Popoare şi spaţii la sfârşitul Antichităţii şi începutul evului mediu

Europa a avut un rol important în evoluţia civilizaţiei umane din Antichitate şi până în contemporaneitate. Pe vechiul Continent s-a făurit cea mai strălucită civilizaţie, cea grecoromană. În Europa antică s-a creat un mare stat-Imperiul Roman- cu un teritoriu întins pe trei continente şi care a reuşit mai mult decât oricare alt stat din Antichitate să realizeze o unitate prin fenomenul cunoscut sub numele de romanizare. Urmaşii Romei sunt popoarele romanice. Imperiul Roman a fost cel mai puternic imperiu din Antichitate şi a dăinuit peste Europa şi alte continente, însă acesta a decăzut între secolele III-V î. Hr. Sunt mai multe cauze care au dus la decăderea imperiului,printre acestea fiind: criza economică, determinată de răscoalele din Peninsulă şi provincie şi nesigutanţa drumurilor, ceea ce împiedica dezvoltarea comerţului; Anarhia militară(235-281)- conducătorii legiunilor au încercat să preia conducerea imperiului; atacurile populaţiilor migratoare(în special germanii veniţi din nord, hunii). Pentru a evita declinul, împăraţii au recurs la diferite metode, care au funcţionat, dar numai temporar. Diocleţian(284-305) a instaurat tetrarhia(2 cezari;2 auguşti), împărţind statul în patru părţi. De asemenea, el a instaurat şi dominatul,o monarhie despotică, de tip oriental; suveranul se intitula dominus et deus(stăpân absolut şi zeu). Un alt împărat care a încercat să redreseze situaţia a fost împăratul Constantin(306-337). El a legalizat creştinismul(313Tratatul de la Milano), pentru că aceştia erau în număr foarte mare; a întemeiat o nouă capitală la Constantinopol(330), a renunţat la tetrarhie, a desfiinţat senatul şi a luat măsuri pentru a asigura stabilitatea forţei de muncă. Toate aceste reforme însă nu au reuşit să împiedice declinul Imperiului. În consecinţă, romanii au trebuit să restrângă graniţele şi să depopuleze provinciile de margine(Ex: Retragerea Aureliană din Dacia). De asemenea, s-a ajuns la o perioadă în care cetăţenilor Romei le era dificil să trăiască datorită crizei economice. Situaţia se înrăutăţeşte, iar Împăratul Theodosius, aflat în imposibilitatea de a guverna împarte imperiul Roman în două părţi: Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit a căror conducere o preiau cei doi fii ai împăratului: Honorius şi Arcadius. În imperiul roman de apus procesul continuă- se aşează migratorii germanici, iar în 476 împăratul Romulus Augustus este detronat de conducătorul unor mercenari germani, Odoacru, care trimite însemnele imperiale la Constantinopol. Atunci imperiul roman s-a prăbuşit. Deşi deja inexistent, imperiul roman a reuşit să-şi lase amprenta asupra formării civilizaţiei europene de astăzi. Creştinismul, apărut între anii 66-70 d. Hr când primii creştini s-au despărţit de iudei, al cărui întemeietor tradiţional a fost Iisus Christos şi răspândit de către Pavel şi ceilalţi ucenici, a fost mult timp interzis. Mii de adepţi au fost prigoniţi şi omorâţi până în anul 313 în

vandalii şi alanii în Spania şi Nordul Africii. Unele popoare asiatice au fost nevoite să migreze datorită împrejurărilor nefavorabile. Dacia. slovenii. tradiţiile. Creştinismul s-a constituit din punct de vedere dogmatic într-o lungă pedioadă de dezbateri teologice şi de conflicte interne. migrează spre sud-vestul Asiei sub presiunea mongolilor. Balcani şi Italia. danezii. Armenia. În ultima parte a secolului al X-lea au luat naştere formaţiuni statale ale oguzilor şi selgiucizilor. care l-au dus la schisme şi fărâmiţări în secte. englezii. cehii. Focarul expansiunii popoarelor germanice a fost Scandinavia Meridională de unde civilizaţia lor s-a extins treptat în toată Europa. norvegienii. Schisma se concretizează într-o ruptură definitivă între Biserica romană şi Biserica bizantină. în cea mai mare proporţie. cât şi civilizaţia romană. ale cărui familii sunt: bieloruşii. prin Edictul de Milano creştinismul a fost legalizat de către împăratul Constantin. ruşii. austriecii. Irakul. iar numele împăratului apare pe listele de pomenire în biserici. Ceea ce le leagă între ele este stratul roman. sârbii. Romanii au marcat soarta popoarelor cucerite prin procesul de romanizare. Statele din evul mediu care au trecut prin procesul de romanizare sunt: România. albanezii. Ca „susţinători ai califului”. Pătrunderea şi aşezarea lor în Imperiul Roman au luat următoarea configuraţie: anglii şi saxonii în Britania. La formarea poporului român au contribuit slavii. creştinismul devine cea mai influentă religie din Imperiul Roman. care se anatemizează şi se excomunică reciproc(1054). stabiliţi iniţial în zona lacului Aral. Spania. La rândul ei. devenind o forţă importantă în lumea musulmană.care. Familiile popoarelor germanice sunt: germanii. acest act bilateral a fost anulat abia în cadrul conciliului ecumenic Vatican II(în anul 1965). bulgarii. alamanii şi francii în Galia. Un rol important în evoluţia creştinismului l-a avut împăratul Theodosius care a interzis cultele păgâne. Italia. Triburile germanice se aflau în faza transformării relaţiilor gentilice în obştea sătească. Popoarele au început să se formeze cu substratul autohton: geto-dac în cazul românilor. cultura. olandezii. galic în cazul francezilor. Proces prin care popoarele cucerite preiau limba. Biserica l-a declarat pe Constantin „egal cu apostolii”. În scurt timp. suedezii. Pannonia. Între toate aceste state înrudite există însă deosebiri. . lusitan în cazul portughezilor şi şi-au continuat evoluţia cu contribuţia migratorilor: slavii în cazul românilor şi german pentru romanitatea occidentală. Statul condus de urmaşii lui Selgiuk a cucerit Iranul. slovacii. denumită „marcă”. selgiucizii au creat un imperiu(1055) cu o structură de putere proprie. Portugalia şi Franţa. ucrainenii. celtiberic în cazul spaniolilor.Turcii. italic în cazul italienilor. croaţii.

din sinteza dintre neamuroşe vechi ale continentului. Sub presiunea pegenegilor. începând din secolul al IX-lea pătrund în Europa Răsăriteană şi centrală sub numele de unguri sau maghiari. De asemenea. devenind unul dintre popoarele europei medievale. slavii din nord-vestul Asiei spre Estul şi centrul europei. iar la sfârşitul secolului XIII întemeiază un stat în Asia Mică. cucerirea Ierusalimului. din cauza atacurilor violente cu caracter distrugăzot. migratorii asiatici în Pannonia. cât şi factori externi. cel mai important factor intern a fost romanizarea. Populaţiile fino-ugrice sunt originare din Asia Centrală.Înfrângerea bizantinilor la Manzikert. la evoluţia civilizaţiei europene au contribuit atât factori interni. Între secolele XII-XIII imperiul Selgiucid intră în declin. Un rol important l-au avut şi grecii. Principalul factor extern a fost migraţia. a Antohiei de către selgiucizi îl fac pe împăratul creştin al Răsăritului să cheme în ajutor pe principii din Occident. Din punctul meu de vedere. cât şi din Asia şi Africa. a consolidat puterea principilor şi a încurajat creştinarea şi sedentizarea ungurilor. care a contribuit la evoluţia unor state atât din Europa. Venirea lor a provocat o mare spaimă în aceste zone. fapt ce a dat naştere cruciadelor(1096-1291). a rezultat poporul finlandez şi cel eston. pentru a putea să-şi crească animalele. După înfrângerea de la Lech(955). se extinde treptat cucerind teritorii în dauna selgiucizilor şi a imperiului bizantin. care au colonizat multe teritorii în antichitate. în timpul lui Ştefan cel Sfânt(997-1038) s-au creştinat. ungurii au fost obligaţi să se aşeze în 896 în Pannonia. Se afirmă turcii otomani. unde erau păşuni întinse. Cele 7 triburi sub conducerea lui Arapad(896-907) au început să atace în nord statul Moraviei Mari şi în sud. Asia mică şi nordul europei. nepotul lui Arapad. Regele Geza. cnezatul slavilor. . Migratorii germani au migrat din nordul Europei spre centru şi vest. Ungurii au trecut la un mod de viaţă sedentar. În concluzie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful