Piete de capital

PIAŢA

DE

CAPITAL

I. Definire piaţă de capital şi trăsături Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital – investitorii – către cei care au nevoie de capital – emitenţii de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare). Prin intermediul acestei pieţe, capitalurile disponibile şi dispersate la nivelul unei economii sunt dirijate către agenţii economici naţionali sau de pe pieţele altor ţări, acolo unde nevoile de capital depăşesc posibilităţile financiare interne de acoperire sau unde autorităţile monetare impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare interne. Abordarea pieţei de capital presupune evidenţierea a două accepţiuni: anglo-saxonă şi europeancontinentală. În accepţiunea anglo-saxonă, piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare alături de piaţa monetară şi piaţa asigurărilor.  piaţa de capital = destinată capitalurilor pe termen mediu şi lung (sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare)  piaţa monetară = destinată capitalurilor atrase şi plasate pe termen scurt  piaţa asigurărilor = piaţă specifică ce sprijină derularea activităţii pe celelalte pieţe. În accepţiunea european-continentală, structura pieţei de capital este complexă şi include piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară:  piaţa monetară = este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt; obiectul tranzacţiilor pe această piaţă îl constituie moneda numerar şi/sau banii de cont, aici fiind incluse şi tranzacţiile cu efecte de comerţ, certificate de depozit, bonuri de tezaur, bilete de trezorerie. Participanţii pe această piaţă sunt băncile centrale, băncile comerciale şi specializate, casele de economii, societăţile de asigurări, trezoreria publică.  piaţa ipotecară = s-a creat în numeroase ţări ca urmare a dezvoltării înregistrată de activitatea de creditare în domeniul imobiliar (construcţii de locuinţe). Dimensiunile ample ale creditului ipotecar implică o mobilizare vastă de resurse, de regulă capitaluri disponibile pe termen lung. Participanţii pe această piaţă sunt casele de economii, societăţile de asigurări, bănci şi societăţi ipotecare, bănci comerciale.  piaţa financiară = are ca obiect emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de capital pe termen lung, în cadrul căreia se realizează investiţii directe şi de portofoliu. În România, abordarea cea mai des utilizată este cea anglo-saxonă, potrivit căreia piaţa de capital este o piaţă financiară. Scopul pentru care un investitor se adresează pieţei de capital vizează obţinerea unui câştig direct (sub forma dividendelor şi a dobânzilor pe care le poate încasa ca urmare a investiţiei pe care o realizează), a unui câştig indirect (ca urmare a creşterii ulterioare a cursului de piaţă al titlurilor achiziţionate comparativ cu preţul la care acestea au fost iniţial cumpărate) dar şi lichiditatea investiţiei sale (prin posibilitatea recuperării într-un interval de timp cât mai scurt şi cu costuri cât mai scăzute a capitalului investit, prin transformarea titlurilor deţinute în numerar). De asemenea, la tranzacţionarea titlurilor pe piaţa de capital trebuie avut în vedere cuplul rentabilitate – risc. Ceea ce îi interesează pe investitori este rentabilitatea scontată, cea aşteptată din deţinerea activului financiar (încasarea unui dividend, a unei dobânzi, variaţia favorabilă a cursului activului respectiv). Riscul unui titlu financiar apare atunci când există incertitudinea legată de valoarea activului financiar la o dată viitoare, în momentul în care previziunile cu privire la evoluţia titlurilor financiare nu se realizează. Trăsăturile pieţei de capital: - vânzarea/cumpărarea de titluri nu se realizează în mod direct, ci prin activitatea desfăşurată de intermediari. Ei sunt cei care asigură legătura între cei care au capitaluri disponibile şi doresc să le

1

II. Investitorii individuali (persoane fizice şi juridice) realizează tranzacţii de dimensiuni reduse. Investitorii individuali nu au o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi cursului titlurilor financiare. • dealeri – efectuează tranzacţii pentru clienţi. clădiri.tranzacţiile cu titluri au un caracter public .atragerea excedentului de resurse financiare existent în economie şi plasarea sa eficientă . de tipul : • brokeri – efectuează tranzacţii numai în numele şi pe contul clientului. prin: . Intermediarii sunt persoane juridice autorizate să desfăşoare activitate pe piaţa de capital prin intermediul agenţilor de valori mobiliare. statul. tranzacţionarea acestor titluri (în nume şi pe cont propriu sau în activităţi de intermediere. în contul unor terţi). Investitorii pe piaţa de capital pot fi individuali şi instituţionali. Pe piaţa de capital în calitate de investitori pot derula operaţiuni atât persoanele fizice. Oferta de capital are la bază un proces de economisire la nivelul persoanelor fizice şi juridice care dispun de un surplus financiar pe care sunt dispuse să îl investească în active monetare (constituirea de depozite bancare). fiind influenţată de fluctuaţia preţurilor. finanţarea activităţii se poate realiza în mod direct (prin emiterea de titluri financiare de către solicitatorii de fonduri şi vânzarea acestora direct către investitori) sau în mod indirect (prin intermediul instituţiilor bancare care atrag economiile existente şi le plasează sub formă de credite). fie prin licitaţie. dar şi în numele şi în contul SSIF în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea. ei achiziţionează titluri pentru a obţine un câştig de capital pe termen lung din deţinerea acestor titluri în portofoliu (având astfel o atitudine pasivă pe piaţa de capital) sau urmăresc obţinerea unui profit din diferenţa de curs bursier (manifestând o atitudine activă pe piaţa de capital). Emitenţii de titluri pe piaţa de capital pot fi societăţile comerciale. deficite bugetare şi ale balanţelor de plăţi). cât şi persoanele juridice. • traderi – tranzacţionează atât pe piaţa bursieră. 2 . .trecerea de la proprietatea centralizată la cea descentralizată . crearea de noi societăţi. solvabilitatea şi competitivitatea lor. iar cererea legată de factorii conjuncturali are în vedere necesităţile tranzitorii (limitări la plafonul de credite. dezvoltarea şi restructurarea celor existente. Cererea de capital poate fi privită ca o cerere de natură structurală sau o cerere ce este determinată de factori conjuncturali.preţurile titlurilor se stabilesc pe baza raportului cerere/oferta. Cererea structurală vizează finanţarea investiţiilor productive în bunuri sau servicii.cunoaşterea activităţii agenţilor economici în ceea ce priveşte eficacitatea activităţii. intermediarii.Piete de capital investească (oferta de capitaluri) şi cei care au nevoie de capitaluri şi emit titluri pe piaţă (cererea de capitaluri).instrumentele pieţei de capital pot fi transmise în mod liber între diverşii posesori . colectivităţile locale care solicită resurse financiare cu caracter definitiv sau temporar în vederea constituirii sau majorării capitalului social sau pentru alte scopuri. evoluţia cursului valutar etc. obligaţiuni. fie prin negociere . active reale (maşini. cât şi pe cea extrabursieră. Cererea şi oferta de capital Într-o economie.posibilitatea finanţării directe a agenţilor economici (prin emisiune de acţiuni sau obligaţiuni) . Legătura dintre deţinătorii de fonduri (investitorii) şi utilizatorii acestora (emitenţii de titluri) se realizează prin intermediul unor instituţii financiare specializate care se angajează în distribuţia primară şi secundară a titlurilor. Astfel. bonuri de tezaur). investitorii. achiziţionarea de bunuri şi servicii. Participanţii pe piaţa de capital sunt: emitenţii de titluri. Piaţa de capital are un rol important în dezvoltarea economică. terenuri) sau active financiare (acţiuni.investirea capitalurilor disponibile se efectuează cu precădere în titluri emise pe termen mediu şi lung. intermediarii sunt reprezentaţi de societăţile de servicii de investiţii financiare la care emitenţii de titluri şi investitorii apar în calitate de clienţi. modificarea ratei dobânzii. neachitarea la termen a datoriilor.

Ea permite atragerea capitalurilor în scopul constituirii sau creşterii capitalului social.riscul determinat de reglementările juridice sau fiscale aferente pieţei de capital (în special) şi pieţei financiare (în general) – risc legislativ .Piete de capital Investitorii instituţionali (bănci.riscul legat de încălcarea obligaţiilor prevăzute în contract (întârzierea plăţii dobânzilor sau nerecuperarea capitalului investit) – risc contractual . uşor accesibile. prin activitatea lor. piaţa secundară trebuie să respecte anumite cerinţe: . în cadrul căreia caracteristica de bază este unicitatea preţului la care se derulează o tranzacţie cu un anumit tip de valoare mobiliară. Este deschisă.riscul aferent tranzacţionării titlurilor deţinute şi obţinerii de fonduri lichide.eficienţă = cu cât preţurile de pe piaţă sunt ajustate mai rapid. Pe această piaţă. Structura pieţei de capital Piaţa de capital poate fi clasificată având în vedere mai multe criterii:  după modul de formare a preţului valorilor mobiliare: piaţă de licitaţie şi piaţă de negocieri . oferă noi titluri financiare pe termen lung care sunt achiziţionate de persoanele fizice şi juridice care dispun de fonduri temporar disponibile. devin dificile şi costisitoare – risc de lichiditate . cu atât mai eficient va opera piaţa . Acest risc poate fi perceput ca fiind: . operaţiuni care în perioade caracterizate de tensiuni conjuncturale. Pe pieţele de negocieri (pieţe extrabursiere). societăţi de investiţii. în funcţie de înţelegerea între participanţi. societăţi de asigurări.corectitudine = adoptarea şi punerea în aplicare a unor reglementări care să contracareze tendinţele de manipulare a pieţei 3 . Piaţa primară oferă posibilitatea transformării directe a economiilor prin achiziţionarea de titluri care reflectă drepturile dobândite de către cei care au participat la oferta de fonduri. putând fi piaţă de licitaţie (bursa) sau de negociere (piaţa extrabursieră). Ea asigură întâlnirea cererii cu oferta de titluri permiţând finanţarea activităţii agenţilor economici. .riscul legat de variaţia condiţiilor de pe pieţele financiare care afectează negativ investiţia în titlurile financiare – risc de piaţă . pentru o bună orientare a investitorilor şi contracararea tendinţelor de monopol .. Piaţa secundară asigură lichiditatea şi mobilitatea fondurilor disponibile existente într-o economie oferind posibilitatea investitorilor de a-şi modifica structura portofoliilor de titluri înainte de scadenţa acestora.piaţa primară este cea în cadrul căreia se emit valori mobiliare şi se realizează distribuirea iniţială (prima lor vânzare). tranzacţiile se derulează la preţuri diferite (preţuri multiple) pentru aceeaşi valoare mobiliară. publică (plasamentul şi tranzacţionarea efectuându-se în marea masă a investitorilor). corecte şi la timp asupra preţurilor şi volumelor de tranzacţie. La nivelul cererii şi ofertei de capital se poate manifesta riscul . active reale sau active specifice pieţei de capital .transparenţă = informaţii libere. asupra cererii/ofertei etc.determinat de o multitudine de factori.riscul decizional III.piaţa secundară este cea pe care se derulează tranzacţii cu valori mobiliare deja emise deţinute de persoane fizice sau juridice ce apar în calitate de investitori. precum şi apelarea la resurse împrumutate. Pentru a funcţiona eficient. Este un mijloc de distribuire şi plasament de titluri.riscul determinat de decizia adoptată în ceea ce priveşte plasarea capitalurilor disponibile în active monetare. contribuind în acelaşi timp şi la buna funcţionare a pieţei primare.  după modul achiziţionării valorilor mobiliare: piaţă primară şi piaţă secundară .piaţa de licitatie (preţul se formează ca punct de echilibru între cererea şi oferta concentrată pe piaţă) . societăţi ce administrează fonduri de pensii).lichiditate = uşurinţa cu care se vând/cumpără valori mobiliare.piaţa de negocieri (tranzacţiile se derulează pe baza unui nivel negociat al preţului) Piaţa de licitaţie este reprezentată de orice bursă de valori. agenţii economici care au nevoie de fonduri. Are în vedere realizarea de operaţiuni cu titluri care au făcut obiectul unei emisiuni anterioare. cu risc redus de pierdere de capital . au un impact crescut asupra preţului titlurilor financiare deoarece tranzacţionează un volum semnificativ de titluri financiare. Ea are rolul de concentrare a cererii şi ofertei de titluri pe termen lung deja emise pe piaţa primară. indiferent de motiv.

 după tipul valorilor mobiliare negociate: . în funcţie de tipul tranzacţiei 4 .Piete de capital .piaţa contractelor futures .cu finalizare la scadenţe diferite.adaptabilitatea la condiţiile economice.piaţă la termen .evaluarea permanentă a titlurilor cotate. financiare etc.asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite .piaţa optiunilor etc.piaţa acţiunilor .pe care o tranzacţie iniţiată în prezent va fi finalizată într-un interval ce poate varia de la o zi la o săptămână (în funcţie de reglementările specifice fiecărei pieţe) .piaţă la vedere .furnizarea posibilităţii pentru investitori de recuperare a fondurilor înainte de scadenţă pe o piaţă oficială şi organizată în acest scop . Funcţiile pieţei secundare sunt: .  după intervalul dintre momentul iniţierii tranzacţiei si momentul finalizării acesteia (transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare către noul proprietar şi efectuarea viramentelor în conturile clienţilor): . sociale.piaţa instrumentelor derivate .piaţa obligaţiunilor .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful