1.

Ce sunt reţelele de calculatoare: Vom defini noţiunea de reţea de calculatoare ca o colecţie de calculatoare interconectate (capabile să comunice între ele). Într-o retea, calculatoarele pot fi conectate prin: 1. cablu de cupru 2. fibra optica 3. radiatii infrarosii 4. microunde 5. sateliti de comunicatii La început, principalul avantaj al reţelelor era partajarea resurselor, atât logice, cât şi fizice. 1. Partajarea resurselor logice asigură accesul utilizatorilor reţelei la programele şi datele disponibile pe reţea, indiferent de locul în care sunt stocate acestea. 2. Prin partajarea resurselor fizice, utilizatorii reţelei pot avea acces în comun la acelaşi echipament.

Această tehnologie, numită interconectare [internetworking], permite adaptarea a numeroase şi diferite tehnologii hardware, oferind o modalitate de interconectare a unor reţele eterogene şi stabilirea unei mulţimi coerente şi nu prea numeroase de convenţii de comunicare. Tehnologia interconectării de reţele - ce conduce la obţinerea de inter-reţele (numite generic internet) ascunde detaliile hardware ale reţelelor interconectate şi permite calculatoarelor să comunice independent de conexiunile din reţeaua fizică din care fac parte.

3. Conceptul de retea Reţeaua de calculatoare (network) este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de unde), in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date, fişiere), asociate calculatoarelor din retea. In general, toate retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune, printre acestea sunt urmatoarele:

Servere - Calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei. Clienţi - Calculatoare de lucru (terminale, statii de lucru) care acceseaza resursele partajate in retea de un server.

 Mediu de comunicaţie - Modul si elementele in care sunt conectate calculatoarele in retea.
  

Date partajate - Fisiere puse la dispozitie de serverele de retea. Imprimante sau alte periferice partajate Resurse - Fisiere si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.

4. Tipuri de reţele de calculatoare A.In functie de raspândirea geografica, implicit de dimensiuni, retelele se clasifica in:  Reţele locale (LAN) – lucreaza la nivelul unei cladiri sau al unui grup de cladiri având distanta intre statiile de lucru de 10 – 1000 m  Reţele metropolitane (MAN) – lucreaza la nivelul unui oras.  Reţele teritoriale (WAN) - lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial având distanta intre statiile de lucru de ordinul miilor de kilometrii.  Retele publice (PDN) – lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial si au acces la diverse retele locale, de exemplu:  Internet (e-mail, WWW – World Wide Web)  Usenet si Eunet (posta electronica si circulatia stirilor)  Csnet si Arpanet (cercetare stiintifica)  Bitnet (informatii in diverse domenii) B. O alta clasificare este in functie de complexitatea organizarii retelei: a) Retele reale - care necesita la instalare si administrare prezenta unor specialisti. xemplu: reteaua NetWare a firmei Novell. b) Retele false - arata si lucreaza ca o retea, dar nu folosesc echipamente speciale de retea. c) Retelele peer sau peer-to-peer Se numesc „retele intre egali“ intrucât toate calculatoarele sunt tratate la fel, fara a se mai insista pe faptul ca unele sunt mai bune decât altele. d) Retele bazate pe server-(client/server) Retelele bazate pe server au devenit modelul standard pentru interconectarea in retea. Un server dedicat este un calculator care functioneaza doar ca server, nefiind folosit drept client sau statie de lucru.

sau mai exact topologie de retea. Se mai pot folosi termenii: dispunere fizica. harta. calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita hub. Topologie – proiectarea dispunerii in teren a retelei Termenul de topologie (structura). diagrama. a cablurilor si a celorlalte componente care alcatuiesc reteaua. b) Topologia de tip stea (Star) In topologia stea. Alegerea unei topologii in detrimentul alteia este influentata de:  Tipul de echipament necesar  Caracteristicile echipamentului  Extinderea retelei  Modul in care este administrata reteaua Exista trei topologii standard de reţea: a) Magistrală (Bus) b) Stea (Star) c) Inel (Ring) a) Topologia de tip Magistrala (Bus) Aceasta topologie se mai numeste si magistrala liniara. se refera la dispunerea fizica in teren a calculatoarelor. Topologia unei retele influenteaza direct performantele acesteia. Retelele cu topologie stea ofera si administrare centralizata.5. c) Topologia de tip inel (Ring) Topologia inel conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla. fiind cea mai simpla si mai uzuala metoda de conectare a calculatoarelor in retea. .

Arhitectura de retea Ethernet este in acest moment cea mai populara arhitectura de retea. 10BaseS. In prezent cele mai utilizate patru arhitecturi de retea sunt: 1. Arhitectura de retea Token Ring este versiunea IBM. 10Base FL. Ethernet 2.  Topologii Ethernet mai mari de 10 Mbps:  100Base VG . ArcNet 1. TokenRing 3. 10Base2. Caracteristici: Topologie inel cablat in stea Metoda de acces prin transferul jetonului Cablu torsadat ecranat (STR) sau neecranat (UTP) Viteze de transfer de 4 si 16 Mbps     . Caracteristici:  Topologie traditionala: magistrala liniara  Alte topologii: magistrala stea  Metoda de acces: CSMA / CD  Viteza de transfer: 10 Mbps sau 100 Mbps  Tipul de cablu: coaxial gros. cum ar fi echipamentele hardware si softwareul de sistem. care foloseste cablu torsadat. UTP  Topologii Ethernet de 10 Mbps:  10BaseT.Termenul de arhitectura de retea defineste structura globala a acesteia precum si toate componentele care o fac functionala. dispusa intr-o pozitie centrala. si care conecteaza calculatorul la retea prin intermediul unei prize legate la camera de cabluri. AppleTalk 4.Any LAN Ethernet  100Base X Ethernet (Fast Ethernet) 2. coaxial subtire.

De exemplu. pentru grupuri mici de lucru. precum si datele respective. Serverul de reţea Serverul este acel calculator din retea care contine unitatile de disc. ROM . hard disc de 4-10 GB. Serverele dedicate de retea dispun de multe resurse.Servere de fişiere şi de tipărire Aceste servere administreaza accesul si folosirea de catre utilizatori a resurselor de tip fisier si imprimanta. Primele placi ArcNet au aparut pe piata in 1983. Functiile de retea sunt integrate in calculatoarele Macintosh. . ieftina si flexibila. sistem de stocare a datelor in functie de necesitati. Sunt. ceea ce face ca retelele AppleTalk sa fie foarte simple in comparatie cu alte retele. Serverele de fisiere sunt folosite in general pentru stocarea datelor si a fisierelor.128 MB. echipamente cu doua procesoare Intel Pentium II. O retea ArcNet poate avea o topologie magistrala stea sau magistrala. cu frecventa variind intre 300 MHz si 1000 MHz. destinata retelelor de dimensiunea unui grup de lucru. imprimanta sau alte resurse partajate. placa Ethernet cu rata de transfer 100 Mbps. in general. serverele pastreaza baze de date. 2. 4. Transmisie in banda 3. Arhitectura de retea AppleTalk este inclusa in sistemele de operare Macintosh. Arhitectura de retea ArcNet este o arhitectura simpla. Servere de aplicaţii Aceste servere pun la dispozitia clientilor componenta server a aplicatiilor de tip client/server. Servere şi staţii de lucru 1. 3.

5. Linux etc. Servere de directoare Aceste servere permit utilizatorilor sa localizeze. care nu este server. Servere de fax Aceste servere gestioneaza traficul de mesaje fax in/si dinspre retea.4. Statia de lucru (Workstation) Statia de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit care lucreaza sub un sistem de operare (Windows. care folosesc modemuri si linii telefonice pentru a se conecta la server. Windows NT Server combina calculatoarele in grupuri logice numite domenii. Servere de comunicaţii Aceste servere gestioneaza fluxul de date si mesaje email transmise intre reteaua serverului si alte retele. 7. O statie de lucru are in configurare o placa de retea (NIC – Netware Interface Card) care realizeaza interfata cu reteaua. calculatoare mainframe sau utilizatori aflati la distanta. sa stocheze si sa protejeze informatiile din retea.Servere de poştă electronică Aceste servere gestioneaza transferul de mesaje electronice intre utilizatorii retelei. partajând una sau mai multe placi de faxmodem. 6. . Statia de lucru sau client este orice alt calculator dintr-o retea.) si care este folosit de utilizatori obisnuiti. care permit accesul oricarui utilizator al retelei la orice resursa din retea. Unix. Dos.

Componentele necesare construirii unei retele. Modem 8. Placi de retea (NIC . Transceiver 9.7. Ele sunt instalate intr-unul din sloturile de expansiune ale fiecarui calculator si server din retea.Network Interface Card) 2. Router (repartitor) 7. Punte 5. Cutia centrala a retelei (Hub) – concentrator 4. Cabluri de retea 3. Placa de retea (NIC .Network Interface Card) Placile de retea functioneaza ca interfata fizica intre calculator si cablu de retea. Switch 6.1. Terminator 10. Cabluri de retea Caracteristicile si functiile principalelor componente ale unei retele: 1. Placi de retea. Conector 1. Rolul placii de retea este de a:     Pregati datele din calculator pentru a fi transmise prin cablu de retea Transmite datele catre alt calculator Controla fluxul de date intre calculator si cablul de retea Receptioneaza datele sosite prin cablu si le transforma in octeti .

Tipuri de cablu coaxial: a.consta dintr-un miez de cupru solid inconjurat de un invelis izolator. care actioneaza ca mediu fizic de transmisie in retea.pair) c) Fibra optica a) Cablul coaxial . o placa de retea contine:  Circuitele hardware  Programele firmware (rutine software pastrate in memorii protejate la scriere) CABLURI DE RETEA Majoritatea retelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri.) Din fericire pentru utilizatori si proiectanti majoritatea tipurilor de retele folosesc doar trei mari categorii de cabluri: a) Coaxial b) Torsadat (twisted . subtire (thinet) b. gros (thicknet) .In termeni tehnici. 1. transportând semnalele intre calculatoare (Fig. apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasa metalica si o camasa exterioara de protectie.

numit miez. Fibrele optice sunt alcatuite dintr-un cilindru de sticla extrem de subtire.b) Cablul torsadat consta din doua fire de cupru izolate. . fibrele optice transporta semnale de date digitale sub forma unor impulsuri luminoase modulate. rasucite unul imprejurul celuilalt. Tipuri:  Neecranat  Ecranat c) Cablu din fibra optica In acest tip de cablu. inconjurat de un strat concentric de sticla numit armatura.

Router Concentratorul este componenta centrala a unei retele cu topologie stea Rolul unui concentrator (hub) este acela de a regenera si retransmite semnale. . Ele sunt foarte frecvent utilizate in retelele care contin segmente dispersate pe zone mari. la fel ca si repetoarele. legate prin linii telefonice. Punti.8. Puntile reprezinta instrumente puternice de extindere si segmentare a unei retele. Componentele necesare construirii unei retele. Switch. Hub.

Se comporta ca o punte multipla.ul este un echipament ce se foloseste in retelele de trafic mare de date si poate gestiona mai multe legaturi deodata. Router (repartitor) O retea complexa necesita un dispozitiv care nu doar sa cunoasca adresa fiecarui segment. . ci sa determine si cea mai buna cale (ruta) pentru transmiterea datelor si filtrarea traficului de difuzare pe segmentul local.Switch .

9. Acestea se ocupa cu informatiile de adresare si rutare. Intr-o retea. O stiva (suita) de protocoale este o combinatie de protocoale care functioneaza impreuna. Protocoale de retea Protocoalele sunt reguli si proceduri de comunicare. transferul. protocoalele de retea definesc regulile de comunicatie in anumite medii de retea. cu verificarea erorilor si cu cererile de retransmisie. trebuie sa conlucreze mai multe protocoale pentru a asigura pregatirea. . receptionarea si procesarea datelor. cum ar fi Ethernet sau Token Ring. De asemenea. Protocoalele de retea asigura asa-numitele servicii de conectari (client services).

odata cu acesta. protocoalele principale vor fi instalate automat. . livrat impreuna cu toate produsele de retea Microsoft. permitând comunicarea intr-un mediu eterogen. In functie de sistemul de operare folosit.1. 2. mic. rapid si eficient. Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este o suita de protocoale standard. Protocolul NetBEUI este un protocol de nivel Transport. Calculatoarele transmitatoare ș i receptoare folosesc protocoalele pentru a:  Fragmenta datele în pachete  Adaugă pachetelor informaț ii de adresă  Pregătesc pachetele în vederea transmisiei  Preiau pachetele de pe cablu  Copiază ș i reasamblează datele din pachete  Transferă datele reasamblate în calculator Implementarea ș i dezinstalarea protocoalelor Protocoalele sunt implementate si dezinstalate aproximativ in acelasi mod ca si driverele.

Antetul contine: Un semnal de atentionare. in functie de retea (512B . datele trebuie fragmentate in unitati mici si mai usor de manevrat.depinde de protocolul utilizat. numita CRC. mai poate fi folosita si o adresa de difuzare (broadcast).10. Aceasta componenta poate avea dimensiuni diferite. De obicei. Postambul . ceea ce inseamna ca pachetele sunt in atentia tuturor calculatoarelor din retea. In afara de acest tip de adresare. contine o componenta de verificare a erorilor. . Pachetele reprezinta unitatea de baza a comunicatiilor in retea. Aceste unitati sunt numite "pachete" sau "cadre". Transmiterea datelor in retea Pentru ca mai multi utilizatori sa poata transmite simultan informatii in retea. Adresarea pachetelor Majoritatea pachetelor din retea sunt adresate unui anumit calculator. care indica faptul ca se transmite un pachet de date  Adresa sursa  Adresa destinatie Datele reprezinta informatiile care se transmit.4 KB).

El a fost elaborat de catre Organizatia Internationala de Standarde (ISO . Modelul OSI/ISO este structurat pe sapte nivele ierarhice.International Standards Organization) intre 1977 si 1994.11. . Modelul de referinta OSI Modelul OSI (Open Systems Interconnection) propune o solutie de conectare a sistemelor deschise.

Cele sapte nivele propuse de modelul OSI/ISO sunt prezentate in figura: 7. 2.  La acest nivel se defineste accesul aplicatilor la serviciile de retea si implicit comunicatia intre doua sau mai multe aplicatii. Nivelul Aplicatie (Application Layer) se ocupa de interfata cu aplicatiile utilizator si transferul informational intre programe. 6.  La acest nivel se realizeaza: 1. conversia datelor din formatul abstract al aplicatiilor in format acceptat de retea compresia si criptarea datelor pentru a reduce numarului de biti ce urmeaza a fi transmisi 3. tratarea erorilor de comunicatie si accesul la nivelele inferioare.  Nivelul aplicatie gestioneaza fluxul informational. redirectarea datelor pe baza de cereri I/O . Nivelul Prezentare (Presentation Layer) se ocupa de sintaxa si semantica informatiilor transmise intre aplicatii sau utilizatori.

Protocoalele de la acest nivel asigura compatibilitatea de codificare a datelor. Nivelul Sesiune (Session Layer) permite utilizatorilor de pe masini diferite sa stabileasca intre ei sesiuni de comunicatie. tratarea erorilor 3. fara pierderi .  Sesiunile includ functii: 1. este implicat in transmiterea si receptionarea pachetelor informationale fara erori. exploatarea si inchiderea unei sesiuni de comunicatie. controlul fluxului de date 2. Nivelul Transport (Transport Layer) ofera: 1. 2. 4. 5. pentru controlul dialogului arbitrarea traficului sau sincronizarea task-urilor utilizator (prin managementul punctelor de revenire in fluxul de date astfel incat dupa o adere a retelei transmisia sa se poata relua prin retransmisie partiala) Ca functii principale la nivelul sesiune avem initierea. Se poate numi si translator de retea.

prin fragmentarea celor mari si gruparea celor mici in scopul unei transmisii cat mai eficiente  despachetarea datelor la receptie  re-asamblarea mesajelor originale si trimiterea mesajelor de confirmare a receptiei 3. se evalueaza adresele sursa si destinatie si se fac translarile necesare intre adrese logice (IP) si fizice (MAC). In general nivelul retea rezolva problemele legate de trafic prin comutarea pachetelor.sau duplicari si intr-o ordine definita  Nivelul se ocupa de:  împachetarea mesajelor. rutele de transport (ruteaza) alegand calea de urmat in functie de conditiile de retea si de prioritati 2. Nivelul Retea (Network Layer) se ocupa de controlul functionarii subretelei si de transferul informatiei organizate in pachete de date intre sursa si destinatie.  stabileste modul de tratare si transfer a mesajelor In acest sens. rutare (dirijare) si controlul congestiilor. . la acest nivel.  In acest sens stabileste: 1.

in care poate fi plasate (impachetate) date de transportat.  Un cadru de date este o structura logica. Spre deosebire de pachetele de nivel superior (care prezinta doar un preambul/header) aceste secvente sunt marcate de delimitatori de inceput si sfarsit.codarea si sincronizarea la nivel de bit. cabluri).  Standardele asociate nivelului fizic contin specificatii electrice (parametri de semnal. delimitand . organizati in cadre.  Principalele atributii ale acestui nivel au in vedere: 1. proprietati ale mediului de comunicatie) si mecanice (conectica. Ca atributii nivelul fizic se ocupa de:  . controlul erorilor controlul fluxului informational gestiunea legăturii 1. relativ la o anumita linie de transmisie.2. Nivelul Fizic (Physical Layer) este nivelul la care bitii sunt transformatii in semnale (electrice. delimitatori care definesc astfel cadrul. fara erori nedetectate. optice). 2. Nivelul Legatura de Date (Data-Link Layer) gestioneaza transmisia bitilor de date.

Procesul de “împachetare” a datelor in pachete se numeste încapsulare iar operatiunea inversa decapsulare. care se numesc servicii.lungimea unui bit si asociind acestuia impulsul electric sau optic corespunzator canalului de comunicatie utilizat. intre doua nivele succesive schimbul de informatii se face pe baza unor alte conventii. Fiecare nivel participa la încapsularea / decapsularea datelor într-un mod specific generand unitati de transport (data units) specifice:        bit cadru pachet TPDU (Transport Protocol Data Unit) SPDU (Session Protocol Data Unit) PPDU (Presentation Protocol Data Unit) APDU (Application Protocol Data Unit) Încapsularea datelor porneste de la nivelul superior al stivei de protocoale astfel: . Schimbul efectiv de semnale care transporta informatie are loc numai la nivelul fizic al celor doua sisteme care comunica. La nivelul a doua protocoale situate pe aceiasi pozitie ierarhica comunicarea are loc pe baza unor conventii specifice numite protocoale de nivel. In cadrul aceluiasi sistem.

4. Protocoale: contin regulile de comunicare care se se stabilesc intre doua entitati de pe acelasi nivel al stivei de protocoale dar de pe sisteme diferite 2. 3. Modelul OSI introduce astfel cateva concepte importante care sunt reluate si in alte arhitecturi de comunicatie. Interfete: definesc modul abordare a nivelelor adiacente din stiva de protocoale . 5. Acestea sunt: 1. 2.1. identificarea datelor pornind de la informatia cu care opereaza aplicatia segmentarea datelor in vederea transportului construirea pachetelor de date avand atasate informatii despre sursa si destinatie crearea cadrelor de date si a header-ului asociat continand adresa fizica a destinatiei generarea sirului de biti de transmis Decapsularea presupune parcurgerea secventelor de mai sus in ordine inversa. Servicii: includ functiile de deservire reciproca intre doua nivele succesive ale aceluiasi sistem 3.

Denumirea TCP/IP provine de la principalele protocoale utilizate:  TCP (Transmission Control Protocol)  IP (Internet Protocol) Modelul de referinta TCP/IP contine 4 nivele: 1. aplicatie transport internet gazda-la-retea (sau interfata retea) In literatura este uneori considerat ca gazda-la-retea (nivelul de interfata cu reteaua) contine doua subnivele: 1. 4. 3. Nivelul gazda-la-retea este nivelul inferior al stivei si face ca functionarea nivelului imediat superior (numit Internet si echivalent nivelului retea din modelul OSI) să nu depindă de reteaua fizică utilizată pentru comunicatii si de tipul legăturii de date. Dirijarea pachetelor pe rutele necesare se face prin operatiunea de rutare. Nivelul transport asigură comunicatia intre programele aplicatie . Modelul de referinţă TCP/IP Arhitectura TCP/IP este un alt model de referinta in transmisiunile de date.  Noul concept a fost de la inceput orientat pe: 1. simplificare 2. El are rolul de a permite gazdelor sa emita pachete in orice retea si de a face ca pachetele sa circule independent pana la destinatie. independent de conexiune. 2. rutare flexibila Intreaga structura este organizata in jurul unui nivel intermediar numit nivel Internet. subnivelul hardware subnivelul interfetei de retea Nivelul internet gestioneaza transmiterea pachetelor de la sistemul sursă la sistemul destinatie. Se identifica in cadrul acestui nivel doua subnivele: 1. Ea a fost definita in 1974 (Cerf si Kahn) si preia partial ierarhia ISO/OSI. interoperabilitate 3.12. 2. subnivelul legatura de date 2. si subnivelul fizic (preluate din modelul ISO/OSI) 1.

. 8. Protocolul FTP (File Transfer Protocol) – port 21 permite utilizatorilor transferul de fisiere intre un sistem local si unul distant. Protocolul Telnet 6. prin intermediul programelor aplicatie. Protocolul NNTP (Network News Transfer Protocol) – port 119.port 80 defineste maniera de transport pentru informatiile de tip www. Protocolul IRC (Internet Relay Chat) este destinat comunicatiilor de tip text. Protocolul UUCP (Unix to Unix Copy Protocol) – port 540 este destinat executiei de instructiuni la distanta si transferului de fisiere intre masini UNIX. rsh) oferind insa posibilitatea de criptare a tranferului (conexiune securizata). in cadrul unor grupuri de discutie (forum-uri) sau pentru comunicatii unul-la-unu. on-line. 9. Sunt folosite două protocoale principale de transport: 1. NNTPS – port 563 defineste transferul de informatii text de tip stiri electronice (e-news) intre servere. 5. Protocolul HTTPS (HyperText Transfer Protocol Secure) – port implicit 443 reprezinta versiunea securizata a lui HTTP. 3. TCP (Transmission Control Protocol) dar alaturi de acestea exista si altele. 2. Protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol) . Protocoalele de la acest nivel se adreseaza conexiunilor de transport deci au asociate porturi specifice identificate prin valori numerice (in cazul in care se bazeaza pe TCP). Protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – port 25 este folosit pentru transferul (expedierea) in mod text a mesajelor de postă electronică catre o destinatie verificabila. 4. UDP (User Datagram Protocol) 2. Protocolul SSH (Secure Shell Port) – port 22 defineste posibilitatea de conectare la distanta la un server si executarea de comenzi in mod similar cu telnet (sau rlogin. World Wide Web.ocupandu-se de reglarea fluxului de date si transferul fara erori a secventelor de date. La nivelul transport fluxul datelor ce trebuie transmise este divizat si pachete. Nivelul aplicatie asigură utilizatorilor retelei. 7. Cele mai frecvent folosite protocoale sunt: 1. accesul la servicii de retea.

functii. GnomeMeeting (Linux). 11.afiseaza sau modifica tabela de rutare locala  Tracert . H323 – defineste generic protocoale de comunicatie pentru sesiuni audio-video fiind utilizat de aplicatii ca NetMeeting (Windows). 12. comenzi.asigura setarile si conexiunile protocolului TCP/IP  Route .verifica ruta catre un sistem aflat la distanta O structura de ansamblu a arhitecturii TCP/IP si a modului de interactiune a diverselor protocoale specifice: . RTP (Real-time transport Protocol) defineste formatul standard al pachetelor de transport a pachetelor audio/video peste Internet.afiseaza configuratia TCP/IP curenta  Netstat .10. Cateva utilitare de retea uzuale sunt urmatoarele:  Ipconfig . SNMP (Simple Network Management Protocol) permite gestiunea centralizata a echipamentelor care suporta acest protocol dintr-o retea. La nivel aplicatie exista o gama foarte larga de programe.

13. Modelul de comunicaţie în sistemele de date .

Modelul TCP/IP – Protocolul IP Modelul TCP/IP Arhitectură cu 4 niveluri Poartă numele principalelor protocoale: 1.mod fiabil. inclusiv IP  Protocolul IP Funcţionare  Mod datagram  Rutare  Segmentarea pachetelor  Gestionează pachete/datagrame IP  Scop: realizarea unei reţele mondiale prin compatibilitate cu diverse tipuri de suporturi fizice  RFC(Request for Comments) pentru definirea încapsulării pachetelor IP  Reţele locale Ethernet: RFC 894  Legaturi punct-la-punct cu PPP (Point to Point Protocol): RFC 1661 X25 (Transpac): RFC 1356 . defineşte formatul pachetelor şi mai multe protocoale de rutare. orientat pe conexiune  UDP – mod datagram.  TCP (Transmission Control Protocol) IP (Internet Protocol) 1) Nivelul de transport .2 protocoale: TCP . 2. neorientat pe conexiune 2) Nivelul Internet: mod neorientat pe conexiune.

.Servicii IP Funcţii simplificate la maximum  Mod fără conexiune şi fără confirmare  Fiecare pachet este tratat independent   IP transmite “cât se poate de bine” în condiţiile date (Best Effort)  IP asigură servicii protocoalelor TCP si UDP care pot ameliora performanţele legăturii IP transportă pachetele de la sursă la destinaţie  Fiecare pachet conţine:  Adresa IP a sursei  Adresa IP a destinatarului  Fiecare interfaţă a unei maşini are o adresă IP.

dar nu este utilizat. Formatul pachetului IP Câmpurile antetului IP Version: Versiunea protocolului IP Versiunea curentă = 4. Câmpuri pentru fragmentare/reasamblare Identification: Identificator unic al pachetului atribuit de expeditor pentru reasamblarea eventuală a fragmentelor (fragmentele aceluiaşi pachet au acelaşi identificator). sau 6 pentru IP.15.v6 IHL (IP Header Length): Lungimea antetului în cuvinte de 32 biţi (4 octeţi) – Biţii de completare asigură ca lungimea antetului să fie un multiplu de 32 de biţi Valoarea obisnuita 5 (dimensiune 20 octeţi fără opţiuni) Tipul serviciului (ToS): A fost prevăzut pentru rutare după QoS. Flag: pentru fragmentare 001: mai sunt fragmente 000: ultimul fragment (sau nefragmentat) .

Time To Live (TTL):  Durata de viaţă a pachetului în secunde (la originea pachetului) Fiecare ruter scade din TTL durata de procesare.  Nu include TTL   Nu include datele Source address. pentru verificarea integrităţii lui. tot pachetul este pierdut. dacă un fragment lipseşte. deci dacă scade 1 din TTL. În fapt un ruter procesează un pachet în mai puţin de 1 sec. TTL indică numărul de salturi pe care îl face pachetul (hop count)  Dacă TTL este 0. Destination address Adresele IP ale maşinilor de la extremităţi – sursă şi destinaţie Options:  De lungime variabilă  Exemplu: rutarea la sursă Padding (completare) Pentru o dimensiune a antetului IP multiplu de 32 biţi  .01x: nu se fragmentează FO (Fragment Offset): Poziţia fragmentului în datagramă (în blocuri de 8 octeţi) 0 pentru primul fragment Destinatarul trebuie să recupereze toate fragmentele. pachetul este distrus şi un mesaj ICMP este trimis expeditorului Protocol: indică protocolul care foloseşte pachetul Header Checksum:  Sumă de control asupra antetului.

Adresele IP. broadcast: adresă de difuzare către toate echipamentele unei aceleiaşi subreţele Sunt codate pe 32 biţi (4 octeţi).16. ipconfig – in S. Scrierea se face în “notaţie zecimală cu punct” . Windows) Asociată fiecărei interfeţe de reţea (exemplu: un ruter are un număr de adrese IP egal cu numărul de interfeţe de reţea) 3 tipuri de adrese: 1. multicast: adresă de difuzare către un grup de echipamente IP 3. Modelul TCP/IP . unicast: permit identificarea unui echipament IP în mod unic 2. Unix. Adresa este unică  Configurabilă software (comanda ifconfig – in S.O.O.octeţii sunt separaţi prin puncte. Masti de retea Adresele IP Fiecare maşină conectată la o reţea TCP/IP trebuie să aibă cel puţin o adresă IP pentru a putea comunica. Subretele. Adresele au două parţi: Numărul reţelei (Net_id) Numărul maşinii în reţea (Host_id)  .

255. Clasa E: Aici sunt tot 8.5% din totalul de adresa IPv4 Clasa D.0.75% adrese. Clasa A concentrează 50% din spaț iul de adresare IPv4.1. 4. Clasa C deț ine 17.0 clasa C: 255.  Este constituita din:  Toţi biţii host-id desemnând reţeaua (subreţeaua) în cadrul adresei au valoarea logică 1  Toţi biţii host-id desemnând maşina au valoarea logică 0  Operaţia logică AND între mască şi adresa IP are ca rezultat adresa reţelei (subreţelei) clasa A: 255.255.0. 5. Clasa B deț ine 50% din ceea ce a rămas după ce am extras clasa A. Subreţele (subnetting) Un exemplu de segmentare  Un singur spaţiu de adrese împărţit în mai multe subreţele  Separarea departamentelor instituţiei  Separare invizibilă din exterior Se împart în doua câmpuri biţii de adresare a maşinii (host-id) ai adresei IP a reţelei  Primul grup de biţi identifică subreţeaua Restul biţilor identifică maşina în cadrul subreţelei. 3.0  . Masca de reţea (Netmask) O mască are acelaşi format cu o adresa IP. aici se încadrează 8. 2.0.255.0 clasa B: 255.75% din IP-uri. adica 25% din totalul IPv4.

prezentat în afara ovalului. Acest echipament este folosit după cum urmează:  O gazdă care are de transmis un pachet îl transmite celui mai apropiat ruter. Pachetul este memorat acolo până ajunge integral. astfel încât să poată fi verificată suma de control. şi echipamentul clientului.2 Servicii furnizate nivelului transport 1. Servicii furnizate nivelului transport 1. fie printr-o legătură punct la punct cu compania de telecomunicaţii. Nivelul retea.5 Comparaţie între subreţele cu circuite virtuale şi subreţele datagramă Comutare de pachete de tip Memorează-şi-Retransmite (Store-andForward) Contextul în care operează protocoalele de la nivelul reţea: 1. Cerinţele de proiectare ale nivelului reţea 1.1 Comutare de pachete de tip Memorează-şiRetransmite(Store-and-Forward) 1. fie în aceeaşi reţea LAN. prezentat în interiorul ovalului umbrit.4 Implementarea serviciilor orientate pe conexiune 1.3 Implementarea serviciului neorientat pe conexiune 1.  .17. Cerinţele de proiectare ale nivelului reţea. Componentele majore ale sistemului sunt echipamentul companiei de telecomunicaţii (rutere conectate prin linii de transmisie). Comutare de pachete de tip Memorează-şiRetransmite(Store-and-Forward).

servicii neorientate pe conexiune O tabără (reprezentată de comunitatea Internet) afirmă că scopul ruterului este de a transfera pachete şi nimic mai mult. 1.  Problema centrală a discuţiei este dacă nivelul reţea trebuie să furnizeze: 1. 2. Nivelul transport trebuie să fie independent de numărul.  Acest mecanism reprezintă comutarea de pachete de tip memorează-şi-retransmite. Reţeaua Internet oferă un serviciu la nivelul reţea neorientat pe conexiune Reţelele ATM oferă un serviciu la nivelul reţea orientat pe conexiune . 3. Serviciile trebuie să fie independente de tehnologia ruterului. Serviciile nivelului reţea au fost proiectate având în vedere următoarele scopuri: 1. unde este livrat. Adresele de reţea disponibile la nivelul transport trebuie să folosească o schemă de numerotare uniformă. 2. Cealaltă tabără (reprezentată de companiile de telefoane) afirmă că subreţeaua trebuie să asigure un serviciu orientat pe conexiune sigur. tipul şi topologia ruterelor existente. chiar în cadrul reţelelor LAN şi WAN. Apoi este trimis mai departe către următorul ruter de pe traseu. servicii orientate pe conexiune 2. până ajunge la destinaţie. Aceste două tabere sunt cel mai bine exemplificate de reteaua Internet şi reţelele ATM.

circuit virtual (virtual circuit). Cerinţele de proiectare ale nivelului reţea. în funcţie de tipul serviciului oferit: 1. pachetele sunt numite frecvent datagrame (datagrams) (prin analogie cu telegramele). iar subreţeaua este numită subreţea datagramă (datagram subnet).18. Această conexiune este numită VC . atunci. iar subreţeaua este numită subreţea cu circuite virtuale (virtual-circuit subnet). Dacă este oferit un serviciu neorientat pe conexiune. Dacă este folosit serviciul orientat conexiune. Implementarea serviciilor orientate pe conexiune Sunt posibile două organizări diferite.   Nu este necesară nici o iniţializare prealabilă. înainte de a trimite pachete de date. trebuie stabilită o cale de la ruterul sursă la ruterul destinaţie. serviciu neorientat pe conexiune 2. Nivelul retea. Implementarea serviciului neorientat pe conexiune. prin analogie cu circuitele fizice care se stabilesc în sistemul telefonic. serviciul orientat conexiune 1. . atunci pachetele sunt trimise în subreţea individual şi dirijate independent de celelalte. 2. În acest context.

separate printr-un ruter)  dacă protocolul este rutabil sau nu. TCP/IP 1.Protocoale şi adrese de reţea. Apple Talk)  tipul de echipamente existent în reţea  modul cum este utilizat protocolul . • Prin protocol se înţelelge o suită (stivă) de protocoale ce lucrează împreună (de exemplu TCP/IP) Protocoalele nu sunt identice din punctul de vedere:  al eficienţei  vitezei de lucru  consumului de resurse (în funcţie de dimensiunea header-ului. de exemplu)  uşurinţei în instalare  uşurinţei în administrare diferenţele sunt date:  de tipul reţelei  tipul infrastructurii acesteia (un singur segment sau mai multe. Ce este un protocol. Ce este un protocol Reprezintă un standard sau o convenţie asupra modului de desfăşurare a unui anumit lucru – în cazul reţelelor: protocoalele permit calculatoarelor să comunice între ele printr-un limbaj comun. de tipul clienţilor din reţea (Microsoft Windows. Novell Netware.

MacIntosh).TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol) Cel mai răspândit protocol – limbajul Internetului  Reprezintă o suită de protocoale – cuprinde un număr de protocoale care lucrează împreună.  Este “cross-platform” – poate să comunice cu diferite tipuri de calculatoare care suportă TCP/IP (PC.TCP : Funcţioneză la nivelul de transport al modelului TCP/IP .manual prin introducerea unei adrese IP Transmission Control Protocol . ci de un standard adoptat de toată lumea. pentru a asigura diferite componente ale funcţionalităţii reţelei. pentru reţeaua ARPANet. Internet Protocol – IP   Functioneaza la nivelul Internet al modelului TCP/IP Asigura informatia despre cum si unde trebuie livrate datele:  Adresa sursei  Adresa destinatiei  Cum trebuie livrata informatia  Protocol fara conexiune – nu este sigur si nu garanteaza livrarea datelor  Este protocolul care aloca adrese logice gazdelor (adrese IP): - automat. prin intermediul serverului DHCP .  Dezvoltat de DoD(Department Of Defense) la sfârşitul anilor ’60. Standardul “de facto” al Internetului – nu este vorba de un standard formalizat.Unix.

Adresa IP are două componente:  Identificatorul de reţea (Network ID) – identifică reţeaua căreia îi aparţine gazda. TCP/IP lucrează într-un “spaţiu” de adrese de 32 biţix> 4 miliarde de adrese IP disponibile (32 biţi 232 adrese posibile = 4. compensând astfel lipsa conexiunii şi siguranţa redusă din protocolul IP. Determinarea punctului de separaţie între cei doi identificatori ai adresei IP se face cu ajutorul măştii de subreţea (Subnet Mask) Masca de subreţea (care este o adresă tot de 32 biţi) permite determinarea modului cum sunt utilizaţi biţii din adresa IP: porţiunea din masca de subreţea care are biţii 1. scrisă în format zecimal Domeniul maxim de valori pentru un octet este 0 – 255 (prima valoare corespunzând situaţiei când toţi biţii sunt 0. unică în cadrul reţelei respective.  Identificatorul de gazdă (Host ID) – este o adresă individuală.Protocol orientat pe conexiune. .294. alocată gazdei.296) Fiecare adresă este împărţită în 4 octeţi.967. ceea ce înseamnă că. Este un protocol sigur. conexiunea trebuie să fie stabilită . iar a doua când toţi biţii sunt 1). Două gazde care au în adresa lor IP acelaşi identificator de reţea. înainte ca TCP să transmită date. indică identificatorul de reţea. se află pe aceeaşi reţea.

Novell netware utilizează suita TCP/IP ca protocol implicit. . Protocoale şi adrese de reţea. dezvoltată iniţial de Xerox în anii ’70 şi adoptată de Novell în anii ’80 Este utilizat în reţelele locale Novell Netware Obs. Începând cu versiunea 5. IPX/SPX IPX/SPX – Internetwork Packet Exchange/ Sequence Packet Exchange Suită de protocoale (asemănătoare TCP/IP).20. Ce este un protocol.0.

 anunţurile sunt transmise la fiecare 60 secunde adaugă extratrafic reţelei. NCP – Netware Core Protocol  Gestionează cererile de servicii (File/Print)  Lucrează la nivelele de prezentare şi sesiune ale modelului OSI  Funcţia principală: este o componentă de transfer între un client (de exemplu Windows NT sau Windows 2000) ce accesează un server Netware Adresarea în IPX/SPX  Ca şi la TCP/IP. SAP – Service Advertising Protocol  Utilizat de serverele Netware pt.  Asemeni IP. este un protocol fără conexiune. a anunţa serviciile pe care le oferă.IPX – Internetwork Packet Exchange  Lucrează la nivelul de reţea al modelului OSI. adresele constau din două părţi:   adresa reţelei – alocată de administrator la instalarea server-ului – 8 biţi adresă hexazecimală. Implicit.  Siguranţa transmisiei este asigurată de protocolul de nivel superior SPX. Exemplu: 0000AABB Adresa nodului – este adresa MAC a dispozitivului respectiv .

cu un segment.O. Ce este un protocol. . dar nu este  rutabil utilizat pt. ce reprezintă tipul serviciului oferit de respectivul calculator  Servicii oferite de NetBIOS:  Name Service – la instalarea unui S. NetBEUI – NetBIOS Extended User Interface  Formă îmbunătăţită a NetBIOS.21. numele NetBIOS reprezintă adrese.     Din punctul de vedere al adresării. Este eficient şi rapid. ce furnizează un cadru (frame) formalizat pentru transmisia de date. Funcţionează pe bază de broadcast. uşor de instalat (nu necesită introducerea manuală a adreselor nodurilor reţelei. ce permite stabilirea de conexiuni secvenţiale pentru schimbul de date. reţele mici Windows NT şi Windows 2000 pentru identificarea calculatoarelor din reţea (după numele NetBIOS)  Numele NetBIOS =< 15 caractere. care nu trece de rutere. analog TCP Datagram Service – serviciu fără conexiune. Este adecvat reţelelor mici. Protocoale şi adrese de reţea. Windows calculatorului i se alocă un nume NetBIOS  Session Service – serviciu orientat pe conexiune. iar al 16-lea caracter este un număr hexazecimal. analog IP. Nu est rutabil. NetBIOS / NetBEUI NetBIOS – Network Basic Input / Output System  Dezvoltat de IBM şi ulterior adoptat de Microsoft  Este un protocol foarte rapid şi eficient.

Este un alt concept de gestionare a reţelei. dar fiecare nod poate aparţine unei singure zone. O reţea poate conţine mai multe zone. Nici utilizatorii. Zonele trebuie să fie alăturate. Chiar dacă două calculatoare nu sunt pe acelaşi cablu. Fiecare server are un grup (pool) de adrese disponibile pentru a fi alocate fiecărui calculator.22. denumite zone. ele pot fi în aceeaşi zonă. atunci când acesta se conectează. Protocoale şi adrese de reţea. Staţiile de lucru sunt MacIntosh. Apple Talk  Dezvoltat de Apple Computers pentru a oferi facilităţi educaţionale sau grafice. Ce este un protocol. nici administratorul nu face alocări de adrese. Adresarea în reţelele Apple Talk Adresarea este foarte simplă: adresele sunt alocate dinamic (automat) atunci când se conectează iniţial la reţea. .  Reţelele Apple Talk sunt separate în grupuri logice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful