DEZVOLTAREA URBANĂ ŞI NATURA ÎN ORAŞ

Smaranda Bica Elementele naturale nu au fost niciodată absente din mediul urban şi nu se pune problema a fi vreodată izgonite din oraş. De altfel, aceasta nu este nici de dorit. Elementul natural în oraş nu se limitează la plantaţii, parcuri şi aliniamente. Natura este prezentă chiar în zonele urbane care ne înfăţişează un aspect mineral. Ea există prin aerul pe care îl respirăm, pământul pe care călcăm, cursurile de apă ce traversează oraşul, precipitaţiile etc. Nu în ultimul rând ea se manifestă prin exemplarele vii vegetale şi animale. Natura în oraş poate fi o resursă pentru un habitat benefic sau, dacă dezvoltarea urbană o neglijează, o continuă problemă manifestându-se prin calamnităţi ca inundaţiile, alunecările de teren, poluare etc. Problema alterării condiţiilor de mediu din oraşe este veche, iar dezvoltarea industrială şi creşterea explozivă a oraşelor din ultimul timp a acutizat-o, făcând necesară luarea de măsuri, deseori foarte costisitoare, şi ducând la apariţia de reglementări specifice. Din păcate avem de-a face mai degrabă cu măsuri care au scopuri reparatorii, făcând faţă unor situaţii critice. Chiar în cazul unei situaţii critice, măsurile de protecţie a mediului sunt percepute ca restrictive şi punitive, sunt la cheremul intereselor politice şi sunt utilizate ca paleative şi doar arareori ca principii de dezvoltare urbană. În cazurile rare când calitatea mediului este un deziderat în principiile de dezvoltare urbană, inexistenţa unor probleme nu este percepută ca rezultat al măsurilor luate, ci ca un noroc, ca o situaşţie rezultând din jocul aleatoriu al destinelor urbane. O astfel de stare de fapt fericită poate fi comparată cu cea a unui om sănătos. El nu percepe că are inimă, plămâni sau membre sănătoase. Senzaţia de “bien etre” i se pare normală şi nu e conştientizată ca atare decât în momentul când dispare şi prin comparaţie. Concepţiile ce trebuie revizuite în ceea ce priveşte binomul oraş - natură sunt două. Primul este cel conform căruia oraşul ar fi separat sau chiar opus naturii, situaţie care a dus la alcătuirea de oraşe exclusiv după considerente economice şi sociale. Cel de al doilea este cel conform căruia natura în oraş ar fi un lux şi o înfrumuseţare, deci un element suplimentar ce poate fi neglijat. A uita că natura este o forţă ce pătrunde înteg oraşul a făcut ca problemele de mediu din oraş să se amplifice continuu. Iar lipsa de grijă pentru condiţiile naturale s-a dovedit a fi costisitoare şi periculoasă. Fiecare caz de oraş trebuie privit cu o minte deschisă, iar înţelegerea fenomenelor specifice de mediu poate duce la intervenţii inteligente, economice, adaptate situaţiei şi cu efecte durabile. Alegerea unui sit pentru amplasarea unei localităţi s-a făcut din considerente care au variat de-a lungul istoriei. Dar resursele şi deficienţele unui sit rămân aproape neschimbate, indiferent de perioadă istorică, politică sau posibilităţi tehnologice, deşi construcţia de localităţi a dus la o transformare accentuaţă a mediului natural. Fenomenele ce apar sunt multiple. Escavaţiile, umpluturile şi desecările au dus la transformări ale microreliefului şi microclimatului unor zone. Fertilizatoarele, ierbicidele şi pesticidele folosite în grădini, precum şi sarea împrăştiată iarna pe străzi pentru a topi zăpada influenţează calitatea solului şi a apei freatice. Marile suprafeţe pavate scurtcircuitează circuitul apei în natură. Colectarea de apă potabilă subterană şi de suprafaţă intervine în echilibrul hidrologic a unor regiuni cu atât mai intinse cu cât oraşele sunt mai mari şi cu populaţie mai numeroasă. Deşeurile menajere şi industriale contaminează solul, apa şi aerul urban. Noile plantaţii introduse de către om în

cu atât mai mult cea din timpul revoluţiei industriale. În 1905 doctorul Harold des Veaux crează cuvântul “smog” din compunerea celor două elemente caracteristice aerului londonez: fumul şi ceaţa (smoke & fog). Bioxidul de carbon şi bioxidul de azot: . Nivelul de poluare a aerului din zonele puternic industrializate a crescut continuu până în anii ’50. mirosurile sale pestilenţiale şi bolile ce decurgeau din poluarea atmosferică. POLUAREA Poluarea este asociată oraşului încă din Roma antică. 1. apariţia continuă de noi substanţe poluante. considerate până de curând inofensive. este motivul pentru care cantitatea de CO2 a scăzut în ultima vreme • are efecte asupra bolnavilor cronici de inimă şi plămâni. Capitolul 1 AERUL Trei sunt principalele caracterisitici ale aerului urban ce trebuie urmărite: • gradul de poluare • aer stagnant. este o cauză a emfizemului pulmonar şi a bronşitei cronice • corodează oţelul şi atacă piatra (efecte asupra monumentelor istorice). face ca acţiunile de imbunătăţire a calităţii aerului urban să fie deseori într-o continuă cursă de urmărire. în ciuda unor acţiuni semnificative şi deseori foarte costisitoare. a fost cunoscută pentru aerul său irespirabil. care cuprinde într-un întreg unitar construcţiile ralizate de mâna omului şi mediul lor. niciodată prevenind. sol. vegetaţia şi fauna) este afectat de dezvoltarea urbană.oraş fac să apară un nou ecosistem. foarte diferit de cel anterior. mişcările aerului • temperatura aerului. Totuşi. descoperirea efectelor nocive a unor alte substanţe. ci întotdeauna urmând apariţiei noxelor. rezultat din modificarea proceselor naturale. evidenţiindu-se deficienţele ce pot apărea şi modul de concepere a acesteia pentru a minimaliza aceste efecte negative. Principaliii agenţi poluanţi sunt: Bioxidul de sulf: • rezultă din arderea combustibililor cu sulf (cărbune şi petrol. când efectele devastatoare ale acestuia asupra sănătăţii publice au impus măsuri de anvergură pentru remedierea situaţiei. Londra medievală şi.1. În cele ce urmeză se va urmării succesiv felul în care fiecare element natural (aer. apă.

• arterele supraînălţate (în debleu) permit o dispersie rapică. 1. care suferea de inversie termică 247 zile pe an înaintea luării de măsuri hotărâte pentru îmbunătăţirea situaţiei. centrale energetice ertc. de exemplu atunci când o masă de aer cald circulă la înălţime. dispersia agenţilor poluanţi este maigreu de prevăzut pentru că sursele liniare trec prin zone diferite (terenuri libere.1.3.1. pot fi uşor identificate şi monitorizate pentru că: • se pot determina poluanţii specifici • se pot măsura cantitativ emisiile • se poate defini aria afectată • se pot anticipa situaţiile • se poate determina dispersia poluantului. nediferenţiate datorită similitudinii poluanţilor şi proximităţii lor. liniare şi de suprafaţă. prin topografia locului. Fenomenul apare accidental în orice oraş. inhalate prin respiraţie) cuprinde: • plumb • arsenic • azbest • cadmiu.). Deşi ele sunt responsabile pentru un important segment al poluării. sunt mai greu de controlat: • deşi tipul şi cantitatea de poluanţi poate fi estimată prin studii de trafic. Sursele de poluare pot fi: puctiforme. MIŞCĂRILE AERULUI Cele mai severe efecte ale poluării apar atunci când aerul viciat stagneză.• rezltă din arderea hidrocarburilor. Un exemplu în acest sens sunt oraşele de vale. 1. sunt în mod special predispuse la apariţia fenomenului de inversine termică. invizibilă şi fără miros • foate prezent în centrele urbane. în timp ce aerul prospăt şi răcoros coboară. în cazul uneor anume date meteo. este motivul pentru care a crescut cantitatea de astfel de oxizi odată cu proliferarea automobilului • sub acţiunea radiaţiilor solare duc la apariţia “smog-ului fotochimic” • reduce vizibilitatea. Sursele de poluare liniare. 1. Sursele de poluare de suprafaţă sunt în fapt însumarea mai multor surse punctiforme. ventilarea lor fiind frânată. Sursele de poluare punctiforme (fabrici. iar principala cauză a fenomenelor grave de stagnare a aerului este aşa numita “ inversiune termică”. zone cu relief accidentat). cauzează tuse şi dureri de cap Oxidul de carbon: • otravă ucigaşă.1.2.1. cum este Stuttgart-ul. . în care traficul este mare şi străzile sunt strâmte • periclitează starea bolnavilor de inimă şi fumătorilor Praful urban (particulele solide din aer. în timp ce cele care sunt în rambleu sau cuprinse între clădiri reţin agenţii poluanţi.2. AER STAGNANT. din Germania. cum sunt căile de circulaţie. Există însă amplasamente care. ele sunt cele mai greu de monitorizat pentru că: • sursele individuale nu se pot singulariza şi emisia nu poate fi controlată cantitativ • rezolvarea problemelor necesită eforturi de anvergură şi la scară mare. irită ochii şi nasul. Circulaţia obişnuită a aerului permite în mod obişnuit primenirea atmosferei urbane: masele de aer poluat şi încălzit se ridică. spaţii construite dense. 1.

Câteva exemple actuale se impun însă. Fenomenul de insulă de căldură este accentuat de inversiunea termică. piatra. indiferent de zona geografică şi de climă. tehnologiile industriale etc. de dimensiunea. TEMPERATURA aerului în oraş este întotdeauna cu căteva grade mai mai ridicată decât în jurul său. Oraşul reprezintă din punct de vedere aerodinamic o suprafaţă rugoasă. după apusul soarelui. Cauzele sunt: • betonul. deci de caracteristici proiectate de om. Tiparul exact al mişcării aerului într-o zonă construită este unic şi complex. 1.Dar şi modalitatea de alcătuire a masei construite poate duce la apariţia inversiunii termice. vegataţia şi apele (acestea din urmă elimină din stoc prin transpiraţie şi evaporare) • activităţile urbane umane (transporturile. din păcate. de cele mai multe ori fenomene neplăcute. ajungând la conurbaţii întinse cum este Londra până la 12 m/s. Viteza vântului necesară pentru a atenua fenomenul de insuşă de căldură variază funcţie de dimensiunea oraşului. Dacă acest tipar depinde parţial de condiţiile specifice unui amplasament (vânt dominant. Dar în timp a apărut tendinţa de a construi mai mult sau mai puţin în acelaşi fel în întreaga lume. au proliferat . arareori sunt determinate de considerente legate de modalitatea de deplasare a aerului. Aici temperatura se menţine scăzută. Este vorba în primul rând de apariţia aşa numitelor “woonerf” (curţi rezidenţiale) propuse ca soluţii pentru un mediu prietenos pietonilor şi un spaţiu urban social pentru arterele de servire din zonele rezidenţiale ale Delftului. alcătuirea construcţiilor funcţie de vânturile dominante şi de mişcările aerului au fost folosite de secole. care pun în mişcare aer stagnant poluat). cum sunt supermarketurile. în timp ce soarele încălzeşte partea superioară a faţadelor. atingând un maxim în zona centrală. şi minimă dimineaţa. şi deci aerul de sus. dându-se prioritate pietonului. fiind determinantă în apariţia fenomenului. frecarea având întotdeauna ca efect scăderea vitezeui vântului. arată că forma urbană este cea care are cea mai mare influenţă. vântul prezentând accelerări pe străzile aflate pe direcţia sa de deplasare. căldura umană. forma şi orientarea spaţiilor urbane şi de silueta oraşului. vâltori pe străzile perpendiculare pe acestea şi acalmie în curţile adânci şi în spaţiile mici şi retrase. Dar silueta artificial creată de om duce şi la apariţia de rafale (accelarări ale văntului şi turbioane. Astfel străzile strâmte bordate de construcţii înalte formează adevărate “canioane” urbane în care soarele nu pătrunde la baza construcţiilor. Dar apariţia de insule de căldură chiar ]n cayul unor ansambluri neînsemnate ca amploarea.) sunt surse de căldură. SOLUŢIILE potrivite pentru rezolvarea problemelor de poluare şi pentru conservarea energiei. Soluţia circulaţiei mixate. Difernţa de temperatură între oraş şi exterior este maximă seara. cărămida şi asfaltul care absorb şi înmagazinează mai multă energie termică decât solul. topografia locului). sistemele de încălzire a clădirilor.3. 1. subordonând forma clădirii mai degrabă tendinţelor stilistice ale momentului decât formelor de construcţie conforme caracteristicilor locale şi consfiinţite de tradiţie. adică a folosirii în comun a suprafeţei stradale de către participanţii la trafic (vehicule şi pietoni). propunând soluţii originale pentru un mai bun climat urban. şi care.4. el este încă şi mai mult dependent de foma masei construite.

Paley Park. grădiniţe. . Cataclismele fiind uintermitente. Dar declinul multor oraşe din vechime se datorează fenomenelor geologice: sedimente. radiaţie puternică ziua. care sa amplifice radiaţia solară să se preveadă pardoselă de culoare închisă. decenii. salinizarea solului. care rezistă la temperaturi extreme: rece noaptea. locuinţe etc). Pentru a realiza un buzunar însorit trebuie: • • • • să se aleagă un loc ferit de vânt şi pe cât posibil însorit să se realizeze suprafeţe reflectorizante.în Germania. care să absoarba căldura plantaţia adecvată este cea a zonelor deşerrtice. prelungindu-se astfel cu câteva luni perioada de utilizare a unei zone destinate în principal recreerii salariaţilor în perioada pauzei de prânz. în aşa numitele “Wohnbericht” şi au apărut chiar şi în Statele Unite. În ceea ce priveşte arterele importante de circulaţie se impun câteva măsuri: • alcătuirea adecvată a profilului stradat. pentru a împiedica apariţia inversiunii termice • amplasarea la distanţă adecvată şi în zone protejate a construcţiilor cu rol social (şcoli. cu masarea plantaţiilor de protecţie (alcătuite din specii rezistente la agenţi poluanţi) pe o fâşie de minimum 10 m în imediata apropiere a suprafeţei carosabile • profilul stradal să permită însorirea suprafeţei carosabile la mijlocul dimineţii. cutremure dese şi severe. alunecări de teren etc. Pentru realizarea unui adăpost umbros trebuie: • să se evite suprafeţele reflectorizante. Alcătuirea pieţelor publice poate şi trebuie să devină prilej de creere a unor spaţii care să asigure un climat plăcut celor care le populează. pentru a împiedica supraîncălzirea spaţiului urban propus • să se prevadă plantaţie care să umbrească adecvat spaţiul urban propus • să se aleagă orientarea adecvată unui colţ umbros. Astfel ele pot deveni colţuri răcoroase şi umbroase. la Boston. cu temperaturi cu câteva grade mai scăzute decât în zonele limitrofe din centrele aglomerate şi supraîncălzite ale oraşelor (ex. buznarele apărute astfel de-a lungul arterelor vor avea un efect benefic pentru ventilarea străzilor • realizarea de artere ocolitoare pentru eliminarea traficului greu din localităţi. această împresie este întărită de lungile perioade (ani. Capitolul 2 SOLUL Dimensiunea timpului geologic permite iluzia că pământul este stabil şi că omul controlează fenomenele legate de sol. sau chiar secole). Cu alte cuvinte în alcătuirea unor spaţii urbane trebuie deci urmărit ca microclimatul propus să fie cel adecvat. New York) sau zone însorite a căror temperaturi sunt ridicate prin captarea şi reflexia razelor solare. sub denumirea de “residential yard”.

Pe de altă parte.1. albiile răurilor au fost dragate. cunoştiinţele de geologie ale specialiştilor de azi sunt semnificative. alunecări de teren). funduri de mare au fost umplute.În activitatea de construcţie a oraşelor.2. schimbă calităţle de rezistenţă. iar distrugerile sunt cel mai clar vizibile în oraşe. cataclisme naturale ce au rămas până acum neprevizibile.1. fundaţii. Problemele solului. Fenomenele geologice catastrofice sunt. Este motivul pentru care reprezintă fenomene la fel de costisitoare ca şi mişcările seismice. pe de altă parte. de luat în considerare într-o dezvoltare urbană sunt: • • • • mişcările solului resursele solului contaminarea solului compactarea solului 2. Nu se pune desigur problema să nu se construiască în zone seismice. ALUNECĂRILE DE TEREN sunt mai fregvente şi afecteză mult mai multe zone decât cutremurele. ca de exemplu: terenuri instabile în pantă câmpiile de inundaţie zonele pe umpluturi zonele de coaste joase. CUTREMURELE. mlaştinile au fost desecate. exploatări ale subsolui. • • • • • • . 2. remedieri după dezastre (cutremure. Dar trebuiesc evitate zonele care prezintă risc ridicat în caz de cutremur. ele sunt folosite în majoritea cazurilor penteru clucrări punctuale: fundaţiile unei clădiri (fie ea şi o clădire deosebit de înaltă). rapide sau lente. România se află într-o zonă seismică. acestea fiind deosebit de întinse (la nivel de regiune. cum ar fi: • modificări ale stabilităţii solului datorate cutremurelor • desecarea pânzei freatice • precipitaţii bogate etc.1. aşa încât problema este de o deosebită importanţă. ţară sau chiar subcontinent . deosebit de scumpe. Mişcările solului sunt: • • • • cutremurele alunecările de teren expandări ale solului tasări ale solului 2. pavajele duc la o nouă calitate a suprafeţei solului şi săpăturile pentru fântâni. Construcţiile făcute de mâna omului la răndul lor crează o topografie . omul a modificat deseori topografia locurilor: dealuri au fost nivelate. expuse valurilor seismice solurile de fundare fără coeziune (lichefiabile) zonele din imediata proximitate a faliilor etc.1. Alunecările de teren. Pe de altă parte. construcţii subterane. permeabilitate şi censitate a solului. atât în ceea ce priveşte pierderile în vieţi omeneşti cât şi privind distrugerilemateriale.Asia Mică. tunele etc. sunt fenomene deosebit de distructive. pot apărea din cauze naturale. Indochina).

mai ales în soluri calcareoase. şi poate apare pericolul unor probuşiri • cavităţi pot exista natural în anumite zone.3. deci modificări în situaţia pănzelor freatice • irigarea excesivă a plantaţiilor sau infiltraţii din canale • defrişări etc. datorită pătrunderii de scursori agresive din canalizări şi datorate unor industrii • multe oraşe s-au dezvoltat pe terenuri câştigate prin umpluturi. 2. • supraîncprcarea cu clădiri a pantelor sau a platourilor aflate deasupra lor • exploatarea apelor subterane. în marea lor majoritate rezultat al unor acţiuni umane. dar şi din câştigarea de terenuri din mare.. imens în ziua de azi. iar oraţele s-au extins mult peste limitele vechi. Datorită masei lor. dar şi la prăbuşiri catastrofale a unor clădiri sau străzi întregi. De exemplu existenţa Veneţiei este ameninţată din cauza inundării din ce în ce mai fregvente şi pe arii din ce în ce mai importante a oraşului. Situaţia devine o problemă în zonele în care perioade de extremă uscăciune alternează cu altele. Deja o distanţă de 35 de Km dublează preţul. iar o depărtare de 50 Km reprezintă limita de rentabilitate. cu umiditate în exces. Fenomenul a apărut datorită unui complex de factori. necesitând reparaţii constisitoare. mlaştini desecate. şi trebuie pompate.2. Existenţa unor goluri subterane. fenomen care a apărut. astăzi. Lacul a fost descat de spanioli. iniţial din motive militare. Cauzele apariţiei de goluri subterane sunt: • retragerea apelor freatice. Aceste materiale reprezintă între 75 şi 95 % din betoane şi asfalturi.1. pietriş şi piatră spartă. Pe acest loc se afla un oraş acvatic aztec. prin: • tăierea bazelor pantelor pentru construcţii. TASĂRILE solului de fundare după ridicarea construcţiilor sunt fenomene cunoscute. majoritatea preţului la aceste materiale o reprezintă transportul. EXPANDAREA SOLULUI este fenomenul de creştere a volumului (umflare) a solului excesiv de umed. printre altele. poate duce la tasări progresive. centrul oraşului coboară cu 1 cm la fiecare 14 zile • oraşe imporatante au părut în secolul trecut în zone miniere. acestea provin din foste gropi de gunoi. referitor direct la activitatea de a construi. sunt necesare cantităţi importante de nisip. platforme etc. Mexico City. şi apoi pentru a stăvili bolile (80 % din boli se transmit prin apă) şi a permite dezvoltarea oraşului. dar cel mai important este tasarea cu câţiva cm pe an din cauza retracţiei pânzei freatice. Datorită acestui fenomen. Resursele solului Pe lăngă binecunoscutele bogăţii ale solului pe care le reprezintă combustibilii fosili sau metalele. cum este cel pe care este construită Budapeste de exemplu. iar remedierea distrugerilor datorate carierelor. minele vechi sunt părăsite. Apele uzate nu mai pot fi evacuate. Încă şi mai dramatică este situaţia oraşului. drenarea apelor de suprafaţă sau din precipitaţii etc. Astăzi Mexico City este un megalopolis de 20 de milioane de locuitori. Expandarea. Ceea ce este mai puţin cunsocut este fenomenul de tasare a terenului sub un întreg oraş sau o întreagă zonă metropolitană. Despre acesta se spune: “the city is sinking while its people are drinking”. clădiri şi străzi sunt construite paste aceste goluri subterane de maridimensiuni. Există desigur soluţii de fundare care fac faţă cazurilor de sol expansiv.4. afectează fundaţiile. Astăzi. dar acestea sunt scumpe. Fenomenul se datoreşte captărilor de apă pentru coloşii industriali de la Mestre şi desecării mlaştinilor şi canalelor din aceiaşi zonă. în două cazuri celebre. amplasat pe o insulă. şi nu se folosesc în mod curent. cu atât mai necesare cu . dizolvarea calcarului se poate însă datora şi omului.Dar până la 90 % din alunecărrile de teren se datoresc intervenţiei omului. drumuri.1. 2. chiar şi cu numai câteva procente din volum. oraşul s-a scufundat cu 8 m. care îşi extrage apă potabilă din puţuri mai repede decât se poate regenera. 2. Dar carierele nu sunt întreprinderi dorite în apropierea oraşelor.

după cum se poate vedea în tabelul de mai jos.6 + 0.1 + 0.02% 0. Gazul metan rezultat prin descompuneri chimice.3 1. Element miligr. N acest contxt trebuie să se ia în considerare. costurile: • pentru transport • pentru remedieri • cheltuieli adiţionale dacă se folosesc materiale din apropiere.13% 0./gr.5% Uraniu Calciu Antimoniu Cadmiu Cesiu Seleniu Potasiu Sodiu Argint Plumb Mercur 3. Pe sol se depun: • praf toxic şi funingine • metale grele rezultate di arderea combustibililor lichizi.2 1.5 + 0.2 + 0. deşi gunoaiele nu mai pot fi văzute (în mod normal) aruncate la vedere în oraşe.cât acestea sunt mai apropape de oraş sau chiar tind să intre în aria urbană.2 + 0. reziduurile care contaminează solul sunt dintre cele mai nocive.5% 2. folosită pentru dezgheţarea drumurilor. şi apărând în mod preponderent de-a lungul şoselelor • sarea.05% 0. Magneziu Zinc Bariu Nichel Stronţiu Crom Brom Arsenic Cobalt Fier 350 + 30 320 + 30 310 + 54 250 + 60 250 + 50 210 + 20 84 + ? 11 + 1 6.8 + 0. Contaminarea solului Deşeurile au fost dintotdeauna o problemă în oraşe.1 + 0.3.0 + 0. Azi însă.9 + 0. şi produc la rândul lor gaze toxice prin descompunere.2 1./gr.2 0. Praful urban cuprinde o mare varietate de substanţe.008 Deşeurile depuse pe sol contaminează apa freatică. Element miligr.7 2. şi infiltrându-se în sol • deşeuri de construcţii din timpuri istorice.4 6.2 + 0.09 + 0. înrtr-un echilibru judicios.09 0. sunt la rândul lor foarte scumpe.5 + 0. 2. dar de calitate inferioară. monxidul de carbon rezultat din .7 + 0.

rămânând accesibile exploatării proiecte de funcţionalizare a terenurilor după încheierea activităţii unor exploatări . Strategii de proiectare a oraşelor • Este necesară o strategie specifică fiecărui oraş. 2. Tuturor acestor substanţşe toxice li se adaugă variate produse ale industriei. dar să nici nu fie blocată extracţia de apariţia de construcţii pe amplasament.6. astfel încât ele să fie la îndemână.motoarele autovehiculelor. funcţie de natura solului. Un sol ideal pentru vegetaţie ar trebui să conţină 50 % minerale şi humus şi 50% aer şi apă. solul de sub oraş se compactează. de fenomenele geologice specifice şi de resursele minerale existente • Principalul obstacol în elaborarea unor strategii este lipsa de informaţii O strategie în proiectarea urbană trebuie să se bizuie pe: • • • • • plan cu localizarea zonelor de risc şi indicarea resurselor indicare de amplasamente pentru construcţii publice în zonele cele mai sigure un proiect de reconstrucţie după o calamnitate strategie utilizării a zonelor cu resurse minerale. Sub oraş acestea din urmă scad până la 13 %. în consecinţă ele ar putea fi prevenite sau evitate • problema resurselor de nisip şi pietriş nu trebuie neglijată. Compactarea solului Sub greutatea construcţiilor.5. pesticidele. dintre care cele mai periculoase sunt cele radioactive. având ca efect: • • • • • • moartea arborilor creşterea cantităţii de căldură absorbită împiedicarea aerisirii solului împiedicarea creşterii rădăcinilor împiedicarea pătrunderii apei în pământ distrugerea faunei din sol. 2. ele nu sunt în mod evident nu sunt luate în considerare când se promovează o zonă sau se dezvoltă un oraş: • cauzele dezastrelor geologice sunt în general destul de bine cunoscute • 90 % din fatalităţile şi distrugerile cauzate de ele ar pute fi prevenite şi evitate prin tehnologii convenţionale • peste 90 % din alunecările de teren se datorează acţiunilor umane iniţiate fără a lua în considerare efectele lor. dar în general impresia este că ele s-ar referi doar la suprafeţele din afara oraşului. Există desigur studii cu privire la calitatea solului. vehiculelor şi oamenilor. sarea de pe şosele. 2. să nu deranjeze oraşul. Deşi este vorba de fenomene dintre cele mai evidente.4. Concluzii Câteva concluzii se impun. toate afectează vieţuitoarele.

altfel acţiunea de reconstrucţie se va face în pripă şi defectuos • reevaluarea problemelor financiare legate de normele seismice. desigur zonele cele mai nesigure trebuie evitate. Capitolul 3 . cumulate. şi deci irigare din abundenţă. generează trafic • încă înainte să se înceapă exploatarea. Pentru prevenirea dezastrelor din alunecări de teren. să se protejeze resursele şi să se exploateze la maximum caracteristicile specifice. calitatea poate fi ameliorată prin: • alegerea adecvată de materiale de umplutură • temporizarea construirii până la producerea unei importante tasări pe cale naturală. astfel încât să scadă riscurile. se aleg specii care nu necesită multă apă. trebuie elaborat un proiect prevăzând utilizarea terenurilor afectate după ce resursele sunt epuizate. cu rezervoare în puncte cheie. soluţia cea mai curentă o reprezintă folosirea plantelor locale • informaţiile geotehnice să fie la îndemâna oricui. Această precauţie este necesară pentru a face faţă incendiilor ce pot apare după un cutremur.• reglementări de construcţie pentru fiecare clădire. aşa că trebuie bine ponderat care soluţie este mai rentabilă. Trebuiesc amintite aici şi câteva măsuri de luat pentru o eficientă conservare şi exploatare a resurselor: • identificarea resurselor din imediata apropiere a oraşelor • planificarea protecţiei lor. când alimentarea obişnuită cu apă poate fi afectată • înlocuirea treptată a ţevilor fragile cu altele mai elastice • elaborarea unui proiect de reconstrucţie după dezastru. eventual gratuit. prin apariţia unui val seismic • estimarea pagubelor ce decurg din construcţii improprii • asigurarea unui sistem paralel de alimentare cu apă. În afară de aceasta se mai pot lua anumite măsuri. atât în zone construite cât şi în spaţii verzi • propunerea de amenajări peisagere. pentru că astfel de întreprinderi emit praf şi zgomot. produc eroziuni şi poluare. zonă sau spaţiu verde funcţie de caracteristicile sale. Deşi nu toate zonele sunt afectate de calamnităţi majore. toate au probleme geologice care pot costa vieţi omeneşti şi cauza pagube care. şi utilzarea terenurilor pentru funcţii temporare • emiterea de reglementări de exploatare. un plan privind siguranţa oraşului ar trebui să ia în considerare următorii factori: • identificarea zonelor care riscă să sufere mai mult în caz de cutremur. şi anume: • corectura pantelor • controlul drenării apelor de suprafaţă şi subterane. refacerea completă a elementelor nestructurale poate atinge până la 50 % din cost. sunt mari. stradă. Pentru solurile rezultate din umpluturi. acestea consideră doar integritatea structurii construcţiilor. în localităţile de coastă. dar şi a solurilor lichefiabile sau. cu plantaţii ale căror rădăcini să fixeze pantele. Astfel în ceea ce priveşte zonele seismice.

în perioadele uscate. Din apele infestate de scurgeri. şi. Apa transportă acest material. gunoaie şi chimicale otrăvitoare. colectată în şanţuri sau canale. Inundaţiile În oraşe. Regimul apei în oraş depinde de o serie de factori: • • • • • • activităţile urbane densitatea urbană materialele de construcţii folosite forma de construcţie drenajul natural şi artificial sistemele de control a inundaţiilor. iar sedimentele scad debitul maxim al răurilor. materialele din care sunt realizate influenţează cantitatea şi locul apariţiei inundaţiilor. Apa este absolut necesară şi pentru industrie. desigur. singure recipiente posibile în nou creatul sistem. multe oraşe îşi iau apa potabilă. nivelul de poluare şi ce agenţi poluanţi apar. este cu debite mult sub capacitate. în transporturi. Fenomenul este proporţional cu densitatea de construcţie. Iar inundaţiile sunt calamnităţile care produc sistematic cele mai mari pierderi materiale. poat afecta regimul hidrologic din oraş. Într-un şantier coeziunea solului este afectată. . ce poate atinge cantităţi importante. în alimentaţie. 3. ele sunt considerate în general separate. În acest fel. plină sau chiar insuficientă în cazul unor precipitaţii abundente. şi apoi deversată în răuri. amplasartea şi forma construcţiilor. şantierele care treneză reprezintă agresiuni importante asupra solului şi. Pavajele urbane reduc infiltraţiile şi scad nivelul apelor subterane. Deşi este permanent insuficientă pentru oraşe. prin aceasta.APA Apa este nepărat necesară vieţii. Activităţile urbne. apărând material liber ce este antrenat de apă. Prezenţa apei condiţionează existenţa şi dezvoltarea unui oraş. Fără o privire globală. Chiar şi acestea sunt accentuate de activitatea de construcţie.1. creând sedimente. Celelalte. Ca fenomene secundare nu trebuiesc uitate sedimentele şi eroziunea. Deşi toate aceste fenomene sunt cunoscute. debite mai mari decât o canalizare pluvială oarecare. apa este rapid drenată. când se crează curenţi puternici. solul astfel deteriorat este subiect al eroziunii ridicate. Foarte repede este depăşit debitul maxim al râurilor. sunt captate şi continuă să curgă sub pământ sau prin conducte. Pe de altă parte pavajele şi construcţiile acoperă suprafaţa oraşului cu o invelitoare impermeabilă. Rezultatul este că apa din precipitaţii se scurge peste aceast strat impermeabil în cantitate mai mare şi mai repede. precum şi consumul de apă a unui oraş. dacă ele există. Canalizarea apelor pluviale. în cazul unor precipitaţii abundente. numai râurile importante mai sunt vizibile la suprafaţă. şi scade semnificativ în zonele plantate. izvoare şi păraie. oraşele o risipesc şi o infestează. Pe de altă parte. În aceste condiţii ele nu sunt capabile să preia. Pentru protejarea spaţiilor urbane. iar simpla remediere a unor probleme este păguboasă şi lipsită de perspective. ceea ce este remediat într-un loc strică un eventual echilibru în altul. O astfel de privire unilaterală a problemelor este costisitoare. este folosită la încălzire şi răcire. sedimente.

riscul de inundaţii creşte continuu. o dată la câteva decenii. Abia în 1854. vulnerabile privind poluarea apei amplasareae noilor clădiri publice în afara zonelor inundabile şi încurajarea alegerii unor astfel de amplasamente şi pentru zone rezidenţiale şi comerciale propunerea unui plan de reamplasare şi de reconstrucţie în caz de inundaţii majore găsirea de soluţii urbanistice pentru reutilizarea apelor uzate după tratare exploatarea mlaştinilor în protecţia la inundaţii şi ameliorare a calităţii apei . în celelalte cazuri ele apar. suprafeţele fiind acoperite de apă: • anual sau bianual • o dată la câţiva ani • doar în situaţii de excepţie. În acest moment problemele de poluare a apelor se pun după cum urmează: • pericolul epidemiilor a dispărut o dată cu introducerea tehnicilor de epurare şi contaminare a pei potabile • au apărut însă noi poluanţi. generând noi substanţe nocive • scăderea cantităţii de oxigen din apă. Periodicitatea variază. preezentă încă de la apariţia primelor oraşe. aşa cum sa arătat mai sus. Aşa încăt numărul construcţiilor realizate în zone inundabile este şi el în creştere. Trebuie amintit că. Poluarea apelor Contaminarea apelor este o problemă milenară. chiar şi apa râurilor depăşeşte cantitatea de agenţi poluanţi admisă în majoritateasituaţiilor. Pe de altă parte oraşele din aval suferă din cauza agenţilor poluanţi din amonte. Apele stătătoare sunt mai poluate decât cele curgătoare. Şi. starea lor este cel mai greu de controlat. englezul John Snow detectează faptul că o fântâna contaminată a reprezentat cauza unei epidemii de holeră. deşi apele subterane pot fi ele contaminate. duce la dispariţia faunei acvatice şi proliferarea algelor parazite. şi ele sunt de obicei extrase ca atare. care acţionează gradat şi prin acumulare • o serie de agenţi poluanţi se pot combina.2. Un plan de dezvoltare urbanistic trebuie să prezinte în clar zonele de risc în caz de inundaţii şi să actualizeze continuu acesta. Concluzii Pentru prevenirea distrugerilor şi costurilor datorate inundaţiilor şi conservarea şi restituirea apei. Totuşi până astăzi o mare parte din apele uzate continuă să fie deversate în răuri. Cu toate acestea. 3. în proiectare urbană trebuiesc luate în considerare următoarele: • • • • • • • • acordarea unei atenţii deosebite reducerii riscului de inundaţii şi de contaminare protejarea surselor de apă.De-a lungul răurilor există zone care sunt periodic inundate. Dacă se poate presupune că în zonele din prima categorie este puţin probabil să fie amplasate construcţii. o dată cu urbanizarea. atăt cele în exploatare căt şi cele cu potenţial în viitor detectarea zonelor care permit stocarea apei şi absorbţia sa în pământ amplasarea de noi industrii şi rampe de gunoi în afara zonelor inundabile şi a celor cu pînză freatică pentru aprovizinarea cu apă. fiind considerate aprioric curate. datorată şi ea poluării. mai mult sau mai puţin fregvent.

conservând-o şi refăcând pânza freatică. atmosferei să se umidifice. în proporţie covârşitoare. parcărilor şi solului de a reţine apa din precipitaţii abundente proiectarea parcurilor şi spaţiilor libere pentru retenţia surplusului de apă şi pentru protejarea altor zone proiectarea dimensiunii. ca efecte secundar. formei şi traseului malurilor apelor urbane pentru a activa circulaţia apei şi a reţine surplusul de apă din precipitaţii prevederea de plantaţii care nu necesită irigare. şi. fertilizare sau pesticide prevederea de mijloace de folosit pentru irigarea aplantaţilor a apei de ploaie şi a apelor uzate după tratare (dacă nu prezintă grad de poluare prea ridicat) exploatarea valorii estetice a apelor urbane. îmbogăţind-o cu săruri. în diferite proporţii: o parte curge către apele de suprafaţă o parte se evaporă de pe sol. străzi. Rare sunt cazurile în natură când marea majoritate a precipitaţiilor se scurg în apele de suprafaţă. ducând la creşterea de concentraţie a substanţelor nocive. pânzei freatice să se regenereze şi aşa mai departe. În natură. pieţelor. . 3. a circuitului apei. apa din precipitaţii ia mai multe căi. În proiectarea de construcţii. crescând de câteva ori riscul de aparuţie a inundaţiilor.4. Chiar şi în natură acesta depinde de o serie de factori. având în vedere debitele scăzute din perioadele uscate. Procesul de absorbţie a apei în sol este dintre cele mai benefice. spălând agenţi poluanţi în periodele umede şi. Este vorba de un fenomen complex şi benefic. ceea ce cade pe construcţii şi pavaje este. Dar în oraşe.• să crească importanţa vizuală şi faciliteze accesul public la apele urbane. un prim pas este refacerea. adâncimii. cum sunt: • • • • • • • • • • calitatea solului puterea radiaţiei solare gravitaţia vegetaţia regimul climatic etc. fiind evaporată în atmosferă o parte se infiltrează. ce permite plantelor să supravieţuiască. în măsura posibilului. dacă se recurge la sistemul obişnuit de drenare a apelor pluviale. purificâd apa. Soluţii de proiectare Pentru ca să nu mai apară concentrarea exagerată a precipitaţiilor în apele de suprafaţă. să transforme prin procesul de fotosinteză dioxidul de carbon în oxigen. ajungând în atmosferă o parte pătrunde în sol şi este suptă de plante. Este vorba de situaţiile în care pantele sunt mari sau terenul este saturat. parcuri şi parcări trebuie să se caute: • • • • • • • • • • amplasament în relaţie cu riscurile de inundaţie şi poluare considerarea sistemului de aprovizionare cu apa a oraşului considerarea resurselor specifice a amplasamentului şi zonelor limitrofe proiectarea aşa încât pagubele în caz de inundaţii să fie minime exploatarea capacităţii teraselor. alimentând pânzele freatice la diferite adâncimi o parte din apele subterane generează izvoare. direcţionat spre canale şi de aici în ape de suprafaţă.

În cazul opţiunii pentru o astfel de soluţie trebuie să se asigure şi sistemul de eliberare controlată a apei.Pentru a minimaliza debitele excesive în caz de precipăitaţii importante. pentru localităţi de dimensiuni modeste sau pentru gospodării izolate o soluţie benefică şi adecvată este un sistem de epurare la faţa locului. În anumite ţări. Este vorba de păduri şi zone acvatice din amonte de oraş. . dispariţia arborilor duce la scăderea valorii proprietăţilor. sunt benerice. Cascade de aerare a apei la trecerea dintre bazine. prin intermediul mai multor bazine de decantare şi filtrare. o soluţie este proiectarea de rezervoare de detenţie a surplusului de apă pentru câteva ore. parcări şi pieţe publice) interrelaţionate pentru a permite scurgerea controlată a apei. şi să asigure suprafaţă suficientă în zone joase (în spaţii verzi. supuse agresiunii urbane. Acest sistem necesită suprafeţe mai mari de teren decât procedeele clasice şi. dacă relieful o permite. Capitolul 4 VEGETAŢIA Spaţiile verzi ale oraşului sunt deseori considerate ca amplasamente uşor de obţinut pentru construcţii. aerul devine mai prăfos. precum şi asigurarea unui sistem de prea plin ar reprezenta o soluţi posibilă. fiind înlocuite cu zone construite. parcuri etc. Abia după ce spaţiile verzi au dispărut. zgomotul se amplifică. anotimpurile trec neobservate. Proiectarea unui oraş în aceste condiţii ar trebui să prevadă realizarea construcţiilor pe zonele înalte ale amplasamentului. Acoperişurile în terasă sunt conformate structural pentru a rezista la o anumită încărcare din zăpadă. Rolul acestora este: • de a stoca apa din precipitaţii • de a împiedica eventualele obstacole să creeze baraje • de a permite infitrarea apei. Realizarea de noi spaţii verzi şi înlocuirea materialului plantat trebuie realizate cu ponderare. parcaje. pentru că noile plantaţii sunt minore ca efect. Fără arbori străzile devin mai fierbinţi. o dată pericolul imediat înlăturat. desigur. canotaj) sau pentru irigaţii. Proiectarea parcărilor şi pieţelor uşor escavate şi cu zone înalte pentru a permite circulaţia pietonilor nu ar reprezenta o dificultate. e bine ca apele să se infiltreze pe loc. Proiectarea suplimentară a unui sistem de retenţie a apei pentru 10 cm de exemplu. sunt vizibile beneficiile oferite de prezenţa plantaţiilor. Bazinele terminale pot fi folosite pentru agrement (pescuit. În măsura posibilului. respectiv proiectarea judiciosă a învelitorilor şi a spaţiilor libere urbane: pieţe. pentru ca să poată fi preluate cantităţi de sute de ori mai mari decât cele curente. cantitate eliberată câteva ore mai tărziu în mod controlat. Această încărcare corespunde unei anumite coloane de apă. Privind contaminarea râurilor prin deversarea apelor uzate. nu face faţă unei contaminări severe sau poluanţilor chimici. de obicei aproximativ 20 cm. şi.

fructe. ei sunt produşi de: • razele cosmice şi ultravioletele. seminţe şi flori. a cărei valoare se manifestă în mai multe domenii: • din punct de vedere economic.5 gr CO2/oră şi eliberează 1 gr O2 1 Ha pădure produce pe an 10 t O2 (20-40 t în perioada de creştere) consumă 14 t CO 2 pe an într-o zi călduroasă 180-220 kg O2/zi/Ha şi 220-280 kg CO2/zi/Ha omul consumă 12-20 mc aer/zi şi automobilul cât 1000-2000 oameni • ionii negativi sunt necesari pentru a asigura echilibrul psihic. dispariţiei. care cu greu străpung atmosfera poluată a oraşelor • radiaţiile substanţelor minerale şi a apei din sol (cea din urmă puternic afectată de poluarea urbană şi de impermeabilizarea solului în oraşe) • particolele de apă ale fântânilor arteziene. se poate vorbi despre: • efectele fizilogica datorate atenuării arşitei de vară. trebuie aşteptaţi 30 de ani până să se obseve efectul benefic al introducerii lor. fiind afectate de poluarea oraşelor • din punct de vedere a protecţiei mediului. ducând la apariţia stării de nervozitate pentru că ionii negativi sunt cei care asigură: • impresia de calm şi relaxare • facilitează asimilarea fierului • stimulează metabolismul unor substanţe cum sunt energizantele. produsele plantaţiilor urbane însă nu sunt recomanadate pentru consum. Oricum. în proporţie de 1. se poate vorbi despre producţia de lemn. Cu cât biomasa este mai mare cu atât este mai prezent fenomenul. Cea mai mare influenţă benefică o are vegataţia lemnoasă.eventual.7/1 şi chiar 2/1. Astfel: 1 t biomasă foloseşte 1.3 t oxigen 1 mp frunză de stejar foloseşte 1. astfel ea: • împiedică eroziunea solului şi degradarea rocilor • reţine material aluvionar şi consolidează malurile • moderează extremele de temperatură • scade viteza vântului • creşte umiditatea atmosferică • scada radiaţia soarelui de vară • echilibrează alimentarea pânzei freatice • din punct de vedere sanitar.10 bătăi pe minut sau scăderea temperaturii pielii • atenuarea efectelor negative asupra cardiacilor şi nevroticilor prin scăderea vitezei vântului • de o importanţă covârşitoare este rezultatul fotosintezei prin care se consumă dioxid de carbon şi se eliberează oxigen. cum ar fi rărirea pulsului cu 8 . cu rol în somn şi impulsuri nervoase .8 t dioxid de carbon şi produce 1. oxigenul sau potasiul • oxidează mai repede serotonina. cascadelor şi râurilor de munte • vegetaţie prin fotosinteză şi descărcări electrice ale vârfurilor frunzelor.2/1. Poluarea face să crească numărul de ioni pozitivi până la 1. acizii nucleici. Există între 1000 şi 4000 de ioni pozitivi şi negativi pe metru cub. vegetaţia reprezintă un element esenţial.

Parcurile ca au reprezentat soluţia secolului al XIX-lea în faţa poluării crescânde. Un habitat bun pentru vegetaţie şi prezenţa ei într-o zonă sunt garanţia unui trai bun şi pentru locuitori. pentru a atenua efectele poluării. cancerigenă. cu cât într-o zonă este mai stringent necesară existenţa materialului plantat. agresarea spaţiilor verzi continuă. mijloace de transport şi de funcţiile vitale ale populaţiei. Suprafaţa lor este continuu ştirbită pentru a lărgii căi de circulaţie sau a realiza parcări. sunt deseori lipsite de verdeaţă. mai ales a terebentinei din răşini. în care aerul şi apa sunt în cantităţi mult reduse • trunchiurile sunt afectate de grilajele de protecţie • sunt asgresate de pietoni şi de lanţurile de bicilete . Dincolo de continua trunchiere a spaţiilor verzi. Suprafeţele. În aceste condiţii.• creşte puterea de muncă • creşte buna dispoziţie. şcoli etc. arborii existenţi înşişi sunt continuu agresaţi în mediul urban: • rădăcinile au prea multă sau prea puţună apă • rădăcinile se strecoartă între fundaţiile clădirilor. utilităţi şi canale • rădăcinile sunt afectate de compactarea solului.în primul rănd cea lemnoasă . prin: • • • • diluţie sedimentare interreacţii chimice fermentare. • ozonul rezltă din oxidarea substanţelor organice. industriile (chimică. denumite “plămânii verzi ai oraşelor”. toxică.). cu atât el este mai rar întâlnit. deşi cele spuse mai sus pot fi considerate locuri comune. afectează tocmai oamenii din zonele aglomerate. muzee. scăzând iritabilitatea • dezodorizant. tocmai acolo unde există cele mai mari aglomerări de oameni. Cu alte cuvinte vegetaţie . grădini zoologice. Şi totuţi. baze sportive. unde toate activităţile menţionate sunt concentrate. societăţile horticole. universal cunoscute. Poluarea atinge cote mai ridicate tocmai în oraşe. precum şi pentru amplasarea unor construcţii cum ar fi: administraţia parcurilor. alergogenă. iritantă. Poluarea este datorată activităţilor umane: arderea de combustibili. prelucratoare de produse petroliere etc. metalurgică. cuprind material arboricol în declin şi neînlocuit. efectele benefice ale ozonului sunt: • activarea arderilor • fortificarea organismului • spor de vitalitate şi bună dispoziţie • uşor narcotic. marcate în planuri urbanistice ca spaţii verzi. În consecinţă. Poluarea. condiţiile de mediu sunt cele mai vitrege. condiţiile pentru supravieţuirea lui sunt mai precare.este principalul element care este capabil de a reduce poluarea atmosferică.

folosirea în continuare a aceloraţi elemente vegetale în compunerea de spaţii verzi. Speciile vegetale folosite curent în amenajări peisagere urbane (gazon. sudul . lungi perioade de secetă sau temperaturi scăzute iarna. pe suprafeţe libere mai mari) • suprafeţele construite (pavaje. În aceste condiţii. apare în caz de ploaie “efectul de pahar”. datorită numărului mare de vizitatori şi a îngrijirii cu utilaje grele.) reflectă radiaţia solară. ce sa infiltrat prin pământul afânat al balotului şi nu poate pătrunde în solul compactat. faţade ale clădirilor etc. Aceasta apă stagnantă duce la putrezirea rădăcinilor. şi permiţând deci grosimi limitate a solului vegetal. încălzind frunzele arborilor de şi jos. Apare şi fenomenul de compactare a solului. la fundul gropii. şi anume: • pentru exemplarele transportate cu balot recent transplantate. scutite de excese de temperatură (temperaturi ridicate vară. pentru a reduce reflexiile supărătoare şi pentru a îmbunătăţi aspectul spaţiului urban respectiv. şi deci la moartea exemplarelor. sau este condamnat la umbra perpetuă şi densă a clădirilor • diferite substanţe chimice afectează vegetaţia din punct de vedere fizilogic. astfel ea este supusă acţiunii sării împrăştiate pe şosele • urinei câinilor • altor substanţe chimice • rafalele puternice de vând şi vârtejurile de pe străzile strâmte atască şi ele vegetaţia. amplasate peste construcţii subterane. când cantitatea limitată a solului aferent face condiţiile de viaţă să se asemene cu cele ale plantelor din jardiniere: sol ce îngheţă iarna şi se încinge vara. grădini. Pe de altă parte. iar spărturile realizate în aceste aceste suprafeţe sunt minime. Arborii de aliniament reprezintă cel mai numeros grup de exemplare de vegetaţie lemnoasă din oraş.8 şi 1 m diametru (ar fi de dorit ca aceste diametre să fie de 1. apei şi solului • sol compactat şi străbătut de utilităţi urbane • prea multă sau prea puţină apă la rădăcini. de aceleaşi agresiuni. având în practica curentă între 0. apa din precipitaţii nu pătrunde. metrou. Spaţiile verzi urbane (parcuri.• coroana este lovită de vehiculele mari • frunzişul este încins de radiaţia solară. sunt necesare siteme de irigare şi drenare a apei. câteva specii de arbori umbroşi) îşi au originea în climatul umed şi răcoros al zonelor atlantice. reflectată din toate direcţiile de pavaje şi construcţii. Pieţele pot fi deseori asemuite unor terase plantate. şi chiar ca arborii să fie amplasaţi în grupuri. Tocmai aceştia au parte de mediul cel mai ostil. pentru ca vegetaţia să supravieţuiască. sol saturat de apă la anumite momente şi complet lipsit de umiditate în altele • arborii de aliniament amplasaţi în spărturi practicate în pardoseala stradală duc lipsă de apă şi de aer în sol. Sub asfalt şi sub pavajele pozate pe beton în loc de nisip. scuaruri) sunt şi ele afectate. parcaje subterane etc. indiferent de caracteristicile climatului local (în jurul hotelurilor din zone turistice din Turcia. Pieţele publice sunt unlele dintre habitatele urbane cele mai ostile pentru vegetaţia lemnoasă. amplasate în gropi săpate în solul compactat.). Acelaşi efect poate apare în cazul plantării de arbori peste utilităţi subterane (canale magistrale.5 până la 2 m. Spaţiile verzi urbane au avut ca model predilect exemple de amenajări engleze. adică băltirea apei de ploaie. astfel această radiaţie suplimentară va supraîncălzi frunzişul. deşi în mai mică măsură. Arborii stradali trebuie să facă faţă la: • o poluare accentuată a aerului. cu lungi perioade de îngheţ). necesară totuşi aici pentru a asigura zone umbrite.

care nu creşte sub arbori. alei de pietriş sau zgură etc. Soluţiile pentru a crea condiţii pentru supravieţuirea şi eventual proliferarea comunităţilor de plante în mediul urban se adresează diferitelor elemente ce îl compun. cu adaos de materiale organice (îngrăşat cu compost) şi de materiale minerale (de exemplu zgură.). trebuie constant replantată ruzele trebuie greblate trebuie neutralizate solurile acide cu calcar amenajarea peisageră nu se regenerează de la sine şi trebuie periodic refăcută etc. pavele sau dale pozate pe pat de nisip şi pietriş. Condiţiile de mediu din oraş sunt însă în general asemănătoare cu cele din zonele inundabile. spălat de apele pluviale. se recomandă realizarea unor denivelări care să permită. descoperit • în cazul plantării deasupra unor construcţii subterane.Frnţei sau Spania se găsesc întinse suprafeţe gazonate) se dovedeşte a fi o soluţie artificială şi oneroasă. şi deci care au un metabolism este foarte activ. 4. fiind cu siguraţă adaptate condiţiilor specifice de mediu. cât şi reflectată • sol sărac. cantitate de apă în sol variabilă (prea multă sau prea puţină • radiaţie puternică atât directă. Soluţii de ameliorare a condiţiilor de mediu a vegetaţiei Mediul propice dezvoltării vegetaţiei lemnoase este cel din pădure: • sol afânat • umezeală în sol şi aer • umbră • sol bogat şi îngrăşat prin descompunerea frunzelor. Pentru îmbunătăţirea calităţilor solului se pot lua următoarele măsuri: • înlocuirea solului compactat cu sol local îmbunătăţit. . întreţinerea lor este puiţin costisitoare. care să asigure arborilor de aliniament solul deschis necesar • propunerea unor pardoseli permeabile. ridicate peste suprafaţa pavată). ele ne necesitând îngrăşământ • dintre speciile importate.3. permiţând apariţia unor suprafeţe suficiente de sol liber. un bun indicator asupra speciilor locale sau importate adaptate sunt cele care apar pe locurile virane din oraş • pentru zonele cu o poluare ridicată se aleg specii cu frunze foarte zimţate. şi anume: • sol compactat • aport de apă neregulat. necesitând întreţinere constantă şi scumpă: • • • • • gazonul trebuie udat continuu în perioadele de secetă iarba. care să permită alimentarea rădăcinilor cu apă din precipitaţii • gruparea arborilor în locul unopr aliniamente echidistante. cu supafeţe profilate sau păroase. Pentru a creşte şansele noilor plantaţii de a supravieţui şi prolifera. speciile trebuie alese cu grijă: • speciile locale au cele mai mari şanse de supravieţuire. trebuie desigur alese cele ce provin din zone cu condiţii de mediu similare. pentru a scădea contrastul cu solul din jur) • propunerea unor prospecte stradale cu grădini de faţadă. apariţia unor grosimi mai mari a solului (un fel de jardiniere mari. cel puţin pe o parte din suprafeţe (fâşii de pietris intercalate în pardoseli impermeabile. fără a încărca nejustificat întreaga structură.

Pentru fiecare nouă stradă şi piaţă ar trebui ca proiectul: • • • • să promoveze supravieţuirea vegetaţiei existente să relaţioneze cu sistemul de spaţii verzi ale oraşului să considere comunităţile de plante specifice zonelor limitrofe oraşului să exploateze habitatul specific. şi să se considere în mod preferenţial amenajările care. .Sintetizând. pentru a contura identitatea şi personalitatea specifică • să se exploateze potenţialul vegetaţiei în influenţarea climatului urban. pentru prevenirea inundaţiilor. să absoarbă apa de ploaie. Pentru aceasta ar trebui: • să se considere problemele cele mai critice ale comunităţilor de plante. să filtreze apa. ţinând cont de climatul local. şi deci obţinerea unor diversităţi mărite de specii potrivite climatului local • să considere modul de folosire a spaţiului respectiv. creşterea diversităţii speciilor de plante şi aniumale şi îmbunătăţirea aspectului oraşului. costurile de întreţinere şi lucrările specifice • să folosească plante indigene care au şanse să supravieţuiască în stresul urban • să propună plante care să creeze microclimatul dorit. atât a celor dezvoltate spontan cât şi a celor plantate • să se considere evoluţia în timp a comunităţilor de plante şi să se elaboreze o strategie de regenerare pentru comunităţile care nu se autoîntreţin • să se exploreze posibilităţile de a face din arborii stradali o resursă ce se autogenerează şi o sursă de venit • să se investigheze necesarul de efort de întreţinere funcţie de gradul de utiluzare a parcurilor urbane • să se considere peisajele care merită exploatate pentru amenajarea de parcuri. în stabilizarea solului. să asigure adăpost şi hrană pentru vietăţile ce trăiesc în oraş. să stabilizeze solul. în creştera calităţii apei. nu necesită irigare şi costuri exagerate de întreţinere • să se detecteze zonele cele mai potrivite pentru a proteja comunităţile de plante specifice locale. o strategie specifică pentru a crea condiţii propice comunităţilor de plante într-un oraş poate fi conturată după ce se enunţă scopurile de urmărit: • creşterea şanselor de suprvieţuire a materialului vegetal • creşterea diversităţii de specii • îmbunătăţirea aspectului estetic • moderarea costurilor. să limiteze poluarea. în îmbunătăţirea calităţii aerului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful