000 . cu o susĠinere politică minimă. Tabel 10 Nivelul ajutorului social úi gradul său de acoperire Nivelul pragului de acordare al ajutorului social ca % din pragul sărăciei extreme úi al sărăciei severe Sărăcie extremă Sărăcie severă 1995 87% 58% 1998 48% 32% Gradul de acoperire al ajutorului social Proiectat în 1994 Realizat 1998 Nr. 2000). S-a făcut extrem de puĠin pentru evitarea abandonului copiilor. Nota: Sărăcia extremă este definită de autori ca reprezentând 40% din media consumului din 1995 (echivalent a 27 $ SUA pe lună). Sărăcia severă corespunde nivelului de 60% din media consumului din 1995.

dar care va afecta advers extrem de negativ capacităĠile profesionale ale tinerei generaĠii. există aici o serie de puncte critice care se pot transforma în tot atâtea crize. nu vor putea fi într-un viitor previzibil acordate. inclusiv în sistemul privat. deúi stipulate recent prin lege. Efortul bugetar (ca procent din PIB) este mult inferior celorlalte Ġări în tranziĠie care nu se află în situaĠii severă de criză. inclusiv datorită faptului că există copii care nu au acte de identitiate) nu au fost înscriúi deloc la úcoală. deúi au consumat resurse importante. concepĠiei confuze asupra strategiei de abordare. într-o perioadă în care aceasta a explodat. mai ales prin stimularea învăĠământului privat. Serviciile de îngrijire socială pentru vârstnici. c. InfiinĠarea. Există riscul. In mod previzibil. în ultimul timp. Un număr excesiv de mare de copii (despre care nu există date suficient de precise. Copiii străzii au ajuns să fie priviĠi ca o inevitabilitate. mizând pe preluarea cheltuielilor direct de către populaĠie. din acest an. Lansată cu sprijinul UNDP în 1998. Serviciile sociale fundamentale . ca statul să se retragă tot mai mult din susĠinerea învăĠământului superior. ca o compensare pentru finanĠarea bugetară insuficientă. Schimbările lipsite de profesionalism úi înĠelegere a sistemului. explicabilă prin reducerea drastică a industriei. Sistemul preúcolar este sever subdezvoltat. Politica incoerentă din acest domeniu a dus la mijlocul anului 2000 la izbucnirea unei noi crize a copilului instituĠionalizat. Creúterea participării directe a populaĠiei la finanĠarea învăĠământului. a fost paralizată de o lipsă de voinĠă politică cronică. InvăĠământul universitar s-a dezvoltat extrem de rapid. Semnificativă este soarta Strategiei de prevenire úi combatere a sărăciei. Există o criză a învăĠământului vocaĠional. pe de o parte. atingând nivele extrem de ridicate.sănătatea úi învăĠământul – au primit în primii ani ai tranziĠiei o atenĠie politică mai specială. prefigurat clar în actuala politică a învăĠământului. In populaĠia de romi situaĠia poate fi considerată a fi extrem de gravă (Tabel 11). continuarea acestei politici va duce. SituaĠia tinerilor care părăsesc instituĠiile pentru copii este dramatică. Există o rată îngrijorătoare a abandonului úcolar în învăĠământul gimnazial obligatoriu úi chiar în cel primar. se face cu ignorarea efectelor educaĠionale úi sociale pe termen mediu úi lung. Se poate conclude că politica de prevenire úi minimizare a sărăciei. úi cu atât mai mult faĠă de Ġările occidentale: 2-3% din PIB.Politica socială în România în tranziĠie sistemului úi. neexistând nici un program cât de cât articulat de soluĠionare a problemei. InvăĠământul în mediul rural pare a cunoaúte o degradare în accentuare. Deúi s-au realizat îmbunătăĠiri substanĠiale de orientare în ultimii 10 ani în educaĠie. au dus la rezultate puĠin semnifidcative. datorită lipsei resurselor financiare úi instituĠionale. fapt care reduce masiv úansele de reuúită úcolară în segmentele sărace ale societăĠii. de clase cu plată în învăĠământul preuniversitar deschide o tendinĠă cu efecte în viitor greu de estimat. iar pe Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 27 . mai ales în comunităĠile izolate. după care au fost în mare măsură sacrificate. lipsind voinĠa politică de transformare a sa într-un program guvernamental de acĠiune concret. ea nu a trecut de faza de proiect. lipsind complet o politică de suport social. ceea ce reprezintă chiar mai puĠin de jumătate decât în celelalte Ġări. la scăderea pe ansamblu a nivelului de educaĠie al populaĠiei.

RelaĠia dintre úcoală úi societate rămâne în continuare deficitară. dar din punctul de vedere al accesului la servicii este angajat într-un proces rapid de polarizare. cu privire la societate. coordonatori Cătălin Zamfir úi Marian Preda. OpĠiunea pentru sistemul de asigurări medicale va avea. cu privire la sistemul economiei de piaĠă úi la sistemul politic democratic sunt încă subreprezentate. In fine. Tabel 11 SituaĠia educaĠională a copiilor de romi Participarea úcolară a copiilor romi (7 – 18 ani) Nu a fost deloc înscris la úcoală . Prevederea că pentru beneficiarii de ajutor social este acoperită asigurarea medicală din fonduri publice introduce o inechitate fundamentală. Capacitatea úcolii de a stabili relaĠii integrative mai largi cu mediul familial al elevilor rămâne sever subdezvoltată.1. efecte polarizante accentuante care trebuie identificate dinainte úi contracarate.60.2% Abandon în ciclul gimnazial . úansa acestor segmente largi de populaĠie de a se asigura medical a scăzut dramatic. Explozia sărăciei a fost un alt factor de scădere a accesului la serviciile medicale. cel puĠin pe termen scurt úi mediu.0% Gradul de alfabetizare funcĠională a copiilor romi (10 – 18 ani) Nu útie să citească deloc . Cei care se califică pentru ajutorul social reprezintă în condiĠiile actuale un segment extrem de îngust de săraci.6% Abandon în ciclul primar . crescând numărul “liber întreprinzătorilor” úi în mod special al Ġăranilor săraci. Sistemul de sănătate a făcut multe progrese din punctul de vedere al echipării sale.19.6.0% Inscris în prezent la úcoală .Cătălin ZAMFIR de altă parte la creúterea rapidă a inegalităĠii de úanse educaĠionale úi la accelerarea proceselor de polarizare socială úi chiar la tendinĠe de segregare. Scăderea acoperirii cu servicii în mediul rural a îngreunat accesul celor de aici la asistenĠa medicală.60.23. Institutul de Cercetare a CalităĠii VieĠii. In condiĠiile în care numărul salariaĠilor s-a redus substanĠial. Un larg segment al populaĠiei este doar marginal acoperit de servicii medicale. din diferite motive. datorită costurilor “colaterale”. Dacă nu se introduce o corecĠie structurală în sistem.0% Citeúte cu dificultate .6% Abandon în ciclul liceal . există încă o largă discrepanĠă între programele úcolare úi cerinĠele funcĠionării sociale eficace: cunoútinĠele úi deprinderile referitoare la prezervarea mediului natural úi construit.16. ne vom confrunta cu o excludere masivă de la serviciile de sănătate de bază. Liberalizarea preĠului medicamentelor a scăzut accesul la multe tratamente absolut necesare.4% Sursa: SituaĠia social-economică a romilor: 1998.9.6% Citeúte bine . în cadrul unui învăĠământ încă excesiv centrat pe acumularea de informaĠii. 28 Decembrie 2000 .

a segmentelor de populaĠie plasate în afara sferei muncii. la nivelul experienĠei europene. dar acestea nu pot să acopere nici pe departe nevoia de asistenĠă socială. înainte de a intra în faza de concretizare úi implementare. Nu există decât câteva tentative mai degrabă timide de a dezvolta unele programe sociale naĠionale. dar ele au fost mai degrabă bune intenĠii izolate. prima perioadă (1990–96) a fost caracterizată prin încercarea de a promova o politică socială de suport a clasei salariale prin mijloacele politicii economice. Deúi începând cu 1990 a început formarea asistenĠilor sociali în cadrul multor universităĠi. lipsite de resurse cât de cât semnificative. Complementar. După 10 de de trnziĠie. ei nu îúi pot însă permite să se asigure. bazat pe valorile muncii. O experienĠă bogată s-a acumulat datorită acĠiunii multor organizaĠii nonguvernamentale. aceútia nu-úi găsesc utilizarea într-un sistem public articulat. Cu alte cuvinte. După 10 ani nu există încă o strategie de creere a unui sistem naĠional de servicii de asistenĠă socială. cum este cazul copiilor abandonaĠi. în speranĠa că o asemenea politică va sprijini totodată întreprinderile să parcurgă procesul de reformă. reduse la Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 29 . nu există încă o concepĠie guvernametală suficient de articulată cu privire la dezvoltarea sistemului serviciilor de asistenĠă socială. Unele încercări timide au fost făcute pentru lansarea unui program de promovare a egalităĠii de úanse sau de luptă împotriva violenĠei domestice. în momentul actual existând deja câteva mii de specialiúti în domeniu. Profilul politicii sociale româneúti în primii 10 ani de tranziĠie: Concluzie Politica socială dezvoltată în cei 11 ani de tranziĠie poate fi caracterizată drept minimalistă ca finanĠare úi orientată prioritar spre protecĠia clasei salariale. Datorită nivelulul extrem de scăzut al resurselor. resurse financiare importante fiind alocate pentru a susĠine scoaterea din sfera muncii salariale a importante grupuri activând în sectoare ce urmau a fi reduse (minerit în primul rând) úi pentru creerea de locuri de muncă în economia privată. ea a fost obsedată de problema reparării nedreptăĠilor regimului socialist. manifestând o atitudine de ignorare. Sistemul de servicii de asistenĠă socială s-a dezvoltat cu greutate. Programul anti-sărăcie lansat în 1998 a fost practic abandonat. Nu avem o strategie de suport social-economic pentru populaĠia de rromi.Politica socială în România în tranziĠie Există însă o mare masă de săraci care fac eforturi disperate să-úi dobîndească resursele supravieĠuirii úi care. După 1996. Suplimentar. s-a dezvoltat un stat minimalist al bunăstării. El a exprimat interesele clasei de mijloc a societăĠii socialiste – clasa salarială -. eforturi bugetare apreciabile au fost făcute pentru protejarea locurilor de muncă. In contextul unei strategii mai degrabă primitive a reformei economice. care prezintă un grad extrem de ridicat de vulnerabilitate. o asemenea orientare a fost abandonată. necalificându-se pentru ajutorul social nu se califică nici pentru asigurări de sănătate suportate de la buget. în mod special în jurul unor probleme explozive. în ciuda exploziei fără precedent a problemelor sociale. cu coloratură mai degrabă negativă. în consecinĠă.

de confuzia birocraĠiei interne úi externe. risipirea resurselor financiare úi organizaĠionale într-o pluralitate de organisme guvernamentale paralele úi excesiv de divizate. politica socială a fost mai degrabă confuză. Tocmai această ultimă caracteristică a făcut ca resursele alocate din surse interne sau externe să fie utilizate cu o eficacitate scăzută. Pe de altă parte. Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale a abandonat misiunea elaborării unei politici sociale globale úi a coordonării eforturilor guvernamentale în acest câmp.Cătălin ZAMFIR restituirea proprietăĠii. centrându-se aproape exclusiv pe administrarea. Din punctul de vedere al concepĠiei. reacĠia României a fost singulară în raport cu cea a celorlalte state europene în tranziĠie care au optat pentru o protecĠie socială extraordinară. nu numai în raport cu nevoile accentuate ale tranziĠiei. a beneficiilor sociale financiare. în condiĠiile unei căderi economice. Copiii au fost susĠinuĠi social într-o măsură insuficientă. Segmentul de populaĠie care se confruntă cu o sărăcie extremă a fost aproape complet ignorat. Din acest punct de vedere. lipsită de o strategie clară úi de un sistem explicit de priorităĠi. Punctul ei forte a fost salvarea unei largi părĠi a clasei salariale devenită extrem de vulnerabilă (mai ales segmentul ajuns în pragul pensiei). cât úi pentru eficienĠa utilizării resurselor. dar a făcut extrem de puĠin pentru un larg segment extrem de sărac úi rapid sărăcit. Există puternice argumente de a considera că deficitul de politică socială a avut o contribuĠie semnificativă la deteriorarea condiĠiei umane în cei 10 ani ai tranziĠiei. manifestând puĠine disponibilităĠi pentru abordarea problemelor sociale grave ale societăĠii româneúti. ea a tins să se restrângă la furnizarea de beneficii financiare individuale. Ca răspuns la provocările tranziĠiei. Fragmentarea responsabilităĠii politicilor sociale la nivelul sistemului guvernamental. OpĠiunile de organizare guvernamentală au reprezentat un factor cu o contribuĠie negativă semnificativă atât în orientarea politicii sociale. Prin opĠiunile sale. România s-a caracterizat printr-un deficit de politică socială. fiind afectate de lipsa unor strategii coerente. cât mai mult de prăbuúirea economiei úi de explozia economiei subterane úi criminale. reprezintă un factor responsabil de distorsiunile cronice în conceperea úi promovarea unei politici sociale articulate úi eficiente. de lipsa de imaginaĠie úi responsabilitate. Ea a fost orientată de presiunea problemelor curente úi de valorile tacite ale actorilor sociali. fapt care va avea consecinĠe de termen lung asupra societăĠii româneúti. dar úi cu posibilităĠile efective. Integrarea tinerilor în societatea adultă. Pe de o parte. Costurile sociale úi umane ale procesului dificil de schimbare au fost modest compensate de politica socială. úi aceasta parĠială. resursele alocate programelor sociale au fost reduse. cât úi de lipsa mecanismelor rapide de corecĠie. Suportul pentru tineri a luat doar forma creúterii numărului de locuri în universităĠi. nu a fost facilitată prin nici o măsură semnificativă de suport. Chiar în domeniul său strict de competenĠă. bazată pe presupoziĠii teoretice úi ideologice naiv-primitive. politica socială a făcut foarte puĠin pentru diminuarea polarizării sociale generate mai puĠin de reforma economică propriu-zisă. asistenĠa socială. de procese de corupĠie. încă din 1990 s-a declanĠat un proces de disipare a funcĠiilor către alte unităĠi 30 Decembrie 2000 .

acordată prin lege úi instituĠii. rezistenĠa faĠă de procesele adverse dezagregative úi o anumită voinĠă de a rezolva mai ales problemele presante. Această teorie a susĠinut aúteptarea că noile mecanisme ale pieĠei vor fi capabile să genereze prin ele însele. degradarea economiei a continuat. cât úi de experĠii străini. Deúi în 11 ani s-au petrecut modificări mari în sistemul de asistneĠă socială. Aúteptarea că piaĠa economică liberă. nu poate fi explicate în primul rând prin limitarea severă a resurselor financiare. un set convergent de “teorii”. fără intervenĠia statului. s-a dovedit a fi mai degrabă o iluzie. au modelat opĠiunile de politică socială.Politica socială în România în tranziĠie organizaĠionale exterioare: secretariatului pentru handicapaĠi. larg răspândite în clasa politică. In fine. In fapt. ci prin modelele ideologic-teoretice ale actorilor politici. vor putea depăúi situaĠiile de dificultate. măsuri mai degrabă reactive úi punctuale. complementar cu aúteptarea că singură presiunea nevoilor este suficientă pentru a activiza persoanele care. efortul economic substanĠial mai redus decât standardele europene. In lipsa unei concepĠii articulate asupra sistemului de protecĠie sociale úi a reformei economice. iar aceasta va genera oportunităĠi tot mai largi de iniĠiativă economică independentă. problema lichidării fragmentării s-a dovedit extrem de rezistentă. reconsiderarea politicilor sociale va reprezenta o resursă importantă a soluĠionării problemelor sociale grave acumulate. dar extrem de imperfectă úi deficitar reglementată. prin efort propriu. Alegerile parlamentare din iarna lui 2000 reprezintă o úansă de reconsiderare structurală a opĠiunilor úi a mijloacelor politicii sociale. va produce o relansare rapidă a economiei úi în consecinĠă a bunăstării colective. dezechilibrele. Punctul slab al lor este lipsa de strategie globală. celelalte Ġări în tranziĠie. ExplicaĠia opĠiunilor de politică socială OpĠiunile de politică socială caracteristice celor 11 ani de tranziĠie. risipa resurselor limitate pentru programe slab eficiente. atât de experĠii din Ġara noastră. tentaĠia de a reduce politica socială la transferurile financiare úi ignorarea celorlalte forme de protecĠie socială. x Teoria de inspiraĠie neo-liberală că protecĠia socială are efecte negative asupra relansării economiei. SituaĠia actuală a politicii sociale este una de criză de orientare. Problema a fost pusă explicit mereu. datorită puternicelor interese parohiale. O asemenea diagnoză prezintă úi partea ei optimistă. Pe lângă prognozata relansare economică. Simpla nevoie nu a putut fi un motor suficient pentru a face ca segmente largi ale Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 31 . de lichidare a dezechilibrelor úi a zonelor sale subdezvoltate. atât ca nivel de finanĠare. o rapidă relansare economică. Fragmentarea sistemului de asistenĠă socială între diferite ministere úi agenĠii a reprezentat un factor critic în regândirea sistemului de asistenĠă socială úi organizarea ei pe baze eficiente. comitetul pentru proecĠia copilului. aflate în situaĠii similare în mare măsură optând pentru o altă orientare. cât úi ca orientare a priorităĠilor. limitând drastic posibilităĠile populaĠiei de a deveni activă economic. Punctul tare al politicilor sociale actuale este dezvoltarea structurilor legale úi instituĠioanle modern-europene.

x Valorile larg împărtăúite ale unei bunăstări fundate pe muncă. dar efectele ei au fost mai degrabă contraproductive prin răspunsul simplist pe care l-a generat. x Aúteptarea naivă a multor actori politici că problemele societăĠii româneúti vor fi rezolvate de către organizaĠiile non-guvernamentale. o mare parte din resursele bugetare au fost cheltuite pentru susĠinerea artificială a unor zone ale economiei úi a unei administraĠii în expansiune rapidă. In acelaúi timp. intervenĠia statului stârnea suspiciunea de a reprezenta mai degrabă o rămăúiĠă a mentalităĠii comuniste. Politica de utilizare completă a forĠei de muncă a regimului socialist a fost de natură a consolida morala muncii úi a aúteptării ca suportul statului să se facă în funcĠie de merit. complementar. Complementar. O asemenea temere are o bază reală. IntervenĠia masivă a bugetului în economie nu a fost de natură a preveni căderea economică úi nici de a susĠine investiĠiile care la rândul lor s-au prăbuúit. In acelaúi context ideologic. nu mai pot să-l facă. sistemul de securitate socială era dominat de principiul compensării celor care muncesc. Cheltuielile sociale au fost considerate a fi mai degrabă o utilizare contraproductivă a resurselor rare. Statul nu se presupune a ajuta pe cei care nu fac efortul propriu de a munci. de dezagregare socială generată de aceasta.Cătălin ZAMFIR populaĠiei să reziste prin efort propriu procesului de sărăcire rapidă úi. In ceea ce priveúte acest segment al populaĠiei. Aúteptarea că relansarea rapidă a economiei va rezolva de la sine problemele sociale a avut ca efect degradarea explozivă a mediului social. actorii sociali au tins să se aútepte că suportul social nu face decât să perpetueze stiluri de viaĠă marginale úi să amplifice dependenĠa de acest suport. inclusiv al actorilor politici. ci doar pe cei care. In mare măsură. neglijând sistematic pe cei excluúi din zona muncii. s-a stimulat retragerea statului din responsabilităĠile sale de protecĠie socială. Pare tot mai evident în momentul de faĠă că eficienĠa utilizării resurselor bugetare în sfera socială a fost sensibil mai ridicată decât în domeniul economic. trebuie să fie menĠinut în primul rând prin limitări severe ale cheltuielilor sociale. din anumite motive. vom convoca la o conferinĠă naĠională toate ONG-urile úi le vom preda strategia să o implementeze. a cărei remediere va impune costuri uriaúe în viitor. Este semnificativă declaraĠia publică făcută în 1999 de către un responsabil de vârf când a fost întrebat de presă cum va fi implementată strategia antisărăcie: pasul următor este simplu. x Teoria că echilibrul bugetar. AdiĠional. dar úi în soluĠionarea problemelor sociale. Teama de a ajuta pe “săracii care nu merită” reprezintă un fond general al mentalităĠii colective. Socialismul a amplificat substanĠial morala muncii specifică societăĠii româneúti tradiĠionale. precar în toată perioada tranziĠiei. Această orientare spre producerea unei securităĠii sociale a celor care muncesc s-a manifestat în politica efectivă într-un mod specific: ea a susĠinut nevoia compensării sociale a pierderilor clasei salariale. In loc să se 32 Decembrie 2000 . s-a constituit suspiciunea faĠă de orice intervenĠiei a statului nu numai în economie. In mare măsură această atitudine a avut un temei mai particular: teama de efectele perverse ale suportului social asupra populaĠiei de rromi. decât ca un obiectiv distinct politic úi ca o investiĠie productivă.

larg circulate.Politica socială în România în tranziĠie imagineze modalităĠile care să minimizeze aceste efecte potenĠial negative ale protecĠiei sociale. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 33 . copiii. Pe de o parte este crucială promovarea principiului solidarităĠii sociale. In fapt. larg aúteptată úi cerută de populaĠie. în favoarea programelor economice iraĠionale úi pentru compensarea crizei economiei socialiste (vezi Politica socială în socialism). a responsabilităĠii colective faĠă de cei aflaĠi în nevoie severă úi mai ales faĠă de grupul cel mai vulnerabil. x Estimarea că protecĠia socială moútenită de la regimul socialist ar fi excesivă úi că ea trebuie redusă substanĠial. intervenĠia statului în creerea de oportunităĠi excepĠionale de muncă în condiĠiile unei restrângeri masive a locurilor de muncă în procesul restructurării (activităĠi de interes public. Pe de altă parte este important a se depăúi teoriile naćve. mai ales într-o perioadă dură de tranziĠie. situaĠia era cu totul diferită. x Un accent pe susĠinerea dezvoltării sociale. care a justificat eforturi de care în principal a beneficiat clasa de mijloc. asupra rolului politicilor sociale într-o societate modernă. a fost mai degrabă inhibată de ideologia simplistă că o asemenea intervenĠie este contraproductivă pentru reforma economică. Pe de altă parte. s-a preferat mai degrabă ignorarea problemelor sociale grave úi reducerea suportului social. complementar cu ignorarea segmentelor sever sărace care nu reprezintă pe termen scurt resurse ale dezvoltării sociale. In anii 80. Putem conclude că nici o schimbare importantă în politica socială nu poate avea loc dacă nu se produc modificări radicale în ideologia actorilor politici. comparativ cu Ġările din jur. efortul statului socialist român în sfera socialului a fost semnificativ mai redus. investiĠii masive în infrastructură).

Aúa se face că partidele. dar ponderea úi capacitatea lor de a influenĠa orientarea partidului sunt prea coborâte pentru a imprima tendinĠa dominantă a partidului. adică ruptă de Ġara reală úi obedientă faĠă de grupări de interese internaĠionale. a “grupului lider” care deĠine controlul.Ilie BĂDESCU Zece ani de regim oligarhic în România Ilie BĂDESCU Oligarhia politică úi statul demagogic Analiza puterii partidelor postdecembriste arată că partidul în România nu este o grupare politică omogenă fiind mai degrabă compus dintr-o suprapunere de segmente politice. prin 1) mecanismul listei electorale úi 2) al prebendei (recompense oferite celui ce-a dovedit loialitate faĠă de grupare. atunci. de orientare. sub forma accesului aprobat la marile combinaĠii care ascund adeseori un transfer de avuĠie naĠională . Dacă partidul este de fapt un cadru. Introducem noĠiunea de echipă politică de la vârfurile partidului tocmai pentru a reda structura reală a partidelor úi a prefigura ideea unei treptate naĠionalizări a unora dintre partidele actuale pe măsură ce segmentul de orientare naĠională. la vot. al partidului. partidele par a fi dominate de segmentul oligarhic. abstractă. care se arată inspirat de filosofia interesului naĠional în partid va deveni precumpănitor. nu este obligatoriu aceeaúi cu parlamentarii partidului. dintre care unul excelează prin orientarea oligarhică. semnificativă este nu atât aderenĠa membrilor partidului la linia partidului (atunci ar fi vorba chiar de votul de partid). votul nu este propriu-zis unul de partid. Această masă de parlamentari. dintre partide. în ciuda segmentelor de orientare naĠională curată dinlăuntrul lor rămân preponderent oligarhice úi internaĠionaliste.posibil într-o economie controlată de FPS) menĠine în orbita sa o masă semnificativă de indivizi. cât adunarea de voturi. în care doar voinĠa vârfurilor. Echipa oligarhică. ci al celor înregimentaĠi sub controlul vârfurilor conducătoare ale 34 Decembrie 2000 . Să ne explicăm. alunecând astfel în multe dintre acĠiunile sale spre configuraĠia a ceea ce sociologia radicală încadrează în categoria echipelor oligarhice (clicilor). contează. De aceea. Această adunare de voturi se face indiferent de diferenĠele normale de doctrină. ci acoperă toate segmentele celor ce pot fi controlaĠi prin mecanismul prebendial de către grupările oligarhice predominante. în concordanĠă cu masa de parlamentari pe care grupările de interese de la vârf îi controlează. Nu excludem prezenĠa într-un partid a unor subgrupări de orientare naĠională curată. suficient de semnificativă ca să pară partid. La ora actuală.

descoperim că finanĠa internaĠională a făcut cam ce a dorit în România ultimilor 10 ani – úi cel mai grăitor exemplu sunt politicile monetare. publice úi. un tip de orientare internaĠionalistă obedientă.este lesne dovedit dacă ne referim la înclinaĠia lor de a se legitima prin recurs la formule generale. În perioadele critice «majorităĠile parlamentare» obiúnuiesc să delege puterea «unui guvern de tehnocraĠi (guvernul Stolojan úi Isărescu sunt astfel de guverne). Clicile locale “traduc” interesul public într-o sumă de interese private. Deocamdată acestea sunt pre slabe pentru a răsturna tendinĠa dominantă. în cele din urmă. IntervenĠiile organismelor internaĠionale au afectat interese colective. adică ale «marii finanĠe» Încercând o explicaĠie a fenomenului. motiv pentru care se úi “întâlnesc” cu politicile financiare internaĠionale de privatizare prin orice mijloace a tot ceea ce vizează interesele publice. AcĠiunile marii finanĠe. deúi suntem conútienĠi de prezenĠa unor segmente radical diferite situate adeseori chiar la vârfurile partidelor. în plus. úi nicidecum pe temeiul unor criterii de apartenenĠă la un neam úi la religia acestuia. iar «majoritatea fesenistă» a fost una de decor. fiscale. indiferent de coaliĠia de la guvernare. miza finală a unor asemenea acĠiuni fiind politicile naĠionale monetare. oligarhia financiară úi fiscalismul. cu rol de catapultă. Primul guvern FSN-ist a dispus de o foarte mare autonomie.Zece ani de regim oligarhic în România partidelor. ambele. Puterea executivă a fost un fel de factotum. clicile care alcătuiesc guvernele locale nu au această abilitate. vârfuri aflate în comuniune de interese peste diferenĠa de doctrină a partidelor. au drept Ġintă tocmai zona interesului public în toate Ġările lumii. Aceste guverne au accentuat. Aúa de pildă. comerciale etc. aproape de forma dictaturii executivului. extrem de nocivă pentru Ġară. «Abstractismul» segmentelor oligarhice ale noii elite politice – tipic pentru un anume internaĠionalism . de altfel. Segmentele care imprimă linia politică a multor partide din România astăzi dovedesc. gen «integrare europeană». etc. adică exploatează în interes privat ba chiar transferă în mâinile lor. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 35 . interesul naĠional. EsenĠa internaĠionalistă a filosofiei politice a segmentelor oligarhice care controlează aceste majorităĠi parlamentare s-a confirmat mereu prin «abstractismul» orientărilor celor ce compun acele segmente úi prin totala lor subordonare faĠă de filosofia globalistă úi de interesele FMI úi ale Băncii Mondiale. Curiozitatea regimurilo oligarhice decurge úi din alte două aspecte. FMI úi Banca Mondială au o forĠă de raĠionalizare (care în plan local s-a dovedit chiar devastatoare – vezi politicile de lichidare industrială úi agrară din ultimii ani) mult mai mare decât partidele. A doua particularitate vizează formula de guvernare. în chip arbitrar. care-i sunt mai degrabă indiferente ca úi cum ar guverna peste un popor abstract. utilităĠi publice úi părĠi din avuĠia naĠională. «europenizare». are capacitatea de a gestiona interese publice naĠionale. Întrucât echipele de orientare oligarhică au caracter predominant în viaĠa multor partide putem vorbi despre caracterul oligarhic al puterii. dacă Banca Mondială. Instrumentul «noului internaĠionalism» (democratismul globalist) este «majoritatea parlamentară».

ministrul justiĠiei a devenit un fel de «vizir» care aminteúte de celebrul «vizirat» al lui Brătianu. Venirea CD-istă la putere. 36 Decembrie 2000 . Ultimii zece ani au consacrat un progres continuu al formulei dictaturii vârfurilor oligarhice ale partidelor prin mijlocirea unui executiv devenit instrument docil în mâna cluburilor politice ale acestor vârfuri. aducând magistratura într-o periculoasă dependenĠă de puterea executivă. aúadar. Ceea ce a urmat după alegerile din 1993 a fost o fază nouă. iată. un ciclu politic bazat pe «dictatura majorităĠii parlamentare». Practic. Caracterul de regim oligarhic al puterii din ultimii zece ani este rezultatul unei confruntări politice continui între diversele segmente. un modus transitorum. direct în compoziĠia úi funcĠiile guvernelor. determină cu adevărat caracterul úi funcĠiile statului úi a tuturor celorlalte funcĠiuni publice. Guvernarea s-a redus. cum s-a promis.Ilie BĂDESCU Executivul dobândise o aúa de mare putere încât societatea a fost împinsă în convulsii politice care s-au descărcat în «mineriade». de confruntare între partidele de la guvernare. a unui parlamentarism adevărat. care este tocmai guvernul de tehnocraĠi. ceea ce-a condus la precumpănirea unei asemenea tendinĠe în viaĠa politică de la noi. la instaurarea unei «dictaturi. ceea ce impune recursul la o formulă provizorie. un produs al momentelor de maximă tensiune. Aceasta s-a transmis. în loc de a asigura instaurarea. ca úi formula de legitimare în faĠa mulĠimii. un instrument al autocraĠiei executivului în faĠa tentativei celorlalte grupări politice de a-l răsturna (ori de a-l sili să-úi redefinească rolul). numită «algoritm politic». adică a întors “regimentele” de mineri împotriva guvernului úi astfel s-a ajuns la formula compromisului numit «guvernul Stolojan». din contră. care tot de executiv s-a folosit Guvernele «tehnocratice» au fost. Criza acestei formule a impus din nou recursul la «formula Stolojan» prin numirea guvernului Isărescu. prin acele vârfuri oligarhice ale partidelor. transformând Parlamentul într-un decor. Structura úi modul ei de selecĠionare úi tehnica de ierarhizare a membrilor. Toate acestea pot fi explicate prin transformările dinlăuntrul elitei noastre politice. a condus. a echipelor oligarhice» din arcul guvernamental. dar nu úi o renunĠare la poziĠiile discreĠionare. încă mai agresivă. la o pendulare între o dictatură pe faĠă a executivului úi o dictatură mijlocitoare a majorităĠii parlamentare. care astfel au dobândit o aúa de mare putere încât au guvernat aproape exclusiv prin ordonanĠe. O recunoaútere tacită a impasului. Prima mineriadă a fost evident. confruntare din care au ieúit victorrioase de cele mai multe ori segmentele cu orientare oligarhică úi internaĠionalistă. Dar efectiv aceste încercări n-au reuúit până când un segment fesenist s-a folosit exact de instrumentul activat de guvern.

alcătuit din «eúalonul doi» al fostului partid comunist. precum avuĠia naĠională a acestei Ġări. a fost un alt cadru de recrutare în partide. tocmai pentru că acestea sunt responsabile pentru caracterul pe care l-a căpătat viaĠa politică în ultimii zece ani. ci la modul în care s-a petrecut selecĠia echipelor oligarhice din felurite partide. adică Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 37 . mai întâi. Destinul României politice se pare că depinde într-o mare măsură de confruntarea dinlăuntrul partidelor dintre aceste două orientări majore: una spre o politică a interesului naĠional úi alta spre o politică de tip oligarhic. pe care úi le aminteúte destul de viu oricine a făcut o dată piaĠa înainte de 1989.Zece ani de regim oligarhic în România SelecĠia negativă în statul demagogic postdecembrist Problema dintâi pe care trebuie s-o examinăm se referă nu la selecĠia clasei politice în ansamblu. după cum o arată exprimările publice ale unor segmente ale ei după 1989. Această confruntare va influenĠa multă vreme viaĠa politică românească. Al doilea strat care-a furnizat «materia umană» a echipelor oligarhice din cadrul elitei politice a fost compus din cei pregătiĠi să se îmbogăĠească rapid úi cu orice preĠ. stratul vechilor tehnocraĠi. celebra birocraĠie de ieri úi de azi. pregătit să maculeze tot ce este sfânt. deúi până astăzi victoria pare să fi revenit mai ales echipelor cu orientare oligarhică. Ea n-a avut încă un deznodământ. Al treilea strat de recrutare a echipelor oligarhice ale elitei politice este compus din «clasa oamenilor birourilor». Prima observaĠie pe care o putem face este că stratul echipelor oligarhice ale elitei politice la noi n-a fost selecĠionat din masa cetăĠenilor. de la ideea de neam la credinĠa în Dumnezeu. fiind deci lipsiĠi de ponderea necesară pentru a primeni un partid de sus până jos. úi din «birocraĠia» tehnostructurii vechiului sistem. În fine. de la nivelurile înalte ale operaĠiunilor de comerĠ cu străinătatea úi până la nivelul găinăriilor aprozariste. amestec de zeflemea úi imprecaĠii. a celor care-au alcătuit adevărata tehnostructură a industrialismului românesc din anii 60 úi 70. dar din nefericire acesta nu deĠine controlul partidelor decât cu rare excepĠii mai degrabă individuale. dintr-un substrat anume pregătit să compună aceste echipe. din “pivniĠele” sociale în care se conservă mediul de nutriĠie al spiritului resentimentar primitiv. atât de tenace în străduinĠele ei de a zădărnici orice iniĠiativă. unii dintre ei venind cu poziĠii avantajoase în acest proces de rapidă îmbogăĠire încă din vechiul regim. la care s-au adăugat părĠi relativ compacte. ci. Toate aceste straturi au fost miúcate de un singur imbold: năvala spre ocaziile de îmbogăĠire cu orice preĠ. Aceste amestecături sociale au fost solul din care s-a extras úi seva «dizidenĠei» de la noi. scoase la «suprafaĠa» societăĠii de către «maúina revoluĠiei». Aceútia au fost oamenii aparatului comercial al vechiului sistem. încât s-ar dovedi capabilă ea singură să provoace îngheĠul de lungă durată al unui sistem social în întregul lui. chiar dacă acesta ar fi fost (cum s-a dovedit) preĠul distrugerii unei mari averi. atât de înclinată spre zeflemea úi imprecaĠie antiromânească.

dacă e vorba de Cameră. 38 Decembrie 2000 . cu siguranĠă în practici. în numele «doctrinei comuniste» úi al principiilor de partid politic etc. T. Tot aúa e úi pentru a fi parlamentar. Brăileanu. fie chiar românească. pe care.” (apud. Sociologia úi arta guvernării. chiar dacă se declară «naĠionalistă» ea va pune raĠiunile ideologice mai presus decât cele naĠionale. Ed. Aceasta este esenĠa oricărei oligarhi. o elită care manifestă o teribilă nevoie de justificare europenistă. Istoria vieĠii politice în lumina teoriei elitelor ideocrate Care este particularitatea elitelor ideocrate? Ele sunt total insensibile la sentimentele. nici vreo competinĠă. nici concursuri. Ca úi sistemele aristocratice ale antichităĠii. Ce constatăm? În raport cu sistemul recrutării úi sub aspectul configuraĠiei sale. Ei aderau la declaraĠiile naĠionaliste dar nici unul dintre ei n-ar fi îndrăznit să pună naĠiunea mai presus de ideologia comunistă úi «naĠionalistul» Ceauúescu ceda oricând la intervenĠiile internaĠionalistului Gogu Rădulescu. religioasă etc. ei opresc orice circulaĠie a elitelor de jos în sus. patruzeci dacă e vorba de Senat. vol I).71). Votul universal părea să rezolve chestiunea unei bune reprezentări a calităĠilor omeneúti în organele statului. în final. Elitele ideocratice adoptă un program úi o metodă de guvernare nutrite de cinismul cel mai radical: instituirea dictaturii ideologiei úi «exploatarea neîngrădită a mulĠimii faĠă de care ei n-au nici o răspundere morală. Ca să înĠelegem lucrurile mai în adâncime va trebui să facem o scurtă incursiune în istoria elitelor răsăritene. fie evreiască. dacă nu în declaraĠii. Sociologia úi geopolitica frontierei. Am denumit-o în altă parte (cf. elită ideocratică. democraĠia noastră preferă pentru recrutarea sa. Profesiunea parlamentară este singura la intrarea căreia nu se cer nici titluri. le trădează. Examinând chestiunea în cazul FranĠei parlamentare. nici chiar capacitate fizică. IdeocraĠia se poate folosi.Ilie BĂDESCU a acelor echipe care preluând puterea n-o folosesc în interesul Ġării ci pentru propriul lor interes. 1995. Ajunge să ai douăzeci úi cinci de ani. criteriul fizic al vârstei criteriului intelectual úi moral. de omogenitatea etnică a extracĠiei sale. foarte mulĠi dintre «naĠional-comuniútii» perioadei lui Ceauúescu. de exemplu. Paradoxul elitelor fără calităĠi Cu aceasta atingem. nici examene. p. nici diplome. De îndată ce are profil ideocratic. de fapt. Iar din mijlocul parlamentarilor ies miniútrii úi înalĠi demnitari «politici».» (Tr. Politicianul ideocrat rămâne ideocrat indiferent de extracĠia etnică. a Republicii votului universal. fie rusească. Aúa au procedat. Floare Albastră. Tardieu are aceste amare remarci: “Erasm spunea că pentru a fi prinĠ ajunge de a te naúte. SelecĠia elitelor. fie această ungurească. elita care s-a afirmat în ultimii 10 ani este una de profil pur ideologic. eventual. Ei renunĠă la o armată naĠională. chestiunea raportului dintre selecĠia elitei úi calităĠile elitei. valorile úi interesele popoarelor peste care ajung să guverneze.

unde. etc. Practic. înstrăinându-se de popor. p. dar aceasta este de durată limitată. adică pentru cucerirea minĠilor). care trece sub totalul control al aparatului stalinist. de pildă.100). forĠând structura ideocratică a imperiului să devină etnocratică. Clasa politică naĠională. adică un război cultural úi spiritual total. de mistificare. Ea devine. de distrugere a identităĠii etnospirituale. poporul úi cultura peste care superfetează. subversiune úi convertire ideologică» («război mental». încât dualismul etno/ideocratic. Aúa se face că procesul de circulaĠie a elitelor după 1989 n-a avut la bază nici un criteriu naĠional. în prima ei fază. de fapt. explică mai toate chestiunile obscure ale revoluĠiei din decembrie 1989 úi a ceea ce a urmat după aceea. La fel s-a întâmplat în aria răsăriteană. care au avut abilitatea s-o utilizeze sub calitatea ei de internaĠională netransformând-o într-o etnocraĠie. Mai abile. etc. Procedeul lor implică acĠiuni de «infiltrare. în zona de interese catolice. o xenocraĠie. sfârúeúte în regim de pătură superpusă. Tot astfel au procedat úi ruúii. FranĠa úi Anglia s-au limitat la a menĠine aparatul ideocratic în cadrele unei internaĠionale aflată sub controlul bine disimulat al celor două state. fără a reuúi prea departe. este. după 1989. a celei mai cuprinzătoare formaĠiuni globaliste din istoria mondială a globalismului (imperiilor úi sistemelor mondiale istoriceúte cunoscute). între 1923-1929 acele segmente etnice pierd controlul internaĠionalei comuniste. germanii au preschimbat imperiul în panidee (K. obedientă faĠă de ideologia úi de agenĠii care alcătuiesc marea ideocraĠie financiar-internaĠională úi care. ea va sfârúi de a mai fi naĠională. Haushofer) germanică. De îndată ce o clasă politică naĠională adoptă o asemenea formulă politică ideocratică. în imperiul habsburgic. astfel că imperiul pravoslavnic a devenit panslavism. pe care le úi supune unei operaĠii de «scufundare». ideocraĠia comunistă a fost o vreme controlată de anumite segmente etnice. Aúa s-a întâmplat. adică în pangermanism úi tot astfel au apărut pancatolicismul. La fel în imperiul roman de apus. în urma cărora se úi poate experimenta un amplu proces de amputare etnospirituală. un fel de naĠionalizare a statului comunist. păstrându-se Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 39 . indiferent de recrutarea etnică úi religioasă. la ora actuală. însă. elementul etnocratic din sistemul comunist a fost înlăturat. de fapt. Se poate întâmpla ca o naĠiune sau o elită etnică să pună stăpânire pe un aparat ideocratic. devenind elită ideocrată úi guvernând în sistemul elitelor înstrăinate de poporul peste care superfetează.Zece ani de regim oligarhic în România Brăileanu. care i-ar fi adus falimentul rapid úi opoziĠia Rusiei. când elita maghiară a ajuns la vârful edificiului úi în numele ideii imperiale (abstracte. stăpânul lumii moderne fiind pe cale de a finaliza închegarea noului imperium mundi. supranaĠionale) úi-a adjudecat preeminenĠa politică.. de elită dispreĠuitoare faĠă de Ġara. Deja. sfârúeúte prin a-úi alia elemente dispreĠuitoare faĠă de poporul úi cultura peste care guvernează. iar cel ideocratic a fost asimilat în forma unei elite a revoluĠiei úi supus unei reciclări ideologice constând în trecerea de la ideocraĠia comunistă la noul internaĠionalism de esenĠă tot ideocratică. elita comunistă a epocii ceauúiste a încercat úi ea o etnocratizare a aparatului ideocratic. astfel că scurtul episod al troĠkismului mondial se încheie atunci prin triumful stalinismului. În România.

străin de Ġară. Problema istorică a elitelor în spaĠiul românesc O istorie a românilor în raport cu profilul elitelor ne arată o trăsătură constantă: în spaĠiul acesta úi apoi în BizanĠ s-a derulat o continuă confruntare între o etnoformaĠiune înzestrată cu unitate spirituală úi biologică – latini creútini răsăriteni sau romanitatea creútin-orientală – de o parte. Elitele care s-au compus după 1989 au avut. Trebuie să ne întrebăm dacă se opresc la poarta Bisericii. de neam úi de Biserică. Odată cu afirmarea sistematică a Semilunii. 40 Decembrie 2000 . a cazărmilor. Acesta a fost al doilea mare moment istoric – cel bizantin – de confruntare a Crucii cu IdeocraĠia (teocratică) asiatică. biruinĠa asupra tuturor necredincioúilor. neamuri păgâne cu o extraordinară putere de izbire a acestui zid spiritual viu înălĠat aici de romanitatea creútin-orientală (latinitatea ortodoxiei niceene). Banul úi ideograma cuplate cu organizaĠia internaĠionalelor pătrund peste tot. care.Ilie BĂDESCU integral în cadrele unei circulaĠii pur ideocratice. a rezistat încă lungă vreme asalturilor nomazilor asiatici treziĠi de fanatismul unei noi religii care le făgăduia stăpânirea lumii. a lumii eline. de tipul internaĠionalelor (rolul francmasoneriei úi al reĠelelor globalizatoare: esenĠa globalismului actual). o semantică nouă. universaliste. neamurile păgâne s-au asimilat ori au plecat după o scurtă coabitare cu «creútinii răsăritului» Abia înălĠarea BizanĠului a adus o relativă schimbare căci acesta. din momentul în care legitimarea teologică (religioasă) úi naĠională a elitelor a început a fi înlocuită printr-o legitimare ideologică. Apare o monedă nouă. o organizaĠie nouă. a ùcolii. în acest caz. a noului domn ieúit din rândurile principilor întemeietori ai domniilor feudale” (Tr. în istorie. Rând pe rând. imanentiste. Tot astfel se explică úi războiul împotriva lui Eminescu după 1989. Toate teoriile «umanitariútilor noútri» úi ale europeniútilor sunt de fapt pledoarii ale avocaĠilor noului sistem ideocratic. «sprijinit de omogenitatea biologică úi mai ales spirituală. integrarea euro-atlantică etc. Această luptă uriaúă între Cruce úi Semilună împinse úi Apusul la unire sub conducerea spirituală a Papei úi cea politică militară a Împăratului. Brăileanu. cea modernă úi postmodernă sunt impregnate de ideologii supranaĠionale. altminteri spus. lumea elenistă a creútinilor peninsulari úi Romanitatea creútin-orientală se confruntă pentru prima dată cu elitele unei soteriologii istorice. p. úi valurile consecutive de asalturi ale nomazilor asiatici. religia lui Iisus). războiul úi deci triumful asupra necredincioúilor (adică a celor de altă religie.87). odată cu ele apar noi sisteme de organizare. Aúa se face că aúa cum societatea de ieri era impregnată de religiozitate. Era ideocraĠiilor a început. îl invocă pe Dumnezeu pentru a justifica un război ideologic. Începe nenorocitul ciclu al renegaĠilor în politica úi în viaĠa intelectuală românească. căci singura raĠiune invocată în constituirea lor a fost europenismul. în mare măsură profil de elite ideocratice.

oamenii kominternului au declanúat război contra elitelor de tipar úi formulă încă creútină. Chestiunea s-a complicat odată cu prefigurarea celeilalte formule ideocratice. care nu i-ar fi cerut să apese asupra neamurilor creútine. De la Petru cel Mare încoace. Aceasta este prima expresie a unei panidei în Răsărit. ea se justifică în istorie nu în temeiul crucii. întoarcere spre monarhia absolută. apoi monarhie constituĠională bine definită. fiindcă singura justificare a războiului de expansiune a noii elite abia creútinate este una ideologică. pământul ei urmând a fi trecut în altă stăpânire (dominium eminens). care au pretins închinare la ideologia liberalistă úi la ideea rasială ariană (o resurecĠie a vechilor culte etnocratice păgâne). Lucrurile s-au agravat în Rusia. Kominternul. în care ne găsim azi. la care o putem adăuga pe a úaptea. cea liberală úi cea naĠionalsocialistă. confruntarea culminativă cu popoarele idolatre este aceea cu ultimul val de migratori. cu păstrarea formelor constituĠional. odată cu triumful aici a marii ideocraĠii anticristice care a úi creat prima internaĠională anticristică úi antinaĠională în Răsărit. Este războiul de 200 de ani cu IdeocraĠia otomană. În faza a treia avem dominaĠiunea necontestată úi exclusivă a liberalismului. ca atare. iarăúi cu păstrarea formelor constituĠionale. cea rusească. în felul celei a lui Bismark. astfel că adevărata idee în jurul căreia s-au clădit elitele slavofiane a fost tot o panidee. Trecerea de la faza întâi la a doua este marcată prin înlocuirea elitei conservatoare prin cea liberală. în care elita ascetică a latinilor ortodocúi triumfă mereu asupra elitei ideocratice a Imperiului oriental (otoman. iar în a patra fază. romanitatea creútin-orientală trebuia supusă războiului. putem consemna o evoluĠie istorică în úase faze. se vor pune în serviciul crucii după o formulă ideocratică din nefericire. pe care le-au răpus pentru o vreme. sarcina apărării lumii creútin răsăritene trece integral pe umerii voievozilor români. Începutul fazei a patra coincide cu prăbuúirea liberalismului. La vest. la vest – luptă condusă de elita ascetică a statelor voievodale româneúti este una dintre extraordinarele biruinĠe ale europenismului spiritual în acele vremuri. de formulă panslavă. ideea pan-catolică. Lupta cu cele două elite ideocratice – otomană la sud úi pancatolică. în faza a treia o dictatură a lui Ion Brătianu. care au continuat să susĠină războiul neamului creútin cu aparatul ideocratic al unei mari elite ideocratice aúezate în fruntea puhoiului popoarelor păgâne. “Mai întâi o oscilaĠie între monarhia absolută úi regim parlamentar. practic. Lucrurile se complică după intrarea pe scenă a unei alte elite ideocratice. adică prin înlăturarea «boierimii» de la conducerea efectivă a statului úi înlocuirea ei prin «burghezia» liberală (proces început la 1848). ungară. După 1859. ideea panslavistă úi imperiul de substituĠie: «Noul BizanĠ». astfel. în acest caz). pe o durată între 50-80 de ani. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 41 . conform căreia creútinii apuseni sunt mai creútini decât cei din răsărit úi. ci în temeiul ideii «Noului BizanĠ».Zece ani de regim oligarhic în România După căderea Constantinopolului. Străini de cruce úi contra crucii. la 1453. care se vor creútina úi. după 1990.

de data aceasta pe seama unei unităĠi între demagogia pseudonaĠionalistă úi comunismul dogmatic. victoria în Răsărit. În consecinĠă. în locul românilor («nesiguri») elemente minoritare (oricare ar fi fost acestea) completate cu elemente de lumpen românesc. elita nu mai era a românilor. chiar criteriul de recrutare. Începuse în Europa războiul intermasonic între cele două mari internaĠionale. úi prin întărirea puterii executive pe de altă parte. în demagogie. Riposta la înstrăinarea ideocratică a elitei a îmbrăcat o formă armată (rezistenĠa în munĠi). sau Kominternul. care va úi repurta. Practic. pe de o parte. Aceasta devine profund anticreútină úi antinaĠională. care a adus o epocă de holocaust cultural cu efecte de copleúitor etnocid. astfel că toată perioada aceasta stă sub semnul unui adevărat război rasial. InternaĠionala comunistă. între 1945-1958. “întoarcerea spre popor” nu mai este posibilă decât sub formă falsă. în esenĠă înseamnă două lucruri. În locul lui Iisus úi a poporului sunt puse ideologia marxistă úi proletariatul. după războiul al doilea mondial. de blocare a “circulaĠiei” sale. preferând. singură. adică o autodefinire prin recursul la ideologii mai mult decât la o apartenenĠă naĠională úi religioasă. mincinoasă.” (Tr. úi o formă culturală. Este un fenomen de închidere a elitei. forma luptei dintre politică úi cultură úi ea n-a încetat după 1989. înstrăinarea elitei fiind totală. elita ideocrată iese întărită schimbându-úi doar retorica. Dimpotrivă. Începe lunga perioadă a idolatriei comuniste. această închidere indică o culminaĠie a «abstractismului» elitei. astfel că legătura de neam úi de religie cu poporul peste care guvernează se rupe cu totul. op. nu e ocupat de o nouă elită. Pe de o parte. atât de completă este înlăturarea elementului creútin de simĠire românească din compunerea elitei politice. Este drept că perioada de după 1958-1962 este una de reacĠie. relansând ofensiva împotriva culturii 42 Decembrie 2000 .Ilie BĂDESCU Dar locul liberalilor. Ea înlocuieúte discursul internaĠionalei comuniste prin discursul internaĠionalismului pseudoeuropenist. ci procesul circulaĠiei elitelor úi formarea guvernelor în temeiul ierarhizării înlăuntrul elitei. cum ne-am fi putut aútepta. principiul reprezentării populare (a puterii poporului) s-a transformat. adică sub chipul demagogiei. În realitate. ImportanĠa cluburilor politice este mai mare decât importanĠa comunităĠii de apartenenĠă morală. DemocraĠia. în prima perioadă. a Statului. repede înfrântă. ci a unei secte intelectual-politice. p. cit. naĠională úi religioasă în viaĠa úi conduita acestei elite. iată. După 1989. Începe domnia celei mai urâte ideocraĠii din istoria elitei politice româneúti. care practic n-a mai putut fi anihilată nici după momentul ultimului îngheĠ comunist de după 1978-1983. bine consolidată. fu întrerupt prin dezlănĠuirea demagogiei. elita politică devine tot mai internaĠionalistă. în conducerea efectivă. cea franceză (având ca nucleu “steaua Marelui Orient”) úi cea anglo-saxonă (al cărei nucleu era loja de “Rit ScoĠian”). care îúi schimba. ceea ce. contribuind la bolúevizarea Ġărilor răsăritene úi la ideocratizarea completă úi profundă a elitei politice. În fundalul acestui război al celor două internaĠionale acĠionează perfid cea de-a treia. iată.82). Lupta dintre elita ideocrată úi poporul român a îmbrăcat. Brăileanu.

contra democraĠiilor naĠionale.ori în forme diminuate. O asemenea ideologie. episoade ale acestei bătălii. «naĠiune». chiar patologic în raport cu trebuinĠele normale etc. Toate au esenĠă ideocratică. al vilelor luxoase. «globalism». Linia ideocratică s-a împăcat cu neomercantilismul úi cu orientarea materialist-hedonistă a noii burghezii.. etc. în esenĠa ei. mai ales al celor de marcă occidentală. contra spiritului ideocratic ce ilustrează o formă nouă de biruinĠă a ereziei în cultura europeană modernă. Această coaliĠie care-a ajuns elită conducătoare în statul român are un profil eristic úi cinic. a unei forĠe supranaĠionale. o bătălie a spiritului european. care este. «stat naĠional». Cinismul ei este probat de lipsa oricărui respect pentru ideea de neam úi pentru valorile vieĠii de credinĠă în Dumnezeu. Consiliul Europei. căci această nouă burghezie are un adevărat cult al obiectelor de consum. «drepturilor omului». triumful teocraĠiei globalizante de sorginte orientală. o nouă luxură la Dunărea de Jos mai deúănĠată decât aceea a fanarioĠilor. În spatele elitelor ideocrate se ascunde mereu o idolatrie. Este eristică fiindcă e pregătită să Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 43 . c) războiul contra “GeneraĠiei Labiú”. Sub aspect politic. de esenĠă europeană úi creútină. în genul maúinilor de lux. numită comunism. b) războiul contra Patriarhului Bisericii Ortodoxe. O să prezentăm. Campolo) are iată un corespondent în idolatria consumeristă. iată. etc. mai încolo. Această logodnă (aducătoare de nenorociri) între elita ideocrată úi clasa consumeristă este fenomenul predominant al ultimilor 10 ani úi el se fondează pe dispreĠul valorilor idealiste. care a úi instaurat stilul unei noi clase de loisir. virtuĠi soteriologice.. pentru care raĠiunile abstracte. ori decât cele etno-economice. îmbrăcând haina «intervenĠiei salvatoare» a unor instituĠii asupra cărora sunt proiectate. Aúa se explică succesul teribil al sectei intelectuale internaĠionaliste úi escaladarea războiului antinaĠional úi anticreútin pe aceste liniamente: a) războiul contra lui Mihai Eminescu. ce promite salvarea în istorie prin lucrarea unei doctrine. globalizantă. ideocraĠia este de fapt. fiindcă excelează atât în practicarea metodelor deúănĠate de îmbogăĠire cât mai ales a procedeelor de justificare a drumului către bogăĠie. supradimensionate imoral. ostentativ. îndeamnă la întoarcerea încrederii de la Dumnezeu úi dinspre puterea lucrătoare a popoarelor spre o ideologie soteriologică. Idolatria ideologică (J. etc. de genul «integrării europene». «guvern mondial» . de genul «corporaĠii româneúti». Banca Mondială. úi toată reforma înfăptuită aici a fost una inspirată de o gândire ideocratică. consumul de lux. al cărei unic orizont rămâne câútigul rapid úi cu orice mijloace prin tehnicile capitalismului de pradă úi ale economiei de război.Zece ani de regim oligarhic în România naĠionale úi contra Bisericii ortodoxe. precum FMI. nu au părăsit această formulă de legitimare. din nefericire. au fost mai importante decât «raĠiunile etnopolitice» de genul «popor român». naĠional úi creútin. adică o credinĠă în puterea salvatoare a unei ideologii. «liberalism». Elitele de după 1989. «capital autohton» etc. d) războiul contra ideii etnospirituale úi etnopolitice (antimioritismul úi antiromânismul primitiv al contraculturii sunt o dovadă în acest sens). religioase úi al ideii de neam. oricare ar fi aceasta.

O parte au plecat spre cele veúnice înneguraĠi de durerea tragicului episod al unei înfrângeri neaúteptate în care moartea se arată a fi un aliat suplimentar al blestematului duúman al neamului românesc. ÎmbogăĠirea clasei noi a provocat anarhizarea vieĠii politice în România Fenomenul care singur a progresat în România în ultimii zece ani a fost acela al naúterii úi afirmării noii clase politice. în vremea domniei comuniste pe faĠă. care intuieúte. BogăĠia rezultată prin aplicarea acestei «metode» este capitalul modern. O a doua cale spre independenĠa economică a clasei politice este aceea a căutării úi chiar a creării oportunităĠilor de câútig la marginea úi deci în afara vieĠii economice úi sociale normale. Singurele semne de speranĠă vin dinspre o generaĠie nouă. iar organizaĠia astfel dobândită a fost denumită de Weber capitalism modern. îndelungată úi deci încordată de reorganizare a vieĠii economice úi politice în aúa fel încât să conducă la o eficienĠă sporită úi deci la o sporire a bogăĠiei generale. naĠional-creútină. Desigur că această tendinĠă poate fi satisfăcută úi altfel decât prin anarhizare. fiindcă forĠele «culturii luptătoare» sunt mai slăbite decât atunci. care îúi are corespondent culminant în corupĠie. indiferent de trăsăturile de caracter pe care le-a adus în fruntea statului. AlĠii au fost scufundaĠi în tăcerea rostogolită puhoi peste vocea românească de noua ideocraĠie logodită cu o burghezie îmbogăĠită prin jaf úi înfrăĠită cu cinismul úi eristica în care se dezmiardă abjecĠia. Demagogia úi corupĠia sunt măsurătorile la vedere (suprafaĠă) a anarhizării lăuntrice úi adânci a vieĠii politice dintr-un stat.Ilie BĂDESCU justifice orice. în marele curent de susĠinere colectivă. Este demagogică fiindcă în manifestările publice exteriorizate. CorupĠia este expresia cea mai directă a acestei anarhizări. deci. Ele descriu profilul capitalismului speculativ. Iar rădăcina acestei anarhizări este tocmai tendinĠa spre «independenĠă economică» a clasei politice. Brăileanu). că salvarea vine prin Biserica neamului adusă de spiritualitatea creútin-naĠională. deci. Fiindcă Europa adevărată este Europa naĠiunilor creútine. Fenomenul e încă ceĠos úi de aceea vom reveni la examinarea straturilor de fapte. O clasă politică. această cale. raĠionalizare. M. odată constituită. Ea poate fi astâmpărată printr-o acĠiune eroică. Redescoperirea valorilor de credinĠă úi de trăire creútină úi naĠională reprezintă un proces de adâncime úi este singurul fenomen cu adevărat european căci conduce la salvarea europenismului autentic. Sunt acele aúa-numite «ocazii necinstite» de îmbogăĠire. îi depăúeúte pe vechii farisei. Graba spre această «independenĠă» economică conduce spre o anume anarhizare a vieĠii politice. Weber a numit acest proces úi. începând cu organizare raĠională a muncii. oricât de intrigaĠi suntem când útim că ne vom întâlni cu faĠa distrugerii úi a disperării devenite fenomene dominante în România reformelor din ultimii zece ani. de înlocuire a elitei ideocrat-materialiste cu o nouă elită spiritualist-ascetică. adică a acelei căi 44 Decembrie 2000 . tinde spre «independenĠa economică» (T. Este úi singura speranĠă de primenire reală úi. Momentul în care se găseúte Ġara astăzi este încă mai periculos decât ieri.

p. cu orientare internaĠionalistă. În realitate. slujind úi lucrând pentru instaurarea unei ordini supranaĠionale. nici de limite juridice. care ocoleúte drumul admis de morală. Acest măgar a fost condus de emisarul tuturor Ġărilor imperialiste. care n-are specie etnică. ocaziile speculative úi de aceea a úi fost denumită capitalism speculativ.cit. de a vrea úi a organiza ramurile de industrie necesare autarhiei economice a ğării. care nu mai pot fi oprite în «pornirile lor» de nici o limită. regele Macedoniei a caracterizat starea de decadenĠă a elitelor politice democratice prin afirmaĠia că un măgar încărcat cu aur trece peste zidurile cetăĠii». există o a treia. «această filipizare» («Filip. Altminteri spus. internaĠionalist. această clasă a pierdut «simĠul de responsabilitate faĠă de Ġară úi faĠă de judecata istoriei». cu partid unic sau cu partide multiple. Brăileanu. iată. care s-au tolerat chiar la naĠiunile cele mai civilizate. p. incertă. “Monopolul ideologic. De regulă această cale caută. Altminteri spus. T. această cale permite clasei politice să dobândească independenĠă economică cu preĠul pierderii independenĠei economice a poporului peste care guvernează. p. nici religioase. p. Astfel se constituie ordinea ideocrată. a însemnat formarea unei ideocraĠii. referindu-ne la regimul comunist.98). adică de un abstractism universalist. Sociologia úi geopolitica frontierei. a unui imperium mundi inspirat úi legitimat de o ideologie. a unui nou tip de capitalism. adică a corupĠiei încă temătoare. de rânduiala juridică úi religioasă a societăĠii respective. cum am spus.. ajungând să acĠioneze chiar împotriva naĠiunii pe care în loc s-o organizeze pentru producĠie úi supravieĠuire.98) generală a clasei noastre Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 45 . în cele din urmă.Zece ani de regim oligarhic în România de dobândire a câútigului. transnaĠional. O asemenea «stare de decadenĠă a unei clase politice începe în momentul în care ea devine venală în relaĠiile ei cu străinătatea.230). o reprimă spre a permite clasei politice cale liberă spre «independenĠa economică». Brăileanu.» (T. care îmbină jaful la scară internaĠională cu idolatria unei ideologii úi a unei rânduieli inspirată de aceasta. Această cale este aleasă de acea clasă politică. pentru a deschide clasei politice noi izvoare de câútig. la deplina cristalizare a formulei ideocratice de guvernare úi la pierderea independenĠei economice úi politice a poporului respectiv. precizam atunci. propagandiúti care aveau misiunea să desăvârúească războiul ideologic în spaĠiul mental al societăĠilor locale» (op. de prevestitorul tuturor dezastrelor economice úi al tuturor umilinĠelor politice» (ibidem.98) În acel moment «facĠiunile politice scot bogăĠiile Ġării la mezat. conducând. nici de «primejdia externă». nici morale. cum se întâmplă cu specula. căci adeseori fenomenul este doar la «marginea corupĠiei». Improprie prin funcĠiunea ei de a exploata însăúi bogăĠiile Ġării. este supranaĠional. vol II. a cedat măgarului încărcat cu aur care a trecut peste zidurile cetăĠii româneúti. o rânduială abstractă fără legătură cu naĠiunile. este calea care conduce la «filipizarea» clasei politice. Această cale este. clasa politică după o scurtă úi efemeră rezistenĠă a liberalismului-naĠional. cu religiile lumii. Pe lângă aceste două căi. pe care am denumit-o ideocraĠie într-o carte a noastră din 1988 úi asupra căreia am stăruit într-o altă lucrare din 1995. ori segment al ei. la statul oligarhic. Este calea devianĠei. a unei clase ideologice de comisari politici.

Numim această a treia cale spre «independenĠă economică» a clasei politice prin termenul lui Max Weber de capitalism prădalnic sau politic (ori mai sintetic exprimat. enumerând cele trei căi (metode) spre dobândirea independenĠei economice a clasei politice. de un partid social-democrat (intervalul 92-96) s-a intrat direct în era ideocratică a capitalismului oligarhic sau politic. dacă aceasta prilejuieúte obĠinerea de câútiguri. Astfel se face că între clasa politică úi popor se deschide un abis. din punct de vedere economic parazitară úi bacúiúară. capitalism oligarhic). această clasă de intermediari. din punct de vedere politic neputincioasă» a adevăratului autor al ordinii ideocratice mondiale. Cum acesta este neîndestulător oricât de apăsător ar fi regimul fiscal. sau cămătăresc. la cel al speculaĠilor comerciale sau al monetizării creditului). Din instrument spre îmbogăĠire. să transforme sistemul capitalist modern în imperiu mondial. în a căror opĠiune s-a ilustrat deplin această a treia cale. úi ultimele zvâcniri de rezistenĠă patriotică ale clasei politice» (ibidem). care este una bazată pe exploatarea nemiloasă a bugetului. iar înclinaĠia spre justificare ideologică. aúadar. imitând traiul claselor politice ale marilor imperii coloniale. care vrea să inspire o ordine abstractă impusă de sus în jos. ademenind la orice trădare. care a făcut din pierderea oricărei independenĠe economice úi politice a Ġării preĠ úi cale către independenĠa economică a facĠiunilor politice. după o scurtă perioadă de liberalism-naĠional exercitat. care dezorganizează tot sistemul economic úi social. Să concluzionăm. o înstrăinare spirituală úi o duúmănie economică greu de împăcat. cu de-a sila. de lux úi petreceri. internaĠionalele logodite cu marea finanĠă. abstractă. ea este repede completată cu forme de capitalism speculativ (de la cel al speculaĠiei cu moneda. pe care am denumit-o «capitalism speculativ» (speculaĠii de toate tipurile. prin presa lor. În România. a) calea organizării raĠionale a muncii úi deci a unei reorganizări economice úi sociale generale. Ea este corespondentul modern al vechii. asiaticei. care abia reuúeúte să ascundă totala anarhizare a vieĠii politice. unei populaĠii întregi sub justificarea unei salvări istorice proiectată într-un viitor indefinit (esenĠa soteriologică a oricărei ideocraĠii). Exploatarea fiscală a economiei 46 Decembrie 2000 . teocraĠii. o numim ideocraĠie. s-au aúezat agenĠii corupĠiei internaĠionale. iată. universalistă (globalistă) a noii rânduieli. prădalnic úi dependent. inclusiv comerciale). c) calea capitalismului politic. ajunge să-l stăpânească pe cel ce s-a folosit de ea. b) calea speculativă («ocaziilor speculative»). admiĠând úi înstrăinarea unor mari părĠi ale avuĠiei naĠionale. de tip prădalnic. “Între mulĠimea guvernată úi clasa politică românească dornică de îmbogăĠire. prin literatura lor. prin arta lor desfrânată. o idee abstractă. doar că «zeul» noului sistem ideocratic este o ideologie. Această forĠă ideocratică a ajuns. Am denumit-o capitalism modern. în mod paradoxal. astfel că această nefericită clasă politică românească a reuúit să devină o «simplă anexă.Ilie BĂDESCU politice «constituie cea mai grozavă ameninĠare pentru Neamul românesc: primejdia pierderii libertăĠii politice úi instituirea unei dominaĠiuni străine» (ibidem). Ar mai fi calea strict fiscalistă. la orice tranzacĠie úi frângând.

. . Bugetul fiind expresia banului public. ceea ce nu înseamnă că au lipsit cu totul celelalte două forme. afacerea Bancorex sau Bankcoop. precum afacerea zahărului (tipică pentru capitalismul comercial primitiv). ceea ce a dus. În al doilea rând.lovitura dată marii proprietăĠi agrar-corporative prin legea Lupu. sunt proprietate a muncii agrar-corporative sau Ġărăneúti. formele predominante pe care le-a îmbrăcat capitalismul la noi au fost cele ale capitalismului speculativ úi de pradă. de fapt úi de drept. Sombart).vânzarea Romtelecom către statul grec. cu termenul lui M.Zece ani de regim oligarhic în România (inclusiv a bugetului) este trăsătura dominantă a economiilor dependente redistributive. ori prin operaĠii de privatizare a terenului IAS cu tot cu unităĠile existente pe ele úi care. în tot intervalul celor zece ani de după «revoluĠie». au reĠinut încordarea presei în intervalul 1990-1996. ori prin desfacerea IAS-urilor spre a fi «privatizate» pe bucăĠi.vânzarea IMGB pe o sumă pentru o vilă medie occidentală (500 000 USD).lichidarea Bazinului carbonifer din Valea Jiului. de cruntă exploatare a rezervelor bugetare ale statului român. doar că ele au avut o pondere redusă. tipică pentru credite acordate spre a fi eventual acoperite prin monetizarea lor. Marile operaĠii de înstrăinare a unor părĠi din avuĠia naĠională. exploatarea lui denotă la modul direct exploatarea societăĠii. Ceea ce putem constata este că. . predominant în acest interval.a doua mare lovitură dată flotei comerciale. va înregistra o generalizare a metodei capitalismului prădalnic. practic. Weber.vânzarea terminalului mineralier de la GalaĠi úi ConstanĠa (care practic a lichidat ieúirea la mare a României industriale) către gruparea BalliStănculescu . Tot acum se manifestă úi primele forme de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 47 . Perioada 1990-1992 este una în care predomină capitalismul fiscal. Exemplele pot continua. precum: . Perioada de după 1996. în plus.lichidarea Bancorex-ului. Câteva mari afaceri speculative. vom constata o anumită stadializare a celor două forme de capitalism primitiv sau timpuriu (W. induce grave efecte pentru regimul protecĠiei pădurilor etc. de vreme ce returnarea s-ar fi dovedit imposibilă (cum s-a úi întâmplat). definitorii deci pentru capitalismul speculativ. . este vorba despre marea lovitură dată flotei comerciale. Perioadei 1990-1992 îi este tipică însă o metodă definitorie pentru «capitalismul prădalnic» sau politic. . în urma căreia industria navală úi flota comercială a României nu úi-a mai revenit practic niciodată. La fel s-au petrecut lucrurile cu agricultura. la lichidarea rezervei de 2. Sombart) după cum urmează: 1. a naĠiunii de către cei interesaĠi. care sunt ambele forme ale capitalismului primitiv (W. care.a doua mare lovitură dată agrosistemului românesc pe calea privatizărilor prin vânzări.5 miliarde dolari rămaúi după răsturnarea lui Ceauúescu. în schimb. .

Încep. Putem vorbi. au deschis úi drumul bătăliilor politice. încât acestea devin mai curând excepĠia decât regula. avea în spate. trebuie s-o recunoaútem. Mai rămâneau limitările morale la o înclinaĠie spre îmbogăĠire prădalnică. Cum limitările juridice pentru actele spoliatorii fuseseră ridicate. nu mai rămâneau decât cele morale úi religioase. 2. un regim ateu. iată. care se aflase. pentru perioada 1993-1996 de o puternică restrângere a sferei acĠiunilor reprezentative pentru capitalismul politic prădalnic. cele două legi. Cele două legi. căci unii au dovedit o aderenĠă la ceea ce se numeúte «teama de răspundere în faĠa judecăĠii istoriei».Ilie BĂDESCU capitalism prădalnic prin afacerea flotei comerciale. unele operaĠii de slujire a economiei. practic. înainte de 1989. După adoptarea acestor două legi. raportabile la guvernarea Văcăroiu. să reapară semnele unei înfrânări morale a înclinaĠiei spre îmbogăĠirea sălbatică. adică al luptelor interminabile pentru accesul la utilizarea FPS-ului. adică din timpul guvernării Stolojan. Tot acum se adoptă legile 15/1990 úi 58/1991. au dat o putere uriaúă partidelor politice úi. Prin legile 15/1990 úi 58/1991. Aceasta este o feudalizare. de feudalism comunal de stat. într-adevăr. dar prezentă în istoria orientală prin ceea ce un celebru teoretician a denumit regim al «despoĠiilor orientale». gata pregătite pentru pradă. Doar unii indivizi úi deci unele segmente risipite în masa clasei politice ar fi putut să aibă limitări religioase lăuntrice. însă. mai exact. segmentele cu orientare oligarhică ale clasei politice nu erau prea înclinate spre autucenzură fiindcă majoritatea proveneau dintrun partid ateu. o anume formă a «respectului de neam» («patriotism»). grupările oligarhiei politice. Religios. care. ca instrument cumplit de îmbogăĠire prin spoliere. adică o operaĠie prin care grupuri mici sunt admise la împărĠirea patrimoniului. evident. 15/1990 úi 58/1991) de întreaga avere a poporului român. jaf de mari proporĠii. Apar tentative de restructurare industrială. Practic. monstruoasă úi contradictorie în sine. În fond. treceau toată avuĠia românilor în mâna unui despot impersonalizat – FPS – care. însă. úi dintr-un aparat de stat integral ateu. va primi acum lovitura mortală. o formă. au fost înlăturate orice piedici juridice în calea îmbogăĠirii prin metodele capitalismului politic sau prădalnic. România era întoarsă la o formă nouă de comunism sau. Acestea. acum. adică ceea ce se numeúte autoreĠinere din «frică de Dumnezeu». Weber. au avut o distribuĠie ceva mai relevantă în mentalul clasei politice. trăsături care au pus surdină înclinării spre îmbogăĠire prin capitalism de pradă ceea ce face ca începând de prin 1992. în posesiunea centralizată a statului comunist. vârfurile politice de orientare oligarhică ale partidelor au ajuns să controleze úi să dispună discreĠionar (la adăpostul legilor spoliatoare. perfect acoperit cu «articole de lege». adică segmentele de orientare oligarhică din partide. 1993. care sunt. prin FPS. se fac investiĠii pentru modernizarea tehnologică (úi cazul 48 Decembrie 2000 . practic. prin care se înfiinĠează «monstrul» distrugerii României numit Fondul ProprietăĠii de Stat (FPS). totodată. cu termenul lui M. aúadar.

adică este ferit de marile dezastre pe care i le aduce capitalismul de pradă. de relativă protejare a economiei de efectele procesului de îmbogăĠire nemiloasă a noii clase. Acum. Perioada aceasta este. echipei tehnocraĠilor din partid úi din jurul fostului premier Văcăroiu. însoĠit. Ceea ce precumpăneúte acum este capitalismul speculativ. încât el îúi menĠine o anume continuitate funcĠională. când practic. forma corupĠiei. Adevărata eră a capitalismului politic cu efecte prădalnic-dezastruoase începe după 1996. În aceeaúi direcĠie se încadrează metoda Coúea de privatizare. ci unul al operaĠiilor defensive. de operaĠii ale capitalismului de pradă (afacerea flotei comerciale continuă acum etc. apusean. Cum însă guvernul Văcăroiu nu s-a putut atinge de cele două legi de fier ale deposedării oligarhice a României. înfloresc operaĠiile tipice pentru capitalismul speculativ. 3. odată cu guvernarea Ciorbea se dă Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 49 . pe care l-a Ġinut oarecum sub control úi l-a înlimitat relegându-l cadrelor capitalismului speculativ. ceea ce a condus la concepĠia că perioada Văcăroiu a fost perioada marii corupĠii. al actelor economice úi al politicilor economice. a devianĠei economice. ceea ce deja indică semne firave ale metodei capitalismului modern. evident. nici cel prădalnic. ceea ce explică. în parte. Putem. legea 15/1990 úi 58/1991. dar. în acest sens). drept stadiu al capitalismului speculativ. în fundal de forme ale capitalismului fiscal (exploatarea bugetului) úi. afacerea zahărului infestat). din nefericire într-o proporĠie mult prea redusă. aúadar. adică o privatizare precedată de retehnologizare úi cu transformarea «titlurilor» în «acĠiuni». Capitalismul speculativ se afirmă la marginea societăĠii úi a economiei úi hrăneúte ceea ce economiútii denumesc economia subterană.Zece ani de regim oligarhic în România Romtelecom este o dovadă. bazat adică pe o raĠionalizare a economiei. până la cele monetare (afacerea creditelor preferenĠiale úi imprudente ale Bancorex). care admite o concepĠie a privatizării în două trepte úi prin difuzia acĠiunilor. Ġinând seama de presiunea rechinilor din alianĠa politică. fiindcă ponderea lor era redusă în ansamblul operaĠiilor economice. Semnele capitalismului de tip apusean sunt datorate. Însă nici capitalismul fiscal.) dar úi de procese tipice pentru capitalismul de tip modern. el nu poate fi socotit un guvern reformator de adâncime. însă sistemul economic rămâne esenĠial ferit de efecte destructurante majore. Ponderea acesteia a crescut mult în acest interval. nici cel de tip modern-apusean nu definesc intervalul în mod esenĠial. teribila expansivitate a IMM-urilor (a întreprinderilor mici úi mijlocii) – majoritatea fiind create pe suportul unor afaceri speculative sau derivate din forme ale capitalismului speculativ. considera faza a doua. probabil. prin excelenĠă perioada capitalismului speculativ. la suprafaĠă. incluzându-l pe acesta. bazat adică pe organizarea raĠională a muncii industriale. de aceea. de la cel comercial (acum se amplifică. de pildă. însă. Acesta îmbracă. Acestea sunt úi singurele semne ale Reformei spre calea capitalistă apuseană. într-o proporĠie mai restrânsă. Este ceva din reforma Cojocaru.

ei nu mai au nici resurse. Societatea controlată ideologic Straturile politice care ne-au dat oligarhia actuală au căutat. Se deschide lupta împotriva capitalului autohton. croiĠi după chipul úi asemănarea maeútrilor lor. úi un aparat intelectual dispus să servească legitimarea noului angrenaj. cu observaĠia că puterile localnicilor care au suferit efectul cutremurului politico-economic sunt sleite. astfel că. dar mai ales prin lichidare úi înstrăinare. unele dinainte pregătite să intre în jocul puterii. împotriva corporaĠiilor. astfel că punerea în funcĠiune a «circulaĠiei suprastructurale a elitelor politice» a declanúat automat úi o circulaĠie a «elitelor intelectuale» dispuse a intra în acest joc al «puterii celei noi». s-au extras. în orice formă. întreprinderi-pivot. nu din toată «clasa intelectuală». de tipul UASCR-ului. Am putea spune că tot ceea ce s-a întâmplat după 1996 se încadrează în ceea ce se numeúte război economic. cu atât mai 50 Decembrie 2000 . în «iatacuri» bine protejate de ochiul supravegherii îngăduitoare a puterii de atunci. adică fără credinĠe adânci în vreo cauză. mai ales al acelor vârfuri înclinate spre zeflemea. ci. eventual. o Ġară vândută sau pur úi simplu cedată pe gratis unui regim de tip colonial pentru o perioadă nedeterminată. nici energie pentru o reconstrucĠie. ci totul de reclădit. România nu va mai putea să aibă un capital autohton úi deci nici un capitalism naĠional nici măcar atât cât au reuúit liberalii Brătienilor în perioada interbelică. cum ar fi cazul celei din industria extractivă. «europenizând» pe sofale.Ilie BĂDESCU startul marilor acĠiuni destructurante ale economiei. în urma căruia aproape nimic nu mai rămâne în picioare úi nu mai este ca înainte. evident. Lăsată pradă marilor corporaĠii transnaĠionale. pasionate de whisky úi cărĠi de stânga scrise în Occident. Un strat a fost acela al vârfurilor vechilor organizaĠii comuniste. din anumite straturi ale ei. Totul se aseamănă unui copleúitor cutremur. în frunte cu industria. va ieúi de aici va fi un capitalism colonial. Lichidarea. Scandalul listelor întreprinderilor propuse pentru lichidare arată ce cumplit dezastru se pregătea economiei româneúti. numiĠi «analiúti politici». de aici încolo. justificate de filosofia privatizării cu orice preĠ. care practic sunt lichidate pe mari segmente ale lor etc. snoabe. vânzarea (înstrăinarea) úi destructurarea sunt cele trei procedee folosite acum de guvern úi de FPS úi toate au efecte devastatoare asupra întregii economii úi a întregii societăĠi româneúti. care-au avut grijă să edifice grabnic noile fabrici de ideocraĠi. la rândul lor. Aceste «elemente». Sunt lovite rând pe rând sectoare industriale întregi. (Într-un asemenea mediu putea să fie acceptată úi susĠinută acea penibilă însăilare dramatică jucată pe scenele teatrelor prin anii 96-97 úi premiată printr-un premiu naĠional spre ruúinea teatrului românesc). fără de credinĠă în neam úi în Dumnezeu. elemente consumeriste. Ceea ce. Dintre aceútia s-au recrutat propagandiútii noii puteri. úi cu atât mai puĠin în rostul úi destinul unei vocaĠii. Nu mai este nimic de reorganizat. reconstrucĠia poate fi cedată străinilor. mari corporaĠii naĠionale.

ÎĠi introduc penisul meu lung úi negru În gură. patrie. Pareto care cuprinde un studiu al “murdăriilor” ca deviaĠii polarizate ale “reziduurilor persistenĠei agregatelor” úi “ale integrităĠii”. absolut inexplicabilă prin cruzimea abjecĠiei. La Cenaclul Litere. Cu turcaleĠi. România. moderat de Mircea Cărtărescu. printr-un un mic paragraf într-o carte de “istoria murdăriei”. O noapte cu tine. s-a prezentat România. de Marius Ianuú. pe sub zonele tale geo-termale C-ca-m-aú pe toate poienele tale. Ai învăĠat să faci bani? Mai poĠi să răspunzi. în buna tradiĠie a sociologiei lui V. în continuare. Iată: Ce ĠăĠe mortale ai tu. a Ġăranului úi a muncitorului din fabrici deopotrivă. o poezie prezentată la concursul “Nicolae Labiú” úi o alta citită în cenaclul universitar. atât cât să fie semnalată prezenĠa lor ca fenomen gregar. Trase în milioane de exemplare Ce bani buni ai făcut la Stambul. în Dumnezeu úi în asceza vocaĠiei. Însă nicăieri nu este mai jalnic portretizat chipul haitei ca în năpustirea. contra blândei oiĠe din poemul apofatic «MioriĠa». libanezi úi curzi În boscheĠi sau direct în picioare. da la Facultatea de Filologie. această «nimenime» cu diplome a dovedit vrednicie úi zel doar în eristică. Cam aúa s-a procedat mereu. La Concursul Nicolae Labiú s-a prezentat poezia O noapte cu patria de Mihail GălăĠeanu. foile úi discursul acestor «analiúti» duhnind de imprecaĠii la adresa poporului român.Zece ani de regim oligarhic în România puĠin în neamul din care se trag. incapabili de sarcini mai înalte úi de eforturi încordate în serviciul «cauzelor altruiste». AgenĠi ai sofismului ei nu s-au oprit nici de la abominabila înjurătură de neam. La sfârúit o să útii să câútigi România. O asemenea năpustire este un material psihiatric de incomparabilă relevanĠă pentru o posibilă nosologie a suferinĠei intelectuale de după 1989. patrie. patrie … Piúa-m-aú pe toate cuvintele mari Pe care lumea le păstrează doar pentru tine. la adresa Dumnezeului înomenit. patrie E o noapte cu brijidbardo úi claudiaúifăr la un loc Bâga-mi-aú capu. O să-úi spun să borăúti úi o să borăúti! Sunt atent cu tine. gagico. PregătiĠi să ironizeze orice. fă. România? Aceúti “trepăduúi” ai unei adevărate falange antinaĠionale nu merită mai mult decât o simplă consemnare. România. arabi. Doamne. România. fă. A. Iată: Tu nici nu útii în ce raporturi o să fim. iartă-ne pe toĠi!. în arta cinismului úi în tehnica disoluĠiei. Vom reproduce. Comte i-a menĠionat pe câteva Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 51 . dar úi la adresa lui Eminescu úi.

exponentul noii morale politice contra vechii «imoralităĠi» politice. Harta mentală a României ar urma să se preschimbe într-o hartă vidată de orice conĠinut simbolic. “MioriĠa”. nu maghiarii. au ocupat poziĠiile de reprezentare a spaĠiului românesc din aceste InternaĠionale. acela de “literatori” pentru a consemna patologia manifestării spirituale degradate în epoca modernă (cf. hitleristă úi “neokominternist-globalistă” actuală. au grijă să Ġină sub tir încruciúat orice persoană sau operă (faptă) insurecĠionară.Ilie BĂDESCU pagini sub un “nume colectiv”. cât dintr-un primitivism úi o agresivitate cu totul aparte a celor care. care foloseúte dictatul ideologic (cine nu-i cu noi e contra noastră). Ceva mai mult spaĠiu le-a acordat Eminescu în gazetărie (“Opere”. Ed. dacă respingi etnocratismul maghiar. un semn de apartenenĠă spirituală vei fi întâmpinat cu o furie patologică. Doamne fereúte!. Dacă îĠi mărturiseúti credinĠa creútină eúti fundamentalist. culpabilizarea colectivă. vol III. Univers enciclopedic. Mileniul se închide. Epoca a fost dominată de spiritul anarhic al celor trei internaĠionale: kominternistă. atmosfera de teamă (teroarea ideologică difuză). a fost ales de către partidele ConvenĠiei să cerceteze dosarele fostei securităĠi. 1999). MioriĠa nu ameninĠă pe nimeni. bine poziĠionate în anumite media. úi internaĠionalismele hegemonice din spaĠiul românesc actual nu se explică atât dintr-o necesitate geopolitică europeană. La fel a procedat Tocqueville. eroic. mitologic. Vom respecta această tradiĠie úi ne vom întoarce la fenomenul în care se ilustrează simptomatologia crizei internaĠionalismului românesc în perioada postbelică.. adevărate lagăre ideocratice. moartea civilă. acest tip de control aminteúte totalitarismele împreunate.2000). în acest sens. fiindcă acest tip de furie este cu totul neexplicabilă în ordinea cotidianului. organizând. El este. în România. Acesta a Ġinut sub reprimare úi sub ameninĠarea falsificării întrega cultură română vreme de 50 de ani. legendar. care au avut toate două trăsături comune: atitudine anticristică úi antinaĠională. adică într-o epocă în care în România triumfa cea mai cumplită internaĠională dintre cele cunoscute până astăzi: InternaĠionala comunistă sau kominternul. eúti antieuropean úi antidemocrat. turnuri de veghere din care Ġin sub cel mai crunt control mental (ideologic) spaĠiul de gândire úi de simĠire al întregii societăĠi româneúti. Gărzile internaĠionaliste. fascist úi comunisto-bolúevic. purtat de o bizară furie contra «mioriĠei» úi a spiritualităĠii româneúti. Dacă îndrăzneúti să identifici în solidaritatea abisală a românilor cu motivul úi cu “eroul liric” al poemului apofatic. un adevărat furor barbaricum. amputarea spirituală etc. dacă mărturiseúti un crez naĠional eúti “naĠional-comunist”. Ura «neokominterniútilor» contra 52 Decembrie 2000 . ceea ce face din perioada actuală una de mare ameninĠare naĠională. poetic. într-o asurzitoare rostogolire a acestui uriaú val de teroare a murdăriilor (immondices). redute ideologice. Tipul acesta de control primitiv. Războiul dintre diversele forme de naĠionalism. dar propagă o morală a triumfului prin nonviolenĠă ceea ce probabil explică reacĠia celui care. de la cel rosetist la cel conservator sau ortodoxist. eticheta stigmatizantă. “Systeme de politique positive”). în «ochii» ConvenĠiei. úi lucrarea malefică a acestei internaĠionale o vedem relansată după 1989 (“Enciclopedia reprimării”. sufletesc. iată.

Baltasiu. D. cu D Dungaciu úi R. Buc.Zece ani de regim oligarhic în România poporului român úi a spiritualităĠii sale. Paris Payot. Aceútia vor o Europă fără neamuri. Ed Floare Albastră. p 26 M. Bădescu. B. Bottomore. 1936 V. Pareto. CorupĠia). fără Iisus Hristos úi. Eminescu. Etzioni. Brăileanu. Sociologia úi arta guvernării. The Active Society. Brăileanu. Bibliografie I. Univers enciclopedic. GalaĠi. Stoke. Ed. The Free Press. 1919 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 53 . Este evident că avem de-a face cu un nou val de anarhie úi acesta a fost ales de segmentele oligarhic-internaĠionaliste ale noilor partide spre a-úi extrage agenĠii úi a-i mobiliza în serviciul noii propagande oligarhice. Partea a VII-a I. Bădescu. CernăuĠi. A. Buc. Bădescu. Bucureúti. 1995 T. Elementi di scienza politica úi Histoir des doctrines politiques. 1940 úi Politica (cap. London. Dungaciu. Fiul lui Dumnezeu. vol III. Mosca. Porto Franco. Opere. Traite de sociologie generale Paris Payot. în Însemnări sociologice. dezvăluind un incredibil imbold rasial la temelia conduitei acestor «europeniúti». Ed. 1995. evident. Reforma oligarhică versus calea corporativă. úi toate acestea în numele unei filosofii deja ratate a globalismului omogenizant úi a unui europenism antieuropean. 1995 úi în Teorii contemporane. fără Biserici úi state naĠionale. Legea degradării elitelor. Istoria sociologiei. Ura de clasă úi ura de rasă se întâlnesc în aceeaúi formula mentis cu ura împotriva lui Iisus Hristos. 1928 T. 1999. La revolte de masses. Elites et societe. dimpreună cu o patologică furie anticreútină dezvăluie în compoziĠia mentală a multor asemenea noi internaĠionaliúti o sinteză între kominternism úi hitlerism. Sociologia úi geopolitica frontierei. 1971. 1964 T. Ortega y Gasset. an II nr 10. Paris 1937 G. I.

and for whom to produce” (Rohlf. 1. Basically. Conceptual Approach 1) To define the concept used in the title of this chapter.countries. A schematic representation of the main interrelationships of economic life is depicted below: Figure no.34). This deficit has a double source – institutional.1) The economic system is understood in its institutional sense. The former – on which I shall insist in the present book – emerges from the status of the Romanian economy as a weakly structured system. and for whom to produce them. 1 The main interrelationships of economic life HN POP LF NW NE GP WE Institutional Framework 54 Decembrie 2000 . and technological. it must establish an economic system. A. an economic system is a set of what.e. every nation faces the same economic dilemma: how to satisfy people’s unlimited wants with its limited economic resources.Emilian DOBRESCU Romanian Transition Economy as a Weakly Structured System Emilian DOBRESCU The most difficult problems during the process of Romania’s integration in the European Union come from the deficit of its economic performance in comparison with the member . how to produce them. i. Each society must decide which products and services to produce. “From the richest to the poorest. p. some explanations are necessary. in other words. how.

the classical economics. NE national economy. The constraints. fiscal and Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 55 . The production is simultaneously dependent on national wealth (machines and equipment.2) The economic theory approached this problem in different ways. Hildebrand. 1. LF . infrastructures. The neo-institutional economics [Coase. who attempted to integrate technological change with institutional change. For instance. economic historians were able to focus upon choices and constraints. For the historical school [Roscher. but only those of technology and income. HN . Williamson. Commons. organisations. as well as the neo-classical. historical school.390-393). The institutional economics [Veblen. insisted especially on the natural deductions from an initial set of behavioural assumptions regarding the private property. but at the same time it emphasised the concept of the transaction. These complex connections are mediated by a very diversified network of economic institutions (rules and organisations that allow and influence human relationships in regard to production. institutional and neoinstitutional economics . Marx’s early elaboration of the productive forces (by which he usually meant the state of technology) with the relations of production (by which he meant aspects of human organisation and particularly property rights) was a pioneering effort to integrate the limits and constraints of the technology with those of human organisation” (North. were not imposed by the limitations of human organisation. Brentano. North. contracts. informational stock).132).. Knight. which were certainly all of the good. WE . NW .labour force. was always an exogenous factor and thus never really fit into the theory. Bücher.world economy.national wealth. we could look at what the constraints were that defined and limited the set of choices of human beings. GP .Romanian transition economy where: POP . Clark.human needs.population. Hobson] concentrated on the real economic phenomenon as well. natural resources. The exception was the work of Karl Marx. Each national economy interacts with the others by commercial. circulation and utilisation of goods and services).Marxism. Concerning this question.extended the analysis to the causes and ways the economic system has evolved as an institutional framework. free market mechanisms.. p. And even technology. the institutional approach remains a non-substitutable methodological tool for any investigation of the economic system. Buchanan. Mitchell. 2) The present analysis interprets the institutional framework in the widest possible sense: legislation. regarding a given institutional framework). Schmoller. The population has a double role by providing labour force and motivating production of goods and services through demand. Tullock. Despite its limits (mentioned by Williamson. standards. however. at least in the neo-classical framework.production of goods and services. Wallis] has consequently deepened this vision. and perfect competition (therefore. Other economic doctrines . capital and cultural informational flows. That is. distribution. p. Sombart] the empirical research has had priority. North notices: “By applying neo-classical theory to history.

values. Mechanisms for the provision of information and for co-ordination: market and plan 3. They have also been chosen because they affect economic outcomes. Baumol and Blinder. 16-17). “Economic systems are multidimensional. p. beliefs. channels and means of communication among them. b) the rules referring to human interaction. p. 23). of which three seem to be essential. The sociologic and economic literature introduced many classifications of these attributes.594).for example. developed during its last decades (Eckstein. codes of conduct. Montias. distribution. Gregory and Stuart. as well as their possible combinations. it would be useful to operate within a simplified scheme of the institutional framework components. firms. traditions. A wide literature is dedicated to the peculiarities of a given system in various countries. The main economic systems. customs. the structure of human interactions (North. the organisation of production in factory units” (Gregory and Stuart. For our discussion. Organisation of decision: making arrangements 2. 2. taboos. including the organisations resulted from them or created on their basis. p. Alchian.e. p. and so on. Buck.Emilian DOBRESCU monetary systems. A2. Gardner. Property rights: control and income 4. attitudes.25). Mechanisms for setting goals and for inducing people to act: incentives. behaviour of the economic agents (households. circulation and utilisation of goods and services. i. it is necessary to identify the most significant institutional attributes of economic life.…An) We shall focus on four general (and often overlapping) attributes (n=4) that are critical in differentiating economic systems: 1. Schnitzer. Their common feature from the point of view discussed here is the fact that they mediate and influence human relations involved in the production. The nature of the economic system (in institutional approach) depends first of all on: a) the configuration of the property rights (as “socially enforced right to select uses of an economic good”. We do not list features that are relatively uniform across systems . public authorities). The institutional framework can be examined from different perspectives. c) the size and ways of the public authorities’ discretionary intervention in economic life. The main alternative options available for each attribute are represented in the following figure (Gregory and Stuart. were defined on the basis of this matrix. 56 Decembrie 2000 . These four characteristics have been chosen because we expect economic systems to differ among them. a feature that can be conveniently formalised in the following manner: ES = f(A1. Stiglitz). I consider particularly relevant the conceptualisation resulted from the comparative analysis of the 20-th century’s economic systems.1) First.

this classification is relevant in the case of formal institutions. it is necessary to take also into account the strength (power) of the involved institutions. they can be ambiguously defined. including religion etc. The formal and informal institutions permanently interact.3) From a social viewpoint. 2.2) The institutional framework is differentiated by the degree of specification of its main components: a) the components can be clearly and non-contradictorily defined. within this category falls also the non-institutionalised part of human interactions (that is the interactions for which it is impossible to distinguish certain repetitive rules). they reflect historical traditions in the respective community.are not a result (direct or indirect) of the state’s activity. it is reasonable to differentiate between hard institutions (generally applied) and soft ones (only occasionally observed). Social Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 57 . Informal institutions . on the contrary. For the definition of the economic system. b) or.Romanian transition economy Figure no. partially not. and a mutual influence exists between them.). 2 Attributes of the economic system Attribute Organisation of decision making Option Centralisation Mixed Decentralisation Market Mixed Plan Private Co-operative Mixed Public Moral Mixed Material Provision of information and co-ordination Property rights Incentive system 2. its experience and spirituality (in the largest sense. coalitions and so on . The strength factor depends on the level at which the corresponding institutions are assimilated by the people and are supported through credible enforcement. the institutional framework of an economy can be formally or informally validated. soft informal institutions can be considered as non-functional and non-existent in practice.rules. they are partially compatible. that is their social acceptability and their effectiveness. From this point of view. In both formal and informal cases. The formal segment is expressed by the rules (including rights and obligations) enforced officially by public authorities (central or local) or derived from them and the organisations functioning in accordance to these rules. behaviours.

[V1. corresponding to the following combination of the mentioned features: [I. the latter becomes dominant. the institutional framework can be: a) formal hard (including here compatible formal .informal institutions.when formal institutions contradict the informal ones (especially under conditions of soft strength of the former). from the point of view of social validation. C2. slow process that requires time to develop if it is to evolve” (North. circulation and utilisation of the goods and services: Figure no. too). S1. C3]. the formal ones are more flexible as a result of their dependence on state’s activity (marked by political circumstances). it is easy to outline two types of economic systems. 3) Summarising the given considerations.Emilian DOBRESCU psychology and institutional research have identified some interesting features of this dynamic interaction: . “creating a system of effective enforcement and moral constraints on behaviour is a long. p. too) (S2) Social validation (V) Formal hard (V1) Formal soft (V2) Informal (V3) 4) Starting from this scheme. 60).the informal institutions are characterised by a strong sluggishness. 58 Decembrie 2000 . . distribution. Therefore. 3 The institutional framework Main Components (C) Property rights (C1) Rules of human interactions (C2) Size and ways of the discretionary intervention of the public authorities in the economic life (C3) Specification degree (S) Clearly and noncontradictorily defined (S1) Ambiguously defined (including undefined zone. V3] This can be defined as a structured economy. 4. b) formal soft (including here contradictory formal-informal institutions.1] [C1. and c) informal. too).1) The first is characterised by a highly expected stability. we obtain a simplified representation of the economic system as an institutional framework of human interactions referring to production.

Due to the ambiguous definition of the main components of the institutional framework and the preponderance of the soft formal validation. psycho-sociological ones.2) In contrast with the previous type. C3]. the expected stability of the corresponding economic systems is relatively low. Such an investigation may resort to methodological co-ordinates of the interest-group theory (Hoen).. This is valid. including more or less ancient traditions (customs). V3] The presence of S2 and [V2. limits put to state’s intervention in the economic life). at least on the macroeconomic level. 4. The Romanian Case A detailed analysis of a certain weakly structured economy requires complex research. the high expected stability is perceivable even at the microeconomic level. The paradigm of rational expectations is also one of its expressions. Such a situation could be named “Rational Centralised Planning”. political. in my opinion. that is.can be also identified. V3] being considered as predominant (not exclusive). b) In the case of the socialist system. 155). rules for the human interaction. the forward-looking theory of consumption (the permanent income theory of Milton Friedman and the life-cycle theory of Franco Modigliani) could be considered to be a relevant conceptualisation of this state. regularly or predictably) from what people expected to be..e.its relatively high-expected stability . My remarks concern only the possibility of the socialist economy to be (even for a limited period) a structured system. [V2. The geo-strategic environment and international influences may play an important role.Romanian transition economy a) In the case of the modern capitalist system. in an evolutionist framework. B. the weakly structured economy is characterised by the combination: [I. p. there is a huge literature dedicated to these problems. 205). Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 59 . or its capacity to avoid functional degeneration. the main characteristic of the structured economy . As it is known. involving not only the economic facts. S2.. “The concept of rational expectations asserts that outcomes do not differ systematically (i. at the level of economic agents seen as autonomous entities. too. p. but it does suggest that errors will not persistently occur on one side or the other” (Sargent. It does not deny that people often make forecasting errors. it “holds that each individual forms expectations of the future on the basis of a correct model of the economy” (Arrow. In my opinion.2] [C1. when the differences between planned and statistical indicators systematically do not exceed reasonable limits. but also the demographic. I do not discuss here the performance of this regime. C2. Either the forward-looking theory of consumption or the paradigm of rational expectations would be inconsistent without clearly defined and stable components of the institutional framework (property rights.

Croitoru. the effectiveness of the command mechanism deteriorated rapidly.Emilian DOBRESCU There are already some attempts in this direction (Pasti. In addition. the most striking expression of this tendency was the increasing discrepancy between the planned indicators and the achieved ones. but under substantially modified forms. 60 Decembrie 2000 . In other words. in the specific manner imposed by the dominant totalitarian regime. c) The enterprises that have been privatised through vouchers or using the MEBO method (insiders privatisation). in my works. are still uncertain. 1. and Tarhoaca). and enterprises.2. obviously. which have a non-active shareholder portfolio. local authorities.1. The property (ownership) rights. 1. We may include in this category the following assets: a) The real estate (belonging still to the public sector) which is aimed to be privatised (through sale or restitution). banking system.1.1. and people began to ignore or just to infringe the laws. subject to commercial litigation. 2. It is worth noticing that some symptoms of a weakly structured economy in Romania were identifiable even during the final stage of the socialist regime. for a large share of the national wealth. the Communist Party organisations obtained (legally or implicitly) a large competence to interfere into economic decisions. 1. Extending redundancies. The following essential features can reveal the ambiguous definition of the main components of the economic system. during the 1980’s. 2. the managers. from the institutional perspective (discussed here). and equivocal stipulations perverted the legislation. holdings. non-operational. The institutionally weak structure of the economy persisted during the transition to free market mechanisms. Doltu. Despite the restrictions. b) The state-owned firms (envisaged to stay as such) for which the ownership rights distribution is not specified or is confusing. another informal one emerged spontaneously. ministries. d) A lot of assets are blocked. local authorities) became more and more unstable and diffuse. 2. the underground economy expanded. the institutional distribution of the decisional attributions concerning the state ownership (among Planning Committee. besides. my attention was naturally concentrated on the recent evolution. In order to solve their own problems (even partially). Consequently. Simultaneously with the dissolution of the official system of resources allocation. the Plan regulations. the Romanian economy became weakly structured before 1989. For instance. contradictions. Until now.1. I couldn’t allow myself but a very narrow field of investigation. significant for modelling activity. which is trying to highlight the macroeconomic implications of the institutionally weak structure of the economy.

During the former period the weakly structured character of the economy was grafted on the disintegrating command system. are relatively soft because of two main circumstances: a) the new rules cannot be instantaneously assimilated by the population and economic agents. police. the absence of a clearly defined and stable mechanism of resources allocation induced in both intervals a deterioration of the efficiency of production factors. to a large extent. The following discussion will be dedicated to this second period. this process having to surpass many obstacles (understanding. 3. acceptance). are frequently changed. etc. the informal part of the economic life got a significant role. affected by corruption and characterised. For instance. it interferes with the reforms implementing market mechanisms. these gradual changes.) is not able to enforce the law.1. At the same time.1. some institutional components benefiting from a remarkable effectiveness. learning. remaining incomplete for a more or less long period. 2. b) a different incentive for the political parties in implementing effective market mechanisms. Besides. there are essential differences between the 1980-s and 1990-s.generated non-coherence and even contradictions among the norms. Consequently. The free market mechanisms have been implemented step by step. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 61 . The social validation is also mixed. 2. During the whole period. however. justice.3. b) the power (financial control administration. However. some of the market rules are clearly institutionalised.2. Obviously.Romanian transition economy 2. the economic activity is taking place – on a larger and larger basis – on the informal side of the society. defeating prejudices. of course. If the withdrawal of the state from the social-political life can take place quickly (even suddenly). this process is much slower within the economy. during a significant period of time. the authorities’ intervention in the economic life is still widespread. The fact that the Romanian economy was a weakly structured institutional system during either 1980-s or 1990-s confers to its evolution in these two decades some common features (more or less visible). by managerial dilettantism.2. c) the weaknesses of the political elite. Most of them. their incidence is restricted and interferes with the rest (old or new but inconsistently defined) of regulations. which. There are. The discretionary state intervention is influenced by: a) an insufficient experience of the emerging democratic regime. it is also biased towards supporting the influence of short-term interests of the political parties in power. which took place under two-three (or more) successive political powers . whilst during the latter. On the other hand.

After the initial shock of liberalisation. As a result. adapted to free prices. However. As a reaction to this inflationary pressure.3. 3. the personal income became the dominant motivation for the participation of the people in the economic activity. The real economy is strongly decapitalised. the households and firms. There are many consequences. Such a perception is understandable: the largest part of population experienced only the administered prices system. 3. The households (by increasing revenues from labour and other sources) and the firms (by forcing the prices) try to compensate effective (past) and potential (future) inflation losses. doubled by a large (and perceived as inequitable) wealth redistribution.1. especially young people. certain repulsion for this phenomenon is still present. from which some seem to have major implications. Consequently. the money illusion was persistent. The ratio between broad money and nominal gross domestic product decreased in latest years. A great part of the society. The risk aversion diminishes. covering the budget deficits at high interests or pressing on the exchange rate of national currency. The expected income becomes also a leading macroeconomic indicator. step by step. The private property feeling – inhibited or even repressed under the totalitarian regime – vigorously reborn. an important share of the available money supply does not reach the productive sector. More and more. launched out in business: hundreds thousands of small and medium sized enterprises have been registered. 3. representing now only 20-22%. the propensity of the Central Bank for restrictive monetary policy increases. significantly below its traditional value (40-50%). Long-run decisions are usually put off. It determined a drastic reduction of the real income. Moreover. The normal outcome of the inflation stress (enforced by frequent devaluation of the national currency) was the “dollarisation” of the Romanian 62 Decembrie 2000 . this phenomenon did not prove to be temporary. the hyperinflation of the first transition years represented a real thunderbolt for the households and firms. In addition. competition. during this system. The most important tendency was represented by the development of promarket behaviours. which limit or only disturb the pro-market evolutions.Emilian DOBRESCU C. variable interest and exchange rates. 3. they interact with some institutional factors. The stress produced by inflation is strong. the savinginvestment propensity remains low.2. Behavioural Features and Their Consequences 1. The egalitarian vision on distribution is little by little replaced by the social acceptance of wealth differentiation. which was inflexible enough. There is a continuous and strong upward pressure on the nominal income. when it is associated with the perception of unfair accumulation. Due to the persistent uncertainty of the economic environment. 2. All these changes favour the transforming reforms. the behaviour of households and firms is characterised by the short-run adaptive expectations.

Romanian transition economy economy. a) The main goal for a great part of the state-owned and recently privatised firms is usually to prevent the inflationary erosion of wages. The incomplete functioning of market mechanisms and. using very diversified tools (from strikes and mass media campaigns to more or less masked corruption methods). especially. The lobby for the preservation of soft budget constraints (involving budget subsidies. as well as the prolonged adversity of the economic environment in which they acted. All these tend to increase the level of taxation beyond the bearable limit for a fragile economy. and agriculture (including traditional peasant households). 6. through increases either in the foreign currency bank deposits or in the currency outside the banking system. A lot of personal and family firms find themselves in this situation – especially those actives in trade. 4. b) A precarious position on the market. 6.1. small industries. services. This group represented several years ago 9-12% of the global employment. the ratio of the general consolidated budget expenditures to marketable GDP (officially registered minus self-consumption production) grew from 41% in 1989 to 52% in 1998. or to maintain the employment pool at the existing level. by the low predictability of macroeconomic policies. There are also forms of latent or outspoken opposition to opening the economy. Its share probably diminished meantime. There is an important so called “virtual economy”. A large part of its production (first of all in rural localities) is used for self-consumption (which reaches almost 25% of the gross domestic product). The de-capitalisation of the Romanian economy has a similar effect. aggravating the de-capitalisation. in which I include either enterprises with negative added value (like Gaddy and Ickes) or the firms creating insufficient added value to cover at least the difference between the net wages and unemployment benefit. the nostalgia of state protection is still robust. 5. A microeconomic analysis reveals four groupings. The share of this “subsistence economy” in the global employment is 35-40%. It is accompanied by an excessive increase in the transaction costs and in the risk premium within domestic business. c) Many economic agents could not comply with a maximising type of behaviour even in the case when their management would be oriented to such Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 63 . Therefore. Despite the progressive extension of the pro-market behaviours. led the majority of small firms to orient to a subsistence income or to a slightly higher one. On the other hand. The inconsistency of the state intervention is revealed by frequent changes of economic legislation. the ambiguity of the property rights considerably limit the profit maximising behaviour of economic agents. the external credibility is low. It is translated into a vigorous pressure on the social budget expenditures. by “stop and go” transforming reforms. bank loans that can be transferred afterwards to the public debt) is persistent. making difficult and very expensive any access to foreign financial resources.

But they are not 64 Decembrie 2000 . but also the economic activities that are omitted from the statistics due to methodological or technical reasons. even tend to extend. 6. Pestieau. Alessandrini and Dallago. GDP can register in certain periods some increases. They dispose of technical and human premises for an efficient market functioning. The absence (for a large part of producers) of a maximising profit behaviour stimulates the moral hazard. But in the case of the third segment. Even in this case. one may notice a strong incentive to increase profits through price increases or using public sector redistribution schemes. On the other hand.Emilian DOBRESCU an objective. The weakly structured economy does not mean the absence of market behaviours. this gap will persist. These are present. 7. I find the term non-accounted economy as being the most appropriate. Daianu) or to banking system and state budget. Chadeau and Roy. but they are not representative for the overall stance. and X. The global effect of the behavioural features presented above is the under-optimal functioning of the economy. Many firms are simultaneously involved in both segments. Smith. Feige. As long as the transforming reforms are not finished. 8. As a result. The share of this ”market competitive sector” in the overall employment is only 21-18 %. there are plenty of suggestions in the economic literature (Adair. but their potential profitability is excessively affected by the shortages in the working capital and by the relatively high tax levels. 6.2. Due to its institutionally weak structure. Gaertner and Wenning. the present Romanian economy is characterised by a high frequency of all three forms of inefficiency: allocative. Tanzi). d) The last grouping includes relatively profitable and financially consolidated firms. The two already mentioned groupings (“virtual” and “subsistence”) are also influenced by these circumstances. In order to define the latter. which is associated with the arrears practice (which became chronic) either in inter-enterprises contracts (Clifton and Khan. The other major specific feature of the functioning of the Romanian economy is the presence – as a quasi-normal component – of a considerable non-accounted segment. Eck and Kazemier. because it includes not only fiscal evasion or production of forbidden (illegal) goods and services. not through a quantitative or qualitative growth in real output. but insufficient to counteract the persistent “institutional gap”.3. These “inhibited viable enterprises” cover probably 35-30% of the global employment. Some genuine performers exist. This is not necessarily synonymous with a permanent stagnation or reduction in the real gross domestic product. of course. the mentioned influence leads to a significant reduction in the real output of economy. the global output is lower than the level obtainable (with the same production factors) under conditions of a structured system. Flood and Klevmarken. the weakly structured economy is characterised by a fuzzy borderline between the accounted (officially registered) share and the informal complement (not included in the national accounts). productive. The difference will be named “institutional gap”. Begg and Portes.

which approximates the gross domestic product in current prices. consequently. IR – nominal interest rate. The following relationship must be retained: [I. PGDP . aggregate supply. but with an obvious opposite influence. interest rate. budget deficit. Such a result cannot be accidental. IR) (+) (-) (-) where: AD . in one word all the economic agents establish their own targets in this field. Central Bank. It seems relevant that the predictions concerning nominal gross domestic product systematically proved to be the closest to reality. trade-unions. government. and expert groups . during the last 8-9 years. IS-LM model. employer-organisations. In real terms. the effect of inflation has to be added. I will examine the following problems: aggregate demand. and exchange rate. The interest rate is also significant. equal to the gross domestic product. As I already mentioned. being forced to act in a distorted institutional environment. money market. and econometric analyses) for an interpretation of the Romanian realities in macroeconomic terms. foreign capital inflows. This is why the total expected income have such an essential role in the determination of nominal demand. D.current gross domestic product deflator. In this section the accent will be put on the conceptual framework.Romanian transition economy generalised and consolidated. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 65 . they mobilise with this purpose all the available tools. The influence (positive or negative) is mentioned in parentheses. One of the clearest expressions of this evolution is represented by the growing role of demand.first of all .3] AD = f (EXGDP. export and import.on total income. D1. the forecasts formulated by government agencies. as a synthetic indicator of prices’ level. In nominal terms.aggregate demand.develops towards market patterns. there exist premises (empirical studies. the Romanian economy . therefore. employment. EXGDP – total of expected income. firms. constant prices. very high. I compared. they do not dominate the process of resources allocation. nominal gross domestic product. current prices. The probability of the expected nominal income to be reached is. Some Macroeconomic Problems At this stage. The experience and sociologic research show that trade-unions.despite its features as a weakly structured system . methodological research. demand depends . economic publications.with statistically registered data for inflation. PGDP. Aggregate Demand As I already emphasised.

and employment. b) whether a global qualitative factor is to be taken into account. The determination of the YIN level remains an open question.Emilian DOBRESCU The relationship I. A lot of variants were tested. The Graph SRAD shows the configuration of the short-run aggregate demand. which gathers all the rest of potential causes. annual rates. I tried for a long time to find an acceptable neo-classical Cobb-Douglas production function. it would be necessary to evaluate the performance of the existing production factors under the hypothesis that the market mechanisms are already functional.to the above stated equation.3 is valid only “in the last instance”. or the qualitative factor is composed by two sub-components: one representing the technological progress and another sub-component. For its solution. finally. In my opinion.as we shall see . Aggregate Supply 1. trillion ROL. 66 Decembrie 2000 . In all the cases. but. million person). Graph SRAD AD AD=EXGDP/PGDP AD3 AD2 AD1 45q EXGDP D2. which characterises a weakly structured economy. How could we do it? This is uncertain for the moment. Its econometric modelling must resort to more complicated (and sometimes apparently different) formulas. the global qualitative factor (including or not the technological sub-component) was negative. annual indices. c) the type of statistical series that were used: values as such (output and fixed assets at constant prices. this persistent result reveals the so-called “institutional gap” (YIN). indices against 1980. all these can be converted . These variants combined different assumptions regarding: a) the type of returns to scale (whether constant or variable).

constant prices. in each moment. many branches are characterised by low production capacity utilisation. GDP2. In this case too. some arguments to sustain it. Consequently. the propensity of many firms to ignore the market’s signals. stagnate or regress. necessary as a working capital.2. the econometric analysis should use again specific solutions.1. this phenomenon. regarding aggregate supply. two essential features have to be emphasised. concomitantly with a large unemployment. the Romanian economy has the features of an economy with real demanddetermined output. these factors could not be relevantly identified. however. revealed its influence (really important) on output. essentially. GDP3 evaluate the institutional gap. Although formally different. Right from the start. We can also interpret them as possible temporal levels. it is necessary to underline that only the demand in real terms appears to be a determining supply factor. based exclusively on this variable. Therefore.4] GDP= f (AD. cannot predetermine the configuration of the aggregate supply as such. the capability of operators to react to demand’s signals depends in a large extent on their accessibility to the money resources.real money balances of producers. Despite my efforts. this peculiarity explains the large influence of exports on output. MBP . This means that. A long-run aggregate supply (LRAS) can not be defined because its existence supposes a structured market mechanism. whilst the Romanian Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 67 .Romanian transition economy 2. But. As a consequence. but also the presence of other explanatory factors. There are. AD – aggregate demand. I was forced to use the aggregate demand as such. depending on the policy mix and the conjuncture factors. which remains decisively dependent on demand. the short and medium-run explanatory variables have been looked for. As it is well known. 2. In this context. A simple increase of the domestic nominal demand – as long as the Romanian economy remains a weakly structured system – does not stimulate the output due to its inflationary effects (I shall come back to this question). The differences between YIN and GDP1. The tested econometric relationships. constant prices. at least until now. Due to this circumstance. the chosen solutions reflect. We must not neglect. Schematically. 3. On short and medium-run. it is drafted in Graph SRAS. depending on the available statistical series. the growth is inherently restricted by the institutional gap. MBP) (+) (+) in which: GDP – gross domestic product. the short and medium-run aggregate supply (SRAS) takes a specific configuration: [I. nevertheless. the output can grow. the same type of relationship. 2. of course. The first refers to the de-capitalisation of the Romanian economy. even under eventually favourable evolution. being conscious of the disputability of this solution.

W . valid. at least in the following function of the labour productivity: [I. and not as an authentic “Okun’s law”.5] is conceived as a simple statistical relationship. of course. Employment 1. the efficiency wage model proved consistent. This does not mean a lack of any link between the real labour income and labour productivity.5] dru= f(y) (-) where: dru – variation of the rate of unemployment and y – rate of the gross domestic product. [I. we cannot talk about a standard “potential output”.6] LP= f ((K). A certain “Okun’s law type dependence” seems to be present: [I. The employment is connected with the aggregate supply.nominal labour income per employed person. The identity E*LP = GDP (in which E is employment) remains. On the contrary. (W/CPI)) (+) (+) where: LP – labour productivity (gross domestic product per employed person) 1990 prices. and CPI – consumer price index. The absence (in a large part of the firms) of the maximising profit behaviour makes the neo-classical determination of wage (by the marginal productivity) non-usable. This relationship is not a proper production function. K – fixed assets 1990 prices. which involves the existence of a potential output (in a standard interpretation). Consequently. Graph SRAS GDP YIN GDP3 GDP2 GDP1 MBP D3.Emilian DOBRESCU economy is still a weakly structured one. constant prices (y=(GDP/GDP(-1)-1)). But the real output 68 Decembrie 2000 .

c) The money balances of producers – regardless their market behaviour (maximising or non-maximising profit) . The above considerations are sketched in Graph Ld – Ls. as well. In principle. the political parties are also particularly careful. 3. the “overstaffing propensity” (coming from the centrally planned economy) persists first of all in the state sector. but. its intensity seems to be special (in any case much more accentuated than in other transition countries). On the other hand. the function [I.Romanian transition economy complies to SRAS curve. 2. its intersection with Ld generates an implicit maximum wage. it is present in the private one. b) At the same time. at quite an extent. a) The Romanian society is characterised by a very high “unemployment aversion”. the amount W*E is relatively constant. the intersection of Wmin with Ld generates an implicit maximum Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 69 . a minimum wage is legally established.limit their possibilities to hire paid employees. In relation to the employment problems. we may admit that for a given output and the corresponding money balances of producers. Emax corresponds to the maximum (socially bearable) rate of unemployment. Of course. This is revealed not only by an intense trade-union activity and frequent spontaneous strikes. In other words. it seems normal to accept that the unemployment rate cannot exceed a certain ceiling. the “unemployment aversion” is not a Romanian “patent”: however.6] is more relevant for explaining the trade-off between employment. Graph Ld-Ls W Ls1 Ls2 Wmax Wmi Ld E Emin Emax The curve Ld describes the labour demand for a given real gross domestic product. labour. income and inflation. Symmetrically. It is interesting to note that even the employers-organisations have a similar attitude. This above statement is acceptable only under certain conditions. With these assumptions.

in the short-run. foreign currency deposits of residents (evaluated at the Central Bank exchange rate). are not possible (for instance Ls1 from the social viewpoint). vault cash and commercial banks reserves with National Bank of Romania. demand deposits of economic agents.2.Emilian DOBRESCU employment (Emax). Money Market 1.ER)+H2*ER*)*h 70 Decembrie 2000 . The grey area circumscribes the “negotiable zone”. Concerning other monetary aggregates. can be defined by: [I. This differs from the usual interpretation. We shall begin this analysis with money supply problems (Ms). Regarding the money multiplier (mm = M2/M0). The money market is also characterised by some specific features. The money supply is also affected by the so-called disturbing form of the “dollarization”. In broad money equivalent. which are outside it. in other words. as I already mentioned. .utilisation (explicit or implicit) of the foreign currency deposits in domestic transactions at exchange rates higher than that of the Central Bank. This seems natural. The following relationship is consistent: [I. those. on the contrary. the broad money (M2) seems to be the most relevant for the actual state of the Romanian economy. households deposits. The main peculiarity of this segment of money supply consists in its slower velocity compared to the velocity of the official broad money. It comprises: currency outside the banking system. D4. time and restricted deposits.undertaking domestic transactions using foreign currency that exist (at households and some firms) outside the banking system. evaluated at the Central Bank exchange rate. The practice confirms the plausibility of considering the monetary base (M0) as exogenous: it includes currency outside the banking system.1. and which consists in the share (in broad money) of the foreign currency deposits of residents. there is also a minimum economically bearable rate of unemployment. the disturbing form of “dollarization” (Z). The disturbing form of “dollarization” refers to: .8] Z = (H1*(ER* . taking into account the transactions (more or less legal) performed using this category of money. The labour supply curves crossing this area (as Ls2) are feasible. 1.7] mm = f(mm(-1). rr) (+) (-) 1. This aggregate is under the control of the Central Bank. the same potential output in standard acceptation is not identifiable. the most influential factor seems to be the reserve requirements ratio (rr). This interpretation may not be connected to the NAIRU theory because.

N can also be examined on the money demand side. fluctuates (inducing supplementary complications for the monetary policy). which should be pumped into economy in order to eliminate instantly the arrears and the barter operations. My econometric analysis places it nearer to the minimum limit (0.222464). Their volume (A) can be transformed into broad money equivalent (N) as well. Two other special circumstances must be taken into consideration. a) The first refers to the non-accounted economy. 1. which became chronic. this interpretation has been underlined). and interest rate (-) are valid.9] Ms = M2+Z 2. which is also large and variable. ER .925917 for h. Consequently. 2. in USD. in the banking estimations. this coefficient varies between 0. the disturbing form of “dollarization” is more pregnant and. From a certain point of view.foreign currency deposits of residents in the banking system. It can be considered as a money substitute. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 71 . H2 .Romanian transition economy where: H1 . b) The second refers to the barter operations and. Usually. as a diminishing factor (the following relationships will illustrate such an approach). in which case it expands the money supply (in my previous studies. besides it. Its standard dependencies on real gross domestic product (+). The interpretation of N seems to be ambiguous. The implications on macroeconomic equilibrium are similar. in USD. its transactions (noted UND in GDP equivalent) increase the money demand. prices’ level (+). The coefficient h brings the velocity of the disturbing form of “dollarization” equal to that of the broad money (it assumes h < 1).3. It is assumed that m<1. to the arrears (in the largest sense).2 and 0.2. in ROL per USD.35. Obviously. ER .the effectively used (explicitly or implicitly) exchange rate for domestic transactions.the amount of foreign currency held by firms and households outside the banking system and used for carrying out domestic transactions. my econometric analysis indicated 0. by which the foreign currency deposits of residents are evaluated within M2.the exchange rate of the Central Bank. Consequently. the money supply could be approximated by the sum [I. however. ROL per USD (it assumes that ER > ER). The money demand (Md) has also some peculiarities. In the case of transition. It represents the required extra amount of M2 (therefore a monetary injection).10] N = A*m in which m is a scaling coefficient. 2. especially. A certain similar phenomenon is also present in the traditional free market economies. [I.1.

13] [I. the prices’ level (PGDP) tends to P0. when the same inflationary expectations were lower. the money velocity will be first interpreted in a technical sense. defined as accounting money velocity. v . the elasticity of prices with respect to â was also lower (P1 curve).11] Md = (GDP+UND)/v* . Some comments about the macroeconomic implications of the above determination of money market equilibrium. Thus. s=GDP/(GDP+UND).monetary distortion coefficient E=(M2+Z+N)/M2.Emilian DOBRESCU 2. If no monetary distortion exists (E=1). we will write the money equilibrium condition (Ms=Md): [I. Summarising.N 3. from (Z+N)>0 results E>1. After this point. This will be named operational money velocity (v ). Initially.2.N 3. The following secondary variables will be introduced: E .1. the money demand becomes: [I. Simultaneously with higher inflationary expectations. Schneider and Enste). s – share of the accounted economy in the total gross domestic product (created in both accounted and non-accounted economy). We have not clear reasons to reject the hypothesis that this velocity is approximately equal for either accounted or nonaccounted economy (especially when the influence of the scaling coefficients h and m was taken into account). an increasing E is always associated with a more and more accentuated inflation.usual ratio between the gross domestic product of accounted economy (GDP) and broad money (M2). the level of prices (PGDP) is positively correlated with E. because of the higher risk implied by transactions based on arrears and the disturbing form of “dollarization”. In order to quantify these considerations. Consequently. As it is known.14] M2 = GDP/(E*s*v*) v= E*s*v* and respectively 3.3. The previous equality becomes: [I. as a volume of transactions (in GDP equivalent) effectively mediated by one unit of M2. this elasticity increased too (P2 curve). the following picture is the most likely (Graph PGDP-E).12] M2+Z = (GDP+UND)/v* . a) The influence of the variable E is complex. Under circumstances of constant M2 and s. the monetary method for estimation of the shadow economy is based on the assumption of equal velocities of money in both types of economies (Gutman. 72 Decembrie 2000 .

if. now it became even negative (Graph GDP-E). this effect step by step exhausted. the monetary distortion had perhaps a positive effect on real output (GDP). Graph GDP-E GDP GDP1 GDP0 GDP2 E 1 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 73 .Romanian transition economy Graph PGDP-E PGDP P2 P1 P0 E 1 As a result. during the first years of transition.

My attempts to approximate it. Under constant M2 and E. the real interest rate was extremely volatile. I do not comment the possible motivations (political especially) of the negative (in some years) or positive (in other years) real interest rates and why it oscillated so frequently. the liquidity preference was really important.15] (-) v*= f(dir) in which dir is the real interest rate. the financial institutions and banks. The above stated is crucial in the configuration of LM curve. constrained mainly by the technological structure.16] dir=(1+IR)-PGDP Due to the absence of the authentic money market. Indeed. and P2. In other words. When I propose IR=PGDP-1+dir. The disturbing form of “dollarization”. and GDP2 correspond to levels of PGDP noted in the previous figure P0.The first factor refers to the real economy: duration of production and investment cycles.Emilian DOBRESCU The levels of GDP noted GDP0. From this point of view. This is estimated as follows: [I. a certain ceiling Emax exists in each period. P1. if the total expected income and money supply are given.The type of the payment instruments can also exercise a certain role. too. The toleration of arrears accentuates the risks: the suppliers become more and more careful with the insolvent clients. In no case! This means only that the presence of the National Bank of Romania and of the Ministry of Finance on the money market is so strong. They are not so important to change the operational money velocity in a radical manner. Some improvements were obtained in this field. either on a backward-looking basis or on a forward-looking one. The only possible solution remained to consider it as an exogenous variable. The statistical analysis reveals a negative correlation between the index of the operational velocity and the variation of the real interest rate. GDP1. b) Concerning s. this does not mean that the rational expectations are implicitly valid. Therefore: [I. c) The operational money velocity needs. . my assumption would not appear completely unrealistic. If we take into account these circumstances.3. it was also volatile especially due to the fluctuation of inflation. is followed usually by an increasing E. which tends to its 74 Decembrie 2000 . Three main factors influence its level. in which PGDP is the effective GDP deflator. 3. the changes in the Romanian economy are insignificant during the last two decades. has inherently limited dimensions. . the things are simpler. also. The monetary distortion coefficient cannot rise endlessly. . additional explanations. v is also fixed. failed. however.Instead. An increasing dir. that the nominal interest can be maintained in a certain correlation with the current inflation. s is correlated positively with GDP and negatively with PGDP.

x to reduce prices.puts producers in front of the following dilemma: x to maintain or even increase the prices. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 75 . Graph LM GD LM1 LM2 Ema dir LM1 corresponds to Emax1 and LM2 to Emax2. D5. an increasing dir implies a growing gross domestic product in the accounted economy. In other words. according to the already exposed assumptions regarding the effects of monetary distortion during the last years. it assumes Emax2>Emax1. restraining correspondingly the output. beyond Emax. amplifying the real output. the LM curve has usual positive slope (Graph LM).Romanian transition economy maximum. Beyond this level. The second option seems to be compatible with the “unemployment aversion” behaviour. but due to other circumstances than in the case of traditional market economies. a growing dir – which presses on the real demand . The change of Emax can only shift the LM curve. Finally. IS-LM Model The IS-LM equilibrium does not deviate from its standard shape (Graph ISLM). therefore an expanding share of the accounted economy in the total output (s).

which is characterised by the absence (for the majority of economic agents) of the maximising profit behaviour and by a relatively extended “moral hazard”. It is separately estimated as an expected value. The macromodel has the goal of estimating the short and medium–run implications of income. 76 Decembrie 2000 . This peculiarity can be considered normal for a weakly structured economy. and c) financial and monetary variables. Structure of the Macromodel of the Romanian Transition Economy 1. The macromodel admits. The macromodel (integrating all three blocks) has been built on the hypothesis that one essential endogenous variable represents a target for the entire economic system. therefore. The macromodel has been solved using successively in this role: . an objective function consisting in minimising the difference between the calculated (by system of behavioural and accounting relationships) and the expected value of chosen variable. a high rigidity of the real economy to the real interest rate.gross domestic product (at current and at constant prices). fiscal. Different indicators can exercise such a target-role. The IS curve is flat enough. It works in connection with additional blocks for the foreign trade desegregated according to the SITC LINK classification and for the demographic indicators.Emilian DOBRESCU Graph IS-LM GDP LM IS dir A significant peculiarity however exists. which reveals. commercial. It is divided into three main blocks: a) output and absorption (aggregate demand). b) production factors and labour income. E. in my opinion. and monetary policies in the specific context of the transition transforming processes. 2.

labour productivity (at constant prices). the situation may change substantially.Romanian transition economy domestic absorption (also at current and at constant prices). OLS regression method was applied taking into account the probability. investment in fixed assets (at constant prices). the intervals of estimators were approximated by IntBootH and IntBootT methods (for 95% level of confidence). The macromodel uses statistical series satisfying ADF or Johansen tests. Consequently. we used bootstrap techniques (thousand replications). Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 77 . It is important to mention that in all cases the results have been similar. the total income (as an approximation of gross domestic product at current prices). the macromodel is flexible. seems to be. to miss-specify at least one equation. from this point of view. In order to additionally check if the econometric coefficients. monetary distortion. Therefore. the economic agents and trade-unions exert a considerable pressure toward increasing nominal disposable income. whilst in the case of more sophisticated procedures it might “infest” the whole system. total labour income.targets. exchange rate. whilst others surpassed them. Government agencies. the most suitable. consumer price index. I have considered using the econometric relations too risky if the bootstrap interval did not include the corresponding estimators. at least under present conditions. The structure of the macromodel allows the user to switch to other . economic institutes and publications) were in this field closer to reality than other parameters. only the functions for which OLS estimators “remained” within the bootstrap limits were retained (see Appendix II). in order to minimise the already produced losses and the future potential losses induced by inflation.eventually more relevant . Some of OLS estimators were within these intervals. For the Romanian economy. obtained by OLS. It is interesting to mention that the predictions (of Central Bank. Depending on the available information and on the predictability of the desired indicators. The experience showed that. Obviously. export. relatively high in models of weakly structured economies. in the future years. The regression coefficients are presented in the Appendix II. gross domestic product deflator. the users can choose various solutions. import. index of the share of accounted economy in the total gross domestic product (created in both the accounted and non-accounted sectors). are located within plausible limits. Using OLS only the respective function will be poorly estimated. For all tested functions. 3. The probability to reach their expectations proved significant.

Emilian DOBRESCU Figure no. Decembrie 2000 . retired people) 78 4. 5 The general scheme of the macromodel Output and absorption Real output -gross domestic product at constant prices Absorption (aggregate demand) -domestic absorption -net export Prices Production factors and labour income Financial and monetary variables Fixed assets Employment Labour productivity Labour income General consolidated budget income and expenditures Broad money -money multiplier -velocity Public debt Total external debt Demographic indicators (population. labour force.

5. the macromodel involved some statistical series beginning with 1985 or 1981. But their relevance is limited for such short and distorted statistical series as those available in the Romanian case are. In five cases. using monthly distributions and endogenous correction coefficients insure the reciprocal compatibility. As a matter of fact we often felt ourselves ”lost”. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 79 . This iterative approach has been intuitively applied.155). The modeller is often forced to combine standard assumptions with ad hoc thoughts or simple intuitions. This approach took into account that the Romanian economy presented the features of a weakly structured economy not only in the 90’s. Undoubtedly. we were forced to apply several solutions. exchange rate. a deeper analysis of its foundations would present a real scientific interest. p. Concerning the statistical series used in regressions. I quote: “Without theory and other a priori information. the Romanian economy registered small changes during the last two decades. in my opinion. the author frequently came back to certain econometric relationships in order to find more adequate expressions. The selection of econometric relationships approximating the actual behaviour of the Romanian economy was guided by two main criteria. the econometric tests were taken into account. the utilisation of certain statistical series beginning with 1981 in regressions. Unfortunately. Regarding the estimators for annual indicators. Taking into account the peculiarities of such an economy as the Romanian. Consumer price index. the relevance of the entire system had always priority in the selection of individual functions. It results from the following assumption: the probability of separate functions to reflect correctly the reality is higher when the system integrating them (together with corresponding accounting identities) approximates the behaviours of economy as a whole acceptably. Working on the macromodel. a second criterion was also considered. Accounting relationships. for such a system we do not have yet a consistent theory. but also in the 80’s. Consequently. I frequently remembered a remark of Lawrence Klein from his dispute with Sargent and Sims. the model is redefined every year. The Romanian transition economy is a weakly structured system. export. b) That is why. some phenomena must be accepted as black boxes. 6. and import are considered jointly. monetary base. The inertial tendencies generated by these circumstances justify. the most difficult problem is the specification of the model. we are lost”(Klein. either annual or monthly variables are implied. The estimators for monthly indicators are determined using data beginning with January 1991 that is after the first phase of price liberalisation (December 1990). from the point of view of technology and human capital.Romanian transition economy The macromodel generally operates with annual indicators. a) First of all. In other words. testing the structural and dynamic properties of the entire macromodel. Besides.

b) production factors and labour income. 80 Decembrie 2000 .Emilian DOBRESCU * ** The following three chapters are dedicated to separate analysis of the main blocks of macromodel: a) output and absorption. c) financial and monetary variables.

complementar. zone largi fiind slab sau deloc acoperite. Ajutorul social se află într. subvenĠionarea cantinelor. cunoscând o tendinĠă de erodare rapidă. ca un instrument eficace de ameliorare a situaĠiilor grave de sărăcie. S-au menĠinut unele beneficii pentru elevi úi studenĠi: cămine.o stare de confuzie cronică. Beneficiile în natură úiau modificat într-o oarecare măsură specificitatea lor. Sistemul este inegal dezvoltat.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială: profil general. În schimb. puncte critice úi direcĠii de reformă Elena ZAMFIR Profilul global al sistemului de asistenĠă socială Accent pe beneficii financiare pentru familiile cu copii. care s-a degradat într-o mare măsură. prin ajutoare sociale bazate pe testarea mijloacelor. Au apărut úi s-a dezvoltat destul de rapid. reduceri la transporturi. Alături de beneficii finaciare. deúi introduse foarte târziu. cantine pentru populaĠia săracă. Accentul său cade astfel pe o serie de beneficii financiare pentru familiile cu copii. au funcĠionat de la început în condiĠii de confuzie administrativă úi lipsă severă de suport politic. funcĠionarea normală a diferitelor tipuri de suport în asistenĠă socială pentru cei în nevoie este foarte inegal. bazat pe principiul preluării într-un sistem instituĠional de tip Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 81 . AlocaĠiei qasi-universale pentru copii. Ajutoarele de urgenĠă sunt acordate mai degrabă întâmplător úi cunosc o tendinĠă de diminuare. i s-a adăugat. úi nu este asociat cu opĠiuni prioritare explicite. dar departe de a acoperi efectiv nevoile efective. Proiectul de lege cu privire la venitul minim garantat promite o reconsiderare importantă a lui. Bursele sociale pentru elevi sunt cu totul insuficiente ca număr úi nivel. s-a menĠinut un vast sistem de instituĠii de asistenĠă socială. sistemul de suport financiar direct acordat săracilor. alocaĠiile pentru familiile cu mulĠi copii. cuplat cu asistenĠa socială în instituĠii Gradul de organizare úi. Ele sunt departe de a asigura un minim acceptabil de funcĠionalitate. Sistemul de asistenĠă socială existent este caracterizat încă într-o oarecare măsură prin menĠinerea orientării structurale moútenite din perioada socialistă. S-a diminuat până la dispariĠie cel mai important beneficiu în natură: locuinĠele sociale.

ajutoare în natură. Nivelul alocaĠiilor pentru copii. ci o sursă a acoperirii unor nevoi minimale: ele au fost scăzute din ajutorul social. De asemenea. In momentul de faĠă. închisori este încă mai degrabă o excepĠie. cât úi cele de simplă îngrijire socială comunitară. susĠine nu numai nevoia severă. PosibilităĠi de răspuns úi de corecĠie la această obiecĠie : creúterea participării úcolare. căi alternative de úcolarizare. spitale. datorită mecanismlului de stabilire a nivelului lor care. Filozofia lor este de a aduce un plus de resurse familiilor cu copii. Până în 1995 ele reprezentau singurul mod de a oferi o resursă de supravieĠuire familiilor cu copii aflate într-un deficit sever de resurse. în perioade de restricĠii bugetare úi inflaĠie au 82 Decembrie 2000 . au cunoscut după 1990 importante schimbări pozitive de concepĠie. Oferă un plus de resurse pentru dezvoltare. prezenĠa asistenĠilor sociali în diferitele instituĠii ca de exemplu úcoli.). Lipsesc aproape în întregime serviciile de asistenĠă socială în familie úi comunitate. In contextul noului sistem. InstituĠiile de asistenĠă socială. cu pierderi minime. ele nu au reprezentat un supliment pentru dezvoltare. Acoperirea nevoilor de asistenĠă socială cu beneficii financiare Nevoia de asistenĠă socială trebuie considerată atât ca tip de acoperire (beneficii.Acestea au úi un cost foarte scăzut al livrării. servicii etc. Este din ce în ce mai clar că schimbarea lor nu se poate face fără abordarea întregului mediu sociocultural care le produc continuu úi cu care interacĠionează. In acest mod. a cazurilor în dificultate severă. Ele prezintă fluctuaĠii enorme. Nu există în momentul de faĠă o concepĠie clară a direcĠiilor lor de dezvoltare. Dinamica lor în timp arată evident acest lucru. Ele au un nivel scăzut în raport cu nevoile familiilor cu copii. Există totuúi mari inegalităĠi între instituĠii. în condiĠii de sărăcie de masă.2. în cea mai mare parte eliminaĠi prin proceduri simple de autoselecĠie. AlocaĠii pentru copii. nevoia de suport pentru copil. a. AlocaĠiile pentru copii au o acoperire universală. Ele au funcĠia de a corecta dezechilibrul de resurse produs de existenĠa copiilor. Ei ar putea fi. úi oferă un beneficiu pentru toĠi. Serviciile de asistenĠă socială s-au dezvoltat rapid în anumite sectoare. acest fapt prezintă un aspect pozitiv: recunoaúte copilul ca bun social. rămânând cronic subdezvltate în alte sectoare. Pe de altă parte însă. unele dintre ele nedeosebindu-se mult de cele dinaintea RevoluĠiei. cât úi ca grad (calitate/ cantitate). situaĠiile grave ale grupurilor în dificultate sunt acoperite prin: a. După introducerea în 1995 a sistemului de ajutor social ele au continuat să îndeplinească această funcĠie datorită disfuncĠionalităĠilor noului sistem. Pe de o parte. acestea implică úi un aspect negativ: Sunt probabil 510% familii cu copii care trăiesc în asemenea condiĠii în care alocaĠia nu are nici o semnificaĠie. atât cele de tip profesional. In plus.Elena ZAMFIR închis. cu toate fluctuaĠiile finanĠării lor.1. simplitatea úi eficienĠa sistemului s-ar păstra. dar úi o nevoie mai puĠin severă ( nu toĠi copii se află în dificultate). Mai apar úi unele aspecte controversate: condiĠionarea lor de particiaprea úcolară. a.

Destul de frecvent. acestea sunt scăzute din ajutorul social care s-ar cuveni celor săraci. El prezintă mai multe probleme încă de la introducerea sa legate de: 1. Mecanismul ar putea fi opĠional. Cel mult ea ar putea fi marginal limitată prin acelaúi mecanism de autoselecĠie. conform bugetului. face ca să fie accentuate efectele lipsei de legitimitate în diminuarea atribuirii de resurse pentru ajutorul social. Se impune. O multitudine de factori fac ca o largă parte a populaĠiei care are nevoie de ajutor social úi s-ar califica conform legii să nu-l solicite sau să nu-l primească chiar dacă îl solicită. Ajutorul social. b. JudeĠul Prahova. Teama că vor fi susĠinuĠi cei care nu vor să lucreze. în condiĠii de resurse foarte reduse. Lipsa de suport social/ legitimitate. In general zonele cele mai sărace nu pot să achite ajutorul social. riscul de a fi sărac fiind foarte ridicat cu fiecare copil în plus. DefecĠiuni administrative majore. nu credem că se poate face o corecĠie în sensul unei mai bune focalizări . In consecinĠă un foarte mare segment de săraci sever nu se califică. Sau s-ar putea include ca o scădere din impozitul global. In plus pragul este extrem de scăzut încât nu asigură un minimum de supravieĠuire. Ex. AlocaĠii pentru familiile cu mai mulĠi copii.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială efecte de degradare. c. Deci semnificaĠia lor este combaterea sărăciei extrem de severe. 2. Lipsa de legitimitate a fost agravată de sistemul de finanĠare. deúi ajutorul social este foarte mic. Filozofia lor este de a lupta împotriva sărăciei. Aúa cum funcĠionează acum acest tip de ajutor. Nivelul lor este însă atât de scăzut încât au un efect neglijabil ca resursă a dezvoltării copiilor. el poate fi achitat doar parĠial. în ultimii 3 ani a putut acoperi doar între 42 úi 49% din totalitatea dosarelor aprobate. Exemplu: neindexarea alocaĠiilor în acest an. Asigurarea unei surse sigure de finanĠare pentru a-l readuce în legalitate: acesta trebuie să fie un drept care nu depinde de resursele locale sau de voinĠa politică locală. CompetiĠia cu alte tipuri de cheltuieli locale. CorecĠia caracterului său eminamente pasiv: participări ale beneficiarilor la activităĠi de interes comunitar. El se adresează în momentul de faĠă probabil nu mai mult decât unui procent de 1-2% din populaĠie. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 83 . 3. In plus. atitudine activă úi responsabilă faĠă de ei înúiúi úi faĠă de propria lor familie. leneúii. reechilibrând parĠial resursele cu nevoile. 2. Sistemul este extrem de focalizat în condiĠiile actuale ale Ġării noastre. rapid necesitatea perfecĠionării ajutorului social prin: 1. 3. inclusiv cele privind sursele de finanĠare care l-au făcut să funcĠioneze mult sub nivelul prevăzut iniĠial – aproximativ 10% din populaĠie. ImbunătăĠirea metodologiei de aplicare úi unificarea ei. în consecinĠă. beĠivii úi în special rromii.

Elena ZAMFIR Proiectul legii venitului minim garantat deschide o perspectivă realistă legală pentru soluĠionarea unora din aceste probleme. Din acest motiv de repetate ori a apărut cerinĠa urgentă a regândirii întregului sistem de beneficii sociale financiare. g. Deúi au o altă filozofie (de tipul asigurării sociale). Forme active. mai ales în cazuri disperate. Alocarea lor ar trebui considerată cu toată seriozitatea: creúterea volumului lor úi elaborarea unei metodologii mai exacte de alocare. e.). în aúa fel încât la anumite limite de variaĠie să intervină quasiautomat corecĠia. alocaĠia de sprijin nu are o funcĠie clară. ea ar trebui să fie reconsiderată sub aspectul funcĠiei sale. Nu au dus la scăderea úomajului úi la dezvoltarea de activităĠi producătoare de venit. au aceeaúi finalitate de a oferi un minim de resurse. d. Ele ar trebui să rămână punctuale pentru a ieúi din situaĠii grave de dificultate. Se pot accepta ajutoare de úomaj ceva mai ridicate úi pe perioade mai lungi în funcĠie de situaĠia economiei locale.. fără însă a contribui real la absorbĠia úomajului. care ar fi probabil calea cea mai eficientă pentru úomeri). din care nu beneficiarii direcĠi au profitat. S-ar putea prelungi ajutorul de úomaj în zone cu úomaj cronic. diferitele beneficii sociale au fost introduse separat. dar ceva mai ridicat pentru cei care au pierdut locul de muncă. dar destul de apropiată de acesta. Evaluarea modului lor de distribuire au condus la necesitatea introducerii unor ajutoare materiale ocazionale pentru persoane din zone sever afectate (mineri de ex. Sumele de bani utilizate aici ar putea fi folosite atât pentru o asistenĠă socială mai eficace. ele au reprezentat cheltuieli excesive. Beneficii ocazionale au fost extrem de puĠine. Probabil că în viitor ar trebui stabilit un raport între ele. În fapt. Cu toate acestea. mai simplu de aplicat. Dinamica lor sub impactul inflaĠiei a fost diferită. Acestea ar putea fi mult mai focalizate úi eficace pentru situaĠiile de excepĠie. Aceste compensaĠii au fost extrem de criticate pentru că singura lor funcĠie a fost aceea de a obĠine acceptul social pentru concedierile în masă. Acest tip de ajutor este relativ diferenĠiat úi sensibil mai ridicat decât ajutorul social. In practica ultimilor 10 ani. cât úi pentru măsuri active de combatere a úomajului prin creere de locuri de muncă (cum ar fi iniĠierea unor lucrări de interes public. In consecinĠă. Suport pentru plata întreĠinerii. CompensaĠii pentru licenĠieri de masă. inclusiv de participare la activităĠi de interes colectiv. Suport pentru cantinele sociale. h. adesea ea rămâne confuză úi neexplicită. unde s-au înregistrat pagube materiale de tip catastrofic. Ele ar trebui complet eliminate. ea ar putea fi considerată ca un substitut al ajutorului social. fără a fi gândite ca un sistem coerent. 84 Decembrie 2000 . In fapt. Ea a fost introdusă în lipsa ajutorului social. unitar de suport social úi de aici o slabă corelare a lor. f. Ajutor de úomaj/ alocaĠie de sprijin. dar cu o finalitate mai neclară. au încurajat un consum ineficient de timp úi personal. sunt absolut necesare úi aici pentru a schimba percepĠia úomajului la nivel de masă. InteracĠiuni.

folosiĠi pentru cerúit sau chiar antrenaĠi în acte criminale. victime. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 85 . b. In ciuda unor încercări notabile. focalizată pe suportul familiei ( în familie úi în comunitate). Persoane fără locuinĠă. Copiii străzii. Cu atât mai mult nu există o imagine a sistemului se servicii în asistenĠa socială potenĠial necesar de dezvoltat în viitor. copii abandonaĠi în stradă. Serviciile de asistenĠă socială tind să fie oferite în special cazurilor în situaĠie de criză úi mult mai puĠin pentru a preveni crizele. Grupuri sociale în nevoie neacoperite sau slab acoperite de asistenĠa socială 1. Tineri care părăsesc casele de copii la vârsta de 18 ani. expuse riscului delincvenĠei. bătrâni care nu se pot descurca singuri. 5. copii cu neparticipare úcolară sau abandon în ciclul obligatoriu.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială Sistemul serviciilor de asistenĠă socială a. femei úi copii victime ale violenĠei úi abuzurilor. Există unele servicii care se oferă. In mod special familiile monoparentale. Confuzie organizatorică x Nu există o concepĠie asupra unui sistem public coerent de servicii de asistenĠă socială. x Subordonarea lor la diferite ministere/ agenĠii este un factor esenĠial al subdezvoltării úi împiedică sistematic o dezvoltare integrată a lor. Copii úi femei abuzate. nu există un sistem coerent de servicii de asistenĠă socială care să se adreseze tuturor problemelor importante cu care se confruntă populaĠia. x Lipsa unei concepĠii asupra sistemului de servicii de asistenĠă socială are efecte multiple asupra dinamicii sistemului de asistenĠă socială în general. delincvenĠi minori. dar úi infractori 4. x Gradul de profesionalism al serviciilor sociale este extrem de inegal. în special tineri. pe anasamblu. 3. Persoane. alese sub presiunea unor urgenĠe. femei singure sau cu copii alungate de acasă. In prezent. Acoperire. copii abuzaĠi de familie. x Nu există o concepĠie strategică de dezvoltare a serviciilor de asistenĠă socială úi cu atât mai puĠin posibilitatea stabilirii priorităĠilor. PriorităĠile au fost generate de diferitele presiuni ale urgenĠelor (scandalul copiilor instituĠionalizaĠi) sau de legiferări care odată realizate au creat un fapt împlinit. situaĠia copiilor străzii este în proces de înrăutăĠire. victime ale violenĠei în familiile lor. 2. dar mai puĠin ca rezultat al stabilirii unor priorităĠi. Familiile cu mulĠi copii úi cu venituri foarte mici/ lipsite de locuinĠă sau cu condiĠii proaste de locuit. 6. predominând mai mult servicii lipsite de un nivel minim de profesionalism. x Problemele complexe primesc un suport fragmentar în termeni de servicii. Sunt probleme / situaĠii personale extrem de grave care nu sunt deloc sau doar marginal acoperite cu servicii: persoane fără locuinĠe. chiar alungaĠi din locuinĠe.

9. are meritul de a reduce situaĠiile de dificultate. că asistenĠa socială are funcĠia de a susĠine supravieĠuirea până în momentul în care dezvoltarea economică va oferi oportunităĠile necesare. caracterizată de o explozie a sărăciei. cu costuri sociale foarte ridicate. în cea mai mare parte a ei. mai degrabă naivă. în unele cazuri ea poate să aibă chiar un efect contrar: înfundarea în situaĠia de sărăcie. fără úanse de a ieúi din ea. Sunt perioade importante ale ciclului vieĠii a persoanelor aflate în dificultate . Familiile care se confruntă cu o sărăcie extrem de severă primesc un suport cu totul insuficient. Copiii abandonaĠi prezintă încă un risc ridicat de deficit sever de capacitate úi úanse de funcĠionare socială normală/ integrare normală la maturitate. de dificultate: a) InsuficienĠa unor beneficii. b) IntermitenĠa suportului social. In raport cu nevoile. 10. asistenĠa socială fiind supradimensionată. O asemenea percepĠie ignoră procesele de degradare/ nedezvoltare a capacităĠilor de utilizare a acestor posibile oportunităĠi. PopulaĠia de rromi care în marea ei majoritate se confruntă cu probleme extrem de grave. Există încă percepĠia. Este ignorată funcĠia de terapie/ suport pentru dezvoltare a asistenĠei sociale. mai ales în zone defavorizate economic. 8. De aceea.Elena ZAMFIR 7. perioade slab sau deloc acoperite de suport social c) Subdezvoltarea/ inexistenĠa serviciilor de asistenĠă socială care să sprijine dezvoltarea capacităĠilor de funcĠionare socială normală úi recuperarea persoanelor din situaĠii de dificultate maximă. Victime ale unor catastrofe naturale. Adesea ea pune accent mai mult pe un suport pasiv. solicitările pentru asistenĠă socială sunt foarte mari. dar în mică măsură asigură dezvolarea capacităĠilor úi a resurselor de depăúire a situaĠiei de dificultate. Acest lucru este evident mai ales în ceea ce priveúte copiii care trăiesc în familii aflate în sărăcie severă. Există riscul adânciirii tot mai accentuate într-o sărăcie severă. continuarea proceselor de degradare socială. 86 Decembrie 2000 . degradarea continuă a capacităĠilor de viaĠă activă normală.Someri de lung termen. Intr-o perioadă de tranziĠie. Sunt trei categorii de factori care conferă asistenĠei sociale actuale un caracter deseori pasiv care conservă în fapt situaĠia de nevoie. incapabili a-úi acoperi cheltuielile minime de îngrijire medicală úi tot mai adesea nici cele de întreĠinere. AsistenĠa socială actuală. Puncte critice ale organizării úi finanĠării asistenĠei sociale Nivelul finanĠării sistemului de asistenĠă socială: deficit sever de resurse bugetare alocate AlocaĠiile bugetare acordate asistenĠei sociale par a fi drastic subdimensionate din trei puncte de vedere: 1. Suportul pentru dezvoltare este foarte rar întâlnit sau chiar inexistent. Vârstnici cu pensii mici.

In raport cu posibilităĠile bugetare existente. este mai degrabă simbolic finanĠat. b) Nedezvoltarea asistenĠei sociale pentru unele grupuri aflate în dificultate severă. ConsecinĠele deficitului de resurse Explozia sărăciei în ultimii ani úi mai ales creúterea segmentului care se confruntă cu o sărăcie extremă se datorează în foarte mare măsură deficienĠelor sistemului de asistenĠă socială. accentuate de calitatea slabă a strategiilor politice úi a administrării societăĠii au generat în ultimii ani degradări importante úi ale sistemului de asistenĠă socială. e) Sunt situaĠii în care suportul antisărăcie nu reuúeúte să asigure supravieĠuirea socială minimală. deúi beneficiază de ajutor social sau alte forme de suport intră într-un ciclu ireversibil de excluziune socială: pierderea locuinĠei ca rezultat al acumulării de datorii la întreĠinere. în 1999. Sunt familii care. neasigurarea pentru copii a unor condiĠii minime de dezvoltare. Efortul bugetar este úi mai redus dacă îl comparăm cu Ġările membre ale Uniunii Europene. sunt sever subfinanĠate în raport cu cerinĠele stabilite prin lege. cu unele perioade scurte de îmbunătăĠire. a) Sistemul de ajutor social. In raport cu cerinĠele programelor de asistenĠă socială adoptate. Dacă considerăm cheltuielile pentru asistenĠă socială ca procent din PIB. Unele date ar sugera faptul că există un deficit de voinĠă politică în ceea ce priveúte susĠinerea sistemului de asistenĠă socială. degradarea capacităĠii de muncă. DeficienĠe ale opĠiunilor instituĠionale DificultăĠile tranziĠiei. 3. finanĠarea lor a fost. an în care a izbucnit scandalul instituĠiilor de asistenĠă socială. femei abuzate. Datele arată că. Este de exemplu úi cazul alocaĠiilor pentru copii care. la aproximativ jumătate din nivelul anului anterior. d) TendinĠa aproape continuă de degradare a beneficiilor de asistenĠă socială. în România după 1989 alocaĠiile bugetare au fost substanĠial mai mici decât în celelalte Ġări europene în tranziĠie. despre care întreaga comunitate consideră că ar trebui sprijinite: persoane fără locuinĠă. tineri care părăsesc instituĠiile pentru copii etc. dedicat segmentului cel mai sever sărac. Nu numai că nevoile populaĠiei sunt mult mai mari decât resursele alocate sistemului. cu excepĠia Albaniei úi a Bulgariei în ultimii ani de criză severă. care la rândul lor acoperă doar parĠial nevoile reale. de exemplu. el funcĠionând de la început la aproximativ o zecime din capacitatea proiectată. a cunoscut o tendinĠă continuă de erodare. probleme grave de sănătate. In această perspectivă evaluarea este foarte dificilă de realizat. în termeni reali. dar úi programele adoptate prin lege. ca de exemplu la începutul anului 1997. c) FluctuaĠiile în finanĠarea instituĠiilor de asistenĠă socială. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 87 . Toate celelalte programe sunt semnificativ subfinanĠate.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială 2. Descentralizarea finanĠării lor începută în 1997 a degradat continuu situaĠia acestora.

Noile responsabilităĠi locale sunt lipsite de suportul central. mobilizarea unor resurse organizaĠional-instituĠionale. dublarea activităĠilor. din punctul de vedere al configuraĠiei instituĠionale. iar soluĠiile găsite au fost de multe ori limitate de compromisuri care exprimă lupta de putere. iar organismele centrale sunt lipsite de instrumentele de coordonare úi de asistare financiară. a asistenĠei sociale în particular. Aceasta elimină orice posibilitate de orientare flexibilă a fondurilor în acord cu priorităĠile. EvoluĠia reală a fost în cea de a doua direcĠie. după lungi perioade de blocaj. Ceea ce domină este suspiciunea reciprocă. Patternul dezvoltării fragmentare tinde să genereze un vacuum nu numai de coordonare. Numai că asumarea unei asemenea responsabilităĠi este blocată de o dezvoltare rapidă de organisme centrate pe diferite programe de asistenĠă socială plasate în afara Ministerului úi independente de acesta. Exista de la început două opĠiuni mari posibile. Dispersarea programelor de asistenĠă socială la nivelul unei mulĠimi de organisme úi ministere poate fi considerată a avea unele consecinĠe pozitive pentru sistem cum ar fi: încurajarea iniĠiativelor independente. lipsa de coerenĠă.Elena ZAMFIR La nivel guvernamental nu există un sistem de responsabilităĠi coerent úi unitar în domeniul asistenĠei sociale. 88 Decembrie 2000 . sau nici o subordonare. RelaĠia dintre organismele naĠionale úi cele locale a rămas mai degrabă nedefinită. fără asigurarea unei coordonări minime. dar úi de autoritate úi de răspundere instituĠională. au fost rezolvate de regulă sub presiunea crizelor grave. Prima era de a dezvolta puternic rolul de concepĠie politică úi de coordonare al Departamentului de asistenĠă socială din MMPS úi de diversificare rapidă cu asigurarea unei coordonări minime. Unele puncte nevralgice ale cooperării/ coordonării. Activitatea ministerelor implică o răspundere guvernamentală doar pe problemele mari. o direcĠie specifică. Cooperarea úi coordonarea înte aceste organisme s-a dovedit o problemă fără soluĠie. risipirea fondurilor úi de aici scăderea generală a eficienĠei. Lipsa de flexibilitae úi imposiblitatea transferurilor financiare de la un program la altul a devenit o regulă. competiĠie pentru resurse. Rezultatul inevitabil al acestui pattern de evoluĠie îl reprezintă imposibilitatea instituĠională a elaborării unei concepĠii coerente a sistemului de asistenĠă socială. instituĠională úi tehnică. Caracteristic este atribuirea către Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale a funcĠiei generale de elaborare úi coordonare a politicii sociale în general. Diferitele organisme care au proliferat în afara sistemului guvernamental au doar o subordonare vagă guvernului sau primului ministru. Dezvoltarea programelor de asistenĠă socială după 1989 a avut. DificultăĠile de cooperare dintre toate aceste organisme reprezintă un fapt. grija pentru izolare úi protecĠie a domeniului de intruziuni externe. consecinĠele negative par a fi mai importante: fragmentarea sistemului. lipsa de coordonare. A doua direcĠie era cea a unei explozii a diversificării. Cu toate acestea.

în funcĠie de configuraĠia nevoilor. în cadrul căruia să fie stabilite în mod flexibil finanĠările. handicapaĠi. reprezintă o condiĠie pentru dezvoltarea unor abordări coerente. Este exclusă din această cauză posibilitatea unei politici globale. guvernul poate redistribui resursele doar prin mecanismul inflaĠiei: beneficiile pe care le consideră mai puĠin importante sunt lăsate să fie erodate mai rapid de inflaĠie. menĠinându-se mereu o parte din resurse pe care sistemul să-l poată orienta flexibil spre nevoile care sunt considerate de către guvern. cu tensiuni. din deficitul de instituĠionalizare. ar fi probabil mult mai eficient de a se stabili un nivel global de finanĠare a asistenĠei sociale. Din acest punct de vedere. a căror iniĠiativă poate veni din diferitele puncte ale sistemului politic. susĠinută de o voinĠă politică fermă. nu poate exista o strategie globală de finanĠare în care resursele să poată fi canalizate flexibil de la program la program. Incertitudinea cu privire la noile obligaĠii de finanĠare care pot reveni prin lege autorităĠilor locale. ci úi din confuzia de organizare. rezistenĠe. a reprezentat în fapt un mod de a reduce drastic finanĠarea acestora. menĠinându-l sub o presiune fantastică a beneficiilor acordate deja úi limitându-i drastic spaĠiul de iniĠiativă. nivelul căruia. nu se poate prevedea resursele disponibile úi nici grevarea lor de intervenĠii legislative care încarcă mereu bugetele úi Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 89 . sau de către autorităĠile locale a fi prioritare. PriorităĠile de finanĠare sunt promovate printr-o largă varietate de legi. este un mod de a greva mereu sistemul de asistenĠă socială. prin descentralizarea finanĠării. flexibile úi inovative. Oferirea unor drepturi. reorganizări continue. prin transferul responsabilităĠii finanĠării lor către autorităĠile locale. Instituirea unor resurse libere care pot fi orientate fără restricĠii la toate nivelele. copii abandonaĠi etc. In momentul actual. a scăzut dramatic. unitare de finanĠare. mai ales sub presiunea socială úi politică. obĠinându-se astfel resursele necesare noilor priorităĠi. In aceste condiĠii. In condiĠii de restricĠii severe ale resurselor. Mecanismele de finanĠare Sistemul actual de finanĠare în asistenĠă socială este fragmentat pe programe de asistenĠă socială: alocaĠii pentru copii. cât úi asupra resurselor bugetare disponibile este paralizantă pentru orice proces de decizie planificată. din patternul fluctuant de evoluĠie. Limitele sistemului actual de asistenĠă socială nu provin numai din limitele resurselor alocate.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială O decizie clară. Strategia descentralizării finanĠării unor programe de asistenĠă socială. Este cazul ajutorului social. în privinĠa reintegrării organizaĠionale a sistemului de asistenĠă socială este crucială pentru viitoarea dezvoltare a întregului sistem . Incepând cu guvernul úi terminând cu autorităĠile locale. este imperios necesar să existe un control extrem de strict asupra procedurii de acordare de noi beneficii. dincolo de intenĠiile bune explicit formulate.

metodologia procesului de descentralizare úi de repartizare în funcĠie de necesităĠile locale sunt de natură să creeze forme extrem de diferite úi imposibil de asamblat într-un sistem unic. Bugetul NaĠional. Serviciile de asistenĠă socială pot fi finanĠate în mai multe combinaĠii care merită a fi analizate cu toate implicaĠiile lor pentru beneficiari. fondul de solidaritarte socială. Aici apare úi riscul să avem sisteme diferite de finanĠare care se modifică numai sub presiunea dificultăĠilor. Există rigidităĠi úi în promovarea unor programe comune pe baza unor fonduri diferite úi în mod special în transferul flexibil de la un program la alte programe sociale. In aceste zone este greu de a se acorda. ExperienĠa finanĠării de la bugetele locale s-a dovedit a fi un eúec. a mers exact în sens contrar filozofiei sistemului de asistenĠă socială care presupunea reechilibrarea alocării resurselor. Descentralizarea. finanĠarea pentru copii abandonaĠi – de la autorităĠile locale. SoluĠia fiind în acest caz simplă. FinanĠare completă de la bugetul de stat. de la judeĠ. prin unificarea diferitelor fonduri. relaĠia dintre fondul de úomaj. descentralizarea făcându-se rapid fără o prealabilă pregătire a fondurilor necesare c. Bugetele JudeĠene ). prin transferuri către zonele úi comunităĠile afalte într-o nevoie mai acută. de la bugetul naĠional. b. aúa cum a fost ea realizată. Dezavantajul este însă că implică riscuri mari de birocraĠie rigidă úi că stimulează o atitudine pasivă din partea autorităĠilor locale.Elena ZAMFIR forĠează reorientări de resurse. prin combinarea dintre finanĠarea locală úi centrală. cei mai săraci au devenit mult mai săraci. fondul pentru persoanele handicapate). Diversificarea fondurilor reprezintă o sursă extrem de importantă în rigidizarea sistemului de asistenĠă socială. FinanĠarea sistemului de servicii de asistenĠă socială.(vezi Fondul de Solidaritate. ar putea asigura transferul în funcĠie de problemele locale. Riscurile acestea pot fi minimizate printr-o politică flexibilă de finanĠare úi de cofinanĠare. după eúecul tentativei de descentralizare quasi-completă. este departe de a fi clarificată. Coordoanarea între fonduri úi programele dezvoltate pe baza lor devine o problemă extrem de dificilă. Intr-un fel. de a se acoperi suportul pentru menĠinerea în instituĠii a copiilor abandonaĠi . indifierent de avantajul acestora (de exemplu. Pe de altă parte. Formele actuale. datorită lipsei resurselor proprii din zonă. FinanĠare completă de la bugetele locale. Tentativele actuale de combinare a surselor locale cu cele judeĠene úi centrale nu se 90 Decembrie 2000 . Astfel. a. (Exemplu: finanĠarea însoĠitorilor persoanelor cu handicap – 70% de la Fondul de Solidaritate úi 30% de la autorităĠile locale. lipsa unor reglementări clare cu privire la constituirea bugetelor locale crează o marjă de variaĠie excesivă în ceea ce priveúte alocarea unui minim de resurse pentru programele de asistenĠă socială. sistemul de descentralizare simplist practicat a dus la accentuarea diferenĠelor sociale zonale. sistemul de descentralizare practicat i-a pus pe cei mai săraci să se ajute singuri . FinanĠarea ar putea să crească în eficienĠă dacă la nivel naĠional s-ar constitui un singur buget pentru finanĠarea asistenĠei sociale. fără să aibă însă resursele necesare. In ultimii ani.

DistribuĠia efortului/ tipul finanĠării între bugetul naĠional/ bugetele judeĠene/ bugetele locale. Nu s-a găsit încă soluĠia la dificila problemă a transferurilor către comunităĠile sărace. Suportul propriu-zis este el însuúi total insufiicient. Marea majoritate a factorilor de răspundere din judeĠe au indicat. In acest sens.lipsa locuinĠelor. O nouă categorie de risc a apărut úi a crescut rapid în ultimii 10 ani: persoanele fără locuinĠă sau având condiĠii de locuit cu totul inacceptabile. Cu beneficii financiare sistematic acordate sunt acoperite doar următoarele mari grupuri: a) Familiile cu copii b) Persoanele cu handicap c) Copiii abandonaĠi úi preluaĠi în instituĠii d) Vârstnici preluaĠi în instituĠii Gradul de acoperire cu suport social financiar al segmentului sărac este foarte slab acoperit. DirecĠii ale reformei organizării úi finanĠării asistenĠei sociale Nevoia regândirii sistemului de bugetare a asistenĠei sociale Trecerea de la un sistem excesiv de centralizat de bugetare la un sistem excesiv úi chiar haotic descentralizat a indus. cu resurse financiare sever limitate. este sursa unei crize grave a sistemului de asistenĠă socială.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială bazează pe un set de principii generale. de formele de suport financiar Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 91 . trebuie analizat cine finanĠează drepturile de asistenĠă socială definite prin lege úi cine finanĠează asistenĠa socială de urgenĠă (mai ales cea de tip colectiv). fapt care face ca un segment foarte redus al populaĠiei să facă obiectul acestui suport. Pasarea responsabilităĠii autorităĠilor locale a echivalat practic cu tăieri masive din bugetul de stat al asistenĠei sociale. 2. drepturi legal constituite nu au fost asigurate. fiind mai degrabă confuze. Datorită lipsei de bugetare. O definire mai strictă a resurselor acordate prestaĠiilor financiare de asistenĠă socială institutite prin lege ca drepturi. In plus. generând căutări haotice úi nearticulate în viitor. alături de sărăcie/ úomaj ca o problemă majoră . nici măcar acest suport scăzut nu este acordat în multe situaĠii. departe de a asigura un minimum necesar pentru supravieĠuire. Regulile transferurilor financiare bugetare spre judeĠele/ localităĠile sărace. 3. încălcând grav princpiul solidarităĠii sociale. In ulitmii ani zonele cele mai sărace au fost lăsate să se descurce cu resursele lor proprii cu totul insuficiente. Pragul utilizat pentru acordarea ajutorului social este extrem de scăzut. O asemenea politică duce la agravarea inegalităĠilor/ dezechililbrelor zonale. úi aúa limitat. Au rămas însă numeroase puncte critice care merită o atenĠie sporită: 1. lucru devenit foarte evident în 1999. Măsuri importante de corecĠie au fost deja adoptate sau sunt în curs de adoptare.

a experimentărilor úi a difuzării experienĠei acumulate este necesar a fi riguros reglementată. se poate spune că sistemul prezintă un grad satisfăcător de echitate. impredictibil úi necontrolat. cât úi procesul ulterior de construcĠie instituĠională apar ca probleme cheie ale dezvoltării întregului sistem. Unele semne pot fi însă luate în considerare: Diferitele analize au demonstrat că gradul de focalizare pe segmentele foarte sărace a diferitelor beneficii sociale este satisfăcător: alocaĠia pentru copii. x Descentralizarea finanĠării sistemului de ajutor social a făcut ca săracii din comunităĠile cele mai sărace să rămână mult mai puĠin susĠinuĠi decât cei din comunităĠile mai bine situate economic. 92 Decembrie 2000 .Elena ZAMFIR excepĠional úi suplimentar. x Fragmentarea sistemului pe de o parte exclude orientarea spre priorităĠi. Casa de AsistenĠă Socială proiectată. In fapt. trebuie limpezită. a resurselor dedicate serviciilor de asistenĠă socială obligatorii/ conjuncturale/ suplimentare. Se pare însă că unele scutiri de impozite sunt mai degrabă regresive. Există însă puncte ale sistemului care produc sistematic inechităĠi: x InexistenĠa unui sistem de priorităĠi clare úi operaĠionale face ca grupuri aflate în situaĠii de nevoie extremă să fie deloc sau cu totul insuficient acoperite. ajutoarele de urgenĠă. alocaĠia pentru familiile cu mulĠi copii în mod special. Insăúi subdezvoltarea sistemului. alături de finanĠarea standard. Este urgent a se defini responsabililtăĠile financiare în domeniul asistenĠei sociale printr-o lege specială úi eliminarea compeltă a practicii din ultimii 10 ani de a modifica sistemul de finanĠare prin legile anuale ale bugetelor. Elaborarea metodologiei implemetării lor. în condiĠiile în care menĠine aparate de administrare a sistemului mai degrabă subdezvoltate. Există însă úi surse importante care reduc eficienĠa sistemului: x Lipsa unui sistem de priorităĠi face ca efortul să nu meragă neapărat în direcĠia susĠinerii nevoilor celor mai acute. Pe ansamblu. datorită relativei înalte centrări a sistemului pe cei care se află în situaĠii severe de nevoie. Este dificil de a estima eficienĠa úi dificultăĠile finanĠării sistemului de asistenĠă socială în momentul de faĠă. ajutorul social. de ele profitând în mult mai mare măsură persoanele cu resurse. decât cele sărace. FinanĠarea de programe. cât úi legile AsistenĠei Sociale úi a Venitului Minim Garantat ar putea reprezenta paúi esenĠiali în această limpezire. O definire mai clară a responsabilităĠilor financiare trebuie însoĠită úi de o precizare a mecanismelor de administrare a transferurilor. nivelul scăzut al acestor beneficii funcĠionează el însuúi ca un auto-selector destul de puternic. iar pe de altă parte generează cheltuieli de administrare foarte ridicate. In mod special finanĠarea programelor pilot. incompletitudinea sa generează inechităĠi prin omisiuni extrem de grave. O asemenea practică este de natură a genera un sistem înalt fluctuant. 4.

dar nu săraci sever. Reforma sistemului de ajutor social trebuie să fie considerată din mai multe puncte de vedere: x O bază bugetară asigurată – recomandabil de la bugetul naĠional. în cea mai mare parte ai. De asemenea . de eliminare a programelor universale úi categoriale în favoarea venitului minim garantat este de natură a induce o importantă inechitate: cei care sunt săraci. propusă de unii specialiúti. implicând uneori abuzuri. úi ei în imposibilitate de a se asigura medical.sau la limita unei vieĠi decente. cei săraci. accentul ar trebui să cadă pe creerea de locuri de muncă úi lansarea de proiecte de interes public x Creúterea fondurilor de ajutor de urgenĠă úi pentru suport în natură la dispoziĠia autorităĠilor locale ca un complementar important al sistemului. vor fi excluúi de la orice beneficiu pe motiv că nu sunt suficient de săraci. rămân descoperiĠi. realizate împreună cu comunităĠile locale pentru soluĠionarea unor probleme de sărăcie. revoluĠionari) produc distorsiuni importante în sistem. x Orientarea. x Practica scutirilor. dar nu atît de săraci. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 93 . x O metodologie de selectare a beneficiarilor suficient de sigură x Un mecanism de furnizare a beneficiilor cât mai fiabil úi eficient x Combinarea lui cu condiĠionalităĠi referitoare la: . fiind incapabil să le acopere.Asumarea de responsabilităĠi. este inechitabilă nesusĠinerea nevoilor acute de dezvoltare în segmentul de populaĠie sărac úi relativ sărac.ContribuĠii la activităĠi de interes public .FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială x Unele scutiri de impozite (pentru persoanele handicapate. Un segment important al populaĠiei sărace va rămâne în afara asigurărilor sociale. având în vedere úi alte grupuri aflate sever în dificultate care nu beneficiază de acest lucru. reeúalonărilor de impozite úi contribuĠii de asigurări sociale a întreprinderilor. Dacă cei mai săraci dintre săraci (beneficiarii de ajutor social) sunt acoperiĠi de asigurare socială de la buget. x Complementarea formelor financiare de suport cu servicii de îngrijire socială comunitară úi în mod special cu servicii de asistenĠă socială orientate spe refacerea/ dezvoltarea capacităĠilor de funcĠionare socială normală. care contribuie prin impozite la sistem úi fac efortul de a obĠine resursele necesare. x Creúterea ponderii proiectelor de interes public. x Sistemul de asigurări medicale va genera mari inechităĠi. în primul rând în ceea ce priveúte creúterea copiilor x Coordonarea sistemului de ajutor social cu alte sisteme de suport social ca de exemplu cel de ajutor de úomaj úi cu programul de suport pentru populaĠia de rromi aflată în dificultate. reprezintă o sursă globală de inechitate în raport cu cei care contribuie în mod normal. fără criterii clare.

interjudeĠean sau local. în mod special.Elena ZAMFIR x Introducerea unor forme de comunicare/ cooperare pentru proiecte comune între bugetul de asistenĠă socială úi fondul de úomaj úi cel de asigurări sociale. inclsuiv instituĠiile de asistenĠă socială. diferite ajutoare în natură úi în mod special dezvoltarea unui lanĠ de cantine pentru copii úi săraci. în conútiinĠa publică acest efect este atribuit unui segment al populaĠiei de rromi. sistemul ajutorului social a avut un foarte slab suport social. marginal de viaĠă. testarea veniturilor presupusă de sistem se bazează până la urmă pe simple declaraĠii greu sau imposibil de verificat. La acestea se adaugă finanĠarea proiectelor de asistenĠă socială judeĠeană sau zonală úi cofinanĠarea unor proiecte la nivel local. el ar reprezenta chiar un fel de nouă segregare: ar fixa largi segmente ale populaĠiei de romi într-un fel de ghetou social-economic. x Din bugetele locale trebuie să fie finanĠate ajutoarele de urgenĠă (a căror pondere trebuie să crească substanĠial). FinanĠarea unor proeicte sociale la nivel local. pentru rămânerea în economia subterană. adaptat la o viaĠă mizeră. x Ajutorul social stimulează o atitudine pasivă. măsuri normale de adoptat. Acestea din urmă pot fi finanĠate prin sistemul de parteneriat cu cofinanĠare. Asigurarea unei surse sigure de finanĠare úi creúterea nivelului ajutorului social. la segmentul de populaĠie cu venituri mai scăzute). 94 Decembrie 2000 . x FinanĠarea beneficiilor stabilite prin lege trebuie făcută de la bugetul naĠional prin instituĠiile sale de la nivel judeĠean úi local – posibil viitoarele case de asisenĠă socială. Reforma sistemului de ajutor social Incă de la introducerea sa. ObiecĠiile pe care actorii sociali úi politici îl aduc acestui sistem sunt următoarele: x In condiĠiile în care o proporĠie importantă a veniturilor populaĠiei provin din economia subterană (fapt mai accentuat. x Tot de la bugetul de stat trebuie finanĠate o parte din programele active de combatere a sărăciei úi proiecte la nivel judeĠean. Devine un premiu pentru lipsa de efort úi. Uneori. de dependenĠă. El se află într-o criză acută datorită nivelului său cu totul insuficient úi a dificultăĠilor de finanĠare din resursele locale. Temerea este că ajutorul social ar putea reprezenta un stimulent pentru menĠinerea unui mod tradiĠional. Apare mereu formulată estimarea că ajutorul social este acordat destul de frecvent “celor care mint mai mult”. Mai mult. x Din bugetul judeĠean trebuie să se finanĠeze sistemul de servicii de asistenĠă socială. Există o dificultate majoră în reconsiderarea sistemului de ajutor social. Unele transferuri la bugetele judeĠene trebuie de asemenea incluse. aúa cum diferite analize au evidenĠiat. inclusiv prin sistemul de cofinanĠare.

contradictorii implicate de acordarea ajutorului social. AutorităĠile locale nu vor mai avea nici un interes să testeze dur calificarea. ele ar putea chiar fi interesate ca un număr cât mai mare să primească ajutor social. în condiĠiile unei ponderi mari a economiei subterane care prezintă un grad scăzut de încredere. cerúit sau furt. Cu cât nivelul său va fi mai ridicat. fiind un sistem înalt auto-selectiv. Si singura soluĠie în acest sens este susĠinerea sa din bugetul de stat. rolul de testare a veniturilor familiilor. In condiĠiile în care el era susĠinut de la bugetele locale. De exemplu. úi nici nu ar putea să aibă. beneficiul social este asociat cu o contribuĠie. responsabilă. el pare a fi mai corect centrat pe segmentul cel mai sever sărac. suspiciunea de fraudă va fi mai ridicată. în loc să muncească în Ġară în mod legal. Dacă la prima vedere sistemul pare a fi foarte focalizat pe cei în nevoie severă. MulĠi au renunĠat la solicitarea ajutorului social în aceste condiĠii. pe viitor ar trebui să se ia în consideraĠie următoarele situaĠii: x Ridicarea nivelului ajutorului social ca măsură absolut necesară. sistemul încurajează o atitudine activă. temerea de inducere a unor efecte sociale indezirabile va fi mai ridicată. x Asigurarea resurselor financiare de susĠinere a sistemului ca cerinĠă vitală pentru corectitudinea sistemului.FinanĠarea sistemului de asistenĠă socială paradoxal. vor fi de natură să genereze alte probleme. datorită dificultăĠilor verificării. Nici o anchetă Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 95 . Creúterea pragului până la care ajutorul este acordat generează o teamă larg împărtăúită că fraudele vor spori rapid. Cea mai frecventă măsură este condiĠionarea acordării ajutorului social de participarea la activităĠi în folosul comunităĠii. autorităĠile locale au devenit “paznici” extrem de severi ai sistemului. Anchetele sociale întreprinse de asistenĠii sociali nu au nicăieri în lume. Având în vedere aspectele multiple. Au fost adoptate úi alte măsuri. ar fi sursă de conflict social. unii primari au refuzat să acorde ajutorul social celor care aveau vize de călătorii în străinătate pe paúaport. Măsura se pare că s-a dovedit destul de eficace. In plus ea părea să reintroducă o stare de echitate: sprjin primesc cei care merită. In primul rând o asemenea măsură va agrava criza de legitimitate a sistemului. SusĠinerea ajutorului social din sursele bugetului naĠional va avea ca efect creúterea substanĠială a numărului celor care se califică pentru primirea acestui beneficiu. In plus. SusĠinerea sistemului ajutorului social de către bugetul naĠional va avea úi un alt efect negativ. RaĠiunea este că unii merg în străinătate úi câútigă prin activităĠi de speculaĠie. autoselecĠia pare a fi suficient de eficace. In măsura în care ajutorul social este foarte mic. procedurile de selecĠie pot suferi distorsiuni importante. Ele au adoptat măsuri extrem de drastice pentru a minimiza fraudele posibile. Dimpotrivă. x Precizarea procedurilor administrative de determinare a veniturilor în vederea stabilirii calificării pentru ajutor social. MulĠi primari se tem că o creútere a nivelului ajutorului social ar fi de natură să crească presiunea asupra organismelor care stabilesc úi furnizează ajutorul social. cu atât distorsiunile vor fi mai grave. la aceste nivele. Aúa numitele anchete sociale reprezintă o soluĠie iluzorie.

. x Includerea ajutorului social într-un pachet mai complex de măsuri de asistenĠă socială active.coord. 96 Decembrie 2000 . x CondiĠionarea ajutorului social de asumarea de responsabilităĠii comunitare: de exemplu. precum úi stimularea unei atitudini active. pentru persoanele apte de activitate..coord. Trebuie evitată protecĠia socială financiară pasivă fără posibilităĠi de dezvoltare. susĠinerea participării úcolare a copiilor.integrare socială rapidă. acest procent poate fi redus substanĠial pe o bază anuală. creúterea coeziunii sociale. Editura Alternative. x Cointeresarea autorităĠilor locale în utilizarea corectă a resurselor financiare. Editura Expert. x Completarea furnizării ajutorului social cu servicii de asistenĠă socială pentru refacerea capacităĠilor de viaĠă autonomă. Elena úi Preda. Politici sociale în România `90 -`98. creúterea sustenabilităĠii sociale úi politice (legitimităĠii) sistemului. ci continuarea degradării capacităĠilor individuale úi sociale. Zamfir. Bucureúti. inclusiv a celor de asistenĠă socială. Marian .coordonatori. Eventual ar trebui ca un procent din fond să provină din resurse locale. 2000. Elena úi Zamfir. x CondiĠionarea ajutorului social. având totodată latitudinea ca un procent din bani să fie utilizat în plan local pentru dezvoltarea de programe de dezvoltare comunitare. de participarea la activităĠi de interes public. Bucureúti. abordare care singură poate să minimizeze efectele negative ale ajutorului social. x Combinarea ajutorului social cu programe de dezvoltare comunitară úi de creere de locuri de muncă úi de stimulare a activităĠilor producătoare de venit. Politici sociale: România în context European. Aceasta va avea ca efecte imediat aúteptate auto-selectarea calificării pentru cei în dificultate. mai degrabă o cale spre accentuarea marginalizării úi excluziunii sociale.. Adoptarea unor soluĠii de bugetare combinată: în funcĠie de diferite criterii. Zamfir. Cătălin . Bibliografie Zamfir. Efectul său este nu scoaterea din sărăcie. Cătălin úi Zamfir. Editura Expert. Pentru o societate centrată pe copil. UNICEF. a scăderii suportului social úi al coeziunii sociale. pregătirea celor în dificultate pentru integrarea pe piaĠa muncii. pentru comunităĠile foarte sărace. 1999. 1996. Strategii antisărăcie úi dezvoltare comunitară. de refacere a capacităĠilor personale. 2000. Aceasta reprezintă.Elena ZAMFIR administrativă în familiile foarte sărace nu este capabilă să detecteze cu certitudine legală veniturile din economia subterană. 1995.coord. Elena . Editura Expert. în condiĠiile societăĠii noastre. Diagnoza problemelor sociale comunitare – studii de caz. autorităĠile locale pot primi un buget pentru plata ajutorului social. Zamfir. Cătălin . Elena – coord.. Bucureúti. Zamfir. autosuficientă. Bucureúti.

O atitudine pozitiva ne conduce la luarea în considerare doar a interventei benefice a statului. istoric. (întreĠinere). AcĠiunile statului ca sursă de venit úi de servicii pentru populaĠie s-au constituit în acest secol. biserici. a eficacităĠii úi eficienĠei intervenĠiilor. nu este prea îndepartata. a consecinĠelor intervenĠiei/neintervenĠiei. precum úi a posibilelor intervenĠii dăunătoare pentru o anumita parte a populatiei. fiecare. momentul din care interventia statului a început sa fie semnificativa într-o tara sau alta. Mărginean . Dealtfel aceasta este în prezent situatia de fapt în tarile dezvoltate. neeficace). neadecvate. chiar daca. educatie. dar mai ales după anii ‘50 într-un sistem specific. locuinta. averea). organizatii non-guvernamentale. interventia statului. Prin ordinea de enumerare a acestor patru categorii de surse de venit se are în vedere succesiunea în care este recomandabil să-úi facă simĠită prezenĠa. Pentru determinarea nevoilor de protecĠie socială. transport etc. precum úi din intervenĠia statului prin politicile sale sociale promovate la un moment dat. Consideratii preliminare Sistemul de protecĠie socială existent într-o Ġară sau alta rezultă din acĠiunile specifice întreprinse în comunitate. dar se impune să avem în vedere úi consecinĠele neintervenĠiei statului (a intervenĠiei întârziate. în principal. ceea ce nu înseamnă că ar fi vreo interdicĠie de acĠiune concomitentă a lor. de întreĠinerea veniturilor celor aflaĠi în dificultate úi/sau prestarea unui set de servicii de natură personală. donatii). politica sociala se referă la acĠiunile explicite precum úi la ceea ce se abĠine să întreprindă statul (autorităĠile de stat) în domeniul condiĠiilor de viaĠă ale populaĠiei (I. nu înainte de a arunca o privire în trecutul istoric al acestui sistem. voluntariat. Ca tip de politica publica. precum úi a eventualelor recomandări de acĠiune viitoare.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale în România Ioan MĂRGINEAN 1. Este vorba. de asistenĠă medicală. 1994). considerăm important sa pornim de la evidentierea surselor de obtinere a mijloacelor de existenta în societatea moderna: activitatea personala (munca proprie. În cel ce urmeaza ne vom concentra atentia asupra sistemului de protectie sociala specific politicii sociale adoptate în România în perioada tranzitiei. actiunea comunitara (fundatii. cel al Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 97 . suportul din partea membrilor familiei. a răspunsurilor societăĠii úi a statului.

sau ca ar trebui sa conteze doar elemente de natura generala umana (etica) în luarea unor masuri de politica sociala nu rezista unei cercetari sistematice. pe fondul unor evoluĠii specifice în domeniul economic (orientarea spre dezvoltarea de tip intensiv) au început să se manifeste criticile úi pe alocuri să se pună la îndoială valabilitatea lui. de ultima instanta. când celelalte trei surse nu pot interveni sau actiunea lor este insuficienta. de invaliditate de urmaú. socială. Sistemul protecĠiei sociale constă în trasferuri băneúti (securitatea socială) pentru întreĠinerea venitului populaĠiei în anumite situaĠii (pensie de retragerea din muncă. În functie de modul în care este dozata interventia statului avem de-a face cu modele diferite de politici sociale. servicii). Dincolo de disputele partizane. ele antrenează schimbări importante în societate. cât mai bună fundamentare. burse etc. resurse úi logistică (programe. 98 Decembrie 2000 . Între cele două extreme se situează diverse tipuri de welfare state specifice Ġărilor capitaliste dezvoltate dar úi celor mai puĠin dezvoltate (Esping Andersen Gosta. Totodata sunt suspectate de subiectivism aprecierile potrivit carora politica sociala ar fi în dependenta stricta de starea economiei. úi chiar de apologie a acestuia în disputa dintre capitalism úi socialism. economică. ùi în Ġările dezvoltate foste socialiste s-a constituit cu tip aparte dar comparabil în anumite privinte de welfare state. Evident că deciziile strict tehnice. indemnizaĠii în caz de boală) pentru pierderea locului de muncă. la cealalta extrema este statul social maximal: cu predominanĠa beneficiilor sociale de tip universal chiar dacă úi celelalte surse sunt prezente úi au eficacitate. 1993). el continuă să fie un element semnificativ de influenĠare a bunăstării sociale în lumea modernă dezvoltată. eficacitatea. Prin urmare. La o extrema se situeaza statul social minimal: o interventie reziduala. ajutoare sociale. nu sunt viabile. la legitimitate (suportul populaĠiei). politică úi general umană (morală) nu se poate pune la îndoială faptul că deúi sistemul welfare state-ului se află în criza financiara. DirecĠiile de reformă se îndreaptă spre constituirea unui mix public . respectiv rezolvă în termeni acceptabili problemele asigurării mijloacelor de existenĠă ale populaĠiei. La fel cum tot practica socială arată că deciziile de politică socială sunt deosebit de complexe. în conditiile generalizarii sau cel putin al predominantei proprietatii de stat. consideram ca în formularea politicilor sociale nu trebuie să primeze diversele opĠiuni de natură ideologică úi politică. úi nu spre eliminarea welfare state-ului.60.Ioan MÃRGINEAN welfare state-ului (al statului providenta). cu trimiterile de natură filozofică. ceea ce reclamă raportarea la celelalte mijloace de trai ale populaĠiei. precum úi în servicii sociale úi/sau beneficiile în bunuri (în kind benefits). deoarece acestea pot fi foarte îndepărtate de situaĠie concretă. compatibilitatea cu ansamblul caracteristicilor societăĠii úi nu în ultimul rând úi eficienĠa. La acelaúi nivel de dezvoltare economică sunt posibile totuúi diverse niveluri de intervenĠie de politică socială. După perioada de consens social úi politic asupra statului bunăstării sociale din anii ‘50 . iar practica existentă în diferite Ġări dovedeúte acest lucru.privat în domeniul social. de maternitate.

Marinescu. Elaborarea legii noi a Ġinut cont de recomandările OrganizaĠiei InternaĠionale a Muncii úi legea franceză din 1928. legea maghiară din 1907. 2. Marinescu. precum úi a celor de invaliditate úi bătrâneĠe (1889). prin introducerea asigurărilor de boală (1883). úi în cadrul serviciilor sociale. De asemenea.. 2. c. x autonomia financiar-administrativă (stoparea imixtiunilor úi creúterea responsabilităĠii) Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 99 . x descentralizarea repartiĠiei úi a capitalizării. La sfârúitul primului război mondial. după Marea Unire a românilor (1 decembrie 1918) în Ġară funcĠionau 3 legi de asigurări sociale (I. Acest trend a fost iniĠiat. unde avem de a face cu evoluĠii în cadrul aceluiaúi sistem al welfare state-ului. centralizarea sarcinilor (reducerea riscurilor de capitalisare úi de repartiĠie). asistenĠă publică). România s-a înscris de timpuriu în trendul de completare a acĠiunilor de asistenĠă socială mai mult sau mai puĠin sistematice întreprinse de stat de-a lungul timpului pentru ajutorarea persoanelor cele mai vulnerabile social (orfani. iar în 1912 asigurările de maternitate.1. maternitate úi deces).Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale Transferurile băneúti pot fi contributive (bazate pe asigurări) sau noncontributive (de asistenĠă socială. în 1902 se adoptă în România legea asigurărilor în caz de boală úi deces. invaliditate din boală úi bătrâneĠe úi de accidente. modificată în 1917. de Germania la sfârúitul secolului trecut. Începuturile politicii sociale sistematice. a celor de accidente de muncă (1884).2. sănătate publică) úi cele cu adresabilitate individuală (servicii comunitare úi rezidenĠiale). Prin politica socială promovată. în Ardeal. aúa cum se útie. în fostele tari socialiste se înregistreaza schimbari de sistem. unde nu funcĠionau asigurări sociale: b. legea austriacă din 1888. legea românească din 1912 în Vechiul Regat (Principatele ğara Romînească úi Moldova. x mutualitate unică ( economicitate úi operativitate). bolnavi psihici. După mai multe iniĠiative nefinalizate. 1995: a. unite la 1859) úi care a fost extinsă úi în Basarabia. Spre deosebire de statele capitaliste. Unificarea sistemelor de asigurari sociale În anul 1933 a avut loc unificarea sistemelor de asigurări sociale din România. Asigurările sociale erau organizate ca sistem autonom faĠă de bugetul de stat. respectiv o serie de beneficii sociale universale (alocaĠia pentru copii). în Bucovina (aceste ultime două legi prevedeau numai asigurări de boală. se disting cele de tip universal (educaĠie. Principiile de elaborare au fost urmatoarele (I. Scurt istoric al politicilor sociale adoptate în România 2. bătrâni). 1995): x obligativitatea úi sistemul de asigurare unic (tendinĠa de generalizare).

2. s-au întreprins acĠiuni de extindere úi diversificare a serviciilor de asistenĠă socială (de ocrotire socială. dar s-au menĠinut drepturile vechi. FinanĠarea serviciilor sociale s-a făcut direct de la bugetul de stat úi erau furnizate gratuit la locul de utilizare. accidente. CerinĠele de pensie pentru limită de vârstă úi vechime integrală sunt deosebite pentru femei úi bărbaĠi: vârsta de 55 ani. respectiv vârsta de 60 ani la cerere (62 ani limita 100 Decembrie 2000 . b.Ioan MÃRGINEAN x plafonarea cheltuielilor generale úi administrative ( curmarea abuzurilor). pensii de invaliditate din boala sau accident. c.4. úi realizate cu personal calificat. Noul sistem de asigurări sociale a funcĠionat până în 1949. învăĠământul universitar de specialitate a fost desfiinĠat (1952) ca úi colegiile (1969). Drepturile asiguratilor cuprindeau (I. la lucrătorii independenĠi úi la funcĠionarii organizaĠiilor profesionale de salariaĠi úi s-a aplicat úi străinilor care lucrau în România. cum erau numite în epocă).3.. Constituirea fondurilor se realiza prin contribuĠii plătite de salariat (4%) úi patroni (9%). pentru caz de boală. Marinescu. publice sau particulare al căror venit nu depăúea un plafon stabilit. 1996). Concomitent s-au redus la minim serviciile de asistenĠă socială ( E. d. Se constata eliminarea pensiei de bătrâneĠe. maternitate úi deces. orientate spre rezolvarea problemelor umane. În acord cu prevederile legii. sistemul de protecĠie socială a fost modificat radical. Potrivit legii. trebuia sa se asigure. Asigurările sociale (Legea nr. ajutoare de boală. pansamente úi accesorii medicale. pentru femei. la cerere (57 ani limita standard) úi 25 ani vechime în muncă. Legea se extinde úi la personalul casnic. 2. În acelaúi tip au existat úi sisteme speciale de asigurări publice úi private. îngrijire medicală. Bugetul asigurărilor sociale a fost inclus în bugetul de stat. maternitate. deces. 1995)): a. Zamfir. 10/1949) au fost orientate spre transferurile băneúti. Au fost desfiinĠate sistemele private de asigurări sociale úi diminuate drastic beneficiile úi serviciile de asistenĠă socială. ProtecĠia socială în perioada comunistă Prin politica socială adoptată de regimul comunist. Zamfir coord. pensii pentru urmaúi. accidente úi invaliditate toĠi salariaĠii úi ucenicii din unităĠile industriale úi comerciale. AsistenĠa socială în perioada interbelică Concomitent cu dezvoltarea sistemelor de asigurări sociale. contribuĠiile au trecut în sarcina angajatorilor (întreprinderi úi instituĠii). Beneficiile se stabilesc în funcĠia de vechimea în muncă úi venitul persoanei asigurate (se aleg cinci ani consecutivi din ultimii 10). C. personalizate. S-au introdus asigurările pentru pensia de bătrâneĠe. experienĠa câútigată s-a pierdut ulterior. Din păcate.

Pe aceste considerente s-au dezvoltat asigurările sociale de stat. sănătate. În conditiile specifice existente. deoarece orice adult apt de muncă trebuia să aibă o ocupaĠie. Aceste aspecte s-au produs datorită faptului că noua politică socială a condus la slăbirea solidarităĠii úi chiar a celei intrafamiliale. sistemul de protectie sociala asigura pentru o parte însemnată a populaĠiei mijloacele de existenĠă la un nivel relativ modest. prin plata a 21 milioane dolari în 8 ani). Este de reĠinut faptul că nici după înlăturarea regimului comunist úi reconsiderarea sistemului de protecĠie socială. În anul 1989 cheltuielile sociale au reprezentat doar 14% din PIB (fata de 26% cât era media tarilor europene). bătrânii. gratuitatea asistenĠei medicale. Controlul administrativ total al preĠurilor a menĠinut puterea de cumpărare a veniturilor. Principiul ocupării depline a forĠei de muncă s-a soldat cu o slabă eficienĠă a muncii úi un úomaj mascat. aúa cum au făcut unele Ġări Central úi Est Europene (Ungaria (33%). alocaĠia de stat pentru copii etc. educaĠie etc. În timp s-a ajuns ca sistemul protecĠiei sociale a regimului comunist să fie unul de tip instituĠional. precum úi altele pentru meúteúugari. Se acordă reduceri pentru muncă în condiĠii deosebite. úi cele instituĠionalizate: copii. Caracteristica fundamentală a sistemului de protecĠtie socială a vechiului regim a fost fundamentarea pe statutul ocupaĠional al populaĠiei. În ultimul deceniu nivelul de trai al populaĠiei s-a deteriorat drastic ca urmare a eficienĠei scăzute a economiei úi a orientării produselor de consum pentru export în vederea lichidării datoriei externe. transport public. în condiĠiile proprietăĠii de stat úi apoi al celei cooperatiste. inclusiv prin introducerea de elemente noi. în timp ce úomajul nu a mai fost recunoscut. Atâta timp cât statul úi-a arogat un statut partenalist mulĠi oameni au început să aútepte totul de la stat. completate cu repartiĠiile din fondul general de consum pentru locuinĠe. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 101 . dar restrictiv în ceea ce priveúte nivelul beneficiilor. (lucru realizat dealtfel în martie 1989. bolnavii cronici. cvasiuniversalist în acoperirea cu beneficii. Media cheltuielilor sociale pentru Ġările europene în tranziĠie era de 27% în 1994 (C. Acestor elemente le-a corespuns un nivel scăzut al salariilor. cheltuielile sociale raportate la valoarea PIB nu a crescut semnificativ (15-16%). iar ca valoarea reală chiar s-a diminuat în unii ani dacă avem în vedere scăderea PIB-ului. La rândul lor úi valorile reale ale diferitelor beneficii sociale au scăzut (valabil úi pentru salariul real dealtfel). unele drepturi sociale au fost condiĠionate úi ele de statutul ocupaĠional al persoanei. Cel mai mult au avut de suportat consecinĠe negative ale acestei politici persoanele inapte de muncă. Cehia (26%). membrii cooperativelor agricole de producĠie úi pentru Ġăranii individuali úi alte sisteme speciale. România nu a adoptat o politică socială excepĠională pentru perioada de tranziĠie. Totodată. respectiv a pensiilor úi ajutoarelor sociale.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale standard) úi 30 vechime în muncă. Polonia (30%). 1999). Zamfir.

Zamfir. vital pentru tranzitia economica de piata. legea asigurării pentru agricultori (1992). iar în prezent este în procedura de promulgare o nouă lege a pensiilor úi a altor drepturi de asigurări sociale. De asemenea se elaboreaza legea asistentei sociale. posibilitatea pensionarii timpurii. Abolirea regimului comunist. Datorită acestei politici a avut loc o puternică polarizare socială a populaĠiei. a creat un sistem de puternica dependenta a individului de stat în procurarea celor necesare traiului. Ionete. c) politica sociala de tranzitie. PosibilităĠile materiale reduse ale multor familii nu le-au permis să acĠioneze cum ar fi dorit în pofida existenĠei unor legi care stabileau obligativitatea părinĠilor de a întreĠine copiii minori úi a adulĠilor de a întreĠine părinĠii vârstnici legate de mijloace de existenĠă. o parte importantă a populaĠiei trăieúte în sărăcie (în 1997 se înregistra o rată a sărăciei de 31% din totalul gospodariilor familiale. 102 Decembrie 2000 . reconstituirea proprietăĠii private úi trecerea la economia de piaĠă au fost însoĠite de adoptarea unor măsuri de schimbare în domeniul politicilor sociale. 49% pentru lucrătorii pe cont propriu. pe de o parte de anumite corecĠii aduse legislaĠiei existenete de asigurări sociale cum ar fi separarea fondurilor sociale de adoptarea legii úomajului (1991). În fapt nu exista elaborata o politica sociala coerenta. a băncilor. majorarea contributiilor. Era vorba deopotrivă de generalizarea statutului de salariat la stat precum úi acela de membru cooperator. cu puternice tendinte minimaliste (C. 23% pentru pensionari. Dinculescu.5. Sectorul privat a mai fost menĠinut doar pentru agricultura din zonele de deal úi munte (circa 6% din suprafaĠa agricolă). 55% pentru Ġărani. În cadrul acĠiunilor de politică socială întreprinse de noile activităĠi se pot identifica trei perioade (etape): a) reparatorie. reactiva. fonduri private de pensii etc. O altă direcĠie de evoluĠie este reprezentată de apariĠia sectorului privat în domeniul social úi care a demarat prin intervenĠia organizaĠiilor de caritate cu precădere din străinătate. (C. Ulterior au apărut companii de asigurări de risc social. 1999). Transformarea sistemului de protecĠie socială în perioada postcomunistă Cu toate acestea modelul tradiĠional românesc de solidaritate intrafamilială. 28% pentru salariaĠi. În timp ce un număr restrâns de persoane au acumulat averi însemnate. a supravieĠuit. de cooperativizare a agriculturii. (cu variatii de la 9% pentru patroni. iar pe de altă parte elaborarea de noi legi: legea asigurărilor sociale de sănătate (1998). bugetul de stat a legii ajutorului social (1995). legea pentru protectia persoanelor cu handicap (1992). 60% pentru úomeri). numai că acesta nu intervine pe măsura nevoilor existente úi nici chiar a posibilitatilor pe care le are.Ioan MÃRGINEAN 2. Politica economică úi socială adoptată de către regimul comunist de naĠionalizare a mijloacelor de producĠie din industrie. b) de construcĠie a unui nou cadru legal úi institutional de politica sociala. 1999). aducerea unor case speciale de asigurari sociale în sistemul asigurarilor sociale de stat. Sectorul privat nu este încă atât de important încât să reducă nevoia de intervenĠie din partea statului. úi comerĠ. V. Avem în vedere. a cărei elaborare a început din 1993.

495 985 34 65 1994 3. Daca în timpul regimului comunist cvasitotalitatea.6 193.9 59.6 59.4 58. Starea actuala în domeniul protectiei sociale în România Una din primele măsuri adoptate de noile autorităĠi după 1989 a constat în individualizarea unor fonduri sociale.6 70. Tabelul nr.4 93.233 982 38 70 1990 2. Institutul de Cercetare a CalităĠii VieĠii.0 85.6 34.7 76.9 51.9 31.8 62. orfani. 1 Dinamica transferurilor sociale úi a salariilor (1989=100%) SpecificaĠie Total transferuri sociale Salariu mediu Pensia medie Dinamica salariului net Salariul minim ca procent din salariul mediu 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 115.1 86.2 62. Pe ansamblu.6 78.mii persoane Pensionari fără agricultori Pensionari din agricultură Pensionari de ajutor social Pensionari invalizi.1 62.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale Tabelul nr.5 77. sau din fondul de asigurari sociale (organizat în sistem în flux (PAYG) integrat în bugetul de stat (exceptia a constituit-o fondul cu acumulare pentru pensia Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 103 .4 62.1 61. 2 Beneficiarii de asigurări sociale . numai 20% din populaĠie dispune de resurse acumulate în timp (I.1 70.8 36.3 83.0 65.5 30.649 13 46 3. Marginean. 40% din subiecĠi au declarat că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar úi doar 23% au considerat că se situează la nivelul unui trai decent.6 45. văduve de război Sursa: Anuarul Statistic al României 1989 2.8 107. pe un eúantion naĠional.2 28.8 94.2 105.2 95.7 70.478 20 58 1997 3.7 Sursa : Anuarul Statistic al României SituaĠia extrem de critică se întâlneúte în familiile cu mulĠi copii (sărăcia afectează 60% din familiile cu 3 copii).2 63.8 59. 1999). Într-o cercetare realizată de autor la.1 60.439 1. beneficiile sociale erau finantate direct de la bugetul de stat. în luna noiembrie 1999.5 76.875 1.0 65.3 10.1 82.9 74.

872 9. 3 Bemeficiari de servicii de asistenta sociala institutionalizata.033 1. dar a căror valoare a fost drastic diminuate de inflaĠie aúa încât nu s-a putut beneficia efectiv de resursele existenete. 1997 .Ioan MÃRGINEAN suplimentară administrat direct de către Ministerul Muncii). munca la negru fără plata impozitelor úi a contribuĠiilor sociale etc.473 23.309 379 4. orientarea cu precădere spre economie nominală. Separarea bugetelor sociale de bugetul de stat are unele consecinĠe pozitive de principiu dar úi o serie de neajunsuri pe care nu ne propunem să le analizăm aici. Tabelul nr. În acest fel. fac reeúalonări etc).123 12.689 2. în timp ce altele aveau excedente. Totodată trebuie analizate recomandările úi cerinĠele formulate de organisme financiare 104 Decembrie 2000 98.număr de persoane Tineri incluúi în sistemul de asistenĠă socială Total Leagăne Centre de primire Cămine spital Case de copii fără úcoală Case de copii cu úcoală GrădiniĠe speciale ùcoli speciale Centre de reeducare Cămine Alte tipuri Sursa: Anuarul Statistic al României Prin urmare. iar sacrificiile impuse populaĠiei. ReĠinem totuúi că fărâmiĠarea excesivă a bugetelor sociale în România. îúi pierd calitatea de decizii raĠionale.246 1. prin suportarea costurilor sociale ale tranziĠiei. controlul veniturilor atât al celor salariale cât úi al celor din transferuri pentru diminuarea consumului.130 3. însăúi potenĠialul de relansare economică a fost diminuat (fără consum nu poate exista producĠie). pe lângă sporirea costurilor de administrare. Un rol important l-au avut deciziile de politică publică. ulterior s-a optat pentru constituirea de bugete distincte pentru o serie întreagă de transferuri băneúti úi servicii sociale. a neîncasăriii sumelor cuvenite (uneori cu acordul autorităĠilor care dau scutiri. În ultimul timp toate bugetele sociale se confruntă cu lipsa de resurse ca urmare a îngustării bazei de colectare a contribuĠiilor (diminuarea numărului plătitorilor). a reducerii numărului populaĠiei ocupate úi a numărului de salariaĠi.042 42. s-a asociat úi cu lipsa de lichidităĠi într-un sector sau altul. nivelul scăzut al cheltuielilor sociale nu poate fi pus în relaĠia directă doar cu diminuarea producĠiei respectiv a valorii PIB în ultimul deceniu.439 .

În continuare. dimpotrivă avem de-a face cu o subfinanĠare. în timp ce rata fiscalităĠii s-a diminuat de la 47% la 27% în aceeaúi perioadă (C. 1999). Ponderea în veniturile bugetare este detinuta de veniturile fiscale (86%). se va accentua în úi mai mare măsură povara fiscală asupra salariatului. Situatia este însa mai critica în domeniul transferurilor sociale directe. respectiv 46% în 1995). Există doar deduceri de bază. datorită edificării welfare state-ului.7% din PIB în 1989. În cadrul cheltuielilor sociale publice o dinamică moderat ascendentă au înregistrat serviciile sociale de educaĠie úi sănătate (de la 4. în realitate ea s-a constituit prin plăĠile efectuate numai de o parte a contribuabililor. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 105 . la 6% în 1997). iar impozitele indirecte (cu 28%). cheltuielile anuale publice (în preturi 1989) au evoluat de la 120% în 1990. Zamfir. fara ca nivelul acestora din urma sa creasca semnificativ. dar nivelul cheltuielilor sa mentinut la nivelul initial scăzut. Din cele arătate aici nu trebuie dedus că serviciile sociale ar fi finanĠate adecvat. cum ar fi neimpozitarea veniturilor agricole úi a pensiilor. úi o creútere a impozitelor indirecte (generalizarea la 19% a TVA a însemnat o reducere de la 22% la 19% a nivelului standard. Aceste reglementări măresc întrucâtva baza de impozitare prin eliminarea unor scutiri úi prin introducerea de impozite noi.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale internaĠionale care au avut un rol însemnat în România (F. dar úi o majorare de la 0 sau 11% la 19% pentru bunuri de consum úi servicii. Comparativ cu anul 1989. Un tablou global al finanĠării diferitelor fonduri úi beneficii sociale cuprinde sistemele contributive úi pe cele noncontributive. respectiv impozitele directe (cu 58%). Banca Mondială) promotoriu ale unei politici sociale diferită de acea a Ġărilor europene dezvoltate considerată a fi greúită. la 86% în 1993 úi apoi la 101% în 1997 (C. atât în ceea ce priveúte investiĠiile úi dotările cât úi în ceea ce priveúte salarizarea personalului. deúi valoarea generală este mică. În continuare se menĠin însă tratamente preferenĠiale greu de justificat. În legătură cu rata fiscalităĠii este de consemnat faptul că. suplimentare pentru persoane în întreĠinere úi profesionale. indiferent de nivelul lor. pentru îngrijirea sănătăĠii (dincolo de serviciile de asigurare). Zamfir. aúa încât fiscalitatea reală pentru persoane fizice úi juridice plătitoare este înaltă. Cheltuielile publice raportate la PIB au evoluat de la 44% în 1989 la 35% în 1997.. La 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare legea impozitului pe venitul global. Datorita diminuarii nivelului cheltuielilor publice.I.M. a sporit ponderea cheltuielilor sociale în totalul cheltuielilor publice (32% în 1989. în timp ce transferările sociale directe au stagnat în jurul valorii de 9. deoarece numarul beneficiarilor a sporit în intervalul de referinta. precum úi o serie de alte reglementări privind fiscalitatea.5% din PIB. Prin efectele noilor prevederi are lor o diminuare a impozitului pe profit (de la 38% la 25%). 1999). deoarece nu se prevăd deduceri de impozit pentru o serie de cheltuieli efectuate de către cetăĠeni cu casa.

iar în locul acesteia să se instituie sistemul asigurarilor obligatorii pentru pensie publica administrata privat. În prezent sunt sub 100. úi de către angajat 1% din salariu lunar. Din bugetul asigurărilor sociale de stat se plătesc pensii pentru limită de vârstă úi vechime integrală. (în prezent 5% din salariul lunar). Peste 50% din necesarul plăĠilor pentru cei 1.A. indemnizaĠii pentru concedii de boală (maxim 90 zile pe an. costul total sau parĠial pentru bilete de tratament úi odihnă. (Contributia de asigurari sociale . 106 Decembrie 2000 . II. de calcul a pensiei pe baza contribuĠiei totale. 5% din fondul lunar de salarii. Fondul pensiei suplimentare.C.Ioan MÃRGINEAN a) sistemele contributive Asigurările sociale de stat. legea prevede asigurarea voluntara. plăĠi compensatorii pentru concedierile colective. Resursele fondului se creaza prin contribuĠia de 4% din valoarea productiei întreprinderilor care produc. indemnizaĠii de maternitate (112 zile). ajutor de integrare profesională (plata salariilor pentru întreprinzătorii care angajează absolvenĠi úi úomeri). alte corecturi importante: unificarea sistemelor.S. Sistemul asigurărilor sociale pentru agricultori este administrat de sistemul de stat dar are un fond propriu . ConbtribuĠia pentru fondul de úomaj este plătită de angajator. Se aduc de asemenea. Nivelul beneficiilor a fost mentinut la un nivel extrem de scazut. respectiv 30. după care urmează pensionarea de invaliditate).6 milioane de pensionari se asigură prin subventie de la bugetul de stat. 35 úi 40% din fondul lunar de salarii. În noua lege a asigurărilor sociale se prevăd contribuĠii atât din partea angajatorului cât úi a asiguratorului. Contributia se constituie în fond distinct úi se administrează de Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale. De asemenea se prevede absorbirea pensiei suplimentare în pensia de baza. 1998). realizabile într-un interval de 15 ani). credite micilor întreprinzători pentru crearea de locuri de muncă. industrializează úi comercializează produse agricole.) este platita integral de catre angajatori úi este diferenĠiată pe grupe de muncă. I. Acest fond se află într-un deficit cronic ca urmare a faptului că după desfiinĠarea cooperativelor agricole de producĠie úi retrocedarea pământului catre agricultori. de creútere a copilului până la vârsta de 2 ani (poate beneficia oricare din cei doi părinĠi). a perioadei de contribuĠie. sporirea vârstei standard de pensionare (60 ani femeile úi 65 ani bărbaĠii. alocaĠia de sprijin (18 luni). Din anul 1997 s-au introdus plăĠile compensatorii pentru concediile colective.000 asiguraĠi plătitori la peste 2 milioane persoane active. III. pensii de urmaú. ContribuĠiile alimentează bugetul asigurărilor sociale de stat administrat de Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale (3. Fondul de úomaj. úi 50% aveau vechime integrală în munca . 875 milioane beneficiari în 1997) (din aceútia 71% au îndeplinit limita de vârstă la pensionare. Contributia pentru pensia suplimentara este platita integral de catre asigurat. Asigurarile sociale pentru agricultori. pensii de invaliditate gr.(Anuarul Statistic. Fondul este administrat autonom úi se plătesc: ajutorul de úomaj (9 luni).

dar o parte din populaĠie nu plăteúte încă astfel de contribuĠii Aceste persoane nu mai pot beneficia de îngrijire medicală. Acest tip de protecĠie socială se caracterizează în transferuri monetare întra úi intergeneraĠionale. pentru salariaĠi úi pensionari. Protectia sociala noncontributiva. În perspectivă vom asista la o creútere a nivelului cheltuielilor sociale ca urmare a schimbărilor în sistem úi mai puĠin ca urmare a sporirii nivelului úi calităĠii prestaĠiilor. în principiu. Nici populaĠia úi nici medicii nu au susĠinut cu entuziasm noul sistem de îngrijire a sănătăĠii. La nivelul individual (familial). Într-adevăr o sumă de beneficiari ai acestor prestaĠii sunt în acelaúi timp úi contributori. Urmeaza o suma de alte beneficii care se adresează unor segmenete ale populatiei. beneficiile universalizate pot fi redistriubutive parĠial redistributive. nu neaparat cu venituri înalte. beneficiile individualizate se adresează unei anumite persoane (familii) úi se acordă pe baza determinării nevoii de intervenĠie. sau plătite prin contribuĠii indirecte. Angajatorii úi angajaĠii plătesc câte 7% din fondul de salarii. ceea ce va accentua respingerea sistemului. Aceste creúteri apar în primul rând prin majorarea contribuĠiilor de asigurări sociale. beneficii universalizate úi. contributiile asiguratilor se scadeau din impozitul pe salarii. dar a crescut numărul beneficiarilor). Pe de altă parte se înregistrează întârzieri în generalizarea funcĠiei medicului de familie úi a contractelor cu Casa de asigurari. în timp ce plătesc contribuĠia de asigurări sociale.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale Asigurarile sociale de sanatate. eventual o contributie care excede valoarea beneficiilor primite. Organizarea sistemului de pensii publice administrative privat va contribui la o noua sporire a cheltuielilor sociale. acele beneficii care sunt disponibile. Asigurările sociale de sănătate sunt destinate să furnizeze servicii de îngrijire a sănătăĠii prin medicul de familie. Dupa natura lor. În fapt. Este vorba de contribuĠia acoperitoare (parĠială sau totală) sub formă de impozit. unele persoane. Acest fapt antreneaza o diminuare a veniturilor populatiei. Deocamdată funcĠionarea sistemului este afectată de o serie de factori care Ġin de buna pregătire úi implementare. La rândul lor. Acestea au intrat în vigoare în 1999. de la 14% în 1989 la un maxim de 40% în prezent (în condiĠiile în care nivelul real al pensiilor a scăzut. Daca în 1999. beneficii individualizate. eventual chiar contributori net la bugetul prin care se finanĠează beneficiile respective. centre medicale úi spitale. Contributiile sunt plătite într-adevăr. sunt nevoite sa apeleze la cabinete private. Sistemul este administrat autonom printr-o Casă naĠională. pe de altă parte. Din prima categorie fac parte. iar beneficiile se acorda în baza unui criteriu general. respectiv din salariul lunar. întregii populatii. de la 1 ianuarie 2000 trebuie sa fie platite din salariul brut (urmând ca valoarea contributiei sa fie deductibila la impozitarea pe venit). beneficii în servicii úi/sau în bunuri (în kind) acordate cu titlul de gratuitate prin finanĠare bugetară. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 107 . distingem pe de o parte. mai întâi.

Ulterior. Serviciile de îngrijire medicala au continuat sa fie furnizate gratuit la locul de utilizare în baza dovezii platii contributiei respective de 2%.% în 108 Decembrie 2000 . în timp ce s-au introdus beneficii universalizate noi. elevi. cooperatori). care adesea trebuie să se califice úi/sau sa participe la o anumita actiune. deoarece le suplineúte lipsa de venit pentru obĠinerea bunurilor úi serviciilor universalizate. serviciile de sănătate úi igienă publică. s-au introdus asigurarile sociale de sanatate. rivalitate în consum úi/sau permit excluderea de la consum prin taxe. plătită de agenĠii economici. În acelaúi timp. Trecerea la învăĠământul obligatoriu de 10 ani la numai 8 ani. se acordă gratuitate pentru copii.Ioan MÃRGINEAN Evident însă că pentru o altă parte a populaĠiei. sau prea costisitoare. Dacă ne referim la România. dacă nu în totalitate. constatam ca dupa anul 1989. Pâna în anul 1989 îngrijirea medicala curativa era inclusă în rândul beneficiilor sociale universalizate úi pentru populaĠia activă (salariaĠi. ca úi pentru pensionari. Toate acestea au fost menĠinute úi după 1989. s-au introdus taxe la unele servicii medicale úi pentru asiguraĠi. Acoperirea financiară se realizează prin contribuĠia altor persoane în cadrul unor calităĠi instituĠionalizate de solidaritate intra úi intergeneraĠională. atât prin nonrivalitate. Cele care se adreseaza într-adevar întregii populaĠii sunt de tipul amenajării. dezvoltării úi întreĠinerii dotărilor spaĠiului public. pentru acoperirea costului medicamentelor. Beneficierea de bunurile sociale publice se poate produce instantaneu ca efect direct al furnizării lor sau printr-o decizie a beneficiarului. ceea ce a înlaturat caracterul de universalitate a îngrijirii medicale. Pe de altă parte. altele însa au fost anulate sau le-a fost restrânsa aria. protecĠia mediului. unele beneficii universalizate au fost mentinute. Serviciile de educatie. s-a detaúat mai întâi o cotă 2% din fondul de salarii din contribuĠia de asigurări sociale. beneficiile universalizate au rol de protecĠie socială. Ulteriror situatia s-a diferentiat. excluderea poate fi indezirabilă ca obiectiv de politică sociala. Prima categorie a beneficiilor sociale universalizate. În unele cazuri însă. O suma de beneficii sociale universalizate sunt de tipul bunurilor publice propriu-zise. se refera la servicii. cât úi prin nonexcludere în consum. Pe ansamblu însa constatam o diminuare importanta a beneficiilor sociale universalizate în sistemul de protectie sociala. a căilor de comunicaĠie. úi celor care nu au venituri. îngrijirea medicală de urgenĠă úi serviciile medicale pentru copii. Alte beneficii sociale universalizate prezintă cel puĠin parĠial. studenĠi. În 1998. respectiv învatamântul de stat la toate nivelurile reprezinta al doilea beneficiu social care avea o adresabilitate generala pâna în anul 1989. pentru tratamentul în spital úi pentru gratuităĠile acordate în tratamentul ambulatoriu. Persoanele neacoperite prin sistemul de asigurări sociale trebuie să-úi plătească direct serviciile de îngrijire medicală în eventualitatea că dispun de venituri. dar resursele materiale alocate s-au diminuat. după 1990 a condus la restrângerea cuprinderii tinerilor în învăĠământul secundar (91.

sportive. alte servicii pentru populatie furnizate sau cu plata partiala a costului. În aceiaúi categorie de beneficii cu un efect ambiguu includem scutirile de impozit pe pensii úi pe venitul agricol. din moment ce la orice nivel al veniturilor brute din muncă. Acest efect nedorit îl poate avea însă plata contribuĠiilor sociale. deúi au pierderi de producĠie. etc). deducerea de bază la plata impozitului pe venitul global. mass media. Cât priveúte beneficiile monetare menĠionăm universalizarea alocaĠiei de stat pentru copii. Un tip aparte de beneficii sociale universalizate este alcatuit din subventiile pentru institutiile de cultura. beneficiile se acorda în ordinea descrescatoare a mediei notelor obtinute la examene). sociologice. Dupa 1989 s-au acordat temporar (la începutul liberalizarii preturilor 1990-1994 subventii pentru produsele alimentare). astfel continua activitatea úi să plătească salarii. Efectele deducerii sunt dintre cele mai salutare pentru persoanele cu venituri relativ mici úi care astfel nu riscă să cadă sub pragul sărăciei prin impozit.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale 1990 úi 70% în 1996 din totalul tinerilor din grupa de vârstă úcolară). Sumele prevăzute se acordă tuturor copiilor úi tinerilor până la împlinirea vârstei de 16 ani. bursele de studii úi de merit pentru studenĠi (proporĠia beneficiarilor de burse a scăzut de la circa 60% la sub 20% din totalul studenĠilor. La rândul lor beneficiile universale în bunuri se refera la manualele úcolare acordate gratuit pentru învăĠământul obligatoriu. Din acest an s-au introdus úi locuri cu taxă în învăĠământul de stat. respectiv 18 ani dacă frecventează o úcoală. O evoluĠie pozitivă este dată de dublarea cuprinderii în învăĠământul superior. Beneficiile individualizate de asistenta sociala se acorda persoanelor (familiilor) aflate în dificultate. indemnizaĠiile pentru soĠiile militarilor în termen. În timp. juridice. psihologice. care pot. de transport. Este vorba de persoane ale căror venituri sunt mai mici decât valoarea deducerii (în prezent de de circa 40% din venitul mediu brut). alte gratuităĠi de care beneficiază populaĠia. s-a diminuat proportia detinuta de subventia în costul furnizarii serviciului. În practică această deducere poate fi aplicată doar parĠial. sau pur úi simplu nu realizează venituri proprii impozabile. Alte beneficii băneúti universale sunt indemnizaĠiile de naútere. atât prin expansiunea învăĠământului de stat (cu precădere în specializările economice. a sporit numărul copiilor care abandonează úcoala de timpuriu. deci pe bază de taxe. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 109 . SituaĠia extrem de critică se întâlneúte în rândul copiilor de rromi. fondul de úomaj úi asigurările sociale de sănătate). O parte dintre ei nici nu sunt înscriúi în úcoală. se plăteúte în total 13% (pentru pensie suplimentară. În acelaúi timp. cât úi în învăĠământul particular. O situaĠie se înregistrează în cazul subvenĠiilor directe úi scutirile de plată către bugetul de stat acordate unor întreprinderi. Or numai după plata acestor contribuĠii se aplică deducerile de bază úi suplimentare.

centre de reeducare. a solidaritatii intergeneraĠionale úi intrafamiliale. Reteaua serviciilor sociale institutionalizate cuprind leagane pentru copii orfani sau abandonati.Ioan MÃRGINEAN Beneficiile individuale monetare de asistenta sociala cuprind: ajutorul social acordat persoanelor fara venit sau cu venit situat sub nivelul standard definit prin lege. concomitent cu dezvoltarea serviciilor comunitare. serviciile comunitare sunt subdezvoltate. grupuri úcolare speciale. o serie de organizaĠii voluntare internaĠionale prestează servicii sociale pentru persoane în nevoie. bine venită fără nicio îndoială. salarii pentru îngrijirea persoanelor cu handicap. cămine spital pentru copii úi bătrâni. nu a putut schimba radical situaĠia existentă atâta timp cât acĠiunile statului úi ale societăĠii româneúti au fost úi sunt insuficiente. mentionam serviciile de asistenta sociala de tipul serviciilor comunitare (cantine de ajutor social) úi a serviciilor institutionalizate. corespunzător modelului tradiĠional de familie românească úi care este întărit prin legislaĠia în care prevede obligativitatea întreĠinerii reciproce a membrilor familiei la nivel inter úi intrageneraĠional. burse sociale pentru elevii úi studenĠii proveniĠi din familiile sărace. cămine atelier. . ajutoare de urgenĠă care au în întreĠinere alte persoane. * ** Încercând o caracterizare generala asupra protectiei sociale în România. ajutoare speciale pentru persoane cu handicap. putem spune că: . În continuare. Pe de o parte.avem de-a face cu un înalt nivel al solidarităĠii intrafamilială. úi adesea neadecvate nevoilor existente. cămine spital pentru neuro-psihici. În acest domeniu moútenirea de la vechiul regim a fost una cu totul dezastruoasă. case de copii cu úcoală. gradinite speciale.nivelul protectie sociale se situeaza sub nivelul mediu european.se desfăúoară un proces de afirmare timidă a structurilor comunitare úi nonguvernamentale de intervenĠie pentru ajutorul celor în nevoie. . centre de primire a minorilor. 110 Decembrie 2000 . cămine úcoală. cămine spital pentru bolnavi cronici. alocatia de sprijin pentru plasamentul familial al minorilor.situaĠia critică în care se află o parte insemnată a populaĠiei în ceea ce priveúte starea materială reclamă în continuare o intervenĠie masivă din partea statului. licee speciale. Această intervenĠie. Subsidieritatea este doar partial aplicabila. úcoli profesionale speciale. case de copii pre úcolari. pe de alta parte în institutiile de asistenta sociala conditiile de viata ramân precare. După liberalizare. úcoli speciale. . Prin urmare statul nu trebuie să se retragă pe considerentul că sunt alte mecanisme prin care se poate interveni pentru ajutorul celor saraci. Nevoia de intervenĠie urgentă a statului úi a societăĠii în general se referă la îmbunătăĠirea radicală a condiĠiilor de viata din institutiile de asistenta sociala. centre úcolare speciale. cămine pentru pensionari úi pentru bolnavi.

Ioan (1999) . Ilie (1995) .C. coordonator.I.Politică socială interbelică în România.C. Ofxord University Press. 750 p.Calitatea vietii în România. Bucureúti. Esping-Andersen (1993) . Marginean. Polity Press. Zamfir. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 111 .V.. 51 p. C.Averting the Old Age Crisis. Mărginean. Bucharest.E. C (1999) . Nicholas (1994) . Catalin (1996). Cambridge.The Three World of Welfare Capitalism. Expert.National Human Development Report. Elena. 542 p. Romania in the European Context.Politica sociala în România. C.Social Politicies. Alternative.Politica socială úi sistemul protecĠiei sociale Bibliografie A World Bank Policy Research Report (1994) . Editura Tehnică. Oxford University Press. Editura Expert. Marinescu. Ioan (1994) . Ionete.Labour Markets and Social Policy in Central and Eastern Europe. Bucureúti. Zamfir. coordonator . Zamfir. Dinulescu.D. Bucharest. Catalin (1999). coordonator . Barr. I.. 110 p. Gosta. Bucharest. 248 p.Politica socială úi tranziĠia la economia de piaĠă în România. Bucharest.

Laurence de –135 pays bâtir un marché sans frontierés. Iată de ce “secolul XXI începe la Seattle” deoarece miza este mult mai mare decât trecerea în anul 2000 în prima zi de ianuarie.” 1 Acordând toată atenĠia forĠei simbolurilor. la rândul lor. Apelurile repetate ale lui Mike Moore. favorizată fiind tocmai de produsele multinaĠionalei menĠionate. Alte controverse există pe tema mediului înconjurător sau pe tema securităĠii alimentare.11. de pildă. era vorba ca marile puteri să dicteze planetei “regulile jocului” pe pieĠele comerciale care să protejeze interesele lor economice. însă. * Acest fapt n-a înlăturat. * Boeing. 29.2. Nu întreaga lume socio-economică era pregătită pentru deciziile hotărâtoare care urmau a se lua în timpul Summit-ului din marele oraú american (nu întâmplător ales. contradicĠiile care se manifestă între Ġările participante privind strategiile care trebuie urmate în domeniul economic úi în ansamblu. 112 Decembrie 2000 . Europa trebuie să-úi apere îndeosebi modelul agriculturii în faĠa Statelor Unite úi a altor mari producători agricoli care contestă cu virulenĠă subvenĠionarea agriculturilor europeni. alături de firma deja mentionată. pag. în Le Parisien. “ğările OMC-ului sunt mai divizate decât oricând” – scrie Le Parisien. ci úi modul de viaĠă” Rezultatul negocierilor ar putea schimba obiúnuinĠele dumneavoastră. reprezentanĠii celor 135 de Ġări s-au reunit la sfârúitul lunii noiembrie 1999 la Seattle pentru a apăra o anumită viziune asupra comerĠului internaĠional. Aúa se explică constituirea unei mari miúcări “anti-OMC” prin mobilizarea imediată úi 1 Charette. Europenii au decis. vizând îndeosebi marea putere “care încearcă să-úi impună nu numai mărfurile. în orientarea mondializăzii.Vasile MIFTODE Societatea românească úi globalizarea Vasile MIFTODE I. n-au dat nici un rezultat. directorul organizaĠiei. fiind sediul uriaúei firme Microsoft). Ġara gazdă a ales drept loc de negocieri oraúul a două gigantice reuúite americane.1999. Seattle – un salt spre o altă mondializare Membrii Comisiei Mondiale a ComerĠului. să refuze acele produse agricole rezultate din tehnologii bazate pe “intervenĠii genetice” sau pe “îngrăúăminte supra-chimicale”. nu pot accepta să suporte mai departe hegemonia economică a Ġărilor bogate. Subiectele de confruntare nu lipsesc. ğările sărace. În fapt. RezistenĠa mondială s-a organizat în condiĠii mai bune.

pentru reglementarea instituĠiilor internaĠionale.a forĠelor societăĠii civile mondiale (ONG-uri. În interiorul Summit-ului s-au configurat patru grupuri de interese: 1) Europa – care viza mai ales mediul. 2 Analiza negocierilor în amonte de Seattle pune în lumină concluzii care explică actualul context mondial: Ġările bogate úi-au redus tarifele vamale. 4) ğările grupului de la Cairns (Argentina etc. Laurence de. educaĠia. 2) Statele Unite – care se interesau de “negocieri clasice” (pentru a cuceri noi pieĠe comerciale). securitatea alimentară úi. Cuvinte frumoase care n-au suport într-o lume atât de variată úi atât de inegală în ceea ce priveúte nivelul de viaĠă úi de civilizaĠie. sindicate. 29 noiembrie 1999. în schimb comerĠul s-a multiplicat de 20 de ori în ultimii 50 de ani. pag. în sinteză. înlăturarea barierelor vamale úi evoluĠia liberă a comerĠului. pentru elaborarea unor norme sociale adecvate situaĠiei contemporane. în ansamblu. “Mondializarea este un fapt. Ġările bogate devin úi mai bogate. L’organisation Mondiale du Comerce en cinq questions. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 113 . 2 Charette.Societatea românească úi globalizarea mediatizată. ğările sărace se plâng că Ġările bogate nu úi-au respectat angajamentele care ar fi echilibrat “comerĠul mondial”.. două treimi din activitatea economică mondială. Astfel că. fapt care ar fi agravat la maximum situaĠia economică a Ġărilor vulnerabile. de la 40% la 3%. dezvoltarea industrială în Ġările sărace.. “pentru forĠele anti-OMC principalul efect al celor 8 cicluri precedate de negocieri este de a fi concentrat bogăĠia într-o măsură úi mai mare în mâinile celor mai bogaĠi.) – interesate în liberalizarea pieĠelor agricole. tot mai conútientă de gravele efecte perverse ale unei “globalizări financiare” úi de riscurile opĠiunii mercantile în domenii strict umane (cum ar fi cultura. nu o credinĠă”. 2. ceea ce le-a asigurat venituri mult mai mari decât eventualele pierderi. licenĠe de import etc. Unele state au înlăturat vechile obstacole din calea “comerĠului liber” (subvenĠii. detractorii OrganizaĠiei afirmă că “mondializarea nu face decât să servească legea celui mai puternic”. în medie. “codul social” úi agricultura.”.). Comercializarea planetei constituie un proces necesar în ciuda riscurilor úi a incertitudinilor privind efectele finale. adâncindu-se îndeosebi decalajele sociale menĠionate mai sus. Negocierile de la Seattle vizau “să facă ordine” definitivă – potrivit “ideologiei liberalismului absolut” – în domeniile agriculturii úi ale serviciilor care constituie. Dar nu toate acordurile semnate au fost úi respectate (de pildă. iar Ġările sărace “se îndepărtează” semnificativ de venitul mediu mondial pe cap de locuitor. cele de la Marrakech).). La rândul lor. Cele mai multe Ġări europene au manifestat interes pentru problemele protecĠiei mediului. sănătatea úi media). destul de eterogene – care vizau accesul produselor lor pe pieĠele Ġărilor bogate. în Le Parisien. 3) ğările sărace sau “în curs de dezvoltare”. Apărătorii OMC-ului arată că dezvoltarea tuturor Ġărilor impune deschiderea generală a frontierelor. asociaĠii ale consumatorilor etc. securitatea alimentară. a declarat la Seattle ministrul francez al economiei úi finanĠelor.

... 5 Ibidem. în ciuda beneficiilor pe care le aduce actuala “globalizare comercială”. 27/28 noiembrie 1999. FranĠa constituie un caz particular în actualul context profitând de internaĠionalizarea economică (cele mai multe produse sunt destinate exportului) fără a renunĠa la propriile valori sociale úi culturale. Aúa se explică interesul manifestat la Seattle pentru problema inegalităĠilor. FranĠa – a patra putere economică din lume .. în Liberation. dar explicabil. neliniúte pentru aceleaúi efecte. La Mondalisation est un fait. dar care nu se exprimă bine decât pe baza unor reguli bune úi a unui bun arbitraj..14 % 4 Salvador.impune stabilirea unei reguli precise “jocului comercial”. În plus.. 44 % II. degradarea mediului. bazată pe reguli de joc corecte úi 5 ferme” . precaritatea muncii... Salvadorca rugby-ul: un sport riguros. mondializarea trebuie să se desfăúoare astfel încât să nu ducă la degradarea valorilor sau la transformarea culturii în marfă.. úomaj. “Economia mondială este – spune J...M. O asemenea dezvoltare trebuie să reducă decalajele úi să evite dezastrele: “Norul nuclear” de la Cernobîl.. educaĠie etc. n-a crescut în Ġările subdezvoltate decât cu 6%.. 114 Decembrie 2000 . mai ales pentru actorii informali ai Forumului Mondial din oraúul american... Pascal... faĠă de 71% în Ġările dezvoltate.. Trebuie stăpânite excesele mondializării aúa cum trebuie stăpânit antijocul” 4 .. Fenomene negative úi “efecte perverse” Potrivit ziarului Liberation. mai ales pentru faptul că în loc să favorizeze “apropierea” nivelurilor de viaĠă úi de civilizaĠie specifice diferitelor Ġări úi zone.. 6 Riché.. entuziasm pentru efectele mondializării. pas une foi...7% III. omogenizarea culturii. în ordinea ponderii: I.. extinderea “tiers-monde”-ismului. chiar úi problemele locale au un impact global sau mondializant.. speranĠă într-o viaĠă mai bună . angajarea Ġărilor într-o strategie colectivă a unei dezvoltări echitabile. este faptul că inegalităĠile sociale (venituri.. dificil. PIB-ul... “Răspunsurile trebuie să fie mondiale”.. Jean –Michel.. În ultimii 25 de ani..31... în Le Journal du Dimanche.6. ceea ce obligă OMC-ul să-úi modifice orientarea.) s-au adâncit chiar úi în interiorul Ġărilor vizate..cu o adevărată cartă a mondializării care să prevadă.Vasile MIFTODE Christian Sautter. ùi toate acestea impun acorduri acceptate de toĠi actorii interesaĠi asupra tuturor problemelor lumii.... acest proces a generat adâncirea inegalităĠilor úi decalajelor socioeconomice........ în primul rând. de pildă.. proprietăĠi. De aceea... Surprinzător. În zilele noastre. considerată prioritate.. 28 noiembrie 1999... pag... 6 La întrebarea: “care este cuvântul care rezumă cel mai bine atitudinea dvs. “Negocierile trebuie să ne doteze – afirmă Christian Sautter.. între altele.. pierderea identităĠii etc.... declară ministrul francez.. inegalităĠi sociale.. scăderea calităĠii alimentelor.. La mondialisation.. de pildă. n-a avut nevoie de “vize de intrare” pentru a afecta spaĠiul planetar.... privind mondializarea”?. speranĠa de viaĠă fiind de numai 51 de ani în Ġările cele mai sărace în raport cu 77 de ani în Ġările cele mai bogate. mondializarea determină. cei 1585 subiecĠi investigaĠi de Pascal Riché au dat următoarele răspunsuri.

manifestaĠii contra ratificării acordului OMC. pentru a acĠiona contra ameninĠării proceselor globalizante care riscă să elimine micile economii africane de pe piaĠa lumii.)... úefi de întreprinderi. în Coreea de Sud au avut loc . au avut loc manifestări repetate “sub ferestrele OCDE” de la Paris. în faĠa sediilor FMI úi ale Bancii Mondiale. de urgenĠă. între Occident úi zona “excomunistă” etc. educaĠia. noi vom omorâ OMC-ul”. b. d. Cu toate acestea. inventator al “metodei Dracula” (care constă în a plasa “în plină lumină” cele mai nefaste proiecte pentru a le elimina). c. miniútri etc. respingerea procesului de mondializare . sănătatea. Ġăranii au manifestat (în aprilie 1997) pentru libera utilizare a apei.. una din ONG-urile americane. 200 de Ġărani indieni manifestă la Geneva. o parte importantă a opiniei publice mondiale consideră responsabile anumite organisme internaĠionale úi anumite “strategii globalizante” pentru adâncirea inegalităĠilor regionale (de pildă între “Nord-Sud”. inclusiv sindicaliúti. deci. în ElveĠia.. afaceriúti regionali etc. în Zimbabwe are loc la 3 octombrie 1999 o întâlnire a unor lideri africani. între care s-au manifestat cu o anumită violenĠă (îndeosebi normativă úi simbolică): explozia úi ambivalenĠa politicului faĠă de exigenĠele úi valorile sociale.. e. f.10 % Constatăm că ponderea opiniilor pozitive faĠă de urmările modializării (entuziasm úi speranĠă) este semnificativ mai mare decât ponderea opiniilor negative (neliniúte úi respingere). poluarea mediului. în februarie 1998.. g. de opinia publică mondială care au avut loc la Washington. politicile agricole úi mentalităĠile anti-agricole úi anti-ruraliste úi mai ales încercarile “globalizanĠilor” de a subordona domenii umane prin excelenĠă (cultura. Trade Watch. alte manifestări reĠinute de mass-media úi. Unele evenimente empirice confirmă concluziile de mai sus: a.... comunicarea) etc. People Global Association organizează la 16 mai 1998 manifestări contra AMI úi OMC. k. h. extinderea úomajului. în Egipt. ReacĠiile contra mondializării au la origine úi alĠi factori. i. pierderea sau destructurarea identităĠilor etc. acĠionează pentru o mare mobilizare a forĠelor contra mondializării.. erodarea suveranităĠii statelor. Camera de ComerĠ InternaĠională din Vincennes a fost ocupată în octombrie 1999 de catre manifestanĠi. la Davos se organizează.. reprezentanĠi ai “societăĠii civile”. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 115 . Simpozionul anual care reuneúte experĠi. strigând “OMC omoară popoarele.încă în decembrie 1994 . Agricultorii ConfederaĠiei Ġărăneúti franceze demonstrează în August 1999 împotriva “filialei” Mc Donald din Millan (Aveyron). j.Societatea românească úi globalizarea IV. cu peste 16%. fiind considerat ca o Mecca liberală. în faĠa sediului OMC.

cu criticile oficiale sau oficioase venite tot mai des din partea reprezentanĠilor unor State sau organisme naĠionale. m. dacă este într-adevăr transparent. aceasta se explică prin schimbarea de optică în ceea ce priveúte natura secretă sau.ar favoriza “multinaĠionalele” úi ar defavoriza “micii investitori” interni sau regionali. în plus. venite din partea reprezentanĠilor direcĠi ai “cetăĠeanului mondial” în devenire. o. în Bangalare. a avut loc ConferinĠa miúcării “Via Campesina” (federaĠie a miúcărilor Ġărăneúti mondiale) pentru apărarea drepturilor Ġăranilor în contextul mondializării. n.Vasile MIFTODE l. Acordul Multilateral asupra InvestiĠiilor. ci. AMI-ul vizează să stabilească “drepturi mondiale” pentru întreprinderile suprastatale. 8 Practicând negocierile discrete sub egida OCDE.a culturilor de porumb úi bumbac. 28 noiembrie 1999. internaĠionale. ConferinĠa InternaĠională a Sindicatelor Libere denunĠă proiectele FMI-ului care “sprijină pe adevăraĠii dominatori. Dacă aceste fenomene úi dacă aceste conduite au fost vizibile. asemenea argumente sunt necesare pentru o adecvată credibilitate a concluziilor deja formulate. 7 companiile financiare úi banda lor de prieteni contra salariaĠilor”. în februarie 1998. se întâlnesc . L’AMI c’est l’ennemi. FranĠa úi-a manifestat nu numai îngrijorarea faĠă de proiectul menĠionat.de distrugerea –prin intervenĠii. AsociaĠia contra clonărilor úi Forumul Alternativelor organizează o manifestaĠie “contra Davos” (sau “celălalt Davos”). AsociaĠia Cineaútilor Francezi etc. În ciuda caracterului prea descriptiv úi empirist al acestei liste de opozanĠi “ai mondializării”. un proiect mondializant nu poate supravieĠui –precizează Lorie Wallach (din partea lui Public Citizen) – dacă este expus în lumina opiniei publice. autorul constatării fiind o personalitate oficială europeană (Preúedinte al Comisiei afacerilor Străine a Adunării NaĠionale Franceze). un fel de “soviet economic mondial animat de către úefii marilor grupuri (de presiune) úi substras de sub controlul popoarelor”. unele ONG-uri s-au opus stabilirii unor asemenea reglementări de către însuúi beneficiarul sau reprezentantul beneficiarilor acestora (Global Citizens –SUA. Acesta arată că AMI-ul n-ar fi decât “o maúină de destructurare a lumii”. “a dat o mână de ajutor” opoziĠiei. Criticile informale.). responsabil –în opinia lor. * “AMI -ul este duúmanul” se scrie în Liberation (28 noiembrie 1999). Wallach Lorie. care –în mod evident. În aceste condiĠii. în India. art. Pascal. tot în India. 116 Decembrie 2000 . în Singapore. 7 * Riché. Practicând strategia Dracula. în ianuarie 1999. L’observatoire de la Mondialisation – FranĠa.fapt deosebit de incitant úi “îngrijorător” pentru actorii principali ai mondializării . între care regula ultra-liberalistă a non-discriminării investitorilor străini”. tot în ElveĠia. în februarie 1998.000 de Ġărani au manifestat contra OMC-ului (în statul Karnatake). 8 vezi Liberation. Prin retragerea de la negocieri. peste 500.cit.

mai ales: lemnul. AcĠiuni variate – vizând problematica “Seattle” úi. oprirea sau reducerea “producĠiei de lemn determină reducerea drastică a locurilor de muncă în zona úi.al dezbaterilor democratice mondiale (vezi úi 14).degradarea unui mod de viaĠă tradiĠional. GuvernanĠii locali sunt nevoiĠi să “tempereze” fenomenul. Cristophe.Societatea românească úi globalizarea dimpotrivă. în acest context. Ġinta multinaĠionalelor pentru investiĠii în exploatarea lemnului.). Africa. O acĠiune interesantă vizează instituirea unui Tribunal internaĠional al popoarelor (instituĠie la modă. pentru evitarea riscurilor. jucăriile etc. în general. Strategia liberalizării accelerate úi totale a tarifelor vamale – prevăzută a fi adoptată la Seattle . însă. nu atât din convingere. hârtia. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 117 . úi prin ponderea importantă a forĠei de muncă ocupată în domeniul forestier. a mondializării – sunt organizate în America Latină (îndeosebi de către Ġăranii fără pământ din Brazilia). de pildă. regionale. că aplicarea liberalizarii necondiĠionate. Orice “orchestrare” a problemelor mondiale se află de acum înainte sub supravegherea opiniilor publice (locale. 28 noiembrie 1999. naĠionale etc. se pare). chiar dacă Amazonia este la fel de întinsă ca Europa. a intervenĠiei “forĠelor mondiale” –potrivit “Dreptului la ingerinĠă”. totuúi. Amazonia braziliană a devenit. de anumite acĠiuni simbolice. substanĠele necesare producĠiei farmaceutice. L’opposition fait masse. în plan sociocultural. Cum s-ar putea explica populaĠiei locale care trăieúte de pe urma acestor activităĠi necesitatea opririi 9 Vezi úi Forcari. destinat a judeca “afacerile mondializării comerĠului”. ceea ce nu poate lipsi însă omenirea de conflicte sau tensiuni úi nu va împiedica “complicarea negocierilor” sau afirmarea “argumentelor demagogice”. la un fel de blocare a comerĠului. produsele mării. zona asiatică lovită de criza financiară 9 din 1997 etc. Dacă ar exista voinĠă politică. iraĠionale. domeniul forestier în ansamblu. de asemenea. Specialiútii mediului ecologic au calculat.pentru salvarea ecologică sau pentru apărarea intereselor ecologice ale omenirii (mai ales în Amazonia –zona forestieră cea mai importantă de pe planetă). Aceste pericole reale nu pot pune la îndoială. Oficilialii brazilieni manifestă o oarecare îngrijorare fără a lua măsuri eficiente pentru stoparea în primul rând a defriúărilor ilegale (80% din ansamblul tăierilor úi al producĠiei forestiere primare). Lipsa unei voinĠe ferme pentru stoparea fenomenului se explică. În contextul actual totul se mediatizează sau trebuie să se mediatizeze.viza un ansamblu de materii prime úi produse. ieúirile cu lemnul obĠinut prin defriúări sunt puĠine. în Liberation. “Contre-summit”-ul de la Seattle a fost marcat. cât din teama “internaĠionalizării” zonei. “un târg al comerĠului echitabil unde nu vor fi acceptate spre vânzare decât produsele obĠinute printr-o agricultură biologică”. deschisă a negocierilor de interes mondial. a vânzării lemnului va accelera procesul distrugerii pădurilor cu 4 % pe an. Miúcarea ecologistă Greenpeace a organizat. menĠionând îndeosebi pe cea a puternicei AsociaĠii a Consumatorilor Americani care a mobilizat locuitorii din zonă să participe la “o zi fără cumpărături”. pietrele preĠioase. “formidabilul progres –scrie Pascal Riché. fenomenul ar putea fi stăpânit úi controlat cu relativă uúurinĠă deoarece. de pildă.

există peste 60 miliarde de metri cubi de lemn?” 10 . George. 27/28 noiembrie 1999. percepută personal. totuúi. Oricât de naĠionalist ai fi. SalariaĠii sunt primele victime ale constituirii multinaĠionalelor iar mondializarea contribuie direct –se spune în Liberationatât la creúterea úomajului. Mondializarea úomajului Epoca noastră presupune. în masură să facă faĠă unei “concurenĠe frontale”. pot elimina de pe piaĠă cu mai multă uúurinĠă micile întreprinderi iar. DisfuncĠiile sau dezastrele ecologice nu respectă frontierele.o mondializare a proiectelor nu numai de conservare a ceea ce este încă bun pe pamânt. La Mondialisation metelle en danger l’environnement?. defriúarea úi tăierile continuă de mai mulĠi ani. competiĠie economică. întreprinderile mari. trebuie să te uneúti cu alĠii.. 7/8 noiembrie 1999.când se útie că într-o Amazonie aproape intactă pe 87% din întinderea ei. iar toate acestea generează. exportul de capital. 7/8 noiembrie 1999. România are o suprafaĠă forestieră nesemnificativă în raport cu cea a Braziliei sau cu cea existentă în alte zone ale planetei úi. ale cărui riscuri sunt cunoscute printr-o evoluĠie úi printr-o experienĠă mondială îndelungată. în mod obiectiv. finanĠiútii argumentează –în limitele “logicii concurenĠei úi profitului”.Vasile MIFTODE tăierii pădurilor –afirmă George Susan.că asemenea fuziuni sunt inevitabile úi legitime. 13 Riché. cit. în acest caz. ci úi a proiectelor de recuperare úi refacere a ceea ce s-a distrus. 7/8 noiembrie 1999. preúedinte al Observatorului mondializării.marile unităĠi de producĠie agro-zootehnică. falimente. 12 Chesnais. au fost demontate –la propriu úi la figurat. Syrs. ultimul marcănd parcă o “voinĠă a distrugerii”. devenite multinaĠionale de cele mai multe ori. în ciuda “efectelor extrem de periculoase”. Pascal – art. în fapt. În acest fel. într-un demers raĠional. 118 Decembrie 2000 . Planeta este a tuturor úi interesează pe toĠi. în zona NeamĠ în toamna lui 1999. Paris. strategia restructurării sau a lichidării întreprinderilor á la roumaine se află –cel puĠin prin efecte. totuúi. vezi úi Liberation. François – La Mondialisation du Capital. cât úi la extinderea precarităĠii muncii. fermele pomicole úi legumicole etc. Pascal – Les salariés sont premieres victimes des fusions!. exportul úomajului. în Liberation. care produceau mărfuri deja în competiĠie mondială. 11 Pentru a domina o parte cât mai mare a pieĠii comerciale trebuie să fii cât mai puternic iar pentru a cuceri o asemenea putere. 11 Riché. primele victime sunt. între altele. fuziuni de întreprinderi. Economiútii úi. în faĠa unor asemenea fenomene úi a unor asemenea “opĠiuni economice” criminale trebuie să accepĠi intervenĠii sau monitorizări internaĠionale. profesor la Universitatea “Paris XIII”. Paroxismul acestui proces este atins prin “marile fuziuni” de întreprinderi 12 –scrie François Chesnais. salariaĠii transformaĠi în úomeri. ceea ce impune –cu prioritate. astfel încât piaĠa internă este invadată de produse din import (chiar úi fructele cel mai 10 Susan.13 Dacă “logica” de mai sus se înscrie. îndeosebi. în Liberation. în Liberation.în afara oricărei raĠiuni: au dispărut întreprinderi care aveau o piaĠă de desfacere stabilă. la rândul lor.

profesorul Serghei Medvedev (cercetător la Helsinki) arată că acest război “marchează o violare majoră a principiilor moderne de suveranitate” úi existenĠa unui “monopol al violenĠei”. orienta úi stapâni cât mai eficient –în plan uman. Se apelează. A subordonat interesele naĠionale unor scopuri supranaĠionale úi unor tehnologii transnaĠionale. Cel mai interesant lucru legat de Kosovo este că războiul a apărut dintr-un modern “nicăieri”. al actorilor depersonalizaĠi – precizează analistul din Helsinki . concept care semnifică înlocuirea autorului explicit al faptelor sau evenimentelor cu forĠe impersonale de tipul “Europa”. potrivit cu interesele comunitare locale . Nu are nici un autor iar NATO joacă rolul de instrument sau de executant. niciodată lumea n-a mai fost ca în prezent obiectul celor mai variate úi ofensive ideologii (ale democraĠiei. în fapt. Principalii actori ai războiului nu au fost state (cu excepĠia SUA) ci instituĠii.ansamblul evoluĠiilor economice úi a transformărilor culturale. însă. a globalizării economice”. devenind o simbolică simulare. dezvăluiri de la surse tot mai credibile úi tot mai úocante. 2. eúecurile unor strategii mondializante – discutabile în plan strict uman. Semnificativ este faptul că pentru orice transformare economică sau pentru orice proiect strict comercial sau financiar se elaborează în amonte un suport ideologic în masură să justifice natura schimbării propuse úi să legitimeze acĠiunile în faĠa eventualelor forĠe opuse. “Occidentul” sau “Noua Ordine Mondială”. ale multiculturalismului sau “ale diversităĠii culturale”.). la conceptul poststructuralist numit “moartea autorului”. Nu este vorba. legumele produse din abundenĠă altădată în fermele locale… etc. fapte care au generat o sărăcie naĠională úi individuală făra precedent “în condiĠii de pace” în spaĠiul românesc. a mondializării socio-culturale etc.devin tot mai evidente. Decodificând “cazul Kosovo”.Societatea românească úi globalizarea tradiĠionale în spaĠiul românesc. de a respinge libertatea comerĠului sau de a ne plasa în afara procesului mondializării aflat în plină desfăúurare. în acest context. aceasta din urmă generând sau legitimând ideologia “dreptului la ingerinĠă” în afacerile interne ale Statelor.că “acest conflict a violat úi suveranitatea statelor occidentale. În ciuda teoretizării dezideologizării societăĠii contemporane. mai “transparent”. acest conflict a fost produs Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 119 . ideologia “liberalismului comercial” absolut. constatăm că. Asemenea războiului din Golf. “Fenomenul Kosovo” care devine pe zi ce trece tot mai limpede.nu se poate să nu observăm rolul jucat de media. iar războiul este scris de întreg Occidentul. În ciuda acestor eforturi “mondiale” de legitimare. ci de a reglementa. Discursul nu are faĠă sau personalitate. ale “apărării Drepturilor omului”. Voi sintetiza două dintre acestea: 1. Din acest punct de vedere. prin dezvăluirile în aval de acĠiunile “umanitare” ale NATO. a descentralizării sau a “delocalizării”.). “Fenomenul Seattle” care a înfrânt strategia liberalizării absolute a comerĠului mondial úi a subordonării culturii (fenomen la care m-am referit deja în câteva rânduri). Aúa se explică “explozia” ideologică actuală úi imensele cheltuieli în domeniul manipulării opiniei publice. Interesant este faptul – scrie analistul .

pag. 8/9 ianuarie 2000. în acel moment. În timp ce eroul filmului “inventează” războiul –pe ecrane. au fost utilizate premeditat în prezentarea făcută de NATO… . La insistenĠele ziarului Frankfurter Rundschau. în Revista V. să apară un film prevestitor “Wag the Dog”. aúa cum l-a văzut pe cel din Golf sau RevoluĠia română. nr. pag. Cât din ceea ce vedem la TV sau pe casete este adevărat úi cât este invenĠie sau “imagine construită” premeditat? Unde se termină lumea reală úi unde începe lumea inventată care ne manipulează? 14 15 Medvedev. s-a ajuns să se scuze bombardarea Expresului (care devenise. Povestea preúedintelui care dă o lovitură mass-media pentru a distrage atenĠia de la un scandal în care * era implicat este mult prea sugestivă pentru a n-o introduce “în lanĠul evenimentelor” reale.4. dar nu cu o convingere suficientă în măsură sa 15 impresioneze “gândirea unică” a Marii puteri. a fost trecut cu cinism în categoria “pierderilor colaterale”. Focúani. atingerea ambasadei chineze în Belgrad).a declarat P. adică a fost extrem de virtualizat úi simulat”.12. iar altul este construit în spaĠiul social. deúi ridică probleme care s-ar cuveni să fie studiate de un “tribunal mondial”.deoarece oficialităĠile americane se grăbeau să explice accidentul úi nimeni nu a realizat că. cu tehnică militară reală úi cu populaĠii umane vii. cu oameni care mureau fără să útie prea bine de ce! Publicul –manipulat úi “rupt de realitate” până la alienarepierde esenĠa lucrurilor úi nu mai dă suficientă atenĠie deosebirii dintre cele două tipuri de războaie. fie inutile. în care au murit mulĠi civili. Bucureúti. caseta avea o viteză prea mare. * Câtă asemănare cu prevestirea cutremurului din 15 ianuarie 2000! 16 Vezi úi Eduard S – Înscenarea (Wag the Dog).Vasile MIFTODE úi finalizat prin intermediul imaginilor televizate. 120 Decembrie 2000 . Crowley. La vremea respectivă. însă. în final.împiedica orice recunoaútere care ar putea pune în pericol caracterul umanist al războiului propriu-zis. Chiar dacă unul este construit în studio. în condiĠiile acestei viteze video. Atacul din 12 aprilie 1999 asupra expresului de Salonic.” Numai că. 8 ianuarie 2000. anul X. 14 Războiul NATO – Serbia a adus noutăĠi în domeniul rolului jucat de massmedia. fie periculoase (vezi. “Tehnicile de accelerare úi comprimare a imaginilor video.J. Bucureúti. în Jurnalul NaĠional.20. CoincidenĠa face ca în 1998. folosite în mod normal numai în evaluări în domeniul spionajului. Serghei – Literatura lumii. pag. în Kosovo se pregătea un război “pe teren”. cu multă tehnică úi multe trucaje (războiul ca showbusiness). purtătorul de cuvânt al Pentagonului. confirmate de experĠii nonatlantici. ùerban – articolul din ziarul Adevărul. Este adevărat că unii aliaĠi europeni ai NATO au criticat acele bombardamente fie “exagerate” în raport cu contextul. Vezi úi Mihăilă. el –publicul16 vrea să vadă războiul la televizor. invizibil) úi pierderile umane respective.au fost. informaĠiile conform cărora imaginile bombardării Expresului au fost “accelerate” de trei ori – în scopul ascunderii incidentului .11. la viteza mărită. un an înainte de “războiul cald” din apropierea CarpaĠilor. exista úi un violent “război mediatic” care – potrivit obiectivelor strategice .

dominând războiul din Kosovo… Bombele de acum. dar úi halucinant sau “toxic”. pentru a percepe adevărata tragedie care se desfăúoară în faĠa ochilor. gradul de alienare a individului. fără arme dar cu simbolurile curajului pe piept. participanĠi la o mare dar inegală sociodramă. un joc pe computer unde cineva poate fi recompensat pentru că a îndepărtat răul fără să riúte viaĠa nimănui. ceea ce explică participarea oamenilor la distrugerea “propriului mediu de viaĠă”. în acelaúi timp. un exerciĠiu iar miile de belgrădeni care-úi apărau podurile de pe Dunăre úi Ġara “mână în mână”. simpli actori. Este. atractiv. Înstrăinarea individului prin mass-media constituie. nimic nu e”! Media. Bomba care a distrus podul a avut un scop “comunicaĠional”: de a trimite un mesaj lui Miloúevici úi de a televiza drumul către Ġintă pentru a fi urmărit de mii de spectatori… Putem spune că războiul din Kosovo a fost unul postmodern. un film de acĠiune care a câútigat Oscarul. de imaginea absurdă oferită de micile ecrane asupra “vieĠii planetare”. cu camere video încorporate. Pe cât de în siguranĠă este un pilot american în aer Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 121 . făra a ignora funcĠiile uneia sau ale alteia. în schimb. Miile de victime reale lovite din plin de bombe sau rachete la fel de reale au devenit –prin mijlocirea ecranului úi a ideologiei “pierderilor colaterale”. nimic nu e”!(?) Formula de mai sus este ilegitimă úi periculoasă. gradul de degradare fizică. aúa cum s-a întâmplat la Novisad. îndeosebi prin: a. Starea de alienare prin intermediul mass-media este forma mondială cea mai dezumanizată úi degradantă în zilele noastre: îmi amintesc cu dezgust. fiinĠa umană devine în anumite împrejurări sistemul de referinĠă principal în plan ecologic.este totală úi globală.simple cifra statistice. Postmodernismul este un joc distrctiv pe ecranul calculatorului sau pe tabla de úah – arată Medvedev . în această privinĠă. un semn al degradării ecologice: componentă a mediului înconjurător. “Mass-media pe care o avem în vedere – scrie Serghei Medvedev . propriu-zisă. imagine în care războiul real. sunt create nu numai pentru a lovi Ġinta dar úi pentru a arăta. Într-o poveste de Borges doi regi joacă úah pe vârful unui deal iar cele două armate pe care le conduc se miúcă în funcĠie de mutările pe care aceútia le fac.însă se întâmplă ca oameni reali să se afle undeva la baza dealului! Pe cât de virtual devine un joc pentru “noi”. Când învingătorul declară úah mat opozantul moare pe loc. cald părea un joc teatral. b. Ġinte prea abstracte pentru cei care stau în fotolii în faĠa micilor ecrane. ecologia úi mondializarea “Dacă media nu e. a fiinĠei umane úi impactul acestui proces asupra spaĠiului înconjurător. semnificativă pentru pericolul pe care-l prezintă liberalismul absolut într-un domeniu atât de incitant.Societatea românească úi globalizarea Unele din sarcinile majore ale educaĠiei pentru mondializare úi ale constituirii unei culturi specifice acestui proces o constituie tocmai formarea individului în perspectiva delimitării fundamentale a celor două lumi. Să nu cădem în capcana care ni se întinde: “Dacă media nu e. pe atât de dificil se dovedeúte a fi pentru “ei”.

subiecĠii ne oferă informaĠii nu numai utile. Cunoaúterea domeniului a constituit doar punctul de plecare pentru identificarea poziĠiilor atitudinale ale celor investigaĠi faĠă de actuala evoluĠie mondială úi. să stabilim gradul de cunoaútere al problematicii implicate în procesul analizat úi îndeosebi înĠelegerea “diferenĠei specifice” a globalizării în raport cu mondializarea. 1999. 122 Decembrie 2000 . De altfel. Opiniile exprimate în sondajul nostru sunt. desigur. subiecĠii depăúeau oricum cadrul îngust (economico-financiar) al investigaĠi ** globalizării exprimându-úi opinii úi cu privire la celelalte domenii – cultură. pentru diagnosticarea “conduitei noastre naĠionale” în raport cu valorile úi exigenĠele cărora trebuie să le facem faĠă. adesea. pag. anul X. construite sau “prefabricate” sub impulsul unor sentimente sau fapte singulare. Credeam că ketchup-ul în filme úi din hamburgeri va înlocui sângele din venele postmodernităĠii – încheie cercetătorul din Helsinki. adică de imagini subiective. II. ** Ancheta a pus în lumină acest fapt mai ales prin conútientizarea consecinĠelor úi a “efectelor perverse” ale actualei globalizări de către opinia publică úi “societatea civilă mondială”. Este vorba. extrem de critice úi chiar nedrept de critice faĠă de unele “evenimente” mondiale úi. chiar dacă există Sondaj realizat de INSOMAR. deci nu de o realitate obiectivă. nr. faĠă de unii mari actori care decid “cursul istoriei”. Chiar úi atunci când falsifică în mod conútient realitatea. pe atât de greu se miúcă economiile reale ale lumii a treia. în primul rând. Trebuie să acceptăm úi ipoteza că subiecĠii sunt sinceri úi că-úi elaborează “imagini adevărate” (potrivit “competenĠei” lor în domeniu).dar nu este deloc aúa” (vezi Revista V. critice sau prea critice. sănătate. în sistemul mondial depind de atitudinile pe care le exteriorizăm úi de comportamentul pe care-l manifestăm în raport cu “ceilalĠi”. ceea ce este mai úocant. Nu trebuie să uităm că asemenea imagini devin deosebit de funcĠionale cu timpul întrucât “lucrurile ireale prezentate ca reale devin reale prin consecinĠele lor”. de opinii. Am încercat. Bucureúti pe un eúantion naĠional de 1215 subiecĠi în luna ianuarie 2000.12). alături de celelalte Ġări. ci chiar mai semnificative decât altele: de ce mint subiecĠii? Cum se explică asemenea conduite úi asemenea “ideologii populare”? În acest segment al realităĠii putem descoperi elemente indispensabile înĠelegerii evenimentelor fără de care nu se pot elabora proiecte eficiente de transformare socială. Românii úi mondializarea Adresându-ne opiniei publice suntem nevoiĠi să subordonăm globalizarea procesului mult mai cuprinzător úi explicit de mondializare. Focúani. România nu poate fi doar un actor globalizat (sau “înglobat”) ci úi un factor real úi eficient de mondializare a regiunii în care se află.4. în final. Pe cât de mari devin speculaĠiile virtuale pe pieĠele financiare globale.Vasile MIFTODE pe atât de sângeros devine pământul de sub el. protecĠie úi “securitate socială” etc. Destinul nostru úi úansa de a ne socializa firesc.

deci. cât úi pentru elita actorilor mondiali. relaĠiile interumane úi “problematica umană” a mondializării. Vom prezenta ierarhiile răspunsurilor pe dimensiuni. Paradigma dimensiunilor conútiinĠei sociale Imagine descriptivã a lumii obiective relativ neutrã Imagine constructivã a lumii obiective ideologicã conútiinĠa post-factum Imagine idealã a lumii obiective logicã Imagine prospectivã a lumii obiective raþionalizatã conútiinĠa ante-factum conútiinĠa declaratã conútiinĠa realã conútiinĠa veridicã obiect de cercetare Întrebarea cea mai simplă adresată celor 1215 subiecĠi s-a referit la sensul atribuit de opinia publică mondializării. dimensiunea semantică úi logică. mai multe adevăruri. În ciuda faptului că sondajul s-a aplicat unui eúantion naĠional (în sensul strict statistic al termenului). 3. în funcĠie de frecvenĠa aceleaúi opinii în populaĠia cercetată. în ceea ce priveúte dimensiunea Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 123 . răspunsurile înregistrate prezintă interes atât pentru factorii de decizie naĠionali. 4. din care o parte semnificativă este în mod firesc incompetentă în raport cu o tematică de “imediată specialitate”. 2. De pildă. aspectele juridice ale procesului. 6.Societatea românească úi globalizarea mai multe asemenea imagini construite în aceeaúi investigaĠie úi. alte aspecte mai mult sau mai puĠin singulare. problematica politică a integrării mondiale. 5. locul culturii în realizarea mondializării. astfel: 1. sfera economico-financiară (“zona globalizantă a procesului). “Ce este mondializarea în concepĠia dumneavoatră?” Răspunsurile sunt structurate în câteva dimensiuni care în mod necesar trebuie să acopere “spaĠiul de atribute” al mondializării. Deci. 7.

. beneficii pentru toĠi úi “nivel de trai occidental” ................ am asistat la cea mai 124 Decembrie 2000 ..................................... “speranĠă”............................................... constituirea unei pieĠe mondiale care să includă ansamblul afacerilor comerciale se plasează pe primul loc în răspunsurile subiecĠilor investigaĠi (deúi cei mai mulĠi nu au legături directe cu comerĠul) .. robie úi sărăcie .... b............... afaceri mondiale úi cooperări economice lipsite de bariere vamale .. c..... 3 subiecĠi. “subordonare inter-statală”............. “totalitate planetară”. ... ...................... Cei mai mulĠi subiecĠi definesc mondializarea într-o manieră tautologică utilizând termeni de tipul: “uniune mondială”............................ “unificare úi universalizare”.. 39 subiecĠi.... “intercunoaútere”............. “omogenizarea valorilor”...... 9 subiecĠi. “modernizare globală”... monedă de schimb comună (după exemplul convingător al monedei Euro care – în plan euristic – va juca un rol decisiv) 13 subiecĠi................................ 19 subiecĠi............. “colectiv mondial”.. 24 subiecĠi..... “evoluĠie socială”... Ponderea următoare o au subiecĠii care pun accentul pe caracterul dinamic – de proces. “toĠi la acelaúi rang”...... europenizare” ca etapă........al mondializării: “extinderea mondială”................ e. “închiderea fabricilor”............ .................................. “nivel mondial”... g...................... 7 subiecĠi... În fine.... o bună miúcare economică úi calitate a produsului ... 18 subiecĠi........... f............. “toĠi pe aceeaúi treaptă”... constituind genul proxim al acesteia din urmă. 7 subiecĠi.......... ........ au fost subiecĠi care au identificat corect – ca buni economiúti sau sociologi – raportul dintre modializare úi globalizare opinând că mondializarea semnifică ceva “mai mult decât globalizarea”........... “uniformizarea creierelor” etc......... dominant egoist-mercantile............ d........... b... control mondial úi “mondializarea pieĠelor” ... c..52 opĠiuni.. “rezolvarea problemelor în comun”......... O parte importantă a eúantionului a sesizat miza umană úi strict socială (relaĠională) a mondializării oferind răspunsuri adesea singulare... Dimensiunea economică a mondializării se structurează în planul conútiinĠei sociale în felul următor: a... 23 subiecĠi. “nivel comun” etc.... Primele două variabile sau “grupuri de opinii” au constituit obiectivul central al Forumului de la Seattle (noiembrie – decembrie 1999) úi tocmai datorită acestei ordini de zi restrânse..Vasile MIFTODE semantică úi logică am identificat următoarele “centre de interes” sau direcĠii de percepere gnoseologică: a.. “adaptare la standarde mondiale”......... e.................. d.. “însumare generală” etc..... dar deosebit de incitante în contextul social actual: “pierderea fiinĠei naĠionale”.6 subiecĠi........... continuare a globalizării etc......... Unele răspunsuri reflectă “ideologia totalitară” sau aspiraĠii generate de mentalităĠi úi valori din trecut: “toĠi pentru unul úi unul pentru toĠi”..... “cunoaútere mondială”............. .... “integrare úi adunare la un loc”...

insistă asupra orientării strict financiare a procesului la care asistăm.. adesea. pe plan mondial atât dezvoltarea cât úi rezolvarea umană a problemelor (sau conflictelor) depind de scara de valori universale úi. Noiembrie 1998. Este surprinzător de realistă concepĠia publicului românesc în etapa actuală. Starea de neîncredere atât faĠă de unele evoluĠii mondiale – reflectată în opiniile subiecĠilor privind “controlul mondial”. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 125 . cooperări economice. dezvoltarea culturii. punându-se accent pe problematica umană. Această concluzie pune problema activizării unor lideri de opinie. de capacitatea actorilor informali mondiali de a impune valorile respective actorilor oficiali care decid direcĠia procesului la care asistăm.) explică parĠial actuala ierarhie a opiniilor prezentate mai sus. apărarea sănătăĠii úi a mediului înconjurător. sărăcia úi subordonarea” Ġării. Barometrul de opinie publică. îndeosebi. “monopolizarea pieĠelor”. ExperienĠa cotidiană probează faptul că oamenii sunt mai puĠin interesaĠi de unele evoluĠii teoretice sau general economice (piaĠa liberă. Acest fapt se corelează cu rezultatele altor sondaje de opinie. Conútientizarea pericolelor unei asemenea orientări úi integrarea opiniei publice româneúti în ansamblul opiniei publice mondiale va determina o schimbare majoră de reacĠie a actorilor informali din România úi – ipotetic vorbind – o mondializare mai rapidă a societăĠii civile decât a societăĠii economice româneúti. mult mai preocupaĠi de atingerea practică a nivelului de viaĠă occidental sau de obĠinerea în propria lor Ġară a unor venituri suficiente pentru a duce o viaĠă lipsită de griji. “liberalizarea” exagerată a comerĠului etc. în mod explicabil. 14 Vezi úi Metro Media Transilvania.Societatea românească úi globalizarea puternică reacĠie a SocietăĠii Civile Mondiale. Dacă pe plan intern progresul social depinde de buna funcĠionarea democraĠiei. úi. pag. public suficient de cunoscător al barometrului psiho-social pentru a-úi da seama că decizia aparĠine marilor actori mondializanĠi iar aceútia – indiferent de competenĠa sau de buna lor credinĠă . bariere sau facilităĠi comerciale etc. – cât úi faĠă de “soluĠiile” economice interne (“închiderea fabricilor”. 51. Curentul actual al opiniei publice mondiale îl constituie inversarea actualei ierarhii axiologice. de calitatea confruntării dintre putere úi opoziĠie. La întrebarea “Cine câútigă mai mult de pe urma privatizării întreprinderilor economice?” ponderea cea mai mare (31%) o au răspunsurile care dau “vina” pe afaceriútii străini. aspiraĠia spre asemenea venituri se află pe poziĠia a patra în timp ce realizarea unei pieĠe comerciale unice se află pe prima poziĠie datorită diferenĠei dintre frecvenĠele celor două opĠiuni. Cu toate acestea. tendinĠele “afacerilor mondiale” etc. opĠiuni care oglindesc de fapt starea de corupĠie úi efectele acesteia în 14 România . de fireasca participare a tuturor úi. iar ponderea cea mai mică (3%) vizează muncitorii întreprinderii privatizate! Interesant este úi faptul că rangul doi al profitorilor este ocupat de politicienii interni (18%) úi de “directorii întreprinderilor” în cauză (12%) – în total 30% -. a orientării adecvate a programelor mass-media úi a realizării unor proiecte speciale de educaĠie politică la nivelul publicului larg. promovarea relaĠiilor sociale fireúti.

.. “ce vrea Clinton” sau “ce face SUA în lume”.. aliniere...... constituirea unei lumi “fără graniĠe”... reflectându-se în câteva răspunsuri de tipul: mondializarea înseamnă asuprire....... sau la poziĠii neutre (între 12-15% dintre subiecĠi au refuzat să răspundă sau l-au preferat pe “nu útiu”......... “impunerea unui singur centru de putere”... cât úi pe plan internaĠional....... ContradicĠiile úi ambivalenĠa opĠiunilor (dacă te opui alianĠelor úi unificării politice trebuie să accepĠi vizele de intrare úi graniĠele) au derutat subiecĠii obligându-i – aúa cum rezultă din analiza calitativă úi din “confruntarea răspunsurilor” – la formule de compromis.... 9 subiecĠi.. “reacĠii lingvistice” destul de adecvate contextului mondial: “stat global” sau control unitar.. “lumea condusă de cei 7 lideri mondiali” ... 17 subiecĠi... “dispariĠia barierelor”. 21 subiecĠi............... Întâlnim... Cele mai multe opĠiuni sunt pentru “depăúirea graniĠelor”.. totuúi......... în acest sens..... fiind identificată sub o diversitate impresionantă de formule: “intrarea în NATO”... în acest context......... unificarea politică mondială este o “aspiraĠie” identificată într-un mare număr de răspunsuri din care se degajă o evidentă poziĠie critică úi o relativă “stare de neliniúte” pe care subiecĠii români o preiau sau o reconstituie sub influenĠa sindromului Seattle – Davos....... “pact mondial”............... putere sau politică unică... d..... impunere etc..... conducere... c.. În contextul de faĠă este util să stabilim modul în care opinia publică reflectă starea politică inter-statală úi “rezistenĠa frontierelor” în faĠa ofensivei voinĠei de libertate pe care popoarele marginalizate încearcă să úi-o impună.. politica alianĠelor inter-statale ocupă rangul I în evoluĠia mondializării raporturilor la nivel planetar. o “Ġară comună” etc... “numitor comun” al structurilor politice. “conducere politico-militară a lumii”..... includerea într-un”for mondial”.. “desfiinĠarea vizelor”..... cineva care să exprime o instanĠă comună.. 126 Decembrie 2000 .... aderare la structurile mondiale.. Identificăm.... astfel...... .... în ciuda administrării face to face a formularelor). mai puĠin conútientizată.Vasile MIFTODE Domeniul cel mai incitant pentru opinia publică .. b. variabila morală a politicii mondializante este............ . dictatură...... “întregirea lumii”... libera circulaĠie a persoanelor constituie o dominantă a interesului public identificată cu uúurinĠă în ansamblul societăĠii........... deci.... “ceea ce este familiar nu este prin aceasta úi cunoscut” – cum spune Hegel – datoria útiinĠei fiind de a identifica úi de a măsura chiar úi ceea ce aparent se află “la îndemâna” marelui public..... “libertatea miúcării oamenilor” în spaĠiul mondial etc.probat prin frecvenĠa úi mai ales prin “violenĠa simbolică” (vezi “curajul”) răspunsurilor – îl constituie politica mondializantă atât pe plan naĠional... ùi..... “zone de interes” public: a... 26 subiecĠi. desfiinĠarea graniĠelor úi........................ fără a fi nevoie pentru aceasta de investigaĠii prea sofisticate....

. “ceva frăĠesc sau familiar”. deci a formelor de corupĠie.atât industrială..... unele Ġări stagnează sau úi-au redus producĠia economică ... mită etc. din ideologia oficială a mondializării (privind. cât úi cea agricolă . “aderare la idei úi principii identice” etc. . . diagnosticul pus într-un caz aflându-se într-o corelaĠie pozitivă puternică cu diagnosticul pus în alte cazuri úi investigaĠii asemănătoare.în perioada post-revoluĠionară..pe plan intern – un fapt care confirmă datele de mai sus: opinia publică românească pune pe primul loc în ceea ce priveúte “calea de îmbogăĠire” ignorarea sau încălcarea legii (peste 50% în toate provinciile mari româneúti) úi pe un plan cu totul secundar munca úi meritul personal (doar 9-10%).) care în rândul subiecĠilor tineri (18-34 ani) se întâlneúte la 27% din eúantion (faĠă de 12% în rândul vârstnicilor).. legi unice úi “totalitate instituĠională” etc. “comunism fără China” etc. atât recordul scăderii producĠiei materiale (faĠă de 1989).. n-au reuúit încă să-úi construiască o veritabilă economie de piaĠă úi să se apropie semnificativ de nivelurile de viaĠă din Ġările “post-industrializate”. 7 subiecĠi. Sondajul realizat de Metro Media Transilvania (1998) a pus în lumină . cât úi pe cel al unor eúecuri punctuale în realizarea Reformei (îndeosebi în Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 127 ... Nu întâmplător miúcările sociale mondiale sunt nevoite să impună prin forĠă elaborarea úi respectarea unor norme juridice fireúti care rezultă... imagine cu componente ambivalente nu atât datorită subiectivităĠii...Societatea românească úi globalizarea Sistemul juridic mondial constituie o ipoteză úi totodată o preocupare comună a celor două segmante complementare ale societăĠii umane: partea oficială în frunte cu elita politică úi partea informală în frunte cu liderii de opinie ai “societăĠii civile mondiale”........“ceva utopic”. îndeosebi.. InvestigaĠia noastră a înregistrat. “calitate superioară”..... Mondializarea este percepută úi în alte forme sau sensuri pe care nu am reuúit să le integrăm într-o dimensiune explicită. în acest sens... De la “cultura sărăciei” la mondializare A trecut mai mult de un deceniu de la căderea zidului Berlinului úi de la revoluĠiile anticomuniste úi statele scăpate de totalitarism.. “reguli valabile peste tot”. câteva opĠiuni realiste: “principii juridice identice”..“administrare comună” a vieĠii socio-economice. …… 17 subiecĠi.. . în acest sens.. . modernizare globală etc. egalitate generală. “principii identice”... aliniere la normele úi la standardele internaĠionale. înĠelegem mai bine úi rezultatele studiului nostru..... 9 subiecĠi.. din fosta “zonă sovietică”. cât mai ales datorită stării obiective de ambivalenĠă care predomină în cele mai multe structuri úi domenii ale societăĠii globale.. sănătatea....... de fapt. România deĠine.“aceleaúi idei pe tot globul”. fapt care nu scade cu nimic din interesul pe care-l prezintă: .. “instituĠii comune” úi sistem juridic unic.. .. 4 subiecĠi. securitatea alimentară. mediul úi relaĠiile umane).. cultura. Dacă avem în vedere faptul că pe locul 2 se află tot un factor negativ de îmbogăĠire (utilizarea relaĠiilor. Asemenea răspunsuri–opĠiune se corelează cu alte informaĠii de acest tip úi se integrează imaginii de ansamblu oferite de subiecĠi. Dimpotrivă.

dintre care ultimul guvern II. nu a îndrumat sau – utilizând o formulă mai veche – nu a dat populaĠiei indicaĠiile pe care trebuia să le urmeze aúa cum a fost obiúnuită în “vechea societate”. este următoarea: FrecvenĠa 947 395 295 78 68 67 65 Ponderea 62. cetăĠenii înúiúi IV.Vasile MIFTODE restructurarea sau privatizarea unităĠilor economice). întrucât marele responsabil este guvernul Ġării care.5 4. 128 Decembrie 2000 . “De ce sunt bogate Ġările occidentale?”. de la simplul cetăĠean – obiúnuit mai mult să ceară decât să dea – la liderii “de mijloc” (manageri sau directori de întreprinderi) úi.1 4. ipotetic vorbind.4 5. “Care sunt cauzele sărăciei din Ġara noastră?”.5% opĠiuni). străinii sunt responsabili – în opinia subiecĠilor – numai într-o mică măsură (4. în consecinĠă. atât în planul condiĠiilor obiective. pe de altă parte. Această conútientizare este. nici politic úi moral – pentru a organiza úi realiza un asemenea proces social úi economic. relevantă úi credibilă: mentalitatea formată în deceniile vechii societăĠi este dominantă.3 I. nu a gestionat eficient problemele Ġării úi. desigur.PopulaĠia. între care: “Cine este principalul responsabil pentru criza actuală din Ġară?”.Moútenirea comunistă III. deci o cincime din eúantionul studiat úi-a conútientizat corect unul dintre factorii esenĠiali ai dezastrului economic căruia trebuie să-i facem faĠă: moútenirea comunistă (295 subiecĠi –19. cauze multiple ale actualei crize. nu răspund Imaginea oferită de aceste date este. Este adevărat. Pentru a vedea în ce măsură o asemenea ipoteză este corectă úi pentru a identifica rolul factorului subiectiv în reconstrucĠia socială actuală am * formulat úi aplicat mai multe întrebări. dintre care 305 subiecĠi au menĠionat doi factori la prima întrebare menĠionată. Există.Guvernele sunt principalele responsabile . Este interesant că aproape 20%.4 4. la elita politică din vârful piramidei puterii.“Străinii” sau “străinătatea” V. aúteaptă în * Prin intermediul INSOMAR Bucureúti (ianuarie 2000).nici profesional. nepregătită . mai ales. pentru sărăcia úi mizeria din societatea noastră aparĠine actorilor sociali implicaĠi. în general.3 26.Alt factor Nu útiu. doar 5 % dintre subiecĠi îúi asumă responsabilitatea pentru situaĠia în care a ajuns Ġara. “Care este ameninĠarea cea mai gravă la adresa Ġării?” etc. parĠial operaĠională întrucât – aúa cum arată tabelul de mai sus – cea mai mare parte a acestora (3 subiecĠi din 4) nu iau iniĠiativa unor activităĠi proprii.0 19. cât úi în “zona subiectivă” a transformărilor care se află în curs de desfăúurare. Ipoteza noastră este că responsabilitatea principală pentru “mersul de melc” al reformei úi. însă.4%). aproape 95% dintre opĠiuni vizează responsabilitatea altuia úi. Ierarhia opĠiunilor celor 1215 subiecĠi investigaĠi. pe de o parte. eúantion 1215 subiecĠi. în opinia noastră.

Pentru a inversa situaĠia – deci pentru a produce mai mult – este necesar ca raĠionamentul să pătrundă în fiecare întreprindere sau “formă familială”. cauzatoare ale unor fenomene aflate. România consumă mai mult decât produce! – fapt. cel puĠin în mintea subiecĠilor.Oamenii “nu muncesc destul” IV. înĠeleg úi acceptă realităĠile sociale aúa cum sunt la un moment dat. însă real în contextul inderdependenĠelor economice úi al creúterii datoriei externe. În ultimii ani a crescut numărul indivizilor úi al familiilor care aúteaptă totul de la societate. în aparenĠă absurd.3 100.1% dintre opĠiuni acceptă răspunderea). ceea ce probează înrudirea factorilor respectivi. am obĠinut următoarea ierarhie a opĠiunilor (sau justificărilor): FrecvenĠa 685 282 89 31 53 4 1144 Ponderea 59. starea de sărăcie nu împiedică România să se afle în fruntea Ġărilor mari consumatoare de tutun úi alcool úi de alte produse nocive.în Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 129 . Sondând. să le ofere ca altădată locurile de muncă. concluzie confirmată. răspunzătoare pentru modul de evoluĠie al societăĠii. “în defensivă”. opinia publică în legătură cu factorii sau cauzele sărăciei în Ġara noastră. de altfel. desigur. sau cel puĠin. de “evenimentele zilnice” úi de faptele empirice din jurul nostru. Guvernele sunt.Societatea românească úi globalizarea continuare ca altcineva să le organizeze viaĠa úi. fără a participa la muncă. în alte părĠi.8 2.9 24. de pildă. doar din comoditate sau “economie de efort”. Nu este deloc nici raĠional. nici profitabil să transferi responsabilitatea în trecut.7 4. chiar sute de miloane de lei) liderilor unor întreprinderi falimentare. satisfăcând exigenĠele specifice unei perioade date. Caracterul ambivalent al culpabilizării “moútenirii comuniste” explică parĠial pasivitatea unor oameni úi stagnarea progresului. “Economia merge prost” II. Zilnic.Altă cauză Nu útiu.7 7. dar numai în măsura în care adevăraĠii actori productivi – populaĠia.”Taxele úi impozitele sunt prea mari” III. cetăĠenii înúiúi – co-participă la realizarea progresului úi.% Primele două poziĠii care includ peste 80% dintre răspunsurile subiecĠilor se află într-o corelaĠie pozitivă cu rezultatele primelor două poziĠii din tabelul anterior.0 I. având în vedere ceea ce a produs! Ancheta noastră pune în lumină faptul că în marea ei majoritate populaĠia nu se consideră responsabilă pentru situaĠia în care se află (doar 5. fiecare individ trebuie să-úi evalueze propria activitate pentru a stabili cât are dreptul să consume. nu răspund Total . Rezultatele obĠinute la întrebarea de mai sus se corelează cu răspunsurile înregistrate la alte întrebări înrudite. a crescut – în mod paradoxal – salariile (uneori la zeci.Oamenii “nu au suficientă úcoală” V. totodată. în primul rând. săptămânal. În această logică “economia merge prost” întrucât “guvernele au muncit prost” iar “învinovăĠirea” taxelor úi impozitelor ar putea fi interpretată .6 0.

o formulă inofensivă. inclusiv studiile Institutului de Cercetare a CalităĠii VieĠii Bucureúti). întrucât profesioniútii respectivi úi-au câútigat libertatea de a fi úomeri sau de a face altceva (mai ales vânzători. cât úi pentru alte categorii de úomeri. astăzi reuúesc să acumuleze tot mai multe datorii externe. pe care o poĠi uita cu uúurinĠă. RevoluĠia din ’89 ne-a adus nu numai libertatea de a face ce nu puteam face înainte. individul marginalizat úi dependent este în cea mai mare parte responsabil de statutul lui social.zeci de miliarde de dolari. datele problemei sunt altele: cine “nu suportă libertatea úi democraĠia – în sensurile lor clasice úi universale – se autovulnerabilizează úi revine la “starea de dependenĠă”. bătrâni sau persoane cu handicap – ocupând locuri destinate asistenĠilor sociali – generând úomaj “suplimentar” úi disfuncĠii în viaĠa socială. la o independenĠă economică datorită dreptului la iniĠiativă úi la afirmare în profesie úi în creaĠie! Înainte de ’89 toĠi eram dependenĠi úi. úi nu respectă întotdeauna “legile gândirii corecte”. mărfuri industriale úi agricole. mecanici auto. sondajele de opinie publicate în ultimii ani. întrucât România este în acest domeniu o Ġară subdezvoltată: lipsesc serviciile atât în 130 Decembrie 2000 . În plan moral úi acĠional trecem. prin cea mai majoră epocă din zbuciumata noastră istorie! În concepĠia noastră. pentru a da un exemplu din “spaĠiul tehnic”. trecând –în mod paradoxal– prin aceleaúi privaĠiuni economice “predecembriste”. în contextul actual.). În condiĠiile particulare ale economiei româneúti. Aceeaúi oameni care cu ani în urmă produceau – muncind din greu. Cea mai mare rezervă de locuri de muncă există în sectorul terĠiar. eram vulnerabili úi marginalizaĠi. ci un puternic factor de manipulare úi. datorită acestui lucru. al serviciilor pentru populaĠie. Realitatea este însă mai bogată. stil în care este suficient să completezi “bilete Bingo” sau să priveúti pentru a-Ġi câútiga existenĠa. În fapt. Numai că. mulĠi oameni au adoptat cu uúurinĠă noul stil de viaĠă bazat pe nemuncă. Astăzi. include suficiente locuri de muncă virtuale. pe jocurile de noroc – care a devenit un periculos fenomen de masă . mai grav. atât pentru úomerii calificaĠi. decât cea rezultată din cercetarea noastră. consumând –aúa cum probează statisticile– mai mult decât produc. Hallowen etc. se pare. “Fuga de muncă” sau căutarea unui loc de muncă cât mai “călduĠ” explică de ce un inginer preferă să se ocupe de copii. pe o “veúnică sărbătoare” (la cele care existau in calendarul românesc s-au adăugat úi altele de genul Valentine’s Day. “Te uiĠi úi câútigi” nu este un simplu slogan de televiziune. neproductive. ierarhia de mai sus este credibilă úi – potrivit altor analize în domeniu – destul de apropiată de realitatea percepută de analiúti (vezi în acest sens. de distorsiune a modului tradiĠional de viaĠă centrat pe acĠiune úi iniĠiativă. ale “haosului democratic” úi ale incompetenĠei manageriale. comercianĠi de “nimicuri”). ale slabei productivităĠi úi ale corupĠiei.Vasile MIFTODE planul mentalităĠii – ca o “moútenire comunistă”. dar nu există iniĠiativă úi interes pentru a le operaĠionaliza: cu greu găseúti instalatori. este adevărat úi suportând multe privaĠiuni. transformate în zone deúert. Există locuri de muncă potenĠiale. ci în primul rând dreptul la independenĠă. fapt probat úi de etiologia mult mai complexă a sărăciei. inclusiv a eúecurilor economice. SuprafeĠele agricole abandonate. mai nuanĠată. electricieni.

Aúa se explică de ce raportăm “cultura bogaĠiei” la globalizare (fiind un factor favorizant).8% subiecĠi care admit că sărăcia are la origine tocmai lipsa de muncă a oamenilor înúiúi ne oferă speranĠa recuceririi stării de normalitate care – pentru noi – se află în conútientizarea importanĠei propriei activităĠi. întrebarea menĠionată mai sus ne oferă un impresionant “spaĠiu de atribute” -opinii. ci pe “forĠa demonstrativă” sau. Cei 7. Surprinzător este faptul că subiecĠii chestionaĠi pun accentul. prin ele însele. ci mai ales pentru că nu se munceúte úi datorită mentalităĠii de a lăsa pe alĠii să ia iniĠiativa unei acĠiuni sau de a da indicaĠii. experienĠă. “Economia merge prost” nu numai datorită guvernanĠilor – care au. iniĠiativa úi creaĠia individuală. Fiind “liberă”. segmentul economic-financiar al mondializării. Cei mai mulĠi tineri se vor întoarce úi vor realiza un transfer masiv de “elemente acĠionale” care în prezent lipsesc sau se află în stare latentă. după caz. unul dintre obiective – pentru echipa de 10 studenĠi selectaĠi pentru FranĠa – fiind contactul direct atât cu societatea franceză în ansamblul ei. adică la mondializare (fiind un factor defavorizant). “nuanĠe axiologice”etc. a mentalităĠilor din cele două zone – zona de “emigrare” úi zona de “imigrare”. MentalităĠile moútenite din trecutul apropiat sunt. în esenĠa úi aúa cum se constată în evoluĠia evenimentelor. prezente úi de data aceasta: Ġările bogate sunt “vinovate” că sunt bogate Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 131 . pe “violenĠa simbolică” a unui anumit răspuns sau a unui anumit diagnostic formulat în timpul anchetei. iar “cultura sărăciei” la ansamblul procesului integrator. de data aceasta. cât úi în spaĠiul rural – unde sectorul terĠiar este quasi-inexistent. Accentul nu va fi pus. pe caracteristicile actorilor producători (diferiĠi ca personalitate -se deduce în răspunsuri. lipsită de sugestii orientative. În anii ’90 am organizat practica de vară sociologică a studenĠilor atât în Ġară. motivaĠie. cât úi în exterior. de dependenĠa sau de marginalizare). În ciuda efectelor direct negative asupra Ġării ale “migraĠiei tinerilor” spre occident. fără îndoială. atât surse de explicaĠie (a stării de sărăcie sau de bogăĠie. în practica internaĠională. responsabilitatea lor. metafore. autocontrol etc. considerăm că fenomenul va avea úi consecinĠe pozitive á long terme datorită confruntării stilurilor de viaĠă úi. singurele care asigură nivelul de trai la care aspirăm. cât úi a celeilalte. în acest caz.de actorii sociali din “Ġările sărace”). pe omul însuúi.Societatea românească úi globalizarea spaĠiul urban – servicii de calitate úi diversificate. cât úi “elemente formative” (pentru cei care transferă răspunderea pe umerii “celorlalĠi” sau caută cauzele propriei situaĠii “în altă parte”). mai ales. pe frecvenĠa unei opinii sau a unei “opĠiuni”. sloganuri. Răspunsurile la întrebarea de ce sunt bogate Ġările occidentale sunt relevante atât pentru caracterizarea unei culturi. formule sintetice. oferindu-ne “semne” sau indicatori atât pentru “cultura bogaĠiei” cât úi pentru “cultura sărăciei”. “Cultura bogaĠiei” ca factor globalizant Reamintim că termenul de globalizare vizează. de altfel. cât úi cu aspectul ei fundamental – munca productivă.privind domeniul vizat. Răspunsurile sunt.

răspunsurile .cu privire la originea sărăciei din Ġările úi regiunile invadate de un asemenea fenomen. seriozitate în realizarea obligaĠiilor. în acest sens. aúa cum am mai arătat. formula menĠionată mai sus include mult adevăr. prin serii întregi de factori.Vasile MIFTODE deoarece au pus pe “ceilalĠi” să muncească pentru ele! În opoziĠie cu un asemenea factor. “fără alcoolism” în exercitarea profesiei. ğările bogate sunt “bine guvernate sau bine administrate” BogaĠia socială este asigurată de: a politicieni competenĠi úi cinstiĠi b tehnocraĠi úi manageri cu experienĠă c “alte mentalităĠi” (productive. fapt exprimat úi de “opinia publică” chestionată. de pildă.ambivalente prin forĠa lucrurilor . ci Ġări bine conduse úi Ġări prost conduse”. corupĠie. de regulă corect disfuncĠiile sociale úi pe cei care se fac vinovaĠi de eventualele eúecuri în realizarea proiectelor de dezvoltare. zecile de aprobări avize anuale pentru prelungirea funcĠionării celei mai inofensive firme…) úi care “îndeamnă” la parazitism. câteva opĠiuni-sentinĠe formulate de subiecĠi: 1. cât úi în forma lor “materială”. Opinia publică identifică. ùocante prin violenĠa lor. Sărăcia sau bogaĠia se explică. 2. cauze sau evenimente sociale. ordine. exprimată prin actorii sociali care acĠionează în numele lor. motivaĠii. atât în calitate de foruri publice colective.ne oferă úi speranĠa unei “reconstrucĠii morale” a societăĠii noastre (prin mijlocirea actorilor producători. nu se menĠin la putere “conducătorii hoĠi”. Ancheta noastră a pus în lumină. dar explicabile… sunt răspunsurile de tipul: în Ġările bogate “nu se fură”. opinii pe care le considerăm legitime cu privire la originea bogăĠiei din unele Ġări úi – datorită “conexiunilor logice” . 132 Decembrie 2000 . se gândeúte corect úi se munceúte “cu creier” etc. de vină sunt ceilalĠi. Responsabilizarea individului este mai dificilă. dacă lucrurile merg bine. în schimb. Teoria se extinde úi în cazul “Ġărilor bogate” tot ceilalĠi fiind responsabili. atât în cazul Ġărilor civilizate úi democratice. desigur). o parte a subiecĠilor optând pentru factori sau aspecte de ordin moral comportamental sau pentru norme úi valori universale (ce păreau uitate sau dispărute). în acest caz. Ancheta noastra a înregistrat. meritul este al nostru. iar speranĠa schimbării incertă úi “îndepărtată” temporar (prin jocul democratic al alegerilor?). funcĠionale) d “conútiinĠă mai dezvoltată” úi patriotism e ”cultul muncii dezvoltat” f “au dorit cu adevărat să fie bogaĠi” g “au înfruntat greutăĠile” 124 opĠiuni 117 opĠiuni 108 opĠiuni 96 opĠiuni 72 opĠiuni 23 opĠiuni 17 opĠiuni 12 opĠiuni * * Teoria “străinului” este semnificativă úi funcĠională în acest context. de altfel. Se spune. Dacă lucrurile merg rău. nu se favorizează “birocraĠia úi parazitismul”. mai multă organizare úi “conútiinĠa individuală” pentru a asigura eficienĠa muncii. în acest sens. cinste. cât úi în cazul Ġărilor sărace sau aflate la începutul cuceririi libertăĠii úi a economiei de piaĠă. că “nu există Ġări bogate sau Ġări sărace. Iată. adică “străinii”. úi responsabilitatea instituĠiilor sociale. Unii subiecĠi (aproape 7%) au menĠionat aspecte legate strict de muncă: disciplină. corupĠi sau care “încurcă lumea”. În ciuda exagerării efectelor manageriale. Există împrejurări dominant politice care înving úi pe cel mai harnic úi competent manager (vezi sistemul birocratic. aúteptare úi lene.

o varietate de alte formule sau sentinĠe. c. Cu gândul la haosul legislativ din România. ci de “noutatea” sau de forĠa semnificaĠiei lor în zilele noastre. menĠionând că. evaluarea úi chiar explicarea “stării de bogaĠie” a unora úi a “stării de sărăcie” a altora. “au avut de la început capitalism”. un număr de subiecĠi (aproape 7%) au explicat bogaĠia unor state prin funcĠionalitatea normală a sistemului legislativ. efort úi pragmatism” 103 opĠiuni 46 opĠiuni 28 opĠiuni 19 opĠiuni 78 opĠiuni 46 opĠiuni 4. premise istorice favorabile etc. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 133 . “au minĠit úi i-au înúelat pe ceilalĠi”. II. “au avut timp să se dezvolte”. “au descoperit economia de piaĠă “etc (39 de opĠiuni). “au dus o politică de expansiune”. b. “părinĠii transmit copiilor respectul faĠă de lege“. în cazul acestora. iniĠiativă. “au secole de evoluĠie înaintea noastră”. Există. iar “oamenii au alt caracter”etc. InstrucĠia úcolară. în opinia noastră. ğările bogate au acumulat valorile de care dispun . Partea cea mai subiectivă. “libertate úi democraĠie îndelungată”. pe care le vom folosi în ilustrarea diferitelor părĠi ale textului. unele dintre aceste Ġări “au fost imperii sau Ġări colonialiste úi au jefuit populaĠiile pe care le-au supus (52 opĠiuni).se menĠionează în unele formulare . “legile lor sunt mai stabile”. dar nu lipsită de interes úi de valoare gnostică: I. aceste Ġări au “alt sistem”. Munca eficientă. desigur. (13 opĠiuni). a subiectivităĠii (fireúti) a opiniei publice (exprimată prin mijlocirea subiecĠilor chestionaĠi) se referă la locul factorilor externi în inĠelegerea. (47 de opĠiuni).” au avut o poziĠie geografică favorabilă”etc.Societatea românească úi globalizarea 3. “au legi mai bune”. oamenii úi liderii lor “respectă legile úi le aplică”. la fel de subiectivă. “au profitat de pe urma războaielor”. “au obligat pe alĠii să muncească pentru ele” (38 de opĠiuni). “au furat creiere”. cu o frecvenĠă mai redusă úi cu sensuri mai puĠin violente. 5. “au impus politica în lume”. Ġările bogate sunt Ġările care ”au avut putere”. “au útiut să acumuleze”. “au luat-o înaintea altora”. “au beneficiat de descoperiri geografice úi de posibilităĠi de îmbogăĠire datorită resurselor locale”. “manipularea ideologică” sau imaginaĠia bogată a subiecĠilor a făcut posibilă înregistrarea unor “explicaĠii istorice” sau a unor opinii care transferă în trecut – chiar într-un trecut relativ îndepărtat factorii úi originea actualei bogaĠii din Ġările occidentale: a. Analiza de conĠinut úi ierarhizarea seriilor de informaĠii înregistrate ne oferă următoarea imagine. nu se poate vorbi de o reprezentativitate statistică.deoarece “au cotropit Ġările mai mici úi mai slabe” pe care “le-au exploatat” (67 opĠiuni). mai organizată úi adecvat recompensată a indivizii din Ġările bogate sunt mai harnici úi mai gospodari b se manifestă iniĠiativă úi intuiĠie mai bună c specialiútii úi creatorii sunt mai bine apreciaĠi Scara de valori este un factor care se respectă în Ġările bogate Accentul este pus pe “acĠiune.

libertatea “mai veche” sau “mai timpurie”. Economia româneasca nu merge încă. de prelucrare a lemnului. în “Adevărul”. 134 Decembrie 2000 . O strategie pentru cei care nu plătesc. Sectoarele care asigură în mare parte exportul úi deci importurile de valută în băncile noastre úi beneficii semnificative în folosul întregii societăĠi (industria textilă. reforma “bate pasul pe loc”. constatate în răspunsurile subiecĠilor investigaĠi. 6 martie 2000. “tradiĠiile democratice autentice”. “ExplicaĠiile “de mai sus constituie. fie la nivel individual.utile desigur într-o societate modernă . în favoarea conútientizării propriei responsabilităĠi úi a unei cauzalităĠi interne. în ciuda avertismentelor societăĠii civile úi ale experĠilor internaĠionali se menĠine la cote absurde discrepanĠa dintre salariile obĠinute de liderii industriali úi rezultatele financiare ale întreprinderilor pe care le gestionează. sfidând legile úi normele . A trecut ceva timp úi nimic nu s-a schimbat. cel puĠin o parte dintre cauzele sărăciei noastre. ipotetic vorbind. generând o deformare a comportamentului.a premia sau a supradimensiona salariile celor care au falimentat unităĠile lor economice . întrucât absurdul situaĠiilor de mai sus prezintă úi un puternic impact moral asupra întregii populaĠii. gazelor. Este suficient să precizăm 15 Vezi Adina Sădeanu. mai ales pentru ca la noi “nu funcĠionează încă regulile economiei de piaĠă” (potrivit diagnosticului pus de comisarii UE în decembrie 1999). ponderea unei asemenea construcĠii ideologice se reduce cu timpul.Vasile MIFTODE III. regii din domeniul electricităĠii.) oferă cele mai mici salarii producătorilor. de asemenea “educaĠia úi trecutul istoric”. fie la nivel colectiv. în continuare. Ceea ce nu se întâmplă în nici o societate normală din lume . în imaginea ideologică a subiecĠilor. De pildă. Factorii culturali úi psihosociali ai bogaĠiei se regăsesc sub diferite formule sau opinii: bogaĠia are la origine “cultura úi tradiĠiile”.5. aúadar. Continuă violenĠa anomaliilor din spaĠiul politic úi economic care marchează destinul întregii societăĠi româneúti.a căpătat rezonanĠe mondiale. ”s-au sprijinit pe religie úi pe Dumnezeu”. Se explică. pag. “sunt mai uniĠi úi au o conútiinĠa a dezvoltării” (56 de opĠiuni). “corectitudinea oamenilor”. apei etc). europenizarea úi mondializarea spaĠiului românesc. industria de pielărie úi încălĠăminte. ExistenĠa unor asemenea cazuri de tumori economico-sociale va frâna. Din fericire.oferă salariile cele mai mari! (bănci. Cazul regiilor úi al companiilor naĠionale – care se comportă ca úi cum ar fi “stat în stat”. răsturnând sau chiar anihilind orice ierarhie a valorilor. confecĠii etc. un ecran în spatele căruia se află.se întâmplă în România! Sectoarele economice în care se câútigă cel mai bine sunt în continuare tot sectoarele care produc pierderi 15 . “au útiut ce vor” úi ”se adaptează rapid la condiĠii noi”. starea de apatie úi de indiferenĠa faĠă de munca propriuzisă. în timp ce sectoarele dominant birocratice úi cu un personal supradimensionat (stabilit ca urmare a logaritmului úi a mentalităĠii balcanice) .

ceea ce a determinat luarea unor măsuri de precauĠie úi mai drastice la frontierele "libere" din spaĠiul vest-european. mai ales europene. Vezi Cap.urbane (pag. publicam pe contra-coperta unei cărĠi ipoteza care exprima. FranĠa. am scris mai multe studii úi articole. în fapt. al violenĠei. ceea ce a obligat Ġara respectivă să retragă de pe piaĠă carnea afectată de acest ierbicid. Ultimul deceniu poate fi definit. III. De la satul propriu-zis la "satul global" Despre valoarea universală a satului ca realitate fundamentală a societăĠii umane.devine tot mai mult un centru de atracĠie. Ceea ce se întâmplă în vremea noastră.ceva mai târziu . Maladia "vacii nebune" a fost diagnosticată în 1996 în Anglia iar apoi în alte nouă Ġări europene.). RemigraĠiile spre zonele care amintesc de lumea rurală. fără de care nu avem ce căuta în nici un proces de globalizare sau mondializare. în domeniul relaĠiilor úi normelor sociale.a demola la propriu sate româneúti. Valoarea universală a satului românesc (pag. În vreme ce se fabricau buldozerele menite . cu atât mai mult cu cât nu s-a descoperit nici un antidot úi nici tratamente eficiente. "inventarea sau reinventarea satelor" ca mediu de viaĠă. cu productivitatea muncii sau cu piaĠa la care se raportează artificial liderii unităĠilor respective. Scandalul s-a extins úi asupra firmelor producătoare de băuturi úi răcoritoare. în domeniul ecologic. "coca-cola". "exodul urban". 41) úi Cap. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 135 . Un alt scandal a fost provocat în Belgia. Junimea. mediu optim de viaĠă.elaborate în anii '70 rămân în întregime valabile. IX. Belgia luând decizia să retragă de pe 16 Miftode. al conservării mediului. sunt numai câteva din fenomenele lumii contemporane care probează destinul optimist al ruralului úi 16 funcĠionalitatea lui în societatea viitoare" (1978!) . Ipotezele úi concluziile . se poate constitui într-un mesaj explicit atât pentru guvernanĠii români. în 1999. Vitele "suspectate"de boală au fost sacrificate iar U. ca "deceniu al scandalurilor" zootehnice care au afectat grav relaĠiile economice globale. Maladia s-a extins la bovinele din Portugalia.pe deplin optimiste . 201). al degradării "activităĠilor agro-zootehnice" fireúti etc.E. de infestarea cu dioxină a păsărilor. a dispus interzicerea exporturilor britanice de carne de vită. Vasile – MigraĠiile úi dezvoltarea urbană. de pildă. de creaĠie etc. cât úi pentru alĠi lideri sau actori sociali. 1978. prezentând un risc grav pentru oameni. cultură úi identitate.Societatea românească úi globalizarea ca salariile de zeci de sute de milioane lunar nu au nici o legătură cu capacitatea de a conduce. Belgia. esenĠa întregului demers teoretic inclus în volum: "Ruralul modernizat . mai departe sau mai aproape de zona în care ne aflăm. Este vorba despre fenomenele negative sau despre "ameninĠările" cursului actual al evoluĠiei sociale (de pildă. Satul ne oferă lucruri esenĠiale: hrană. O paradigmă a aculturaĠiei rural .scriam în 1978 . Iaúi. în domeniul culturii úi al sănătăĠii. cu multiple funcĠii specifice pe care nici o altă comunitate nu le poate îndeplini. Ed.

úi de unele efecte secundare ale acestora. Greenpeace consideră. 136 Decembrie 2000 . pe de altă parte. Protocolul este semnificativ pentru politica de toleranĠă . îl constituie * Protocolul de biodiversitate privind reglementarea comerĠului cu OMS-uri semnat de peste 130 de Ġări la Montreal (ianuarie 2000). astfel. mondializarea.5 milioane de sticle. adică dreptul Ġărilor semnatare de a interzice comercializarea OMG-urilor fără argumente care să probeze periculozitatea acestora. Ġara beneficiarului. S-a ajuns. după ce mai multe persoane s-au plâns de tulburări digestive úi neurologice în urma consumării lichidului respectiv.fără de care globalizarea úi. În contextul actual. cât úi celelalte forĠe intermediare. o úansă úi un risc pentru dezvoltarea unor sectoare agro-zootehnice. faĠă de care se manifestă importante rezerve. TransparenĠa úi toleranĠa proceselor de mondializare sunt favorizate de noile tehnologii. chiar úi cele mai mici firme sau întreprinderi economice trebuie să aplice strategii asemănătoare . la concluzia că biotehnologia este. Comisia Europeană de Mediu acceptă protocolul de la Montreal întrucât reglementările incluse recunosc principiul precauĠiei. zona băncilor care * "Organisme Modificate Genetic" prezente în unele produse alimentare în urma utilizării bio-tehnologiilor úi a aplicării principiului "bio-diversitaĠii". protocolul drept un "pas istoric în protecĠia consumatorilor úi a mediului de pericolul ingineriei genetice" datorită obligaĠiei comercianĠilor de a notifica exporturile de "produse modificate genetic". Cuvântul dominant de ordine este totuúi toleranĠa faĠă de asemenea probleme care apar "în spaĠiul vest-european" úi care ar putea bloca sau frâna integrarea iar apoi. Un exemplu. Comportamentul relativ tolerant a unor actori mondiali are o explicaĠie pragmatică.Vasile MIFTODE piaĠă 2.în condiĠiile interdependenĠelor tot mai puternice . deoarece succesul economic depinde astăzi . fapt care obligă atât forĠele de decizie. Diseminarea la nivel planetar a investiĠiilor úi altor activităĠi umane este încurajată de reducerea fără precedent a distanĠelor dintre actorii implicaĠi (Ġara investitorului. în acest sens. locală sau zonală.cu cele ale transnaĠionalelor. PiaĠa micilor producători este. dar competiĠia lor este globală.de înĠelegerea úi asumarea unor acĠiuni globale. de asemenea.pe pieĠele comerciale.întrucât este prima înĠelegere internaĠională care stabileúte reguli privind circulaĠia produselor agricole úi de carne modificate genetic . îndeosebi comunicaĠionale úi de informatizare. locale sau informale – să adopte soluĠiile convenabile tuturor pentru legitimarea conduitei transparente úi tolerante. Deúi protocolul respectiv ar trebui ratificat de Ġările interesate. în final. Drum de întoarcere nu există. pe de o parte úi datorită dreptului Ġărilor de a suspenda importul unor asemenea produse fără restricĠii.de manageriat úi dezvoltare . atât de "securitate alimentară". de regulă. cât úi în ceea ce privesc posibilele efecte negative asupra mediului naural. comerĠul cu OMG-uri se va putea desfăúura cu condiĠia utilizării etichetelor standard care să semnaleze natura produselor comercializate. în egală măsură. regionale. mondializarea ar fi imposibile .

va genera constituirea unui sistem planetar multipolar .cum scrie Percy Barnevik. de la cel regional la cel planetar. la cel puĠin alte două concepte .01. Paradoxul dimensiunii globale a economiei locale se explică prin faptul că "noi suntem o afacere globală . în dispreĠul intereselor úi al preferinĠelor strict umane (exemplul mastodonĠilor din România este. 17 17 Vezi Cele cinci paradoxuri: Primul paradox: global-regional. AsociaĠiile de apărare a drepturilor consuma-torilor impun cu tot mai multă forĠă lumii afacerilor să-úi proiecteze produsele potrivit tradiĠiei locale.Societatea românească úi globalizarea finanĠează etc. în acest sens. În ciuda caracterului global al acĠiunilor. de pildă. adică a categoriilor de cumparători. DiferenĠa este úi mai substanĠială în cazul unei convorbiri similare din Taiwan spre aceeaúi destinaĠie: peste 26 de dolari în 1990 úi numai 1. că o convorbire telefonică de úapte minute din SUA în Australia costa aproape 11 dolari în 1990. între care specificul agro-rural.regionalizare úi specializare .factor decisiv de echilibru decizional mondial. inclusiv în regiunile sărace ale lumii (unde forĠa de muncă este ieftină) úi . Putem spune că trăim sentimentul "dispariĠiei distanĠei" în condiĠiile utilizării unor mijloace tehnice de comunicare interumană tot mai sofisticate úi tot mai ieftine. în cotidianul Curentul. Conceptul de globalizare trebuie raportat. cunoaúterea structurii clienĠilor. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 137 . aúa cum. Bucureúti. Revista Wired arată. Specializarea sau particularizarea producĠiei impune. identitatea úi "diversitatea culturală". de asemenea. iar în prezent costă numai 2 dolari. globalizare glo-calizare specializare regionalizare Este necesar ca beneficiarii úi actorii locali să înĠeleagă úi să accepte existenĠele planetare ale globalizării. astfel.46 dolari în anul 2000 sau din Argentina: peste 36 de dolari în 1990 úi doar 5 dolari în prezent. Fenomenul economiilor desincronizate sau inadaptabile apare acolo unde s-a practicat "ideologia macro-economică".). preúedintele ABB ci o grupare de afaceri locale cu o intensă coordonare globală".2000.la toate nivelurile spaĠiale. marile companii internaĠionale sunt nevoite – datorită presiunii clienĠilor – să producă potrivit unor exigenĠe "la scară mică". din 31. o ilustrare a fenomenului respectiv). Globalizarea unor asemenea servicii accelerează ritmul schimbărilor comerciale. geografice ale procesului.în plan politic . la fel de necesar este ca forĠele sau actorii principali ai aceluiaúi proces să înĠeleagă úi să promoveze interesele locale. zonale sau naĠionale úi potrivit opĠiunilor individuale (identificabile prin sondaje sau anchete sociologice).

uniunile studenĠeúti. inclusiv crima. dar tot mai puĠini oameni optează pentru o muncă direct productivă.) este foarte redus. Disciplina de fier comunistă.). conflictele generate de droguri úi crima organizată". printr-o "libertate iresponsabilă" úi o extindere a abandonului úcolar úi a dezinteresului pentru educaĠie. în acest context mondial.Vasile MIFTODE Normele sociale globale . Extinderea democraĠiei în lume. de organismele internaĠionale. China. etc. este vorba de violenĠe locale úi "de nivel scăzut" caracteristice mai ales Ġărilor în tranziĠie. în mare parte. 18 Politologul Francis Fukuyama s-a remarcat în 1989 prin eseul The End of History publicat în revista "The National Interest". Asistăm astăzi la o extindere úi la o diversificare fără precedent a acĠiunilor violente.devin. în rândul copiilor úi al adolescenĠilor). supravegherea úi "controlul social" permanent au fost înlocuite. 18 În România contemporană toĠi cer cât mai mult . au pătruns în toate straturile demografice úi. Este adevărat. chiar úi în sistemul úcolar. Rezultatul? Destui tineri au bani pentru Ġigări dar nu au bani să-úi achite biletul de tren sau de tramvai.în raport cu nivelul de trai sunt fireúti. de respectare a drepturilor celorlalĠi etc. solicitări care . la rândul lor. Se poate vorbi. Printre manifestările acestei microviolenĠe includem terorismul. tot mai importante. Cauzele acestora se află úi "în dispute tribale vechi de secole sau în reacĠiile intense culturale úi naĠionaliste la globalizare sau provocate. diferitele asociaĠii. lipsa unei "educaĠii politice" úi mai ales reducerea "controlului social" – încă neînĠelese în mod corect de o mare parte a opiniei publice mondiale . pur úi simplu. profesor la George Mason University. de lăcomie. prin cartea The End of History and the Last Men (1992) care adânceúte analiza despre apariĠia – ipotetică . Ceceniei. ceea ce este cu totul ieúit din comun. Dacă pericolul unor mari războaie (între Rusia. în măsură să asigure o bază juridică mondializantă pentru a interveni legal acolo unde violenĠa impune aúa ceva.îndeosebi de neagresiune. în schimb omenirea se va confrunta cu un val de "microviolenĠă" îndeosebi în spaĠiile urbane (în celelalte "ghetouri") úi în zonele de interferenĠă cultural-etnică sau religioasă (cazurile Bosniei. Teoriile politologului american Francis Fukuyama. de necesitatea úi chiar de constituirea unui Contract social global. Japonia. Kosovo-ului. adesea tragice (violenĠa. fenomene negative. familiile "lărgite" din cartierele mărginaúe etc.au generat. astfel.sindicatele.a unui "stat omogen universal" democrat liberal úi prin lucrarea apărută în 1995. războiul informaĠional úi de gherilă. dobândind statutul de legi fundamentale pe care toate statele trebuie să le respecte dacă vor să fie apărate. un fel de "vid comportamental" úi de loisir pe care faptele úi conduitele violente s-au grăbit să le acopere. Lichidarea rapidă a comunismului a lăsat un loc gol. oferă soluĠii în acest sens: "Încrederea: virtuĠile sociale úi crearea personalităĠii" este o carte care îndeamnă la acĠiune comunitară. 138 Decembrie 2000 . . în care fiecare se simte actor al dezvoltării sociale. Zambiei etc. Statele Unite. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity. la o cooperare bazată pe o încredere care depăúeúte interesul "de familie". cel puĠin pentru o perioadă de timp.

nu . elimină din start ipoteza .Mutations 1990. că vin tot mai slab pregătiĠi la facultate. "educaĠie" care îndepărtează pe elev . Se vorbeúte tot mai mult. Noile tehnologii comunicaĠionale . semimodernizat úi semitradiĠional . Dincolo de fragmentarea existentă se anunĠă o nouă societate tribală planetară… Era electronică prevede "înglobarea marii familii umane. prin munca părinĠilor.de 19 McLuhan. că tinerii se îndreaptă îndeosebi spre profesiile "uúoare". Ġigări .de adevărata muncă úcolară (rezolvarea problemelor de matematică. rezultat al degradării educaĠiei. asupra globalizării societăĠii. Pauvert. originalitate. nu ipotetice.sub sloganul stresului . nici "poúta electronică" de astăzi. Realitatea socială. Nu putem însă ignora impactul tuturor acestor realităĠi. se vorbea de rolul tehnologiilor de comunicare úi de transmitere a informaĠiilor.mai mult ideologică decât útiinĠifică . Toate acestea ne oferă imaginea unei mizerii umane fără precedent. chiar úi a bunicilor). Mame.J. Trecem peste faptul că marile decalaje existente în lume.cel mai răspândit în zonele dominant rurale . "îndepărtate".afirma cu trei decenii in urmă sociologul canadian . valoare úi identitate. 1969.). fiind "exportat" sau "importat". în "spaĠiile naturale" .ne oferă încă un mediu ecologic specific indispensabil omului – cultură. într-un singr trib "global" (Message et Massage.a mărturisit un profesor din FranĠa. preferă ajutorul de úomaj sau ajutorul social (finanĠate. Asupra "contra-reformei" úcolare din România úi asupra efectelor acesteia în procesul mondializării "spaĠiului românesc" vom reveni.lansată cu decenii in urmă de Marshall McLuhan. 19 Încă atunci. care impun cât mai puĠin efort. tradiĠionala preocupare pentru "lecĠiile date pentru acasă" etc. nu se identifică însă cu realitatea informaĠională. spaĠiul sătesc obiúnuit. Nu este de mirare. în 1969. ci foarte reale úi tot mai "adânci". în continuare. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 139 . nu contează. atunci când nu exista nici Internet. ca să te dovedeúti modern trebuie să arăĠi că te informezi de pe Internet . 1969. 1969). Fenomenul "aspiră" la dimensiuni mondiale. băuturi "răcoritoare" cu chimicale).Doamne fereúte .la "intrarea în viaĠă" – optează pentru activitaĠi non-productive iar dacă nu găsesc.cel mai răspândit "aliment" al românilor. în întregime. mai ales la TV. din alte părĠi ale lumii. Marshall . în acest sens. Paris. Message et Massage. Din ceea ce vedem în lume. despre un ipotetic "sat global". cu atât mai mult cea rurală. că . Să ne imaginăm că originalele spectacole sau ceremonii săteúti. aparent. un comerĠ cu aceleaúi produse. J. ne formăm o imagine despre ce ar însemna globalizarea reală a actualelor sate. toxice sau cu termenul de garanĠie depăúit (alcool sub diferite etichete occidentale. întâlnite încă în Maramureú sau Bucovina. unori ca despre o minune.deschid "era simultaneităĠii". biscuiĠi sau alune alterate.Societatea românească úi globalizarea Cele mai multe buticuri úi firme care "întunecă peisajul social prin monotonia lor agresivă" au ca obiect de activitate comerĠul. Satul propriu-zis. de regulă contrafăcute.din cărĠi" (Alexandru Călinescu). Cartea a devenit simbolul unei epoci depăúite. Paris. nu se poate reduce la "spaĠiul informatizat" prin mijloace electronice. "Elevilor le este ruúine să declare că citesc . inclusiv asupra satului tradiĠional úi asupra societăĠii rurale.

conchide Alexandru Călinescu (într-un articol dintr-o publicaĠie locală) un imens Disneyland. ci cu ceea ce ne aparĠine de secole úi care "transferă" lumii identitate úi diversitate.mai ales în zilele "sărbătorilor de iarnă".Vom merge. megawaĠi. de flash-uri úi de efecte pirotehnice: sărbătoare trăită prin intermediar.în urmă cu două decenii în manieră critică úi de către Umberto Eco: dacă elevul "demodat" se va ruúina când citeúte o carte. zootehniei úi. prin aceasta. oricum. 4 úi ùcoala úi patrimoniul cultural. cât úi pe tema subvenĠiilor acordate agriculturii. dansuri. Ecranul . conform habitudinilor americane. de diversitatea culturală . pag. Dacă România úi-ar asuma "o asemenea civilizaĠie" úi dacă ar face eforturi pentru a evolua în această direcĠie. în pelerinaj numai în anumite locuri unde. toate minunăĠiile pământului?" MenĠionam în primele pagini miza care se află în centrul intereselor úi al negocierilor actuale. călătorul . 6. decibeli. Nu este vorba clar de producĠia agricolă care asigură alimentaĠia oamenilor.ci bombardamentul de imagini úi de zgomote."învechite" desigur . nu vom mai avea nevoie decât de ochi. ci de ceva mai mult. Kitsch Hollywoodian…. aceleaúi citate. pag. în “Monitorul". Kitsch "artistic" la Paris. de mediul social specific acestor activităĠi.Vasile MIFTODE origine sau "de naútere" din Apuseni. distrugându-úi propria identitate. dârele de lumină ale trasoarelor de la Groznâi"!. 140 Decembrie 2000 . Aúadar . noastră). Kitsch new-york-ez. satului úi mediului rural. acelaúi vocabular ?" (subl. Vrancea sau din zonele Olteniei . spectacol care te aruncă într-o hiper-realitate ce anesteziază retina úi timpanul".va da informaĠii din abundenĠă despre o lume exterioară pe care nimeni nu o mai vizita ori explora. în 20 copii sau în mulaje. pentru a nu ne strica cheful. Răspunsul nu poate fi decât Nu! Nu cu Valentine's Day sau McDonalds úi nici cu alte "împrumuturi" de aiurea ne vom globaliza. cu roĠi de bâlci úi cu tablouri vivante gen Cântarea României…. unde.se va ruúina să viziteze ceva "la faĠa locului" din moment ce poate să privească "pe micul ecran" tot ce doreúte. Kitsch politic la Beijing…. ar fi oare un partener mai interesant úi mai apt pentru constituirea unei "lumi globalizante". Anul Nou. În asemenea împrejurări (Crăciun. 7 ianuarie 2000. obiceiuri . aceleaúi argumente. Efectele ipoteticului "sat global" au fost surprinse .Satul global. la scară planetară (din care au lipsit totuúi." Ne vom întoarce oare în timp? Vom reconstitui oare Evul Mediu prin apariĠia unui nou "monolog fără diferenĠe. ar fi înlocuite cu spectacole "de un Kitsch îngrozitor. Paúte etc. ca úi atunci. găsim în imitaĠii.susĠinea Eco . atât pe tema taxelor vamale. în "Monitorul" din 4 februarie 2000. ceea ce contează nu sunt tradiĠionalele cântece.va deveni inutil.la fel de specifică ..generată de modurile úi de "tehnologiile seculare" 20 Vezi úi Alexandru Călinescu . valoarea úi plăcerea spectacolului s-au măsurat în tone (de confetti).la fel de "demodat" . când lumea nu se va preocupa decât să folosească acelaúi limbaj. imaginea va înlocui călătoriile: de ce să mergi la FlorenĠa sau la Sankt-Petersburg când poĠi fi oricând acolo apăsând pe niúte taste? Corpul .conchidea Eco .

Societatea românească úi globalizarea de producĠie úi. Iată unul dintre pilonii formativi ai unei ipotetice "culturi a globalizării". oare. ca ei. mai mult retorice! Important este însă ca acestea să fie cunoscute úi de Marii actori care decid în lume.al "civilizaĠiei brânzeturilor franceze". rezistenĠa. adică aroma. dar úi exemplul . de muncă. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 141 . în primul rând. S-ar putea. ale produselor lor. nuanĠele. vorbi de o globalizare normală. Ġăranii români úi. toĠi ceilalĠi Ġărani din lume. toată priceperea.prezentat deja . sunt deschiúi progresului tehnic. fără produsele funcĠionale ale acestor civilizaĠii? sau de o mondializare la fel de normală fără modelele culturale constituite în condiĠiile atât de favorabile practicării tehnologiilor respective? Noi útim răspunsurile la asemenea întrebări. dar apără cu îndârjire calitatea. experienĠa úi toată personalitatea lor. în care investesc tot ce au. Voi da exemplul "civilizaĠiei în lemn" din Maramureú sau a "civilizaĠiei lânei" din Bucovina. "atractivitatea" de ansamblu.

Nedumerirea în cauză este consecinĠa neconcordanĠei între bogatele resurse (atât naturale cât úi umane) de care România dispune úi criza dezesperantă în care această Ġară se zbate de zece ani încoace. situaĠia socială a înregistrat după schimbarea. a regimului politic o linie mereu descendentă. În planul psihologiei colective.sare. Schimbarea puterii după alegerile din 1996 nu a adus semne de progres . situaĠia socială generală a devenit din ce în ce mai apăsătoare.ocupă. generând condiĠii favorabile dezvoltării industriale. cu forme de relief ideal proporĠionate. fiecare. iar subtitlul o distincĠie necesară. minereuri feroase úi neferoase. Între fostele Ġări comuniste. aúadar. în care zona montană. ape minerale -. aur. În pofida premiselor extrem de favorabile. Criza s-a generalizat în toate sectoarele cheie ale vieĠii sociale: economic. dar neuzuală. gaze naturale. Să mai adăugăm Dunărea úi Marea Neagră. mai nesigură. cărbuni.úi încă n-am spus totul despre zestrea naturală a acestei Ġări. La zece ani după căderea regimului Ceauúescu. BogăĠiile subsolului nu se ridică la cantităĠi mari. agricultura românească ar trebui să se numere printre cele mai înaintate din Europa. nu numai că 142 Decembrie 2000 .) . unele precizări. România se caracterizează în momentul de faĠă printr-o tranziĠie 1 extrem de dureroasă úi printr-un ritm al reformei imperceptibil de lent. nici privitor la îmbunătăĠirea calităĠii vieĠii. Fiecare în parte reclamă. însă spectrul lor e destul de variat .GheorghiĠă GEANĂ Ce se întâmplă acolo? ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989* GheorghiĠă GEANĂ Desluúiri introductive Titlul lucrării de faĠă exprimă o nedumerire. turistică. După calitatea solului. mai mult decât atât. după prăbuúirea regimului comunist. cu importanĠa lor multiplă (comercială. entuziasmului din zilele revoluĠiei i-a luat treptat locul starea de profundă dezolare. ğară de mărime mijlocie úi ca suprafaĠă úi ca populaĠie. petrol. Imediat după căderea regimului comunist s-a considerat că reforma e Ġinută pe loc de noua putere politică. uraniu. mai critică. cea de deal/podiú úi cea de câmpie rânduite după o structură de cercuri concentrice . etichetată drept "criptocomunistă". a treia parte din suprafaĠa Ġării. în 1989. argint. România posedă o natură variată.nici pe calea reformei. etc. juridic úi mai ales în sectorul moral2. politic.

ContradicĠia este izvorul miúcării... acĠiunea sa fiind. Ea se opune dezvoltării. Cu ce trebuie să înceapă efortul de reconstrucĠie socială? . deci.. expansionismul rus s-a desfăúurat sub emblema crucii creútine. discrepanĠa mai sus menĠionată între resurse úi împliniri nu poate scăpa atenĠiei. Caracterul expansionist era implicat deja în elaborările teoretice ale lui Marx. concepĠia despre muncă. . în strategia expansionistă a statului ruso-sovietic crucea creútină a fost înlocuită cu stindardul comunist.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 revoluĠia română e încă "neterminată" (Gabanyi 1999). Un asemenea ghem de fire rupte pare societatea românească astăzi.legislaĠie stabilă. cu educaĠia? Dar cine mai are răbdare să aútepte răstimp de o generaĠie până apar primele roade ale unei noi strategii educaĠionale? ùi de unde bani pentru educaĠie? Cauzele acestei stări de confuzie nu sunt de aflat în evenimentele din ultimii zece ani. Ġară locuită de un popor cu ambiĠii mesianice (Berdiaev 1992: 104-123.. românul de rând s-a obiúnuit cu ea.... comunismul definindu-se ca ateism militant. românul fiind predispus (ca notă a caracterului său naĠional) să se consoleze făcând "haz de necaz". .. fie Ġinta umorului folcloric... În aceste împrejurări. Într-o stare de confuzie nu se vede limpede cine cu cine se înfruntă. .. dimpotrivă.asigurarea bugetului. dar se poate produce ceva fără o legislaĠie stabilă. după victoria revoluĠiei socialiste. Până la Marea RevoluĠie Socialistă din Octombrie.. ea apare drept o stare benefică. orientată spre destructurare úi haos. elaborată de politicienii veniĠi la putere în 1996 -. .. acesta proiectând revoluĠia socialistă la scara mondială.. dar "luminiĠa de la capătul tunelului" ......educaĠia.. ornat cu secera úi ciocanul..metaforă a speranĠei. Sfârúitul celui de al doilea război mondial a creat condiĠii extrem de favorabile acestei strategii expansioniste... În starea de contradicĠie... Teoria revoluĠiei socialiste úi-a aflat însă prima aplicare în Rusia. iar realitatea pare un ghem cu firul rupt în multe locuri.. 1994: 28-40). .. Confuzia este o stare de anomie.restaurarea proprietăĠii. Uniunea Sovietică a obĠinut de la marile puteri occidentale . al dezvoltării.. Sfidarea evoluĠiei organice a popoarelor Aúa cum a fost el experimentat în secolul al 20-lea..eradicarea corupĠiei....Să zicem cu relansarea producĠiei.. sau fără o concepĠie sănătoasă despre muncă.civilitatea. dar privită cu distanĠarea obiectivităĠii această discrepanĠă naúte întrebarea: Ce se întâmplă acolo? Altfel zis: cum se explică aúa ceva? Să spunem câteva cuvinte úi despre distincĠia între contradicĠie úi confuzie. acele cauze au început să acĠioneze acum o jumătate de secol...relansarea producĠiei... a devenit fie un simbol al iluziei. cu probleme precum: ...fonduri financiare.care Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 143 . Avantajată de faptul că a dus greul războiului. úi încă altele... .. fără educaĠie? Să începem.. sau. . în ultimă instanĠă. fără să poată úti cineva care e partea cea mai rezistentă úi de unde trebuie începută operaĠiunea de înnodare a firului. sau în cel mai bun caz vecină cu anomia.. . Nimic din această caracterizare nu poate fi preluat úi atribuit confuziei. forĠele care se înfruntă sunt clar definite. Cel puĠin prin aceasta.. comunismul s-a dovedit a fi o doctrină úi o practică agresiv expansionistă.

El va rămâne în această poziĠie autoritară până în astralul an 1989. PCR va ajunge în scurt timp să deĠină singur toată puterea în stat. adică. În orice caz. că. Pentru popoarele din centrul úi din estul Europei căzute sub ocupaĠia sovietică. nu se va putea niciodată úti câĠi dintre ei erau fideli (foarte puĠini. În conútiinĠa tăcută a lumii româneúti. Era singurul mod de a stăvili extinderea comunismului sovietic în Europa. Faptul s-a petrecut totuúi. stăpânitor -. nu există import/export de revoluĠie. Participant la coaliĠia partidelor care l-au înlăturat pe Antonescu la 23 august 19443. identitatea poporului rus.să preia. probabil). urmarea cea mai profundă a expansiunii comunismului a fost scoaterea lor forĠată din albia evoluĠiei organice. e de menĠionat că. În cele din urmă însă. cu atât mai evident transpărea contrariul. a tipurilor de instituĠii. de a rezista Armatei Roúii pe linia FocúaniNămoloasa-GalaĠi (în prelungirea CarpaĠilor Orientali) nu era un simplu act de obstinaĠie sau de onoare militară.ambele sovietice .miúcarea comunistă nu avusese până în acel moment o bază de masă. Anglia úi FranĠa (Geană 2000).. de exemplu. plăteau PorĠii Otomane haraci. în august 1944. Românii mai avuseseră de-a face în trecut cu regimuri de dominaĠie străină. a tradiĠiei culturale. scopul acestei rezistenĠe era acela de a Ġine pe loc trupele sovietice. restul).se vor înfige drept simbolurile dureroase ale instaurării regimului comunist. România a ajuns úi ea în această zonă. ca mod de organizare socială úi ca sistem instituĠional. aliaĠii occidentali au dat curs pretenĠiilor sovietice. să-úi afirme o identitate slavă . dar niciodată o asemenea dominaĠie nu fusese absolută . schimbarea radicală până la deformare a sistemului de guvernământ. de asemenea. cizma militărească úi tancul . Spre o mai corectă apreciere a faptelor. a concepĠiei despre viaĠă úi moarte. Voievozii din Moldova úi din Muntenia. de pildă. în august 1944 Partidul Comunist Român (PCR) număra aproximativ o mie de membri (Buzatu 1995: 48). dimpotrivă. limba. Instaurarea regimului comunist a însemnat.GheorghiĠă GEANĂ úi-au luat úi ele partea lor de pradă . În România . a identităĠii naĠionale. Ion Antonescu. PoziĠia geopolitică a României îndreptăĠea în mare măsură această strategie. dar. Conform datelor de arhivă. 144 Decembrie 2000 . nu se insinuase în toate instituĠiile sociale. Avea atunci aproximativ patru milioane de membri. românii au fost nevoiĠi. atât în privinĠa originii antropologice. Numărul era cu totul insuficient pentru ca acest partid să poată dobândi puterea úi să poată asigura guvernarea Ġării.o întinsă zonă de influenĠă. aúadar. cât úi în privinĠa limbii.. dar turcii nu au Ġinut cele două principate române în regim de ocupaĠie în sensul strict al termenului úi n-au constrâns pe oamenii locului să-úi schimbe sistemul de guvernare. câĠi fuseseră siliĠi la acest compromis ca să-úi poată exercita profesiunea (probabil cei mai mulĠi) úi câĠi erau oportuniúti (cu siguranĠă. pentru ca Germania să fie în întregime ocupată de Statele Unite. Popor de origine daco-romană úi de limbă esenĠialmente latină. din păcate. ori educaĠia.ca să rămânem la cazul acestei Ġări . Întronarea lui se explică prin ocupaĠia sovietică úi cu cât mai insistent se susĠinea la lecĠiile de socialism útiinĠific că revoluĠia socialistă este imanentă istoriei unui popor.altfel zis ea nu acoperise în întregime teritoriul Ġării úi. intenĠia conducătorului armatei române. comunismul a fost străin de firea românească4. Prin jocul nefast al istoriei.

Ce-i drept. În România cel puĠin. economia unei Ġări cuprinde patru ramuri principale: industria. în manieră mesianică. revoluĠia socialistă . Vladimir Maiakovski.cu momentul iniĠial la 23 august 1944 .ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 AbsenĠa (dar úi prezenĠa) organicităĠii úi imanenĠei în producerea acestui tip de evenimente istorice poate fi verificată úi pe o cale indirectă. Alexei Tolstoi . Imperativul categoric marxist cerea deci industrializare. transporturile úi comerĠul. N-a făcut excepĠie nici construcĠia economiei. Aúa cum se útie. Aúa cum deja am arătat. între cele două războaie mondiale Ġărănimea reprezenta aproximativ 80% din populaĠia întregii Ġări. Fireúte. Această stare de lucruri nu satisfăcea însă exigenĠele materialismului istoric. Tot ce se întâmpla acolo trebuia să poarte pecetea gândirii sale. Sinceritatea artistului în faĠa obiectului ce urmează a fi reflectat e o condiĠie sine qua non a valorii unei opere de artă. Efecte ale neorganicităĠii asupra structurii economiei Lipsa de organicitate a regimului comunist s-a făcut îndată simĠită în toate domeniile vieĠii sociale.ca să ne referim doar la domeniul literaturii. între aceste ramuri ponderea de bază revenea industriei. Primii ani de regim comunist în Ġările intrate după război în orbita Uniunii Sovietice au fost dominaĠi de cultul personalităĠii lui Stalin. această strategie a fost adoptată de toate Ġările ajunse sub tutela sovietică. CondiĠiile naturale predispun însă România la o mult mai mare dezvoltare a agriculturii úi păstoritului. Niciodată lipsa de sinceritate în experienĠa artistică nu a produs úi nu va produce capodopere. propice dezvoltării unei industrii complexe (úi în oarecare măsură chiar industriei grele). particularităĠi semnificative. ùi ca să dăm totuúi marxismului ce este al marxismului. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 145 . cult extins instantaneu în acele Ġări. românii au considerat-o ceva străin de firea lor. agricultura. să vedem ce s-a petrecut în domeniul economic. În ansamblu însă. ea era sortită să-úi dezvolte întâi de toate siderurgia úi construcĠiile de maúini. De altfel. Există în acest scop un test foarte subtil. care. adică în domeniul ce reprezintă (în termenii lui Marx însuúi) partea cea mai importantă a "existenĠei sociale". În concepĠia lui Stalin. Faptul în sine nu semnifica o stare de înapoiere în raport cu civilizaĠia modernă. subsolul său nu era (úi nu este) complet lipsit de unele resurse naturale. procesul de industrializare a fost unul inadecvat (în raport cu condiĠiile ecologice) úi forĠat (în raport cu ritmul). ExplicaĠia e simplă: ruúii úi-au trăit revoluĠia. SituaĠia României prezintă. iar industrializarea n-a întârziat să apară. S-a construit mult. investise toate speranĠele de progres social 5 în clasa muncitoare . totuúi. Marea revoluĠie rusă din 1917 a produs astfel de capodopere. iar în cadrul industriei prioritatea trebuia acordată industriei grele. care nu dă greú: arta. unele întreprinderi industriale chiar au dat randament.nu a trecut cu bine testul artei. ci pur úi simplu o adecvare a economiei la condiĠiile naturale existente. Nikolai Ostrovski. Această concepĠie ignora întru totul condiĠiile natural-geografice ale Ġării respective: fie că poseda sau nu minereu de fier sau cărbuni. datorate unor artiúti autentici precum Mihail ùolohov.

se alerga după materia primă până în India úi Australia! Al doilea exemplu: una din ramurile industriale căreia i s-a acordat o mare atenĠie în vremea lui Nicolae Ceauúescu a fost industria chimică. mai departe spus. statul hotăra ce plante să fie cultivate úi. Nimic nu exprimă mai bine relaĠia profundă dintre Ġăranul român úi pământ (ca obiect al său úi al muncii sale) decât scena din romanul Ion. adică din martie 1945. ele vor fi fost percepute de cele mai multe ori prin exteriorizările psihice negative ale acelora: resemnare. În realitate însă. Scena 146 Decembrie 2000 . Sub aparenĠele acestea superficiale. Deúi exterioară fiinĠei umane. statul comunist a aplicat úi asupra lor faimosul cuvânt de ordine al lui Marx: "exproprierea expropriatorilor". Două exemple (din multele posibile): uriaúul combinat siderurgic de la GalaĠi. a fost construit sub premisa că minereul de fier necesar va fi oferit de Uniunea Sovietică. Exproprierea Ġăranilor a constat în obligarea lor de a se înscrie (mimând voinĠa proprie) în cooperativele agricole de producĠie. dar de multe ori fără temeiuri serioase. un element component al personalităĠii umane. vite. comunitatea sătească trebuia să aibă autonomie asupra organizării muncii úi asupra producĠiei realizate. proprietatea este parte a identităĠii úi. agricultura a fost cea mai vitregită ramură a economiei naĠionale" (Ibidem: 18). îúi lua o cotă atât de mare din produsele rezultate. Ġăranii au început să migreze spre oraúe. La structura inadecvată a industriei s-a adăugat involuĠia în agricultură (Socol 1999). supărare. nevoia de forĠă de muncă a industriei. proiectat pentru 35 mii de lucrători. revoltă. încât producătorilor reali nu le mai rămânea aproape nimic. Deúi Ġăranii nu expropriaseră pe nimeni. spontan. schimbarea formei de proprietate a lezat însă nervul etic al societăĠii româneúti. în care personajul principal (ce livrează úi numele romanului) îngenunchează úi sărută pământul6. motivaĠia? . De fapt. fie în stare imobilă. prestigiu. Prin statutul general de funcĠionare a cooperativelor. Fie în stare mobilă. Resorbite în comportamentul de zi cu zi al oamenilor care le-au trăit. Acest efect se vede cel mai bine în atitudinea faĠă de muncă. Cooperativa agricolă de producĠie (CAP) era o formă colectivă de organizare a muncii la sate.GheorghiĠă GEANĂ uneori úi bine. mai ales. În această situaĠie. de Liviu Rebreanu. cu pământ. cu obligaĠia principală de a preda statului o anumită cotă din produse. "încă de la instaurarea regimului comunist în România. satisfăcând în acelaúi timp. putere. proprietatea poate conferi celui ce o deĠine bunăstare. rang social. Forma de proprietate úi etica muncii Unul din aspectele cele mai importante privind neorganicitatea dezvoltării sociale în timpul regimului comunist a fost abolirea proprietăĠii private úi instituirea proprietăĠii colective. Efectele acestui act au fost foarte grave. mai distorsionată chiar decât în cazul celorlalte Ġări cu regim comunist. atunci când relaĠiile politice cu marele vecin s-au răcit. în care proprietatea (în principal pământul) aparĠinea unei colectivităĠi restrânse: satul. cai úi atelaje.Elena Ceauúescu se înfăĠiúa lumii ca mare specialistă în chimie! Dintr-o strategie de acest fel nu putea rezulta decât o economie distorsionată.

ca de exemplu în această mostră anecdotică: "Cine-i harnic úi munceúte. după ce relatează mărturia despre Ġăranul care a sărutat pământul. Dovezi? E suficient să menĠionăm cele două forme de activitate economică în comun existente în toate vechile sate româneúti: Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 147 . într-adevăr.de coproprietate. Ea se manifestă prin chiul. pe când în societatea socialist/comunistă nimeni nu útie care este cota parte ce-i revine din patrimoniul înteprinderii unde lucrează. această noĠiune nu e străină nici capitalismului: un acĠionar la o întreprindere capitalistă este co-proprietar la acea întreprindere. pe când hoinărea în împrejurimile satului Prislop din Transilvania.sintetic spus . incompetenĠă. Ce-i drept. / Are tot ce vrea. autorul a precizat în memoriile sale că într-o zi de început de primăvară. adică . lipsă de respect pentru bunul public. Migrând spre oraú. Am subliniat cuvântul "individualizată" cu gândul tot la Rebreanu. care. Spiritul popular a sancĠionat prompt efectul entropic al falsei etici egalitare în domeniul muncii. Cu certitudine. ca pe un obiect de adoraĠie. noĠiunea de co-proprietate socialist/comunistă nu a putut întemeia o etică pozitivă a muncii. ca un principiu adecvat al organizării sociale" (Shils 1997: 4). ei au plecat la oraú ducând cu ei în străfundul sufletului sentimentul de frustrare ivit ca urmare a deposedării de pământ. nu "civilizaĠie"). Lucrurile. aprecierea existentă deja că "civilitatea este necesară în orice societate ce depăúeúte mărimea unui lineaj. prin caracterul său abstarct. dar úi tainică totodată) s-a consumat ca o veritabilă dramă existenĠială. dar el útie câte acĠiuni posedă úi cât valorează ele. Referindu-ne strict la problema proprietăĠii. lipsa unei etici pozitive a muncii se insinuează în toate articulaĠiile organismului social. însă. Colectivizarea pământului a însemnat. incorectitudine în relaĠiile cu semenii. / Cine-i leneú úi chiuleúte. adaugă: "L-a sărutat ca pe o ibovnică". care nu poate fi împărĠit cu nimeni altcineva! E lesne de înĠeles că ruperea acestei legături (o legătură pragmatică. Nici naĠionalizarea întreprinderilor úi instituĠiilor din mediul citadin nu a generat însă urmări mai fericite. mai vechi sau mai noi. Ġăranii nu úi-au lepădat însă toate manierele tradiĠionale.cu totul nouă . lipsa unei etici pozitive a muncii este un efect indus de guvernarea comunistă. Să mai argumentăm importanĠa civilităĠii pentru viaĠa unei societăĠi? Vom sublinia. / Are tot aúa". Unui astfel de om îi vine foarte greu să nutrească respect úi responsabilitate faĠă de bunurile care intră în noĠiunea . nu se opresc aici. ObservaĠia ce se impune este că. doar. O asemenea etică nescrisă a existat în societatea tradiĠională românească. Altfel spus. Migrarea generată de industrializare a făcut ca populaĠia oraúelor să fie în cea mai mare parte de origine rurală. a zărit un Ġăran îmbrăcat în straie de sărbătoare care s-a aplecat úi a sărutat pământul (Rebreanu 1984: 301). în lumea satului o asemenea dramă. fiindcă.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 nu este una fictivă.prin contrariul a ceea ce înseamnă civilitate (repet: "civilitate". în general vorbind. Pe această relaĠie individualizată se întemeia úi atitudinea faĠă de muncă a omului din societatea tradiĠională românească.

pe baza exemplului legăturilor dintre ethosul economic modern úi etica raĠională a protestantismului ascetic" (Weber 1993: 17). Civilitatea a existat. Introducerea în discuĠie a ideii de religiozitate nu este un fapt întâmplător. 3-19). făcând comparaĠie: dacă etica protestantă a stimulat apariĠia úi dezvoltarea capitalismului. a unei forme economice. "a exercita o profesiune". ea a scos de asemenea în prim plan un sens negativ al muncii. individul uman se comportă activ. ce a stimulat în domeniul economic etica ateistă a marxismului militant? Ea nu a stimulat nimic pozitiv. aúadar. încercarea de a înlocui egalitatea răspunderii în faĠa lui Dumnezeu (prin negarea lui Dumnezeu însuúi) cu egalitatea în faĠa proprietăĠii. nu mai putea face munci grele. În Occident. dar a dispărut odată cu factorul care o susĠinea úi care era etica pozitivă a muncii. dar încărcătura lui de semnificaĠie este maximă: acea sentinĠă finală . úi se întreceau în a spune anecdote. etc. úi ea la omul tradiĠional. când lumea munceúte?! E păcat!'" (NuĠă 1999). Gazda oferea mâncare úi băutură. ghicitori úi chiar basme. în care bărbaĠi úi femei de toate vârstele se întâlneau la un gospodar úi efectuau diverse munci uúoare: curăĠau útiuleĠi de porumb. desăvârúeúte o atitudine care atinge astfel culmi de civilitate. Paradoxul este că úezătoarea úi claca au dispărut tocmai în perioada comunistă. anume. În limba română. Acestea erau mici adunări din categoria asocierilor voluntare7. Lui îi răsună încă în auz blestemul adamic: "În sudoarea feĠei tale îĠi vei mânca pâinea ta!" (Facerea. în prezent slujitor la biserica "DomniĠa Bălaúa" din Bucureúti: "Mama. torceau lână (femeile). pe pământ (prin negarea proprietăĠii autentice) a avut efectul pe care deja l-am văzut.a 'ethosului'. sociologul german a relevat "condiĠionarea apariĠiei unei 'mentalităĠi economice' . să doarmă. copiii ei úi vecinii. Dimpotrivă. iar la clacă lucrau pentru gazdă. cu nota ei de religiozitate. pragmatic. Noi. specific mentalităĠii orientale. E cazul să ne întrebăm. ùtiĠi ce răspundea? . Legătura strânsă ce poate exista între un anumit stil de viaĠă religioasă úi etica muncii a fost pilduitor demonstrată de Max Weber. aici. conútientizând sau nu faptul. Lipsa eticii pozitive a muncii s-a manifestat nu numai prin lipsa de civilitate."E păcat!" -. anume: suprimarea eticii pozitive a muncii. Deosebirea era că la úezătoare participanĠii lucrau pentru ei înúiúi. pătruns de reflexul muncii sale asupra propriei persoane úi asupra societăĠii. Exemplul poate părea prea particular. Pentru omul oriental. ParticipanĠii cântau. Dar nici nu dormea. 148 Decembrie 2000 . odată cu desfiinĠarea proprietăĠii private! O altă dovadă privind existenĠa anterioară a unei etici pozitive a muncii este relatarea pe care ne-a furnizat-o un preot originar din satul BogaĠi (judeĠul Argeú). munca reprezintă pentru el o datorie. o îndemnam să se culce. Nu putea nici măcar să aducă o găleată cu apă. munca mai înseamnă úi chin. Într-un studiu rămas clasic. prin anumite conĠinuturi ale credinĠelor religioase.GheorghiĠă GEANĂ úezătoarea úi claca. mai ales atunci când consta în munca la cosit sau la construirea unei case. Claca era úi o formă de ajutor în favoarea gazdei. când a ajuns la adânci bătrâneĠi.'Să dorm eu? Cum să dorm. verbul "a munci" înseamnă "a lucra".

adică de condiĠia lui existenĠială ca homo oeconomicus. adică o stare de lucruri generalizată la toate nivelurile úi în toate zonele vieĠii sociale. va aduce de la sine reapariĠia acelor obiceiuri. prin iniĠiative speciale în acest scop)."a se munci" . Românii au trăit frecvent în istoria lor această situaĠie úi de aceea. premierea primului plugar ieúit la arat. au putut părea în ochii străinilor în ipostaza de leneúi úi indolenĠi. ar fi fost de mirare ca "oamenii pământului". el etichetează deopotrivă comportamente marginale cât úi centrale. Ca substantiv. etc. Trebuie spus. care l-a separat pe om de proprietate. activizarea sensului negativ al muncii. Ele se vor putea ivi din nou numai dacă voinĠa socială va intra în acĠiune (de pildă. Să nu ne închipuim însă că restaurarea proprietăĠii private. "a se strădui din răsputeri" spre a face ceva. SituaĠia priveúte în egală măsură úi problema eticii pozitive a muncii. că asimilarea muncii cu chinul nu exprimă o legătură necesară úi deci permanentă. dar. pentru că principiul determinist Sublata causa tollitur effectus ("Înlăturarea cauzei face să dispară efectul". totuúi. uneori. Am văzut câteva efecte ale acestei stări de frustrare: lipsa unei etici pozitive a muncii. pentru credinĠa lor în Hristos. iar pre cei păcătoúi să-i muncească" (Neagoe8 1970: 130). Numele generic al acestor carenĠe este "corupĠie". să pună pasiune în munca lor (Heitmann 1995: 274-279). precum úi "a se frământa". împroprietărirea cu pământ a generat o perceptibilă întărire a clasei Ġărăneúti (net majoritară) úi o ameliorare a stării de spirit a acesteia. Instaurarea regimului comunist a 9 răpit. De exemplu. În orice caz. Acelaúi verb. astfel. După primul război mondial. Cuvântul a ajuns la ordinea zilei în limbajul vieĠii sociale româneúti. Nici nu avea cum să o facă. în calitate de lucrători úi băútinaúi. suprimarea comunistă a proprietăĠii a făcut să dispară o serie de obiceiuri populare de mare frumuseĠe úi cu înaltă menire etică: hora satului10. cu subînĠeĠesul că reapariĠia cauzei face să reapară efectul) nu acĠionează în domeniul fenomenelor socialistorice. ea se manifestă numai atunci când munca nu este liberă. el nu este valabil în sfera vieĠii morale úi a tuturor comportamentelor care se află în sincretism cu moralitatea. Cele două decenii ale perioadei interbelice au constituit un moment de culminaĠie faĠă de întreaga istorie de până atunci a poporului român. "muncă" înseamnă úi "chin". într-o scriere românească din secolul al 16-lea se afirmă că Dumnezeu e pregătit ca la Judecata-de-Apoi "pre cei drepĠi să-i încoruneze. acte microsociale cât úi macrosociale. în aceeaúi scriere mai putem citi despre sfinĠii creútini că. Aúa cum am subliniat deja (vezi nota Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 149 . "suferinĠă". din nou oamenilor libertatea muncii . însă. úezătoarea úi claca. carenĠele morale s-au agravat. S-a argumentat însă (tot prin voci străine) că atâta vreme cât plusprodusul muncii lor era acaparat de asupritorii din Ġară sau de invadatorii străini. De data aceasta faptul s-a petrecut printr-o reformă nemaiîntâlnită până atunci. după revoluĠia din 1989. au îndurat "toate feliurile de munci" (Ibidem: 204). pe fondul crizei generale ce însoĠeúte tranziĠia.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 dar mai înseamnă úi "a face ca cineva să sufere". lipsa civilităĠii. "a-úi face probleme". Schimbarea regimului politic în 1989 nu numai că nu a indus reapariĠia unei asemenea etici sănătoase. Din păcate.înseamnă "a se chinui". dar la forma reflexivă . căderea regimului comunist nu a abolit aceste efecte.

"sufletul nostru úi-a alcătuit un echilibru din caractere luate úi dintr-o parte úi din alta. făcând din 150 Decembrie 2000 . sfinĠeúte locul. contra căreia i se pare inutil să mai lupte. turcii. i se pare singura soluĠie" (Ibidem: 74. în dualism.). iar către răsărit. scandinavul.. este în cazul civilizaĠiei occidentale aptitudinea creatoare: "Ridicat deasupra mediului. orientalul se supune [acestuia]. de obicei.). Apuseanul a reuúit această performanĠă fiindcă el a inventat tehnica. germanul.Gh. la frontierele Asiei. la o resemnare pasivă. Una dintre cele mai tulburătoare analize asupra caracterului naĠional al românilor este aceea întreprinsă de Mihai Ralea. Mead 1953). crizele morale pot lăsa urme în timp. prin răbdare úi iniĠiativă. ForĠa naturii îl zăpăceúte. În apusul úi centrul Europei domneúte o mentalitate. Dacă occidentalul se impune mediului. aceasta devenindu-i o aliată ascultătoare. moralitatea se implică profund în ceea ce antropologii numesc "caracter naĠional". constituiesc o altă lume. occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. În zona opusă: "Psihologia orientalului e exact contrară. iar vindecarea lor reclamă voinĠa socială. ns. De-a lungul istoriei. în orig. Tehnica lor. Eseul respectiv este unul de tipologie etnopsihologică. prin curaj. Asemenea crize se vindecă mai greu. La scară macrosocială. În sufletul nostru. Dufrenne 1953. felul de a vedea lucrurile. constituie la un loc acelaúi fel de civilizaĠie. Caracteristica sau nota principală a "personalităĠii de bază". cu alt suflet. cu alte legi. subl. sunt comune. Adaptabilitatea ca pervertire a inteligenĠei Gravitatea situaĠiei decurge din faptul că moralitatea este o componentă a caracterului.) Fatalismul. (. [ele] s-au topit formând o sinteză nouă. în eseul intitulat "Fenomenul românesc" (Ralea 1997: 51-91). îl apasă. cum ar spune antropologii (Kardiner 1945. AúezaĠi geograficeúte între Orient úi Occident. o alta.. Echilibrul nostru sufletesc se cheamă adaptabilitate. îl zdrobeúte. omul care locuieúte azi continentul nostru se prezintă sub două tipuri bine definite: occidentalul úi orientalul. Ea se reduce. adică constatarea acestei aúezări prestabilite úi pe care voinĠa omului e prea slabă ca să o îndrepte. felul adaptării la mediu. subl. căruia îi impune legea úi ideea sa úi care îl ascultă docil úi învins" (Ralea 1997: 73). în orig. Prin el ne deosebim de toată lumea Orientului. . Nu e greu să recunoaútem în această trăsătură o dominantă a ethosului românesc. aúa cum rezultă din următoarele rânduri: "Sub diferite variaĠii de detaliu. românii úi-au perfecĠionat puterea de adaptare. Englezul. cu altă filosofie" (Ibidem: 73. Recunoaúte într-însa cine útie ce forĠă religioasă misterioasă. italianul. ruúii. ca o peninsulă intrată în viaĠa Europei. El preface ambianĠa. dominându-l prin stăpânire de sine. francezul.GheorghiĠă GEANĂ 2). către posturile cele mai avansate ale Asiei. Dincolo. Între aceste două lumi de civilizaĠie. un echilibru. dar úi de aceea a Apusului" (Ibidem: 76. cu toate deosebirile dintre ei. G. subl. s-a constituit o structură sufletească intermediară: adaptabilitatea.). o parte din popoarele balcanice. Aceste influenĠe duble n-au rămas însă între ele în conflict.

gestică. chiar pe cele de sus) este utilizarea inteligenĠei native nu în favoarea binelui public. "Fără nici un fel de exagerare naĠională. aflat în faza finală de existenĠă. La 1918. generatoare de descurcăreĠi. úi cele de decadenĠă.). limbaj. Ralea scoate în evidenĠă calitatea naturală pe care se sprijină adaptabilitatea úi anume: inteligenĠa. insigne. revoluĠia rusă Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 151 . fără convulsii. Prăbuúirea comunismului a găsit omul românesc în această dispoziĠie comportamentală. revoluĠia franceză fusese pregătită de-alungul întregului secol al 18-lea. duplicitate. Ea poate însemna evoluĠie. Fără a constitui o astfel de clasă socială. entuziasmul redobândirii spontane a libertăĠii a produs în cea mai mare parte a populaĠiei aúteptarea că tranziĠia se va face într-un timp foarte scurt. după cum poate însemna laúitate. anul 1989 reprezintă un moment între două crize succesive: criza regimului comunist.úi nu oricare Ġărani: s-au îndoit anume cei de vârstă înaintată. Ralea aplica această trăsătură pe comportamentul românilor ca popor. aceste cuvinte s-au dovedit profetice! În neorganicitatea ei. de miúcarea luministă úi de gândirea lui Jean-Jacques Rousseau12. descurcăreĠii reprezintă un tip uman specific locului úi imposibil de ignorat. În comunism. Totul va depinde de directiva culturală. În ea se găsesc conĠinute virtual úi posibilităĠile de progres. clasele sociale tind să-úi elaboreze un cod de simboluri úi un sistem de valori specifice. úiretenie. Vorbind despre adaptabilitate. Scrise în 1927. În continuare. Destinul care ne aúteaptă e astfel dublu. Iar realitatea le-a confirmat scepticismul. trebuie recunoscut că românul e înainte de toate inteligent" (Ibidem: 84-85). ca entitate colectivă. În România. se cere mai multă înĠelepciune decât oriunde" (Ibidem: 90-91). care să facă dintr-un membru al clasei respective o persoană recognoscibilă (după vestimentaĠie. RevoluĠia din 1989 ca seism social La o privire retrospectivă. progres. Dar (úi acum vine avertismentul) "adaptabilitatea e o sabie cu două tăiúuri.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 ea o armă de luptă întru existenĠă. Ceea ce îi uneúte pe toĠi reprezentanĠii acestui tip uman. etc. superficialitate. supleĠe. fineĠe. care de regulă îúi filtrează atitudinile printr-o mai mare experienĠă de viaĠă11. S-au îndoit că va fi aúa Ġăranii . inteligenĠă. epoca de comunism a produs o pervertire a inteligenĠei româneúti. La răspântie. ca efect al înăspririi condiĠiilor de viaĠă. De regulă. acestă trăsătură s-a distribuit pe cap de locuitor. RevoluĠia română a fost un veritabil seism social. ne-am plecat ca iarba câmpului úi ne-am ridicat după ce primejdia a trecut. socială úi morală care va fi imprimată poporului nostru de conducătorii săi. indiferent de domeniul sau de treapta socială pe care se manifestă (úi el se manifestă în toate domeniile úi pe toate treptele scării. ci în direcĠia acelui soi de interes personal aflat în răspăr faĠă de binele social. prezent în continuare în mod difuz (de aceea greu de identificat) în toate Ġesuturile societăĠii. úi criza de re-iniĠiere (după cincizeci de ani) în exerciĠiul democratic úi în economia de tip capitalist. exprimându-se în formula: "Fiecare se descurcă cum poate!". La 1789. Ei au supravieĠuit tocmai datorită acestei arme subtile: în faĠa primejdiilor.

cele legate de creaĠia culturală. al 14-lea congres al PCR s-a desfăúurat în conformitate cu. ci dezbină. în cel mai bun caz. al energiei electrice. diviziunea muncii are un efect contrar: ea nu uneúte.. în Polonia miúcarea "SolidarităĠii" a pregătit evenimentul vreme de un deceniu. Aúadar. úi sublimat. diviziunea muncii este "dacă nu unica. diferenĠierea între imediat úi privilegiat. când produsul intern úi bugetul sunt mici. Zilnic. căci ea constă în stabilirea unei ordini sociale úi morale sui generis" (Ibidem: 24). sau. funcĠia diviziunii muncii "depăúeúte infinit de mult sfera intereselor pur economice. fie frământată de fricĠiuni interne în cadrul fiecărui partid.au un regim de necesitate sublimată.de exemplu cele legate de domeniul transporturilor. care ignoră nevoia solidarităĠii sociale: profitând de relativa autonomie acordată (sau tolerată) de stat. despre creúterea sărăciei. din multele posibile. mai ales pentru categoria socială a intelectualilor . Prin natura lor. etc. Deasupra tuturor se situează sistemul bancar ca domeniu privilegiat. unele profesiuni . singura ei pregătire a constat în acumularea mecanică a disfuncĠionalităĠilor din sistemul social. Ea a avut. pe de altă parte. Să dăm trei exemple. Aúa cum a arătat Durkheim. de educaĠie . în societăĠile bazate pe specializarea úi diferenĠierea activităĠilor. despre oportunismul oamenilor politici (fie ei din opoziĠie. pe de o parte.sunt disfuncĠionale. O prea mare parte din energia socială pare scăpată de sub control de o clasă politică fie coruptă. social-democrată. despre lipsa unei legislaĠii eficiente. Mijlocul acestei acĠiuni este retribuirea muncii. ziarele furnizează articole despre corupĠie. duritatea sistemului totalitar nu lăsa loc de speranĠă. intră în acĠiune instinctul egoist. Un criteriu clasic de structurare socială este diviziunea muncii sociale. Chiar úi căderea regimului comunist devenise previzibilă în celelate Ġări din Europa de est cu câtva timp înainte.sunt practicate în regim de necesitate imediată. În consecinĠă. În România post-1989. sau al telecomunicaĠiilor . la polul celălat 13 situaĠia devine dramatică. Din această dezordine Ġara nu a ieúit cu totul nici până astăzi. alte profesiuni . reiterează separarea dintre grupurile profesionale. a contribui la realizarea solidarităĠii sociale înseamnă a săvârúi o lucrare morală. Un caz semnificativ: ignorate în fazele iniĠiale de guvernanĠi (pentru că 152 Decembrie 2000 .. cel puĠin principala sursă a solidarităĠii sociale" (Durkheim 1922: 26). caracteristicile unui seism: a fost imprevizibilă úi a produs dezordine.atât cele consacrate cât úi cele noi . În România. Indivizii umani se arată incapabili să pună laolaltă ceea fiecare are mai bun în fiinĠa sa. sau de la putere). nu este sesizabilă. Societatea pare stăpânită din umbră de geniul răului. conformismul prestabilit! RevoluĠia română nu a putut fi pregătită pe cale conútientă. adică destructurare socială. În condiĠii de viaĠă socială normală. În acelaúi timp.GheorghiĠă GEANĂ fusese úi ea anunĠată cu două/trei decenii înainte. fie pur úi simplu remarcabilă prin diletantism. Cu o lună înainte de căderea dictatorului Ceauúescu. însă. În condiĠii de sărăcie însă. criteriile care structurează colectivitatea socială . Câtă vreme nu-úi îndeplinesc menirea normală. astfel. managerii din domeniile de necesitate imediată úi privilegiată obĠin în mod artificial pentru ei úi pentru salariaĠii din domeniul respectiv retribuĠii situate mult deasupra venitului mediu pe cap de locuitor. de miúcarea narodnică.

n-a fost oare spiritul acelui manifest Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 153 . împărĠind indivizii în "criptocomuniúti" úi "anticomuniúti" úi făcând din reconcilierea naĠională un Ġel care nu se întrezăreúte. Un punct vulnerabil al sistemului social este că o etichetă poate fi atribuită. cât úi din acela al elitei non14 guvernamentale .. al foútilor activiúti comuniúti úi al foútilor ofiĠeri de Securitate" (ProclamaĠia 1990). unul din criteriile noi care i-a divizat pe români după 1989 úi care îi divizează încă úi astăzi este modul de raportare la perioada comunistă. însă. CirculaĠia elitelor se reduce. dacă la elaborarea legii electorale s-ar fi Ġinut seama de ProclamaĠie. Să ne reamintim: în concepĠia lui Pareto. acest criteriu aproape că nu mai contează. grevele cadrelor didactice din iunie 1999 úi februarie 2000 reflectă tocmai imoralitatea proastei organizări a diviziunii muncii sociale. pe orice listă. úi (3) neutralitatea pe care legea circulaĠiei elitelor o etalează faĠă de calitatea morală a indivizilor care trec de la o categorie socială la alta (Ġine. un grup de intelectuali din Timiúoara (oraúul în care se aprinsese flacăra revoluĠiei) terminau de elaborat ProclamaĠia de la Timiúoara. la circulaĠia etichetelor. De aici posibilitatea ca un individ să ajungă parlamentar sau ministru fără să posede calităĠile cerute de eticheta respectivă. se atribuie unui ins care posedă cunoútinĠe de drept.indivizii performanĠi din toate domeniile de activitate . ei propuneau ca legea electorală (atunci în curs de elaborare) "să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură. La nivelul masei demografice. recrutate atât din stratul masei. a spiritului de iniĠiativă sub presiunea stilului dogmatic totalitarist de conducere. de conútiinĠa fiecărui individ să nu ocupe un loc folosindu-se de o etichetă falsă). la 11 martie 1990). Logic vorbind. cea de "ministru". Este ceea ce se întâmplă în mod curent în viaĠa socială din România în ultimii zece ani. adică dinspre masă spre elite. la rândul ei. unuia care posedă îndreptăĠirea corespunzătoare. Întrucât indivizii se deosebesc între ei (din multe puncte de vedere). fără un examen prealabil.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 rezultatele educaĠiei sunt de lungă bătaie). societatea este inevitabil eterogenă úi îúi asigură echilibrul prin circulaĠia indivizilor. timp îndelungat. unde în elita guvernamentală pătrund foarte frecvent "etichete" fără acoperire. În fine. Există cel puĠin trei explicaĠii ale acestei situaĠii: (1) dispariĠia elitei politice din perioada interbelică în închisorile comuniste. La punctul 8 al acestui manifest. (2) atrofierea. de exemplu. două straturi: (a) elita guvernamentală úi (b) elita non-guvernamentală (Ibidem: 1298). o societate este alcătuită din două categorii principale de indivizi: (1) masa úi (2) elita. Elita . Locul unui individ într-o categorie sau alta este fixat de o etichetă: cea de "avocat".conĠine. Un criteriu de structurare socială care de asemenea nu funcĠionează normal în România acestor ani de tranziĠie este ceea ce Vilfredo Pareto (1919: 1299) a denumit circulaĠia elitelor. suspectate de imoralitate (datorită efectelor negative asupra elevilor). el acĠionează foarte puternic. polarizarea criptocomuniúti / anticomuniúti la nivelul clasei politice nu s-ar mai fi produs. astfel. având în vedere că unui procentaj ridicat de membri ai PCR trebuia să-i corespundă un procentaj ridicat de activiúti. la nivelul clasei politice. Aceútia circulă în general de jos în sus. Dar. uneori. atunci. "senator" etc. La scurt timp după căderea regimului comunist (mai exact.

sau în cel mai bun caz le lasă în plan secund. ajungem la nervul său etic. úi a aúezat pe baze moderne învăĠământul românesc de toate gradele. sub responsabilitatea lui Mircea Vulcănescu (filosof úi economist înzestrat cu geniu 154 Decembrie 2000 .economice úi politice -. E de luat aminte. IndependenĠa faĠă de principiul Sublata causa tollitur effectus permite răului moral să treacă aproape neobservat de la o epocă istorică la alta.cucerirea cea mai sigură a revoluĠiei române . deci. El singur este ceea ce se dezvoltă úi se împlineúte. Către acest scop final s-a tins necontenit în istoria universală. că nu tot ceea ce se află în plan secund este úi secundar! De fapt. dacă nu le respectă úi legiuitorii înúiúi. În timpul celui de al doilea război mondial (deci într-o perioadă de mari suferinĠe omeneúti). pas cu pas úi în toate compartimentele.. sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. moralitatea este temeiul întregului edificiu social. la fel nu se poate construi un sistem social fără o moralitate sănătoasă. Prin urmare. indiferent de orientarea lor politică. România s-a modernizat úi a devenit un stat de importanĠă europeană în numai úapte ani.. de un recurs la morală. "schimbarea" culorii politice. sau alte materiale de construcĠie.... dacă o parte din fondurile alocate aplicării lui se scurg pe căi obscure. în cursul îndelungat al timpului. cărămizi.nu este imună în faĠa răului. s-a înfăptuit tot prin ignorarea punctului 8 al manifestului de la Timiúoara!. dacă cei care înalĠă efectiv clădirea sustrag ciment. alături de colegi care aveau în biografia lor ani grei de temniĠă în comunism! Mai mult decât atât. dar úi în marile partide istorice (PNğCD15 úi PNL16). Prăbuúirea unei dictaturi ce părea de neclintit a adeverit încă o dată afirmaĠia lui Hegel.GheorghiĠă GEANĂ prea idealist în radicalismul lui? În anii imediat următori. În zadar se promulgă legi. domnitor intrat în legendele populare.. Aúa cum nu se poate înălĠa o clădire pe un teren care nu asigură stabilitatea edificiului. Până úi libertatea . oamenii uită problemele morale. În secolul al 19-lea. În zadar se elaborează un bun proiect de redresare economică. Concluzia: recurs la morală Aúadar. foúti activiúti comuniúti vor fi acceptaĠi (fără a fi supuúi vreunui purgatoriu!) nu numai în partidele de stânga. În zadar e perfect în privinĠa calculelor de rezistenĠă úi de funcĠionalitate proiectul unei clădiri cu multe etaje. însă." (Hegel 1992: 33). moralitatea (îndată ce e pusă la locul ei) nu se mai vede. dar ea este acolo unde trebuie úi asigură trăinicia úi funcĠionarea sistemului social. Dar în condiĠii de destructurare socială libertatea poate degenera în anarhie. PreocupaĠi de problemele imediate . Lucrurile s-au întâmplat / se întâmplă la fel úi după revoluĠia din 1989. reforma socială trebuie însoĠită. Ca orice fundaĠie acoperită de construcĠia propriu-zisă. de oriunde am apuca firul unei probleme ivite în aceste ceasuri ale tranziĠiei. problemele morale influenĠează latent dar decisiv problemele din planul prim al vieĠii sociale. lui i s-au adus toate jertfele pe vastul altar pământesc. Spiru Haret a obĠinut sprijinul celor mai de seamă intelectuali ai Ġării. că "libertatea (. pe care alegerile din 1996 au produs-o la nivelul puterii. din planul secund. În primul deceniu al secolului al 20-lea.) e unicul scop al spiritului. De-acolo.

pentru excelenta atmosferă intelectuală din timpul ConferinĠei úi pentru permisiunea de a publica în româneúte prezenta versiune. la tratativele de pace. înlocuirea unui guvern (sau chiar a unui ministru). aplicată proletariatului úi intrată în limbajul-cheie al marxismului. soziale Probleme und soziale Sicherung in Südosteuropa". alcătuit din Partdul NaĠional ğărănesc (PNğ). latura juridică. Partidul Social Democrat (PSD) úi Partidul Comunist Român (PCR). textul de faĠă a constituit substanĠa comunicării subsemnatului la ConferinĠa cu tema "Sozialstruktureller Wandel. familie compusă din douăzeci/treizeci de persoane úi chiar mai mult (Benveniste 1969: 218). 3. termenii de "tranziĠie" úi "reformă" se referă aici úi în continuare la trecerea de la un regim totalitar comunist la regimul democratic. nu se putea găsi o expresie mai adecvată pentru starea de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 155 . bazată pe proprietatea socialistă. caracteristic societăĠii de tip occidental. Note * Într-o versiune preliminară. rezultă că reperele morale necesare există. bazată pe proprietatea privată. ci chiar zădărnici orice proiect economic sau politic. PNL úi PSD au acceptat alianĠa cu PCR. Prin acĠiunea ei latentă.îndeosebi Dr. 2. ci o evidenĠă etnopsihologică. În primii 15-20 ani de după extinderea comunismului. 21-23 martie 2000). ci tocmai în agrara úi înapoiata Rusie. Expresia "clasă muncitoare". E ca úi cum ceea ce face un Ġăran sau un cadru didactic nu s-ar putea numi tot "muncă"! ùi nu e singurul caz în care limbajul se întoarce împotriva celui care îl utilizează. ele trebuie doar scoase din nou la lumină úi urmate17. introducea involuntar o discriminare. úi-au făcut iluzii. Cea mai gravă dintre aceste extinderi ale crizei este aceea care afectează latura morală a vieĠii sociale úi. Dacă adăugăm úi exemplele menĠionate anterior privind existenĠa în tradiĠia populară a unei etici pozitive a muncii. 1. Dr. capitalistă. ca o derivaĠie. o criză morală se vindecă mult mai greu.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 moral). Partidul NaĠional Liberal (PNL). Autorul mulĠumeúte úi pe această cale organizatorilor ConferinĠei . tezaurul României a sporit cu 11 vagoane de aur. Poate fi úi aceasta (în plus faĠă de ideea lui Lenin privind veriga slabă în lanĠul statelor capitaliste) o explicaĠie a aplicării teoriei marxiste despre revoluĠia socialistă nu într-o Ġară dezvoltată úi liberalistă din Europa de Vest. Fireúte. Dacă mai e nevoie să menĠionăm. 5. afinitatea ruúilor faĠă de un mod de viaĠă mai colectivist decât al altor popoare nu e doar o prezumĠie. PNğ. Să ne întrebăm. dacă ar putea fi comunismul compatibil cu firea vreunui alt popor? Istoria socială atestă că vechii slavi au trăit în cadrul familiei extinse. 4. de asemenea (prin sincretism cu moralitatea). la economia de piaĠă. Prin urmare. Crizele economice úi cele politice pot fi depăúite prin simple acte de intervenĠie: o investiĠie financiară suplimentară. Spre deosebire de acestea. o criză morală poate nu doar încetini. ea afectează caracterul (individual úi colectiv) úi (în cazul crizei morale colective) poate lăsa urme peste secole chiar. Anneli Ute Gabanyi úi Prof. aceúti termeni desemnează trecerea de la o economie centralizată. pentru sprijinul financiar. etc. în speranĠa unei mai blânde atitudini din partea Uniunii Sovietice. Anton Sterbling (coordonatori útiinĠifici). numită zadruga. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost organizată úi săvârúită de Blocul NaĠional Democrat (BND). Johanna Deimel úi Hansjörg Brey (responsabili cu problemele administrative) . organizată de Südosteuropa-Gesellschaft úi Akademie für Politische Bildung (Tutzing. formula standard care desemna totalitatea Ġărilor cu acest regim era "lagărul socialist". aúa cum a lăsat regimul fanariot (din secolul al 19-lea) în caracterul naĠional al românilor.pentru ocazia ce i-au oferit-o de a-úi face cunoscute ideile din comunicare. Dr. Din punct de vedere economic. practic incontrolabilă.

Blaga (1978). Salturile de la extrem la extrem nu stau în firea ei. Sfârúitul e tragic: Ion moare ucis de bărbatul fostei sale iubite. deopotrivă. expresia va fi înlocuită cu sintagma "sistemul socialist mondial". până úi propagandiútii PCR nu úi-au putut stăpâni mirarea (o mirare ipocrită): "Poporul nu mai cântă! De ce nu mai cântă poporul?". la culesul viei. Fireúte. pentru a nu se încălca morala nescrisă a satului. privite sintetic úi în ciuda extremei lor bogăĠii úi varietăĠi. 8.GheorghiĠă GEANĂ prizonierat în care ajunseseră Ġările din subordinea Uniunii Sovietice! Ulterior. 11.deci tinerii încă necăsătoriĠi -. pregătirea lentă a evenimentelor este o trăsătură a caracterului lor naĠional: "Istoria. romanul Ion descrie drama unui tânăr Ġăran care iubeúte o fată. arta. curentele literare. ale frumosului. de Baldassare Castiglione. pe care rareori le întâlnim la alte Ġări. este întâi de toate o carte de educaĠie civică (am zice astăzi). ci după vreo zece ani să vă bucuraĠi!". dornic să dobândească pământ. 10. Basil Munteanu a argumentat că. Unii exegeĠi români o situează alături de scrieri din Renaútere precum Il Principe. FranĠa ia atitudini perfect determinate. de exemplu. autorul a scos în evidenĠă semnificaĠia tipică. Atunci când munceúte cu plăcere. Anderson (1971). VariaĠiuni cu aceeaúi semnificaĠie ale cuvintelor "muncă" úi " munci" se află în mai multe locuri din cartea lui Neagoe (vezi. etc. gândirea FranĠei. Apărut în 1920. 6. categoria socială cea mai nedrept afectată de crizele economice este aceea a intelectualilor care nu lucrează în sfera producĠiei. se căsătoreúte cu alta. Acest fapt poate explica apropierea intelectualilor de orientările "etatiste" nu numai în Europa de Est (Sterbling 1995). românul cântă . care au trecut prin coúmarul comunist. când la sate s-a încheiat (în mod forĠat) cooperativizarea socialistă a agriculturii. instaurările sociale . Totuúi. Hora satului este denumirea unei petreceri ce avea loc de regulă duminica úi în zilele de sărbătoare în toate satele româneúti. Bătrânii satelor au întâmpinat bucuria spontană a tinerilor cu vorbe de felul acesta: "Nu acum. reprezentativă. Ion este numele masculin cel mai frecvent în onomastica românească. În societatea modernă. Denumindu-úi astfel romanul. la seceratul grâului. 9. inclusiv copii úi bătrâni. cu unele accente religioase caracteristice epocii.cântă din gură. 12. 191). afirmă că preferă privaĠiunea economică decât privaĠiunea de libertate. ci úi în Europa de Vest. adică liber. Un fapt interesant vine să exemplifice indirect ce înseamnă libertatea muncii. însă. AsistenĠa era compusă din săteni de toate vârstele. care aveau astfel prilejul să se cunoască mai bine sub privirile comunităĠii săteúti. ci revelează o impresionantă continuitate în evoluĠie. însă. prezintă o armonie. Hora este un dans popular românesc. ambele în raport cu poziĠia omului faĠă de proprietate. ÎnvăĠăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. mai mult decât prin convingerea evenimentului" (Munteanu 1945: 1). ale societăĠii. în cerc. a mesajului din carte.revoluĠiile. La dans participau. 13. mai bogată. el se comportă astfel atunci când efortul cerut de specificul muncii nu e prea mare: la munca fânului. etc. úi Il Cortegiano. în cursul cărora spiritele se pregătesc lent pentru viitoarea prefacere úi se conving de necesitatea ei prin persuasiune. precum úi frustrarea de această libertate. 156 Decembrie 2000 . Există suficiente mărturii orale în acest sens. numai fetele úi feciorii . FaĠă de problemele mari ale vieĠii. După aceea. pe care nu încetase să o poarte în suflet. în care participanĠii se prind de mâini. iar despre úezătoare úi clacă Bot (1969). Despre asociaĠiile voluntare a se vedea Banton úi Sills (1968). care nu se contrazic radical de la epocă la epocă. 7. marea majoritate a intelectualilor din Est. din care cităm aici. 174. Acest detaliu de comportament a mai putut fi observat până în 1962. pp. Într-un remarcabil eseu. Marile evenimente colective .cunosc în FranĠa lungi perioade de tranziĠie. la francezi. nici răsturnările brutale. de Niccolo Machiavelli.. unde suficient de mulĠi scriitori úi filosofi au cochetat cu ideologia comunistă úi cu experimentarea ei în Est. literatura. a personajului úi. o unitate. 126.

GheorghiĠă. International Encyclopaedia of the Social Sciences. nu atunci când ele devin regulă. Iaúi: Institutul European. ministru de externe! Nu e vorba aici de a face aprecieri privind prestaĠia d-lui Andrei Pleúu în postura de ministru de externe. 17.ContradicĠie úi confuzie în România de după 1989 14. 15. trebuie să existe. Sills (general editor). 1990-1998). în American Anthropologist. Paris: Les Éditions de Minuit. Geană. Le vocabulaire des institutions indo-européennes. Este. 73 (1): 209-222. Blaga. România úi războiul mondial din 1939-1945. 2000. ea presupune conútientizarea zonei vulnerabile. Partidul NaĠional ğărănesc Creútin Democrat. sau. Iaúi: Centrul de Istorie úi CivilizaĠie Europeană. putem accepta excepĠiile. Buzatu. "Voluntary Associations in History". 4 (37-38. 1922. 16. Bot. Paris: Presses Universitaires de France.. în David L. Berdiaev. În contextul de faĠă. 1994. Benveniste. Originile úi sensul creútinismului rus. Filosofia lui Dostoievski. 1999. În sfârúit. 14: 357-379. această úansă vine dinspre instituĠiile cu funcĠie educativmodelatoare: úcoala (de toate gradele). în versiune cernâúevskiană: Ce-i de făcut? Se va fi înĠeles că lucrarea de faĠă este una de diagnoză. De la division du travail social. de exemplu. cazul unui cunoscut critic de artă ajuns. Cluj-Napoca: Editura Dacia. 1995. "ReflecĠii psihoistorice úi geopolitice privind dubla strategie a României în cel de al doilea război mondial". cu o expresie de care am mai făcut uz. Anneli Ute. în Origini Romanian Roots. Partidul NaĠional Liberal. úi mass-media. Durkheim. 1. La personnalité de base. Important înainte de orice este faptul că úansa vindecării există.. Berdiaev.claca". germ. Nicolai. Nicolai. biserica. voinĠă socială. 1969. fireúte. "ùezătoarea în zona Năsăudului". Gh.: Die unvollendete Revolution. pentru ca aceste instituĠii să-úi poată îndeplini această misiune. Banton. Bucureúti: Editura FundaĠiei Culturale Române. Apoi. Domnia sa úi-a justificat anticipativ gestul. 1968. Robert T. Odată cu Pareto însuúi. 1953. Paris: Librairie Félix Alcan. Iuliana. Descoperirea mijloacelor de acĠiune pentru vindecarea morală presupune o altă investigaĠie. Michael. dar cu un anume discernământ: atunci când ele întăresc regula. Émile. vol. Aici se ridică. RevoluĠia neterminată (orig. întrebarea: Cum?. în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei / 1965-1967: 305-346. "Voluntary Associations". Sills. ReferinĠe bibliografice Anderson. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 157 . Nicolae. Mikel. and David L. prin asumarea la scara generală a potenĠialului de fecunditate pe care-l poate încapsula o fericită inadecvare (Pleúu 1986). "voinĠa socială" nu este o formulă metafizică. Émile. 1971. 1992. 39-40). atât cât se întrevede deocamdată. în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei / 1978: 255-260. 1978. dorinĠa de a acĠiona úi alocarea fondurilor necesare. 4-eme éd. 1969. Dufrenne. Gabanyi. "ContribuĠii la studiul formelor tradiĠionale de într-ajutorare în muncă . vol.

"Fericitele inadecvări ale lui George Călinescu". 1999. Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte. Jurnal. Margaret. Eine imagologische Studie. Köln: Böhlau Verlag. 1985).: "Zur intellektuellen Situation und zur Lage der Intellektuellen in Osteuropa". Heitmann. The Virtue of Civility. Anthropology Today. 1919. 1953. Lausanne.: Das Rumänenbild im deutschen Sprachraum. Max. 1990. 1995. "Portretul FranĠei". Dan Zamfirescu úi G. germ. Traité de sociologie générale.: Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus. 1999. Mihai. Aufbruch oder Konfusion? Zur intellektuellen Lage und gegenwärtigen Modernisierungsdilemata in Osteuropa. trad. Rebreanu. "Intelectualii úi condiĠia lor în Europa de Est". Munteanu. 1995. note. 16). 1945. II. Socol. Bucureúti: Editura Minerva. pp. Basil. 12: 16-17 (orig. by Steven Grosby. ÎnvăĠăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (editori: Florica Moisil.: Dumitru Hîncu (orig. Vilfredo. Bucureúti: Institutul Român pentru Libera Întreprindere.). Klaus. Etica protestantă úi spiritul capitalismului. 1775-1918. în A. 1986. Mihai. rom. 308-314. and Civil Society. Pareto. Indianapolis: Liberty Fund. 1997.GheorghiĠă GEANĂ Hegel. în Ralph Linton (ed. Abram. 158 Decembrie 2000 . Liviu. 642-667. Selected Essays on Liberalism. F. Bucureúti: Humanitas. Ochiul úi lucrurile. trad. Paris: Librairie Payot. Frankfurt/Main: Suhrkamp-Taschenbuch Wissenschaft. Andrei. Sterbling. Edward. Tradition. 1945. Studiu introductiv. 1970 (orig. în România liberă. în Timpul. L. 20 martie 1990. Un studiu imagologic. Gheorghe.). Bucureúti: Editura Univers. Bucureúti: Editura Minerva. germ. Hamburg 1994: 9-34). 1992 (orig. în Andrei Pleúu. Mărturie orală.: Ihor Lemnij (orig. Imaginea românilor în spaĠiul lingvistic german. pp. Pleúu. îngrijire de ediĠie de Constantin SchifirneĠ. Ralea. The Science of Man in the World Crisis. 1905). 1984. Heft 5. "National Character". 1775-1918. NuĠă. Fenomenul românesc. în Transilvania. ProclamaĠia de la Timiúoara. Anton. ed. 1837). Weber. colecĠia "Ethnos". Bucureúti: Editura Albatros. 107-122. sec. 1993. 26 (3-4): 1-7. ProclamaĠia. New York: Columbia University Press. Chicago: Chicago University Press. "The Concept of Basic Personality Structure as an Operational Tool in the Social Sciences". pp. Neagoe. 1997. Kardiner. Shils. I (editori: Florica Puia Rebreanu úi Niculae Gheran). în: Anton Sterbling. Beiträge aus dem Fachbereich Pädagogik. rom. An Encyclopedic Inventory. Bucureúti: Editura Meridiane. W. involuĠie úi tranziĠie în agricultura României. Mihăilă). Mead. G. Kroeber (ed. EvoluĠie. germ.

teorii. ú.TranziĠie úi restauraĠie TranziĠie úi restauraĠie Titus PRIBOY Perioada de după 1989 din România este de obicei numită perioada de tranziĠie. RestauraĠia . reimplementarea unor structuri. din când în când. sub raport structural. distruse. un ansamblu de acĠiuni care au drept rezultat reconstrucĠia. care au mai existat úi au funcĠionat pe teritoriul Ġarii în care are loc procesul respectiv. în ansamblu ea ar fi un proces de reforma. procese din domeniul economic.. O abordare în funcĠie de schema amintita mai sus este explicabilă úi. privatizare. de regula. ca proces care se poate desfăĠura într-o serie de sectoare ale societătii vom înĠelege.a. pe deplin întemeiată. de unde s-ar putea deduce ca restauraĠia este un proces care se manifesta sporadic úi care în general prezintă un interes secundar. Sub un anumit raport general.o componenta structurală a tranzitiei actuale Termenul de tranziĠie are un conĠinut foarte larg. Relativ la unele evenimente din perioada de tranziĠie.deja devenită úablon . stări care însă fuseseră eliminate. úi se înĠelege. Prin restauraĠie. iar în legătură cu problemele din sectoarele amintite sunt folositi termeni ca: restructurare. Acesta este reprezentarea simplă. artei etc. sub anumite raporturi. dar numai rareori. se foloseúte termenul de restauraĠie. învaĠamânt.. a restauratiei. în anumite cazuri aceste idei Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 159 . concepĠii mai vechi. este de regulă abordată în funcĠie de o anumită schemă . structuri. De exemplu în diferite domenii ale gândirii social-umane pot fi readuse în actualitate diverse idei. din justiĠie. Este însă de reflectat dacă orice formă de revenire o putem considera sau o putem numi restauratie. restauraĠia desemneaza o revenire la ceva. stari de fapt etc. dar totodată ea prezintă úi dezavantaje semnificative. termenul de restauratie circulă cu un continut mult mai restrâns. dar esentială. politic dar úi cele din domeniul ideilor.în cadrul căreia pe primul plan sunt puse probleme din sectoarele vieĠii economice. pe de altă parte ea favorizează ignorarea anumitor procese importante în timp ce alte procese pur úi simplu nu pot intra sub incidenĠa ei. politice. În ce priveúte tranziĠia. care în ordine temporală este ceva vechi sau o repetitie. el poate desemna procesul de trecere de la un sistem al altul (nu importa ordinea în care se succed sistemele) de la o stare a unui sistem la altă stare a aceluiaĠi sistem. sănătate etc.

trecându-se la măsuri care în continuare au fost prezentate drept măsuri de reformă în timp ce. totuúi este îndoielnic daca schimbări.S. din cadrul vechiului sistem úi a unor persoane.. dar úi în alte Ġari .úi a unor structuri.a.deci restauraĠia ar fi o reforma mai extinsă úi mai radicală. efectiv. denumite etc. La noi s-a observat úi un alt proces . culturale etc.a fost reforma sistemului comunist. .R. îndeosebi. dar în veúminte mai mult sau mai puĠin noi ú.Procese de tip restauraĠie úi anume: un proces de restauraĠie capitalista úi de reconstrucĠie a democraĠiei etc. Din perspectiva sugerată mai sus. în Ġuvoiul de evenimente numit tranzitie.deocamdată acest al doilea proces unora le pare exclus dar el nu este exclus. este cel puĠin îndoielnic daca denumirea care li se dădea. reprezentanĠii úi aparătorii vehementi ai fostei societăti de tip comunist. Procesele sau programele amintite mai sus sau evaluate. a unora dintre exponenĠii. E un proces de conservare . în diferite moduri. dar din diverse motive.. . totodata.d. în unele Ġari. mai era corectă. Am să dau câteva exemple: înlăturarea sistemului politic bazat pe un singur partid úi înlocuirea lui printr-un sistem politic bazat pe mai multe partide. în timp ce retrocedarea a 50 de ha ar fi o restauraĠie. ca cele mentionate pot fi considerate procese de restauraĠie deúi ele au ceva în comun cu restauraĠia. institutii.m. Totuúi această schimbare ar tine de reformă úi nu de restauratia unor structuri ale “vechiului“ regim. dar când se reconstituie dreptul de proprietate pentru 10 ha. în mare măsură în functie de interese politice. în ce măsură se mai poate contesta că are loc o restauratie? 160 Decembrie 2000 . Deci în afara a ceea ce putem numit “restauraĠia capitalista“ putem avea în vedere úi o “restauraĠie comunista“. de exemplu apar structuri efectiv noi sau vechile structuri reapar. Sau în alĠi termeni dupa reformă ar putea avea loc o contra-reformă. în conditiile în care în plus se implementează úi o serie de alte structuri ale societătii capitaliste. economice. procesul declanúat a făcut ca programele de reformă să fie cu mult depăĠite.Titus PRIBOY pot deveni un fel de programe de acĠiune pentru anumite grupuri de oameni.care poate îmbrăca úi forma unui program de conservare .ùi un proces de înnoire care îmbracă mai multe forme. forme de proprietate etc. putem distinge mai multe procese dintre care unele au caracterul unor programe úi anume: . Retrocedarea a 10 ha de teren agricol ar fi o reformă. desigur că între 10 ha úi 50 ha este o diferentă importantă.S. din cadrul unor diverse structuri ale societătii.de tip comunist. . Dar nuanĠele sugerate mai sus nu schimba datele principale ale discuĠiei. legate de trecut.care însă nu poate fi considerat de restauratie úi care constă în faptul revenirii în rândurile din fată ale scenei sociale. în fostele Ġari comuniste în care s-au făcut unii paĠi spre restauratia capitalistă poate avea loc úi o restauraĠie de mai mare sau mai mica amplitudine . interpretate. IniĠial ceea ce s-a avut în vedere .în U. care afecta una dintre componentele “nucleului tare“ al doctrinei comuniste.

Interpretările pe care le-am amintit mai sus au fost stimulate de mai multe motive. sunt reluate structuri care deja anterior functionează în tara în care au loc schimbările “reformiste“ problema se schimbă. pe de altă parte. Dacă.de regulă vag definită . astfel. ziariútii etc.care are elemente comune cu cele relatate mai sus.populaĠia pe care o afecteaza.iar în legătură cu amploarea ei există divergente importante.a avut loc o perioadă de tranzitie sau de trecere . în acelaĠi timp . în ce sens mai piti spune că ai reformat primul sistem? Prin volum . au acceptat să participe la “a da roata istoriei înapoi“. este adevărat.de fapt mult mai complex . În condiĠiile amintite. procesul a luat o mare amploare úi în majoritatea fostelor state socialiste. în timp ce restauraĠia în domeniul economic este abia în curs de desfaúurare. în ansamblu putem însă afirma că ea este deja o realitate.dar aceasta este o altă chestiune. din interiorul sistemului úi era orientată spre reformarea sistemului. restauratia contemporană este cea mai mare restauratie pe care a cunoscut-o istoria. Dar úi în această “viziune“ restauraĠia ramâne o componentă structurală a tranzitiei. ulterior. s-a afirmat un puternic curent îndreptat spre o restauratie capitalistă .limbajul politic o ocultează iar odată cu acesta sunt ocultate sau tratate sumar úi o serie de probleme economice.S-ului. după 1945 a avut loc un proces de schimbare a sistemului capitalist cu cel socialist . În ce priveúte partidele. în linii mari procesul s-a încheiat. în aceeiaúi masură. în mod clar. sociale etc.S a pornit din interiorul U.S. restauraĠia a fost iniĠiata de către unii reprezentanĠi ai fostei puteri comuniste. prin suprafaĠa pe care se desfaúoară. le era úi le este greu să o facă într-un mod prea strident.RS. de tip democratic etc. legate de procesul respectiv. adoptă un program de restauratie .proces care implică úi reconstructia . Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 161 . la unii oameni politici.care ar rămâne limitată . la noi. care în esenĠa úi-au propus să înlocuiască sistemul de tip comunist printr-un sistem capitalist. dacă unii dintre foĠtii conducători comuniĠti mai mult sau mai putin voluntar.de exemplu în restaurarea sistemului politic.a unor structuri care au mai functionat în trecut. care ani de zile declarasera că restauratia ar echivala cu “a da roata istoriei înapoi“. În acest context poate fi amintit úi un alt fapt . nici nu putea fi vorba despre anunĠarea unor intenĠii de a restaura capitalismul sau “democraĠia “burgheza“. prin tranzitie înĠeleg un proces de trecere de la structurile societătii socialiste spre o “altă societate“ . la noi în anumite domenii ale societătii noastre. însă. La noi. o reformă se poate realiza reluând anumite structuri care au existat în alte tări sau/úi eventual adoptând structuri cu totul noi. în toate domeniile vietii sociale .din diferite motive .deoarece dacă elimini un sistem úi îl înlocuieĠti cu altul.dar tranziĠia respectiva nu însemna úi revenirea la structuri care mai fuseseră construite úi functionează pe teritoriul tării noastre. . După câte se pare.acesta cred că era termenul mai frecvent pe atunci folosit . or. După cum se Ġtie initiativa schimbărilor din U. Un alt fapt: într-o Ġara.TranziĠie úi restauraĠie RestauraĠia nu a avansat.R.de trecere de la un sistem al altul .

Astfel. că în tratarea unor probleme este oportun să se folosească úi o reprezentare a tranzitiei. oarecum separat. nu risca să folosească termeni care pot produce feed-back-uri care pot avea consecinte nedorite. în timp ce la noi . ca sfiala. Prin observaĠiile pe care le-am facut eu am vrut să atrag atentia. úi. întrucât. 162 Decembrie 2000 . în general. or.sugerată mai sus .particulară . de a nu se face aluzii la restauraĠie. .la nivelul actorilor istoriei. daca vom adopta punctul de vedere menĠionat vom observa mai uúor unele particularitaĠi úi diferenĠe dintre diferitele restauraĠii care au avut loc în timp.ar urma să fie considerată o abatere de la normă. fără însă a afecta úi tipul de proprietate. categorii sociale etc. în timp ce. termenul este folosit pentru a desemna procesul complex de conducere.conotaĠia susĠinuta pe o tradiĠie îndelungata care úi în prezent este puternică . atunci conotatia ataĠată restauratiei contemporane . s-a produs o “figură“ la nivelul macroscopic al istoriei care consta într-o inversare de rol . deci cu o semnificaĠie adecvata procesului la care se referă. restauratie în general.Titus PRIBOY Există úi un motiv mai general. daca norma este cea menĠionata atunci. astfel în spiritul unei vechi traditii. sau poate fi făcută o distinctie între procesul de restauraĠie úi actori politici care pun în practica procesul de restauraĠie. fie el de dreapta sau de stânga. care să permită a tine cont. restauraĠia contemporana . De exemplu. o restauraĠie poate consta în revenirea la putere a unei foste familii dominatoare.ca proces prin care se revine la libertate. Astfel a apărut un fel de consens tacit. în cursul actualei restauraĠii are loc. a unor clase. termenul de restauraĠie fie ca se referă la revenirea unei foste clase dominatoare.în spiritul unei tradiĠii puternice. în sensul cunoscut. în prezent. care s-a bucurat úi se mai bucură de un puternic prestigiu în cadrul unei populatii cu o anumită educaĠie. de unele dintre componentele ei. printre altele. de dirijare a tranzitiei de la un sistem la altul. úi o schimbare fundamentala la nivelul tipului de proprietate. a unui fost regim politic etc. în aceste condiĠii daca vom conveni a considera prima conotaĠie a termenului .prin acĠiunea reprezentanĠilor “legitimi“ ai fostului sistem au a urmaúilor lor. După cum se útie .s-a produs o abatere de la normă. la democraĠie etc. AĠa ceva nici nu ar fi posibil. este însoĠit de conotaĠii negative. termenul de restauraĠie a fost úi este asociat cu semnificaĠii negative. revenirea care sa aibă úi consecinte pe plan economic. nici un partid.dar nu numai la noi . este însoĠita de conotaĠii pozitive. restauraĠia franceza s-a realizat în spiritul normei. de altfel úi termenul de capitalism se foloseúte în anumite medii.deci oarecum.drept ceea ce ar fi o normă. Printre remarcile pe care le-am făcut până aici cu privire la termenul de restauratie eu nu am vrut nici cel puĠin sa sugerez că cel de reformă ai trebui abandonat. cum ar fi aceea pe care o numim restauraĠie. rele. în timp ce.deci restauraĠia se produce . În mod uzual se consideră normală situatia în care sistemul îndreptat de la putere este readus la putere . Dar nici nu ar fi necesar.

în timp ce la noi. pe de altă parte. Pentru a da o relativă unitate expunerii .TranziĠie úi restauraĠie Un anumit tip de restauraĠie se poate realiza într-un timp scurt. în mod obiĠnuit evenimente cu structuri de tipul “furtului revoluĠiei“. În cadrul comparaĠiei.care poate dura mai mulĠi ani. de structuri circulare. După prăbuĠirea comunismului cred că restauratia va fi considerată în lucrările de istorie.mă voi folosi de o comparatie între restauraĠia contemporana úi restauraĠia franceza (1815-1830). caz în care vom avea în vedere ceea ce prin convenĠie putem numi perioada de restauraĠie în sens extins. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 163 .au avut loc în FranĠa înainte de a fi început restauraĠia. Unul din motivele care justifica extinderea sugerată spre trecut.vom conveni a spune că ilustrează o a doua restauratie. se crede.dar úi din alte motive . în vreme ce alte tipuri de restauraĠii . de exemplu.sau într-un sens din nou o “figură“ a istoriei care face parte dintr-o “familie“ de figuri. această temă pur úi simplu nu mă interesează. Sub un anumit raport. procese similare erau pur úi simplu excluse. a evolua anumite stări de lucruri care vor fi sepecificate în paragrafele următoare. În primul rând. asta pe de o parte. úi ceea ce la noi s-a numit “furtul revolutiei“ poate fi descris úi ca un ansamblu de evenimente cu o structură circulară. uneori vom avea în vedere úi evenimente care s-au petrecut în FranĠa. O COMPARAğIE. îl constituie faptul că unele procese legate de dezvoltarea capitalismului .implica procese ca cel de privatizare . restauraĠia apare ca un úir de evenimente cu o structura circulară . spre deosebire de ceea ce. Varietatea structurilor circulare este cu mult mai mare decât rezultă din exemplele pe care le-am dat mai sus. comparaĠia va fi folosita ca un instrument care permite a repera unele aspecte.ca de exemplu restauraĠia de la noi .care sunt mai importante: similitudinile sau diferentele.presupunând că este posibil . structuri semnificative ale celei de a doua restauraĠii sau în anumite cazuri. Astfel. Pentru simplificarea expunerii restauraĠia franceza va fi numită uneori prima restauratie. după câte se pare. Propunându-mi să fac unele comparatii între cele două restauratii mai trebuie să adaug că scopul urmărit nu va fi acela de a stabili . se poate arăta că. mici scenarii privind modul în care pot sau/úi este dezirabil. au mai avut loc úi în trecut în diferite perioade din istoria unor diferite popoare. cu unul sau două decenii înainte de începerea sau după sfârĠitul restauratiei. în timp ce restauraĠia care are loc în prezent la noi sau restauraĠiile care au avut sau pot avea loc în alte Ġari foste comuniste . a gasi puncte de plecare pentru a construi conjuncturi.ca de exemplu libertatea comertului . iar unele dintre structurile descrise mai sus sunt similare cu structuri cunoscute în diverse alte discipline (structura circulară implicată în procesele de tipul restauratiei trimit la aúa numita “naraĠiune circulara“. o categorie cu mult mai importantă decât fusese considerată în trecut.

în timp cea două restauratie a readus la viaĠa. în timp ce restauratia a apărut ca revenirea pe anumite planuri. iar tema despăgubirilor a apărut úi la noi úi este încă în dezbatere.un conflict între grupuri care militau pentru a asigura cât mai multe facilitaĠi dezvoltarii rapide a capitalismului (în primul rând pentru libertatea comerĠului) úi cei care militau pentru o limitare a acestor facilităti. În cadrul succesiunii de sisteme. Similitudini si diferenĠe O primă similitudine generală. un sistem ale cărui principii de bază: libertatea. capitalist erau deja folosiĠi în perioada restauraĠiei. a fost de câteva ori mai mică. reinstalat. Sau: prima restauratie a readus la viaĠa un sistem care avea să aibă o existentă efemeră.sistemul feudal sistemul contesta . apoi. concepĠie în economie etc. de a avea contacte libere cu oologii lor din alte tări ú. la noi. cu averile statului. amintite mai sus . pentru o scurtă perioadă. 164 Decembrie 2000 . aceea impusă de revolutie úi apoi de imperiu.a. în cursul primei restauratii devenise un fel de slogan. . cerere care.m. se útie restauraĠia a fost precedata de o lungă perioadă de dictatură comunistă. numele lor adecvat . în cultură etc. în cele din urmă. în cursul carora. de cultură etc. perioada de trecere de la capitalism la socialism ú.a. ar urma úi este de dorit sa dureze.în cadrul primei restauraĠii a aparut (de fapt procesul începuse mai mult) o masă mare de oameni care nu aveau de lucru úi similar în cadrul celei de a doua restauratii (de care facem abstracĠie). Prima restauraĠie fusese precedata de trei dictaturi: cea feudală.de restauratie. profitând de devalorizarea monedei procese similare au apărut úi la noi în cursul actualei restauratii. uneori de exemplu s-a cerut un control al preturilor. cu averile confiscate de catre stat. suma care se pare că. a presei. la sistemul feudal. similitudini ca cele semnalate mai sus sunt uĠor de observat dacă dăm faptelor. democraĠie.Titus PRIBOY ComparaĠia cu restauraĠia franceza nu este singura posibilă. sistemul capitalist. úi aĠa s-a dat posibilitatea oamenilor de Ġtiintă. de data aceasta definitiv. pe diferite căi. banală dar care nu poate fi omisă: atât prima cât úi a doua restauraĠie au fost perioade. după decenii de dictatură a fost asigurată libertatea politică. úi din nou înlăturat. cerinĠe similare au fost formulate úi la noi. în cadrul primei restauraĠii mulĠi s-au îmbogaĠit din afaceri cu statul.d. se pot dovedi sugestive úi comparatii cu anumite perioade din istoria Ġarii noastre ca de exemplu perioada dintre cele două războaie mondiale. procesului actual de reimplementare a structurilor de tip capitalist. sub forma: un miliard pentru emigranĠi. În cadrul primei restauraĠii au avut loc repetate controverse cu privire la averile confiscate de care era legată úi cererea de a da despăgubiri foĠtilor proprietari. (În acest context este oportun să amintesc faptul că termeni ca sistem feudal. deci aparuseră înaintea marxismului).avea să fie eliminat. tot în cadrul primei restauraĠii a aparut (este vorba despre un proces care începuse mai de mult din timpul revoluĠiei) . Alte similitudini úi diferenĠe: prima restauraĠie poate fi definita ca o fază în istoria unor sisteme úi anume: sistemul feudal.

fapt pentru care revenirea temelor o putem numi “întoarcerea refulatului istoric”. teme ca cele menĠionate apar.este probabil ca în această perioadă. de exemplu. Procesul are un caracter mai variat. . concepĠiilor unor actori individuali sau colectivi (úi a unor grupuri relativ restrânse). în FranĠa uciderea ducelui de Berry. democratice . am putea observa că evolutia a început prin manifestarea unor convingeri regaliste pentru ca să se încheie prin proclamarea unor opinii democratice sau chiar socialiste. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 165 . Dar evolutia nu s-a încheiat. în acest caz. DiscuĠii axate pe teme legate de evenimente din trecut apar úi la noi din când în când.au apărut úi trădări sau ceea ce par a fi trădări sar evolutia nu s-a încheiat. se vor constitui unele dintre viitoarele familii bogate úi foarte bogate care vor încerca úi poate vor reuĠi. .de împăcare “călău úi victimă” un fel de ilustrare înspatiul manifestărilor politice a “a împăcării contrariilor”. Drept exemplu .m.oportunismul: în perioada actuală. să exercite un control puternic asupra economiei Ġarii: procesul menĠionat a avut loc úi în FranĠa. grevele din 1933. la noi mineriadele din 13 .numite de către unele ziare . în unele Ġari din estul Europei aflate în tranziĠie inclusiv la noi au avut lor “schimbări la fată” “drastice” au avut loc scene . Din remarcile de mai sus se mai poate deduce că din comparatia restauraĠiilor poate rezulta printre altele un decuplaj tematic în planul discursului politic. în discursurile politice. din diverse motive dispar. iar spre sfârúitul restauraĠiei celebrele greve din Lyon din 1830.în cadrul primei restauraĠii . sunt expulzate din atenĠia publicului. în presa. dar tranziĠia. .violenĠe sau ameninĠari cu violenĠe produse de catre actori individuali sau colectivi.15 iunie 1990. . la noi. nu vor mai avea loc manifestări cu un caracter mai redus. dar el a început înca înainte de restauraĠie. la un moment dat. Dau câteva exemple: atrocitaĠile comise de catre comuniúti sau din perspectiv celor de stânga. aĠa că nu există nici o garantie că în viitor. restauraĠia înca nu sau încheiat úi societatea noastră încă nu s-a confruntat efectiv cu standardele dure ale economiei mondializată. a cincea mineriara din 1990 etc. să reapară ú. La noi.în cadrul preferinĠelor.a.fenomenul va apare mai pregnant daca vom lua în considerare o perioadă mai lungă.TranziĠie úi restauraĠie . decuplaj care însa poate fi făcut úi în raport cu alte aspecte. cum ar fi cele privind actul de regicid sau despăgubirile reclamate de către emigranti. în mass media. fenomenul mentionat a devenit un fel de caracteristică structurală a clasei politice de aceea tema: “nu mai interesează”. iar dupa un timp. procese.s-a observat că unele dintre dezbaterile cele mai pasionate din presa restauratii au fost aĠa-numitele certuri retrospective legate de evenimente din trecut. a unei părti a intelectualitătii culturale ataúate democraĠiei faĠa de unele partide care au fost în opoziĠie înainte de 1996. procesul este deocamdată încă relativ la început úi s-a manifestat de exemplu sub forma distantării pe anumite planuri.putem avea în vedere evoluĠiile artiútilor romantici .evoluĠii . convingerilor.este dezorientată. .mai mult sau mai puĠin ne aúteapta .d. pentru ca dupa câteva luni sau mai mult.

de la cele plauzibile úi până la cele aberante .úi având în vedere. că în perioada respectivă. úi-ar fi dat seama.. dar nu a dispărut. La noi a existat un fel de boală numită uneori “scenarită” . Babeyuf pretinde că scenariul său ar dezvălui unele dintre secretele revolutiei (“obsesie”care a funcĠionat în anii trecuĠi úi la noi) decit ar explica mecanismele revoluĠiei (un alt obiectiv urmărit úi de către scenariile construite în România în primii ani după 1990). ale deviatorilor de dreapta sau de stânga) de care conducerea comunistă la un moment dat dorea să se debaraseze.la noi a existat o perioadă în care în presă apăreau frecvent scenarii legate de teme politice. uneltiri ale dusmanului de clasă. relativ frecvent. economice etc. . RestauraĠie franceză a început prin câteva compromisuri importante făcute de către. cu maĠinile lor luxoase. în conditiile date . ùi la noi compromisurile au rădăcini în structurile “concrete” existente. pentru ca mai târziu 166 Decembrie 2000 . chiar úi a unor scenarii úocante. nici mai mult. . compromisul este un procedeu uzual de rezolvare a unor divergenĠe. regaliúti. de către diferite grupuri politice.. dar numai unui tip de scenarii úi anume a celor fabricate de către puterea comunistă care.rămâne ca un fel de atribut specific perioadei de început a tranziĠiei úi pâna la un punct úi este. dar procese similare au avut loc úi în Franta însă ele au început încă dinainte de 1815. astfel la noi s-a atras atenĠia asupra apariĠiei miliardarilor într-un timp scurt úi pe căi nu rare ori frauduloase.ar fi acĠionat printre altele úi în direcĠia sacrificarii populaĠiei. . în parte au un caracter sistematic.polarizarea societătii în bogaĠi úi saraci: ambele procese au avut loc în ambele restauraĠii. independent însă de acest fapt probabil că pentru multi cititori de ziare scenariul . La noi scenariile nu au lipsit din presă nici în perioada de după 1945 de trecere de la capitalism la socialism. la nivelul unor principii fundamentale ale partidelor în conflict. probabil că ele vor continua.Titus PRIBOY .compromisuri: se útie că în cadrul relatiilor politice. în ultima instanĠa scopurile revoluĠiei . Am sa amintesc aici numai câteva părti dintr-un scenariu úi anume acela propus de către Babeuf pentru a explica unele mecanisme ascunse ale revolutiei. într-o anumită perioadă “descoperea” sondaje. iar “la nevoie” úi ale unor grupuri din partidul comunist (de.úi pe de altă parte aparitia cantinelor pentru săraci mereu suprasolicitate etc. care au acceptat unele dintre cuceriri de importantă ale revolutiei după care au urmat úi alte compromisuri. cu vilele lor simpuoase . nici mai puĠin. între timp interesul pentru scenarii a scăzut. decât ca Robespierre. ex. populatia franceză era prea numeroasă pentru a putea fi hrănită cu resursele existente aĠa încât.unele simple fantasmagorii.un produs care este secretat în cantităti relativ mari în anumite perioade. inclusiv a unei parĠi din categoria aúa-numiĠilor “sens cullote” deci a propriilor lui susĠinatori. dar mai puĠini observa ca úi perioada revoluĠiei franceze ca úi perioada restauraĠiei franceze au fost foarte favorabile apariĠiei scenariilor. astfel s-a putut vorbi de exemplu despre “noua burghezie úi saloanele ei” încă din perioada thermidoriană. în general scenarii simple în ce priveĠte “metodologia” lor de constructie. însa în timpul ambelor restauraĠii au avut loc compromisuri “mari”.

Ce vreau să spun este că úi în alte perioade.Alte elemente comune celor două restauratii pot fi identificate într-o serie de atitudini. ApariĠia lui în domeniul respectiv în perioada actuala este oarecum naturală. ca în capitalism. idei etc. úi în această perioadă activitatea politică are nevoie de a dispune úi anume rapid.se înĠelege. .decupate din sisteme diferite. de la cele aflate la extreme. Privit cu îngăduintă. într-o declaratie apărută în presă un lider sindical după ce refuza net atât “capitalismul sălbatic” cât úi comunismul propunea să se implementeze o structură specială care să ofere salarii mari.desigur foarte simplă. Astfel. concepĠii.a fost legat úi eclectismul.TranziĠie úi restauraĠie ziariĠtii să se refere la “luxul restauratiei” în opoziĠie cu “sarăcia disperată”a unei părti însemnate a populaĠiei. sisteme evident deja cunoscute: . pe politic . de ex.pentru poziĠiile de centru.sub anumite raporturi . Ori dacă tinem cont că el a scris în perioada restauratiei. În filozifie .am putea spune că eclectismul este un mod de gândire emblematic pentru perioada respectivă dar úi poate pentru alte perioade de restauratie. sub anumite raporturi în netă opozitie. teoretic. In contextul de faĠa trebuie amintită úi atractia puternică pe care o manifestau .în consonantă cu ideile care stimulau practicarea compromisurilor.în urmă cu câtiva ani . eclectismul poate fi considerat o metodă . Iar un plan mai general.care úi-a propus să producă diverse constructii filosofice prin combinarea unor părti . a acĠionat un aúa numit grup al “doctrinarilor” care se considera echidistant úi faĠa de reacĠiune úi faĠa de revoluĠie. dar totodată să se asigure fiecăruia un loc de muncă. RestauraĠia franceza a fost un fel de mediu nutritiv natural pentru electism. programele fiind în ultimă Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 167 .unele partide politice . ele s-au manifestat sub forma respingerii extremelor úi a recomandării de a se lua ce este bun din toate doctrinele. în primul rând. care se produc în cadrul unor diverse sfere de activitate de la cele cu caracter politic úi pâna la cele din domeniul filosofiei. poate.SelecĠia s-ar face în funcĠie de simĠul comun. “toată lumea” sau aproape “toată lumea” dorea împăcarea contrariilor însă această împăcare nu era întotdeaua înteleasă în acelaĠi mod. că úia formulat principiile . în domeniul gândirii politice.pe un plan general . ecletismul se poate manifesta în diverse domenii ale gândiĠii. Autorii unor propuneri ca cele mentionate au adeseori opinii foarte diferite despre ce ele “bun” úi “rău” într-o doctrină sau alte iar unii dintre ei manifestă un optimism utopic cu privire la posibilitatea combinării lor. de cel putin un embrion de principii care să poată fi folosit ca suport doctrinar. . Voi da mai jos câteva exemple: în cadrul primei restauraĠii. De consecinĠele amintite mai sus . pentru diverse programe politice. considerate “bune” .Victor Cusin este considerat un fel de părinte al eclectismului. Se útie.mai mari sau mai mici . ConcepĠii în parte similare au aparut úi la noi. de ex.după cum se Ġtie . Prin însăĠi metoda “ecletismul îĠi divulgă mediocritatea produselor”.

o variantă a compilatiei care permite constituirea rapidă a unui embrion de doctrină. sunt mecanisme de primă importantă în “producerea” ideilor úi nu numai a celor politice. în legătură cu ultima situatie vreau să sugerez aici o ipoteză cu privire la “compozitia”post-modernismului. aúa zicând. ca urmare a “logicii naturale” a istoriei.úi construcĠii intelectuale . prin repetări úi inversiuni. contradicĠii: în acest context ne putem aminti úi de caracterul lui relativ amorf úi dezlânat. . chiar divergente iar pe plan “spiritual” ”predispoziĠia spre comunism”. Dintr-un anumit punct de vedere. apare ca o metoda comodă care pare să dea rezultate statisfăcătoare.postmodernismul a anticipat o serie de caracteristici ale societătilor apărute după prăbuúirea comunismului ca úi a vieĠii politice. Dar copiem úi procese care au avut loc la noi înainte de instaurarea puterii comuniste (de exemplu din perioada constituirii capitalismului la noi) . Uneori a existat chiar intenĠia de a copia. munca de “grădinărit” (în sensul lui Th.diverse procese care au avut loc în alte Ġari. . voi aminti că anumite “părti” ale post-modernismului sunt aúa zicând inundate de tendinĠe împăciuitoriste. în unele grupuri din învătământul universitar care se ocupau de prognoză. să treacă neobservat. stari de lucruri etc. Kuhnn) etc. ideologice foarte diferite. au funcĠionat în trecut poate fi interpretata úi ca un proces de copiere. RestauraĠie si repetiĠie Prin ‘70. Iar într-o tară.corelate.: formaĠii politice în care stau împreuna. mai jos.Titus PRIBOY instantă importante. ecletismul .. anumite stări de lucruri din trecut s-au repetat. în fapt sunt amestecaĠi oameni cu ereditaĠi politice. care au existat. Se útie că eclectismul poate avea o răspândire limitată la o tară sau una internatională. se spunea uneori că viitorul nostru e în trecut. din cadrul respectivelor societaĠi: pe planul vieĠii reale putem avea în vedere de ex. . teorie fie el făcut úi din resturile altor doctrine . compoziĠie poate nu total independenta de anumite “alchimii” la nivele “profunde” ale ideologiilor. în trecut sau care au loc în prezent. după 1989 a devenit o realitate. Prin trasături ca cele amintite .adaptarea “metodei” electrice este un proces atât de natural încât poate foarte uĠor. În aceste conditii.dar nu numai prin ele . sociale-culturale etc. Iar realitatea în prezent se numeĠte restauraĠie. Prima úi a doua restauraĠie sunt două momente ale istoriei europene .două figuri de nivel macroscriptic al amintitei istorii. de atracĠie spre reconcilierea unor contracte. Sunt copiate . 168 Decembrie 2000 . mai în serios.teorii dar cu care îti poĠi face treaba. Procesele de imitare úi autoimitare se manifestă într-o destul de mare varietate de forme. în care asimilarea de proiecte. Astfel.de mai mari sau mai mici pretenĠii formate nu rare ori dintr-un material ideatic vechi.deci un proces de auto-copiere sau auto-imitare. Ceea ce la momentul respectiv se rostea mai în glumă.sub un raport mai general ele sunt legate prin similitudini úi opozitii. au fost copiate. restauraĠia ca proces care presupune reconstituirea unor structuri. în alte cazuri. dintre aceste. voi aminti câteva.

economice.TranziĠie úi restauraĠie RestauraĠia a început prin a declanúa procesul reimplementarilor. legislative etc. situaĠii etc. Dau câteva exemple: . care a urmat restauraĠiei. similare celor produse formulate etc. Opinii similare au fost sustinute în trecut în diferite Ġari. întrucât ele ne indică una dintre sursele de alimentare a unor repetitii care apar în cadrul discursului politic. . din Ġara nostră. úi pentru o anumită parte a clasei politice din România anterioară lui 1945 sau similarre cu cele ale unor personaje care ale unor personaje care fuseseră descrise de către Caragiale. . pe de o parte.în presa noastră. idei.. în învătământ etc Până la un punct lucrurile se petrec ca úi cum. este drept. Teza amintită a fost reafirmată úi în perioada actuală în tara noastră. Dar în afara structurilor.desigur nu numai el a susĠinut votul censitar. iar odată cu aceasta úi distinctii cel mult cunoscute de ex. Fenomene ca cele menĠionate mai sus în mod natural ne fac sa punem întrebarea următoare: cum se explică faptul că. De aceste procese cu laturile lor. a fi indiferenta cinică a capitalismului . al structurilor politice. sub motivul că un veritabil control parlamentar care cere un electorat independent iar această independentă este asigurată de posedarea unei averi sau de capacitatea intelectuală a unei persoane. într-o perioadă.presa a remarcat de mult că unii oameni politici apăruti în Ġara noastra după 1990. respective.iar acest fapt merită a fi subliniat . de catre diverúi actori ai vieĠii sociale din trecut. . opinii. nu constituie nimic neobiúnuit.. Am amintit tezele. fac abstractie în cadrul acestor însemnări. competiĠia etc. bune ale “vechii societaĠi” . contemporan.structurile care fac posibilă libertatea. . iar reaparitia lor în contextul rediscutării unor probleme care au mai fost discutate. dar úi cu dificultătile pe care le antrenează.din categoria cărora făceau parte úi comportamentele prezentate în Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 169 . În cadrul acestui articvol nu ne interesează “adevărul” sau falsitatea tezelor amintite mai sus. au comportamente rele similare cu cele caracteristice.tot la noi úi tot în presă au reluate de către unii publiciĠti criticile împotriva a ceeea ce s-a considerat uneori.cu particularitătile pe care le-au avut în “vechea societate”. într-o anumită formă s-a auzit îndemnul lui Guizot: “ÎmbogătiĠi-va”. inclusiv la noi. repetărilor la nivelul structurilor principale ale societătii. în primul rând bune.după ce zeci de ani comuniĠtii s-au zbătut să “smulgă din rădăcini” comportamentele burgheze úi mic burgheze . dar trebuie sa se Ġina cont de faptul că la noi are loc o accelerare a istoriei. dar totodata úi câteva dintre componentele rele ale aceleiaúi societăti úi . se restaurează părti esenĠiale. fată de marea cultură. social etc.Benjamin Constant . aceea dintre civilizaĠie úi cultura.în timpul restauraĠiei frranceze . proceselor etc care sunt re-constituite sunt readuse la viaĠa úi o serie de comportamente. acesta úi-a rostit îndemnul. Dar în fapt fenomenul este mult mai larg căci el are loc úi în cadrul activităĠilor comerciale.

reprezentanĠii unor grupuri profesional. . În condiĠiile similitudinilor de situaĠii. în timp ce altele erau 170 Decembrie 2000 . în anumite conditii úi sub anumite raporturi. mentalitaĠi etc care au mai funcĠionat. această situatie în mod natural trebuie pusă în legătură cu faptul că la noi are loc o restauratie sau dacă vrem o tranzitie cu o componentă de tip restaurratie. exemplul cel mai cunoscut úi important este probabil. a mai funcĠionat la noi în Ġara sau/úi în alte Ġari.a unei literraturi a deziluziilor? Dar întrebările pot continua: ne putem aĠtepta la aparitia . Transferuri de idei. la noi. sau post/neopozitiviste.nu se pot face proiecĠii cu destule úanse de a se realiza.trebuie să ne aĠteptăm la apritia . . fenomenle amintite mai sus. Se Ġtie că. Ei dar numai ei úi-au exprimat dezgustul faĠa de o serie de aspecte ale vieĠii politice. de faza de evoluĠie etc.? Am putea da în continuare úi alte exemple despre posibila apariĠie a unor structuri.(în treacăt fie observat în romanele lui Balzac găsim descrise úi procese de tipul “inginerilor financiari”până la un punct propriu fazelor mai timpurii ale capitalismului). o situatie ca aceea menĠionata ne face să ne gândim la deziluziile provocate de către dezvoltarea capitalismului în FranĠa . deziluzii care au alimentat o parte a literaturii realiste. dar opinii. Este de văzut dacă în functie de repetările.dar în cursul amintitei perioade. atitudini. Dacă aspectele. necesar erau pur úi simplu interzise.după 1800. asimilarea proiecte etc.Titus PRIBOY textele caragialiene . celebrul roman al lui Balzac “Iluzii pierdute” . transferurile de idei. au avut sau pot avea loc. Am sugerat deja că în ultimii ani au reapărut la noi o serie de deziluzii legate de modul în care se realizează restaurarea capitalismului.au fost suficienti nu numai câĠiva ani pentru ca respectivele componente sa se manifeste iar. au fost úi sunt procese nu numai normale dar de fapt vitale pentru dezvoltarea unor Ġari. sau a unei filosofii pragmatice etc. sociale etc. asimilări de proiecte etc.. unele transferuri posibile.la noi .desigur în corelatie úi cu alĠi factori . ceea ce însa nu voi face în acest articol. imitarea unor stări de lucruri care au mai fost . considera în prezent că s-au înĠelat în legătură cu modul în care se aĠteptau să se rezolve anumite probleme la noi. evaluari similare celor menĠionate au fost formulate úi în perioada anterioară venirii comuniĠtilor la putere. au avut loc la noi úi înainte de 1989 úi în perioada comunistă .fie úi în forme inedite . după evenimentele din 1989. úi au revenit în actualitate. cu privire la anumite evoluĠii care pot avea loc la noi în Ġara. unele dintrre ele în forme foarte pregnante? Iar în legătură cu faptele amintite mai sus este justificat să amintim úi de reluarea unei mai vechi discutii úi anume aceea cu privire la identitatea poporului român. Noi repetăm ceea ce a mai existat. cum este România fără a mai insista asupra faptului că procesele au un caracter mult mai general.unei filosofii pozitiviste. sociale etc. au mai existat la noi în trecut.

în mai mare măsură trece neobservat. teorii. aĠa s-a întâmplat cu conceptul de clasă. o serie de comentatori marxiĠti au încercat să acrediteze ideea că strălucirea intelectuală a restauratiei franceze are la bază în primul rând lucrările aĠa-numitilor socialiĠti utopici. ea úi oferă oportunităti pentru apariĠia unor noi puncte de vedere. imitarilor la noi.voi aminti în continuare.disciplina care desigurr nu în aceeaĠi formă . În plus. concepte noi. úi care implicau úi optiuni pentru un sistem politic. “destinul” nostru este acela de a copia cât mai rapid úi cât mai mult. sociale politicie etc. În fapt. care aveau să devină mai târziu una dintre sursele principale ale marxismului. care. Volumul repetiĠiilor. sau altul. idei. Aprecierea. social etc. O “mare” restauraĠie Prima restauraĠie a fost considerata una dintre cele mai strălucite perioade din istoria intelectuală a Frantei. care într-o mai mare sau mai mică măsură erau independente de preferinte faĠa de un sistem social. a devenit copleúitor dar.în sens strict sau extins . În plus.mai târziu avea să se studieze úi în tările capitaliste úi în cele comniste. cu semnificaĠia primită atunci. pentru o necesară împrospătare a memoriei . totodată. descoperiri etc. pe parcursul expunerii pentru simplificarea textului vom spune simplu teorii . dintre care unele pot fi deosebite prin durata úi amplitudinea ecoului lor. au pătruns úi au rămas într-o serie de discipline social-umane. după câte se pare. úi a doua din teorii. porpuneri de a construi noi discipline. comuniste care au fost dominante de 1989. se sprijină pe o serie de cercetări. situaĠia cere o evaluare mai puĠin îngusta. tot o formă de repetare . incontestabil adevărată. ci.deocamdată limitată . Mai întâi în lucrările socialiĠtilor francezi există multe idei care contrazic în mod clar marxismul. Au fost redefinite mai multe concepte care erau deja cunoscute în perioada respectivă sau au fost definite . dar úi mai importante sunt alte aspecte úi fapte. De aici mai multe probleme dintre care amintesc numai câteva úi anume: nu trebuie uitat că perioada actuală nu actionează numai ca o fortă care presează în directia intensificării proceselor de imitare.după 1989 a redevenit posibil un transfer mai intens úi mai diversificat ceea ce a antrenat úi o accelerare a imitărilor. . sau în parte modificată în timp. au fost introduse concepte ca acela de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 171 .au fost formulate ipoteze. a început úi reactualizarea. .uneori.Astfel se poate constata că în perioada restauratiei .. introduse. în diverse domenii ale gândirii cu substanĠa social-umană. realizate de către o serie de mari personalităti. În perioada totalitară. pentru apariĠia unor noi construcĠii intelectuale. dintre care.pe scurt. sau includeau idei.care în linii mari pot fi împărtite în două grupe: una formată din teorii despre diverse tipuri de sisteme economice. o parte. de copiere. metode independente de factorii menĠionaĠi. politic etc. de burghezie.TranziĠie úi restauraĠie mult obturate. Am să dau câteva exemple care ilustrează a doua grupă: în perioada de după 1830 s-a conturat ideea de a se construi sociologia . faptul. conceptiilor etc.a unor idei proprii ideologiei. etc. a apărut úi convingerea tacită ca cel putin pentru câteva decenii. au fost formulate teorii .

În urma progreselor din Ġtiintele naturii. rreperate în sistemele birocratice. Paris. . ea se înscrie într-un Ġir de alte observaĠii revenite din diverse surse. 172 Decembrie 2000 . A. în perioada respectivă. în lucrarea lui E. ei au început sa publice.Tot în perioada restauraĠiei Fourier a atras atenĠia asupra structurii de tip vicios care apare în funcĠionarea societaĠii capitaliste.Titus PRIBOY “útiinĠa despre om” folosit ulterior cu un sens diferit de cel iniĠial sau de avangarda (acesta asociat.(printre altele úi la cele din “beaux arts” .“Traite des systemes”. . în prefaĠa la Cromwell afirma că poezia ar fi trecut prin trei vârste úi anume: primitivă.úi perioada de restauraĠie. În linia lucrărilor cu teme de tipul menĠionat se înscriu multe studii dintre care vom menĠiona numai câteva: . în perioada restauratiei . sugerat mai sus . De exemplu: S. Stendhal . a literaturii etc. antică úi modernă.în primul rând datorită marilor scriitori amintiti a fost elaborat un model al romanului care pentru multă vreme avea să joace în literatură. Oeuvres completes Tome II. în acest spaĠiu restrâns.a. Condillac . nu pot decât sa amintesc de avântul pe care l-a luat romantismul în FranĠa. iar observaĠiile lui au fost menĠionate frecvent de catre marxiúti.care apare úi/în marxism . Simon propune o segmentare a istoriei societătii în trei mai epoci.luată în sensul extins. studiile asupra previziunilor care se autoconfirma sau se autodistrug (aceste legate de aĠa-numitul “efect Oedip”) Ġ. nu numai socialiste cu privire la existenĠa structurilor circulare în diferite domenii. dar contribuĠia respectiva are úi o altă semnificatie. Trecând acum la un alt domeniu úi anume cel literar.. Segmentarea unor diverse istorii “departamentale” în mai multe etape. iniĠial cu anumite activitaĠi militare sau politice) s-a consolidat interesul pentru conceptul de sistem. dar nu mai putin a evolutiilor care au afectat marile sisteme sociale ale timpului etc. Ca o contribuĠie a socialiútilor francezi la analiza sistemului capitalist. în plus. studiate în disciplinele social-umane fapt care reiese din lucrarile de istoria ciberneticii.importante lucrări ale lor “se referă” la evenimente din aceeaĠi perioadă.o lucrrare care prin varietatea tipurilor de sisteme luate în considerare poate fi înscrisă în preistoria unei teorii generale a sistemelor. medicina úi în plus . care face referinĠe la sistem din chimie. Hugo la Cromwell.până úi Victor Hugo. de legaturile. Acest interes s-a rreflectat de ex.studiile axate sau legate de structuri cu caracter circular. faze etc. în diferite etape sau faze.a constituit o perioadă deosebit de fertilă în istoria gândirii sistemice din disciplinele social-umane. Este adevărat úi trebuie amintit că interesul pentru sisteme s-a manifestat în forme semnificative încă înainte de perioada de restauratie fiind stimulat úi de rezultatele din ĠtiinĠele naturii . 1978. de ex. tot de problematica sistemică tine úi. din perspectiva unor idei preexistente. se poate afirma că restauraĠia .în sens extins . dintre marii realiúti francezi . istorii care dintr-un anumit punct de vedere reprezintă evolutii ale unor sisteme. de ecoul pe care l-a avut prefaĠa lui V.Balzac. a gândirii. . Conceptul de sistem a devenit un instrument uzual în analiza societăĠii. Comte credea că în istoria cunoaĠterii trebuie să avem în vedere trei stări: teologică. pe diverse planuri. preocuparea pentru a diviza istoria societătii. Pe un plan mai general. a teoriei sistemelor. metafizică úi pozitivistă .a fost un model “obsesiv” al perioadei restauraĠiei úi postrestauraĠiei.

Dacă avem în vedere. în plus. Hugo la Cromwell. în 1821 apare lucrarea lui Cuvier . I. Pourier.Balzac. pe de o parte prin confruntarea cu noile fapte. nu se întrezăreúte o redresare. Acum după ce am amintit câteva date de istorie. procesul are loc dacă sunt îndeplinite anumite condiĠii: ca libertatea de exprimare.TranziĠie úi restauraĠie Trecând acum la un alt domeniu úi anume cel literar.dar “mare” nu în sensul în care a fost restauraĠia franceza. în perioada mentionată au apărut importante lucrări de istorie (Guizot. Fresnel. în 1830 A. de ex. să formulăm úi să examinăm câteva probleme care pot fi puse în legătură cu situaĠia apărută la noi odată cu transformările sugerate de tranziĠie úi restauraĠie. în cadrul comparaĠiei propuse. diversificare . ale culturii úi útiinĠei noastre. în chimia rganică Guy Lussac. al literaturii. Ampere. în mod natural se pune întrebarea: dacă restauraĠia franceză a fost o “mare restauraĠie” este de aúteptat ca úi restauraĠia care a început de aproape un deceniu . pe diverse planuri.a activitătilor din cadrul unor discipline socialumane. în acest spaĠiu restrâns.). Mignet Ġ. sociale etc. deci cu cinci ani înainte de începutul restauraĠiei. nu pot decât sa amintesc de avântul pe care l-a luat romantismul în FranĠa. în perioada respectivă. al artelor.“Discours sur les revolutions de la surface du globe”. . ale unei societăti are loc o creútere.după cum am sugerat deja . în perioada restauraĠiei . în funcĠie de standardele noastre. de ecoul pe care l-a avut prefaĠa lui V. Dar existenĠa unor diferenĠe . Geofroy de Saint Hillaire. în istoria naturii vii úi nevii savanti ca Lamarck. Cuvier. iar în prezent situaĠia este în linii mari cenuúie úi cel puĠin pe termen scurt. adică la nivelul standardelor internaĠionale.dintre cele două restauratii. de legăturile.în primul rând datorita marilor scriitori amintiĠi a fost elaborat un model al romanului care pentru multă vreme avea să joace în literatură un rol similar celui jucat de marile paradigme din cadrul istoriei Ġtiintei. să mai amintim că.pe anumite planuri .a.importante lucrări ale lor “se referă” la evenimente din aceeaĠi perioadă. În aceeaúi perioadă au lucrat úi publicat matematicieni úi fizicieni celebri ca. nu singura . Comte începe să publice celebrul “Cours de psilosophie positive” iar anterior Champolion descifrase hieroglifele etc. Lamarck publica “Philisophie zoologique”. Stendhal . În cursul proceselor “de creútere“.: Chaucy. EvoluĠii posibile si conjuncturi S-a observat că în timpul sau după perioadele de mari transformări economice. la noi sa fie o “mare” restauraĠie . unele teorii îúi pierd susĠinerea de care se Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 173 . Să dăm úi câteva date: în 1989. politice. de tipul amintit. ei au început să publice.nu ne împiedică să mergem mai departe. Therry.în sens extins . ci “mare” în sensul de deosebită. dintre marii realiúti francezi . perioada care deja s-a consumat.a. răspunsul este evident negativ. existenĠa unor forĠe de creaĠie puternice ú. Odată cu aceasta am semnalat una dintre deosebirile fundamentale sublinez.úi perioada de restauraĠie.

În forma generală în care a fost enunĠată.oferă noi moduri de sistematizare.úi au destule motive sa facă .Titus PRIBOY bucuraseră anterior. Dacă vom proceda în sensul sugerat mai sus. se “văd“ mai uĠor. sub anumite raporturi noi. pe scurt un grup numeros de persoane pot face . printre altele úi reflecĠii de ordin general cu privire la cele două sisteme sociale. iar o parte dintre persoanele mai tinere. trăite úi intens colorate afectiv. furnizează teme pentru diverse comentarii sau chiar probleme pentru cercetare. nu este nimic surprinzător în faptul că evenimentele care răscolesc profund societatea. Astfel.unele comentarii. în parte reconstruite.dar lipsi altele. dar au lipsit o serie de condiĠii corespunzătoare: libertatea a fost suprimată iar actorii care puteau da producĠii intelectuale cu mai mare rezonanĠa au fost reduúi la tăcere.de exemplu libertatea cuvântului . perioadele de tranziĠie sunt perioade care favorizează apariĠia unui mare volum de interpretări. “teorii“.într-o formulare generală .devin “fapte de fiecare zi“ . dar úi pe cea socialistă. Pot fi date úi exemple fericite: unul deja amintit îl constituie “marea restauraĠie“ franceza. trăiesc în condiĠiile structurilor capitaliste. . în alte cazuri pot exista numai o parte dintre condiĠii . ar putea fi aceea din România . Ipoteza de mai sus poate fi susĠinută pe baza unor exemple: în principiu. Dar dacă.în perioadele de tipul menĠionat are loc o “denudare“ a structurilor.ca úi din alte Ġari din Est . în care a avut loc o trecere forĠată de la capitalism la socialism. uneori paroxistice Ġ. în comparaĠie cu omologii lor care au trăit sau trăiesc în perioade de liniĠte. din diferite motive ca de exemplu: volumul lor este mai mare decât în trecut. că în condiĠii ca cele menĠionate actorii cognitivi sau artiútii ar fi mai favorizaĠi. teorii etc.de după 1945. noi modele de inteligibilitate ale schimbărilor ca úi a lumii produse de către schimbările sociale. ea încetează a mai fi banală dacă vom încerca să anticipăm.iar în plus úi structurile vechi ies la “suprafaĠa“. atunci vor apărea úi variante. pe de o parte. o epocă de tipul mentionat.a. un proces care include apariĠia unor structuri noi care apar în forme mai pregnante. sau într-o exprimare sintetică în cursul restauraĠiei lucrurile se petrec ca într-un proces autoreferenĠial în cursul căruia are loc o centrare pe anumite structuri care devin “palpabile“. 174 Decembrie 2000 .se manifestă în forme mai intense. cu caracter teoretic mai general. dintre care câteva vor fi examinate în continuare. au Ġanse sau/úi este de dorit să apară. Banale sunt úi o serie de manifestări ale ei. deci úi vieĠile oamenilor. Se presupune astfel. era capitalism. au trăit sub socialism.. pe fondul structurilor vechi în dezagregare . să construim conjecturi cu privire la: ce fel de idei. pe de altă parte apar teorii noi care . la noi. ipoteza este o banalitate. nu putini arestaĠi úi condamnaĠi. În perioada actualei restauraĠii trăiesc úi persoane mai în vârstă care au “prins“ perioada în care. RestauraĠia este o perioadă de “bilanĠ“ al celor două sisteme făcut pe baza unei experienĠe bogate. Mai mult. comentarii. În linii mari explicaĠia procesului poate fi formulată astfel: . pe de altă parte. ipoteza de mai sus în anumite variante este banală.

sistematizări úi. . economic etc. s-a sustinut necesitatea unei evoluĠii treptate. teoriile de tipul respectiv vor avea úi alte intrări. În ce priveúte grupul A úi în cadrul lui este oportun să facem o distincĠie úi anume între teorii în care sunt examinate.în sensul că au fost sau pot fi utilizate în contexte ideologice diferite sau sub un anumit raport sunt independente de optiunile ideologice ale cercetătorilor pentru un sistem .úi restul teoriilor. Aceste construcĠii pot fi numite teorii de îndelungată folosinĠa úi referinĠa. o tipologie “de lucru“ adaptată scopurilor urmărite în acest articol. în primul rând. despre cele două tipuri de teorii vom spune că sunt teorii de scurtă sau limitată folosintă. úi structuri macroscopice ale sistemelor politice.teoriile semnificative în contextul unor naĠiuni date.sau folosesc metode cu un atare caracter . capitalism etc. din ultimele decenii. se întelege că. au o rezonantă transnaĠională. în afara “întrărilor“ mentionate. úi pe de altă parte. De exemplu ne putem gândi la teorii născute în unor intersectii interdisciplinare. încât teoria respectivă prezintă un interes profund úi îndelungat în cadrul disciplinelor din care fac parte. de exemplu teorii care au funcĠia de a elimina anumite anomalii din cadrul unor paradigme. O distincĠie în funcĠie de probleme si ideologii Drept termen de referinĠa va fi luat ansamblul teoriilor care ar putea să apară în perioada considerată. îl poate constitui sociometria dar pot fi date úi alte exemple din cadrul “noilor útiinĠe socio-umane“ de la sociologie úi pâna la lingvistică úi poetică.care va cuprinde restul teoriilor. AceeaĠi soartă o au úi teoriile care au servit sau au fost oferite pentru rezolvarea lor. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 175 .politic. Teorii de scurtă úi îndelungată folosinĠă În perioadele de tranziĠie apar o serie de probleme cu caracter efemer.sau altul. dintre care unele au un caracter “universal“ . socialism. deci teorii axate pe alte tipuri de probleme. care odată rezolvate nu mai interesează. ùi în al doilea grup.îl vom nota cu B . totalitarism.TranziĠie úi restauraĠie Dar în sensul scopului propus. lor le asociem .format din teoriile care au ca punct de schimbările profunde pe plan politic. sociale . a disciplinelor din care teoriile fac parte.. de exemplu acela care vor apărea aĠa-zicând în funcĠie de “logica dezvoltării interne“. ansamblu care într-o primă etapă va fi împărtit în două mari grupuri de teorii: unul . Dar putem avea în vedere úi un alt grup de teorii caracterizate prin faptul că sunt axate pe atari probleme úi oferă rezolvări de un atare tip. va fi necesar ca din când în când să oprim cursul principal al expunerii pentru a face o serie de disocieri. Un exemplu îl pot constitui “teoriile“ pe baza cărora a fost produsă. diferite aspecte. Astfel.democraĠie.pentru a simplifica expunerea . economic etc. putem avea în vedere un prim tip de teorii de un interes limitat.să-l notăm cu A . Un exemplu banal în acest sens. va fi necesar a defini câteva tipuri de teorii. úi odată cu aceasta. deci fără un ecou transnaĠional. pe de o parte aĠa-numita “terapie de Ġoc“. . .

într-un eseu intitulat Manifestul Equinox . În acest context voi aminti úi o altă situaĠie. concepte noi. Wiener . în prezent. úi în trecut. Pe de altă parte ipoteza . Problema se schimbă úi devine mai dificilă în momentul în care ne întrebăm dacă există motive a presupune că este posibilă apariĠia unor teorii de îndelungată folosinĠă.referindu-se la limitele operatorii ale creierului omenesc. “Răspunsuri“ de tipul celor indicate mai sus. ci un repertoriu de “răspunsuri“ care să includă úi variante mai “slăbite“ ca: schite de teorii. avem de a face cu “teorii de buzunar“. Probabil că argumentele contra sunt mult mai puternice.nu a fost sesizată importanĠa lor pentru diferite domenii ale cunoaúterii sau artelor. dar aceasta este o altă problemă. am numit teorii de îndelungată folosinĠă. Regimul totalitar comunist care deja luase efectiv puterea nu a pierdut timpul úi a atacat violent pe autorul eseului. în sensul că sunt utilizate pentru rezolvarea unor probleme curente úi în neîncetată schimbare. au mai apărut. În legătură cu ipoteza enunĠată mai sus pot fi formulate argumente úi pro úi contra. la noi. au mai apărut la noi . că situaĠii de tipul menĠionat. nu trebuie să avem în vedere numai răspunsuri care îmbracă forma unor teorii închegate de îndelungată folosinĠă. teorii noi au úi apărut dar nu a fost sesizată semnificaĠia lor de “fapte purtătoare de viitor“ . Autorul acestui articol. în revista Agora. în condiĠiile locului periferic pe care-l ocupă Ġtiinta úi cultura în cadrul societătii noastre.Cibernetica. care avea să se producă în 1948. de reflecĠie etc. mai importante sunt însă alte aspecte: astfel. printr-un termen general. enunĠarea sau numai sugerarea într-o formă generală a unor noi direcĠii de investigaĠie. afirma că la momentul respectiv devenise necesară “o tehnologie a logicii.. poate că germenii unor idei. Astfel. a “maúinilor de gândit“ úi mai afirma că lumea este pe punctul de a intra “în epoca industrială a gândirii“. mai întâi nu trebuie exclusă.pentru a relua un termen deja folosit . toate însa cu perspective de a fi continuate. ori. cel putin teoretic úi producerea unor “evenimente fericite“ sub forma apariĠiei unor teorii de îndelungata folosinĠa. Am să dau un exemplu legat de o experientă personală.iar la noi fenomenul are mari úanse de a se repeta.úi îndeosebi probeleme asociate ipotezei. Dacă tezele afirmate mai sus în prezent nu spun nimic nou úi nu sună Ġocant. De regulă. Decembrie 2000 176 . delimitarea unor noi discipline. nu trebuie să fie eliminate. o tehnologie a gândirii concepută ca o teorie a aparatelor de gândit“. despre cibernetică a început să se vorbească după apariĠia lucrării lui N. în ceea ce. úi din nou trebuie sa amintesc. nu trebuie uitat că ele au fost tipărite úi au apărut în mai 1947 (au fost scrise cu un an înainte) or.apărut în urmă cu câteva decenii.úi în alte Ġari . oricum cercetătorii vor da un “răspuns“ evenimentelor actuale. În condiĠiile existente la noi ipoteza de mai sus poate fi considerata chiar o utopie.Titus PRIBOY ExistenĠa teoriilor de scurtă úi limitată folosintă nu ridică îndoieli. dezvoltate. . incorporate. úi a suprimat revista etc.

drept exemplu putem lua psihanaliza . în condiĠiile în care tradiĠiile cercetărilor pe baze empirice sunt slabe ú. luând în considerare unele caracteristici al autorilor posibilelor teorii. úi. teorii construite în spiritul “noilor útiinĠe socio-umane“ . La noi. Activitatea unor astfel de grupuri poate uĠor să eĠueze.ca cele sugerate anterior .a.dar nemijlocit. în funcĠie de diferite caracteristici ale acestor teorii. axiologic despre lume. nu este exclus ca úi teoriile de tip interpretativ să cunoască o notabilă audienĠă. vor încerca úi în ce măsură vor interesa. úanse mai mari de apariĠie au teoriile de tip interpretativ úi într-o oarecare măsură úi cele “intermediare“.în următoarele grupuri: 1. de aceea este necesar definirea modului lor de funcĠionare úi a sarcinilor pe care efectiv úi le pot propune. dar dacă Ġinem seama de faptul că noi traversăm o perioadă în care totul este posibil să se producă schimbări profunde la nivelul sistemelor de valori ca úi a unor reprezentări generale.în diferite forme . teorii cu bază empirică úi/sau discriptivă care-úi asociază un aparat formal. O altă clasificare “de lucru“ a teoriilor Vom împărĠi teoriile . dependentă în mod clar de valori úi. teoriile interpretative nu se bucură de mare stimă. teorii . nu mai puĠin. experienĠe de tipul sugerat sau produs deja. Observatori interni úi externi În capitolele anterioare am făcut o serie de distincĠii între diversele teorii care ar putea să apară în perioada actualei restauraĠii. 3. Acum vom schimba criteriul. 2.ar fi construirea unor grupuri mixte de cercetători cu membri din Vest úi Est care s-ar putea să aibe mult mai multe Ġanse de a da producĠii interesante decât unele institute care se ocupă de cultură europeană.m.din disciplinele care ne interesează . În Ġarile dezvoltate.úi pe care prin convenĠie le vom numi teorii intermediare.care prin gradul de încredere pe care-l prezintă rezultatele lor. cât de profund úi sub ce raport vor interesa.d. există teoretic condiĠii pentru ca să se dezvolte toate cele trei tipuri de teorii dar rămâne de văzut dacă evenimentele din perioada de tranziĠie. în mare masură nu úi-au schimbat mentalitatea. În mediile intelectuale contemporane formate în mentalitatea Ġtiintelor exacte.TranziĠie úi restauraĠie úi atâta timp cât “colegiile invizibile“ care fac selecĠia. AceĠtia pot fi împărtiĠi în două grupe: cei care au participat . de factură filosofico-literară.de la sociologie úi pâna la lingvistică úi în parte poetică. matematic sau cu proximatie. pot fi situate între cele două tipuri de teorii . teorii interpretative. la transformările la care am făcut referinte úi cei care au trăit departe de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 177 . intens colorate ideologic. O soluĠie pentru a depăúi eventualităĠi nedorite .

la care am referinĠe în acest text. Există “teorii” potrivit cărora “observatorii interni” sunt aceia care dispun de condiĠiile necesare pentru a elabora teorii care “prind” structurile esenĠiale . De exemplu: Se poate admite că “observatorii interni” dispun de un volum mai mare úi mai variat de informaĠii empirice. în alĠi termeni. 178 Decembrie 2000 . relaĠii ancorate în modele complexe. La prima vedere comparaĠia dintre cele două procese nu poate să releve decât diferenĠe . de “observatori”. Se observă că distincĠiile propuse în acest mic capitol se referă la un anumit grup de teorii úi anume acelea care folosesc informaĠii de către transformările profunde de la noi din tară. probabil că o parte dintre “observatorii interni” dispun úi de informatii similare celor folosite uneori pentru a descrie relaĠiile funcĠionale. matematice.úi încă profunde . dintre anumite variabile. În continuare voi schimba din nou criteriul de diferenĠiere al teoriilor. úi procesul de tranziĠie de la noi prezintă cele două caracteristici menĠionate mai sus. despre evenimentele la care au participat decât cei externi. Astfel s-a afirmat că societăĠile contemporane post-industriale prezintă printre altele două caracteristici de ordin general úi anume: ritmul înalt al schimbărilor úi complexitatea proceselor care au loc în societate. În anumite forme care trebuiesc precizate.dar exista úi “teorii” care cred că într-o pozitie mai bună pentu a “prinde” ceea ce este important. esenĠial sunt “observatorii externi”. O comparaĠie cu societaĠile dezvoltate În paginile anterioare am folosit analogia dintre restauraĠia franceza úi restauraĠia care are loc în prezent la noi. Probabil că ambele teorii sunt adevărate sub anumite raporturi úi că de anumite avantaje úi dezavantaje dispun ambele categorii de cercetători. putem vorbi despre “observatori interni“ úi “observatori externi“.Titus PRIBOY evenimentele respective sau. luând în considerare câteva caracteristici generale ale transformărilor de tipul menĠionat mai sus.totuĠi o examinare mai atentă ne permite să sesizăm úi unele similitudini care pot conduce la observaĠii semnificative cu privire la evenimentele de la noi. că eventual au atracĠie mai accentuată sau/úi dispun de unele avantaje pentru a construi teorii aĠa-zicând cu “rădăcinile înfipte” în evenimentele respective spre deosebire de “observatorii externi” care ar putea să încline spre teorii susĠinute de reprezentări mai generale despre aceleaĠi evenimente. în continuare voi recurge la o alta analogie úi anume între procesele de tranziĠie care au loc la noi úi procesele care au început mai de mult úi care continuă în societăĠile post-industriale contemporane.

Astfel la diverse nivele apar o serie de aspecte. unor diverse seturi de cunoútinte. iar în final tot o “comprimare a istoriei”.în comparaĠie cu duratele perioadelor în care la noi sau în alte Ġări a fost construit capitalismul în trecut. úi ne putem întreba dacă modelele pe termen lung nu vor fi o parte a teoriilor de o largă úi mai îndelungată folosinĠă.în cazul “comprimării istoriei” devin evenimente situate la o distanĠă medie sau chiar scurtă. ca de ex. al istoriei. deci în comparaĠie cu ceea ce am putea considera a fi durata “normală”. sau dintr-un alt punct de vedere este o comprimare a istoriei.TranziĠie úi restauraĠie Ritmul înalt al schimbărilor În legătură cu realizarea tranziĠiei au fost propuse două programe principale: unul numit al “terapiei de úoc” úi al doilea propunând o schimbare treptată. actori politici de curând apăruĠi pe scena socială. în timp. úi aúa numita schimbare graduală . Făcând abstracĠie de asemănarea menĠionată. în rest putem observa multe diferenĠe dintre care aici voi reĠine una singura. úi de aici necesitatea extinderii studiului în termeni calitativi ai sistemelor de tipul sugerat. Complexitatea proceselor În legătură cu complexitatea proceselor am să mă limitez la câteva observaĠii de ordin general: Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 179 .: evenimente. ca úi sub raportul convingerilor lor politice. o consecinĠă . sentimentelor etc. . economice.sunt situate la “mare distanĠa”.dar nu singură .care decurge din procesul menĠionat. este aceea că devine mai uĠoară perceperea relaĠiilor între evenimente situate . al iluziilor. afecteaza actorii individuali úi colectivi. În cazul societăĠilor postindustriale ritmul înalt al schimbărilor are ca factor principal dezvoltările din domeniul industriei. sub raportul intereselor economice. Din punctul de vedere care ne interesează aici “comprimarea istoriei” poate avea mai multe consecinte. comprimarea istoriei va favoriza construcĠia unor modele pentru evenimente cu desfaúurare pe termen lung. al tehnologiilor. . Pe de alta parte. al cunoútinĠelor despre diverse structuri. al principiilor lor etice. care să furnizeze “intrări” pentru metode cantitative sau pentru descrieri exacte de tipul reprezentărilor. sub un anumit raport esenĠial. nu este altceva decât o creútere a “vitezei de schimbare. Procesele de tranziĠie pun pe un plan central o serie de probleme noi: schimbarea structurii politice. graduală.la distanĠe mari.în condiĠiile normale .reprezintă tot o creĠtere a ritmului schimbător. în timp ce la noi. construite în lucrările de inteligenĠa artificială. ca úi în alte Ġari care au trecut sau trec prin tranziĠie. al Ġtiintelor naturale cu consecinĠele lor în întreaga societate. al mentalităĠilor. ritm situat însă la un nivel mai scăzut decât. De la terapia de úoc. în cazul terapiei de Ġoc. . care în cazul unui ritm “normal” de evoluĠie. . structuri calitative.pe scurt. sociale etc.

numai pentru anumite grupuri. etc. Adeseori termenul de complexitate este folosit într-un sens foarte general.ce instrumente. ne-ar privi îndeosebi sau în primul rând. pe noi. social. numai în anumite perioade.deoarece o serie de probleme pe care înainte le rezolva statul. o complexitate în contextul unor sisteme semiotice sau a sistemelor logice sau cibernetice.Titus PRIBOY Este neîndoielnic că o dată cu tranziĠia. anomalii Ġocante. pentru alĠii ar fi trasături care devin semnificative în plan politic. De ex. 180 Decembrie 2000 . cu restauraĠia pentru individ viaĠa a devenit mai complexă decât în trecut. S-a observat de mult că în viaĠa politică. absurdităĠi comportamentale paradoxale vicioase. În plus individul trebuie să facă faĠă reacĠiilor “perverse” ale unor sisteme care funcĠionează în cursul tranziĠiei să ia decizii în condiĠii de incertitudine crescută în raport cu trecutul. pentru unii comentatori trăsături de tipul menĠionat ar fi caracteristice pentru întreaga noastră societate.cu aproximatie -.. socială. Există úi câteva formule matematice de măsurarea complexităĠii. Deci se poate afirma că o parte importantă a dificultăĠilor cu care este confruntat individul în perioada de tranziĠie.a stabili dacă problemele care merită au fost tratate úi reclamau o tratare complexă. teorii sunt adecvate pentru studiul problemelor alese sau eventual ce teorii noi trebuie construite pentru o tratare complexă adecvată particularităĠilor faptelor studiate. se pare. În multe cazuri însă este necesar să facem diferenĠieri între mai multe tipuri de complexitate Câteva exemple: o diferenĠiere poate fi facută în funcĠie de tipul de sistem în termenii căruia este studiată problema respectivă. s-au bucurat de o abordare corespunzătoare. am să revin în parte la o idee deja sugerată. economică din Ġara noastră au apărut diverse abateri violente de la norme larg acceptate în lumea civilizată. trăsături de genul menĠionat ar fi totodată caracteristici principale ale unor personaje carageliene. întrebări care. În lumina ultimului paragraf apare cred mai clar úi mai justificată precizarea cu privire la alegerea teoriei adecvate pentru o tratare complexă. úi în matematică s-a vorbit despre o complexitate fractală úi o complexitate de tip tradiĠional. există însă teme úi. Probleme particulare Întrebările formulate în ultimile capitole se referă la problemele care privesc toate Ġările care au trecut sau trec prin perioada de tranziĠie. Pentru a explica ce vreau să spun. Nu e locul a discuta aici în detaliu opinii ca cele menĠionate mai sus. În general. această schimbare s-a petrecut în mare măsură . Studiul complexităĠii implică mai multe condiĠii dintre care voi aminti: . putem fi siguri că astfel de probleme există úi nu fac parte dintre cele neglijabile . Pentru alĠi comentatori. sau clase pentru unii ar fi trăsături care sau conservat de-a lungul ultimilor o sută cincizeci de ani . sunt legate de adoptarea la complexitate sau putem spune complexitatea asociată unor situatii de tipul sugerat mai sus. în prezent de rezolvarea lor trebuie să se ocupe individul.

Dacă.ca de ex. Am amintit că România a fost considerată o Ġară a anomaliilor. de autorul lor. convingerile autorului lor cu privire la modul în care. să fie reanalizate în termenii unor tipuri de sisteme noi. anumite categorii social-profesionale au produs comportamente în funcĠie de care România a fost considerata o Ġara a anomaliilor.în acest context .TranziĠie úi restauraĠie Însă putem afirma. a paradoxurilor etc. ceea ce crede el că poate a face etc. că cel puĠin în anumite perioade. subliniez că de regulă. ğablonul amintit ca oricare alt Ġablon este dezagreabil. Ipotezele de tipul respectiv nu elimină alte ipoteze aflate cu primele în relaĠii de opoziĠie sau complementaritate. am formulat câteva ipoteze cu privire la posibila apariĠie a unor teorii. mai trebuie amintit úi un alt fapt úi anume: reprezentarea amintită sau cel puĠin unele dintre tezele pe care se bazează au fost afirmate în urmă cu multe decenii. La începutul acestor însemnări am atras atenĠia asupra unei scheme prin care este “văzută” adeseori tranziĠie. când am făcut sau fac referinĠă la teorii posibile am avut în vedere ceea ce simplu spus sunt .. a absurdului etc. ele oferă o serie de avantaje pentru activităĠile intelectuale din anumite domenii. pe de-o parte. definite în cadrul unor orientări moderne ? Pentru a evita diferite confuzii posibile. în texte scurte sau volume destul de voluminoase. sau/úi le doreĠte el să evolueze lucrurile. amintesc numai că cel puĠin ele. dar anomaliile. Apropiindu-mă de sfârĠitul articolului consider necesar să fac câteva observaĠii cu caracter retrospectiv. pe de altă parte.a. dar o temă ca aceea anterior menĠionată. paradoxurilor etc. atunci ne putem pune mai multe întrebări: în “literatura” scrisă pe marginea anomaliilor. apoi au fost precizate úi dezvoltate.m. încât în prezent ea a devenit pur úi simplu un Ġablon. Final Deocamdată. în eseuri.În cadrul acestor însemnări a fost prezentată Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 181 . pot evolua lucrurile.este alta. în perioada celor două războaie mondiale úi în fine au fost reluate úi s-a insistat asupra lor după 1990. Ipotezele de tipul menĠionat sunt “semnate” în sensul ca depind în diferite forme. nu putea fi abordată în cadrul unor însemnări.d. teorii care să “prindă” complexitatea proceselor de tranziĠie. ca un paradis al anomaliilor etc. însă problema principală . ele pot exprima opiniile. ipotezele sunt foarte vulnerabile. din cadrul societăĠii noastre a existat un interes efectiv pentru descrierea fenomenelor respective în cadrul unor sisteme clar definite sau pur úi simplu nu a existat acest interes ? Satisfac analizele făcute exigenĠele contemporane ? Este oportun ca anomaliile. De aceste avantaje nu mă pot ocupa pe larg. paradoxurile sunt descrise în cadrul unor sisteme dacă lucrurile stau în sensul menĠionat. . paradoxurile etc. În legărură cu reprezentarea României ca o Ġară a absurdului. ea a fost repetată în articolele de ziar. de atâtea ori. În continuare ar trebui să fie prezentate teoriile de tipul sugerat.diverse ansambluri de instrumente utile pentru a rezolva anumite probleme sau în linii mari. în funcĠie de care sunt nominalizate problemele ei principale ú. În ansamblu. construcĠii intelectuale cu anumite caracteristici generale . construcĠii în sensul noilor útiinĠe social-umane.

De asemenea este numai una din temele importante care lipsesc din expunerea noastră. iar altele au fost numai semnalate. sociale etc. de mici dimensiuni. teorii etc.a. 182 Decembrie 2000 . În cursul expunerii am insistat asupra construcĠiilor intelectuale (idei. .ea lasă o serie de “locuri goale” în care pot fi introduse alte scheme pentru analize de detaliu ú. schema are o arie de aplicaĠie destul de cuprinzătoare. Diversificarea schemelor nu constituie ceva excepĠional. Toate acestea ne spun că însemnările prezentate. tranziĠia poate fi abordată. care a avut úi poate avea úi în viitor o influenĠa esenĠiala asupra primului tip de construcĠii. ea oferă un decupaj al evenimentelor diferit de decupajul oferit de prima schemă úi trimite la alte probleme sau la o abordare dintr-un alt unghi al problemelor.) care folosesc drept intrări diverse informaĠii despre schimbările politice.m. De acest al doilea domeniu. menĠional mai sus. efectiv am facut abstracĠie. vast.d. din ultimile decenii dar sunt poisibile úi construcĠii intelectuale care s-au dezvoltat úi se pot dezvolta independent de “intrările” de tipul menĠionat. economice.Titus PRIBOY úi o altă schemă. în cadrul însemnărilor noastre unele teme au fost numai schiĠate. în continuare úi în alte puncte de vedere úi în funcĠie de alte scheme. În plus. dinamic úi de primă importanĠă în disciplinele social-umane. dintr-o expunere care trebuie să fie continuă. sunt numai o parte.

alteori desfăúurat în limitele democraĠiei. uneori agresiv. partizanatul. ne propunem să avansăm câteva consideraĠii de principiu privind reforma socială cu conútiinĠa că nu numai punctele noastre de vedere sunt provizorii. întârzie. rămânând cel mult la stadiul unor sociografii care nu deranjează prea mult nici vanităĠile manageriale ale celor aflaĠi la putere. nu-úi afirmă curajul epistemic de articulare a potenĠialului lor explicativ în scopul redactării unui diagnostic social calificat. IntenĠionând o depăúire a acestui moment inerĠial. Toate formaĠiile angrenate în lupta pentru cucerirea ei úi gestionarea puterii îúi centrează marketingul politic pe retorica reformistă pentru a câútiga un electorat căruia nimeni nu i-a definit până acum natura reformei. ùtiinĠele sociale. prin studii de impact. reforma face deocamdată cea mai confortabilă carieră… electorală. oferă un permanent spectacol de competiĠie a retoricii reformiste. Persistă o premisă suspectă bazată pe acordul tacit că toată lumea útie foarte bine despre ce este vorba din moment ce schimbarea cu orice preĠ a regimului de funcĠionare a sistemului social se presupune că nu poate cunoaúte alternativă. Ca rezultat efectiv: schimbarea opĠiunilor ideologice a formaĠiunilor aflate la putere a-nregistrat o continuitate a unei practici sociale lipsite de orizont managerial.Bovarismul instituĠional úi reforma românească Bovarismul instituĠional úi reforma românească ùtefan BUZĂRNESCU În căutarea sensului reformei Invocată patetic ca singură soluĠie a complexului de probleme specifice României de azi. nici lipsa de profesionalism a alternativelor avansate de cei din opoziĠie. sau apreciată pragmatic drept prioritatea necondiĠionată a tranziĠiei. explicaĠii platonice cvasi-generalizate întreĠin letargia úi printre cercetătorii sociali. prin urmare. În consecinĠă. de la acest Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 183 . al căror aport la optimizarea structurilor sociale. pentru ca. gesticulaĠia patriotardă fiind utilizată ca substitut pentru o concepĠie clară asupra transformărilor structurale aflate în curs. să dăm soluĠii. ci doar să marcăm o contribuĠie la punerea în ecuaĠie epistemică a problemei. În lipsa acestuia. metodologia acesteia úi nici nu i-a prezentat rezultatele preliminate. deci contestabile. generată de reacĠii preponderent epidermice ca urmare a inexistenĠei unui proiect social articulat. Nu ne propunem. culpabilizate de discutabilul lor concubinaj instituĠional cu structurile guvernării comuniste.

Sensul său iniĠial “le pouvoir de parti a l homme de concevoir autre qu il n est” – se păstrează până în cel mai imediat prezent pentru a defini aspiraĠia de identificare a comportamentelor reale cu modele de viaĠă complet inaccesibile. deci orice orientare necorespunzătoare a personalităĠii. un singur mesaj: să ia act că există úi acest punct de vedere. 184 Decembrie 2000 . disertaĠii de finalizare a studiilor aprofundate sau chiar lucrări de doctorat din problematica atât de puĠin semantizată a reformării spaĠiului social. Pentru comunitatea útiinĠifică. Doamna Bovary se refugiază în lumea fictivă. Flaubert creează o eroină nemuritoare. Mecanismul este cunoscut sub numele de “bovarism”. generat de bovarismul instituĠional. ea însăúi se vede înzestrată cu calităĠi deosebite.Flaubert pentru a ajunge la concluzia că în această ipostază “ deplasăm dorinĠele noastre într-o lume în care nu găsim împotrivire. În mod frecvent. După cum se útie. a imaginaĠiei. Cercetările de profil au demonstrat faptul că deficitul de socializare este puternic influenĠat de opiniile parĠial adecvate spaĠiului social în care individul se “naúte” úi se maturizează sub raport social. ÎnvăĠarea socială contribuie la “dezvoltarea extensivă” a personalităĠii. atunci când realitatea devine nesatisfăcătoare úi se conturează imposibilitatea individului de a o schimba. această lume dobândeúte strălucirea nobleĠei. definit ca “ ficĠiune a sufletului” de către Jules de Gaultier. dezvoltarea intensivă fiind un rezultat al asimilării novatoare a mai multor experienĠe sociale pe baza unui repertoriu de comportamente specifice fiecărui individ socializat. lumea visurilor. În plan psihologic semnifică. precum úi studenĠilor pentru a-I stimula să-úi aleagă lucrări de licenĠă. visul se destramă úi demiurgul acestei lumi fermecătoare se sinucide. dar echilibrul s-a dovedit precar. aruncând totodată un avertisment “iubitorilor de iluzii”.ùtefan BUZĂRNESCU punct. concept pe care-l lansăm în circulaĠie obligaĠi de malformaĠiile practicii sociale în curs. a devenit obiect de studiu încă din 1892 când începuse să fie folosit pentru desemnarea oricărei modalităĠi de simulare a identităĠii. La primul úoc. să-nceapă o explorare calificată a adevăratelor soluĠii ale problematicii reformării spaĠiului social românesc. a ficĠiunii. obiectivată într-un mod greúit de funcĠionare a individualităĠii. Acest gen de opinii favorizează formarea unor atitudini care-l raportează malformant pe om la structurile sociale faĠă de care cultivă aúteptări nerealiste. Evadarea din real are ca efect construirea unui proiect existenĠial iluzoriu. Un expert român în domeniu a surprins coordonatele praxiologice ale bovarismului plecând de la analiza operei “Doamna Bovary” a lui G. bovarismul se instalează în setul de atitudini faĠă de viaĠă. Lucrarea intenĠionează să se adreseze publicului larg úi chiar úi oamenilor politici fără o cultură social umanistă sistematic asimilată. Această transformare o echilibra. În perspectiva psihologiei sociale bovarismul se instalează la nivelul învăĠării sociale. bovarismul. alesul inimii devine personaj excepĠional.

Sociogenetic. ceva similar se întâmplă úi la nivel comunitar: o comunitate. de raporturile sociale pe care le personifică. Neintrarea în rezonanĠă cu această dinamică generează bovarism în expectaĠii úi reacĠii parĠial adecvate sau nerealiste. Ġările pot promova modele de conduită sincrone cu cele existente la momentul respectiv. aceste modele sunt strâns legate de modelele dezvoltării social economice úi. În acest sens. în orice caz. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 185 . cu o accentuată coloratură subiectivă. cu cristalizarea unor modele culturale proprii. În consecinĠă.Bovarismul instituĠional úi reforma românească Păstrând proporĠiile comparaĠiei. În consecinĠă. relaĠiile úi instituĠiile sociale. sau defazate istoric sau chiar asincrone. ireversibile. Ca actori implicaĠi în integrarea structurilor continentale úi mondiale. ConsecinĠele în ceea ce priveúte “deficitul de socializare comunitară” sunt caracteristice cu precădere. Drama este că gesturile publice sunt. cu atât mai puĠin dispune de exclusivitatea dreptului de a se manifesta public. Procesul de formare a atitudinilor se finalizează. diagnoza sociologică devine. inevitabilă. formarea atitudinii responsabile faĠă de muncă. Exemplu: de ce fostele “Ġări frăĠeúti” sunt reticente faĠă de noi? De ce americanii au zis “Nu!” intrării României în NATO?etc. se autovictimizează la cea dintâi confruntare concretă cu luările de atitudine ale celor consideraĠi parteneri. deci. o persoană publică are consilieri: să-l consilieze cum să afirme úi să consolideze rangul de prestigiu al instituĠiei pe care o reprezintă. diferă numai amplitudinea úi impactul. cultivând aúteptări nerealiste în raport cu setul de reacĠii al altei comunităĠi-Ġintă. modelelor de conduită defazate istoric úi celor asincrone. mai concret are mai puĠină viaĠă personală. de obicei. greu reversibile. de exemplu. pe baza unor criterii proprii de valorizare faĠă de activităĠile normate. orice schimbare a sistemului economic úi social provoacă o schimbare a modelelor culturale. La nivel comunitar “subiectivitatea” comunităĠii este mentalul colectiv care se constituie ca fond socializant. cu atât mai mult creúte nevoia de a beneficia de un diagnostic calificat asupra segmentului de spaĠiu pe care-l managiază. La nivelul comunităĠii internaĠionale lucrurile nu sunt fundamental schimbate. din această cauză. omul este modelat de situaĠiile sociale. de obicei. dinamica acestuia fiind firească úi antrenând dinamica modelelor de comportament individual úi colectiv. către vârful ierarhie sociale. atitudinile sunt relaĠii sociale interiorizate úi personalizate. este inevitabil condiĠionată de creúterea conĠinutului managerial al muncii úi de înĠelegerea proiectului social úi uman vehiculat în spaĠiul social global. interiorizând particularităĠile acestora. úi atunci doar parĠial! Din această cauză. De aici decurge o altă consecinĠă cu impact direct asupra comportamentului: cu cât un individ urcă mai sus. cu cât persoana publică are mai puĠin contact cu cotidianul realităĠii concrete. Definite ca proiecĠii comportamentale. InstituĠionalizarea progresivă a individualităĠii se datorează multiplicării solicitărilor integrative în funcĠie de urcarea treptelor de responsabilitate comunitară. După cum se útie atitudinea defineúte raportarea selectivă úi relativ constantă.

de alĠi parteneri care să înveĠe să facă ceea ce acolo de câteva generaĠii se face performant. un procent de originalitate capabil să amplifice úi să diversifice schimburile pe toate planurile. împotriva “formelor fără fond” în cultură. înscriind-o într-un curent general de legitimitate a schimbării sociale în curs la nivel european. La acea vreme. ğările occidentale nu au nevoie. cu care România a început să intre în dialog.ùtefan BUZĂRNESCU Totuúi. de imaginaĠie în design-ul noilor structuri necesitate de procesul de reformă úi lipsa de creativitate instituĠională a celor ce ocupă intervalul de autoritate conferit de mandatul obĠinut prin alegeri. ne propunem să reluăm acest eseu sociologic la alĠi parametri de analiză úi cu o amplitudine explicativă mai mare. úi modelele de conduită sincrone. chiar ca partener respectat: exemplul lui Nicolae Titulescu este numai unul. Când Titu Maiorescu lua atitudine. Acest epigonism reflectă. în comunitatea europeană. ca persoană publică. Aducându-l în discuĠie acum úi aici. deci. 186 Decembrie 2000 . respectiv copierea unor instituĠii care în alte Ġări au o tradiĠie úi o finalitate bine definite. în speĠă al instituĠiilor politice. Vom insista úi pe cultura instituĠională în calitatea sa de sursă a inovaĠiei sociale. Am adăuga noi. incapacitatea de inovaĠie managerială. sub raport instituĠional. dacă vorbim în termeni de imagine. După cercetări concrete. De la înălĠimea standardelor de conduită internaĠională la care a ajuns Occidentul. au angrenat o socializare performantă a transformărilor structurale implicate de modernizarea de tip capitalist a României. rămâne totuúi o secvenĠă istoric diferită sub raportul conĠinutului. numai pentru a demonstra “voinĠa de aderare”. ca partener valabil de dialog. Bovarismul instituĠional. în fond. lipsa de competenĠă reală a celor care-l practică. impactul masiv de “flux managerial” úi de instituĠii occidentale au determinat o reducere a decalajelor structurale faĠă de “Apus”. Bovarismul instituĠional de astăzi are efecte exact inverse: cultivarea unui complex de inferioritate úi de culpabilitate difuză faĠă de acelaúi “Apus” căruia aproape i se face invitaĠie să ne colonizeze. ca fenomenalitate istorică pot fi sursă de bovarism structural: mimetismul normativ. defineúte bovarismul instituĠional. “Formele fără fond”. Ġărilor din această sferă le repugnă. cu toate reproúurile îndreptăĠite care s-au formulat asupra lor. pe această temă. dorim să atragem atenĠia că bovarismul instituĠional este o sursă de conservatorism úi o categoric greúită orientare a reformei. ele au nevoie de Ġări cu o puternică individualitate care să aducă. imperativul “integrării europene” cerea importarea instituĠiilor de tip european – capitaliste – pentru a grăbi trecerea de la feudalismul întârziat úi ineficient economic la structuri úi instituĠii moderne. după cum se observă. acest orizont de aúteptare foarte puĠin demn. prin diferenĠa proiectului lor identitar. desigur. úi pe inovaĠia socială ca atitudine culturală . de teren. deúi se poate asemăna cu etapa “formelor fără fond” din istoria României. dar exponenĠial pentru rangul de prestigiu pe care-l avea imaginea României aflată în plină ascensiune economică. în aceúti termeni. dacă avem în vedere doar stabilitatea leului românesc pe pieĠele financiare continentale.

Bovarismul instituĠional úi reforma românească După cum se útie. Ca latură dinamică úi formă activă de obiectivare a valorilor culturii. Acest tip de cultură presupune considerarea omului pe primul plan. La ora actuală. sub raportul relaĠiilor interpersonale au experienĠă în a lucra cu forĠă de muncă provenită din Ġărani. tehnologia nouă schimbă necontenit atât condiĠia profesionalizării căt úi pe cea a reînvăĠării úi reprofesionalizării. cultura managerială poate fi una din sursele privilegiate de rezolvare a problemelor prezente úi viitoare. În raport cu toate acestea. este un proces complex de personalizare a sistemului de valori al societăĠii globale la nivelul unui tip anume de comportament. Restructurarea profundă a tendinĠelor. lipsindu-le modelele de comportament managerial proprii relaĠionării cu tineri cu o pregătire superioară. Facem această precizare deoarece practica decizională post 89 a înregistrat. cu bună pregătire tehnologică. cum este cel social. ci agent al inovării performante a acĠiunilor sociale. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 187 . acordând culturii sociologice úi psihologice rolul de componente fundamentale ale culturii manageriale performante. un exces de gândire inginerească. Dacă prin cultură omul se afirmă în calitate de creator de realitate socială. După cum se útie. aflat în permanenĠă la graniĠa dintre ideal úi real. deoarece în România managementul este asociat cu schimbarea. idealurilor úi mentalităĠilor plasează resursele umane pe primul loc în orice proiect de dezvoltare strategică. spre deosebire de cultură care este efort personal úi creaĠie individuală. Mai mult aceúti noi manageri ai noútri. în Ġara noastră. Aceste elemente fac parte din valorile de patrimoniu ale civilizaĠiei tehnologice proprii societăĠilor dezvoltate úi pot constitui repere într-un posibil sistem de referinĠă capabil să orienteze benefic transformările în curs din societatea românească. cerând formarea unor modele de compotament flexibile. respectiv construirea identităĠii culturale a personalităĠii. civilizaĠia este percepută ca efort socializat úi operă colectivă. deoarece mimetismul instituĠional úi comportamental antrenează úi alte riscuri care pot scăpa de sub control. bovarismul instituĠional este o formă practică de manifestare a contraculturii organizaĠionale úi instituĠionale. devenind creator de societate. ideile sale fiind o sursă practic inepuizabilă: omul nu trebuie considerat nici mijloc. cea din urmă cuprinde modalităĠile în care s-au reflectat valorile în universul aúteptărilor concrete ale individului. prin civilizaĠie omul transformă realitatea socială. Prima defineúte raportarea gnoseologică la sistemul integrat úi coerent de valori existente. Formarea sistemului propriu de valori. într-un domeniu care nu se pretează aplicării standardelor. atitudinea culturală cuprinde o dimensiune explicativă úi una valorificatoare. înalt motivate în scopul atingerii performanĠei úi orientate de o cultură managerială în care componenta organizaĠională úi instituĠională să determine o miúcare în cunoútinĠă de cauză a individului în spaĠiul social. proveniĠi din alt mediu social decât al Ġărănimii. pentru a se adopta novator (nu mimetic!) la schimbare. nici scop. relevând “deformaĠia profesională” de a lucra după “stas-uri”.

12. grefa structurală. stabilirea actorilor individuali úi instituĠionali care vor realiza. a celorlalte sisteme similare aflate în acelaúi proces sau care au trecut printr-un proces similar. materiale úi manageriale ale fiecărei grefe structurale.ùtefan BUZĂRNESCU ExigenĠe sociologice ale reformării structurale: contribuĠii metodologice Din perspectivă sociologică. calificarea actorilor pentru noile centre de responsabilitate. reforma socială comportă raportarea la următoarele exigenĠe de ordin metodologic: x Acceptarea premisei conform căreia reforma nu poate depăúi maxim 5% din structurile sistemului. 4. în scopul continuării procesului de reformă. 5. efectiv. pentru fiecare etapă de intervenĠie reformatoare. dar să i se asigure securitate normativă úi funcĠionalitate. 2. deoarece peste acest procent sistemul riscă să cadă în entropie normativă datorată înlăturării structurilor vechi úi încă neintrării în sarcină a structurilor noi. cantitativi úi calitativi. pentru a construi o reĠea flexibilă de comunicare în timp real între toĠi actorii implicaĠi direct în reformă. sistemul trebuie să funcĠioneze chiar la minimum. 11. generate de grefa structurală reuúită. evaluarea costurilor de asistenĠă managerială pe timpul insertării noilor componente structurale. cu scopul unei securităĠi informaĠionale în măsură să contracareze posibilităĠile de distorsionare sau de manipulare din partea adversarilor reformei. x Proiectul articulat de reformă este recomandabil să conĠină: 1. grefate. 10. 7. stabilirea gradelor de prioritate pentru fiecare componentă structurală care va intra în reformă. evaluarea costurilor sociale. care conferă identitate structurală sistemului asupra căruia se va opera reformarea. 8. monitorizarea tuturor surselor informaĠionale referitoare la procesul în curs. o descriere clară a parametrilor reali. estimarea coeficientului de risc úi a costurilor pentru situaĠia în care operaĠia de grefă structurală eúuează parĠial sau structural. analiza în registru comparat. explorarea structurilor uzate moral faĠă de noile opĠiuni valorice. prin redactarea unui grafic care să aibă în vedere menĠinerea relaĠiilor funcĠionale între elementele noi úi cele vechi în scopul păstrării echilibrului dinamic al sistemului. 9. legitimarea purtătorului de cuvânt al reformei aflate în curs úi a prerogativelor de status-rol ale acestuia. 6. care sunt susceptibile de grefă. 188 Decembrie 2000 . 3. Pe secvenĠa acestui interimat. desemnarea actorilor care se vor ocupa de design-ul structural al sistemului.

propunem. plecând. 14. prin hemoragia specialiútilor pe alte pieĠe de muncă. În acest context. complementară. adică. în continuare. echipa este recomandabil să funcĠioneze sub coordonarea sociologilor úi economiútilor. produce pierderi úi economice úi de prestigiu. de la câteva aspecte obiective ale reconstrucĠiei spaĠiului social contemporan. respectiv cu alocarea pe criterii economice a resurselor financiare disponibile. deúi real. 16. devine úi realistă úi economică oferta educativă prin dimensionarea acesteia în raport cu posibilităĠi de plasament profesional preponderent pe piaĠa forĠei de muncă din România. Acestea să fie incluse în proiectul de relansare a funcĠionalităĠii spaĠiului spaĠiului social românesc în concordanĠă cu solicitările integrative ale spaĠiului social european ca spaĠiu euroatlantic unitar. restructurarea se relevă a fi o secvenĠă obiectiv necesară úi compatibilă cu “rentabilizarea”. respectiv ca o contribiĠie practică la articularea funcĠională a segmentelor spaĠiului social românesc aflat la ora unor semnificative redimensionări structurale. pentru a determina structura cererii agregate care constituie piaĠa reală (úi estimarea celor potenĠiale) în funcĠie de care să se stabilească segmentele încă valide ale fostei “economii multilateral dezvoltate”. de regenerare a raĠionalităĠii spaĠiului public. Este imperios necesar să acordăm. o altă formă. Cu o componenĠă interdisciplinară. în oferta educativă. începând cu anii 70 în Occident sunt utilizate ca tehnici de gestionare a socialului. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 189 . o sugestie de reformare a componentei industriale a spaĠiului românesc în sincronie cu miúcarea istorică la nivel planetar. o atenĠie crescândă specializării în “relaĠii publice” care.Bovarismul instituĠional úi reforma românească 13. Argumentul că absolvenĠi ai învăĠământului românesc úi-au găsit posibilităĠi de exprimare profesională în alte Ġări. stabilirea costurilor necesare diagnozei sociologice referitoare la stadiul reformei úi la alternativele decizionale care pot optimiza reforma structurală. Plecând de la aceste date. sormarea echipei de cercetare care se va angaja efectiv în diagnoza sociologică a procesului de reformare structurală. deoarece gratuitatea învăĠământului superior la noi. în acest segment de specializare. nu poate fi convingător în sensul păstrării actualei oferte educative. Am putea identifica.

Partea a II-a Politici sociale sectoriale: probleme úi riscuri sociale .

Dimpotrivă. divorĠialitatea úi migraĠia. fertilitatea. Posibile politici demografice úi consecinĠele lor Traian ROTARIU 1. Prin acĠiunea acestora. Starea demografică actuală Materialul de faĠă nu intenĠionează să se constituie într-un studiu amplu úi analitic privind intensitatea diferitelor fenomene demografice sau referitor la alte aspecte ale miúcării populaĠiei. pe această bază. Numai luând în considerare reperele faptice. de a furniza o explicaĠie úi de a prefigura tendinĠe pentru viitorul apropiat. România. Astfel. împreună cu alte Ġări din zona noastră. comparativ cu partea apuseană a Europei. cu ajutorul cărora să se poată înĠelege locul ce revine României pe harta demografică a Europei úi să marchez tendinĠele recente de manifestare ale principalelor fenomene demografice. doresc doar să punctez câteva repere. Evident că lipsa unor analize demografice de detaliu referitoare la România este un handicap în înĠelegerea în profunzime a tot ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu. în context european. Aceste constatări simple vor fi deci punctele de plecare în discuĠia despre politicile demografice.1. din trecut úi dintr-un viitor posibil. 1. comparativ cu situaĠia din Ġările continentului nostru. pornind de la o stare dată a populaĠiei. dar. Fenomenele demografice cele mai importante – úi referitor la care voi spune câteva cuvinte – sunt: mortalitatea. se poate deschide apoi o discuĠie coerentă despre politicile demografice ale Ġării în cauză.Starea demografică a României Starea demografică a României. Semnele unei ireversibile schimbări în regimul mortalităĠii sunt vizibile doar la cumpăna între secolul al XIX-lea úi cel următor. despre rostul úi rolul unor atari politici în eventuale încercări de schimbare a tendinĠelor recente în evoluĠia populaĠiei româneúti. în Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 193 . nupĠialitatea. este justificată până la un punct încercarea. întrucât liniile generale sunt destul de clare úi lipsite de echivoc. Mortalitatea După cum se útie. se configurează structurile ei viitoare (în principal cea pe sexe úi vârste) úi se modifică treptat úi volumul de ansamblu sau al unor subsisteme demografice. a intrat ceva mai târziu în procesul de scădere a mortalităĠii.

să menĠionez că ea era în deceniul 1891-1900 de 29. 70 ani speranĠa de viaĠă în 1960) úi a altor Ġări. Progresul înregistrat în reducerea mortalităĠii în anii postbelici este unul la scară mondială. Perioada postbelică începe cu două decenii. situaĠie de care au profitat cel mai vizibil Ġările rămase în urmă. care înainte de război ne devansau cu 20 de ani medie de viaĠă. în Occident. depăúindu-se astăzi graniĠe care erau de neimaginat acum câteva decenii (în multe Ġări. 1998) Aceste condiĠii de mortalitate se corelează cu un proces de îmbătrânire demografică. când se apropiase de o speranĠă medie de 70 de ani (pe care n-a atins-o încă niciodată). Deja în acel moment.Traian ROTARIU jurul anului 1900 speranĠa de viaĠă la naútere în Vechiul Regat al României era de 36 ani. până la războiul al doilea mondial. dar care au reuúit. cu consecinĠe despre care voi vorbi imediat. GheĠău. în vreme ce în lumea occidentală se ajunge la 60 de ani. s-a menĠinut foarte ridicat 194 Decembrie 2000 . faĠă de 18.5‰ în FranĠa. România nu a mai progresat deloc de la începutul anilor 70. la noi. mai grăitor este indicele mortalităĠii infantile. în vreme ce în Ġările apusene o asemenea valoare se înregistra încă în primele decenii ale veacului al XIX-lea. al fostelor Ġări socialiste. Dacă am pomenit de rata brută de mortalitate. măsurată prin rata brută de mortalitate. de exemplu. până în finalul acestui secol majoritatea Ġărilor depăúind pragul de 50 de ani (media celor două sexe). faĠă de 12. în mare.2‰.9‰.2‰ în Anglia úi 21. este cazul. s-au făcut totuúi progrese remarcabile. Se poate spune că anii 60 au reprezentat pentru Europa încheierea unei etape în lupta împotriva morĠii. Deúi rezultatele nu sunt atât de spectaculoase ca cele ivite în urma introducerii antibioticelor. legat de introducerea în uzul general a antibioticelor úi de generalizarea practicilor vaccinărilor. 1945-1965. Din păcate. În continuare. în general. care. V.C. la 19. deúi demografii ne învaĠă că unele modificări în manifestarea mortalităĠii au avut loc în acest timp. după război. valoare care o depăúeúte pe cea similară legată de naúteri. el fiind. fiind stăpânite bolile virale (îndeosebi cele respiratorii úi digestive). efortul se mută în combaterea maladiilor cardiovasculare úi a diferitelor forme de cancer. România progresează puĠin úi valoarea duratei medii trece cu ceva pragul celor 40 de ani. la noi. indicatorul brut de mortalitate devine irelevant pentru comparaĠii în domeniul mortalităĠii.8‰ (J. 1986). în România se ajunge la o valoare medie de 68.Chesnais.3‰ úi respectiv 15. media pe cele două sexe se apropie 80 de ani. aúa că. remarcabile sub aspectul recuperării acestei distanĠe: în anii 1964-67. dar nu numai. nu departe de cea a FranĠei (cca. pentru ca în deceniul premergător războiului mondial să ajungă. (Vezi pentru detalii.5 ani. ci au afectat doar structura fenomenului úi au sporit decalajul întrea sexe. aúa după cum se cunoaúte. fapt care ridică numărul absolut al deceselor precum úi masa relativă a lor în populaĠie. să-úi pună la punct un sistem sanitar eficient. Se poate spune că am asistat la 30 de ani de stagnare a mortalităĠii (situaĠie cu totul neobiúnuită în aceste vremuri cu progrese medicale atât de remarcabile). dar ele nu au luat forma unui progres sau regres general. din cauza diferenĠelor în structura pe vârste. femeile depăúind deja clar acest prag). Decalajul se menĠine úi în perioada interbelică.

7).3 în România. úi Ġări cu fertilitate mai scăzută. fertilitatea a continuat trendul descrescător úi în anii postbelici (chiar dacă indicele de natalitate a rămas o vreme plafonat datorită unor efecte structurale úi recuperării unor naúteri neproduse pe timpul războiului). sicronie care s-a frânt după ce dictatorul a luat măsurile cunoscute. precum úi structurile acesteia. Există altele cu fertilitate foarte apropiată de a nostră: Austria. el atinge valoarea 1. Danemarca. această Ġară având 1. Estonia.2) úi 1. Astfel. 1. incidenĠa enormă a bolilor cardiovasculare (circa două treimi din totalul deceselor revin acestor boli). Germania. Finlanda. în timp ce în zona vestică s-a coborât úi sub 5‰. Spania.Starea demografică a României până după război (spre 170‰). Există deci. ne străduim din greu să scădem sub 20‰. Structura mortalităĠii în România (după vârste.) arată că principala pârghie prin care se poate interveni mai eficient este cea medicală. Astăzi. Ungaria. în scopul sprijinirii tezei de mai sus. Bulgaria. cauze medicale. Adevărul este că măsurile care au fost luate în acel an úi apoi cele prin care ulterior s-a încercat aplicarea lor cât mai riguroasă au fost neobiúnuite úi au marcat fundamental evoluĠia populaĠiei României. Malta úi Islanda (2 copii/femeie). proces ce în principiu ar trebui să fie uúurat de scăderea natalităĠii. se poate spune că. FranĠa. căci faimosul decret al lui fostului dictator din 1966 este invocat de mulĠi demografi fie pentru a arăta cum se poate modifica de la un an la altul indicele conjunctural de fertilitate. Anglia. scădere care s-a accentuat puternic după 1957 odată cu liberalizarea avortului. Spre deosebire de Ġările apusene. indicele sintetic de fertilitate pe plan mondial era de 2. pentru multă vreme încă úi de acum încolo.4 la nivelul Europei (fără Rusia. DiferenĠele culturale sau de nivel de viaĠă nu-úi pun amprenta decisiv decât poate în cazul unor comunităĠi reduse. plasate mai mult pe coordonatele estice. Irlanda (1.9 copii pe femeie. iar anii care au urmat de atunci ne-au dus spre nivelurile cele mai scăzute de fertilitate din Europa úi chiar din lume. E suficient să amintesc. Cehia. ale continentului eurorean: Rusia. (1. Fertilitatea Se cunoaúte destul de bine istoria recentă a fertilităĠii populaĠiei României chiar úi de către străini. care afectează aproape egal toate zonele Ġării. centrale úi sudice. în Ġara noastră. fie pentru a se ilustra efectul în timp al unei asemenea măsuri.2.8). dat fiind că în România se coborâse la acel moment sub nivelul de înlocuire a generaĠiilor iar în Occident începuse scăderea după perioada de “baby-boom”. Italia. zone geografice etc. Polonia etc. valoare dublă faĠă de cea din Apus. unde tranziĠia fertilităĠii era deja foarte avansată chiar din perioada interbelică úi unde după război s-a produs un neaúteptat reviriment al naúterilor. cel puĠin pe această componentă. Bielorusia. RevoluĠia din 1989 ne-a găsit cu valori de fertilitate net superioare celor occidentale. Aúa se face că decalajul de fertilitate ditre noi úi Occident s-a redus până în 1966 practic la zero. Slovenia. Norvegia (1. Eram deja în sincronie cu Apusul. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 195 . în momentul de faĠă.9). Grecia. în 1999. Ucraina precum există úi Ġări europene care se apropie de cira de fertilitate de 2 copii pe femeie: Albania. Letonia.

se spune. ajungând la un nivel mijlociu de fertilitate pentru Europa. Această Ġară. 1.6 avorturi la o naútere vie). s-a evidenĠiat o nuanĠare a legităĠii legăturii dintre emanciparea femeii úi fertilitate: până la un punct progresul în emanciparea femeii conduce la scăderea fertilităĠii. unde. A opune doar Sudul Nordului sau Estul Vestului înseamnă a simplifica nepermis lucrurile. inclusiv cele legate de mentalitate (acceptarea de către societate să pretindă bărbaĠilor să joace roluri familiale destinate anterior exclusiv femeilor). frecveĠa acestora se reduce până în 1996 cu peste 50%.3. ajungându-se la neaúteptata situaĠie ca Ġările nordice să le depăúească pe cele sudice. Adoptarea tehnicilor de prevenire a sarcinii se face deci într-un ritm care ne lasă să întrevedem o reducere în continuare a caurilor de apel la întreruperea ei. Una dintre cele mai interesante úi mai convingătoare explicaĠii a fost cea care. inclusiv de îngrijire a copiilor. împreună cu altele din partea nord-vestică a continentului. Numai că. chiar la nivelurile acestea scăzute se poate vorbi de diferenĠe sensibile între Ġările europene. respectiv. practică indezirabilă nu doar la nivel moral. care depăúesc net numărul naúterilor (după cele mai recente estimări menĠionate în presă. tradiĠional mai fertile. printre altele. ci pentru consecinĠele pe care le poate avea asupra sănătăĠii. Fireúte că un astfel de punct este atins doar pe baza unor schimbări sociale importante. ExplicaĠiile trebuie să coboare la nivelul fiecărei Ġări căci altfel cădem în scheme simplificatoare. avem încă 1. reacĠia populaĠiei a venit prompt. deúi e clar că. în Suedia anilor 90 a început să se manifeste o scădere a fertilităĠii. în principal. Plasarea României alături de multe Ġări europene. a subliniat schimbarea intervenită în Europa nordică. a cunoscut acum vreo două decenii un reviriment al natalităĠii. Astfel. după nivelul fertilităĠii. ùi aici însă lucrurile trebuie privite nuanĠat: dacă în 1990 se înregistrau aproape un milion de avorturi. Estul úi Sudul sunt acum zone mai puĠin fertile decât Vestul. e o reacĠie la modificarea unor politici sociale. care reclamă o explicaĠie ce nu e deloc simplu de dat. per ansamblu. cum se vede. fără a se produce vreo nouă revoluĠie de mentalitate. Schimbarea. din efectul pe care îl au asupra 196 Decembrie 2000 . Nordul. bărbatul a început să preia o serie de sarcini casnice.Traian ROTARIU După cum se vede. în sensul restrângerii alocaĠiilor pentru copii úi. Cazul Suediei este exemplar în acest sens. nu trebuie să ne facă să omitem stadiul încă primitiv în care ne aflăm în utilizarea metodelor de planificare a naúterilor. dacă lucrurile stau aúa. ajungând azi în jur de o treime din câte erau la începutul perioadei postcomuniste. urmând ca de la un moment dat efectul să se inverseze. fără a se aútepta cine útie ce schimbări pe planul mentalităĠilor. NupĠialitatea úi divorĠialitatea Cele două fenomene privesc constituirea úi disoluĠia familiei úi interesul demografiei pentru ele vine. făcând apel la rolul celor două sexe în cadrul familiei (cuplului). schimbări care se petrec în timp úi posedă o mare inerĠie. ea desprinzându-se din grupul Ġărilor europene cele mai fertile (úi detaúându-se de modelul Ġărilor nordice). E vorba în principal de frecvenĠa încă foarte ridicată a avortuilor.

aceste costuri pot fi descurajant de ridicate. Fără a mă lansa în speculaĠii explicative privind acest neaúteptat trend al divorĠialităĠii.53‰ putând fi considerată foarte mică. Românii se încăpăĠânează să nu divorĠeze în măsura în care o fac alĠii (rata din 1999 de 1. prezintă forme de manifestare extrem de interesante.8‰ în 1995 îi corespunde o rată totală a primonupĠialităĠii feminine de 728 casătorii la 1000 de femei. fiind în măsură să ofere Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 197 . după ce în anii 1970 avea valori apropiate de ale noastre (8. De pildă. o clară tendinĠă de scădere. GheĠău. Cum se útie.4. Mai mult această rată nu dă semne că ar urma o tendinĠă de creútere după schimbarea de regim politic din 1989. ne vor sugera că. lucrurile stau cu totul diferit. în condiĠiile în care coabitarea ca mod de viaĠă se va extinde úi la noi la toate categoriile de vârstă. indicatorul vârsta medie la prima căsătorie a femeilor a urcat de la 22. Să mai spunem că nu numai intensitatea nupĠialităĠii s-a modificat. Rata atinsă în 1999 – 6. ci doar că eventualele soluĠii de redresare a natalităĠii trebuie să ia în calcul úi naúterile extraconjugale. NupĠialitatea în România are. După calculele lui V.1% în România anului 1999). în condiĠiile noastre. 1. cea externă úi cea internă. în ultimul deceniu.5‰. în principal în sensul creúterii vârstei medii (mediane) la prima căsătorie. MigraĠia Cele două tipuri fundamentale de migraĠie. Este deci de aúteptat ca rata de nupĠialitate să scadă.0 ani în 1990-91 la 23. dintr-o generaĠie fictivă de 1000 de femei care se căsătoresc la fiecare vârstă cu intensitatea cu care se căsătoreau prima dată în 1999 femeile de vârstă respectivă. ratei de 6.Starea demografică a României naúterilor. ceea ce nu înseamnă că această instituĠie úi-a pierdut total importanĠa pentru reproducerea populaĠiei. cu unele oscilaĠii anuale modeste. nupĠialitatea României se menĠine încă superioară cele din Ġările vestice: de pildă. peste o treime în majoritatea Ġărilor occidentale. cifra se învârte în jurul valorii de 1. ceea ce vrea să spună că. în zilele noastre tendinĠa principală este ca naúterile să se realizeze în proporĠie tot mai mare în afara familiei (până la 50% în unele Ġări nordice.1‰ în 1972). mai ales cele legate de o locuinĠă suplimentară pentru unul din parteneri. adică după o radicală schimbare în prescripĠiile juridice referitoare la acest fenomen. lucru care ne permite să apreciem că astăzi valoarea este sub 700.3 ani în 1999. Chiar cu valoarea scăzută din 1999. peste 300 vor rămâne necăsătorite.2‰ – este cea mai scăzută întâlnită vreodată la noi úi continuă declinul din anii precedenĠi. coborând le la 7-9 căsătorii la mia de locuitori în deceniile precedente la sub 7 după 1991. să spun doar că mi se pare deplasată invocarea unei “propensiuni a poporului român pentru modelul familial tradiĠional” sau a altor elemente de mentalitate ce ne-ar diferenĠia de alĠii. în context european). ci úi calendarul acesteia. Probabil că unele elemente serioase de înĠelegere a fenomenului le-am putea desprinde adoptând o paradigmă explicativă individualistă: o trecere în revistă a costurilor divorĠului. 24. În cazul divorĠialităĠii. FranĠa a cunoscut în perioada 1985-98 o rată brută de nupĠialitate fluctuantă cuprinsă între 4 úi 5‰.

Din punctul de vedere al migraĠiei externe. Nu am văzut nici o estimare a INSSE sau a altui organism public asupra 198 Decembrie 2000 . C. fiind comparatbilă cu cea din timpul regimului comunist. Aceasta. îndeosebi prin politica faĠă de etnicii evrei úi germani. ele dispar în anii următori. fluxurile de migraĠie interjudeĠene arată acum mai curând ca o miúcare browniană. c. migraĠia nu este un fenomen uúor de detectat úi deci nicăieri în lume nu există statistici despre migraĠie care să se compare în fiabilitate cu cele privitoare la miúcarea naturală. Nu voi invoca aici cifre privitoare la migraĠia internă căci aceasta nu afectează direct volumul populaĠiei Ġării. e vorba de două tipuri de limitări. determinate de specificul perioadei în care ne aflăm: a. fluxul de migraĠie oficială spre exterior a sporit brusc úi apoi a cunoscut o rapidă scădere ajungând azi la cote relativ modeste. Iată cifrele oficiale. Pe de o parte.7 -21. Destructurarea patternului migraĠional tradiĠional. adică cea obĠinută prin contabilizarea cazurilor de schimbare a cetăĠeniei. o Ġară de emigraĠie. chiar în condiĠiile restrictive de părăsire a Ġării. ba chiar úi referitor la alte aspecte mult mai benigne. cu greu depistându-se anumite direcĠii mai semnificative. O intensitate modestă. Reducerea drastică a migraĠiei pe distanĠe lungi (a migraĠiei interjudeĠene sau între provinciile istorice). Al doilea se leagă de cantonarea în acest gen de informaĠii oficiale. 1999.7 Sursa. După deschiderea graniĠelor. care.4 1993 18. Analize demografice. Echilibrarea fluxurilor de migraĠie între urban úi rural.3 1995 25.. care indică. útim bine.S. cu dominanta. Pe de altă parte. punea o serie de obstacole formale.3 -19. p. conduce la valori de balanĠă aproape de zero. Primul e dat de sărăcia informaĠiilor privind migraĠia externă oficială.Traian ROTARIU indicii indirecte asupra stării generale economice úi sociale a României. În cazul de faĠă. în ultimii ani. mai ales în stabilirea populaĠiei în marile oraúe. la finele lui 1989. care.1 -16. coroborat cu sporirea imigraĠiei.5 1997 19.2 1996 21. Să spun doar că ea se caracterizează prin cel puĠin patru trăsături principale. ce marcau deplasări de la regiunile rurale cu mari rezerve demografice spre cele urban-industriale.4 -17.N. b. 54 Este bine de menĠionat că aceste cifre trebuie luate cu multă prudenĠă. în mii.9 -13. pentru câĠiva ani (după ce în 1990 părăsiseră Ġara oficial aproape 100 de mii): Anul EmigranĠi Sold 1992 31.1 -29. chiar evidenĠiate la un moment dat. Această particularitate s-a manifestat pregnant úi în perioada regimului comunist. în sensul dispariĠiei acelor fluxurilor de migraĠie dominante.2 1994 17. d. la noi în Ġară se perpetuează încă practicile vechiului regim în accesul la informaĠia de această natură. România este (spre deosebire de Ġările europene aflate la apus de noi). numărul emigrărilor úi soldul migratoriu extern. a migraĠiei urban-rurale.3 1998 17.5 -5.

5.1%. În context european. fiind aproximativ egală cu cea a copiilor sub 15 ani. organismul nostru statistic naĠional nici n-a binevoit să recalculeze populaĠia din anii anteriori lui 1992. ExplicaĠia imediată a acestei situaĠii nu poate ocoli existenĠa măsurilor de politică demografică din vremea fostului dictator. Îmbătrânirea demografică Dintre structurile demografice.4% la 10. cei de peste 70 de ani vor deĠine o pondere de peste o cincime (21. restul fiind fie la nivelul nostru. ca atare.Starea demografică a României migraĠiei. Nu va fi nici un motiv de mirare. de o atenĠie deosebită se bucură cea pe vârste. Bosnia. mai îmbătrânite.6% la 33. cât de greu este să se acĠioneze împotriva acestui curent. iar octogenarii vor sălta de la 3. majoritatea.7%) la finele intervalului. Aúa cum în 1992 n-au fost de găsit cele 23 de milioane aúteptate. Respectiva pondere se află azi în România aproape de valoarea de 19%.) Vreau să atrag atenĠia prin asta că actualele cifre privind migraĠia sunt insuficiente pentru a estima efectul acestui fenomen asupra volumului populaĠiei României úi.6%) la început. Simplu. úi asta din motive ce Ġin atât de implicaĠiile demografice úi sociale ale schimbărilor structurale respective. un studiu realizat pentru Comisia europeană de Calot úi Sardon (1999b) arată că proporĠia celor de peste 60 de ani va trece. migarĠia exteră a fost úi în ultimii ani sensibil mai ridicată decât cea raportată anual. ale căror efecte se pot destul de uúor evidenĠia (úi nu numai legat de problema îmbătrânirii). Cifre invocate pentru FranĠa de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 199 . dacă úi la recensământul din 2001 sau 2002 ne vom trezi cu vreo jumătate de milion de cetăĠeni mai puĠin decât apar în scriptele oficiale. faĠă de doar o zecime (10. cât úi de amploarea acestor modificări în timp. de fapt. fie. se constată că pentru a se menĠine cuantumul lor actual e nevoie de o creútere cu 53% a cotizării. Efectele sociale ale unei asemenea schimbări sunt dramatice. evident. iar al celor sub 15 ani de circa 35.9%. Judecând lucrurile numai în temeni de pensii. aúa încât cineva neavizat care va citi datele statistice din acea perioadă va putea crede că în 1992 o forĠă extraterestră a smuls un efectiv de populaĠie de circa 450 de mii. nici printre morĠi nici printre cei plecaĠi în alte Ġări. Cel mai pregnant proces legat de raportul vârstelor în populaĠie este îmbătrânirea demografică. aceasta înseamnă creúterea ponderii populaĠiei vârstice (considerată ca atare de la 60 sau de la 65 de ani în sus) în totalul locuitorilor. aúa cum s-a întâmplat úi la cel din 1992. în vreme ce în perioada interbelică procentul bătrânilor era aproximativ 7. Macedonia). (Mai mult. astfel. între 1995 úi 2050. doar câteva Ġări fiind net mai “tinere” (Albania. Astfel. de la 20. aúa cum se întâmplă în Ġările civilizate. Proiectările demografice pentru Europa comunitară arată cât de puternice sunt tendinĠele îmbătrânirii úi. care dispare pur úi simplu. prin urmare. tot aúa de bine e posibil ca la recensământul următor să fi coborât deja sub pragul de 22 de milioane! 1. negăsindu-se. care să fie luată în calculul oficial al efectivelor demografice. România se află pe o poziĠie relativ favorabilă în cadrul acestui proces. trebuie aúteptat ca alte înregistrări – cele ale viitorului recensământ – să ne arate că.

8 la mia de locuitori). nu e de prisos să reamintim mereu că încă îmbătrânirea demografică la noi este precumpănitor efectul scăderii fertilităĠii úi nu al prelungirii speranĠei de viaĠă la vârste înaintate. deci în condiĠiile creúterii speranĠei de viaĠă. Iată. Acest trend poate fi influenĠat pe perioade scurte úi de structura pe vârste existentă la un moment dat. de altfel. în sensul că până în 1989 populaĠia a crescut. numai ca efect al îmbătrânirii demografice nivelul pensiilor ar trebui redus cu 45%. 1. fie o creútere cu 9 ani a vârstei de pensionare. altfel. Revenind la România. iar apoi. când s-a redus de la 12 la 11. Ceea ce este mai puĠin sigur e faptul că acesta ar fi atins vreodată atât de vehiculata cifră de 23 de milioane. În fine. E foarte probabil că lucrurile stau aúa. e nevoie fie de o creútere a nivelului cotizării cu 80%. declinul demografic este evident úi el este la ora de faĠă rezultatul dezechilibrului balanĠei sporului natural. a legii de mortalitate úi asumând tot timpul o migraĠie externă nulă. doar după următorul recensământ).Traian ROTARIU Chesnais (1998) arată. nu există motive de a se aútepta reduceri semnificative în rata de mortalitate (adică acel indicator care contează în determinarea sporului natural). conform unor calcule ceva mai vechi. La 1 ianuarie 2000. ceea ce merită neapărat subliniat este faptul că trendul îmbătrânirii la noi a fost deosebit de rapid în ultimii ani. la care se adaugă úi cel legat de migraĠie (ale cărui efecte le vom putea cuantifica. mai întâi din cauza bilanĠului migratoriu puternic negativ din primii doi ani după RevoluĠie. că. Oricum. 200 Decembrie 2000 . Dinamica populaĠiei Formulările standard ale fostei Comisii NaĠionale de Statistică ne impun imaginea că populaĠia României scade din 1990. poate prin anumite efecte structurale s-ar putea ca indicile brut al mortalităĠii să mai úi scadă din când în când cu câteva zecimale (aúa cum s-a petrecut între 1998 úi 1999. el fiind corelat în viitorul apropiat cu reducerea drastică a efectivului de copii (reducere accelerată cel puĠin până când vor ajunge să umple grupa de vârstă sub 15 ani numai generaĠii postdecembriste). pentru a menĠine nivelul pensiilor în 1995 la cel din 1985. în condiĠiile menĠinerii constante a ratelor de fertilitate.455. cum spuneam. úi datorită sporului natural care coboară sub zero. cifra oficială furnizată este de 22.6. din 1992.81 milioane. care este rezultatul unul calcul simplu prospectiv. Chiar în condiĠiile unei ameliorări a stării de sănătate. Ceea ce e aproape imposibil este ca în 1991 România să mai fi avut încă un efectiv de peste 23 milioane de locuitori. realizat plecând de la populaĠia anului 1998. de nivelul la care se află “golurile” úi “umflăturile” din piramida vârstelor.5 mii úi nu se poate aduce vreun argument serios că tendinĠa descendentă se va opri curând. în condiĠiile în care recensământul din 7 ianuarie 1992 reĠine doar cifra de 22. căci nu se poate conta decât cel mult pe o plafonare temporară a îmbătrânirii demografice.

luând de data aceasta în calcul o ipoteză evident absurdă: nemurirea. Este.8 17.0 100 10.000 anual.8 100 16. aceasta finalmente se va stinge.097 21.659 21.Starea demografică a României Anul Total populaĠie (în mii) sub 15 ani 15-59 60 úi peste -din care.7 64.1 64. Interesant este că actuala fertilitate a populaĠiei Ġării noastre este atât de mică. să pară a contrazice desenarea unei astfel de traiectorii descendentă cu note atât de pesimiste. ajungând aproape de 200. se constată că în decurs de 3-400 de ani forĠa de înmulĠire a populaĠiei se epuizează (generaĠiile capabile de reproducere devin tot mai reduse ca număr. unde.0 14. încât.3 14. El ne arată. prin 2025 România ar coborî sub 20 de milioane de locuitori iar peste încă alĠi 25 de ani se va apropia de 15.5 milioane.4 100 13. pentru actuala structură pe vârste úi în condiĠiile actuale de mortalitate.2 64.0 100 15.1 100 14.9 54.1 63.3 12. tinzând la zero). care este efectul fertilităĠii de circa 1. nu s-a mai asigurat un indice net de reproducere supraunitar.9 14. este bine să înĠelegem un lucru: dacă fertilitatea se menĠine tot timpul sub nivelul de înlocuire a generaĠiilor.4 65. nu se poate nici măcar dubla: volumul acelor ipotetici bătrâni ce rămân mereu aceeaúi úi devin tot mai bătrâni se stabilizează în jurul cifrei de 37.457 Structura pe grupe mari de vârstă (%) 19. volumul populaĠiei ajungând la un moment dat fix ca număr.3 copii/femeie. schimbând doar ipoteza mortalităĠii prin acordarea unor probabilităĠi de supravieĠuire egale cu unitatea. 65 úi peste Total 1998 2003 2008 2013 2018 2023 2048 22.3 100 15. dacă reluăm aceeaúi proiectare de mai sus. prin forĠe proprii de înmulĠire.3 34.0 22. Scăderea actuală anuală modestă de câteva zeci de mii se va accelera pe măsura trecerii timpului. de vreme ce toĠi indivizii depăúesc vârsta de reproducere.6 20. Oricât de optimiúti am fi în privinĠa reducerii mortalităĠii.9 100 În ciuda simplităĠii sale calculul este mai mult decât elocvent. cu excepĠia celor născuĠii între cele două războaie úi care au produs baby-boom-ul (1945-1970). dacă ar înceta complet decesele úi emigraĠia.3 63. de pildă.503 22. În adevăr. AmeninĠarea unei astfel de evoluĠii este mai mult decât serioasă.351 15.066 20.3 19. ExplicaĠia este simplă: FranĠa n-a avut niciodată un indice atât de scăzut ca cel din România de azi (úi Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 201 . cazul FranĠei.6 22.8 25. Pentru a percepe cât mai clar acest mecanism se poate recurge tot la un exerciĠiu de proiectare. aceasta.7 18. începând cu generaĠiile din jurul anului 1800 úi până la cele care acum îúi încheie fertilitatea.1 15. care au trecut prin lungi perioade de subfertilitate. la starea asta adăugându-se úi pierderile datorate marilor conflagaĠii mondiale. în condiĠii de populaĠie tot mai redusă. ùi cu toate acestea populaĠia FranĠei nu numai că nu a scăzut dar s-a dublat în cele două secole.369 22.6 18. S-ar putea ca experienĠa unor Ġări. indiferent cât de bune condiĠii de viaĠă s-ar asigura populaĠiei.

ea. pe de o parte. 2.1. în perioada imediat următoare. în general. Ce-i de făcut? O asemenea.Traian ROTARIU cu atât mai puĠin n-a cunoscut perioade lungi de gravă subfertilitate). prin care să obĠinem acest Ġel.” vine ca o concretizare a unei opĠiuni asupra sensului sau ritmului evoluĠiei demografice.. un răgaz de respiro. derivă din modul imprecis úi fluctuant în care se folosesc termenii. trebuie să îmbrace forma politicii demografice. adică o scădere a rateleor de deces la cei peste 60 de ani. pentru a fi pusă în practică. care. Africii úi Asiei. asigurând un bun raport de dependenĠă. întrebare este evident “neútiinĠifică”. înainte de a face orice alte consideraĠii asupra intervenĠiei societăĠii în domeniu. situaĠie care. procesul de îmbătrânire.?” (spre exemplu. iar cunoútinĠele de demografie socială ne pot da o indicaĠie despre ce ar trebui întreprins pe planul intervenĠiei sociale spre a se realiza în practică un astfel de obiectiv. Evident că acea completare “. chiar dacă subunitar.. se 202 Decembrie 2000 .a. ca să se oprescă după x ani scăderea volumului populaĠiiei). Acestea sunt constatările úi principalele aspecte ale proiecĠiilor de avertizare. Chiar dacă s-ar produce o ameliorare sensibilă a serviciilor medicale pentru bătrâni. Conceptul de politică demografică Nevoia de a discuta semnificaĠia acestui concept.. este automat asociat unei fertilităĠii atât de reduse (în lipsa unei emigraĠii de persoane tinere) ar putea cunoaúte. vârstele înaiantate se vor alimenta cu efectivele ceva mai mari ale celor născuĠi din 1948 până în 1956 ú. ca să se întâmple următoarele. celebră.m. având la dispoziĠie aproximativ un deceniu pentru ca ponderea vârstnicilor treacă de la 19 la 20%. dar. A doua constatare demnă de reĠinut din simpla proiectare de mai sus este aceea că. scăderea procentului de copii apare continuă úi susĠinută. care. Să mai observăm că în ciuda acestor oscilaĠii în ritmul de creútere a ponderii bătrânilor. la rândul său. aúa încât această lipsă a fost uúor de înlocuit cu o populaĠie venită din aproape din toate colĠurile Europei.. pe de alta. va suferi úi ea schimbări structurale.d. Ea nu are sens în câmpul útiinĠific decât dacă se completează astfel: “Ce-i de făcut pentru ca să se întâmple următoarele. DiferenĠa la 100 revine grupei mijlocii. În partea a doua a textului rămâne să încercăm să definim exact noĠiunea de politică demografică úi să vedem dacă e posibil un consens în stabilirea unei direcĠii de politici demografice în viitorul previzibil.. ExplicaĠia acestei stagnări relative o constituie depăúirea vârstei de 60 de ani de către generaĠiile mai reduse născute în anii 1940. îúi va menĠine încă multă vreme o pondere respectabilă în populaĠie (sensibil peste 60%). aceasta nu va influenĠa mult procentul menĠionat. Răspunsul la o problemă în acest mod reformulată poate veni în cadrul útiinĠei: analiza demografică ne poate ajuta să realizăm câteva proiectări normative. După aceea. fiind prezent un proces de îmbătrânire în interiorul aceste categorii foarte largi de vârstă. iar dacă o astfel de opĠiune este una a celor care conduc societatea.. Politici demografice 2. la noi. indicele net de reproducere a fost mai mereu în apropierea unităĠii.

decese.Starea demografică a României datorează lipsei de unanimitate în adoptarea unei poziĠii privind semnificaĠia celor două concepte implicate: demografia úi politica. în ochii mei. Astfel. în contextul de faĠă. p. fiecare dintre acestea plasându-l în câmpul de interes al unei útiinĠe. ùi un asemenea unghi este. efectul sporirii numărului de naúteri úi. o utilizare a sa în sens larg: “Politicele demografice acoperă ansamblul măsurilor care au ca efect influenĠarea ritmului de creútere a populaĠiei” ùi în continuare: “Ele conĠin toate dispoziĠiile care. direct sau indirect. dacă se interesează de căsătorii úi divorĠuri este pentru că modul de constituire úi de disoluĠie a familiei influenĠează natalitatea. pe de o parte. Naúterile sunt de evident interes úi pentru medic úi pentru jurist úi pentru economist etc. Dacă în primul caz este vorba de o chestiune care se reglează practic prin activitatea celor ce fac demografie. din momentul în care afectează intensitatea acestor fenomene. tocmai aici este loc adesea de multe confuzii căci un fenomen poate fi privit sub numeroase aspecte. introducerea unor măsuri de ameliorare a asistenĠei familiilor cu mulĠi copii. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 203 . Iată. Rostul acestor consideraĠii este acela de a sublinia că o politică DEMOGRAFICĂ nu poate fi considerată ca atare decât dacă se vizează de acele elemente care contribuie la constituirea efectivului populaĠiei. pentru a specifica exact conĠinutul conceptului de “politică demografică”. Am subliniat în fraza de mai sus cuvântul “poate” pentru că el este esenĠial pentru a doua determinaĠie pe care doresc să o introduc úi care este úi mai importantă decât prima. în al doilea e implicată o chestiune de fond. Aceasta vizează termenul de “politică”. care la rându-i contribuie la modificarea volumului demografic. are. Deci. proces sau alt aspect legat de populaĠie poate avea úi altă tentă decât cea strict demografică.215-216). În ceea ce priveúte primul termen. ceteris paribus. pe de alta. dacă demografia se ocupă de naúteri sau decese o face pentru că úi în măsura în care acestea contribuie la stabilirea efectivului populaĠiei. Sigur că o politică legată de fenomenele ce influenĠează nemijlocit creúterea populaĠiei (naúteri.. evident. De pildă. pe modificarea efectivului ei. nu se specifică clar care anume aspect al unui fenomen este de “substanĠă” demografică úi care laturi Ġin de o alte discipline. cel care defineúte specificul demografiei prin centrarea interesului pe mărimea populaĠiei úi. 1996. de o manieră explicită sau latentă (s.). El poate fi folosit în sens foarte larg sau foarte restrictiv. mortalitatea. fiecare văzându-le prin prisma domeniului său. migraĠii) nu poate practic să nu fie una demografică. orice fenomen. poate fi considerată un element al politicii demografice. acĠionează asupra factorilor de creútere demografică. în acest sens. revenind la demografie. care defineúte însuúi specificul acestei útiinĠe (delimitarea obiectului în conĠinut úi nu în extensiune). Or. nu este clar delimitată sfera domeniului demografic (deci că e discutabil dacă un aspect sau altul poate fi inclus în câmpul demografiei) úi.m. migraĠia externă în raport cu teritoriul avut în vedere” (Tapinos. confuziile provin din aceea că. Este deci necesar să se definească în mod cât mai riguros unghiul de vedere esenĠialmente demografic al fenomenelor acceptate în cadrul acestei útiinĠe. conform celor mai raĠionale úi mai răspândite păreri. fertilitatea.

EsenĠialmente o acĠiune umană. chiar dacă factorul de decizie care a introdus respectiva măsură nu a avut în nici un fel în vedere să contribuie la creúterea numărului de naúteri. S-ar putea ajunge astfel la situaĠii absolut hilare. socială trebuie considerată ca un act de politică demografică numai pentru motivul că. se pun în aplicare măsuri a căror finalitate explicită sau conútientă (spun aúa pentru întărirea ideii. mai exact în stare de proiect. aúadar. Se întelege. cumva. chiar dacă. în particular. de definire. al cărei nucleu dur îl constituie caracterul conútient úi finalitatea ei. deci asupra efectivului populaĠiei úi a evoluĠiei acestuia. într-o astfel de perspectivă. ceea ce conduce la pierderea unor programe internaĠionale de ajutor pentru reducerea mortalităĠii femeilor la naútere. În primul caz. pentru a modifica ritmul de evoluĠie a populaĠiei. pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă. prin consecinĠele sale. Efectul demografic este că mortalitatea maternă va rămâne la noi mai ridicată úi va contribui astfel la diminuarea sporului natural al populaĠiei. cu care sunt absolut în acord pe acest palier al conĠinutului la care se referă). Răspunsul meu este categoric: nu! Motivul este unul de ordin pragmatic.Traian ROTARIU Prin urmare. se defineúte exact prin ceea ce-úi propune cel care o iniĠiază. Revenind la motivaĠia care vizează esenĠa lucrurilor. reglementare. ci úi unul de politică demografică. Fondul. Mijloacele folosite. Să presupunem că Guvernul României ia o decizie care contravine acordurilor cu FMI (amână privatizarea unei mari întreprinderi). are efecte de această natură. úi una socială. voi spune doar că măsurile de politică demografică (ca úi orice alte măsuri de politică) nu pot fi înĠelese în afara schemei acĠiunii sociale. efectele secundare úi alte elemente pot fi obiect de analiză privind raĠionalitatea sau eficienĠa unei acĠiuni întreprinse sau planificate. în general. de genul următor. efecte de natură demografică. acesta. În înĠelesul acceptat aici. Tot aúa. Ġinând de simplificarea problemelor ce trebuie judecate úi analizate úi unul de ordin principial. politica poate fi úi una potenĠială. se proiectează úi. la nivelul decizional al unei societăĠi. De asemenea. măsuri de ameliorare a asistenĠei medicale (de la programe ample de combatere a unor maladii precum sida úi până la un banal act de vaccinare gartuită) au efecte asupra numărului de decese. nu este obligatoriu ca o politică să-úi atingă (întocmai) Ġelul urmărit. decide să suprime acordarea unei tranúe de împrumut. reluând exemplul de mai sus. adăugarea acestor determinaĠii duce la o construcĠie pleonastică!) este influenĠarea ritmului creúterii populaĠiei (ca să reiau chiar expresia lui Tapinos. a mări alocaĠia pentru copiii din familiile numeroase nu este numai un element de politică socială. intenĠie sau propunere. eventual. că se ridică firesc întrebarea dacă o măsură. dar nu pot defini caracerul acestei acĠiuni. e vorba de faptul că pot interveni numeroase situaĠii în care apar cele mai neaúteptate efecte secundare ale acĠiunilor sociale. dată fiind foarte probabila influenĠă asupra fertilităĠii. intervenĠie etc. În consecinĠă. consider că se poate vorbi de o politică demografică atunci când. punerea în practică a unor măsuri 204 Decembrie 2000 . dar neurmărite – poate chiar nedorite – de către cel care a intervenit.

Măsurile Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 205 . Avem. împreună cu alĠi specialiúti în útiinĠele sociale. E vorba de faptul că existenĠa obiectivelor demografice nu exclude existenĠa úi a altor tipuri de obiective (economice. sociale etc. Desigur că o astfel de întreprindere este prea serioasă pentru a ne preface că o realizăm în câteva pagini. Să încep cu primele. pe planul demografic. În altă ordine de idei. Altfel spus. stabilirea unor tipologii de politici demografice. cât úi pentru cei ce iniĠiază úi pun în practică astfel de măsuri. Acestea vizează. fixarea unor cote de imigraĠie pentru anumite categorii de specialiúti sau pentru lucrători într-un anumir domeniu). Excepând cazurile limită.). cu consecinĠele lor. úi scopuri propriu-zis demografice. ceea ce nu schimbă cu nimic caracterul respectivelor măsuri. cum ar fi de exemplu o tendinĠă de evoluĠie a unei populaĠii ce indică un pericol iminent de stingere a ei. ci unul pentru atingerea altuia: să asigure un contingent suficient de tineri care să înlocuiască úi să întreĠină generaĠiile adulte după ieúirea acestora din câmpul muncii (obiectiv de forĠă de muncă úi de resurse pentru asistenĠa bătrânilor). De regulă chiar aúa se întâmplă. chiar dacă numai ca etapă pentru atingerea altora. de exemplu. Clasificările politicilor demografice se fac după criterii destul de diverse. politică (de putere) sau socială. diferite de cele urmărite sau chiar nule. nu vor fi considerate aspecte de politică demografică acele măsuri care numai prin consecinĠele lor vor influenĠa acest trend (cum ar fi. În concluzie. e de observat că definiĠia adoptată aici nu este cea mai strictă posibil. care o fac mai flexibilă úi deci mai uúor de aplicat. e nevoie ca printre obiectivele explicite să apară. adică cele legate de modificarea trendului populaĠiei. care. de pildă. cum se pot pune în practică úi care sunt efectele neurmărite ale acestora. Mai mult. acesta ar fi un capitol plin de importante învăĠăminte. chiar dacă nu singure. ea nu exclude faptul că obiectivul demografic poate fi subordonat unui alt obiectiv de natură economică. Tipuri de politici demografice úi evaluarea consecinĠelor lor Nu voi face apel la multe situaĠii pentru a ilustra cazuri tipice de politici demografice. necesar atât pentru specialiútii în domeniu. 2. să reducă volumul populaĠiei pentru a nu epuiza resursele úi a menĠine calitatea mediului (obiectiv economic. mai ales. să asigure contingente suficiente de bărbaĠi mobilizabili în armată (obiectiv militar). o clasificare după caracterul constrângător sau nu al măsurilor: politici cu măsuri constrângătoare sau politici cu măsuri stimulatoare. Totuúi referirea la unele aspecte de principu úi la altele concrete este necesară. în calitatede consilieri e chemat să indice ce obiective de politică demografică sunt realizabile. Ea lasă loc unor adăugiri care sunt necesare. oferind instrumente de a încadra în categorii clare elementele concrete întâlnite. Aici intervine úi rolul demografului. social úi ecologic) etc. Doar capacitatea anticipativă a decidentului a fost defectuoasă. pentru a putea vorbi de o politică demografică.Starea demografică a României de politică demografică poate conduce la rezultate. preferinĠa pentru un anumit volum sau ritm de creútere nu constituie un obiectiv în sine.2.

altfel există pericolul ca societatea primitoare să-úi schimbe caracterul etnic sau religios. care mereu sunt legate unul de altul. Ele sunt cu totul inegale ca importanĠă. exilarea celor ce au comis acte criminale etc. deci. úi titlul unei cărĠi a cunoscutului demograf francez Jean-Claude Chesnais: Crepusculul Occidentului (1995). mortalitatea poate fi practic exclusă ca fiind obiect de politică demografică. Stimularea emigrării în scop demografic este privită aproape peste tot ca un act ce contravine menirii statului. Expulzarea lor s-a făcut rareori în cursul istoriei úi sub cu totul alte motivaĠii decât cele demografice: cucerirea pentru Ġara mamă de noi teritorii. care compensează nu doar sporul natural negativ. de regulă. Chiar o societate care decide în mod indubitabil că este sau devine supra ori subpopulată – úi ajunge să adopte măsuri corective – nu va miza decât de o manieră limitată úi. Mai exact. acela de a proteja úi asista supuúii. iar sporirea ei nu se justifică în nici un scop. cum se întâmplă în China etc. aici intră în joc cele patru acte elementare ce schimbă direct volumul populaĠiei: naúterile. resimt din plin aceste probleme. nu poate face apel la măsuri legate de mortalitate căci orice act care vine în direcĠia protejării vieĠii este socialmente dezirabil în aproape orice tip de societate iar măsurile anti-viaĠă vin în contradicĠie cu toate normele morale úi juridice. decesele. Aúa se face că nici un guvernământ nuúi poate propune reducerea mortalităĠii în scop demografic. iar în practică pun numeroase probleme de integrare. în sensul aici adoptat. Stimularea imigrării se ciocneúte úi ea piedici puternice. în cele două sensuri. Astfel. Încurajarea explicită a sporirii sau a reducerii ritmului de creútere demografică. declinul demografic al zonelor civilizate ar fi fost mult mai vizibil decât este în prezent. fără aceúti imigranĠi. judecate negativ de către băútinaúi. devenite societăĠi de imigraĠie. imigrările úi emigrările.Traian ROTARIU de prima categorie sunt cele care conĠin interdicĠii úi sanĠiuni punitive – interzicerea avortului sau a utilizării unor mijloace contraceptive. cel puĠin în societăĠile actuale. reducerea perioadei de muncă pentru dreptul la pensie în cazul femeilor cu mai mulĠi copii etc. Măsurile de categoria a doua se bazează pe sancĠiuni premiale. oferinduse facilităĠi materiale sau de altă natură pentru comportamente demografice dezirabile: alocaĠii suplimentare pentru copiii de un anumit rang. ci vin ca populaĠie tânără (deci care va contribui la naúterei) úi. Actele de imigrare sunt. discretă pe migraĠie. mai prolifică. cum s-a întâmplat în perioada comunismului la noi. cum este. de cele mai multe ori. lucrurile sunt ceva mai complicate. fie de ieúiri. SituaĠia a devenit preocupantă. iar semnalele de alarmă sunt din ce în ce mai răsunătoare. fie că e vorba de intrări. din punctul de vedere al politicilor. ca scop de politică demografică. E greu de spus în ce măsură Ġările occidentale au folosit până în prezent imigraĠia ca act 206 Decembrie 2000 . Un criteriu absolut firesc de clasificare trebuie să-l constituie úi aspectul demografic vizat de o anumită politică. SocietăĠile occidentale actuale. interdicĠia de a avea un al treilea copil sau penalizări la aparĠia celui de al doilea copil. Pentru migraĠie. aú zice. de pildă. Fără afluxul de imigranĠi. Volumul imigranĠilor trebuie să fie suficient de redus pentru ca aceútia să poată fi treptat asimilaĠi.

dintre fenomenele demografice. atunci când se pune problema politicilor demografice. n-am mai detaliat cazurile mai sus invocate. În adevăr. ùi unele úi altele se pot realiza prin măsuri constrângătoare sau stimulatoare. Posibile elemente de politică demografică pentru România Nefiind nevoie. la astea se reduc.). úi s-a acceptat necesitatea unor măsuri stimulative pronataliste. elementul principal al acestei politici. într-un sens sau altul. problemele practice ale politicilor demografice. este úi motivul pentru care. chestiunea esenĠială devine aceea a găsirii unor mijloace de a influenĠa. graĠie unui curent de opinie format mai ales după înfrângerea din războiul franco-prusac de la 1870. decât sub pericolul unor consecinĠe teribile. politicile demografice se clasifică. care s-au materializat în programele sociale ale stângii din perioada ante úi postbelică. ca politici constrângătoare. al căror obiectiv mărturisit a fost acela de a reduce ritmul demografic al acetor Ġări. A-i stimula sau a-i constrânge pe oameni să facă mai mulĠi ori mai puĠini copii. doar o singură problemă de politică demografică realmente importantă pentru noi: Ce măsuri pot fi imaginate pentru a se acĠiona eficient Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 207 . fără nici o precizare prealabilă. Atât practic (aúa cum o arată evoluĠia istorică a populaĠiilor). când Ġara a pierdut supremaĠia europeană ce-o deĠinea pe timpul lui Napoleon. Demografii francezi apreciază că. o Ġară ce vrea cu claritate să-úi redreseze evoluĠia demografică nu poate să nu facă până la urmă apel la elementul cu cea mai mare incidenĠă asupra miúcării populaĠiei: naúterile. de aceast lucru. intrarea României pe lina comportamentului infertil al Ġărilor occidentale ridică. însă devine clar că va trebui să o facă de acum încolo. Prin urmare. de obicei. Indiferent în ce măsură este acceptată úi recunoscută ca element de politică demografică.Starea demografică a României de politică demografică. 2. restul sunt aspecte rangul doi sau pot căpăta un anume relief în conjuncturi cu totul speciale. cât úi teoretic (aúa cum o arată simularea pe diferite modele de populaĠie). fertilitatea unei populaĠii. acoperirea unei cereri de muncă într-un domeniu etc. Aici se află mai mereu miza majoră.3. s-a conútientizat declinul demografic relativ al FranĠei în secolul al XIX-lea. Ca exemple de măsuri neconstrângătoare malthusiene se pot da acĠiunile de planning familial întreprinse în numeroase Ġări din lumea a treia de câteva decenii încoace. influenĠa cea mai puternică asupra efectivului úi a schimbării volumului populaĠiei o are fertilitatea. azil acordat persecutaĠilor politic. conútientizând úi mărturisind acest lucru într-o mai mare măsură decât au făcuto până în prezent. migraĠia nu poate fi. în cea mai mare măsură. Politica Chineză antinatalistă úi cea ceauúistă pronatalistă sunt cele mai frecvent pomenite în lucrările destinate acestui subiect. Naúterile au fost úi vor rămâne elementul Ġintă cel mai de seamă al politicilor demografice. în mod expres. simplu în pronataliste úi antinataliste (malthusiene). mergând în continuare pe linia esenĠializării lucrurilor. când justificarea acceptării imigrării a vehiculat mai curând scopuri umanitare sau economice (întregirea familiilor.

Este în responsabilitatea sa exclusivă o astfel de decizie. Înainte de a o formula. acĠiunile pe care le va adopta sau cel puĠin va încerca să le creioneze guvernele unei Ġări. de accentele morale sau religioase. pentru a putea evalua o situaĠie. pe un orizont de timp oarecare. îi depăúeúte atribuĠiile. Această predicĠie conĠine implicit premisa că. indiferent de conjunctura economică – dar fireúte în ipoteza că rămânen în câmpul politic al democraĠiei 208 Decembrie 2000 . nu doar pe linia accesului la informaĠie. mi se pare că peste un timp nu foarte lung (cel mult cinci ani. care a fost cu atâta claritate evidenĠiată în proiectarea ipotetică de mai sus? Aceasta este o întrebare corectă adresată specialistului. anticipând deci. ci úi pe cealaltă direcĠie. îndrăznesc să prezic). sociologul. demograful (de cea mai bună credinĠă fiind úi. în cel mai rău caz. pe analiza consecinĠelor sociale ale viitoarelor stări demografice. În situaĠia în care se află România acum. adică efectul acestora după un număr de ani în care lucrurile vor evolua “de la sine”. pe de altă parte. Lucrul nu este deloc simplu. n-am întâlnit încă la nici o formaĠiune intenĠia de a-úi propune úi explicita clar elemente de politică demogarfică. aúa cum fac eu aici. de atitudini patriotarde etc.Traian ROTARIU întru schimbarea tendinĠei de declin. ce s-a desfăúurat tocmai în perioada în care redactam aceste rânduri. ar trebui ca. Este un demers bazat pe proiectări demografice. politologul etc. În plus. demograful. ea se va pune cu acuitate în dezbaterile similare de peste patru ani. trebuie curăĠate de judecăĠi de valoare. Cred că problema va deveni scadentă pentru guvernarea viitoare sau. politicienii să aibă la îndemână toate informaĠiile faptice necesare. nu-úi încalcă statutul de om de útiinĠă atunci când se angajează într-o cercetare prospectivă privind politicile demografice. dat fiind că. intenĠii reale de punere în practică a unor elemente de politică demografică. Ideal vorbind. întrucât. de multe ori. dacă respectăm riguros prescripĠiile weberiene asupra rolului savantului úi al omului politic. căci. cred că o serie de dileme ale unor astfel de anticipaĠii dispar. pe anticiparea reacĠiilor factorului politic la aceste probleme. o astfel de atitudine a omului de útiinĠă. mai ales sub imboldul unor curate sentimente patriotice) oferă frecvent omului politic úi direcĠia în care ar vrea ca acesta din urmă să-úi îndrepte acĠiunile. Mai explicit spus. aúa cum spuneam. chestiunea legată de direcĠia măsurilor de politică demografică nu se mai pune. care propune o direcĠie de acĠiune. E curios faptul că în campania electorală. acest tip de politică demografică). ci doar cea vizând deciziile concrete úi eficienĠa acestor decizii. care. Nu cred că. în dezbaterea politică românească se vor insinua cu tot mai multă insistenĠă problemele demogarfice úi este de aúteptat să apară. intenĠionează sau nu să adopte un anumit tip de politică demografică (respectiv. mi se poate reproúa că aú face acest lucru. se poate foarte uúor evalua costul întârzierii unor măsuri. este însă nevoie ca omul politic să evalueze situaĠia úi să decidă dacă. dincolo de obiúnuitele declaraĠii sforăitoare politicianiste. De regulă. în cazul de faĠă. la rându-le. în acord cu valorile úi cu obiectivele politicii generale urmărite.

úi schimbări în sistemul de atitudini. Ideea spun că este una simplă pentru motivul că ea nu face decât să inverseze o altă judecată foarte răspândită úi vehiculată cu obstinaĠie în presă de către toĠi cei care se cred îndreptăĠiĠi să “explice” lumii starea demografică a Ġării. o schimbare a comportamentului demografic în sensul creúterii fertilităĠii. apreciez că o înrăutăĠire a acestei stări nu poate să nu influenĠeze o decizie conútientă privind aducerea pe lume a unor copii. Prin urmare. fiind astăzi. Cea mai simplă úi mai pertinentă întrebare ce se poate pune este dacă o plauzibilă redresare economică a Ġării. este următoarea: dacă úi în ce măsură anumite elemente de politică Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 209 . precum Grecia sau Spania. dar nu identic. O a doua întrebare imediată. cred că răspunsul la întrebarea pusă este negativ: nu ne putem aútepta ca o ameliorare economică să genereze. idee pe care doresc să o explicitez úi să o analizez în continuare. ni se spune că scăderea fertilităĠii nu este decât consecinĠa scăderii nivelului de trai. ele au cunoscut o dezvoltare economică spectaculoasă după integrarea lor în Uniunea Europeană. este cât se poate de grăitor. starea sa materială reprezintă un element esenĠial în conturarea unei decizii úi. Că asemenea modificări se produc o demonstrează faptul că nici comparaĠiile la un moment dat între Ġări. în sensul amânării sau chiar al renunĠării în continuare la naúteri. cu conĠinut apropiat de al celei precedente. nu ar fi capabilă să schimbe prin ea însăúi comportamentul procreativ al românilor. progres care a coincis tocmai cu o cădere drastică a ratelor de fertilitate. adesea. Mi se pare în afara oricărei discuĠii faptul că. care să schimbe lucrurile de aúa natură încât problema iniĠierii unor elemente de politică demografică pronatalistă să devină caducă. în urma altor Ġări occidentale pe acest plan.. nici cele între categorii sociale din interiorul aceleiaúi societăĠi úi nici evoluĠia de până acum a diverselor societăĠi nu arată altceva decât că o stare economică mai bună se corelează cu o fertilitate mai scăzută. atunci când actul reproducerii devine unul controlabil.Starea demografică a României de tip occidental – nu este de aúteptat un reviriment demografic. cum s-a văzut. ùi anume. demonstrându-se. desigur în condiĠiile liberalizării accesului la mijloacele de control al naúterilor úi ale eliminării politicii constrângătoare a regimului comunist. la nivelul cuplurilor. prin ea însăúi. după plata tuturor costurilor tranziĠiei. decizii de a (mai) avea copii. Se útie că ameliorarea stării materiale nu se face în mod izolat. ceea ce include nu doar modificarea structurii consumului. ci. că locul copilului în viaĠa cuplului depinde de situaĠia materială a acestuia de o manieră mult mai complexă decât o sugerează o simplă relaĠie de determinism economic. a sporirii dificultăĠilor familiilor de a asigura cele necesare traiului copiilor. Exemplul unor Ġări europene sudice. lucru care face improbabil ca locul copilului sau al copiilor să rămână neschimbat în noua configuraĠie de preferinĠe úi aúteptări. Dar asta nu înseamnă că o tendinĠă economică de sens invers va genera automat. în fapt. mai mult. ea este însoĠită de schimabrea întregului mod de viaĠă. în universul aspiraĠional al indivizilor etc. Asta este ideea centrală din secĠiunea finală a materialului de faĠă. deci când familia poate decide dacă úi când să (mai) aibă un copil.

contribuind la ridicarea generală a calităĠii vieĠii. chiar dacă nu totdeauna avem date suficiente pentru a ilustra bine acest lucru. dacă au studii superioare úi 2808. Aúa de pildă. pot avea efecte demografice. persoanele în vârstă. ca cel de mai sus. Folosirea expresiei “ar putea” sugerează că în susĠinerea acestei afirmaĠii e nevoie de multă prudenĠă. la 1000 de femei de aceeaúi vâstă revin 2288 copii dacă sunt de naĠionalitate română. experienĠa 210 Decembrie 2000 . După cum se útie. este că măsuri de protecĠie socială sau de combatere a sărăciei la scară mare nu vor afecta sensibil strategiile familiilor vizavi de naúteri. oricum am privi lucrurile. concluzia care se impune este aceea că măsurile de politică socială având drept obiectiv reducerea decalajelor. nici măcar din punct de vedere economic.. atunci pare a se impune concluzia că doar măsuri specifice de politică demografică ar putea fi capabile să influenĠeze semnificativ trendul fertilităĠii. iar acela care va fi va merge spre familiile care deja au mulĠi copii. regularitatea se menĠine în sensul că apropierea vieĠii de standardele moderne se corelează cu o fertilitate mai redusă. vor acĠiona în direcĠia reducerii ponderii acelor enclave sociale foarte sărace úi foarte prolifice. eradicarea pungilor de sărăcie. 2064 dacă sunt reformate. nu cred că este. 2060 dacă sunt maghiare. ce segmente de populaĠie vizează etc. centrate în special pe familie úi copii. Or. 3213 ucrainiene etc. la modul general úi sub o formă mai vagă. Cântărind bine consecinĠele cele mai plauzibile.Traian ROTARIU socială. acest fapt nu va contribui la o revigorare a fertilităĠii? Aici un răspuns tranúant. ele sunt de departe insuficiente pentru a se răsturna trendul fertilităĠii din ultimul deceniu. dacă n-au nici o diplomă úcolară. aplecat mai mult spre măsuri de protecĠie socială cu Ġinta familii sărace úi/sau cu copii. În adevăr. dacă în anii ce vin vom avea parte de un guvern mai de “stânga”. Dacă aúa stau lucrurile. 2414 dacă sunt romano-catolice. astăzi există mari diferenĠe de fertilitate între grupuri sociale. 1862 dacă sunt germane. ajutorarea celor mai defavorizaĠi etc. nu cred că mai poate fi dat “în principiu". dezirabil ca numai un fragment de populaĠie să susĠină natalitatea. E clar că încruciúând criteriile úi diversificându-le se pot obĠine diferenĠe úi mai mari. Astfel. Deja un fragment prea mare din populaĠia Ġării noastre se găseúte sub nivelul de trai decent (indiferent cum se calculează acesta) úi are nevoie acută de ajutor. 3743 dacă sunt Ġigănci. la recensământul din 1992 s-a înregistrat că la 1000 de femei de 50-54 ani revin 1290 de copii. Tot ceea ce cred că se poate spune. în genere. aúa încât cuantumul ajutoarelor direcĠionate spre familiile tinere nu poate fi decât modest. Prin urmare. la aceeaúi mie revin 2264 copii dacă sunt ortodoxe. Dar puĠinele informaĠii care există sugerează că percepĠia comună nu se înúeală prea mult în asemenea preciere. nu vor avea decât cel mult un impact minor úi sporadic asupra fertilităĠii. 4080 dacă sunt penticostale etc. avem tot dreptul să credem că măsurile eficiente de eradicare sau reducere a sărăciei (adică cele care nu se mărginesc să ofere acea celebră sută de lei suplimentară pentru un copil). prin sporirea peste măsură a numărului de copii în familiile care oricum vor rămâne sărace. fragment în care o pondere imensă o deĠin pensionarii úi. ci trebuie legat de niúte aspecte mult mai concrete: ce anume măsuri sunt puse în practică. deci la scăderea generală a numărului de naúteri.

trebuie să ia în consideraĠie cel puĠin următoarele elemente care pot fi verificate de toată lumea: a. Între valorile individuale. În societăĠile actuale. de pe urma copiilor sunt tot mai mici. cuplu) úi doar un fragment modest de societate în ansmblul ei. dacă excludem din calcul – úi cred că de acum încolo o putem face pentru Ġara noastră – politicile constrângătoare. dacă nu cumva cea mai bună politică demografică este cea economică (scăderea fertilităĠii ca urmare a dezvoltării economice). Altfel spus. că celelalte forme de intervenĠie. în principal dacă e vorba de sacrificii pe plan profesional. TranziĠia aici a însoĠit mai curând o dezvoltare economică. ea vizează în egală măsură femeia úi bărbatul. îmi lipsesc în clipa de faĠă. cu caracter de premise. recunosc. materiale sau de securitate. o ameliorare a condiĠiilor sanitare. adică cea a politicilor nataliste aplicate în Ġări din aria noastră culturală. Evaluarea riguroasă a experienĠelor úi efectelor politicilor pronataliste aplicate de unele Ġări presupune cunoútinĠe foarte exacte despre situaĠia Ġărilor în cauză. inclusiv la cea de la Bucureúti din 1974. S-ar putea obiecta că tranziĠia demografică a Ġărilor în curs de dezvoltare s-a făcut mai repede úi ca urmare a politicilor malthusiene urmărite de multe guverne. b. cea a realizării profesionale este deosebit de puternică úi. dar tot atât de adevărat este că cele mai multe asemenea Ġări n-au avut nici o politică demografică. o dezvoltare a învăĠământului. Însă. c. aúa încât nu-mi voi permite să fac inferenĠe pornind de la cazuri concrete. nici măcar relativă comparativ cu dezvoltarea economică. costul copilului este enorm úi nu este în scădere. a handicapaĠilor etc. mi se pare firesc să invoc aici un principiu simplu dar de largă aplicabilitate: e mult mai uúor să modifici un proces dacă schimbările dorite se fac în sensul evoluĠiei naturale a lucrurilor. rezultă că cea mai mare parte a costului este suportată de către familie (individ. S-a chiar discutat la conferinĠele mondiale asupra populaĠiei. Pe de altă parte. asistenĠă medicală. După calculele pe care le cunosc. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 211 . “sacrificarea” femeii pentru creúterea copiilor devine o chestiune tot mai puĠin acceptabilă. În alte cuvinte. politicile demografice malthusiene au fost aplicate (acolo unde au fost) pe fondul tendinĠei “naturale” de scădere a fertilităĠii. acest cost echivalează valoarea timpului de muncă al unei femei mediu retribuite pe 5-8 ani. dar nu numai. pe de o parte. o schimbare a statutului femeii etc. d. pe măsură ce se dezvoltă sistemul de securitate socială (pensii. asistarea bătrânilor. interesantă mai curând experienĠa inversă. ci doar bazându-mă pe unele evaluări generale. În societăĠile actuale.). care mie. este. au avut rezultate mai degrabă modeste. beneficiile. În societăĠile actuale. în condiĠiile actuale. După aceleaúi calcule. Este probabil adevărat. acolo unde au fost aplicate. decât atunci când intenĠionezi să inversezi o tendinĠă. acum. pentru noi. realizarea individuală în raport cu solidaritatea colectivă. Aceste judecăĠi. sistemul de valori tinde să privilegieze tot mai mult individul în detrimentul grupului (predominanĠa individualismului în configuraĠia sistemului de valori).Starea demografică a României internaĠională úi cea a României ne spune.

precum úi de faptul că aceste rate sunt obĠinute mai curând în condiĠiile unor măsuri eficace de politică socială úi nu ale unora strict demografice. dată fiind sporirea necontenită a costurilor educaĠionale. al utilizării noilor metode contraceptive este tot mai redus iar informaĠia despre acestea se diseminează tot mai rapid.. E nevoie.8 copii pe femeie. decizie devenită efectivă din momentul în care s-a produs despărĠirea între sexualitate úi reproducere. iar religiile dominante nu sunt capabile să-úi renoveze discursul asupra comportamentului sexual. f. având în vedere că nu e nevoie de bruscare prea puternică a valorilor dominante pentru a face loc copilului. greu de făcut. prin redistribuirea resurselor. Norvegia. ceea ce face ca în curând toate categoriile sociale să aibă acces la ele. Mai mult. E nevoie de o schimbare a sistemului de valori. de reorganizarea unor mecanisme úi instituĠii sociale de aúa manieră încât naúterea unui copil. aúa încât. ceea ce măreúte distanĠa dintre prescripĠia religioasă în domeniu úi realitate. 2. cele de securitate sau cele legate de conservarea averii úi a numelui etc. 1. lucru care probabil este cel mai greu. Ġinând cont de nivelul ratelor de fertilitate actualmente existente în Ġări precum FranĠa. dincolo de costurile materiale pe care mereu le va impune familiei. Fireúte că soluĠia cea mai eficientă nu poate veni decât din îmbinarea unor măsuri de natură diferită úi de adaptarea lor la societatea úi la momentul concret în care se aplică. în abstract. Scade impactul religiilor asupra comportamentului cotidian. în concluzie.Traian ROTARIU e. deci să se reducă până aproape la zero numărul naúterilor nedorite (a căror pondere probabil că încă e semnificativă la noi). în condiĠii “normale”. în medie. dar care nu este imposibil. în aceste condiĠii.de 1. în fine. Marea Britanie. fireúte. familiile din societăĠile de tipul celor europene de azi nu vor ajunge să-úi asigure reproducerea. Cum s-ar putea acĠiona. ToĠi aceúti factori – úi desigur încă alĠii – converg spre a genera un comportament procreativ cel puĠin prudent. să afecteze negativ cât mai puĠin viaĠa socială. în speĠă profesională. a celor doi părinĠi. material úi psihic. E nevoie de reducerea părĠii din costul copilului ce revine familiei. Aceste intervenĠii ar putea fi imaginate la trei paliere ale vieĠii sociale. Danemarca etc.) 3. a eficienĠei lor este. este puĠin probabil ca să se producă în viitorul apropiat vreo schimbare socială atât de importantă încât să modifice acest context în baza căruia indivizii decid asupra descendenĠei lor. apreciez. O evaluare. Unu sau cel mult doi copii sunt suficienĠi pentru a satisface toate nevoile psihologice (afective). (Nu e de imaginat reducerea chiar úi relativă a costului copilului.7-1. Costul. că: 212 Decembrie 2000 . Fiecare dintre aceste trei teme ar putea fi dezvoltată separat în mii de nuanĠe. Totuúi. pentru sporirea fertilităĠii? Răspunsul meu nu poate rămâne decât la o formulă de exprimare forte generală: numai prin mijloace care să schimbe cadrul în care oamenii trăiesc úi iau decizii în domeniul reproducerii.

V.. Population Reference Bureau. noiembrie-decembrie KIVU. C... Bucureúti * * *. no.C. “L’évolution démografique récente”. “Vieillissement démografique et protection sociale“.N. no.353. “Une rétrospective : la politique démographique en Roumanie 1945-1989“. J.Vl. 1998. juillet-aoĦt MONNIER. La transition démographique. 3. 348. Le Livre de Poche/Editions de Fallois. 1995. La Démographie. 1974. PopulaĠie & Societate. în Population et sociétés. Paris GHEğĂU..L..-P. Washington D. Démographie sociale.. 244. E. Paris LEVY. Bucureúti * * *. M. 2000. SARDON... 1994. no. în Population et sociétés. “RecrudescenĠa mortalităĠii úi scăderea duratei medii a vieĠii”. A. New York Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 213 . Paris CHESNAIS. 1999a.-C. H. 244. nr. iulie-august GHEğĂU. Paris TREBICI. C.... în PopulaĠie & Societate.N. “Les pérspectives démografiques européennes“. SituaĠia demografică a României în perioada 1990-1998. 1999. “La population de l’Europe: 1950-2050”.S. GHEğĂU. juillet-aoĦt CHESNAIS. Les enfants du désir. J. 1995. 1999. mai-juin TAPINOS... în Futuribles. 1971. PUF..3. J.-C. 1998. în Annales de démographie historique. INED-PUF. Paris CHESNAIS. 1997. “Tous les pays du monde (1999)”. mai-iunie * * *.. 1999. Le crépuscule de l’Occident. F. 1986. no.. R. Recensământul populaĠiei úi locuinĠelor din 7 ianuarie 1992.-P. no. chiar înainte de a ajunge la un standard de viaĠă apropiat de cel din Ġările respective. Nations Unies.H.Starea demografică a României i) există úanse reale ca să se poată găsi úi pune în aplicare măsuri eficiente prin care să se ridice úi la noi fertilitatea măcar la nivelul mai sus pomenit. janvier PRESSAT.. juillet-aoĦt CALOT. V. Population. G.4.2000.-C. V... 1993. Paris LERIDON.S. G. în Futuribles. SARDON. nr. Mircea. în Population. PUF..E. bien-Ċtre. * * *.. J. ii) există úanse reale ca printr-o politică demografică consecventă úi susĠinută să se elimine pericolul stingerii populaĠiilor din zona civilizaĠiei occidentale. nr. Robert Lafont. Paris PROIUX.S. în PopulaĠie & Societate. Hachette. Bibliografie CALOT. 1999b. 1997.S. Société de Démographie Historique. “Are nevoie România de o politică demografică?”. J. “SituaĠia demografică a Ġărilor europene”. Analize denografice. G. La démographie.6 (12). 1996. développement. World Population Data Sheet.

să crească capacitatea administraĠiei publice în rezolvarea problemelor comunităĠii. Atingerea acestor obiective este posibilă prin subprograme concertate care acoperă direcĠii diverse cum ar fi: dezvoltarea activităĠilor de pregătire pentru administraĠia publică.m. întărirea comunităĠii locale ú.d. eficienĠă úi încredere în administraĠia publică Zoltan BOGATHY. Proiectul Parteneriatul instituĠional úi al societăĠii civile pentru planificarea dezvoltării economico-sociale a zonei Timiúoara este unul din exemplele 214 Decembrie 2000 . It is a interdisciplinary approach using interactive and participative techniques. intervenĠie psihosociologică úi cursuri de formare. The target group is represented by the public administrative stuff belonging to the local administrative authorities. îmbunătăĠirea performanĠelor manageriale. The ones who really take benefit from our project are the citizens. Programele de reformă din acest domeniu îúi propun să sprijine descentralizarea administraĠiei publice. să dezvolte capacitatea funcĠionarilor publici de a răspunde problemelor reale provocate de schimbările impuse de reformă. cercetări de teren. Corina ILIN Abstract The present article presents the modality in which the Project "Developing competent human resources in the field of public administration" was conceived. AdministraĠia publică a devenit domeniu prioritar al reformei societăĠii româneúti mai ales în ultimii doi trei ani atunci când a devenit limpede pentru toată lumea că reforma instituĠională úi în special cea a administraĠiei publice se înscrie printre demersurile absolut necesare ale normalizării societăĠii româneúti.a. applied and evaluated. să creeze un cadru favorabil formulării úi aplicării politicilor sociale úi regionale. fiind condiĠie a democratizării acesteia. Corina ILIN CompetenĠă. activităĠi de consiliere.Zoltan BOGARTHY. bring one step further the collaboration and interaction between the city and its people. Catedra de Psihologie a UniversităĠii de Vest din Timiúoara prin membrii ei úi-a declarat disponibilitatea de a colabora cu partenerii locali prin transmiterea de competenĠe din mediul universitar înspre comunitate prin: studii teoreticoaplicative. The Project offers an alternative to the existent methods used for the training.

în general etc. rezultatele acestei cercetări nuanĠând problematica (va face obiectul unui studii ce va fi publicat într-un număr viitor al Revistei de Psihologie Aplicată) AdministraĠia publică locală se găseúte într-un proces de reformă în încercarea de a se alinia standardelor de calitate europene. În ceea ce priveúte colaborarea în domeniul administraĠiei publice de curând a fost finalizat programul de Formare de resurse umane competitive pentru activităĠi în domeniul relaĠiilor publice. Programul viza două aspecte: . "distanĠa faĠă de putere" are conotaĠii specifice zonei Banatului.transmiterea unor abilităĠi úi deprinderi necesare îmbunătăĠirii resurselor umane din aceste servicii publice. cu birocraĠia. dar nici nu putem ascunde faptul că formarea funcĠionarilor publici la standarde de competenĠă úi de stil interacĠional este încă un deziderat. cu "statul la cozi interminabile". cetăĠeanul obiúnuit asociază de cele mai multe ori administraĠia publică cu "timpul pierdut" în faĠa ghiúeelor. . eficienĠă úi încredere în administraĠia publică acestei colaborări ce a permis implicarea echipei de cercetători ai Catedrei de Psihologie în stabilirea Strategiei de Dezvoltare Economico .politicieni: Această relaĠie funcĠionează bine doar atunci când sentimentul de încredere porneúte din ambele sensuri.oficialităĠi sau relaĠia individ . descentralizării serviciilor publice. demografici. "manipularea timpului" din ambele părĠi reprezintă principala modalitate de colaborare. Catedra de Psihologie are în studiu o cercetare intitulată Harta psihologică a oraúului Timiúoara. sociali dar úi psihologici. Totuúi majoritatea funcĠionarilor publici transformă aceasta într-o sursă de putere úi venituri: deoarece o anumită soluĠionare a unei probleme trebuie să devină urgentă.CompetenĠă. Conform dispoziĠiilor generale: AdministraĠia publică în unităĠile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale.sensibilizarea funcĠionarilor publici la problemele psihologice implicite muncii lor.Socială a Zonei Timiúoara. relaĠia individ .societate pe diverse dimensiuni: relaĠia individ administraĠie.elementul principal al raportului dintre cetăĠean úi reprezentanĠii administraĠiei locale este timpul. eligibilităĠii autorităĠilor administraĠiei publice Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 215 . cetăĠeanul va face orice pentru urgentarea ei iar funcĠionarul să o întârzie! De aceea. Sigur că am sesizat cu toĠii ameliorări în anumite instituĠii publice din Timiúoara. 1996. x Timpul . Implicarea cercetătorilor din útiinĠele socio-umane este firească dacă Ġinem cont pe de o parte de cristalizarea direcĠiei de psihologie socială aplicată în cadrul secĠiei de psihologie úi pe de altă parte de faptul că există aspecte abordabile în mod specific de psihologi cum ar fi: x RelaĠia individ . Legea administraĠiei publice locale în vigoare a fost aprobată de Parlamentul României la 18. Specificul acestei relaĠii este dat de modul în care sunt percepute oficialităĠile în România: la "mare distanĠă" faĠă de cetăĠeni. Această dimensiune socio-culturală. x Climatul psihosocial al oraúului ne afectează pe toĠi cei care locuim în Timiúoara depinzând de foarte mulĠi factori: economici. 04.

Autonomia locală este administrativă úi se exercită numai în cadrul legii. în sute de ani. se supune unor reguli úi reglementări de organizare socială. de obicei percepeau această relaĠie ca una duúmănoasă. a statului. pentru a beneficia de ceea ce i se cuvine. în aproape toate mediile sociale. Fiind perceput astfel. din start pierdută de către cetăĠean este văzut ca un fapt pozitiv. chiar ghiúeele erau astfel proiectate încât omul să se aplece úi să nu poată stabili o relaĠie interpersonală civilizată. hotărâri. a dominaĠiei care "distribuie" resurse. Cheia acestui raport este comunicarea. individul învaĠă normele de internalitate.Zoltan BOGARTHY. la librărie. nu se putea imagina dobândirea unei valori pentru individul obiúnuit. Printre mecanismele condiĠionării sociale ce au asigurat îndoctrinarea ideologică în regimul comunist. confirmă că statul e perceput la nivelul simplului cetăĠean ca "duúmanul numărul 1". S-a ajuns la situaĠia paradoxală în care Statul. apreciază profesorul Adrian Neculau (1999. ParticipanĠii la acest ceremonial social îúi însuúiseră comportamente adaptative specifice. decrete. de "sus în jos". la instituĠii publice. pe când cetăĠeanul "cere" ceva pentru a obĠine un drept. cu încărcătură psihică negativă. pentru a solicita un drept sau a-úi satisface o plăcere) juca un rol important. spaĠii de aúteptare improprii etc. Evident că cei ce se află de partea cealaltă a ghiúeului erau partenerii sociali fără de care era de neînchipuit acest mecanism de condiĠionare socială. "atestă" ceva. a ieúi învingător din această luptă aparent inegală. 155) se află úi "coada": Aúteptatul la coadă (pentru orice: la magazine alimentare. în fapt desconsideraĠi: stau drept exemplu cozile interminabile la ghiúeele publice de tot felul. "acceptă" ceva. instrucĠiuni. legalităĠii úi consultării cetăĠenilor în problemele locale de interes deosebit. ToĠi oamenii trebuiau “trataĠi la fel”. Corina ILIN locale. Multitudinea de probleme generate de situaĠiile noi au pus deseori în impas funcĠionarii publici. Comunicarea este de cele mai multe ori una în sens unic. dispoziĠii. să înúele statul. Într-un sistem dictatorial în care omul ca individ nu avea nici o valoare era firesc ca “relaĠiile publice” adică tocmai “serviciile pentru oamenii de rând” să nu fie luate în considerare. să 216 Decembrie 2000 . obiúnuinĠe sociale. (…) Acceptând coada ca fenomen natural. avansează conduite sociale aúteptate. a acestei relaĠii a fost una negativă. natura acestei comunicări. care-l anexează unei anumite ierarhii de valori …el se "integrează". pentru o carte dorită. Proprietatea privată úi libera iniĠiativă au schimbat radical relaĠia funcĠionar public . fără a-i ataúa ritualul cozii. care ar trebui să servească cetăĠeanul îi este ostil! Chiar úi sondajele de opinie. iar cetăĠenii care au fost implicaĠi într-o relaĠie cu reprezentanĠii puterii unei administraĠii locale. îúi însuúeúte cutume. p. Astfel s-a perpetuat un raport dezechilibrat între cele două părĠi: administraĠie úi cetăĠeni. indiferent de coloratură. AdministraĠia locală ca reprezentantă a puterii. inevitabil. ReprezentanĠii administraĠiei publice aplică legi.cetăĠean. normal. În majoritatea cazurilor. cetăĠeanului pretinzându-i-se supuúenie úi conformare. Aúa se explică de ce persoanele care reuúesc să se împotrivească statului într-un fel sau altul.

Dar aceste cerinĠe sunt cu totul diferite într-un stat democratic faĠă de cele ale statului autoritar. În ultimul timp se observă diverse încercări de a ameliora această situaĠie. eficienĠa. S-a dorit oferirea unei pregătiri Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 217 . consilii locale etc. Un prim pas a fost făcut prin sensibilizarea oamenilor faĠă de această problemă. În acest context.funcĠionar public într-un stat democratic reflectă aceste accente. eficienĠă úi încredere în administraĠia publică mintă. Propunerea de proiect a Centrului de Studii úi Cercetări Psihologice úi a FundaĠiei Culturale First a venit în întâmpinarea acestei nevoi úi a încercat să soluĠioneze o parte din problematica cu care se confruntă zilnic persoanele angajate în primării. FuncĠionarii publici din România. Dominantele unui sistem autoritar fiind neîncrederea. suspiciunea. dominantele sunt altele: competenĠa. ConsecinĠele pe termen lung ale acestei percepĠii sunt greu de contracarat úi vor afecta încă mult timp raporturile cetăĠean . Reforma în administraĠia publică va putea fi considerată încheiată odată cu schimbarea atitudinii úi comportamentelor celor care lucrează în acest domeniu. Din păcate generaĠii întregi de specialiúti – ingineri úi economiúti – nu au putut beneficia de o pregătire adecvată în domeniul relaĠiilor publice. În consecinĠă tot mai multe instituĠii abilitate încearcă să ofere alternative valabile pentru pregătirea de specialitate a funcĠionarilor publici în vederea îmbunătăĠirii performanĠelor lor profesionale. disponibilitatea pentru celălalt. Conform Legii privind Statutul funcĠionarilor publici FuncĠionarii publici au îndatorirea să îúi perfecĠioneze pregătirea profesională fie în cadrul autorităĠii sau instituĠiei publice. să inducă în eroare funcĠionarii publici nu numai că nu sunt condamnaĠi sau blamaĠi de comunitatea respectivă ci din contră sunt apreciaĠi pozitiv! Este un exemplu de devianĠă tolerată. toleranĠa úi valorile democratice pot fi învăĠate úi exersate în spaĠiul administraĠiei publice. a centrelor decizionale se conturează cerinĠe aproape standardizate faĠă de persoanele care doresc să ocupe aceste posturi. fie urmând cursuri de perfecĠionare organizate în acest scop. În funcĠie de împărĠirea puterii. încrederea. Într-un stat democratic. acceptarea diversităĠii. în cea mai mare parte sunt educaĠi.CompetenĠă. prefecturi. Respectul pentru celălalt. În fiecare societate statul are nevoie de un număr mare de funcĠionari publici. Răspunzând unei cerinĠe evidente din societatea în care trăim – îmbunătăĠirea calităĠii vieĠii – proiectul a Ġintit îmbunătăĠirea calităĠii resurselor umane din domeniul serviciilor publice. Raportul cetăĠean. formaĠi úi specializaĠi în diverse domenii úi profesii ajungând în mod conjunctural în administraĠia publică. frica úi comportamentul funcĠionarului public a fost determinat de acestea. foarte bine pregătiĠi profesional în domeniile lor dar care datorită celor 25 de ani în care psihologia úi sociologia au fost interzise nu au putut beneficia de formare în domeniile socio-umane. Majoritatea funcĠionarilor publici sunt absolvenĠi ai Politehnicilor. consilii judeĠene.instituĠii publice. obiectivul general al proiectului a fost îmbunătăĠirea calităĠii resurselor umane din domeniul administraĠiei publice.stat .

s-a Ġintit contribuĠia la schimbarea atitudinii úi a comportamentului funcĠionarilor publici adică la îmbunătăĠirea calităĠii resurselor umane din domeniul administraĠiei publice implicit a climatului organizaĠional din aceste servicii. Prefectura Timiú (15 cursanĠi). artistică. x aplicarea unor metode interactive úi participative – studii de caz. corupĠie. joc de rol. c. estetică. Obiective specifice ale proiectului: x Creúterea eficienĠei profesionale. Principiile care stau la baza exercitării funcĠiei publice sunt: a. Proiectul nostru a oferit o alternativă la toate celelalte formări existente evidenĠiindu-se prin: x abordare interdisciplinară . Comunicarea úi barierele ei. Schimbare úi reformă) x Management de proiect (Elemente introductive de MRU. x Creúterea performanĠelor comunicaĠionale úi îmbunătăĠirea stilurilor interacĠionale ale funcĠionarilor publici. x ÎmbunătăĠirea stilului personal al cursanĠilor. Cursurile au acoperit următoarele domenii úi tematici: x Comunicare úi relaĠii publice (EficienĠa în AdministraĠia publică. b. psihologică. Proiectul Formarea resurselor umane competitive din administraĠia publică a fost elaborat cu aproximativ úase luni înainte de promulgarea legii funcĠionarului public 1 venind în întâmpinarea cerinĠelor de competenĠă profesională incluse în aceasta.Zoltan BOGARTHY.economică. Elaborare de proiecte. psihologică. abilităĠi úi tehnici care le vor permite să-úi îmbunătăĠească performanĠele profesionale. Ego – marketing) 1 Legea privind Statutul funcĠionarilor publici a intrat în vigoare în luna ianuarie 2000. egalitatea úanselor la intrarea úi la promovarea în corpul funcĠionarilor publici. d. Corina ILIN complexe – economică. stabilitatea funcĠionarilor publici. artistică – persoanelor care lucrează în administraĠia publică. CursanĠii au reuúit să achiziĠioneze într-un timp relativ scurt (5-6 săptămâni). simulări. 218 Decembrie 2000 . În esenĠă. o serie de deprinderi. Consiliul JudeĠean Timiú (15 cursanĠi). selectarea funcĠionarilor publici exclusiv după criteriul competenĠei. abuz de putere úi presiuni politice a tuturor activităĠilor efectuate de funcĠionarii publici. liberă de prejudecăĠi. Decizia úi impactul ei. asigurarea promptă úi eficientă. Grupul Ġintă vizat de proiect a fost reprezentat de funcĠionarii publici din Primăria Timiúoara (15 cursanĠi). Conform legii privind Statutul funcĠionarilor publici: FuncĠionar public este persoana numită într-o funcĠie publică. estetică.

aúteptări datorate reformei din administraĠia publică . dicĠie.cel al administraĠiei publice . "nu avem. .CompetenĠă. limbajul oficial. aúteptări datorate "întâlnirii" cu specialiúti în útiinĠe socio-umane concretizate în intenĠii de tipul: . că nu mai au nimic de învăĠat că toate problemele se găsesc la alĠii.să-mi ameliorez capacitatea de ai asculta pe ceilalĠi. "pe tine te-a întrebat cineva ceva!" etc. eficienĠă úi încredere în administraĠia publică x Elemente de psihologie socială (Stiluri interacĠionale. atitudine generală.să mă pregătesc pentru viitor .doresc să-mi ameliorez maniera de abordare în relaĠiile socio-umane.să mă instruiesc pentru "ca nu cumva să mă copleúească mentalitatea "las că merge úi aúa". vorbirea specializată. . 2. Din fericire însă marea majoritate a cursanĠilor au dovedit realism în aprecierea propriului nivel profesional úi potenĠial. În urma prelucrării datelor culese la începutul trainingurilor (prin chestionare de tip Ce aúteptaĠi de la acest traning?") putem clasifica expectanĠele funcĠionarilor publici în două mari categorii: 1. funcĠionarii publici? De ce lucrează ei în administraĠia publică? Cum se percep pe ei înúiúi úi cum sunt percepuĠi de ceilalĠi? Cum îúi reprezintă propria instituĠie? Acestea úi alte câteva întrebări au dat cu adevărat sens intervenĠiei psihologului în acest proiect. vorbirea curentă. comportament AplicaĠii) x Miúcare. Acest mod de abordare nu a fost însă acceptat cu uúurinĠă de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 219 . gestica. exerciĠii structurate úi doar 20 % pentru prelegeri. prezenĠă (mimica feĠei. ExperienĠa pe care au dobândit-o în decursul timpului poate fi percepută ca suficientă în vederea realizării performanĠei în activitate ducând la refuzul noului. Modulele de formare au fost astfel structurate încât aproximativ 80 % din timp era alocat pentru aplicaĠii. descurcă-te…". Am fost preocupaĠi încă de la început să aflăm care sunt expectanĠele funcĠionarilor publici la intrarea într-un asemenea curs de formare. Pe de altă parte "întâlnirea" cu un univers specific .concretizate în intenĠii de tipul: .să mă pregătesc pentru munca în condiĠii de stress .ne-a oferit posibilitatea să reflectăm la răspunsurile úi consecinĠele unor întrebări de tipul: Cine sunt aceúti oameni. limbaj.să învăĠ modele de comportament eficiente.să învăĠ să mă adaptez schimbării din administraĠia publică . Tehnici de complezenĠă) x Limbaj corporal. Această temere a fost într-o oarecare măsură justificată deoarece am întâlnit úi funcĠionari publici convinúi "că sunt cei mai buni. Moduri de autoprezentare. la alte instituĠii!". Ce doresc ei să înveĠe? Ce probleme specifice doresc să soluĠioneze. atitudine estetică (ğinută. apariĠia publică) Înainte de începerea acestui curs de formare de resurse umane competitive din úi pentru administraĠia publică anticipam ca posibile dificultăĠi întâmpinarea de rezistenĠe la schimbare a personalul angajat.

au mai avut prilejul să participe la diverse cursuri (de management. Aceste reguli limitează alternativele de comportament ale participanĠilor.privind utilizarea exerciĠiilor structurate se refereau în special la unele din dezavantajele lor: . la sfârúit expresia tipică fiind "a fost foarte interesant dar realitatea noastră este alta. 1990). Cu unul din grupuri chiar ne-am axat activitatea mai mult pe prelegeri clasice.de data aceasta din partea lectorilor . să evalueze lectorii. domeniile de interes úi problemele profesionale cu care se confruntă. x Favorizează coeziunea grupului. Am apelat la aceste tehnici în cadrul programului de formare din domeniul administraĠiei publice pentru că exerciĠiile structurate: x Favorizează dobândirea de cunoútinĠe. de relaĠii publice.nu soluĠionează probleme intrapsihice úi interpersonale. în marea lor majoritate. Consiliul JudeĠean 220 Decembrie 2000 . Această manieră de abordare a trezit la început suspiciune úi chiar rezistenĠă. nu vom putea aplica nimic din ceea ce am învăĠat". . În urma prelucrării datelor obĠinute la cele trei grupuri cu care am lucrat (participanĠii fiind funcĠionari publici din Primăria Timiúoara. chiar temerile privind acest curs úi doar apoi de a aplica un program sau altul de intervenĠie. ParticipanĠii pot să nu îndeplinească cerinĠa conducătorului de grup. cu tematică axată în principal pe comunicare) creându-úi un pattern comportamental.învăĠarea este mai puĠin durabilă pe termen lung. a relaĠiilor úefi . Sarcina dată de conducătorul de grup trebuie deci realizată în condiĠii structurate ceea ce deosebeúte aceste situaĠii de interacĠiunile individuale. depistarea zonelor de putere. pregătindu-ne pentru asemenea reacĠii: cursanĠii. Tehnicile de grup cu care am lucrat în cadrul acestui proiect au fost în cea mai mare parte exerciĠii structurate.subordonaĠi etc. Yalom úi Miles apud Rudas. x Permit rezolvarea mai eficientă a unor probleme specifice ale instituĠiilor cum sunt: comunicarea interpersonală. De data aceasta însă. Acestea constituie "o secvenĠă psihologică ce se adaptează perfect situaĠiei de grup" (De Visscher. La aceste cursuri s-au obiúnuit să procedeze în felul următor: să asiste fără să se implice. acceptarea tehnicilor de grup fiind slabă. Legat de tema pe care o propunem în titlul studiului de faĠă sunt foarte interesante concluziile unui exerciĠiu. ReĠinerile . ExerciĠiile sau experienĠele structurate sunt o intervenĠie a conducătorului de grup care conĠine o serie de reguli úi prevederi de comportament specific (Lieberman. strategia noastră a fost de a afla mai întâi care sunt aúteptările lor. dar dacă acceptă participarea la exerciĠii ei se vor comporta conform instrucĠiunilor. Corina ILIN funcĠionarii publici. clienĠi / public / petenĠi. evidenĠierea barierelor comunicaĠionale individuale úi organizaĠionale. care se numeúte Portretul real / portretul ideal al …în cazul nostru al funcĠionarului public vs. ceea ce nu ne-a surprins.Zoltan BOGARTHY. 1998). chiar să critice "de pe margine". x Dau trainerilor posibilitatea de tematizare úi focalizare a activităĠii de grup. de dezbateri sau discuĠii.

Ca de obicei. sau în discordanĠă cu legislaĠia în vigoare. pregătirea profesională úi domeniul de care se ocupă (de exemplu un funcĠionar public din departamentul "urbanism" se presupune că are cunoútinĠe în domeniul construcĠiilor úi arhitecturii). incompetenĠa este mai uúor de sesizat: . de la cel care îl preia până la cel care rezolvă problema. capacitate a unei autorităĠi a unui funcĠionar de a exercita anumite atribuĠii" (cf.nivelul deciziei . Deci. CompetenĠa úi eficienĠa sunt atributele care asigură succesul profesional al funcĠionarului public. Prefectura Timiú) putem să vă oferim "Portretul ideal" al funcĠionarului public (prelucrat după autopercepĠia funcĠionarilor publici).concordanĠa dintre educaĠia. Ce înseamnă "eficienĠă" pentru un funcĠionar public? Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 221 . . . să nu ne amăgim: amabilitatea nu este un scop în sine. competenĠa unui funcĠionar public se referă la: . Dar. eficienĠă úi încredere în administraĠia publică Timiú. DEX al limbii române).de exemplu. pentru care petentul a depus dosarul. competenĠa "este capacitatea cuiva de a se pronunĠa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaúteri adânci a problemei în discuĠie. este cu atât mai evidentă cu cât este mai mare numărul de persoane de la care trece un dosar.funcĠionarul competent este cel care poate găsi soluĠii pentru problema care îi este pusă de client úi / sau poate îndruma spre un al compartiment sau funcĠionar public atunci când problema nu este de competenĠa sa.amabilitate într-o ordine firească a dezirabilităĠii calităĠilor. ce înseamnă "competenĠă" pentru un funcĠionar public? În general.este cu atât mai clară cu cât soluĠiile oferite sunt mai puĠin aplicabile úi nerealiste. funcĠionarul public "ideal" ar trebui să fie.CompetenĠă. "Portretul indezirabil al funcĠionarului public" este: x x x x Incompetent Nepoliticos Birocrat Plictisit x Arogant x Dezinformat x Subiectiv x x x x Intolerant Ineficient Iresponsabil Neglijent Probabil că orice test asociativ verbal ar situa pe prima poziĠie asocierea funcĠionar public . Atunci. concomitent: x Amabil x Competent x Eficient x x x x Bine pregătit profesional Informat Corect Prompt x Decent în Ġinută x Responsabil x Politicos La capătul opus. de care depinde prestigiul instituĠiei pentru care lucrează úi impactul asupra comunităĠii în serviciul căreia este. În particular.

Corina ILIN FuncĠionarii publici sunt plătiĠi din banii contribuabililor pentru productivitatea lor. . creează satisfacĠii persoanelor care solicită ajutorul.competenĠă înseamnă rezolvarea problemelor în mod profesional úi operativ.prestigiul fiecărei instituĠii publice depinde de competenĠa fiecărui funcĠionar în parte. ùi lucru bine útiut în domeniul public. Centrul de Studii úi Cercetări Psihologice din Timiúoara are în intenĠie continuarea implicării în formarea de resurse umane transferând competenĠa din mediul universitar în comunitate. .competenĠa este factorul cel mai important în relaĠiile publice. de percepĠia propriei profesii úi de concepĠia privind proprietatea privată. Programul de formare de resurse umane competitive din instituĠiile publice propus de Centrul de Studii úi Cercetări Psihologice a început înainte de adoptarea legii funcĠionarului public. nimic nu este mai greu de construit decât o bună imagine úi nimic mai uúor de distrus! Evaluarea cursurilor de formare a permis accentuarea rolului competenĠei. Concluziile cursanĠilor privind acest aspect pot fi centralizate astfel: . datorită anticipării unei nevoi reale. Unul din motive acestei disponibilităĠi este concordanĠa dintre tema generală de cercetare a Centrului . EficienĠa este uúor de sesizat dar greu de cuantificat: se reflectă nemijlocit în imaginea publică a instituĠiei pentru care lucrează funcĠionarii respectivi. de exemplu pentru ceea ce realizează sau pentru măsura în care reuúesc să îmbunătăĠească situaĠia petenĠilor lor. fără ezitări. prejudecăĠile úi idiosincraziile instituĠiei úi societăĠii din care fac parte.Zoltan BOGARTHY.adică ceea ce fac să fie în concordanĠă cu valorile. .funcĠionarul public care dispune de cunoútinĠe exacte care pot soluĠiona problemele concrete. Elementele hotărâtoare în schimbarea atitudinilor funcĠionarilor publici Ġin de concepĠia despre cetăĠean. eficienĠei úi încrederii pentru succesul profesional al funcĠionarului public.să considere ceilalĠi că muncesc bine . .să muncească bine. În urma desfăúurării acestui program accentuăm faptul că în formarea de abilităĠi sociale úi de competenĠe profesionale este importantă dezvoltarea resurselor umane existente. .comportamentul 222 Decembrie 2000 .dacă oamenii pleacă mulĠumiĠi din instituĠiile publice creúte úi încrederea acestora úi credibilitatea instituĠiilor. Există două înĠelesuri pentru eficienĠa funcĠionarilor publici: . sensibilizarea funcĠionarilor publici la modalităĠi noi úi diverse de cooperare úi de ameliorare a deficienĠelor existente.funcĠionarul competent este cel care va permite desfăúurarea de relaĠii interpersonale úi instituĠionale eficiente pe termen lung.competenĠa funcĠionarilor publici generează încredere: oamenii au încredere că problemele lor vor fi rezolvate úi în final. va sporii încrederea în instituĠia respectivă. . .

. (în curs de publicare). A. 1985. Guienne. Iaúi. I.. Ilin. Cluj. I. De Vissher. ExerciĠiile structurate în dinamica grupurilor: de ce? în revista Psihologia socială. A. Neculau. Psihologia socială. Cuza" din Iaúi. Cuza” din Iaúi. Timiúoara. o persoană la lucru úi în lucru. Bibliografie Bogathy. (coord. această investiĠie de încredere.. P. în Neculau. J-Ph. Editura Polirom. ù. Pergamon Books Ltd. Headington Hill Hall. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 223 . Oxford. 1990. Promisiunile unui proiect: Formarea de resurse umane competitive din administraĠia publică. Budapest. Editura Polirom. 1999. în Neculau.). sperăm. Buletinul Laboratorului "Psihologia câmpului social". Iaúi. Erdei I. ExerciĠii structurate în dinamica grupurilor: pentru ce?. articol prezentat la ConferinĠa NaĠională de Psihologia Muncii úi OrganizaĠională. Delfi örökösei. A. Nr.. Delhez. Eseuri de psihosociologia schimbării. Psihologia socială. Psihologie socială. Editura EXE S. în Revista de Psihologie Aplicată. R..L.. Editura Polirom. Ilin. 1998. Anul II. 2000. DevianĠa tolerată. eficienĠă úi încredere în administraĠia publică social . mai. Iaúi. în revista Psihologia socială.. ExerciĠiile structurate în programul de studii aprofundate în domeniul psihologiei organizaĠionale úi a conducerii: de ce úi cum?. Editura UniversităĠii "Al. De Vissher. Forgas.. C.. InfluenĠa socială. Dinamica grupurilor restrânse. Y. Texte alese.. Leyens. 1996. Radu.. 1994. 1998. Editura Polirom. Bourhis.. Iaúi. Stereotipuri..). R. ùt. 1997. Memoria pierdută.. J.úi aplicabilitatea concretă oferită de domeniul administraĠiei publice. 2000.. A. discriminare úi relaĠii intergrupuri. Boncu. Timpul úi calitatea rezultatelor vor justifica. Cluj-Napoca. P... Z. Boncu.. (coord. Consultantul. Editura Polirom.. Buletinul Laboratorului "Psihologia câmpului social". The Psychology of Social Interaction. Iaúi. J. Aspecte contemporane. Aspecte contemporane. C. Perez.CompetenĠă.. J. 1999. Iaúi. Gondolat. 3 / 2000. Iaúi. Rudas. Interpersonal Behaviour. P. Editura Polirom. 1996. Editura UniversităĠii “Al. I.R. V. Baiwir.

Nu întâmplător aprecia profesorul Paul Negulescu că “justiĠia are o importanĠă considerabilă în orice societate organizată úi. care stau în cea mai strânsă legătură între ele. o societate democratică úi un stat de drept nu pot funcĠiona fără o bună justiĠie. Nu există stat de drept fără o justiĠie dreaptă”. care. Dimitrie Gusti. caracteristica definitorie a acestora. 224 Decembrie 2000 . în ultimă instanĠă. rolul justiĠiei este mult mai mare într-o societate democratică úi într-un stat de drept. în fapt. úi l-a stabilit úi pe acela al înfăptuirii unei justiĠii drepte. printre “idealurile sociale” despre care vorbea patriarhul sociologiei româneúti. ùi. întrucât prin revoluĠia din decembrie 1989 societatea românească a ales calea democraĠiei úi a statului de drept. Acesta este un adevăr căruia preúedintele FranĠei. În orice societate. Ori. 1927. justiĠia română trebuia să parcurgă drumul unei profunde reforme pentru a putea deveni ceea ce trebuie să reprezinte ea într-un stat democratic: o justiĠie dreaptă. în contextul mai larg al “reformei sociale integrale” pe care trebuie să o parcurgă societatea românească. reformă care “trebuie să cuprindă două clase mari de reforme – fiecare clasă cuprinzând alte două subclase –. după 1989. úi anume în primul 1 Paul Negulescu. esenĠa lor. De aceea. într-o emisiune televizată. îi dădea următoarea formulare: “Modul în care se aplică justiĠia. Th. Bucureúti. Curs de drept constituĠional. cu drept cuvânt. cât úi ca activitate de soluĠionare a conflictelor apărute la nivelul indivizilor úi grupurilor sociale. care să se încadreze. implicit.Ion VLĂDUğ Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate Ion VLĂDUğ JustiĠia. Doicescu. care a fost úi trebuie aúezată la temelia fiecărei societăĠi. în care respectarea drepturilor úi libertăĠilor omului exprimă. Jacques Chirac. la rândul lui. atât ca structură úi menire a sistemului instanĠelor de judecată. ea a fost considerată însăúi baza societăĠii: justitia est regnorum fundamentum”. opera de înfăptuire a justiĠiei este o “lucrare” a cărei împlinire îi interesează pe toĠi membrii acesteia. vor fi adevăraĠii ei beneficiari. felul în care dreptatea este resimĠită de cetăĠeni. ce aborda tema reformei justiĠiei franceze. se află în centrul democraĠiei. este o componentă esenĠială a vieĠii sociale. 1 Dar. Editat de Alex. justiĠia română nu putea să dobândească un astfel de statut decât angajându-se pe calea unui profund úi amplu proces de reformă. ca cerinĠă fundamentală a spiritului uman. Deformată de rigorile regimului totalitar.

Legea nr. Gusti.. reforma justiĠiei în societatea românească nu poate fi decât un proces complex. “justiĠia se înfăptuieúte în numele legii”. Ministerul Public. care va cunoaúte. eficientă úi echitabilă a acestuia. p. în obligaĠiile internaĠionale pe care România úi le-a asumat în domeniul înfăptuirii justiĠiei. Realitate. art. Plecând de la o realitate veche. au reuúit să creeze un fundament normativ modern pentru înfăptuirea justiĠiei în societatea românească.54/1993 pentru organizarea instanĠelor úi parchetelor militare.56/1993 a CurĠii Supreme de JustiĠie. interesele generale ale societăĠii úi apără 2 D. Editura Academiei. potrivit ConstituĠiei. republicată în Monitorul Oficial nr.). Legea nr. prevăzut în ConstituĠia României (art. continuu úi dinamic de lungă durată. Edificator în acest sens este faptul că legea fundamentală a României din 1991 úi o serie de alte legi cum este Legea nr. reprezintă. útiinĠă úi reformă socială. Legea nr. 3 Obiectivul principal al reformei justiĠiei române vizează atingerea dezideratului înfăptuirii unei justiĠii drepte pe calea sporirii calităĠii actului de dreptate. pentru a realiza o realitate nouă. în D. tradiĠiile valoroase ale justiĠiei naĠionale.1).259 din 30 septembrie 1997. tribunale.V.22. Legea nr. p. Astfel. 1970. Gusti. într-una dintre componentele majore ale procesului de integrare a României în Uniunea Europeană. Parte integrantă a reformei sociale integrale a societăĠii româneúti.123 (1 úi 2)]. nu în ultimul rând. Un alt izvor deloc de neglijat al reformei declanúate în domeniul justiĠiei române îl reprezintă úi tezaurul de experienĠă valoroasă pe care alte state au acumulato în exercitarea acestei funcĠii de-a lungul unei mari perioade de timp petrecute în democraĠie.142/1997 cu privire la îmbunătăĠirea organizării judecătoreúti ú.n.92/1992 pentru organizarea judecătorească. Bucureúti.92/1992. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 225 . prin împlinirea promptă. în România dreptatea este declarată “valoare supremă” (art. curĠi de apel úi Curtea Supremă de JustiĠie) úi Ministerul Public (Legea nr. iar “judecătorii sunt independenĠi úi se supun numai legii” [art.a.1). în activitatea judiciară. Înfăptuirea justiĠiei revine puterii judecătoreúti care “este separată de celelalte puteri ale statului având atribuĠii proprii ce sunt exercitate prin instanĠele judecătoreúti (judecătorii.Gusti. – I. modelul de justiĠie promovat de Uniunea Europeană úi.130) úi reglementat în detaliu în Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească.35/1997 privind organizarea úi funcĠionarea instituĠiei Avocatului Poporului. după expresia lui D. 3 Ibidem. un adevărat “circuit social”.20.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate rând reforme sufleteúti (culturale) úi economice úi apoi reforme politice úi juridice” 2 (s. au avut loc o serie de schimbări majore în ceea ce priveúte modul de înfăptuire a justiĠiei. Relevante în acest sens sunt obligaĠiile ce decurg din ConvenĠia europeană a drepturilor omului úi Pactul internaĠional cu privire la drepturile civile úi politice. reforma justiĠiei trebuie să se constituie. în perioada reformelor ce s-au petrecut după căderea vechiului regim politic. Izvoarele acesteia se află în: prevederile ConstituĠiei României din 1991. Opere. în acelaúi timp. ratificat úi de Ġara noastră. Este de necontestat faptul că în România.

cu pactele úi celelalte tratate la care România este parte” [art. 226 Decembrie 2000 . potrivit ConstituĠiei.16 (1 úi 2)]. determinând cu mai multă rigoare conĠinutul conceptelor de autoritate judecătorească úi stabilind cu mai multă exactitate atribuĠiile ce revin Ministerului Public. instanĠele judecătoreúti sunt organe de jurisdicĠie ale căror funcĠii specifice constau în judecarea proceselor privind raporturile civile. în România s-a creat un cadru legislativ modern. instanĠele judecătoreúti înfăptuiesc justiĠia în scopul apărării úi realizării drepturilor úi libertăĠilor fundamentale ale cetăĠenilor. exercitându-úi atribuĠiile prin procurori organizaĠi în parchete pe lângă fiecare instanĠă de judecată. legea fundamentală a Ġării mai prevede că “DispoziĠiile constituĠionale privind drepturile úi libertăĠile cetăĠenilor sunt interpretate úi aplicate în concordanĠă cu DeclaraĠia Universală a Drepturilor Omului. iar “În tot cursul procesului părĠile au dreptul să fie asistate de un avocat. art. care “îúi exercită atribuĠiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile úi în libertăĠile lor” [Legea nr.Ion VLĂDUğ ordinea de drept. fără privilegii úi fără discriminări”. Tot spre o mai bună apărare a drepturilor úi libertăĠilor cetăĠenilor a fot înfiinĠată úi instituĠia Avocatului Poporului. precum úi a celorlalte drepturi úi interese legitime deduse judecăĠii. care a adus îmbunătăĠiri de esenĠă în domeniul organizării judecătoreúti. De asemenea. apărării drepturilor úi libertăĠilor fundamentale ale omului îi sunt consacrate în ConstituĠie nu mai puĠin de 36 de articole (de la art.92/1992. de familie. capabil să asigure fundamentul normativ legal al înfăptuirii unei justiĠii echitabile. “Dreptul la apărare este garantat” [art.15 la art.92. de multe ori. De asemenea. Potrivit Legii nr.21 (1)]. precum úi orice alte cauze pentru care legea nu stabileúte o altă competenĠă.142 din 24 iulie 1997. reforma justiĠiei a impus.56 (1)].20 (1)]. fiind un proces dinamic. fără ca vreo lege să poată îngrădi exercitarea acestui drept. Tot ConstituĠia stipulează faptul că cetăĠenii beneficiază de toate drepturile úi libertăĠile fundamentale ale omului consacrate în timpurile noastre [art.35/1997. úi legile interne. comerciale. aducerea unor amendamente legilor ce reglementează această materie. administrative. Aceútia “sunt egali în faĠa legii úi a autorităĠilor publice.24 (2)]. republicată. ales sau numit din oficiu” [art. LegislaĠia română adoptată după 1989 a asigurat úi accesul liber al cetăĠenilor la justiĠie în sensul că “Orice persoană se poate adresa justiĠiei pentru apărarea drepturilor úi a intereselor sale legitime”. la care România este parte. astfel încât “nimeni nu este mai presus de lege” [art.50). de muncă. Dar.20 (1)]. s-a ajuns la modificarea úi completarea Legii nr.15 (1)]. procurorului general de pe lângă Curtea Supremă de JustiĠie úi procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curĠile de apel. iar în caz de “neconcordanĠă între pactele úi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. Astfel. au prioritate reglementările internaĠionale” [art. La rândul lor. prin Legea nr. Fără a intra în detalii. De altfel. se poate spune că în anii care au trecut de la răsturnarea regimului comunist úi până acum. penale. precum úi locul úi rolul ce revine Institutului NaĠional al Magistraturii în pregătirea specifică a viitorilor judecători úi procurori úi perfecĠionarea profesională a magistraĠilor în funcĠie. precum úi drepturile úi libertăĠile cetăĠenilor.

cât úi de cei învinúi (dezavantajaĠi). Acest act normativ úi-a propus să asigure promovarea celerităĠii în soluĠionarea procesului civil. în perioada care a trecut de la schimbarea regimului politic în societatea românească. generând o stare de «anomie legislativă» în societatea românească úi conducând la diminuarea legitimităĠii úi credibilităĠii justiĠiei úi la scăderea sentimentului de dreptate socială în rândul multor categorii de români”. unele legi adoptate de Parlamentul României în această perioadă au contravenit principiilor de dreptate úi justiĠie socială. fără excepĠie. apud Dan Banciu. respectiv Codul penal úi Codul de procedură penală. Astfel. uneori mai mari decât cele iniĠiale. p. Parlamentul României este dator să acorde o mai mare atenĠie justeĠei legilor. sporirea úi modernizarea mijloacelor procesuale de realizare a drepturilor deduse judecăĠii. Desigur. 6 W. s-a creat un fundament legislativ relativ solid. includerea tuturor indivizilor. Bucureúti. astfel încât deosebirile existente să fie acceptate ca fiind corecte atât de către învingători (privilegiaĠi). fapt ce a condus la apariĠia unor forme de rezistenĠă legitime (pasive 4 sau manifeste) din partea opiniei publice. Editura Lumina Lex. în condiĠiile legii. Op. dar din păcate nu întotdeauna suficient de just. p. în acest scop România a avut úi are nevoie de legi juste. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 227 . îndatoriri. Runciman. paradoxal. să trecem de la aceste constatări generale la o analiză mai concretă a legislaĠiei ce stă la baza înfăptuirii actului de justiĠie úi să ne oprim asupra preocupărilor diriguitorilor reformei în justiĠie de a aduce modificări majore unor legi importante ce reprezintă fundamentul legal al realizării dreptăĠii cum sunt: Codul civil úi Codul de procedură civilă. pe viitor. 2000.165.U.G. Din păcate. discriminarea pozitivă în favoarea celor defavorizaĠi. prin abrogarea unui mare număr de reglementări ale fostului regim úi adoptarea unei noi legislaĠii democratice pentru reglementarea raporturilor sociale în variile domenii ale vieĠii sociale. sancĠionarea corespunzătoare a abuzului de drept úi a 4 Dan Banciu. au generat úi inechităĠi úi nedreptăĠi. 5 Ibidem. a fost emisă O. în elaborarea cărora să Ġină seama de faptul că acestea trebuie să asigure: ocrotirea libertăĠilor fundamentale.G. “Se poate spune că asemenea legi menite să «repare» anumite nedreptăĠi comise de regimul comunist.166. asigurarea egalităĠii úanselor. nr. obligaĠii úi contribuĠii.163. 6 Dar. cum este cazul legii referitoare la reglementarea raporturilor dintre proprietari úi chiriaúi în privinĠa imobilelor naĠionalizate pe timpul regimului comunist. p.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate Întrucât în orice societate înfăptuirea justiĠiei se realizează pe baza legilor aflate în vigoare. de la sfârúitul anului 1989 úi până în zilele noastre. Este vorba de unele legi cu caracter reparator úi restitutiv. asigurarea imparĠialităĠii. Elemente de sociologie juridică. 5 Dată fiind această situaĠie.138/2000 pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă.. Relative and Social Justice. în contextul necesităĠii continuării reformei în sistemul judiciar úi al imperativului promovării principiilor ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiĠiei.cit. exercitarea drepturilor úi îndeplinirea obligaĠiilor procesuale ale părĠilor. la sistemul de drepturi. în baza căruia instanĠele de judecată să soluĠioneze conflictele apărute la nivelul indivizilor úi grupurilor sociale din cadrul societăĠii. echitabile.

138 din 14 septembrie 2000. instanĠa să treacă direct la dezbaterea în fond a procesului. în cele ce urmează redăm.U. 7 Întrucât o prezentare exhaustivă a modificărilor introduse în procedura civilă nu úi-ar găsi rostul în studiul de faĠă. realizarea unei economii de timp úi bani de către cetăĠenii care se adresează justiĠiei. de regulă. noua reglementare admite ca. În acelaúi timp. dacă executarea acestora era începută. Înainte de a începe administrarea probelor în aceste condiĠii. sau. simplificarea úi accelerarea executării silite. cât úi activitatea de executare făceau să fie mai avantajos statutul de debitor decât cel de creditor. prin salariaĠi ai instanĠelor. în care sunt fixate úi termene pentru administrarea probelor. 7 Expunere de motive la O. la îndreptăĠite semne de întrebare. existau hotărâri care se executau în două. O. la rândul lor. părĠile interesate în stabilirea. a situaĠiilor de fapt reale. S-a constatat că. Dintre reglementările care au avut în vedere ridicarea calităĠii actului de justiĠie pe calea promovării celerităĠii în soluĠionarea proceselor civile.Ion VLĂDUğ tendinĠelor de tergiversare a judecăĠii. Această procedură urmează a se desfăúura conform unui program încuviinĠat de instanĠă. vor avea posibilitatea legală să realizeze administrarea probelor prin avocaĠii lor. ceea ce dădea naútere. s-au adus încălcări ale drepturilor sau intereselor fundamentale. atât judecata. administrarea de probe. contestaĠii care.479 din 2 octombrie 2000.138/2000 a introdus reglementarea privind cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaĠi – o premieră în dreptul nostru civil.G. ordonanĠa Guvernului a introdus o reglementare nouă. Aúa stând lucrurile. însă. numai câteva dintre ele. în termen cât mai scurt úi cu bună credinĠă. instanĠa va fi obligată să cerceteze cauza sub toate aspectele care ar putea pune problema participării úi a altor persoane în proces ori care ar face inutilă continuarea judecăĠii úi. 228 Decembrie 2000 . spre exemplificare. prin aceste hotărâri. măsuri pentru administrarea probelor. ori de câte ori este cazul. sub controlul operativ al instanĠei. apăreau imperfecĠiuni procedurale ce duceau la formularea de contestaĠii la executare. generau alte procese interminabile. amintim noua dispoziĠie referitoare la comunicarea actelor de procedură. nr. nr.U. pe calea recursului în anulare. Astfel. abilitarea judecătorului de a încuviinĠa. nu de puĠine ori.G. încă de la primirea cererii de chemare în judecată. pentru întreaga materie a procedurii executării silite a obligaĠiilor stabilite prin hotărârile instanĠelor judecătoreúti sau alte titluri executorii recunoscute de lege. Astfel. pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă. în România. publicată în Monitorul Oficial nr. se creează posibilitatea ca. implicit. să poată fi atacate hotărârile judecătoreúti irevocabile ale instanĠelor române în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că. îndată ce probele au fost administrate în modul arătat. măsuri asiguratorii úi alte măsuri prevăzute de lege. La serviciile de executări civile erau dosare care trenau de ani de zile úi nu se executau. trei zile. mult simplificată. Ġinându-se seama de volumul úi complexitatea acestora. Potrivit noii reglementări. În conformitate cu prevederile ConstituĠiei privind adoptarea úi aplicarea ca norme juridice interne a prevederilor pactelor úi tratatelor la care România este parte.

potrivit ConstituĠiei este rezervat legii organice – ar fi fost. Din aceste considerente. 8 Pentru actualizarea redactării textelor în conformitate cu terminologia consacrată de reglementările în vigoare úi pentru corelarea cu normele privind ortografia limbii române. Termeni ca cei de mai jos au fost înlocuiĠi astfel: “ajutor de primar” cu “viceprimar”.G. “nevârstnic” cu “minor”. ce va putea fi înfăptuită în viitor. desigur.7 din 1990 s-a abrogat pedeapsa cu moartea. luând în seamă creúterea îngrijorătoare a ratei infracĠionalităĠii în Ġara noastră. ce nu mai corespundeau noilor realităĠi sociale. mai ales în preajma alegerilor. cu cerinĠele ConvenĠiei Europene a Drepturilor Omului úi. în general. Această lege. O. părĠile interesate au posibilitatea să conteste în faĠa instanĠei orice act de executare considerat contrar legii. care să fie pusă de acord cu transformările economice úi politice survenite în societatea românească după 1989. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 229 . Însă. toate formele de executare silită vor fi duse la îndeplinire de către executorii judecătoreúti.479 din 2 octombrie 2000.138 din 14 septembrie 2000. “despărĠenie” cu “divorĠ”. Întrucât realizarea unei profunde reforme a legislaĠiei penale. 9 Fără îndoială. OrdonanĠa de urgenĠă a Guvernului pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă nr. este o operă de lungă durată. cu alĠii de actualitate. “vârstnic” cu “major”.U. chiar dacă acest lucru se va petrece cu o întârziere apreciabilă. publicată în Monitorul Oficial nr. având în vedere importanĠa domeniului ce urma să fie reglementat – úi care. Potrivit acestei reglementări.140/1996 pentru modificarea úi completarea Codului penal.III. De asemenea.m.d. cea dintâi are avantajul că actul normativ va fi dezbătut în Parlament. adoptarea ordonanĠei de urgenĠă aflată în discuĠie constituie un demers legislativ necesar pentru modernizarea úi eficientizarea activităĠii în acest domeniu. nr. Dar. s-a preferat această soluĠie discutabilă pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă prin ordonanĠă de urgenĠă. înainte de a se trece la o reformă penală de mare amploare. “datornic” cu “debitor”. cu evoluĠiile care s-au produs în însuúi conĠinutul instituĠiilor penale (sesizate de doctrina penală úi practica judiciară). pentru început. de preferat ca în vederea adoptării unor astfel de norme să se fi făcut apel la procedura dezbaterii parlamentare. cu noua ConstituĠie a României.a. care a fost înlocuită cu pedeapsa detenĠiunii pe viaĠă) úi s-a trecut. ú.138/2000 a înlocuit mai mulĠi termeni învechiĠi din acest Cod. art. Parlamentul a adoptat Legea nr. pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă. prin Decretul-lege nr. a introdus 8 9 Ibidem. în baza cererii creditorului urmăritor.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate reglementare care a fost corelată úi cu dispoziĠiile existente sau aflate în faza de proiect aplicabile în materie de carte funciară. politice úi economice (de exemplu. în mod operativ. la efectuarea unor modificări ale legii penale ce se impuneau cu maximă stringenĠă. “miúcător” cu “mobil”. Comparativ cu procedura angajării răspunderii guvernamentale. “nemiúcător” cu “imobil”. imediat după revoluĠie au fost abrogate mai multe acte normative ale vechiului regim. Ġinând seama de lentoarea cu care se desfăúoară astfel de dezbateri în Parlamentul României úi de politizarea excesivă a acestora.

sub multe aspecte. noile prevederi introduse în Codul penal au constituit un pas important spre reglementarea muncii în interesul colectivităĠii ca sancĠiune de sine stătătoare. în revista „Palatul de justiĠie”. Bucureúti. MagistraĠii resimt nevoia utilizării acestui instrument al individualizării executării pedepsei. dând posibilitatea judecătorului să dispună mai frecvent lăsarea în libertate a minorului prin suspendarea pedepsei cu închisoarea. p. alin. potrivit art. în art.4. Ministerul JustiĠiei a făcut mai multe încercări de a promova 10 11 Ortansa Brezeanu. măsurile amintite sunt puĠin forĠate (obligativitatea muncii în folosul comunităĠii fiind pronunĠată fără consimĠământul celor cărora li se aplică astfel de sancĠiuni). Dar. Astfel. alin. All Beck. Dacă analizăm însă úi celelalte modificări pe care le operează Legea 140/1996 úi anume: înăsprirea pedepselor pentru unele infracĠiuni úi agravarea condiĠiilor de acordare a libertăĠii condiĠionate. prevederile Codului penal privind sancĠiunile minorilor care au săvârúit infracĠiuni au suferit modificări úi completări importante.110. care reglementează măsura educativă a libertăĠii supravegheate. 140/1996 pentru modificarea úi completarea Codului penal. Astfel. Deúi. pe durata libertăĠii supravegheate. modificat prin Legea nr. dar insuficiente legislaĠiei procesuale civile úi legislaĠiei penale din România. 1 din Codul penal. care este suspendarea condiĠionată. nr. intrată deja în vigoare.G.109. s-au introdus unele noi prevederi din care rezultă că instanĠa penală impune minorului ca. care au adus modificări importante. 11 Dar.103 din Codul penal. nr. 230 Decembrie 2000 .1. úi nu-l pot folosi. vom constata că. Minorul úi legea penală. fără ca aceasta să se coreleze cu alte instituĠii ale dreptului penal. Reforma justiĠiei este un proces continuu (III). úi chiar nepotrivit. úi Legea nr. au apărut úi alte disfuncĠii. p. articolul care se referă la suspendarea condiĠionată a executării pedepsei este aproape inaplicabil în condiĠiile în care el nu a fost modificat. care reglementează suspendarea condiĠionată a executării pedepsei cu închisoarea în cazul minorilor. să respecte una sau mai multe obligaĠii pe care le prevede legea. înscriindu-se pe linia preocupării legiuitorului de a îmbogăĠi modalităĠile de reeducare a minorului în condiĠii de libertate. prin această lege. limitele pedepselor pentru minori se reduc la 10 1/2 (faĠă de 1/3 cât era reducerea înainte de modificarea menĠionată). chiar dacă. Notabil este faptul că. ca urmare a modificărilor aduse Codului penal de Legea nr. 1999. Flavius A. sub rezerva dezbaterii úi adoptării ei ulterioare de către Parlament. în decursul timpului.140/1996. regimul sancĠionator al minorilor s-a înăsprit (este vorba despre minorii cărora li se aplică pedeapsa cu închisoarea). Spre exemplu. în mod aproape unilateral. modificările au vizat. în afară de O. doar sporirea limitelor pedepselor.138/2000 pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă.U.104/1992. din anumite puncte de vedere.Ion VLĂDUğ modificări importante în ceea ce priveúte sporirea limitelor pedepselor úi s-a referit la o serie de infracĠiuni úi la conĠinutul constitutiv al acestora. Tot prin legea amintită s-a completat úi art. Baias.6.51-52. dar au fost modificate toate textele care au sporit sever cuantumul pedepselor. 1998.

Merită amintite. potrivit cărora reglementările privind drepturile úi libertăĠile cetăĠenilor pot fi adoptate numai de legiuitor. în acest sens. în afara modalităĠii de promovare a pachetului de legi amintit. “un dictat al Guvernului faĠă de Parlament”. în úedinĠă comună asupra unui “proiect de lege”. la nivelul unei simple reguli de tehnică legislativă. din păcate. care prevede că Guvernul îúi poate asuma răspunderea în faĠa Camerei DeputaĠilor úi a Senatului. a generat vii reacĠii în mediile politice. controversele relative la procedura de adoptare a “pachetului legislativ” privind accelerarea reformei în justiĠie n-au fost úi nu sunt lipsite de importanĠă. Conútient de acest lucru. în mod obligatoriu.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate diferite proiecte de acte normative care vizau realizarea de noi paúi pe calea reformei justiĠiei române. Dintre acestea amintim proiectele pentru Legea probaĠiunii úi Legea privind executarea pedepselor. “singura modalitate de accelerare a reformei justiĠiei” ú. Lor li s-au adăugat úi alte proiecte de acte normative care aveau drept finalitate îmbunătăĠirea modului de înfăptuire a justiĠiei în România.92/1992 pentru organizarea Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 231 . IntenĠia promotorilor acestui proiect de a recurge pentru adoptarea “pachetului legislativ”. în opinia publică. care include “16 legi într-una singură”. au aúteptat perioade bune de timp să fie dezbătute în forul legiuitor al Ġării. “negarea brutală a tradiĠiei legislaĠiei româneúti cu privire la conceptul de lege.m. Acest “pachet legislativ” viza. deoarece însăúi modalitatea de modificare a fundamentelor legale ale acestui domeniu va trebui să fie.1). redactarea. care. dar úi de lentoarea cu care se desfăúoară acest proces. reforma justiĠiei române este departe de a-úi fi atins obiectivele. în aria analizei noastre asupra justiĠiei române. de altfel úi tradiĠiilor culturii juridice europene.d. alegerea acestui demers a fost catalogată drept “încălcarea principiului separaĠiei puterilor în stat”. în mass-media úi. a Codului penal úi a Codului de procedură penală. modificarea úi completarea Codului civil úi a Codului de procedură civilă.113. de specialiúti ai Ministerului JustiĠiei în colaborare cu cadre didactice prestigioase de la facultăĠile de drept úi cu sprijinul unor magistraĠi. în 1997 úi 1998. una cât se poate de justă. printre altele. Desigur. Dar. alin. iniĠiativa Ministerului JustiĠiei a reprezentat un demers necesar. atât pentru buna desfăúurare a reformei – a cărei accelerare úi-a propus-o – cât úi pentru ridicarea legislaĠiei naĠionale la nivelul exigenĠelor dreptului comunitar în vederea integrării societăĠii româneúti – úi din acest punct de vedere – în Uniunea Europeană. concept care corespunde. a Codului penal úi a Codului de procedură penală. singurul îndreptăĠit să-i reprezinte”. nu în ultimul rând. la procedura angajării răspunderii politice a Guvernului. la începutul acestui an Ministerul JustiĠiei a iniĠiat un “pachet legislativ” privind accelerarea reformei în justiĠie pentru care Guvernul intenĠiona să-úi asume responsabilitatea în faĠa Parlamentului. în rândul specialiútilor. “degradarea unei norme constituĠionale” (art. unde blocajele mecanismelor parlamentare le-au împiedicat să ajungă la finalizare. a câtorva proiecte legislative importante care aveau în vedere modificarea Codului civil úi a Codului de procedură civilă. precum úi a următoarelor legi: Legea nr. Astfel.a. “manieră simptomatică pentru concepĠiile promotorilor ei cu privire la relaĠiile care trebuie să existe întrun stat de drept între puterea executivă úi puterea legislativă”. Astfel.

persoane úi prescripĠia extinctivă. 1999. acesta va trebui să modifice acele dispoziĠii ale codului familiei referitoare la regimul matrimonial. Legea nr.3/1995) etc. nu mai corespunde realităĠii actuale. Însă.9.Ion VLĂDUğ judecătorească. iar limbajul său arhaic. În felul acesta se va reveni la o reglementare de ansamblu a raporturilor civile. Mai întâi este vorba de încercarea temerară de modificare a Codului civil de la 1864. fie ca legi de sine stătătoare. la Ministerul JustiĠiei s-a redactat un ambiĠios proiect al unui nou Cod civil. toate menite să conducă la modernizarea úi eficientizarea justiĠiei române. Modelul este tot un Cod civil de sorginte napoleoniană. autori ai Codului din Quebec. care fuseseră scoase în perioada comunistă. a Codului Napoleon. Legea notarilor publici úi a activităĠii notariale. ale cărui calităĠi nu pot fi negate de nimeni. Baias. “Bătrânul” nostru Cod civil. Nu poate fi contestat faptul că printre modificările prevăzute de proiectul amintit se numără úi instituĠii juridice ce reprezintă noutăĠi pentru sistemul nostru de drept. ridică în anumite cazuri dificile probleme de înĠelegere úi interpretare. cu modificări mai mici sau mai mari. în ceea ce priveúte relaĠiile de familie. p. Legea nr. úi – deci – se va urma linia tradiĠională a reglementării. deoarece. obligatoriu úi legal al comunităĠii de bunuri. Legea nr. nu va fi lipsit de interes să vedem în ce constau. în mod cert. în revista „Palatul de justiĠie”. vor fi adoptate în parlament. se dovedeúte uneori a fi rămas în urma realităĠilor úi exigenĠelor actuale. la ridicarea calităĠii actului de justiĠie în România. Pornind de la aceste considerente. Proiectul Codului civil caută să înlăture alterările ce s-au adus pe timpul regimului comunist Codului de la 1864. iniĠiatorii români au beneficiat úi de asistenĠa juriútilor canadieni. variantă. în linii mari acestea. 12 Tot în domeniul preocupărilor care vizează o nouă reglementare a raporturilor civile se înscrie úi proiectul de reformare a activităĠii de publicitate 12 Flavius A. (Legea nr. fie în procedură de urgenĠă. cu fermecător parfum de epocă. ceea ce îi va conferi acestuia o anumită unitate. care. prin reintroducerea materiilor referitoare la relaĠiile de familie.2. În realizarea acestui proiect. precum úi de la faptul că în 1954 a fost operată o modificare a acestuia prin abrogarea dispoziĠiilor referitoare la persoane úi familie úi adoptarea unui Cod al familiei separat de cel civil. probabil. Reforma justiĠiei este un proces continuu (I). nr. o reuúită sinteză a principiilor dreptului anglo-american cu acelea ale dreptului continental. reglementat de Codul familiei aflat acum în vigoare. ùi. în anumite domenii de reglementare. pentru a-i reda acestuia compunerea sa iniĠială. regimul matrimonial unic. ca úi modificări importante ale vechilor instituĠii. considerat de mulĠi specialiúti drept cel mai modern cod al timpurilor noastre. care include úi raporturile de familie. în cea mai mare parte. 232 Decembrie 2000 . drept repere majore modificările propuse în acest “pachet de legi”. úi anume cel din Quebec. întrucât în viitor desfăúurarea reformei justiĠiei în Ġara noastră va avea.7/1996 a cadastrului úi a publicităĠii imobiliare. fie în procedură normală. în general.56/1993 a CurĠii Supreme de JustiĠie.54/1993 pentru organizarea instanĠelor úi a parchetelor militare. Acesta este.

numit de ministrul justiĠiei. astfel încât aceasta să constituie un element de descurajare a agresorului. va putea dispune luarea. autorizarea interceptării úi înregistrării convorbirilor. úi va avea propriul birou în care să gestioneze activitatea de publicitate imobiliară. precum úi căile de atac.138/2000 pentru modificarea Codului de procedură civilă. Se intenĠionează reformarea acestei activităĠi prin crearea. a unei profesii autonome de registrator de proprietate. încetarea sau revocarea măsurii de arest preventiv. Astfel.7/1996. 13 Ibidem. introduce úi proiectul de modificare a Codului de procedură penală. mai precis de către birourile de publicitate imobiliară de pe lângă acestea. potrivit Legii nr. adoptat de Camera DeputaĠilor în 1998. úi-a făcut apariĠia úi în România. acordarea unei protecĠii speciale pentru martori etc. printre altele. a fost inclus în O. două proiecte care privesc problemele ample ale reglementării penale úi procesual penale: un Proiect de modificare úi completare a Codului penal úi un Proiect de modificare úi completare a Codului de procedură penală. care. proiectul consolidează instituĠia “legitimei apărări” în favoarea persoanei atacate. Modificări úi completări notabile. stabilirea “tratamentului penal” ce va fi aplicat celor implicaĠi în acest tip de infracĠionalitate ce se caracterizează printr-un înalt grad de pericol social úi care. din păcate. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 233 . înlocuirea. în prezent. cu o serie de dificultăĠi úi carenĠe. efectuarea percheziĠiilor. În privinĠa reformării cadrului legislativ în materie penală. de către instanĠele de judecată. în ideea de a asigura o mai rapidă soluĠionare a cauzelor. ea a fost preluată din sistemul judiciar spaniol. nr. există. în cea mai mare parte a lui. act normativ pe care l-am prezentat mai sus. Proiectul de modificare a Codului penal aduce schimbări importante úi în ceea ce priveúte regimul de executare a pedepselor privative de libertate. úi modernizează substanĠial procedura de executare silită.G. respectiv.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate imobiliară care. regimul închis. ci úi a celor juridice. sub autoritatea Ministerului JustiĠiei. Astfel. proiectul preconizează reglementarea instituĠiei judecătorului cu atribuĠii în cursul urmăririi penale. proiectul Codului de procedură civilă vizează reformarea substanĠială a prevederilor din acest domeniu. în consecinĠă. O altă noutate pe care o aduce proiectul o reprezintă definirea crimei organizate úi. este prestată. alături de diversificarea pedepselor se instituie posibilitatea sancĠionării penale nu doar a persoanelor fizice. menite să ducă la o mai bună administrare a justiĠiei penale. spre a se realiza o separare între atribuĠiile de urmărire penală úi cele de judecată. Modificările preconizate în materie penală vizează un spectru extrem de larg de probleme.U. De asemenea. practic. unde funcĠionează cu foarte bune 13 rezultate de peste 130 de ani. Profesia de registrator de proprietate nu reprezintă o invenĠie românească. Proiectul. care va fi un profesionist al dreptului. a fost considerat de stringentă necesitate úi. care va cunoaúte patru forme: regimul de maximă urgenĠă. licenĠiat în drept. Textul propus simplifică procedurile în primă instanĠă. La rândul lui. regimul semideschis úi regimul deschis.

4.123. úi cele preconizate a se lua în continuare. IniĠial. Iată. alin. care este un magistrat inamovibil úi care. cel puĠin deocamdată.92/1992 pentru organizarea judecătorească úi ale Legii 142/1997 privind modificarea Legii nr. p. Odată cu adoptarea acestei prevederi. procurorul nu va mai lua măsura arestării preventive úi nu va mai putea dispune unele acĠiuni. Reforma justiĠiei este un proces continuu (III). Ġinând seama de evaluările făcute din punct de vedere legislativ úi de elementele pe care le-ar implica crearea unei asemenea instituĠii. s-a optat pentru preluarea instituĠiei judecătorului delegat cu urmărirea penală. se stipulează garanĠiile independenĠei (funcĠionale úi reale) acestora.Ion VLĂDUğ În cazul judecătorului delegat cu urmărirea penală este vorba de un magistrat desemnat de conducerea instanĠei să ia toate măsurile grave în decursul procesului penal. principalele măsuri reformatoare care s-au luat în România după căderea regimului comunist. Astfel. în ceea ce priveúte modificarea “propoziĠiilor abstracte ale dreptului”. de pildă. în revista „Palatul de justiĠie”. printr-o serie de reglementări cuprinse în legile amintite. a instituĠiei judecătorului de instrucĠie. de starea de moralitate dominantă în rândul acestora. care reglementează viaĠa juridică a indivizilor úi grupurilor sociale úi a “regulilor concrete de decizie privind conflictele”. De aceea. care funcĠionează úi în Italia. cum le numea reputatul jurist austriac Eugen Ehrlich. pe scurt.92/1992 au avut menirea de a defini mult mai clar statutul magistraĠilor în conformitate cu principiile statului de drept úi ale unei drepte judecăĠi. de competenĠa managerială a conducătorilor variilor instanĠe de judecată. 1999. DispoziĠiile ConstituĠiei României din 1991. s-a ajuns la concluzia că. Însă. s-a discutat despre introducerea úi la noi.6. EficienĠa úi calitatea activităĠii din sistemul puterii judecătoreúti angajată în procesul de înfăptuire a justiĠiei sunt strâns legate de calitatea resurselor umane aflate în acest sistem. pentru a răspunde totuúi exigenĠelor europene în materie úi pentru a garanta respectarea drepturilor omului. Toate măsurile care au ca efect limitarea úi atingerea drepturilor omului vor fi luate de către judecător. ale Legii nr. deĠinând acest statut. introducerea acestei instituĠii în dreptul procesual român nu este posibilă. Baias. 234 Decembrie 2000 . nr. precum: 14 Flavius A. 14 Tot în scopul înfăptuirii unei justiĠii echitabile. nu mai este supus nici unei autorităĠi administrative sau imixtiuni de natură administrativă sau politică. de definirea clară a statutului celor ce deĠin diferite funcĠii în acest sistem úi. proiectul mai prevede úi instituirea unui control judecătoresc asupra soluĠiilor de netrimitere în judecată. precizând cu claritate faptul că „judecătorii sunt independenĠi úi se supun numai legii” (art. ViaĠa a demonstrat că nu este suficientă existenĠa unui cadru organizaĠional úi legal pentru ca mecanismul justiĠiei să devină funcĠional úi eficient. o componentă importantă a realizării reformei în justiĠia română o reprezintă reformarea profesiilor judiciare úi a managementului instanĠelor judecătoreúti úi parchetelor. ce se adresează celor care-i judecă pe cei dintâi. Apoi. Dar. de competenĠa lor profesională. ConstituĠia României proclamă principiul independenĠei judecătorilor. nu în ultimul rând.2). oricât de perfecte ar fi reglementările ce-i stau drept fundament.

În contextul general al preocupărilor Ministerului JustiĠiei pentru realizarea reformei profesiilor judiciare din România merită amintit proiectul de Lege privind organizarea úi exercitarea profesiei de executor judecătoresc (discutat de comisia juridică a Camerei DeputaĠilor). 1999. înregistrându-se mai multe cereri de intrare în magistratură decât de plecare din cadrul acesteia. Dintre acestea. aproape toate locurile vacante din cadrul puterii judecătoreúti au fost ocupate. care a creat o atmosferă tensionată în sistemul puterii judecătoreúti. Astfel. fapt ce a condus la diminuarea numărului de cauze ce reveneau spre soluĠionare unui judecător úi.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate colegialitatea. îmbunătăĠirii grilelor de salarizare a acestora úi intrării în activitate a absolvenĠilor Institutului NaĠional al Magistraturii (înfiinĠat în 1997). Reforma justiĠiei este un proces continuu (I). contribuind. merită menĠionat faptul că. conform reglementărilor constituĠionale. úi. la ridicarea calităĠii actului de justiĠie.142/1997.8. inamovibilitatea. Consiliul Superior al Magistraturii. care a modificat Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească. Propunerea referitoare la statutul executorului judecătoresc a fost reluată în “pachetul legislativ” amintit úi completată cu două profesiuni liberale: registratorul de proprietate úi mediatorul – instituĠie menită să contribuie la degrevarea activităĠii instanĠelor úi la sporirea calităĠii actului de justiĠie. Pornind de la faptul că la data redactării proiectului (1998) nu exista un sistem instituĠionalizat de pregătire a personalului auxiliar care îúi desfăúoară activitatea în sfera justiĠiei. În acest fel. nr. implicit. mulĠi juriúti cu experienĠă au rămas sau au revenit în magistratură. inamovibilitatea judecătorilor reprezintă garanĠia fundamentală a independenĠei lor úi. La rândul lor. în revista „Palatul de justiĠie”. în mod obligatoriu. în baza unor evaluări ce au Ġinut seama de calităĠile profesionale. a reuúit să ducă la bun sfârúit această acĠiune. alin. pentru prima dată. după anul 1989. morale úi civice ale judecătorilor. al imparĠialităĠii úi al controlului ierarhic. printr-un proces de mare 15 Flavius A. aplicându-se dispoziĠiile Legii nr. în consecinĠă. indirect. Datorită adoptării normelor referitoare la statutul magistraĠilor. licenĠiate în drept. „procurorii îúi desfăúoară activitatea potrivit principiului legalităĠii. a unei judecăĠi drepte. Această condiĠie impusă candidaĠilor la ocuparea funcĠiei de executor judecătoresc îúi află temeiul în teza potrivit căreia procedura de executare a hotărârilor judecătoreúti este la fel de importantă ca úi cea de judecată. p. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 235 .2. în urma măsurilor luate în ceea ce priveúte creúterea importanĠei statutului magistraĠilor. 15 De asemenea. la îmbunătăĠirea prestaĠiilor acestora. în final. acesta propune ca persoanele care vor să devină executor judecătoresc să fie. Baias.1). sub autoritatea ministrului justiĠiei” (art. în sistemul instanĠelor judecătoreúti lucrau la sfârúitul anului 1999 aproximativ 3400 de judecători. prin numirea lor. în cursul anilor 1997 úi 1998. faĠă de 2600 la începutul anului 1997. Încercând să găsească o dreaptă măsură în procesul de acordare a inamovibilităĠii . stabilirea unui salariu corespunzător importanĠei úi calităĠii muncii depuse de aceútia etc.131. ea trebuie dusă la îndeplinire de către un specialist. în anul 1998 a fost stopat exodul acestora spre zona privată a profesiilor juridice. În ceea ce priveúte gestionarea resurselor umane.

. Fiind 16 BilanĠ ’99. în revista „Palatul de JustiĠie”. însă. în creúterea calităĠii acestuia. condiĠiile materiale îúi au.724.. pe de altă parte. cu instituĠii din Marea Britanie. În acelaúi timp. Consiliul Europei. informatizarea úi înzestrarea cu fond documentar a instanĠelor de judecată în scopul modernizării úi eficientizării activităĠii acestora. p. au fost evaluate conducerile judiciare la nivelul întregii Ġări. desigur. Tot în acest context. cum ar fi cele din FranĠa.668 de cauze aflate pe rolul tuturor instanĠelor judecătoreúti din Ġară. în urma căruia peste 50% din instanĠele cu rezultate slabe în privinĠa managementului au fost schimbate. rostul lor în asigurarea solemnităĠii acestuia.Ion VLĂDUğ amploare. la sfârúitul anului 1999. dacă la sfârúitul anului 1996 erau soluĠionate 71% din totalul cauzelor de pe rolul instanĠelor. nu în ultimul rând. s-a reuúit integrarea Ministerului JustiĠiei într-o reĠea amplă de acorduri bilaterale cu instituĠii similare din alte Ġări. în special în Bucureúti. 16 au fost soluĠionate 1. există o serie de programe de colaborare a Ministerului JustiĠiei cu instituĠii similare din FranĠa.9. Germania sau Ungaria. dotate la nivel european. Italia. în accelerarea înfăptuirii lui úi. dezvoltarea Institutului NaĠional al Magistraturii. Cu toate acestea.434. în ultimii ani. Deúi nu intervin direct în actul de administrare a justiĠiei. úi se urmăreúte încheierea unor acorduri similare úi cu alte Ġări din zona noastră geografică. Este vorba.412 de cauze. Italia. a unui număr însemnat de sedii noi. O direcĠie importantă a înfăptuirii reformei justiĠiei române a reprezentat-o creúterea capacităĠii sistemului instanĠelor judecătoreúti de a soluĠiona cauzele deduse justiĠiei. iar. Germania. Spania. úi pe această cale. ùi. De asemenea. Benefice pentru mersul justiĠiei române s-au dovedit úi acĠiunile de cooperare internaĠională. Extras din raportul de bilanĠ al activităĠii instanĠelor judecătoreúti úi a Ministerului de JustiĠie pe anul 1999. există două proiecte PHARE care urmăresc.A. nr. Spania. după luarea acestor măsuri.U. merită să fie amintite eforturile făcute pentru informatizarea úi înzestrarea cu materiale documentare a instanĠelor spre a asigura. Reformarea justiĠiei a presupus depunerea unor mari eforturi úi în ceea ce priveúte îmbunătăĠirea condiĠiilor materiale în care se înfăptuieúte actul de dreptate.2/2000. adică 83% dintre acestea. modernizarea activităĠii acestora. situaĠia bazei materiale a instanĠelor. pentru că au rămas nesoluĠionate nu mai puĠin de 290. neîndoielnic.a. Spre exemplu. cu Italia úi Spania s-au stabilit relaĠii în domeniul luptei împotriva corupĠiei úi a crimei organizate. situaĠia Palatului JustiĠiei din Bucureúti este deplorabilă. numai de un succes relativ. S. pe de o parte. Pozitiv este úi faptul că. a crescut semnificativ numărul tinerilor magistraĠi care ocupă funcĠii de conducere în instanĠele judecătoreúti. trebuie amintite programele de cooperare internaĠională cu Uniunea Europeană.256 de cauze de care este legată soarta a sute de mii de oameni. Astfel. dintr-un număr de 1. acest edificiu reprezentând un adevărat pericol public prin starea de degradare în care se află. Canada ú. 236 Decembrie 2000 . pentru instanĠele de judecată úi parchete. Eforturile depuse în această direcĠie s-au concretizat în darea în folosinĠă. în general. Astfel. Spre exemplu. în privinĠa reformei instituĠionale úi a reformei justiĠiei. este încă departe de a fi fost rezolvată.

în România situaĠia este departe de a fi mulĠumitoare. deúi ele s-au dorit. implicit. specifică unei tranziĠii prelungite mult peste aúteptările populaĠiei. îi priveúte. prin aceste programe úi relaĠii de cooperare internaĠională. deúi există multe neîmpliniri în această direcĠie. în analiza reformei justiĠiei din Ġara noastră nu pot fi ignorate nici dificultăĠile economiei româneúti úi nici criza generală. pe procurori ú. Azi. reforma justiĠiei îi priveúte. justiĠia úi. pe cei care aúteaptă să li se facă dreptate. grefieri etc. în primul rând.. în pofida unor erori. a justiĠiei. Dar. De multe ori. de lungă durată. adevăraĠii beneficiari ai înfăptuirii actului de justiĠie. în procesul schimbării au apărut multe aspecte contradictorii. ea trebuie să se regăsească în modul în care se înfăptuieúte dreptatea. iar. schimbările din acest domeniu se află pe un drum bun. multe dintre măsurile luate la nivelul instanĠelor de judecată. Reforma sistemului puterii judecătoreúti.) nu au reuúit să genereze întrutotul efectele scontate. reforma justiĠie române nu are decât de câútigat. úi reprezintă în bună măsură paúi importanĠi pe calea reformării acestui domeniu vital pentru societatea românească aflată în tranziĠie. lacune úi disfuncĠionalităĠi. pe reclamanĠi sau pârâĠi. pe cetăĠeni. în viaĠa lui de zi cu zi. pentru a se obĠine o hotărâre judecătorească. reforma însăúi s-a confruntat úi se confruntă în continuare cu multe greutăĠi. pe recurenĠi sau intimaĠi.m. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 237 . fie ea úi a justiĠiei. Desigur. Ea s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât s-a crezut iniĠial. pe toĠi cei care sunt îndrituiĠi úi obligaĠi să facă dreptate. Fireúte. reforma justiĠiei. ce trebuie înfăptuit în fiecare zi. Or. pe judecători. actul de justiĠie nu este convingător pentru opinia publică. pe justiĠiabili. nu este un demers uúor. nu reprezintă un scop în sine. pe inculpaĠi sau părĠi vătămate. în felul în care aceasta este resimĠită de fiecare cetăĠean în mod direct. pe diriguitorii ei. mai ales. chiar dacă toate roadele lor nu se văd încă. pe de altă parte. care poate fi considerată un indicator sintetic al percepĠiei pe care aceútia o au asupra modului în care se înfăptuieúte justiĠia úi. pe slujitorii acesteia. într-un sens mai larg. se depăúeúte aproape de fiecare dată termenul “rezonabil” stabilit de ConvenĠia Europeană a Drepturilor Omului. are voinĠa úi capacitatea de a se alinia la principiile înfăptuirii unei justiĠii echitabile. În acest context. Pe de o parte. implicit.d. asupra rezultatelor procesului de reformare a acesteia. reforma prezentându-se ca un proces complex. Încercând să “ia pulsul” reformei justiĠiei. Este un lucru bine cunoscut că nici o reformă. De aici izvorăúte încrederea sau neîncrederea cetăĠenilor în justiĠie. Or. CetăĠenii sunt mai puĠin interesaĠi de măsurile ce privesc reforma sistemului puterii judecătoreúti úi mai mult de modul în care aceasta înfăptuieúte actul de justiĠie. din acest punct de vedere. în calitatea ei de “făcătoare de dreptate”.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate permanent în contact cu ceea ce este nou în lume în domeniul administrării justiĠiei. în rândul magistraĠilor úi al auxiliarilor propriu-ziúi (executori judecătoreúti. Desfăúurarea procesului de reformă în justiĠie a evidenĠiat faptul că serviciul public de administrare a justiĠiei în societatea românească. diriguitorii acesteia au apreciat în dese rânduri că. nici reforma justiĠiei române nu are darul de a fi o simplă formalitate.a.

poate. Ġinând de esenĠa justiĠiei úi a administrării ei. descriind în termeni duri starea justiĠiei române úi. se gândesc la lucruri ce Ġin de esenĠa administrării justiĠiei. Emil Constantinescu. avocaĠi úi procurori competenĠi etc. ci la lucrurile practice. magistraĠii au “puteri discreĠionare” úi sunt “slugi la curtea nedreptăĠii” – unde abuzurile curg. Un justiĠiabil. de la curĠile de apel sau de la judecătorii etc. din acest drum […] primii paúi. reforma justiĠiei de aici trebuie – sau. de care ne lovim în cauzele în care suntem implicaĠi vrând-nevrând. Ionel G. cei ce se ocupă de reforma justiĠiei trebuie să se ocupe. cu ocazia depunerii jurământului pentru funcĠia 17 Cu lupa printre probleme. rezultatele procesului de reformă ce se petrece în acest domeniu.9. „incompetenĠă sau corupĠie? 83% din sentinĠele unor magistraĠi sunt rebut profesional”. cei care nu ne gândim la lucruri aúa de mari. în revista „Palatul de JustiĠie”. dominată de iresponsabilitate”. cetăĠeanul de rând […] nu útiu în ce calitate úi pentru ce sunt chemat în judecată. Mai înainte.. încă înainte de a mă prezenta în pretoriul acesteia. măsluite”. de la tribunalele judeĠene. De ce îi lipsesc. de aici. 238 Decembrie 2000 . dacă avem – să zicem – legi perfecte. s-a dovedit úi mai vehementă. de esenĠa formării úi rezolvării dosarelor din justiĠie. Noi. dacă e vorba de o reformă în justiĠie. din acest domeniu. judecători. “purtătoarea de cuvânt a opiniei publice”. deoarece beneficiarii dreptăĠii resimt dureros reforma înfăptuită până acum în acest domeniu. atunci.Ion VLĂDUğ încrederea cetăĠenilor în justiĠia română a stârnit úi stârneúte îngrijorare. amândouă mai mult decât ilustrative pentru felul în care schimbările petrecute în acest domeniu sunt percepute de omul de rând care-úi caută dreptatea: “Probabil că atunci când se vorbeúte despre reforma justiĠiei. “putreziciunea doboară sistemul judiciar românesc”. de 59 de ani. din cauza “incompetenĠei úi necinstei”. apreciind că “în Ġara în care orice judecător se crede Vodă”. “încât actul de justiĠie tinde să devină unul dintre lucrurile cele mai strâmbe din România”. la lucruri mai mărunte. “sentinĠe scandaloase. cetăĠeanul de rând. de zi cu zi. specialiútii – oameni cu funcĠii de răspundere din Ministerul JustiĠiei.. zi de zi. Poate multe dintre aceste aprecieri reprezintă exagerări ale presei. nr. de la Curtea Supremă. această reformă trebuie să se manifeste mai întâi prin […] respectarea drepturilor mele procesuale […] Sunt sigur că reforma justiĠiei presupune multe lucruri. aúa după cum constata însuúi preúedintele României. dacă eu. ne gândim. „unii judecători au transformat actul de justiĠie într-o farsă judiciară. implicit. la primul termen. presa. forĠaĠi de realitate. respectarea strictă a legii de până la această reformă?” 17 La rândul ei. grupaj de interviuri realizate de Titus Andrei. cum s-ar spune. de lucrurile aúazis mici […] Cu ce mă încălzeúte pe mine. în primul rând. formula câteva reflecĠii amare úi un nedisimulat rechizitoriu asupra desfăúurării reformei în justiĠia română. poate ea a făcut deja mulĠi paúi pe drumul cel bun. de sistem. justiĠiabilul. însă. După mine.6/1999. încă trebuie – să înceapă: de la respectarea drepturilor deja prevăzute de lege […] Poate că reforma justiĠiei a început de mult – cum zic specialiútii -. Reforma justiĠiei înseamnă pentru noi reforma – în bine – a lucrurilor de care ne izbim în cauzele pe care le avem pe rol […] Or. dar adevărul este că. p.

25% în 1997. Simptomatic. O mărturie de necontestat în această privinĠă o aduc rezultatele numeroaselor sondaje de opinie realizate de institute úi centre de cercetări prestigioase în ultimii ani. “Opinia publică românească priveúte cu neîncredere actul de justiĠie. acel spirit de iniĠiativă. Cel mai mare nivel de încredere al cetăĠenilor în justiĠie s-a înregistrat în 1995 – 42.27. Acumulând numai 25% dintre opĠiunile cetăĠenilor care manifestă „multă” úi „foarte multă” încredere într-o instituĠie. situaĠia devine de-a dreptul alarmantă când luăm în calcul tendinĠa acestui fenomen.I.5% în 1997. justiĠia se bucură de prea puĠină încredere în rândul opiniei publice. p. 37. Parlamentului úi Partidelor politice..25%. Curs de drept constituĠional. Bucureúti. acea libertate de gândire. care se înscrie pe o linie accentuat ascendentă. se constată că populaĠia României a avut „multă” úi „foarte multă” încredere în procent de 17% în Guvern. după cum urmează: 51.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate de judecător la Curtea Supremă de JustiĠie. în 1996) la 70 % în 1999. pentru că. justiĠia se clasează abia pe neonorantul loc úapte. iar cel mai scăzut în 1999 – 25%. Sursa: Barometrul de opinie publică.5% în 1998 úi 70% în 1999. dramatica scădere a încrederii cetăĠenilor în justiĠie. nici nu se poate dezvolta acea demnitate a cetăĠeanului. 53.25% în 1995.1% în 1995. atât de importantă. úi PreúedinĠie úi înaintea Băncilor. în calitatea ei de „simbol al dreptăĠii”. faptul că aproape în fiecare din anii analizaĠi.. 15% în Parlament.5% în Bănci.66% în 1996. 63. 49% în 1996. fără nici o putinĠă de tăgadă. iar „într-o Ġară în care încrederea în justiĠie nu există sau este scăzută. Îngrijorător este. 41. SituaĠia acestei instituĠii este într-adevăr alarmantă. S.5% în Partidele politice. úi grav în acelaúi timp.5% în PreúedinĠie.R. 38. faĠă de 11 instituĠii sociale importante.5% în PoliĠie. 27.1% în 1995 (cu o uúoară coborâre la 49%. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 239 . nu pot exista nici libertăĠi respectate. Th. care fac gloria popoarelor din occidentul european” 19. mai mult de jumătate din cetăĠenii Ġării au manifestat „puĠină” úi „foarte puĠină” încredere în justiĠie. Primării. 29% în 1998 úi 25% în 18 1999.5% în Biserică. Armată. Doicescu. PoliĠie. în 1999. Guvernului. 1927. Analizând încrederea cetăĠenilor în justiĠie în contextul încrederii pe care aceútia au manifestat-o. Dar. 19 Paul Negulescu.5% în S.5% în Armată. în orice societate organizată.?” în sondajele de opinie realizate în perioada respectivă. noiembrie 1999. care relevă úi ele. 85. este faptul că. 22. 25% în JustiĠie. Editat de Alex. însă. această instituĠie a statului de drept. 25. Centrul de Sociologie Urbană úi Rurală – CURS. úi 11.I. 70. 18 Pentru fiecare an calendaristic s-a calculat media aritmetică a valorilor înregistrate la itemul „Câtă încredere aveĠi în . urcând de la 51. O simplă privire îndreptată asupra rezultatelor sondajelor realizate în perioada 1995-1999 ne arată că în ceea ce priveúte încrederea cetăĠenilor în justiĠie.R. s-a bucurat de „multă” úi „foarte multă” încredere din partea cetăĠenilor doar în proporĠie de 42. unele hotărâri judecătoreúti fiind pur úi simplu de neînĠeles”. justiĠia reprezintă însăúi baza acesteia. după Biserică. 42% în Primării.

erori úi disfuncĠionalităĠi. O altă categorie de cauze îúi află izvorul în procedurile judiciare complicate prevăzute de dreptul nostru procesual. a uneia dintre acestea sau la iniĠiativa judecătorului. Parafrazându-l pe Hegel. în momentul de faĠă. iar altele subiective. în urmă cu peste úapte decenii. ilustrul profesor Paul Negulescu. Ele se găsesc în afara sistemului. dar mai ales în interiorul acestuia. În anumite cazuri. se poate vorbi de un anumit grad de incompletitudine a unor norme menite să prescrie conduita judecătorului.Ion VLĂDUğ după cum atrăgea atenĠia. în final. Slaba încredere de care se bucură justiĠia română din partea cetăĠenilor nu este întâmplătoare. unele obiective. punându-úi amprenta asupra calităĠii serviciului public de administrare a justiĠiei pe care puterea judecătorească este datoare să-l presteze. La acestea se adaugă úi lacunele legii de procedură care îngăduie úicana úi abuzul de drept din partea unor justiĠiabili de rea credinĠă. multe hotărâri judecătoreúti greúite devin irevocabile la curĠile de apel úi tribunale. există unele termene inutile ce se acordă fie la cererea părĠilor. toate acestea nu pot scuza justiĠia română de propriile ei neîmpliniri úi erori. Spre exemplu. chiar al inconsecvenĠei dispoziĠiilor normative pe baza cărora judecătorul este obligat să înfăptuiască actul de justiĠie. am putea spune că „propria comportare a justiĠiei în administrarea dreptăĠii este cea care acĠionează asupra sa” făcând-o să înregistreze un atât de scăzut indice de încredere din partea cetăĠenilor. Dar. a unor dispoziĠii legale care să lase cât mai puĠin la aprecierea judecătorului. Este cunoscut faptul că în momentul de faĠă. modul în care se înfăptuieúte actul de justiĠie în România. la erodarea puternică a stocului de încredere a cetăĠenilor în justiĠie. uneori. 240 Decembrie 2000 . civil úi penal. Cauzele sunt multiple. astfel încât să se înlăture arbitrariul acestuia în desfăúurarea procesului civil úi în înfăptuirea justiĠiei. creúterea numărului de procese aflate pe rol la diferite instanĠe de aproape trei ori în ultimii zece ani. Totodată. în urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.59/1993. în desfăúurarea procesului civil. ceea ce prelungeúte nepermis de mult judecarea cauzei. neexistând nici o cale de atac împotriva lor. Cauze de genul incoerenĠei. fără ca mijloacele de a face faĠă să fi evoluat în aceeaúi măsură. au acĠionat úi acĠionează din afara sistemului. referindu-se la pedepsirea răufăcătorului spunea că „propria lui faptă este cea care acĠionează asupra sa”. care au condus. instabilităĠii úi. care conduc la încărcarea peste măsură a instanĠelor de judecată úi la creúterea duratei de soluĠionare a cauzelor deduse judecăĠii. care. ea reflectă modul în care se desfăúoară reforma în acest domeniu. sau insuficienĠa resurselor financiare ce au fost alocate instanĠelor judecătoreúti. faptul că în procesul de administrare a dreptăĠii există numeroase úi mari neîmpliniri. legea procesuală limitează chiar dreptul cetăĠeanului de a avea acces liber la justiĠie prin lipsa căilor de atac la care acesta ar putea face apel împotriva unor hotărâri judecătoreúti viciate de aplicarea sau interpretarea greúită a legii.

191. uz de fals. O altă cauză majoră a slabei încrederi a cetăĠenilor în justiĠie o reprezintă úi numărul extrem de mare (aberant! – s-ar putea spune) al sentinĠelor civile úi penale casate de către instanĠele superioare de apel sau recurs. numai în materie penală. ceea 21 ce reprezintă un indice de casare de 36. Emil Constantinescu. au avut darul să bulverseze profund opinia publică. PronunĠarea de către instanĠele judecătoreúti a unor sentinĠe controversate constituie o altă cauză importantă a slabei încrederi a cetăĠenilor în justiĠie. p. cu toate că s-au luat unele măsuri de soluĠionare mai rapidă a cauzelor. probabil incredibili pentru lumea judiciară din Ġările cu un stat de drept úi o democraĠie consolidată. au reformat. înregistrându-se un indice de casare de 42.. însuĠi preúedintele României. MulĠi justiĠiabili găsesc justiĠia prea lentă. Tot tribunalele.2/2000. în ziarul „România liberă” din 28 septembrie 2000. Extras din raportul de bilanĠ al activităĠii instanĠelor judecătoreúti úi a Ministerului de JustiĠie pe anul 1999. 19. ci în întreaga Ġară.649 cauze. dar de această dată în calitate de instanĠe de recurs.26.60%. Un prim exemplu priveúte achitarea. deúi indicii de casare a sentinĠelor civile úi penale de către instanĠele superioare de apel sau recurs sunt semnificativ mai mici decât cei din exemplul dat.128 hotărâri.43% în 1997 úi 75. Astăzi.. Al doilea caz. fusese condamnat pentru fals úi uz de fals. dispunând admiterea recursului în 7. pentru a obĠine o hotărâre judecătorească se depăúeúte deseori termenul „rezonabil” definit de ConvenĠia Europeană a Drepturilor Omului. un număr de 16.9. a sirianului Zaher Iskandarani. declara public că „ [. cât de durata mult prea mare a procesului.] Sunt necesare sancĠiuni mai drastice împotriva magistraĠilor care sunt autorii unui număr mare de sentinĠe casate de către instanĠele superioare”. au judecat. Statul de drept în care condamnarea e totuna cu achitarea. de către o instanĠă din Braúov. petrecut 20 Silviu Alupei. de asemenea.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate Lipsa de celeritate a actului de justiĠie constituie. Mai multe sentinĠe greu de înĠeles. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 241 . Este de necrezut că într-un stat de drept puterea judecătorească poate funcĠiona cu indici de casare de 83. o cauză majoră a slabei încrederi a cetăĠenilor în această instituĠie. dintr-un total de 38. Reforma justiĠiei. nr. Este greu de suportat fie úi numai gândul că într-un stat de drept trebuie să aútepĠi mai mulĠi ani decizia CurĠii de Apel úi să vezi clasate numeroase plângeri fără să li se dea vreo urmare. iniĠial. statisticile arată că majoritatea petenĠilor care se adresează Ministerului JustiĠiei se plâng nu atât de justeĠea soluĠiei date sau de lipsa de legalitate a acesteia. deúi. 20 Din păcate. unde. tribunalele. ca instanĠe de apel.212 apelate.21%. pronunĠate de justiĠia română. acest lucru nu se întâmplă numai în instanĠele de judecată din judeĠul IalomiĠa. ei rămân mult prea mari. în materie penală. acuzat de fals. în chiar ConvenĠia Europeană a Drepturilor Omului.69% într-un tribunal cum este cel din IalomiĠa. Dată fiind această stare de lucruri. contrabandă cu Ġigări úi cafea úi evaziune fiscală. p. De altfel. 21 BilanĠ ’99. De pildă. nu poate fi ignorat faptul că. Deúi soluĠionarea mai rapidă a cauzelor nu trebuie fetiúizată.. în revista „Palatul de JustiĠie”. în anul 1999. pe 13 septembrie 2000. dreptul la un proces cu o durată rezonabilă este considerat un drept fundamental al acestuia.

Spre exemplu. dar care. la Curtea de Apel ConstanĠa. la instanĠa de fond. este recrutat fără a avea o pregătire adecvată. în conduita unor magistraĠi úi a unor membri ai personalului auxiliar au avut úi ele darul de a slăbi încrederea cetăĠenilor în justiĠie. în care toĠi cei care formează corpul magistraĠilor úi cei care îi sprijină pe aceútia în realizarea actului de dreptate să fie funcĠionari perfecĠi din punct de vedere profesional úi moral. Gheorghe TruĠulescu. considerat “capul afacerii”. în dosarul “Rostock”. cu un an mai mult decât soĠia patronului de la “General Distribution”. uneori destul de mari. independenĠa úi stabilitatea le-au fost acordate prin lege în beneficiul lor. nu sunt singurele.Ion VLĂDUğ pe 11 august 2000. nu numai că a stârnit controverse. care. mai ales în ceea ce-i priveúte pe cei chemaĠi să înfăptuiască dreptatea. uneori. iar alĠii au primit diverse sancĠiuni. Astfel. În cazul acestor două mari dosare de corupĠie. Dar aceasta nu înseamnă că. în justiĠie au existat cazuri de ignorare a drepturilor fundamentale ale omului. iar în ceea ce-i priveúte pe unii magistraĠi. justiĠia. iniĠial. De asemenea.5 miliarde de lei. Această hotărâre a stârnit nedumerire mai ales prin pedepsele care s-au administrat. Decizii atât de controversate ca cele de mai sus. liderul sindicatelor din Valea Jiului. delapidare. în corpul magistraĠilor au existat úi cazuri de corupĠie.000 USD úi a 1. după ce. aúa după cum susĠine presa. ori la instanĠele superioare (de apel úi recurs)? La rândul ei. Anumite disfuncĠionalităĠi. se referă la achitarea lui Alexandru Dima. fapt pentru care. pentru ca acesta să nu fie în vreun fel nedreptăĠit ca urmare a presiunilor care se fac asupra magistratului. De asemenea. nu vor putea inspira niciodată încredere cetăĠenilor în puterea judecătorească. în general. ca orice instituĠie socială. din păcate. deocamdată. úi cu 7 ani mai puĠin decât comandorul Ioan Suciu. unii au fost eliminaĠi din magistratură de către Consiliul Superior al Magistraturii. Tribunalul ConstanĠa îl condamnase la plata a 150. se poate face rabat de la respectarea îndatoririlor legale. colonelul S. Desigur. care a primit 14 ani pentru săvârúirea infracĠiunii de contrabandă. Mai grav este faptul că. fenomenul are o amploare mai mare în rândul slujitorilor justiĠiei decât cazurile izolate semnalate. au fost cazuri de magistraĠi care nu úi-au îndeplinit cum se cuvine îndatoririle legale. ExistenĠa unor carenĠe. úi nu al cetăĠeanului. au existat magistraĠi care au crezut că inamovibilitatea. ca úi cazuri de încălcare a obligaĠiilor legale. s-au manifestat úi în rândurile personalului auxiliar. au existat dubii asupra independenĠei lor faĠă de puterea politică. de la mustrare sau observaĠie. 242 Decembrie 2000 . prin care Miron Cosma. decizia CurĠii Supreme de JustiĠie. în funcĠie de abaterile săvârúite. Ample controverse a generat úi hotărârea pronunĠată de Tribunalul Militar Bucureúti în dosarul “ğigareta II”. sub acuzaĠia de înúelăciune. a fost condamnat la 18 ani de închisoare. aúa după cum a constatat justiĠia însăúi. a fost condamnat la 7 ani închisoare.P. în urma schimbării încadrării juridice. Probabil. nu este úi nu va fi niciodată o structură perfectă. a normelor de etică profesională úi civică. abuz în serviciu úi uz de fals. a eticii profesionale. dar a constituit úi motivul care a declanúat marúul minerilor spre Bucureúti.P. cetăĠenii se pot întreba nedumeriĠi: când s-a înfăptuit dreptatea. până la mutarea disciplinară pe o perioadă de timp.

ministrul justiĠiei.. nr. Paúii importanĠi făcuĠi de justiĠie în plan structural-organizatoric úi în domeniul legislaĠiei aferente se regăsesc. Editura Lumina Lex. 9. 3. în revista „Palatul de justiĠie”. interesat de desfăúurarea reformei în acest domeniu. All Beck.2/2000. Centrul de Sociologie Urbană úi Rurală – CURS. Antoniu.. grupaj de interviuri realizat de Titus Andrei. *** Am găsit formula. în „Revista de drept penal”. G. 3.1-2. în mică măsură în modul de înfăptuire a dreptăĠii în societatea românească. Editat de Alex. Extras din raportul de bilanĠ al activităĠii instanĠelor judecătoreúti úi a Ministerului de JustiĠie pe anul 1999.Cu lupa printre probleme. 11. Elemente de sociologie juridică.10/1999. Banciu..2/2000. Opere. p.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate De asemenea. I. cetăĠeanul român să beneficieze de serviciile unei instituĠii capabile să-i apere drepturile úi libertăĠile pe care le are în calitatea sa de om. în revista „Palatul de JustiĠie”. Statul de drept în care condamnarea e totuna cu achitarea. Minorul úi legea penală.. pachet. rolul ce li se cuvine într-o societate democratică. p. 4 úi 6. George.6/1999. Ortansa. însă. 10. Realitate. astfel încât. Gusti. nr. 1998. Bibliografie 1. nr. *** BilanĠ ’99. Alupei.7-18. fapt ce a generat o slabă încredere a cetăĠenilor în această instituĠie. Chiuzbaian. Antoniu. George.. Flavius. 2. în „Revista de drept penal”. 12. nr..2.26. *** Barometrul de opinie publică. 1970.. diriguitorii justiĠiei vor fi nevoiĠi să accelereze reforma acesteia. Silviu. Dan. în ziarul „România liberă” din 28 septembrie 2000. Editura Academiei. vol. Reforma penală la primul pas (III).2/1997. Curs de drept constituĠional. în revista „Palatul de justiĠie”. 5.Gusti. 6. Negulescu.9. 1927. Baias. útiinĠă úi reformă socială. Paul. Bucureúti. 7. nr. I. Th.9. slaba încredere a cetăĠenilor în justiĠie se datorează úi unor blocaje care au existat pe canalele de comunicare dintre sistemul instituĠiilor judiciare úi publicul larg. Bucureúti. Bucureúti. nr. oamenilor legii. 2000. nr. Bucureúti. Doicescu. în revista „Palatul de justiĠie”. 13. Brezeanu.III.3/1996... G. interviu cu Valeriu Stoica. în final.9/1998. Avatarurile justiĠiei. Reforma penală úi principiile fundamentale de drept penal român. 14. p. p. Reforma la . Reforma justiĠiei.9-18. în revista „Palatul de justiĠie”. în D. p. insistând mai ales asupra modului de funcĠionare a mecanismelor ei. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 243 . în „Palatul de justiĠie”.. D. 8. Chiuzbaian.1-2. p. Este evident faptul că justiĠia română trece printr-un complex proces de reformă menit să confere instituĠiilor judiciare. Pe viitor. Reforma justiĠiei este un proces continuu (I-IV). interviu realizat de Ion Stoica. 4.5.p. ministru de stat.9-28. p. 1999.. p. noiembrie 1999. nr.

244 din 1 octombrie 1992.80 din 19 septembrie 1994.92 din 4 august 1992.41 din 26 ianuarie 1990. publicată în Monitorul Oficial nr. privind ratificarea ConvenĠiei Europene pentru prevenirea torturii úi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.17 din 17 februarie 1997. *** Legea nr.48 din 20 martie 1997.16 din 27 ianuarie 1990.52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătoreúti.92 din 16 mai 1995. *** Legea CurĠii Supreme de JustiĠie nr. publicată în Monitorul Oficial nr. publicată în Monitorul Oficial nr. Victor Dan. publicată în Monitorul Oficial nr. publicată în Monitorul Oficial nr.285 din 30 septembrie 1994. nr. precum úi pentru abrogarea Legii nr.. *** Legea notarilor publici úi a activităĠii notariale nr.56 din 8 februarie 1999. *** Legea nr. 244 Decembrie 2000 . pentru modificarea articolului 330 din Codul de procedură civilă. precum úi a protocoalelor nr.158 din 13 iulie 1993. *** Legea nr. *** Legea nr. adoptată în úedinĠa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991. *** Legea nr.142/1997 privind modificarea Legii nr. pentru organizarea instanĠelor úi parchetelor militare.54 din 9 iulie 1993. Modificarea Codului civil. *** Legea nr. privind procedura urgentă de urmărire úi judecare pentru unele infracĠiuni de corupĠie.1 úi 2 la ConvenĠie.56 din 9 iulie 1993.233 din 21 noiembrie 1991.59 din 23 iulie 1993. a Codului familiei.59/1968 úi a Decretului nr. a Codului de procedură penală úi a altor legi. pentru modificarea Codului de procedură civilă. publicată în Monitorul Oficial nr. publicat în Monitorul Oficial nr. pentru modificarea úi completarea Codului penal. publicat în Monitorul Oficial nr. p. *** Legea nr.29/1990 . publicată în Monitorul Oficial nr. pentru modificarea úi completarea Legii nr.218/1977.36 din 12 mai 1995. publicată în Monitorul Oficial nr.159 din 13 iulie 1993 úi republicată în Monitorul Oficial nr. publicată în Monitorul Oficial nr.55 din 9 iulie 1993..104 din 22 septembrie 1992. pentru modificarea úi completarea Codului penal.140 din 5 noiembrie 1996.Ion VLĂDUğ 15. în revista „Palatul de justiĠie”.92/1992 pentru organizarea judecătorească.197 din 13 august 1992.173 din 22 iulie 1992. *** Legea nr.83 din 21 iulie 1992. privind asigurarea unui climat de ordine úi legalitate.160 din 14 iulie 1993. publicată în Monitorul Oficial nr. privind organizarea úi funcĠionarea instituĠiei Avocatului Poporului. *** Legea nr.8-9. a Legii contenciosului administrativ nr.117 din 26 iulie 1993. publicată în Monitorul Oficial nr. Acte normative *** Decretul-Lege nr.26 din 18 februarie 1997. pentru organizarea judecătorească. *** Decretul-Lege nr.35 din 13 martie 1997. *** ConstituĠia României.289 din 14 noiembrie 1996. publicată în Monitorul Oficial nr. *** Legea nr.Zlătescu.3/2000.

78 din 8 mai 2000.18 din 21 ianuarie 1999. publicată în Monitorul Oficial nr. pentru prevenirea úi sancĠionarea spălării banilor. *** OrdonanĠa de UrgenĠă nr. pentru modificarea úi completarea Codului de procedură civilă. publicată în Monitorul Oficial nr.21 din 18 ianuarie 1999. publicată în Monitorul Oficial nr.219 din 18 mai 2000. pentru prevenirea. *** OrdonanĠa Guvernului nr.Reforma justiĠiei române între deziderat úi realitate *** Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească.2 din 17 ianuarie 2000. *** OrdonanĠa de UrgenĠă a Guvernului nr.16 din 18 ianuarie 2000. publicată în Monitorul Oficial nr.479 din 2 octombrie 2000. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 245 . publicată în Monitorul Oficial nr. *** Legea nr.169 din 20 aprilie 2000.179 din 11 noiembrie 1999.61/1991 pentru sancĠionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieĠuire socială. descoperirea úi sancĠionarea faptelor de corupĠie. publicată în Monitorul Oficial nr. a ordinii úi liniútii publice.559 din 17 noiembrie 1999. privind modificarea úi completarea Legii nr. pentru ratificarea Tratatului dintre România úi Statele Unite ale Americii privind asistenĠa judiciară în materie penală. privind modificarea úi completarea Legii nr. semnat la Washington la 26 mai 1999. 93/1999.138 din 14 septembrie 2000. *** Legea nr.

public administration and/or finance. evaluation research. as well as the Research Institute for Quality of Life. for his support and professional advice in completing the project. political economy of evaluation. its design depending heavily on the particular understanding of social justice and equity. incidence studies. or explicit consequences of the functioning of the system on different social groups in terms of their state of economic and social welfare. that provided valuable data and institutional support. If we contain our semantic inventory of evaluation analyses to the domain of social security. monetary and non-monetary transfers.as an efficiency as well as effectiveness measure. especially in the domain of social policy. Economic Faculty. hence additional. impact studies. and they are ‘flavoured’ with the specific ingredients supplied by the particularities of the different social sciences and theoretical frameworks which nourished them. institutional analyses. concepts are to be introduced. Social security operates with concepts as income redistribution. on the social 1 Acknowledgement: This research was undertaken with support from the European Union’s Phare ACE Programme. some specific and.).g. 2 The paper is under publishing as a PHARE working paper. Catholic University Leuven. depending on the specific aspects identified as to be ‘evaluated’ (e. poverty line and income maintenance. poverty alleviation etc. etc. On Evaluation Under the large umbrella of ‘evaluation’ fall a wide range of variety of analyses. implementation monitoring assessments. organisational approaches to public bureaucracy. welfarist or non-welfarist approaches. 246 Decembrie 2000 . I would like to thanks Professor Jackson. organisational approaches. all assuming and relating themselves to a known and operational assessable goal) as well as on the methods chosen within particular theoretical frameworks (financial assessments. appropriateness of institutional arrangements and organisational in-build capacity . etc.Luana POP Evaluation project of the means tested income transfer mechanisms in Romania1. opportunity costs incurred. targeting of social transfers. director of the Leuven Institute for Central and East European Studies. Belgium. Romanian Academy. financial costs related to benefits or outcomes. These are usually coined as social policy analysis.2 Luana POP 1.

2. and. upon the severity of financial deprivation of those below this minimum.refer to the structural determinants of the MTSAS. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 247 . What is to be evaluated about MeansTested Income Transfer Mechanisms? Social assistance aims not at reducing overall income inequality. the main objective of a means-tested income maintenance transfer mechanism is to bring up to the ‘waterline’ those below a minimum. First. by ‘meeting information needs’ within a little if at all explored area: social policy analysis in Romania. social assistance is more about helping poor to overcome their financial and social state of poverty. trying to make sense of them in operational and quantifiable terms. MTSAB compensated as well the lack of any other income maintenance mechanism. Its impact on the overall income inequality will therefore depend upon the level considered to be minimum acceptable. and do play an important role in assessing its functioning.The Romanian Case Two reasons underlie the choice for the MTSAS. The first two dimensions – institutional and organisational assessment . finally. Second. Hence. upon the contribution of this inequality to the overall income inequality. Evaluation Strategies of the Means-Tested Social Assistance System . Basically it has to do with poverty relief and. due to the fact that MTSAS represents the most important social assistance programme at the moment in Romania (not including categorial entitlements as child allowance and family allowance). As a conclusion. but rather at providing some social minimum acceptable income for the poorest segment. evaluation strategies will feature this specificity.Evaluation project consensus upon key priorities within the socio-economic balance. because of its ‘institutional novelty’. but it aims at understanding effectiveness and efficiency of a social programme by means of the dynamics of its institutionalisation process. some aspects of this analysis can prove themselves to be of practical importance for both students in the field of social policy analysis and actors involved in the daily enacting of social policy related ‘realities’. While social insurance and categorial benefits are mostly about preventing people to get poor. such a rough comparative definition is highly sensitive to the understanding and operationalisation of the concepts of poverty and ‘social minimum’. with prevention of social exclusion. as the object of the evaluation analysis. The evaluation will be undertaken along three main dimensions. The analysis does not contain itself to the evaluation of a social programme. The last refers to more concrete and quantifiable aspects of the functioning of the MTSAS: its effectiveness and efficiency. Hence. Of course. upon the number of those falling below this level. to some extent. 3.

We will mainly refer to the monetary dimension of utility. local organisations do actively shape the nature of the system. Institutional effectiveness depends up to a high degree upon the legal and formal framework in which the MTSAS is performing.3.  Brief description of the legal framework regulating means tested social assistance benefit Means tested social assistance has been first introduced in august 1995 3.1. It is meant as an minimum social income maintenance mechanism. and the consequent methodological norms of its application GD 625/1995. b) demands upon public organisations are mostly inconsistent.2. Efficiency will be assessed on the analysis of the most relevant indicators of vertical and horizontal efficiency. defined as the degree of meeting the objectives of the social assistance system. and operates. At the level of legal regulations. The MTSAB is addressing families with an income below the threshold set and adjusted by the MLSP. the law of social assistance and its fallacies.either ‘good’ or ‘bad’ . An analysis of the effectiveness and efficiency of the MTSAS. will be ‘tested’ by analysing the scope of targetisation achieved by means of the new social assistance system. a. 3. An organisational analysis aimed to distinguish and explain actual organisational strategies developed by the local administrations in order to cope with the new MTSAS. therefore not subject to change. An institutional analysis of the means-tested social assistance benefit programme The overall legal framework and institutional arrangements – in the field of social policy . modified by the GD 125/1996 248 Decembrie 2000 . 3. 3.Luana POP The analysis will be thus decomposed into three main parts: 3. as well as the broader regulations among different social policies and programmes will be analysed. Assessing the efficiency of the MTSAS is therefore impossible without an understanding of the way social assistance is actually ‘taking place’.have a higher significance than for the analysis of the outcomes of any other organisational activity as long as: a) the main objectives of public organisations are external to them (largely derived from the broader institutional and legal framework of social policy). Local public organisations can not be regarded as passive actors which merely implement . We will assess efficiency by looking to the degree up to which individual utility is enhanced by means of the social transfer under scrutiny.1. changing and creating new institutional patterns. Coverage. so that operationalisation of broad objectives becomes even harder. which do influence distributional results of the MTSAS. 3 Trough Law 67/1995. It can be said that social policy ‘is’ precisely what local public administrations deliver to the population.a system defined and structured at the top-floor levels. Effectiveness. An institutional analysis of the constraints under which the system is designed.

most unemployment offices will easily give proof of registration to anybody requiring it. once again.e. the process of restructuring industrial plants leads to unemployment. ‘bad’ jobs are mostly not viable options for those really seeking a job. Due to the less well-organised unemployment offices. proof of ‘actively seeking work’ is easily given. in order to ‘test’ that he/she is actively searching for a job and that he has not refused any job or training course offered to him/her. therefore they do not constitute an obstacle for those not really interested. are used with huge salaries in comparison with Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 249 . On the other hand. where the main occupation has been related to the mining industry. therefore.4% of the decent living standard level. c. Individuals who really need a job are mostly not those who have the highest probability of being given one by the unemployment office. -considers the director of the County Directorate for Labour and Social Protection-. even if the person is not real interested in getting a job. beginning with 1997.Evaluation project b. i. this is to say that the price which has to be paid for the stability of an income is not worth. The threshold represents by no means a poverty line. are mostly hard to get in. According to the data of the survey on poverty carried out by the Research Institute for the Quality of Life in 1994. which render best chances for re-entering labour market. In the last two years. Only in September 1999. From all these only 2-3 thousand have found a permanent job (and most of them through the programmes financed by the WB). Training programmes are rather rare and bad organised (mostly unrelated to market demands). the relationship between the minimum level adopted by the MLSP and the poverty lines . This structural context is reflected as well by the situation of Hunedoara county. The benefit is also conditional for rural families .upon the quantity of land owned. Additional eligibility criteria. The same can be said about jobs: good jobs are a rare resource. is the following: the threshold for a single person family represents about 55. because of their relative small size. some problems related to the operationalisation of ‘willingness to work’ arise. taking into account only the total number of persons in the family. disregarding individual capabilities.one reflecting a subsistence level and the other one reflecting a decency level -. The benefit is conditional upon making proof of registration at the local unemployment office. tend to find people through other channels than unemployment offices. 4000 persons have been fired from the siderurgical enterprise. People in Hunedoara. now mostly closed down. Therefore. and less to creating jobs. about 28000 persons have been fired.2% of the minimum subsistence level and of 32. The best training programmes. calculated by means of a normative method (by using a basket of goods and services). The threshold stipulated by the law does not make any difference between children and adults. When the MTSAB has been designed it was intended to cover the poorest 10% of the Romanian population. Private enterprises.

For example. as long as marginal tax rate of each additional monetary unit. as long as the sum granted for every working beneficiary is constant. Land property is for most aged rural families not a proper income source. over a minimum work related income (if this income still keeps the family eligible). an incentive for taking a least time-consuming and effort-intensive job. The demand to rent land is as low as not existent due to the unavailability of technical means for working extended land areas (e. sum given to ‘eligible workers’. People do not want to accept a worse paid job. to ask for help and social assistance. The measure is a good illustration of the principle. without diminishing the benefit and without loosing free medical care. 250 Decembrie 2000 . Tested income refers to: x any permanent or occasional income of the family. As an informed guess.g. the highest decrease in marginal tax rate will be faced by single person families. deficitary credit system for acquiring such means). As a consequence. They prefer to strike. preferring to put pressure upon local and state administration. at best.Luana POP other work fields. savings are also taken into account. d. Working beyond legacy will increase income proportional with effort and time invested. Such a behavioural pattern seems to be most appealing for single women with pre-school children(WB Report on Poverty in Romania. only a few are registered for the chance it offers to get a job. If the person is married and has two children. do respond to this social crisis by taking quick and useless measures in order to stop revendicative actions. for not to say illegal. but is it also an effective means of overcoming the poverty trap? The marginal utility given by the increase of the benefit with the additional premium sum for working adults can create. Therefore they are not willing to work for less money. In turn. work opportunity seems the only rational way to approach the situation. Another measure meant to re-enforce willingness to work is the additional. Therefore the measure for ‘willingness to work’ is rather inadequate under such circumstances. constant. what seems to be the price is the uncertainty of a future pension. the family’s income will increase with only 3. as well as income derived from renting or sallying properties and assets.5%. for which the additional sum leads to a higher increase in net income. the state and local councils. in 1995 a working single person family increases his/her net income with 11%. On the other hand. is 100%. we can state that people registered at the unemployment offices are those who either are entitled to unemployment benefit or allowance or seek to apply for social assistance benefit. 1996:53). a preference for any other but contractual. This kind of response has been typical for most of the social protection measures adopted lately by the government.

as long as beneficiaries are still eligible. that could become eligible for a mtsab. even if only part time. The benefit granted: x Will represent the difference between the threshold stipulated for the family and the income of the family. the effects of taken into account savings. thus putting no pressure upon beneficiaries to enter the labour market. we will first present the relative value of the mtsab. as compared to other types of social benefits. e. leading to major inequities by residential area or region. even if above. Saving behaviour will be clearly affected. While bureaucrats are not legitimated to lead a social inquiry. a bonus will be granted for every adult in the family that makes proof of working. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 251 .Evaluation project x any luxury goods as autovehicles. In addition.  What other social benefits do cover. as long as this income does not represent a proper and reliable income source? Second. the benefits have been paid directly from the state budget. Another aspect of this stipulation is the risk of transforming social workers. The problems are rather moral ones: should people be discouraged to work occasionally in order to increase their anyway low income or should they be allowed some additional income. converting ‘not strictly necessary goods’ in monetary terms is subject to local discretion. besides those not benefiting of any transfer. especially in the case of those with incomes very close to. disregarding their scope. jewellery or domestic animals (in rural areas) are converted in money and added to the monetary income. f. For the first period. First. Two problems arise as a consequence of these specifications. disregarding their long term necessities and if so. This is a moral as well as economic decision: should poor people be pushed into spending. the ethics of the profession of social worker does not permit to transform individuals into ‘financial examination subjects’. poor population in Romania? In order to gain an image of the main categories of population. Administration of the benefit: x The benefit is administrated by the local councils. from the local budgets. thus inducing a lot of variation across regions and municipalities. the threshold. although the Romanian administrative system does not allow an effective control over this kind of income. from professionals into some ‘economic police-men’. doesn’t it has an adverse effect upon economic efficiency? Similar problems arise by taken into account occasional income. and up to what degree. x Benefit is in principle granted over an unlimited period of time. This regulation has been adopted only after the first six months of the functioning of the system.

the only benefit below the level of the means-tested social assistance threshold is the social insurance pension 252 Decembrie 2000 .9% 140.4% 9.9% 41.3% 93.1% Source: Romanian Statistical Yearbooks. as compared to 1995. ** unemployment allowance is granted after the unemployment benefit ends for an additional 18 months and is not income related.8% 130.5% 74.1% 84.0% 30.9% 17.5% 82. MLSP.3% 88.4% 113.6% 77.7% 137.2% 99.8% 91. as compared with 1995.8% 110.7% 25.3% 25.2% 12.8% 88.9% 62.2% 69. excluding farmers Social insurance pensions for farmers Social assistance pensions Pensions for war disabled.4% 53. being a percent of the minimum net salary. In 1998.2% 18.Luana POP Table 1 Dynamics of real average monthly benefit of main social protection cash transfers (1995=100%) Average net salary Minimum salary Social insurance pensions.5% 70.6% 38.5% 96.6% 20. representing in 1999 only a mere 41.0% 73.9% 79.7% 7.0% 32.1% of its initial level.8% 20.1% 52.9% 106.1% 4.7% 17.1% 91. orphans and widows Unemployment benefit Unemployment allowance** Professional integration allowance*** Child allowance Means-tested benefit threshold for single person families 1995 100. orphans and widows Unemployment benefit Unemployment allowance Professional integration allowance Child allowance Means-tested benefit threshold for single person families 1996 96.4% 14.9% 6.8% 100.9% * the number of beneficiaries is steadily decreasing (being less than 11 thousand persons in 1999) due to the fact that the benefit has been repelled in 1977.9% 101.9% 88.6% 100.8% 105.2% 96.0% 70.3% 21.0% 81.0% 33.9% 70. Source: Romanian Statistical Yearbooks. excluding farmers Social insurance pensions for farmers Social assistance pensions* Pensions for war disabled.4% 83. Data show that the threshold used in assessing eligibility for the meanstested social assistance benefit decreased in real terms more rapidly than any other benefit.3% 1998 100. *** is granted from the Unemployment Fund for fresh graduated who did not found a job immediately after graduating.0% 29.7% 1997 1998 1999 75.8% 85.4% 41. MLSP Table 2 Some cash social transfers as percent of the average net salary Average net salary Minimum salary Social insurance pensions.8% 81.

the legal specifications about the assets to be evaluated were pretty fuzzy in the beginning. there was no incentive for not granting the benefit or being too restrictive in assessing eligibility as long as there was no budgetary constraints.  Brief description of the evolution of the means-tested social assistance system In the first six months after the adoption of the means-tested social assistance benefit the number of beneficiary families was very high. although this level of income will probably throw it below any minimum poverty line. yet money came. procedural and financial. assuming no extra-land is owned.Evaluation project for farmers. disregarding of occasional incomes or savings. professional integration allowance and social assistance pensions were below the level of this threshold. after six months of functioning of the means-tested social assistance system. the financial responsibility for the benefit has been transferred to the local budgets. the benefit being granted to all those who applied for it. lead to a more restrictive process of assessing applications thus the number of beneficiaries decreased rapidly after the mid of 1996. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 253 . In 1998 a family composed of four. but also unemployment allowance. did not fall below the threshold. a couple and two minor children. The benefit became rapidly a political capital for mayors waiting for the soon coming local elections. Both arrangements. In 1995 not only farmers’ pensions. Table 4 Dynamics of real expenditures with means-tested social assistance benefit (1995=100%) 1996 144.2% 1997 47.6% 1998 30% Source: Ministry of Labour and Social Protection. First. This is explained by two factors. City halls did assess the eligibility. In 1998 only farmer pensioners’ families were still eligible for the benefit. as well as of any other asset. Farmer pensioners are eligible for the benefit only if they do not own more than a specified land area. making social inquiry compulsory and specifications about assets to be evaluated more specific. Table 3 Number of means-tested social assistance beneficiary families at the end of the year as compared to December 1995 1996 49% 1997 26% 1998 22% Source: Ministry of Labour and Social Protection. from the state budget. In the spring 1996 a new legislation regarding the assessment of eligibility has been adopted. In 1996. upon request. as long as not declared. Second. having as income a minimum salary and two child allowances.

The budget allocated for social assistance is rather small in relative terms.6% total social assistance expenditures from local budgets 34.5% total social assistance expenditures (state +local budgets) as a share of GDP (%) 1.031% Note: social assistance expenditures do not include either social protection for handicapped persons (paid from a special fund) or social protection of children in difficulty (until 1998.19% 0. either restrict their payments to chronically ill or old persons with low income or do not receive any new application.0% 19.5% 15. the long delays in payment do make the benefit even less effective.2% Social assistance expenditures from local budgets as a share of GDP (%) 0.9% 84. health. The weight of social assistance expenditures from the local budget is very low. 254 Decembrie 2000 . Table 5 Social assistance as a share of GDP 1995 1996 1997 1998 Total social public expenditures. Those who still pay. including social insurance. it is important to indicate as well the relative weight of this benefit in the total social assistance expenditures and as a percent of the GDP.Luana POP At the end of 1998 the number of beneficiary families decreased to about 22% of their number at the end of 1995. Social assistance in Romania is rather marginal if we do look at the above data.0% total social assistance cash benefits (from local and state budget) 12.4% 1.7% 13. ceased granting the benefit.5% 1.5% 48.3% 92. Even for those beneficiaries who still receive the benefit. accounting for less than 20% of the total social assistance expenditures. Besides the evolution of the number of beneficiaries.140% 0. The real sum allocated for the payment of the benefit represented in 1998 a mere 30% of the sum allocated in 1995 only for half of the year.6% 26. not more than 5% of the city halls did continue to grant the benefit.5% 9.9% 2. in some counties.051% 0.29% 0.27% 0.9% 80. local budgets and any special social fund) as a % of GDP 13.094% 0. respectively the decline of the real amount of money allocated for the means-tested social assistance benefit. In 1999.1% 4. this is after the first six months of functioning of the system.1% 2. education and social assistance (from state budget.34% Means-tested social assistance benefit as a % of: cash benefits from the local budgets 96.4% GDP 0. Most city halls. and especially rural ones. for which they do appear under the category of social assistance expenditures from local budgets) Source: Romanian Statistical Yearbook.

6% of total local expenditures for social assistance. the factors which mostly increase the probability to fall below the MTSAS threshold. educational level and sex of the household head. households with unemployed members.6 while the percent of households identified by the same standards is 22. 21% of the Romanian population was poor. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 255 . in 1996) 48. and the structure of the household. in 1998. that the percent of families finding themselves below the threshold is 23.9%. undertaken by the National Commission for Statistics. are family head without any occupation. households with a greater number of members. whereby the Northeast region is the poorest and Bucharest the richest area in the country. giving ground.03% of the GDP.e. Poverty varies across regions. in 1994. as follows: unemployed and farmers. 4 The data used are derived from the Integrated Household Survey 1994. Nevertheless the means-tested social assistance benefit represented for the period 1995-1998 the most important cash benefit paid from local budgets.Evaluation project The means-tested social assistance benefit represented at most (i. and the means-tested social assistance threshold represented. For further details see the WB Report on Poverty in Romania (1996). 1994 – Before the adoption of the means-tested benefit The World Bank report on poverty in Romania (1996) reached the conclusion that. Briefly. Poverty rate in rural areas is almost double compared with the urban areas. illiterate and household heads lacking formal education. as emergency aids. in 1994. poor population will refer to those who fall below the MTSAS threshold. Finally. Yet its weight in total cash benefits from the local budgets decreased slightly. and women headed households are more exposed to poverty. for 1994. to lump sum benefits. It is interesting to note that 88.3$ per day.3% of all poor families live actually in 5 households identified. on a population of about 25000 households. a mere 0. more and more. This is the equivalent of 3. the money allocated for the means-tested social assistance benefit came to represent. to be poor .  Who is the potential eligible population for the means–tested social assistance benefit? A. The system was practically ‘killed’ by the financial crisis during 1999 and by the steadily increasing financial load for the local budgets concerning social protection expenditures. by the same standards. An analysis of the potential beneficiaries of the means-tested social assistance shows. Its weight decreased since. 5 From now on. about 92% of this poverty line. The poverty line used by the WB is about 50% of the average per capita expenditure of the population in 1994 4. Poverty varies by occupation. being in 1998 a mere 9%.

Of all poor families. personal car and art objects. the potential beneficiary population seems to have the same characteristics as in 1994. The average number of luxury goods owned by both poor and non-poor population is less than one. in fact. personal computer. The high proportion of those falling below the MTSAS threshold. In the category of luxury goods we included writing machine. compared with 56. mainly because of the way of measuring utility: only by monetary income. 7 As necessary goods are considered the refrigerator. Still some differences persist. being single or having more than three children (see the logistic regression model in the annex 4). In order to answer to the question about how poor are. TV set. Two years later: who was in 1996 still eligible? An analysis 6 of those still falling below the threshold in 1996 after almost an year of the functioning of the means-tested social assistance system reveals that the number of families below the threshold decreased to 15. freezer.2% (compared to a previous 23%) and the percent of children living in poor families is about 21%. In the category of ‘decent’ goods are included washing machine. living in rural area. 45. the number of owned goods is not very high even for the non-poor population. more family heads without any occupation. with most important income derived from a permanent job.7%. low education.3% are single family households. or by consumption. and radios. with lower poverty rates and unemployment. used indicators about three categories of goods owned by the households: strictly necessary goods. Those below the threshold score lower on all three categories of goods. cooking stove. being a woman as family head. as the WB analysis. cassette player. out of 6 The analysis is based on a national representative survey on quality of life undertaken by the Research Institute for Quality of Life. Note that 1996 was a ‘good’ year. 256 Decembrie 2000 . being above 25 years but below 35 years of age or being older than 60 years. those below the MTSAS threshold. vacuum cleaner. Generally. motorcycle. Otherwise. The estimated percent of persons below this threshold is about 16. less employed. compared with 58% of the non-poor population. Only 14% of the poor are working poor. Yet. having as the most important income sources the unemployment benefit and occasional activities. goods 7 indicating decent living standard and luxury goods .3%) among those categories. and the fact that all categories found to be eligible in 1994 are still present among those below the line in 1996.1% for the non-poor population. B. we have.Luana POP unemployment. and bicycle. the difference lies in the severity of the profile: more unemployed. Poor families are to be found especially (56. in addition. phone. video player. this model is concordant with the poverty predictors found by the WB. in our case (because of its appropriateness relative to the formal design of the MTSAS). point out to a high degree of inefficiency of the MTSAS in covering the targeted population.

5% have an income level.1%). If we consider. and 1/3 are over 60 years. by considering only permanent income. 2. The survey on the population of beneficiaries. Still a difference between the two groups does exist: 3% of all households included in our sample do not own any of the goods included in the three categories. for Bucharest. some 45% fall below. from which three of them are the poorest across the country. Yet national data are not too comprehensive thus lacking information on the family structure of beneficiaries. for Bucharest and the surrounding rural area. Variations across counties are not too high. It is expected that the structure of this population deviates pretty much from that in other regions. in addition. Most of them are middle-aged. From the total population of beneficiaries 39. in December 1995. and only 1/3 men. and only a 25% make up for all families with 4 and more members. the head-count index will be further reduced to 7. Another category is that of very young singles.8% do not have any children. while 26. above the threshold.4%. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 257 . despite occasional incomes and self-consumption. the head-count index will be reduced to 13.Evaluation project seven included in this category. make up for 34. which falls below the MTSAS threshold. compared with 15. while 0. which make up for 20. 55.9% according to permanent income. and it is to be found in five different regions. up to 25 years.6%. An additional 31% are families with 2 or three persons. Singles are more than 2/3 women.9% find themselves. This is to say that. this is between 30 and 60 years (41. 44% of the beneficiary families were single person families. The highest percent of singles is 57%. according to their permanent income.1% fall below the threshold.  Who were in fact the beneficiaries? National data show that. from the population. according to their permanent income. in January 1996 and is representative for the beneficiary population of Bucharest at that time. which in fact is below that set by the law. Single families.3 % are single-parent families. through occasional income and auto-consumption to reach a level above the MTSAS threshold.1%.3% of those below the threshold. manage.9% are families composed of two adults with children. Taking into account also the self-consumption of the family. Therefore we will present some conclusions based on a survey representative only for the beneficiary population of 8 Bucharest and a rural surrounding area . 8 The survey was conducted by the Research Institute for Quality of Life. Still.1% of the total families benefiting from social assistance. for the first six months of functioning of the system. only 85. also the occasional incomes of the families. Another 33. undertaken in January 1996. Half of these families have three or more children. provides the following picture of the beneficiary population: Family structure of the beneficiaries. This is in concordance with the data provided by the MLSP.

the proportion of those over 50 being of 72. A most important category is that composed of persons with any occupation or housewives. child alimonies. Occupational Status.9%.couples without and with children. half are between 30 and 50 years. and this is over 60 years of age. From all single person families.9 % of all persons. the picture doesn’t change much: employment rate among beneficiaries remains about 7%. elderly people.1%: 49% for the women population and only 11. making up for only 5. Farmers are a quite small category. This is why this category can not be reliable used as such in our analysis. or they were never entitled for these benefits. Families with two adults and children are middle-aged. Occupational Status by Family Type. and 258 Decembrie 2000 . while the percent is more than three times higher for families composed of two adults and children. But what is actually more striking is the fact that 3/4 of all unemployed does not benefit from any unemployment-related benefits. despite the fact that our sample consists of 27. This may also be explained by the fact that a lot more of those couples without children are pensioners. they reach a percentage of 65% of all persons.Luana POP Single-parent families are almost entirely headed by women (97%). only 10. When talking about pensioners we do have to bear in mind that under pensioners falls a wide range of persons with different situations. which make up 40. Together with those unemployed receiving no unemploymentrelated benefit. This is.8% are families with one unemployed. while only 35% are up to 30 years. From the single unemployed. the proportion of those families with two unemployed in the family is the same (23%) for both types of families . Employment rate among men is 3. Still. survivors’ pensions. either they are unemployed for more than 27 months. although their number outrages that of working persons. The employment rate among the total persons is of 7.7% for the men population in the sample. we considered the men as the family-head). If we consider only the occupational status of the family head (for the families composed of two adults. than among couples with children. Pensioners are only in low proportion present among the beneficiaries.2% (a higher value of 51.8% of the singles.1%. From the families composed of two adults without children. but also invalidity pensions.7% families from rural areas around Bucharest.8 times higher than among women. Families with two adults and no children are. 61% of all single-parent families are headed by persons up to 30 years. Unemployed which do not have any unemployment-related benefit (neither benefit nor allowance). Pensions are not only state insurance old age pensions. social assistance pensions. Unemployed make up for 38. having probably no employment history. only one single person is employed. Their proportion in the total population is of 37. unemployment rate being 41% while more than 30% familyheads are without occupation or housewives.1% for the women population) of all adults in the sample. mostly.

87% of the unemployed.6%) and farmers (29%). about 70% of the singles are either unemployed receiving any benefit or without occupation or housewives.5% are over 50 years.8% are up to 25 years. This is also the case with housewives. Almost all families with children. although the unemployment allowance is. for 1996.3% are pre-school-children. From this young single-parent families.1% of all families does not have any income.3% attend school. Income Structure and Income Sources of the Beneficiary Families.5% are of school age but abandoned school. This category shows the lowest proportion of unemployed. Children living in beneficiary families. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 259 .9%). for this category.6%) or employed persons (21. 50. This can be explained by the fact that for singles. the average weight of the MTSAB in the post-transfer total income is of 62%. and are mostly headed by housewives. From the total number of persons in the sample. receiving any unemployment-related benefits. Briefly. 26. From these. Still the question about how these people have survived until now remains open. 57% of the pre-school-children live in families with one or two children. 44. 92% are either registered as unemployed but lacking any unemployment-related benefit or do not have any occupation.5% of them are singles. which have abandoned school. lower than the MTSAS threshold. are headed either by unemployed. From all single-parent families. of which 90. are mostly either up to 25 or between 30 and 50 years old. Most of the children who abandoned school (55%) live in families with four or more children. single-parent families have the second highest employment rate among all types of families. thus throwing him out of the group of those eligible. Couples with children are mostly headed by unemployed (51.9% of them have no children.9% are of working-age. 43. Those without any occupation are mainly over 30 years (84%). Income derived from salary is almost never (0. This is mostly the case for unemployment benefits. The smallest proportion of family heads without any occupation is to be found within this category. after those composed of two adults with children. But despite this evidence. and 9. Also 95. From the total number of couples without children a higher proportion than in other family types are pensioners (21. 42. those which is mostly to be found as the only income source for the family is the child allowance (in 42% of the cases it represents the only one source of income). From all income sources. 88. we have to understand the broader circumstances regarding the household they live in. and 72.5%) the only income source of the family. In order to understand this fact. For the whole population of single-parent families the proportion of those without any occupation or registered unemployed without benefits remains still very high: 80%.1% are children. or by persons without any occupation. any income from salary would rise him above the threshold. If we take into account only those families with non-zero income.Evaluation project which represent.

Incomes from child allowances and salaries allow for almost all variance of the income structure across these groups. greater for single-parent families and couples with 1 to 3 children. the proportion of those families without children. as a proportion. most of them without any income. for all these groups. but significant variance across family types: less for singles and couples without children with 4 and more children. This is to be explained by the fact that an average 60% of all families falling into this income group is represented by single-parent families. and a little more than 2/3 is women.4% of these families the child allowance is the only income source. For all the persons heading single-parent families. Benefits for handicapped persons do have high weights within these groups. In these groups the proportion of families of two adults with more than three children is highest among all income groups. More than two third of the singles do not have any occupation or are registered as unemployed. income from agriculture is almost not existent. Let us take a closer look at the income structure of the ten groups defined by the ratio between pre-transfer and post-transfer income. those with the lowest proportion of pre-transfer income) has as a primary incomes source the child allowances. 80% are without any occupation. This is because for 74. but do not receive any unemployment-related benefits.6%) of all these families do not have any income. as the income increases (from about 1/3 to 13%). The second most important income source. Single-parent families with one or at most two children are headed by very young women. as compared with all other groups. 95. The last three groups (with the highest proportion of pre-transfer income) are dominated by income from salaries. almost entirely headed by women. an almost constant value of 10%. In these groups. 42.3% are single-parent families. Generally. is agriculture. 34% are single persons. their weight representing about 20%.3%) have a very small income. The first three groups (i. Incomes from agriculture maintain. does not exceed 13%. The next four income groups (between 40% and 70% of pre-transfer income in the post-transfer income) are characterised by very high proportion of unemployment benefits and allowances. this is up to only 30% of the post-transfer income.4% 260 Decembrie 2000 . for these three groups. 47% are over 50 years. In these income size groups fall mostly families composed of two adults with one or two children. housewives or registered unemployed that do not receive any benefit. The second important income source is pensions. across these groups.Luana POP with no significant variance across territory. the second most important income source being still the child allowances. Now let us try to resume the profile of the beneficiary population at the beginning of 1996. although its proportion is very small. although child allowances tend to decrease. Although only a very small percent (1. An additional 33.e. most of them (73. at least in the first two groups.8% of all single-parent families are headed by women up to 25 years. Incomes from pensions are constant.

for which loosing a job is the passport to poverty. which in fact. In 1994 there have not been identified. 78% of them being over 56 years old. were headed by a higher proportion of employed persons. and a lower percent of singles. Also occupational status of the family head and age vary within certain types of families. which are still higher. and about 70% do not have occupation. compared with only 3% of the single-parent families receiving. In 1996 the situation changes slightly in that the proportion of singles registered as unemployed. Most of them are headed by middle-aged persons. the highest proportion of singles are pensioners and farmers. and show a higher proportion of pensioners and farmers than any other family type. Also singleparent families do have a much higher weight in the actual beneficiary population than in the population identified to be eligible. If we compare the identified structure of beneficiary population of Bucharest with the population finding itself below the means-tested social assistance threshold (on the basis of the 1996 survey carried out by the Research Institute for Quality of Life). although high enough. If in the beneficiary population singles are almost half over 50 years. This category represents 26. than child allowances. although they still showed the highest number of family heads without any occupation. the studies about those potentially eligible show a higher percent for couples without children.7%) headed by women between 30 and 5o years.7% of all beneficiary families. single-parent families headed by persons under 25. the smallest proportion. more of the poor single-parent families identified to be eligible are men-headed. Couples without children are mostly over 50 years (72. in January 1996. 42. in the population identified to be eligible in 1994. The situation of the single-parent beneficiary families seems to be more close to the poor single-parent families identified in October 1996.8%). the means-tested social assistance benefit. of unemployed is to be observed within this category. followed by farmers. as being below the threshold. This is to be explained by the relative low pensions. A very high proportion of these couples does lack any income (33. increases. single-parent families were mainly (73. especially those of farmers.9%). In addition. in absolute terms.8% of single-parent beneficiary families. represented. of which only a half are couples with 1 or 2 children. They represent only 5. as compared with other family types.Evaluation project do lack any income from work-related activities. but without any benefit. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 261 . and only a small percent (9%) do benefit from unemployment benefits or allowances. they can be considered as those working poor.6% do have medium incomes. Also. The poor single-parent families in 1994. and an additional 36. Practically. In 1994.9% of all beneficiary families. Couples with children are the category with the highest concentration of salaries and unemployment benefits. in January 1996. Single-parent families in the beneficiary population are also different as structure from those identified as below the threshold of the MLSP in 1994. as compared with the post-transfer income.

But why should it become a problem of the MTSAS? Because most working poor find themselves at the boarder of poverty. this category might raise. the necessity of coupling the MTSAB with some work requirements. in charge with implementing the MTSA law. The system should be able to help this category. The adjusted value used as a threshold for our analysis on poor population in 1994 was higher. type of population under scrutiny. a lot of problems which could initiate a deep vicious circle of poverty. which should substantially raise the costs for those which are not really in need of it. or because they were never eligible for these benefits). Most of them are over 50 years (around 80%). in the potential beneficiary population. Fourth. as well as in the actual beneficiary population. in the near future. some benefits. being thus the main group exposed to falling below the poverty line. Also some biases may have been introduced at the level of the public organisations. those who applied for the MTSA benefit. Second. Some evidence shows that most of the latter took advantage of the system. compared with the thresholds of the MLSP. the category with the highest employment rate and middle-aged. which has been initially thought to be addressed by means of the MTSAS. as long as working poor can not properly be helped through the system. because of differences among the three samples: regions covered. of which a high proportion of pensioners and farmers. is the category of the working poor. which either are registered as unemployed (either because they have received for 27 month the benefits but did not found employment. Couples with children do also preserve their features. Pensioners and farmers. eroded rapidly over time. as the child allowance. Therefore. in real value. Third. The reasons for these differences cover a broad area. either by marginally raising the threshold for those families with or without children composed of working adults. This seems to be one of the weak points of the MTSAS. the incentive problem is of highest concern . being. than the threshold used by the MTSAS in January 1996. on public administration organisations. Yet an important category which will make up for a large proportion of the beneficiary population remains that of individuals. in the near future. or by offering some free opportunities for training or retraining (a more feasible and cost 262 Decembrie 2000 . Another important category. First. while continuing to substantially supplement their incomes through working on the black market. This poor family type seems to have preserved its specific feature across the time. This is to be discussed in detail in the next section. might as well be those for whom the application costs are lower. who make up for most of the poor couples without children may have not applied because of lack of information about the benefit and because of the costs it implied. Although helping working poor and preventing them for falling into a chronic poverty state was not one of the main objective of the system.Luana POP For the couples without children the images seem to overlap. etc. housewives. but do not receive any benefits. as defined by the MTSAS threshold. as those without any occupation. or individuals without any occupation.indicating.

towards those unemployed with no benefits or without any occupation. If the latter are addressed. they are as well shaping actively their environment. the first category will ‘parasite’ the system. Institutions delimit the space of action for organisations. than a proper and feasible means of organisational action. Organisational rationality is more of an expected norm. Yet organisations can neither be regarded as unitary actors. Real outcomes seem to have been biased. as those of working poor. while not distorting the incentive structures towards work. A more comprehensive approach to organisational behaviour Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 263 . which obstruct the rationality of the formal structure. They are ultimately groups of individuals.2. creating new institutional frameworks or even new patterns of institutional development.Evaluation project containing solution). as well as towards single-parent families. they are subject to change and innovation through organisational action. by the system. who behave solely on the basis of rules given to them in a more or less structured way. behaving in a coherent manner. jobs as well as the organisational goals. depending on their interests. although it might well be possible that those individuals. in order to prevent lack of political support for the system as well as to promote effectiveness and efficiency. derived from the black market. nor as entirely rational actors. This could lead to enhanced opportunities for those working poor to keep themselves out of poverty. Later. at the same time. At the same time. organisations still have a lot of freedom of action. How are organisations to be understood? Although institutions can be regarded as ‘constraining frameworks’ for organisational behaviour.2. When expecting rational decision making or evaluating organisations on the basis of their rationality we will always be surprised to find out that organisations act all but rational. The fact has been first explained by Simon (Administrative Behaviour. at least in the first period of the functioning of the MTSAS. sometimes. have substantially far more higher incomes.1. mainly through child and family allowances. working poor are significantly more disadvantaged. institutionalists have tried to explain irrationality as the result of emerging informal structures. Some discriminatory power has to be build in the MTSAS. as long as incentives towards work are not properly restored. This has been long ago acknowledged by students of organisational decision making. 3. using creatively their degree of freedom and. compared to those without any occupation. imposed by the organisational environment. Organisational analysis: local public administration of the means-tested social assistance benefit 3. acting sometimes together sometimes in opposition to each other. without any occupation. Their problem should be addressed through the MTSAS as long as any other form of real help is in function. at least in 1997. 1947) through the structural incapacity of absolute rationality: Only a ‘limited (constrained) rationality’ can be expected from organisations. Organisations are not merely passive actors. but. their understanding of their duties.

3. This is. Briefly. etc. which are in charge with different service delivery to the population. Organisations act on the basis of taken-for-granted routines. Olsen. learning and self-correcting entities. Adequacy of bureaucratic structures at the level of local public administrations. This is not to say organisations act irrational. only that their rationality is somehow distinct from the classical meaning. But the law opens a space for interpretation and discretionary use. Their understanding and analysis is almost impossible without a preliminary acknowledgement of their ‘special’ nature and their distinct features. our analysis will first focus on public organisations and their specificity. re-shaped or innovated through organisational behaviour. rationality is neither a specific feature of organisations. they are changed. What is the goal of the MTSAS? Is it precisely the equity principle which makes the administration agencies tick? What is the agency’s precise goal? To deliver the benefits. If the organisation has as a primary goal the efficiency of distributing the benefits (more benefits. interests and goals. Institutions emerge not only from outside of organisational structures. This understanding depends both on more ‘objective’ as well as on ‘subjective’ factors as: the availability of the money to pay the benefits. Thus the precise understanding of the agency about its specific role in the distributive process and its specific goals. public organisations are somehow ‘special’. which are ‘intelligent’ in the sense that they do have the capacity to elaborate and maintain organisational identity. But if we give it a second thought. of course. the problems regarding means and ends tend to become fuzzier. the goals set by the organisation. Organisations develop sets of ‘standard operating procedures. They make organisations adaptive.. nor the main means by which organisations survive and prove their efficiency. at the interface with the public who finance them (directly or indirectly) and whom they serve. What makes public organisations different? Further we will resume our analysis only to those public organisations. less time-consuming and human 264 Decembrie 2000 . On the other hand. Thus. Let as take as an example the delivery of means-tested social assistance benefits. Bureaucracies are efficient means of organisation under certain circumstances. These public organisations labelled by Lipsky (1980) as ‘street-level bureaucracies’. compared with other types of organisations. when goals are clearly specified and the organisational ‘technology’ for achieving these goals is not ambiguous. we have in mind mainly the local administrations and offices.2. informal but comprehensive rules adequate for particular situations their action is guided by a logic of appropriateness (March. are yet even harder to figure out.2.1989). human resources administrative personnel as well as professionals . being more a form of ‘adequate’ behaviour. A superficial review of public administrations’ activities can lead to the conclusion that both goals and means of achieving these goals are clear-cut and unproblematic. evaluation norms and rules.Luana POP has been adopted by neo-institutionalists who regard non-rationality as being a ‘normal’ state of organisations.

This is even more Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 265 . which is centred on meeting ends. This type of organisation is what Davis (1996) and van der Veen (1993) call the ‘discretionary organisation’. due to various motives as impossibility of law enforcement. despite a bureaucratic framework from which they can not entirely escape. Public policy has not merely to be implemented. it is still to be ‘made’ at the level of local agencies. 1993) specifies four types of organisational structures. which focuses both on meeting ends and respecting rules. b) the legalist organisation. Neither is possible in a space where activities to be standardised are not very clear-cut (because of their nature.influencing more the process of goal setting. These four types are very important.). The specific responses of the public administrations along these two dimensions lead to four types: a) the judicial organisation. Bureaucracies standardise activities and obey rules.organisations will look forward to acting in accordance with the requirements of the specific contextual situations. understands and identifies itself . bureaucracies have little if any chance to ‘implement’ the law successfully. lack of rules. the means for achieving the goals. c) the discretionary organisation (unauthorised or professional).Evaluation project resource consuming) it will act quite different as when the perceived goal is accountability or equity. etc. ‘Discretionary organisations’ tend to base their activities more on moral judgements. and tend to influence the way things are done. Under these circumstances. lack of professionals . pg. The objective determinants are mostly related to organisational resources. according to the activities they do have to perform. 1993. this is. which might block the functioning of the organisation. Usually means and ends are adjusted such as to prevent sharp dissonance.159). The more subjective determinants are related to the way the organisation perceives. their novelty. Kagan (apud van der Veen. etc. or any other reason) and general rules do not yet exist (not legally specified. over-ambitious goals. when the administration of the means-tested social assistance benefit requires the expertise and co-operation of social workers. than on rules (as bureaucracies do) or on professional expertise (as professional organisations). the organisations tend to ‘find’ the most suitable form. not only through their ‘output’ but also through their goals. “characterised by an interpersonal structure and in which the emphasis is on the application of knowledge rather than on rules” (Van der Veen. Other times. emerging from the combination of two important dimensions: the emphasis on meeting the set goals of the organisation and the emphasis on adherence to rules. and d) the ‘retreatist’ organisation. the organisation tends to borrow specific features of professional organisations. both human and financial. when neither knowledge nor rules are able to ‘structure’ organisational activities . which ceased to perform its function. strategies and ways of achieving the goals. because of the specific nature of the problem which doesn’t permit generalisations. For example. because the time was been too short for elaboration of adequate rules.for various reasons. because they offer an analytical framework for understanding organisations. as the nature of problem. which tends to overstress the importance of rules. Therefore.

Showing to the public that a wide range of possibilities and interest are taken into account is normally done by means of politically ‘transparent’ decisionmaking processes. The two segments depend upon each other.1989) is responsible with the legitimisation of the organisation. because of their different ways of responding to the same problem. where the institution of democratic elections is quite at the beginning. 1989). It is merely made up of different groups and individuals. with more or less convergent or different opinions. They all have. in pursuit of efficiency. Why makes public money a difference for the organisations? All organisations. They depend more or less upon public money. and talk. the administration. Hill. relieved from the burden of responsibility.Luana POP important when analysing local public administrations. thinking alternatives and representing divergent interests is more important than consensus. in different concentrations. have to some extent to legitimate their activities. 266 Decembrie 2000 . their different adaptive strategies. The ‘political segment’ (Brunsson. where debating is more important than finding a solution. where usually the managing staff is elected through a political democratic process and is held accountable for all the activities of the organisation. and are in fact frequently. decision-making are the main features of ‘politics’. Satisfying a majority. Being efficient is not sufficient for an organisation to survive (Brunsson. especially at the local level. either from local or from general taxes. Acquiring public support and legitimacy is one of the main function which public administrations have to perform. than ‘implementing’ becomes a rather confusing means of policy analysis (see also Bramley. and demands. thus being responsible with the action. ‘decoupled’ leads us to the conclusion that the distinction made in classical rational theories between decision-making and implementation becomes dysfunctional in the analysis of policy making. is possible only by reflecting the diversity and variety of opinions and interests of the public. produces action.1986). including those in the private sector. both segments: action. difficult and timeconsuming. Reflecting the inconsistency of the environment is the most important task of the political segment. while the political segment assumes responsibility. thus also financial support. Organisations are double-dealing: they talk about actions they never undertake and they act in ways about which they do not talk. Recognising that politics and action can be. The demands and interests of the public are hard to meet. in pursuit of legitimacy. thus ‘rational’. debating. If decisions are not necessarily followed by actions and action is not necessary the result of a rational decision process. interests. This specific feature proves to be very important in the Romanian case. The so-called administrative staff acts as the ‘expert’ segment of the organisation. which deliver the MTSAB. in Romania. and obtaining its political. Talking. The importance of this organisational ‘face’ is evident in the case of public administrations. because the public does not act as a unitary actor.

Employees are also quite frustrated by the impossibility of action in which they feel caught. thus ceasing to give their jobs a meaningful Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 267 .Evaluation project If we accept that organisations do have an important role in shaping social policy. Therefore. on the one hand imposing constraints on organisational structure. as students of rational decision making theories tend to label. by the organisational structures of those agencies being in charge with its delivery. elected through a democratic political process. on the other hand. supplying a highly unpredictable and arbitrary environment for the organisational actions. are quite different and hard to classify.are responsible for the delivery of the MTSAB. By now. i.2. and. upon which they heavily depend. city halls. These city halls choose not to pay the benefit any more. in 1998. While discretion at the organisational level leads organisations to develop different strategies of behaviour and mechanisms of coping with external as well as internal structural problems and determinants. The person empowered to give a resolution for the received application is the mayor. and. Their ways to cope not only with the new system of social assistance but also with the unpredictability of an unstable governmental environment. the discretion at higher levels of decision and policy making leads organisation to total ‘paralysis’. changed.e. Such an organisational ‘attitude’ raises the highest costs for its employees who see their position being threaten by the lack of accountability of their organisation’s actions. since the mayor is neither a ‘professional’ nor a member of the administrative ‘experts’.3.in urban as well as in rural areas . on the contrary. it is a well acknowledged fact that organisational medium is one of the most important determinant of the actual outcome. eligibility conditions and application. we do have also to accept that the distributive outcomes of the social policies are also altered. and this not necessary in a ‘bad’ sense. Romanian local public administrations – an organisational assessment  Coping strategies in delivering the means-tested social assistance benefit Local administrations. it is no surprising to detect a lack of behavioural pattern at the level of local public administrations. sometimes organisational active interventions upon formal regulations might initiate ‘virtuous’ circles. . Still some organisational responses can be figured out. It is merely part of the institutionalisation of a social reality and the organisational biases of the actual outcome is not necessary dysfunctional. It is the case of more than 60% of the city halls. This is in part the case of Romanian system. This is an important fact. 3. he is mainly a political person. Some local administrations adopt a retreatist attitude trying to ‘dodge’ away from being held responsible by both higher administrative structures and the people they should serve. undertaking social inquires if necessary. or at least influenced. finally distributing the benefits. receiving and evaluating applications. Activities related to benefit delivery include as well disseminating information on the existence of the benefit.

Yet usually people tend to oversee the efforts of local administrations to ensure what is viewed as taken-for-granted and ‘normal’. which tries to diminish the gap between risk and possible gains. at least. they tend to be not ‘interested’ in the problems encountered by local officials in their effort to make legal rights ‘come true’. Some other city halls do ‘test’ willingness to work by conditioning the benefit upon social work. they require that applicants bring in their passports in when applying in order to check if they are not involved in illegal border trade activities.g. Their justification is that in this way children and aged can be more effective protected than trough cash benefits. E. as long as their anyway risky position will allow.e. despite all impediments. Seeing themselves daily risking for any stake. They take initiatives. which they see as ‘unworthy’ to be respected. prefer to offer services to applicants rather than cash benefits. a vicious circle is initialised. when living costs are higher and people can harder find occasional work. or the opportunity to buy such a service. no strict regulation exists about how to divide and further allocate resources from the local budget. some city halls do take very serious their responsibility in the field of social assistance and try to find a solution under high budgetary constrains.Luana POP orientation. the city hall of Targu Secuiec city. transforming social rights of the people into personal favours patronised by public organisations. This seems a natural compensatory strategy. Other local administrations chose to ‘fight’ their environment by more or less orthodox means. in order to secure for their organisations the legal means they are actually entitled to. Mayors can act as thrifty managers. These organisations are usually the ones that try by any means to perform ‘good’ and avoid blockages at the actional level. maintenance of public goods. Once the members of an organisation make cheating and avoiding the law their main pattern of surviving. deciding whether to pay social assistance benefits or use money for what they consider more useful investments as renovating schools. etc. the ‘front-liners’ of policy making might well choose to gain. But most city halls that do have a social assistance canteen. by making their actions and decisions transparent to the public. the county councils) influence a lot the possibilities of action of local organisations. disregarding regulations and sidestepping the law. For example. Although local budgets include also money for social assistance. 268 Decembrie 2000 . some personal advantages. Some of them try to keep themselves ‘above the water’. To those accepted as eligible the city hall pays the MTSAB only during wintertime. decided to set some additional criteria for testing eligibility. Covasna county. Corruption calls for corruption and breaking the pattern will be possible only by more ‘radical’ means. to remain active and give a meaningful sense to their activities. whatever this might be. Thus ‘good’ relationships with broader regional administrative structures (i. Such organisational responses lead to attitudes such as making information personal assets. In doing so they often appeal to personal relationships to those involved at higher administrative levels. Some city halls in urban areas did even try to grant the benefit in the form of payments of energy and heating bills for eligible families. This is to say that they try.

because most gypsy couples are not legally married. Stereotypes are also nourished by the evidence about those applicants who legally are entitled to receive the benefit but who actually work on the black market. Interviews with employees in public administrations showed that. even if on a temporary basis. Third. And as long as no special fund for social assistance expenditure is legally specified. but they usually represent appropriate strategies of coping with chronicle lack of resources. Fourth. in order to reduce even for a while the costs of paying the benefit. If applicants are considered unworthy the mayor will tend to direct resources more towards other public domains. As a consequence rural local administrations are more prone to using moral judgements as evaluation criteria. The fact that in areas where gypsy communities reside most of the applicants for social assistance are gypsies is understandable: first. ‘Why giving money to beggars. in that they know the members of the community. persists. They tend to judge situations more by the way they actually are than on legal criteria. Local taxes will be for a long time to come not able to cover all community needs. Some local administrations try to overcome these problems by both imposing higher costs for applicants and trying to ‘solve’ the problem of public work. social assistance will be no priority.Evaluation project A clear preference for providing services rather than cash benefits is to be observed. Still others choose to give all beneficiaries a smaller amount in order to be able to pay to everyone. and beneficiaries. Yet discrimination on the basis of stereotypes about gypsies. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 269 . Second. thus social assistance tends to become more and more marginal. In urban areas judgements about ‘need’ are mostly influenced by the stereotypes regarding the different categories of applicants. in choosing how to allocate resources as well as in evaluating the ‘needs’ of those applying for social benefits. which are highly exposed to stereotypes of public employees is the gypsy population. If applicants are in ‘real need’ is more transparent and visible in rural areas. employees are frustrated by beneficiaries ‘coming to pick up their benefits in luxury cars’. because the average number of children in gypsy families is far higher than in the total population. They make the benefit dependent upon some public work that has to be done. These are not legal solutions to the problem. therefore more advantaged in receiving the benefit. Rural and urban local administrations act and adopt quite different strategies of coping with social assistance benefits. this is not an argument for discrimination. In rural areas the mayor and administrative staff ‘control’ the situation. A special category of applicants. Good uses as well as abuses are made of the law and the budget. Although most of them are involved in illegal activities. in some cases. Others try to find some jobs for the applicants. as being unwilling to work. have informal relations to individuals and know their needs. because of their partly traditional lifestyle. if the community is deprived of public lighting?’ Such decisions are daily made by local administrations. because the poverty rates among gypsies is higher than in the total population.

in the form of equilibration sums. The structures of local administrations have not been properly re-thought and improved. In 1999 state budget transfers do account for only 270 Decembrie 2000 . and. Yet problems do occur also because of organisational under-development. i. after passing the Law on Local Public Finances. Most transfers were earmarked. Other income source are local taxes and fees. pg. organisational strategies towards effectiveness and efficiency are hard to improve. refers to the overall design of the administrative arrangements. are divided between different governmental levels as follows: 50% go to the state budget.e.10) at the level of local administrations. But in the absence of more effective legal and formal structures at the broader level of the institutional environment. especially national wage and profit taxes. Therefore. social assistance beneficiaries. After the changes in the system of social protection. National taxes. This is the issue of the next section. local administrations had no experience in keeping records over benefits. because of the reduced scope and number of such benefits. In 1998 (before the passing of the Law on Local Public Finance) the transfers from state budget accounted for about 75% of the local budgets. Organisational strategies of coping with the new MTSAS are not only determinate by organisational factors as administrative capacity but also by a more important factor: the institutional unstable and highly loose-coupled environment. i. local public organisations have proved to be ‘under-powered’ relative to new functions assigned to them and the high number of applicants. 15% represents the county’s income. In addition. on the other hand. First. which represent a main constrain for organisational development at the level of local administrations. a high proportion of these benefits have been administrated directly by the enterprise. The first aspect is of a quite different nature and has to be analysed independent of administrative capacity. Until 1998 local budgets were highly (Conway et al. Beginning with 1998. on the one hand. is highly significant for the faith of social assistance. In Romania the financial decentralisation of local public administration has started in 1998. As Barr (1993) argues. between different levels and sub-systems. before 1989. 1993. while 35% to the municipalities. their specific design is marked by their former functionality. before 1989. city hall. local budgets are granted autonomy in raising their own revenues. before 1989 most of the social transfers have been .e. as well as transfers from the state budget. have received a ‘Rolls Royce’ treatment (Barr. long-term benefits. 2000) dependent upon intergovernmental transfers.Luana POP Concluding Remarks. due to the fact that most benefits and services have been transferred during the last four years at local level.  The city hall as a provider of social services and benefits The analysis of the local administration. Institutional environment refers both to legal framework regulating the MTSAS and to the formal linkages of the administrative system. The second.

This procedure has two main consequences: 1. while shared taxes. but less free to choose. A lot of financial responsibilities and social functions have been transferred to the local level. Data show that although revenues remained about the same level in real terms as in the previous year in 1999 expenditures increased in real terms a little more than revenues. First. Until 1998. one can easily find a city hall with two employees only. but only obligations and rather strict regulations about how to proceed. expenditures were regulated through the Annual State Budget Law. due to the fact that most revenues were state budget transfers. 9 In Romania there are 2953 city halls. besides the lack of revenue source. Thus planning remains a rather formal ceremony than a means of efficiency. Extra-personnel has to be hired in order to perform the new task of collecting own revenues. But this is only part of the story. the same hold true for 2000. A first problem related to revenue collection by local administration. Yet it increased. is the problem of personnel. The other part concerns the expenditures. of which one is the secretary of the city hall and the other one the accountant. In 1999 this is exactly what happened. city halls are incapable of undertaking the most simple budgeting process. The annual state budget law. over next year’s type of expenditures. In Romania there are city halls in rural areas functioning with less than 4 employees. Second. for many (especially rural) city halls a real problem.Evaluation project about 17% of total revenues. For example in a poorer area of Romania. as long as they do not have any knowledge. Moldova. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 271 . still the possibility that this list can be modified through the Annual State Budget Law is left open. account for 40% of the local budgets. The Law of Local Public Finances does include a list of responsibilities and functions for the local budgets. In Milton Friedman’s terms. city halls are not given even basic means of performing some tasks. of local business or relative high poverty). is usually adopted after the first two-three months of the year. Yet social assistance expenditures decreased as compared to the previous year. lack of employees. by 6% lower than expenditures with executive authorities. in most of the rural communities 9 (i. An increased autonomy in establishing local taxes and fees. Compared to 1996 the 1999 budget decreased in real terms to 77%.e. even if insignificant. Social assistance expenditures represented in 1999 an 8% of the total expenditures. lead to an increase of their share in the local budgets revenues (an approximately 30%). not even to mention control. although the financial responsibilities in this field increased in 1999. No incentives are build in. 2. the local councils are free to loose. involving more than paying (as the case with social assistance). such as organising services and programs. This represented. of which 2685 in rural areas. due to financial shortage. collected at local level. compared to 1998. changing dramatically the profile of compulsory expenditures.

5% 100.5% 13. In 1999.2% Source: Ministry of Finance. At the same time. Social assistance of poor is sustained by the city halls by replacing the means-tested benefit. paid entirely until 2000 from the county council budget.8% 1999 77. Table 7 Social assistance expenditures of local budgets as a share of total local expenditures 1996 6.3% 1999 8. concern costs related to social assistance institutions. with 272 Decembrie 2000 . It is very important to note that all additional expenditures imposed upon local budgets are inelastic regarding revenues.6% 1998 9. as veterinary medical assistance and firemen.0% Source: Ministry of Finance The financial responsibilities within the field of social assistance increased. within the field of social assistance. it is the first to be cut when other financial pressures become hard to ignore. Thus the highest drop in expenditures concerns the means-tested social assistance benefits.3% 111.7% 20.7% 33.4% 83. which requires regular and relatively high amounts.2% 79. They represent fix costs that have to be paid: social assistance institutions do have to survive. being imposed as a priority over any other type of expenditure.4% 60. In 1999 additional financial obligations. Those institutions for which the city halls had to pay until 1999 only current building maintenance costs have been entirely transferred under the financial responsibility of the local administration.1% 1998 76% 76. the amount paid for the means-tested social assistance benefit represented only 13.3% 1997 4. Also salaries for personal assistants of handicapped and aged have been transferred to local budgets.Luana POP Table 6 Dynamics of revenues and expenditures of local budgets (1996=100%) 1997 Total revenues Total expenditures Social assistance expenditures Expenditures with means-tested social assistance benefit 83. personal assistants have to be paid. as well as in the field of education. a series of other expenditures has been transferred to the local level. In 2000.2% of the 1996 expenditure. contributions for the social protection of institutionalised children have to be paid. Since it represents the only ‘elastic’ benefit (as compared to the birth allowance and emergency aids that do not put a high financial pressure upon the budget). social assistance expenditures concern as well compulsory contributions to the protection of institutionalised children.

7% of all social assistance expenditures from local budgets. disregarding other forms of benefits. with greater efficiency achieved when increasing the output by using the same input. apud. horizontal efficiency is more concerned with the take-up rate. representing 60% of the average household consumption per equivalent adult in 1995 11. Hill. thus assessing the benefit upon the population being poor by this standards. being more of an absolute poverty line. An increase of 5. and the comprehensiveness of the program in assisting all of that group” (Weisbrod. Effectiveness and efficiency analysis The lack of data. National Commission of Statistics. All results do correspond to these poverty line. the 1995 value is adjusted to inflation. is estimated at 5. 3. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 273 . will not permit as to assess the impact of this benefit upon poverty or its effectiveness. 30). having to do with the accuracy of the program in assisting only the ‘target’ group. while no other financial responsibilities are reduced. The extraload (determined by the payment for institutionalised children and personal assistants of handicapped) imposed upon the local budgets by the new financial responsibilities for 2000. thus we will focus upon data collected by the National Commission for Statistics 10 (see Pop and Tesliuc. 1995-1998 11 The poverty line is a relative one in 1995. especially for 1995 and 1996 regarding the MTSAB. 1999). While vertical efficiency is concerned with the ‘leakage’ of the system (in ‘excess’ payments to the poor or payments directed to the non-poor).3. or by minimising inputs for a given output (Bramley.7% of total 1999 expenditures and of 104. if following the last few years’ trend.Evaluation project occasional emergency aids and social canteen services (where this service is already functional). Atkinson. Individual welfare is measured trough household consumption (including self-consumption). this is. 1999). pg. 1993). by applying the NCS’s equivalence scale (for further details see Pop and Tesliuc. even excluding expenditures with the social protection of aged. Efficiency can thus can be decomposed along a vertical and a horizontal dimension. ‘Efficiency’ is normally thought of as the relationship of outputs and inputs. 1986). thus with the degree of targetisation. “Two issues are involved. 1995. The ‘only’ issue is captured by the vertical efficiency indicators while the ‘all’ issue by those measuring horizontal efficiency. For the next years. The paper quoted for our purpose takes into account a poverty line. This section will focus on effectiveness and efficiency of the MTSAS. that can be as well compared with 1995 and 1996 data regarding a broader category of social assistance. Yet some data for 1997 and 1998 are available. 10 Results refer to data from the Integrated Household Survey.7% of real expenditures. The surveys referred throughout the paper do not provide this minimal information. seems a rather high figure. with the analysis of the specific way those in need are addressed by the transfer (Barr.

which have been already taken under scrutiny. 1995. They capture mainly information about the extent to which the system addresses the target group.and pre-transfer distribution at a single time point (cross-sectional) our calculations will address two different time-points: before and after the adoption of the MTSAS.Luana POP  Targeting: its importance and measurement A highly targeted social assistance system had been thought to be the most cost-effective device to reduce poverty. which provides information about what share of the total amount spent on the transfers is directed towards closing the poverty gap (Beckerman. by focusing only on the poor and avoiding wastage in financial terms. It states nothing about the share covered by the transfer relative to the population that should be covered. 12 Regarded as the most important problems are those related to informational distortion. especially under the particular economic and social conditions faced by a state of transition. only on those aimed at.1995).due to the inherent problems raised by targetisation 12 . The information which it provides is rather related to the spill-overs of the benefit system. which heavily affect concrete outcomes. administrative losses. No second thoughts were given to particular aspects and details.1979. disutility and stigmatization. political sustainability (Sen. Quoting Sen. it says nothing about the take-up rate. Indicators of targetisation are also referred to as effectiveness indicators. What could be reproached to the indicator is that it assumes an artificial pre-transfer world. is the partial arbitrary way in which the system has been designed. 274 Decembrie 2000 . 1995) 13 Our way of making use of this indicator will overcome this problems.1995. 1995). While intended to be a highly targeted system. although if more by accident. One of the most important indicators of targetisation is the classic Beckerman indicator of effectiveness. Sen. Hence. incentive distortion.1993. Ravallion. pg. we are all targeting all the time if any selection of beneficiaries counts as that” (Sen. Although a non-targeted aid can be sometimes more efficient in terms of resource allocation .e. who spoke prose ‘without knowing it’. i. payments in excess to the poor and payments made to the non-poor. and to what extent. political and time pressure. “like Monsieur Jourdain in Moliþre’s Le bourgois Gentilhomme.error of imperfect targeting (Cornia.1994). not taking into account some behavioural changes induced by the particular transfer under 13 analysis . Lacking data about post. Ray. or E . affecting efficiency by adding costs with no benefits (Atkinson.. MTSAS was aimed to reduce the most sever poverty. the choice for such a MTSAS was made under economic. the most important question about who is the target group has been skipped. this is referred to as the type II error. Yet our purpose is not to discuss its structural institutional and organisational determinants. by assessing a proxy to poverty of 10% of the population. but to find some indicators measuring targetisation and relating them to efficiency assessments. Beckerman’s indicator measures actually if the money spent where in fact targeted.15). But what is yet questionable.

Looking at the share of transfers directed to the most poor consumption decile the MTSAB scores high as compared to any other social transfer: in 1998. while only 35% of other social assistance benefits are directed to the first decile (followed by the unemployment benefit. compared the MTSAB threshold. but only about the share directed to poor households. eligibility is measured as a consumption function of the household (not family as the law for the MTSAB stipulates).6% of beneficiaries of MTSAB are eligible for the benefit. Yet compared to any other social transfer. with 30% and the child allowance. ** Social assistance includes. will score high on this item. this benefit has been included in social assistance. the MTSAB is best targeted. Great delays in the payments of the benefit are reported allover the country. This indicator does not says anything about the share of expenditures directed towards closing of the poverty gap. Yet this is not a real problem as long as the targetisation of the benefit is assessed against a poverty line which does not overlap with the threshold for assessing the eligibility of the MTSAB (in 1995 the poverty line used by the report is about twice the MTSAB threshold). by the nature of its design. Therefore data might be distorted. with 18%). payments directed to non-poor did account in 1997 and 1998 for about 20% of the expenditures for the MTSAB. Thus it says nothing about spill-overs. if the expenditures are compared 14 against the MTSAB threshold : only 15. The benefits are sometimes paid 2-3 times a year. while 84.4% of those receiving the benefit do not fall 14 Data are based on the Integrated Household Survey –1998. NCS. Table 8 The share of expenditures for social assistance and MTSAB directed to poor population (%) Social assistance** MTSAB 1995* 62% 1996* 76% 1997 41% 79% 1998 62% 83% * In 1995 and 1996 the NCS did not collect data separately regarding the MTSAB. Even taking into account this high poverty line. 1999 (annexes). if targetisation is measured by this indicator. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 275 . some lump sum benefits (emergency benefit and birth allowance). it only contains information about payments addressing non-poor. in 1997 it also includes a compensation for the increase of the price of bread. Another error inducing variable may be the regularity of payments. whereas a payment does includes the benefit for several months.Evaluation project It is to be expected that the Romanian MTSAS. some errors are certainly due to the way welfare has been measured and due to the use of a measure unit different from that stipulated by the law for assessing eligibility. granted to persons with low pensions and salaries. But data reflect a more pessimistic picture. besides MTSAB in 1995 and 1996. 42% of the MTSAB has been directed to the first decile (pre-transfers but pension). yet for 1997 and 1998 social assistance does not include the MTSAB Source: Pop and Tesliuc.

15 Note that in the category of ‘child allowance’ an additional benefit has been included. a measure of the average product of two distances: the distance of the individual transfer amount to the average amount of the transfers.8% -32. In 1998 the concentration of social assistance. Unlike this indicator. including the MTSAB. 1999). for 1998: the supplementary family allowance. combining the two information into one synthetic measure. information on the amounts of transfer relative to the individual/ household total or pre-transfer income. and the distance of the rank of the individual according to his income (original. gross or disposable income) to the average rank. because its calculation does not depend on the inequality coefficient. as well. additional to what can be said by means of Beckerman’s efficiency indicator. the concentration coefficient provides also information about the way this amount was distributed.8% -30. more progressive than the universal social assistance benefit: the child allowance. 1999 (annexes) Data show that social assistance has been.4% 1997 -10. for example.the whole amount could be given to only one individual.g. Beckerman’s indicator will capture only the high targeting. 1992). Another measure of targetisation is the concentration coefficient of the social transfer (Milanovic.8 % of those found to be eligible actually received the MTSAB (Dhanji. The concentration coefficient of a transfer provides two important information: it measures the progressivity of a transfer (better than a classical progressivity indicator. 2000). some lump sum benefits as well as benefits for handicapped persons Source: Pop and Tesliuc. thus eliminating the differences in equality when comparing different countries) and the degree of targetisation. disregarding how this amount was distributed among those below the line .4% -26. In 1997 progressivity of social assistance decreases as compared with the previous years. only 6. it provides. A possible explanation is related to the fact that in 1997 social assistance includes.2% * Social assistance includes here the mtsab. Hence. is equal to the concentration of the universal social assistance benefit: the child allowance 15. On the other hand.Luana POP below the threshold. if from the total amount spent on social assistance 90% is targeted towards those below the specified minimum level. a compensatory benefit for the increase of the price of bread (that can be assumed to be rather regressive) (see Pop and Tesliuc. granted for those families with two or more children 276 Decembrie 2000 . in 1995 and 1996.7% 1996 -45. Table 9 Concentration coefficients (based on the consumption without the assessed transfer) Social assistance* Child allowance 1995 -41.7% 1998 -32.5% -27. e.

It 16 Milanovic (1992) defines the Gini inequality coefficient as a particular concentration coefficient: it represents the concentration of the income within itself. or those better-off from the poor (Atkinson.e. asserting thus something about the change of the income distribution induced by the transfer. By analogy. the difference in Gini coefficient 16. One of the simplest indicator of horizontal efficiency is the ratio of the number of benefits received by the target group to the total number of necessary benefits for covering the whole poverty gap. for the compensation of the increase of the bread price). 1999) refers to the share of the poor households’ consumption. due to the additional benefit included (i. the target group (Atkinson. up to the highest degree.Evaluation project The social benefit that addresses. computed post. This indicator shows the financial capacity of the benefit. 1999 (annexes). the inequality being for this period 30%. with a concentration coefficient that varies over this period between –50% and –55%. Table 10 Share of social assistance and MTSAB in total consumption of the poor population receiving the benefit Social assistance* MTSAB 1995 22% 1996 30% 1997 4% 22% 1998 17% 20% * Social assistance includes emergency aids in 1997 and 1998. It says nothing about who benefits: who are those families receiving aid. the poor population is the unemployment benefit. the share of these benefits in the total consumption of these households is pretty low.1995). Yet the overall Gini coefficient is rather constant during the period 1996-1998. as compared to the overall household’s welfare. those most poor. This is mainly due to the small size of this transfer. 1995)? This indicator is also called the take-up rate.and pretransfer. i. but includes the MTSAB as well in 1995 and 1996 Source: Pop and Tesliuc. thus indicating a lower effectiveness of these benefits. This indicator points out to the reduction of the head-count. Although in 1997 the coverage of social assistance benefits has been very high compared to other years.e.  Horizontal Efficiency Indicators of the MTSAS Indicators measuring the horizontal efficiency provide useful information about the distribution of the benefits among those to be covered by the system. Implicitly such an information is content in the concentration coefficient as well. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 277 . gives a measure of inequality reduction. while poverty is based on the pre-transfer but pension household consumption (thus not reflecting the poor post-transfer population). An effectiveness indicator used by the paper on poverty (Pop and Tesliuc. Available data do not permit a meaningful calculation of the reduction in inequality as a consequence of the MTSAB.

of which many households benefited (being more a categorial rather than residual social assistance benefit).3% 19.Luana POP reflects a type I (or F) error of targeting (Cornia 1995).7% 25.6% 1996 20.8% 18% 0. As show in Dhanji (2000). Table 11 Percent of households receiving social assistance benefits and MTSAB 1995 % of households receiving social assistance* benefits of: .total number of poor households (post-transfer consumption poverty) % of households receiving MTSAB of: . i.8% 4. In the case of the MTSAB. the figures are rather low. 1999 (annexes). the percentage looks rather discouraging.2% 4% 2. the compensation for increase in bread price.9% 1% * Includes sum lump sum social assistance benefit. measured against the MTSAB threshold.total number of poor households (pre-transfer but pension consumption poverty) 1996 1997 1998 2. 1999 (annexes). In 1998 the difference in coverage regarding the two poor populations (pre-transfer but pensions.6% 1. benefits for handicapped persons and the MTSAB Source: Pop and Tesliuc.1% Table 12 Reduction of poverty rates (as % of households) due to social assistance* benefits Post-transfer without social assistance poverty rate Post-transfer poverty rate Poverty reduction rate 1995 25. whereas poverty is calculated on the pre-transfer but pension household consumption.5% 16.total number of poor households (post-transfer consumption poverty) .3% 1.3% 33.5% * Social assistance includes lump sum benefits.5% 8% 2. and post-transfer) is very small: of 0.8% 5. even if considering the coverage of the poor households.9% 1998 34.9% 1997 31. benefits for handicapped persons and the mtsab Source: Pop and Tesliuc.4% 0.8% 0. Even if poverty is defined more generous by the poverty line used in the report.8% 1. affecting the horizontal efficiency by both reducing costs and benefits. actually receiving in 1998 the benefit is of only 6. The figure for 1997 is biased due to the introduction of a temporary benefit.9% 1.4% 30. Data show a rather low take-up rate of social assistance and MTSAB.8% 1.total number of households .e.total number of households . the percent of those eligible.8%. 278 Decembrie 2000 .

Yet the reduction power of social assistance. is more an indicator of the ‘tuning’ abilities of a social programme.8% 3. benefits for handicapped persons and mtsab Source: Pop and Tesliuc.3% 4. through the MTSA benefit.4% 4. Table 13 Reduction of poverty gap due to social assistance* benefits 1995 1996 1997 1998 Post-transfer without social assistance poverty rate 6.7% 4.2% * Social assistance includes lump sum benefits. compared with those given by the pre-transfer income. 1997 and 1998. because of the small amount of 17 transfers on MTSA . 17 Milanovic argues that “the greater the overall amount of transfer. It reflects the degree to which ranks are reversed through this particular transfer. 1999 (annexes) Data related to poverty – incidence and poverty gap – do show lower figures for 1996. Still. In the ideal case. The calculation of rank reversals occurring as a result of social assistance transfers is not possible because of lack of data. the more likely are such rank reversals simply because large transfers flows cannot be so well calibrated that everybody’s relative position remains unchanged” (1992:4). based on the calculation of the income rank reversal induced by a particular transfer. Nevertheless it says nothing about the overall impact of the benefit on the whole population. quite homogenous across the families. it can be said that no significant rank reversal are expected to occur. i.4% Post-transfer poverty rate 6.5% 6. by about 31 ranks.e. The evidence provided by our sample of beneficiaries show a positive average rank reversal (i. Still. if allowing for family size.1% Poverty gap reduction rate 4. The overall ‘direction’ gives some clues about the way benefits are distributed in the target group.3% 9. the income of the target group has to be. on average. In terms of efficiency this indicator provides information about perverse effects of differential and/or asymmetric covering of some families related to other families in the target group. beneficiaries have increased their ranks. Because the ‘compression’ of the posttransfer ranks compared to those of pre-transfer income. This indicator is a measure of the reduction of the poverty gap. Increases in poverty incidence and gap are to be observed in the following two years. Analysing only the sample of beneficiaries (representative for Bucharest. the overall ‘direction’ of these rank reversals is important.Evaluation project Another indicator of horizontal efficiency refers to the ratio of the total amount spent on those eligible to the total amount which would be needed to close the poverty gap. an average increase with about 31 ranks). The measure of horizontal equity. rank reversals are unavoidable. It is also known as Beckerman’s indicator of efficiency. 1996) we can observe: as expected. This is to say that.5% 7.8% 8. after the means-tested transfer.e. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 279 .9% 9. some rank reversals have occurred. regarding poverty incidence and poverty gap decreases over the last three years.

Therefore some problems referring to the reliability of the results should be beard in mind. judging against the share of the consumption of which de benefit accounts. those not receiving in that particular month the benefit. 4. On the other hand. the MTSAB is assessed against a more ‘generous’ threshold than the threshold used in assessing eligibility for the benefit. least but not last. and not of income. although in fact beneficiaries. 1999). Underreporting of income is evident from our survey data: occasional income lift above the threshold about three percent of those otherwise falling below. if possible. are not captured by the data. This has two important consequences: on the one hand. Yet this result might be as well due to the small overall size of this transfer. A household is considered as benefiting if it actually receives money in the form of a MTSAB during the month of the inquiry. most city halls delay payments and usually payments include more than the benefit for a month. Most problems are associated with the coverage of the benefit. Coverage is rather low. Final Conclusions about the Means-tested social assistance System Let us first briefly summarise the fallacies of the MTSAS. because of the former system of administrating social benefits through enterprises. First. In addition. the welfare unit base has been the household and not the family. when granted. Fifth. to assess and to control. Third. This means that specific references to MTSAB can be made only for these two years. Its capacity of reducing poverty rate is very low as well. individual and household welfare is calculated on the basis of consumption (including self-consumption). Fourth. as required by the MTSA system. As a general conclusion. Second. no indicator of the capacity of the benefit to lift beneficiaries out of poverty could be calculated. In Romania. Such incomes are hard. because of the yet not unitary taxation system and. Its effectiveness is satisfactory. the administrative capacity of controlling exact income is still very low. 280 Decembrie 2000 . the MTSAB is a well targeted benefit. system which leave administrative capacity far underdeveloped for such purposes. assessed against any standards. Some of the inherent disadvantages of any means-tested programme are intensified in an economic environment where income from the black market make up for an important share of the total population’s income. data on the MTSAB have been collected separately from some other social assistance benefits only beginning with 1997. the questionnaire used by the NCS does not include any information on the actual beneficiaries of the MTSAB.Luana POP  Concluding Remarks Conclusions on the effectiveness and efficiency of the MTSAB are drawn from the indicators used by the report on poverty (Pop and Tesliuc. This is mainly because of a still weak fiscal system.

on the other hand. which put high pressure on the governmental activities. as it is actually being designed. Although such stereotypes are not entirely ‘wrong’. thus suited for the functions they were former being assigned. For developing suitable strategies and more responsive structures they depend upon centralised financial resources and decisions. Organisational responses are widely varying: from using the MTSAB as a means of increasing personal political capital. no behavioural pattern at the level of local organisations can be observed. in the sense of substituting standardisation by a case-based logic. to using the MTSAB for making justice ‘in own terms’ (by making it conditional upon criteria which are not legally stipulated. They have been only given obligations. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 281 . Their structure is mostly inherited from the former regime. This is to say that the legitimacy of a system which passively support people who are considered to be in need but who actually are not willing to work is very low. This might well be the consequence of the way responsibilities/ obligations have been allocated by means of the social assistance law and of the local public finance law. This ‘legal in-build’ duality has already led to major confusions and arbitrariness in judging eligibility for the social assistance benefit. Local public organisations are also ill-equipped for coping with the new requirements of their institutional environment. and. by a weak public and social interest for the means-tested social assistance system. Probable results of such a mix are either the bureaucratisation of the professional system of social work (with social workers becoming a sort of ‘economic policemen’) or the professionalisation of the bureaucratic system. they initiate a vicious circle leading to a strengthening of the lack of social support of the system. Organisational low capacity to administrate the benefits is another particularity. This can be explained on the one hand by the economic priorities. The lack of a coherent legal framework for the functioning of the MTSAS can be also interpreted as a lack of political interest towards the up-keeping of the system. not necessary related to social assistance. Because of the lack of proper legal regulations leading to an increase of discretionary power of local administrations.Evaluation project Another important problem related to the legal design of the mtsab is that two different logics are confronted: both administrative and professional (expert) assessment of eligibility. There are no specialised offices for administrating the benefit: the application are approved by the mayor itself (a political actor!) and administrated by some employees having a lot of other duties. public work duties are the most positive result of such a strategy). City halls have not been stimulated to become pro-active and shape/ design social assistance responses to their local social problems under specific budgetary limitations. and. Stereotypes about gypsies being the main beneficiary of the system (known that gypsies are mostly involved in black market activities and ‘avoiding’ legal work) tend to further weaken the legitimacy of such a system.

and strategy of poverty relief. it consumes resources without having a significant impact (if any) upon the distribution of welfare. and should be paid neither from the state budget nor from local budgets. it should cover all those families. Because of the increased social costs imposed by economic reformation processes . again. The few reliable indicators that could have been calculated with the available data. The system has been rather bad designed. at the time. with an income of less than 50% of the net minimum salary per capita. and so on. On the one hand. over the last five years. although property rights about school buildings are fuzzy. the disadvantages of both being a high-targeting device and a means of poverty relief. the MTSAS combines. Poverty relief still remains a stringent problem. broad segments uncovered by any social transfer. under time pressure and strict budgetary constraints. point out to a very low take-up rate and a relatively weak targetisation. The new solidarity allowance falls under the responsibility of the Ministry of Labour and Social Protection. Most analyses (Atkinson et al. The fund is constituted from the contributions of those organising gambling activities and lotteries. its existence blocks the emerging of more effective devices for poverty relief. highly responsive and cost containing has to be adopted. 1991. 1994. They have to pay social assistance (but they should not bother about what this means). Barr 1993. even after four years of functioning of a means-tested safety net.Luana POP mainly financial ones. The MTSAS is actually far from meeting the ends it has been designed for. to pay education. on the other hand. Milanovic. sometimes important loans were dependent upon the adoption of highly cost containing social protection devices. City halls have been rather forced to become reactive rather that proactive therefore a ‘retreat’ strategy is common to many local administrations. Concluding. a rapid process of impoverishment at the level of the whole population . that the necessity of adopting an ultimate safety net which should cover as much as possible of the basic needs of the population as well as being highly cost containing. and. Esping-Andersen et al. to pay fellowships – imposed as number and amount by the Ministry of Education. Briefly. In 2000 a new income maintenance mechanism has been adopted: the solidarity allowance.1992. 1992. Thus. but from a special constituted social fund: the National Solidarity Fund. self-evident. had become. This is to say that the adoption of the MTSAS is part of a history. 1994) on the social protection system in the East and Central European countries seem to favour such a highly targeted system.a safety net. The legal and formal regulations of the newly introduced system are. despite the specific high-targeting design of a MTSAS. whether benefiting or not of means-tested social assistance.high unemployment. 282 Decembrie 2000 . we can conclude. Poverty relief is not only a concern among others. which heavily influences social programme. The MTSAS has been also recommended by most of the financial international organisations. deficitary.

1994. thus leading to a financial recentralisation of the income maintenance mechanism. in calculating the auto-consumption of the family under analysis. Yet such estimation is not without any methodological problems. very few are those families which are brought above the poverty threshold by these incomes. For self-consumption. Thus we divided these incomes to the number of families in the household. and not of the whole household. A consequence of the adoption of this new system will most probably be that local councils will stop granting any benefit. From this survey undertaken one year before the law for MTSA has been passed. It is not yet clear what agency will assess eligibility (at the time the responsibility of this benefit is on behalf of the county directorates for labour and social protection).carried out by the Research Institute for Quality of Life. even under this circumstances. Thus we used the ratio between equivalent adults per family and equivalent adults per household. This approximation can be considered as being reliable. in as much as more than 60% of those benefiting from these income source are single family households. 1994 The survey on living standard. we assumed that it is not distributed uniformly between families. Compared to the old MTSAS. therefore in case of some non-individual incomes (such as land for agriculture. as it can be inferred from the analysis. In addition. For gaining a better picture of the precise family income. Ultimately. The sample include 2504 households and is representative at a national level. animals and animal related products) the family property is hard to assess. the new system is a replacement of the old one. not paid from local budgets. The equivalence scale we chose is a quite ‘generous’ Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 283 . we could estimate the poverty gap using the minimum income level set by the MLSP (being at that time only a proposal for the future law). the solidarity allowance died even before being borne. but between persons. we assumed that they are equal distributed between the families which compose the household. The minimum set by the MLSP is using the family as its unit. Bucharest. due to the lack of information which points to the person or family benefiting from these incomes. The system is completely unfunctional. although it has been though to enter the social transfer arena in 2000. Annex 1 Living Standards Survey. All the available data are collected using the household as unit. as long as eligible families will be covered by another benefit. Such estimation could tell as at least something about the intensity of the poverty as defined against this minimum. as a function of a certain equivalence scale. although eligible for it.Evaluation project The solidarity allowance was thought to cover all those uncovered by the MTSAB. we applied the following methodology: For the first five incomes of the whole household. or those covered by the benefit granted from the local budgets yet falling below the newly stipulated threshold.

Luana POP
one, comparing to those known as the ‘Romanian equivalence scale’ ( for a detailed discussion see the WB Poverty Report -1994): it assigns a weight of 0.8 for every additional adult and a weight of 0.6 for every child under 18. Annex 2 Quality of Life Survey 1996 The survey on the quality of life - 1996 - carried out by the Research Institute for Quality of Life, Bucharest. The sample consists of 1600 units of analysis and is representative at a national level. The survey supplies data about the distribution of pre-transfer incomes. Methodological problems still exist, due to the fact data on income specified one single category for income from pension and social. Therefore the analysis of the impact of each type of social transfer social is not possible. The problems raised by choosing the household as the observation unit are far greater than in the case of the survey on poverty. Yet we succeed in transforming the database in a family database. Income from self-consumption. Information regarding self-consumption was collected for the whole household. In assigning a share of it to the family under scrutiny, we used an equivalence scale of 1-0.8-0.6, i.e. 0.8 for all additional adults, and 0.6 for all children under 16 or under 25 if students and unmarried. Annnex 3 MTSA Beneficiaries Survey, 1996 A survey of the population of recipients of means-tested social assistance benefits, carried out in 1996, by the Research Institute for Quality of Life, Bucharest. The sample is representative only for Bucharest and the surrounding rural area, and includes 1250 cases. Despite this fact, the survey can supply some information on the pre-transfer income structure of those receiving the benefit. It also can supply information on spillover effects of the MTSAS. A quasi-randomised sampling method was used, covering all ‘sectors’ (i.e.administrative units of Bucharest) of Bucharest and only some villages of the surrounding rural areas, selected by a sampling method based on stratification. The confidence interval for which the sample is representative is + 2,7% with a probability of 5%. Incomes considered in the analysis are, on the one hand individual incomes - salaries, pensions, unemployment benefit, unemployment allowance, benefits for handicapped, social fellowships, other social benefits, etc. -, and, on the other hand, incomes from agriculture, this is from land working and vegetal and animal products sallying.

284

Decembrie 2000

Evaluation project
Annex 4 Logistic regression analysis for predicting the fall below the MLSP threshold – The living standard survey, 1994 log (p/(1-p)) = BX where p is the probability to fall below the threshold - no constant has been introduced in the model - categorical variables transformed into dummy variables Variables used as predictors: x Historical Regions (ZONEGEOG): - Transilvania (ZONEGEOG(1)) - Muntenia/ Oltenia (ZONEGEOG(2)) - Moldova (ZONEGEOG(3)) - Dobrogea (ZONEGEOG(4)) - Banat (ZONEGEOG(5)) - Bucharest (Reference Category) x Number of children in the family (NRCOPF1) x Residential area: - rural (MEDIU(1)) - urban (Reference Category) x Single person family (dummy variable - SINGLE) x Education of the family head (EDCAPF1) - no education or only primary education (EDCAPF1(1)) - secondary education or proffesional school (EDCAPF1(2)) - highschool (EDCAPF1(3)) - technical school, post- highschool education (EDCAPF1(4)) - university education (Reference Category) x Occupational Status of th family head (OCUPCPF1) - employee (Reference Category) - employer, self-employed (OCUPCPF1(1)) - farmers (OCUPCPF1(2)) - pensioners (OCUPCPF1(3)) - unemployed (OCUPCPF1(4)) - no occupation (OCUPCPF1(5)) x Existence of unemployed in the family (dummy variable - SOMF1) x the sex of the family head (SEXCAP): - male (Reference Category) - female (SEXCAP) x The age of the family head (VIRCAP): - up to 25 years (Reference Category) Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 285

Luana POP
26 - 30 years (VIRCAP(1)) 31- 35 years (VIRCAP(2)) 36 -40 years (VIRCAP(3)) 41- 45 years (VIRCAP(4)) 46 -50 years (VIRCAP(5)) 51 -55 years (VIRCAP(6)) 56 -60 years (VIRCAP(7)) 61 -65 years (VIRCAP(8)) 66 years and over (VIRCAP(9)) 1584,271 2517,103 Chi- Square 1792,742 1792,742 df 27 27 Significance ,0000 ,0000

2 Log Likelihood Goodness of Fit

Model Chi-Square Improvement

Classification Table for the variable below/above the threshold (0 - above threshold/ 1- below threshold)
Predicted Observed 0 1 Overall 0 1746 220 1 116 354 Percent Correct 93,77% 61,67% 86,21%

Variables in the Equation
Variable ZONEGEOG ZONEGEOG(1) ZONEGEOG(2) ZONEGEOG(3) ZONEGEOG(4) ZONEGEOG(5) NRCOPF1 MEDIU(1) SINGLE EDCAPF1 EDCAPF1(1) EDCAPF1(2) EDCAPF1(3) EDCAPF1(4) OCUPCPF1 B -,6641 -,2300 -,1198 ,0411 -1,6447 ,8268 1,3913 -1,6353 1,9452 1,0586 ,1517 -,2584 S.E. ,2451 ,2518 ,2524 ,3688 ,4636 ,0836 ,1552 ,2464 ,2700 ,2373 ,2755 ,3517 Wald 25,4313 7,3413 ,8347 ,2254 ,0124 12,5865 97,7637 80,3419 44,0575 88,5569 51,9252 19,8984 ,3033 ,5400 214,5860 df 5 1 1 1 1 1 1 1 1 4 1 1 1 1 5 Sig ,0001 ,0067 ,3609 ,6350 ,9112 ,0004 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,5818 ,4625 ,0000 R Exp(B) ,0676 -,0398 ,5148 ,0000 ,7945 ,0000 ,8871 ,0000 1,0420 -,0560 ,1931 ,1684 2,2861 ,1523 4,0199 -,1116 ,1949 ,1544 ,1216 6,9954 ,0728 2,8824 ,0000 1,1638 ,0000 ,7723 ,2461

286

Decembrie 2000

Evaluation project
Variable OCUPCPF1(1) OCUPCPF1(2) OCUPCPF1(3) OCUPCPF1(4) OCUPCPF1(5) SEXCAP(1) VIRCAP VIRCAP(1) VIRCAP(2) VIRCAP(3) VIRCAP(4) VIRCAP(5) VIRCAP(6) VIRCAP(7) VIRCAP(8) VIRCAP(9) B ,5494 3,0512 -,2959 2,7207 4,1930 -2,1141 -1,5448 -1,2345 -2,1502 -2,5102 -2,2237 -2,3682 -1,7155 -1,5914 -,6593 S.E. ,3080 ,3648 ,2344 ,3157 ,5061 ,2216 ,5048 ,3696 ,3622 ,3554 ,3265 ,3150 ,2860 ,2577 ,2284 Wald 3,1815 69,9745 1,5939 74,2622 68,6413 91,0182 88,0136 9,3653 11,1541 35,2376 49,8800 46,3982 56,5272 35,9879 38,1297 8,3304 df 1 1 1 1 1 1 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Sig ,0745 ,0000 ,2068 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,0022 ,0008 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,0000 ,0039 R ,0187 ,1419 ,0000 ,1463 ,1405 -,1624 ,1440 -,0467 -,0521 -,0992 -,1191 -,1147 -,1271 -,1003 -,1034 -,0433 Exp(B) 1,7323 21,1404 ,7439 15,1908 66,2193 ,1207 ,2134 ,2910 ,1165 ,0813 ,1082 ,0937 ,1799 ,2036 ,5172

ACRONYMS AND ABBREVIATIONS HIS - Integrated Household Survey MLSP - Ministry of Labour and Social Protection MTSAS - Means-tested Social Assistance System MTSA - Means-tested Social Assistance MTSAB - Means-tested Social Assistance Benefits NCS - National Commission for Statistics NHDR - National Human Development Report RIQL - Research Institute for the Quality of Life WB - World Bank

References
Atkinson, A. B., Micklewright, J. (1992a) Economic Transformation In Eastern Europe and the Distribution of Income. Cambridge: Cambridge University Press Atkinson, A. B. (1992b) Towards a European Social Safety Net?, Welfare State Programme Dicussion Paper. London: STICERD- LSE, no. 78, September Atkinson, A. B. (1995) ‘On Targeting Social Security: Theory and Western Experience with Family Benefits’, in Public Spending and the Poor. Theory and Evidence (eds. D. van de Walle, K. Nead). Washington: IBRD-WB, pp. 25-68 Barr, N. (1993a) The Social Safety Net During Economic Transition in Central and Eastern Europe. Programme of Research into Economic Transformation and Public Finance Series. London: STICERD-LSE , no.9 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 287

Luana POP
Barr, N. (1993b) The Economics of the Welfare State. California: Stanford University Press Barr, N. (1994) ‘Income Transfers: Social Insurance’, in Labor Markets and Social Policy in Central and Eastern Europe. The Transition and Beyond (ed. N. Barr). Cambridge: Oxford University Press, pp. 192-225 Barr, N., Whynes, D. (1993) ‘Introductory Issues’, in Current Issues in the Economics of Welfare (eds. N. Barr, D. Whynes). London: MAcMillan, pp. 1-20 Barr, N., Harbison, R. W. (1994) ‘Hopes, Tears, and Transformation. Social Policy Suggestions for Postsocialist Europe’, in Transition. Washington: Transition Economics Division. Policy Research Department. The World Bank, Vol.5 no.8, October, pp. 5-6 Beckerman, W. (1979) Poverty and the Impact of Income Maintainance Programmes. Geneva: ILO Bogetic, Z., Fox, L. (1993) Incomes Policy During Stabilization: A Review and Lessons From Bulgaria and Romania, Washington: Internal Discussion Papers: European and Central Asia Region, World Bank Bradshaw, J. (1993a) ‘Developments in Social Security Policy’, in New Perspectives on the Welfare State in Europe (ed. C. Jones). London: Routledge, pp. 43-63 Bradshaw, J. (1993b) ‘Rediscovering Budget Standards’, in The European Face of Social Security (eds. J. Berghman, B. Cantillon). UK: Avebury, pp.60 - 76 Bramley, G., Hill, M. (1986) Analysing Social Policy. Oxford: Basil Blackwell Brunsson, N. (1989) The Organisation of Hypocrisy - Talk, Decisions and Actions in Organisations. Chichester: John Wiley &Sons Carlsson, J., Koehlin, G., Ekbom, A. (1994) The Political Economy of Evaluation. London: MAcMillan Press Chadeau, A. (1992) ‘What Is Households’ Non-MArket Production Worth’, in OECD Economic Studies, no. 18, Spring Conway, F., Pop, L., Zamfirescu, V. (2000): Romania: Analysis of Local Financing for Child Protection Services. Report prepared by Urban Institute for USAID Cornia, G. A., Stewart, F. (1995) ‘Two Errors of Targeting’, in Public Spending and the Poor. Theory and Evidence (eds. D. van de Walle, K. Nead). Washington: IBRD-WB, pp. 350-386 Deacon, B. (1993) ‘Developments in East European Social Policy’, in New Perspectives on the Welfare State in Europe (ed.C. Jones). London: Routledge, pp. 177-197 Dhanji, F. et al ( 2000): Romania. Social Protection and the Poor, forthcoming DiMaggio, J. P., Powell, W. W. (1991) ‘Introduction’, in The New Institutionalism in Organisational Analysis (eds. J. P. DiMaggio, W.W. Powell). London: University of Chicago Press 288 Decembrie 2000

Evaluation project
Dustmann, C., Micklewright, J. (1993) ‘Benefits, Incentives and Uncertainty’, in Current Issues in the Economics of Welfare (eds. N. Barr, D. Whynes). London: MAcMillan, pp. 87-104 Dziewiecka-Bokun, L. (1994) ‘Social Policy in a Post-Socialist Vacuum’, in Eastern European Development and Public Policy (eds. S. Nagel, V. Rukavishnikov). London: MAcMillan Press, pp. 105-117 Esping-Andersen, G., Micklewright, J.(1991) ‘Welfare State Models in OECD Countries: An Analysis for the Debate in Central and Eastern Europe’, in Chil

Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială

289

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României, din perspectiva minimului de trai decent al anilor ‘90
Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU

Precizări conceptuale
Deúi unele orientări teoretice mai radicale neagă valoarea cognitivă úi necesitatea utilizării unui prag al sărăciei, propunând o seamă de metode de evaluare a sărăciei de tip ordinal (1), în fapt, cele mai multe dintre conceptele utilizate în prezent în cadrul teoriei privind fenomenul sărăciei s-au structurat în jurul conceptului de minim de trai sau prag al sărăciei. Dincolo de valoarea pur cognitivă a conceptului de prag al sărăciei, acesta mai prezintă úi un interes de ordin operaĠional, deoarece el stă la baza fundamentării celor mai numeroase programe de protecĠie socială, care vizează atenuarea impactului social al fenomenului sărăciei. Fenomenul sărăciei a fost úi este prezent, mai mult sau mai puĠin, în toate tipurile de comunităĠi umane úi în toate timpurile. El are însă expresii diferite de la o epocă la alta úi de la o Ġară la alta. Cauzele care duc la apariĠia úi perpetuarea sărăciei sunt studiate sistematic de relativ puĠin timp. Bazele teoretice privind studierea sărăciei, ca fenomen social, s-au pus la sfârúitul secolului trecut. De atunci úi până în prezent, domeniul a acumulat numeroase dezvoltări teoretico-metodologice úi a prilejuit numeroase dezbateri. Practicile măsurării úi analizei sărăciei din Europa úi din lume, fac încă obiectul unor aprinse controverse între specialiúti. Diversele metode utilizate pentru măsurarea sărăciei pornesc de la definirea acesteia. Cele mai multe definiĠii ale sărăciei se fundamentează pe concluziile ce se desprind în urma stabilirii prin metode útiinĠifice, a unei linii de demarcaĠie între cei mai săraci úi cei mai puĠin săraci. Persoanele sau familiile care beneficiază de un standard de viaĠă situat sub această linie de demarcaĠie numită convenĠional pragul sărăciei sunt considerate sărace. Aúadar, conceptul de sărăcie poate fi definit în mai multe feluri, în funcĠie de perspectiva de analiză aleasă. Această perspectivă este delimitată de locul, timpul, nivelul general de dezvoltare al comunităĠii supuse atenĠiei úi chiar de obiectivele teoretice úi practice ale analistului. Dincolo de orice perspectivă 290 Decembrie 2000

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României
aleasă însă, fenomenul sărăciei este real úi produce consecinĠe durabile în sfera dezvoltării umane. Dintre numeroasele definiĠii ale sărăciei existente până în prezent, cea mai relevantă pentru spaĠiul european actual pare a fi aceea a EUROSTAT (Oficiul Statistic al ComunităĠii Europene), adoptată prin Decizia Consiliului din 19 decembrie 1984, în care se precizează “Săracii sunt persoanele, familiile úi grupurile de persoane ale căror resurse (materiale, culturale úi sociale) sunt atât de limitate încât le exclud de la un nivel de viaĠă minim acceptabil în statele în care trăiesc” (2,3,4). În perioada modernă, forme noi de sărăcie afectează un număr tot mai mare de oameni. Europa ultimului deceniu, úi în special Europa de Est a cunoscut o extindere úi o adâncire fără precedent în timp de pace, a fenomenului sărăciei. În principiu, sărăcia combină trei circumstanĠe nefavorabile: un nivel de viaĠă inferior unui minim social acceptabil, o diminuare severă a autonomiei care situează individul într-o poziĠie de dependenĠă faĠă de mediul social în care trăieúte úi limitarea extremă a unor perspective de depăúire a situaĠiei respective. Ca urmare, excluderea socială a celor săraci apare ca un fenomen complementar cu fenomenul sărăciei. De aceea, în timp ce numeroase analize definesc sărăcia ca insuficienĠă a resurselor raportate la pragul sărăciei (care diferă de la o Ġară la alta) altele o asociază cu problemele inegalităĠii accesului la dezvoltarea umană pentru diverse categorii socio-economice, sau cu precaritatea condiĠiilor de viaĠă úi deprivarea socio-economică într-un context socio-politic dat. FaĠă de aceste abordări oarecum complementare, deúi pe unele pasaje ele pot să pară contradictorii, se impune necesitatea realizării unui corp teoretico-metodologic unificator care să surprindă aspectele fundamentale ale manifestării sărăciei în perioada modernă, în diverse tipuri de comunităĠi umane. Această necesitate rezultă úi din relativitatea diverselor concepte utilizate în teoriile actuale, care derivă din limitele inerente ale fiecărei metodologii de evaluare úi analiză a realităĠii concrete. Preocuparea mediilor útiinĠifice úi a instituĠiilor din România, precum úi a organismelor internaĠionale abilitate, de a găsi cea mai bună metodologie de determinare a sărăciei, aplicabilă în cazul Ġării noastre, pare mai degrabă o dispută prelungită. În timp ce societatea civilă aúteaptă măsurile de combatere a sărăciei sau de atenuare a efectelor acesteia, instituĠiile caută încă o strategie comună care să definească cine anume sunt săracii din România úi câĠi sunt ei. În spatele acestei delicate probleme, politicienii ezită să accepte ca oficială oricare dintre estimările avansate separat de către cei ce realizează prin mijloace specifice astfel de analize. Această atitudine face ca măsurile luate să fie fragile úi influenĠate mai ales de situaĠiile de criză. În fapt, rezolvarea problemei nu stă atât în punerea de acord a specialiútilor, cât în conútientizarea clasei politice că fenomenul sărăciei este, oriunde în lume, departe de a fi evaluat cu rigurozitate. Aceasta însă nu înseamnă că formele de protecĠie promovate de autorităĠi, nu îúi pot face cu eficienĠă simĠită prezenĠa. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 291

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU
În urma dezbaterilor asupra metodelor de evaluare a fenomenului sărăciei, s-au conturat trei concepte distincte care servesc la aprofundarea analizei din perspective diferite: - Sărăcia absolută care se defineúte în raport cu un minim absolut de subzistenĠă, determinat în funcĠie de nevoile-obligaĠii (hrană, îmbrăcăminte, încălĠăminte, locuinĠă, etc.), costul agregat al bunurilor úi serviciilor care definesc aceste necesităĠi demarcând pragul absolut al sărăciei; - Sărăcia relativă care pune în discuĠie poziĠia economico-socială a individului în raport cu nivelul general al bunăstării populaĠiei de care aparĠine acesta; - Sărăcia subiectivă care se defineúte utilizând anumite criterii psihologice ce derivă din opinia consumatorilor de bunuri úi servicii. Indicatorii cei mai frecvent utilizaĠi în descrierea amplorii úi intensităĠii sărăciei, ca úi în procesul de fixare a pragurilor sărăciei, sunt de expresie monetară. Aceúti indicatori vizează în mod direct nivelul veniturilor realizate de diverse tipuri de consumatori: indivizi, familii, gospodării úi indirect, puterea de cumpărare a acestora. De-a lungul timpului, cele mai numeroase întrebări s-au structurat în jurul criteriilor care stau la baza fixării pragurilor sărăciei prin utilizarea unor indicatori monetari. Pornind de la condiĠiile socio-economice ale unei societăĠi date, ce este mai relevant de luat în calcul: veniturile individului, familiei sau gospodăriei. În evaluarea stării de sărăcie trebuie luate în calcul doar veniturile sau úi situaĠia de patrimoniu, educaĠia, starea de sănătate etc. a celui vizat? La evaluarea veniturilor trebuie luate în calcul toate sursele de venituri, numai anumite surse, úi care dintre ele? Răspunsurile la aceste întrebări sunt extrem de importante deoarece ele produc consecinĠe diferite în planul formulării politicilor sociale de intervenĠie în sensul atenuării impactului social al sărăciei. Fiecare dintre cele trei concepte definite anterior ca úi modalităĠile de operaĠionalizare a acestora se aplică în situaĠii distincte în cercetarea socială. Conceptul de sărăcie absolută deúi este destul de contestat ca urmare a dificultăĠilor de cuantificare strictă a nevoilor-obligaĠii, este frecvent utilizat în situaĠiile de sărăcie extremă care vizează fondul de supravieĠuire al capitalului uman. Diversitatea nevoilor de bază ca úi evoluĠia acestora în timp constituie principalele piedici în realizarea unor comparaĠii internaĠionale din perspectiva sărăciei absolute. Adâncirea fenomenului sărăciei în Ġările est europene din anii '90 a conferit o relevanĠă nouă acestui concept, deoarece acest fenomen a atins, în cele mai multe Ġări, limite ce justifică utilizarea lui în formularea unor politici sociale de intervenĠie. Acest fapt nu înseamnă însă că problema sărăciei nu se pune, úi pentru Ġările Europei de Est, în termenii supravieĠuirii sociale dincolo de supravieĠuirea fizică. În fapt este greu, dacă nu chiar imposibil de stabilit ce poate afecta, la un moment dat, mai mult, sentimentul de satisfacĠie - ameninĠările la adresa supravieĠuirii sociale sau la adresa celei fizice. 292 Decembrie 2000

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României
De aceea, char úi în cazul societăĠilor foarte sărace, cum sunt în prezent unele societăĠi din Europa de Est, sărăcia relativă constituie un indicator pertinent. El se defineúte în raport cu un context socio-economic determinat, pornind de la normele de consum úi de la conceptul de bunăstare consacrat úi acceptat în cadrul societăĠii respective. În analizele realizate de OCDE úi UE acest concept este preferat deúi aceste organisme utilizează metodologii diferite pentru evaluarea pragului sărăciei relative. Specialiútii apreciază că cifrele publicate de aceste instituĠii pentru sărăcia relativă din diverse Ġări măsoară mai mult inegalitatea veniturilor úi mai puĠin efectele complexe produse de incidenĠa socială a sărăciei relative. Indicatorul sărăciei relative este totuúi cel mai utilizat în realizarea unor comparaĠii internaĠionale. Remarcăm însă că în ultimii ani '90, PNUD a recurs din nou la indicatorul sărăciei absolute, ceea ce constituie, în sine, o recunoaútere implicită, la nivel internaĠional, a faptului că în estul Europei, sărăcia a atins cote ce vizează însăúi supravieĠuirea biologică a populaĠiei.

Metode de determinarea pragurilor de sărăcie
Pragul de sărăcie constituie un etalon al dezvoltării economico-sociale a oricărei societăĠi umane. El trasează o linie de demarcaĠie între cei consideraĠi săraci úi cei mai puĠini săraci, útiut fiind că, imediat deasupra liniei de prag, se găsesc indivizi aflaĠi într-o situaĠie de precaritate economică ce îi poate oricând coborî sub pragul sărăciei. De aceea programele de protecĠie socială selective, care condiĠionează divers eligibilitatea beneficiarilor, trebuie să aibă în vedere nu numai populaĠia situată în mod cert sub pragul sărăciei ci úi populaĠia situată într-o zonă de precaritate, economică, sau zonă de risc socio-economic, ce poate fi definită în mod legal. Pentru populaĠia din zona de risc, pot fi elaborate măsuri de protecĠie socială cu caracter preventiv, pentru ca probabilitatea intrării acesteia în conul de umbră al pragului sărăciei să scadă cât mai mult cu putinĠă. În principiu, pragul de sărăcie este exprimat printr-un nivel al veniturilor sau cheltuielilor determinat pentru o anumită unitate de consum (individ, familie, gospodărie etc.). El serveúte ca termen de comparaĠie pentru toate celelalte venituri sau cheltuieli ale unităĠilor de consum, pentru a stabili câte dintre acestea se situează sub pragul sărăciei sau în zona de risc. În funcĠie de cele trei categorii de sărăcie ce pot fi identificate, úi pragurile de sărăcie pot fi absolute, relative sau subiective. Pragul de sărăcie absolută presupune în variabilitatea volumului fizic al consumului apreciat ca strict necesar, adică parametrii cantitativi (economici úi socio-culturali) constanĠi într-un anumit timp úi spaĠiu geografic (considerat relativ omogen). Toate metodele de determinare a pragului absolut al sărăciei au drept principală ancoră normele de consum alimentar recomandate de nutriĠioniúti. Pentru estimarea cheltuielilor minime necesare asigurării consumului alimentar pot fi utilizate metoda coúului alimentar normativ sau metoda coúului alimentar statistic. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 293

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU
Cheltuielile pentru consumul nealimentar se determină utilizând trei metode: metoda calorică, metoda proporĠiei cheltuielilor alimentare úi metoda normativă (5). Metoda calorică se sprijină pe fixarea unui prag energetic (caloric) úi pe determinarea nivelului cheltuielilor de consum sau al venitului necesar pentru atingerea limitei respective. Metoda include automat în cheltuielile totale de consum o sumă corespunzătoare consumului nealimentar úi de servicii. Metoda proporĠiei cheltuielilor alimentare utilizează, de asemenea un prag caloric, dar estimează úi costul coúului alimentar care poate asigura aportul caloric respectiv. Costul coúului alimentar stabilit anterior, se divide la proporĠia costului alimentelor în totalul cheltuielilor de consum pentru anumite tipuri de gospodării. Metoda normativă utilizează normele de consum minim de bunuri nealimentare úi servicii, stabilite prin diverse metodologii. Pe baza aceloraúi normative de consum recomandate de nutriĠioniúti úi având în vedere cheltuielile nealimentare ale gospodăriilor, I.C.C.V. a elaborat o scală proprie de echivalenĠă a pragurilor de sărăcie: primul adult sub 60 de ani 1,0; primul adult peste 60 de ani 0,8; următorii adulĠi sub 60 de ani 0,7; următorii adulĠi peste 60 de ani 0,6; copil peste 14 ani 0,8; copil sub 14 ani 0,6. Pe lângă metodele descrise mai sus, pentru calcularea minimului de trai, pot fi utilizate úi alte metode. În esenĠă însă, acestea constituie hibrizi ale metodelor de mai sus. Pragul sărăciei relatice se determină pe baza distribuĠiei statistice a populaĠiei (a gospodăriilor) în funcĠie de o variabilă instrumentală sau un set de variabile. Determinarea pragului sărăciei relative în funcĠie de nivelul veniturilor sau al cheltuielilor de consum presupune existenĠa unor surse de date fiabile úi uúor accesibile, condiĠii care în practică, de obicei, se obĠin cu costuri relativ mari. Între venituri úi cheltuieli, acestea din urmă prezintă o mai mare relevanĠă pentru aproximarea veniturilor permanente, măsurând, în acelaúi timp resursele formale úi informale ale gospodăriilor. Pragul sărăciei relative se poate determina prin: - metoda decilelor, acesta situându-se la limita superioară a primei decile (în prima decilă situându-se 10% din numărul total al gospodăriilor, care sunt considerate sărace). Dacă se consideră sărace 20% din totalul gospodăriilor, pragul de sărăcie se trasează la limita superioadă a quintilei inferioare; - metoda mediilor sau medianelor distribuĠiei unei variabile instrumentale (venituri sau cheltuieli). Trasarea pragului în acest caz se poate face arbitrar, la nivelul 40, 50 sau 60%, dar stabilirea respectivă va induce limite sau restricĠii diferite în proiectarea politicilor sociale de intervenĠie. Utilizarea medianei sau a mediei este de asemenea arbitrară. Mediana este totuúi o măsură mai stabilă a tendinĠei centrale de structurare a veniturilor. 294 Decembrie 2000

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României
Pragul de sărăciei subiectivă se bazează pe percepĠia úi autoaprecierea indivizilor cu privire la ceea ce înseamnă venituri minime necesare pentru acoperirea nevoilor proprii. Există mai multe metode de investigare a acestuia: - Metoda venitului minim, propusă de Goedhart, se bazează pe răspunsurile la întrebarea:”Ce nivel de venit consideraĠi dumneavoastră personal a fi absolut minimal?” (10) - Metodeta UniversităĠii Leyden utilizează o scală de valori ale veniturilor corespunzătoare următoarelor niveluri de trai: inacceptabil, rău, insuficient, suficient, bun, úi foarte bun. Întrebarea tipică este: ”VreĠi să indicaĠi venitul care, în opinia dumneavoastră trebuie să corespundă fiecăreia din categoriile următoare...” - Metoda Centrului de politică socială elaborată de Deleeck (ú.a.), se bazează pe o întrebare evaluativă:”ğinând cont de veniturile efective ale gospodăriei dvs., reuúiĠi să vă acoperiĠi necesităĠile?” Răspunsurile sunt sugerate de o grilă cu 6 opĠiuni posibile: f. greu, greu, destul de greu, destul de uúor, uúor, f. uúor. - Metoda I.C.C.V. utilizează o întrebare asupra nivelului considerat absolut necesar al venitului minim (ex: În momentul de faĠă vă consideraĠi sărac? SunteĠi mulĠumit de veniturile actuale ale familiei dvs?). I.C.C.V. foloseúte pragul sărăciei subiective úi pentru a verifica pragurile de sărăcie determinate prin metode obiective. Remarcabil este faptul că nivelul subiectiv al pragului sărăciei este foarte apropiat de pragul decent determinat prin metode obiective.

Raportul venituri salariale/minim de trai, în România anilor ‘90
Pentru evaluarea sărăciei din România au fost utilizate două metode de determinare a pragului sărăciei absolute: o variantă a metodei proporĠiei alimentare dezvoltată de Ravallion úi aplicată într-un Raport al Băncii Mondiale (6) úi metoda normativă sau a coúului úi bugetului minim de consum, aplicată în diverse variante în cercetările ICCV, IEN úi INCSMPS (7, 8, 9). Elementul de noutate cu care ICCV a îmbogăĠit teoria pragului de sărăcie, constă în faptul că acesta a determinat alături de pragul de subzistenĠă úi un prag al sărăciei vizând un trai decent, care cuprinde bunurile úi serviciile absolut necesare pentru desfăúurarea unei vieĠi normale, în contextul societăĠii româneúti, la nivelul anului 1994. Acest prag poate fi în multe privinĠe, sub ceea ce societatea românească poate considera, în prezent ca fiind un minim decent. Să nu uităm însă, că deúi, cele mai numeroase dimensiuni ale modului de viaĠă din România actuală s-au conturat îndeosebi la sfârúitul anilor ‘70 -’80, în anii ‘90, România a înregistrat o puternică influenĠă a modelelor de consum vest-europene, ceea ce probabil, a schimbat mult datele problemei, aúa cum se prezentau acestea la nivelul anului 1994. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 295

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU
În România, dintotdeauna au existat săraci. În anii comunismului nu se vorbea despre ei. Pentru a le nega chiar úi conceptual existenĠa, regimul comunist a mers până la desfiinĠarea serviciilor de asistenĠă socială. Deúi în epoca socialistă polarizarea socială era mai aplatizată în România, existau úi atunci doi poli: cel al belúugului nelimitat úi cel al sărăciei absolute. Între aceste două extreme se situa marea masă a populaĠiei care trăia din salariu - în oraúe - úi, din ceea ce reuúea să producă úi să comercializeze, în mediul rural. ùi atunci, úi în prezent, o parte din populaĠia aflată la polul sărăciei, a fost úi este lipsită de condiĠii care să-i permită chiar úi acel nivel minim de trai, definit în raport cu standardul economic absolut necesar pentru a satisface nevoile de consum la un nivel de subzistenĠă. Rata sărăciei absolute calculată după metoda normativă a I.C.C.V., la nivelul anului 1995, relevă că, utilizând variabila veniturilor totale (fără taxe úi impozite) 22,1% din gospodăriile româneúti (úi 28,2% dintre persoane) se situau sub pragul de subzistenĠă, în timp ce utilizând indicatorul cheltuielilor totale (fără taxe úi impozite), 22,7% dintre gospodării (úi 28,7% dintre persoane) se situau sub pragul de subzistenĠă. Sub nivelul pragului decent trăiau (în 1995) între 44 úi 45,4% dintre gospodăriile româneúti úi între 51,1 úi 52,2% dintre persoane (11). Deosebirile dintre minimul decent úi cel de subzistenĠă derivă din faptul că, la determinarea pragului de subzistenĠă au fost eliminate o serie de cheltuieli în afara cărora este aproape de neconceput o viaĠă civilizată, în etapa actuală de dezvoltare a Ġării noastre (cheltuielile pentru servicii culturale, poútă úi telecomunicaĠii etc.). În acelaúi timp au fost drastic diminuate o seamă de cheltuieli după cum urmează: - cheltuielile pentru energia electrică - la mai puĠin de 1/3 din valoarea aferentă minimului decent, de vreme ce consumatori de genul frigider, radio, TV etc. nu există în gospodăriile celor foarte săraci; cheltuielile cu aparatura electrocasnică acoperă doar costul unui fier de călcat; - cheltuielile pentru rechizite úcolare úi alte articole de papetărie au fost diminuate la jumătate, în condiĠiile, în care, este útiut, preĠurile la aceste articole cresc aproape în fiecare lună; - cheltuielile cu articolele de uz gospodăresc au fost reduse la 1/6. În anul 1994, I.C.C.V. a realizat compararea pragurilor de subzistenĠă (MS) úi decent (MD) cu pragul elaborat de Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale (MM). Rezultatele acestei comparaĠii sunt prezentate în tabelul nr.1. Datele indică o concentrare a gospodăriilor între minimul de subzistenĠă úi cel decent cu o frecvenĠă de 36,1 % la gospodăriile cu venituri permanente úi de 40,2 % la cele cu venituri permanente, autoconsum úi venituri ocazionale. Precizăm că veniturile ocazionale pot avea ca surse: încasări din proprietăĠi (chirii, dividende, profit), valorificarea unor produse - animale, vegetale, sau exploatarea unor maúini úi unelte agricole, precum úi a animalelor de tracĠiune.

296

Decembrie 2000

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României
Tabelul nr. 1 SituaĠia gospodăriilor în funcĠie de cele trei praguri –%–
Total gospodării 2391 din care cu: venit permanent venit permanent + autoconsum venit total (perm.+autcons+ +ocazional) <MM 20,9 9,9 8,5 > MM < MS 28,2 27,7 25,7 > MS < MD 36,3 39,9 40,2 > MD 14,6 22,5 25,6

Legendă: MM-pragul Ministerului Muncii; MS - minimul de subzistenĠă; MDminimul decent. Sursa: Baza de date a I.C.C.V. - "Dimensiuni ale sărăciei în România 1994" coord. C.Zamfir, date calculate de A. Mihăilescu. Ponderea gospodăriilor situate între pragul MM úi MS scade de la 28,1% (venituri permanente), la 27,7 % când se adaugă autoconsumul úi la 25,7 % când apar úi veniturile ocazionale. Observăm că ponderile gospodăriilor poziĠionate peste MD cresc odată cu creúterea numărului surselor de venituri, adică de la 15 % (cu venit permanent) la 23% când se adaugă autoconsumul úi la 26 % când apar úi venituri ocazionale. În cadrul I.C.C.V., cele două valori ale minimului de trai MS úi MD se actualizează anual, Ġinând cont de indicii preĠurilor de consum la produsele alimentare, nealimentare úi de tarifele serviciilor. În cele ce urmează, prezentăm evoluĠia raportului venituri salariale/minim de trai decent, pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori, la nivelul fiecărei luni octombrie a deceniului zece.

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1990
Analiza veniturilor pentru o familie de patru persoane, din care doi copii în întreĠinere, a relevat următoarele situaĠii: familia cu două salarii medii se plasa peste pragul decent cu 115% , urmată de cea cu un salariu mediu plus un salariu minim situată cu 58% peste pragul decent, úi cea cu un salariu mediu, situată cu 12% peste minimul decent de trai. O situaĠie gravă prezenta familia cu un salariu minim - sub pragul decent cu 54%, deci aproape la jumătate din posibilităĠile acestui nivel de trai (tabelul nr. 2). Aúadar, în anul 1990, salariile minime nu acopereau necesarul minim de trai decent. Manifestate în etape succesive, sub impulsul etapelor liberalizării preĠurilor 1, creúterile de preĠuri au imprimat o continuă úi puternică tendinĠă de scădere a puterii de cumpărare.
1

Liberalizarea adaosului comercial a permis agenĠilor economici să mărească preĠurile foarte mult ca urmare a penuriei de pe piaĠă în special la produsele alimentare.

Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială

297

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU
Tabelul nr. 2 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1990 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % 2 Venituri Venit/prag un salariu minim 46,1 doua salarii minime 80,0 un salariu mediu 112,4 un salariu minim+un salariu mediu 158,4 doua salarii medii 215,8 Sursa: Datele publicate de C.N.S. cu privire la venituri; Baza de date a I.C.C.V. cu privire la (MD) minimul decent; calcule realizate de dr.Gh. Barbu. Eliminarea subvenĠiilor bugetare (octombrie 1990-martie 1991), introducerea TVA, modificarea cursului de schimb valutar au condus în martie 1991 la o creútere a preĠurilor cu aproximativ 80% faĠă de octombrie 1990, la acea parte a bunurilor úi serviciilor de consum care nu au fost considerate de strictă necesitate. MenĠionăm că în aceeaúi perioadă (octombrie 1990-martie 1991) scăderea puterii de cumpărare a veniturilor a fost compensată parĠial pentru salariaĠi (750 lei lunar). În luna noiembrie au avut loc indexări ale salariilor, cu ocazia negocierii acestora, sau în urma miúcărilor revendicative.

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1991
Datele din tabelul nr. 3 relevă o scădere a puterii de cumpărare, rezultat al micúorării veniturilor reale în raport cu preĠurile pieĠei, pentru familia ale cărei venituri erau constituite doar dintr-un salariu minim pe economie - plasată cu 60 % sub minimul decent. Pentru familiile care au în plus úi un ajutor de úomaj, veniturile se plasau cu 17 % sub nivelul decent de trai. Se observă o înrăutăĠire a situaĠiei la familia cu un salariu mediu, poziĠionată sub prag cu deficit de venituri de 19 %. FluctuaĠiile apărute în domeniul raportului venituri/prag de sărăcie, în anul 1991, sunt consecinĠa liberalizării preĠurilor (aprilie-iunie 1991) la produsele alimentare, medicamente, săpun úi detergenĠi, articole pentru copii, cărĠi úi rechizite úcolare. Aceasta a determinat o creútere a nivelului general al preĠurilor de consum cu 26,5 % în aprilie, úi cu 144,5 % în iunie 1991, faĠă de octombrie 1990. MenĠionăm că în aprilie 1991 au avut loc creúteri mari (de peste două ori) ale preĠurilor la produsele alimentare ale căror preĠuri au fost până atunci menĠinute nemodificate, precum úi la cele ale căror preĠuri suferiseră înainte creúteri mici, sau numai la unele sortimente (pâine, ulei, carne, peúte, conserve din fructe, zahăr). În luna iulie, s-au înregistrat unele scăderi de preĠuri la produsele de sezon: legume, cartofi, ouă.
2

La toate variantele de calcul ale veniturilor pe perioada analizată oct.1990-oct.1997 au fost incluse si alocaĠiile pentru doi copii aflaĠi în întreĠinere.

298

Decembrie 2000

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României
Tabelul nr. 3 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1991 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 39,8 două salarii minime 73,5 un salariu mediu 81,3 un salariu minim+un ajutor de úomaj 83,4 un salariu minim+un salariu mediu 121,0 un salariu mediu+un ajutor de úomaj 124,9 două salarii medii 156,4 Sursa: Datele publicate de C.N.S. cu privire la venituri; Baza de date a I.C.C.V. cu privire la (MD) minimul decent; calcule realizate de dr.Gh. Barbu. La mărfurile nealimentare, preĠurile au crescut însă cu 21,3 %, la această creútere contribuind îndeosebi articolele de îmbrăcăminte úi încălĠăminte, articolele chimice, produsele culturale, articolele de igienă, cosmetică, medicamente úi materiale de construcĠii. Tarifele la servicii au crescut cu 28,2 %. Pentru a păstra un raport suportabil venituri/preĠuri, în perioada aprilie-iunie 1991, s-au acordat compensaĠii salariale într-un cuantum de 2875 lei lunar brut (2100 lei net), ceea ce a determinat creúterea cu peste 60% a salariului mediu nominal, faĠă de octombrie 1990. Suma alocaĠiilor pentru doi copii a crescut cu 44,7 % faĠă de octombrie 1990. Anul 1991 a marcat apariĠia úomerilor în peisajul social al Ġării. Creúterea numărului lor era iminentă úi a indus degradarea vertiginoasă a condiĠiilor de existenĠă pentru multe familii de salariaĠi. InfluenĠa economică a úomajului a fost dublată de influenĠa inflaĠiei úi a altor factori ce au acĠionat asupra scăderii puterii de cumpărare a tuturor categoriilor de venituri ale populaĠiei.

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1992
Anul 1992 aduce o înrăutăĠire a condiĠiilor de viaĠă pentru toate categoriile de populaĠie, familia cu un salariu minim, plasându-se sub nivelul minim de trai decent cu circa 75 %, iar cea cu un salariu mediu úi cea cu două salarii minime cu circa 54 % sub pragul decent (tabelul nr. 4). Mai puĠine dificultăĠi are familia care dispune de două salarii medii (sub prag cu 12 %) úi cea cu un salariu mediu úi un ajutor de úomaj (sub prag cu 17 %). În corelaĠie cu creúterea preĠurilor, au urmat două etape de indexare a salariilor (mai-august 1992) cu 65 %, faĠă de octombrie 1991, úi cu 17,4%, faĠă de aprilie 1992. Aceasta a fost urmată de o indexare cu 20 % a salariilor de bază din unităĠile finanĠate de la bugetul public naĠional úi o compensare-indexare medie pe salariat de 9000 lei brut, în luna noiembrie, ceea ce a condus la o creútere medie a salariilor cu 17,7 % faĠă de septembrie-octombrie 1991. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 299

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU
Tabelul nr. 4 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1992 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 25,4 un salariu mediu 46,0 două salarii minime 46,7 un salariu minim+un ajutor de úomaj 62,5 un salariu minim+un salariu mediu 71,4 un salariu mediu+un ajutor de úomaj 83,1 două salarii medii 87,9 Sursa: Datele publicate de C.N.S. cu privire la venituri; Baza de date a I.C.C.V. cu privire la (MD) minimul decent; calcule realizate de dr.Gh. Barbu. Analiza comparativă a indicelui veniturilor medii nete salariale úi a indicelui total al preĠurilor a prefigurat însă un raport de 1/2,5 în octombrie 1992 faĠă de aceeaúi lună a anului 1990 (respectiv 1/2,8 pentru produsele alimentare), deci o creútere de aproape 2,5 ori a preĠurilor faĠă de salarii.

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1993
În anul 1993 a avut loc, o depreciere a veniturilor în ansamblu. O situaĠie economică deosebit de gravă se creează pentru familia ale cărei venituri provin dintr-un salariu minim (sub prag cu 80 %), din două salarii minime, sau dintr-un salariu mediu (sub prag cu 63 %), sau dintr-un salariu mediu úi un salariu minim (cu 43 % sub prag). Tabelul nr. 5 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1993 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 20,1 două salarii minime 36,7 un salariu mediu 37,2 un salariu minim+un ajutor de úomaj 43,7 un salariu minim+un salariu mediu 53,7 un salariu mediu+un ajutor de úomaj 60,8 două salarii medii 71,0 Sursa: Datele publicate de C.N.S. cu privire la venituri; Baza de date a I.C.C.V. cu privire la (MD) minimul decent; calcule realizate de dr.Gh. Barbu. 300 Decembrie 2000

EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României
În anul 1993, în vederea acoperirii distanĠei dintre indicele de creútere a preĠurilor úi indicele de creútere a salariului real, s–a acordat salariaĠilor o compensaĠie de 10160 lei brut lunar, începând cu aprilie, ca urmare a eliminării în întregime a subvenĠiilor. În anul 1993, a avut loc o adevărată explozie a preĠurilor. În intervalul octombrie 1992–octombrie 1993, indicele general al preĠurilor crescut de peste 4 ori, comparativ cu indicele veniturilor medii nete salariale, care a crescut de numai 3,3 ori. Dacă în octombrie 1990, familia cu doi copii în întreĠinere ce dispunea doar de un salariu minim era singura în incapacitate de a–úi asigura cele necesare minimului de trai, în octombrie 1993, îúi putea acoperi aceste cheltuieli doar familia cu două salarii medii.

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1994
Deúi are loc o succesiune de indexări în intervalul de timp ianuarie–martie 1994, cu 24800 lei lunar (brut) (H.G. nr.34/1994), urmată în aprilie–iunie de o indexare cu 19350 lei lunar (brut) (H.G. nr.177/1994) úi respectiv în iulie– septembrie cu 10100 lei lunar (brut) (H.G. nr.443/1994), preĠurile bunurilor de consum necesare populaĠiei, în luna octombrie 1994 au fost mai mari cu 137,9% pe total, faĠă de octombrie 1993, cu 166,7 % la produsele alimentare de origine vegetală úi cu 101,6 % la produsele alimentare de origine animală. Aceasta a dus la menĠinerea unui raport între indicele preĠurilor de consum úi indicele câútigului salarial mediu net de 108,4 % faĠă de octombrie 1993. SituaĠia familiilor cu doi copii în întreĠinere se prezenta astfel: doar cuplurile ale căror venituri erau constituite din două salarii medii aveau posibilitatea acoperirii cheltuielilor necesare unei existenĠe decente de viaĠă în proporĠie de 75 %; un salariu minim úi unul mediu acoperea doar jumătate din MD, la fel ca úi un salariu mediu úi un ajutor de úomaj. O situaĠie dramatică prezenta familia ale cărei venituri se constituiau dintr–un salariu minim (82% sub prag) úi cea care pe lângă un salariu minim mai conĠinea úi un ajutor de úomaj (71% sub prag). Tabelul nr. 6 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1994 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 17,7 un salariu minim+un ajutor de úomaj 29,0 două salarii minime 32,3 un salariu mediu 39,0 un salariu mediu+un ajutor de úomaj 50,4 un salariu minim+un salariu mediu 53,5 două salarii medii 74,9 Sursa: Datele publicate de C.N.S. cu privire la venituri; Baza de date a I.C.C.V. cu privire la (MD) minimul decent; calcule realizate de dr.Gh. Barbu. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 301

Adina MIHĂILESCU, Mariana STANCIU

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1995
În luna octombrie a anului 1995, au avut loc creúteri de preĠuri în principal la produsele alimentare (legume, fructe, ulei comestibil, făină, ouă, zahăr, tutun, medicamente) úi la îngrijirea medicală, salubritate, apă, transport, combustibili, dar úi la unele produse de uz casnic (mobilă, frigidere). Rata inflaĠiei în octombrie s–a situat peste nivelul ritmului mediu înregistrat în lunile anterioare. Tabelul nr. 7 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul1995 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi si doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 16,4 un salariu minim+un ajutor de úomaj 27,8 două salarii minime 29,9 un salariu mediu 46,6 un salariu mediu+un ajutor de úomaj 58,0 un salariu minim+un salariu mediu 60,0 două salarii medii 90,2 Sursa: Datele publicate de C.N.S. cu privire la venituri; Baza de date a I.C.C.V. cu privire la (MD) minimul decent; calcule realizate de dr.Gh. Barbu. Familia ce dispunea de un salariu mediu úi un salariu minim, sau de un salariu mediu úi un ajutor de úomaj, îúi putea acoperi doar 60 % din cheltuielile zilnice ale unui trai decent. Aceasta echivala cu o uúoară creútere a puterii de cumpărare, cu 10 % în 1995 faĠă de 1994. Rămân identice, cu anul 1994, situaĠiile cuplurilor ale căror venituri se constituie dintr–un salariu minim. Din nou o creútere cu circa 15 procente al indicatorului venituri/prag de sărăcie – în anul 1995 faĠă de 1994 – se înregistrează la veniturile constituite din două salarii medii (tabelul nr.7).

Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1996
Anul 1996 marchează o nouă scădere a standardului de viaĠă al populaĠiei. Doar cuplul cu două salarii medii poate acoperi, circa 80 % din cheltuielile lunare aferente unui trai decent, în timp ce cuplurile care dispun de un salariu mediu úi unul minim se poziĠionează aproape de jumătatea pragului decent de viaĠă.

302

Decembrie 2000

8 două salarii medii 78. Două salarii minime acopereau doar o pătrime din minimul decent de trai. Barbu. 9 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1997 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 15. Tabelul nr. Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1997 În anul 1997.1 un salariu minim+un salariu mediu 55.0 două salarii minime 25.C. cu privire la venituri.N.4 un salariu mediu 41.3 Sursa: Datele publicate de C. cu privire la venituri.Gh. calcule realizate de dr. apei calde etc.2 un salariu mediu 43.5 un salariu minim+un salariu mediu 51.S. calcule realizate de dr. cu privire la (MD) minimul decent.C.C. 8 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1996 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 15.V. cu privire la (MD) minimul decent. Baza de date a I. ci pentru aproape întreaga societate românească. situaĠia se deteriorează úi mai mult. familia constituită din doi adulĠi úi doi copii se afla în dificultate privind chiar nivelul de supravieĠuire.3 două salarii medii 81.S.N. Baza de date a I.0 două salarii minime 27.EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României Tabelul nr.V. În următorii ani 1998 úi 1999.C. servicii úi alte cheltuieli legate de locuinĠă.7 Sursa: Datele publicate de C. nealimentare. ceea ce creează condiĠii de viaĠă aproape dramatice nu numai pentru familia luată ca exemplu. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 303 . energiei electrice.Gh.. iar un salariu minim împreună cu unul mediu puteau plăti doar jumătate din cantităĠile necesare de produse alimentare. Barbu. ca urmare a scumpirii carburanĠilor.

V. Barbu.Gh. Baza de date a I.C. Barbu. cu privire la venituri. urmând ca. Concluzii x De-a lungul perioadei de tranziĠie.C. Baza de date a I. veniturile acestor familii au scăzut chiar úi sub limita minimului de subzistenĠă.S.C.Adina MIHĂILESCU. familiile în cauză se situau cu mult chiar úi sub pragul de subzistenĠă. 10 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1998 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 16.N. În ultimii ani '90. calcule realizate de dr. el să acopere doar 55% din minimul decent. Acest cumul de venituri a suferit o scădere dramatică la începutul anului 1996.Gh. Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1999 Tabelul nr. cu privire la venituri.S. 304 Decembrie 2000 .N. Mariana STANCIU Venituri/prag de sărăcie în luna octombrie a anului 1998 Tabelul nr.C. salariul minim acoperind doar 15% din minimul decent. două salarii minime acoperind doar 27% din nevoile unui trai decent. x Un salariu mediu plus unul minim ofereau la începutul intervalului posibilităĠi de satisfacere a nevoilor unui trai decent în proporĠie de 150%. calcule realizate de dr. 11 Raportul dintre veniturile nominale nete úi nivelul minim de trai decent în anul 1999 pentru familia de salariaĠi constituită din părinĠi úi doi copii minori % Venituri Venit/prag un salariu minim 12. la sfârúitul acestuia. cu privire la (MD) minimul decent. cu privire la (MD) minimul decent.0 Sursa: Datele publicate de C. la finalul intervalului.3 un salariu mediu 42. familiile (doi adulĠi plus doi copii minori în întreĠinere) care au beneficiat doar de un salariu minim s-au aflat úi se află încă într-o situaĠie economică extrem de grea.V.1 Sursa: Datele publicate de C. x Dacă la începutul intervalului.9 un salariu mediu 38. două salarii minime acopereau în proporĠie de 80% nevoile minime ale unui trai decent.

m. c = 24080 + 1150(1c) + 1200(2c) = 26430 1 s. + 2 al.al. Octombrie 1990 1 s. ANEXA nr. + 2 al. S. + 2.M.ú. + 1 s. +2 al.md. c = 2*12247 + 1150(1c) + 1200(2c) = 26844 1 s.c. doar familiile ce dispuneau de un singur salariu minim se aflau în imposibilitatea de a-úi permite un trai decent. AJ. +2 al. = 12247 + 1150(1c) + 1200(2c) = 14597 1 s.m. +2 al. + 2 al. = 122477 + 0. + 2.1 LEGENDĂ:M.c. x Dacă în octombrie 1990.md.c. = 2*6598 + 575(1c) + 625(2c) = 14396 1 s. + 1aj.md. + 2. În Anexa nr. acest tip de trai mai putea fi asigurat doar de familiile ce realizau două salarii medii.md. AL.=ajutor de úomaj. = 14719 + 0.c. + 1 s. În numai úase ani.c . + 1 s.m.ú.md.480 lei Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 305 . = 6598 + 575(1c) + 625(2c) = 7798 1 s.1 prezentăm valorile absolute ale diverselor tipuri de venituri úi ale minimului decent pentru fiecare an.c = 2*1888 + 310(1c) + 360(2c) = 4446 1 s.555 lei Octombrie 1991 1 s.= salariu mediu. + 1aj.md.c. + 1aj.ú. +2 al. = 6598 + 0. începând din octombrie 1993.c. +2.md. = 2* 14719 + 575(1c) + 625(2c) = 30638 MD = 19.+ 2 al.al. + 2 al.m.=alocaĠia pentru un copil.c = (2360 .ú.593 lei Octombrie 1992 1 s. S.c. acest tip de familie a fost nevoită să-úi satisfacă doar 80% din nevoile unui trai decent.c.al.m. S.al.C.=minim de trai decent.c.c.7* 12215 + 575(1c) + 625(2c) = 24470 2 s.7* 30479 + 1150(1c) + 1200(2c) = 35932 1 s.c. + 2 al.m.m. = 12247 + 24080 + 1150(1c) + 1200(2c) = 41027 2 s.md.md. = 5743 + 230(1c) + 270(2c) =6243 2 s. = 14719 + 575(1c) + 625(2c) = 15919 1 s.7* 12215 + 575(1c) + 625(2c) = 16349 1 s.7*30479 + 1150(1c) + 1200(2c) = 47765 2 s.MD.md.c = 6598 + 14719 + 575(1c) + 625(2c) = 8801 2 s.D. = 24080 + 0.EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României x O familie cu două salarii medii trăia peste minimul decent la începutul intervalului .+ 2 al. + 2 al.c. = 2*24080 + 1150(1c) + 1200(2c) = 50510 MD = 57. = 2558 + 5743 + 230(1c) + 270(2c) = 8801 2 s. + 2 al.m. + 2. + 1aj. + 2al.= 2* 5743 + 230(1c) + 270(2c) =11986 MD = 5.veniturile sale acoperind de două ori nevoile unui minim decent.m.md.c.20%*2360) + 310(1c) + 360(2c) = 2558 1 s.= salariu minim.m.m.al.

md.c.md.md. Mariana STANCIU Octombrie 1993 1 s. + 1 s.md. = 75000 + 242612 + 2*8000(1c+2c) = 333612 2 s.md. = 242612 + 2*8000(1c+2c) = 258612 1 s.md.416 lei Octombrie 1995 1 s.m.7* 79732 + 2*4150(1c+2c) = 103320 1 s.m. = 65000 + 160483 + 2*7000(1c+2c) = 239483 2 s. + 2 al. = 65000 + 2*7000(1c+2c) = 79000 1 s. = 224507 + 2*50000(1c+2c) = 324.c. = 374633 + 2 * 12000(1c+2c) = 398633 2 s. + 2 al. c = 39208 + 2*4150(1c+2c) = 47508 1 s. +2 al. = 65000 + 50834* + 2*7000(1c+2c) = 129834 1 s. +2 al. = 242612 + 63650* + 2*8000(1c+2c) = 322262 2 s. = 2*160483 + 2*7000(1c+2c) = 334966 MD = 447.+ 2 al.m. = 2*79732 + 2*4150(1c+2c) = 167764 MD = 236. +2 al. +2 al.c.m.7* 79732 +2*4150(1c+2c) = 143844 2 s. +2 al. + 1aj. +2 al. = 79732 + 0.121.c. +2 al. + 2 al.m. = 2*39208 + 2*4150(1+2c) = 86716 1 s. + 2 al.md.701 306 Decembrie 2000 .ú. = 97000 + 374633 + 2*12000(1c+2c) = 495633 2 s.670 lei *ajutorul de úomaj este raportat ca medie anuală.c.m. + 2 al. + 2 al. +2 al.m.c. = 160483 + 2*7000(1c+2c) = 174483 1 s. + 1 s.md. +2 al.m. + 1aj.m. +2 al.m. + 2 al.c.c. +2 al. = 2 * 97000 + 2 * 12000(1c+2c) = 218000 1 s. = 97000 + 2*12000(1c+2c) = 121000 1 s. = 160483 + 50834* + 2*7000(1c+2c) = 225317 2 s.c. + 2 al. + 1 s.m.ú. + 1aj.m. = 39208 + 79732 + 2*4150(1c+2c) = 127240 2 s.md.m.c. + 1 s.512 lei Octombrie 1997 1 s.al.446 lei Octombrie 1994 1 s. +2. + 1aj.c.md.c.ú.m. = 2*75000 + 2*8000(1c+2c) = 166000 1 s.Adina MIHĂILESCU.md.c.ú.al.m.c.c.507 1 s. + 2 al.c.c.c. +2 al.md. +2 al.c.m. + 2 al.ú. + 2 al.md.md.c.c. + 1aj.m.ú. =2*65000 + 2*7000(1c+2c) = 144000 1 s. Octombrie 1996 1 s.c.c.c.c.md +2. = 79732 + 2*4150(1c+2c) = 88032 1 s.c.md. = 75000 + 63650* + 2*8000(1c+2c) = 154650 1 s. = 39208 + 0. = 75000 + 2*8000(1c+2c) = 91000 1 s. = 224507 + 797194 + 2*50000(1c+2c) = 1. = 2* 242612 + 2*8000(1c+2c) = 501224 MD = 555. = 2 * 374633 + 2 * 12000(1c+2c) = 773266 MD = 805.c. + 1aj. +2 al. + 1 s.

c. Atkinson Publishing House.803. 1994.1994. Bucureúti.. (7) Zamfir C.194 2 s.md. (4) DefiniĠie preluată din Metode úi tehnici de evaluare a sărăciei. + 2 al.. Bucureúti. Poiana Braúov. Bati I. Paris. (2) *** Pauvreté et exclusion. Washington DC. pag. = 2 * 797194 + 2 * 50000(1c+2c) = 1. (5) Metode úi tehnici de evaluare a sărăciei. (9) Răboacă Gh. Proiectul de prevenire úi combatere a sărăciei.10. Multidimensional and Relative Poverty Estimates: the Case of Italy in the First Half of the Nineties. +2 al. = 1656981+ 2*65000(1c+2c) + 40000 = 1. în Poverty Comparations.. + 2 al. 31 July. University of York.80..186.200 lei Octombrie 1998 1 s.c. pg. CIDE.m. + 2 al.388 MD = 2.a.981 MD = 4.m. Pârciog S. Poenaru M.924 MD = 3. 1996. Bucureúti. (3) Ramprakash D. USA.014 1 s. Pannuzi B. + 2 al.. The World Bank. Romania: Poverty and Social Policy. +2 al.. Dimensiuni ale Sărăciei . 1994.694.= 797194 + 2 * 50000(1c+2c) = 897.577 lei Bibliografie selectivă (1) Lemmi A. iulie 1998.md. (8) Molnar M.. Lucrare prezentată la Seminarul Româno-German de AsistenĠă Socială. Cheli B. Expert..c. PNUD.m.m. May 1994.).340.EvoluĠia veniturilor salariale ale populaĠiei României 2 s. (11) Idem (7). Proiectul de prevenire úi combatere a sărăciei.c. Minimul de trai punct central de referinĠă pentru orientarea úi fundamentarea politicii protecĠiei sociale. = 1170924 + 2*65000(1c+2c) + 40000 = 1.c. PNUD. = 450000 + 2*65000(1c+2c) + 40000 =620000 1 s. 1996.428 lei Octombrie 1999 1 s..164.. pg. (6) World Bank. Bucureúti.c.md. London School of Economics. = 350000 + 2*65000(1c+2c) + 40000 = 520000 1 s. 1995.826. EUROSTAT's Statistical research on poverty (Descriptive Synthesis). 1992.. (10) Kapteyn ú.. Minimul de trai (pragul de sărăcie) în România. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 307 .2 August 1997. 1988 citaĠi de Ravallion M..+ 2 al. lucrare prezentată la ConferinĠa: Poverty Measures.B.= 2 * 224507 + 2 * 50000(1c+2c) = 549. Employment and Social Security in Transition Economies. Betti G.c. (coord. 21-22. A. Hatier. Mazzolli B. iulie 1998.

fie ca partizani politici si ca activisti.Ioana PETRE DemocraĠie úi participare politică Ioana PETRE 1. una ocazionala. masele nici nu au nevoie sa actioneze politic tot timpul. de politica. S. Bucuresti. Almond si S. spun autorii citati.17. În schimb. în cea mai mare parte a timpului. Chiar si “rolul de votant este unul minor. citat dupăL. datorita noutatii absolute a acestei preocupari. Verba. În ultimi ani însa interesul pentru politica. 308 Decembrie 2000 . CEU press.Betea. pentru multi români în perioada postdecembrita a fost specifica chiar patima politica. 1997. având elite credibile care sa le reprezinte si sa le anticipeze vederile. “OpĠiuni sociale în societăĠile post comuniste”. interesul pentru politica este mult mai mare. este foarte mica. 1 Proportia celor care intra în politica si a celor care adreseaza cereri privind optiuni politice fundamentale. în repertoriul activitatilor sociale în care individul este angajat”. în tarile iesite recent din totalitarismul comunist atractia politicului este incomparabil mai mare. Dimpotriva. Aceasta tendinta este resimtita ca o consecinta a crizei economice generalizate si a crizei morale si politice. Almond. Edit.Verba. inclusiv în România. mai degraba consumatori de politica. Style. chiar daca mai ridicat decât la occidentali. dupa spusele celor doi întemeietori ai conceptului de cultura civica Almond si Verba. 1996. Interesul pentru politică al românilor úi implicarea lor în politică Spre deosebire de societatile cu vechi traditii democratice. într-o masura mai mare sau mai mica. Cetatenii sunt mai implicati în politica si mai interesati de ea. fie participând masiv la alegeri. p. 2 Într-o asemenea societate cu vechi traditii democratice cum este cea americana sau cea britanica. majoritatea celor interesati de politica nu manifesta doar un interes masiv fata de aceasta. “Cultura civică”. calata pe temperamentl de latin al românilor. Ba mai mult. inclusiv în România. Imlicarea politica a cetateanului occidental este. 46. în “Sfera Politicii” nr. în care oamenii obisnuiti sunt. a scazut si în tarile postcomuniste. au facut ca foarte multi sa fie interesati. sistemul comunist fiind complet blocat pentru o reala participare la deciziile poliice importante. G. în societatile postcomuniste. Apare tot mai des un sentiment al lipsei de putere si de 1 2 G. pe care multi straini nici nu au putut-o întelege prea bine: noutatea fenomenlui (democratia politica).

de data asta deci ca activist politic (ca membru al unui partid) este foarte scazuta. “Cultura politica úi societatea postcomunistă: condiĠii ale democraĠiei”.0% si 3) deloc 26. 1994. ceea ce demonstreaza o panta regresiva evidenta. dar si problemele grave care cer interes úi implicare.DemocraĠie úi participare politică influenta. În ancheta efectuata în Bucuresti în 1998. daca o comparam cu coplesitoarele cifre din perioada în care în România erau peste 4 milioane de membri ai PCR. Probabil însa ca cifrele mici de astazi sunt cele reale si nu formala implicare din regimul anterior. regasea strada. Implicarea directa în politica.103. Totusi.5 % 2 6 .4. iar patima cu care revendica în plin îi da sentimentul deplin ca abia asfel el devine cu adevarat cetatean. p. 3-4. introducere la Polis. pe un esantion reprezentativ. 4 LaurenĠiu Stefan-Scalat. când a fost nevoie de trei scrutinuri pentru a se putea alege primarul municipiului. dupa multe decenii. D e lo c 1 8 . date fiind caracteristicile etnice ale noastre.5 % 2 .6% apreciaza ca în ultimii ani interesul lor pentru politica a scazut) tendinta de crestere a interesului lor pentru politica este prezenta doar la 16.votul.5%. la deftism politic 3 si resemnare în fata oricarei puteri. În m a re m ă s u ră 3 . care a dus. în care “intelectuali îsi reiau traditionalul rol de critici ai puterii.1% dintre subiecti. conducând în final la sentimente negative fata de sfera politicului. ba chiar si în interiorul familiilor apar probleme din cauza diferentelor “de vederi politice”. societatea se 4 împarte în tabere opuse” . Individul. nr. lucru care probabil nu va disparea niciodata. subiectii raspundeau atfel la întrebarea: “În prezent sunteti interesat de politica”?: 1) în mare masura 18. în Polis nr.3. si chair la abandonarea oricarui interes pentru aceasta. cum s-a vazut deja în paragraful anterior. 1 . Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 309 .5%. 1996. În m ic m ă s u ră 55% Tendinta dominanta în ceea ce priveste interesul pentru politica al bucureútenilor este de scadere (38. 2) în mica masura 55. inclusiv pentru “minimum” de participare . la unii cetateni. p. Revenind la situatia din primii 2-3 ani de dupa decembrie ‘89 ne amintim ca totul devenise de fapt politica. ramân foarte multi români înca interesati de politica. 3 Aurelian Craiutu. Societatea începe treptat sa redevina una normala. asa cum s-a întâmplat recent la alegerile locale din toamna lui 1998 din Bucuresti.

2. El vede în capitalism chiar un pericol. în sensul clasic. 5 6 A. continuarea deteriorari mediului. în acest sens. “Un tunel la capatul luminii” în Polis nr. 1992. Craiutu. desi mai toti asa au gândit sensul evolutiilor socio-politice de dupa 1989. PRM . repartizarea pe partide a optiunilor fiind urmatoarea: PNT-CD . 1990. iar ceea ce au obtinut pâna acum nu a fost decât “distrugerea industriei. “legile junglei” care domina economiile subterane ale economiilor din aceste tari. considera ei. Si totusi.67: Michael Buraway úi Jonhn Lukacs. Sistemul social dezirabil úi orientările politice ale populaĠiei bucureútene Pentru majoritatea populatiei din România ca si din celelalte tari foste comuniste din Europa Centala si de Est. invazia de capital strain. PDSR . în structurile sale de la nivel macro si microsocial. 1997. 7 Referintele bibliografice úi ideatice sunt extrase din A.1%. p.1. Craiutu. Chicago. Daniel Bell. caci el de fapt nu a fost încercat niciodata”. University of Chicago Press.cit. “The Radiant Past”. exploatarea nemiloasa a poporului si accentuarea inegalitatilor”.6%.. op. p. oamenii politici si oamenii obisnuiti din fostele tari comuniste au trecut la constructia capitalismului si în tarile lor. in Dissent.Ioana PETRE Dintre cei întrebati daca sunt membri ai vreunui partid politic.27. Iata. au existat oameni.2.3%. PD sau PSDR . cum se exprima în 1990 Daniel Bell: “Problema nu este capitalism versus socialism. “On the Fate of Communism. PSM -1. de fapt nici nu a existat cu adevarat vreo societate socialista ci doar economii supercentralizate si nedinamice. 6 Pornind de la analiza modului haotic si confuz în care s-a instaurat capitalismul în tarile din Europa centala si de est.9%. ca de altfel si pentru majoritatea analistilor politici în 1989 s-a înlaturat regimul comunist si s-a trecut la constructia sau reconstructia unei scietati capitaliste. 310 Decembrie 2000 . deoarece acesta s-a implementat de fapt în Europa centrala si de Est.1. socialismul.6% si alte partide 1.o.0. pú.188. p. doar 6% au raspuns afirmativ. Pâna acum.3%. dar este vorba de capitalismul de tip “laissez-faire”. nu a esuat. Luati de val si impresionati de realizarile capitalismului în Europa occidentala. înclusiv analisti politici redutabili 5 care sa considere ca ceea ce ar trebui început acum sa se edifice este adevaratul socialism. Abia acum se poate cu adevarat construi socialismul si renaste democratia.67. si Michael Buraway 7 îsi manifesta convingerea în potentialul real al socialismului pentru viitorul omenirii.

generate presiuni pentru democratizare. antidemocratic. Practic pentru a opta popoarele din tarile post-comuniste nu au o a treia cale. Craiutu aminteste câteva dintre elementele retrograde ale acestei mosteniri culturale: ranchiuna si suspiciunea existente între grupurile etnice. Berger este puternic afirmativ iar argumentele sale vizeza tocmai evidenta situatie din tarile occidentale si din SUA. Un astfel de tip de mostenire culturala nu numai ca lipseste în aceasta parte a Europei dar chiar.Berger. Peter L. În societatile occidentale si în SUA aceasta mostenire culturala propice democratiei exista si s-a format în evolutii de secole. între modelul economic neoliberal si libertatea politica nu se gasesc multe puncte de convergenta. datorita modului în care se realiza redistribuirea profitului în societate. pe termen lung.DemocraĠie úi participare politică Dupa alti ceretatori capitalismul.capitalista . “Incertul triumf al capitalismului democratic”.cit. A. unei democratizari reale a societatilor respective. ci doar între cele doua modele cunoscute: socialism si capitalism. Dupa Berger. institutii eficiente si o tesatura sociala particulara. Care este de fapt adevarata dilema din care ar trebui sa iasa populatia din tarile post-comuniste si conducatorii ei? Un lucru este clar: în 1989 s-a optat pentru democratie si s-a negat.49 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 311 . ea fiind cea care face ca democratia sa functioneze ca un amestec unic de cultura civica. vor fi. 9 Raspunsul lui Peter L. institutiile politice flasce. demagogia politica.p. op.L. iar reconstructia sociala este un esec cvasitotal datorita absentei unui capital cultural mostenit. favorabil prin mentalitatile si principiile sale. totusi.cu formele sale particulare de existenta este “cel mai bun dintre toate sistemele proaste cunoscute” ( a se vedea afirmatia celebra a lui Churchil din 1947 din Camera Comunelor). p. istoria a demostrat ca acest tip de societate . Ori un model socialist sau capitalist se refera la procesele de productie si nu la cel de distributie. regimul totalitar.Berge... în Polis nr. 1994. Problema care se pune este daca democratia politica face posibila sau depinde de economia de piata. uneori cu violenta. Craiutu. masinatiile politice de tip mafiot etc. în mod inevitabil.71. Exista unele tari cum este de exemplu Suedia despre care se spune ca ar fi o tara socialista. Consideram ca. În 8 9 A. pasiune nedisimulata pentru putere. dar mai ales democratia au esuat deocamdata în tarile Europei rasaritene. când economiile de piata merg bine vreme îndelungata. totusi pe termen lung compatibilitatea dintre capitalism si democratie nu poate fi pusa la indoiala. ca în România. Cu alte cuvinte daca pe termen scurt democratizarea nu aduce cu sine si dezvoltarea economica si prosperitatea sau o economie capitalista nu presupune în mod necesar respectarea unei vieti democratice. 10 P. Aceste traditii 8 culturale sunt considerate ca fiind retrograde si un obstacol major în calea dezvolari unor institutii democratice viabile.cit. desi aparent si pe termen scurt. în ciuda unor tensiuni permanente. “Nu a existat nici un caz de democratie politica neasociata unei economii de piata” 10. În plus. prin traditiile culturale existente se opune evolutiei spre o reala vita democratica. 3. op.

Referindu-se la problema aceasta.. 11 nerealizabile empiric”. în mod structural nu poate duce la o democratie reala: “chiar daca au existat utopii socialiste care preconizau controlul economiei de catre asociatii independente de producatori.cit. Capitalismul dezvoltat deci. nu este posibil pentru ca. capitalismul este o conditie necesara si nu si suficienta pentru democratie. fiind o reala societate democratica. dovada regimurile politice nedemocratice din tarile din Asia de Est (Coreea de Sud. la pamânturi sau la intreprinderi industriale. Aceste exproprieri erau necesare tocmai pentru a se mentine si întari dominatia statului asupra indivizilor si a grupurilor sociale. unde capitalismul este frecvent asociat cu inflatia galopanta si somajul. arhitectul experimentului capitalist din Cehia postcomunista observa ca: “a treia cale este drumul cel mai scurt catre lumea a 12 treia”. în ciuda unei economii capitaliste prospere. Berger. Hong Kong si Singapore) în care. cei care ar urma sa fie expropriati se pot revolta. desi. nu este posibila “o a treia cale”. Asadar. raspunsurile la întrebarea cu privire la ”sistemul social dezirabil” indicau o preferinta ridicata (relativ) a românilor (esantionul era reprezentativ 11 12 P. În acelasi timp însa democratia nu este o preconditie a capitalismului. Din acest punct de vedere si V.zis “socialista” a profiturilor. În 1995-96. socialismul are nevoie de exproprieri permanente. între democratie si capitalism exista o relatie asimetrica. baza este sistemul privat capitalist prosper care face posibila o distributie asa .52.. P. Acesta din urma poate exista si fara democratie. într-o cercetare realizata de institutul de Sociologie al Academiei Române. Iata de ce. . Berger.523 312 Decembrie 2000 . Tismaneanu se teme ca retorica nationalismului populist în perioada de criza poate conduce la rasturnarea unui proces care celor mai multi li se parea ireversibil.cit. Berger avertizeaza ca nu va servi nimanui un rationament la rece despre succesul pe termen lung al capitalismului si democratiei daca vor aparea conducatori politici zelosi. Taiwan. regimurile politice sunt nedemocratice. acestea au ramas simple utopii.L. op. cu coruptia generalizata si cu nerespectarea legilor. care vor propune ca solutie un scenariu disperat al “socialismului de urgenta”. p. Dimpotriva. prin dezvoltarea individului si a grupurilor de interese neguvernamentale. op. În conceptia lui Berger. dupa o evolutie pe termen lung duce la crearea unui larg spatiu social pentru manifestarea societatii civile. pot opune rezistenta.Ioana PETRE realitate chiar si în Suedia. socialismul. asa cum vom vedea în cele ce urmeaza chiar si populatia din fostele tari comuniste (inclusiv din România) “tânjeste” dupa o “a treia cale”. Asa cum noua românilor ne este bine cunoscut. Ori. care nu tin de stat. în argumentatia lui Berger. în capitalism asa ceva nu se întâmpla. Vaclav Klaus.L. de înlaturarea unei puternice proprietati private indiferent daca se refera la imobile. p. Punând problema succesului pe termen scurt a capitalismului si a democratiei în fostele tari comuniste. si mai ales în unele dintre acestea.

în care statul sa joace un rol important. care sa nu fie nici socialist. asa cum a demonstrat realitatea social-politica din lumea contemporana. chiar cea pentru socialismul de tip ceausist care în primii ani dupa decembrie ’89 nu întrunea nici 1%. 2.R. Un nou tip de societate. 5. ca replica la situatia existenta actualmente în unele din tarile post comuniste. 4. La întrebarea : Ce tip de societate ati dori sa se construiasca în România?. nici capitalistă. deasemenea spectaculos.opteza pentru modelul capitalist în primul rând tinerii. sex. 3. apartine îndeosebi persoanelor vârstnice. 4. nici socialistă 26% 3.10. posibilitate care.preferinta pentru un sistem socialist. a “treia cale” fiind doar o utopie formulata ca scenariu de urgenta si de criza.. Socialismul dinainte de decedembrie 1989 7% 5. . nu exista. nici socialista. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 313 .. Capitalism 45%.S. nici capitalist. în 1998 optiunea capitalista nu atinge nici macar jumatate dintre cei investigati. la persoanele care lucreaza în întrerpinderi de stat. fie reformat. N. nici capitalista .11. N. au fost urmatoarele: 1. Din analizele anterioare au rezultat o serie de diferentieri de atitudine. NS/NR 12% 1. inclusiv în România.2%. la femei. raspunsurile subiectilor investigati din municipiul Bucuresti.7.9%. intelectualii. în functie de vârsta.4%. Socialismul dinainte de decembrie 1989 . Un nou tip de societate. femeilor. nici capitalism nici socialism. celor cu o pregatire scolara scazuta. În mare tendintele constatate sunt urmatoarele: .gradul de necunoastere a problemei este mai mare la tineri. la cei cu pregatire elementara si medie. si pentru un nou sistem social. Socialism reformat (cu fata umana) . fie modelul dinainte de 1989. si optiunea pentru o a treia cale. În schimb prinde teren optiunea socialista. persoanelor care lucreaza în întreprinderi de stat. pregatire scolara si domeniul de activitate.25. barbatii.5%.. Socialism reformat (cu faĠă umană) 10% 2. Capitalism45% Daca pâna acum capitalismul întrunea adeziunile a peste 60% din populatie. A urmat.DemocraĠie úi participare politică national) pentru capitalismul reformat. .

efectuate în 1996. Nationalism 6. desi cele doua doctrine difera substantial în probleme sociale si economice fundamentale.16. ponderea ridicata a celor care nu au nici un curent politic apropiat propriilor vederi (27. fata de situatia relevata de ancheta din 1997. SocialdemocraĠie 19% Comparând rezultatele a trei cercetari pe aceasta problema. Socialism 9. Crestin-democratie .8%. 3.8%. în special la populatia bucuresteana. 2. peste 70% din subietci au înclinatii catre un anumit curent doctrirnar politic ceea ce ni se pare relevant pentru o participare politica (chiar pasiva) a populatiei bucurestene.8% în 1998) ceea ce se explica probabil atât prin confuzia doctrinara a principalului partid promotor al acestei doctrine.2%. la 16. 1997 si 1998 la Institutul de Sociologie. Nu pot aprecia 26% 5. adeptii crestin-democratiei sunt mai putin numerosi (de la 27% în 1997.6%. Notabila este si ponderea relativ egala a celor care se simt mai apropiati de liberalism si de social-democratie. 6. cunoscuta fiind “expunerea la informatie” a populatiei mai ridicata aici decât în restul tarii. 4. de asemenea. Liberalism 20. În schimb nationalismul si socialismul au crescut simtitor în ceea ce priveste aderenta socio-politica. Social-democratie . au rezultat câteva elemente de relatie pozitiva între variantele de raspuns cu privire la curentul politic mai apropiat si pregatirea scolara. Probabil ca la nivel national ponderea celor care au un anumit curent doctinar preferat este mai mica decât în Bucuresti. dar si prin dezamagirile populatiei fata de acelasi partid cre se afla în prezentla guvernare (în coalitie). înainte de toate. 6. vârsta si sexul subiectilor investigati: 314 Decembrie 2000 . Din analiza raspunsurilor la întrebarea “De care curent politic va simtiti mai apropiat?” a rezultat urmatoarea ierarhizare a orientarilor politice: 1.Ioana PETRE Atasamentul pentru anumite curente politice sau doctrinare pot indica.2%). 5.19. Fata de o cercetare similara efectuata cu un an în urma tot în Bucuresti. Totusi. lucru explicabil având în vedere caracterul cam specios al intrebarii. CreútindemocraĠie 17% 1.1%. Socialism 10% 3. existenta unor anumite atitudini politice relevante pentru cristalizarea unei culturi politice la populatia româneasca. NaĠionalism 7% 4.6%. Nu pot aprecia 27. Se remarca. Liberalism 21% 2.

tinerii sunt mai degraba liberali.de cea socialista. iar adulti în vârsta social-democratii adeptii doctrinei socialiste au în mare masura vârste de peste 60 ani. subiectii cu pregatire scolara elementara sunt mai apropiati de doctrina social-democrata si . tot ei dau si ponderea cea mai ridicata de raspunsuri de tip “nu pot aprecia”.într-o masura mai mica . în schimb necunoasterea este mai prezenta la femei comparativ cu barbatii.DemocraĠie úi participare politică preferinta pentru liberalism si creptin democratie este mai ridicata la cei cu pregatire medie si superioara. - Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 315 .

Un al doilea aspect vizează loialitatea pentru acei angajaĠi care doresc să modifice designul organizaĠional. Conflictele úi . Regăsim aici o confirmare atât a unei perspective marxiste (locul ocupat in sistem). organizaĠia adăposteúte un conflict de interese. 316 Decembrie 2000 . de o loialitate condiĠionată. avem de-a face cu o loialitate necondiĠionată. definesc organizaĠia ca mijlocul cel mai propice pentru realizarea intereselor lor úi când alternativele în situaĠie nu sunt atractive (2). iar pe de altă parte. În cazul nostru. cât úi a unei perspective individualiste. ale căror interese s-au modificat în tot acest interval. în al doilea caz. Unitatea de observaĠie: Activitatea unui institut de proiectare construcĠii civile în perioada 1990-1997. proiectanĠii care sunt avantajaĠi în raport cu o noua realitate economică care este piaĠa. criza pe care institutul a traversat-o s-au datorat. acei proiectanĠi care sunt conútienĠi de propria lor autonomie úi importanĠă. Un prim aspect. concurenĠei neloiale pe care proprii angajaĠi au generat-o úi au întreĠinut-o. Care au fost proiectanĠii care au adoptat comportamentul de “ free-rider”? La această întrebare răspunsul nominalizează două categorii: pe de o parte.ùtefan UNGUREAN Privatizare. Aceste transformări au fost rezultatul acĠiunii proiectanĠilor. împrumutat din teoria jocurilor (1). Analiza fenomenului in cauză s-a făcut utilizând conceptul de “free-rider”. Cu alte cuvinte. pe de o parte. în ultima instanĠă. in esenĠă. privatizarea nu a condus la rezolvarea crizei organizaĠiei. una legată de individualismul metodologic úi care ia în calcul raĠionalitatea actorilor. motivare úi conflict: o explicaĠie prin teoria jocurilor într-un studiu de caz ùtefan UNGUREAN Rezumat: Comunicarea de faĠă are în vedere transformările produse pe parcursul a úapte ani . cealaltă. Indivizii sunt loiali unei organizaĠii atunci când. În primul caz. care defineúte acĠiunea actorilor în funcĠie de designul organizaĠional. În cazul analizat. Definirea problemei: Problema pusă în discuĠie este cea a loialităĠii. al angajaĠilor care îúi definesc interesele în funcĠie de un design dat. Paradigmele utilizate : SituaĠia poate fi citită în două abordări paradigmatice. loialitatea are două aspecte.1990-1997 într-un institut de proiectare.

. beneficiari ai designului matricial de a se rupe de colegii lor úi de a-úi forma propriul institut úi care să lucreze pe bază de contract cu foútii colaboratori. în cadrul primului conflict. cât úi o logică specifică economiei moderne. Din acest moment funcĠionarea se bazează pe un model matricial.. Problema socială: Ceea ce a constituit iniĠial problema socială a fost existenĠa unui úir de conflicte organizaĠionale în interiorul institutului. deoarece proiectanĠii participă concomitent atât la activitatea colectivă . definita matricial. minus structura politică. dar úi a apariĠiei unor noi oportunităĠi. este parte a împrejurărilor úi nu consideră ca propria acĠiune poate exercita vreo influenĠă asupra acĠiunilor celorlalĠi din grup” (3) Descrierea problemei: Una din intenĠiile noastre a fost identificarea relaĠiei dintre conflict úi designul organizaĠional.free-rider” realizat de o parte din angajaĠi. Institutul îúi păstrează aceeaúi organizare úi după 1990. care se impune prin organizarea birocratică. În această distribuĠie intervine conducerea (cei doi directori úi cei trei úefi de secĠie).free-rider”. Numit úef. care erau reunite apoi în secĠii (arhitectură. Acest sistem contine in nuce atât logica dominanta a sistemului social.. prin interviuri nedirecĠionate corelate cu informaĠiile furnizate de mijloacele de comunicare în masă. În fapt. Institutul în cauză era (úi este organizat) pe ateliere/ colective. cât úi la propria activitate privată. Ulterior. În acest moment apare dorinĠa arhitecĠilor. din cauza nerezolvării lor. Designul matricial este dat de modul de realizare a proiectelor. în principal. având obligaĠia de a respecta un termen dat care. comportamentele nu sunt întru totul de tip . Criteriile de distribuĠie a proiectelor nu sunt întotdeauna lipsite de subiectivism. care delegare se face de către úeful de secĠie úi úeful de colectiv. Fiecare atelier avea un úef. IntenĠia era de a transforma Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 317 . rezistenĠă úi serviciile). úi care este permanent restricĠionată. Acest tip de comportament s-a realizat úi se realizează încă de angajaĠii care iniĠial erau pe poziĠii diferite. fapt ce naúte tensiuni úi conflicte între conducere úi arhitecĠi. secĠiile aveau la rândul lor un úef iar conducerea era asigurată de un director tehnic úi de un director general. parĠial nestrategice. În cazul dat. Astfel. în sensul dat de Buchanan strategiei : un comportament nestrategic . parĠial strategice. motivare úi conflict Metoda de investigare: Datele au fost culese. un arhitect coordonează activitatea utilizând resursele existente în diferite colective úi servicii. avem de-a face cu o sinteză între designul birocratic úi cel matricial. în cadrul acesteia întâlnim o dublă realitate economică. Departamentul “plan” primeúte comenzile beneficiarilor pe care le distribuie apoi arhitecĠilor. instalaĠii. Acesta este primul moment în care intervine structura birocratică în coordonarea activităĠii. ele s-au transformat într-o variantă de comportament de tip . Comportamentele sunt strategice. de regulă. unii dintre angajaĠi úi-au alocat o serie de drepturi de proprietate în cadrul organizaĠiei . Al doilea moment îl reprezintă delegarea colaboratorilor la realizarea proiectului.Privatizare. asigură un coeficient de salariu într-un sistem de acord.

Meseria de arhitect este una esentialmente. Conflictul dispare din două motive: imposibilitatea gasirii unei modalitati de împărĠire a “zestrei” comune. În al doilea rând.apariĠia pieĠii úi a liberei iniĠiative vor favoriza atât profesiunile eminamente liberale cât úi atitudinile liberale. fapt ce lasă fără obiectul muncii pe desenatori úi tehnicieni. iar altele nu) úi care úi-a găsit expresia într-o anumită formă de design organizaĠional. etc).ùtefan UNGUREAN institutul într-un holding. prin solicitarea úi obĠinerea liberalizării acordului. Întreg acest proces se suprapune unui element care apare pe piaĠă. Ei sunt capabili să dicteze condiĠiile muncii. inginerii.free-rider”. Se trece de la adaptări de proiecte úi proiecte tip de locuinĠe spre alte comenzi (sedii de firmă. lipsa de credibilitate a liderului miúcării arhitecĠilor. úi care să-l “oblige” pe proiectantul cu studii superioare la abandonarea desenării 318 Decembrie 2000 . Noul conflict care apare nu mai are protagoniúti arhitecĠi versus alte specialităĠi. ele vor constitui baza comportamentului de tip . modul de conduită a arhitecĠilor se schimbă. Din acest moment. acest conflict se pretează unei analize într-o paradigmă marxistă doar în măsura în care structura de interese este definită de poziĠia ocupată úi de caracteristicele acesteia. chiar în cadrul vechilor comenzi se produce o schimbare: în mare parte acĠiunea de proiectare a detaliilor dispare întrucât pe piaĠă apar firme care oferă produsul tehnologic la pachet. Motivarea angajatilor se realizează în funcĠie de această nouă realitate. liberală. în faza sa iniĠială.că poziĠia deĠinută în sistem este expresia unei diviziuni a muncii (în care unele poziĠii sunt liberale. de la ateliere doar în măsură în care regulile de mai sus se potrivesc. fapt ce a măcinat unitatea acestora. ViaĠa acestora din urmă depinde numai de posibilitatea apariĠiei altor comenzi. nu au aderat la miúcare. complexe úi foarte bine plătite. unii din susĠinătorii miúcării au dat înapoi. AcĠiunea este copiată úi de colegii lor. . Faptul solicită alte competenĠe decât cele de care dispuneau desenatorii úi tehnicienii.că modul de structurare a intereselor se face în funcĠie de poziĠia ocupată în sistem. ci cadre superioare-cadre medii. . adică de resursele úi puterea de influenĠare pe care respectiva poziĠie le acordă. anume modificarea în totalitate a comenzilor. Ei încearcă úi reuúesc să atragă úi să deĠină cele mai importante resurse din domeniu. Numai cei foarte capabili au definit-o însă într-un asemenea cod.. úi inexistenĠa la acea dată a unei pieĠe pentru produsul activităĠii de proiectare. dar care au fost beneficiarii sistemului anterior de distribuĠie a rolului de úef de proiect. La această miúcare au aderat doar arhitecĠii definiĠi ca persoane autonome úi care se consideră competenĠi. ArhitecĠii de la “sistematizare”. nemaifiind necesară proiectarea úi execuĠia conform proiectului. Din analiza acestui conflict deducem: . locuinĠe individuale. care nu puteau defini obiectul lor de activitate ca “bun de piaĠă” precum úi arhitecĠii mai slab pregătiĠi. Noua tehnologie avantajează pe cei cu studii superioare úi elimină munca mai puĠin calificată. úi reuúesc să introducă principiile justiĠiei distributive. Ei ajung să monopolizeze actul “proiectării”. În faĠa acestei perspective.

2+ abandonează -4. pe de o parte. Această concurenĠă neloială pe care o fac va micúora resursele institutului. contracte de proiectare în detrimentul institutului în ansamblu.3+ 3. activitatea institutului nu s-a prăbuúit. iar celălalt actor. adică arhitectului. ArhitecĠii nu se pot decide să trăiască exclusiv din firma privată atâta timp cât sunt dependenĠi de o serie de resurse precum planurile topografice sau geologice. pentru propriile lor firme.3) . (5. când abandonează: cooperează -5. pentru propriile lor firme private. în sensul definit de Olson (4). Acest lucru se întâmplă deoarece. Fenomenul de exploatare sugerează slăbirea normelor instituĠionale úi transformarea spaĠiului organizaĠional într-unul al acĠiunii voluntare. Cadrele cu studii medii fie acceptă condiĠiile impuse.implicit. arhitect-inginer de rezistenĠă . ceea ce la prima vedere pare un paradox. între cei ce nu au posibilitatea desfăúurării de activităĠi private úi cei care au aceste posibilităĠi. slăbeúte coeziunea generală úi erodează contractul psihologic dintre arhitect úi organizaĠie. în aceste condiĠii. întrucât de multe ori. a celor puternici de către cei slabi. Faptul măreúte motivaĠia acestuia în muncă. Un element în plus este creúterea rolului beneficiarului în raport cu acela al conducerii organizaĠiei.. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 319 . utilizându-se aceeaúi structura de proiectare.cu remarca că cei puternici nu au încă alternative viabile.2+ cooperează abandonează După cum se observă din tabelul de mai sus. Întrebarea care se pune este de ce. În această fază. în care un actor cooperează. În aceste condiĠii apar două noi conflicte. în cadrul institutului. Acest lucru se datorează faptului că există suficiente comenzi pentru lucrări. iar cei slabi nu au calităĠile necesare pentru a fi favorizaĠi de piaĠă.inginer de instalaĠii úi folosindu-se dotarea institutului. În termeni de teoria jocurilor putem vorbi de doua echilibre de tip .Privatizare. cele doua echilibre Nash. acordând o mai mare autonomie úi putere de decizie proiectantului. acĠiunea de proiectare privată se face în timpul de muncă. lucru care limitează puterea birocratică în a realiza o justiĠie procedurală úi obligă organizaĠia la adoptarea unui design matricial. GraniĠele faptului organizaĠional devin mult mai transparente. asigură funcĠionarea institutului. când cooperează. arhitecĠii îúi deschid propriile firme private de proiectare. úi între arhitecĠii care-úi dispută comenzile ce apar în cadrul institutului. paralel cu activitatea desfăúurată la institut. Profitând de posibilitatea de a cunoaúte în mod direct beneficiarii úi în absenĠa drepturilor de proprietate . avem de-a face cu două organizări în paralel. Beneficiarul are dreptul să-úi aleagă úeful de proiect. cea iniĠială úi cea privată.3+ 2. fie pleacă din institut.Nash”. În această realitate asistăm la un tip anume de exploatare. atât pentru institut cât úi pentru privaĠi. motivare úi conflict elementelor de detaliu.3) si (4. a unei autorităĠi care să aibă dreptul legitim de sancĠiune arhitecĠii vor prelua.

ar fi vorba de absenĠa unei instanĠe legitime úi credibile. presiunile impuse de . Juristul deĠine cel mai mare număr de acĠiuni úi. etc. În cele din urmă institutul se privatizează prin licitaĠie publică. SalariaĠii ajung să deĠină 50 la sută din acĠiuni iar comitetul director deĠine cam 15 la sută din totalul acĠiunilor.. pe scurt institutul revine la forma iniĠială. tensiunile generate de disputele etice produc retragerea arhitecĠilor spre firme private. balanĠa se înclină pe salarii.free-rider”. salarii úi timp. realizarea propriei clientele de către arhitecĠii privatizaĠi.ùtefan UNGUREAN Conducerea va ezita să adopte măsuri radicale din cel puĠin doua motive. Mai întâi că privatizarea realizată obligă institutul la achitarea tuturor obligaĠiilor contractate úi care sunt mari. Numărul situaĠiilor în care proiectanĠi cu firme private desfăúoare activităĠi de concurenĠa neloială scade. Minus treisferturi dintre angajaĠi úi fără cei mai buni proiectanĠi. dar având o resursă importantă: patrimoniul. lucrând pe cont propriu. în aceste condiĠii. fie prin decizia arhitecĠilor de a se ocupa numai de firma privată. În marea lor parte. fie prin pensionare sau plecarea proiectanĠilor spre alte activităĠi. din cauza dispersării acĠiunilor. SalariaĠii sunt motivaĠi mai mult de salariu decât de profit. studiile geo. capacitatea institutului de a câútiga licitaĠiile a scăzut semnificativ. de lipsa legitimităĠii unor astfel de măsuri. În al doilea rând. iar soluĠia aleasă. motivaĠia managerilor în a realiza schimbări radicale pentru eficientizarea activităĠii nu s-a îmbunătăĠit substanĠial. se verifică constant activitatea proiectanĠilor bănuiĠi că au firme private. Privatizarea a venit prea târziu pentru a putea modifica ceva. Chiar la nivelul lor. 320 Decembrie 2000 . este vorba. nu úi-a dovedit eficienĠa. Încercarea de privatizare prin metoda MEBO este pierdută datorită unui conflict de interese (clădirea úi terenul) cu Consiliul local. proiectele mai vechi). SpaĠiile libere sunt închiriate altor firme astfel că institutul îúi găseúte un nou tip de resurse. În termeni de teoria jocurilor. Două elemente ar fi de reĠinut.cei puternici” úi. Conducătorii înúiúi sunt proiectanĠi úi nu se pot sustrage tentaĠiei de a-úi face concurenĠa neloială propriei organizaĠii. care să sancĠioneze comportamentele de tip . aúa cum am arătat mai sus. implicit. comportamentele de tipul “concurenĠei neloiale” nu au dispărut. pentru achitarea obligaĠiilor contractate. fapt ce micúorează profitul. din afara jocului social. Asigurarea salariilor a devenit o problemă. Pe de altă parte. la care participă alături de alte cinci firme úi câútigă licitaĠia în condiĠii considerate foarte grele din punct de vedere financiar. se semnează angajamente în acest sens.. Se introduce un control sever asupra patrimoniului (ridicările topo. în noua sa calitate de director general úi Ġinând cont că el nu poate proiecta. În aceste condiĠii. Cu timpul. Clădirea si întreg patrimoniul vor fi folosite pentru închiriere.. În ecuaĠia actuală între profit. este persoana cea mai motivată în a controla acest fenomen. úi ei rămân mai mult interesaĠi de salariu decât de profit. Aúa cum se prezintă lucrurile este foarte probabil ca activitatea institutului sa înceteze. numărul proiectanĠilor scade. care permite să fii úi patron úi angajat. Mai întâi.

Institutul European. p. Harvard University Press. 1997.68 Mancur Olson . 1995 J. 57.Simon . Meyer "Six Comments on Rationality" în "Science & Society" vol. motivare úi conflict Concluzii teoretice: Din punct de vedere teoretic.G.Privatizare.1979.. doi oameni neavând o bază pentru acordul a ceea ce constituie un argument raĠional (5).Les organisations”. Mayer în disputa sa cu Varoufaxis.March-H. După Mayer. p. prin exemplul de mai sus să-i dăm dreptate lui Thomas F. nr. a pune în contrast raĠionalitatea instrumentală cu un concept mai înalt care să includă alegerea socială a valorilor sociale úi o critică a societăĠii întemeiate numai pe raĠiune.Buchanan . 1971. Bibliografie Shaun P.35 Thomas F. Bordas. goleúte conceptul de raĠiune de orice înĠeles specific. În consecinĠă. Routledge. James M.The Logic of Collective Action-Public Goods and the Theory of Groups” . London. Este evident ca teoria nu ne poate furniza totuúi indicaĠii asupra direcĠiei schimbării. ed.A.4. p. Alegerile pe care actorii le-au făcut au avut un fundament instrumental úi nu un concept mai înalt. Suntem dispuúi.. Limitele libertatii-intre anarhie si Leviathan”. făcând ca o diferenĠă între gândirea raĠională úi cea iraĠională să devină pe deplin obscură. analiza acestui studiu de caz pune in evidenĠă faptul că realitatea se construieúte la capătul unui lung úir de acĠiuni ce au la bază raĠionalitatea instrumentală a actorilor. Hargreaves Heap-Yanis Varoufaxis “Game Theory-A Critical Introduction”.. câútigurile furnizate de teoria jocurilor pot fi folosite in studiul unui proces in schimbare. 446 Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 321 . Winter 1993-1994.

sinagma "(ne)participare úcolara" se va referi in exclusivitate la acest grup. Deúi fata de 1990 rata bruta de înrolare in invatamantul primar si gimnazial înregistrează o creútere considerabila. In consecinĠa. copiii in virsta de 7-14 ani neinrolati in invatamint). octombrie 2000. atit din perspectiva caracteristicilor individuale ale copiilor de virsta úcolara cit si din aceea a caracteristicilor gospodăriilor din care provin aceútia. de asemenea. Ministerul EducaĠiei NaĠionale úi FundaĠia pentru o Societate Deschisă. vom încerca sa identificam acei factori care potenteaza/reduc probabilitatea de neparticipare. Sistemul educaĠional românesc nu face excepĠie. Vom încerca sa analizam aúadar in ce măsura situaĠia economica. Bucureúti. (coordonator Mihaela Jigău)Institutul de ùtiinĠe ale EducaĠiei. 322 Decembrie 2000 . Articolul este organizat in trei secĠiuni: prima parte este rezervata unor precizări metodologice. Bogdan VOICU Grupuri de risc úi cauze ale neparticipării úcolare1 Lucian POP.Lucian POP. Bogdan VOICU Participarea completă a tuturor cohortelor la învăĠământul obligatoriu constituie o preocupare permanentă a sistemelor educaĠionale de pretutindeni. componenta acesteia. SecĠiunea de fata are ca obiectiv analiza ne-participării úcolare a copiilor in virsta de 714 ani.e. care sa asigure un număr suficient de "subiecti" din categoria relevanta pentru analiza (i. urmind ca in ultima parte sa apelam la citeva modele de analiza multivariata pentru a analiza factorii care determina neparticiparea úcolara. Precizări metodologice Ne-participarea úcolara este un fenomen cu o probabilitate de apariĠie relativ mica. a doua parte se va centra pe identificarea diverselor grupuri cu risc ridicat de neparticipare úcolara. se asociază cu ne-participarea úcolara si. apartenenĠa la un anumit grup etnic etc. Analizele prezentate in aceasta secĠiune 1 2 Articolul a fost realizat ca parte a raportului de cercetare ÎnvăĠământul rural din România: condiĠii. poziĠia pe piaĠa muncii a membrilor gospodăriei. comparativ cu alte tari in tranziĠie România se situa in 1998 pe o poziĠie relativ coborita in ceea ce priveúte participarea úcolara (Tabel 1). Articolul de fata va încerca sa identifice citiva dintre factorii care influenteaza ne-participarea 2 in invatamintul primar si gimnazial. probleme úi strategii de dezvoltare. In consecinĠa pentru a îl analiza in profunzime la nivel de individ/gospodarie sunt necesare seturi de date relativ uriaúe.

ceea ce ar însemna ca eventualele modificări in nivelul ratelor de participare (la nivel naĠional sau la nivelul diverselor subpopulaĠii) intre cei doi ani se datorează mai degrabă unor schimbări in structura populaĠiei si nu unor modificări in ceea ce priveúte factorii care determina fenomenul sau motivaĠia de a participa/a nu participa 4. a căror unire ne permite construirea unor modele explicative multivariate. OpĠiunea pentru aceúti ani a fost determinata de faptul ca prin construcĠia eúantionului AIG jumătate din subiectii chestionaĠi intr-un an se regăsesc in eúantionul anului următor. Cu alte cuvinte. diferenĠele dintre acestea nefiind întotdeauna semnificative statistic 6. Ceea ce trebuie insa menĠionat inca de la bun început este faptul ca din punct de vedere statistic nu exista o asociere semnificativa intre anul anchetei si rata de participare scolara la nivel de total populaĠie. ceea ce ne-a permis sa testam validitatea a ceea ce iniĠial a fost considerata o asumptie. deoarece avem de-a face cu estimări pe baza de eúantion 5. Toate procentele prezentate in acest capitol sunt calculate pe eúantioane cărora li s-au aplicat coeficienĠi de ponderare. supuse deci in mod firesc erorilor de eúantionare. am preferat sa semnalam in text cazurile in care avem de-a face cu "diferenĠe" semnificative statistic. 3 si 4 din Anexa trebuie făcuta cu precauĠie. au fost consideraĠi ca subiecti ai analizei toĠi "copiii de cel puĠin 7 ani la începutul anului úcolar (anterior momentului anchetei) si mai mici de 15 ani la momentul 3 4 5 6 Aplicata anual de CNS incepind din 1994 pe eúantioane de aproximativ 36000 gospodarii Un exemplu de astfel de modificare a motivaĠiei este condiĠionarea plaĠilor alocaĠiei pentru copii de înscrierea intr-o forma de invatamint. in 1993. Pentru a putea cumula cei doi ani am plecat de la asumptia ca factorii determinanĠi ai neparticiparii la nivel individual si de gospodărie sunt constanĠi pe termen scurt. ComparaĠiile intre procente pot fi in multe cazuri irelevante. O ultima precizare trebuie făcuta in ceea ce priveúte criteriile folosite pentru delimitarea "populaĠiei" pe care se va centra analiza de fata: deoarece eúantioanele anuale AIG sunt de fapt o suma de sub-eúantioane lunare. in condiĠiile in care nu controlam efectele altor factori. de risc úi cauze ale neparticipării úcolare au ca sursa doua baze de date ale Anchetei Integrate in Gospodarii (AIG) 3 din anii 1996 si 1998. Tot acum trebuie sa atragem atenĠia asupra faptului ca interpretarea datelor prezentate in tabelele 2. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 323 . se observa faptul ca in 1998 rata de neparticipare este semnificativ mai mica (Tabelul 5 din Anexa). conform metodologiei CNS. am selectat doua eúantioane relativ independente unul de altul. cum insa obiectivul nostru nu viza o analiza de tip panel. Pe parcursul analizelor insa am Ġinut sub control efectul diferenĠelor de timp intre eúantioane. Avind in vedere faptul ca prezentarea intervalelor de confidenta pentru procentele prezentate in tabelele menĠionate ar fi complicat citirea acestora. rata de paricipare úcolara in 1998 (aúa cum este ea definita in acest capitol) nu este din punct de vedere statistic semnificativ diferita de cea din 1996. Totuúi. Cu alte cuvinte. pentru a evita riscul unor rezultate eronate.Grupuri. nu întotdeauna o diferenĠa observata la nivel de eúantion poate fi extrapolata la nivelul întregii populaĠii. daca încercam sa Ġinem constante efectele altor factori.

10 In cazul identitatii etnice interpretarea datelor trebuie făcuta de asemenea cu precauĠii. este greu de spus daca avem de-a face cu o subestimare. aproximativ 40% din copiii de 7-14 ani apartinind acestei categorii nu erau inscrisi in invatamint. diferenĠele rural-urban nu sunt semnificative statistic. după excluderea a aproximativ 60 de gospodarii in care ancheta a fost aplicata atit in 1996 cit si in 1998. in mod evident. pentru p=0. mai putem observa un fenomen important: acela al egalitatii probabilitatii de participare úcolara a fetelor si baietilor. 3 si 4 din Anexa demonstrează existenta citorva grupuri cu risc ridicat de neparticipare. Criteriile care definesc aceste grupuri pot fi identificate la doua mari niveluri: mai intii. riscul de neparticipare al rromilor este de aproximativ sase-úapte ori mai mare 10. iar analiza comparativa pentru anii 1996 si 1998 indica un grad ridicat de stabilitate a acestor categorii de risc. riscul de a nu participa este semnificativ mai mare in rural. In comparaĠie cu romanii. aúa cum se poate observa in Anexa. excluzindu-i pe cei institutionalizati etc. spre deosebire de datele oficiale agregate care iau in considerare toata populaĠia de virsta úcolara. in special in cazul rromilor. atit pe total cit si pe medii rezidenĠiale. Raminind la acest nivel al caracteristicilor individuale asociate cu riscul de neparticipare úcolara.7% 9) sunt neinrolati in invatamint. iar apoi la acela al caracteristicilor familiei si gospodăriei. Pentru ambele categorii insa. deoarece apartenenĠa etnica a fost stabilita prin auto-identificare (singurul procedeu legitim de altfel in cazul unei anchete prin sondaj). testele statistice nu susĠin ipoteza unor diferenĠe semnficative la nivel de populaĠie. 324 Decembrie 2000 . excluzind-o pe cea institutionalizata sau pe cea fara domiciliu etc. La primul nivel pot fi identificate doua mari grupuri cu risc foarte ridicat de neparticipare úcolara: primul dintre acestea este cel al copiilor care suferă de un handicap fizic. Grupuri cu risc ridicat de neparticipare úcolară Neparticiparea úcolara nu este. comparativ cu urbanul. riscul de neparticipare este in general mai mare in 7 Este important sa mai precizam o data faptul ca aceasta analiza ia in considerare numai copiii din gospodăriile populaĠiei. ceea ce conduce către concluzia unei egalitati intre mediile de rezidenta in ceea ce priveúte riscul de neparticipare úcolara a copiilor rromi.05. senzorial sau psihic.25%-5. la nivelul caracteristicilor individuale ale copiilor de virsta úcolara. In 1998.54%in 1996 si 3.Lucian POP. maghiarii si alte nationalitati. Din nou. deúi procentele la nivel de eúantion indica situaĠii relativ diferite in rural si urban. Am cumulat astfel un număr de 20600 de cazuri (apartinind de 14175 gospodarii) in cei doi ani luaĠi împreuna 8. Un al doilea grup cu risc ridicat care poate fi identificat la acest nivel este cel definit de identitatea etnica a copiilor. De altfel. deoarece.95%-5. AIG se refera numai la populaĠia aflata in gospodarii. Bogdan VOICU anchetei" 7. Tabelele 2. dintre care 973 (aproximativ 4. ceea ce conduce inevitabil la unele erori de măsurare. 8 Aceasta este mărimea setului de date folosit in analizele multivariate. Din punct de vedere al comparaĠiei intre mediile de rezidenta. un fenomen omogen distribuit in societatea romaneasca. 9 Intervalele de confidenta pentru estimarea neparticiparii sunt 4.32% in 1998. Deúi pare probabil.

de risc úi cauze ale neparticipării úcolare mediul rural. aceasta creútere a sărăciei a antrenat de asemenea anumite modificări in profilul populaĠiei sărace 11. Interesant este faptul ca neparticiparea nu se asociază cu numărul de parinti prezenĠi in gospodărie si nici cu absenta tatălui din gospodărie. sunt fie divortati. Nivelul de bunăstare a gospodăriei este o alta dimensiune pe care am luat-o in considerare in analiza neparticiparii. săracii din 1996 nu au aceleaúi caracteristici cu cei din 1998. atit pe total populaĠie cit si in cadrul fiecărui mediu de rezidenta. Trebuie remarcat totodată faptul ca in 1998 fata de 1996 riscul de neparticipare in cazul acestei categorii este mai scăzut (de la 8. ToĠi aceúti indicatori se asociază semnificativ cu neparticiparea úcolara. Tot in funcĠie de caracteristicile parintilor pot fi identificate alte citeva categorii de copii cu risc ridicat de neparticipare: in primul rind cei ai căror parinti poseda un stoc educaĠional redus (i. In secĠiunea următoare vom arata insa ca ceea ce determina aceste diferenĠe rural-urban nu este localizarea intr-unul din mediile de rezidenta in sine.diferenĠa fiind semnificativa statistic). ExplicaĠia acestei scăderi rezida in creúterea ratei de sărăcie la nivelul întregii societati romaneúti.Grupuri. daca luam in considerare un criteriu relativ. si anume impartirea populaĠiei pe decile. atit in 1996 cit si in 1998. "noii săraci" au o probabilitate mai mica de neparticipare si. fie văduvi etc. copiii apartinind gospodăriilor sărace .7% in 1998 . Din aceasta perspectiva putem remarca faptul ca absenta mamei din gospodărie se asociază semnificativ cu neparticiparea úcolara. in plus. ci mai degrabă anumite caracteristici structurale specifice gospodăriilor din cele doua medii de rezidenta. de la 19. copiii apartinind gospodăriilor aflate sub pragul de sărăcie au un risc de aproximativ 2.constituie grupuri cu risc ridicat de neparticipare úcolara. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 325 .e. nu au absolvit nici o forma de úcolarizare sau au absolvit doar úcoala primara). in fiecare din anii analizaĠi. 1996 a fost un an in care Romania a înregistrat o creútere economica pozitiva.inclusiv autoconsumul). Pentru aceasta. o măsura relativa a bunăstării economice .sub 30 de ani.prin impartirea populaĠiei in decile pe baza cheltuielilor de consum pe adult echivalent.5%. Aúa cum era de aúteptat. cei cu parinti foarte tineri .85% in 1996 la 33. Astfel.). materialul de construcĠie a locuinĠei si suprafaĠa locuibila per capita. si in consecinĠa rata sărăciei a fost mai mica decit in 1995 si mult mai mica fata de perioada '97-'98.82% in 1998.6% in 1996 la 6. In schimb.5 ori mai mare de a nu participa in comparaĠie cu cei aflaĠi in gospodăriile care se situează deasupra pragului de sărăcie. Aceeaúi stabilitate a riscului de neparticipare se înregistrează si daca luam in considerare alĠi indicatori ai bunăstării mai puĠin 11 Cu alte cuvinte. După cum se útie.e. precum si cei ai căror parinti nu sunt casatoriti (i.atit in termeni absoluĠi cit si in termeni relativi . Totuúi. in 1998. vom constata de exemplu ca probabilitatea de neparticipare s-a păstrat constanta in cazul celor mai sărace 10% gospodarii. ne-am oprit la un set de 4 indicatori: o măsura absoluta a sărăciei (prin folosirea unui prag fix de sărăcie pentru cheltuielile de consum pe adult echivalent ale gospodăriei . si anume in jur de 9. Al doilea nivel relevant pentru analiza de fata este cel al caracteristicilor familiei si gospodăriei.

comparativ cu cei care locuiesc in gospodarii in care suprafaĠa locuibila per capita atinge 20 m. Întrebarea care se ridica insa este daca ceea ce influenteaza efectiv riscul de neparticipare este componenta gospodăriei in sine sau alĠi factori care sunt puternic asociaĠi cu aceasta.5% in fiecare din anii analizaĠi. copiii cu riscul cel mai ridicat de neparticipare trăiesc in gospodarii numeroase. La aceasta întrebare vom încerca sa răspundem in secĠiunea următoare.Lucian POP. oricit de sofisticate ar fi acestea. Copiii din gospodăriile al căror cap este agricultor sau lucrator pe cont propriu au o probabilitate semnificativ mai mare de a nu participa. in timp ce in cazul gospodăriilor de salariaĠi sau patroni rata de participare este mai mare. gospodăriile foarte tinere sunt expuse unui risc mai mare. statutul ocupational al membrilor acesteia este o alta dimensiune semnificativa pentru definirea grupurilor cu risc ridicat de neparticipare úcolara. a 326 Decembrie 2000 . Copiii din gospodăriile in care nu exista salariaĠi. Se poate observa astfel ca absenta unor venituri permanente combinata cu un stoc de educaĠie foarte redus duce la o creútere a probabilitatii de a nu participa de pina la 65%. per capita sau mai puĠin sunt expuúi unui risc de aproximativ 11% atit in 1996 cit si in 1998.. O ultima dimensiune pe care o vom lua in considerare in aceasta secĠiune este componenta gospodăriei. In strinsa legătura cu aceste rezultate mai trebuie observat faptul ca existenta in gospodărie a unor venituri constante ca si stocul mediu de educaĠie a adulĠilor din gospodărie sunt puternic asociate cu probabilitatea de (ne)participare úcolara. Bogdan VOICU "elastici" decit rata sărăciei.e.p. Factori care influenteaza neparticiparea Inca de la început trebuie sa precizam ca un răspuns exhaustiv la întrebarea “care sunt factorii care influenteaza neparticiparea?” este practic imposibil de dat numai pe baza unor analize statistice. si a căror rata de neparticipare este de aproximativ 3. Figura 3 din Anexa prezintă rezultatele parĠiale ale unei analize de segmentare care demonstrează ca neparticiparea úcolara este un efect al interatiunii dintre factori ce Ġin de componenta gospodăriei. neparticiparea úcolara este dependenta de un complex de factori si situaĠii specifice fiecărui caz in parte. Ca si nivelul economic al gospodăriei. patroni sau pensionari de asigurări sociale sunt expuúi unui risc de neparticipare de 3 ori mai mare fata de copiii care locuiesc in gospodarii beneficiare de venituri permanente. sau mai mult.p. De asemenea. si anume suprafaĠa locuibila per capita: copiii din gospodăriile cu 5 m. Din aceasta perspectiva. stoc de educaĠie). Si aceasta din simplul motiv ca o buna parte din factorii relevanĠi pentru fenomenul analizat de noi sunt dificil de operationalizat sau de măsurat cu acurateĠe. in timp ce existenta a mai mult de un copil de 5 ani sau mai mic intr-o gospodărie cu venituri permanente ridica in mod considerabil (de la 3% la 10%) probabilitatea de a nu participa a copiilor de virsta úcolara din gospodărie. situaĠia economica etc. nivelul de securitate economica a acesteia si capitalul uman al gospodăriei (i. Pe de alta parte. cum ar fi identitatea etnica. dincolo de "cauzele comune".

Modelele pe care se bazează aceasta secĠiune variază ca "putere explicativa". asupra acesteia. ApartenenĠa la grupul celor mai săraci 10% dintre locuitorii României si/sau un stoc educaĠional redus al adulĠilor cresc de Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 327 . A fi băiat creste considerabil riscul de a nu participa. numărul de úomeri din gospodărie. In cazul mărimii gospodăriei.Grupuri. structura ocupationala/pozitia pe piaĠa muncii a adulĠilor din gospodărie. OpĠiunea de a analiza separat diferitele sub-eúantioane a fost făcuta ca urmare a sesizării faptului ca diferiĠii factori introduúi in analiza se comporta diferit in funcĠie de anumite caracteristici ale subiectilor. stocului de educaĠie redus al gospodăriilor rurale. Analiza modelelor de regresie conduce către reformularea citorva dintre concluziile trase pe baza simplelor analize descriptive: daca in secĠiunea anterioara am identificat grupuri cu risc ridicat de neparticipare. pe total populaĠie. sex si mediu de rezidenta ale subiectilor. Atit ponderea agricultorilor in gospodărie. pentru a evita introducerea in model a unor termeni de interacĠiune care ar fi îngreunat interpretarea rezultatelor. sexul subiectului se dovedeúte a avea o influenta semnificativa asupra probabilitatii de neparticipare. Aceasta nu înseamnă neapărat o renunĠare la concluziile secĠiunii precedente si nici o invalidare a acestora. si sa ii identificam pe aceia care au o influenta directa. foarte probabil. Vom încerca aúadar sa răspundem la întrebări cu ar fi:"sunt intr-adevăr mediul de rezidenta sau mărimea gospodăriei factori de risc in ceea ce priveúte neparticiparea úcolara?" sau "efectul anumitor factori este acelaúi in cazul diferitelor sub-populaĠii?". asocierea acesteia cu rata de neparticipare se datorează foarte probabil nationalitatii subiectului (gospodăriile de rromi fiind in medie mai numeroase). Ele pot servi insa perfect obiectivului pe care ni l-am propus. nemijlocita. mediul de rezidenta si mărimea gospodăriei nu constituie factori de risc pentru neparticiparea úcolara. Dar rata mai mare de neparticipare úcolara care se observa in rural comparativ cu urbanul se datorează mai degrabă gospodăriilor centrate preponderent pe agricultura (care sunt caracteristice ruralului spre deosebire de urban) si. si anume acela de a încerca sa discernem intre multitudinea de factori asociaĠi cu neparticiparea úcolara. in comparaĠie cu a fi fata. Copiii din rural si copiii din gospodarii numeroase ramin grupuri cu risc ridicat de neparticipare. In consecinĠa. si numărului de copii sub 5 ani din gospodărie. cit si statutul de lucrator pe cont propriu in activitati neagricole al capului de gospodărie cresc semnificativ riscul de neparticipare a copiilor de virsta úcolara. tinind constant efectul altor variabile. Tabelul 6 realizează o sinteza a rezultatelor pentru o citire si interpretare mai uúoara a acestora. Factorii care influenteaza aúadar semnificativ probabilitatea de a nu participa pot fi impartiti in citeva mari categorii: mai intii. Mai intii putem observa ca. in aceasta secĠiune ne vom centra pe "cauzele" acesteia. O a doua categorie o constituie resursele materiale si umane de care dispune gospodăria. O alta constatare interesanta este faptul ca. Pentru a răspunde la aceste întrebări in Tabelul 5 din Anexa sunt prezentate citeva modele de regresie atit pe întregul eúantion (toĠi copiii de 7-14 ani cuprinúi in anchetele din 1996 si 1998) cit si pe subesantioane definite pe criterii de virsta. de risc úi cauze ale neparticipării úcolare căror "modelare" ar fi practic imposibila. in termeni tehnici. am preferat analizarea separata a citorva sub-populaĠii de interes.

rangul copilului nu are o influenta semnificativa statistic decit in rural. Comparind intre ele diversele sub-eúantioane putem constata ca centrarea gospodăriei pe activitati agricole are un efect mai puternic in cazul copiilor de 11-14 ani 14 si in cazul fetelor. si ea influenteaza îndeosebi populaĠia de copii de peste 10 ani. Ceea ce sugerează cu certitudine acest rezultat este ca daca facem abstracĠie de efectele sărăciei. ci. Ceea ce este insa foarte interesant de remarcat este faptul ca existenta mai multor copii de virsta úcolara in gospodărie reduce probabilitatea de neparticipare. a fi băiat conduce către o probabilitate mai mare de a nu particpa. cei cu rang maxim (i. 328 Decembrie 2000 . nu si in urban. identitatii etnice si ale celorlalĠi factori asupra neparticiparii. in special a celorlati baieti. in timp ce beneficiile acesteia sunt mai mari.Lucian POP. localizării in rural si copiilor de 7-10 ani. cel mai mare dintre copiii de 0-14 ani) au un risc semnificativ mai ridicat de a nu participa. Important de specificat este faptul ca aceste rezultate vizează întreg mediul rural. 14 In cazul copiilor de 7-10 ani efectul este nesemnificativ statistic (adică zero). O influenta semnificativa o are. Întrebarea la care nu putem răspunde insa pe baza analizelor efectuate este ce se intimpla cu participarea acestor baieti o data cu înaintarea in virsta sau in momentul in care fraĠii mai mari parasesc gospodăria. Bogdan VOICU asemenea considerabil probabilitatea copiilor din gospodărie de a nu participa. virsta relativa a copiilor este un factor important: in gospodăriile cu mai mult de doi copii. iar una dintre ele consta in faptul ca in gospodăriile cu mai mulĠi copii de virsta úcolara costul marginal al înrolării este bineinteles mai mic. creste probabilitatea de participare úcolara a fiecăruia din respectivii copii. nu numai gospodăriile ai căror membrii sunt preponderent ocupaĠi in agricultura. Acest rezultat poate avea mai multe interpretări. De asemenea. Cu alte cuvinte. creúterea ponderii adulĠilor ocupaĠi in agricultura ridica riscul de neparticipare mai mult in cazul fetelor decit in cazul baietilor. crescind astfel probabilitatea celorlati copii. Modelele de regresie afectuate pe sub-grupe de populaĠie arata ca acest efect al existentei mai multor copii de virsta úcolara in gospodărie este semnificativ in cazul baietilor. In final.e. ultima categorie de factori sunt aceia definiĠi prin caracteristicile structurale ale componentei gospodăriei: probabilitatea de a nu participa creste odată cu numărul de copii sub 5 ani din gospodărie si este semnificativ mai mare in cazurile in care capul de gospodărie este văduv sau traieste in uniune liber consimĠita. 12 Efectul existentei altor copii de virsta úcolara pentru gospodăriile din urban este statistic nesemnificativ (coeficientul la nivel de populaĠie si nu de eúantion este nul). dimpotrivă. comparativ cu alte sub-grupuri. după cum am spus deja. O a treia categorie de factori de risc o constituie de data aceasta caracteristicile copiilor: aúa cum am arătat mai sus. chiar si daca luam in considerare numai alocaĠia pentru copii. Pe baza acestor informaĠii se poate desprinde deci un pattern specific ruralului 12: in condiĠiile in care exista copii de rang mai mare (mai in virsta) cel mai probabil este ca aceútia sa renunĠe la participarea úcolara (Tabelele 5 si 6 in Anexa) si sa ramina (probabil) ca ajutor pe linga gospodărie. apartenenĠa etnica: a fi rrom determina o creútere a probabilitatii de neparticipare. de virste mai mici de a participa in invatamint 13. 13 Ca si in cazul existentei altor copii de virsta úcolara. un număr ridicat de copii de virsta úcolara in gospodărie nu numai ca nu scade.

aúa cum am arătat mai sus. In plus. comparativ cu 15 RelaĠia dintre acest indicator si neparticiparea úcolara poate la fel de bine conduce către concluzia unei lipse de oportunitati pentru îngrijirea copiilor preúcolari. Cu alte cuvinte. De asemenea. in timp ce in rural a fi băiat conduce către un risc mai ridicat. statutul de lucrator pe cont propriu al capului de gospodărie are o influenta mai puternica in urban fata de rural. comparativ cu ruralul si a fetelor. pe măsura ce populaĠia comunei este mai mare riscul scade). De asemenea. dintre care cel mai important. La fel de interesanta este si influenta apartenenĠei etnice: a aparĠine de grupul rromilor conduce către o creútere mai mare a probabilitatii de a nu participa in cazul copiilor din urban. Care sunt concluziile care pot fi desprinse din toate aceste analize? In primul rind trebuie subliniat inca o data faptul ca avem de-a face cu citeva grupuri de risc majore. de risc úi cauze ale neparticipării úcolare Compararea intre ei a coeficienĠilor de regresie ai diverselor modele permite si alte observaĠii interesante: astfel. ceea ce este cu deosebire important este opĠiunea iniĠiala a familiei/copilului.Grupuri. Numărul de copii sub 5 ani din gospodărie este un indicator bun in aceasta privinĠa 15. mai mulĠi indicatori par a sugera ca in familiile tinere copiii sunt in mod deosebit expuúi unui risc relativ ridicat de neparticipare. trebuie arătat faptul ca in cazul copiilor de 11-14 ani absolvirea ciclului primar reduce. care se regaseste in toate analizele. suplinita prin fraĠii mai mari. riscul de neparticipare al fetelor creste mai mult decit al baietilor o data cu creúterea numărului de copii sub 5 ani din gospodărie. in cazul copiilor de 7-10 ani comparativ cu cei de 11-14 ani. a fi băiat sau fata nu influenteaza semnificativ statistic riscul de neparticipare.e. este cel definit pe baza identitatii etnice. La fel. A doua diferenĠa provine din faptul ca starea civila a capului de gospodărie se dovedeúte a fi o cauza a neparticiparii numai pentru copiii din urban. In final. foarte important. probabilitatea de neparticipare. riscul acestora de neparticipare crescind substanĠial mai mult in comparaĠie cu cei de 7-10 ani. studiile apărute recent sau in curs de apariĠie care analizează problematica nivelului de trai indica faptul ca gospodăriile tinere sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie. in cazul baietilor comparativ cu fetele si. putem observa faptul ca in mediul urban. acest din urma factor afectează in special copiii de peste 11 ani si peste. putem observa ca sărăcia duce la o creútere mai mare a probabilitatii de a nu participa in urban fata de rural. nu si pentru cei din rural. De asemenea. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 329 . In ce priveúte comparaĠia rural-urban mai putem identifica doua diferenĠe majore: prima este aceea ca in cazul localitatilor rurale un factor care reduce semnificativ probabilitatea de neparticipare este mărimea comunei (i. indiferent de alĠi factori cum ar fi sărăcia. o încercare de a modifica comportamentul de neparticipare trebuie sa vizeze in primul rind opĠiunea iniĠiala a copilului/familiei de înrolare in ciclul primar. aúa cum era si de aúteptat. Deúi in analizele efectuate virsta adulĠilor din gospodărie nu apare ca o cauza semnificativa a neparticiparii. comparativ cu baietii. structura ocupationala a membrilor gospodăriei etc. Mai mult. controlind efectele altor variabile. Aceasta ipoteza nu contrazice insa afirmaĠia ca numărul de copii sub cinci ani este un bun indicator al faptului ca avem de-a face cu familii tinere.

activităĠile pe cont propriu in agricultura generează indiscutabil un risc mult mai ridicat de neparticipare úcolara pentru copiii care trăiesc in gospodăriile orientate preponderent spre acest tip de activitati. si care este cu deosebire important pentru studiul de fata îl constituie existenta unui pattern al participării úcolare propriu mediului rural. datorat in mare măsura unor caracteristici specifice economiei rurale .Lucian POP. Bogdan VOICU alte tipuri de gospodarii. 330 Decembrie 2000 . Un alt factor de risc care transpare din analizele efectuate.bazata preponderent pe agricultura. Deúi atit in rural cit si in urban riscul de neparticipare este puternic influenĠat de statutul de lucrator pe cont propriu (indiferent de tipul de activitate) al membrilor gospodăriei.

că aproape toate categoriile socioprofesionale ale societăĠii sunt victima unei iluzii majore: aceea a posibilităĠii de a obĠine totul. RevoluĠia din 1989 nu putea să producă o schimbare totală úi rapidă a mentalităĠii faĠă de muncă. al certitudinii locului de muncă asigurat pentru toată populaĠia activă. obiceiuri. care au la rândul lor natură economică. dar marea masă a populaĠiei va ajunge să asimileze noua mentalitate specifică abia după ce realitatea va obliga la aceasta úi imitând minoritatea promotoare care a iniĠiat-o. În mentalitatea faĠă de muncă sunt implicate convingeri. ori activitate în general. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 331 . Chiar úi în ipoteza că realitatea s-ar schimba rapid. a mecanismelor subsumate termenului de „reformă” reclamă o perioadă de tranziĠie a cărei durată este relativ mare chiar în lipsa unor rezistenĠe sau frâne subiective. Această explicaĠie este evident simplificată úi se referă la aspectele de masă ale schimbărilor de conútiinĠă. Sistemul economiei de piaĠă se bazează pe competitivitate. útiinĠifică úi etică. a structurilor organizatorice noi. mentalităĠile nu s-ar schimba în acelaúi ritm. mai ales faĠă de muncă.Valea Jiului după ‘89 Valea Jiului după ’89: un deceniu de probleme úi convulsii Septimiu KRAUSZ Perioada parcursă după ’89 a abundat în prefaceri ale căror proporĠii fac din majoritatea lor veritabile mutaĠii. dar acestea au ca revers relativa incertitudine a locului de muncă úi spectrul úomajului. norme. Una dintre cele mai necesare dar úi dificile este schimbarea de mentalitate. în sensul de a-úi apropria avantajele úi de a evita dezavantajele ambelor sisteme. constituită din instituĠii. Schimbările aparĠin la început unei minorităĠi promotoare. În primul rând din cauza însuúi a faptului că realitatea nu se poate schimba instantaneu. reversul medaliei îl constituie nivelarea valorilor ca úi a veniturilor úi promovarea pe criterii prioritar politice. valori. problema cea mai importantă sub aspectul interesului practic úi imediat. crearea formelor de proprietate. prejudecăĠile. ca elemente de conútiinĠă convingerile. categorii sociale ori elite profesionale avizate úi interesate. prejudecăĠi. Sistemul economiei centralizate a indus omului sentimentul securităĠii postului. politică. eficienĠă úi ierarhia valorilor. În primele luni ale anului 1990 a devenit evident chiar pentru observatorii mai puĠin avizaĠi ai realităĠii. se schimbă cu o anumită întârziere faĠă de realităĠile cărora trebuie să le corespundă. Toate acestea fac din mutaĠia concepĠiei despre activitate. obiúnuinĠele etc.

Vom produce câteva explicaĠii. iar majoritatea fondurilor sunt angajate de guvern Există însă úi elemente subiective ce au concurat la constituirea amintitei mentalităĠi: .zăcămintele sunt – deocamdată – în exclusivitate în proprietatea statului. atenĠionând asupra faptului că nici una dintre ele nu funcĠionează izolat úi exclusiv.mineritul „se simte al statului”. deci o perioadă s-a aúteptat ca „puterea” (guvern. . Printre aceste particularităĠi amintim: . mineritul úi-a dobândit o poziĠie de lider. devenind în conútiinĠa publică un simbol de gândire úi acĠiune pe care de cele mai multe ori úi majoritatea celorlalte categorii de populaĠie l-au considerat blamabil.minerii au fost în mai mare măsură expuúi mitului „rolului conducător al clasei muncitoare în societate” úi au fost în mai mare măsură convinúi de aceasta decât alte segmente ale muncitorimii. specific românesc.ponderea mare (38-40%) a muncii vii utilizate úi calitatea (slabă) a factorului uman utilizat. ci are un caracter chiar internaĠional. cu atât mai mult cu cât experienĠa din mai multe Ġări foste socialiste pare a dovedi faptul că fenomenul nu este singular.forĠa de muncă utilizată în minerit este mai multă dar cu pregătire úcolară úi profesională în medie mai redusă. „mineriadele” constituind expresia de vârf a unor manifestări cel mai adesea dezagreabile úi dezavuabile.Septimiu KRAUSZ Măsurile reparatorii din 1990 au fost urmate de exagerarea revendicărilor sindicale.specificul foarte pronunĠat (din punct de vedere tehnic úi economic) al eventualelor restrângeri de activitate care sunt foarte dificile úi costisitoare.caracterul lor epuizabil reclamă o strategie specială a exploatării úi valorificării. care conduc în mod obiectiv la o anumită manieră de abordare a problematicii economico-sociale. S-ar cere măcar sumar explicată această predilecĠie a minerilor de a apare drept lideri de o anumită manieră a opiniei úi acĠiunii. ceea ce se vede úi în modul lor de a gândi úi acĠiona. . spontaneitatea iniĠială fiind înlocuită cu tendinĠa sistematică de a revendica tot mai mult úi fără prea mare legătură cu situaĠia economică. 332 Decembrie 2000 .produsele miniere sunt în general de importanĠă strategică naĠională. pe care-l consideră unic responsabil pentru soarta sa. . existau totuúi câteva ramuri în care ea s-a manifestat deosebit de pregnant.în toate Ġările mineritul beneficiază de subvenĠionare de la stat. Mineritul are particularităĠi clare în raport cu alte activităĠi economice. . Dacă problema prezentată apărea destul de clar la nivelul întregii societăĠi româneúti. ca mentalitate nu numai pronunĠat activă. dar chiar cu unele efecte devastatoare. minerii fiind în comparaĠie chiar cu muncitorii din alte ramuri „mai simpli”. Între aceste domenii. . . . ci toate la un loc contribuie la explicarea fenomenului. Minerii s-au plasat în prima linie a unui anumit mod de a gândi úi acĠiona.

2 Detalii în: Septimiu Krausz.. 3 Septimiu Krausz. . Sociologia tranziĠiei. Aflându-ne la 10 ani după revoluĠia din 1989 putem evalua mai corect úi detaúat sinuosul úi controversatul traseu ce l-a avut Valea Jiului pe parcursul unui deceniu de tranziĠie. faze pilot. s-a apelat la documentare. Lucrările ùtiinĠifice ale UniversităĠii din Petroúani. b) Septimiu Krausz. 46-53.o contribuĠie specială la inerĠia mentalităĠilor au avut-o structurile sindicale. Calitatea protecĠiei sociale. observaĠie.ancheta 3) din 1998 (857 subiecĠi) asupra disponibilizaĠilor din 1997. Cercetări úi rezultate în útiinĠă úi tehnică.ancheta 2) sociologică din 1997 realizată în 12 întreprinderi miniere (826 subiecĠi) axată pe problematica restructurării úi protecĠiei sociale. Ca operatori de anchetă au funcĠionat studenĠii Specializării Psihosociologie a UniversităĠii din Petroúani care úi-au realizat în acest fel – sub îndrumarea cadrelor didactice – practica de vară. Cât de voluntară a fost disponibilizarea din 1997 a minerior din Valea Jiului?. 133-144. Cum anchetele din 1994 úi 1997 au avut în proporĠie de 70% tematică comună. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 333 . prospectare. secĠiunea XIV. Din multitudinea concluziilor ocazionate de aceste cercetări vom face apel în acest context la doar câteva. p. p. secĠiunea XIV. Cercetări úi rezultate în útiinĠă úi tehnică. a căror semnificaĠie pentru situaĠia Văii Jiului este evidentă. . Universitatea Petroúani. în vol. Editura Universitas. 1997. 1 Detalii úi în: a) Septimiu Krausz. prefect etc. Septimiu Krausz (coordonator).) să rezolve problemele úi doar timid s-a conturat ideea că trebuie făcut altfel úi chiar altceva. p. principalele fiind: . 5-8. anchetă directă úi indirectă úi prelucrări complexe. Într-un centru urban atât de monoindustrial este evident că starea ramurii de bază (în acest caz mineritul) influenĠează întreaga viaĠă a populaĠiei. PercepĠii asupra stării mineritului úi vieĠii în Valea Jiului..Valea Jiului după ‘89 parlament. Metodologia acestor cercetări a fost complexă úi pe cât posibil riguroasă.ancheta 1) din 1993-1994 efectuată în 11 întreprinderi miniere (695 subiecĠi) asupra percepĠiei referitoare la eventuala restrângere a activităĠii miniere. în special cele din Valea Jiului. în vol. în vol. Editura Universitas. aceea din 1997 având în mare măsură caracterul de „panel” pentru 1994. preúedinte.. vom compara câteva rezultate pentru a pune în evidenĠă trendul realităĠii úi al reflectării ei prin opinii. Petroúani. InerĠia mentalităĠii ca frână a tranziĠiei: exemplul atitudinii faĠă de restrângerea activităĠii. . 9-18. Irinel Stegar. 1999.. p. Ion Pârvulescu. 1997. Universitatea Petroúani. în vol. minister. ùi facem acest lucru întemeindu-ne consideraĠiile pe rezultatele unor anchete sociologice de amploare desfăúurate în acest areal. 1999. SelecĠia subiecĠilor s-a făcut „pe cote” în primele două anchete semnalate úi de tipul „selecĠie pe liste” în ancheta asupra disponibilizaĠilor.

În ambele anchete ale căror rezultate le comparăm s-a cerut alegerea a trei factori consideraĠi cei mai importanĠi.82 19.75 1997 8. sindicatul din întreprindere.Septimiu KRAUSZ Tabelul nr.15 1997 8.51 80. Tabelul nr.97 71.13 53.49 71.54 Că percepĠia stării vieĠii o „urmează” pe aceea a stării mineritului este evident. dintr-o listă de 10 potenĠiali factori de influenĠă: colectivul întreprinderii.04 24.68 1997 7. Dar între 1994 úi 1997 conútientizarea deteriorării creúte cu 18-22%. percepĠie direct dependentă de nivelul pregătirii: percepeau înrăutăĠirea situaĠiei 49% dintre muncitori.61 1997 2.21 Lideri sindicali 1994 13.71 19. saltul deosebit al acesteia privindu-i pe muncitori. Parlamentul úi PreúedinĠia României. Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului.47 0.22 22.22 22.77 61.65 16. conducerea întreprinderii. conducerea Regiei Autonome a Huilei (actualmente Compania NaĠională a Huilei).50 80.75 49.98 22. ùi este evident că subiecĠii sondajului ce posedă atributele pregătirii. deúi o politică salarială mai avantajoasă într-o perioadă de timp a determinat un decalaj de percepĠie. Cuplul starea mineritului – starea vieĠii este influenĠat de mai mulĠi factori. 334 Decembrie 2000 . Ministerul Industriilor úi ComerĠului.14 12. 2 Opinia despre viaĠa populaĠiei faĠă de perioadele anterioare % Mult mai Mai rea Cam Mai bună Mult mai rea aceeaúi bună 1994 (695 subiecĠi) 16.62 24.36 Total 1994 22.28 83. 1 SituaĠia generală a mineritului faĠă de anii anteriori (în 1994 faĠă de 19901993. Guvernul. Departamentul din Minister.71 1. informării úi experienĠei (deci cei mai calificaĠi pentru a face comparaĠii) constată reculul mineritului din Valea Jiului.12 24. totuúi tendinĠa deteriorării se menĠine.56 46.43 1997 (826 subiecĠi) 21. în 1997 faĠă de 1990 – 1996) % S-a îmbunătăĠit A rămas aceeaúi S-a înrăutăĠit Muncitori 1994 26.51 8. Astfel pe parcursul a trei ani considerarea înrăutăĠirii vieĠii creúte de la 52% la 68% în timp ce opinia privind îmbunătăĠirea standardului de viaĠă scade de la 24% la doar 9%.80 ùi ancheta din 1994 (deci după primii 4 ani de tranziĠie) indica o continuă deteriorare a stării mineritului.10 24.66 35.84 Conducători 1994 2. 62% dintre liderii sindicali úi 84% dintre conducători.

Deci încrederea că situaĠia poate fi influenĠată de efortul propriu – al Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 335 . actualei Companii).94 29. 3 Factorii ce influenĠează situaĠia mineritului úi a vieĠii în Valea Jiului Factori Guvernul Conducerea întreprinderii Conducerea R. aparĠinând unor foruri centrale.68%.21 8 5.J. celor enumeraĠi li se adaugă Liga Sindicatelor Miniere úi Conducerea R.H. sindicatul úi conducerea ei.A. Parlamentul Ministerul Industriilor Departamentul din Minister PreúedinĠia României 1994 % alegeri Rang 17.68 4 11.22 3 12.H. considerat principalul responsabil úi cu rol de factor de influenĠă în creútere.56 ConútiinĠa faptului că factorii externi (naĠionali) surclasează pe cei de la nivelul întreprinderii a rezultat úi din ancheta din 1994 (la o diferenĠă insignifiantă: + 0.04 10 Tabelul confirmă o teză iniĠială („mineritul se simte al statului”) plasând pe locul întâi al ambelor ierarhii guvernul.A.72 1 14.N.H.N.17 3 16.89 7 4. Tabelul nr. Să prezentăm deocamdată – comparativ – percepĠia asupra rolului fiecăruia dintre aceúti factori în anchetele din 1994 úi 1997. Colectivul întreprinderii Sindicatul din întreprindere Liga Sindicatelor V. Tabelul nr. diferenĠa crescând la + 12. TendinĠa devine mai clară dacă grupăm factorii ca în tabelul de mai jos.83 2 9.91 10 1997 % alegeri Rang 23.Valea Jiului după ‘89 Aceúti factori pot fi grupaĠi în „endogeni” (interni) úi „exogeni” (externi) în raport cu întreprinderea ori Valea Jiului.H. ToĠi ceilalĠi 5 factori sunt externi.30%) dar s-a accentuat în 1997.72 6 6.74 +4.18 42.82 1 12. Integral interni (întreprinderii) sunt colectivul.31 8 5.82 La nivelul Văii Jiului 23.37 4 5.06 2 13.77 5 8. / C.12 6 10.06 -7.78 9 3. 4 InfluenĠa grupelor de factori % Fa ctori 1994 1997 DiferenĠa 1997/1994 La nivelul întreprinderii 37. Dacă ne raportăm la Valea Jiului (deci la nivelul fostei Regii.06 La nivel naĠional 38. această împărĠire este importantă pentru evidenĠierea percepĠiei ce o au oamenii despre cauzele úi úansele situaĠiei în care se găsesc actualmente.14 5 10.88 30.00 +5.26 9 2./C.98 7 5.

92 1 23. Dacă sondajele („barometrul opiniei publice”) la nivel naĠional plasează constant inflaĠia (preĠurile) pe primele locuri în ierarhia fenomenelor ce îngrijorează populaĠia. Acest lucru se vede úi din temerile oamenilor.16 5 1997 % Rang 14.74 2. dar în ultimii ani (cam după 1995) ea a devenit tot mai acută.Septimiu KRAUSZ întreprinderii – scade continuu.54 subiecĠi) 336 Decembrie 2000 .83 1 10. în Valea Jiului îngrijorarea este de 4-5 ori mai scăzută în raport cu posibilitatea pierderii locului de muncă.36 26. restructurarea úi consecinĠa ei (úomajul) însumând peste 68% dintre fenomenele percepute ca periculoase.26 4 7.35 4 8. de ceea ce consideră ei că reprezintă fenomenul cel mai periculos al situaĠiei lor reale.20 2 18. Într-o anchetă psihosociologică se urmăreúte nu atât analiza situaĠiei obiective (a indicatorilor economici) cât reflexul subiectiv exprimat prin cuplul atitudine – opinie a unor segmente ale populaĠiei faĠă de o anumită problematică. Tabelul nr. mai ales în ramurile ce reprezentau monopoluri ale statului.59 15. în 1997 devine evident pericolul de pierdere a locurilor de muncă.22 5 Dacă în 1994 inflaĠia era considerată principalul pericol (în 1993 existase o rată enormă a ei).27 3 9.10 3 31. O asemenea percepĠie a 826 subiecĠi din Valea Jiului angajaĠi în minerit apare în tabelul următor. 5 Fenomenul considerat cel mai periculos Fenomenul InflaĠia ùomajul Restructurarea / restrângerea activităĠii Instabilitatea politică Altele 1994 % Rang 40.59 2 36. 6 Atitudinea faĠă de restructurare % DA. Problematica restructurării activităĠii în marile unităĠi industriale a fost conútientizată treptat úi cu dificultate de către cei implicaĠi. Tabelul nr. este necesară NU este Altă În aceeaúi În altă Dar necesară opinie formă/ritm formă/ritm imposibilă Totalul eúantion (826 10. considerându-se că ea este tot mai mult determinată de factorii exteriori.77 44.

tocmai cei mai puĠin avizaĠi úi interesaĠi: tinerii sub 25 ani. ei reclamă deci un tratament specific al problemei.Valea Jiului după ‘89 Deci 71% dintre cei intervievaĠi acceptă necesitatea restructurării. Iată de ce în iulie 1998 am realizat o anchetă pe un eúantion de 857 disponibilizaĠi. faptul că problema nu a fost rezolvată ci amânată úi agravată. Din prezentarea chiar simplificată a acestor caracteristici rezultă că cei care úi-au cerut disponibilizarea sunt în uriaúă majoritate muncitori. Apare însă problema formei úi ritmului în care ea ar trebui făcută. Punerea în aplicare a OrdonanĠei nr. 22 a provocat în vara / toamna lui 1997 o veritabilă frenezie a disponibilizărilor în minerit. În esenĠă era vorba de a propune celui ce urma să fie disponibilizat. ceea ce l-a făcut pe primul ministru de atunci să declare că „s-a realizat un adevărat record”. reprezentând acelaúi partid úi coaliĠie la putere. că aproape 2/3 dintre ei au studii sub nivel liceal úi peste jumătate sunt oameni relativ tineri. Pentru aceeaúi formă úi ritm ca în restul industriei (deci fără luarea în considerare a specificului ramurii) optează doar 11% dintre subiecĠi. noul prim ministru. să-úi abandoneze locul de muncă cu compensaĠia a 6-9-12-1520 de salarii lunare (funcĠie de activitate úi vechime). S-a ajuns chiar ca în 2-3 luni să se coboare la nivelul personalului prevăzut iniĠial a fi atins abia în anul 2005. califica felul în care s-a făcut disponibilizarea în minerit ca „o măsură idioată”. Aceste aprecieri opuse atestă contradicĠia intenĠie-realizare. Astfel au apărut în 1997 cunoscutele OrdonanĠe ale Guvernului: nr.000 persoane (50%) angajate în minerit. înregistraĠi la Oficiile Ministerului Muncii úi ProtecĠiei Sociale din trei oraúe ale Văii Jiului (Petroúani. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 337 . decurgând din specificul mineritului. Pentru soluĠionarea acestui proces tensionat s-au creat diverse programe de restructurare care au implicat úi soluĠia disponibilizărilor voluntare cu compensaĠii. 9 (pentru disponibilizări în diferite sectoare) úi 22 (pentru minerit) ultima dintre acestea oferind compensaĠii de 1215-20 salarii lunare. dar abia 55% úi posibilitatea ei. Lupeni). deci nu au apelat la disponibilizare în perspectiva unei ieúiri „naturale” din sistem (pensionare). Cei 45% dintre subiecĠi care recunosc necesitatea restructurării dar consideră că ea trebuie să se facă altfel decât în restul industriei acuză fie forma (26%) fie ritmul (19%) în care ea a început în alte ramuri economice. în decurs de 2-3 luni părăsind sistemul aproximativ 80-90. Vulcan. de vreme ce pentru acelaúi procent de scădere a personalului în Ġările occidentale a fost necesară o perioadă de 10-15 ani. ùi totuúi la mai puĠin de un an de la punerea în aplicare a OrdonanĠei 22. cu pregătire redusă úi fără funcĠii de conducere administrativă ori sindicală. proces în care se înfruntă două tendinĠe contrarii: a proprietarilor (managerilor) care vor să diminueze pierderile unei activităĠi slab rentabile úi a sindicatelor (forĠei de muncă) care vor să conserve locurile de muncă. Restructurarea implică úi o redimensionare a activităĠii.

82 Total 32. Tabelul nr.75 Lupeni 34.58 CăsătoriĠi 70. Aceasta cu atât mai mult cu cât mulĠi angajaĠi aflaseră de „iminente reduceri de personal” ca o consecinĠă a restructurărilor.00 49.51 9.50 8. 7 Câteva caracteristici ale eúantionului de 857 subiecĠi % Caracteristici Petroúani Vulcan Lupeni Total ÎnregistraĠi la 73.31 7.25 Vulcan 40.98 51.00 91.25 57. Tabelul nr.09 6.76 14.82 11.77 73.77 3.42 100.87 * aici sunt grupate însumat doar motive neincluse în precodificare.34 7. soĠ / soĠie în sistem úi afacere proprie.00 74. că sub diferite aspecte úi în măsură variabilă a existat o presiune în această direcĠie.59 53.72 Bunăoară în Contractul Colectiv de Muncă se stipulează că în situaĠia nevoii de reduceri de personal.72 1182 15.26 6.00 71.00 14.79 63. cei ce posedă ori sunt parteneri într-o activitate privată.98 10.60 21.Septimiu KRAUSZ Motivele cererii disponibilizării sunt – ca orice motivaĠie a acĠiunilor umane – complexe.54 12.00 57.54 68.51 87. cei ce au soĠul / soĠia angajaĠi în acelaúi sistem (Regie) etc. de teama că oricum vor trebui să plece úi atunci nici nu vor beneficia de compensaĠiile stipulate de acĠiunea limitată în timp a OrdonanĠei nr.90 Studii sub nivel liceal 59. Una din ipotezele noastre a fost aceea că acest val al disponibilizărilor nu a fost integral voluntar.45 11.00 Vârsta sub 35 ani 59.00 27.79 95. oarecum „forĠată”: aproape 49% dintre respondenĠi au declarat-o explicit prin temerea reducerilor de personal. ùi este explicabil faptul că acei muncitori ce se aflau în asemenea situaĠii să opteze pentru disponibilizarea cu compensaĠii salariale. 8 Motivele principale ale cererii disponibilizării % ) Reduceri Altele* Starea Plecare Afacere SoĠ / de de din proprie soĠie în personal sănătate localitate sistem Petroúani 31. ordinea în care se fac concedierile vizează: pensionarii reangajaĠi.47 Muncitori 85.07 11. 22. pensionabilii.80 15. ) 338 Decembrie 2000 .22 58.65 9.99 61. care mai conĠinea – pe lângă cele din tabel – „aproprierea pensionării” úi „implicare într-o afacere particulară”. Unele motive conĠin explicit ideea că alegerea soluĠiei disponibilizării a fost „provocată”.81 Vechime sub 10 ani 54.14 9.81 24.

În tabelul următor sintetizăm la câĠiva indicatori doar alternativele negative. úansele reinserĠiei în activitate etc. cvasi insuportabilă. La un an după disponibilizare există o stare în majoritate de insatisfacĠie a disponibilizaĠilor. iar satisfacĠia „foarte mare” este declarată de doar 4% dintre toĠi subiecĠii. 9 comasăm câte două grade de intensitate (foarte nemulĠumit + nemulĠumit.Valea Jiului după ‘89 Interesant este faptul că teama de a pierde locul de muncă fără compensaĠii deúi inclusă între motivele precodificate (úi explicate de operatorii de interviu) a fost „dublată” prin formulări proprii la „alte motive”. reinserĠia în agricultură. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 339 .42 100 Total 53. iniĠierea în masă a unor afaceri private etc. situaĠie gravă + situaĠie mult mai rea) ori dacă facem distincĠiile în cauză.77 100 Vulcan 52.89 100 InsatisfacĠia este majoritară.63 19. defavorabile. SituaĠia prezentată în tabel comasează câte două grade de intensitate (foarte nemulĠumiĠi + nemulĠumiĠi. Aprecierea deciziei disponibilizării conĠine implicit părerea despre măsura în care s-au realizat planurile. Deci putem aprecia că aproximativ 55% din motivaĠia disponibilizării indică o anumită (auto)constrângere.34 27.85 14. Aprecierea gradului de satisfacĠie faĠă de decizia disponibilizării s-a făcut pe scala în 5 trepte (de la „foarte nemulĠumit” la „foarte mulĠumit”) dar în tabelul nr. ca atare aproape 60% dintre cei ce au vrut să formuleze ei înúiúi unul din motive.00 100 Lupeni 65. nici Satisfăcut Total nesatisfăcut Petroúani 51. au făcut-o de genul „teama de închiderea minelor”. 9 SatisfacĠia faĠă de decizia disponibilizării % Nesatisfăcut Nici satisfăcut.00 22. „pierderea locului de muncă”.19 25. starea vieĠii după disponibilizare. s-au îndeplinit aúteptările.89 20. o opĠiune la care oamenii s-au simĠit în bună măsură forĠaĠi. Peste jumătate dintre disponibilizaĠii intervievaĠi îúi exprimă retroactiv nemulĠumirea de a se fi disponibilizat. „oricum am fi fost concediaĠi” etc.92 20. Tabelul nr. Semnalăm această structură a motivaĠiei pentru a atrage atenĠia úi asupra unor iluzii ce le-au nutrit autorii OrdonanĠei: acelea de reîntoarcere masivă în locurile de origine („la Ġară”).00 26. foarte mulĠumit + mulĠumit). deci doar 37 de persoane din 857 îúi consideră integral îndeplinite aúteptările. o apreciere evident legată de neîndeplinirea planurilor ce úi le-au făcut úi constatarea că viaĠa lor este în prezent în situaĠie gravă sau oricum mult mai rea ca înainte. constatăm că 23% dintre respondenĠi sunt de-a dreptul foarte nemulĠumiĠi iar 17% îúi apreciază starea vieĠii ca foarte gravă.

Deci închiderea a 7-8 capacităĠi (întreprinderi) úi neapariĠia altora a făcut ca aproximativ 15000 de oameni să úomeze de peste doi ani. 340 Decembrie 2000 .69 Nu úi-au realizat aproape deloc planurile 55. În textul OrdonanĠelor se specifica faptul că în decurs de un an se vor crea locuri de muncă alternative celor din minerit.00 82. aceúti oameni úi familiile lor s-au găsit fără un loc de muncă úi o sursă de venit.).Septimiu KRAUSZ EvoluĠii ulterioare anchetei noastre.03 Nu au după un an nici o legătură cu privatizarea 86.06 În acelaúi timp aproape nimeni nu a crezut în reducerea drastică a activităĠii miniere în Valea Jiului.11 86.06 54.89 52.42 Consideră starea vieĠii mult mai rea 51.26 40. cercetare) 4 ùtefan Covaci. În 1973-1974 s-a realizat un demers 4 de cercetare privind prognoza mineritului în perspectiva anului 2000. Tabelul nr.20 92. învăĠământ superior.46 9.00 65.35 Participă la un curs de calificare 6.00 72.93 52. Bazat pe o anchetă Delphi ce a cuprins experĠi din mineritul românesc (producĠie. astfel încât mulĠi dintre cei care sau disponibilizat au fost convinúi că într-un an ori doi se vor reîncadra în muncă.00 1. După expirarea perioadelor în care s-au acordat ajutoare de úomaj úi ajutoare sociale.00 65. nov.63 6.35 54. sugerate úi întreĠinute de autorităĠi. La peste doi ani de la furia disponibilizărilor din 1997 se constată că nu s-a realizat aproape nimic pe planul creării de noi locuri de muncă. ba chiar s-au restrâns ori au dispărut locuri înainte existente în unităĠi ca „Vîscoza”. Gheorghe Dobra. Peru. Lima.85 53.00 45.85 Au primit maxim 12 salarii compensatorii 46. 1974. Ceea ce se întâmplă în Valea Jiului (ca úi în alte activităĠi/centre industriale) arată de altfel rolul prioritar al politicului în evoluĠia social-economică. „The Future of Mining and tomorrow’s Mining Engineer”. Septimiu Krausz. Petroúani). The 8th World Mining Congress. 10 Câteva aspecte caracteristice situaĠiei postdisponibilizare % Petroúani Vulcan Lupeni Total eúantion NemulĠumiĠi de hotărârea de a se disponibiliza 51.52 45. mai ales cele din ianuarie-februarie 2000 confirmă aserĠiunea formulată iniĠial: formula disponibilizării cu compensaĠii nu a rezolvat mai nimic! Este destul de rezonabil să presupunem că cei care s-au disponibilizat în 1997 au fost victimele unei iluzii. fabricile de mobilă (Livezeni úi Petrila) fabricile de confecĠii úi tricotaje (Vulcan. fabricile de lapte úi pâine (Livezeni etc.23 37.

. gaz metan úi gaze asociate.„creúterea continuă până în 1990 a ponderii combustibilului solid în balanĠa energetică”. valorificare. Toate acestea au fost rezultatul unui program complex de exploatare.8 milioane tone în 1970 la 49.8 milioane tone în 1985 úi era planificată la 95-100 milioane tone în 1990. . penuria de forĠă de muncă (după 1980)”. . . Chiar dacă acest nivel n-a fost atins. Spre exemplu în bazinul minier al Văii Jiului s-au deschis 6 mine úi 2 cariere. În esenĠă previziunile indicau un trend de dezvoltare a mineritului úi în prima etapă 1974-1990 ele tindeau să se confirme în marea lor majoritate. Luând ca exemplu producĠia de cărbune (Valea Jiului fiind principalul producător de cărbune superior). Exploatare. Comunicarea de la Lima conĠinea analiza a aproximativ 60 de evenimentepreviziuni (din cele peste 1000 indicate în prima fază) în privinĠa cărora s-a obĠinut un consens ridicat (peste 80%) din partea experĠilor. resursele. tehnologia úi organizarea. rămâne un fapt că producĠia a crescut de peste 3 ori în 20 de ani iar ritmul mediu anual de creútere a fost de 13-14%. 1989. 9-15. RevoluĠia din Decembrie 1999 a modificat însă datele problemei. În munĠii Apuseni s-a creat începând din 1977 noua carieră de la Roúia Poeni pentru o producĠie de 9 milioane tone minereu cuprifer extras úi prelucrat anual (capacitate de 30 000 tone/zi). schimbarea fiind foarte accentuată mai ales în a doua jumătate a deceniului 1990-2000. deschideri de noi mine ori cariere úi asigurare preferenĠială a forĠei de muncă. 5 Creúteri ceva mai puĠin pronunĠate s-au înregistrat úi la extracĠia de minereuri neferoase. Bucureúti.„producĠia industriei miniere a României se va dubla în jurul anului 1985”. Editura Tehnică. p. iar forĠa de muncă angajată se apropia de 50 000 oameni. Printre evenimentele indezirabile dar cu importanĠă era menĠionată úi: . ramura se va dezvolta continuu pe baza punerii în evidenĠă (până în anul 2000) a noi rezerve”. tehnica. Zăcăminte minerale.„producĠia totală de cărbune a României va fi în anul 2000 de 100 milioane tone/an”. Aminteam anterior că în perioada 1974-1989 trendul confirmării prognozelor era foarte pronunĠat.„utilizarea úisturilor bituminoase (după 1985)”.Valea Jiului după ‘89 demersul s-a referit la situaĠia generală a ramurei.„îndepărtarea forĠei de muncă de minerit. constatăm că ea a crescut în România de la 22. Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 341 . Spre exemplu dintre evenimentele recomandabile úi cu importanĠă ridicată la nivelul situaĠiei generale a ramurii erau specificate: .„mineritul se va bucura de atenĠie sporită. trebuind să cunoască în următorii ani un reviriment important. 5 Bujor Almăúan.

tehnologiilor úi a organizării.Septimiu KRAUSZ Datele 6 arată că astăzi România ocupă locul 22 în lume la producĠia de cărbune cu un total de 33 milioane tone (din care 29 milioane tone lignit). Numai în Valea Jiului s-au închis 5 mine úi 2 cariere. Ca o consecinĠă directă s-au redus úi fondurile pentru cercetare. 177-179. Se obiúnuieúte ca atunci când o acĠiune are efecte neprevăzute úi/sau nedorite. Mining Magazine. proiectare úi explorări în minerit. Schimbarea priorităĠilor de politică economică a însemnat subfinanĠare nu numai a producĠiei. Această strategie a fost prost concepută. J. aceasta în condiĠiile în care primele 10 Ġări producătoare deĠin 84.43% din producĠia mondială. Numărul úi gravitatea acestor efecte depinde de felul în care a fost gândită acĠiunea respectivă. care nu au evaluat consecinĠele în timp ale măsurii. World coal. Reducerea la mai puĠin de jumătate a producĠiei naĠionale de cărbune a dus la închideri de capacităĠi úi disponibilizarea a zeci de mii de oameni. cu cât ea a fost concepută mai defectuos. ùi este în afara oricărui dubiu că ea ca úi strategia ( complementară ei) de zonă defavorizată reprezintă eúecuri. 1999. raportul real nu era de 6/1 ci de 2-3/1. p. ori úi-au redus drastic activitatea (număr de teme de cercetare. dar lucrul cel mai grav este că un asemenea „raĠionament” a stat la baza unei întregi politici: aceea că este mai ieftin să plăteúti oamenii ca să nu muncească!! S-a afirmat de către ministrul industriei de câteva ori în mod explicit că este mai economic să plăteúti salariile compensatorii (12-15-20 salarii) decât să produci. Politica de restructurare a mineritului pe calea disponibilizărilor cu compensaĠii este un exemplu tipic de măsură prost gândită. lignit. el „îngroapă” acolo 5000 lei úi revine la suprafaĠă cu 1000 lei”. În primul rând. În 10 ani acestea ori s-au desfiinĠat. deci reducerea investiĠiilor úi progresiv úi a cheltuielilor de personal. număr de proiecte) fapt ce a micúorat úi úansele confirmării progreselor pe linia tehnicii. iar angajaĠii actualei Companii NaĠionale a Huilei s-au redus de la 50 000 la mai puĠin de 20 000. minereuri neferoase. Ne reamintim obstinaĠia cu care ministrul Industriei úi ComerĠului – Radu Berceanu – prezenta la diferite posturi de televiziune următoarea legendă: „minerul coboară în subteran având într-o pungă 6000 lei. Astfel încât: 6 Chadwick. În perioada de atenĠie prioritară acordată industriei extractive s-au creat institute de cercetare úi proiectare pentru huilă. pe lângă un Institut naĠional de cercetări úi proiectări miniere. ele să fie numite efecte perverse ori colaterale. efectele perverse sunt mai grave. sept. nemetalifere etc. Istorioara – în fond un mit – voia să sugereze că la cheltuieli de 6000 lei se produce de doar 1000 lei. 342 Decembrie 2000 . bazată pe mituri úi în care efectul imediat „i-a orbit” pe guvernanĠi.

doar o amână. chirii.Valea Jiului după ‘89 s-au plătit disponibilizaĠilor 12-20 salarii compensatorii. căldură. care trăiesc de pe o zi pe alta aúteptând ajutoare sociale. deplasări în capitală etc. apă. printre ele fiind úi apariĠia categoriei asistaĠilor social. Concluzia: fără a dispune de o statistică fermă. Ca atare în anul 2000 s-au intensificat acĠiunile cu caracter protestatar extrem ( sute de oameni în greva foamei. În fiecare oraú al Văii Jiului există o tot mai mare categorie de oameni ce sunt total lipsiĠi de un venit din muncă. sinucideri.în 2000 au început să se acorde ajutoare din „fondul de solidaritate”. la Petroúani existau în luna iunie 2000 în evidenĠa primăriei 464 beneficiari de ajutoare în bani (însumând peste 144 milioane lei) úi 145 beneficiari de porĠii de mâncare la cantina de ajutor social (peste 300 de porĠii zilnic). după expirarea perioadei de úomaj s-au plătit alocaĠiile de sprijin. - Congresul naĠional de sociologie úi asistenĠă socială 343 . după expirarea úi a acestora (toamna anului 1999) au început să se plătească ajutoarele sociale. credem că însumarea acestor cheltuieli úi datorii depăúeúte cu mult pierderea ce ar fi avut loc dacă totuúi s-ar fi produs ceva. s-au plătit alocaĠiile de úomaj.de aproape 2 ani cei care s-au disponibilizat úi nu au venituri constante. Spre exemplu. . Efectele perverse ale restructurării prin disponibilizare úi închidere sunt numeroase. nu-úi mai achită datoriile (la energie electrică. .). acĠiune care în loc să rezolve problema reală. autoincendieri. creând speranĠe ulterior integral înúelate.) care demonstrează că disponibilizările – mai ales în minerit – au reprezentat o acĠiune formală. derutantă pentru cei vizaĠi. impozite etc. cosmetizează úi chiar o agravează.

Reforma mineritului în România”. reprezentând 51. 22 un număr de aproximativ 80. referitoare la caracterul voluntar sau forĠat al deciziei de disponibilizare indică cifre semnificative. mineritul a fost primul domeniu de activitate în care s-a experimentat restructurarea prin masivele reduceri de personal. Rădulescu S. V. efectul principal al grăbitei reforme a fost dislocarea unei uriaúe forĠe de muncă într-un foarte scurt timp. Unele dintre acestea.000 persoane. declinul economic úi tensiunile sociale pot răspunde semnificativ Totul a început cu masiva disponibilizare de personal din septembrie 1997. Fenomenul.. în sectorul minier. b) decizie luată de alĠii 11. úi.. la o pauperizare continuu crescătoare úi – inerent – la forme de protest legitime. Bucureúti. ceea ce le-a părut guvernanĠilor un succes deplin avea să se transforme în curând într-un real eúec. pag. În opinia unor autori datele rezultate din anchetă semnalează: a) decizie luată de mine 82. Cât de gândită a fost reforma în minerit – necesară. c) alte opinii 6.Irinel STEGAR Valea Jiului – reformă úi colaps economico-social Irinel STEGAR Considerat ca fiind o veritabilă „gaură neagră” a economiei româneúti. Rughiniú C.1%. Depăúind cu mult previziunile.4% din efectivul existent în urmă cu 6 luni. În esenĠă. Valea Jiului a devenit astfel un mediu excelent pentru realizarea – dacă nu a soluĠiilor de redresare – cel puĠin a numeroaselor studii de caz. 1 Larionescu M. la nivel naĠional fiind disponibilizaĠi în baza OrdonanĠeu nr. cât din graba de a o aplica s-a datorat unor motive de cu totul o altă natură decât cele economice.240 angajaĠi. Compania NaĠională a Huilei înregistra un număr de 23. La 1 ianuarie 1998. XXIII 344 Decembrie 2000 . urmat de o lipsă totală de soluĠii alternative úi de un suport relativ limitat în ceea ce priveúte reconversia profesională úi programele de finanĠare a activităĠilor private a dus la degradarea continuă a situaĠiei economice. 1999. ceea ce l-a determinat pe premierul de atunci al României.6%. „Cu ochii minerului. Ciorbea.. de altfel -.3