MARIANA RUDĂREANU DREPT CIVIL

II
TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR

2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Conf. univ. dr. MARIANA RUDĂREANU

DREPT CIVIL

II
TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR Ediţia a III-a revăzută şi adăugită Lucrarea ţine cont de legislaţia în vigoare la data de 20 februarie 2006

3

Bucureşti, 2006
CAPITOLUL 1 OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1. Noţiunea de obligaţie

Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noţiunea de obligaţie, Codul civil român din 1865, ca de altfel şi alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elveţian din 1907 sau Codul federal elveţian al obligaţiilor din 1881 şi apoi din 1911, nu au definit această instituţie juridică.1 Acest lucru se explică prin adoptarea de către redactorii codurilor respective a renumitei definiţii a obligaţiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligaţia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.” În aceste condiţii, sarcina definirii obligaţiei civile a revenit doctrinei. Astfel au fost formulate mai multe definiţii: „ Obligaţia este o legătură juridică între două sau mai multe persoane, în virtutea căreia, o parte, numită debitor, se obligă faţă de alta, numită creditor, la executarea unei prestaţiuni pozitive sau negative, adică la un fapt sau la o abstenţiune.”2 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căreia o persoană este ţinută să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea unei alte persoane.”3 „Raportul juridic de obligaţie poate fi definit ca acel raport în baza căruia o persoană, numită creditor, poate pretinde altei persoane, numită debitor, efectuarea unei anumite prestaţiuni.”4 „Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană, numită creditor, are dreptul de a pretinde de la altă persoană, numită debitor, o anumită prestaţiune, pe care acesta este îndatorat a o îndeplini.”5 „Obligaţia este raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regulă, sub sancţiunea constrângerii de stat.”6 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ţinută faţă de alta, numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.”7 „ Obligaţia este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană – numită creditor – poate să pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaţie pozitivă sau negativă, iar în caz de neîndeplinire s-o poată obţine în mod forţat.”8 „Obligaţia – în sens larg – este, aşadar, acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – şi căruia

1 2

Ioan Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1984, pag. 14; Constantin Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român , vol. II, Ed. Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1929, pag. 511; 3 Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9; 4 Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Iaşi, 1976, pag. 2; 5 Ioan Albu, op. cit., pag. 14; 6 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag. 10; 7 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor , Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag. 9; 8 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 10;

Există raporturi de obligaţii în care o parte este numai creditor. Ed. în toate raporturile obligaţionale. pag. pag. „ Şansa”. Corneliu Bîrsan. conţinând un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi. 2002. donator şi donatar. din punct de vedere al conţinutului.1. Bucureşti. iar cealaltă parte numai obligaţii sau complex. atunci când participă la raporturile juridice civile. 1. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. raportul juridic obligaţional prezintă trei elemente structurale: subiectele. a face sau a nu face ceva. 289. care incumbă debitorului. denumiri care sunt folosite. iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului şi debitorul preţului. Actami. putem defini obligaţia civilă ca fiind raportul juridic în baza căruia creditorul are dreptul să pretindă debitorului să execute prestaţia corelativă de a da. Subiectul activ se numeşte creditor. vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiilor de transmitere a dreptului de proprietate şi de predare a lucrului vândut. Introducere în dreptul civil. sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie. ca titulare de drepturi subiective civile şi obligaţii corelative. atunci când o parte are numai drepturi. raportul juridic este definit ca acea legătură socială. în cazul contractului de împrumut.2.”1 În raport de definiţiile enunţate. Atunci când ne raportăm la izvoarele concrete ale obligaţiilor. 1997. 1 Constantin Stătescu.2.4 îi revine îndatorirea corespunzătoare – a da.. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. cu caracter general. reglementată de norma juridică. Ed. Drept civil. indiferent de izvorul obligaţiei. locator şi locatar. Raportul juridic civil este o specie de raport juridic – relaţia socială patrimonială sau napatrimonială. 1.2. reglementată de norma de drept civil – caracterizat prin caracter social. 1994. conţinutul şi obiectul. . 1.2. Bucureşti. subiectele având calităţi duble. raporturile de obligaţii au un caracter complex. în cazul contractului de donaţie. De cele mai multe ori. simplu. iar împrumutatul numai debitor. De exemplu. subiectele poartă denumiri specifice: vânzător şi cumpărător. Drept civil. Conţinutul raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional este alcătuit din dreptul de creanţă care aparţine creditorului şi obligaţia corelativă acestui drept. All Beck. iar subiectul pasiv se numeşte debitor. 63-64. Subiectele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic de obligaţie sunt persoanele fizice şi persoanele juridice. 3. iar cealaltă parte numai debitor. Subiectele dreptului civil . Ca orice raport juridic. Ed. a face sau a nu face ceva. împrumutătorul este numai creditor. voliţional şi poziţia de egalitate juridică a părţilor3. Raportul de obligaţie poate fi. legătură ce este susceptibilă de a fi apărată pe calea coerciţiunii statale. 3 Gheorghe Beleiu. Teoria generală a obligaţiilor. Teoria generală a dreptului. în cazul contractului de locaţiune. Elementele raportului juridic obligaţional În literatura de specialitate2. Bucureşti. 2 Nicolae Popa. determinaţi. pag. atunci când ambele subiecte au atât drepturi cât şi obligaţii. De exemplu. ca subiect de drept civil. precum şi statul. fiind termeni proprii teoriei generale a obligaţiilor.

cit.3. . 1 2 Ioan Albu. Droit civil. . Indiferent de felul prestaţiei. 1962. adică însăşi prestaţia.3. pag. Droit civil . obligaţiile se clasifică astfel: • Obligaţii născute din acte juridice . Paris. Clasificarea obligaţiei civile Clasificarea obligaţiilor se realizează în funcţie de următoarele criterii: • izvorul obligaţiei.obligaţii născute din îmbogăţirea fără just temei. .3.2. a face – sau într-o abţinere sa inacţiune – a nu face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligaţiei asumate2. Dalloz. aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să aibă natură juridică. pag. să fie determinată sau determinabilă şi să fie licită. 1.obligaţii născute din plata nedatorată. Pierre Raynaud. . 7. Obiectul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic de obligaţie constă în ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor şi acesta trebuie să îndeplinească.obligaţii de a da. să prezinte interes pentru creditor. 1.obligaţii de a nu face. Sirey. ne permite să distingem trei categorii de obligaţii: .obligaţii născute din gestiunea de afaceri. pag.obligaţii născute din acte juridice unilaterale.5 Conţinutul raporturilor juridice de obligaţii este determinat prin voinţa părţilor. 1971. atunci când izvorul obligaţiei este contractul civil. respectiv legea. în cazul în care izvorul obligaţiei este fapta juridică ilicită cauzatoare de prejudicii.1..34.obligaţii care rezultă din fapte juridice licite: . Gabriel Marty.obligaţii de a face. Les obligations. .obligaţii care rezultă din fapte juridice ilicite 1. • obiectul obligaţiei • opozabilitatea obligaţiei • sancţiunea juridică • după cum sunt sau nu afectate de modalităţi 1. să fie posibilă. sau persoana desemnată de către acesta.2. Les obligations. .obligaţii născute din contracte. • obligaţii născute din fapte juridice . Obligaţia de a da ( aut dare) înseamnă îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real. în funcţie de acest criteriu. op. Paris. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor O primă clasificare. Alex Weill.1 Obiectul obligaţiei poate fi concretizat într-o prestaţie pozitivă – a da. sau persoanei desemnate de către acesta. . să fie destinată creditorului. 1.3. Clasificarea obligaţiilor după izvoare Dacă avem în vedere criteriul izvorului lor.

obligaţia pe care şi-o asumă prin contract. obligaţiile se clasifică în: • Obligaţii obişnuite. preluată apoi şi de doctrina noastră. De exemplu. de exemplu. a presta un serviciu sau de a preda un lucru. ce revine celorlalte subiecte de drept. generală şi negativă. Pentru dreptul civil. Obligaţia determinată (sau de rezultat) este o obligaţie strict personală. Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor După gradul de opozabilitate. De exemplu. fără a se obliga la realizarea acelui rezultat. obligaţiile au fost clasificate în obligaţii determinate şi obligaţii de diligenţă. proprietarul unui teren. În dreptul civil a da are un alt înţeles decât în limbajul obişnuit. precum şi a celorlalte persoane. obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare. predarea unui lucru este obligaţie de a face. de a executa o lucrare. obligaţia cărăuşului de a transporta marfa la o anumită destinaţie. • Obligaţii reale. Obligaţia de a face (aut facere) reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv.3. obligaţia proprietarului vecin.3. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi. obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. în doctrina franceză. de a nu încălca dreptul de proprietate al vecinului. prin care medicul se obligă să acţioneze cu toată prudenţa şi diligenţa pentru însănătoşirea pacientului. Această obligaţie are un conţinut diferit după cum este corelativă unui drept real sau unui drept de creanţă. De exemplu. constă în îndatorirea. faţă de proprietarul vecin. De exemplu. de a se abţine să facă ceva de natură a aduce atingere exerciţiului dreptului de către titularul acestuia. A nu face. dacă nu şi-ar fi asumat o asemenea obligaţie. un rezultat bine determinat. sub aspectul obiectului şi scopului urmărit. De exemplu. în care a da înseamnă a preda un lucru. constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la ceva ce ar fi putut să facă. pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii.” . debitorul asumându-şi îndatorirea de a obţine. 1. • Obligaţii opozabile şi terţilor. 1 Art. ca obligaţie corelativă unui drept real. A nu face. obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau. 607 Cod civil prevede că „ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi. decât la depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri. după obiectul lor. În cadrul aceluiaşi criteriu de clasificare. Obligaţia de a nu face (aut non facere) constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la o anumită acţiune. desfăşurând o anumită activitate. ca obligaţie corelativă unui drept de creanţă. cu excepţia titularului dreptului real.6 O asemenea obligaţie este.1 Începând cu a doua jumătate a secolului XX. în cazul unui contract de transport. obligaţiile se mai pot clasifica şi în obligaţii pozitive – obligaţiile de a da şi obligaţiile de a face – şi obligaţii negative – obligaţiile de a nu face -. în depărtare de doi metri. Obligaţia de diligentă (sau de mijloace) constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat. obligaţia medicului născută din contractul dintre medic şi pacient. denumit debitor. de a nu sădi pomi la o distanţă mai mică de 10 m de linia hotarului despărţitor.

Menţionăm în acest sens obligaţia cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune. întrucât afost făcută prin act autentic sau prin act privat. Obligaţia civilă perfectă este acea obligaţie a cărei executare este asigurată. dar dacă a fost executată de bună voie.299/27. În legislaţia noastră civilă sunt reglementate expres două cazuri de obligaţii naturale. pag.VII din Legea nr. de exemplu. Obligaţiile reale . Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. se caracterizează prin faptul că sunt atât de strâns legate de posesia unui bun.1997. 3 Art.propter rem .7 Obligaţia civilă obişnuită reprezintă regula.” . reglementată în art.cit.1441 Cod civil3. legea sau convenţia părţilor. iar celelalte categorii de obligaţii sunt excepţii.24. care dacă nu sunt respectate atrag sancţiunile prevăzute de art. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. sunt accesorii ale acestuia şi se transmit o dată cu bunul. obligaţia proprietarului unui fond aservit. afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.74 din Legea nr. în art.. în caz de neexecutare de către debitor. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi care au ca izvor legea sau convenţia părţilor.1 Din definiţia dată rezultă că obligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale. care impune tuturor deţinătorilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului. obligaţiile se clasifică în: obligaţii civile perfecte.3. numită şi obligaţie naturală. publicată în M. printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executor ce poate fi pus în executare silită. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă4 1 2 Corneliu Bîrsan. modificată şi republicată în temeiul art. asumată în momentul constituirii unei servituţi de trecere. nr. 1. Obligaţia civilă imperfectă. op.Of. Obligaţia civilă obişnuită este obligaţia care incumbă debitorului faţă de care s-a născut.cunoscute sub denumirea de obligaţii reale de a face. obligaţii civile imperfecte. fără nici o formalitate specială pentru îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară.18/1991 2 republicată. debitorul nu mai are posibilitatea să ceară restituirea prestaţiei.169/1997. dar cu dată certă. de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. aceste obligaţii reale grevează dreptul asupra terenului.75-76 din aceeaşi lege.scriptae in rem. 1441 Cod civil dispune că „ dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. cu excepţia cazului în care în contractul de locaţiune s-a prevăzut desfiinţarea acesteia din cauza vânzării. deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional. Indiferent de izvorul lor. este acea obligaţie care nu poate fi executată silit. 20 alin. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept. Obligaţie propter rem legală este cea prevăzută de art. Obligaţiile opozabile şi terţilor . Obligaţie propter rem convenţională este.4. 1 din Decretul nr.11.18/1991 a fondului funciar. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor După sancţiunea lor juridică. Legea nr.

Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile După cum sunt sau nu afectate de modalităţi. în timp ce cvasidelictul este o faptă ilicită săvârşită fără intenţie. 1 din Decretul nr.obligaţii complexe. să-l repare.3. 942 Cod civil ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. Obligaţiile simple sunt obligaţiile neafectate de modalităţi şi reprezintă raporturi juridice obligaţionale care au un creditor şi un debitor. 986 Cod civil. În această categorie sunt incluse: . sunt considerate izvoare de obligaţii contractele. 2 Cod civil. Obligaţiile complexe sunt acele obligaţii afectate de modalităţi. delictele. 1092 alin. nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. Izvoarele obligaţiilor Prin izvor de obligaţie se înţelege sursa acestuia. un fapt licit şi voluntar. cvasicontractele. prevede că „ orice plată presupune o datorie. Cvasicontractul este. ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenţie. fără a primi mandat din partea altei persoane. Potrivit Codului civil. 1. obligaţiile se clasifică în: .1 1. Contractul este definit în art. dând naştere la obligaţii reciproce. care au fost achitate de bună voie. 20 alin. Modalităţile care afectează o obligaţie civilă sunt termenul şi condiţia.obligaţii simple. Astfel. produc efecte ireversibile şi se execută imediat după ce au luat naştere. care dă naştere obligaţiei de restituire Delictul şi cvasidelictul sunt definite în art. Ne aflăm în prezenţa gestiunii de afaceri ori de câte ori o persoană îndeplineşte. Gestiunea de afaceri constă în fapta unei persoane care. 4 Conform art. obligă pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa. Ele se mai numesc obligaţii pure şi simple.8 respectiv art. . iar obiectul constă într-o singură prestaţie. obiectul şi efectele lor. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapte ilicite care.gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia. . din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi.” . din neglijenţă sau imprudenţă. 1092 1 Cod civil. potrivit art.4. Deosebirea dintre delict şi cvasidelict constă în forma vinovăţiei. fără însărcinare prealabilă. administrează – gerează – interesele acesteia. un act în interesul altei persoane. Plata lucrului nedatorat constă în fapta unei persoane de a plăti unei persoane o datorie inexistentă sau pe care nu o avea. 167/1958 „ debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. cvasidelictele şi legea.4. datorită împrejurării că au produs un prejudiciu altei persoane. adică actul juridic sau faptul juridic care dă naştere unui raport juridic obligaţional.plata lucrului nedatorat sau plata indebitului. care prezintă particularităţi în ceea ce priveşte subiectele.” 1 Art.

142. Les obligations. 3 Alex Weill. bunici şi nepoţi.. De exemplu. 1098 aceeaşi definiţie adoptată în art. Definiţia contractului Codul civil defineşte în art. Paris. contractul este specia.9 Legea este considerată izvor de obligaţie în măsura în care prin lege se nasc. fraţi şi surori. întemeiată pe dispoziţiile art.1. cel care adoptă şi adoptat. Elementele dreptului civil. contract şi convenţie. În sistemul francez3. 4 Matei B. 5 Tudor R. în literatura juridică s-a încercat o delimitare a convenţiei faţă de contract. pag. Dalloz. părinţi şi copii. obligaţia de întreţinere reglementată de art. . direct şi nemijlocit.2 În doctrină2 a fost criticată această clasificare a izvoarelor de obligaţii. 86 alin. 1986..” 2 Tudor R. pag. pag. CAPITOLUL 2 CONTRACTUL 2. Popescu. nereprodus de Codul nostru civil. iar contractul este convenţia care dă naştere unei obligaţii. pentru că nu există consecinţe diferite în cazul delictului şi cvasidelictului. Petre Anca. deoarece nu face referire şi la actul juridic unilateral. Titlul III din Cartea a III –a din Codul civil român. cit. altul decât un drept personal. reprezentând acordul de voinţă ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligaţii ori crearea. Francois Terre. Bucureşti. 1101 din Codul civil francez. cu motivarea că este incompletă. modificarea sau stingerea unui drept.fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii. Datorită acestui fapt. respectiv inexactă. 942. să facă sau să nu facă ceva.contractul. pag. s-a impus clasificarea izvoarelor de obligaţii în: .fapte juridice licite. convenţia este acordul de voinţă realizat cu scopul de a produce efecte juridice. unii autori5 au definit contractul sau convenţia ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice” 2 Art. străbunici şi strănepoţi. care prevedea în art. 1 Codul familiei dispune că „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie. se consideră că noţiunea de convenţie este mai largă.19. Cartea Românească. .47 . Ed. intitulat „ Despre contracte sau convenţii” a generat în doctrină o problemă în legătură cu existenţa sau inexistenţa unor deosebiri între cele două noţiuni. S-a afirmat că dacă convenţia este genul. potrivit căruia contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă să dea.4 Deoarece Codul civil se referă la noţiunea largă a efectelor contractului .fapte juridice: . 47.actul juridic unilateral. Sursa de inspiraţie a Codului civil român în definirea contractului a constituit-o Codul civil italian. Popescu. 1921. op. 86 Codul familiei. Droit civil. obligaţii civile. În cuprinsul Codului civil român . Petre Anca. cit. op. . Cantacuzino. Având în vedere criticile formulate. precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege. 942 contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. termenul de contract este sinonim cu acela de convenţie.acte juridice: .

donaţia. precum şi din lege. fără a enumera aceste efecte ). pag.ci ca pe o libertate pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială şi dispoziţiile legale.977 Cod civil. capacitatea omului de a-şi planifica.16.pag. cu intenţia părţilor de a produce efecte juridice. Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică. 6 2 Constantin Stătescu.1-3 din Decretul nr. în caz de litigiu. în sfârşit ..în sensul unei depline libertăţi de fond şi de formă. interpretarea contractului trebuie să se facă după intenţia comună a părţilor (art.ca de altfel însăşi evoluţia dreptului civil . • nu se pot exercita drepturile subiective decât potrivit scopului lor economic şi social(art. Principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor poate fi sintetizat astfel: • fundamentul forţei obligatorii a contractului îl constituie voinţa părţilor. „contractul este acordul de voinţă care dă naştere. 2..este strâns legată de evoluţia dreptului de proprietate.ci ea se poate manifesta în următoarele limite: • morala existentă la momentul potrivit . Valenţele juridice ale voinţei. deosebirile constând în aceea că unii autori includ în definiţia contractului civil toate efectele. . • principiul autonomiei de voinţă afirmă deplina libertate contractuală . modifică sau stinge drepturi şi obligaţii” Din definiţia elaborată în literatura de specialitate se poate observa că accentul se pune pe efectele juridice produse de contract . împrumutul . de a-şi organiza. prin simpla lor voinţă.5 din Codul civil dispune că persoanele sunt libere. principiile dreptului .se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii.1986. • necesitatea social politică . asigurările. ordinea de drept constituită. principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor. adică un raport juridic de obligaţii” şi . elementul specific al acestuia este acordul de voinţă al părţilor . cit. Frecvenţa acestor contracte . adică întâlnirea concordantă a două sau mai multe voinţe individuale. Acest principiu nu trebuie înţeles ca fiind o libertate în general . Corneliu Bîrsan.) Reglementările cuprinse în Codul civil cu privire la voinţa oamenilor în domeniul contractelor şi al obligaţiilor contractuale. în măsura în care este rezultatul voinţei părţilor. Voinţa juridică a părţilor contractante nu este nelimitată . locaţiunea . depozitul.31/1954). prin care se nasc .derivând din nivelul dezvoltării sociale la momentul respectiv. Bucureşti. Voinţa definită ca „ o capacitate a omului de a propune scopuri şi de a-şi realiza idealuri pe calea unor activităţi care implică învingerea unor obstacole. să încheie orice fel de contracte şi să creeze orice fel de obligaţii. Acordul de voinţă intervenit între două sau mai multe persoane este considerat ca având putere de lege între aceste persoane . Contractul civil este folosit în cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice şi juridice: vânzarea-cumpărarea de bunuri. op.10 O definiţie cuprinzătoare este aceea potrivit căreia : „prin contract se înţelege acordul de voinţă între două sau mai multe persoane.25 Ion Dogaru. După cum am arătat în definiţia contratului civil . cu condiţia de a nu aduce atingere ordinii publice şi bunelor moravuri.2. ceea ce numeşte . • orice contract. potrivit altor autori 6. etc.. pe câtă vreme alţi autori se referă numai la scopul contractului (acela de a produce efecte juridice. este just şi legitim. iar. Art. au consacrat.Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil. efectua şi controla activitatea în vederea realizării scopurilor” are un rol deosebit în materie de contracte civile şi obligaţii contractuale . • contractul are putere de lege între părţile contractante.

Clasificarea ne dă putinţa să înţelegem că.3. că acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic. se interpune o anumită clasificare. ca izvor de obligaţii civile. Abstrăgându-se din aceste specii cele mai generale caractere . Toate clasificările generale la care ne vom referi în continuare sunt necesare tocmai pentru că reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfârşită de forme juridice.2. ale căror caracteristici pot fi exprimate succint. • după corelaţia existentă între ele. 2. care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. Ea înglobează o varietate deosebită de specii de contracte. un contract bilateral sau sinalagmatic.Importanţa clasificării contractelor civile Clasificarea contractelor civile ne dă posibilitatea să înţelegem că diferitele contracte existente se încadrează în diferite tipuri ale căror caracteristici pot fi exprimate în înseşi denumirile date acestor tipuri. contractele civile se clasifică în contracte consensuale . vom cunoaşte. • în raport de nominalizarea în legislaţia civilă. Între această categorie juridică generală – al cărei conţinut este concretizat în însăşi definiţia pe care am dat-o contractului – şi diferitele specii de contracte.3. • după modul de executare. de exemplu. Criterii de clasificare a contractelor civile. 2. Când calificăm. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. • după conţinutul lor.2.3. Clasificarea contractelor civile 2. • după scopul urmărit de părţi. • după efectele produse. contracte solemne şi contracte reale . lăsându-se la o parte particularităţile şi toate celelalte laturi specifice în teoria şi practica dreptului a fost determinată categoria juridică a contractului.1. în fond. dar cuprinzător. . întemeiată pe diferite criterii generale. în înseşi denumirile date acestor tipuri. fără să fie necesar să facem alte precizări.11 2. Categoria juridică pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sferă foarte bogată.3. fără deosebire. clasificare ce ne va permite o mai justă caracterizare a fiecărei specii particulare de contract.1 Clasificarea contractelor după modul de formare După acest criteriu. toate nenumăratele contracte speciale se încadrează în diferite tipuri. Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt următoarele : • după modul de formare .

Dacă se realizează acordul de voinţă al părţilor (chiar în formă autentică ) . care este rezultatul voinţei unei singure părţi. Contractele reale sunt acele contracte pentru a căror formare.circulaţia juridică a terenurilor” (art. este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului. cit. o promisiune unilaterală de a contracta 2. contractul de transport. Al. vânzarea-cumpărarea de terenuri situate în intravilan sau extravilan (art.4 Astfel.2005 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.03.. 3 C. Potrivit art. precum şi unele măsuri adiacente2). dispoziţiile Legii nr. manifestarea de voinţă a părţilor. cu modificările ulterioare). Contractul unilateral nu se confundă cu actul juridic unilateral. 247/2005. pag. 127/2005. op.2.Monitorul Oficial” nr. cit. 2 alin. care reprezintă regula în materie de încheiere a contractelor.1107 pct. Corneliu Bîrsan. All Beck. 1194/30..141 .. Legea nr.Monitorul Oficial” nr. 2 Cod civil). intitulat . fără nici o formalitate1. 6 din Legea nr.3.2005. căci respectarea unei anumite forme este o condiţie de validitate a contractului (ad validitatem). Hamangiu.Monitorul Oficial” nr. este necesară şi remiterea materială a obiectului prestaţiei uneia din părţi3. ulterior fiind modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 209/2005. publicată în . legea arendării.12.Monitorul Oficial” nr. Clasificarea contractelor după conţinutul lor În raport de conţinutul lor. 653/22.. 16/1994. contractul de împrumut. Băicoinau. 851/1. contractul de gaj. 3 şi art. În cazul acestor contracte. nu ne aflăm în prezenţa unui contract real . gajul . 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.2. Drept civil. 29 4 Gabriel Boroi.07.circulaţia juridică a terenurilor” din Legea nr. titlu intitulat .1998. publicată în . este forma autentică. Bucureşti. Aceste contracte se consideră încheiate numai în momentul predării sau remiterii bunului la care se referă. dar acest acord nu este urmat sau însoţit şi de remiterea materială a lucrului . Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi. 247/2005 privind reformja în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Sunt incluse în categoria contractelor reale: comodatul . 1 din Titlul X. împrumutul de consumaţie . contractele se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale (sinalagmatice).12 Contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu) .” De exemplu.. Nerespectarea acestei forme este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane. pag. Sunt solemne următoarele contracte :donaţia (art. părţile înţeleg să consemneze în scris acordul lor de voinţă . depozitul . dar aceasta nu pentru valabilitatea contractului . fără ca acestea din urmă să se oblige.. ipoteca convenţională (art. Contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror încheiere şi valabilitate se cere nu numai acordul de voinţă ci şi respectarea unei anumite forme cerute de lege. Ed. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. neînsoţită de nici un fel de formă.1772 Cod civil) . 8 din titlul X) au fost abrogate. Persoanele. contractul de depozit gratuit. precum şi unele măsuri adiacente a fost publicată în . pe lângă acordul de voinţă al părţilor. I. 102/4. Uneori . Partea generală. printre altele. contractul de arendare scris (art.09. ci a unei convenţii nenumite . care. sunt contacte unilaterale contractul de donaţie. Stătescu. contractul unilateral se formează în baza acordului de voinţă dintre 1 2 C. pag. 2001. publicată în . subrogaţia în drepturile creditorului consimţită de debitor (art. Rosetti – Bălănescu. 489. Prin Titlul X al Legii nr. ci pentru a asigura mijlocul de probă privind încheierea şi conţinutul contractului.813 Cod civil). de regulă.140 . op.2005.

este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta. Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor. Potrivit art.2. Ed. contractul de mandat gratuit. nu şi întinderea acestora. fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb.3. la a cărui încheiere. existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi. în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte părţi. Raluca Dimitriu. 1 Brânduşa Ştefănescu. contractul de antrepriză. contractul de vânzare – cumpărare. contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura. De exemplu. pag. în cazul contractelor unilaterale având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen. Lumina Lex.13 părţi. contractele sunt cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. contractul de închiriere. incerte. numai în cazul contractelor sinalagmatice întâlnim excepţia de neexecutare. contractul de asigurare. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina unei dintre părţi. 945 Cod civil. contractul de locaţiune. 268. contractul de rentă viageră Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procură un folos patrimonial. iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului vândut şi debitorul obligaţiei de plată a preţului. contractul de transport. Sunt contracte bilaterale contractul de vânzare. defineşte contractul cu titlu oneros ca fiind acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj.” . rezilierea şi riscul contractului. Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donaţie. fără echivalent. înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată contracte sinalagmatice trebuie să fie făcute. De exemplu. cu titlu oneros. de un eveniment incert. în dublu exemplar. Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi După scopul urmărit de părţi. 947. 1179 Cod civil. Importanţa clasificării contractelor în unilaterale sau bilaterale : • din punct de vedere al efectelor. acestea trebuie să poarte menţiunea „bun şi aprobat”. Întinderea uneia sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard. De exemplu. 946 Cod civil. între contractul comutativ şi contractul aleatoriu. 2002. conform art. Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde. • din punct de vedere al probelor. Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care. vânzătorul este creditorul obligaţiei de plată a preţului şi debitorul obligaţiei de predare a lucrului vândut. 947 Cod civil „ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte. acel contract. în art. conform art. Drept civil pentru învăţământul superior economic . contractul de împrumut fără dobândă. cu titlu oneros. Art. contractul de locaţiune. părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor. 2.2 Este comutativ acel contract. Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vânzare – cumpărare. 1180 Cod civil. după definiţia dată în art. Bucureşti.1 Contractul bilateral (sinalagmatic). 2 Potrivit art. contractul de schimb.etc. Este aleatoriu. Codul civil distinge. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. rezoluţiunea. 943 Cod civil. datorită unei împrejurări viitoare. contractul de asigurare. un avantaj celeilalte. în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă. la a cărui încheiere părţile cunosc numai existenţa obligaţiilor.3. pentru una sau toate părţile.

prima grupă cuprinde: . De exemplu. Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: • în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. dreptul de servitute. Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate. Corneliu Bîrsan. interzice minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. comodatul. contractele se clasifică în două grupe: 1. Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul încheierii lor. se exercită în condiţii mult mai uşoare decât atunci când se intentează împotriva contractelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane. fără să-şi micşoreze patrimoniul. cea dea doua grupă cuprinde: . Liberalităţile sunt contracte cu titlu gratuit. • revocarea contractelor cu titlu gratuit. .1 2. Contractele generatoare de drepturi de creanţă sunt acele contracte prin care iau naştere raporturile juridice obligaţionale.. Petre Anca. cit. dreptul de superficie).3. Pompil Drăghici. introdusă de creditori. cit. op. • sub sancţiunea nulităţii absolute.14 Contractele cu titlu gratuit se subclasifică în contracte dezinteresate şi liberalităţi. obligaţiile părţilor şi răspunderea lor contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu titlu gratuit.contractele constitutive sau translative de drepturi reale. pag. • contractele cu titlu gratuit se prezumă că se încheie intuitu personae. Liviu Pop. pag. dreptul de uz. cit.. . prin care una din părţi îşi micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte părţi.4. Constantin Stănescu.2. . Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit. op. 39 – 40. de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauză de anulare a contractelor. Popescu. contractul de depozit neremunerat.. prin acţiunea pauliană. 2. pag. contractul de donaţie. pag. 30. 1 2 Tudor R. chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorilor legali şi a Autorităţii tutelare. prin care una din părţi procură celeilalte părţi un folos patrimonial. contractul de vânzare – cumpărare. Contractul de donaţie reprezintă un exemplu de liberalitate.40-41. dreptul de uzufruct.56. legea interzice reprezentanţilor legali să facă donaţii în numele celor pe care îi reprezintă şi. contractul de gaj. op. cit. de asemenea. • în cazul contractelor cu titlu oneros. op. contractul de ipotecă convenţională.contracte declarative de drepturi. să facă donaţii. Clasificarea contractelor după efectele produse În funcţie de efectele produse2..contractele generatoare de drepturi de creanţă. legea prevede că donaţia trebuie încheiată în formă autentică. De exemplu. • moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale şi pot să ceară reducţiunea lor în cazul în care depăşesc cotitatea disponibilă.contracte constitutive sa translative de drepturi. Ion Dogaru. contractul de mandat gratuit.

pag. se aplică numai contractelor cu executare succesivă.2 Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilită de legea civilă şi o reglementare proprie. Ed. contractul de mandat. Contractele cu executare imediată sunt acele contracte care presupun o executare instantanee. contractul de tranzacţie. contractul de locaţiune. All Beck. simpla calificare şi încadrare într-un anumit tip de contract este suficientă pentru a-i cunoaşte regimul juridic. Obligaţii. Cristian Jora. pag. 1998. etc. 3. care se produce la un singur moment Contractele cu executare succesivă sunt contractele a căror executare presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp. • în cazul desfiinţării unui contract cu executare succesivă. De exemplu. 2. Bucureşti. Drept civil. Clasificarea contractelor după modul de executare În funcţie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă1. sancţiunea care intervine este rezoluţiunea contractului. ca efect al nulităţii ori al rezoluţiunii. 1. Themis Cart. contractul considerându-se desfiinţat din momentul constatării cauzei de desfiinţare. independent de orice contract numit. 2 Florin Ciutacu. efectele datorate desfiinţării se produc numai pentru viitor. Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie În raport de nominalizarea în legislaţia civilă. contractul de donaţie. contractul considerânduse desfiinţat din momentul încheierii sale. Bucureşti.15 Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent. fie prin combinarea unor elemente specifice unor contracte numite. Sunt contracte numite: contractul de vânzare – cumpărare.29. • calculul prescripţiei extinctive este diferit. • dacă se desfiinţează un contract cu executare imediată. în cazul contractelor cu executare succesivă. Codul civil . din motive de forţă majoră. fie prin introducerea unor elemente noi. Această clasificare a contractelor prezintă interes practic deoarece: • în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire şi o reglementare proprie. contractele se clasifică în contracte numite şi contracte nenumite. în cazul contractelor cu executare imediată şi rezilierea. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. 197. . Conţinutul acestor contracte este stabilit de părţi. Ed. • suspendarea executării. În cazul acestor contracte. efectele desfiinţării se produc şi pentru trecut. Drepturi reale. 2003. Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele 1 Paul Mircea Cosmovici. în sensul că la contractele cu executare succesivă se calculează pentru fiecare prestaţie un termen de prescripţie.

16

După corelaţia dintre ele, contractele se clasifică în contracte principale şi contracte accesorii. Contractele principale sunt acele contracte care au o existenţă de sine stătătoare şi a căror soartă nu depinde de aceea a altor contracte încheiate între părţi. Contractele accesorii sunt acele contracte care însoţesc unele contracte principale şi depind de soarta acestora. De exemplu, contractul de gaj, contractul de ipotecă, clauza penală. Valabilitatea şi menţinerea contractului principal se examinează în mod de sine stătător, în timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinată nu numai în funcţie de elementele sale intrinseci, dar şi în funcţie de soarta contractului principal pe care îl însoţeşte, conform regulii accesorium sequitur principale. 4. Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Acest criteriu permite clasificarea contractelor în contracte negociate, contracte de adeziune, contracte obligatorii. Contractele negociate sunt acele contracte în cadrul cărora părţile discută, negociază, toate clauzele. De exemplu, în cazul unui contract de vânzare – cumpărare părţile discută predarea lucrului, preţul, modalitatea de plată. Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau parţial de către una din părţile contractante şi pe care cealaltă parte nu poate să le modifice. Dacă acceptă clauzele, pur şi simplu, cealaltă parte aderă la un contract preredactat. De exemplu, contractul de transport, contractul de furnizare. Contractele obligatorii sunt acele contracte ale căror condiţii de încheiere sunt impuse de lege. De exemplu, asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule, încheiat în baza Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Încheierea contractului Prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizează prin întâlnirea concordantă, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte.1 Încheierea contractului înseamnă, în egală măsură, analiza mecanismului de formare a acordului de voinţă şi examinarea condiţiilor esenţiale pentru validitatea unei convenţii. Potrivit art. 948 Cod civil, condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt : capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită. 2.4.1. Capacitatea de a contracta Capacitatea civilă2 este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. Ea are ca gen proxim capacitatea juridică, care reprezintă capacitatea generală de a fi titular de drepturi şi
1

Eugeniu Safta – Romano, Drept civil, Obligaţii, Ed. Neuron, Focşani, 1994, pag. 53, Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag 43, Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.36; 2 Pentru dezvoltări a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1982, pag. 31 – 35; Ion Dogaru, Elementele dreptului civil. Introducere în dreptul civil, Subiectele dreptului civil , ED. Şansa, Bucureşti, 1993, pag. 482; Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 388;

17

obligaţii. În structura capacităţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Actul normativ de bază în materia capacităţii civile este Decretul nr. 31/19541. Pentru încheierea valabilă a contractului este necesar ca părţile să aibă capacitatea de a contracta. În doctrină2, capacitatea de a contracta a fost definită ca fiind o parte a capacităţii juridice civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a încheia, personal sau prin reprezentare, contracte civile. Art. 949 Cod civil prevede că poate contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege, iar art. 950 Cod civil dispune că sunt necapabili de a contracta, minorii, interzişii şi, în genere, toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. Din redactarea celor două texte rezultă că în materia încheierii contractului, regula este capacitatea, iar excepţia incapacitatea. Instituirea incapacităţilor are drept scop fie ocrotirea celor supuşi interdicţiilor sau îngrădirilor ce decurg din ele, fie ocrotirea unor terţi sau a unor interese obşteşti, fie realizarea concomitentă a acestor două obiective.3 Există incapacităţi generale şi incapacităţi speciale. Stabilirea scopului fiecărei incapacităţi are importanţă deoarece în funcţie de aceasta se va aplica sancţiunea nulităţii absolute – în cazul în care incapacitatea a avut ca scop protejarea unui interes public – ori nulitatea relativă – în cazul în care incapacitatea a avut drept scop doar protecţia incapabilului sau a unei anumite persoane. În raport de art. 11 din Decretul nr. 31/1954 incapacităţile generale îi vizează pe minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. Incapacităţile parţiale sau speciale se referă numai la anumite categorii de persoane care nu pot încheia unele contracte. De exemplu, pentru contractul de vânzare – cumpărare 4 legea prevede anumite incapacităţi speciale, care au natura juridică a unor interdicţii de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra: • vânzarea între soţi este interzisă (art. 1307 Cod civil); • tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art.1308 pct. 1 Cod civil); • mandatarii, atât convenţională, cât şi legali, împuterniciţi a vinde un lucru nu pot să-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil); • persoanele ce administrează bunuri ce aparţin statului, comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor, nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor ( art.1308 pct.3 Cod civil); • funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativteritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Cod civil); • judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar în cazul judecătorilor de la Curtea Constituţională, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorilor de la

1

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, publicat în B.Of. nr. 8/30.14.1954, modificat prin Legea nr. 4/1956, publicată în B.Of. nr. 11/4.04.1956; 2 Mircea Mureşan, Capacitatea de a contracta , Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, pag. 65; 3 Doru Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 184 - 185 4 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale , Ed. Actami, Bucureşti, 1996, pag. 29 –33; Dan Chirică, Drept civil, Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pag. 36 –40;

18

Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, interdicţia se întinde pe tot teritoriul ţării; proprietatea funciară a dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor), iar încălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu reducţiunea actului juridic până la limita suprafeţei legale; persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică (art. 535 Cod proc.civilă).

2.4.2. Consimţământul părţii care se obligă Consimţământul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de voinţe al părţilor unui contract, acord de voinţe (concursus voluntatum)care constituie însuşi contractul şi dă naştere, ca atare, obligaţiilor respective.1 În sens restrâns, prin consimţământ se înţelege voinţa unei dintre părţi manifestată la încheierea contractului,2 sau voinţa unilaterală a părţilor ce se obligă de a-şi manifesta achiesarea la propunerea făcută de cealaltă parte.3 Pentru a dobândi valoare juridică, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să emane de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vicii de consimţământ. Viciile de consimţământ sunt eroarea, dolul (viclenia), violenţa şi leziunea, 4 iar potrivit art. 953 Cod civil consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol. Eroarea poate fi definită ca falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic. Eroarea obstacol este cea mai gravă formă de eroare, care face ca voinţa celor două părţi să nu se întâlnească, împiedicând însăşi formarea contractului. Această formă de eroare este o eroare distructivă de consimţământ, pentru că distruge consimţământul, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului, motiv pentru care operaţia juridică afectată de o astfel de eroare este lovită de nulitate absolută. Sunt considerate erori obstacol, eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio) şi eroarea asupra identităţii obiectului actului juridic (error in corpore). Această soluţie este acceptată, de lege lata, atât în doctrină cât şi în practica judiciară. Astfel, instanţa a admis acţiunea având ca obiect declararea nulităţii absolute a unui contract de vânzare – cumpărare, pentru eroare obstacol, reţinând că vânzătoarea a făcut dovada că intenţia sa a fost aceea de a încheia un contract de întreţinere şi nu de vânzare – cumpărare, în condiţiile în care nici nu a primit preţul vânzării, având credinţa că va fi întreţinută de pârâţi.5 Eroarea viciu de consimţământ este falsa reprezentare a realităţii ce cade fie asupra calităţii substanţiale ale actului – error in substantiam – fie asupra persoanei contractante – error in personam -.

1 2

Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.52 – 53; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 63; 3 Veronica Stoica, Nicolae Puşcaş, Petrică Truşcă, Drept civil. Instituţii de drept civil , Editura Universul Juridic, Bucureşi, 2003, pag.280; 4 Aurelian Ionaşcu, Drept civil. Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963, pag. 163; Ion Rucăreanu, Tratat de drept civil, vol. I, Teoria Generală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1967, pag. 281; Gh. Beleiu, op. cit., pag.135; 5 Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, Decizia nr. 1072/1998, nepublicată;

202. Decizia nr. 7/1994. în vreme ce viciile ascunse din materia vânzării permit doar cumpărătorului opţiunea între acţiunea în rezoluţiunea contractului şi acţiunea în micşorarea preţului. 1 s-a argumentat că „ între eroare asupra substanţei şi viciile ascunse există o distincţie netă: eroarea asupra substanţei deschide calea acţiunii în anulare. op. eroarea provocată prin dol este. a decis că „ instanţele de fond şi recurs. Drept civil. doctrina4 a definit violenţa ca fiind acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic. pag. care poate să fie exercitată chiar de vânzător. Potrivit art. ignorarea sau greşita cunoaştere a realităţii constituie viciu de consimţământ în două ipoteze: când cade asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi când se referă la persoana cu care s-a încheiat actul. în practica judiciară. 3 Art. de la Legislation et de la Jurisprudence. în realitate. Curtea Supremă de Justiţie 5. 139. cit. fără aceste maşinaţii. 1352 – 1360 Cod civil. op. 5 Curtea Supremă de Justiţie. o nulitate pentru eroare asupra cauzei. 954 Cod civil.. în Revue Generale du Droit. Eugen Barasch. În doctrină. a consimţit să încheie contractul de vânzare – cumpărare cu privire la apartament. Dol et cause. cealaltă parte n-ar fi contractat.. cu voinţa slăbită de boală şi bătrâneţe. Pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă. În acest sens. 1 Cod civil. pag. sau exercitarea unui drept. că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. asupra descendenţilor sau ascendenţilor”. faţă de probele existente la dosar. op. 200/1993. raţională după dânsa.19 Potrivit prevederilor art. spre a face pe o persoană de a contracta. pag. Decizia nr. în raport atât cu persoana victimei. Aspazia Cojocaru.” Un alt viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a contractului este dolul – sau viclenia – care constă în inducerea în eroare a unei persoane. nu ne vom găsi în 1 2 Curtea Supremă de Justiţie.220. între eroare asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi viciile ascunse.” Ameninţarea care constituie substanţa violenţei trebuie să fie ilicită. ar trebui să fie nulitatea absolută. Ed. art. nepublicată. . 84. investită cu soluţionarea unui recurs extraordinar împotriva unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis acţiunea în anularea contractului de vânzare – cumpărare pentru vicierea consimţământului vânzătorului. i s-a insuflat temerea. întrebuinţate de una din părţi sunt astfel. iar sancţiunea care intervine în acest caz. Aceasta înseamnă că dacă ea priveşte un rău care nu are nimic ilicit. prin mijloace viclene sau dolosive. art. înstrăinare pe care n-ar fi făcut-o şi nici nu ar fi avut motive să o facă. 956 : „Este violenţă totdeauna când. Se ţine cont în această materie de etate. pentru a o determina să încheie un contract. 1932. 955 Cod civil: „Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate. 2000. ambele situaţii fiind generate de cunoaşterea inexactă a realităţii. de sex şi de condiţia persoanelor”. Pentru ca eroarea să fie cauză de anulare a contractului este necesar ca ea să fie cauza unică şi determinantă a consimţământului deoarece nu orice eroare viciază consimţământul. 167. există o strânsă legătură. 960 alin. Essai d’une theorie realiste du dol en droit francais . pag. Bucureşti. art. pe care altfel nu l-ar fi încheiat. fără violenţă.” 4 Gh. dolul este o cauză de nulitate a convenţiei atunci când mijloacele viclene. atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia”. instanţele de judecată trebuie să facă aprecierea ei în concret.3Pornind de la consacrarea legislativă. Gabriel Boroi. atunci când ea priveşte substanţa prestaţiei proprii. Lumina Lex. încât este evident că. cit. Ion Dogaru. au fost îndreptăţite să reţină că autorul reclamantei. Sub acest aspect. Secţia civilă. cât şi cu împrejurările în care s-a încheiat contractul. Codul civil reglementează violenţa în patru articole. reglementate de art. 160/1993 în „Dreptul „ nr. Secţia civilă. 2a fost susţinut şi punctul de vedere conform căruia. Beleiu.. În materia vânzării. iar sancţiunea prevăzută are ca scop să ocrotească victima erorii. Partea generală . cit. 958: „Simpla temere reverenţioasă. pag. nu poate anula convenţia. 957: „Violenţa este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei. sub imperiul constrângerii morale exercitate asupra sa de către cele două pârâte.

vinderea este nulă. 2. nu constituie nici o violenţă. deoarece dacă lipseşte obiectul. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. 1998. Astfel. ca şi temerile acestuia de consecinţele executării. enumeră printre condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii o cauză licită. aşa încât acţiunea nu este întemeiată. să fie în circuitul civil. În acest sens. acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care. Secţia civilă. având vârsta de 14 ani împliniţi. Condiţia existenţei obiectului contractului trebuie să fie îndeplinită la momentul încheierii acestuia. Obiectul contractului Potrivit art. 948 pct. să fie determinat sau determinabil. se obligă. scop ce nu este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri.4. 1214/1997. prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare. 4 Cod civil. pag. 1311 Cod civil prevede că dacă în momentul vânzării lucrul era pierit în tot. care a cerut să se anuleze contactul de vânzare – cumpărare. sunt lezionare pentru minor şi sunt comutative. 962 Cod civil. sau numai una din părţi. nu reprezintă acte de violenţă.4.20 prezenţa unui act de violenţă.3. să fie posibil.cumpărare pentru vicierea consimţământului prin violenţă. Pentru anumite contracte se cer întrunite şi condiţii speciale.14-15. în Culegere de practică judiciară. să fie licit şi moral. Art. încheie singuri. 966 Cod civil. art. nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absolută a contractului atunci când lipseşte cauza datorită scopului imediat ( causa proxima) ori aceasta este ilicită sau imorală. obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. ca viciu de consimţământ.4. Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai dacă actele încheiate de minorii între 14 şi 18 ani care. respectiv: să existe. sunt acte de administrare şi au fost încheiate de minori fără încuviinţarea ocrotitorului legal. 2. Pentru valabilitatea contractului se cere întrunirea unor condiţii generale. . 1 Curtea de Apel Iaşi. instanţa 1a respins acţiunea vânzătorului având ca obiect anularea contractului de vânzare. iar art. acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. ceea ce va atrage nulitatea absolută a acestuia.” Leziunea este acel viciu de consimţământ care constă în disprroporţia văsită de valoare dintre două prestaţii. Potrivit art. să existe autorizaţia administrativă prevăzută de lege. În practica judiciară s-a stabilit că este valabil contractul de vânzare – cumpărare în care s-a stipulat că obligaţia cumpărătoarei de plată a preţului se execută prin renunţarea acesteia la creanţa ce o avea împotriva vânzătorului. Cauza contractului Cauza sau scopul este acel element al contractului care constă în obiectivul urmărit la încheierea acestuia. în acelaşi timp. 32/1954. a încheiat aceste contract în scopul stingerii obligaţiei sale de plată a creanţei. ameninţarea cu executarea unei creanţe sau cu introducerea unei acţiuni în justiţie. Decizia nr. 25 din Decretul nr. obiectul convenţiilor este acela la care părţile. prin renunţarea creditoarei la creanţa pe care o avea împotriva reclamantului. Fapta cumpărătoarei de a-l fi ameninţat pe vânzător cu executarea creanţei. cum ar fi: cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv. Iaşi. lipseşte o condiţie esenţială a contractului. În sistemul dreptului civil român. Astfel. cu următoarea motivare: „ s-a dovedit că reclamantul.

2000. în scris. s-au exprimat opinii diferite.21 În dreptul francez1. pag. Paris. Conform art. pag. Ed. Paris. Responsabilite civile. Condiţiile ofertei Pentru ca o ofertă să fie valabilă se cer întrunite două categorii de condiţii: a) condiţii generale Fiind o manifestare de voinţă.139.3 2. aceasta putând fi exprimată prin oricare din modurile de exteriorizare a voinţei juridice. oferta de a contracta trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate ale consimţământului: . b) în funcţie de precizarea termenului în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar: . 1999. Gualino. cauza ilicită este cea prohibită de lege.ofertă cu termen. 2 Ion Dogaru. 968 Cod civil. Cauza este ilicită când rezultatul ce se tinde a se obţine şi care a constituit motivul impulsiv şi determinant la încheierea actului juridic reprezintă consideraţia unui scop nepermis. 2. de a încheia un contract în anumite condiţii. contrară bunelor moravuri şi ordinii publice. economice şi sociale. 253. Muriel Bougeois. op. pag.ofertă fără termen. în sensul că sancţiunea nulităţii absolute intervine numai pentru cauză imorală şi cauză ilicită. pag. Forma ofertei În principiu.5.4 Acest lucru se explică prin faptul că în raport de principiul libertăţii contractuale. expres sau tacit.69.să provină de la o persoană cu discernământ.5.. 3 Liviu Pop. 4 Corinne Renault – Brahinsky. Felurile ofertei de a contracta Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri: a) în funcţie de persoana căreia îi este adresată: . Centre de Publications Universitaires. nu se cere nici o condiţie specială pentru forma ofertei.5. Les obligations.4. Paris.ofertă adresată unei persoane determinate. lipsei remiterii bunului în contractele reale. 2000. .43. contrar ordinii publice. .2 Oferta de a contracta 2. verbal. cit. . 2.ofertă adresată unor persoane nedeterminate (publicului). . situaţie consacrată şi în doctrina franceză. Dalloz. Droit civil.1. Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil .. lipsei elementului aleatoriu – riscul – în contractele aleatorii. autorii Codului civil nu au impus nici o condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei. op.5.2. Droit civil.3. cit. Obligations. 1 Jean – Luc Aubert. în timp ce absenţa cauzei este sancţionată cu nulitatea relativă sau cu nulitatea absolută Lipsa cauzei atrage nulitatea absolută atunci când se datorează: lipsei obiectului contraprestaţiei în contractele sinalagmatice. pag 46. Noţiune Oferta de a contracta (policitaţiunea) este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului.

soluţia este diferită. însă se cere ca revocarea să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta. • Dacă oferta a ajuns la destinatar.300. . după cum oferta a ajuns sau nu la destinatar: • Dacă oferta nu a ajuns la destinatar.1 Din definiţia dată rezultă că promisiunea de vânzare este un contract unilateral.dacă oferta este cu termen. În analiza forţei obligatorii a ofertei se disting două situaţii. conştientă. ofertantul este obligat să o menţină până la expirarea termenului.dacă oferta este fără termen.5. 2. precum şi în situaţiile în care ofertantul devine incapabil sau moare mai înainte de acceptarea ofertei. Bucureşti. deoarece după ce a fost acceptată se încheie contractul. Instituţii de drept civil. Marian Nicolae. Universul Juridic. Oferta devine caducă la expirarea termenului. dar prin art.să nu fie afectată de vicii de consimţământ. ofertantul o poate revoca. una dintre părţi având o obligaţie de a face faţă de cealaltă parte – să vândă în viitor un anumit bun -. . în sensul că trebuie să exprime voinţa neîndoielnică de a încheia contractul prin simpla acceptare. în cazul promisiunii de vânzare.să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice. iar acceptarea ulterioară rămâne fără efecte. . iar contractului i se aplică regulile privind puterea obligatorie a contractului. Ed. . 1 Bogadan Dumitrache.să fie fermă şi neechivocă.22 . serioasă. rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul. în cazul ofertei cu termen.să fie exteriorizată. . după cum oferta este cu termen sau fără termen.5. neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. ofertantul este obligat să o menţină un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului să se pronunţe asupra ei. În Codul civil nu există reglementări referitoare la forţa obligatorie a ofertei. b) condiţii speciale: . respectiv: . 2001. Romeo Popescu. Forţa obligatorie a ofertei Forţa obligatorie a ofertei se analizează anterior acceptării ei. respectiv să cuprindă elementele necesare pentru încheierea contractului. Promisiunea de vânzare Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă. în sensul de a cumpăra sau nu bunul. pag. până la momentul încheierii contractului. Spre deosebire de oferta de a contracta. oferta şi acceptarea ofertei sunt revocabile.să fie o manifestare de voinţă reală. . care este un act juridic unilateral. iar beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune. o persoană primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun. 37 din Codul comercial a fost instituită regula potrivit căreia. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina promitentului. Revocarea intempestivă a ofertei va atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei.să fie precisă şi completă.

5 Instanţele judecătoreşti6. 59/1974 cu privire la fondul funciar.Eugeniu Safta. art. 4 Valeriu Stoica.1991. Vasile Pătulea. 1356/1993 şi nr. publicată în B. în situaţia în care .7/1994. o hotărâre care să ţină loc de act contract de vânzare – cumpărare.2339/1993. 3/1992. nr. beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului. dar constituie antecontracte.Flavius Baias.11. în condiţiile abrogării Decretului nr.Romano. la preţul stabilit. op.Of. pag. în virtutea principiului conversiunii actelor juridice. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale.1958. 41 din Legea nr.222/1993. la încheierea contractului. 58/19742 şi 59/19743 sunt nule ca şi contracte de vânzare – cumpărare. în „Dreptul”nr.11. Aplicarea în timp a legii civile. Legea nr. Flavius Baias. în Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie . titlu intitulat .27 – 33. 3 Legea nr.08.. în titlul X al acesteia. Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale. printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata doar existenţa unui antecontract de vânzare – cumpărare.41 – 53.1974. nr. stipulează că . 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare. De asemenea. instanţă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract. în „Dreptul” nr. intrat în vigoare la 29. 9/1993. una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul. 144/1958. una din părţi refuză încheierea contractului. Efectele juridice ale antecontractului de vânzare – cumpărare a unei construcţii.12. încheiate sub imperiul Decretului nr. pag. 144/1958 .02. 138/5.Of.în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren. nr.1989.12.1058 şi abrogat la 7.Circulaţia juridică a terenurilor”.ulterior. pag. Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr. 5 alin.30. pag.1989. cu ori fără construcţii.7/1994. deciziile nr. . 15/29.. 1993. nr. actele juridice constatate prin înscrisuri sub semnătură privată. În această situaţie. deciziile nr.75-79. pag. investite cu soluţionarea unor astfel de pricini. în legătură cu înstrăinările de imobile . dar. oricare dintre părţile antecontractului de vânzare – cumpărare poate cere instanţei de judecată. contractul de vânzare – cumpărare. 1 Decretul nr. se poate încheia un antecontract de vânzare-cumpărare şi în situaţia în care există un teren. abrogată prin Decretul –Lege nr. .29-39. 1073 şi 1077 Cod civil.. În materia bunurilor imobile. iar vânzarea încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane. se poate adesa instanţei competente. 6 Curtea Supremă de Justiţie.879/1993. 50/1991. cit.21-22. în baza art. nr. în”Dreptul” nr. publicată în M. publicat în B.23 Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală. beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese. nr. decizia nr.” Aşadar. în „Dreptul” nr. 14471958. nr. 1448/1993. 221/1993.obligarea promitentului.8/1992. în „Dreptul” nr. 135/1. ci şi bilaterală – de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părţi se obligă să încheie în viitor. 765/1993. iar din aceste antecontract ia naştere obligaţia părţilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrăinarea să aibă loc. 167/7.1991 prin art. precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii. 2614/1991. au decis în sensul că pot pronunţa . 2.Of. 144/19581 şi al Legilor nr.pronunţarea.1974. 1/26. întemeindu-se pe dispoziţiile art. abrogată prin Decretul – Lege nr. 2 Legea nr.Of. precum şi unele măsuri adiacente. partea ce şi-a îndeplinit obligaţiile izvorâte din antecontractul respectiv. sub sancţiunea daunelor cominatorii.4 Astfel. alternativ: . 9/31. nr. în „Dreptul” nr. pag.03. cu sau fără construcţii.acordarea de daune – interese. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract. 5 Francisc Deak. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire. Secţia civilă. reparare şi desfiinţare a construcţiilor. deoarece nu a devenit proprietar. Executarea silită a antecontractelor de vânzare – cumpărare a imobileleor în condiţiile abrogării art.03. 12 din Decretul nr. . pe baza unui antecontract de vânzare – cumpărare. publicată în B. 11/1992.

să fie conformă acesteia. se consideră că tăcerea poate să însemne acceptare a ofertei în următoarele cazuri: • legea admite tacita reconducţiune – tacita reînchiriere -2 • părţile pot să fi convenit. Încheierea contractului între prezenţi 1 2 Liviu Pop. Definiţie Acceptarea ofertei este cea de a doua latură a consimţământului şi constă în manifestarea voinţei juridice a unei persoane dea încheia un contract în condiţiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest scop. dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie.24 Acceptarea ofertei 2.7. pag. 2.contractul se încheie prin corespondenţă. tăcerea nu poate avea valoare de acceptare.contractul se încheie prin telefon. Pentru stabilirea momentului la care s-a încheiat un contract. 2.2. Potrivit art. prin ea însăşi. 1437 Cod civil „ după expirarea termenului stipulat în contractul de locaţiune. mai înainte. . atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită”. în condiţiile în care. precum şi următoarele condiţii speciale: • să fie pură şi simplă. expresă. acceptarea poate să provină de la orice persoană interesată să încheie contractul. Referitor la acceptarea tacită. care rezultă din anumite acţiuni.ofertantul şi acceptantul sunt prezenţi. prin lege sau în practica judecătorească.1 2. . dar dacă a fost adresată publicului. ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare. numai acea persoană o poate accepta. Condiţiile acceptării ofertei Acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru voinţa juridică. . Momentul încheierii contractului Momentul încheierii contractului este acela în care se realizează acordul de voinţă prin întâlnirea acceptării cu oferta de a contracta. • atunci când oferta este făcută exclusiv în interesul celelilate părţi. es poate fi considerată ca fiind acceptată chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace. se va distinge după cum: . adică să concorde cu oferta.50-51. în general.1. tacită. Cu caracter de excepţie. Felurile acceptării ofertei Acceptarea ofertei poate fi de două feluri: 1.cit.1.7. • acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă sau să fi fost revocată..8. s-a pus problema valorii pe care o are simpla tăcere a unei persoane cărei i s-a adresat o ofertă. op. • dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane. care poate fi în scris sau verbal.

25

În cazul în care ofertantul şi acceptantul sunt de faţă, momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul şi acceptantul cad de acord asupra încheierii contractului. Regulile încheierii contractului între prezenţi sunt aplicabile şi în ipoteza în care încheierea contractului se realizează prin telefon. 2.8.2. Încheierea contractului prin corespondenţă Încheierea contractului prin corespondenţă, numită şi încheierea contractului între absenţi, atunci când oferta şi acceptarea se transmit prin scrisoare, telegramă, telex, telefax, a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoaşterea momentului încheierii contractului. • Sistemul emisiunii (al declaraţiunii) consideră că acordul de voinţă s-a realizat în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului; • Sistemul expedierii acceptării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ, prin scrisoare, telegramă, telex, telefax, chiar dacă răspunsul nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului; • Sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării) consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de conţinutul acestuia; • Sistemul informării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat cunoştinţă de acceptare. În doctrină şi jurisprudenţă, este preferat sistemul recepţiei acceptării. 2.8.3. Importanţa momentului încheierii contractului Momentul încheierii contractului prezintă importanţă datorită consecinţelor deosebite pe care le produce, respectiv: • din momentul încheierii contractului acesta poate să-şi producă efectele, născându-se drepturile şi obligaţiile părţilor contractante; • în raport de acest moment se apreciază posibilitatea de revocare, precum şi caducitatea ofertei; • viciile de consimţământ se analizează în raport de momentul încheierii contractului; • în cazul contractelor translative de proprietate având ca obiect bunuri certe, transmiterea dreptului de proprietate are loc în momentul încheierii contractului, iar riscul pierii bunurilor se suportă de cumpărător; • în caz de conflict de legi în timp contractului i se va aplica legea în vigoare la momentul încheierii sale; • determină locul încheierii contractului. Locul încheierii contractului Locul încheierii contractului se determină diferit, după cum încheierea contractului s-a realizat între prezenţi, prin telefon sau prin corespondenţă: • Între părţile prezente, locul încheierii contractului este acela în care se află părţile; • dacă încheierea contractului se realizează prin telefon, locul încheierii contractului este acela unde se află ofertantul;

26

în cazul contractului încheiat prin corespondenţă, având în vedere sistemul recepţiei acceptării, locul încheierii contractului este acela unde se află destinatarul ofertei.

2.9.1. Importanţa locului încheierii contractului Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în cadrul relaţiilor de drept internaţional privat atunci când apare un conflict de legi în spaţiu, pentru stabilirea legii aplicabile.1 CAPITOLUL 3 EFECTELE CONTRACTULUI 3.1. Noţiune şi reglementare Prin efectele contractului se înţeleg raporturile juridice civile născute din acel contract, respectiv drepturile şi obligaţiile aflate în conţinutul acestor raporturi. Codul civil cuprinde reglementări referitoare la efectele contractului în art. 969 – 985. 3.2. Interpretarea contractului Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut, modificat sau stins prin acel contract. Pentru aceasta este necesar să se dovedească contractul şi să se interpreteze clauzele acestuia. A interpreta înseamnă a determina înţelesul exact al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă.2 Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse în art. 970, 977-985 din Codul civil, cu precizarea că unele dintre aceste reguli au caracter general, în sensul că sunt avute în vedere la interpretarea oricărui contract, în timp ce altele au caracter special, dar sunt interdependente şi trebuie să fie aplicate concomitent. 3.2.1. Regulile generale de interpretare a contractului Regulile generale3 de interpretare a contractului sunt: • prioritatea voinţei reale a părţilor, regulă reglementată în art. 977 Cod civil conform căruia „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”;

1

Art. 79 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaţional privat, dispune: „Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a unei dintre părţi este supus, cât priveşte condiţiile de fond, legii locului unde a fost încheiat.”

2 3

Elena Cîrcei, În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile, în „Dreptul” nr. 1/1993, pag. 44 - 47 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor , Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag.71 -72

27

contractul produce pe lângă efectele expres arătate şi alte efecte, regulă reglementată în art. 970 alin. 2 Cod civil, care dispune referitor la contracte că „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”, precum şi în art. 981 Cod civil care prevede principiul conform căruia „clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg deşi nu sunt expres întrînsul”.

3.2.2. Regulile speciale de interpretare a contractului Regulile speciale de interpretare a contractului1 sunt următoarele: • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului (art. 979 Cod civil); • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care ele pot produce un efect (art.978 Cod civil); • în cazul în care există îndoială clauzele contractului se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul (art.980 Cod civil); • regula in dubio pro reo, când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (art. 983 Cod civil); • oricât de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestaţiile la care părţile s-au obligat (art.984 Cod civil); • atunci când în contract se dă un exemplu pentru aplicarea obligaţiilor, nu se restrânge numărul şi întinderea acestora la exemplul dat (art.985 Cod civil). 3.3. Principiile efectelor contractului şi excepţiile de la aceste principii Principiile efectelor contractului sunt reguli de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. Efectele contractului sunt guvernate de principiul obligativităţii, principiul relativităţii şi principiul opozabilităţii. 3.3.1. Principiul obligativităţii contractului Principiul obligativităţii contractului este reglementat în art. 969 alin. 1 Cod civil, conform căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. În doctrină s-a susţinut că un contract nu poate fi identificat cu o lege, fie numai pentru considerentul că legea are o aplicaţie generală, în timp ce contractul obligă numai pe cei care l-au încheiat.2 3.3.1.1. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului trebuie să fie prevăzute expres de lege sau de contract. Ne vom găsi în prezenţa unei excepţii de la acest principiu în următoarele cazuri: Denunţarea unilaterală a contractului

1 2

Liviu Pop, op. cit., pag.65 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.110

278/30. 8/2004. 507/7. independent de voinţa părţilor. dacă partea obligată nu plăteşte prima de asigurare. publicată în M. din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale. el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane. Acest lucru se întâmplă de exemplu în cazul contractului de mandat. De exemplu. Principiul relativităţii efectelor contractului Principiul relativităţii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul produce efecte numai faţă de părţile contractante. 219/2004. cit. Excepţiile aparente sunt promisiunea faptei altuia sau convenţia de porte – fort şi acţiunile directe. aflate în curs de executare. care expiră la data de 8 aprilie 2004.66 . Între aceste cauze se înscrie şi denunţarea unilaterală a contractului care poate să intervină în materia contractului de închiriere fără termen (art. Acest principiu este instituit prin art.. 1436 alin. conform căruia „convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”. iar excepţia reală este stipulaţia pentru altul sau contractul în folosul unei terţe persoane.1. 1 3. nr. dar şi din cauze autorizate de lege. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care debitorul se obligă faţă de creditor să determine o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic în folosul creditorului din contract. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere.28 Între modul de încheiere a contractului şi modul de revocare a acestuia trebuie să existe o simetrie.2004.Of. Prorogarea legală Un caz de modificare a forţei obligatorii a contractului.2. Corneliu Bîrsan. în materia contractului de închiriere. op. revocarea contractului trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus. se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani. pe parcursul existenţei unui contract cu executare succesivă.2.03.. 973 Cod civil. contractul încetează de plin drept. prin lege s-a dispus că durata contactelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe. intervine un caz de forţă majoră care împiedică executarea contractului. pag. De exemplu. publicată în M.3. iar dacă partea a decedat.2 Aceste excepţii sunt clasificate în excepţii aparente şi excepţii reale sau veritabile. 969 alin. 2 Ion Dogaru. revocarea convenţiilor se poate realiza nu numai prin consimţământul mutual. Conform art. în materia contractului de asigurare.3. O suspendare temporară apare în situaţia în care. 2 Cod civil.3 Trăsăturile caracteristice ale promisiunii pentru fapta altuia sunt următoarele: 1 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Încetarea contractelor intuitu personae Contractele intuitu personae sunt încheiate în considerarea calităţilor deosebite ale unei părţi. Excepţiile de la principiul relativităţii contractului Excepţiile de la principiul relativităţii contractului sunt acele situaţii juridice în care contractul poate să producă efecte şi faţă de alte persoane decât părţile sau succesorii în drepturi ai părţilor. nr. a contractului de mandat ( art. 2 Cod civl).06. îl reprezintă prelungirea legală a contractului dincolo de termenul stabilit de părţi. cit. 1552 şi 1556 Cod civil) sau a contractului de depozit (art. pag 140 3 Constantin Stătescu. Suspendarea forţei obligatorii a contractului Dacă una dintre părţi nu îşi execută obligaţia intervine suspendarea obligativităţii contractului. în sensul că dacă încheierea contractului este rezultatul unui mutuus consensus.Of. Pompil Drăghici. op.1616 Cod civil). 3.2004 şi aprobată prin Legea nr.

pag. 172/2004 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1542 Cod civil. Acţiunile directe reprezintă posibilităţi recunoscute de lege unor persoane străine de un contract de a acţiona împotriva uneia din părţile contractante. 2 Potrivit dispoziţiilor art. un obiect determinat şi o cauză licită). voinţa de a stipula (animus stipulandi). iar dreptul de a cere executarea obligaţiei îi aparţine şi stipulantului.38 . însă acesta va cere executarea obligaţiei în favoarea terţului. direct şi nemijlocit. modificat prin Legea nr. Raporturile juridice dintre stipulant şi promitent au în conţinutul lor dreptul stipulantului de a pretinde promitentului să-şi execute obligaţia asumată în folosul terţului beneficiar. numită promitent. precum şi între promitent şi terţul beneficiar. persoana terţului beneficiar trebuie să fie determinată la momentul încheierii contractului sau să fie determinabilă în raport cu momentul executării acestuia. invocând contractul la a cărui încheiere nu au participat. Raporturile juridice dintre promitent şi terţul beneficiar pun în evidenţă caracterul de excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului a stipulaţiei pentru altul. consimţământul valabil al părţii care se obligă. 1488 Cod civil. dar exerciţiul dreptului depinde de voinţa terţului. Pentru ca stipulaţia pentru altul să producă efecte juridice este obligatorie întrunirea condiţiilor generale menţionate în art. Terţul beneficiar exercită acest drept printr-o acţiune personală (proprio nomine). independent de manifestarea de voinţă a terţului. numită stipulant. dispune ca cealaltă parte. la care se adaugă două condiţii speciale: 1. care nu participă la încheierea contractului. iar obligaţia sa se va naşte numai dacă aderă la contract sau încheie un nou contract. mandantul are o acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şia substituit-o în îndeplinirea mandatului. În afară de reglementările cuprinse în Codul civil. Dreptul terţului beneficiar se naşte direct în puterea contractului dintre stipulant şi promitent. Codul civil face aplicaţii ale stipulaţiei pentru altul în materia donaţiei cu sarcină în favoarea unui terţ (art. Tonel Ciobanu.1642). ceea ce se promite este fapta personală a debitorului de a determina o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic faţă de creditor. în sensul că favoarea terţului se naşte un drept. 28 .828 – 830) şi a rentei viagere (art. să facă sau să nu dacă ceva în folosul unei terţe persoane. 948 Cod civil pentru valabilitatea contractelor (capacitatea de a contracta. 3 Aurel Pop. Codul civil reglementează două cazuri de acţiuni directe în materia contractului de antrepriză1 şi a contractului de mandat2 Stipulaţia pentru altul – numită şi contractul în folosul unei terţe persoane – este un contract prin care o parte. 9 din Legea nr. 1 Conform art. 61/2005) şi a contractului de transport de bunuri3. dar în puterea contractului. Universitatea Bucureşti. nu în favoarea sa. Dreptul transporturilor. să dea. numită terţ beneficiar. Stipulaţia pentru altul generează raporturi juridice între stipulant şi promitent. lucrătorii folosiţi de antreprenorul unei clădiri au dreptul să-l acţioneze direct pe beneficiarul clădirii pentru plata sumelor ce li se cuvin. aplicaţii ale acestei excepţii se mai întâlnesc în cazul contractului de asigurare (art. 1984. în măsura în care aceste sume nu au fost plătite antreprenorului.29 • • • terţul nu este obligat prin contractul încheiat între promitent şi creditorul promisiunii. debitorul nu este obligat să garanteze faţă de terţ executarea angajamentului de către terţa persoană. 136/1995. 2.

30

Stipulaţia pentru altul a fost calificată ca o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului deoarece prin intermediul acestei construcţii juridice se creează drepturi în favoarea altor persoane decât părţile contractului. 3.3.3. Principiul opozabilităţii efectelor contractului Opozabilitatea contractului reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terţii. În raport cu terţii un contract se impune ca o realitate juridică care nu poate fi ignorată. 3.3.3.1.Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului este situaţia în care un terţ va fi îndreptăţit să ignore existenţa unui contract, şi, pe cale de consecinţă, a drepturilor şi obligaţiilor născute din acel contract. O astfel de excepţie este simulaţia.

Definiţia simulaţiei Analizând definiţiile formulate în doctrină1putem defini simulaţia ca fiind o operaţiune juridică în cadrul căreia două persoane încheie un contract public – aparent, mincinos – care nu reflectă voinţa lor reală, prin care se creează o altă situaţie juridică decât cea creată printr-un contract secret – contraînscris – care exprimă voinţa reală a părţilor. Condiţiile existenţei simulaţiei În cazul simulaţiei se încheie, între aceleaşi părţi, două contracte, unul public şi unul secret. Pentru a ne găsi în prezenţa simulaţiei este necesar ca actul secret să se încheie anterior sau concomitent cu actul public. Formele simulaţiei Simulaţia se poate prezenta, în funcţie de modul în care este conceput contractul public şi de elementul în privinţa căruia operează, simulaţia se poate prezenta în una din următoarele forme: • contractul fictiv; • contractul deghizat; • contractul prin care se realizează o interpunere de persoane. Simulaţia prin încheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totală a realităţii, în sensul că actul public este lipsit de orice conţinut juridic, fiind anihilat de prevederile contraînscrisului.
1

George Plastara, Curs de drept civil, vol. IV, Obligaţiuni, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925, pag. 404; George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1947, pag. 347; Francisc Deak, Curs de drept civil, Dreptul obligaţiilor, Partea I, Teoria generală a obligaţiilor , Universitatea din Bucureşti, 1960, apg.153;Traian Ionaşcu, Curs de drept civil. Teoria generală a contractelor şi obligaţiunilor , Facultatea de drept, Bucureşti, f.a, pag.259; Aurel Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generală a dreptului civil , Universitatea din Bucureşti, Facultatea de drept, 1980; Teofil Pop, Drept civil român. Teoria generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, pag.176; Ioan Albu, Drept civil. Contractul şi răspunderea contractuală , Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1994, pag.122, Paul C. Vlahide, Repetiţia principiilor de drept civi l, vol. II, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1994, pag.79; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.144, Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.108, Flavius Baias, Simulaţia, Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag.46-50

31

În acest caz părţile convin, prin contractul secret, că operaţiunea juridică consemnată în contractul public nu s-a realizat. De exemplu, vânzarea fictivă a unor bunuri pentru a evita executarea silită pornită de creditor. Simulaţia prin deghizarea contractului public este de două feluri: 1. deghizare totală, când prin contractul public se urmăreşte să se ascundă natura juridică a contractului secret. De exemplu, contractul public este un contract de vânzare – cumpărare, iar contractul secret este un contract de donaţie. 2. deghizare parţială, dacă prin contractul public sunt ignorate numai anumite elemente ale contractului secret, de exemplu preţul din contractul de vânzare – cumpărare sau scadenţa reală a obligaţiei de plată a preţului. Simulaţia prin interpunere de persoane intervine atunci când contractul public se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret se determină adevăratele persoane între care s-a încheiat contractul. Această formă de simulaţie este întâlnită în materia donaţiei prin interpunere de persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate. Scopurile urmărite de părţi prin simulaţie1 Simulaţia are un scop general şi abstract, acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului ori a existenţei acordului de voinţă, faţă de terţi, precum şi un scop concret, care poate să constea în: - sustragerea unor bunuri de la urmărirea pornită de creditori; - evitarea raportului donaţiilor şi reducţiunii liberalităţilor excesive; - asigurarea anonimatului unei persoane gratificate; - evitarea aplicării integrale a taxelor de timbru. Efectele simulaţiei Potrivit dispoziţiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. În sistemul dreptului civil român, simulaţia nu este sancţionată cu nulitatea, sancţiunea specifică care intervine în cazul simulaţiei este, după caz, inopozabilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice create prin contractul secret şi înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. Efectele contractului în caz de simulaţie sunt guvernate de două reguli: 1. contractul secret produce efecte numai între părţi şi, în principiu, succesorii lor universali; 2. contractul secret nu produce efecte faţă de terţii de bună-credinţă. Terţii au opţiunea de a invoca în favoarea lor contractul public sau contractul secret. Acţiunea în simulaţie Acţiunea în declararea simulaţiei este acea acţiune civilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului simulat al contractului public şi existenţa contractului secret care modifică, total sau parţial, contractul public. Proba simulaţiei se face după reguli diferite: - între părţi, proba se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actului juridic; - terţii pot proba simulaţia prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumţii, deoarece faţă de ei simulaţia este un fapt juridic. Admiterea acţiunii în simulaţie va duce la înlăturarea efectelor contractului public, iar singurul contract care îşi va produce efectele juridice va fi contractul secret, dacă este încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi, eventual, formă cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Efectul principal al acţiunii în declararea simulaţiei este încetarea caracterului secret al contraînscrisului.
1

Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.147

32

3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg următoarele efecte specifice: 1. obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura lor sau datorită voinţei părţilor se execută altfel. Aşa fiind, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde executarea, nu execută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această posibilitate poartă denumirea de excepţie de neexecutare a contractului; 2. dacă una din părţi nu-şi execută culpabil obligaţiile, cealaltă parte are dreptul să ceară în justiţie rezoluţiunea sau rezilierea contractului; 3. dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică o parte contractantă să-şi execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind exonerată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportării riscurilor contractuale.1 3.4.1. Excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) Definiţia Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va executa obligaţiile ce-i revin. De îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului încetează.2 Reglementare În codul nostru civil nu există un text general care să reglementeze excepţia de neexecutare a contractului, dar ea este consacrată în câteva cazuri, în materie de vânzare, de schimb şi depozit remunerat. “Vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu are dat de vânzător un termen pentru plată”, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumpărătorul are şi el dreptul de a opune excepţia de neexecutare. În cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat în schimb de către cealaltă parte, fără ca acesta să fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constrânsă să predea lucrul pe care, la rândul său, l-a promis, ci numai să întoarcă pe cel primit (art. 1407 Cod civil). În materia contractului de depozit, “depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită din cauza depozitului”(art. 1619 Cod civil).3 Temeiul juridic În doctrină, excepţia de neexecutare a contractului este fundamanetată, de majoritatea autorilor, pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor născute din contractele sinalagmatice.4, dar este susţinut şi punctul de vedere potrivit căruia fundamentul excepţiei de
1 2

Liviu Pop, op. cit.,pag. 72; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 83. Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 84. 3 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 136. 4 Octavian Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag. 197; Liviu Pop, op. cit., pag. 73.

până la momentul la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare a determinat invocarea excepţiei. Bucureşti. ea poate fi invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice. în baza căruia nici una dintre părţi nu ar putea solicita celeilalte părţi executarea angajamentelor sale.. În schimb nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct născut din contractul respectiv. .2. Academiei. Astfel.credinţă în raporturile juridice civile. ci tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract. cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheierii contractului. a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu. 15. 1997. rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediată. 86. Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului constă în suspendarea obligaţiei asumate de partea care foloseşte aceste mijloc de apărare. . fără a oferi şi ea ce datorează. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile. 1 2 Dimitrie Gherasim. Buna .2 Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi. chiar parţială. op. Ed. Ed. Corneliu Bîrsan. All.este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare. . înseamnă că părţile au renunţat la simultaneitatea de executare a obligaţiilor şi deci nu mai există temeiul pentru invocarea excepţiei de neexecutare. în timp ce cauzele nulităţii sunt întotdeauna concomitente cu momentul încheierii contractului.pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere. 82. pag. dar suficient de importantă. . pag. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Definiţia rezoluţiunii Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea. Aşadar. pag. între rezoluţiune şi nulitate există şi importante deosebiri. . faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia. Bucureşti.33 neexecutare este principiul bunei-credinţe şi echităţii. Constantin Stătescu. 3. obligaţiile asumate prin convenţie.3 Cu alte cuvinte. în mod culpabil. Dacă un astfel de termen a fost convenit. în cazul în care nu se îndeplinesc. fără a fi necesar să se pronunţe instanţa judecătorească. 1981. Invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi. Rezoluţiunea contractului şi nulitatea Deşi ambele au ca efect desfiinţarea retroactivă a contractului. Este însă posibil ca partea căreia i se opune această excepţie să sesizeze instanţa judecătorească ori de câte ori pretinde că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv. constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia. 3 Valeriu Stoica.4.1 Condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului se cer întrunite următoarele condiţii: -obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. De exemplu. pe cale judiciară sau convenţională. cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o. cit.părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce. desfiinţare care produce efecte retroactive.

pe când rezoluţiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat. . care însă nu a fost executat din culpa uneia dintre părţi.34 Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat.

cit.2 Rezoluţiunea judiciară Potrivit art. Călina Jugastru.una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale. neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia. p. după caz. În cazul condiţiei rezolutorii. cit. Al. 78. legea recunoaşte instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiunii. . op. cit. 77 Ovidiu Ungureanu. independente de voinţa debitorului. pag. . pag. de natură a contribui la executarea întocmai şi cu bună-credinţă. În aceste condiţii. 199. . garanţie a respectări contractului.5 Instanţa judecătorească. constatând îndeplinirea acestor condiţii. p. împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Alexandru Bacaci. p. o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit. Liviu Pop. a obligaţiilor contractuale.. 1 2 Liviu Pop. Dimpotrivă. ar însemna să i se acorde o primă de încurajare. op.4 Condiţiile exercitării acţiunii în rezoluţiune Pentru admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiţii: .debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere. Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat precum şi de avânzii ei cauză. în condiţiile prevăzute de lege. 87. pag. Pompil Drăghici. Corneliu Turianu.35 Temeiul juridic al rezoluţiunii contractului În doctrină. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiţia rezolutorie expresă care constituie o modalitate a contractului. 3 Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nu-şi execută obligaţia. rezoluţiunea nu operează de drept. Dacă neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite. cit. cit.. în cazul pactului comisoriu. 3 Ion Dogaru. Partea îndreptăţită trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezoluţiune.157. pag. 5 Ovidiu Ungureanu. putând.. Corneliu Bîrsan. op. 199. . op. Liviu Pop. Constantin Stătescu. s-a afirmat că rezoluţiunea contractului este o sancţiune civilă. 79. rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur. 87. cit. să acorde un termen de graţie părţii acţionate. Corneliu Turianu. op. cit. 4 Constantin Stătescu. Rezoluţiunea convenţională Clauzele contractuale exprese prin care părţile prevăd rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. op. pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă. Punerea în întârziere este foarte importantă.1 Majoritatea autorilor consideră însă că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic. ci aceea a riscului contractului.. urmează să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului. nu se va pune problema rezoluţiunii. op. străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter sancţionator. Bacaci. Călina Jugastru. rezoluţiunea se datorează neexecutării obligaţiilor contractuale de către debitor şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului. ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor. 1021 Cod civil. pag. cit. Corneliu Bîrsan. op.

În caz contrar. Liviu Pop. Călina Jugastru. Intenţia părţilor de a stipula o asemenea clauză trebuie să rezulte fără echivoc din cuprinsul actului juridic. contractul se consideră desfiinţat de drept.. pag. Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului. de îndată ce a expirat termenul de executare. Aceasta înseamnă că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să acorde termen de graţie şi să se pronunţe referitor la oportunitatea rezoluţiunii contractului. părţile fiind ţinute să-şi restituie prestaţiile efcetuate în temeiul contractului desfiinţat. pag. op. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură posibilitatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune. conform principiului “resoluto jure dantis. 200. 156. 1084 Cod civil. în cazul neexecutării obligaţiei. . cit. 81. el are dreptul să ceară. chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Alexandru Bacaci.. 2 În legătură cu toate pactele comisorii este necesar a fi făcută observaţia generală că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat sau se declară gată să-şi execute obligaţiile. cit. atât pentru trecut (ex tunc). op. rezoluţiunea contractului are ca efect repunerea lor în situaţia anterioară. Faţă de terţi. cât şi pentru viitor (ex nunc). op.. contractul se desfiinţează. cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat. conform art.1 După modul în care sunt redactate. dar va putea să constate că rezoluţiunea nu a avut loc. pe lângă rezoluţiunea contractului. cit. 82.36 Având în vedere consecinţele lor asupra fiinţei contractelor. pag. op. fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire. d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală prin care părţile prevăd că. op. cit.. obligarea debitorului la plata de daune interese. dobânditorul nu putea transmite drepturi 1 2 Liviu Pop. 140. contractul se consideră rezolvit de plin drept. respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluţiunii. op. Corneliu Bîrsan. b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care părţile convin că în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile. Corneliu Turianu. resolvitur jus accipientis”. pag.3 Efectele rezoluţiunii contractului Rezoluţiunea produce efecte între părţile contractului şi faţă de terţi. Corneliu Bîrsan. pag. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia va putea totuşi să constate că. 89. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de părţile contractante printr-o clauză penală. urmare a caracterului retroactiv al rezoluţiunii. fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată. în cazul în care una dintre ele nu execută prestaţiile ce le datorează. pactele comisorii sunt de patru tipuri: a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuală prin care părţile prevăd că. 90. pag. Instanţa de judecată sesizată de una dintre părţi nu va avea altă posibilitate decât aceea de a constata faptul că rezoluţiunea contractului a operat de plin drept. 3 Constantin Stătescu. Între părţi. instanţa nu poate acorda un termen de graţie. rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilor consfinţite în favoarea lor de către dobânditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit. pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciară restrictiv şi cu mai mare severitate. cit.pag. c) Pactul comisoriu de gradul III constă în clauza prin care se prevede că.Ion Dogaru. Constantin Stătescu.. op. Petre Anca.. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului. Pompil Drăghici. cit. deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune. Popescu.. Astfel. cit. întinderea daunelor interese va fi stabilită de instanţa de judecată. în cazul în care una dintre părţi nu îşi va executa obligaţiile sale. Ovidiu Ungureanu. Astfel. Tudor R. Efectul principal constă în desfiinţarea contractului. Atunci când creditorul a suferit şi un prejudiciu din cauza neexecutării obligaţiei de către cealaltă parte.

op. în orice alt mod. 84. în cazul bunurilor imobile. în cazul bunurilor mobile şi prin uzucapiune. În doctrină s-a afirmat că. cu alte cuvinte. cit. Valeriu Stoica.3 Problema suportării riscurilor contractuale a fost soluţionată diferit în decursul timpului. 90. Filipescu. dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat.. quam ipso habet” . 4 Ioan Albu. o parte nu vrea să-şi execute obligaţia sa. rezilierii i se aplică. Ion P. fără însă ca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci. una dintre părţi să se afle în imposibilitatea de a-şi executa obligaţia. pag. Contractul de închiriere. 130. 84. Liviu Pop. . Ca efect al rezilierii.1 Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sancţiunea care se aplică în cazul neexecutării culpabile a unui contract cu executare succesivă. Corneliu Bîrsan. de exemplu. a fost înlocuită. 15. ori este. cit. În dreptul roman. pag.. 87. cit. în timp. cealaltă parte va putea cere rezilierea contractului. op. cine va suporta riscul contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare a obligaţiei ce revine uneia dintre părţi. contractele sinalagmatice aveau la bază două stipulaţii independente. Cu toate acestea. regimul juridic al rezoluţiunii. terţii dobânditori vor putea opune dobândirea drepturilor lor prin posesie de bună credinţă (art.37 pe care nu le avea “nemo plus juris ad alium transfere potest. cu titlu de regulă.. sub toate celelalte aspecte. care exprima aplicarea la vânzare-cumpărare a adagiului res perit creditori. se poate spune că rezoluţiunea contractelor cu executare succesivă se numeşte reziliere. pag. Prestaţiile executate în trecut. pentru cauză de neexecutare numai pentru viitor. Ca urmare. Această soluţie s-a transmis. deci res perit emptori. cit. din considerente de echitate. cit. de exemplu. şi în dreptul civil modern. 3 Tudor R.4.. Se poate întâmpla însă că dintr-o împrejurare independentă de voinţa părţilor. cit. op. adică să suporte riscul contractual. 3 Riscul contractului Când în cadrul unui contract sinalagmatic. op. fiind de regulă ireversibile. De aceea.. ci în exprimarea contractuală de res perit debitori. Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalagmatic. care trebuia să plătească preţul. este un contract cu execuţie succesivă. cu soluţia res perit domino. stipulaţia prin care vânzătorul se obliga să vândă bunul cumpărătorului şi stipulaţia prin care cumpărătorul se obliga să plătească preţul vânzătorului. efectele viitoare ale contractului încetează. Constantin Stătescu.2 3. În dreptul medieval. pag.. op. culpabilă de această neexecutare. pag. însă nu în exprimarea extracontractuală de res perit domino. 138. pierderea fortuită a bunului înainte de predare. 1909 Cod civil). Petre Anca. 1 2 Liviu Pop.4 Regula menţionată înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă. soluţia injustă din dreptul roman. cu excepţia faptului că desfiinţează contractul numai pentru viitor. De aceea şi obligaţiile izvorâte din cele două stipulaţii erau independente una faţă de alta. rămân definitiv executate. cit. op. la contractul de vânzare-cumpărare. Dacă la un moment dat una dintre părţi nu-şi mai execută obligaţia. pag. nu însă şi pe cumpărător. Popescu. este normal ca şi cealaltă parte să fie exonerată de executarea obligaţiei sale corelative. libera pe vânzător. Se pune atunci problema de a şti dacă partea cealaltă mai este ţinută să-şi execute obligaţia ce-i revine ori. pag. op.

pag. îndată ce părţile s-au 1 Ion P. antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investită în confecţionarea lucrului Antreprenorul are. 92. în diferite materii. care pune riscurile în sarcina debitorului obligaţiei a cărei executare a devenit imposibilă. Cu alte cuvinte. op. 1 “ vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. în acest caz. ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat suportă riscul contractului în măsura obligaţiei neexecutate de el. pentru a o impune creditorului. în privinţa vânzătorului.fie soluţia desfiinţării sau desfacerii în întregime a contractului. 88. sau a unui alt drept real. Locatorul este debitorul unei obligaţii imposibil de executat şi va suportă riscul contractului. dacă parte ce ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul a fost încheiat. cit. dar acesta face unele aplicaţii.fie soluţia de a se reduce în mod corespunzător contraprestaţia ce ar urma să se execute de cealaltă parte. calitatea de debitor al unei obligaţii imposibil de executat şi deci suportă riscul contractului. În această situaţie riscul contractului este suportat integral de către debitorul obligaţiei imposibil de executat. care determină aplicarea regulii riscului contractual. produce efecte retroactiv. deci nu în întregime ca în situaţiile precedente. de pildă. motiv pentru care această regulă. Cu privire la transmiterea proprietăţii unui lucru cert. pag. . chiar dacă nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. două situaţii sunt posibile: .în materia contractului de antrepriză. neexecutarea obligaţiei uneia dintre părţi lipseşte de suport juridic obligaţia celeilalte care.38 Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţilor ce revin părţilor contractante.în materie de închiriere. art. ale regulii. O asemenea problemă se pune în situaţia în care lucrul care a făcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauză fortuită. ceea ce înseamnă că locatorul nu va avea dreptul să pretindă chiria de la chiriaş (art. Astfel: . aşa încât părţile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale. dacă în timpul locaţiunii lucrul închiriat piere în totalitate. înainte de a fi fort predat de către transmiţător. prin caz fortuit. proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor. nu are caracter imperativ. Regula că riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat nu este formulată de Codul civil. cit. 1295 alin. Regula consacrată în legislaţie este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate. Corneliu Bîrsan. contractul se consideră de drept desfăcut. nu va mai trebui să fie executată. În contractele sinalagmatice.1 În cazul în care obligaţia devine numai parţial imposibil de executat. Codul civil face aplicaţia practică a aceste reguli în materia contractului de vânzarecumpărare. 971 Cod civil dispune: “În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii. Regula riscurilor contractuale se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor care s-au obligat fiecare numai în consideraţia executării obligaţiei corelative. . Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei debitorului lipseşte de cauză obligaţia creditorului. lucrul confecţionat de antreprenor piere fortuit. Filipescu. obligaţia fiecărui contractant este cauza executării obligaţiei de către celălalt contractant. . dacă înainte de predare.. op. 1423 Cod civil civil).. conform dispoziţiilor art. Constantin Stătescu. Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capătă o soluţie specifică în cazul în care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert. astfel. Cazul fortuit. în sensul că ambele obligaţii se consideră ca şi cum nu au existat niciodată..

În consecinţă. transferul proprietăţii operează la predare. Astfel. 1018 Cod civil). adică de vânzător.. deşi este vorba de bunuri certe. Francisc Deak. în acest sens fiind dispoziţiile art. Drept urmare.39 învoit asupra lucrului şi asupra preţului. vânzătorul fusese pus în întârziere întrucât nu îşi executase la termenul prevăzut. Teoria generală a obligaţiilor . În caz de neexecutare vânzătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri. atât ca aplicare a principiului res perit domino. de exemplu: . chiar dacă se împlineşte condiţia (art. Pieirea unor bunuri de gen nu înlătură obligaţia vânzătorului de a-şi executa în natură obligaţia.în sistemul de carte funciară. Dacă lucrul piere mai înainte de realizarea condiţiei rezolutorii. Bucureşti. transferul operează în momentul întabulării. în acest caz rizico-pericolul este al debitorului”. 1074 alin. deoarece ca regulă. pag 163. proprietar sub condiţie 1 Ion P. riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. În cazul în care vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă. 1156 alin. şi anume din momentul în care înstrăinătorul şi-a îndeplinit obligaţia sa prin punerea în posesie a dobânditorului şi predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului transmis. transmiterea proprietăţii lucrului individual determinat este subordonată realizării condiţiei. spre a-şi executa obligaţia (genera non pereunt). ci ulterior. legea dispune că riscul îl va suporta vânzătorul. cât şi pentru că el este debitorul obligaţiei imposibil de executat. Filipescu.în cazul vânzării lucrurilor viitoare. . 2 Cod civil). obligaţia de predare. op. chiar mai înainte de întabularea dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului. iar cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul. Chiar dacă toate bunurile din patrimoniul vânzătorului de genul celor vândute au pierit în mod fortuit. numai în acest moment se realizează individualizarea bunurilor. Dacă lucrul piere în mod fortuit pendente conditione. de acelaşi fel. iar bunul piere înainte de a se fi operat transferul proprietăţii. afară dacă debitorul este în întârziere. . .1 În cazul în care obiectul contractului sunt bunuri de gen. În cazul în care. urmează a se distinge după cum este vorba de o condiţie suspensivă sau de o condiţie rezolutorie. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. deşi este vorba de un bun cert. 3 Cod civil). cât şi faţă de terţi.părţile au convenit transmiterea proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului. Dacă pendente conditione lucrul a pierit numai în parte. transferul proprietăţii nu se produce la încheierea contractului. pag. în cazul bunurilor de gen. cumpărătorul este obligat să-l primească în starea în care se găseşte. 1960. fără a putea obţine vreo reducere a preţului (art. înainte de pieirea lucrului. transferul dreptului de proprietate operează numai odată cu predarea către cumpărător. riscul îl suportă cumpărătorul. Curs de drept civil. 88. riscul contractului va fi suportat de către vânzător. prin înscriere în carte funciară dreptul de proprietate se transmite atât în raporturile dintre părţi. dacă până la predare intervine o imposibilitate de executare. 1018 alin. 2 Cod civil care menţionează expres că “lucrul este în rizico-pericolul creditorului. O situaţie deosebită apare în cazul în care transferul proprietăţii este afectat de o condiţie. acesta nemaifiind în măsură să-şi execute obligaţia la împlinirea condiţiei. Debitorul pus în întârziere poate scăpa de urmările riscului numai dacă dovedeşte că lucrul ar fi pierit chiar dacă ar fi fost predat cumpărătorului la termen (art. Dacă vânzarea s-a făcut sub condiţie rezolutorie. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobânditorului.. Astfel. cumpărătorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul încheierii contractului şi se află în aceeaşi situaţie în care se găseşte vânzătorul în contractul încheiat sub condiţie suspensivă. cit.. vânzătorul este obligat să-şi procure altele. Riscul contractului va fi suportat de către vânzător şi atunci când.

de a acorda un premiu determinat celei mai bune lucrări realizate de cineva. Constantin Stătescu. Reglementare Codul civil. Casa de editură şi presă „Şansa” S. op. cit. vol. pag. Iosif Urs. Drept civil român. 3 Gh. deşi dreptul său de proprietate este desfiinţat cu efect retroactiv din momentul încheierii contractului. în limita preţului de cumpărare a imobilului sau a preţului evaluat. 95.2 CAPITOLUL 4 ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII 4. Petre Anca. modificarea sau stingerea unei obligaţii. Cristian Jora. cit. cit. Exemple de acte juridice unilaterale. se numeşte ofertă de purgă. pag.R. datoriile şi sarcinile ipotecare. realizată în condiţiile art. Drept civil.40 rezolutorie. 231-232. 1998. op. care va trebui să plătească deci preţul. în condiţiile concursului arătate în promisiune. CAPITOLUL 5 FAPTUL JURIDIC LICIT 5.125 . nu cuprind o reglementare generală a actului juridic unilateral ca izvor de obligaţii. Corneliu Bîrsan. iar bunul piere pendente conditione.1. Bucureşti. c) Promisiunea publică de premiere a unei lucrări în caz de reuşită la un concurs. care constă în notificarea adresată de dobânditorul unui imobil ipotecat creditorilor ipotecari. Această notificare.L. în mod public. Popescu. izvoare de obligaţii În doctrină3 sunt considerate ca izvoare de obligaţii următoarele acte juridice unilaterale: a) Oferta de a contracta.. riscul contractului va fi suportat de către acea parte care are calitatea de proprietar sub condiţie rezolutorie. se obligă.126 . constă în angajamentul unei persoane. prin care acesta se oferă să plătească..1. care a fost analizată la mecanismul încheierii contractului. op.. pag. d) Oferta de purgă a imobilului ipotecat. 4. Bucureşti. Smaranda Angheni. Definiţie Actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii este actul juridic civil care reprezintă rezultatul voinţei unui singur subiect de drept având ca efect naşterea. iar ofertantul este obligat să o menţină timp de 40 de zile. 1804 – 1806 Cod civil. numită promitent. 134.3. Oscar Print. Florin Ciutacu. 128. pag. pag.1 În concluzie se poate afirma că ori de câte ori transferul unui bun este afectat de o condiţie. dacă bunul a fost dobândit printr-un act cu titlu gratuit. asumat în mod public. să plătească o recompensă persoanei care va îndeplini un act sau fapt juridic.2. acesta reprezentând o excepţie dedusă din interpretarea anumitor instituţii juridice. b) Promisiunea publică de recompensă este acel act juridic prin care o persoană. Beleiu. III. Noţiune şi reglementare 1 2 Tudor R. 4. 1998. ca dealtfel şi alte izvoare ale dreptului civil. Ed.

fără cunoştinţa proprietarului. Gestiunea intereselor altei persoane 5. 5.2 Din definiţiile formulate rezultă că părţile care intră în acest raport obligaţional se numesc gerant. Din categoria faptelor juridice licite face parte şi îmbogăţirea fără justă cauză. Gestiunea trebuie să fie utilă geratului3. Corneliu Bîrsan. pag. op.149 .1.295 . conform căruia „ acela care. fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.2.41 Prin fapte juridice se înţeleg evenimentele şi acţiunile omeneşti care produc efecte juridice. până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi”. modifică sau sting raporturi juridice. care nu are o reglementare legală. • Plata lucrului nedatorat (art. în caz contrar fiind vorba de un mandat tacit. cit. pag.296 3 Liviu Pop. se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o a săvârşi. urmează a fi reţinute două aspecte: a) geratul să nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului. precum şi atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune. şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane. All Beck.1 Într-o altă formulare. Ed. Actele juridice încheiate de gerant în nume propriu nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare. adică creează. numită gerat. 2. gestiunea de afaceri este un fapt licit şi voluntar. Teoria generală a obligaţiilor . Aceste condiţii sunt următoarele: 1. 5. Efectele gestiunii de afaceri 1 Constantin Stătescu. Bucureşti.113. nu propriile sale interese. 5. b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra interesele unei alte persoane. op. în doctrină gestiunea intereselor altei persoane a fost definită ca fiind o operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine. ca izvor de obligaţii: • Gestiunea de afaceri (art.987 – 991). persoana pentru care se acţionează.2. în sensul ca prin săvârşirea ei să se evite o pierdere patrimonială. săvârşeşte fapte materiale sau încheie acte juridice în interesul altei persoane..2. Definiţie Gestiunea intereselor altei persoane. gere (administrează) interesele altuia. pag.2. Codul civil reglementează două fapte juridice licite. fără a avea mandat din partea acesteia. Raluca Dimitriu. persoana care intervine prin fapta sa voluntară şi gerat. Pornind de la această definiţie legală. Din punct de vedere al atitudinii părţilor faţă de actele de gestiune.3. fiind o construcţie a literaturii de specialitate şi a practicii judecătoreşti. 2002. 987 Cod civil.2. cunoaşte o definiţie legală cuprinsă în art. numită şi gestiunea de afaceri.992 – 997). Condiţiile gestiunii de afaceri Condiţiile gestiunii de afaceri privesc obiectul şi utilitatea gestiunii. prin fapta sa voluntară şi unilaterală. 3. 2 Brânduşa Ştefănescu. prin care o persoană numită gerant. Drept civil. cit. cu voinţă..

crezându-se debitor. Conform art. Liviu Pop.2. . 1981. Ed. op. Obligaţiile geratului Geratul are următoarele obligaţii: . vor putea să o preia (art. Bucureşti. pag.. 1 Dimitrie Gherasim.187. 989 Cod civil).3.să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut (art. . 992 Cod civil. indiferent de obiectul acesteia. 154. . Definiţie În dreptul civil. Corneliu Bîrsan. iar persoana care primeşte plata se numeşte accipiens. este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. orice plată presupune o datorie. iar accipiensul este debitorul acestei obligaţii.120.plata să fie nedatorată.3. care prevede că „ cel ce. a plătit o datorie. 993 Cod civil. pag.în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar (art.” Întinderea obligaţiei de restituire este reglementată în art. 5. Obligaţiile gerantului Obligaţiile gerantului sunt următoarele: . din eroare sau cu ştiinţă.3. Plata lucrului nedatorat 5. Persoana care efectuează plata se numeşte solvens. 5. cit.42 5. în doctrină1 plata lucrului nedatorat a fost definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia. 991 Cod civil). Constantin Stătescu. .să execute toate obligaţiile faţă de terţi.1.2.1. din eroare. op.. cit.3.2. primeşte ceea ce nu-i este debit. are drept de repetiţiune în contra creditorului.3.3. În raport de aceste considerente.” Obligaţia de restituire a accipiensului este reglementată în art. pag. potrivit căruia „acela care.2. 5. sau moştenitorii săi.3. de către debitor. care s-au născut din actele încheiate de gerant în numele său. 987 – 988 Cod civil). 5.să continue gestiunea începută până în momentul în care geratul. 994 – 997 Cod civil. Reglementare legală Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art. Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaţii deoarece prin efectuarea unei plăţi nedatorate ia naştere un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire a ceea ce a plătit. prin plată se înţelege executarea voluntară a unei obligaţii.să existe o plată. 1092 Cod civil. Condiţiile plăţii nedatorate Condiţiile generale ale plăţii nedatorate sunt următoarele: .să dea socoteală geratului pentru operaţiunile efectuate. Buna – credinţă în raporturile juridice civile . Academiei. .

3. 5. ca orice posesor de bună – credinţă (art.să restituie lucrul primit şi fructele percepute (art. 994 Cod civil).7. la data introducerii acţiunii în justiţie (art. deşi ştia că nu i se datorează. să restituie cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut cu conservarea lucrului. în mod fortuit. Bina – credinţă se prezumă. 5. sau trebuia să cunoască faptul că plata era nedatorată. prescriptibilă în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani. 5. respectiv sporirea valorii lucrului.dacă lucrul a pierit.4.5.1. 2 Cod civil).va restitui lucrul. în mod fortuit. . Obligaţiile sale sunt următoarele: . Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Accipiensul este de bună – credinţă atunci când nu a cunoscut faptul că plata pe care a primit-o nu era datorată. 5. 5. Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Accipiensul este de rea – credinţă atunci când primeşte o plată.3. dar are dreptul să păstreze fructele. Efectele plăţii nedatorate Principalul efect al plăţii nedatorate este obligaţia de restituire a lui accipiens. 994 Cod civil). .3. cu excepţia cazului în care va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la solvens (art.995 alin. indiferent de preţul pe care l. Acţiunea în restituire Acţiunea în repetiţiune (restituire) este o acţiune patrimonială.3.dacă a înstrăinat lucrul. ră restituie valoarea acstuia din momentul cererii de restituire. respectiv: .2. . va fi liberat de obligaţia de restituire (art.43 - plata să fie făcută din eroare.3. indiferent dacă acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. 995 Cod civil).creditorii chirografari ai solvensului.6. să restituie valoarea acestuia.dacă lucrul a fost înstrăinat se va restitui preţul primit (art.4. pe calea acţiunii oblice. . Obligaţiile solvensului Solvensul este obligat faţă de accipiens.solvens.4.dacă lucrul a pierit. . 996 alin. termen care începe să curgă din momentul în care solvensul a cunoscut. 5. Cine poate să ceară restituirea Restituirea plăţii poate să fie cerută de următoarele persoane: . iar întinderea obligaţiei de restituire va opera numai în limitele îmbogăţirii sale.3. care diferă după cum acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. . 2 Cod civil).a primit. 996 Cod civil).

3.. • când plata a fost făcută de către o altă persoană decât debitorul. Reglementare Codul civil nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză.272 . condiţii juridice. acţiunea are caracterul unei acţiuni în revendicare care este. având ca obiect restituirea.1 5. cunoscută şi sub denumirea de îmbogăţire fără just temei. proprietarul terenului care culege fructele este obligat să plătească semănăturile. dar există mai multe aplicaţii ale acestui fapt juridic licit. condiţii materiale. iar accipiensul a distrus cu bună – credinţă titlul constatator al creanţei sale. • dacă plata a fost făcută unui incapabil. Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Obligaţia de restituire a plăţii nedatorate nu mai există în următoarele cazuri: • cazul obligaţiilor civile imperfecte achitate de bună voie de către debitor (art. . Idei producătoare de efecte juridice. Îmbogăţirea fără justă cauză 5.4.4.3 Acţiunea în justiţie pe care o are creditorul acestei obligaţii. acesta va restitui doar în măsura îmbogăţirii sale (art. se numeşte actio de im rem verso. iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul să fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reţinut construcţia.4. fără temei legitim.3.4.conform art.44 Dacă obiectul plăţii a fost un bun individual determinat. 1 2 Coordonator Ion Dogaru. proprietarul care a construit pe terenul său cu materialele altei persoane are obligaţia de a plăti contravaloarea acestora. All Beck. Bucureşti. 1098 şi art. cit. Ed. Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire pot fi grupate în două categorii: 1. 484 Cod civil.. imprescriptibilă. respectiv: . se consideră că aceasta implică un fapt juridic. 493 – 494 Cod civil. prin diminuarea patrimoniului altei persoane.4.2. pag 127 3 Paul Mircea Cosmovici. pag. 81 Constantin Sătescu. care constă în mărirea patrimoniului unei persoane. în principiu.potrivit art. 5. cit. Corneliu Bîrsan. Drept civil. op. cea dintâi având obligaţia de a înapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obţinut în dauna ei.8. fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. arăturile şi munca depusă de alţii. • dacă plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză imorală.2 De regulă. ca izvor de obligaţii. 2. Definiţie Îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane. 1092 Cod civil). 1164 Cod civil). 5. 2002. op. pag. 5.

pag. cit. Curtea de Apel Bucureşti. Petre Anca.RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ - 1 2 Tudor R. 5. în temeiul căruia persoana al cărei patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligaţiei de restituire. pentru acţiunile formulate în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. persoana al cărei patrimoniu s-a mărit nu poate fi obligată la restituire decât în măsura creşterii patrimoniului său.5.224. atât faptul măririi altui patrimoniu.. respectiv să nu fie vorba de o dispoziţie legală. respectiv. la momentul intentării acţiunii în restituire. Prescripţia acţiunii Acţiunea în restituire este o acţiune prescriptibilă extinctiv. 5. iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligaţii. CAPITOLUL 6 FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. în Culegere de practică judiciară. Renee Sanilevici. Condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire • • • să se producă mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile.4. dar atunci când acest lucru nu este posibil. IZVOR DE OBLIGAŢII . op. sau trebuia să cunoască. să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial. restituirea se va face prin echivalent. 8 alin. un contract2. persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului său.4. supusă termenului general de prescripţie. cit. deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. op. termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care persoana care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut. din care ia naştere un raport juridic obligaţional. să existe o legătură între mărirea şi. restituirea se face în natură. pag. decizia nr. 167/1958.4. 3548/1999. 1999. 2 din Decretul nr. 2. o hotărâre judecătorească. diminuarea unui patrimoniu.4. Conform prevederilor art. micşorarea patrimoniului altei persoane să constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli.1. 5. Secţia a III-a civilă.156.. Obligaţia de restituire cunoaşte două limite: 1. De regulă. cât şi persoana care a beneficiat de această mărire. Popescu. de 3 ani.4.6.2. 31-33 .4. împotriva căruia se intentează acţiunea. în sensul că ambele operaţiunii să fie efectul unei cauze unice. Condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire1 • • să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane. pag.45 5.

obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat.46 6. a-l repara. Marin F. răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. 1000 alin. respectiv: răspunderea pentru fapta proprie (art.5 . 3.răspundere civilă contractuală . conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legale. 998 – 1003 Cod civil. pag. care cauzează altuia prejudiciu. 2. răspunderea civilă a fost definită ca fiind o instituţie juridică alcătuită din totalitatea normelor de drept prin care se reglementează obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală. 15-21. răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. pag. Răspunderea civilă este de două feluri: .2. Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Mihail Eliescu. cit. 4 cod civil). Bucureşti. Universitatea din Bucureşti. 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 998 Cod civil. 6.7-8 2 Liviu Pop. 1980. care constă într-un raport juridic obligaţional.răspundere civilă delictuală Răspunderea civilă contractuală apare în cazul nerespectării clauzelor unei convenţii. răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 3 Cod civil). op. nu în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia.. 6. Ştiinţifică. orice faptă a omului.164 3 Constantin Stătescu. Potrivit art. al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat3. Bucureşti. 6. Răspunderea civilă delictuală . Academiei. Felurile răspunderii civile delictuale • • Răspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri. Popa.4. Facultatea de drept. Răspunderea civilă. Anghel. ori pentru care este chemată de lege să răspundă. pag. 1972. iar art.1. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Teoria generală a obligaţiilor. Natura juridică a răspunderii civile delictuale Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală. 1970. Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale Sediul materiei răspunderii civile delictuale îl constituie dispoziţiile art. Noţiunea de răspundere civilă Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice. pag. 2 Cod civil). 1000 alin. Drept civil.3. 1 Ion M.1 Într-o altă formulare2. răspunderea pentru fapta altei persoane: 1. Ed. 998 – 999 Cod civil). Ed. Răspunderea civilă delictuală. Francisc Deak.

care cauzează altuia prejudiciu.47 • Răspunderea pentru lucruri.5. 1966. Ion M. 3 Constantin Stătescu. 6. edificii şi animale: 1.5. Anghel. în general (art. 89. Alţi autori2 au argumentat în sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale. Răspunderea pentru fapta proprie 6.160-161. 6. Art.2. 1001 Cod civil).6. pag. iar art. Într-o altă opinie 3s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită poate fi examinată separat. după cum poate fi considerată un element implicat în condiţia vinovăţiei. • existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul. Marin F. op. cit. Teoria generală a obligaţiilor. neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. pag. Bucureşti. Reglementare Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil român în art. 1002 Cod civil). cit. pag.Definiţie 1 Paul Demetrescu. 3. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. Condiţiile generale ale răspunderii Din analiza textelor art. pag.. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: • existenţa unui prejudiciu. în literatura de specialitate 1 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul. 2. cit. op. Didactică şi Pedagogică. op. 999 Cod civil prevede că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. Francisc Deak. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. Petre Anca.1. Drept civil. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Prejudiciul 6. 998 – 999. 998 Cod civil dispune că „orice faptă a omului.6. Ed.. 1000 alin.. Alături de aceste elemente.1. 32 . Popa.71 2 Tudor R Popescu. a-l repara ”. 998 şi 999 Cod civil. 1 Cod civil). • existenţa unei fapte ilicite. constând în intenţia. 6. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauztae ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art.5.

Rezultând din atingerea unor valori morale ale omului. deciziile nr. efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane.1997. de antură patrimonială sau nepatrimonială. Cluj – Napoca. mutilările. în cadrul infracţiunilor contra vieţii. 475/4.48 Prejudiciul. În deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale. vătămările. De exemplu. respectiv: • după natura sa: prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonial.4 Prejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau într-un interval de timp scurt. desfigurările.33 3 Ioan Albu. libertăţii persoanei. distrugerea unui bun. să fie recunoscută.29 4 Curtea de Apel Ploieşti. restrângerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale. Lumina Lex. Victor Ursa.. integrităţii şi sănătăţii persoanei. Punerea de acord a jurisprudenţei române cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale. Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani.316-320 .09.6. a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalităţii umane şi a raporturilor de familie. condiţie necesară şi esenţială a acesteia. a determinat concluzia că o atare despăgubire de „compensare” sau „satisfacţie” a victimei. Ed. Ed Dacia. suferinţa fizică provocată de un accident. Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare în bani. a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiate. ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. calificat ca o condiţie sine qua non1. op. 1999. exclusiv. atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei.1997.1997 şi 242/14. 6. Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite.2 Alţi autori3 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare. cit. pentru că nu poate face dovada unui interes. Bucureşti. op. ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparaţie. cit. Răspunderea civilă pentru daune morale. Clasificarea prejudiciului Prejudiciul se clasifică în funcţie de mai multe criterii.. 1 2 Ioan albu. Victor Ursa. deoarece atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată. pag. pag. doctrina şi jurisprudenţa română au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice încercate de părţile vătămate prin lovirile. în Buletinul Jurisprudenţei. Secţia penală.29. De exemplu. • după durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv. pierderea capacităţii de muncă. prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale.2.10. Prejudiciul succesiv constă în consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat în timp. 1979. este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană. Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. Constantin Stătescu. cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra în 1969. pag. 229/30.09. pag. • după cum putea sau nu să fie prevăzut în momentul producerii : prejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibil.

adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire.prejudiciul să fie cert. Principiile reparării prejudiciului Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni în justiţie pentru plata despăgubirilor.1. cu titlu de ajutor. Caracterul cert al prejudiciului Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existenţei cât şi al întinderii sale. 6. respectiv: 1. 1 Tribunalul Suprem. pe anul 1983.2. cât şi modalitatea de plată a acestora. victima şi autorul faptei ilicite pot să încheie în mod valabil o convenţie prin care să stabilească atât întinderea despăgubirilor. Este considerat cert. • dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat.6. Pe cale convenţională. 6. va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite. cât şi posibilitatea de a fi determinat.3. în acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurare. pentru repararea prejudiciului ea va fi îndreptăţită să formuleze acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii. 1356/1983. cumulativ.6.6. Condiţiile reparării prejudiciului Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare.49 6. 3. nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite. în Culegere de decizii ale T.Dacă victima primeşte indemnizaţie de asigurare. dacă sunt îndeplinite.S. victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane. Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş. decizia nr. asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei. iar victima îl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la asigurator. acordată de Asigurările sociale. .3. iar dacă terţul a plătit în locul autorului faptei ilicite. pag. două condiţii: . în cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă.prejudiciul să nu fi fost reparat încă. 271 .4.1 2. • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator.3. se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite. în măsura în care sunt sigure atât apariţia acestui prejudiciu. Secţia penală. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri. Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Analiza acestei condiţii se face în raport de trei posibile situaţii. se fac următoarele distincţii: • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor.6. 6. Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană.

pag.. . 6. în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie. în cazul săvârşirii unei infracţiuni contra persoanei. 1990 – 1992. indiferent de forma sau gradul de vinovăţie.6. autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată până la data încetării stării de invaliditate. victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune având ca obiect plata despăgubirilor.107 .4.50 Dacă între părţi nu a intervenit o asemenea convenţie. La repararea integrală a unui prejudiciu. 2530/21. 1 Curtea Supremă de Justiţie. distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia. Pompil Drăghici. pag.93 3 Liviu Pop. 6. repararea se face prin echivalent.principiul reparării în natură a prejudiciului. În cadrul unei astfel de acţiuni. idem. Ed.acordarea unei sume globale.. decizia nr. cât şi beneficiul nerealizat – lucrum cesans-1. Secţia penală. principiul reparării în natură nu este consacrat în Codul civil. Repararea prin echivalent a prejudiciului Atunci când nu este posibilă repararea în natură a prejudiciului . Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie. • În stabilirea întinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicite2 • Prejudiciul trebuie să fie reparat în întregime. remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru.4.2. . Orizonturi. op. în formă bănească. care se stabileşte prin hotărârea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor. cu urmarea unei invalidităţi temporare. • se repară atât prejudiciul previzibil cât şi prejudiciul imprevizibil.109 2 Curtea Supremă de Justiţie. 223 . 92 . Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea în natură a prejudiciului constă într-o activitate sau operaţie materială.4. repararea prejudiciului se face în funcţie de următoarele principii: . pag. Bucureşti. cauzatoare de vătămări corporale. op. cit. devenind aplicabilă ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă. dar este recunoscut în doctrină şi jurisprudenţă. înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel.6.1991.principiul reparării integrale a prejudiciului. concretizată în restituirea bunurilor însuşite pe nedrept.6. care se plătesc victimei. Secţia civilă. Principiul reparării integrale a prejudiciului Restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale. cit. după caz. De exemplu. decizia nr. pag. urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte: • este supusă reparării atât paguba efectivă – damnum emergens -. 6. etc.3.4 Repararea prin echivalent se poate face în două modalităţi: .1. 1993. temporar sau viager.11.stabilirea unor prestaţii periodice.169 4 Ion Dogaru. 747/1992.3 Sub aspectul reglementării.

pag.1.. ulterior producerii prejudiciului. şi chiar mai mare. în concepţia tradiţională avea în structura sa un element obiectiv sau material şi un element subiectiv sau psihologic. încălcându-se normele dreptului obiectiv. care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie. • dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată. Instanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni având ca obiect plata despăgubirilor. • dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale. ulterior abandonat... op. • dacă urmarea faptei ilicite constă în decesul victimei. chiar şi în situaţia în care. • autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire.186 . cu precizarea că elementul subiectiv a fost.3 1 2 • Constantin Stătescu. se face dovada unor noi prejudicii.4. este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efort. au decis şi în sensul că în cazul în care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar. pag. Constantin Stătescu. decizia nr. cit. se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice. deoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte. pag.4.7.438 3 Constantin Stătescu. În materia răspunderii civile delictuale. după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească. Definiţie Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară săvârşirea unei fapte ilicite. în cazul vătămării integrităţii corporale. iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. Fapta ilicită 6. op. Secţia civilă. fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care.170 Curtea de Apel Ploieşti. Corneliu Bîrsan. cit. se pot obţine despăgubiri suplimentare. Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului întinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de acordare a despăgubirilor. sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. op.09.51 În doctrină1 s-a precizat că în cazul în care. care a necesitat pentru compensare. adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă a unei persoane.6. consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost.1995. op. se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de înmormântare. Corneliu Bîrsan. dacă se dovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort în plus. Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare. precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical.7. precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate în întreţinerea victimei. se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii. 2110/26. cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată. 6. 2 6. Aceasta înseamnă că în analiza faptei ilicite vom avea în vedere doar elementul obiectiv al acesteia. indiferent sub ce formă. fără consecinţe de durată. cit. care.. 45. cit. având drept cauză aceeaşi faptă ilicită. pag. fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate. realizează la locul de muncă aceleaşi venit. ajutor social). 437 .

3 În acest sens şi art. care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine. 6. este ilicită fapta posesorului de rea – credinţă. Drept civil. • fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate. deoarece este înlăturat caracterul ilicit al faptei. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală. o daună constând în contravaloarea fructelor însuşite pe nedrept. cit. sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. în realitate.. deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane.. Iaşi.254-258. Smaranda Angheni. 17 4 Mihail Eliescu. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei În anumite situaţii. pag. Drept civil. . pag. pag. de regulă. op. Trăsăturile caracteristice ale faptei ilcite Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice:5 • fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială. cit. constând într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată.05..213 6 Iosif Urs. Obligaţii. are dreptul să culeagă fructele.7. acesta având obligaţia ca. o persoană este obligată să îndeplinească o activitate sau să săvârşească o anumită acţiune. În asemenea situaţii. 162-170. fapta trebuie să fie ilicită.1997. dar fapta ilicită poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni. Petrică Truşcă. fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane 1 sau ca reprezentând un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate. Ed. Nicolae Puşcaş. 998 Cod civil. 6. Cauzele6 care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: 1 2 Liviu Pop. Instituţii de drept civil . 998 Cod civil se referă la „orice faptă care cauzează altuia prejudiciu”. Bucureşti. Ed. menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicită. De exemplu. pag.Dumitru Văduva. Deoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite. pag. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice. potrivit legii. în Culegere de practică judiciară. Răspunderea civilă delictuală operează atât în cazul încălcării unui drept subiectiv. 484 Cod civil. printr-o activitate pozitivă. Institutul European. Secţia civilă. dar şi normele de convieţuire socială. Iaşi. dar şi atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. op. op. cit. răspunderea nu este angajată. Legea impune. obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora.52 În alte formulări. Ed. prin acte comisive. să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelor. în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale. producând astfel proprietarului care.212 Veronica Stoica. • fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice.110-113. Paralela 45. Drept civil.. 1999. potrivit art. 487/5. Universul Juridic.7. Andreea Tabacu. decizia nr.2.3. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. 480 Cod civil. 25 şi 35 din Decretul nr. op. în acele situaţii când. pag. 4 Încălcarea acestei obligaţii are loc. în principiu. potrivit art. pag. cit. 2002. pag. Maria Gaiţă.2 Deşi dispoziţiile art. la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi încălcate. 328 3 Curtea de Apel Iaşi. Teoria generală a obligaţiilor. iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese.141 5 Liviu Pop. 2003. 1998.

575/29.2 Cod penal în vigoare şi de art.5 Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii: 1 Noul Cod penal a fost aprobat prin Legea nr.apărarea celui care săvârşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu atacul. a sănătăţii. Culegere de practică judiciară. 552/28. 45 alin. obştesc. sub sancţiunea recunoscută de lege. Exercitarea unui drept înlătură caracterul ilicit al faptei dacă.2 O persoană este considerată în legitimă apărare dacă fapta a fost săvârşită în următoarele condiţii: . libertăţii.152 3 Curtea de Apel Târgu – Mureş.. direct. ale altei persoane sau în apărarea unui interes general. definită de art. presupune că fapta a fost săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent.2005. născut şi actual.204 5 Ion Deleanu.Monitorul Oficial” nr. ca reprezentând o faptă săvârşită în scopul apărării vieţii.06. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public (interes general).. publicată în . conform prevederilor cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2005. împotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană. Fapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală. la data de 1 septembrie 2006. o asemenea pagubă. drepturile celui atacat ori interesul public. s-au creat anumite restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei alte persoane. pag. 301/2004.2002. decizia civilă nr. direct. dacă a fost săvârşită în îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului. în acord cu interesul obştesc şi cu normele de convieţuire socială. pag. Ed. Cristian Jora. Legitima apărare este definită în art. în scopul valorificării unui interes personal. Executarea ordinului superiorului3 înlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent. Dacia. 2 Mihail Eliescu. integrităţii corporale. publicată în . pag. pag.06. faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului.există un atac material. All Beck. cit. Ed. consimţământul victimei. Cluj – Napoca.4 Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său. imediat şi injust împotriva persoanei care comite fapta. op. 2003. cit.06. şi care nu putea fi înlăturat altfel. Starea de necesitate . . ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv. . legitim şi juridic protejat. viaţa. Drepturile subiective şi abuzul de drept. şi de art. 1988. lipsindu-i caracterul ilicit. 49 . exercitarea unui drept.Monitorul Oficial” nr. 22 din noul cod penal 1.. 44 din Codul penal în vigoare până la data de 1 septembrie 2006 . emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale. îndeplinirea ordinului superiorului. . 35-36 4 Florin Ciutacu. 63 A/13. agresorului. integritatea corporală . îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege.53 - legitima apărare.atacul să pună în pericol grav viaţa. starea de necesitate. 23 din noul Cod penal. op.atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes general.2004 şi va intra în vigoare. Bucureşti.. iar modul de executare al ordinului nu este ilicit.. în Ministerul Justiţiei. integritatea corporală sau sănătatea autorului. prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său. onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea.

1994. 2/2002. prin abuz de drept se înţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale.dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună – credinţă.”1 Sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său. Tudor R. op. nu produc în mod Curtea Supremă de Justiţie. 2 din Decretul nr. ca autorul acesteia să acţioneze într-un anumit mod. răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. care consideră că fenomenul – cauză nu acţionează izolat. pag. op. pag. 6. precedând efectul.. ci este condiţionat de mai mulţi factori care.. op. 2788/30. op. că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit. 999. 57 din Constituţia României şi art. . pag. exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie. Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul civil român. pag 115-1120. chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. 970 alin. prevăzut de art. cit. Consimţământul victimei reprezintă o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei în măsura în care victima prejudiciului a fost de acord. în condiţiile în care caracterul ilicit ala cesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei. iar conform art.178 3 Neculaescu Sache. 3 alin. Popescu. Petre Anca. Este cert.175 . pag. cit. Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criterii4: • sistemul cauzalităţii necesare. Instanţele judecătoreşti au decis că „ deşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv.. astfel potrivit art.05. Petre Anca. răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul.8. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale. decizia nr. Marin F. cit. • 1 2 - sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile6. deşi exista posibilitatea producerii unei pagube.5 potrivit căruia cauza este fenomenul care. Ed. astfel cum rezultă din prevederile art. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate2. Anghel. respectiv potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege. cit. înainte de săvârşirea faptei. în „Pandectele Române” nr. 1 Cod civil. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL. 21 din Constituţia României nu poate fi calificată ca o faptă ilicită. 62 Mihail Eliescu. în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Popescu. op.3 Codul civil impune această cerinţă prin art. În dreptul civil.54 dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat în limitele sale interne. 5 Ion M.2001.97. Secţia civilă. Francisc Deak. Popa. pag. Tudor R.200-2002. pag.. ci în intenţia de a păgubi o altă persoană.177 . 998 – 999. dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.. 31/1954 . Dacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. Necesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite. conform dispoziţiilor art. cit.99 4 Constantin Stătescu. În acest sens. 998. îl provoacă în mod necesar. Corneliu Bîrsan. Bucureşti. fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile când ea este săvârşită cu permisiunea legii. Răspunderea civilă delictuală.

190 –191. pag. astfel încât aceste condiţii alcătuiesc. în „Dreptul” nr. împreună cu împrejurarea cauzală. prin interacţiune cu cauza.. Relaţia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale în procesul penal . Constantin Bulai. Ed. neglijenţa. Maria Gaiţă. Academiei. fără temei. 6.4. dar nu-l acceptă. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 6. implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvârşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce.55 nemijlocit efectul. . 35. 225 2 Vintilă Dongoroz.1.66 1 Mihail Eliescu.6/1991. un rol cauzal. stabilesc conţinutul vinovăţiei.imprudenţa (uşurinţa). Nicoleta Iliescu. Curtea Supremă de Justiţie.factorul intelectiv. Noţiune Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite în raport respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce. Culpa este de două feluri: 1.3.factorul volitiv. care constă în actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite. Ion Oancea. Iosif Fodor.114 . op. vol. pag. pag. 1969.când autorul prevede rezultatul faptei sale.1 de fapta 6..2 Structura vinovăţiei Vinovăţia este alcătuită în structura sa din doi factori: . pag. intenţie directă. pag.9. că el nu se va produce. 20 din noul Cod penal. cit.9. Partea generală . o unitate indivizibilă. decizia nr. formele vinovăţiei şi modalităţile acestora. în cadrul căreia ele ajung să dobândească. 2.9. op. 765/1990. I. 6. cit. socotind. intenţie indirectă.124 . în „Revista Română de Drept” nr.176. op.9. când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei.2 Codul penal reglementează două forme de vinovăţie: intenţia şi culpa.9. cit. Secţia penală.Liviu Pop. când autorul prevede rezultatul faptei şi. 2/1984. Formele vinovăţiei Codul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei. Intenţia se poate prezenta în două modalităţi: 1. când autorul nu prevede rezultatul faptei sale.. Cauzele care înlătură vinovăţia 6 Valeriu Stoica. Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român. Dispoziţiile cuprinse în art. pag. 19 din Codul penal în vigoare şi art. dar îl favorizează. 2. Siegfried Kahane. Bucureşti. deşi nu-l urmăreşte. Vinovăţia 6. Rodica Stănoiu. acceptă posibilitatea producerii lui.

Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Potrivit art.6. inclusiv proba testimonială. răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvârşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernământ. 3 în cazul persoanelor puse sub interdicţie. 2. 1169 Cod civil. a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.216-219.Decretul nr. precum şi a vinovăţiei. victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. cu modificările ulterioare. 6. 31/1990 privind societăţile comerciale. vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. op. pentru minori. .9.250 . 3 Constantin Stătescu. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regii autonome şi societăţi comerciale. cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine. în raport de dispoziţiile art. prin introducerea cererii de chemare în judecată. în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani. cit.9. op. Lipsa discernământului echivalează cu absenţa factorului intelectiv. Pompil Drăghici. . • fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă. • forţa majoră. a faptei ilicite. cit.10. pag. prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernământului începând cu vârsta de 14 ani. 6. cu modificările ulterioare. respectiv a lipsei vinovăţiei.Legea nr. • cazul fortuit. Procesul civil fiind pornit de către reclamant. acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii – onus probandi incumbit actori -. Capacitatea delictuală Pentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale.Legea nr. deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie. cel care face o propunere în faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească. 6. Fiind vorba de fapte juridice. Ion Dogaru. republicată.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia. 1169 Cod civil.5. persoanele nepuse sub interdicţie. sub aspect probator este admis orice mijloc de probă. pag. care suferă de boli psihice care le afectează discernământul. Corneliu Bîrsan. Această formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normative: . adică să aibă capacitate delictuală. Analiza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile: 1..56 Cauzele care înlătură vinovăţia3 sunt împrejurările care împiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia. Aceste cauze sunt: • fapta victimei înseşi.. Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale. sunt prezumate că au capacitate delictuală.

Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră în componenţa sa.persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care au acţionat în calitate de organe ale persoanei juridice. atât în raport cu persoana juridică cât şi cu victima prejudiciului. 246/2005. . 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. . modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. - CAPITOLUL 7 . Victima prejudiciului poate să cheme în judecată pentru plata de despăgubiri: .57 Ordonanţa Guvernului nr.persoana juridică. În situaţia în care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune în regres împotriva persoanei fizice care compune organul de conducere. dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice.persoanele fizice. au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.

institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută – juris et de jure – în cazul comitenţilor. All Beck. sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. pag. All Beck. pag. Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori .376 3 Vasile Longhin. Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general.256 . în „Justiţia Nouă” nr. 7. op. 2/1950.677.58 RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE Codul civil. pag. 2 Cod civil.2. 3)răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art.1. 2 Cod civil). operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei. 1000 alin. 1000 alin. tatăl şi mama. textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie1.. în „Studii şi Cercetări Juridice” nr. cit. Partea generală. Marin F. care din această cauză săvârşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Filipescu. op. Francisc Deak.1000.510 – 517. Ed. în doctrină au fost formulate mai multe teorii: răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minor3.10/1987. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori 7. Anghel. reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia: 1)răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptă. 97 alin. fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie. Drept civil. 2001. conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori. În prezent. Aceasta înseamnă că în toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia. iar alin.Gabriel Boroi. Popa.1. pag. 2)răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art.1. din afara căsătoriei ori adoptaţi. 2001. după moartea bărbatului. cit. precum şi cu prevederile art. în „ Legalitatea populară” nr. Persoanele.13. în art. Prezumţia de culpă este relativă – juris tantum –în cazul părinţilor. Această formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă.213 2 Ion P. 1000 alin. ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvârşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane. Evoluţia doctrinară şi jurisprudenţială în domeniul răspunderii civile a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori . 375 .2 În concluzie. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de educare4. Referitor la această problemă. 147 . Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor . în „Revista Română de Drept” nr. pag. Tratat de dreptul familiei. Bucureşti. Fundamentarea răspunderii părinţilor Fundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor legale ce le revin faţă de copii. Filipescu. Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al egalităţii sexelor . 4 cod civil). 4/1978. Otilia Calmuschi. pag.148 4 Mihail Eliescu. Reglementare Conform art. 6/1956. Ed. pag. 7. 3 Cod civil).1..347. 1 Traian Ionaşcu. Teofil Pop. Bucureşti. în sarcina celui considerat responsabil. pag. Andrei I. 1 din Codul familiei.. 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. Ion M.

este necesară încuviinţarea primarului general al 1 Raul Petrescu. 6/1981. Referitor la vinovăţie. op.copilul să fie minor.. în baza art. respectiv existenţa prejudiciului.1.copilul să locuiască cu părinţii săi.1000 alin. Tudor R. vinovăţia. Condiţiile răspunderii părinţilor 7. 7. indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătoriei. Actami. pag. adică cu vinovăţie. existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.1.4.3. 1001 alin.59 răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul. Popescu. Petre Anca. 2 Cod civil Răspunderea reglementată de art.4. Filipescu. Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile. sau chiar 15 ani. cit.147 .240. prezumţia de cauzalitate între aceste abateri şi fapta prejudiciabilă săvârşită de copilul minor. părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă între timp copilul a împlinit vârsta de 18 ani. în „Revista Română de Drept” nr. existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. Părinţii nu răspund în următoarele situaţii: . dar în acest din urmă caz. pag. 2000. Ed. 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoane: părinţilor. nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ. • adoptatorilor. 62. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. Condiţiile speciale Răspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii speciale: . Bucureşti. în sensul că neexerciatrea îndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvârşirea faptei. 1000 alin. prezumţia de culpă a părinţilor. în situaţia în care copilul este adoptat. cit. 7. 2 Cod civil. existenţa faptei ilicite. prevederile art. 7.1.2. pag.1. op. Astfel. Andrei I. astfel cum aceasta este reglementată în art. Teoria generală a obligaţiilor. cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Ion P. de obicei sub forma neglijenţei.. 2 Codul familiei1 Codul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor. deoarece în acest caz drepturile şi îndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator. . 1000 alin. Filipescu. 2 Cod civil au în vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite. Examen al practicii judiciare privind conţinutul prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori. Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani. Drept civil. deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă.4.1.203 2 Liviu Pop.minorul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie. respectiv existenţa prejudiciului. Copilul să fie minor Referitor la această condiţie. se declanşează o triplă prezumţie de culpă:2 prezumţia că în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri. 1000 alin. Condiţiile generale Condiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează în persoana minorului. constând în acţiuni sau inacţiuni ilicite. pag.

1986. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980 – 1985 .. fără acordul acestora. Dacă părinţii nu locuiesc împreună. va răspunde numai părintele căruia i-a fost încredinţat copilul. În caz de neînţelegere între părinţi.2 1 Tribunalul Suprem.1. de comun acord. 1 din Decretul nr. Ioan Mihuţă. temporar. nu este permisă dovada contrară. Bucureşti. prezintă interes nu domiciliul minorului. De regulă. la care dintre ei va locui copilul. 31/1954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi. în raza teritorială a căruia domiciliază femeia. iar atunci când părinţii nu au locuinţă comună. Asemenea situaţii pot să apară în următoarele cazuri: • minorul a părăsit locuinţa părinţilor . precum şi pe copil.1980. Referitor la cea de a doua condiţie specială.10. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor Conform art. 7. pentru copilul major lipsit de discernământ ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale. pag. 1199 Cod civil. op. Ştiinţifică şi enciclopedică. va decide ţinând seama de interesele copilului. Potrivit art. Copilul să locuiască cu părinţii săi Comunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art. 1000 alin. • minorul se află. domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornic. în principiu.60 - municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean. 100 Codul familiei. 1828/10. • minorul se află internat în spital. ascultând autoritatea tutelară. Secţia penală. Sub acest aspect. 152 2 Gabriel Boroi. copilul minor locuieşte cu părinţii săi.132 . Prezumţiile legale absolute sunt acelea împotriva cărora. fără deosebire cum cum este sau nu pus sub interdicţie. deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este însăşi îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti. locuinţa copilului coincide cu domiciliul. la rude sau prieteni. deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de minor. Ed. • minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducare în care se afla internat1. dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani. instanţa judecătorească. 2 Cod civil. ci locuinţa acestuia. 14 alin. care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţii. Prezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relative. Răspunderea părinţilor se va angaja şi în acele situaţii în care nu este îndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvârşirii faptei prejudiciabile de către minor. iar prezumţiile legale relative sunt acelea împotriva cărora se poate face proba contrară. pag. art. cit. În cazul minorul a fost încredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotărâre judecătorească.5. decizia nr. aceştia vor decide.

Condiţia raportului de subordonare este îndeplinită în toate cazurile în care. 998 – 999 Cod civil. În raport de această prevedere legală. • să-i cheme în judecată pe părinţi. 3 Cod civil. 1000 Cod civil în categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere. cit. acesta are o acţiune în regres împotriva celuilalt părinte. vor răspunde numai părinţii. părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. • să cheme în judecată minorul şi unul dintre părinţi. 1000 alin. Dacă la momentul săvârşirii faptei minorul a acţionat cu discernământ. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7.2. pentru fapta proprie. op.6. pag.2. Domeniul de aplicare al art.61 Potrivit art. comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară.2. 1000 alin. În situaţia în care minorul nu are discernământ.. • să cheme în judecată minorul şi ambii părinţi. că nu se poate reţine un raport de cauzalitate între fapta lor – ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor – şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de minor. recuperând ce au plătit pentru minor. Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenie.1. Pentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent în raport cu altă persoană. 5 al art. acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită. 5 Cod civil. o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o 1 Constantin Stătescu.1 Reglementare Potrivit art. deoarece nu sunt menţionaţi în alin.1 7. Dacă minorul este chemat în judecată el va răspunde în temeiul art. Spre deosebire de părinţi. Dacă un părinte a plătit integral despăgubirea. 241 . între cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare. comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile încredinţate. vor avea la îndemână o acţiune în regres împotriva minorului. în doctrină şi jurisprudenţă s-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă. părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minor. deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară. pe baza acordului de voinţă dintre ele. 1000 alin. 7.2. în care prepusul se află în subordinea comitentului.3 Cod civil Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepus. institutori şi artizani. În măsura în care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvârşită de minorul cu discernământ. Efectele răspunderii părinţilor Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere. 7. victima are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe minor. Corneliu Bîrsan. Obiectul probei contare trebuie să îl constituie faptul că părinţii şi-au îndeplinit în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau.

Bucureşti.1981 şi 402/17. Liviu Pop. op. 2002..03.2. Secţia civilă. conform căreia răspunderea comitentului se întemeiază pe o culpă în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe culpa în supravegherea prepusului – culpa in vigilendo. Corneliu Bîrsan. pag. potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate. deciziile nr. Ed. Examen teoretic al practicii judiciare privind repararea prejudiciului cauzat de prepuşi sau de lucruri . Dreptul muncii. • situaţia militarului în termen. cit. 2/1978. Maria Gaiţă. pag. îndrumarea şi controlul activităţii prepusului. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului Pentru fundamentarea răspunderii comitentului în doctrină şi jurisprudenţă s-au propus mai multe teorii 2: • teoria prezumţiei legale de culpă. 392/14. teorie ce nu poate fi aplicată în ipoteza în care alegerea prepusului se face prin concurs. Gabriel Boroi. Florin Ciutacu. Bucureşti. cit. op. Ştiinţifică şi enciclopedică. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării. pag. a îndruma şi controla activitatea prepusului. • teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil . Cristian Jora. având drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului. op.. • calitatea de membru al unei organizaţii cooperatiste.. Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă.280-284 3 Tribunalul Suprem. pag. cit.265-267. comitentul exercită supravegherea.1981. op. pag. Bucureşti.în Culegere de decizii ale T. garanţie care rezultă din faptul că.283-291. • teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului.3.03. op.. • teoria riscului. All Beck.252-253. 1983. • contractul de mandat. Ed. Drept civil. Aurelian Ionaşcu. Popescu. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea în regres împotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei. pag. 2002. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandant..112-116 . în „Revista Română de Drept” nr. 7. pag. Pompil Drăghici. op.62 anumită însărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni. 169 Tudor R.S.. Petre Anca. în temeiul raportului de prepuşenie. pag.29. Constantin Stătescu. pag.4.2. Liviu Stănciulescu. cit. Curs selectiv pentru examenul de licenţă .220-224. • contractul de antrepriză. Ed. pag.2. Condiţii generale Condiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie îndeplinite de prepus: 1 2 Ion Traian Ştefănescu.274-279. 216. Lumina Lex. Teoria garanţiei este acceptată şi constituie opinia dominantă în doctrină şi jurisprudenţă3. 7. Ion Dogaru. cit. precum şi că reprezentarea este valabilă numai în materia actelor juridice nu şi a faptelor juridice.4. cit. bazată pe o prezumţie absolută de culpă. Izvoarele raportului de prepuşenie sunt variate: • contractul individual de muncă1. pe anul 1981.1.

226-227 3 Tribunalul Suprem. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului Victima prejudiciului are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe comitent pentru a se despăgubi. chiar dacă acesta nu a respectat traseul stabilit în foaia de parcurs. • să cheme în judecată comitentul şi prepusul. cit. Corneliu Turianu. • să-l cheme în judecată pe prepus. 1000 alin. Alexandru Bacaci.2. 3 Cod civil. 7.2. Referitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizări2: .existenţa raportului de prepuşenie la dat săvârşirii faptei ilicite.S. în „Revista Română de Drept” nr. pe anul 1982. . 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă în aceea ca fapta prepusului să fi fost săvârşită în îndeplinirea funcţiilor care i-au fost încredinţate acestuia din urmă. în Culegere de decizii ale T. 1000 alin. Raul Petrescu.5. pentru a fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor.săvârşirea faptei ilicite de către prepus în funcţiile ce i-au fost încredinţate de comitent.2. raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Natura şi condiţiile răspunderii comitentului . în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000. 1673/2000. Călina Jugastru. este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său în aceste condiţii. Fapta săvârşită de un salariat cu ocazia unui transport în interesul unităţii la care este angajat îndeplineşte această cerinţă. 312 4 Curtea de Apel Bucureşti. pentru angajarea răspunderii comitentului se cer întrunite două condiţii speciale1: . În consecinţă. 998 – 999 Cod civil. pag. .. decizia nr. În practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art. Secţia a III-a civilă.comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează în interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia încredinţată şi nici atunci când activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitent. Pentru a se exonera de răspundere. comitentul poate invoca numai acele împrejurări care erau de natură să înlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului.63 - existenţa prejudiciului. fapta prejudiciabilă a fost săvârşită în timpul concediului de odihnă) . Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.1. Condiţii speciale Alături de condiţiile generale. pag. Ed. Rosetti. în temeiul art. pag. 10/1983.2. op.5. 2002.14-17 2 Ovidiu Ungureanu.comitentul nu va răspunde în cazurile în care prepusul a săvârşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul funcţiei încredinţate3 ( de exemplu. existenţa faptei ilicite săvârşite de prepus. Secţia penală. vinovăţia prepusului.173 . 7. pag.4. în temeiul art.1982.5.2.2. 272/4.02.4 7. Bucureşti. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus 1 Victor Scherer. decizia nr.

învăţătorii din învăţământul primar. inspectorat judeţean de învăţământ sau chiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării2.prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs. Domeniul de aplicare Pentru aplicarea prevederilor art. însă. 4 din Codul civil.1.răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimă. Corneliu Bîrsan. profesional ori tehnic. 1052 şi 1053 Cod civil. . în speţă profesorul.3. 1000. pag. ca urmare a constatărilor practice judiciare. deoarece: . "dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil" (conform art. 1000. din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească. 7. iar nu persoana juridică. Dispoziţiile art. 1 Tribunalul Suprem. potrivit cărora obligaţia solidară se împarte de drept între debitori. .S. Majoritatea autorilor. pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei. pag. reprezentată de o instituţie şcolară. În literatură şi practică au existat controverse în legătură cu posibilitatea ca unitatea de învăţământ să fie obligată la reparaţie împreună sau în locul profesorului. codebitorul solidar care a plătit debitul neputând pretinde de la fiecare codebitor decât partea acestuia. îi dă dreptul după despăgubirea victimei să se întoarcă împotriva prepusului său pentru întreaga sumă plătită.3.1981 şi decizia civilă nr. în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere.11. 7. Secţia civilă. decizia nr. În practica judiciară1 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are în raporturile cu prepusul. În această categorie sunt incluşi educatorii din învăţământul preşcolar. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva prepusului. Literatura juridică actuală foloseşte ca înlocuitor al cuvântului "institutor" termenul generic de "profesor".. calitatea comitentului de garant. 5). cit. adică de prepus. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7. care este autorul faptei ilicite. în Culegere de decizii ale T. au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere. ei se pot exonera de răspundere.2. alin. 1000 alin. 113-117 2 Constantin Stătescu. profesorii din cel gimnazial. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învăţământul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeşti. Aşa fiind. alin. nu sunt aplicabile în raporturile dintre comitent şi prepus.1981.3. doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor întâlniţi în acest articol. pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă. 4 Cod civil institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor. liceal.03. Noţiune şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. În cadrul acestuia s-au inclus. 392/14.64 Dacă comitentul a acoperit prejudiciul. persoana încadrată în muncă. 252 . poziţia unui codebitor solidar. 1779/17. Ca şi părinţii. Institutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea. op.răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie. pe anul 1981.

pag. care în doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari. calificată drept artizan. Francisc Deak. 4 Cod civil trebuie să fie aplicat. Ucenicii sunt persoane care. 4 al art. Ei dobândesc aptitudinile necesare unei meserii sub îndrumarea unei persoane fizice sau juridice. pag. op. cit. pot fi atât meşteşugarii individuali. op. care foloseşte lucrările practice executate de ei în scopuri exclusiv personale. majoratul începând cu vârsta de 21 de ani"4. în vigoarea obligaţiilor de serviciu. Popa. deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decât pentru părinţi"1. op. Artizanii. 1000 alin. răspunderea pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de ucenic revine persoanei fizice. conform articolelor 998-999 Cod civil. pag. 161 Constantin Stătescu. practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vârstă a elevilor peste cea a minorităţii.. în care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori. cit. cât şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comerciale. cit. Ca şi în cazul institutorilor. Corneliu Bîrsan. pag. cit. la acea dată ei nu puteau fi decât minori. Petre Anca. Cât priveşte ucenicii. nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cât se află sub supravegherea institutorului sau artizanului. Marin F. unde se întâlnesc numai elevi minori. Prin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial. 279-280 4 Constantin Stătescu. 210. astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea.. Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat. Astfel. cât şi la sporirea profitului meseriaşului. op. 279 3 Mihail Eliescu. Popescu. deci. 252-254. Mihail Eliescu. În acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului. ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi. particulari.. indiferent de vârsta autorului. se prevede expres condiţia minorităţii copiilor. pag. Tudor R. Aceştia sunt ţinuţi. Anghel. spre deosebire de elevi.65 Artizanii. în sensul articolului 1000 alin. făcându-se trimitere la răspunderea părinţilor. care vine în contact direct cu ucenicul şi. la momentul adoptării Codului civil. 4 al art. 1 2 Ion M. şi ca urmare. astfel că "numai minorii au a fi supravegheaţi" şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie " împovăraţi cu o prezumţie de răspundere mai întinsă decât cea a părinţilor"3. Practica judiciară a statuat faptul că alin. 4. "articolul 1000 alin. 1000. la supravegherea ucenicilor. S-a considerat astfel. 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane. cit. că articolul 1000 alin. sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional. consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai în cazul în care fapta păgubitoare a fost săvârşită de elevi sau ucenici minori2. cit. Corneliu Bîrsan. liceal). are obligaţia de a-l instrui şi supraveghea. În susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente. De asemenea.. 255 . din cauza faptului că sunt beneficiarii unor îndatoriri de instruire şi supraveghere.. numai atunci când se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului. conform legii.. prin activitatea depusă contribuie atât la însuşirea unei meserii. pag. O primă opinie are în vedere faptul că în art. 4 Cod civil. meşteşugarului. 2 Cod civil. menţionează generic termenii de elev şi ucenic. op. termenul de "institutori" se referea la învăţătorii încadraţi în ciclul primar al învăţământului. Cealaltă teză. op. prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor îşi are temeiul în îndatorirea de supraveghere. Un alt argument formulat rezultă din însăşi analiza alin. O controversă ivită în literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vârsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutorului.

1000 alin. 1000 alin. fundamentarea răspunderii îşi are temeiul în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de supraveghere. În legătură cu aceasta s-a spus că pârâtul. În opinia celor mai mulţi dintre autori. cit. c) prezumţia de vinovăţie (culpă) a institutorului sau artizanului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi cădea în sarcină1. existenţa acestei din urmă condiţii nu este necesară. 4 Cod civil. se întemeiază tot pe trei prezumţii. deşi a acţionat cu maximum de diligenţă. pag. care se află în continuarea celei de culpă. În momentul în care reclamantul a probat aceste condiţii generale.4. respectiv a) prezumţia de culpă.3. 4 anumite prezumţii. 255 Mihail Eliescu. c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. acestea sunt prezumate de lege. Într-o primă opinie se consideră că răspunderea institutorilor şi artizanilor se fundamentează pe trei prezumţii: a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător. 7. fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenită. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor Fundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din însăşi formularea art. pentru a înlătura obligaţia de a repara prejudiciul. c) prezumţia de garanţie. Iar cum aceste prezumţii sunt relative. 281 . În încercarea lor de a extrage din textul art. în această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictă.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor 7. care o completează pe prima.. 1 2 C. el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că. 5 Cod civil. când acesta era lipsit de discernământ ori avea un discernământ diminuat. 1000 alin.3. după cum am văzut. nu cu mult diferită de prima. Astfel. b)existenţa faptei ilicite a elevului sau ucenicului. d) existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului. trebuie să probeze faptul că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini îndatorirea de supraveghere. cit. cel chemat să răspundă va putea face dovada că. pag.66 7.4. care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub " supravegherea" institutorilor şi artizanilor. b)prezumţia de cauzalitate.1 Condiţii generale Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor. Corneliu Bîrsan.3. b)prezumţia de cauzalitate. conform art. dintre neîndeplinirea acestei obligaţii şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane. 4 Cod civil. op. conform articolului 1000 alin.3. o simplă dificultate nefiind de ajuns2.. reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta proprie: a) existenţa prejudiciului. Răspunderea va fi angajată şi în cazul în care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului. op. în doctrină s-au formulat mai multe opinii.onstantin Stătescu. A doua opinie.

În final. 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă. a favorizat sustragerea de sub supraveghere2 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau întârzie de la cursuri. acesta are o acţiune în regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns. Pentru toate situaţiile în care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei. Reclamantul are însă posibilitatea să cheme în justiţie: . în fapt el nu se găsea sub această supraveghere. se va putea atrage. în fapt. 1977. 1000 alin. 255 Tribunalul Suprem.. sub supravegherea sa. institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului. pe anul 1977.S. acesta neavând posibilitatea de a împiedica săvârşirea faptei prejudiciabile.. pag. prin fapteoemisive sau comisive contrare îndatoririlor legale ce îi incumbau. pag. În aceste cazuri art. pag. 7. invocând ca motiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor3. În practica judiciară au apărut însă cazuri în care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului. în Culegere de decizii ale T. răspunderea părinţilor. hotărârea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină în supraveghere.67 Ca urmare a înlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor1.. 4/17 ian. 998-999 Cod civil şi îşi are temeiul în efectele subrogaţiei legale prin plata creditorului. cit. op.. pag. 1000 alin. cit. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor În măsura în care toate condiţiile general şi speciale sunt îndeplinite. în subsidiar. Aceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă. permiţând prin aceasta să se săvârşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii).4. op. astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va fi obligat să înmâneze institutorului sau artizanului întreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei4. Instanţa a hotărât în acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla. Institutorul sau artizanul se va putea însă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii. . În cazul în care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a îndeplinit îndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvârşirea faptei prejudiciabile. op.3.Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilor Pentru ca institutorii şi artizanii să poată răspundă în baza art. Corneliu Bîrsan. se mai cer îndeplinite încă două condiţii: a)cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minor. op.pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan împreună. 257 4 Ibidem.2. Acţiunea în regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului. Decizia nr. 7. 257. cit.5. 254 . Liviu Pop. artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci când. 4. b)fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului. pag. iar acţiunea în regres se exercită conform ar. 310-313 3 Constantin Stătescu. cit.3. 1 2 Constantin Stătescu.pe elev ori ucenic. Corneliu Bîrsan.

1001 Cod civil.1. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8. este responsabil de prejudiciul cauzat de animal.68 CAPITOLUL 8 RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE. proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dânsul. Noţiune şi reglementare Potrivit art. în cursul serviciului.1.1. sau că a scăpat. . sau că animalul se află sub paza sa.

cit. persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale. răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de: . în raport cu dispoziţiile art. precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundere. cit. în Culegere…. instanţa a admis acţiunea cu motivarea că „în situaţia în care câinele pârâtului.. fiind ulterior modificată prin Ordinul nr.54 6 Legea nr.animalele sălbatice aflate în captivitate (grădini zoologice. 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului. nr. zootehnicianul.. văcarul. Lumina Lex. chiriaşul.69 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. cum ar fi uzufructuarul. Secţia civilă. 193/1998. 14 alin. Petre Anca. Prin pază juridică se înţelege dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi în interes propriu de animalul respectiv. care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animal..G nr. 2449/2000. 1001 Cod civil. Filipescu. 1001 Cod civil. 1001 Cod civil. precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică.253-255. 2002.2 Referitor la persoanele care sunt chemate să răspundă. ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animalului. Pentru animalele sălbatice care se găsesc în stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art. Popescu. cit.2.. Florin Ciutacu. decizia nr... în art. aceştia au paza juridică. astfel cum a 1 O. 55/2002 1. 1001 cod civil. 749/23.. apelor şi mediului. pag. Andreea Tabacu.Of. pag. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă. 654/2001.35 4 Curtea de Apel Bucureşti. decizia nr. Filipescu. circuri).. publicată în M.animalele domestice. 721/24. care în art. 306-309.05. op. Pompil Drăghici. cit. Bucureşti. sunt acelea care aveau paza juridică în momentul producerii pagubei.”4 Paza juridică nu se confundă cu paza materială. 2. Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art. potrivit cărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta. pag. pag. 328/17. . având ca obiect acţiunea în despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de câinele pârâtului. 103/19966. pag. fie că animalul se află în paza sa . cit. decizia nr. Liviu Pop. Dacă animalul aparţine în coproprietate. cit. pag. 311/10.2002. Maria Gaiţă. în „Revista juridică a Olteniei” nr.Monitorul Oficial” nr. Ion Dogaru. 313.animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vânătoare.03.U. scăpat de sub supraveghere. Au paza materială a animalului: ciobanul. mai multor titularii. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi. În practica instanţelor judecătoreşti3 s-a reţinut că. op. Pentru acestea există Legea nr. Cristian Jora. Corneliu Bîrsan. 8. op. pag. pag. conform art.1. 136.11. 1001 Cod civil.5 . răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului.Of. Ed. fie că a scăpat. . Ion P. op. Andrei I. op. 1-2/1999. deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalul. modificată prin Legea nr. Într-o altă cauză. pădurilor. răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiţiile art.2001. pag. Paza juridică se prezumă că aparţine proprietarului. op.2001 şi republicată în . pag.05. publicat în . a produs un prejudiciu reclamantului. nr. Secţia civilă. Secţia a IV-a Civilă. 491/2003 al ministrului agriculturii. cit.2002 2 Tudor R. Dumitru Văduva .248-250. 163-164. 309-312 3 Curtea de Apel Craiova. Constantin Stătescu. op. pag. 3 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor suportă răspunderea stabilită de lege. cit.. până la proba contrară. publicată în M. op. în Buletinul Jurisprudenţei.288-292.175-176 5 Curtea de Apel Suceava.. comodatarul..Monitorul Oficial” nr.

2. dacă a plătit despăgubirile. Victoria Daha. 1 Gabriel Boroi.112 3 Valeriu Stoica. pag. în temeiul art. în temeiul art. 1998. Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material . Cristian Jora. Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul 1997 . op.3 563/5. pg.. iar participarea acestuia să îmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprie. pag. 1179/28. 998 – 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal. 3. Flavius Baias. 17/1987. 193/2005. 193/2005. .1001 Cod civil.5. În acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie. victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal.265-266. în temeiul art.2 Paznicul juridic al animalului..fundamentarea răspunderii pe ideea de risc.08. Florin Ciutacu.311-312 2 Curtea de Apel Craiova. 998 – 999 Cod civil. în temeiul art. Răspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de împrejurarea că la producerea rezultatului păgubitor.2005.12. în „Studii şi cercetări juridice” nr.1. publicată în . animalul a participat activ. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Pentru fundamentarea acestei forme de răspundere în doctrină s-au formulat trei opinii: 1.de la cel care are paza juridică a animalului. cit. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului Pentru angajarea răspunderii. 998-999 Cod civil. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Victima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri: .de la cel care are paza materială a animalului.1 8.fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă în supravegherea animalului. în sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta. iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile prevăzute în anexa 2 la Lege .Monitorul Oficial” nr.48-53 . Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei înseşi.70 fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vânatul din speciile prevăzute la anexa 1 la Lege revine gestionarului fondului de vânătoare.2003 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. decizia nr.3. Secţia civilă. op. fundamentarea răspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor. Constantin Furtună. ci prin existenţa raportului de cauzalitate între fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate. 8. 1001 Cod civil. în măsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora. precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri. pag. 8. faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majoră. cit.1. 2532/1998.4. poate formula acţiune în regres împotriva paznicului material. Liviu Stănciulescu. Răspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă.. Fundaţia Eugeniu Carada. autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Craiova.1. în temeiul art.

independentă de orice culpă din partea proprietarului. cit. pag. cit. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului În legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului..1. Petre Anca. pag. iar dacă există un drept de superficie. Dacă imobilul este în proprietate comună.viciu de construcţie. Anghel. care are calitatea de proprietar al construcţiei. 6 Mihail Eliescu. impune prezentarea următoarelor noţiuni1: . desprinderea unor elemente de construcţie. în mod durabil. Domeniul de aplicare Determinarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art.2. .. Prin edificiu se înţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care.2.persoana răspunzătoare. op. Popa. cit. op. . căderea unei părţi. cit.417 . Francisc Deak. pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor. prin încorporarea lor în sol sau la altă construcţie. 1002 Cod civil. răspunde superficiarul..2. chiar dacă imobilul format obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct. op.71 8. conform căreia răspunderea se întemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie 6.251-252 5 Ion M.4.2. op. .teoria răspunderii obiective5.noţiunea de ruină a edificiului. Condiţiile răspunderii Pentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiarului. Cristian Jora. 1002 Cod civil. un imobil prin natura sa.311 3 Florin Ciutacu. pag. când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. op..Popescu.4 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de întreţinere sau unui viciu de construcţie.3 Ruina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului.252 –253.2 Ruina edificiului reprezintă dărâmarea completă sau parţială a edificiului.. Dumitru Văduva. op. 1002 Cod civil. op. . Noţiune şi reglementare Conform art.2. pag.2. 8.edificiu. pag. 8.teoria răspunderii subiective. în doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii: . dezagregarea materialului. în baza art. .318 4 Tudor R. 8. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8. coproprietarii răspund solidar. cit. devine.243.3. Răspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului. pag... cit.137 Liviu Pop. pag. Marin F.lipsa de întreţinere a edificiului. victima trebuie să dovedească: 1 2 Maria Gaiţă. cit. Andreea Tabacu.

Efectele răspunderii Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.125-131 . . 8.5. reglementate în textele subsecvente. având în vedere lucrările adepţilor teoriei 1 - Coordonator Ion Dogaru. împotriva: . pag. existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi ruina edificiului.vânzătorului de la care a fost cumpărat imobilul. până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut în unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decât o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului.3. 2003. proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiri. All Beck.” Art. conform art. Acţiunea în regres se va intenta. Ed.1 din Codul nostru civil reproduce prevederile cuprinse în art.1. iar în lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie.1 Acţiunea în regres se va întemeia pe contractul încheiat între proprietar şi persoana culpabilă. împrejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie. În cazul în care ruina edificiului se datorează altei persoane.72 existenţa prejudiciului.fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă.uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau în sarcina lor.1384 din Codul civil francez. existenţa faptei ilicite.fapta victimei. în doctrina şi jurisprudenţa franceză.Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este consacrat în Codul civil în art. 8.3. Ulterior. după caz. jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neînsufleţite aflate în paza cuiva. printr-o acţiune în regres. deoarece vânzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului. care prevede că „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră. . Contractele speciale. dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze: . precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804. 1002 Cod civil. Iniţial. dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie. care constă în ruina edificiului.constructorului sau proiectantului. .1000 alin.2. .1.forţa majoră. 998 – 999 Cod civil. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8. Proprietarul sau superficiarul nu vor putea înlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de întreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei. Drept civil. Bucureşti. proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei.1000 alin.

1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă.167-170. pag.. prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene. În planul concepţiei subiective. 3 „Dreptul” nr. direct sau indirect. Eugen Barasch.5 1 2 Corinne Renault. prin acest text al Codului civil. constată în art. fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră. J. lucrurilor aflate în mişcare şi lucrurilor aflate în staţionare. în care se arată: ”Este de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neînsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii: stabilirea raportului cauzal între daună şi faptul generator al acesteia. pag. Doctrina franceză1 modernă a recunoscut aplicarea textului în discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor.213.21/1907. deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucrului. pag.34/1908.1000 alin.Brahinsky. cit. 5 Traian Ionaşcu. pag.2. precum şi în decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iaşi 3care. a unei responsabilităţi obiective. 4 „Pandectele Române” nr. Concepţia răspunderii subiective Potrivit acestei concepţii. răspunderea prevăzută de art.1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucrului.73 riscului. op. în dreptul civil modern îşi au originea. cit. • prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic. Răspunderea civilă delictuală – culpa element necesar al răspunderii . nu numai lucrurilor ” periculoase”.1000 alin. Opiniile şi soluţiile propuse în doctrină şi jurisprudenţă se încadrează în cele două mari concepţii: concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective. s-a afirmat că. Droit civil.273-276. 1957. .3. pag.1. răspunderea în baza art.” 8. 8. acesta fiind înlocuit cu o prezumţie de culpă rezultând din lipsa de pază a lucrului. op. Muriel Burgeois. Într-o primă explicaţie. în „Studii şi cercetări juridice” nr. legate de tradiţia Codului civil. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri Toate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea întregii răspunderi civile.1/1970.. deoarece alin. dar şi a celor care nu sunt periculoase. 1/1939. ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă.2. pag.145-146. cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie. paznicul juridic poate înlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă. care nu poate fi răsturnată. lucrurilor acţionate de mâna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci când paguba este produsă de viciul lucrului. Les biens et les obligations. Aşa fiind. „Dreptul” nr. Tome II.27-30. Paris. răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. În ţara noastră. prin care s-a încercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente. legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului. • existenţa unei culpe în paza juridică.Carbonnier.152.3. în special a răspunderii civile delictuale. apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridică. Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare în această materie îl reprezintă decizia nr. depăşind chiar soluţiile admise la acea dată în jurisprudenţa franceză.333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie 4.1000 alin. s-au înscris următoarele teorii: • prezumţia relativă de culpă a paznicului juridic. în încercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător.5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate.1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată în decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti 2.

Efectele răspunderii Victima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului. calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită. deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde în solidar. a paznicului juridic.Terre. Unii autori1 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului – profit. 1000 alin. sau de la cel care are paza materială a lucrului. această calitate se prezumă că aparţine proprietarului.2.184. . . raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucrului.74 Curând s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut. în temeiul art.4. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă. 1975. în sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru. A..faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane. pag. care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare. Paznicul juridic poate înlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere: 1. . Les obligations. Condiţiile răspunderii Pentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer întrunite următoarele condiţii: .3.3. fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic. 1 Ioan Albu. 8. Dincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii.forţa majoră. pag. nu poate fi prezumată. în temeiul art. în caz contrar.Weill. Concluzionând asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. cit.fapta unui terţ nu înlătură total răspunderea paznicului juridic. Fr. Droit civil.raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru.fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore. Paris. deoarece. 3.667. până la concepţiile obiective ce prezintă neîndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă. deoarece până la proba contrară. răspunderea repartizându-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia. Concepţia răspunderii obiective Conform acestei concepţii.3.existenţa prejudiciului. 998-999 Cod civil. titularului unui alt drept real sau posesorului.3. dovedită sau prezumată. ele sunt marcate de încercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate. 8. 2. observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate.2. O altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere. astfel încât victimele ajungeau în situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciului. pag. 1 Cod civil.571. op. alcătuită din mai multe teorii. 8. care se materializează în obligaţia de despăgubire.

explozive sau a altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear.1986 a determinat Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică ca în sesiunea extraordinară din 21 mai 1986 să convoace experţii guvernamentali din 62 de state membre ale agenţiei în scopul elaborării unor măsuri pentru consolidarea cooperării internaţionale în domeniul siguranţei nucleare şi protecţiei radiologice.5.09. respectiv: Convenţia asupra notificării rapide a unui accident nuclear şi Convenţia privind asistenţa în caz de accident nuclear ori de situaţie de urgenţă radiologică.1990. Alături de stabilirea unor norme severe de securitate impuse de industria nucleară. În situaţia în care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ.3 1 2 Convenţia de la Paris a intrat în vigoare la data de 1.04. orice altă pierdere sau daună astfel provocate în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent.” În sensul Convenţiei. încheiat la Viena. 998-999 Cod civil. Convenţia de la Viena asupra răspunderii civile în materie de pagube nucleare din 21. nr. Prin Legea nr. Aceştia s-au reunit la Viena.75 Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune în regres împotriva paznicului material. între 21 iulie – 5 august 1986. care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice altă sursă de radiaţii. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva terţului.19601.Of. aflată într-o instalaţie nucleară.Reglementări cu caracter special în materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri .67/14.06. care provin s-au rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice.3. orice pierdere sau dăunare a bunurilor. la 21. ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară. 3 România a aderat la aceste convenţii prin Decretul nr. .că prin daună nucleară se înţelege „decesul sau vătămarea corporală a unei persoane.106/1992.223/ 11. gravitatea potenţialelor pagube şi dificultatea soluţionării cererilor de reparare a lor au generat adoptarea unor reglementări adecvate. precum şi orice deteriorare a bunurilor.1 lit. 8.1977. prin accident nuclear se înţelege ”orice fapt sau succesiune de fapte care având aceeaşi origine. Convenţia de la Viena precizează în art. împreună cu reprezentanţi a 10 organizaţii internaţionale. pentru tot ce a plătit în plus. Pe plan internaţional aceste reglementări sunt cuprinse în Convenţia de la Paris asupra răspunderii civile în domeniul energiei nucleare din 29. România a aderat la Convenţia de la Viena şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la Viena.1990.19632 şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris. precum şi răspunderea civilă.1963.05. iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc întinderea corespunzătoare a participaţiei sale.1988. şi au redactat două proiecte de convenţie care au fost aprobate de Conferinţa din 24 – 26 septembrie 1986 a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.05.Răspunderea civilă pentru daunele nucleare Folosirea pe scară tot mai largă şi în tot mai multe state a energiei nucleare în scopuri paşnice a pus probleme deosebite şi în ce priveşte securitatea desfăşurării acestor activităţi.k .09. Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 12. sunt produse în această instalaţie ori sunt transmise la aceasta. în plan naţional şi internaţional. cauzează o daună nucleară. publicat în M. întemeiată pe dispoziţiile art. ceea ce a determinat instituirea unui regim special în materie.04. dacă legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei.05.” Consecinţele accidentului de la Cernobîl din 26.

abrogată expres prin Legea nr.1974. alte autorizaţii. 1164/7.111/1996. nr.Of.11.7 În ţara noastră. nr. obligaţiile titularului de autorizaţie şi ale altor persoane fizice şi juridice.78/9. a populaţiei.10. publicată în M. penală şi civilă pentru încălcarea prevederilor legale.2002 privind aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear în România şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii. 193/2003. a mediului şi a proprietăţii.2000. Tratat de dreptul mediului.1999.06. în România activităţile nucleare sunt de interes naţional şi se desfăşoară în condiţii de siguranţă şi securitate nucleară.589/21.136/2. publicată în M. 90/2003.2001.2003..07. atribuţii şi obligaţii pentru prevenirea accidentelor nucleare.1259/7.Of.265/15. modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. care a prevăzut măsuri.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare6 şi de Ordonanţa Guvernului nr. de protecţie a personalului expus profesional.2002.05.104/29. nr. precum şi a actelor normative interne. 2003. 549/2004. răspunderea pentru daunele nucleare a fost reglementată pentru prima dată de Legea nr. reglementarea activităţilor de folosire a energiei nucleare în condiţii de securitate nucleară.1999. nr. nr.111/1996 cuprinde dispoziţii cu privire la activităţile şi sursele cărora li se aplică.Monitorul Oficial” nr. Ulterior. Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive6 şi Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare.5/8. în regim de autorizare. publicată în M.Of. publicată în M. . 9 H.10. elaborate de Agenţia Naţională pentru Energie Atomică. dintre care menţionăm: Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare 4. Strategia naţională de dezvoltare a domeniului nuclear a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.384/2001. publicată în M. a mediului înconjurător şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor este dată de Legea nr.851/26.Of.1993.11.2003.1999.1998.1995.Of. publicată în M. 78/18.204/2000.Monitorul Oficial” nr.61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear 5. republicată în .267/29. regimul de control al acestor activităţi şi răspunderea administrativă. nr.61/1974 a fost publicată în B. 7 Convenţia a fost adoptată la Viena la 12 septembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. Bucureşti.2003 şi prin Legea nr.Of.2004..20029 şi se bazează pe recomandările Uniunii Europene. 5 Legea nr.Of. Editura All Beck.03. nr.11.Of. publicată în .59/1.283/21. 712/13.Of.9/18. autorităţile competente în domeniul nuclear. prevederile tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. publicată în M.Monitorul Oficial” nr.7 Potrivit reglementărilor în vigoare. avize şi responsabilităţi. În conformitate cu prevederile Convenţiei de la Paris asupra răspunderii în domeniul energiei nucleare. modificată prin Legea nr. nr.43/24.12. 6 Convenţia a fost adoptată la Viena la 5 septembrie 1997 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.1995.7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. publicată în . 7 Publicată în M.105/ 16. nr..G.11. Convenţia privind securitatea nucleară5. pentru limitarea consecinţelor lor. publicată în . 6 Publicată în M.01. Activităţile din domeniul nuclear se desfăşoară conform Planului Nuclear Naţional. care are la bază Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear şi Planurile Nucleare Anuale. nr. nr.. prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.76 Ulterior au mai fost elaborate şi alte documente în această materie.11.11.01.06. aprobată cu modificări prin Legea nr.396. cu riscuri minime.Of. 8 Daniela Marinescu. sub îndrumarea şi controlul statului şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. pag. de protecţie a personalului ocupat profesional. iar în cazul producerii acestora. a Convenţiei privind răspunderea civilă pentru daune nucleare de la Viena şi a 4 Convenţia a fost semnată la Viena la 3 martie 1980 şi ratificată de România prin Legea nr.400/20. ca urmare a aderării la documentele internaţionale în materie.05.1259/7. 5 Convenţia a fost adoptată la Viena la 17 iunie 1994 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.02.1993.1996.1999.11.8 Legea nr. a populaţiei.Monitorul Oficial” nr.02. 343/20.

a fost adoptată Legea nr. 470/2004.2. în doctrină afirmându-se că ne găsim în prezenţa unei ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală. 2 Liviu Pop..Daunele nucleare trebuie să se dovedească că au fost cauzate de un accident nuclear Accidentul nuclear este definit – art.Operatorul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă exclusiv pentru orice daună nucleară.2 Caracterul special al acestei răspunderi se concretizează în următoarele elemente: 1. 2. orice pierdere economică care rezultă dintr-o daună la care s-a făcut referire la pct. dacă s-a dovedit a fi provocată de un accident nuclear survenit la instalaţia 1 Publicată în M.2. alta decât cea cauzată de degradarea mediului înconjurător.56.2001. 4. 2. dar este suferită de o persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri în cea ce priveşte o astfel de pierdere.1 se prevede că obiectul acestei legi îl constituie reglementarea răspunderii civile pentru repararea daunelor rezultate din activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice. costul măsurilor de refacere a mediului înconjurător deteriorat în urma producerii unui accident nuclear.703/2001. dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a instanţei competente. d din legea nr.Această răspundere se angajează numai pentru daunele nucleare Potrivit art. explozive ori cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material. care cauzează o daună nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune. Tot daune nucleare sunt considerate şi costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de luarea şi desfăşurarea unor astfel de măsuri.818/19. de produşii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalaţie nucleară ori de materialul nuclear provenit din. publicată în . cu importante particularităţi. datorită deteriorării semnificative a mediului şi dacă nu este inclusă în pct. orice altă daună economică.703/2001 . orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un deces economic faţă de orice utilizare a mediului înconjurător. Pierderile sau daunele prevăzute de lege sunt calificate daune nucleare în măsura în care pierderea sau dauna : 1. 3.2002 şi modificată prin Legea nr. 3. 6. dacă o astfel de deteriorare este semnificativă. ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante emise de orice sursă de radiaţie care se află într-o instalaţie nucleară sau emise de combustibilul nuclear. 5.77 Protocolului comun referitor la aplicarea acestor convenţii de la Paris. 1040/10.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare1. . venind de la sau trimis spre o instalaţie nucleară.7/2002. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor. neinclusă în aceste prevederi. pag.12. prin daună nucleară se înţelege: 1. orice deces sau orice rănire.12.3 lit.2004. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare. Răspunderea civilă pentru daune nucleare reglementată prin legea nr. a din Legea nr. este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinaţii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice.703/2001 are un regim juridic propriu.3 lit.Of. 7. 2. În art.ca fiind orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine.1 şi 2. în „Dreptul” nr.11.Monitorul Oficial” nr. intrată în vigoare la 19. costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de astfel de măsuri. nr. dacă astfel de măsuri sunt luate sau urmează să fie luate şi dacă nu sunt incluse în pct.

703/2001 1 instituie răspunderea statului pentru dauna nucleară ce constituie urmarea directă şi nemijlocită a unui act de terorism în domeniul nuclear.Răspunderea faţă de victimă a mai multor operatori este divizibilă în măsura în care este posibilă stabilirea cu certitudine a părţii din daună care revine fiecăruia. iar alta nenucleară sunt cauzate de un accident nuclear sau de un accident nuclear împreună cu unul sau mai multe evenimente diferite. 4.T. 2 al aceluiaşi articol se prevede că statul suportă.1 din lege. dauna nenucleară este considerată.T.În cazul în care două daune.S. 7. răspunderea pentru daunele nucleare revine transportatorului. Art.2004. iar dacă această determinare nu este posibilă.111/1996. ca fiind nucleară. Fundamentul acestei răspunderi este obligaţia de garanţie pe care o are operatorul. răspunderea pentru daunele nucleare este de natură obiectivă. 2 D. insurecţie sau ostilitate.1 din lege. înseamnă „ drepturi speciale de tragere”.S. cu condiţia ca diferenţa să fie acordată de stat din fondurile publice în vederea acoperirii daunelor nucleare produse. 4 indice 1 din Legea nr. cauzată exclusiv de accidentul nuclear. iar. 703/2001 a fost introdus prin art.8 alin. de plin drept.78 sa.2 De la această regulă instituită prin art. care constituie unitatea de contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional. ori implicând un material nuclear care provine din această instalaţie sau este trimis către ea. 1 Art. 470/2004 rivind modificarea şi completarea unor prevederi în domeniul răspunderii civile pentru daune nucleare.Sistemul de despăgubire Legea nr. există următoarele excepţii: 1.. În cazul unui accident survenit în timpul transportului de materiale nucleare. republicată. răspunderea lor este solidară.S. din fonduri publice.Of.T. publicată în M. 6.703/2001 limitează răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la cel mult echivalentul în lei a 300 milioane D. adică fără culpă. Instanţa de judecată competentă îl poate exonera pe operator de răspundere dacă acesta dovedeşte că dauna nucleară a fost cauzată. care este titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii nucleare. nr. Operatorul este exonerat de răspundere dacă face dovada că dauna nucleară este rezultatul direct al unor acte de conflict armat.Răspunderea pentru daunele nucleare este o răspundere obiectivă Potrivit art. 4 indice 1 alin. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare poate aproba ca răspunderea operatorului să fie limitată pentru fiecare accident nuclear la mai puţin de echivalentul în lei a 300 milioane D. Operator înseamnă titularul autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor Legii nr. 1040/10.11. una nucleară. în sensul legii. 1 din Legea nr. de o culpă gravă ori de acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de către victima accidentului nuclear. despăgubiri ce sunt stabilite conform dispoziţiilor legale 5. în alin. prin excepţie.S. care este considerat operator.T.. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 150 milioane D. război civil. în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de cea nucleară. I din Legea nr. în tot sau în parte. despăgubirile legate de daunele nucleare ce au rezultat ca urmare a săvârşirii unor acte de terorism în domeniul nuclear. .4 alin.

. existenţa acestora fiind dovedită autorităţii naţionale competente în vederea obţinerii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare. În concluzie.T.12. operatorul are un drept de regres numai în următoarele situaţii: 1..12 din Legea nr. 3. şi poate fi redusă.S. Dacă accidentul nuclear se produce în timpul transportului de materiale nucleare..T. de la data producerii accidentului nuclear.S.703/2001. operatorul şi transportatorul de materiale nucleare au obligaţia legală de a încheia contract de asigurare sau să-şi asigure o garanţie financiară care să acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare.S. Pentru garantarea plafonului răspunderii.. acţiunea în regres se va intenta împotriva persoanei fizice care a săvârşit fapta.T.S.2002 . Pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii – 19.S. În cazul în care daunele nucleare se produc datorită reactoarelor de cercetare. 4. până la echivalentul în lei a 10 milioane D. dacă dauna nucleară a constat în deces sau rănire. în cazul celorlalte daune nucleare expres prevăzute de lege. dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă acţiunea nu este intentată în termen de 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear.T. răspunderea civilă pentru daunele nucleare este guvernată de regulile specifice prevăzute în Legea nr. răspunderea operatorului este limitată la echivalentul în lei a 25 milioane D.79 2.Acţiunea în despăgubiri este prescriptibilă În conformitate cu prevederile art.S. 8.T.T. 2. răspunderea operatorului sau transportatorului.703/2001 care se completează cu principiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale. depozitelor de deşeuri radioactive şi de combustibil nuclear ars. răspunderea operatorului va fi de minimum echivalentul în lei a 30 milioane D. este limitată la echivalentul în lei a 5 milioane D. răspunderea operatorului poate fi limitată pentru fiecare accident nuclear produs în această perioadă şi sub echivalentul în lei a 150 milioane D. după caz. în aceleaşi condiţii. respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. reglementată de Codul civil.dacă dreptul a fost prevăzut în mod expres într-un contract.dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară. respectiv în termen de 10 ani. Dacă obiectul transportului este combustibilul nuclear care a fost utilizat într-un reactor nuclear. CAPITOLUL 9 EFECTELE OBLIGAŢIILOR . cu aprobarea autorităţii naţionale competente. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 75 milioane D. cu condiţia ca diferenţa să fie alocată de stat din fondurile publice. În limita sumei plătite cu titlu de despăgubiri.

op. numită şi executare prin echivalent.1..1. Persoana care poate face plata Conform art. 1092 –1121 Cod civil. • un terţ neinteresat. sub sancţiunea constrîngerii sale de către organele de executare ale statului1. Executarea obligaţiilor este guvernată de principiul executării directe sau în natură.325.. Pompil Drăghici. cit.1. Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta s-a obligat. Raluca Dimitriu. 321 Constantin Stătescu.EXECUTAREA ÎN NATURĂ Raportul juridic obligaţional conferă creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea. op. op.3. În cazul executării necorespunzătoare sau a neexecutării. Termenul de plată are două accepţiuni: • mijloc de executare voluntară a unei obligaţii. numită şi executare în natură. Plata 9. pozitivă sau negativă. pag. Noţiune Plata reprezintă efectul specific al raportului juridic obligaţional.416 . . pag.327 – 328. Reglementare Plata este reglementată în art. 1 2 Constantin Stătescu. 1073 Cod civil.2. cit. • act juridic. indiferent de obiectul ei sau o convenţie între cel care face plata şi cel care primeşte plata. cit. • un terţ interesat să stingă obligaţia. plata poate fi făcută de debitor şi de orice persoană interesată sau neinteresată. Ion Dogaru. să facă sau să nu facă ceva. creditorul are dreptul la despăgubiri. Brînduşa Ştefănescu.Condiţiile plăţii 9. Corneliu Bîrsan. Aceasta înseamnă că plata poate fi făcută de următoarele persoane2: • debitor. Potrivit art. totale sau parţiale.417 . părinţii pentru copii lor minori..3.executare indirectă. În concluzie. 9. cit.1.. .1. pag.1. plata poate fi definită ca fiind executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor. comitentul pentru prepus. Aceasta înseamnă că executarea obligaţiilor poate fi.1. pag.executare directă. Corneliu Bîrsan. 9. care poate să facă plata în temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat. Debitorul este ţinut de această prestaţie. 9. cum ar fi. adică o persoană obligată împreună cu debitorul. • codebitorul solidar sau indivizibil.80 EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR . op. • fidejusorul. 1093 Cod civil. cumpărătorul unui bun ipotecat care plăteşte datoria vânzătorului pentru a salva bunul de la urmărire. respectiv persoane obligate pentru debitor. personal sau prin reprezentant. creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei. de exemplu.

de a da un bun cert sau sau bunuri generice. • cesionarul creanţei.. Din interpretarea art. dacă obiectul obligaţiei este prestaţia de a da un bun cert. sub sancţiunea nulităţii plăţii. 3 Liviu Pop. dacă părţile nu au convenit altfel. creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorează. bunuri de o calitate mijlocie. • succesorii creditorului. 3. sau persoanei autorizată de lege ori de instanţa de judecată să o primească. iar sancţiunea care intervine în cazul plăţii făcute unui incapabil este nulitatea relativă.3. art. care trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. 2. cit. 9. • când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută decât de debitor.81 De la principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană. debitorul trebuie să remită creditorului .întotdeauna. plata nu poate fi făcută decât de debitorul acelei obligaţii. Persoana care primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. decât dacă a fost pus în întârziere.1100 Cod civil rezultă că debitorul este obligat să plătească exact lucrul sau prestaţia pe care o datorează. unui moştenitor aparent).3. În ipoteza în care obiectul obligaţiei este prestaţia de a da bunuri generice. în cazul obligaţiilor de a da. 9. Obiectul plăţii Potrivit art. În consecinţă. • mandatar. chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare. iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie. s-a plătit unui creditor al creditorului).1. plata poate fi primită de : • creditor.477 . Persoana căreia i se poate face plata Referitor la persoana căreia i se poate face plata.3. Obiectul plăţii este diferit în raport de felul obligaţiei. respectiv de a face. când plata s-a făcut cu bună-credinţă posesorului creanţei (de exemplu. având ca obiect constituirea sau transmiterea unui drept real asupra unui bun. • terţ desemnat de justiţie pentru a primi plata (de exemplu. conform principiului genera non pereunt. creditor popritor) Plata făcută altor persoane este valabilă în următoarele cazuri: 1. • tutore. 1096 Cod civil dispune că plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său. • potrivit art. când plata făcută unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu. op.1. 1100 Cod civil. plata poate fi făcută numai de proprietarul bunului. pag. Astfel. debitorul trebuie să remită acel bun în starea în care se află la momentul plăţii şi nu va răspunde în cazul în care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forţă majoră. când creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi. există următoarele excepţii3: • în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae.2. 1095 Cod civil.

adică este indivizibilă.1.82 În cazul obligaţiilor de a face. • în caz de deces al debitorului datoria se împarte între moştenitorii acestuia. în principiu. cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului.4. aceştia invocând beneficiul de diviziune vor plăti fiecare parte ce li se cuvine.1. Data plăţii Plata trebuie să fie făcută în momentul în care creanţa a devenit exigibilă. • când datorii reciproce ale părţilor se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici sume şi se plăteşte doar diferenţa rămasă din daorie. adică a ajuns la scadenţă.1. deoarece debitorul.7. Imputaţia plăţii Problema imputaţiei plăţii apare în situaţia în care un debitor are mai multe datorii faţă de acelaşi creditor. debitorul trebuie să execute întocmai faptul la care s-a obligat. 1104 că plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor. 9. pentru o parte din datorie. Aceasta înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă. 9.3. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii Potrivit art. Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv. 1101 alin. Aceasta înseamnă că plata trebuie făcută în întregime.3. chiar dacă datoria este divizibilă. plata trebuie făcută. creditorul are dreptul la despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. 9. debitorul trebuie să facă plata la expirarea termenului. la domiciliul debitorului. Atunci când părţile nu au stabilit locul plăţii. În cazul executării cu întârziere a obligaţiei. plata trebuie făcută imediat după naşterea raportului obligaţional. 9.1. Principiul indivizibilităţii plăţii Principiul indivizibilităţii plăţii este consacrat legislativ în art. • instanţa de judecată acordă debitorului un termen de graţie şi eşalonarea plăţii.3. În cazul obligaţiilor pure şi simple.1 Cod civil. Soluţionarea acestei probleme prezintă interes atunci când creanţele sunt purtătoare de dobânzi sau sunt însoţite de garanţii.5. 1105 Cod civil.3. • când plata este făcută de fidejusori.3. 9. spre deosebire de creditor. iar debitorul face o plată care nu acoperă toate datoriile şi nu se cunoaşte care dintre acestea s-a stins. are interes să .6. sau de ambele părţi în mod egal. care prevede că debitorul nu-l poate sili pe creditor să primească o parte din datorie. în locul debitorului.8.1.Locul plăţii Codul civil dispune în art. De la acest principiu există următoarele excepţii: • creditorul consimte ca plata să se facă fracţionat. dar părţile pot conveni ca aceste cheltuieli să fie suportate şi de creditor.

deoarece el pretinde stingerea obligaţiei prin plată. se prezumă că debitorul a fost liberat prin plată sau remitere de datorie. 831 – 833. Dovada plăţii se face după regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice. se va considera plătită datoria cea mai veche. În funcţie de izvorul său..1.9. care este un înscris autentic sau o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. conform regulilor prevăzute în art. • dacă unele datorii sunt scadente. această prezumţie este absolută.4. în chitanţa liberatorie de obligaţie. art. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă . pag. Codul civil a instituit două prezumţii de plată: 1. Naţional. 1138 alin. se prezumă liberarea debitorului prin plată sau remitere de datorie. imputaţia se face asupra obligaţiei scadente.506-509 . 1113 Cod civil. imputaţia se face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor. Ed. 1994. Imputaţia convenţională este cea făcută prin acordul părţilor sau numai prin voinţa uneia dintre ele. 9. imputaţia plăţii este de două feluri: imputaţie convenţională şi imputaţie legală. • dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase. art. Ed. Imputaţia legală este acea formă a imputaţiei plăţii care se face de drept. Dovada plăţii În principiu.83 considere că prin plata făcută sa-u stins datoriile care produc dobândă sau cele însoţite de garanţii. ce datorie s-a stins prin prestaţia debitorului. Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii.3. vol. respectiv: • în primul rând se consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă. aceasta va fi făcută de creditor. 2. Dumitru Rădescu. în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia. pag. iar altele nu au ajuns la scadenţă. cu respectarea următoarelor reguli: • plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie. dovada plăţii se face de debitor. 9. • dacă toate datoriile sunt scadente. 1997. Pentru a simplifica sarcina probei plăţii. All. iar termenul a fost stipulat în favoarea creditorului. 1138alin 1 Cod civil prevede că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanţei sale. • dacă toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime. prezumţia este relativă. 2 Cod civil dispune că atunci când creditorul remite debitorului titlul original al creanţei. în puterea legii. în caz contrar se încalcă principiul indivizibilităţii plăţii.1. Oferta reală urmată de consemnaţiune1 Oferta reală de plată este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor. plata se impută proporţional asupra fiecăreia. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. 1 Gabriel Boroi. Primul care decide asupra cărei obligaţii se impută plata este debitorul. Bucureşti. Bucureşti.Viorel Mihai Ciobanu. care este un înscris sub semnătură privată. • dacă creanţa este producătoare de dobânzi. imputaţia se face asupra dobânzii. care va preciza. II.

Potrivit art.1. cu excepţia alin. 1114 alin.Monitorul Oficial” nr. 1115 şi alin. 1075 Cod civil. 1 Legea nr. art. Executarea obligaţiei de a da În funcţie de obiectul său.2 Executarea silită în natură a obligaţiilor În situaţia în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia asumată. creditorul are mai multe posibilităţi: . 219/2005 1. iar pe calea executării silite să recupereze preţul acestora. 1 Cod civil. Daunele cominatorii În temeiul art. În cazul obligaţiilor de a nu face.07. 219/2005 privind aprobarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. c)dacă obiectul obligaţiei este un bun de gen.2. când creditorul unei sume de bani refuză să primească plata. executarea silită a obligaţiei de a da se face diferit: a)dacă obligaţia are ca obiect o sumă de bani. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. debitorul poate să-i facă ofertă reală.să achiziţioneze cantitatea de bunuri de gen. ca urmare a abrogării Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. b)dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determinat.2. 219/2005. orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului.2005. în contul debitorului. art.2. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face În legătură cu obligaţiile de a face.3.să ceară executarea silită în natură. dacă nu se mai află la acesta. 586-590 din Codul de procedură civilă.obligaţia de a preda bunul. 1116. se poate executa silit numai în măsura în care bunul se află la debitor. 59/2001. . executarea în natură este întotdeauna posibilă. 9. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere instanţei de judecată obligarea debitorului să distrugă ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau îl poate autoriza pe creditor dă distrugă el însuşi. executarea se va face prin echivalent. 59/2001 au fost preluate.84 Reglementarea ofertei reale urmată de consemnaţiune este cuprinsă în art. şi în art. 609/14. creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să le aducă la îndeplinire. obligaţie care se execută întotdeauna în natură. pentru valorificarea dreptului său. . creditorul poate cere executarea silită. în temeiul legii. pe socoteala debitorului. în Legea nr. în caz de neexecutare. 8 din art. Dispoziţiile privind modificarea Codului de procedură civilă cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 3 şi 4 din art. . debitorul are două obligaţii: . iar dacă creditorul refuză primirea. Executarea silită este tot o executare în natură şi constă în obligarea debitorului să execute obiectul obligaţiei.2. . 11141121 Cod civil.să constituie sau să transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. 1077 Cod civil dispune că. pe cheltuiala debitorului. 9. 9. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a fost publicată în . să consemneze suma.să accepte executarea prin echivalent. 9..

cit.EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT – 10. cit.85 Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru altă unitate de timp: săptămână. decizia nr.. Secţia civilă. Pompil Drăghici.433 4 Tudor R. Focşani.”2 CAPITOLUL 10 EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR . Ed.02. ca urmare a neexecutării.1997. 1994. pag. Noţiune Prin executarea indirectă a obligaţiilor. pag. Ion M.1. daune – interese compensatorii. 10. iar aceasta nu se mai poate face.2. Popescu. cit. este doar provizorie. op. daune – interese moratorii. numită şi executarea prin echivalent. 285/3.266 . op. în cazul în care debitorul şi-a executat totuşi obligaţia. pag. op. Categorii de despăgubiri Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri: • despăgubiri compensatorii.. Eugeniu Safta – Romano. executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate. Francisc Deak.3 Aceasta înseamnă că atunci când nu mai este posibilă executarea în natură a obligaţiei creditorul are dreptul la despăgubiri sau daune – interese care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. Anghel. Marin F....Popa. putând păstra doar suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit din cauza întârzierii executării. Corneliu Bârsan. Drept civil. 342. deoarece pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză. cit. Ion Dogaru. În jurisprudenţă. Petre Anca.. în Buletinul Jurisprudenţei…. sau suma corespunzătoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare.339 Curtea de apel ploieşti. Neuron . Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei. se înţelege dreptul creditorului dea pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. pag. spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură.319. • despăgubiri moratorii.. Corneliu Bârsan.1 Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească. lună – până la executarea obligaţiei. creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei. cit. Acordarea lor nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu.4 1 2 Constantin Stătescu. op. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei. op. s-a reţinut faptul că „natura juridică a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de a face pentru a-şi executa în natură obligaţia. pag. iar încasarea daunelor cominatorii de către creditor.380-381 3 Constantin Stătescu. în ipoteza în care debitorul nu şi-a executat în natură obligaţia. pag. 303. pag. Obligaţii.

336 2 Liviu Pop.2 Condiţia existenţei prejudiciului rezultă din dispoziţiile art. Cluj – Napoca. 10. • existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului. executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. 235.4.7. Condiţiile răspunderii contractuale Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea. op. Vinovăţia debitorului 1 Mihail Eliescu. pag.339 . pag. op.. faptă care constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei asumate. astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul dintre aspectele posibile ale executării obligaţiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilă executarea în natură. prin neexecutarea prestaţiei sau prestaţiilor la care s-a îndatorat. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor Pornind de la definiţia executării indirecte a obligaţiilor rezultă că aceasta are natura juridică a unei răspunderi civile care poate fi . Contractul şi răspunderea civilă . în raport de izvorul obligaţiei. când legea fixează drept despăgubire dobânda legală). Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului. Ed. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului. cit. În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală. în cazul obligaţiilor care au ca obiect sume de bani. iar răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaţiilor.Ioan Albu. În măsura în care nu există prejudiciu.5. Condiţiile acordării de despăgubiri 10.2. Prejudiciul Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială. efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual. Dacia.1 Din analiza textelor Codului civil.. împreună cu despăgubirile. • vinovăţia debitorului. Liviu Pop. 1082 Cod civil potrivit căruia debitorul datorează daune – interese „ de se cuvine”.. cit. 10. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului. pag.3. cu excepţia situaţiilor în care întinderea prejudiciului este stabilită de lege( de exemplu. 10.1.86 10. pag.5. Drept civil. rezultă că pentru existenţa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: • fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de debitor. 1994. contractuală sau delictuală. op. acţiunea creditorului având ca obiect plata despăgubirilor urmează să fie respinsă ca fiind lipsită de interes. cit.5.

creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşit de debitor prin care s-a încălcat obligaţia.87 Vinovăţia debitorului reprezintă latura subiectivă a faptei debitorului. dacă obligaţia constă în a da sau a face. Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei se datorează cazului fortuit. 10.2 Cod civil – punerea în întârziere convenţională). 10841086 Cod civil: la stabilirea despăgubirilor.interese la obligaţiile ce au ca obiect sume de bani.1 Potrivit art. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri2: în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legală – art. nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat. instanţa de judecată va avea în vedere atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza. pag. op.385-386 . 1079 pct.6. cit. Evaluarea judiciară Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanţa de judecată este reglementată de art. pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaţia(art.349 Florin Ciutacu. forţei majore sau vinovăţiei creditorului. 3 şi art. distingem următoarele situaţii: • în cazul obligaţiilor de a nu face. În cazul art. cât timp debitorul nu dovedeşte executarea. cit. op. Cristian Jora. când obligaţia.. Corneliu Bîrsan. 1079 pct. pentru a-şi produce efectele. prin care ele pretinde executarea obligaţiei de către debitor. punerea în întârziere trebuie să îmbrace una din următoarele forme: • notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti. în sensul că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare. neexecutarea obligaţiei este imputabilă debitorului. 1079 Cod civil. pag. 1 Cod civil). până la proba contrară. executarea cu întârziere a obligaţiei îi este imputabilă.1. creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei. • cererea de chemare în judecată a debitorului.6. 1072 Cod civil). iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă. 1079 alin 1 Cod civil. cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice sau a apei. 10. În principiu. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte juridice: de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese moratorii. care ţine loc de daune. în cazul obligaţiilor continue. când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art. Referitor la proba acestei condiţii..5. • în cazul obligaţiilor de a da şi a face. Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului. în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. ca efect al punerii în întârziere. 1081 Cod civil). Evaluarea despăgubirilor 10. de câte ori legea face să curgă de drept dobânda. 1 2 Constantin Stătescu. din acest moment creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-interese compensatorii.3. 1079 pct. riscul se strămută asupra debitorului. când obligaţia constă în a da un bun individual determinat. prin natura sa. debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului său.

82 . 6/2000. pag.6. op. ca orice contract.455. Toma Mircea. aprobată cu modificări prin Legea nr. pag. 9/2000. Secţia civilă.” Dobânzile legale1 pentru obligaţii băneşti sunt stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. Ed. Astfel. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. Stabilirea nivelului dobânzii legale în lumina reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr. op. pag. Discuţii în legătură cu dobânda legală. Având o natură convenţională. 2000. nr. Florin Ciutacu. 2 Liviu Pop. pag.03. pag. 5/1999. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă. de societate. cit. decizia nr.6. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. afară de cazurile în care . 10. dobânda curge de drept. 206. Corneliu Bîrsan. op. 365/2002. astfel încât instanţa nu este chemată să-l determine ea printr-o apreciere proprie.Filipescu. care se prevalează de clauza penală..2 Clauza penală prezintă următoarele caractere juridice: • este o convenţie accesorie. în lumina noilor reglementări . • este obligatorie între părţi. ci urmează doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condiţiile stipulate prin contract. pag. Ion P. Andrei I.388 3 Tribunalul Suprem..2.28-31. • este datorată numai atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri. pag.. op.. stabilită pentru întârzierea executării obligaţiei de restituire a sumei împrumutate. Pompil Drăghici. Regimul juridic al dobânzilor în contractul de împrumut din perspectiva noilor reglementări cuprinse în O.347. Repertoriu de practică judiciară…. debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct. pag. Teoria generală a obligaţiilor . 625/14. Drept civil.Filipescu.3. 10/2002. Clauza penală este definită ca fiind acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării. executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. Constantin Stătescu. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. op. să facă dovada prejudiciului suferit. cit. • are valoare practică deoarece fixează anticipat valoarea prejudiciului.88 în principiu.1984. conform art. Alin Iuliana Ţuca. precum şi a Legii nr. afară de regulile speciale în materie de comerţ. Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei clauze numită clauză penală. „la obligaţiile care de obiect o sumă oarecare. 356/2002. de fidejusiune. în Ioan Mihuţă. în „Dreptul” nr. Ion Dogaru.. Bucureşti. în „Juridica” nr. Evaluarea convenţională Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin convenţia părţilor.3 În practică. Aceasta înseamnă că instanţa nu poate pretinde creditorului obligaţiei. după lege. cit. cit. 1 Gheorghe Chivu. 10.44-49. care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Argument. clauza penală este menită să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul. Corneliu – Liviu Popescu.357. pag. cit. Evaluarea legală Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligaţii având ca obiect o sumă de bani. 1088 Cod civil.348.3-16. instanţele au reţinută că „ penalităţile stipulate de părţi în contractul de împrumut au caracterul unei clauze penale. în „Dreptul” nr. 9/2000 .G. 9/2000. pag.. Cristian Jora. 422/2002.

43 . 3154/1999..”4 4 Curtea de Apel Bucureşti. pag. deoarece daunele – interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda.. Secţia a IV-a civilă. decizia civilă nr. în Culegere….89 Această clauză este interzisă în contractele de împrumut . 1088 Cod civil. aşa cum rezultă din dispoziţiile art. care este echivalentul pentru lipsa folosinţei banilor.

în „Revista Română de Drept” nr.3. pag. • să intenteze acţiunea revocatorie – pauliană -. care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. op. afară de acelea care ăi sunt exclusiv personale. creditorii pot exercita toate drepturile şi toate acţiunile debitorului lor. cit. Popescu. cit. 974 Cod civil. • să ceară luarea unor măsuri conservatorii. op. cu privire la bunuri din patrimoniu sau de partaj. acţiunea oblică a fost definită ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să şi le exercite.1. Măsurile conservatorii În temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari. Domeniul de aplicare 1 2 Constantin Stătescu. 9-12/1989.90 CAPITOLUL 11 DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. • să intenteze acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie -..97 . Consideraţii generale Debitorul răspunde pentru obligaţiile asumate cu întregul său patrimoniu.1.2. Corneliu Bîrsan. 3) dreptul de interveni în procesele debitorului. mobile şi imobile. care se numesc măsuri conservatorii sau acte conservatorii: 1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului. 11. „oricine este obligat personal este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. Petre Anca. 4) dreptul de a formula acţiunea în declararea simulaţiei. Definiţie Potrivit art. Examen teoretic şi practic refertor la acţiunea oblică şi acţiunea pauliană . Acţiunea oblică este acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său. prezente şi viitoare. 11. Acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie – 11. 363 Tudor R.3 11. 344 3 Eugeniu Safta – Romano.” Creditorii chirografari au următoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului: • să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului. 2) cererea de efectuare a inscripţiei sau transcripţiei imobiliare. 1718 Cod civil.3.3. pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de către debitor. dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. pag. pag.2.. pentru a evita insolvabilitatea debitorului.1 Într-o altă formulare. pentru ca acestea să nu fie făcute cu viclenie pentru vătămarea drepturilor creditorului. au la îndemână mijloace juridice destinate să asigure conservarea patrimoniului debitorului. Potrivit art.2 Acţiunea oblică se mai numeşte şi indirectă sau subrogatorie deoarece este exercitată de creditor în numele debitorului.

1.412-413. În practică.3. Sub aspectul naturii juridice.3. cum ar fi.2. cum ar fi. Bucureşti. pag.4.4. fără ca nici unul dintre ei să nu se poată opune unei asemenea acţiuni”2. dreptul de abitaţie. Costin. cit. dreptul de uz.S. dreptul la pensia de întreţinere. Secţia civilă. creditorul poate exercita pe calea acţiunii oblice toate drepturile şi acţiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului. Pompil Drăghici. • creditorul nu poate exercita acţiunile şi drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv şi strict personal.4. Domeniul de aplicare 1 Liviu Pop. 11. Corneliu Bîrsan. cu motivarea că „acţiunea de ieşire din indiviziune nu este exclusiv personală a debitorului. Lumina Lex. decizia nr. va putea să opună acestuia toate apărările şi excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi debitorului. pe anul 1983. 364-365. 11.3. bunul asupra căruia exista dreptul care era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului. • creanţa creditorului trebuie să fie certă lichidă şi exigibilă.475 2 Tribunalul Suprem.. Mircea C. acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine. op. 11. pag. 11. I.06. • creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile. Dicţionar de drept civil. op. Ion Dogaru. creatorul său fiind pretorul Paulus.1983.91 În principiu. vol. Constantin Stătescu. Definiţie şi natură juridică Acţiunea revocatorie sau pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.60 . acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului său. care implică o apreciere din partea titularului lor. 39 3 Mircea N. pag. pag. în Culegere de decizii ale T.4. Costin. ceea ce produce următoarele efecte: • pârâtul pe care creditorul îl acţionează în judecată. deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înţeleg acele drepturi a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor. cu următoarele excepţii:1 • creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare şi nici nu au dreptul să încheie acte de dispoziţie. Condiţiile intentării Pentru intentarea acţiunii oblice se cer întrunite următoarele condiţii: • debitorul să fie inactiv. Ed. Acţiunea revocatorie – pauliană – 11. • în cazul admiterii acţiunii. 1405/30. ceea ce nu este cazul cu privire la acţiunea de partaj care aparţine deopotrivă tuturor coindivizarilor. 1997. Efectele acţiunii oblice Creditorul exercită acţiunea oblică în locul şi în numele debitorului.. de exemplu. instanţele au reţinut că acţiunea de partaj poate fi intentată pe calea acţiunii oblice.. cit. de exemplu. op.3 Acţiunea revocatorie se mai numeşte şi acţiune pauliană. • creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea (de exemplu. pag. cit. deoarece originea sa se află în dreptul roman. debitorul este insolvabil).

de natură să determine sau să mărească insolvabilitatea debitorului. Repertoriu de practică. decizia nr. Prin urmare.1983.4. 11. 891/14. determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia. iar în cazul actelor cu titlu oneros. astfel.4. În practica judiciară s-a reţinut că „ pentru admiterea acţiunii pauliene. decizia nr. precum şi a prejudiciului şi conivenţei frauduloase dintre debitor şi terţul achizitor. în Ioan Mihuţă.04. dovedit fraudulos. lichidă şi exigibilă. 82 Tribunalul Suprem. Condiţiile intentării Exercitarea de către creditor a acţiunii pauliene se poate face dacă sunt întrunite următoarele condiţii: • existenţa unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului. va fi inopozabil creditorului. pag. constând în micşorarea gajului general.S pe anul 1983.2 11. domeniul de aplicare al acţiunii pauliene este acelaşi cu al acţiunii oblice. Secţia civilă.”1 Prejudicierea creditorului se apreciază avându-se în vedere faptul dacă prin actul respectiv s-a micşorat patrimoniul debitorului. terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.3. Terţul dobânditor al bunului poate să păstreze bunul oferind o sumă de bani creditorului pentru satisfacerea creanţei sale.4. Efectele acţiunii revocatorii În cazul admiterii acţiunii pauliene. în Culegere de decizii ale T. 1 2 Tribunalul Suprem. Acţiunea pauliană îşi produce efectele numai faţă de creditorul care a intentat o astfel de acţiune. secţia civilă. acel act nu poate fi prejudiciabil şi nici fraudulos pentru creditor. prin care debitorul a înstrăinat bunul unui terţ. va putea urmări bunul.02. 257/5. actul atacat.92 În principiu. creditorul nu va putea să ceară anularea unui act de vânzare – cumpărare încheiat anterior creanţei sale. • creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat. creditorul trebuie să facă dovada unei creanţe certe. • creanţa trebuie să fie certă. care. pag. lichide şi exigibile. deoarece dacă este ulterioară.1984. nu şi faţă de ceilalţi creditori ai debitorului. care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenţa creanţei şi că a achiziţionat bunul urmăribil tocmai pentru a zădărnici încasarea ei. anterioare actului pe care îl atacă. 42 .

capacitate şi cauză. obiect.1 Cu alte cuvinte.377 .2. creanţa trece în patrimoniul cesionarului. până la momentul notificării sau acceptării. Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care cesiunea de creanţă s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit.3. • pentru opozabilitatea faţă de terţi. cesiunea de creanţă îşi produce efectele numai de la data notificării sau a acceptării cesiunii de către debitor.1. cesiunea de creanţă este o convenţie încheiată între cedent (cel care transmite creanţa) şi cesionar (cel care dobândeşte creanţa) prin care primul substituie în locul său pe al doilea. . cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei. indiferent de preţul pe care l-a plătit. debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului. • în principiu. cu excepţia creanţelor incesibile (de exemplu. cit. 12. 1402 – 1404 Cod civil. pag. Efectele cesiunii de creanţă între părţi Ca efect al cesiunii de creanţă. Efectele cesiunii de creanţă 12.1. dar creanţele pot fi cesionate şi prin contract de schimb sau contract de donaţie.1. devine creditor în locul cedentului. • pentru încheierea sa valabilă nu se cere consimţământul debitorului. orice creanţă poate forma obiectul unei cesiuni.93 CAPITOLUL 12 MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR 12. Dacă cesiunea s-a făcut printr-un contract cu titlu oneros. 1 Constantin Stătescu. între părţi. Condiţiile cesiunii de creanţă Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • toate condiţiile de validitate ale unui contract referitoare la consimţământ. Corneliu Bîrsan.debitorul cedat. 12.creditorii cedentului.1. acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanţe. • contractul de cesiune este un contract consensual.1. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi În materia cesiunii de creanţă sunt terţi: . .Definiţie şi reglementare Cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane.1.1.. op. Cesiunea de creanţă 12. care . 1391 – 1398 şi art.2. în materia vânzării.prin transfer. cu excepţia cazului când reprezintă o donaţie şi trebuie să se încheie în formă autentică.3. Cesiunea de creanţă este reglementată de art. În consecinţă.3. cesiunea trebuie să fie notificată debitorului sau să fie acceptată de debitor printr-un act în formă autentică. Faţă de terţi.1. 12. pensia de întreţinere).

2. 1106 – 1109 posibilitatea ca o plată să se facă şi prin subrogare (înlocuire). fără a fi necesar acordul de voinţă al părţilor. care era terţ faţă de raportul iniţial dintre creditor şi debitor.3. creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. care poate fi de două feluri: .94 În situaţia în care există mai mulţi cesionari. 1 2 Liviu Pop. Lumina Lex. Teoria generală a obligaţiilor. dobândind un imobil ipotecat.. pag. op. plăteşte creditorul ipotecar. 464 . c) în folosul celui care. plătind datoria debitorului. va deveni terţ faţă de ceilalţi cesionari.2. . d) în folosul moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar şi plăteşte din patrimoniul său un creditor al moştenirii.2.1. cit.1 12. Prin cesiunea de creanţă. op.381 3 Liviu Pop. pag. Sunt obligaţi împreună cu altul: codebitorii solidari.3. 1108 Cod civil. un creditor chirografar plăteşte unui creditor ipotecar şi se subrogă în drepturile acestuia. Reglementare Codul civil a prevăzut în art. Definiţie Subrogaţia este acel mod de transmitere a obligaţiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional cu o altă persoană care. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei.2. Corneliu Bîrsan. 12. acela care îl notifică primul pe debitorul cedat. Potrivit art. plăteşte altui creditor ce are preferinţă. subrogaţie convenţională. Ed.subrogaţie convenţională consimţită de debitor. pag.. sau obţine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un înscris autentic. are interes să o plătească.subrogaţie convenţională consimţită de creditor. cit. b) în folosul celui care. 462 Constantin Stătescu. De exemplu.2. caz în care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plăteşte (solvens). 2000.2. codebitorii obligaţiilor indivizibile şi fidejusorii între ei. subrogaţia poate fi: • • subrogaţie legală.2 12. devine creditor ale acestuia din urmă.1. 12. fiind el însuşi creditor al aceluiaşi debitor. cu intenţia de a evita urmărirea silită a bunului. mai ales atunci când cesiunea este cu titlu gratuit. dobândind toate drepturile creditorului plătit. Felurile subrogaţiei În funcţie de izvorul său. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12. Subrogaţia legală Subrogaţia legală operează prin efectul legii. în acele situaţii prevăzute de Codul civil şi în materie de asigurare. subrogaţia legală există în următoarele cazuri:3 a) în folosul celui care . Bucureşti.

iar. • în actul de împrumut trebuie să se menţioneze expres suma care se împrumută pentru plata datoriei. subrogând terţul împrumutător în drepturile creditorului iniţial. • chitanţa să aibă dată certă. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. 1 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: • pentru a opera nu se cere consimţământul debitorului ci doar al creditorului iniţial.2. • această subrogaţie nu presupune consimţământul creditorului. 5 12. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. b) Subrogaţia consimţită de debitor Subrogaţia consimţită de debitor se realizează prin acordul de voinţă intervenit între debitor şi un terţ. ceea ce înseamnă că atât contractul de împrumut cât şi chitanţa de plată a datoriei trebuie să se încheie în formă autentică. • dacă creditorul refuză plata. 1107 pct. Subrogaţia convenţională a) Subrogaţia consimţită de creditor Subrogaţia consimţită de creditor se realizează prin acordul de voinţă realizat.95 Conform art. la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă. debitorul are la îndemână oferta reală urmată de consemnaţiune. 61/2005 4.382 . 562/30. op.. Împotriva debitorului terţul poate să intenteze şi acţiuni proprii în temeiul contractului de mandat. 4 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.Monitorul Oficial” nr. 2 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: • este un act juridic solemn. Corneliu Bîrsan.2. în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. de la care debitorul de împrumută pentru a plăti creditorului. 1107 pct. în limitele obligaţiei acestuia (a asigurătorului). Efectele subrogaţiei Indiferent de izvorul său. pag. 12. 22 alin. în limitele indemnizaţiei plătite.3. precum şi garanţiile creanţei şi poate să exercite toate drepturile şi acţiunile împotriva debitorului. 1 din Legea nr. • în chitanţa de plată a datoriei să se precizeze că aceasta s-a plătit cu suma împrumutată. • trebuie să fie expresă..06. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 61/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. dacă era în vigoare o asigurare obligatorie de răspundere civilă penru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asăgurătorului de răspundere civilă. cit. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România a fost publicată în . cu excepţia asigurărilor de persoane.2005 5 Constantin Stătescu. asigurătorul este subrogat. în mod expres. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. între creditor şi terţul care plăteşte datoria debitorului. gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără justă cauză.4.2. • trebuie să se producă concomitent cu plata. efectul principal al subrogaţiei este acela că subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit.

care să înlocuiască obligaţia veche. care să se stingă prin novaţie. 2. cum ar fi părţile. convine cu înstrăinătorul să păstreze preţul cu titlu de împrumut. fără a se cere acordul debitorului iniţial. Felurile novaţiei 13. precum şi următoarele condiţii speciale: 1. Novaţia subiectivă Novaţia subiectivă este acea formă a novaţiei care se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaţiei iniţiale. . ceea ce prepune că debitorul va fi liberat faţă de vechiul creditor şi obligat faţă de noul creditor.2.1. animus novandi.1.2. obiectul sau cauza. prin acordul părţilor să se nască o obligaţie nouă. 13. Novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se obligă faţă de creditor să plătească datoria. intenţia părţilor de a nova.2. Schimbarea obiectului obligaţiei se realizează atunci când părţile convin ca obiectul obligaţiei să-l reprezinte nu o sumă de bani ci o altă prestaţie. obligaţia nouă să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie. debitor al preţului. 3. Definiţie Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă.1.96 Subrogaţia operează numai în măsura plăţii efectuate.1. valabilă. iar în caz de plată parţială va opera proporţional cu suma plăătită. Schimbarea cauzei obligaţiei intervine atunci când dobânditorul unui bun.1. 4.1.1. Novaţia obiectivă Novaţia obiectivă este acea formă a novaţiei care se produce între creditorul şi debitorul iniţial. Novaţia 13. să existe o obligaţie veche valabilă.1. 13. CAPITOLUL 13 MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13.3. 13.2. Condiţiile novaţiei Novaţia presupune întrunirea tuturor condiţiilor de validitate ale contractelor. Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului iniţial cu un nou creditor. prin schimbarea în raportul juridic obligaţional a obiectului sau cauzei obligaţiei vechi.

. delegantul şi delegatul. Definiţie Delegaţia este actul juridic prin care un debitor. 127 . în Ioan Mihuţă.2. 2.387 . se adaugă un nou raport obligaţional celui preexistent. novaţia produce următoarele efecte: • stinge obligaţia veche. numită delegat.1. 1 Tribunalul Suprem. aduce creditorului său. care are caracter contractual fiind rezultatul voinţei părţilor.2.97 Referitor la condiţiile novaţiei..129 2 Liviu Pop. 1136/11.2. numit delegatar. op. 2000.3 13. stinge obligaţia veche şi o înlocuieşte cu o obligaţie nouă. în practica judiciară s-a reţinut faptul că „potrivit art. în Buletinul Jurisprudenţei. care se obligă alături sau în locul delegantului. pag. iar novaţiei îi sunt necesare îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege pentru încheierea contractelor. 13. Secţia civilă. Lumina Lex. cit. pag. 81. Bucureşti.în cazul delegaţiei imperfecte. op. 177/11.1. decizia nr. pag. pag. 470 3 Constantin Stătescu. astfel: . Efectele delegaţiei Efectele delegaţiei sunt diferite. consimţământul unei alte persoane. 13.1999. această formă de delegaţie se confundă cu novaţia prin schimbare de debitor. Repertoriu de practică judiciară…. cit. faţă de care rămâne obligat delegatul. alături de el sau în locul lui. Delegaţia 13. Efectele novaţiei Indiferent de felul ei. .02. Curtea de Apel Cluj. Secţia civilă. având doi debitori.2.1981. decizia nr. novaţia nu se prezumă. pe delegat.06. delegaţie imperfectă – atunci când delegatarul nu consimte la liberarea delegantului.4. Felurile delegaţiei Delegaţia este de două feluri: 1. voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act.”1 13. 1130 Cod civil. ceea ce înseamnă că delegantul va fi liberat faţă de creditor.2 Delegaţia a mai fost definită şi ca fiind o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. după cum ne vom afla în prezenţa delegaţiei perfecte sau imperfecte. Ed. iar acesta va mai avea un debitor. astfel că delegantul nu este liberat faţă de delegatar. delegaţie perfectă – atunci când delegatarul îl acceptă pe delegat ca debitor şi-l liberează pe delegant. • dă naştere unei noi obligaţii.3.în cazul delegaţiei perfecte. împreună cu toate garanţiile sale. numit delegant.2. Corneliu Bîrsan.

b) moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului: remiterea de datorie. prin care obligaţiile se sting până la concurenţa celei mai mici. cit. Definiţie şi reglementare Compensaţia este acel mod de stingere specific obligaţiilor reciproce. 405-406. darea în plată. 1143 – 1153 Cod civil. nu i se poate opune compensaţia.. cit.488. op. creditor şi debitor una faţă de cealaltă.98 CAPITOLUL 14 MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR Potrivit art. 1 2 Liviu Pop.. • nulitatea şi rezoluţiunea desfiinţează chiar raportul juridic obligaţional. în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt. pag.1. Domeniul de aplicare Potrivit dispoziţiilor art. cit. pierirea lucrului. op. Popescu. 1091 Cod civil. pag. Modurile de stingere a obligaţiilor se clasifică în funcţie de mai multe criterii: 1.când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar. obligaţiile se sting prin plată.. confuziunea. pag. imposibilitatea fortuită de executare. în acelaşi timp. compensaţie.393 Tudor R. Corneliu Bîrsan. b)moduri de stingere a obligaţiilor care nu implică manifestarea de voinţă a părţilor: imposibilitatea fortuită de executare şi confuziunea. celui care ia fost luat bunul.2. 14. întrucât nimeni nu poate să-şi facă singur dreptate.1. pag. chiar dacă este debitorul persoanei care şi-a însuşit bunul. pag. 2. op. op. Liviu Pop. prin efectul realizării condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie.. cit. confuziune. 473 -474.După rolul voinţei părţilor în încetarea raportului obligaţional: a)moduri voluntare de stingere a obligaţiilor care presupun manifestarea de voinţă a părţilor: remiterea de datorie şi compensaţia convenţională. Constantin Stătescu. Corneliu Bîrsan. Constantin Stătescu. cu următoarele excepţii: . prin anulare sau resciziune. op. în doctrină1 au fost formulate următoarele critici: • novaţia este un mod de transformare a obligaţiilor.2 Reglementarea generală a compensaţiei este dată de dispoziţiile art. 1147 Cod civil.După cum stingerea obligaţiei a dus sau nu la realizarea creanţei creditorului: a) moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului: compensaţia. remitere voluntară.395 .1. compensaţia este un mod de stingere a oricăror obligaţii contractuale sau extracontractuale.. Analizând textul menţionat. Compensaţia 14. cit. • prescripţia extinctivă duce la stingerea dreptului la acţiune în sens material.1. Petre Anca. 14. novaţie.

1.când creanţa este insesizabilă.99 . conform art. fără a fi nevoie de acordul părţilor sau de o hotărâre judecătorească. în art.3. Constantin Stătescu. 1145 Cod civil. pronunţată de instanţa de judecată la cererea unuia dintre creditorii reciproci. întrucât compensaţia legală nu este posibilă atunci când obiectul obligaţiei reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferită. • creanţele să fie certe. hotărâre prin care se dispune stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. adică a unor bunuri fungibile care au fost date în depozit şi au fost consumate de depozitar. 14. Compensaţia judecătorească Compensaţia judecătorească este acea formă a compensaţiei care operează în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. Compensaţia legală Compensaţia legală este acea formă de compensaţie care operează în temeiul legii.3. 1144 prevede că această formă de compensaţie operează „chiar şi când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta. Compensaţia convenţională Compensaţia convenţională este acea formă de compensaţie care operează prin convenţia părţilor. Definiţie 1 Liviu Pop. op. precum şi garanţiile şi accesoriile acestora.. 14.3.4. Corneliu Bîrsan.3. 14. Confuziunea 14.1.1.2. fiecare având atât calitatea de debitor cât şi calitatea de creditor. convenţională şi judecătorească. depozitarul trebuie să restituie bunul primit în depozit. 14. op.2. 14. lichide şi exigibile. adică să existe între aceleaşi persoane. de exemplu cazul pensiei de întreţinere. 489 – 490. determinate în întinderea lor şi să fi ajuns la scadenţă. În cazul compensaţiei judecătoreşti efectele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus compensarea.1. adică să neîndoielnice.1.. compensaţia poate fi de trei feluri: legală. pag. . cit. cit.când se pretinde restituirea unui depozit neregulat. cum este. Felurile compensaţiei În funcţie de izvorul său.” Pentru existenţa compensaţiei legale se cer îndeplinite următoarele condiţii1 • obligaţiile să fie reciproce.3. 14. Dacă între părţile compensaţiei există două sau mai multe datorii reciproce şi compensabile.389 . atunci când nu sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale.1.2. Efectele compensaţiei Compensaţia stinge creanţele reciproce. în cauză sunt incidente regulile aplicabile în materie de imputaţie a plăţii. • creanţele să aibă ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani sau bunuri fungibile.1. pag. Codul civil.388 .

op. În raporturile dintre persoanele fizice. pag. de a primi o altă prestaţie în locul celei la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional. Efectele dării în plată Principalul efect al dării în plată constă în stingerea obligaţiei ca şi plata.509 3 Constantin Stătescu. cit. Darea în plată se aseamănă cu novaţia prin schimbare de obiect. Darea în plată 14.2.3. Ion Dogaru. cit.2 14. cit. la propunerea debitorului.. Definiţie şi reglementare Remiterea de datorie este renunţarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanţa pe care o are împotriva debitorului său. confuziunea apare în materia succesiunii. În cazul obligaţiei solidare. dar se şi deosebeşte de aceasta deoarece darea în plată are loc odată cu plata şi îl liberează pe debitor de executarea obligaţiei.1. fără a putea să profite şi celorlalţi codebitori.492 Ion Dogaru. pag. 14. dacă confuziunea se produce între creditor şi unul dintre codebitorii solidari. Definiţie Darea în plată este definită ca fiind acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în acceptarea de către creditor.4. atunci când succesiunea este acceptată pur şi simplu. Pompil Drăghici. existând între persoane fizice sau persoane juridice. Florin Ciutacu. Corneliu Bârsa.3. pentru că altfel nu se va mai produce efectul dării în plată. 14.. Condiţia care se cere este ca cel ce dă în plată să fie proprietarul lucrului prestat în locul celui ce trebuia prestat. 14. Remiterea de datorie 14.2. Cristian Jora. Pompil Drăghici. Domeniul de aplicare Confuziunea se aplică tuturor obligaţiilor de natură contractuală sau extracontractuală.4... op.2. Efectele confuziunii Confuziunea stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale.. op. 401. pag. creanţa nu se stinge decât pentru partea codebitorului solidar. În raporturile dintre persoanele juridice. op.1.2. 435 . pag. op.1100 Cod civil. pag. cit. Potrivit art.100 Confuziunea este acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de creditor şi de debitor al aceleiaşi obligaţii. confuziunea operează în cazul în care două persoane juridice între care există un raport obligaţional se reorganizează prin comasare sau divizare.3.3 1 2 Liviu Pop.3. pentru a opera acest mod de stingere a obligaţiilor este necesar consimţământul creditorului. cit. 509.1 14.

Proba remiterii de datorie În legătură cu proba remiterii de datorie. caz în care constituie un legat de liberaţiune. op.2. 15. 4 Liviu Pop. care poate avea loc şi printr-un testament. la dreptul său de creanţă. 14. care este un înscris autentic sau copia legalizată a unei hotărâri judecătoreşti. operează o prezumţie absolută de liberare a debitorului. Efectele remiterii de datorie În cazul remiterii de datorie. din cauză de forţă majorăAcest mod de stingere a obligaţiei este reglementat în art.4.4 Remiterea de datorie este reglementată în art. remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului. Imposibilitatea fortuită de executare 14. în sensul că nu trebuie să îmbrace forma autentică. ca şi cum ar fi fost executată. obligaţia se stinge. 492 . în cauză sunt aplicabile regulile de drept comun în materie de probă a actelor juridice. prezumţia de liberare a debitorului este relativă. 14.1. cu consimţământul debitorului. Definiţie şi reglementare Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor este un mod de stingere a obligaţiei care operează datorită faptului că debitorul este în imposibilitate absolută de executare a prestaţiei pe care o datorează. • în situaţia în care creditorul remite debitorului originalul titlului constatator al creanţei sale. Condiţiile remiterii de datorie Remiterea de datorie este o convenţie care. cit.5. Domeniul de aplicare Imposibilitatea fortuită de executare este un mod de stingere a obligaţiilor propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de predare a unui bun individual determinat. pentru a fi valabilă..4. 1138 Cod civil au fost instituite prezumţii de liberare a debitorului: • în cazul în care creditorul înmânează debitorului originalul titlului constatator al creanţei.2. care este un înscris sub semnătură privată. presupune manifestarea de voinţă a ambelor părţi.101 Într-o altă formulare. împreună cu toate accesoriile sale. conform regulii genera non pereunt.4. ea constituie o donaţie indirectă şi este supusă tuturor regulilor acesteia. 14.5. Dacă remiterea de datorie s-a făcut printr-un act între vii.4. 14. 1156 Cod civil. investită cu formulă executorie. pag. Prin acest mod nu se sting obligaţiile de a da sau de a preda bunuri generice. 1138 – 1142 Cod civil. precum şi obligaţiilor de a face care implică un fapt personal ala debitorului.3. iar prin art.5. cu excepţia formei autentice.

nu se stinge dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră.5. din cauză de forţă majoră. cit. cu excepţia cazului în care debitorul va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la creditor. cu excepţia acelor cazuri în care debitorul şi-a asumat expres răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră. 14.102 De la această regulă există următoarele excepţii1: • obligaţia nu se stinge dacă în momentul pierii lucrului. 1 Liviu Pop.3. debitorul era pus în întârziere. • obligaţia de a restitui un bun sustras ori luat pr nedrept. Efectele imposibilităţii fortuite de executare Imposibilitatea fortuită de executare stinge obligaţia împreună cu garanţiile şi accesoriile sale. în cazul în care i l-ar fi transmis sau predat.. pag.494 . op. debitorul urmând să execute obligaţia prin echivalent.

adică acel termen care amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. pluralitatea de obiecte. până la împlinirea lui. 2005.1. cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.Clasificare În funcţie de efectul său: 1. care reprezintă regula. adică acel termen care amână exerciţiul dreptului subiectiv şi obligaţiei corelative până la împlinirea lui. Universul Juridic. după caz. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere.188 . Termenul 15.termen suspensiv. 2. De exemplu. în materia contractului de depozit.1. În raport de aceste considerente există : 1. pag. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.103 CAPITOLUL 15 OBLIGAŢIILE COMPLEXE Caracterul complex al obligaţiei poate să rezulte din: 1. termen în favoarea ambelor părţi.1 15.2. 15. De exemplu. termen în favoarea debitorului. termenul la care trebuie restituită suma împrumutată.189. Bucureşti. 3. termen în favoarea creditorului.1.Definiţie Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare până la care este amânată începerea sau. termenul este stipulat în favoarea deponentului.1. 8/2004. 2. 3.1. Gheorghe Beleiu.1.. pluralitatea de subiecte. pag. obligaţii afectate de termen sau condiţie. obligaţii alternative şi facultative. Subiectele dreptului civil.1. de exemplu. În funcţie de izvorul său: 1. afectarea de modalităţi: 2. 2. Introducere în dreptul civil. Drept civil român. solidare şi indivizibile. obligaţii divizibile.1. cit. cum sunt. 1 Gabriel Boroi. de exemplu termenele stabilite într-un contract sinalagmatic. În funcţie de beneficiarul termenului: 1.termen legal.termen extinctiv. Ed. data morţii credirentierului într-un contract de rentă viageră. 3. op. stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor corelative.

respectiv termenul stabilit prin convenţia părţilor. Termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative.4.” Un asemenea termen se numeşte termen de graţie şi este acordat de instanţa de judecată atunci când obligaţia scadentă nu a fost executată de debitor. a cărui împlinire este sigură dar nu se cunoaşte momentul când se va produce acest lucru. termen a cărui împlinire este cunoscută din momentul naşterii raportului juridic obligaţional. iar art. Astfel la împlinirea termenului încetează efectele raportului juridic obligaţional. Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei ci numai exigibilitatea acesteia. adică termenul acordat de instanţa de judecată debitorului. iar când termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părţi. creditorul nu poate intenta acţiunea oblică sau acţiunea pauliană.termen cert. 2. judecătorul va prescrie un termen de plată după împrejurări.teremen incert.1. Termenul de graţie Potrivit art. • înainte de împlinirea termenului. el face o plată valabilă. Efectele termenului În legătură cu efectele termenului prezintă interes distincţia dintre termenul suspensiv şi termenul extinctiv. prevede că „ dacă însă s-a stipulat numai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când va avea mezii ( mijloace). • de la data împlinirii termenului suspensiv începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune. 1583 Cod civil. Termenul de graţie împiedică executarea silită.1.104 2.5. 15. la beneficiul acestuia.3. 1582 Cod civil „ nefiind de fapt teremenul restituţiunii. echivalentă cu renunţarea la beneficiul termenului. cu excepţia cazului în care părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV. • până la împlinirea termenului. • până la scadenţă (împlinirea termenului) nu curge termenul de prescripţie. 1583 Cod civil. creditorul poate lua măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului său. 15.1. numit şi termen de graţie. prin acordul lor. Caracteristica acestui termen o constituie faptul că se acordă de instanţa de judecată numai în favoarea debitorului. dar nu împiedică compensaţia. ele pot renunţa.termen judiciar. creditorul nu poate opune debitorului compensaţia. 3. • înainte de împlinirea termenului. cu următoarele consecinţe: • dacă debitorul execută obligaţia sa înainte de termen. obligaţia nu va mai fi o obligaţie afectată de modalităţi ci va deveni o obligaţie pură şi simplă. . Renunţarea la termen Partea în folosul căreia a fost prevăzut poate renunţa la beneficiul termenului. 15. conform art. judecătorul poate să dea împrumutatului un termen potrivit împrejurărilor”. Dacă se renunţă la beneficiul termenului. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau nu a datei împlinirii sale: 1.1.termen convenţional. fără a se cere şi consimţământul creditorului.1.1.

op. potrivit art. După cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului: 1. cu condiţia că.1 15. obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă este nulă (art.1.2. După cum condiţia constă în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului: 1 2 Gh. op. cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa. dacă voi fi transferat la Timişoara. Condiţia 15. 192 De la casus . de exemplu: „ îţi donez casa mea. 15. cit.2. condiţie mixtă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa uneia din părţi. 185.1. Decăderea din beneficiul termenului are natura juridică a unei sancţiuni care produce aceleaşi efecte ca şi renunţarea la termen. indiferent dacă are sau nu o vină în producerea ei..1.întâmplare . 1010 Cod civil) deoarece o asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga. nici într-aceea a debitorului.1. condiţie potestativă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa unei din părţi. condiţie suspensivă – de a cărei îndeplinire depinde naşterea raportului juridic obligaţional. Decăderea din beneficiul termenului Potrivit art. dacă vreau”. condiţie cazuală2 – când realizarea evenimentului depinde de hazard. 1 Cod civil. de exemplu: „ îţi vând autoturismul dacă mă voi muta la Timişoara”. condiţie pur potestativă – a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei dintre părţi. când nu este nici în puterea creditorului. Definiţie Ca modalitate a actului juridic. Clasificare În funcţie de efectele pe care le produce: 1. • debitorul micşorează garanţiile pe care le-a adus creditorului.. Gabriel Boroi. 3. dacă părinţii îmi vor dărui un alt autoturism de ziua mea”.6.105 15. condiţie rezolutorie – a cărei îndeplinire desfiinţează retroactiv raportul juridic obligaţional.1. dacă voi fi transferat la Timişoara”. dispune că donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui.2. Beleiu. 2. de exemplu: „ îţi vând casa proprietatea mea. condiţie potestativă simplă – acea condiţie a cărei realizare depinde atât de voinţa uneia din părţi. 1025 Cod civil. 2. cât şi de voinţa unei alte persoane determinate (art. iar această micşorare îi este imputabilă. de exemplu: „îţi vând autoturismul meu. art. cât şi de un fapt exterior sau voinţa unei persoane nedeterminate. cit. pag. 1007 Cod civil). Condiţia potestativă este de mai multe feluri: 1. pag. 1005 Cod civil.2. 2. vânzarea se va desfiinţa”.1. 825 alin. decăderea din beneficiul termenului apare în următoarele cazuri: • debitorul ajunge în starea de insolvabilitate. de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) actului juridic civil. de exemplu: „îţi vând autoturismul. De exemplu. condiţia este un eveniment viitor şi sigur ca realizare.

cit. poate să ceară restituirea ei în temeiul plăţii nedatorate. 1 Ion P. Liviu Pop. cit. nu mai este considerată o plată nedatorată şi nu va mai putea fi restituită. iar creditorul poate să ceară executarea obligaţiei. Liviu Pop. cu următoarele consecinţe juridice: • debitorul trebuie să-şi execute obligaţia.106 1. în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei. cit.. 2. pag. 391 . respectiv: • termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai la data realizării condiţiei. suportă riscul pierii bunului în calitate de proprietar – res perit domino. op. • dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. pag. • în acest interval de timp nu curge termenul de prescripţie extinctivă.. Corneliu Bîrsan. pag. 412 – 413. Corneliu Bîrsan. op.. • actele de administrare făcute de înstrăinător înainte de realizarea condiţiei rămân valabile. cit. în mod retroactiv.3. Efectele condiţiei Potrivit sistemului Codului civil. Filipescu.. • drepturile sub condiţie transmise înainte de îndeplinirea acesteia sunt valabile De la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei îndeplinite există şi excepţii.391 2 Ion P. Eveniente conditione ( atunci când s-a realizat condiţia) se consideră că obligaţia îşi produce efectele retroactiv. Filipescu. pag. Andrei I. Efectele condiţiei rezolutorii2 Pendente conditione Până la îndeplinirea condiţiei raportul juridic obligaţional este considerat pur şi simplu. pag. Ion Dogaru. în principiu.2. 413 – 414. op. Filipescu.. 255 – 256. 256 – 257. op. cu următoarele consecinţe juridice: • creditorul nu poate pretinde executarea obligaţiei de către debitor. Pompil Drăghici. condiţie pozitivă – acea condiţie care afectează raprotul juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează se se îndeplinească. op. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă nu voi fi transferat la Timişoara”. • riscurile produse înainte de realizarea condiţiei sunt în sarcina înstrăinătorului.1. cit. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă voi fi transferat la Timişoara”. 387 – 388. • dobânditorul va culege fructele numai din momentul îndeplinirii condiţiei. 15. pag. ci data la care a luat naştere raportul juridic obligaţional.. Constantin Stătescu. condiţie negativă – acea condiţie care afectează existenţa raportului juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează să nu se îndeplinească. • nici una dintre părţile raportului juridic obligaţional nu poate invoca compensaţia. • dacă debitorul execută prestaţia. 388. op. pag. Efectele condiţiei suspensive1 Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul naşterii raportului juridic obligaţional şi momentul realizării condiţiei). Constantin Stătescu. tot sub condiţie rezolutorie. • dobânditorul sun condiţie rezolutorie a unui bun individual determinat.. Andrei I. 390 . cit. op. cit. se consideră că obligaţia nu există. cit. pag. op. Filipescu. Pompil Drăghici. cu următoarele consecinţe juridice: • plata efectuată până la îndeplinirea condiţiei. Ion Dogaru.. efectele condiţiei se produc.

Sarcina nu afectează existenţa raportului juridic obligaţional. De la regula retroactivităţii efectelor condiţiei rezolutorii există următoarele excepţii: • riscurile produse înainte de îndeplinirea condiţiei sunt suportate de dobânditorul sub condiţie rezolutorie. 15. cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestaţii determinate. Petre Anca.. deoarece până atunci nu se cunoaşte care dintre obiecte va intra în patrimoniul creditorului. cit. Constantin Stătescu.2.2. pag. 15. impusă de dispunător gratificatului în contractele cu titlu gratuit. • fructele culese de dobânditorul bunului rămân în proprietatea acestuia. 15.4.2. dar prin convenţia părţilor i se dă dreptul să se libereze şi prin darea unei sume de bani.Pluralitatea de obiecte Obligaţia cu o pluralitate de obiecte se caracterizează prin faptul că debitorul datorează mau multe prestaţii. Renee Sanilevici. În raport de intenţia părţilor. la alegerea uneia din părţi. op. 371. Condiţia şi sarcina Sarcina este o obligaţie de a da. Obligaţiile plurale 15.2. ci stabileşte o obligaţie pentru una dintre părţi. 1027 Cod civil).. Obligaţia se transformă într-o obligaţie pură şi simplă atunci când unul din obiectele obligaţiei alternative devine imposibil de executat.107 Eveniente conditione Întrucât condiţia se realizează. executarea unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei. op. dintre care.1. pag. Obligaţia facultativă Obligaţia este facultativă când debitorul se obligă la o singură prestaţie.2.1 De exemplu. 1 Tudor R. • actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile.000. iar de caz de neexecutare creditorul va putea să ceară executarea obligaţiei. dacă debitorul datorează cumulativ toate prestaţiile la care s-a obligat. cit.415 .1..1. se datorează 100. indiferent din ce cauză. op.1. cit.000 lei sau un autoturism. debitorul are obligaţia de a da un autoturism. pag. obligaţia se desfiinţează retroactiv. obligaţia produce efecte ca şi cum ar fi pură şi simplă. cu un singur obiect şi se va stinge prin executarea tuturor prestaţiilor. De exemplu. a face sau a nu face ceva. cu următoarele consecinţe juridice: • părţile trebuie să restituie prestaţiile efectuate. În cazul obligaţiei de a da .264. dar poate să aparţină şi creditorului. Obligaţia alternativă Obligaţia alternativă este acea obligaţie al cărei obiect constă în două sau mau multe prestaţii. Popescu. Corneliu Bîrsan. 15.2. însă numai dacă există stipulaţie expresă în acest sens (art.1. Alegerea prestaţiei ce urmează să fie executată aparţine debitorului. dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite în momentul alegerii. • drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinţează retroactiv.

Creditorul poate să ceară numai executarea prestaţiei principale. cit. debitorul va fi liberat. 1034 – 1056 Cod civil şi fac parte din categorii obligaţiilor indivizibile. numărul acestora depinde de numărul creditorilor sau debitorilor. cesiunea de creanţă şi novaţia făcute de către unul din creditori cu privire la dreptul de creanţă sunt inopozabile celorlalţi creditori (art. iar obligaţia se stinge.1 Obligaţia poate fi conjunctă din momentul naşterii sale sau ca efect al morţii creditorului sau debitorului.4 Obligaţiile solidare sunt reglementate de art. prin punerea sa în întârziere. • remiterea de datorie. Solidaritatea poate fi de două feluri: 1. ceea ce produce următoarele efecte juridice2: • dacă sunt mai mulţi debitori. fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea lui de creanţă. solidaritate activă. op.. cit. Pluralitatea de subiecte 15.108 În cazul obligaţiei facultative există o singură prestaţie ca obiect al obligaţiei. Corneliu Bîrsan. darea în plată.2. Obligaţiile solidare Obligaţia plurală solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului. dreptul de creanţă şi datoria se divid în atâtea părţi câţi creditori sau debitori sunt în raportul obligaţional. atunci când există doi sau mai mulţi debitori.. 2 şi 3 Cod civil). op. • punerea în întârziere a debitorului şi întreruperea prescripţiei faţă de unul din debitori nu produce efecte în raport cu ceilalţi debitori. fiecare este ţinut şi poate fi urmărit numai pentru plata părţii sale din datorie. 2.. iar fiecare debitor este obligat să execute numai partea sa de datorie. 395 Brînduşa Ştefănescu. pag. • plata de către un debitor a părţii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalţi debitori. • întreruperea prescripţiei faţă de un debitor. efectuată de unul dintre creditori nu profită şi celorlalţi creditori.2. 1 2 Liviu Pop. cit. Fiind mai multe raporturi obligaţionale. 1064 alin. dar există o pluralitate de prestaţii în privinţa posibilităţii de a plăti.. atunci când există doi sau mai mulţi creditori.2. 397 4 Constantin Stătescu. 15.2. pag.418 . solidaritate pasivă. • dacă sunt mai mulţi creditori. pag.2. iar dacă obiectul obligaţiei piere din caz fortuit sau de forţă majoră.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte între care creanţa şi datoria se divid de plin drept.2. care lasă mai mulţi moştenitori între care obligaţia se împarte. Existând o pluralitate de subiecte. cit. Raluca Dimitriu. op. 369 3 Liviu Pop. Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanţă.2. op. • insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor.3 15. deoarece ceilalaţi codebitori nu răspund pentru partea celui devenit insolvabil. pag.

cit. efectele punerii în întârziere profită tuturor creditorilor solidari. În raporturile dintre creditorii solidari.. debitorul nu poate face plata decât acestuia. dacă debitorul a fost pus în întârziere de către oricare dintre creditori. 376-377. fiecare dintre ei este îndreptăţit să ceară debitorului comun plata întregii datorii. cât timp debitorul nu a fost chemat în judecată de un creditor solidar. 1036 Cod civil). potrivit căruia „ creditorul solidar reprezintă pe ceilalţi cocreditori. ci numai pentru partea care-i aparţine. iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori. existând mai mulţi creditori. Popescu. Filipescu. „ obligaţia este solidară din partea debitorilor când toţi s-au obligat la acelaşi lucru. op.109 Solidaritatea activă Potrivit art. în măsura în care este favorabilă creditorului urmăritor.1039 Cod civil. un singur creditor nu poate face acte de dispoziţie – novaţie. Petre Anca. remiterea de datorie făcută de unul din creditorii solidari liberează pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art. 4. remitere de datorie. Solidaritatea pasivă Potrivit art. 3. iar încasarea creanţei în totalitate este posibilă în virtutea reprezentării celorlalţi creditori.” Din definiţia legală a solidarităţii pasive (între debitori) rezultă că obligaţia solidară pasivă este acea obligaţie cu mai mulţi debitori care dă dreptul creditorului să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei. astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate şi că plata făcută de unul dintre debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor. Din aplicarea acestui principiu rezultă următoarele efecte:2 1. în toate actele care pot avea de efect conservarea creanţei. efectele obligaţiei solidare sunt guvernate de principiul înscris în art. debitorul comun este liberat de datorie faţă de toţi creditorii săi solidari. 5. pag. . obligaţia solidară produce următoarele efecte1: 1. Andrei I. 1035 alin. 6. 1 2 Ion P. 1034 Cod civil).” Aceasta înseamnă că fiecare creditor solidar nu este titularul creanţei în integralitatea ei. 1038 Cod civil. 3..” Din definiţia prezentată rezultă că în cazul solidarităţii active. 2. fiecare creditor adre dreptul să pretindă şi să primească plata integrală a creanţei. ceea ce înseamnă că solidaritatea activă îşi are izvorul în convenţia părţilor sau în testament. daunele moratorii cerute de un creditor profită şi celorlalţi creditori. 2. oricare dintre creditorii solidari ai aceleiaşi creanţe poate să ceară plata integrală a datoriei şi să dea chitanţă liberatorie debitorului (art. dare în plată – cu privire la întreaga creanţă fără consimţământul celorlalţi creditori. 1035 Cod civil). 1034 Cod civil „ obligaţia este solidară între mai mulţi creditori. 4. când titlul creanţei dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanţei şi când plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor.Filipescu. întreruperea prescripţiei făcută de unul dintre creditori profită tuturor (art. În sistemul Codului civil nu este reglementată solidaritatea activă. debitorul poate plăti oricăruia din creditorii solidari (art. cit. iar plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor (art. hotărârea judecătorească obţinută de un creditor profită şi celorlalţi creditori. 262 Tudor R. op. pag. dacă debitorul a fost chemat în judecată de un creditor solidar. 1 Cod civil). În raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul comun . 1034 Cod civil).

raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. care profită tuturor debitorilor solidari. 1044 Cod civil). 1 Cod civil. 1045 Cod civil). 4. 1483 Cod civil prevede: „ dacă în curs de 10 ani. cauzele de nulitate relativă şi nulitate absolută. precum şi excepţii personale. 3 şi 11 din Decretul nr. 918 alin.raporturile dintre codebitori. 1047 alin. Plata făcută de debitorul solidar liberează pe toţi debitorii faţă de creditorul comun (art. un prejudiciu. codebitorul solidar împotriva căruia creditorul a intentat acţiune poate să opună acestuia excepţii comune. conform art. 2. nu se prezumă. din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului. unul ori altul se dărâmă în tot sau în parte. în comun. iar izvorul său este voinţa părţilor şi legea. antreprenorul şi arhitectul răspund solidar pentru dărâmarea construcţiei din cauza unui viciu al acesteia sau al terenului pe care construcţia este situată. . Excepţiile comune sunt următoarele: 1. cei care au cauzat. din culpa unuia dintre debitori angajează răspunderea tuturor codebitorilor (art. În cadrul acestor raporturi. care au acelaşi mandatar. 1003 Cod civil prevede: ”când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane. 1039 – 1056 Cod civil.110 Această formă de obligaţie plurală este reglementată în art. număraţi din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru asemănător. afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare dintre ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat” 4 Art. mandanţii. executorii testamentari ai aceleiaşi succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile încredinţate3. 1039 Cod civil). 1551 Cod civil dispune: „ când mai multe persoane. 1041 Cod civil. sunt ţinuţi să răspundă solidar pentru toate efectele mandatului2. sau ameninţă învederat dărâmarea. cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. În raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. Codul civil reglementează următoarele cazuri de solidaritate pasivă: 1. 2 Cod civil prevede:” ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat. • întreruperea prescripţiei extinctive faţă de unul dintre codebitori are efect faţă de toţi codebitorii solidari ( art. întreprinzătorul şi arhitectul rămân răspunzători de daune” . care îi profită numai lui. prin fapta lor ilicită. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. obligaţia solidară. ceea ce implică dreptul creditorului a de a urmări fiecare debitor pentru prestaţia care formează obiectul obligaţiei. • pierirea lucrului care formează obiectul prestaţiei. Reprezentând o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei. Solidaritatea pasivă produce două categorii de efecte: . efectul principal al solidarităţii pasive este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime. 3 Cod civil). Potrivit art. solidaritatea pasivă produce şi următoarele efecte secundare: • punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faţă de toţi codebitorii solidari (art. 1 Art. fiecare din ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului” 3 Art. 1046 Cod civil). în materie civilă. aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire” 2 Art. au numit un mandatar. 3. ci trebuie să fie stipulată expres. răspund solidar faţă de victimă1. 1044 alin. • curgerea de dobânzi făcută de creditor împotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobânzilor faţă de toţi codebitorii solidari ( art. pentru o afacere comună. 4.

care pot fi invocate numai de un codebitor solidar şi îi profită numai celui care le-a invocat. 1062 – 1065 Cod civil. plata se împarte în mod egal între debitori. Dacă debitorul solidar.3. op.. nici intelectuale”. nici materiale. 2. modalităţile (termen sau condiţie) consimţite numai în raport cu un debitor solidar. sunt următoarele: 1. modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă ( de exemplu. datorită naturii obiectului sau convenţiei părţilor.. nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive. pag. Pompli Drăghici. cit. Indivizibilitatea pasivă are ca efect principal faptul că fiecare dintre codebitori poate fi obligat să execute în întregime prestaţia datorată. Solidaritatea pasivă încetează prin următoarele moduri2: 1. 406-407 3 Renee Sanilevici. solidaritatea pasivă produce următoarele efecte: • efectul principal constă în faptul că ori de câte ori numai unul dintre debitori plăteşte întreaga datorie. • de regulă. iar conform art. 1052 Cod civil prevede că „ obligaţia solidară în privinţa creditorului de împarte de drept între debitori: fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai pentru partea sa” 2 Ion Dogaru. fără a fi denaturat. 1058 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă când obiectul este divizibil. 1 Art. caz în care datoria se divide între moştenitori proporţional cu partea de moştenire primită.2. • debitorul care a plătit se va întoarce împotriva celorlalţi solicitând restituirea părţii lor de datorie. pag. prestaţia executată de împarte de plin drept şi trebuie suportată de fiecare debitor1.272 . 2.111 2. sau moştenitorul acestuia. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorilor solidari pentru partea fiecăruia dintre ei. renunţarea la solidaritate. 1057 – 1059 şi art. 15. cauzele de stingere a obligaţiei. Indivizibilitatea activă se produce ca urmare a morţii creditorului unei creanţe cu un obiect indivizibil şi are ca principal efect faptul că fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrală a prestaţiei. toţi debitorii s-au obligat sub condiţie suspensivă şi invocă neîndeplinirea acesteia). op. Obligaţiile indivizibile sunt reglementate în art. 1057 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă atunci când obiectul ei. nu se poate face părţi. a plătit în întregime prestaţia datorată. În raporturile dintre codebitorii solidari. Excepţiile personale. dar părţile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate”. Obligaţiile indivizibile Obligaţia este indivizibilă dacă.3 Potrivit art. existenţa unei cauze de nulitate relativă numai în raport cu un debitor solidar. cit. Plata făcută oricăruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor. decesul unuia dintre codebitorii solidari. 3.

24-25 3 Nelu Anghel. Ed. şi nu să-şi mărească în mod fraudulos insolvabilitatea în dauna creditorilor săi). Actele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc patrimoniul său sunt opozabile de la naşterea creanţei până la urmărirea bunurilor. Creditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi în literatura de specialitate 3 creditori chirografari. în principiu. Drept civil. Cu alte cuvinte. mobile şi imobile. deoarece acesta poate fi supus. Academiei.13 . Mona Maria Pivniceru. numite “garanţii”. or. Garanţiile creditorului. Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depăşirea activului de către pasiv. Bucureşti. aşa cum şi câte sunt la data executării silite. O altă opinie4 a fost exprimată în sensul că creditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj general care priveşte. Ed. pag. 72 4 Corneliu Bîrsan. Asigurarea executării unei obligaţii se înfăptuieşte şi pe calea garantării ei. prezente şi viitoare”.. Maria Gaiţă. atâta timp cât creditorii nu au procedat la realizarea creanţei lor şi cu condiţia ca debitorul să fie de bună credinţă. în această ordine de idei. sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere.112 CAPITOLUL 16 GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16.cit. Lumina Lex. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor Se cunoaşte că scopul final al asumării oricărei obligaţii îl constituie executarea acesteia întocmai cum a fost angajată. ceea ce impietează asupra capacităţii debitorului de a-şi executa la timp şi în mod corespunzător datoriile ce-i incumbă. 1970. conform art. fără a fi îngrădit în acţiunile sale. iar nu bunurile concrete care îl compun. pe calea acţiunii pauliene.pag. modificării de-a lungul existenţei sale (debitorul poate dispune liber de bunurile sale.975 Cod civil. pe cale judecătorească. pag. pag. creditorul diligent poate şi ar trebui să ia măsurile corespunzătoare prin care să preîntâmpine riscul insolvabilităţii debitorului. Institutul European.1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. 49 Victor Zlătescu. În sistemele de drept. Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor în temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului. Iaşi. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. Elena Loredana Anghel. Garantarea executării obligaţiilor se poate realiza prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale2. op. obiectul dreptului de gaj al creditorilor chirografari îl constituie însuşi patrimoniul debitorului.1. 1997. Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale . privită ca măsură constituită în acest scop1. indiferent de modificările petrecute în patrimoniul debitorului de la data naşterii creanţei (bunurile prezente) şi până la momentul executării creanţei (bunurile viitoare). dreptul de gaj general al creditorilor chirografari 1 2 Victor Zlătescu. obligaţia este garantată prin diverse instrumente juridice accesorii. În această ordine de idei. Bucureşti. Drepturile reale. conform art. totalitatea bunurilor debitorului. în virtutea dinamismului său. 2001.

în subsidiar. All Beck. de exemplu. dincolo de limitele dreptului de gaj general şi în plus faţă de acest drept. Curs selectiv. înglobează pe lângă garanţiile propriu-zise şi alte instituţii juridice precum: arvuna. conform art. pag. întrucât nu înlătură riscul insolvabilităţii debitorului.înlăturarea egalităţii dintre creditori. dreptul de gaj general conferă creditorilor o serie de prerogative. după caz. în sens larg (lato sensu).” 4. fie 2. în caz de neexecutare din partea debitorului. ei pot cere înfiinţarea unui sechestru asigurător. c) posibilitatea de a cere.204 Ion Dogaru. prin chiar garanţia respectivă. pag. altele decât gajul general. Drept procesual civil. să execute obligaţia debitorului în cazul în care el nu o face de bunăvoie2. op.. fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori. de regulă.518 3 Constantin Stătescu.113 reprezintă cea mai generală garanţie pentru executarea obligaţiilor şi în acelaşi timp şi cea mai puţin eficace. care se obligă. Pe cale de consecinţă. nu conferă posibilitatea îndestulării creditorului cu preferinţă faţă de alţi creditori ai aceluiaşi debitor şi nici nu conferă posibilitatea urmăririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele. să urmărească pe o altă persoană. fie în posibilitatea ca. pe calea acţiunii pauliene. constând. conform căreia “garanţie. 2003.974 Cod civil) creditorului de a introduce acţiunea oblică sau subrogatorie pentru a înlătura neglijenţa debitorului în exercitarea propriilor sale drepturi. fapt ce generează următoarea situaţie: în cazul în care sumele obţinute în urma procedurii executării silite nu sunt suficient de acoperitoare pentru satisfacerea în întregime a tuturor creanţelor. pag.519 ... asigurându-se astfel posibilitatea de realizare efectivă a executării silite (prin echivalent sau. unul sau unii dintre aceştia fiind puşi. Corneliu Bîrsan. Gabriel Boroi.975 Cod civil. garanţiile pot fi definite ca fiind “acele mijloace juridice care. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. Pompil Drăghici. op. după cum am amintit şi mai sus.< Prin analogie> se înţelege <proporţional cu valoarea creanţelor respective>. Ed. Mijloacele juridice speciale s-au născut din nevoia imperioasă de a evita sau de a reduce o dată în plus riscul insolvabilităţii debitorilor.398 4 Ion Dogaru. op. Tot astfel s-a încercat conturarea unei accepţiuni în sens larg a aceleiaşi noţiuni. întărindu-le astfel poziţia în cadrul circuitului juridic la care participă.cit. într-o opinie3 se consideră că. care s-a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului”. solidaritatea. În legătură cu ineficienţa gajului general ar mai trebui amintit că el conferă poziţie de egalitate tuturor creditorilor din categoria celor chirografari. precum: a) dreptul de lua măsuri de conservare în legătură cu un bun sau mai multe bunuri. acestea se vor imputa (deduce) proporţional asupra valorii creanţelor. pe cale judecătorească. Astfel. conform art. purtând asupra patrimoniului unei alte persoane decât debitorul. în natură) în situaţia obţinerii unui titlu executoriu1. Pompil Drăghici. se poate ajunge la una din următoarele situaţii: 1. într-o situaţie privilegiată. d) posibilitatea de a trece la executarea silită asupra bunurilor debitorului. pag.1719 Cod civil-“bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi. cu precizarea că arvuna şi clauza penală nu sunt considerate garanţii propriu-zise pentru următoarele considerente: 1 2 Viorel Mihai Ciobanu. cit.cit. De asemenea. afară de cazul când există între creditori cauze legitime de preferinţă”. clauza penală. şi preţul lor se împarte între ei prin analogie. acesta constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului-pârât. Tot doctrinei de specialitate i-a revenit şi de această dată sarcina de a formula o definiţie noţiunii de “garanţie”. Bucureşti. prin garanţii. conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare. indivizibilitatea etc.adăugarea la gajul general existent a unui alt gaj general. în lipsa uneia legale. b) posibilitatea recunoscută de lege (art.

unele ipoteci etc. pag. conservă anumite bunuri mobile sau imobile ale debitorului în vederea executării silite a creanţei. creditorul obligându-se să-l retransmită proprietarului după ce acesta îşi va fi achitat integral şi în mod corespunzător obligaţia.114 în cazul convenirii unei arvune. unele ipoteci. modalităţi de asigurare a executării în natură a obligaţiei. ce se realizează prin faptul mobilizării tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului. egal cu valoarea bunurilor mobile de care dispune şi care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi ipotecate. Prima garanţie reală cunoscută la Roma a fost “ fiducia”. dacă executarea devine imposibilă pentru primitorul arvunei. fidejusorul a dobândit beneficiul de discuţiune. Funcţiile garanţiilor În doctrină. În timp ce unele garanţii sunt legale.Evoluţia garanţiilor În decursul anilor. acesta nu mai poate pretinde restituirea ei.1au fost reţinute două funcţii importante ale garanţiilor. Sub perioada dominaţiei împăratului Justinian. pag. care era de data aceasta un simplu detentor al bunului până la executarea obligaţiei. garanţie personală ce se putea constitui atât în cadrul. bunul nu mai trecea în proprietatea creditorului. ori. ca o specializare a fiduciei a apărut “pignus” sau “gajul”. dacă executarea obligaţiei nu a avut loc din vina celui ce a plătit-o. Garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligaţional principal. Garanţiile constituie. cel ce nu-şi execută obligaţia este ţinut la plata sumei prestabilite. Garanţiile reale fixează limita maximă a creditului pe care îl poate obţine o persoană. în timp ce.cit. Literatura de specialitate2 menţionează ipoteca printre primele garanţii cunoscute în Egiptul antic. fidejusiunea.. care presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun. nici una din cele două instituţii juridice nu adaugă ceva la dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său. 16. dintre garanţii. având o întrebuinţare frecventă. op. acesta o va restitui îndoit (art. Ulterior.cit. acţionând în virtutea legii (cauzele legale de preferinţă. 16.79 . .). cât şi pe cele imobile. Astfel.. op. în consecinţă.78 Nelu Anghel. “Depozitul asigurător” reprezintă a doua funcţie pe care o îndeplineşte numai gajul. prin care creditorul îşi asigură posibilitatea executării în natură a creanţei sale. fără a mai fi nevoie de vreo dovadă în acest sens din partea creditorului. deşi frecvenţa lor a fost în continuă schimbare. contribuind astfel la realizarea funcţiei de asigurare a creditorului şi implicit a creditului.). - 1 2 Nelu Anghel. O primă funcţie este aceea de asigurare a creditului. Elena Loredana Anghel.iar în cazul stipulării unei clauze penale.1298 Cod civil).3.2. La romani. gajul cu deposedare evită pericolul înstrăinării de către debitor a bunului gajat. făcând posibilă exercitarea privilegiului creditorului. altele se stabilesc prin acordul părţilor contractante (gajul. dreptul de retenţie etc. reprezentând echivalentul considerat că va fi încercat de creditor prin neexecutarea obligaţiei de către debitor. cât şi în afara unui proces. sistemul garanţiilor a rămas în linii mari acelaşi. Elena Loredana Anghel. care viza atât bunurile mobile. ceea ce îi conferea o situaţie deosebită de cea a debitorului solidar şi preferabilă acestuia. cea mai des uzitată garanţie însă era fidejusiunea.

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. Garanţiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul. care fie se adaugă celor existente. dreptul transporturilor). a devenit o piedică în calea desfăşurării raporturilor juridice. În economia capitalistă dezvoltată.Clasificarea garanţiilor Codul civil reglementează două feluri de garanţii: garanţii reale şi garanţii personale. ipoteca. prevederile Codului de procedură civilă privind ordinea de preferinţă a unor creanţe (art. de exemplu. O. conţinând o serie de prevederi în această materie: Titlul XIV intitulat “Despre fidejusiune (cauţiune)”. Astfel. ce încorporau anumite drepturi de creanţă. nr. Garanţiile reale sunt acele mijloace juridice care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumată de debitor. Legea reglementează o singură garanţie personală: fidejusiunea (cauţiunea). Titlul XVIII “Despre privilegii şi ipoteci”. astfel cum sunt reglementate de Legea nr.).54/1994 (cu menţiunea că ultimele două legi menţionate au ca domeniu de aplicare gestionarii angajaţi de agenţii economici şi autorităţile sau instituţiile publice) etc. În acest context.5. cu unele modificări de regim faţă de Codul civil (garanţiile reale mobiliare. Sunt garanţii reale: gajul. deoarece creditul imobiliar. Procesul de transformare a garanţiilor reale a continuat în timpul Revoluţiei franceze când s-a reglementat publicitatea ipotecilor prin transcripţiunea imobiliară. printr-un contract accesoriu. prin care s-a urmărit asigurarea evidenţei. Prevederile Codului civil. Titlul XV “Despre amanet (gajul)”. cum ar fi. Legea nr. preferinţele s-au îndreptat spre garanţiile mobiliare perfecţionate ( cauţiunea bancară. siguranţei şi opozabilităţii faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie. Ele se folosesc cu precădere. garanţia bancară autonomă). fapt ce a dus la apariţia titlurilor de credit. de exemplu. garanţiile imobiliare au dobândit o însemnătate deosebită faţă de cele mobiliare. 236 din 27 mai 1999 . 16. 1 Legea nr. dreptul comun în materie. 16. se aplică în coroborare cu dispoziţiile privind garanţiile şi cauzele de preferinţe prevăzute în diferite legi speciale: Legea nr. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. Garanţiile reale instituie în favoarea creditorului un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. garanţie specială de plată a unei cambii dată de un terţ).4. nr. extrem de oneros şi de formalist. se transmite şi se stinge dreptul real de ipotecă (sistem preluat în dreptul român prin numeroase articole ale vechiului cod de procedură civilă şi prin codul civil).115 În epoca feudală.Reglementarea legală a garanţiilor Codul civil constituie izvorul de bază al garanţiilor civile. Of. ori chiar aplicaţii noi ale garanţiilor cunoscute. bunurile mobile au devenit considerabil mai valoroase ca până în acel moment.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. forme specifice de garantare a creditelor. care la rândul lor trebuiau garantate (prin aval. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice a fost publicată în M. fie le modifică conţinutul. încă mai apar noi forme de garanţii. care instituie un regim unitar pentru garanţiile reale mobiliare.proc.G. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice1).civ.409 C. în special cauţiuni bancare. să achite acestuia datoria debitorului atunci când acesta nu o va plăti din proprie iniţiativă.22/1969 privind angajarea gestionarilor. garanţii specifice anumitor ramuri de drept (dreptul comerţului internaţional.

deducem că fidejusiunea este un contract accesoriu. în consecinţă regula de drept conform căreia “accesoriul urmează soarta principalului” sau accesorium sequitur principale). Teoria generală a obligaţiilor şi contracte speciale.1 Cod civil (“oricine poate să se facă fidejusore.6. se obligă faţă de un creditor să execute obligaţia debitorului. După cum am mai amintit. op. judecătorească şi convenţională2. Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic să garanteze obligaţia debitorului dintr-un contract principal. nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de fidejusiune. nici legea. Garanţii personale.6. numită fidejusor. se poate garanta nu numai debitorul principal. numită fidejusor. • fidejusorul garantează fie pe debitorul principal. prin care o persoană. cu solidaritatea 3. 1 V. neidentificându-se însă.116 privilegiul şi dreptul de retenţie ( debitum cum re iunctum) care constituie o garanţie reală imperfectă. a unui fidejusor. o funcţie asemănătoare fidejusiunii o au indivizibilitatea şi solidaritatea pasivă. Mai mult. Fidejusiunea sau cauţiunea este singura garanţie personală reglementată de Codul civil român. Faptul că atât indivizibilitatea.Neagu. aceasta deoarece în cele două cazuri menţionate legea sau instanţa judecătorească sunt cele care impun aducerea.1655 alin. în anumite situaţii date. legală şi judecătorească. fie chiar un fidejusor al acestuia. cu titlu gratuit. Teoria generală a obligaţiilor . conform art. Corneliu Birsan. la scadenţă. 1958. fără ordinea şi chiar fără ştiinţa acelui pentru care se obligă”). pag. încă de la începuturile sale. în conformitate cu care “cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte”. • fidejusiunea reprezintă acordul de voinţă intervenit între creditorul unei persoane şi o terţă persoană de contractul principal. nici vreo încheiere judecătorească. Menţionăm cu privire la această clasificare că primele două feluri de fidejusiune. În timp ce.2 ale aceluiaşi articol (“asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal. fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest contract iau naştere obligaţii numai în sarcina fidejusorului) şi accesoriu (contractul de fidejusiune are caracter accesoriu faţă de un alt contract principal.Academiei. În cele din urmă. p. fidejusiunea a fost considerată ca fiind legală. dar şi pentru fidejusorul acestuia”). P. nu contravin nicicum naturii juridice contractuale a fidejusiunii.. fără însă să-l indice sau să-l oblige într-un fel pe acesta. Fidejusiunea se aseamănă. 3 Ion Dogaru. Din dispoziţiile art. Fidejusiunea (cauţiunea) 16. aplicându-i-se.1652 Cod civil. • contractul de fidejusiune se încheie cu sau fără acordul ori cunoştinţa debitorului garantat sau a garantului personal al acestuia. 401.Demetrescu.1. Noţiunea şi felurile fidejusiunii. 1981. în conformitate cu dispoziţiile alin. pag. În funcţie de izvorul ei. atunci când acesta nu şi-ar executa-o. Bucureşti. Ed. 16. În sistemul nostru de drept. cât şi solidaritatea pasivă.279 Constantin Stătescu. includ în raportul obligaţional un alt debitor principal. ci şi fidejusorul însuşi al acestuia. chiar dacă nu are consimţământul acestuia şi chiar fără ca acesta din urmă să ştie. creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal. consensual şi unilataral. Curs de drept civil. fidejusiunea a fost cunoscută sub denumirea de “chezăşie”1. Tratat de drept civil.cit.523 2 . însă nu pot fi considerate drept garanţii propriu-zise. Pompil Drăghici. Iaşi. Instituţia juridică pe care o analizăm prezintă următoarele trăsături: • are natură contractuală. evită unele incoveniente ale fidejusiunii. la solidaritate.

1654 Cod civil. fidejusorul este numai un debitor accesoriu. cu excepţia cazului în care fidejusorul va înlătura prezumţia legală relativă. obligaţia fidejusorului subzistă până la pronunţarea hotărârii de anulare ori se consolidează prin confirmarea obligaţiei principale de partea în drept care fusese lezată în contractul iniţial.2. 302. Garantarea unei obligaţii nule absolut (de exemplu. obligat numai în subsidiar. pag. neputând fi supusă executării silite. care să se oblige faţă de unitatea bugetară că va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza gestionarul în cursul gestiunii. “însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte” este expresia codului civil. pentru ca însăşi fidejusiunea să existe şi să fie valabilă. prin care gestionarul debitor este obligat să aducă un garant.117 oricare dintre ei putând fi ţinut să execute întreaga datorie.B. “Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului.6. dovedind că el nu a cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal. respectiv condiţia suspensivă ca obligaţia principală să se nască. ceea ce înseamnă că fidejusorul nu s-ar putea regresa împotriva debitorului principal.535 Renee Sanilevici. Conţinutul şi întinderea obligaţiei fidejusorului nu pot fi mai mari decât ale debitorului. de exemplu. Un caz de fidejusiune judecătorească este cel reglementat de art. în acest caz. Ed. Fie legală. cit. pag. cum de pildă în cazul de minoritate”. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia prin fidejusiune poate fi garantată chiar şi o obligaţie naturală. dacă obligaţia principală se anulează pentru lipsa de capacitate a debitorului principal.Cantacuzino. instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni”. Elementele dreptului civil. care reglementează procedura încuviinţării unei execuţii vremelnice.art. Garantarea unei obligaţii viitoare impune fidejusiunii o modalitate. Cauţiunea ce întrece datoria sau care este contractată sub condiţii mai oneroase e validă numai până în măsura obligaţiei principale”.. dar există posibilitatea pentru fidejusor să garanteze numai pentru o parte a obligaţiei principale. să fie determinată sau determinabilă şi să fie valabil contractată. cu drept de regres împotriva celorlalţi. cu modificările ulterioare. instanţa poate cere reclamantului să aducă un fidejusor care să garanteze acoperirea pagubelor care s-ar produce-“instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului. obligaţia fidejusorului rămâne valabilă. fidejusiunea are un caracter convenţional. se poate face cineva fidejusorele unei obligaţii ce poate fi anulată în virtutea unei excepţii personale debitorului. În susţinerea acestei opinii. ceea ce înseamnă că. 22/1969 privind angajarea gestionarilor. Fidejusiunea este legală. când hotărârea se va referi la bunuri. Dispoziţiile art. Caracterele juridice ale fidejusiunii 1 2 M. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. amintim dispoziţiile art. cu condiţia ca cel ce garantează să cunoască natura obligaţiei1. . nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase. cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădita în întârziere. pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenţiei de fidejusiune.1653 alin. să existe. în acest caz. 279 Cod procedură civilă. în cazul fidejusiunii. Facem precizarea că obligaţia naturală este lipsită de sancţiune. numai că. 16. op. 1921. în cazul prevăzut de art. Bucureşti. care este garantată. Poate fi însă numai pentru o parte a datoriei şi sub condiţii mai puţin grele. o obligaţie contractată sub o condiţie potestativă din partea celui care se obligă . Caracterul contractual al fidejusiunii va fi păstrat în ambele situaţii. Accesorium sequitur principale impune ca obligaţia principală.1010 Cod civil) este ea însăşi nulă absolut. După cum sancţiunea nulităţii relative a obligaţiei principale atrage după sine anularea obligaţiei fidejusorului. 10 din Legea nr. fie judecătorească.2 Cod civil prevăd: “Cu toate acestea.Cartea Românească. deoarece "nimeni nu poate deveni garant-fidejusor în afara voinţei sale"2.

Totodată.1666 Cod civil “când mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie. să rezulte cu claritate din contract. Astfel. fiecare din ele poate fi ţinută pentru întreaga datorie.în conformitate cu prevederile art. forma scrisă se cere numai pentru a se putea face dovada contractului în caz de litigiu. De asemenea. Nimic nu împiedică însă ca părţile să convină o anumită contraprestaţie în favoarea fidejusorului. de exemplu. Conexiunea dintre cele două contracte explică atât efectele fidejusiunii în raport cu obligaţia principală. Potrivit art. O prevede expres art. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”. După cum. pag. 1999. fapt ce ar da contractului un caracter oneros. în sensul că fidejusiunea va putea exista şi atunci când obligaţia principală este anulabilă în virtutea unei excepţii personale a debitorului cum ar fi. Aceasta regulă are însă o excepţie. 1 Cod civil). Nu este necesară îndeplinirea unor formalităţi pentru a lua naştere în mod valabil. 21 . Fidejusiunea nu poate fi mai mare decât datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase (art. contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care durează atât timp cât durează şi contractul principal. Curtea de Apel Iaşi. Ea nu poate exista în absenţa unei asemenea obligaţii. Art. De asemenea. în situaţia în care mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor. s-a stabilit că "Fidejusiunea este un contract accesoriu şi subsidiar în temeiul căruia garantul se obligă faţă de creditor la executarea obligaţiei de care este ţinut debitorul"1. fidejusiunea nu este o liberalitate. şi nu de esenţa fidejusiunii. Consecinţele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple. Contractul de fidejusiune se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. fidejusiunea nu poate depăşi limitele în care s-a contractat. ce nu poate întrece datoria debitorului. chiar pentru depozit voluntar. Ca şi în cazul oricărui act juridic civil.1680 Cod civil prevede că “confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său. putând însă. per a contrario. fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile unei datorii. Deşi gratuită. fiecare din ele rămâne obligată pentru datoria întreagă”-. pentru cauză de minoritate (art. cât şi întinderea obligaţiei fidejusorului.118 Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt următoarele: a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii faţă de obligaţia principală în vederea garantării căreia se încheie.02. fidejusiunea va urma întotdeauna soarta obligaţiei principale. gratuitatea fiind de natura. sau prin act sub semnătură privată”. faţă de acelaşi creditor. Astfel. Secţia civilă. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă". art. prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. 1654 alin. în lipsa căreia obligaţia fidejusorului nu poate exista. să poarte asupra numai a unei părţi din obligaţia principală ori în condiţii mai puţin oneroase decât aceasta. 1657 Cod civil. c) Caracterul consensual al fidejusiunii. 1653 Cod civil). mai este necesar ca obligaţia principală să fie validă. decizia. Acesta rezultă din faptul că fidejusorul nu urmăreşte nici un avantaj patrimonial prin perfectarea contractului de fidejusiune. Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost reţinut şi în practica instanţelor judecătoreşti. nu se poate face decât sau prin act autentic. cu drept de regres ulterior faţă de ceilalţi fidejusori şi faţă de debitorul însuşi. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea să fie expresă.1191 Cod civil “dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. întrucât legea a statuat în favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa împotriva debitorului pe care-l garantează. conform art. b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune. nr. 1 Culegere de decizii pe anul 1999. 276/ 24. precum şi la cheltuielile ocazionate cu urmărirea silită.

cit. raporturi dintre fidejusor şi debitorul 1 2 Ion Dogaru.II. intuitu personae. alin.cit. Menţionăm că acestea sunt următoarele: • fidejusorul să fie solvabil. care este o convenţie şi în acelaşi timp un mod de transformare a obligaţiilor. ci este un debitor principal.6. “Spre acest finit” (în acest scop) nu se pot lua în consideraţie imobilele în litigiu.948 Cod civil) şi de formă ale oricărui contract. I. adică în situaţia în care fidejusiunea s-a contractat în considerarea calităţilor unei anumite persoane.art. trebuie să se dea un altul”. nici acelea situate la o aşa depărtare. Unele condiţii speciale se cer însă fidejusorului. ca la fidejusiune. consimţământ valabil exprimat de către părţi.Această condiţie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. Solvabilitatea unui garant se apreciază. vol. situare în spaţiu. fie în locul său1.4. cu excepţia cazului când părţile convin în mod expres aceasta (transformând contractul dintr-unul unilateral şi gratuit într-unul bilateral sau sinalagmatic şi oneros). Al. “în teritoriul jurisdicţional al tribunalului judeţean.1046 . prin care acesta din urmă se obligă fie alături de primul debitor. vom distinge între categoriile de raporturi juridice implicate de cauţiune: raporturi dintre creditor (creditor atât în raportul juridic obligaţional principal. 16. respectiv un alt debitor solvabil. a devenit apoi nesolvabil. op.1 Cod civil “Dacă fidejusorul. adică toate măsurile ce se impun în cadrul procedurii silite.1659 Cod civil. teza a doua a art. afară de cazul când datoria este mică sau afacerea este comercială. Efectele fidejusiunii. Din punct de vedere al condiţiilor de formă.6. • fidejusorul trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului judeţean în care urmează să se execute obligaţia. op.3. prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor.119 Fidejusiunea nu trebuie confundată însă cu delegaţia. Contractul de fidejusiune trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate de fond (capacitate de a contracta. Rosetti-Bălănescu. pag. Pentru analiza efectelor fidejusiunii. pag..497 C. numai după imobilele ce pot fi ipotecate. în condiţiile art.Hamangiu. 16. căpătat de creditor de bună-voie sau judecătoreşte. contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. obiect determinat şi cauză licită. care să posede avere îndestulă spre a garanta o obligaţie” cu cele ale art. încât să devină foarte dificile “lucrările executive asupră-le”. Băicoianu. Această regulă are şi o excepţie.Condiţiile de validitate ale fidejusiunii. nu şi pe creditor. Pompil Drăghici. la care trebuie să se dea”. Deosebirea constă în aceea că cel ce se obligădelegatul. d) Caracterul unilateral al fidejusiunii constă în faptul că fidejusiunea dă naştere la obligaţii doar în sarcina fidejusorului faţă de creditor. a fost exprimată în sensul că o persoană poate fi considerată solvabilă chiar şi în lipsa deţinerii de bunuri imobile2. Actul scris este necesar numai în ceea ce îl priveşte pe fidejusor. Creditorul nu-şi asumă nici o obligaţie. consacrată în alineatul 2 al aceluiaşi articol: “nu se aplică în singurul caz în care fidejusorul s-a dat numai în puterea unei convenţii. cât şi în raportul juridic accesoriu) şi fidejusor.1659 Cod civil“debitorul obligat a da siguranţă trebuie să prezinte o persoană capabilă de a contracta. prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoană”. aceasta fiind cerută de lege doar ad probationem. 1661.1660 Cod civil. respectiv obligaţie decurgând dintr-un act sau fapt comercial.nu este un debitor accesoriu.. O altă opinie.

fidejusorul apare ca un obligat personal. decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie-urmărire-. 2. Beneficiul de discuţie poate fi invocat numai de fidejusorul urmărit. pag. atunci fidejusorul nu mai este obligat. sunt reglementate prevederile art. op. în baza art. 2 Cod civil nu se iau în considerare bunurile deja ipotecate pentru “siguranţa” –garantarea. Dacă urmărirea împotriva debitorului principal s-a scontat cu îndestularea creditorului.datoriei sau care nu se mai găsesc în posesia debitorului). singură instanţa putând să înlăture această prezumţie pentru motive ce ar justifica întârzierea. îi conferă acestuia posibilitatea de a invoca beneficiul de discuţiune. 3. Excepţia beneficiului de discuţiune va putea fi invocată numai cu respectarea următoarelor condiţii: 1. în baza acestuia. Beneficiul de discuţiune constă în facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului să pornească mai întâi executarea împotriva debitorului şi apoi împotriva sa. în fond se contestă validitatea obligaţiei. dacă obligaţia principală a fost garantată de mai mulţi fidejusori. în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia. În raporturile sale cu creditorul. îl poate urmări direct. Faptul că obligaţia fidejusorului este una accesorie şi subsidiară. Pompil Drăghici. cu respectarea condiţiilor impuse de articolele 1662-1665 Cod civil. urmărirea împotriva acestuia va fi reluată. Raporturile dintre creditor şi fidejusor iau naştere în urma perfectării contractului de fidejusiune între cele două părţi. În acest sens. de exemplu.. bunurile să se afle în raza teritorială a tribunalului judeţean unde urmează a se face plata (conform prevederilor art.120 principal. afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu. Constituind un beneficiu instituit de lege în favoarea fidejusorului. Excepţia nu poate fi 1 Ion Dogaru. amână urmărirea fidejusorului de către creditor. acesta poate renunţa la el. efectul obligaţiei sale se regulează după principiile statornicite în privinţa datoriilor solidare”. precum şi raporturile dintre fidejusori între ei. dacă nu va fi îndestulat. Putem aprecia în această ordine de idei că beneficiul de discuţie suspendă.4. În cazul din urmă.1664 alin. potrivit art. să indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmărite şi să avanseze cheltuielile reclamate de urmărirea acestor bunuri.cit. reduce obligaţia fidejusorului proporţional cu valoarea creanţei satisfăcută de însuşi debitorul principal ori poate chiar stinge obligaţia acestuia. în caz contrar. garantul neputând opune beneficiul de discuţie pentru prima dată la instanţa de apel sau în recurs. creditorul se poate îndrepta împotriva fidejusorului. În caz contrar. 16. invocarea beneficiului să se facă până să se fi intrat în judecarea în fond a litigiului. fără a mai fi nevoie de urmărirea în prealabil a debitorului principal. 1662 Cod civil “Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului. sau s-a obligat solidar cu datornicul.530 . precum şi excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune. Invocarea acestui beneficiu pe cale de excepţie se poate face înainte de intrarea în dezbaterea fondului. beneficiul de diviziune.1.6. in limine litis. există prezumţia că fidejusorul a renunţat la acest beneficiu. până la soluţionarea excepţiei de către instanţă.1663 Cod civil: “creditorul nu este îndatorat să discute averea debitorului principal. iar în urma primelor apărări în fond debitorul principal a dobândit bunuri ce pot fi supuse urmăririi silite1 . 1664 alin. dacă garantul nu o cere de la cele dintâi lucrări îndreptate contra sa”. Raporturile dintre creditor şi fidejusor.1 Cod civil.

Diviziunea urmăririi nu are loc de drept. dar şi excepţiile personale care decurg din contractul de fidejusiune (excepţii privind validitatea contractului.1 Cod civil) ori dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii pasive între fidejusori.1668 Cod civil. 2.121 invocată de instanţă din oficiu. ci numai în raporturile dintre creditor si fidejusori. cele privind întinderea obligaţiei. cum ar fi: nulitatea relativă a obligaţiei principale pentru vicii de consimţământ sau pentru lipsa capacităţii de exerciţiu (art.1667 alin. nulitatea absolută a obligaţiei principale. în cazul fidejusiunii judecătoreşti. Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori. invocarea compensaţiei). conform art. . neinvocând beneficiul de discuţie. deşi. fidejusorul a renunţat la beneficiu. întrucât n-a renuntat la beneficiul diviziunii. ceea ce echivalează tot cu o renunţare la diviziune. Regula prevăzută de art. atunci nu mai poate fi răspunzător pentru aceasta”). care garantează pe acelaşi creditor şi aceeaşi datorie. ci este o excepţie de fond. acesta rămâne obligat în proporţia unei asemenea nesolvabilităţi. acest beneficiu nu mai este o excepţie dilatorie. care se răsfrâng şi asupra obligaţiei accesorii de garanţie a fidejusorului (ex. În următoarele situaţii. “dacă creditorul însuşi şi de bună voie a împărţit acţiunea sa. acţiunea creditorului nu a putut fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l urmărească mai întâi pe debitor. 1667 Cod civil stipulează că “cu toate acestea. 3. Potrivit dispoziţiilor art.1677 Cod civil “Garantul judecătoresc nu poate cere discuţia . Efectul invocării beneficiului de diviziune constă în aceea că datoria se fracţionează în tot atâtea părţi câţi fidejusori au garantat împreună pentru întreaga datorie. De asemenea.1678 Cod civil “cel ce s-a făcut garant numai pentru fidejusorul judecătoresc nu poate să ceară discuţia averii debitorului principal şi a fidejusorului”. Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportată de creditori. termene etc. fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal. unii din cauţionatori au fost nesolvabili”. fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. Beneficiul de diviziune În cazul existenţei mai multor fidejusori. fiecare din persoanele arătate în articolul precedent-cofidejusori-. Fidejusorul urmărit poate invoca beneficiul de diviziune. nu se va putea invoca beneficiul de discuţie: 1. Nu poate însă invoca excepţiile pur personale ale debitorului principal. Excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune Fidejusorul va putea opune creditorului atât excepţiile inerente obligaţiei principale.averii debitorului principal” şi art. Nici o dispoziţie legală nu interzice ca în cazul fidejusiunii legale sau judiciare fidejusorul să se poată invoca beneficiul de diviziune. însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”). caz în care se aplică regulile solidarităţii. De aceea. ci de către ceilalti cofidejusori. nu mai poate să se lepede de această diviziune. 1666 Cod civil este că fiecare fidejusor răspunde pentru întreaga datorie. dividă. şi pe ceilalţi cofidejusori (art. dacă însă nesolvabilitatea a supravenit după diviziune. Din punct de vedere al dreptului procesual civil.). poate cere ca creditorul să dividă mai întâi acţiunea sa şi să o reducă la proporţia fiecăruia. adică urmărirea să se împartă.: excepţia prescripţiei extinctive. beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă fidejusorul a renunţat la el (art.1681Cod civil potrivit cu care “garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei. ci numai atunci când este cerută. Dacă unii din garanţi erau nesolvabili în timpul în care unul din ei obţinuse diviziunea. mai înainte de timpul în care a primit-o.urmărirea. cele referitoare la condiţie.

Prin efectul subrogării. datornicul ar fi avut meziu (mijlocul) de a declara stinsă datoria sa.. garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamaţia pornită asupra-i. fără a-l încunoştiinţa pe debitorul principal care. Potrivit art. pierzând însă dreptul de regres împotriva debitorului principal. dobânda la această sumă. 1671 Cod civil. de regulă. Acţiunea în regres este deci divizibilă împotriva cofidejusorilor. cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea. fidejusorul ar putea opta însă şi pentru o acţiune personală care îşi are izvorul în gestiunea de afaceri. Acesta din urmă va putea cere doar partea fiecăruia. în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză sau fără just temei. fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit ( conform art. 1 Constantin Stătescu. Va funcţiona astfel solidaritatea între cofidejusori faţă de fidejusorul care a plătit datoria. îi rămâne însă dreptul de a cere înapoi de la creditor banii daţi”.122 16. .Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal Fidejusorul poate recupera. cât şi asupra dobânzilor şi a spezelor-cheltuielilor.2. op. la rândul lui. fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv plătite. chiar când datoria nu produce dobândă. efectuează a doua plată. În cel de-al doilea caz. 3 Cod civil “Subrogaţia se face de drept… în folosul aceluia care. de care se bucură creditorul. cu toate acestea. Primul caz prevăzut în cuprinsul articolului menţionat se face referire la două plăţi consecutive: o primă plată o efectuează fidejusorul. acţiunea personală prezintă avantajul că termenul de prescripţie curge din momentul în care fidejusorul a făcut plata către creditor. şi că “regresul se întinde atât asupra capitalului. privilegiul etc. În regresul exercitat împotriva debitorului principal. a prescripţiei extinctive etc.". fără ştirea debitorului garantat. ipoteca. are însă acţiunea de repetiţiune contra creditorului. inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fără ştiinţa debitorului. Prin efectul plăţii făcută creditorului. în situaţia când fidejusorul acţionează din proprie iniţiativă.4. În locul acţiunii subrogatorii. are interes de a o desface”. şi art. 1672 Cod civil stipulează că “fidejusorul ce a plătit prima dată nu are regres contra debitorului principal ce a plătit de-a doua oară.. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. fidejusorul beneficiază şi de gajul. atunci când fidejusorul s-a angajat în urma solicitării debitorului principal. Fidejusorul are regres şi pentru dobânda sumei ce a plătit. Faţă de avantajul conferit de acţiunea subrogatorie. fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinţat pe datornicul principal. sau din mandat 1. inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. 1670 Cod civil . Art. respectiv “Cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”). mijloace aflate la îndemâna debitorului pentru a paraliza executarea silită ar putea fi invocarea compensaţiei. Corneliu Bârsan. 1669 Cod civil prevede că atunci când fidejusorul a achitat datoria. În ambele cazuri. Art. Când fidejusorul a plătit. fidejusorul ce a garantat pentru ei toţi are regres în contra fiecărui din ei pentru repetiţiunea sumei totale ce a plătit. de la debitorul principal suma pe care a plătit-o creditorului şi cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului urmărirea începută de creditor. Cu toate acestea. nu va avea nici un regres contra acestuia în cazul când în timpul plăţii. fidejusorul are dreptul să pretindă creditorului ceea ce el a plătit.cit. pag. în virtutea căruia fidejusorul beneficiază în cadrul ei de toate garanţiile pe care le avea şi creditorul plătit de el. "când sunt mai mulţi debitori principali solidari pentru una şi aceeaşi datorie.404.6. dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”. şi încă şi pentru daune-interese. dacă se cuvine. 1108 pct. el are un drept de regres împotriva debitorului principal.

caz în care creditorul primeşte o altă prestaţie decât cea care îi era datorată. fidejusiunea se stinge chiar dacă după aceea creditorul este evins. când este urmărit în judecată pentru a plăti. garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare.1684 Cod civil). iar nu de către debitor. datorită caracterului său accesoriu.123 Există împrejurări în care fidejusorul.5. nu are loc regresul decât când garantul a plătit în unul din cazurile arătate în articolul precedent”) numai în cazurile prevăzute la art. putând fi urmărit în consecinţă pentru plată (art. faţă de debitorul principal ori chiar faţă de fidejusor.1673 Cod civil îi dă acestuia dreptul să se poată adresa anticipat debitorului principal: “Fidejusorul. şi fără a fi plătit. remitere de datorie (art.6. fidejusiunea nu se stinge întrucât terţul se poate subroga în drepturile creditorului plătit. 16. De asemenea.2. astfel că art. 1155 Cod civil). În toate celelalte cazuri în care nu sunt incidente dispoziţiile art.1673 Cod civil.6.3. 5. Stingerea fidejusiunii 16. 1142 Cod civil). când obligaţia principală nu are un termen determinat de scadenţă.1674 Cod civil (“Când mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor şi pentru una şi aceeaşi datorie. cu excepţia cazului în care prin plată a urmărit efectuarea unei liberalităţi. conform dispoziţiilor art. poate să reclame dezdăunare de la debitor: 1. compensaţie (art.1. conform art. 2 Cod civil). Cu toate acestea. În situaţia în care plata a fost făcută de către un terţ. fidejusiunea rămâne să garanteze restul creanţei neachitate. 2.Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă Potrivit principiului accesorium sequitur principale. deşi nu a achitat datoria garantată. dare în plată (art. 1137 alin. ori întrucât nu s-a stipulat contrariul”. când debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanţie într-un termen determinat şi acesta a expirat. când datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadenţei stipulate.5.1673 Cod civil.4. este în pericol de a nu fi acoperit pentru plata la care va fi eventual obligat. cum de exemplu tutela. întrucât însă obligaţia principală nu ar fi fost de aşa fel încât să nu poată a se stinge înaintea unui termen determinat.6. el are o acţiune în regres divizibilă în contra celorlalţi fidejusori. după trecerea de 10 ani. confuziune (art. fidejusorul care a plătit datoria are drept de regres numai împotriva debitorului principal.5. 1148 Cod civil). când debitorul se află falit sau în stare de nesolvabilitate. 16. Pe lângă plată. obligaţia principală se mai poate stinge prin novaţiune (art.6. Stingerea pe această cale indirectă este unul din modurile de stingere a obligaţiei accesorii. 3. tot legea este cea care prevede că un termen de graţie acordat de creditor debitorului său principal nu liberează pe fidejusor de garanţia sa.Raporturile dintre fidejusori În situaţia în care mai mulţi fidejusori garantează pentru unul şi acelaşi debitor şi numai unul dintre ei a plătit în întregime.1683 Cod civil. 1683 Cod civil). 4. 16. Dacă debitorul principal a făcut o plată parţială. Stingerea fidejusiunii pe cale directă . enunţate anterior. odată cu stingerea obligaţiei principale se va stinge şi fidejusiunea. Dacă obligaţia principală se stinge prin darea în plată.

cum ar fi de exemplu: bani. Ed. în scop de a conferi dreptul de a reţine lucrul până la îndestularea sa şi de a fi plătit din urmărirea bunului amanetat cu preferinţă înaintea altor creditori”. ceea ce presupune că garanţiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creanţei principale în momentul când fidejusorul s-a angajat. pag. 99/ 26. et J. Mazeaud. din neglijenţa creditorului nu au fost conservate garanţiile care asigurau creanţa principală.124 Potrivit art.cit.1683 Cod civil. op. Montchresttien. privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art. prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce constă în îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice. • confuziune între patrimoniul fidejusorului şi cel al creditorului. care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanţei”. Tot astfel s-a mai apreciat: "Gajul este un contract prin care debitorul sau un terţ se deposedează de un lucru mobil pe care îl afectează plăţii unei datorii. La aceste cazuri se adaugă cel prevăzut de dispoziţiile art. III. se înţelege atât contractul de gaj. cu modificările ulterioare 3 . este alienabil. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice3. 1921. dispoziţiile codului civil sunt în sensul următor: art. ceea ce înseamnă că fidejusiunea se poate stinge şi independent de obligaţia principală. Astfel.le contrat de nantissement . precum şi obiectul garanţiei. Paris. Cuvântul “amanet” provine de la cuvântul turcesc "emanet" şi în acest sens a fost folosit şi de Codul civil. deci. vol. titluri de credit etc.Definiţie şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. pe cale directă.05.7. când. Prin termenul de “gaj”.1685 Cod civil. fidejusorul nu mai poate dobândi. Cu privire la confuziune.1999. fără a se avea în vedere natura lucrului amanetat. 1968. De exemplu. cât şi garanţia care rezultă din acest contract. fidejusiunea se poate stinge prin: • remitere de datorie. remiţându-l fie creditorului.7. Bunul afectat garanţiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal. nr. caz în care creditorul îl liberează de bunăvoie pe fidejusor de obligaţia sa. datorită culpei creditorului. care se află în circuitul civil şi.05. 1679 Cod civil “obligaţia ce naşte din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting şi celelalte obligaţii”.550-551 H. fie unui terţ care îl conservă pentru creditor" 2.fiind un contract accesoriu. ca efect al plăţii principale. • compensaţia opusă de fidejusor creditorului.L. gajul sau amanetul este un contract accesoriu.Legea nr. prin unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor. 1 2 Matei B. Droit civil. 1680 Cod civil stipulează “Confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său.1999 publicată în M.1676 Cod civil “cel ce e dator să dea garanţie e liber să dea un amanet sau altă asigurare. 64 Legea nr.Cantacuzino. nici comercial. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”. 16. prin natura sa. Contractul de gaj sau amanet . Gajul 16. pag. nu este. nici civil. ci îşi împrumută caracterul său civil sau comercial de la natura obligaţiei principale pe care o garantează. în sensul remiterii de fidejusiune.Of. prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. mărfuri. Sediul materiei garanţiilor reale mobiliare se regăseşte în următoarele acte normative: . 236/27.1. O altă definiţie dată în doctrină 1 este formulată în sensul că “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un terţ remite creditorului spre siguranţa creanţei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal.

6. este consacrată de Legea nr.Of.G. 59/1.125 - Ordonanţa Guvernului nr. implicit a contractului de gaj. dacă totuşi s-au făcut acte de executare. nr. nr. Excepţia. el va fi afectat de cauzele de anulare. nr. 4.06. 3. se poate obţine anularea lor pe calea contestaţiei în anulare. de regulă. Pompil Drăghici. cu o reglementare proprie.05. 8. publicată în M. 423/1.2001 4 Ion Dogaru. permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată.Contractul de gaj are.7. Ordinul Ministrului Justiţiei şi Ministrului Finanţelor nr. O. din momentul încheierii contractului. 5.01. 1235/C/14. 502/12. iar.Contractul de gaj are un caracter accesoriu în raport cu obligaţia principală pe care o garantează.549 .17. Lipsa titlului executoriu.2000.2002.2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare. contractul se naşte în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor. respectiv în sarcina creditorului: obligaţia de a păstra bunul. publicată în M. op. 2506 /C/ 1324/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind modul de încasare şi plată a taxelor prevăzute de O. prin care s-au abrogat Instrucţiunile nr. Contractul de gaj este. 89/29. de a-l restitui debitorului.2000. termen). în acelaşi timp.99/1999. de a-l conserva şi. nr. contractul de garanţie reală este titlu executoriu. deoarece generează obligaţii în sarcina doar a unei părţi contractuale. Executarea nu este posibilă decât în raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. 16.05. Contractul de gaj are caracter comutativ. în principiu. nr. 2325/4.. întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii. caracterul unui act juridic de dispoziţie. art. deoarece valabilitatea lui implică valabilitatea cauzei ce l-a generat.06. 89/2000. precum şi toate modalităţile la care este supus raportul juridic obligaţional principal (condiţie. făcându-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. nici una dintre părţi nu urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial. respectiv a contractului principal. fără să mai fie nevoie de îndeplinirea unei alte condiţii.Of.2003. şi.2.20013 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă. de a avea caracter consensual. aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.10. Gajul nu este posibil în absenţa unui raport principal de obligaţie. întinderea obligaţiilor ce-i revin. nr. 332/21.08. Conform prevederilor Legii nr. trebuie să aibă loc remiterea bunului gajat. 298/15. Instrucţiunile Ministerului Justiţiei nr. Caracterele juridice ale contractului de gaj 1. Titlul executoriu reprezintă acel înscris care. Mai este considerat în doctrina juridică 4 un contract cauzal. în această situaţie. un caracter real.Of. publicată în M. modificată şi completată1.89/20002.99/1999 şi alte legi speciale. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi. dat de naşterea dreptului real de gaj.G. un contract gratuit. în sensul că. Deşi este un contract numit.10. 7. 1 O.2002. 356/28. 12/30. rezoluţiune/reziliere şi de stingere. 2.09.Of.2003 2 Publicat în M.cit. nr. nr. pentru cazul executării obligaţiei.2000 3 Publicate în M. Contractul de gaj are un caracter unilateral. pentru a fi valabil.G.02.Of. nu permite pornirea executării silite. deoarece partea obligată cunoaşte. pag.

În cazul în care debitorul este minor. pot fi gajate toate bunurile mobile corporale şi incorporale care se află în circuitul civil.7. cele fungibile şi nefungibile etc. arhiva pune la dispoziţia oricărei persoane interesate un sistem de căutare. părinte ori tutore.3. Înregistrarea consta în păstrarea unui exemplar al înscrisului constatator al gajului într-o mapă specială. gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibilă numai cu încuviinţarea prealabilă a Autorităţii tutelare (art. existând riscul pierderii bunului. a felului şi naturii bunului gajat sau descrierea calităţii. tot legea prevede că. • sub aspectul formalităţilor necesare constituirii gajului este necesar să fie respectate câteva reguli. inclusiv creanţele (ex. prin reglementarea înfiinţării şi funcţionării Arhivei Electronice de Garanţii Reale. “primul înscris. Încheierea valabilă a contractului presupune inclusiv menţionarea creanţei ce se garantează. dar cu dată certă) este cerută de lege ad probationem.99/1999 stipulează că garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. fiind plătit cu preferinţă. inclusiv un fond de comerţ.proc. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. Legea nr.2 Codul familiei). abrogate însă prin Legea nr. greutăţii şi măsurii lui. în cazul în care se va pune problema valorificării garanţiei). Arhiva îndeplineşte în principal două funcţii deosebit de importante: funcţie de avertizare şi funcţia de asigurare a priorităţii. Este în mod imperativ prevăzută de lege. obligaţia altuia. în numele minorului. de a garanta. În noua reglementare. care să ofere informaţii exacte şi actualizate cu privire la înregistrările garanţiilor reale mobiliare. adică să-i confere creditorului un drept de preferinţă asupra bunului dat în gaj.129 alin. dreptul de autor. va avea câştig de cauză cel care are înregistrarea făcută. nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională. care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie”. În acest caz.99/1999). conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. Astfel. în cazul existenţei mai multor creditori interesaţi să urmărească acelaşi bun.civ. • referitor la obiectul gajului.1 Codul familiei interdicţia ocrotitorului legal. Înscrierea la această arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate. Legea nr. “bază de date la nivel naţional. cu ajutorul ei se poate determina prioritatea înscrierii. Forma scrisă (act autentic sau act sub semnatură privată. în situaţia concursului între un creditor care are o garanţie înregistrată în arhivă şi unul care nu a făcut această înregistrare. întrucât îşi grevează un bun cu sarcini reale. va avea prioritate faţă de acesta din urmă.cel ce oferă bunul în gaj să fie proprietarul lui şi .: bani.art.126 16. pe de o parte.99/1999. pentru respectarea principiului de drept conform căruia “ qui prior tempore potior jure”. în aceeaşi arhivă. Constituirea gajului..7/1996 privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară şi Legea nr. titluri la purtător.719 şi art.1686).să aibă capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile. drepturile succesorale etc. cu modificările ulterioare. brevete de invenţii. pune bazele unui nou sistem de publicitate a garanţiilor reale.).720 C. mărfuri.129 alin. iar pe de altă parte. Efecte Constituirea valabilă a contractului de gaj impune îndeplinirea următoarelor condiţii de validitate: • în persoana debitorului: . şi pentru a se evita fraudele. De asemenea. la judecătorie (conform dispoziţiilor art. . bunuri certe şi de gen. primul în drept” (creditorul care îşi înscrie garanţia înaintea altui creditor. Codul civil cere ca gajul să fie constatat printr-un înscris înregistrat (art. pentru ca gajul să fie opozabil terţilor.

99/1999 prevede în art. Eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunului. Pentru ipoteza în care bunul afectat garanţiei se găseşte în posesia creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă. precizează art. debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. În lipsa unei stipulaţii contrare.21 din Legea nr.1691 alin. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi.). în final. În lipsa unei stipulaţii contrare. 2. ci doar calitatea de detentor precar. fructele şi productele. Astfel. asupra cuantumului obligaţiei garantate. inclusiv prin închiriere.civ. produsele obţinute constau în orice bun primit de debitor în urma vânzării. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. Creditorul îşi poate exercita acest drept numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau exista posibilitatea ca plata.39 din Legea nr. Legea nr. precum şi sumele încasate din asigurare sau alta formă de administrare ori dispunere de acestea. creditorul trebuie să restituie bunul gajat. de a ţine.127 Deoarece nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului gajat.11 că garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. răspunzând după regulile dreptului comun pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat. inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare. aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar. garanţia reală acordă creditorului garantat şi următoarele drepturi: a) dreptul de a verifica bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului. Dacă aceste cheltuieli nu vor fi restituite. pentru a reduce nivelul acesteia. În urma valorificării bunului afectat garanţiei. b) dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită. posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: 1. vor fi restituite de debitor (art. .2 C. după caz. creditorul are obligaţia de a conserva bunul. dacă s-au cauzat daune creditorului.99/1999 prevede faptul că pe durata contractului de gaj. în final. Art. distrugerea sau degradarea datorate neglijenţei ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligenţă. înstrăinarea acestuia. schimbului. constituirea altei garanţii sau vânzare. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de gaj. urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. În situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia. apoi asupra dobânzilor şi. Odată obligaţia principală executată integral. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia. Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanţiei. apoi asupra dobânzilor şi. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie. executarea obligaţiei principale. dacă este cazul. în conformitate cu legislaţia în vigoare. necesare sau utile. vor atrage răspunderea debitorului. De asemenea.99/1999. să fie pe cale de a fi împiedicată. în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită. Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. pentru a reduce nivelul acesteia. dacă îi poate fi imputată vreo culpă. asupra cuantumului obligaţiei garantate. creditorul păstrează dreptul de retenţie asupra bunului gajat până la plata lor. Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia. a produselor acestuia.

pag. dacă preţul de achiziţie al bunului depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1. precum şi în alte cazuri prevăzute de legea aplicabilă în materie (Legea nr. pag. care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun.: pieirea totală a bunului gajat prin forţă majoră. 16. în afară de cazul în care părţile au convenit. cit. cum ar fi plata. 1 2 Renee Sanilevici. creditorul trebuie să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanţiei reale. printr-un act liberator din partea creditorului. renunţarea creditorului la garanţie. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor (ex. garanţia reală poate înceta: 1.cit. Neîndeplinirea de către debitor a acestei obligaţii atrage răspunderea acestuia pentru orice daună cauzată creditorului garantat. el va avea influenţă şi asupra gajului. Debitorul este obligat să transmită cumpărătorului un înscris eliberat de arhivă prin care se atestă existenţa tuturor garanţiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt înscris de la fiecare deţinător de garanţii reale sau sarcini care să declare că bunurile sunt libere de orice sarcină. Ipoteca 16. în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. dacă intervine un mod de stingere a obligaţiei principale.1.4. remiterea datoriei. De exemplu. Aceste consecinţe decurg din caracterul accesoriu şi subsidiar al contractului de gaj. Stingerea gajului Stingerea obligaţiei principale are ca efect şi stingerea gajului. că garanţia reală acoperă şi obligaţii viitoare. care are drept efect întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune privind obligaţia principală1. care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligaţiei garantate. la cererea debitorului. op. face excepţie cazul când bunul gajat a fost asigurat.128 Orice garanţie reală înscrisă anterior la arhivă va fi opozabilă cumpărătorului. compensaţia. fără deposedare. dacă obligaţia principală este nulă absolut sau este anulată. 16. op. Arhiva va introduce în rubrica corespunzătoare o menţiune privind stingerea obligaţiei garantate. să restituie imediat posesia bunului afectat garanţiei în cazul în care anterior intrase în posesia acestuia.312 Ibidem 3 Liviu Pop. desesizarea creditorului de bun gajat2. Definiţie şi reglementare Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane. prin contract. se consideră că lăsarea gajului în mâna creditorului constituie o recunoaştere permanentă a datoriei. prin hotărâre judecătorească. În termen de 40 de zile de la stingerea garanţiei reale. atunci gajul va fi desfiinţat. 435 .8. creditorul garantat va trebui..000 EURO..99/1999) Astfel. 2.. După îndeplinirea obligaţiei garantate.3 Ipoteca este reglementată în art. prescripţia extinctivă etc. Garanţia reală încetează o dată cu îndeplinirea obligaţiei garantate.7.8. 1746 – 1814 Cod civil. În caz contrar. situaţie în care dreptul de preferinţă al creditorului se va păstra asupra indemnizaţiei de asigurare. se poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 EURO. conform art. În ceea ce priveşte prescripţia. Uneori gajul poate să se stingă şi independent de obligaţia principală.27.

1998 . publicat în M.ipotecă convenţională .care ia naştere printr-un contract încheiat între creditorul ipotecar şi proprietarul bunului imobil. 1749 alin. 2. în sensul că imobilul ipotecat este afectat în întregime pentru garantarea creanţei. ipoteca prevăzută de art. 10 din Legea nr. conform căruia. 15 din Legea nr. 4. deoarece însoţeşte şi garantează un drept principal.06. În prezent se poate reţine că sunt cazuri de ipotecă legală: 1. ipoteca poate fi de două feluri: ipotecă legală – care ia naştere în temeiul unei dispoziţii speciale a legii (art.8. publicată în M. nr. unitatea vânzătoare îşi garantează încasarea preţului prin înscrierea ipotecii asupra locuinţei. 166 Cod procedură penală.02. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. .Of. Dispoziţiile prevăzute în Codul civil cu privire la cazurile de ipotecă legală au fost abrogate. 5.3.3. deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate în circuitul civil. ipoteca prezintă următoarele caractere generale: 1. nr. Ipoteca legală Ipoteca legală este acea formă de ipotecă care ia naştere în virtutea unei dispoziţii legale. 2 Cod civil. care poate să fie debitorul sau un terţ. 61/1990 1 conform căruia creditele acordate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru cumpărarea de locuinţe din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuinţei dobândite şi art. Felurile ipotecii În funcţie de izvorul său. ipoteca este indivizibilă. 4. republicată în M.Of. 180/29.1. 1 Cod civil).8. 22/1969. dar şi într-o ipotecă. potrivit căruia garanţiile suplimentare a căror obligativitate este stabilită de lege pot să constea nu numai în fidejusiune ori în gaj. 22/8. 16. Ipoteca convenţională 1 Decretul – Lege nr. care reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect bunurile imobile sechestrate. 3.07. 12 din Decretul – Lege nr. 16.Of. Caracterele generale ale ipotecii Indiferent de felul ei. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie.129 16. ipoteca este un drept accesoriu.8. ipoteca prevăzută de art. 2. ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care conferă titularului său două atribute: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. ceea ce înseamnă că poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate şi pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinată. 264/15. ipoteca este o garanţie specializată. 76/1994. ipoteca este o garanţie imobiliară.2. în cazul în care vânzarea se face cu plata preţului în rate. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale.8.1992. nr. 3. ipoteca prevăzută de art.2. 902 alin. 16. 85/19922modificată prin Legea nr.1990 2 Legea nr. prevăzută de art.3.

5. constă în faptul că între doi creditori de rang diferit. 36/1995. Publicitatea se efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii şi este ordonată printr-o încheiere de către judecător. iar ceilalţi creditori se vor despăgubi din ceea ce rămâne. după care se perimă. Dacă debitorul plăteşte datoria. 1779 Cod civil. iar în situaţia în care sunt mai mulţi creditori ipotecari. ipoteca convenţională este valabilă numai dacă este constituită prin act autentic. Pentru valabilitatea ipotecii se cer întrunite condiţii de fond şi condiţii de formă. Sancţiunea nerespectării formei autentice.8. în principiu.8. în virtutea titlului din care rezultă ipoteca. drept care îi conferă două atribute: . 16. în baza art.1. Efectele ipotecii 16. Înscrierea ipotecii legale este imprescriptibilă. care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi calitatea de proprietar actual al bunului.130 Potrivit art.8. Efectele faţă de debitor Debitorul sau cel căruia îi aparţine imobilul ipotecat. În cazul ipotecilor legale. conform art. 16.Publicitatea ipotecii Publicitatea ipotecii constă în înscrierea ipotecii în registrul special sau. Debitorul poate înstrăina bunul ipotecat sau îl poate greva cu sarcini reale. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. care constă în posibilitatea de a urmări bunul în stăpânirea oricui s-ar afla. Înscrierea ipotecii convenţionale conservă dreptul d eipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării. în sensul că oricât timp ar trece de la data efectuării ei ea nu se perimă. 2 Cod civil. înscrierea lor se face la cererea creditorului. după caz. 1749 alin. dreptul de preferinţă se exercită în ordinea dată de rangul ipotecii fiecăruia. 108 alin.5. păstrează. va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat. adică cel care a înscris primul ipoteca. chiar dacă debitorul l-a înstrăinat. 1 din Legea nr. 16. care constă în aptitudinea de a-şi realiza creanţa cu prioritate din preţul obţinut din vânzarea imobilului ipotecat. Efectele faţă de creditor Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu. conform art.dreptul de preferinţă. care este cerută ad validitatem. 16. toate atributele dreptului de proprietate: posesia . Importanţa rangului ipotecii. Data înscrierii conferă şi rangul ipotecii. în cartea funciară aflată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat bunul imobil.5. cu formele prescrise de lege. cel cu rang prioritar.3.5.4. Condiţiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca. ipoteca rămâne fără obiect. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat .8. fără deposedarea proprietarului bunului imobil. .dreptul de urmărire. folosinţa şi dispoziţia. ipoteca convenţională este aceea care ia naştere din convenţia părţilor. 1772 Cod civil.8. este nulitatea absolută. iar înscrierea se radiază.2.

3.8. novaţie. 4.6. fie chiar ipotecari. atunci când se stinge obligaţia pe care o garantează. pe cale principală. 2. oferta de purgă. până la concurenţa preţului de cumpărare a imobilului sau până la concurenţa valorii imobilului. Clasificarea privilegiilor . Privilegiile 16. dare în plată. 1801 – 1814 Cod civil şi constă în oferta făcută creditorului de a plăti creanţa garantată prin ipotecă.2.9. stabilită prin expertiză.9. 409 Cod de procedură civilă. Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care s-a născut creanţa. respectiv prin: plată. 1722 – 1745. terţul dobânditor poate să recurgă la purgă. Stingerea ipotecii Ipoteca se poate stinge: 1. confuziune. 16. terţul dobânditor poate să plătească datoria debitorului şi se va subroga în drepturile creditorului. pe cale accesorie. nulitatea obligaţiei garantate. În doctrină. compensaţie. prin următoarele modalităţi: renunţarea creditorului la ipotecă. prescripţia extinctivă. terţul dobânditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare. Sediul materiei privilegiilor îl constituie art.1. remitere de datorie.9. iar creditorul cere realizarea ipotecii: 1. Definiţie şi reglementare Potrivit art. nulitatea inscripţiei ipotecare. terţul dobânditor poate să opună excepţii: inexistenţa sau stingerea datoriei.131 Codul civil reglementează în art. rezoluţiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat. privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori. Procedura acesteia este reglementată în art. fără participarea sa. - 16. datorită calităţii creanţei sale. 16. dacă a dobândit imobilul printr-un contract cu titlu gratuit. privilegiul este un drept ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori. 1722 Cod civil. 1780 – 1815 Cod civil şi art. 2. art. nulitatea contractului de ipotecă. 1791 – 1797 posibilităţile pe care le are terţul dobânditor al imobilului ipotecat în cazul în care debitorul nu plăteşte datoria.

.preţul obiectelor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în decurs de şase luni.cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor.2004 şi în .2005.941/29. incidente în materie. 2. 560/24. care poate fi exercitat numai atât timp cât cărăuşul are bunul în detenţia sa.. reglementat de art. . Codul de procedură fiscală a mai fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Monitorul Oficial” nr.09. cu modificările ulterioare 2. .privilegiul hotelierului. pentru plata chiriilor sau arenzilor. republicat. publicată în .12.9. 165/2005. . 927/23. care pot fi: . Privilegiile generale Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sunt: . 1729 Cod civil). 16. . 1730 Cod civil: ..privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului (art.Monitorul Oficial” nr.privilegiul locatorului de imobile. 181/2005. care conferă hotelierului un drept prioritar de a-şi recupera valoarea prestaţiilor asigurate clienţilor din preţul bagajelor aduse în camera de hotel.2005. 1729 Cod civil. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile sunt enumerate în art. publicată în . 1 Codul fiscal a fost aprobat prin Legea nr.privilegiul transportatorului. 1727 Cod civil.privilegiul vânzătorului unui bun mobil al cărui preţ nu a fost plătit de cumpărător. 1727 Cod civil). are dreptul să le recupereze din sumele ce formează obiectul urmăririi. 863/26.. 1725 Cod civil.12. cu modificările ulterioare 1 şi ale Codului de procedură fiscală. . privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. cu modificările ulterioare. 16. .9..creanţe din salarii.2003. privilegiile se clasifică astfel: 1. 1100/6.2.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art. ulterior fiind republicat în .132 În raport de dispoziţiile Codului civil. recunoscut pentru preţul transportului şi pentru toate cheltuielile de transport. reglementat de art.cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcute în cazul ultimei boli în decurs de un an înaintea decesului. 92/2003 şi afost publicat în .privilegiul tezaurului public. 3.2005 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1171/23. Monitorul Oficial” nr. În prezent în această materie sunt incidente dispoziţiile Codului fiscal.12.12. care au profitat şi celorlalţi creditori. . . . 571/2003. care reglementează privilegiul statului pentru obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de plată a impozitelor. 2 Codul de procedură fiscală a fostaprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. a reparaţiilor locative şi pentru tot ceea ce priveşte executarea contractului.1.06. .Monitorul Oficial” nr. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile Privilegiile speciale mobiliare au ca obiect un bun mobil determinat al debitorului şi sunt enumerate în art. care conferă un adevărat drept d egaj asupra bunurilor mobile ale chiriaşului sau arendaşului.. 1737 Cod civil).2003.Monitorul Oficial” nr.2. publicată în . 1730 Cod civil). conform căruia creditorul care a făcut cheltuieli în proces sau cu ocazia executării silite. privilegii generale.privilegiul cheltuielilor de judecată. privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. .2. respectiv: .privilegiul creditorului gajist asupra lucrului dat în gaj. După această ultimă republicare.Monitorul Oficial” nr.cheltuieli de înmormântare a debitorului.

op.451. .1. dacă cumpărătorul nu a plătit preţul şi nu are dat de vânzător un termen de plată (art.9. posibilitatea de a reţine acel bun în stăpânirea sa şi de a refuza restituirea lui până când debitorul său. în acelaşi timp debitor al obligaţiei de restituire sau de predare a bunului altuia. Condiţia esenţială pentru existenţa dreptului de retenţie este aceea ca datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să aibă legătură cu lucrul. pag. Dreptul de retenţie 16.3. privilegiul celui care a împrumutat bani pentru plata constructorilor. privilegiul arhitectului. pag. 452 . pentru plata lucrării. privilegiul arendaşului pentru plata sumelor datorate pentru seminţe. Iosif Urs. 1444 Cod civil). cit.2. op. op. creditor al lucrului. 1322 Cod civil). 16. constructorilor şi al lucrătorilor asupra imobilului construit. Aplicaţii Aplicaţiile practice ale dreptului de retenţie2 : . 448 2 Liviu Pop. Definiţie Dreptul de retenţie este acel drept real care conferă creditorului. cit. 1 Liviu Pop.1 În general.. va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv.2. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile - Codul civil enumeră în art. Constantin Stătescu. Smaranda Angheni.10. Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect care conferă retentorului numai o detenţie precară Codul civil nu cunoaşte o reglementare de principiu a dreptului de retenţie. op. cit.133 - privilegiul cheltuielilor făcute cu conservarea bunului mobil al debitorului. 16. 353. 1619 Cod civil). pentru preţul neîncasat al imobilului.10. . înainte de a fi despăgubiţi de către locator sau de cumpărător (art.10.vânzătorul nu este obligat să predea lucrul. el fiind creaţia doctrinei şi a jurisprudenţei. prin drept de retenţie se înţelege acel drept în virtutea căruia detentorul unui lucru este îndrituit să-l reţină până la plata unei creanţe pe care o are împotriva proprietarului lucrului.depozitarul poate reţine lucrul depozitat până la plata integrală a sumelor care i se datorează de către deponent în legătură cu depozitul (art. cheltuiala recoltei anului curent şi pentru instrumentele de exploatare agricolă. cit. 16. să fie un debitum cum re iunctum. privilegiul care rezultă din separaţia de patrimonii.. privilegiul celui care a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului către vânzător. în cazul vânzării imobilului. privilegiul copărtaşului. pag. Corneliu Bîrsan. pag.. 1737 privilegiile speciale imobiliare: privilegiul vânzătorului unui imobil.locatarul şi arendaşul nu pot fi lipsiţi de stăpânirea bunului.

dreptul de retenţie al unuia dintre foştii soţi asupra bunurilor comune partajate.134 - în cadrul unei acţiuni în revendicare. pârâtul posesor are dreptul să reţină lucrul revendicat până la despăgubirea sa de către proprietarul care a câştigat procesul. . căruia i-au fost atribuite bunurile de către instanţă. până în momentul în care celălalt soţ. îi va plăti sulta.

1.2.3.135 CUPRINS CAPITOLUL 1 – OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.2.2.3.3. 1. Noţiunea de obligaţie Elementele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic obligaţional Clasificarea obligaţiei civile Clasificarea obligaţiilor după izvoare Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile Izvoarele obligaţiilor CAPITOLUL 2 – CONTRACTUL Definiţia contractului Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil Clasificarea contractelor civile Importanţa clasificării contractelor civile Criterii de clasificare a contractelor civile Clasificarea contractelor după modul de formare Clasificarea contractelor după conţinutul lor Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi Clasificarea contractelor după efectele produse Clasificarea contractelor după modul de executare Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Încheierea contractului Capacitatea de a contracta Consimţământul părţii care se obligă Obiectul contractului Cauza contractului Oferta de a contracta Noţiune Forma ofertei Felurile ofertei de a contracta Condiţiile ofertei Forţa obligatorie a ofertei Promisiunea de vânzare Acceptarea ofertei Definiţie Felurile acceptării ofertei Condiţiile acceptării ofertei Momentul încheierii contractului Încheierea contractului între prezenţi . 1. 1.1.2.3. 1.1.4.4.3. 1.3.1.2.3.5. 1. 1. 1.3. 1.2. 1.

1.3.Reguli speciale de interpretare a contractului Principiile efectelor contractului Principiul obligativităţii contractului 3.Reguli generale de interpretare a contractului 3.2.136 Încheierea contractului prin corespondenţă Importanţa momentului încheierii contractului Locul încheierii contractului Importanţa locului încheierii contractului CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONTRACTULUI Noţiune şi reglementare Interpretarea contractului 3. izvoare de obligaţii CAPITOLUL 5 – FAPTUL JURIDIC LICIT Noţiune şi reglementare Gestiunea intereselor altei persoane Definiţie Condiţiile gestiunii de afaceri Efectele gestiunii de afaceri Obligaţiile gerantului Obligaţiile geratului Plata lucrului nedatorat Definiţie Reglementare legală Condiţiile plăţii nedatorate Efectele plăţii nedatorate Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Obligaţiile solvensului Cine poate să ceară restituirea Acţiunea în restituire .1.1. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Principiul relativităţii efectelor contractului Excepţiile de la principiul relativităţii efectelor contractului Principiul opozabilităţii efectelor contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Excepţia de neexecutare a contractului Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Riscul contractului CAPITOLUL 4 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII Definiţie Reglementare Exemple de acte juridice unilaterale.2.2.

3.3.Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Principiile reparării prejudiciului Principiul reparării integrale a prejudiciului Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea prin echivalent a prejudiciului Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului Fapta ilicită Definiţie Trăsăturile caracteristice ale faptei ilicite Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Vinovăţia Noţiune Structura vinovăţiei Formele vinovăţiei Cauzele care înlătură vinovăţia Capacitatea delictuală Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice .6.6.2.3.1.137 Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Îmbogăţirea fără justă cauză Definiţie Reglementare Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire 5.Caracterul cert al prejudiciului 6.4.1. IZVOR DE OBLIGAŢII – RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ – Noţiunea de răspundere civilă Reglementare legală Natura juridică a răspunderii civile delictuale Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea pentru fapta proprie Reglementare Condiţiile generale ale răspunderii Prejudiciul Definiţie Clasificarea prejudiciului Condiţiile reparării prejudiciului 6. Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prescripţia acţiunii CAPITOLUL 6 – FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. Condiţiile materiale ale acţiunii în restituire 5.2.3.4.

4. Efectele răspunderii părinţilor 7.5.2. Condiţii speciale 7. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.1.5.3. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.4.2.2.2.1. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.3. condiţiile răspunderii părinţilor 7.138 CAPITOLUL 7 – RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE 7. Domeniul de aplicare 8.1. Domeniul de aplicare al art.2. Reglementare 7.2.1.1. Condiţii generale 7.3.4.1.2.5.3.3.3.1.1.1.4. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.5. Domeniul de aplicare 7.2. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului 8. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.2.2.3.3.1.1.3.5.1. Domeniul de aplicare 8.5. 3 Cod civil 7. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori 7.1. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor 7. Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor 7. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7.2.2. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor CAPITOLUL 8 – RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE.1.5. Condiţiile speciale 7.4. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8.1.6. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.2. Condiţii generale 7.2. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.1. Noţiune şi reglementare 8.2 Condiţii speciale 7. 2 Cod civil 7.2. Fundamentarea răspunderii părinţilor 7.1. Condiţiile răspunderii 8. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului 7.1.2.1.3. Noţiune şi reglementare 8.2.2. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului 8. Reglementare 7. Efectele răspunderii 8.4.4.2.3.2. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8.2.2. Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază . 1000 alin.1. 1000 alin.4.2. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus 7.1. Condiţii generale 7.4. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8.3.1.3.4.1. Noţiune şi reglementare 7.3. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7.1.1.2.3.4.

3.3. Evaluarea judiciară 10.3.3. Executarea silită în natură a obligaţiilor 9.3.3.5. EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA ÎN NATURĂ) 9. Obiectul plăţii 9.2.3.3.139 8.3. Prejudiciul 10.1. Locul plăţii 9.2.2. Oferta reală urmată de consemnaţiune 9.1.1.3.6.2.3. Categorii de despăgubiri 10.1. Condiţiile răspunderii 8.1.1.4. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii 9.5. Evaluarea despăgubirilor 10. Măsurile conservatorii 11.4.6.2.3. Concepţia răspunderii subiective 8. Evaluarea legală 10.3.2. Noţiune 10. Persoana care poate face plata 9. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 8.1.3.5. Plata 9.6.3.4.3.2.2.1.3.1.1. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face 9. Condiţiile răspunderii contractuale 10.3.1.3.1.2.2.2.7.1. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare CAPITOLUL 9 – EFECTELE OBLIGAŢIILOR.1.2.3.1.8.5. Evaluarea convenţională CAPITOLUL 11 – DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11.6.6.2. Data plăţii 9. Noţiune 9.1. Condiţiile acordării de despăgubiri 10. Daunele cominatorii CAPITOLUL 10 – EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT) 10.4.1. Concepţia răspunderii obiective 8. Consideraţii generale 11. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor 10. Condiţiile plăţii 9.1.1.2.3.1. Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) 11. Efectele răspunderii 8.2.3.3. Persoana căreia i se poate face plata 9. Principiul indivizibilităţii plăţii 9.1.5. Executarea obligaţiei de a da 9. Definiţie 11.3. Punerea debitorului în întârziere 10. Domeniul de aplicare .5. Imputaţia plăţii 9. Dovada plăţii 9. Vinovăţia debitorului 10.9.3.2. Reglementare 9.1.1.

Compensaţia legală 14. Definiţie şi reglementare 14.2.1. Definiţie 13.3. Definiţie 13. Novaţia obiectivă 13.1. Felurile novaţiei 13. Efectele cesiunii de creanţă între părţi 12. Efectele acţiunii oblice 11.1.2.2.2.2. Compensaţia judecătorească 14.2.2.3. Acţiunea revocatorie (pauliană) 11. Felurile compensaţiei 14. Domeniul de aplicare 14.4. Efectele confuziunii 14.2. Subrogaţia convenţională 12.1.3.4. Compensaţia 14. Domeniul de aplicare 11.4.3.3.3.2.1. Condiţiile intentării 11. Confuziunea 14.1.2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12.1.1.2.2.2. Subrogaţia legală 12.3.1.1.1. Novaţia subiectivă 13.2. Definiţie 14. Compensaţia convenţională 14.1. Efectele cesiunii de creanţă 12.2.2.1. Efectele delegaţiei CAPITOLUL 14 – MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR 14. Condiţiile cesiunii de creanţă 12. Felurile delegaţiei 13. Definiţie 14. Delegaţia 13.2.1.3.3.2. Condiţiile intentării 11. Efectele dării în plată 14.140 11.1.4.1.2. Condiţiile novaţiei 13. Domeniul de aplicare 14.1.1. Novaţia 13.1.2. Remiterea de datorie .4.4. Efectele novaţiei 13.1.1.3. Efectele subrogaţiei CAPITOLUL 13 – MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13.3.3.3.1. Efectele acţiunii revocatorii CAPITOLUL 12 – MODURILE DE TRANSMITEREE A OBLIGAŢIILOR 12.4.3.2. Definiţie şi natură juridică 11.1. Felurile subrogaţiei 12. Definiţie şi reglementare 12.2.1. Reglementare 12.1.1.2.1. Definiţie 12.3.3.2.2.2.4.3. Darea în plată 14.1.3.1.1.4.3.1. Efectele compensaţiei 14. Cesiunea de creanţă 12.3. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi 12.2.2.3.1.4.4.2.1.

3.2.5. Definiţie 15.2. Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă 16. Reglementarea legală a garanţiilor 16.1.1.5.2.3.2. Pluralitatea de subiecte 15.1.2.4.1. Stingerea fidejusiunii 16.1.6.141 14. Garanţiile personale. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal 16.2. Noţiunea şi felurile fidejusiunii 16.6.4.2. Efectele termenului 15. Pluralitatea de obiecte 15.2. Obligaţiile indivizibile CAPITOLUL 16 – GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16.2.1.5.6.3.6. Obligaţiile plurale 15.1.4.1.1. Condiţiile remiterii de datorie 14. Efectele fidejusiunii 16.1.1.5. Obligaţia facultativă 15.4.2.1. Termenul 15.5. Obligaţia alternativă 15.5. Clasificare 15. Condiţia 15.3. Efectele condiţiei 15.2.2. Clasificarea garanţiilor 16.2.3.3. Evoluţia garanţiilor 16.5.4. Definiţie şi reglementare 14.6.4.2.1. Decăderea din beneficiul termenului 15. Fidejusiunea (cauţiunea) 16. Funcţiile garanţiilor 16.2. Raporturile dintre creditor şi fidejusor 16. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.2. Efectele remiterii de datorie 14.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) 15.6.1.4.1.1.1.1.1.4.6.1. Condiţia şi sarcina 15.1.3. Proba remiterii de datorie 14.1.4. Clasificare 15. Efectele imposibilităţii fortuite de executare CAPITOLUL 15 – OBLIGAŢIILE COMPLEXE 15. Renunţarea la termen 15.1.1.1.1.6. Obligaţiile solidare 15.2. Termenul de graţie 15.6.2. Domeniul de aplicare 14. Raporturile dintre fidejusori 16.6.1.2.1.2.2. Definiţie şi reglementare 14. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor 16.5.1.1.2.4. Definiţie 15.3.4.4.6.6. Condiţiile de validitate ale fidejusiunii 16.2.5. Imposibilitatea fortuită de executare 14.1.2. Stingerea fidejusiunii pe cale directă .2.2. Caracterele juridice ale fidejusiunii 16.1.

8.8.9. Ipoteca 16. Efectele ipotecii 16.7.1. 8.1.3.3.2.8.5.2. Clasificarea privilegiilor 16.1.3. Efectele faţă de creditor 16. Constituirea gajului.5.8. Definiţie şi reglementare 16.4. Efectele faţă de debitor 16. Ipoteca convenţională 16.2. Publicitatea ipotecii 16.10.3. Aplicaţii .9. Privilegiile 16.9.8. Caracterele juridice ale contractului de gaj 16.9.7.142 16.7.10. Efecte 16. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile 16.2.5.Definiţie şi reglementare 16.2.1. Felurile ipotecii 16.8.8. Stingerea ipotecii 16.9.2.9. Caracterele generale ale ipotecii 16.2.1.10.5. Definiţie 16.6.2.1. Definiţie şi reglementare 16. Stingerea gajului 16. Privilegii generale 16.8.1.7.8. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat 16.8.8.3.2. Dreptul de retenţie 16. Gajul 16.2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile 16.4.3. Ipoteca legală 16.7.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful