Editura LiterNet 2005

2

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Redactor: Manuela Andrei mandrei@liternet.ro Tehnoredactare: Manuela Andrei mandrei@liternet.ro Coperta: © 2005 Manuela Andrei mandrei@liternet.ro Editor format Adobe PDF: Anca Şerban aserban@liternet.ro

Leonard Oprea Ilustraţii: Hieronymus Bosch, N. Coliban. Text: © 2005 Leonard Oprea Toate drepturile rezervate autorului. © 2005 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader. Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea, sau comercializarea acestei versiuni, fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare. ISBN: 973-7893-05-0 Editura LiterNet http://editura.liternet.ro/ office@liternet.ro

CĂMAŞA DE FORŢĂ

Editura LiterNet 2005

3

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă scandal mediatic, atunci cînd, cea mai celebră editură a momentului a trimis părţi din tirajele cărţilor lui Goma la topit ! Trebuie să recunosc că editura Liternet a ales o tactică mai bună şi un moment mai propice pentru aceste re-lansări. Mai întîi, pentru că publicul românesc s-a mai „calmat” şi a devenit mai receptiv la literatură, şi la literatura română!, decît era în urmă cu un deceniu. În al doilea rînd, pentru că Leonard Oprea nu mai este acel autor - foarte puternic e drept - dar aproape necunoscut, cum era la începutul tranzitiei postdecembriste. Între timp, Leonard Oprea nu doar şi-a consolidat cariera de scriitor român, prin editarea la Polirom a remarcabilei Trilogii a lui Theophil Magus, dar el a început deja si o carieră de autor american. Al doilea volum al acestei trilogii, Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Povesti despre Om a fost publicat in editie „paperback”, dar şi in editie “electronic book” peste Ocean şi se bucură deja in SUA de o excelentă primire ; astfel încît, traducerea celorlalte două volume ale trilogiei este, ca să spun aşa, „on its way”, stă să vină. În sfîrşit, dacă informaţiile mele sînt exacte, se vorbeşte si despre o versiune franceză la Radiografia clipei, ceea ce nu poate decît să mă bucure, ca şi pe editori desigur, pentru că mai trebuie să şi exportăm literatură, nu doar să importăm – „traducţiile” nu fac (ele singure!) o literatură. Dacă interzicerea volumului de proza scurta Radiografiei clipei ţine de absurdul cotidian al cenzurii comuniste, cu romanul Cămaşa de forţă se schimbă situaţia, începînd chiar de la titlu şi sfîrşind cu parabola

INTRODUCERE

„Cămaşa de forţă” sau povestea tribulaţiilor unui inocent… Această carte esenţiala, scrisă la sfîrşitul ceauşismului şi tipărită întîia oară, în condiţiile editoriale tulburi ale postrevoluţiei, la editura Nemira, in 1992, are în spate o întreagă istorie a cenzurii şi a circulaţiei clandestine. În ultimii ani ai ceauşismului, a fost interzis de la editare de către tristul „Consiliu al culturii şi educaţiei socialiste”, apoi a trecut din mînă in mina între prietenii şi cunoscuţii autorului, participînd in acest fel la parcimoniasa, lacunara istorie a samizdatului autohton. Editat imediat după eliberarea de cenzură, romanul nu a avut ecoul binemeritat, publicul românesc fiind foarte ocupat, fie cu lectura ziarelor, că după un interludiu de jumătate de veac aveam şi noi o presă!, fie cu devorarea literaturii de dezvăluire non-ficţională şi a nenumăratelor traduceri recuperatoare, fie cu asimilarea grăbită a bestseller-urilor discutabile, gen Sandra Brown. O reacţie, pînă la urmă normală în condiţiile anormalităţii oricărei tranziţii de la totalitarism spre libertate. Nu doar Leonard Oprea şi cărţile sale au căzut victime, ci şi autori mai cunoscuţi şi cu o amprentă non-ficţională apăsată, cum ar fi Paul Goma – să ne amintim că a fost un întreg

la inceput si la final de carte. cum acest text. în Iaşi Liviu ANTONESEI . vulcanic. text ce ţine. dar cenzurat in amblele situatii. unul plin de forţă. ci mă gîndesc la urme la fel de definitive. între prieteni cu mult mai vechi decît postcomunismul tulbure de astăzi. Muntelui Vrăjit a lui Thomas Mann. cînd o carte a lui s-a încheiat cu adevărat şi îşi merită întru totul punctul final ? Pentru că. „Consiliul culturii şi educaţiei socialiste”. cred că reconstituirea este necesară. nu e vorba de palide ecouri în memorie. În fond. Cum dreptate are şi Vladimir Tismăneanu s-o alăture. Mircea Mihaies. si al sau text de pe respectiva copertă. torenţial. atît de marcată de semnele concrete ale pătimirii. Da. dar oare comparaţia. în tot dramatismul acesteia ? Că doar nu degeaba prenumele personajului principal este chiar Inochentie ! Şi cum. Leonard Oprea este un prozator adevarat. a irealismului socialist. eu aş fi lăsat la o parte rama religioasă care încadrează corpul cartii in actuala ediţie. adesea sumbru. în scurta prezentare de pe ultima copertă a acestei ediţii – pînă la urmă. înainte de a fi un moralist şi un profet. romanul Cămaşa de forţă este o distopie. un prozator pe lîngă care nu poţi trece fără a fi marcat – şi. să pună punct cărţii sale? Nu ştie el mai bine decît cititorul. drama individuării în lumea.Editura LiterNet 2005 antitotalitară. se opreşte aici?. de fapt. cea din 1992. cine sînt eu ca să dau sfaturi unui autor cînd. dar una atît de plină de „sînge şi carne”. decît oricare dintre cititori. încît nuanţele etice şi profetice nu devin o clipă teziste la modul cel vulgar al evidenţei. fusese in manuscrisul original si era prevăzut şi pentru cea dintîi ediţie. Poate de aceea. pe dos. voi cădea de acord şi cu al treilea critic. deci ca loc eminent de recluziune. Şi. pentru numele Domnului. ar fi putut ei tipări această splendidă metaforă a ceauşismului tîrziu. de maşinăria inventată de Kafka în Colonia penitenciară. pentru că sîntem între autori. tortură si represiune? Are dreptate Sorin Antohi. ca azil. in cel mai bun inteles al ei. Dar. 4 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă apoi. cum alt fel ?. este povestea. cum ar fi putut accepta sinistra instituţie. mult mai transparentă. Şi chiar n-am făcut aiurea această trimitere ! 25 Februarie 2004. ca gen. cu incredibile note de duioşie. de plăcut-dureros definitive precum cele lăsate pe trupul condamnaţilor. mai degrabă. Şi. povestea suferinţei unui inocent. atît de plăcut şi dureros. atunci cînd spun marcat. de paradigma de azi a gîndirii autorului. ca tip de situaţie. unde şi cum să-şi încheie treaba. cîteodată luminos.

Budapesta) . nu-ţi poţi dezlipi ochii de pagina de hârtie. prin sublimare alchimică. ca puţini alţii.Editura LiterNet 2005 5 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă „Forţa de persuasiune a omului Leonard Oprea a trecut. am socotit-o cheia perfectă pentru înţelegerea experienţei de viaţă sub comunismul de stat. în fine. când circula în samizdat. hipnotizat de iradiaţiile unor sensuri atât de la îndemână şi-atât de stranii totodată. Timisoara) „De la prima lectură a cărţii lui Erving Goffman despre azile şi alte instiţutii totale. Autor exemplar al categoriei rare a scriitorilor profetici. Prin „Cămaşa de forţă”. astăzi. Leonard Oprea ştie. ne putem abandona plăcerii textului'. dar şi cu spaima inerentă oricărei trestii gânditoare ce-şi pune în criză înseşi fundamentele ontologice. Leonard Oprea ne aduce dovada că România ceauşistă poate fi reconstruită ficţional ca uriaş azil: tribulaţiile eroului său. El trăieşte parabola. deşi la fel de sensibil la calitatea ei literară excepţională. Deşi vibraţiile negative ale Cămăşii sale de forţă ajung la cititor nealterate de nici un calcul retoric.9 decembrie 2003. simbolul negru şi distopia cu un firesc în egală măsură deconcertant şi seducător. Leonard Oprea instituie un miraj al existenţei trăite nu doar cu un respect religios pentru valorile eticului. Inochentie Damian. să răscumpere deşertul fiinţei umane mizând cu o sublimă încăpăţânare pe triumful raţiunii şi al bunătăţii.” (Sorin Antohi . Atunci. eram copleşit de dimensiunea sa istorică. „Cămaşa de forţă” se citeşte astăzi cu aceeaşi pasiune ca în 1988. deşi autorul discuta materiale americane. (Mircea Mihăieş – 15 Decembrie. şi asupra scriitorului. configurează pregnant dramele individuării în lumea demenţială a irealismului socialist. 2003.

Brigitte. pruncului ce va să vină. fox-terrier-itza Ara şi familiilor noastre. Dar nu-i uit pe cei atât de puţini prieteni – nu-i mai numesc.Editura LiterNet 2005 6 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă „Cartea lui Leonard Oprea. 2004) . 2003. Washington DC) Dedic această nouă ediţie a „Cămăşii de forţă” nepreţuitei mele soţii.octombrie 10.” (Vladimir Tismăneanu . însă şi zânei casei. onest şi tulburător oriunde şi oricând. (Leonard Oprea – Iulie. nu-i uit deloc şi le mulţumesc fain de tot. anti-totalitare. Boston. „Cămaşa de forţă” merita pe deplin prea lung amânată reintrare în circuitul valorilor autentice ale culturii româneşti democratice. Trăind fiorul unic al unei experienţe de tip „Muntele Vrăjit” (Thomas Mann). se ştiu singuri cei care m-au sprijnit cu inima şi fapta în astă nouă înfăptuire literară. este pur şi simplu profund lucid. acest roman aparţine în chip legitim literaturii genuine a samizdatului est european.

dincolo de nori necuprinsă e calea: să zbori acolo.... şi ştim că mărturia lui este cea adevărată..Editura LiterNet 2005 7 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Motto : „Ucenicul acesta este cel care mărturiseşte aceste lucruri şi care le-a scris.” (Ioan 21/ 24) Confesiune: „CRIVĂŢ ŞUIERA plăpândă flacără – simt: e veşnic vie” *** „.” (Nardi) .

.Editura LiterNet 2005 8 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Şi. groaznic de alb. Măcar atât. capitolul 17 al Evangheliei după Ioan. măreşte-ne Credinţa. dar lumea nu e locul Lui Dumnezeu. Peste douăzeci la sută din populaţia ţării. Cum de s-a întâmplat astfel? Cum de se întâmplă astfel? Sunt un laş sau sunt un nebun? Ori amândouă? Voi scrie. Ştiu că dacă voi lăsa Biblia să se deschidă singură. gârbovit stând pe marginea patului alb. Nu ştiu niciodată unde se va deschide volumul lui Ceauşescu. Şi mereu îmi voi aduce aminte cuvintele apostolilor: Doamne. Iată-mă stând şi privind la Biblie şi la volumul roşu din operele lui Nicolae Ceauşescu. Suntem douăzeci două de milioane de români şi sunt peste 4 milioane de membri de partid. aşa. iată-mă acum. se va desface la „Rugăciunea Lui Iisus”. aflate pe noptieră… Îmi amintesc cuvintele unui bătrân evreu întâlnit aici: …locul Lui Dumnezeu este lumea.

nu cumva …? în sfârşit. într-o noapte. Clătină din cap. Înălţă privirea. încât cu greu nimerise apoi intrarea cortului. Ar trebui să alerg după ea. Umbra unei fiinţe întinsă încet spre picioarele lui. neobservat agent secret. o trestie gânditoare? dar eu. Se simţise dintr-o dată cumplit de singur. Se speriase atât de tare. Durerea de cap devenise zgomot surd modulat. în ziua următoare. apoi uşor indignată. ruginiul cu roşul. dar să dispari complet … există oare o altă formă de conştienţă? Zâmbi amuzat. inspiraţia clipei. Poate o ţigară să elimine durerea de cap? Unii spun că da. Fragilă în dimineaţa proaspătă?! Călcând neauzit pe giulgiul uscat?! O rochie de nea fluturată uşor prin faţa lui. a deveni invizibil?! mul nevăzut. şi va pleca cu mers unduitor. cerându-mi insistent scuze. un mutilat. preludiu. Cuvintele ei chinuindu-l: ba da. Femeia se îndepărta pe aleea unduită. prin magazine. plete lungi părură a se întinde spre buzele lui.Editura LiterNet 2005 9 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă idioată. Dar fără poftă. pe stradă. Mai făcu doi-trei paşi. Zgomotul din urechi se stinse treptat. Aburul dimineţii şi-a zămislit creatura?! şi rămase pironit locului. unde munceşte. să aleg nu ştiu. nesăţios adulmecând-o voi repeta invitaţia. iar eu. ea poate va zâmbi. s-o întreb. ieşind din cort auzise la câţiva metri deasupra capului său un foşnet asemănător. Pe naiba! A elimina să însemne a dispărea. imaginea lui cu capul bandajat mi se pare . rostogolindu-se una după alta spre rădăcina părului. mă doare capul! Din mers îşi aprinse o ţigară. aşa e în viaţă. să aleg nu ştiu. dacă nu atunci. îi ating umărul. ba nu. Neajutorat. Apoi chipul i se înăspri. a nu mai exista deloc. Şi singur. pe urmă mă apropii. Aruncă ţigara. a doua zi să-mi reiau cursa aşteptând momentul în care. Pufăi de câteva ori. astfel încât îi amintea de o melodie care-l exaspera ori de câte ori o auzea. ba nu. Sau aşa mi se pare mie? se nedumeri de starea lui sufletească. să aflu unde locuieşte. Îşi frecă fruntea cu mâna dreaptă. Simţi cum pielea grasă i se adună în cute obligate de degete să se atingă. Se gândi la o tipsie abia scoasă din foc şi lăsată să se răcească încet în aerul umed al dimineţii. cu aere de gentleman. bem o cafea? se va arăta surprinsă. *** Damian împrăştie cu vârful piciorului frunzele uscate. s-o invit. s-o urmăresc pas cu pas. Îşi aduse aminte cum. demn şi tenace. cu ani în urmă. Damian era trist. Nu prea obişnuia să fumeze pe stomacul gol. apoi viorile: din corzi sunete îngrozitor de parfumate şi dulci. De lehamite şi de posomoreala care începuseră să-l cotropească. Pietrişul aleii amesteca galbenul cu verdele. şi din nou: ba da. întoarse palma stângă în sus întinzând degetele: poftim. mă iertaţi. Privi cu atenţie sutele de petice smulse din veşmântul arborilor. Oftă. Foşnetul lor îl făcu să tresară. printre copacii parcului. la fel de insistent. în munţi. Şerpi arămii.

Îmi place să iau masa împreună cu cei care ne vizitează. sunt un material inepuizabil. neîndurătorul opt ori trei. n-are totuşi cum să fie ilogică. Oamenii. încercă Damian. dar cea care mi-ar învia şederea aici … S-au scurs trei zile şi încă nu simt că timpul nu-mi mai e împărţit în opt. Cum vă simţiţi pe la noi? Încă nu mi-aţi făcut nici o vizită. O. Întotdeauna aflu câte ceva nou. Damian se răsuci brusc. domnule doctor. Damian se trezi cu gura năclăită şi având încă în minte. nu v-am observat. Aerul e grozav. uite restaurantul! Aţi avut dreptate. doctorul. Încercaţi să realizaţi acest adevăr. bineînţeles. Dar cât e ceasul? Aproape opt. Pentru asta e vestit. Aş putea să-l numesc . monotonia repetiţie a optului. recunoscu Damian. E timp. . Nu trebuie să vă grăbiţi chiar în halul ăsta. bună dimineaţa. trestia gânditoare. domnule Inochente: oamenii sunt un material inepuizabil. doctorul. surprins de gravitatea glasului. crapă zvâcnind spasmodic şi lamentabil. restaurantul e la doi paşi. pierderea cunoştinţei într-un optoptopt inseparabil de nesfărâmatul lanţ cu şase verigi ferecând mintea sufocând sufletul provocând moartea lentă la un câine păduchios şi ros de viermi intestinali paralizat de jigodie dinţi îngălbeniţi rupţi ochi holbaţi plini de urdori. Cu buzele sale cărnoase. opt. Aa. Mă simt excelent. simte. e timp. Credeţi? râse scurt Damian. Pipăiţi atent carnea asta. raţionalele opt-opt-opt. dar e abia a doua oară când mă plimb pe aici şi e neobişnuit de întins. Nu greşiţi.Editura LiterNet 2005 vorbesc puţin afectat. Nicidecum.de câteva ori se deşteptase speriat. Mai ales acum. şi. doctorul. barem de-ar fi ceva revelator. 10 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă privelişti magnifice. mă voi exprima oarecum profesional. Cu ochii săi mari şi căprui. nu. Renunţaţi la masa de dimineaţă? doctorul. dicţie exemplară însă din când în când din glasul meu răzbate un tremur. avem acelaşi drum. îşi spuse căscând şi rămase aşa. Doctorul. platele cercuri puse de trei ori câte două cap la cap. Şi eu am întârziat. Mda. fiindcă îşi închipui figura sa suprapusă peste ultima imagine din vis: gura de piatră neagră acoperită de pete gălbui. Apoi doctorul reluă discuţia. domnule doctor. ultima imagine a visului de peste noapte. lung şi încâlcit. Bărbatul zâmbi. Într-adevăr. opt. mormăi Damian. Damian privi pe sub sprâncene. vie. doctorul. Trebuie să mă grăbesc. se scuză Damian. Să ştiţi că am dreptate. femeia simte. Staţiunea are locuri şi. Dacă aş cunoaşte parcul ca dumneavoastră ….o mică pădure. nu. astfel că dacă aş găsi un solitar ca mine … ce gânduri îmi trec prin ţeasta asta ovoidală. cu gura deschisă. Câteva minute merseră în tăcere. aproape un coşmar . aerul de aici face minuni. replică Damian. domnule Inochente. De ce v-aţi speriat? răsună acum blând vocea. să aibă un sens revelator … cum poate fi despletit un sens din gândurile ce curg într-o direcţie neştiută? sau direcţia dă sensul şi trebuie descoperit semnul? care e semnul? bună dimineaţa. dar nu într-atât încât să nu-şi reia imediat somnul continuând depănarea poveştii ireale şi aparent ilogice. căţelul care chiar dacă ar vrea să turbeze chiar dacă ar avea fericirea să contacteze cumva turbarea nu se mai poate repezi la cei din jur să-i sfâşie. Haideţi. doctorul. toamna.

Spun unii că adevărata fascinaţie rezultă numai din cucerirea unei femei. vreau să trăiesc! asta vreau acum. părul sur şi puţin cam rar. nasul coroiat. literele astea şi abia acum văzu cuvintele. No more. arăt chiar bine. cum strălucesc. trase aer în piept. Doamne. asta ştiuse de la bun început. ci de unde provenea imaginea. Se privi atent în oglindă. trebuie să-mi dea senzaţia că mă aflu la mine acasă.Editura LiterNet 2005 eczemă scârboasă. văgăuna cu buze neobişnuit de groase având deasupra celei de sus. două fâşii decupate din petale de trandafir roz. litere. aşa par adeseori. O încăpere cu atâtea camere de hotel. fascinat de grota căscată înăuntrul minţii sale. da. arc destins peste arc uşor încordat. cafeniu. Zvârli plapuma într-o parte şi sări din pat. no more. săpate adânc şi umede de sânge roz. înspumat. se minună Damian. poate că ar trebui să mă tund. plin de tristeţe uşor răguşită. dar frumos conturate. aspru totuşi al apei de colonie „Safari-220”. sau poate şi înainte?… m-am subestimat? în oglindă aceiaşi ochi galben-verzui părând întotdeauna uşor speriaţi. acum n-am dreptul să-mi pun întrebări de genul existenţă? sens? pentru ce şi de ce? De fapt voi repeta acelaşi lucru. nu-i aşa? se întrebă satisfăcut de buna dispoziţie care-l cuprinsese. Proaspăt îmbăiat. Şi totuşi nu trebuie să arate astfel. invizibil şi omniprezent. simţi mirosul fin. dădu drumul casetofonului. zâmbi încântat şi se gândi că ar fi plăcută o nouă întâlnire cu femeia care traversase ieri parcul. bluza stacojie. Cu paşi repezi se apropie de măsuţa rotundă de lângă fereastra balconului. după mulţi ani. dimpotrivă. sunt perfect 11 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă conştient. mă enervează desenul lor. par un hrăpăreţ. sunt sau nu timid? aceleaşi buze. vocea născând în suflet extazul venit din altă lume. parcă prea scurt. îl răsfiră. şi. care? şi cum ar trebui să arate? rămâne o problemă deschisă tuturor variantelor de descifrare. pentru prima oară. . uneori chiar să urli: vreau să trăiesc! exact. ce afirma doctorul ăla ieri? materialul inepuizabil?! întoarse capul şi se uită la aşternutul nestrâns. Oho. Ray Charles pulveriză pentru un moment senzaţia lui Damian: părăsit într-o lume străină. îmbrăcat în costumul de velur mărunt. împrejurimile hotelului mă duc mereu între astfel de gânduri cam neobişnuite pentru mine. îl ridică. da. ogni pensiero vola. ajunge pentru azi! Se mai privi în oglindă preţ de câteva clipe. cam subţiri. În scurt timp ajunse la concluzia că nu reuşea să dibuiască. pantofii din piele gălbuie. cealaltă rămase deschisă şi. Damian începu să caute febril în fişierul memoriei. îşi trecu degetele prin părul de la ceafă. plictisitor şi lipsit de substanţă când doreşti fierbinte să spui. camera. Nu arăta rău. balsam ritmic şi melodios. Fiecare astfel de imagine e noul portret. oftă şi continuă studiul. Privi în jurul lui. plictisitor? da. Se gândi. mda. ofilit. cât de frumoase sunt. mai rămâne să mă întreb ce vârstă am … gata. un alt portret … parcă de fiecare dată o altă mână îmi pictează chipul în aşa fel încât mă recunosc sau nu? sunt ori nu un craniu princiar mascat de ţesuturi şi organe care mă pot face atât de uşor confundabil cu oricare alt gropar? ca şi cum toţi am fi gropari … nu înţeleg de ce spaţiul ăsta. îşi închise gura. nu imaginea cuvintelor.

ce să fac? repetă. ei. domnule Caraiman? îl întrebă privind costumul gri din stofă de lână al bătrânului. mai degrabă bunic despre care ţi-e imposibil să crezi că va atinge vreodată vârsta senilităţii. amabil. Ce să fac.deşi avea treizeci şi cinci . ca de altfel şi improvizaţia lui Al Jarreau fu întreruptă de glasul hârşâit care răsună în spatele lui: ce mai faceţi. apoi o acoperi cu pălăria. întorcându-se cu faţa spre ea o asemui cu un femur. şi-o mângâie tandru. parcă e greu! dădu din cap bătrânul. când a râului năpustit peste spinări şi colţi de calcar. ne respectăm statutul. domnule inginer! Îl ameninţă Caraiman cu arătătorul său subţire şi galben şarpe mic. şi trebuie să recunosc că nici nu pot afirma: mi-e nesuferit. Contemplarea. extrem de avantajos. dar se scuză. e drept. . altfel de ce a mai venit? ca să se distreze? ţst. nici nu mă mai duc. aici nimeni nu-şi poate permite să-şi creeze un dezechilibru fiziologic. încordat. st. când îl cunoscuse pe bătrân şi intrase în vorbă cu el. apoi când a coborât scările şi a ajuns în faţa clădirii nefiresc de albe în lumina dimineţii. răspunse cu hotărâre în glas Damian.Editura LiterNet 2005 lăsa patul în dezordine. cascadă când a unui pârâu. râse satisfăcut Caraiman. întrerupse Damian. şi 12 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă imediat îşi pipăi chelia. doar sunteţi un bărbat matur. să nu confundăm relaxarea tonică. ba nu. hohot de plâns. Damian îl privi intrigat gândind că nu are nici o şansă să scape de propovăduitorul cu aere de tată ideal. Scat-ul din Take five. râse înfundat. şi prin asta noi. îl dojeni părinteşte Caraiman. de bucurie. avu senzaţia penibilă că nu are mai mult de nouăsprezece ani . nu? mă gândesc că toate celelalte etaje sunt gata să mi se prăbuşească în cap. dar n-aţi venit la masa de dimineaţă. privilegiaţii acestui minunat loc. închisă la toţi nasturii. noi aici. Închise casetofonul frângând ca pe un vreasc glasul voalat al lui Al Jarreau. că i-am dat apă la moară în loc să-l fac să-i sară ţandăra. mie nu-mi prea inspiră siguranţă. exact ca ieri. alteori zbor abia auzit şi. Mic de statură. alcătuirea sonoră mirific ritmată îi rămase în auz şi când închise uşa în urma lui şi când parcurse holul lung acoperit de covorul ce absorbea ca un burete imens orice zgomot al paşilor. la masa de prânz. da. poate se enervează: văd că purtaţi şi vestă. gata să muşte. brusc. cameră de hotel. iar între toate astea. nu. nu. admir această arhitectură îndrăzneaţă. bătrânul îşi scoase pălăria şi-l salută ceremonios. întări el şi continuă repede. adăugă el privindu-şi ceasul. îmi închipuiam altfel dimineaţa asta. mens sana in corpore sano. râsul cald şi neaşteptat al copilului uimit de descoperirea făcută. de fapt Caraiman îl interpelase. cum să scap de el? nu vă e cald. domnule inginer. în clipa aceea însă încununarea vieţii lui. să n-o confundăm cu distracţia. la naiba. în fiecare dimineaţă când mă scol. splendidă nuanţa asta de bordo. domnule inginer. dar bine legat. nu e bine. în curând o să gândiţi şi dumneavoastră la fel. îi luă vorba din gură Caraiman. o. da. e deja nouă. aproape fără pauză. da. se descoperi. domnule inginer. o panama nouă. na. şi stau la etajul unu. construcţia asta nu-mi inspiră încredere deloc. nu. ştiţi. domnule Caraiman? răspunse după ce înclină capul în semn de salut şi. nu înţeleg. oricare ar fi fost ea. domnule inginer? şi Damian se întoarse încruntat.

ehe. hotărât lucru. suntem aici pentru a ne aerisi mintea şi a ne descărca sufletul de tot balastul. Damian o observă imediat şi se bucură. unii dintre ei sunt de-a dreptul veterani. care balast? hm. îngăimă Damian. Dintr-o dată Damian simţi că-i vine să urle. domnule inginer. Panorama îi sugera un tablou cunoscut şi se chinuia să-şi aducă aminte atât numele pictorului cât şi titlul tabloului. e bine?! Damian îşi apropiase sprâncenele deasupra rădăcinii nasului şi cu 13 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă privirea îl aţintea pe Caraiman. să se îndepărteze grăbit. Poate îl deranjase cumva pe bătrân. Era deja trecut de ora unu după-amiază şi Damian Inochente continua. cum scap eu de dumneata?! în dimineaţa asta am chef să mă simt ca un adolescent. veţi înţelege mult mai târziu. de mai bine de o jumătate de oră. Dar Caraiman nu-i oferi satisfacţia aşteptată. cunoaşteţi. dar mai bine haideţi cu mine. domnule Caraiman! arătaţi bine. de ce? nu ştiu. zâmbi dojenitor Caraiman. dom’le! dar simt că aşa vreau. e o afirmaţie confuză. nu văd nici o soluţie să scap în afară de a fi mitocan. sănătate. ştiţi prea bine. nu. o. to-tul. ne vedem mai târziu. Coborâse şi până în Mănăstiri. Spusese un adevăr. eventual. într-adevăr. duceţi-vă. slavă Domnului. nu? bine. pretextând că a uitat de o întâlnire destul de importantă. scuzaţi-mă! Caraiman se întoarse încet spre Damian.Editura LiterNet 2005 nu. dorise să viziteze comuna şi din cauza asta nu se putuseră plimba . ne vom întâlni cu pensionarii. îl măsură calm cu privirea apoi spuse cu bunăvoinţă. domnule inginer. încercă timid Damian. domnule Caraiman! credeţi-mă. consider deci că aţi acceptat invitaţia mea? mm …. domnule Caraiman. pentru noi înşine o facem. sunteţi încă neştiutor şi rătăcit. plin de amabilitate. mai bine spus fericiţii care se bucură de binefacerile acestei minunate staţiuni! haidem! îl îndemnă Caraiman şi porni înainte cu paşi mărunţi şi legănaţi. abia acum o lună am împlinit cincizeci şi şapte de ani! mulţi înainte. prea multă linişte. bine. adică. ne plimbăm împreună şi astfel vă voi face cunoştinţă cu câţiva dintre pensionarii acestei staţiuni. cu toată plăcerea însă în dimineaţa asta trebuie să dau un telefon acasă şi să vizitez comuna din apropiere. nu? cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea. mă gândesc uneori că aş fi în stare să-mi petrec aici tot restul zilelor mele şi. domnule Caraiman. să stea tolănit pe iarba încă verde a văii din care puteai cuprinde cu privirea comuna Mănăstiri. ale celor ce vestesc cele bune! Biblia. dar hai să-i spunem teama de a nu putea fi liniştiţi. strigă vesel Damian. aflată la cinci kilometri de staţiune. în sfârşit. Fals! Atât de fals …ca-ntr-un vodevil de prost-gust. duceţi-vă în pace. asta nu înseamnă decât zile. ceva în genul ăsta. însă şi eu. ca şi cum vodevilul ar putea fi şi altfel. e totuşi un moşuleţ simpatic şi manierat. mergeţi. adăugă repede Caraiman observând expresia de nedumerire ivită pe faţa lui Damian. dar nu pentru a-i demonstra lui Caraiman că. sănătatea psihică e totul. credeţi-mă. Domnule Caraiman. sănătatea. Dar bătrânul. neaşteptat de bine. mda. încuviinţă blajin Caraiman. deşi nu-şi închipuia cum anume. dar nu-mi stă în fire şi apoi e păcat. într-adevăr. Caraiman îi aruncă o privire circumspectă.

cu muchii uşor ondulate. Încercă să privească înspre soare. bruncenuşiu şi lemnvopsit . vreme de o clipă. cu pereţii de un verde-muştar. Şi i se păru că. ptiu! exclamă nervos. ci fiindcă nutrea speranţa ascunsă ca acolo să întâlnească fiinţa care ieri dimineaţă traversase parcul. magazinul universal . în ciuda concentrării intense a lui Damian. având o toartă agăţată de tării. şurile goale. obsesiv. Şi-o scutură de câteva ori apoi o aruncă pe umăr. cu bărbia atingându-i umărul drept: căsuţe albe. ochii lui aţintiră crucea din vârful turlei şi o văzură egretă vie cu picioarele prinse într-un laţ al credinţei. ce preţios. oftă Damian şi se întinse cât mai comod pe iarba moale. iar în rest. la. tot aia e … cum mă simt? Se aplecă încet. la izvor …? am bătut atâta drum degeaba. Timp de o fracţiune de secundă reuşi. căminul cultural. ce lăsau să se întrevadă când şi când doar o fâşie de pânză mai albă şi mai strălucitoare decât prima zăpadă. ce să ascundă? se întrebă Damian.garduri şi porţi înalte. după care încercă să refacă imaginea femeii. fecioarei. dominând cu autoritate împrejurimile.apoi. legate între ele de nesfârşite paravane. altele galbene.săgeată nedesprinsă-n zbor drept. al naibii de cald. neprihănita fecioară pe uliţele îmbâcsite de praf … de ce nu?! vreo interdicţie?! nu cred. unele crem . urcând panta opusă a văii albe. unele însă de un mov diluat. schimbă el repede savurând mierea ascunsă a acestui cuvânt. Damian fu cucerit de scânteierile lor. Pentru că numai de aproape o lună încoace i se întâmpla acest lucru. nu. e minunată 14 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă vremea. dar tabloul de alcov pe care-l întrezărise în dimineaţa proaspătă de ieri avea pânza cuprinsă de valuri galbene şi mov. ţărăncuţă. căsuţele înconjurau mica biserică . apoi câteva clădiri masive. ca în copilărie. bujori în obrăjori. mii. dar i se întâmpla. Şi rămase aşa. Să nu piardă şi masa de prânz. fiindu-i turla din şindrilă sclipitoare . la. nu vorbea aiurea Caraiman. aa. acolo sus. zbaterea unor ape de culoarea cărnii tumefiate ….plăcuţe de ceară. mai aruncă o privire tabloului din vale.iar între ele.alte căsuţe . iar în clipa următoare îşi aminti numele tabloului şi al pictorului. În răsucirea trupului. se răsfrângeau orbitor în ferestrele ogivale ale bisericii şi. Lui. Se sculă în picioare. Mândru chiar. Damian o recunoscu imediat. iar lângă primărie. tot albe având zidurile . şi printre cuburi prisme. apoi îşi aranjă sub cap haina făcută sul. câţi n-au scris despre încântătoarele ţărăncuţe? nu se cântă încă. Îşi luă haina de jos. Zâmbi mulţumit. atârnată de nişte cabluri invizibile. tot albe în majoritatea lor. uneori anacondele drumuri . se trezi făcându-şi semnul crucii cu limba-n gură. imensă oală plină cu oţel incandescent gata să se reverse …. pitonii. neînchipuita. în veşnicie. ca la munte. nu prea departe. Îşi şterse fruntea îmbrobonită.poşta. de aici Mănăstiri seamănă cu Sainte-Victoire a lui Cezanne. dar şi cenuşii. clădirea primăriei. pe jumătate întors. dar plăcut. lustruite cu osârdie de razele soarelui. se referea la staţiune. murmură fără să vrea şi. ba nu. pe panta pe care se afla el. apoi privirea lui se simţi împodobită de: verdegalbensiniliu şi putredroşucatran. într-adevăr.Editura LiterNet 2005 împreună. semitransparente. la. Pentru că făcuse asemănarea. Vru să se întoarcă cu spatele la comună şi să pornească spre staţiune. acea Artemis. Pentru că îşi amintise.

zarzavaturi şi găini de pe la dumneata? şi bătrâna să mă privească cruciş ducând o mână la ureche. Sainte-Victoire … O porni înspre staţiune. Soarele părea. doar întrebând o bătrânică aşezată-n faţa unei porţi. După primii paşi. curios. o doamnă aşa şi aşa. ori la poştă. vorbeşte odată! Mâine … Până mâine mai e o jumătate de zi. să-l asculte doar. pe demagogul fără splină? Îşi reaminti figura acestuia şi presupuse. e pentru a doua oară. cât de idiot sunt.splendid orbitor artificiu. la fel lătratul. Cum pot doi vârstnici cu trăsături nobile să-l asculte nepăsători. un post-restant la dumneavoastră? cât de idiot sunt! şi reîncepu să meargă. hâm. căci se va consuma. ochii închişi în somn de hau-haul părintesc al bravului om de artă mă împiedică să le aud sforăitul. i-am neînsemnat. în jur de şaizeci de ani şi probabil evrei din înalta societate. poate am noroc şi-l găsesc în reproduceri Skira. ce e o astfel de femeie? o silfidă. O bere proaspătă şi rece. Peste vârfurile copacilor se zărea hotelul în care locuia. au uitat aparatul deschis. Asta e. odată. Ezitare. se opri din mers. Văzu o vilă izolată. atenţie! Şi mâine. distrat. La o masă în restaurant. Splendidă zi. Atât de senină şi atât de strălucitoare încât e păcat să spurci lăsând radioul deschis pentru a-l asculta pe satrapul nesărat.soţ şi soţie. dar Mănăstiri Sainte-Victoire alb negru …. devorând cadavre. fără să fie convins întru totul. Deci: vom mânca pe banii 15 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă noştri. aproape numai cadavre. . poate cei doi savurează momentul cabotinului total? Putregaiul cabotinismului: mârlanul camuflat. liniştea locurilor. tocmai ei. Caraiman o să mă mustre … ce observaţie exactă. Întoarse capul. are cineva. cumpănirea mişcărilor oamenilor. subţire cu părul lung şi arămiu. ascunşi de lentilele cafenii. mâine??? Ei. asta e. Renunţă. i-am ne-în-semnat. Broscoi. ai?!! sau să fi întrebat la cârciumă. La două mese fără ore fixe. nici nu sunt pretenţios. un album Cezanne. nu! Nu. Inochente studie fizionomiile celor doi bătrâni . hei. Transpira abundent. Minerală. broaşte vesele. cotcodăcitul şi amorţeala. cumpără ouă. nu.Editura LiterNet 2005 colbuite. umbra lor. Avem voie să bem? Nu. deodată. mătuşică. trebuie să existe o bibliotecă. cum am putut să caut femeia aceea tocmai în timpul-uitat-de-timp!? dar cum gândesc eu oare? mă simt cum? … şi iar pierd masa de prânz. privindu-l cu coada ochiului. tortă de magneziu . Termală. Duse paharul la buze. catch-istul ăsta triumfător vorbind despre literatură. cum de mi-am închipuit că o voi găsi în comună?! aşa. rosti cineva aflat în spatele lui Damian. despre eroul ideal. Şi vom bea. pe firmă scrie restaurant. într-un târziu. cred că mai degrabă mi se făcuse dor de ducă … Îşi umezi cu vârful limbii buzele uscate. Începu să alerge uşor. e bun şi în Meridiane. clătină din cap Damian privind cu silă înspre aparatul portabil al bătrânilor aşezaţi la o masă apropiată de a lui. neapărat independent. sau chiar e acum. cârciuma … copacii. ar trebui să caut în biblioteca clubului staţiunii. ştii cumva o cuconiţă drăguţă. Dar dacă insistăm … Oricum. pardon. În două situaţii lipsite de constrângeri. La altă masă în bar. Nu. bărbaţi şi femei în puroiul diluat. la bazinul plin ochi cu apă gălbuie. Dar nu neapărat independente.

Scârbos. spune colegilor tăi. tovarăşe domnule profesor? oare nu vindecă apa asta?! n-am dreptul să mă îndoiesc. îmi permiteţi. uite. în formă de liră. Puah! Şi slipul meu bleu cu buzunar albastru ţesut cu aţă portocalie. limonada are gust de leşie.stilizate pisici de mare neaşteptat de graţioase. cum te inspiră mizeria din jur? hai. la vârsta mea. imprimaţi pe ea. De ce nefiresc?! Ca la şcoală deci: septembrie rămas-bun al verii şir de zile se îmbălsămează în culoare în parfumuri întrepătrunse tristeţi în amurguri excitaţii cromatice prelungi nebuneşti … bravo. şezlonguri din răchită. reuşi s-o desluşească în ceaţa imaginilor ecranului minţii . mă revitalizează-mi trupul şi nepreţuitele sale organe şi sexe ca texte recondiţionate. nu.Editura LiterNet 2005 Apoi. scaunul e liber. I se păru inexplicabil că: în faţa ochilor îi apăru capacul lăzii de acasă. în schimb eu v-aş putea ruga să-mi spuneţi domnişoară. cristale de mină -.stomacul întors pe dos. spre masa femeii. poate doar pe mine să-l aud acum pe celălalt corifeu al artei noastre. unde s-a mai văzut atâta grijă pentru noi. nu pe toţi. impresia că nu e decât un noian de întoarceri în timp şi-n citate. ireproşabili chelneri. ea. în afară de Alecsandri. nu dumneavoastră eraţi alaltăieri pe aleea principală a parcului. uşor să hulueşti. mese. un fante de mahala. Pentru o clipă . sunt un dobitoc. Insurmontabil. scândura galbenă şi lustruită. sunt obişnuită. singurul care. Acea dimineaţă proaspătă. imediat. Terasa piscinei îl înconjura. infirmiere apetisante. chioşcul chinezesc cu medicul de serviciu din porţelan de China. dar de ce mizerie. dar altceva la mărimea patruzeci şi patru. nu. Inochente.alcătuiri de basm. scuzaţi-mă …. nu. datorită fibrelor. îndoi drept. domnule. Nu vreau. dar aş fi caraghioasă. sau n-a existat niciodată … Doamna se sculă brusc din scaunul său de nuiele împletite. păunul obez. bardul cu bardă şi chimir de negustor. Şi cald. însă e greu să te menţii. totul scârbos. inutile? nu cred … decât că. v-aţi uitat după mine împietrit. dar şi ca femeie. Aer în piept şi senzaţia de broscoi închipuit taur. parafrazări. După ce parcurse mai bine de jumătate din distanţă. Plesnise. spaţiu insurmontabil. poc. o. ai zece. aidoma fantasticelor. atât ca asistentă medicală. sărut mâna. La a treia masă din stânga celei a bătrânilor cu radioul portativ. am … v-am confundat. miroase bine lemnul uscat şi lăcuit. Scârţâit scurt. Din nou leşia din pahar. o. terasa zguduită de murmure de încântare şi acoperită de plăci de marmură. nu-i aşa? n-aş putea … doamnă. domnule …? Damian Inochente. lăsaţi. Cu paşi de organism programat anume. până şi apa din bazin a devenit patriotică. şi necăutate pentru a fi iubite. făptura care-i încântase privirea cu două zile în urmă. aşadar una dintre ele. se grăbi . bravo Inochente. nu credeţi. Cine suntem şi de unde venim? apoi. fiecare clovnerie un sacrificiu şi la un 16 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă moment dat. o. imponderabile. cu aşternutul de noapte. cerule. nu m-aţi confundat. semenii oamenilor?! iar radioul ăsta blestemat ne condamnă. Nefiresc pentru septembrie. dar n-aş vrea să interpretaţi greşit …. a avut şi are ţigani robi. mai limpede. nu. făptura ca alte femele frumoase. dispare sacrificiul. nu vă supăraţi … ah. luaţi loc. nu băuturilor alcoolice. Expiră lent. doi peşti . mulţumesc. una anume fiindcă o contaminase cu virusul fantasmei şi-al aşteptării.

Intrară în apă şi se bălăciră. ei doi. uzină. ciclu 17 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă zilnic. a existat şi un român internat acolo. medicală. casă. sau îţi închipui că le vei face cu negrăită bucurie. de fapt. Thomas Mann.simţurile înfiorate. da. Damian. coapse atinse întâmplător . deşi habar n-avea de acel român. ieri mă întrebam dacă pe-aici nu aveţi cumva un club. timid Damian. şi sper să nu fii un Hans.Editura LiterNet 2005 Damian. o. cum să nu. Damian. ce serviţi? ce se poate servi aici în afară de limonadă şi cafea? o cafea? nu. sau plecăm de-aici împreună? Clavdia surâse. o bibliotecă. nu înţeleg. degete.aşa preferau să-şi închipuie în acele momente . Şi Damian. într-adevăr. fals obsedaţi. am impresia că te-a şocat coincidenţa de nume. ea. încercă ea să-i reîmprospăteze memoria. dar şi sufletească. genunchi lipit de genunchi. ce-aţi zice de următoarea propunere: să petrecem restul zilei împreună?… mda. bine. au vrut să fiu o carte vie. dacă preferaţi. poate că m-a şocat. sub apă. trist şi râse zgomotos. nu credeţi? cum să nu. într-un bazin cu apă terapeutică. Apoi făcu un gest larg şi graţios cu mâna. Damian. de fiecare dată când vei simţi această mâncărime a creierului şi a sufletului nu vei reuşi decât să-ţi laşi închipuirea să desfăşoare grandioase planuri concretizate în imagini minunate. aha. îi răspunse Clavdia. îţi imaginezi plăcerea acelei munci ca pe o binecuvântare cu adevărat Dumnezeiască. Damian venise la masa de prânz cu aproape un sfert de . bineînţeles. eventual. cu glas răguşit Damian. dar. nu mă supăr. ai mei. Cu un sentiment de triumf pe care nu şi-l putea explica. de ce-ţi spun toate astea?! pentru că. părinţii mei. iar Clavdia: mi-e lehamite. vreau să răsfoiesc din nou romanul. aha. nu. vrăjit. acolo în bazin. parcă mi-aduc aminte. dar de ce atâta cinism în tonul …. însă există o plăcere a prezentărilor. există o bibliotecă. Se ridicaseră de pe scaune. Sunt atâtea lucruri pe care poţi să le faci. astfel că. Ca doi infirmi. iar amabila Clavdia. aerul acela îi nenorocea. un mizerabil neputincios încheie amar Damian scurta reflecţie. obsedaţi de cultură. Broaşte. şi zâmbi stângace …. tu. hotărât. lasă. eh. bine. da. da. snob Damian. o încurajă Damian. eu v-am abordat. Lichidul din bazin li se păru binefăcător. şi eu mi-am oferit toată corabia. adică eu fiind un neputincios. oricum erau bolnavi de plămâni. cine are carte …. da. nu ştiu. Un vechi nobil. ca pe doamna Chauchat a lui Mann. nu? cam aşa ceva. poate că vă ştiam numele. povestea aia cu sanatoriul. Muntele vrăjit. când şi unde ne întâlnim. Mă cheamă Clavdia. suflă şi sorbi fără zgomot. cuteză Damian. Nu li se păru: acolo. socială. Apoi îşi umplu lingura cu supa cam grasă. autodidacţi. creierii prelucrară rapid cartele perforate de nervi: trebuiau să se întâlnească. Paşi nesiguri spre bazin. mi-ajunge soarele şi. Caraiman îl privea atent pe sub sprâncene. da. Şi de mai multe ori îşi zâmbiră stânjeniţi. curioasă identitate. lectură. detest impoliteţea. amabilă Clavdia. îi domoli femeia teama că devenise obraznic. după care. să ştiţi că în ciuda culorii apa e curativă. am apărut şi m-au destinat. îl ajută ea. din câte am înţeles sunteţi asistentă. da. mulţumesc. Damian. o baie. mereu îţi va fi teamă de acea plăcere şi bucurie.

rosti în sfârşit Cruceriu. şi repetă încântat în gând. cu glas ascuţit şi metalic. nu-i aşa. tânărul inginer îi plăcea în mod vădit şi. fu auzită . tresăriră şi. ca atunci când mergi în vreo staţiune prin O. S-ar putea să nu suporte ideea de restaurant-cantină? se întrebă Caraiman. mici. stânjeniţi parcă. să-i fi cunoscut şi pe ţăranii din Mănăstiri . având în creştetul capului un început de chelie.Editura LiterNet 2005 oră înainte de servirea ei. hotărât lucru. pasăre de pradă. Tânărul lui prieten. surprinzător de sincere cu care Damian îl ascultase în cursul celor două întâlniri. tuşi de două-trei ori şi. Se foiră pe scaune. cu unghii trandafirii.T.. nu se mai poate. Cred că soţia mea v-ar putea da cel mai potrivit răspuns. îşi plimbară privirile de la bătrân la Damian şi 18 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă invers. neobişnuit pentru statura lui. Prânzul era programat între orele unu şi două jumătate. domnule inginer! de ce aţi venit dumneavoastră aici?! ca să vă distrugeţi sănătatea?! familia dumneavoastră. ce credeţi! şi lovi marginea mesei cu palma sa mică şi albă. Cu ochii săi negri. copiii. doar două. se uită blând şi înţelegător la Caraiman. îl privi drept în ochi pe Damian. nu putea să-l considere pe Damian un străin. în trei serii. lăsă lingura în supă. Damian sosise deci pe la unu fără un sfert şi Caraiman avea de ce să fie mirat. prin părul blond spălăcit. mai mult chiar. ce-or să spună când vă veţi reîntoarce acasă ca după o muncă extenuantă dusă timp de treizeci de zile?… ei. îşi încrucişară privirile. Privi pe urmă înspre vecina lui de masă care urmase între timp acelaşi ritm ca şi el. soţia. Nu. fiindcă în cele şase zile de când venise în staţiune Inochente. îl cam supăra faţa obosită a acestuia. îl considera pe Damian prieten şi îşi baza această concluzie pe respectul şi amabilitatea. cu atât mai puţin un cunoscut antipatic. un bărbat gras. iar a doua oară întâmplător îl întâlnise în faţa hotelului. îmbrăcată elegant într-o rochie de caşmir albastru. apoi înălţă capul. femeia se uită aprig la Damian. poţi comanda şi altceva pe lângă meniul prevăzut în program. dar chelnerii sunt ireproşabili. Caraiman. tocmai din cauza asta. sănătatea psihică. şi tăcu trecându-şi vârful degetelor late.N. îi spuse el lui Damian. oblici. Caraiman aştepta. intrigaţi. n-am dreptate? dumneata ce părere ai. de pildă o bere …? Bătrânul se încruntă. îndârjit: nu se mai poate aşa. domnule Cruceriu? Acesta ridică privirea din farfurie. nu era exclus ca. cu ochi verzui. domnule inginer! Vorbi destul de tare şi ceilalţi doi comeseni. Tânărul inginer. nu reuşise decât o dată să ia masa cu ceilalţi pensionari ai staţiunii. mai întâi ar trebui să fim prezentaţi. Apoi îşi plecară capetele şi continuară să mănânce ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. luă şervetul şi îşi tamponă uşor buzele. cu faţa searbădă.consideră tăcerea celor doi drept o încuviinţare a indignării lor părinteşti. sincere.Damian era convins că bătrânul îi ştia pe toţi cei din staţiune. în jurul gâtului purtând un colier din mărgele de chihlimbar. care îi cunoştea prea bine pe cei doi . aţintindu-i. şi o femeie trecută. domnule Cruceriu? dânsul vine aici de patru ani. tânărul lui prieten deci. Caraiman îşi lăsă lingura în farfurie. şi după fiecare şedere i se pare că n-a făcut încă destul pentru această stare fundamentală a omului. la fel de bine. vreme de câteva secunde.

mda. dragă. floare de gheaţă la răsuflarea fierbinte a dorinţei de a-l ajuta pe tânărul său prieten. nu mă jenez deloc să vă mărturisesc că am aproape patruzeci de ani şi …. eşti tânăr niciodată. stingheriţi. calmează starea psihică creată de haosul poftelor ăă da astea înţelegi se suprapun ba nu …. pe la ora douăsprezece. trăsăturile feţei i se înăspriră. abia acum învăţ cum se poate răspunde la această întrebare. rar şi cu intonaţie: doamna Cruceriu şi soţul dânsei. nevastă-sa îl privi 19 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă mustrător. observând mimica lui Caraiman. muşchi de vacă. cu aer eroic aşteptă o remarcă. Damian se săltă puţin de pe scaun. îşi spuse el încântat. credeţi că tinereţea e veşnică? tăcu puţin retoric. Mulţumesc. respectarea unui program judicios alcătuit de oameni de specialitate educă simţurile. cu subînţeles. elastic. Cruceriu zâmbi furiş. Tocmai se pregătea să plece. Aş vrea să bem un pahar de vin pentru cunoştinţa noastră. Damian se întoarse spre tovarăşii săi de masă. Caraiman strâmbă puţin din nas. Poţi fi copil şi om matur. repetă ea. Avea impresia că soţii Cruceriu nu fuseseră destul de expliciţi. când Damian îl opri şi-l întrebă dacă poate să le aducă două sticle de Cabernet Sauvignon. dar cât mai concis că se răceşte supa. rotunjindu-şi buzele. scuzaţi-mă. făcu o pauză. spuse politicos Damian. repetă spusele chelnerului. pe urmă vocea sa zbârnâi. Damian clipi serios în semn de preţuire a zâmbetului ce-i fusese adresat. celelalte. Pentru o clipă gândi că s-ar putea să sară calul şi să-l agaseze pe Damian. Acesta mânca liniştit. apoi repede se strânseră la loc. care încă de când se trezise. îi privi cu tristeţe pe toţi trei. Sorbi tacticos. Îşi umplu lingura cu supă. ba nu. Totuşi o umbră de îndoială îi stăruia în suflet. viitorul pensionar al staţiunii. Însă gândul ăsta i se topi. Se hotărî să-şi termine mai întâi supa. îşi îndemnă doamna Cruceriu soţul. Fu auzit şi.Editura LiterNet 2005 vocea ei spartă răsucindu-şi capul spre Caraiman. Şi oarecum înfometat. nu s-a răcit dragă? Damian ar fi fost curios să ştie dacă doamna Cruceriu nu-l lovise pe sub masă cu piciorul pe soţul ei. în acelaşi timp plecând privirea. Chelnerul le servi felul doi. Urmând exemplul lui Cruceriu. da. Mişcă de câteva ori buzele în gol. Caraiman triumfa. scurt şi lat tras puţin de capete. altădată vom discuta mai pe larg! Interesantă. profesori de desen tehnic. şi buzele groase ale femeii se întinseră imediat. Ochii săi mici şi verzi sticliră din nou. O. Primul cuvânt este nu. Îl cercetă pe Damian cu privirea. şi felul doi şi la desert să-şi continue predica moralizatoare. da. dar nu mai spuse nimic. . pe scurt. şi. piure de cartofi. Ochii lui Cruceriu sclipiră o fracţiune de secundă. alimentează stresul cotidian care ne aduce aici. garnitură de mazăre cu morcovi fierţi şi salată de roşii cu castraveţi. Asta e părerea mea. spuse încurcat Caraiman şi. Caraiman clătină din cap. îi îndemnă Damian. bărbaţii se uitară în jurul lor. domnul inginer Inochente. teoria dumneavoastră. Îl întrebă dacă doreşte şi pepsi. căţea gata să muşte. domnule inginer. începu sentenţios femeia. doamna Cruceriu tresări. zise ea cu ton categoric. Cruceriu se ridică puţin de pe scaun. Continuă tu. chelnerul îl privi curios. apoi răspunse că îi va aduce imediat. Pofta lui aparentă îi dădu speranţe lui Caraiman. Domnule Inochente.

dar cred. O băgă în gură şi începu să mestece. l-am citit sau am auzit vreun cunoscut povestindu-mi? care cunoscut? colegii de serviciu?! la băut chef excursii … iar o să încep să mă mir că nu am prieteni. Damian se gândi să controleze . N-o atrăsese nici măcar faptul că ar fi putut să asculte blues. şi ăştia ce naiba vor de la mine? mai ales Caraiman?! Chelnerul le adusese băuturile. în general. am uitat să vă spun. Şi se îmbătase. reflexul beţiei din seara trecută şi al mahmurelii de dimineaţă. declară Damian şi gustă piureul. murmură timid Cruceriu. în toate discuţiile introspective. dar. aşa e. nu suport vinul alb. se îndoi Damian reamintindu-şi chipul femeii. E drept că n-o întrebase ce gusturi muzicale are. nici măcar domnul doctor. Şi cumpărase două sticle de şampanie. Acum desfunda sticlele. Îi spuse chelnerului să toarne separat. şi să nu mi-o luaţi în nume de rău. Preferă ceva clasic. visătoare. hmm! Aduceţi şi trei pepsi. inevitabil de altfel. nu ne-a interzis vreodată băuturile alcoolice. exclamă doamna. o să vedeţi ce efect de ozonare au. în toate acele dialoguri dânsul. un om minunat. sau muzica pop? Folclorul? disco? nu cred. în afară de cazul. nici măcar nu a adus vorba de ele. Caraiman îşi mai tăie o bucăţică de muşchi. când eşti obligat să-l cumperi aşa. adăugă cu o nuanţă de veselie în glas Cruceriu. da. n-am voie s-o ‘uit”. aşa le numim noi. Ar fi comandat bere. Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia mea de a bea un pahar împreună. Pentru moment. după care se scuză faţă de doamna Cruceriu. doamna Cruceriu îi ceru să nu-i amestece vinul. Soţii Cruceriu îl priviră cu admiraţie. dragă. . ne lasă să decidem singuri asupra felului în care ne vom clădi şi păzi liniştea sufletească.doamna Cruceriu îl 20 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă aproba cu vădită satisfacţie. Damian dădu din cap vrând să spună. ca oricărui bărbat ademenit şi lăsat apoi cu buzele umflate? nu mai ţin minte aproape nimic din Muntele vrăjit. ascultând Ray Charles. Spre surprinderea lui Damian. aplecase capul şi rânjise grav . mestecă repede carnea şi o înghiţi strâmbându-se. După ce o înghiţi. Damian se gândea la Clavdia. nu pentru că ar exista vreo interdicţie specială. Le băuse singur. cu gust de sulf. sau aşa mi se pare mie. Întoarse apoi paharele cu gura în sus şi-i întrebă dacă vor vinul cu pepsi sau separat. cred că n-aţi avut nici una până acum. nu.Editura LiterNet 2005 simţise nevoia să bea ceva. Observă că soţul ei şi Caraiman nu se mirară. comandă Damian. Poate pentru soţia mea. domnule inginer. seara. adevărat zgârci! eu şi dumneavoastră avem acelaşi medic curat. folosesc expresia domnului doctor. noi nu prea obişnuim aici. Atunci te prefaci că nu-i simţi damful. Caraiman mormăi ceva de neînţeles şi îşi tăie o bucăţică de muşchi. se uită cu înţeles la cei din jurul lui şi rosti cu amărăciune: vacă bătrână.pe care le poartă cu bolnavii. trup superb. încheie patetic. că toţi de fapt ar trebui să bem mai mult pepsi! Caraiman se mulţumi să-şi mişte buzele. rosti cu respect Caraiman. Îl refuzase politicos când o invitase la el în cameră. zgârci dom’le. dar ştia că nu au bere străină iar cealaltă îi provoca doar o purgaţie îngrozitoare. Vai. ca totuşi să nu-l refuzăm acum pe domnul inginer. Ce ziceţi! insistă el. Am acceptat am acceptat. doamna Cruceriu dădu ochii peste cap. nu. să nu devină un obicei.

bineînţeles. Mihalache. Cu atât mai mult. Jumătate din muşchiul da vacă şi garnitura de mazăre cu morcovi fierţi rămăseseră neatinse. Ei. se scuză Damian. doar cei aleşi o practică. nu mi-aţi răspuns la întrebare. Damian îi întrebă dacă îi permit ca tot în numele proaspetei lor cunoştinţe şi viitoarei amiciţii . altădată. continuă cu voce scăzută dar fermă. uitându-se în ochii măriţi ai bătrânului. îi ispiti el. doar aşa. începe vindecarea. ei. credeţi-mă. Nu se aventură să facă vreo supoziţie. dar bătrânul n-o vedea şi. chicoti Cruceriu. . se eschivă Damian. eu vă pot învăţa. Greşiţi. fiindcă întemeierea unei familii e o datorie de onoare. şi cu atât mai mult cred că într-o bună zi va trebui să vă explic pe larg teoria mea: ce faceţi după-masă sau diseară? Damian nu răspunse. trebuie să vă hrăniţi ca lumea. mai ales că au ness. cu multă răbdare. Băură. apoi. Umplu paharele. sări Caraiman. ce faceţi după-amiază sau diseară? nu veniţi pe la club? jucaţi bridge? soţului meu nu-i plac decât tablele. Damian termină primul şi. îl întrerupse autoritar doamna Cruceriu pe bătrân. întări Caraiman. nu e bine. iar eu nu am partener… Dar Mihalache. Cruceriu aruncă o privire înspre farfuria lui Damian şi remarcă nemulţumit. sincer mă bucur. cu atât mai mult. doamna Cruceriu reluă insinuant. mergeţi cu toată încrederea şi seara încuiaţi-vă în cameră să meditaţi. Ridicară paharele pline. Femeia îi aruncă o privire care ar fi năruit până şi un munte. Cruceriu păru atent la această operaţie. veţi vedea. în după-masa asta sunt programat la consultaţie….să comande patru cafele. mă bucur. Damian fu iarăşi surprins văzând paharele golite mai bine de jumătate. Îşi tamponară buzele cu şervetul. patriotică. dar.în situaţii de genul ăsta „amiciţie” i se părea extrem de potrivit . părea indestructibil. cu atât mai mult trebuie să aveţi grijă de dumneavoastră. trebuie să beau amestecul ăla de chimicale şi orz ovăz nechesol. sănătate. aur curat. Doamna Cruceriu îl privi binevoitoare pe Damian şi adăugă. Gustă din vin. Apoi reîncepură să mestece în tăcere. către Damian. apoi se făcu mic pe scaun. nu ştiu jocul ăsta. Nu. în învelişul bucuriei sale. înţelese că gestul n-ar avea nici un rost.Editura LiterNet 2005 temperatura vinului. se temu că făcuse o gafă. o împinse deoparte. bridge-ul e o artă a minţii. la 21 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă urma-urmei masa e plătită. Apoi se trezi spunându-i lui Caraiman că nu e căsătorit. un biet debutant netalentat: mă enervează groaznic. Dădu vina pe muşchiul de vacă şi pe salata prea sărată. Cei trei. în general nu-mi plac jocurile. domnule inginer. nu are copii nelegitimi şi după aceea. cu înţelegere. domnule inginer! aproape că ţipă Caraiman. nu e bine. şi la noi aceeaşi poveste. Farfuriile lor. plescăi Caraiman din buze punând apoi paharul pe masă. goale. are dreptate. ca să-şi epateze tovarăşii de masă. privindu-le chipurile. apăsat. duceţi-vă. Nu. punând furculiţa. cuţitul în farfurie. nu e un joc. privind stânjenit spre celelalte mese unde oamenii întoarseră curioşi capetele. la noi în oraş n-am mai văzut aşa ceva de vreo doi ani. ce Dumnezeu! Uitându-se dispreţuitor la soţul ei. domnule inginer! ciocniră. greşiţi. domnule inginer. domnule Inochente. apoi băură şi ei. veţi vedea… şi îşi frecă fericit mâinile. După vreo cinci minute sfârşiră şi ceilalţi. iar eu sunt cafegiu şi n-am încotro. ei. dragă? interveni Cruceriu mirat.

îşi aprinse o ţigară. Privind în urma lui . domnule Inochente. din câţiva paşi ajunse lângă parapetul terasei barului de zi amenajat pe acoperişul hotelului în care locuia. doamna?. Apoi îi spuse doamnei Cruceriu. apoi. se roti pentru câteva clipe deasupra clădirii încercuind bazinul cu apă curativă. sunt peste tot. pliantul copertat cu mucava: trei hoteluri. intrigaţi cum râde privind în gol. avem în faţa microfonului pe Bojoancă. E îngrozitor de tristă ploaia de toamnă la munte şi în mijlocul zilei. Damian închise ochii.sfidare nereuşită. o aventură într-o staţiune. a greşi bine. plici. însă ajunge.Editura LiterNet 2005 bine l-au mai botezat. aceste materiale ale secolului nostru şi. le umplu din nou paharele şi plecă la fel de grăbit. cum să nu.menhire albe modelate aiurea sau cioplite anume? ploaia â. bună ziua. vălurindu-şi străveziul corneei. Clavdia. pe antebraţul gol. am întemniţat. plici. femur… trei relicve din beton şi sticlă.chelnerul se îndrepta spre intrarea bucătăriei . gata cu informaţiile. cum respiră copacii . Între oameni ca el. privi în 22 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă jur. pliantul! vile circumscrise triunghiului… trei diametre. vai. luă comanda. Toţi ceilalţi zâmbiră plini de bunăvoinţă. aţintindu-mă amândoi copacii din spatele chioşcului alb. privirea lui pluti înspre parc. slavă slavă. Clavdia. împreună cu domnii. de parcă acolo sus nu există decât un nor mic. Iar râse. Curios: care o fi numele ei de familie. Strânse degetele pumn. amuzat de idee surâse. Clavdia Tarcea. dacă diseară sunteţi la club…. încă puţin şi o să dau drumul unei adevărate tirade…. pădure. plouă…. femure uriaşe pentru măduva-din-oameni-neurastenizaţi. Şi Damian se simţi părăsit într-o lume străină. stropii se sparseră. pe Decebal… Dacidava şi Burebista… o adevărată mânie cu numele astea. mânie manie. sunt. Deschise ochii. da. plici. care îşi revarsă mânia copilăroasă asupra antebraţului meu suspendat în gol . dar acolo . muribund în gânduri. Plici. plouă şi nu mai ţin minte versurile lui Bacovia. şi ochii ei mari. cu daltă… să apară aşa… mâna ei lângă sanctuarul neiertat de pic. nu se vede de aici. râse încet… şi toate trei. dar s-ar putea să vă rog să mă învăţaţi alfabetul bridge-ului. trei drumuri principale… magazinele dispuse în semicerc… micul scuar. prizonierii copiii norilor. sunt. uimiţi de mărimea lor înşişi. sclipeşte ca şofranul. din cauza lui am o colită de toată frumuseţea. Mâna. mulţumesc. zise Damian şi chemă chelnerul. suspină Damian. Ceilalţi. ieri brigada dumneavoastră a terminat înainte de termen lucrările de finalizare… nici un aparat de radio deschis pe terasa asta. mic de tot. Întinse mâna în afară. Acesta veni în grabă. cum respiră copacii. Clavdia. se ridică de la masă. sclipeşte. ofrandă. pădurea a invadat. improviză. zâmbi. în nici un caz arhitecţii nu şi-au botezat astfel construcţiile. pic. plici. staţiunea în borangic de lacrimi. nu? ieri dimineaţă lui Caraiman. oare ce face acum?… să apară din aburul moale deasupra pădurii. amorţit de morfină. clădirile printre ea. Şi râse. Stropii îi cotropiră palma. ploaia cu mână. vârfurile unui triunghi echilateral… călare eu. se grăbi să-l asigure femeia.Damian realiză că se află într-un restaurant dintr-o staţiune. îşi răsuci braţul. una mare dacă se poate. reportaj! beton şi sticlă. purgativă. nu promit. nu. adăugă politicos Damian. acum.

cât sunt de plictisit! un creativ deosebit de activ. copacii. un gentleman care realizează cu stupoare mârlanul ferecat în el a reuşit totuşi să evadeze. Expiră şi fumul i se scurse pe gură. acolo. Ia treizeci şi cinci. Figaro-n jos. ce poate avea înspăimântător. dacă ai fi ştiut cât de mult au început să mă plictisească. senini oare? încercă să-şi aducă aminte expresia ochilor Clavdiei. coloane pentru doi ochi. pe urmă duse mâna la gură. lângă atolul curativ. odată cu el. scheletul îi puse vodca şi cafeaua pe masă. ascultă. scuipă ţigara. şocul se transmise trupului şi mai departe ţigării uitate în colţul gurii. în urechi cavatina lui Figaro şi. ca un bărbier isteţ să rememoreze puţin dialogul cu domnul actor?! Stinse ţigara. cântând încet Figaro-n sus. Aprinse alta.. prin ceaţă. amintindu-şi bancul în care Bulă dă în locul hârtiei de cincizeci una de o sută fără să se fi înşelat. cel cu care discut mereu. o să mă ameţesc bine. dar scheletul plecase la fel de repede precum venise.. gâtlejul incandescent stomacul strâns bulgărele de foc lichid. Ahh! Îşi aprinse o nouă ţigară. în ce măsură au puterea sacrificiului? se întrebă. dar numai dacă ai ness sau cafea naturală. îl cuprinse o . bău şi din cafea. scrumul căzu şi. în fond. cum trebuie să gândească? ce să fac pentru a fi activ-creativ?. Trase adânc în 23 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă piept. la-la-la. auzi zgomotul paşilor şi întoarse mirat capul. printre copaci. E bine.. să mă enerveze uneori aceste întrebări care vrând-nevrând se înlănţuiesc până la veriga numită există.Editura LiterNet 2005 trebuie să fie. Douăşapte. ascunzându-i ochii de privirea rece şi opacă a barmanului care se îndrepta spre el. ptiu! scuipă Damian ţigara. mortal. Mai doriţi ceva? Încă o sută şi o cafea mare. la şeful de birou… de ce nu pot fi strunite gândurile? cum ar arăta oare zăbala lor? există ea?… de-ar fi ştiut cel din mine. un banal ornament de legătură. sorbi apoi din vodcă. În clipa aceea. cu capul între umeri. ce-ar fi putut face cu cincizeci de lei? nimic. creativ reactiv reactiv. ca pe câinele din Baskervilles. luă o gură de vodcă. Pufăi.. zâmbi vag. de ce naiba fumez atât! nu ştiu.. hm! şi atunci ce-ar fi. voi pleca beat de aici şi am s-o caut pe Clavdia. pe nări în ploaie-abur-de-munte înfăşurându-i capul. Se aşeză pe scaun. pe Damian îl intrigă această curiozitate de cioclu. Spune-mi şi cât face. Privind în urma barmanului care se grăbea spre bar. Damian. închipuindu-şi un popor naufragiat în silă-neputinţă… copacii sunt mai rari. iarăşi singur pe creştetul lui Decebal.. îl privi din nou atent şi rece. patruzeci. o scânteie mică îi pişcă pielea gâtului pe care ajunsese în zborul ei de gâză aprinsă. mi le-ai fi pus? şi el-eu rămânem puţin pe gânduri.. mari şi uimiţi şi copacii. la se întoarse scurt pe călcâie şi cu paşi repezi ajunse la masa lui. treizeci şi cinci. Mulţumesc. schelet înfăşat în stropii mărunţi şi deşi.. chiar apucă să rostească. trase din ţigară. alt reper afectiv n-am? ce-ar fi să mă gândesc la mama.. de ce?. sau la şeful meu de birou? ce-ar fi…? cu întrebarea asta am declanşat ceva care m-a dus la mama.. slab şi deşirat. luă paharul şi-l goli dintr-o dată. nu cred că a vorbi cu tine însuţi e doar un mod de formulare. lovi cu palma marginea parapetului. vru să-l întrebe de ce se uită aşa la el. apoi fără să ezităm deloc: sigur că da. îşi frecă nervos gâtul cu degetele. o femeeie?! Doamne. Ness.. Îşi achit acum.

dar vreţi să aflaţi ce se întâmplă cu dumneavoastră. domnule Inochente. cunosc reacţia asta. nu există poate.Editura LiterNet 2005 uşoară ameţeală şi cuvintele I se revărsară. noi doi trebuie să devenim prieteni. dumneavoastră aţi solicitat această legătură. toţi reacţionează asemănător.. şi cultivată. exact. nu? asta o ştiţi din experienţă sau din fişa pe care-o aveţi pe birou? nu-mi place ironia dumneavoastră. domnule Inochente. într-adevăr. eu nu sunt un tip prea comunicativ. cunosc. domnule doctor. peste nivelul mediu. da.. aşa că la mare lucru nu vă puteţi aştepta de la mine. adică. neînţeles şi poate de asta distrugător: bine-aţi-venit-domnule-Inochente-vă-aşteptam! bună ziua. domnule Inochente. de ce. lavă. ajung să-şi comenteze boala plasându-se în locul dumneavoastră? exact. nu. poate sunt cu adevărat bolnav. astea sunt lucruri pe care le-am mai auzit. bravo. domnule doctor. bolnavi cu inteligenţă vie. o au toţi. bravo! ştiţi. nu? 24 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă . domnule Inochente. domnule Inochente? într-un asemenea climat? de unde să ştiu eu. poate. fluviu molcom din carne topită. într-un fel toţi avem impresia că suntem bolnavi. cred că ne vom înţelege de minune. azi-noapte am avut somnul cam agitat. domnule doctor. nu. da. şi încă grav bolnavi. de ce. păreţi cam obosit.

eu. furculiţe şi cuţite. explică-mi unde stai. luaţi aminte la oamenii din jurul dumneavoastră. termină cu râsul. dar nu mi se pare. de obicei greu recunoşti vocea cuiva.. cu alte cuvinte un strop de înţelegere faţă de dumneavoastră înşivă. cert e că se întâmplă ceva cu mine. nu . nu interpretaţi greşit tonul meu.. deci...? decât un fel de amorţire periodică în zgomot de linguri.. anume? un fel de rău psihic şi fizic. aha. Damian Inochente amorţit de linguri. goli paharul cu vodcă. Damian oftă. sau ieşim undeva.. cred că aveţi dreptate. ei. domnule Inochente. faţă de condiţia dumneavoastră. îndârjiţi. plici.. şi eu mă mir. trebuie să fim prieteni. fumul ţigării părea că pleacă în întâmpinarea ceţii care se apropia de terasă. tot pe la ora asta? da. după-masă poate că merg la consultaţie. la normal.. nu. ei. mai gândiţi-vă. Alo? Clavdia? ţi-am recunoscut vocea. adică mă voi duce să iau masa împreună cu ceilalţi şi ce înseamnă asta decât. însă de ce trebuie să fiţi atât de autoritar?! o. mi-ar face mare plăcere. în jurul lui ploua mărunt şi îndesat. şi poate după aceea bem o cafea împreună.. plici.. ce ziceţi? cu plăcere. cea de fiinţă socială.. ba nu. ei. când îi telefonezi pentru prima dată.. nu râde. dar de absolut nimic. poimâine treceţi din nou pe la mine. trase din ţigară. autodisciplinarea spiritului şi trupului. îi atacau pantofii. eu sunt medicul dumneavoastră curant şi numai având încredere deplină în mine veţi reuşi să reveniţi la normal. da. nu. dumneavoastră v-aţi răstit la mine ca la un adult imprudent când are febră mare.. au trecut deja opt zile de când sunteţi aici. da. stropi rebeli se strecurau pe sub umbrela galbenă şi. mai bine zi când şi unde ne întâlnim? azi? nu vrei să vii pe la mine? te rog. la prima vizită n-aţi venit. da.Editura LiterNet 2005 inexact. e clar? da... domnule doctor.. mai ales când ţi-e practic necunoscut. nu uitaţi. la revedere. furculiţe şi cuţite şi sorbituri.. să aduc casetofonul cu mine? s-a făcut. la normal? da. e ca al unui adevărat tată. decât. programul nu-l respectaţi deloc. puneţi puţină disciplină în viaţa dumneavoastră.. simplu. da. de fapt nu prea ştiu ce vreau.. clefăituri de oameni sătui.. orice introspecţie referitoare la 25 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă futilitatea faptelor cotidiene. în sfârşit. sunt binecrescut. nu ştiţi de glumă?! să fim serioşi. nu mai am chef de nimic. zâmbiţi domnule Inochente.. vă repet. eliminaţi orice interogaţie pesimistă. eu pe la tine? bine. domnule doctor. noi vă acordăm libertăţi pe care în altă parte nu le veţi găsi şi în schimb nu vă solicităm decât puţină colaborare.. la-revedere-domnule-Inochente-îmi-pare-bine-că-n e-am-înţeles. ai să vezi.

părea până şi brazda pe care aşezaseră tulpinile noduroase ce contrast negru şi aur peste acel covor se lăsaseră pe spate îmbrăţişaţi. aşa că. multiplicatei în obiecte Albei-ca-zăpada i s-a smuls din gât mărul otrăvit şi împărţit la fiecare-Albă-ca-zăpada. pe neaşteptate.. nici de afară nu venea izul ăsta.. iar dintre personaje am rămas alături doar noi doi eu şi prinţul jazz noi doi ne unduim sufletele nefericite. bun. surâse larg dezvelindu-şi dinţii mărunţi şi gălbejiţi de tutun. sărut mâna. banal. se opresc brusc şi. bun. umflată de flăcăruile jucăuşe. adăugă ea. iar Damian mişcă din buze scoţând un sunet neclar. Auzi pianul? bineînţeles că-l aud. sări în picioare şi. Mirosea a clor. şopti acum Clavdia. crede-mă că nu i-am reţinut numele. iluzia repetării din aproape în aproape a imaginii proprii până când. când micşorată. dar nespus de blând. Damian clătină din cap şi din doi paşi fu lângă uşa băii. prin păienjenişul genelor. cuvintele tocite sunt cu mult mai mult la îndemână şi nu avem timp. n-am chef să ţi-l descriu.. obligată să moară devenind hrană ce ameţea cu efluviul ei şi obrajii mângâiaţi parcă de acelaşi miros îi era purtată mâna. într-adevăr. . nu mirosea în cameră. şi-au început baletul smulgerii aparente din formă. O deschise şi intră. Damian puse telefonul în furcă. în volute ciudate şi magice. gândim oricând după şabloane. banalul nu se poate exprima decât în condiţii stupide. într-o jumătate de oră sunt la tine. în nări miros de porumb copt. te înşeli ridică ea puţin glasul.. nu. auzi. rămase neclintit lângă marginea patului. pot spune. abia rosti Damian. nu râde.. de ce? mă gătesc şi eu. copoi. auzi. vindecate de suferinţa nemişcării. alteori diluat ca-ntr-o acuarelă chinezească. Clavdia figurină 26 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ciudată holografie. iar Albele-ca-zăpezile-de-neprivit. în gând. degetele simţeau pielea fină. învăluită în fuior de fum şi lacrimi. amuşină. irizată pe conturul ei uneori foarte precis. apoi se uită jur-împrejur. pentru altele. cum. sunetele vrăjiseră totul caruselul obişnuit şi tern al unei camere de hotel: pat noptieră veioză dulap televizor măsuţă două fotolii mocheta vaza florile veştejite scrumiera radioul telefonul draperia carul cu boi în ramă somptuoasă în ramă simplă munţii din jurul staţiunii. esenţa basmului se adevereşte: biruie cugetul curat al moartei materii nevinovate. spuse şi-şi petrecu privirea înspre pieptul ei înălţându-i sânii cu vârfuri sumeţite. dar mai bine să ascultăm. fu de acord Damian. obiectele astea comune tuturor precum toţi le sunt lor comuni. murmură Clavdia. plânge sax-ul. ostoim durerea ţâşnită din secătuirea existenţei prin mişcare. când mărită. câtă linişte pleznind corzi. o aţinti cu ochii întredeschişi şi. încordându-şi abdomenul. se întinse în pat.Editura LiterNet 2005 ştiu. acolo unde se desprinseseră din cocean îmbinare minusculă de prismă cu con arsă. un fel de mandale. oare cum arată în realitate? cred că sutienul îmi creează impresia asta. apoi. brusc. atunci de unde naiba?! din mine?! Secvenţele se derulară atât de repede încât abia avu timp să întrezărească lanul nesfârşit în legănarea lui mângâind ochiul umplut de sânge acel astru în apus de sine în care el însuşi se sfârşea lângă focul mic de coceni răspândind mirosul boabelor portocalii la capăt şi galbene spre mijloc albe.

Damian: Chiar dacă în clipa asta ai fi ecorşată. Clavdia: Să sar în sus. iarăşi pornesc. Damian şi Clavdia arcuiră buzele: îşi zâmbeau.... Clang! Caseta se opri. Damian: Parcă am avea urechile înfundate cu vată. nu-i aşa? Damian: Îngrozi. Nu te-am privit. Nu pui altă casetă? Damian: Mai aşteaptă puţin. Damian: Da. şi din moment ce folosim „uimi” şi „îngrozi”. uite.. n-am voie să presupun?! Clavdia: Chiar nu vrei să pui altă casetă? Damian: Doamne fereşte şi ne păzeşte pe noi cei cu picioarele aducătoare de pace! Clavdia: Ţi-a spus-o şi ţie? Damian: Îl cunoşti pe Caraiman?! Clavdia: .. poate... Vreme de câteva minute sloiul tăcerii pluti purtat de fumul ţigărilor pe care se grăbiră să şi le-aprindă. Apoi..?! Damian: .Editura LiterNet 2005 neînchipuit de iute.. Damian întoarse capul către Clavdia. surprinzându-şi reciproc încântarea cu care trăiau irealul. surprinzător şi înrobitor balet-static-extatic.. Clavdia: Din cauza inorogului? Damian: Ei. sexul unde rămâne? Clavdia: Uite cum se poate arunca nămol pe o clipă de frumoasă însingurare. dar. Clavdia: Şi tot nu te-aş uimi. Clavdia: Cine a spus că noi închipuim animalul de închipuit.. Mă vrei. Vrei să deschizi fereastra? Clavdia: Te-ai înfierbântat? M-am îmbrăcat destul de decent. fantastic! iarăşi. 27 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Damian: Te vreau.. pentru o clipă se oglindiră stânjeniţi în ochi. bestia-cu-sex-appeal? Damian: Poate Dimitrie Cantemir. Amabil din cauza neputinţei lor de a comunica. uite! se adună înapoi tipar. adică eu.. Nu te uita aşa la mine! Clavdia: Dar nici măcar nu te privesc. Clavdia: Şi eu am aceeaşi senzaţie..

de ce „nici tu”? Pentru că eu. pe călcâi. fie că. Damian. Clavdia: Adică. ce se întâmplă e împotriva firii mele. Clavdia. am băut doi litri până acum.. când mi se va oferi. ea-triumful animalului?! nu. Fu surprins de satisfacţia gratuită cu care îi observase unduirea. da. nu mă provoca.. ani şi ani 28 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă am lucrat cu tot felul de nebuni. n-ai nici pe dracu'! Damian fu înecat de vântul cald şi primejdios dinlăuntrul lui. Ce e cu el? Acolo am adunat câteva texte ale unor nebuni adevăraţi. Clavdia: Azi ne privim doar. Văzu tremurul uşor al degetelor lui. spuse hotărât Clavdia. dar de ce? de ce tocmai acum simt acest lucru la care m-am gândit de atâtea ori fără a-l vedea vreodată fapt împlinit?! se poartă ca o profesionistă... tss. într-adevăr. vârf. Damian: Unde stătea ţiitoarea. dar nu asta e important acum.. simt asta. Puse o casetă şi apăsă pe clapa de declanşare. E ceaţă pe mlaştină.Editura LiterNet 2005 Oho! Am fost la un pas de-a-i fi amantă. cu ochii. murmură supusă. E o promisiune. un vânt cald şi primejdios. chiar acum. contrabas şi cinele: Clavdia închise încet ochii şi se întinse pe fotoliu. de parcă ar fi fost o Romă cotropită şi scăldată în sângele în care se îmbăiau toate naţiile siluite odată de puterea ei hulpavă. ca toate celelalte! . poaa-oam. ţi-e frică? mie?! sări Damian din fotoliu şi. femeia de suflet? Gheişa? Damian: Pun caseta. Tang. apoi se apropie de Clavdia cu paşi măsuraţi. încet pe călcâi. Hei. te doresc. nici tu nu cunoaştem cauza. sâsâi Clavdia. Damian simţi: înlăuntrul lui pornit ceva. înţeleg să mă prefac. apoi. totuşi. fiindcă eu. gura şi nările o stare de neputinţă şi uimire. tss. tu-du-dum. E încă atât de ascunsă încât până şi comportamentul tău abia o trădează. preasupusul tău Mefisto. vârf. ajunse în dreptul lui Damian care schiţă cu trupul. îşi spuse Damian. Simunul acesta îl sufocă. Damian. îl acompanie flautul. iar tu. Dar înainte licitez din nou. dar nu să fie adevărat. Clavdia. Tu-luuu.. Clavdia. încet. vino înapoi.. o să fiu un neputincios când se va dezbrăca. împingând-o la o parte se repezi spre uşa de la intrare. murmurat. aparent. mă jigneşte. mă plec. ce rost are să ne mai prefacem? poate din cauza vinului. răspunde! Damian îşi frământă mâinile şi şuieră. cu glas de stalactită abia atinsă: nu ştiu. dar acum nu te mai doresc. lungi şi albe. eşti o femeia ca toate celelalte. înţelegi? da. nu.. cucerirea mea. Constată că nu simte nimic incitant. însă femeia îşi dezveli caninii: eu.. ne dorim amândoi. aproape întotdeauna femeia e groapa de gunoi a bărbatului. ca şi cum I s-ar fi făcut o nedreptate cumplită. l-ai văzut? Da... ce cauţi aici? . în ce sens? nu. ci faptul că tu te chinui şi nici eu. tang. nu ştiu! Fii atent. vărsătoare de civilizaţie. nu? Damian: Clavdia. da. încetează! se răsti Damian. Am văzut un film. dădu la o parte nisipul-din-întrebări care-l acoperise şi. tu?! întrebă ironic femeia. Damian îi urmări şerpuirea trupului. Se sculă din fotoliu şi călcând mocheta. pe noptieră e un dosar negru şi mare şi lucios ca un arap. iar după ce trecu vârtejul. nu. eu. pian. nu a ei.

poate am glumit. golul psihic gaură neagră. totul e greu. bănuiau conţinutul lor. apoi îşi spuse.. şi râse încet. tată?! lasă. mâine mergem la cartofi. tată. du-te afară. vino lângă mine.. Odată desprinşi din haine. Damian încerca: senzaţia că I se desprinde carnea de pe oase. câte vârtejuri întunecate? bolta continua să ardă molcom şi fascinant. să fiu cinstit. era singura definiţie pe care o găsise. oglinda mea. hârtie de ziar. iar culoarea lor: verde ocru negru mov şofran luminate pe dinăuntru de alte flăcări alb-albăstrui..gerul liniştitor. şi ele.Editura LiterNet 2005 repetă Damian. o.. Se regăsiră? O. iar ochii . da. îţi spun eu. jupuit de imensa gravitaţie. Clavdia trăia: sentimentul că naşte dogoare. însă din moment ce totul e supt în ea. aşa că pot să las lecţiile. vezi cerul? îl văd.. deci. nu? oricum. dar e atât de senin.. oftă. îşi scutură capul şi simţi cum piele feţei I se mişcă . s-a aprins. istoviţi. tată. s-a aprins. se uită la coperţile din carton moale. nu. vezi. conchise el.” şi Damian închise cartea. îţi explic altă dată. n-or să te lase repetent. „Cerul aprinse cu o substanţă necunoscută lui. iar Damian se apropie şi o luă în braţe.. puse volumul pe noptieră.. Arsura moale a limbii. ea . O strânse. am avut dreptate. am dat foc colţului cămăşii de pe mine vrând să mă răzvrătesc astfel împotriva mamei care nu mă lăsa să-mi ţin câinele în casă. Nu le găsiră. şi da. pipăi o pagină. mi-am amintit cum odată. al cui.. tată. mi-am închipuit. când eram ca tine. hai la tata. tată. oare cum arde timpul? se aprind secundele? cerul acesta. neaşteptat de grele. poate.două sfere metalice. din senin? se întrebă. tată.. imediat se întunecă. nu: se căutau febril în fiece fracţiune de secundă. bine. apoi începu să-şi pună întrebări: de ce apar astăzi cărţile în astfel de condiţii tipografice? cine hotărăşte asta? care sunt criteriile? din ce cauză nu se mai trece tirajul la . Îşi regăsiră concavităţile în convexităţi. încercă să se gândească la starea lui asemănătoare celei a unui animal hăituit. adormiră. o clipă privi în gol. mă închipuiam un rug al disperării. du-te afară. bine. Prelung. erau descărnate. reîntregirea trupului. sunt alte flăcări. mulţumesc. tată?! ei.. ţi se pare. Într-un somn greu care nu era decât: uitare de sine. nu. căci flăcările acelea se încolăceau înfăţişând mereu aceleaşi forme ce nu avea în imaginaţia sa nici un echivalent. într-un târziu. ţi-ai terminat lecţiile. nu au voie să-ţi ucidă dreptul la joacă. dar.. poate mi se pare. ţi se pare. nu. de două ori. gândurile îi zburau greoaie cu 29 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă toate că păreau. de două ori. am nevoie de tine. Se sărutară. e stupid să te gândeşti la moarte ca la un lucru nefiresc. trebuie.cârpă udă şi grea. joacă-te acum. nu. bip-bip.el. de ce? Aşa. O dată. neîngenuncheate de tine. apoi îşi trecu degetele prin părul rar şi gras. Îl strânse. după care. altceva sau altcineva se mistuie acolo. în noi. în pat continuară înnebuniţi să-şi caute complementele . hai Damian. o dată. dar am uitat. hai. de ce râzi. ori umblă Ilie cu carul. senin ca o oglindă. ca toate cel. nu-şi putea lua privirea de la incendiul declanşat. ieşi afară şi zburdă. să-i afle cauza? dar zadarnic. Şi le împletiră în timp ce mâini cu degete de sculptor cercetau formele. a fost ora treisprezece. răspicat Clavdia. nici măcar jar nu face. neapărat trebuie să existe un dincolo. un alt univers.

Editura LiterNet 2005 caseta tehnică de la sfârşitul volumului? ce fel de corectură se face că apar mereu greşeli de tipar? cine naiba concepe coperţile încât par ale unor analfabeţi în ale desenului şi graficii? şi. apoi capul. ce nu va putea să privească un copil e pur. puse o casetă cu Dizzy Gillespie şi Oscar Deterson.acceptare nu liber. zâmbi. am obosit şi-aş bea ceva căci erecţia asta a spiritului mi se pare mai lipsită de noimă ca oricând. atare ca . trompeta şi pianul duel cu vitalitate ieşită din comun. însă imediat se întristă. de ce întreb tocmai eu? asta e şi gata. absolut vie. I se răsfrânge pălălaia pe care copilul nu o vede. cabinetul medical înalt spaţios curat. dădu jos pijamaua şi se îndreptă spre baie. sau nu pot? pe naiba. în nici un caz?! maladiv? poate. mi-e frică. conştient că nu era adevărat. întâlnirea de aseară cu Clavdia. deranjant de luminos . Mucul agoniză o vreme sub privirea atentă a lui Damian. cerul lui arde ciudat. poves ăst tim. în condiţiile astea. groază şi spaimă? cred că ultima le înglobează pe toate şi prezintă forma lingvistică cea mai atrăgătoare. bineînţeles. aşadar ce pot. dar tu n-ai nici pe dracu'! cam vulgar. din nou aruncase asupra lui însuşi năvodul care apoi îl îmbrăţişase. pe urmă mijlocul. rânji. O aruncă apoi în scrumieră. spaima de a oscila între vid şi plin. şi fu surprins realizând impasibilitatea lui venită din prea bine învăţata nepăsare interioară. nu. clar. îşi roti alene braţele. Gillespie şi Peterson îşi continuau asalturile şi prăzile . la fel de repede pe cât se rostogoliseră aceste gânduri se ivi şi răspunsul. fără opţiuni. ce trebuie să cred despre cele citite. limba japoneză cu nenumăratele ei cuvinte aproape lipsite de sens. Şuviţele de fum gata să nască djinni. Un timp fumă liniştit până când ţigara abia putu fi ţinută între degete. oare care ar fi diferenţa dintre frică.? nimic?! o stare şi atât? bineînţeles. ambiguităţi fără de care nu putem trăi nici o fracţiune de secundă după secundă ne înfundăm în lutul somnului conştiinţei ce nu naşte monştri ci doar renunţare. dar consimţită. am păcălit-o. repet jocul plictisitor. în schimb se concentră asupra fragmentului citi. a mea? Se aşeză în fotoliu. deosebit de curat luminos. se sculă din pat. făcu două-trei genuflexiuni.. cuvintele ei: am lucrat cu tot felul de nebuni. nefiresc de sec. să povestim să povestim să povestim. nu-i aşa? uite că nu-mi răspund. nervos stinse ţigara... nu: liber consimţită. cum e posibil să coste atât? însă. captură nespus de preţioasă. până când va ajunge o mâzgă scârboasă .ca şi cum ar putea exista şi alt adjectiv se numeşte orice cuvânt rostit atunci când nu ai ce face.. Aprinse alta. teatrul e singura artă vie. îşi spuse. mit săve pove. ah. se mlădie eschivând alte întrebări asemănătoare. căci oricărui suflet neînţărcat încă la sânul vieţii nu I se poate imputa decât 30 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă cristalinitatea jignitoare pentru orice conştiinţă în curs de pătare. însă nu patologic: a lua totul ca atare. Damian se sculă încet din fotoliu. îşi aprinse o ţigară.defulări ţâşnite una după alta. teamă.

o problemă de conştiinţă. starea dumneavoastră poate fi un preambul al.. îmi pare rău.. 31 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ce? nu vă grăbiţi.. scena din bibliotecă.. dar cine vorbeşte de aşa ceva?! utilizez propria-mi metodă. dar dacă vreţi să . aţi spus. meseria. al nostru. se poate?! domnule Inochente. deloc. vă deranjează? nu. oricum aţi venit totuşi! bună ziua! nu păreţi prea încântat de întâlnire.? o. atmosfera de aici mi-aduce aminte. îmi place să fiu meticulos. dar e prea mult soare. ne întâlnim din nou aici. nu vă grăbiţi. nu l-am văzut. dar nu v-aţi respectat promisiunea. nu. vă rog să fiţi rezonabil şi acordaţi-mi şansa să-mi practic meseria. sunteţi abil. credeţi-mă. ce ascultaţi? Bach. aşa e bine. astăzi aş vrea să recapitulăm puţin. v-ar fi de folos. pentru a crea la nevoie intimitatea fotolii moi. domnule Inochente. de ce? a. păcat. credeţi-mă. suspect de înţelegător Damian în picioare şi privind în jur aşadar. greşiţi. să recapitulăm. scuzaţi-mă. un alt punct al unei viitoare discuţii şi să ştiţi că în cazul dumneavoastră lecturile facile nu sunt de dispreţuit. nu.. sunteţi ironic? domnule doctor. vi se pare. ce? deci. doar dumneavoastră aţi solicitat ajutorul nostru. metalic zvelt biblioteca. paranoiei. acoperite cu pluş biroul. nu. plină cu tomuri voluminoase unele legate în piele cald. exageraţi. tragem puţin draperiile. schizofreniei. nu? nu. ştiam că la noi psihanaliza nu se foloseşte..Editura LiterNet 2005 cu draperii grele. eu sunt medicul. azi-dimineaţă am citit ceva ce m-a întors pe dos. prea cald parcă tăcerea unei muzici grave şi abia auzită doctorul înţelegător. ştiţi. credeţi? luaţi loc.. filmul lui Tarkovski. adică al dumneavoastră. oarecum de Solaris. efectiv exageraţi. da. domnule Damian Inochente. discutăm altă dată?! iertaţi-mă.. ce vreţi să ştiţi? o. o trecere în revistă a biografiei dumneavoastră.. eu reprezint o lume care nu vă doreşte cum? tocmai asta vreau să recapitulăm.. nu? bun. mulţumesc. lăsaţi.

? da. şi am ajuns la treizeci şi cinci de ani perpetuându-mi acelaşi ciclu anual începând de la optsprezece ani. da.. ce aţi ajuns aici înseamnă că aveţi. am câteva inovaţii în meseria mea fiindcă am avut nevoie de bani. deci sunteţi conştient. din moment ce aţi ajuns la mine.Editura LiterNet 2005 vă satisfac curiozitatea. am învăţat să asist la transformarea unei zile într-o altă zi identică.. cutezători.. schema e atât de clasică încât bănuiesc. îmi repugnă. nu a mea. apoi am . însă de cele mai multe ori stând doar în faţa televizorului. sportul pentru mine e un hobby practicat real când şi când. eventual. domnule doctor. destul de capabil în meseria lui. sunt chiar convins că o cunoaşteţi prea bine: părinţi semidocţi 32 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă cu aere şi pretenţii de reali intelectuali. domnule Inochente! ce rost are să-mi amintiţi ce fel de copil am fost. care a ratat ocazia de a avea o familie pentru că nu se consideră destul de apt pentru a deveni un bun tată şi nu-şi înţelege soţia. ce fel de oameni au fost părinţii mei. cred că. izgonirea celor care nu cunoşteau definiţia dată de ei prieteniei. mama profesoară de franceză etc. tirani prin dorinţa de a-mi impune voinţa lor . nu. într-adevăr se pune problema propriei mele voinţe. dar nu mai începeţi cu acest trecut care. adică preponderent fiziologic. făcând această succintă recapitulare doream să vă pun anumite întrebări. un om căruia îi plac artele. vă rog fiţi sincer. cum mi-am ales profesiunea. sunt perfect sănătos. nu. în special jazz-ul şi literatura. dar totuşi pasiunea lui pentru ele nu-l poate defini un „fan”. oare nu mă aflu în faţa unui psihiatru? exageraţi. ce rost are să mă mai întrebaţi pe mine de vreme ce am completat un chestionar.. suport oamenii fiindcă ştiu oarecum să tac şi să aprob când e cazul sau când nu e.. v-aţi născut în Bucureşti. nu sunt nici prea înalt. atunci înţeleg că majoritatea. a lor.. nici prea scund. personalitatea.. nu beau ca un adevărat satir. da. mi-ajunge.. n-am ochi albaştri. într-un anumit fel..... am plătit considerabil să aflu ce e cu mine? domnule Inochente. aşa rezultă din ultimele analize. putem vorbi de angoasă. poate. putem începe? vă rog! aveţi treizeci şi cinci de ani. nu fumez excesiv. copie fidelă a celorlalte.legat de mic cu lanţuri de piciorul patului. conform acelei remarci.. în care şi de ce? în care.. însă îmi place să visez cai verzi pe pereţi. înseamnă că. părinţii dumneavoastră tata inginer. în ce şcoli am învăţat. sunt un bărbat îndrăgostit de femeie ca toţi ceilalţi bărbaţi. sau. opţiunea asupra viitoarei profesiuni. sunt un inginer electronist relativ tânăr. exageraţi. puneţi-le. mai bine spus. nu am un ţel în viaţă. înţeleg că ar fi grav.

pereţii afumaţi. continua tot el. pot să plec? şi. nu vă supăraţi. da' anu' ăsta nu prea s-a făcut. şi vând. într-adevăr şi-l derulează în faţa ochilor mei neobişnuiţi cu lumea asta arhaică. diversificarea producţiei agricole în zona de munte e un lucru foarte important. staţiunea asta în care vin mereu alde dumneavoastră şi domnul. multă mană. credeţi? când bem ceva împreună? o cafea. ia spune. dosuri de ţărani acoperite cu ţesături groase şi aspre. mai eficient. vesel. aşa-i ori ba? iar Caraiman dădea din cap şi turuia desferecat la gură. e bune fructele şi florile că toţi sunteţi domni. sau nemişcate. mesele. dar cumplit de reală. ţoiuri. mai ai? domnule Inochente.. un surogat de fum. adică.. buzele: sexul fumului rostind îmbietoare chemări. nu-i aşa. fundamental. dop de păr roşcat acoperindu-i puţin buza de sus. pătimaşe 33 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă uri. dacă tot aveţi un vin atât de bun.. conturate de sprâncene stufoase şi negre. fără Bach. rău. pălăvrăgea cu un ţăran aşezat la masa lor. domnule Inochente. dintr-o dată. găuri întunecate. degetele. Chimet zâmbi viclean pe sub mustaţă. vreau să spun. mă bucur să sunteţi atât de sincer. cu obrazul împânzit de o reţea de vinişoare roşii-albăstrui sprijinind parcă ochii mici şi negri acoperiţi de arcade mari. pentru a vă linişti. în zilele de azi prefer să ţin un porc decât o vacă. nu? vreţi să aflaţi cu tot dinadinsul de unde provine acest „rău”. apoi mecanizarea. dar aveţi un debit verbal. tu-i mama mă-sii de viaţă.găuri de fum. semiîntunericul cald. un bărbat la vreo patruzeci-cincizeci de ani.Editura LiterNet 2005 constatat. îţi vine să ţipi. dar. înţelegeţi. de ce mai . bună ziua. izvorâre continuă şi bolnăvicioasă. naiba ştie cum. mormăi ţăranul. bineînţeles.. că.fum dens şi pişcăcios. înţelegi matale. suspect de înţelegător. farfurii. ochii . mă iertaţi. insistă Caraiman. hoţomane. cu toate că sunt perfect sănătos. dezgustătoare blestemăţii. că mă simt psihic şi fizic rău. iar pentru vecinătatea noastră. Tavanul afumat. oamenii întruchipări de fum. vă place la vitamine şi la frumos. interveni Damian. zicea Caraiman. domnule Chimet. e mai eficient. mai ales dacă e scroafă. nestemate în cap de peşte felină. lumina. mă Chimet. aşa. desigur. vin din ăla. pahare. şerpii retezaţi ai fumului rămaşi încleştaţi pe pahare sau zvâcnind spasmodic în aer. aerul . scaunele fum negru-maroniu soios încremenit pe vecie şi sculptat de coate. nu ăsta-i esenţialul. biroul zvelt şi doctorul zâmbind înţelegător. Cabinetul medical: tăcere... îşi spuse Damian şi-l privi pe Caraiman care. sticle. mda. subţire şi albă zi mă Chimet. spaţios. ajunge? oho. rotite fără încetare. mă bucur că vă daţi seama! pot să plec? da. şi Damian abia acum îl auzi clar. rozaliu. are omul ăsta un vin. am şi carne. tabloul cârciumii comunei Mănăstiri îşi derula întregul. nea Caraimane? nu-i aşa? n-ai dreptate. bună ziua. groteşti râsete-rânjete ori neobservate mari adevăruri.

i-aţi simţit damful... domnul Chimet. semitransparent. bătrânul funcţionar. ca o cameră de oaspeţi. strâmbă Chimet din buze. declară Damian. atunci? dă pere.. domnule inginer. c-am o ţuică. restu'. nu? bineînţeles. dar uite că sunt mai bine de zece zile de când aţi venit aici şi încă n-am aflat care e principala dumneavoastră afecţiune. da' cum dă l-aţi convins pe hârciogul ăla bătrân să vă dea d'astea? ă-hă. dar şi dumneavoastră trebuia. ştiţi.. stau aproape. ce-au fost părinţii dumneavoastră. aici iau un rachiu mare şi zac. domnul inginer Inochente. mai vând. apoi luă dopul în mână şi. zău. sunteţi vulpoi. conice. eu şi-nainte şi acum numai cu ei am avut de-a face. ca tot omu' ca tot omu'. ţuica şi vinu' meu.. ei da. dacă vreţi să-mi răspundeţi la întrebarea aceea. familie bună. mai beau şi eu la sărbători. înţelegeţi. cum să nu. telemea. şi daţi naibii rachiul ăsta.. cât ai bate din palme. ca tot omu'. îl dojeni Caraiman. se vede şi pe dumneavoastră.. bine.. o dau ieftin. ehe. însă uitaţi. apoi duse sticla la gură şi sorbi. gustările vin acuşica. aproape imediat se înecă şi tuşi de vreo două ori. nume de sfânt. domnule inginer? mama profesoară. de-aţi şti. Damian trase cu dinţii dopul făcut din cocean. se oferi Caraiman. Damian se sili să surâdă. domnule Chimet. zise Chimet. oho. ba nu. înainte de pensie. pălăvrăgesc. Damian ridică din sprâncene dar se abţinu de la orice comentariu. pe urmă se întoarse spre Damian. grozavă.. omul nostru deja s-a întors. domnule Caraiman. zâmbi larg şi umil. câţiva ani buni am fost administratorul pieţei mari din oraş.? a. nu-mi spuneţi. îl întrerupse Chimet vesel. care? de ce veniţi la cârciumă dacă tot aveţi ţuică. vru să fie curtenitor Chimet. cât? no. se mulţumi doar să întrebe.. şi. aha.. rosti domol .. I le studie Damian. domnu. se arătă Chimet satisfăcut. o. se bucură Chimet. zise Caraiman. fac eu cinste. se făli Chimet. numa' optzeci.. ceva gustări se pot lua aici? întrebă Damian. merge. închise pentru o clipă ochii având un moment de crispare. notarul de plasă. uite-aşa. lasă că-ţi place să tragi la măsea şi să faci afaceri. şi plecă. oho. domnu' inginer. Chimet fu mistuit de fum. mă destind.. dacă nu vreţi. copiii. aţi gustat vreodată ţuică de pere? Nu?! aa. salam de iarnă şi câteva măsline. da' pe dată. înainte de a-l pune pe masă.Editura LiterNet 2005 veniţi la cârciumă.. oho. domnul Caraiman. am aranjat. d'apoi. e tot ce au proaspăt. arătătorul şi mijlociul răsucite unul spre celălalt. merge. Damian luă banii. sări amabil Caraiman.. o ai la tine? nu. gata. bună ţuica. vă rog. apa de foc? râse Caraiman. lătră subţire Caraiman. acasă-i nevasta. tata inginer. creaturile astea viclene. îl îndemnă Chimet. nu. însă nu mi-aţi răspuns la întrebare. ei da. lasă mă Chimet. bine. scuzaţi-mă. Chimet se aşeză pe scaun apoi îi întinse lui Damian o sticlă plină cu lichid alb-gălbui.. iar Caraiman îl apucă pe Damian de umăr cu degete subţiri. merg eu să vorbesc cu şeful localului. aveţi simţ. domnule Inochente.. ei. gustaţi din ţuică. oftă prelung. nu beţi o ţuică? d'apoi aşa ceva nu se refuză.. am întrebat doar aşa. iar pe masă trânti o altă 34 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă sticlă. să-mi gustaţi vinul. lasă mă. cât aveam de tras cu ei. vreţi o litră? ieftină. Damian scoase o hârtie de o sută şi o puse pe masă. pentru rachiu? noo. ştiţi cum să procedaţi cu ţăranii. bazându-mă pe faptul că suntem prieteni.

nici rachiu n-am servit. îşi aminti Damian. Quidam. întrevăzu o imagine neclară. a fost crescut ca un hermafrodit normal. Caraiman dispăru printre oamenii din dreptul tejghelei. ţărani şi excursionişti. legându-se între ele prin invizibile sinapse şi alcătuind încet. Copilul era hermafrodit. în urma meditaţiilor moderate ale tatălui său. un cetăţean normal. începând cu şcoala primară şi sfârşind cu facultatea de ingineri productivi. devenind la încheierea copilăriei-adolescenţei-tinereţii lui. un 35 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă plan înclinat aproape ideal. cravată şi pălărie. fiindcă aşa se cade. a devenit un contabil productiv. Astfel. priveghind împietrirea soacrei mamă. şi se sculă cu o mişcare bruscă de parcă s-ar fi grăbit să surprindă pe cineva care urma să fure vesela. Deci. Cu toate acestea. tatăl său a exclamat: a! după care şi-a bătut uşor coapsele cu palmele şi a spus: a. quidam . Şi fiica-lor-soţia-lui a plâns cuviincios. fără exagerări inutile. Damian se uită în urma lui admirându-i vioiciunea: rozătoare în costum gri. alintat. şi-a sărutat cuviincios soţul apoi şi-a suflat moderat nasul. s-a ivit concluzia: noi. absolut necesară. ştim că acest copil nu poate fi vinovat. Iar nora lor. Aşadar. nu reuşea să spună decât: ei. a avut şansa reală de a se dezvolta ca un copil normal. suple.. ar fi bună şi-o ceapă roşie.Editura LiterNet 2005 Chimet şi-şi aruncă pe podea stropul de rachiu din pahar. Quidam a parcurs ca pe un drum insinuos. În urma absolvirii facultăţii de profil economic. l-a botezat Quidam jr. fie mai îndeaproape. atât cât puteau striga în acele clipe de pieire normală. Având cantitatea suficientă de voinţă a copilului educat cu seriozitate şi fără exagerări. la câteva zile după apariţie. toate formele de învăţământ. mă duc să aduc pahare curate. întreaga viaţă şi. dar nici noi nu suntem: vom suferi totuşi. Quidam jr. l-a mângâiat cu privirea-i blajină şi puţin opacă. binevenit. da! Când au închis ochii pe vecie părinţii lui au şoptit cu tandreţe. demnă.. poate mai mult cu satisfacţie. Caraiman însă îl refuză politicos. Şi. se uită atent la Chimet. merita să fie chemat. dar şi mândră. ăhă. Quidam împlinise treizeci şi opt de ani când i s-a născut primul copil pe care. încet. cine-l cunoştea. Un viitor copil bun.un oarecare. tatălui socru. normală. Deci. fie superficial. părinţii lui. rostire între două mestecături. Damian îşi plimbă privirea pensulă pe chipurile din jur încercând să smulgă fiecăruia taina din dosul măştii şi simţi cu gândurile capătă treptat forme precise. . pe iubitul ei Quidam. Quidam a crescut bucurându-se de atenţia maternă şi paternă şi socială. Căci părinţii. un oarecare. făcând să vibreze aerul parfumat (l-au parfumat cu mulţumirea lor părintească) al camerei în care agonizau: Quidam. amintindu-şi felul în care Chimet poreclise cârciumarul. îi vom respecta condiţia. dar şi satisfacţie. neabrupt şi nebolovănos. tot pe cumsecadele Quidam l-au strigat. acesta îşi golise paharul cu ţuică şi înfuleca brânză. Când l-a văzut. un individ indispensabil societăţii în care trăia. Damian îi umplu paharul. un trup. cât se poate de firesc. irizată pe margini. apoi fu absorbit de şuvoiul lăuntric: Quidam s-a născut aşa cum se nasc toţi copiii. prefer vinul.

Quidam o uitase de mult.copilul. Întotdeauna salutau pe stradă. dar a declarat că se simte excelent. Noaptea. Într-o bună zi.. Şi s-a simţit ca un balon gata să explodeze. Quidam a băut numai ceaiuri laxative şi a mâncat pâine prăjită. Ei.. Clima subtropicală. au convenit cu veselie că sunt printre rarii cetăţeni care au un băiat şi o fată întruchipaţi într-o singură fiinţă. Dar într-o bună zi. S-au mai scurs cinci ani de la apariţia oribilei senzaţii produsă înlăuntrul torsului moderat clădit al lui Quidam. unde l-a atacat din nou aceeaşi senzaţie: balon în pragul exploziei. Iar el: aha. o balerină. Quidam a mai avut un copil. E normal. când se întoarse vesel de la muncă (aşa îşi încheia mereu cele opt ore de producţie conştientă). după ce băuseră puţin vin. S-a uitat în jurul lui. a avut impresia că e un balon gata să explodeze. în timpul somnului s-a zbuciumat puţin. Quidam şi familia sa vieţuiau într-un ansamblu-social modern. Quidam uitase din nou. curat şi productiv. Timp de trei zile. Acelaşi sentiment îl nutreau şi faţă de fiinţele necesare studiilor ştiinţifice. în pat. Aceşti cetăţeni ştiau să trăiască. Natura a dispus: Quidam a lăsat câteva lacrimi să-i ude obrajii de dimensiuni obişnuite. construit sub o imensă cupolă transparentă. înăbuşindu-şi fără efort fericirea normală într-o asemenea situaţie: moartea pruncului când avea abia zece luni.Editura LiterNet 2005 Odată . două gâşte. În parcul ansamblului-social. după ce şi-a terminat binedispus prânzul. îmbelşugarea născută din hărnicia în muncă a locuitorilor ansamblului-social ofereau condiţii ideale pentru o viaţă normală. vorbeau. Timpul şi viaţa normale asfaltează senzaţiile neobişnuite. îngrăşăminte. Dar încă un băiat şi o fată într-o unică fiinţă era prea mult. A slăbit. Şi iar s-a uitat în jur: ca un balon. s-a prefăcut repede şi firesc într-o grămăjoară de scrum adunată apoi într-o cupă de cositor ţinut de părinţi în vitrina servantei din sufragerie. un căţel. gata să explodeze. admirând înţelepciunea cu care soţia îi alcătuia meniul.Quidam şi soţia lui. Însă într-o zi ca . a întregit: să căutăm un ceai adecvat. a şoptit el. astfel că niciodată nu gândeau. Erau pe deplin conştienţi că 36 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă fiecare lucru îşi are rostul său. Ea s-a gândit cam două secunde şi i-a spus răspicat: eşti balonat. Şi-a chemat repede soţia şi i-a explicat ce se întâmplă cu el. Quidam jr. Quidam a intrat în camera lui Quidam jr. împlinise vreo doisprezece ani. intra în pubertate . Şi întotdeauna salutau pe stradă. sau acţionau inutil. dar cu multă cumpătare. fiind prietenoşi în limitele bunului-simţ. Hermafrodit şi acesta. Şi îmbinau utilul cu plăcutul. ucigându-le într-un mod cât se poate de sportiv. într-adevăr. Apoi a mângâiat creştetul lui Quidam jr. prin vânătoare. hrană. Să se plimbe. un gânditor şi alte bibelouri. atent să nu trezească adolescentul(a). a rostit soţia. la incinerare. care dormea liniştit. pene. să se distreze chiar. dragă. Pe urmă a plecat. Toată seara aceea au repetat aceste vorbe frumoase şi începând de atunci liniştea lor sufletească a fost indestructibilă. A trecut un an de la această întâmplare. Iubeau numai animalele donatoare de blană. săpun. care se afla în cameră. alături de un cal. păşind în camera lui. cred că m-am constipat.

a hotărât: da. ce naiba! ia fugi şi adă altă sticlă! Damian realiză dintr-o dată că nu reuşise totuşi să-şi imagineze clar chipul lui Quidam. O să mă feresc de gripă. normală . Când trebuise. brusc. un balon gata. a zis: .. domnul Inochente a fost politicos şi te-a ascultat cu atenţie. cum era firesc dealtfel. Quidam se uita în jur. ca într-un început stupid de roman poliţist sau de dragoste. râse Caraiman. Quidam jr.Quidam jr.. o lume învechită. iar tu. într-o zi normală. în timp ce discuta cu perechea acestuia(eia) despre necesitatea firească a extinderii în întreaga lume a ansamblurilor-sociale de tipul celui în care vieţuiau ei. cât costă? un pol litra. aşa e normal. toate la vremea lor. dar din camera alăturată auzise discuţia. domnule Chimet. Gripă? celălalt. Damian gustă din brânză şi zâmbi şoricelului bătrân de lângă el care se şi repezi. cele majore nu puteau să existe. de ce totuşi stupid? aşa e. eu am încă vin în pahar iar tu goleşti imediat sticla şi-l mai întrebi dacă nu ştie vreun avocat bun în oraşul lui. bătea un vânt rece şi tăios.. ca oricare alt cetăţean. se strică vremea. noroc şi vindecare grabnică.. însă o să am grijă să nu se mai întâmple. murmură. domnule Caraiman. l-a auzit cu greu pe tatăl său când acesta a horcăit de câteva ori: . îmi răspundeţi la întrebare? ei. Quidam jr. Şi în zilele următoare reîncepu să privească normal. domnule Inochente! Bătea un vânt rece. gata. vântul ăsta ticălos îmi stoarce lacrimi. (Avea urechi cam mari. cineva i-a spus: te uiţi aşa de speriat în jurul tău! Quidam a întrebat: crezi? poate că am ochii injectaţi. tu-i mama lui de arivist. vorbi încântat Chimet şi plecă grăbit. îşi aminti de tabloul . Peste şapte ani de la această întâlnire. dacă mai aduci două sticle ţi le plătesc. Şi s-a aşternut tăcerea. tăios. balon gata să explodeze. aşa e. acum degeaba mai umbli pe la tribunal. Quidam s-a uitat în jur. Pe stradă. Quidam s-a uitat în jur. a soţiei lui.. Ştiu eu? a mormăit Quidam. În vis. În parc. Quidam explodase. da.) S-a bâlbâit puţin. aceasta fusese singura obiecţiune. mă Chinet. apoi repede şi neaşteptat de vesel pentru tovarăşii lui. Apoi. se căsătorise cu un alt hermafrodit . care tocmai intrase în încăpere. să se căsătorească. pe domnul inginer! se trezi Damian de îndemnul răstit al lui Caraiman.. qvidam. mă. Quidam a realizat cu stupoare că îşi încleştase normal degetele pe marginile fotoliului. tu i-ai dat bani de maşină. sunteţi atât de grăbit! avem timp. Tot sângele I s-a urcat în obraji iar urechile şi le-a simţit fâlfâind uşor. Timp de o săptămână.. lasă-l.mariajul se hotărâse după ce se gândise cu multă competenţă asupra acestei posibilităţi -. aproape că n-a băut.Quidam. Quidam începuse să se uite în jur. şi eu aş bea vin. nu? da. apoi. Quidam s-a uitat în jur. recunoscu bătrânul. zău. de un sfert de oră şi mai bine torni povestea asta despre necazurile cu ginere-tău.Editura LiterNet 2005 oricare alta . iar restul cuvintelor a fost o bolboroseală imposibil de descifrat. a treia zi.. La serviciu. într-o ultimă zi. minoră. a doua zi. Quidam s-a uitat în jurul lui. uite. 37 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă trăgea să moară -... vizitându-şi copilul..

eliberă fumul pe nas în fire subţiri destrămate repede de vânt.. dintotdeauna am observat. un val de căldură îl cuprinse. şi zâmbi galant în timp ce se gândea că începuse să-l doară capul. sau îmi refuz mie însumi răspunsul la întrebarea. cei patru ajunseră în dreptul lui. bună dimineaţa. cadrul afişului. acel Saint-Victoire. un bărbat pe care nu-l cunoştea dar care înclina politicos capul. nu numai de o lună şi câteva zile. se opri din mers.. nici un echivoc. ha.. fruntea i se părea apăsată progresiv pe dinăuntru. am chiulit şi de la ora de gimnastică reparatorie... aşa-i spun eu. sărut mâinile doamnă. cu şapte zile în urmă. îl fulgeră o imagine. Damian se răsuci cu tot trupul spre ei. scoase o ţigară. frig al naibii. nu numai acum gândesc aşa. cu palmieri de alabastru. la Mănăstiri. îşi înfundă mâinile în buzunarele largi şi strânse pumnii. reîncepu să păşească încet încercând să se concentreze. fetişcana aceea din pluş cafeniu. mai cârpim pe ici. afişul văzut la recepţia hotelului. nu ştiau unde am dispărut toată ziua. nu. deh.. stomacul i se păru o piatră de moară. nisip alburiu.. întrebare.Editura LiterNet 2005 comunei Mănăstiri. mai precis. treizeci şi cinci de ani. mai ales dacă intervine 38 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă cultura.. târziu totuşi. aruncă ţigara. oare? sunt sau nu bolnav? iar dacă da. ca şi cum cineva ar fi vrut să-i deschidă o fereastră în creier.. numără repede. cine sunt?! retoric. târziu. ce fel de bolnav e Caraiman? oho. în faţa priveliştii: trecuse mai bine de o lună de când mintea lui făcea asociaţii care i se păreau neaşteptate. se încurajă Damian. am lipsit de la scăldătoarea curativă. cum vă simţiţi. mi-l observ cu.. bună dimineaţa. infect. şi-o aprinse. însă nu putea. pe colo. râgâi şi gustul fierei îi umplu gura îmbâcsindu-i gâtlejul..... bătrâna platinată rânjind obosită. cum se simte domnul inginer? surprins. eram şi beat. thailandeza în bikini. până şi pupilele în parte cuprinse de albul acela strălucitor. dar moşul s-a ţinut bine pe picioare. îmbrăcat într-un loden crem. cine sunt? şi dacă totuşi asta e? biografie clară.. plete negre lucind . într-adevăr. lăsă ţigara în colţul gurii.. rezultat al acumulărilor anterioare. pentru aventura de ieri a meritat să sacrific o zi de .. soţii Ceuceriu şi. îmi conştientizez actul de cunoaştere.. am făcut asociaţii. slab.albastrul lamei de pumnal în razele lunii. mi-am recunoscut vina.. îşi ridică gulerul trenciului. ha.ciorchine dizgraţios. valuri de argint. zâmbetul . persista gândul care-l străbătuse atunci.. aprinse alta. extenuată. am băut prea mult. sexi-girl luminată dintr-o parte de aplica ... da. comună. Caraiman ca întotdeauna pus la patru ace. ei. Damian simţi vântul bătând înlăuntrul lui. deşi aproape simultan cu asociaţia respectivă constata că de fapt se desfăşura un proces normal.. ce naiba am?! nemulţumirea ca simplă stare? e comună. cimitir bizar. iar mă pierd. domnule Inochente? le-am povestit prietenilor mei despre încântătoarea excursie de ieri. dânşii erau îngrijoraţi. le-am explicat. e în firea omului. bătrâneţea. vreau să aflu. patetic. aşa gândesc? iar răspunsul curse firesc... în semn de salut. trase cu sete din ea.senzualitatea dansului unei zeiţe indiene. cu exasperare.. pe alee veneau Caraiman. cu părul suriu. Damian întoarse capul: la cinci-şase metri în urmă. cât a băut. însă abia acum. apoi repede. da. înalt. văzut cu.

să mergem. se opuse Cruceriu. Îndată. cei din dosul măştilor. organ cu organ. tinere-bătrâne. înţelegând imediat că are clienţi rentabili. apoi adăugă. da. îşi luă chitanţierul. zise Damian şi strânse celuilalt mâna. să fiu eu-însumi.. Damian privi pe fiecare în parte: brusc sufleţiţi de dorinţa de a ajunge la bar. le transformară opacitatea ochilor în sticlirea privirii câinelui adulmecând. rusticul încântă întotdeauna. îi simţi palma uscată şi moale. nu? Într-adevăr. recunoscu Damian abţinându-se să nu-l umfle râsul în ciuda durerii de cap care se accentua. dar. cinci cafele mari. răguşit Cruceriu. iar Zbâcea îşi întinse buzele înfăţişându-i proteza dentară strălucitor de albă. fardate ţipător. profesor de filosofie. doamnă. domnul Zbârcea Aurel. roşiatică. uşor extravagant. însă dumneavoastră nu arătaţi prea bine. domnule Zbârcea. aşa-zişii tovarăşi de suferinţă şi prieteni. plutind.Editura LiterNet 2005 tratament. mirosul subtil al cafelei amestecat cu cel al băuturilor fine şi al efluviilor shop-ului din apropierea barului.. sunteţi cam încercănat. Zbârcea făcu semn barmanului care-i învălui repede cu privirea şi. Sound-ul muzicii disco de la barul de zi al hotelului „Burebista” destinse instantaneu fizionomia gravă a doamnei Cruceriu. să am în mine o oglindă pentru ei. comandă profesorul de filosoflie. aş suporta? e frig. strigă el ascuţit dar amabil.. . nici nu are rost să încerc să-mi închipui cum ar fi. îi făcu lui Damian cu ochiul. bolnavi ca şi mine?! le mai cercetă o dată. propun să bem o cafea la barul de la „Burebista”. mahmurelii după beţia de aseară sau dorinţei de a şti cine sunt aceşti oameni. a oricărei măşti pe care ar purta-o. oamenii şi ideilor lor. ca pulsaţii. ieşi din dosul tejghelei şi. după ce-l înghiontise nevastă-sa. în clipa aceea îşi dori fierbinte. Damian observă toate acestea şi se întrebă dacă detaşarea lui se datoreşte idiosincraziei sale pentru muzica disco. îi îndemnă Caraiman. îmi pare bine. ajunse lângă măsuţa joasă. mai mult chiar. vibraţii ale acelor măruntaie psihice. domnule inginer. prea rece pentru un îngheţat? o 39 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă vodcă mare şi o cafea amară. am uitat să fac prezentările. aa. frigul. făcură felini paşii bărbaţilor. a fost o zi grozavă.. Se aşezară plasând-o pe doamna Cruceriu în mijlocul lor. privi bolta vineţie de sforţarea norilor să mai plutească încărcaţi de lacrimi şi continuă să meargă alături de cei care se credeau prietenii lui. intimitatea separeurilor cu fotolii îmbrăcate în velur cafeniu şi pereţii acoperiţi cu lambriuri galben-portocalii. zâmbi Damian. Damian revăzu afişul cu thailandeza. le zâmbi viezure. locurile. ce doriţi? Pentru moment. cu iuţeală. sunteţi invitatul nostru. scuzaţi-mă. şi domnul inginer Inochente Damian.. se repezi Caraiman.. iar semiobscuritatea sălii. chipurile. emoţie după emoţie. mereu găsim o fărâmă de panaceu. lămpile joase împrăştiind o lumină caldă. o cafea fierbinte ar fi bună. vorbi cu glas moale şi afectat doamna Cruceriu. frigul ăsta. Aleseră un separeu cu fotoliile racordate la colţul peretelui. îhm. înţeleg că totul a fost minunat. interveni bărbatul cu părul suriu. cele două femei din bar. să am acea suprafaţă atât de bine şi de anume şlefuită ca să mi-i arate . femeia asta sau Caraiman. atmosfera saturată de mirajul luxului tipic occidental. îmbrăcate elegant. nu.sufletul fiecăruia.

ca damnaţi. atunci un „Martini” aveţi? întrebă Caraiman. îi rugă Damian. da. iar mi se întâmplă. ei ce comandaţi? se răsti la ei Zbîcea. ieşi repede. sau altceva. Caraiman . împresurat.. întorcând spatele oglinzii. cafelele cu frişcă? nu. raii-im-se-mplântăă. firesc?! interogaţia concentrică. cu degetele mirosind a tot felul de mâncăruri şi a tutun şi a transpiraţie uscată în straturi. Aoo. madam Cruceriu - . o damnaţie. ei. noua mea asistentă. spuse repede Zbârcea. ehe. viezurele apăru din nou şi. lălăie un beţiv atins de boala măgarului-privighetoare… sau… Caraiman…da. îmi tremură mâinile. auzi Damian vocea lui Caraiman încă înainte de a ajunge la bar. da. bună ziua.. re regăsesc. împodobit ici-colo cu şuviţe albăstrui. simple. fără putinţă de scăpare.vulpe. istoria nu e apanajul celor care gândesc. zise Damian şi-l aţinti cu privirea pe profesorul de filosofie care imediat îi surâse serafic. coniac. Damian quidam? faianţa bleu mirosul pătrunzător de clor aparatul de uscat mâinile apăsă pe buton bâjâitul aerului cald înfăşurându-i degetele întinse. da. după care se retrase fără zgomot. pe urmă gândi că zăbovise prea mult şi. vă înţelegeţi pe urmă. se grăbi viezurele. pe pieptul lui atârna tăbliţa „marfă garantată”. Damian ajunse în 40 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă dreptul separeului. trebuie să existe o cale. bine aţi venit. interveni împăciuitor Caraiman. noi. plăcerea mea.bou. doriţi şi frişcă. Damian se aşeză şi îşi închipui: înconjurat. mi se întâmplă iarrr. Se privi în oglindă. firesc. domnule Inochente. da. în dreptul doctorului şi asistentei sale. care. crunt şi fals şi nehotărât asupra lui însuşi cel pe care-l privea. sigur. da. domnule doctor! luaţi loc. Damian se înclină uşor şi întinse mâna femeii-linx cu păr platinat. eu. nu. forează. eu. desigur. iar mi se întâmplă. susură îndatoritoare doamna Cruceriu. micul animal cu blană şi pene şi mamifer şi ovipar şi mai cum…? oricum. vodcă? viezurele. vodcă rusească? se interesă Damian. o întrerupse solemn acesta. cu ochii săi verzi-căprui traşi spre tâmple. o vodcă mare. îl cercetă cântărindu-l. doamnă. Cruceriu . noii Sisifi! şi nimeni. două coniacuri mici. hei! imaginaţia lor lucrează. forează. puse pe măsuţă două cafele şi două pahare cu coniac. bucată de vrăbioară expusă de măcelarul amabil. se încruntă: se văzu. cafelele şi băuturile se aflau deja pe masă. se grăbi viezurele. gata. atunci un „Martini”. îi vezi? Damian: Cum e când te simţi jegos. dar faci studii de filosofie a culturii şi auzi un orb cântând versurile altui orb ce hipnotizează mii de chiori adunaţi pe tabla noastră de valori. rosti doctorul. domnii sunt vechi pacienţi ai colegului dumneavoastră. Pe mine mă scuzaţi câteva minute. uite-i. Damian rânji.Editura LiterNet 2005 domnule Zbârcea! întări doamna Cruceriu protestul soţului ei. plutind. ce caut? pe cine? pe cine-cine-cine? fredonă. nu?! repet.. domnişoara Arpegia. pentru ei înseamnă mai mult decât atât. Viezurele notă totul şi plecă. întâmplă-mi-se iarr. sigur. la voie royale? cel care suferea de blenoragie… şi-a atins ochiul… cu mâna infectată… l-a pierdut…. apoi privi în jurul lui. şi coniac „Dunărea”. nimeni nu-i înţelege… ce naiba! şi. Doamneee! uite-i pe ceilalţi. parcurse holul hotelului. lăsaţi.

linx… fizionomiile lor în perpetuă schimbare transformare omanimalomanimal. a trecut o săptămână. sunt prea prăpăstios. Aurel Zbârcea . în loc de „mici”. doctorul . ce idee tâmpită am avut. la naiba. bineînţeles. aha! dar plătit de mine ca pe o altă minune… ptiu! ce bine se simt… şi tânărul ăsta cu mutră dubioasă. că dacă nu-i las nimic barmanului cu privire de asasin. „vodcă rusească?” şi după el toţi ceilalţi ca oile. dar. eu am spus doar „simple”. n-are cum… ba se poate. spilcuitul senil. nu? şi-apoi eu am demnitate. nu. ca-re e su-fe-rin-ţa noas-tră? sau a lor şi. două de când îi trag clopotele şi ar fi păcat…. bine. exagerez. aceşti tovarăşi de suferinţă.ca ciorile. precis îi e foame… ce muzică bună au… mi-ar plăcea să fiu aici singură cu Damian. micul dejun a fost pentru vrăbiuţe. două sute şapteşcinci cu bacşiş cu tot. sunt atât de rare cazurile adevărate…. mă vor asalta cu întrebările. ha. cealaltă. nu ca fiţa asta a doctorului. ba nu. zău aşa… Doamna Cruceriu: Când mă uit la bărbatu-meu simt cum îmi creşte părul pe picioare. trebuie neapărat să gust ceva înainte de prânz. poate fi un caz. doar n-o să mă coste mai mult…. nu e exclus ca Arpegia să-i facă mai târziu avansuri. individul arată prezentabil… şi se comportă cam ciudat. iar Damian e singurul care tace. totuşi mă ţin încă destul de bine. boule! hiena ţi-aşteaptă cadavrul!… cine naiba sunt aceşti prieteni ai mei. îmi ghiorăie maţele. într-adevăr. fie. da’ ce să-i faci? n-o să mor eu pentru două sute de lei. „Te sfătuiesc: ascultă/Înţelepciunea mea:/Te-aşteaptă .Editura LiterNet 2005 hienă. nu mai suportă decât „Martini” şi o să bea vermut „Mamaia”. ha. că efectul o să mă sece la buzunar….urs nărăvit la carne de om. Caraiman. Arpegia . deci demn de atenţie… atenţie! Caraiman: Cum Sfântul Duh spunea Li Tai-Pe… îîmm. nici nu se poate altfel. el mi-a făcut figura. haideţi că are buzunarele burduşite… Doctorul: 41 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Arpegiei îi cam fug ochii înspre Damian. pot să pun capul că aşa e. m-da.şacal. dom’le. le plac doar lucrurile strălucitoare… Doctorul: Iar au început să discute despre starea lor psihică deplorabilă şi. cum naiba s-a nimerit să mă întâlnesc cu ei tocmai acum când am convins-o pe gâsculiţă să-şi petreacă seara cu mine?! nu. care chip aparţine oare bolnavului?! botul ascuţit al lui Caraiman… rânjeşte bătrâna cutră roşcată… hei. a mea? apa gândurilor poartă răspunsul? cine sunt ei? inutilul are şi forma acestei întrebări… Zbârcea: Pot să mă pălmuiesc pentru ideea cu cafeneaua. exagerez. colac peste pupăză a mai venit şi doctoraşul cu fufa lui. iar bărbaţii ăştia . până diseară am timp destul… Cruceriu: Ce foame mi s-a făcut. haideţi să bem o cafea. la naiba! Arpegia a început să se plictisească. ha. oricum. cauza. se uită milogii la mine ca la un ţărănoi… dacă se mulţumeau cu cafele mici… uite. oh. tipul inginerului stupid şi incult ca toţi inginerii de azi. vezi ce bou am fost.

înţelegi? înapoi la muncă. altfel îl remarcam imediat. atâta pagubă… însă nu mi-ar displace să-l mai întâlnesc… îl chinuie ceva… şeful e gelos. luna asta n-am să mă plictisesc aici… Doctorul: Aceşti pacienţi şi medici în acelaşi timp… aceşti ipohondri ipocriţi. nu-i aşa? sigur. adeseori sunt realmente bolnavi. fugi de-aici. de fapt. îţi dă dreptul să trăieşti din plin şi să fii îngrijit într-un fel anume. hotărât lucru. oricum e şeful meu şi-mi permite să plec când vreau. va reuşi. hm! amărâţii din faţa mea încă n-au învăţat că o mică zdruncinătură a nervilor te înnobilează. nu. apoi se concentră încercând să intre în rezonanţă cu sunetele articulate deasupra mesei: Zbîrcea: … desigur vechii greci îşi permiteau… Cruceriu: … soţia mea… puiul ăla… Caraiman: … care de atâţia ani prin staţiuni… Doctorul: . clienţii. bine de tot… Damian sorbi din vodcă. în primul rând sunt pacienţii noştri. capacitatea de a vicia. înţeleg că e pacientul lui. ha. restul… vedem noi.Editura LiterNet 2005 ceaşca plină/Ridic-o. la pensie devenim uneori şi radicali şi. mult prea palid şi încercănat… Arpegia: Ce amorţeală! şi se ascultă disco. hai. bătrânul suferă de cea mai periculoasă maladie. hai. cu cine? tânărul din faţa mea pare promiţător. analize peste analize…. şi pe mine mă doare uneori capul sau îmi vine să bat câmpii… dar dânşii au trimiteri legale. până diseară te vei ameţi bine. tu ai vrut să intri în manej… aş mai bea ceva… Doctorul: Sunt curios să văd cum o să reuşească să-l corupă Caraiman pe Inochente. apoi. ce-i dragă? în căpşorul ăla al tău mai pluteşte oare vreo rămăşiţă de meninge? dar trupul tău există şi incită. deci. domnule. iar se uită Arpegia la Damian. oare ce poate face un medic cu asemenea specimene delicate? fugi. multe mi-a mai dat să citesc fiu-meu. dar nici doctoru’ nu-i de lepădat. dar omul ăsta e palid. căci de reuşit. se pare că nu-l interesez. Inochente Damian parcă-l cheamă. dar nu prea dă pe la cabinet. şi bea/Căci toate trec. eu. Arpegia îmi zâmbeşte dulce şi cu înţeles. şi toate/Se duc spre nicăieri!/Toţi oamenii aceştia/Erau copii mai ieri!” sau: „Să mă asculţi pe mine:/Cu cât vom fi mai beţi/Tot mai profund uita-vom/De vechile tristeţi!”. bineînţeles. şi toate/Se duc. cum s-ar spune. chiar bolnavi simpatici…. devii un bolnav de viţă veche. iar Damian s-ar putea să fie un mediu bun şi profitabil. n-ai nimic. şi bea/Căci toate trec. a. m-am fâţâit 42 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă puţin. ha. căluţule. dar pentru chinezii ăştia daţi naibii îi sunt recunoscător. nu mă convingi. aşa. nu ai nimic. până diseară îl fac să mănânce jăratic. moralist?! să fim serioşi. numai prin voinţă şi constanţă.

nu scârţâie sub paşi. comand eu… Doctorul: … nevrozele accentuate pot să… Caraiman: … şi eu i-am spus domnului inginer… Zbircea: … astfel. până aproape de ora unu. doar nisip care nu se împrăştie. rujul sidefat… Zbârcea: … cam tăcut domnule Inochente… nu implică… Damian gândi. Apoi. dragă… aveţi dreptate. nici cactuşi. tot restul zilei se scurse de parcă aş fi traversat un deşert unde nu există nici oase albe. nici dune.Editura LiterNet 2005 … spune. oare îi aud? şi astfel îşi petrecu toată dimineaţa. unii bolnavi… Doctorul: 43 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă … multă răbdare… cineva mi-a… Cruceriu: … soţia mea… Zbârcea: … nu. dar… bineînţeles… Doamna Cruceriu: … mi-am dorit întotdeauna … fost cumpătată aici… Arpegia: … de ce sunteţi atât de… Cruceriu. din experienţa mea de profesor… Doamna Cruceriu: … meseria noastră macină nervii… Doctorul: … rareori un om care munceşte în aer liber… Caraiman: … că n-o să-mi spuneţi mie… Arpegia: … şi noi ştim prea bine. … desigur. în schimb găseşti două pietre. vai de mine. te poţi . eu nu prea beau alcool… barman!… Arpegia: … însă fratele meu a zburat… Doctorul: … pasiunea pentru un lucru… microbiştii… Caraiman: … gândit întotdeauna că dictonul… avut dreptate… Doamna Cruceriu: … spray-urile deodorante… nu.

Clavdia: Aveam odată o păpuşă care nu era decât un arc de vreo patru centimetri înălţime şi doi în diametru. Damian: Aveam odată o păpuşă care nu era decât un muc de ţigară înfipt de mine într-o bucată de plastilină mov.Editura LiterNet 2005 aşeza pe ele şi ai dreptul să off! ca şi cum ai răsufla fericit: s-a terminat pustietatea? Seara. mâna care se apropia din nou spre creştetul lui. dragul meu amant de-o noapte. dar pătimind peste măsură. vrând să-mi spui de fapt că. senin. Damian: Afară m-am plimbat pe trupul pământului ce nu se va mai usca până la primăvară. zise Damian şi-i 44 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă prinse. vezi Doamne. de ce ai devenit nervos? ce ţi-am propus eu e un joc inteligent şi mai ales poetic. replică ea. căută ceva între cărţile şi hârtiile de pe ea şi se înapoie la Damian cu un dosar mare şi negru. rosti ea. a doua oară şi sări în picioare lăsând pe pat o urmă ca un căuş alungit. ce Dumnezeu vrei de la mine?! atunci. zic eu. Damian: Sunt o fiinţă care. a sosit timpul să facem din nou dragostea. Clavdia: Sunt atât de frumoase împrejurimile staţiunii… Au ceva ce te duce cu gândul la. amestecând comicul cu grotescul. aproape implorând şi adresându-se văzduhului necuprins. m-am justificat cum am putut şi nu te-am minţit. îl mângâie uşor pe cap. nu. nu? o fi. îl trase cu violenţă înapoi de la fereastră. însă. te rog. trase aer în piept şi rosti repede. după care închise fereastra. dar azi n-am chef deloc să fiu nici inteligent. pentru că ai motivat absenţa cu: m-am simţit îngrozitor şi n-am avut nevoie de nimeni dintre cei cărora le acord încrederea şi dragostea mea. a fost prima şi ultima mea operă de artă. din încheietură. răsuflă larg ahh! se duse spre noptieră. cu o altă smucitură îl obligă să se aşeze în fotoliul de sub pervaz. Clavdia. Damian. ţii la mine. Clavdia se ridică din fotoliu. se apropie de el. nici poetic. îl deschise şi-l puse pe genunchii lui. modelată aiurea. cu ce-am greşit eu pe lumea asta?!! şi părea un mujic îmbrăcat caraghios. din câţiva paşi fu lângă fereastra deschisă larg. aflată împrejurul altora. Clavdia: Afară e un soare care aminteşte de primăvară. mi-am cerut deja iertare pentru absenţa mea. o ruină vegetală. citeşte începând de la pagina pe care o ai sub ochi. se repezi la Damian. lipit pe fundul unei semisfere roşii ce stătea pe două picioruşe. La început. răguşit. Clavdia vru să râdă. pare a fi o ruină umană… Gata. tot roşii. ah. hai să-i spun. şi crezi. atunci. ca să nu le fac rău. atât de albastru încât orbea: Doamne. nu mai reuşi să se întrebe nimic şi adormi. nu? Damian oftă o dată. dacă ai fi un bădăran oarecare asta te-ar satisface? ţi-ar pune mai bine în valoare calităţile de ruină umană? nu ştiu… murmură Damian. apoi brusc deveni serioasă. M-am săturat. în pat. în acest volum nu .

(Economia de mijloace artistice. slujbă. doar sunt rege şi trebuie să cârmuiesc. însă. o să vezi. Nu e nostim? Hă. aşadar. în sfârşit. din apropierea castelului. nu pot să-i spun „pârâu”. nu m-a interesat. vă daţi seama? „Cine ştie cum”. deosebit de înalţi. Ei. opt. sunt prea ticăloase pentru un asemenea lux. Am intrat . diluată puţin. în drum spre slujba de la castel. doar sunt cârmuitorul. uneori e ceaţă. sunt sobri dar nu rigizi. Aşa. nenumărate fiindu-le inelele vârstei. dar Clavdia părea mult prea calmă şi hotărâtă ca el să nu-şi aplece privirea şi să înceapă a citi: „În drum spre castel. pardon. dar îmi place să locuiesc începând de după-amiază şi până a doua zi dimineaţă în căsuţa cu pereţi din bălegar şi paie. dimineaţă de dimineaţă. timpul a devenit pentru ei unica dimensiune a Universului. un fel de mâzgă gălbuie.Editura LiterNet 2005 există titluri sau o ordine a textelor. Şi nu ţin minte ca atunci să fi dat vreo poruncă în acest sens. risc să-mi 45 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă surprind supuşii vomitând pe la colţurile scărilor şi. ba. al naibii! şi-i curgeau mucii încă. ştiu bine că porcii dau cea mai mare cantitate de lichid seminal. rădăcini adică. iar acum. odată. zic unii. pe la orele şapte şi jumătate. doar am fost şi zootehnist. Printre aceşti plopi. pe la orele acelea. le convine să rămână la castel şi să petreacă. Şi eu. parcă mai contează cum? „Apa” îl purta săltându-l cu trufie mai ales când l-a adus în dreptul celor doi domni bătrâni. la picioarele lor.) În fiecare dimineaţă mă întâlnesc cu aceşti domni venerabili şi singuratici. Nu e nostim? Hă. hă. vru să fie ironic Damian. e legea de aur. se îmbată ca porcii şi tot la fel fac dragoste. iertaţi-mi exprimarea. Şi se pare că aşa e. Dacă mă duc mai devreme. mă întâlneam cu ei. retezat cine ştie cum. şi în curând am ajuns la castel. Sâsâie între două maluri joase din beton armat. mi-a spus Kurt jr. plăsmuite din fuioare galben-arămii. trebuie să mă lovesc cu capul de grinda aia care coboară mereu. oricum n-ar veni. de. plouă arareori. sunt şi înalţi. pot să spun şi în drum spre castel. s-a întâmplat să poarte un cap de om.. mai ninge acum. par arătări ciudate. începuse să se lase ceaţa şi-mi îngheţau mâinile. în prag de iarnă. dimineaţă de dimineaţă mă întâlnesc cu doi plopi ale căror trunchiuri sunt atât de groase încât. alteori soare. zău. Bănuiesc deci că a fost o crimă sau o sinucidere cumplită. Să-ţi iei singur capul precum craca de sub fund. mai mult. venerabili şi singuratici. de fiecare dată când mi se întâmplă asta. bizare chiar. dar. deşi ele pot fi capitolele unui roman… e un fel de mărturie… care arareori va interesa pe cineva. ca de obicei. regret că nu l-am ascultat pe Leonardo. care m-a sfătuit să-mi fac scările în spirală. Pe urmă m-am dus prin ceaţă. te comporţi ca eroina unui roman de duzină. nici gărzile nu le iau cu mine. curge o apă murdară. Niciodată această „apă”. hă. în prag de iarnă. Aşa merg lucrurile. au un aer de veselie rafinată şi îngăduitoare. niciodată n-am purtat mănuşi pentru că nu consider că am avea dreptul la o blană artificială pe mâini. dar mereu e frig şi de întâlnit îi întâlnesc mereu. uneori negre ca nişte şerpi în curs de vaporizare. bine.

mai ales sentimentele. hă. cu o anume strălucire în ochii adumbriţi de încrâncenarea uităturii lui Damian. Totuşi. se uită lung la Clavdia şi se sculă din fotoliu. Într-adevăr. în ceasurile de izolare şi coborâre spre mine însumi. să-ţi rânduieşti Să nu-nduri lipsuri. Mai alea cea afectivă. bătrânul: Ascultă.Editura LiterNet 2005 şi încă din prag am început să dau ordine. şi ca să-ţi dovedesc Că ştiu să-ţi poruncesc. Pe jurământul de vasal. în nici un caz! Ha. Crist. multe din ele sunt destul de bine închegate. de ce azi nu scriu data (uite! şi cu: scriu. No. am urlat: Sunt Lear. după opinia mea. dar îţi explic imediat de unde şi până unde această. Deşi încă nu sunt sigur dacă nu voi începe să te urăsc pentru simţămintele pe care ţi le mai port şi care mă silesc să mă destăinuiesc ţie până şi acum. numai astfel pot (eu vreau cu orice preţ) să devin altceva decât om. Nu. îi spuse fără să-l privească direct. te vei întreba de ce nu am caligrafiat (adică mâzgălit).” Damian închise dosarul cu zgomot. precum îl îndemnau fantomele pe un băieţel într-un film numit Shining făcut de Stanley Kubrick. Inochente. Să fie clar. după care părăsi camera fără să spună nimic. mişele! Ai îndrăznit să-mi cer să-mi calc cuvântul (Ceea ce nimeni n-a-ndrăznit vreodată) Şi cu obrăznicie te-ai vârât Între putere şi sentinţa dată (Ce nici coroana şi nici firea noastră Nu pot răbda). Clavdia îl aştepta răsfoind dosarul. ce vivace-dibace sunt! Nu? Am febră? Hai să fim serioşi! Toţi copiii tâmpiţi sunt premisa adulţilor tâmpiţi. Nu e nostim? Hă. memoria nu m-a părăsit încă. chiar de bună calitate. sfidându-mă cu neruşinarea caracteristică tuturor capetelor de acuzare. sir. poate că l-ai văzut şi tu. hai să facem dragoste. Urcă pe terasa hotelului. mai sunt şi alte poveşti. „Dragul meu Sacristie. 46 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă unele. mai târziu. gratuite sau nu. hai să-i zicem. ci pieziş. Odată ajuns în sala tronului. dar ceva dotat cu imaginaţie. Cinci zile-ţi dau răgaz. raţiune. când nu am voie să-mi creeze puncte de referinţă (cârje penibile). iar a şasea zi Spinarea-ţi blestemată să i-o-ntorci… Aici m-am pierdut şi nu ştiam cum să-l pedepsesc pe judecătorul suprem care trecuse cu vederea o crimă al cărei cap de acuzare plutise pe apă chiar prin faţa mea. Crede-mă. sacru)? Simplu: eu rămân în această fortăreaţă for ever. să-ţi iei răsplata. Tu n-ai observat că majoritatea păpuşilor cu expresia feţei aproape imposibil de modificat sunt păpuşile de cauciuc sau alte materiale asemănătoare . mai zise Clavdia. fumă o ţigară şi se întoarse în cameră. consonanţă. Inochente. numele pe care ţi l-am dat sună a sicriu. sicriu. Bineînţeles. cei ce scriu aici sunt adevăraţii nebuni şi uneori mi-a fost frică de ei. Iar noi suntem nişte ţânci isteţi.

Recunoaşte. Eram extrem de bun şi de singular. Simplu. colegii de oază au fost entuziasmaţi. s-a ivit oul. de cele mai multe ori de veselie nespusă. nici cea latinească. Mi-e ciudă că am fost doar o zi rara avis. Crede-mă. dincolo de Buricul Pământului. prevăzut pe dinăuntru cu ventuze cu marginea ca de brici… Gata. eu zic că m-a luat în serios. nu-ţi mai povestesc. Mamă. Şi zburam atât de graţios. Cred că ar trebui să ajungi în oaza mea pentru a înţelege acest grandios truism. coaja oului s-a pulverizat. de neobservat acolo. fetiţele astea goale pe dinăuntru. închipuie-ţi că eram o fiinţă extrem de bună. mai degrabă cu o crocodileasă. a fost nespus de frumos. strălucitor. Ştiu ce spun. că balta cu nuferi era destul de departe.s-a petrecut un lucru ieşit din comun. un fel de spirală dură dar elastică. o păsărică. nici cea populară . Suntem ce vrem să fim. totuşi nu asta e descrierea corectă. cine ştie prin ce împrejurare eşuată în mijlocul pădurii. iar coada mea solzoasă plesnea mereu aerul. cu toate că mereu îmi scoteam şi-mi retrăgeam ghearele. de veneau toate animalele să-l admire. Vâj! Vâj! făcea ea. pe un petec de nisip. (I-am spus povestea şi Doctorului. cu cine votăm?) Ei. Am fost o rara avis. recitindu-mi rândurile. îmi dau seama că nu ţi-am explicat chestia cu numele. Cine suntem. Oh. Unul mare femela s-a scremut îngrozitor -. merită să-ţi spun povestea mea. o luăm razna. (Sacristie. un tigru s-a încrucişat cu un crocodil.Editura LiterNet 2005 lui? Piticii. toate celelalte vieţuitoare îmi ştiau de frică! După ce am împlinit trei luni (eram nemaipomenit de precoce). dar obsedată de a face rău. mamă. După această scurgere de timp. de obicei. Însă una nedescoperită încă de ornitologi. Totul are o logică. până şi părinţii mei şi-au uitat dragostea care-i lega şi au fugit care-ncotro. Mai precis. îţi provoacă încremenirea chipului într-o anumită atitudine. nu am dreptate? Azi-dimineaţă am fost una dintre aceste păpuşi. Am febră? Uite povestea: odată. Acu’. Frumos. Ciocul meu. Sacristie.) Oricum. Însă numai aşa am fost lăsat în pace. crocodilii. dincolo de Buricul 47 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Pământului. de unde venim şi încotro ne ducem? astea-s prostii. de fapt. dintr-o dată şi neapărat surprinzătoare. Realizarea golirii de suflet. cu toate că eram obsedat de a face rău. când de unul. Astfel îmi permit să acuz Dumnezeirea pentru născocirea impreciziei creatoare de ambiguitate. roşu-albăstrui cu picăţele galbene. dragostea lor a fost plină de înţelegere şi de foc. aflat între nişte arbori din aceia atât de exotici . am sosit din locul despre care nimeni nu prea are curajul să ne întrebe şi. După gestaţia crocodilesei. Am apărut eu. rinocerii. sunt pe deplin conştient că trebuia să-mi perfectez modul de a nara pentru a facilita calea orală a transmiterii legendei.din cauza asta nici nu le ştiu denumirea. Şi cum aşa ceva vine din locuri ascunse. ţărână calcinată (naiba ştie cum). când de celălalt dintre părinţi. E atât de mare . astfel că dacă spuneai: am murit o secundă sau un secol. tot aia era. A fost clocit aproape un an. abia acum începe povestea mea. Arătam a ceva între aligator şi tigru bengalez. A trebuit să mă hrănesc singur.

au trecut atâtea zile de când sunt aici şi… hai să mergem. îţi place declamaţia? râse Damian. mormăind doar un „mda”. o dimineaţă după ura dragostei tale de azi-noapte. ciudat şi înfiorător haiku. pornind de la gleznă şi urcând pe marginea exterioară a gambei. o aţinti cu privirea. aşteptă însă ca ochii lui să-i petreacă formele în întregime. dar lasă catastiful ăla din mână. sărută-mă. după ce ai asimilat-o complet. Sicriul./frunzele lui moarte se îngrămădesc. al tău. odihnindu-se pentru o clipă înainte de a escalada şoldul puţin ieşit în afară… Clavdia se opri în pragul băii./o camelie”/. cu ce ţi-am greşit? cum. recunoscu Damian. simţi că-i dau lacrimile: „Zeul e absent. nu înţeleg?! e dimineaţă./ivindu-se odată cu ciutura din fântână. dar mai trebuie. ochii îi aruncau lumini de tristeţe şi neînţelegere. nu? ei. ce ai cu mine? se miră Damian. apoi gândurile îl obligară să-şi spună: „Bolnav şi slăbit/scrâşnesc din dinţi/păşind pe nisipul cu alge”/. hai să luăm undeva micul dejun şi apoi să ne plimbăm prin staţiune. protestă Clavdia. încetează. dar prefer să nu ne bălăcim în două ape. cred că încă n-ai cunoscut-o. ajunge.nu. are vreo importanţă? Damian. însă promite-mi ceva. ai dreptate. are importanţa ei. eroul lui Thomas Mann. Pa. o cunosc vag din cele povestite de nişte prieteni. reuşi: „Însingurare în iarnă. îi zâmbi Damian fără s-o vadă. cu ce? ai ajuns acolo unde voia să ajungă Castrop. Damian. bine.” Bună să-ţi fie dimineaţa. altceva. mai trebuie. nu. bine. şi numai aşa ai o identitate şi slujeşti un scop aservit ţie./totul e pustiu”/. privi curba ei molatic arcuită şi uşor deformată. orice pagină citită.Editura LiterNet 2005 şi de complex sicriul. cine? Castorp. sunt senină. femeie care se vrea cultă. ce să fac? şopti. e starea mea. iar el. se împotrivi. dar am vorbit serios. n-am citit-o. zâmbi. să mă îmbrăţişezi. chiar dacă nu-ţi dai seama de asta decât cu mult mai târziu. nu întoarse capul. dar aproape simultan îşi aminti că asemenea scene intrau în patrimoniul mai tuturor filmelor. Damian puse de-o parte volumul cu coperţi negre şi se întoarse spre ea. însă. încetează. uneori covârşitoare./din nou mă voi rezema/de stâlpul acesta”/ . realiză propria-i satisfacţie. a coapsei. nu se poate spune totuşi că nu sunt o femeie ca oricare alta. se găseau în aproape fiecare carte şi renunţă. şi: „În asfinţit. 48 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă însă nici despre poveştile colecţionate de mine nu am chef să discutăm. încât orice nume se aseamănă cu el. să revenim la acest Munte vrăjit. îşi dori s-o aibă. împăciuitoare Clavdia. îi ură Clavdia întinzându-se alene. exagerez intenţionat. în acel moment. n-am citit-o. simţindu-i iritarea din glas. dând la o parte păturile. repet. încercă să-şi amintească. sări din pat. bine. Muntele vrăjit? de care mi-ai vorbit când ne-am cunoscut. apoi rosti cu glas tare. Damian îi admiră trupul: crizantemă. care lui i se păru că . foarte serios. s-a făcut. adică s-o lăsăm naibii de…. cu vădită plăcere. nu fi stupid. Inochente. bună. pactiză Clavdia şi. ce? că mă vei lăsa să mai răsfoiesc dosarul tău. că nu faci altceva decât să rosteşti vorbe goale.

fără să fiu vinovat nici măcar pentru o fracţiune de secundă. Damian sorbi din cană. au fost altele. îl rugă Clavdia. sunt nepăsători. spune-mi măcar unul dintre ele. mă agasezi. Sunt anumiţi bolnavi care se pregătesc să moară cu doi-trei ani înainte de a le sosi ceasul. nu. o să faci ulcer. e destul de răcoare. dar. de când n-am mai gustat unt ca pe vremuri? au trecut vreo cinci-şase ani. observă Clavdia. cel puţin am senzaţia că mănânc unt. ceva nordic. azi-dimineaţă. de ce nu te-ai făcut medic? întrebă Damian. mulţumescu-ţi. ce naiba. fiindcă a nu păşi i se părea a-şi pune cizma pe o rană supurândă. asta tu pricepi? şuieră Damian. ce gust infect are cacaoa asta cu lapte. căci într-adevăr nebunul adevărat poate fi bolnav atât fiziologic cât şi psihic. nu-i aşa? am văzut într-o revistă suedeză… e infectă cacaoa asta cu lapte. într-adevăr. apoi. iar ceilalţi se bucură. hotărâ Damian. doar mă aflu pe-un mioritic plai…. bău. preparativele structurează următoarea temă: nu trăiesc ca să mă bucur.Editura LiterNet 2005 reprezintă un act de superioritate amestecată cu prostia tipic masculină. nu? uite aşa mă pregătesc eu de nuntă. iar copacii râdeau în lumină ca nişte monştri veseli pentru prima oară. cu ouă fierte pe jumătate. hai filosoafo. Clavdia. când te-ai dus la baie am încercat să descopăr imaginea reală a trupului tău şi mi-am adus aminte nişte haiku-ri dar din păcate reprezentând altceva. iarba de sub piciorele mele părea mătase de argint otrăvită de urmele paşilor. care lui i se păru că reprezintă un act de superioritate amestecată cu prostia tipic masculină. sec. doar am trăit o noapte de efort intens. Sunt anumiţi bolnavi care se pregătesc să moară cu doi-trei ani înainte de a le sosi ceasul. adică…. neştiind că. nu? în parte şi gândindu-se la astfel de lucruri. de fapt. cu marmeladă botezată gem de piersici şi unt pe trei sferturi apă. chiar dacă exprimarea mea ţi se pare un nonsens. „În soare – chimonouri la uscat/Şi mânecuţa copilului mort/e acolo…” lăsă Damian cuvintele grele să-i mişte buzele şi să răsune în aer geamăt înăbuşit. îţi place? Clavdia nu-i răspunse. Damian. Clavdia vru să se oprească. şi ştii cum se pregătesc de moarte? inatacabilă Clavdia. cred că e cicoare. Damian? eu am terminat acest dejun frugal. adăugă şi-l luă pe Damian de braţ lipindu-se de el. infectă. . Damian sorbi. dar continuă să meargă cu acelaşi pas egal. observă Clavdia. aparent nepăsător. asta e! strigă ei înlăuntrul lor. ezită. tot neadecvate. nu mă refer numai la nebunii adevăraţi şi bolnavi. „Strălucea soarele şi cerul era senin. continuă Clavdia. ce model interesant ai pe pulover. iar tu vrei să mai meditezi? Aproape că n-ai gustat din bunătăţile aflate în faţa ta. însă în majoritatea lor. nu sunt deloc vinovat! de ce…?! înţelegi. Clavdia îl privi pe sub sprâncene închizând pe jumătate ochii. mergem să ne plimbăm? da. remarcă el. luă cana. realmente bolnavi. calmă. Damian intui sentimentul ei şi se apără imediat. cunosc destule cazuri. când mă uitam în urmă aşa mi se părea…”. mănâncă ceva. cu alte cuvinte. chiar. luînd un astfel de mic dejun. eu îi observ atent şi îi condamn: şi ei vor suferi 49 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă că trăiesc precum eu nu mi-am dorit. Doamne.

Acolo unde. privindu-i şi salutând pe unii dintre ei. au ajuns în parc. ascuţiţi. Tăcând. îl întrerupse Clavdia. când doctorul trecu pe lângă ei şi le zâmbi larg. n-a fost vina mea. într-o dimineaţă. realmente mi-e ciudă. cerceta ce se întâmplă cu atâta normalitate în căutarea confirmării sigure a normalităţii ei? şi de ce n-aş fi decât o oaie răzleţită pentru moment? Când au trecut prin faţa cantinei . surâse clavida şi câţiva stropi i se prelinseră de pe vârful nasului. gândul 50 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă le-a aparţinut însă amândurora: foamea asta a mea după ceva… Într-un târziu. Burniţa şi totul părea înecat. asta şi asta. Simetrice doar prin gânduri. aş fi avut sentimentul lacustrei. Asimetric dispuse. mângâindu-i mâna. dragul meu. oricum. ca un părinte extrem. Damian bâlbâi un bună ziua. ea l-a observat şi i-a imitat mişcarea. Şi două capete. replică Damian. de fapt îi era silă. Trup cu două mâini şi patru picioare. Clavdia. pentru a mă iubi în aşa fel încât să-mi spui „te iubesc”. mă aştepţi de mult? iartă-mă. sărman alcoolic şi morfinoman… poate că e datoria sacră a fiecărui poet să se drogheze la modul genial. dar nu cutează şi tăcu. se opriră. el a întors capul ca şi cum s-ar fi ferit să nu fie văzut.restaurant în care Inochente trebuie să-şi ia masa de trei ori pe zi. crede-mă. de stropii mărunţi. burniţează.Editura LiterNet 2005 ştiu. Prin aerul rece. iar el ar fi dorit s-o întrebe. ne-a sosit un pacient chiar la ora închiderii cabinetului şi nevrozaţii nu trebuie niciodată refuzaţi. îl cunosc. bine că n-a coborât şi ceaţa.recunoscuseră în sinea lor . ce rost ar avea să dea curs unei declaraţii care poate că nu cuprinde decât simţământul detestabil al aventurii tipice provincialului sau nu numai a lui. aproape de ora unu. Prin soare. dar cui îi pasă? beţia lamentabilă tronează şi acest sacrilegiu merită pedeapsa capitală. a fi sau a nu fi. largi. ci a oricărui tâmpit plafonat care „se odihneşte” într-o staţiune? şi totuşi. mai degrabă. Clavdia aşteptă să treacă medicul şi-i spuse lui Damian. e doar un medic. după care înclină scurt capul în semn de salut. dar. Şi continuară să se plimbe. îi revăzu goi. Clavdia vru să-i spună. cu senzaţia de linişte ascetică. Identice prin uşoara transfigurare. destulă lume într-o staţiune atât de mică. dar aia şi aia? cea de dincolo? însă muţenia fu legea lor în acel timp. nu? iar Damian vru să-şi tragă cotul din cârligul braţului ei ca să-i cuprindă umerii.priviră sobrietatea orgolioasă a arborilor şi. regula de aur a cotidianului. aramă şi floarea-soarelui şi sânge închegat. de ce n-aş ţine la tine? apoi îi fu ciudă şi se sudui în gând. vezi? acolo. Clavdia. spălarea creierului poetului închipuit. să-i arate. falsă . ştiu că nu poţi acum. meditam asupra celor opt-opt-opt. extrem de binevoitor. sfertul academic are pentru tine altă măsură. însă ce importanţă au reveriile mele copilăroase şi în afara timpului nostru. amintindu-şi. îşi aminti Damian. odată cu ele. Întâlniră lume. remarcă mut. atât. gândi Damian. independent de el. neştiind precis de ce au făcut-o. Străbătură astfel întreaga staţiune. păşiră pe aleile prăfuite cu frunze şi. apoi vremea asta . eşti mult prea obsedat de falsa problemă. sufocat.

apoi intrară. nu vă supăraţi îşi îngroşă glasul Damian. îmi permiteţi să vă însoţesc? iertaţi-mi cutezanţa. Damian se apropie de ea. se rugă Clavdia. Îl cunoşti personal? se interesă privind-o atent. mormăi Damian. înregistrări din comerţ. apoi adăugă repede. râse Clavdia. Oricare ar fi fost acela. plătiră biletele întinse de tânărul aşezat pe un scaun lângă uşă. Şi se gândiră că sunt amândoi bătrâni. De un gest. cel puţin până acum m-ai dat gata. doar pot să-ţi fiu tată. iar se aţintiră cu privirea. Damian şi Clavdia se strecurară printre ei şi se aşezară la o măsuţă din apropierea barului. Aşteptau. Îşi aprinseră câte o ţigară. eşti sigură că n-o să pierd timpul cu disco? tinerii de azi sunt deformaţi în privinţa bunului-gust. o trase înspre el şi îi sărută fruntea. unu la zero pentru tine. nu? Râseră. o apucă pe după umeri. blugi decoloraţi. Clavdia văzu în faţa ochilor dosarul cu scrierile nebunilor adevăraţi. Traversară holul. Dincolo de uşă se auzeau clar sunetele unui reggae. tinerii alunecau pe suprafaţa mozaicată a ringului. rock-ul anilor şaizeci şi opt-şaptezeci. Priviră în jur. Fiecare se dorea invitat. chicoti Clavdia. 51 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă colorate ţipător. i-am vorbit de pasiunea ta pentru jazz şi blues… mi-a promis că în seara asta va pune o casetă cu rock şi blues de cea mai bună calitate. uiţi esenţialul. Şi îşi trimiseră fumul ţigărilor unul către celălalt ca-ntr-o chemare asemănătoare clasicului gag cu parfumul senzual şi purtător de iubire din desenele animate. Sorbiră din vodcă. Vreme de câteva secunde rămaseră lipiţi de canaturi: nu se aşteptau la un asemenea volum al sunetelor.. cizme. Damian îşi aminti de Bob Marley. perechi. Clavdia se trase doi paşi înapoi şi-şi ţuguie buzele: shetland.. două ness-uri mari şi câte o sută de vodcă. legănarea specifică acestui ritm pătrunse în auzul lor. cu plăcere. Reggae-ul fu înlocuit de un funky ce regrupă perechile şi le undui şoldurile. Ca unul dintre ei să fie tentat. bla. oh. . în faţa uşii pe care.Editura LiterNet 2005 păcătoasă. Damian luă fisa. şi intrară în holul hotelului. Aşteptau. mărunţii paşii. morocănos. o să vedem. Damian se gândi la Louis Armstrong. Apoi se aţintiră cu privirea. cu litere de-o şchioapă. nu? şi puştoaice. îi spuse Clavdiei. domnule inginer! se pare că nu aveţi mai mult de douăzeci şi cinci de ani şi v-aţi pregătit pentru discotecă. Tot fără să ştie de ce. bla. consimţi Damian. decupaţi în continuu de flash-urile orbitoare ale orgilor de lumini. le atinse unele de altele. în cel mai rău caz o să dansăm. da. omul tău ţine o videodiscotecă la barul de aici. amuzată. Imediat apăru barmanul care luă comanda. Şi pe deasupra buzei paharului. iartă-mă. dar. se opriră. Clavdia. iar Clavdia zâmbi maliţios. ba nu. Fără să-şi dea seama de ce. Jamaica. efectul produs de un bărbat în floarea vârstei care. hai. vorbea de două casete. Se dezbrăcară de fulgarine şi le lăsară femeii de acolo. perechi. mai ales pentru puştoaice. e un tânăr simpatic şi destul de inteligent. oricum. produse legănarea umerilor odată cu uşoare fandări. mai zise şi se îndreptă spre garderobă. cu paşi asemănători tangoului. cazacă. îl prinse de braţ. scria videodiscotecă. bla. din câte am înţeles la telefon. bine. Neînchipuit de bătrâni. fâţâindu-se de parcă abia ar fi împlinit optsprezece ani. Barmanul aduse băuturile.

păşiră spre masa lor şi. Cornel anunţă începerea programului video. în costul de blue-jeans i-o întinde la rându-i: Cornel Cărămiziu. subţire. Unii dintre tineri se aşezară la mesele de lângă bar. apoi toate privirile focalizate pe ecranul televizorului. Smokie. menţionează numele unei formaţii. Clavdia îl studiază pe Damian. Damian şi Cornel pufniră în râs. care priveşte. Ţigările aprinse. răsună o voce uşor răguşită. mă asculţi? se răsti Clavdia. ascultă. răspunse Damian. suspin nerostit. rotiţele dinţate ale mecanismului său ascuns în craniu. un trio texan de hard. studenţi. şi ei sunt pensionari ai staţiunii? întrebă Damian. Damian Inochente. funky. supoziţiilor. comenzile culese de barman. n-am auzit de ei. Sala devenise un rezonator perfect al blues-ului. degetele atingând mijlocul. remarcă încântat Cornel. liceene. îi strâne mâna lui Damian. lasă. Clavdia. trupurile intrară într-o vibraţie prelungă şi tristă şi aducătoare de uitare-de-sine. cât mai aproape de televizor. şi cred că numai atmosfera de aici explică. am Gimme Shelter. îm. . iar celălalt film? Întrebă Damian. şi cu cei din sală? se interesă Damian. exclamaţii de satisfacţie. Bună.K. Ca nişte automate. rămâneţi la masa asta. dumneavoastră sunteţi cel cu jazz-ul. hai.. e încordat.. o să vă placă în mod sigur. no pleasure rânji Cornel. peste câteva minute dau drumul la casete. le mai spuse Cornel şi se îndepărtă. interveni Damian.se oglindiră unul în 52 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă celălalt. astffel că în clipa în care Charles curmă magia. mi-am amintit titlul unui roman scris de Lermontov. adăugă vesel. Z Z Top. nimic disco. genunchii şi pulpele atinse. dar până atunci de ce nu dansaţi? urmează un Ray Charles. ţipar printre oamenii însetaţi. explicând că în seara asta se vor viziona lucruri serioase. O. mă Acvilina Severin! hohote. muncitori. Tânărul înalt. disco. Clavdia. pletele mângâiate. al lui Rolling Stones. nu. ochi de suflet limpezit.Editura LiterNet 2005 Bună seara.no disco. autoritar. Cornele! Uite. iar Clavdia cu Damian nu ştiură când: înlănţuiţi printre ceilalţi. cu aceleaşi mişcări de androizi programaţi. nu vă sfiiţi. şerpuire scăldată în albastru-violet-roşu şi verde-pal.. alţii îşi traseră scaunele chiar pe ring. mai pronunţă şi alte nume. mâine îi sosesc înregistrări noi. ron-ron-ul comentariilor. îşi spune. lasă. necunoscute lui Damian. peste câteva minute dau drumul la vizionare.? nu. vaii! zâmbi ea. Cornel explicând că momentan are la el numai aceste casete. turneul din State? întrebă Damian. iar restul ocupă banchetele aliniate de-a lungul pereţilor. dar nu din cauza părului. ce zici? se întoarse Damian către Clavdia. se aşezară pe scaune. vezi că domnul e în temă. Clavdia dădu din umeri. stupoare. mulţi vor pleca . ţac. apoi glasul lui Cornel. ici-colo înjurături. foielile. ce faci. Îi şopti la ureche. Iar de data asta nu se aţintiră cu privirea . încercă să-l liniştească ea. tling. soul de ultimă oră.. li se părură a fi treziţi dintr-un somn de sute şi sute de ani. fisele-întrebări. înregistrează. Un erou al timpurilor noastre. dispreţuitor. două dorinţe. propunerilor. Damian îşi apropie scaunul de cel al Clavdiei şi îi cuprinse umerii cu braţul. se vede bine de aici. şolduri coapse piept şi sâni frunte şi frunţi în mângâiere. ţac. tling. nu? m-da. Damian întinse mâna. chiar liceeni. şoaptele. Cornele? nu-i dai drumul odată? ceva Donna Summer? Boney M.

mai corect. asculta la nesfârşit benzile înregistrate cu Rolling Stones. Clavdia vru să-i răspundă. vin în grupuri organizate sau pe cont propriu din oraşele din împrejurimi. deci pacienţi ai normalului? o întrerupse iar Damian. proiectat în propria-i adolescenţă-tinereţe: Rolling Stones. se gândea la calităţile lui sexuale. Damian Inochente. faţă în faţă cu un film despre rock. da. mort şi inutil.Editura LiterNet 2005 da. despre ce reprezintă esenţa rock-ului sau despre unul dintre simbolurile sale fundamentale: Rolling Stones. treizeci şi cinci de ani. dispariţia altora. întreaga fiinţă se electriza şi toate copilele acelea semănau cu Maytrei. . Mayall John. cam o oră-două cu autobuzul. Who. Damian adunând într-un singur flux viu toate fotografiile văzute în reviste. aflat în staţiune pentru tratament împotriva unei ciudate stări psihice. dar mult mai trist pecetluit de melodiile discului Let it Bleed al lui Rolling Stones şi mursecat de senzaţia: gol. apoi să facă dragoste cu chelneriţa de la barul 53 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă din colţul străzii pe care locuia. Inochente ceva mai matur. se adunau să danseze rock. inginer electronist. dar tăcu fiindcă începuse filmul. multe dintre ele decupate şi lipite pe pereţii şi uşa camerei în care îşi pregătea tezele. la vreo aniversare. Beatles. Damian aruncat în vârtejul uriaş al rememorărilor vremurile când doar păşind în camera unde. ca un bătrân ilegalist. Edgar Winter şi se închipuia Jimi Hendrix frecându-şi griful chitarei de microfon. Inochente ascultând înciudat pastişele îngălate ale unor formaţii răsărite ca ciupercile în vreme prielnică şi regretând. vremurile de restrişte. Damian Inochente. ei. iar ei nu puteau fi decât bărbaţii cu chip de viitori erudiţi. visa să-şi părăsească părinţii. împreună cu Inochente Damian. o împăcă el. copiii teribili. cum citise atunci într-o povestire a unui oarecare Leonard.

.. fie pentru pene.. nu mai suport.. Damian rostind mut frânturi din vajnicul neobositul ritm al mititeilor tradiţionali tradiţional săltaţi aritmic pe dogoarea de sub grătar. haide te rog.. Damian Inochente şi Inochente Damian: scena dansul miile de lumini sutele de mii de oameni fericiţi. ba da. şaisprezece.. au venit vapoarele. dar ţinând ritmul cu picioarele. nouăsprezece. Doamne cum de se poate doamne sunt chiar eu însumi privind şi simţind ce mă pătrunde? Şi din nou: Inochente dorind să răsfoiască un dicţionar explicativ al limbii vremurilor după care tânjeşti chiar bătrân fiind şi necunoscându-le decât printr-un efort de 54 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă imaginaţie care nu poate fi înţeles numai atunci când te gândeşti că pletele şi jeans-ii strâmţi şi florile de pe cămaşă la cincisprezece... când fusese un anormal.Editura LiterNet 2005 Damian cu pensula în mână pictând. tot acum. Şi din nou: Damian. noii-tineri uitându-se la el . cu atât mai puţin al celorlalţi. Damian ţinând doliu după un zeu nebun. de ce ? şi cine? Şi din nou: Damian văzând cu proprii lui ochi că se poate zbura. cei pe care îi privise mai înainte dansând.. optsprezece. căruţa cu flori. în grădina lui Ion. Damian Inochente şi Inochente Damian nepricepând rostul de a fi al lui... Damian îmbăiat în Rolling Stones. noaptea. Damian cu ură. Hendrix. tot Rolling Stones. îi spuse Clavdiei. macarale în soare.. un act de creaţie reală.. ah. dar şi acesta fiind pentru el. mi-e rău. Inochente Damian aruncând priviri în jurul lui şi reuşind acum să transforme în scrum turma ce-l înconjura.. Tabloul unei gărzi de noapte numită The last time. douăzeci şi douăzeci şi opt de ani sau mai târziu îţi oferă statutul de rock-and-roller în sensul: Don Quijote mai există. de fapt reconstituind.. Inochente să fie alături de cascadorii iviţi dintre mulţii mulţimii iubind să urce pe arena pietrelor cântătoare. fericiţi. scrâşnind din dinţi fără să vrea. stau pe strada „speranţei” la numărul trei. Inochente. ah uite că există sufletul e fierbinte dogoreşte. câtă splendoare. Inochente realizând că păsărilor domestice li se taie aripile fie pentru carne. sfărâmat de îndoială ca de un picamer: cum e posibil să nu fii indiferent şi ce înseamnă entuziasmul ăsta? Şi din nou: Să nu uităm trandafirii. neînchipuindu-şi că se mai poate bucura şi necontenind să se întrebe. ba nu. cei imposibil de transformat în scrum de fulgerele ochilor lui. fredonând Satisfaction.. înnebuneşte Jagger. Damian Inochente întrebându-se. fericiţi căci muzica pietrelor rostogolite căci muzica aceea căci rock-ul ah. fie pentru ouă. noaptea.. Inochente deplângând zilele în care nu ştia ce şi cum şi când. atunci.. şi atunci se ridică de pe scaun.

senzaţia de părăsit într-o lume străină. Clavdia plecase de mult la cabinet. Te rog ceva. s-ar putea să fii bolnav. brusc să rămână amândoi tăcuţi. fiara. Imaginea asta apărea de fiecare dată. Damian . Îl chinuia frica. urmele sângerii ale unor bălţi secate. Între două şi patru. da.. ce vrei să faci? bine. Afară. doborât de oboseală. unii poate dândindu-se că e de-al lor. iar aici îşi face simţită prezenţa la fiecare pas.Editura LiterNet 2005 miraţi.. I se păreau nefiresc de bine scrise şi prea pline de miez pentru a fi atribuite unor alienaţi. interogându-l blând. şopti la rându-i Clavdia. contrariaţi. distra cu acest instrument. ei. ameninţare omniprezentă infestând spaţiul interior şi exterior cu o teroare anume: nu înspăimântă. Damian. la câţiva kilometri distanţă. iar Clavdia. undeva. o să încerc să scriu şi eu un text de nebun adevărat. Mai târziu. saturat de răul existenţial provocat de filmul cu Stones. nelinişteşte doar? oh. abandonându-se total bărbatului. sentimentul ăsta care răbufneşte din când în când atât de puternic. nu ştiu în ce fel m-aş putea juca. se zărea colina bizară a sexului. eu. pare-se că asta e definiţia. în faţa colii albe. sătul. iar el plecând din sala ce-o asemuia cu un adevărat purgatoriu. pe la şase. acoperit ici-colo de plante filiforme. neîndrăznind să facă nici cel mai mic gest de mângâiere. da' de ce vorbim atât de încet?! suntem răguşiţi! răcni el. pregăteşte-mi un ibric cu cafea. ea trebuind să repete. dacă-l lovesc la un . negre. în partea opusă. ca o umbră de moarte. discoman. se rugă ea. am avut dreptate. părăsit. valea gâtului urcând spre muntele capului şi pe tot acel pustiu al torsului. ca un os proaspăt ros. nebunul meu iubit. Întins lângă Clavdia. îi şopti. da. zise Damian. ar trebui. ochi peste ochi . făcu din nou dragoste.. se răsti ca şi cum ar fi înjurat. diferenţa dintre vise constituind-o numai unghiul din care 55 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă era privit acel ţinut.. vii? vin. atât de blând încât el la început nici nu-i înţelese prea bine cuvintele. vino. Damian se gândise aproape toată noaptea la textele nebunilor adevăraţi strânse de Clavdia în dosarul negru. din când în când? de mai bine de trei luni. bine. neliniştită Clavdia. aerul uscat îi înăsprea limba şi-i crăpa buzele. ai de băut? vodcă Wyborowa. trupul unui bărbat astfel desfăşurat încât în faţa ochilor săi din somn se întindea ca o suprafaţă cu uşoare denivelări.. Doamne! . abia rosti Damian. să se sărute.se răsuci spre Clavdia şi o sărută pe obraz. Damian renunţase la somn. să râdă. Se cuibărise lângă Clavdia. apoi începură să râdă. bine. cu o asemenea violenţă încât femeia renunţase să mai participe la act. în depărtare. deşi Clavdia nu-l întrebă nimic. continuă el să susure. după ce am înghiţit toată carnea.încremeniţi în privire. am avut dreptate. nişte sandvişuri. unul peste celălalt. să râdă şi. e voie? cum să nu. jucând între degete părul ei aspru. Era cald. vino la mine să-ţi încălzesc sufletul cu chip de câine plouat. dormise totuşi. dar mai târziu se trezise strangulat de vise care înfăţişau. doar se lipise calină de el. obsedant. să plec de-acasă? cred că da. torsionate. să se ciufulească. sunt pacienţi ai normalului.

. A încasat felicitările.. chiar va fi prima. am amintit de Şantier şi India ale lui Mircea Eliade. ce-am spus cu asta?! Ce-am spus. Da. Şi cânta jazz. Cu alte cuvinte. eu ce fac acum? Încerc să mă analizez şi să-mi sintetizez concluziile într-o imagine revelatoare?! Să încerc să mă surprind. prin felul în care au fost istorisite. cum s-ar exprima gunoierul maidanelor. Un garcon cu boaşe. Karma asta semnifică. nu a-ţi aminti. nu asta era important în discuţia noastră (oare?). Aşadar. auzi Dunărea albastră.. un astfel de text presupune îndemânare deosebită. Chitarist cu foarte multă imaginaţie şi mai ales cu instinct. Păcat. Ce voi spune cu ea? Nu prea ştiu. dar mai ales fragmentele din jurnalul acestuia. cum ar trebui să povestesc? Un bun prieten îmi spunea odată că a scrie la persoana întâi e tentaţia tuturor începătorilor. A recunoaşte. cel al prezentului. de fapt.. el fiind alături de dor: lehamite. de ce mă obsedează textele stupide ale melodiilor idioate lansate până la exasperare pe toate lungimile de undă?. depărtându-se de subiectul discuţiei noastre. tovarăşilor?! Uite. nu a pătimi. am cunoscut un scriitor debutant. Viaţa nu poate fi un lanţ de vinovăţii. mult instinct şi un enorm efort de sinceritate. Atunci. Nu-l citise. Şi ce-am spus cu asta? Am avut un prieten care picta. când opera lui a necesitat apariţia unei ştiinţe. În sfârşit. ba nu. o pornesc cu dragostea. Să zicem. M-a aprobat.. la celălalt capăt şi iarăşi. domnilor? Dar.. i-au schimbat titlul cărţii. Apoi s-a dispreţuit (uscat. nu a reconstitui. cea a tatălui meu. nu a deplânge.. momente de nebunie colectivă începând cu actul de creaţie şi sfârşind cu cel de ascultare.Editura LiterNet 2005 capăt poate sare în sus şi repet mişcarea. şi mai ales nu a-ţi recunoaşte vina.. cu mâna stângă bătu în aer măsura şi realiză că nu trebuia decât să scrie: „Ce-aş putea povesti eu. Apoi a adăugat. Oare ce-am spus cu asta?! Nu. I-am dat ca exemplu Jurnalul doamnei Sei Shonagon. ci faptul că a scrie la persoana întâi necesită un chinuitor efort de a fi sincer. dintr-o dată mă trezesc cu arma în mână. ŞI. că e o mare greşeală izolarea lui Eliade. Cum? 56 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă „La sfârşit de săptămână. banii. Pictor cu foarte mult instinct şi enorm de multă imaginaţie. e cel mai greu lucru.. dar! Ce-am făcut. căci fac parte dintr-un continuu. . după părerea mea. însă intuiesc perfect că e primul pas în a încerca să-mi explic cel mai plin cuvânt al limbii române. iar eu i-am replicat că. exact ca în Odiseea 2001 a lui Kubrick. mai bine să încep prin a alcătui fişe. Damian Inochente? Şi mai ales. Şi ce-a făcut acest prieten al meu? S-a îndrăgostit de o nemţoaică şi m-a părăsit. scriitor. aparent. locuri de baladă. apărute prin reviste. Şi asta înseamnă să recunoşti permanent că exişti ca fiinţă vie. suriu..”. La naiba. eliadologia.. ochi de cer şi ură de stâncă).. Doamne. nu au dreptul la început şi sfârşit. o poveste: Întotdeauna am fost convins că s-a făcut o mare greşeală cu poveştile adevărate. cu toate că. Pe diplomă. Luase premiul Uniunii Scriitorilor Români pentru debut. prin ţara mea. Prin limbaj..

. schimbat şi dezvăţat. hai. adăugând.. doar în imaginaţia noastră. eficienţa. timpuri de seceră şi ciocan şi entuziasm şi vise şi patimă şi hai. ai parte. cu ochii închişi. la un moment dat avea vreo treizeci şi ceva de ani şi mai acea vreo sută de kile. calofilie. foarte serios faţă de familie. . însă era susţinut de multe. credincios vechiului său ţel. încercând să uite ce îşi dorise să scrie. îl împrăştia vântul. mai precis. bine îndesat. din prezentul-însuşi-continuu. a început să se usuce.. multe probleme cu organizarea. nici măcar grămadă n-a putut forma. adică să-ţi cauţi formele lăsându-te pradă ambiţiilor de stomac-gol şi minte pe cale de a se umple cu date despre cum se burduşeşte un stomac gol. astfel că avea tot dreptul să se enerveze chiar şi când conducea propria-i maşină... sculptezi. fumând cu gesturi lente şi pătimaşe. împrăştiindu-se pe podea... după care. nu. şi nisipul asculta.. puteai să te clădeşti cum voiai. ai situaţi şi purcel la tavă. se apropie de măsuţă. plecat de mic copil. oricât ne vom chinui. nu era un Moromete. nu.. nebun de doi bani. se impunea deci ai carte. bine. într-un târziu s-a uscat de-a binelea adunându-se într-o grămăjoară.Editura LiterNet 2005 sau. dar de neîncălţat pentru tălpile lăţite de platfus şi gleznele ca de pui de elefant. tic-tac: construit. că de văzut. aşa că a fost uşor să visezi cu materia aia între degete. rol ratat. Pe urmă se ridică încet în picioare. visând să nu mai ţină sapa în mână. tare demult. însă vom pune o cruce pentru a avea totuşi un reper”. gândi Damian. el era pur şi simplu un flămând.. apoi în inginer . ală. învăţat odată cu vremurile. noul tânăr 57 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă conştiincios se construi din muncitor în tehnician. dar ceva.. nisipul odată. cât să fi avut? zece-paisprezece ani. era ud.. mai ales când despre cum se căpătuieşte. Damian se întinse pe pat. nu? Stinse ţigara.. Aşadar: . mereu fugea de la câmp. şi orbea de fericire dacă reuşea să nu mai aibă în faţă peştele uscat şi sărat şi unul la patru guri şi mămăliga întinsă-n uleiul puţin. din această cauză a şi trebuit s-o vândă. normal. . a. iertare.organizare calul producţiei mânat în galop calculat calculat birou birou planşetă birou. nu vom zări nimic. aşa. nimic-nimic. dădu drumul casetofonului. în curând o să fie ceva pe plaja de oseminte-grăunţe. mânca bine.. ceva fantomatic.. iluzia trebuia să fie perfectă. flămând şi cu ghetele pe umăr fiindcă erau din carâmb de cizmă.. Vreme de vreo două minute stătu aşa. Se îmbrăcă repede şi plecă în grabă. îşi aprinse o ţigară. plămădit cu mâinile lui statuia de nisip şi la început nisipul era ud şi îndesat bine. serios. şedinţele de plan şi şedinţele de alte şedinţe. trainice şi de domn. aşadar via doctorul-ştie-tot. luă de pe foile albe. a fost un bun inginer. producţia.. tica-tac. îşi desfăcu degetele şi colile plutiră scurt. zbor frânt. demult. da. rânced adeseori.. te făcea să-ţi închipui că ai degete-daltă şi sapi granit. . şi muncea la fel de bine. copil.

îhîm. au trecut cinci zile de când n-am mai avut plăcerea să vă văd în această încăpere într-adevăr. mi-aţi luat-o înainte. da.Editura LiterNet 2005 Văzându-l intrând în cabinet. domnul uită că aici ne tratăm. să lăsăm amabilităţile. doamnă? o întrebă în timp ce se aşeza pe scaun. mestecând. nu ne distrăm. păi nu vă mai vede omul cu zilele. admirând azurul de deasupra capului său. De ce sunteţi supărată. chiar dacă nu se poate stabili precis. da. ce dimineaţă superbă. Damian şi doamna Cruceriu optară pentru crenvurşti. nu. o obsesie când devine patologică? Şi-ar trebui să ne amintim mereu că nici un zbor nu-i atât de înalt încât să poată fi cuprinsă cu privirea întinderea sufletească. da. domnule Inochente. nu. întinse gemul de caise pe unt. cea de prieten. gem şi cacao cu lapte. În stânga lui. Ei. se strâmbă ea. Alături de Caraiman. spuneţi. de fapt. Înăuntru se uită de jur-împrejur. spuneţi. domnule Inochente. Caraiman fu primul care vorbi rar şi măsurat. muştar şi ceai de lămâie. continuă. dar încă e tânăr şi cam nesăbuit. bunii dumneavoastră 58 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă prieteni. ei bravo. parcă vrând să adeverească influenţa stomacului liniştit asupra spiritului. ce ziceţi. domnule doctor. mă bucur. ca un îndrăgostit de modă nouă. într-adevăr. În curând micul dejun le fu adus şi începură să mănânce în tăcere. soţii Cruceriu. de ce. îi făcu cu ochiul. nu există scuze pentru îndelungata mea absenţă. precum aţi afirmat. da. apoi mai făcu patru-cinci paşi şi intră în sala cantinei-restaurant. ar fi inutil să mă disculp în vreun fel. îşi spuse Damian într-un acces de tristeţe. vă credem bolnav. Se îndreptă spre el. sunteţi admirabil. ea îl săgetă cu privirea. Îi salută pe toţi zâmbindu-le amabil. îl întrerupse râzând uşor Damian şi reluă. asta-i bună. se agită o mână. Doamna Cruceriu îi răspunse înclinând scurt capul şi îl privi duşmănos. declară Caraiman. Îl văzu pe Caraiman. interveni Caraiman. dimpotrivă. apoi muşcă şi. la vreo douăzeci de metri. Cruceriu privi umil către nevastă-sa. doctorul nu păru surprins. să nu se supere domnul inginer. doamnă? se întoarse el spre doamna Cruceriu. spuse şi unse o altă felie cu unt. colindă barurile şi discotecile. După ce îşi termină felia de pâine cu unt şi salam. fantastic final de septembrie. cum s-ar spune. noi. doamnă şi domnilor. gând la gând cu bucurie. unt. completă şi Cruceriu uitându-se înciudat la farfurioara pe . unt. dar vă asigur că în continuare v-am rămas bun prieten şi promit să nu-mi mai neglijez obligaţiile ce-mi revin în această calitate. nu-i aşa? într-adevăr. Caraiman şi Cruceriu pentru salam. domnule Inochente. era în intenţia mea să vă solicit o vizită. iar domnia voastră bate cărările parcului ca un îndrăgostit de modă veche. bine aţi venit. îi zâmbi încurajator. apoi zâmbi vesel căci se apropiase de masă fata care le lua bonurile. dar poate credeţi că v-am dus dorul? o. da. căutând o masă la care să se aşeze. hâm. răspunse doamna Cruceriu ronţăindu-şi visătoare crenvurştiul. mormăi şi soţul ei.

apropo.. Îşi terminară repede micul dejun. anul acesta m-au mutat de la el. el le spuse că ieri fusese la doctor şi vizita era încă unul dintre motivele care-l îndemnau la meditaţie în singurătate.. pădurea şi gândurile.. cu ieşiţi din cantină. recită şoptit Damian în timp ce privea indicatorul din poieniţă. pe limbă sihăstria. îşi drese glasul şi declamă. dar nu vreau decât să-mi adun puţin gândurile înainte de a mă încadra în programul dumneavoastră care.gust. doamna Cruceriu oftă. explică acesta cu vădită încântare. se auzi. 59 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă în cazul ăsta. pentru siestă. vă rog chiar. trebuie să recunosc. îi urară excursie plăcută. după o scurtă plimbare prin parc. să vă recit un haiku. şi rea? pădurea popor neîngenuncheat încă. se întrebă dacă în această privinţă ar trebui să ceară şi părerea celorlalţi. o luaţi la dreapta şi mergeţi până la liziera pădurii unde veţi descoperi. conştient că răspunsurile vor fi automat negative şi. ei. se scuză Damian. iar ne părăsiţi? intenţionam ca. apoi să ne împrospătăm vigoarea cu o şedinţă de gimnastică terapeutică şi. „Nu uita niciodată/gustul de singurătate/al rouăi albe”.. aprobă doamna Cruceriu. bravo începi să-ţi iei boala în serios! „Nu uita niciodată/gustul de singurătate/al rouăi albe”. i se păru prea rece şi puţin îndulcit. îşi spuse el şi se hotărî copilăreşte s-o ia pe cărarea aflată în direcţia soarelui. pădurea ca foşnet. Nu uita. gândi că micul dejun a fost totuşi surprinzător de bun. sorbi din ceai. vă alegeţi un marcaj şi străbateţi pădurea până vă săturaţi. zău îmi place. bău puţin din cacaoa cu lapte. şi Caraiman exclamă. însinguraţi-vă. pădurea şi gândurile. înainte de prânz. perfect. . cei trei îşi curmară deliciile gustative aţintindu-l cu ochi de rumegătoare oprite din păscut. glăsui părinteşte Caraiman. în final. o poieniţă în care se află un indicator multiplu. de la fiul meu am patima şi-mi place. Cruceriu îşi scărpină bărbia. sări doamna Cruceriu. Apoi Caraiman rosti încet şi dezamăgit. să facem o vizită medicilor noştri curanţi. roua albă ... recită mecanic Cruceriu aşteptând un semn de încuviinţare din partea soţiei. există un traseu în afara staţiunii care ar alina un suflet însetat acum de singurătate? Surprinşi de întrebare. ţipăt de aramă. e plin de bun-simţ.. pădurea străină. ca şi noi. Memoră marcajul şi porni: pădurea şi gândurile pădurea. pădurea. Înainte de a se despărţi de Damian. domnule inginer. tonic. iar Damian întinse braţul drept şi-l bătu uşor pe umăr pe Caraiman. Cruceriu se încruntă şi aproape simultan zâmbi. sunteţi bolnav psihic. doamna Cruceriu schiţă gestul de a aplauda. apoi ceafa. însă nu uitaţi.. Damian filmă secvenţă după secvenţă.Editura LiterNet 2005 care nu se mai afla nici o bucăţică de salam.. doream să-l consult şi pe doctorul dumneavoastră. relaxant. să pălăvrăgim puţin la un pahar cu apă minerală.. ei. iar societatea ne aşteaptă să ne facem datoria. după ce veţi trece de primii copaci. vai. nu ne acuzaţi de rea-voinţă. renunţă. când deschise gura.

pădurea. pădurea. parte din spinarea muntelui. În marginea cea mai înaltă a pajiştii . scoarţă aspră. fiecare mlădiţă chiar. Cercetă îndelung pietrele. Ca 60 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă strangulat. Le şterse cu palma. Cu ochii împăienjeniţi. întotdeauna ca-n filme. Le pipăi cu degetele. pădurea. Sub soare. pădurea lipsită de apă de păsări de vânt.. şi gândurile. pădurea ploaie de roşu în galben. eu. cui? . Încercă să se închipuie trebuind să sară pe o fereastră ca rama linsă de limbile gălbui-roşiatice.. râse în sinea lui şi reuşi să se vadă târându-se cu fundul pe iarbă ca să-şi stingă turul aprins al pantalonilor. încercând să meargă. Le izbi cu piciorul. se aşeză pe ea. calc pe rouă albă. şi pădurea. care acum nu poate fi decât o privelişte pitorească pentru orice pensionar cu pulpe umflate de varice. tot ca-n filme. pădurea. uneori îşi iveşte carnea-pământ-sângerând. şi Damian începu să urle. pădurea. teatral. pădurea înlăuntrul meu. atât.. pădurea. . pădurea.. Focul. O fundaţie. Începu să râdă tare.careuri de pietre înnegrite şi câteva bârne arse... cum sună o miasmă? pădurea carte-univers. glasul îi răsună în poiană: bună ziua! bună. se observă atent. desigur.. iar. acum însă mute. Damian tânguindu-se.. Un minut. doar focul. Damian se apropie.. pădurea . două. păşesc pe şi prin singurătate. o ruină. Îşi alese cu grijă o piatră mare şi plată. nu uita şi-n fiecare clipă uit. ca-n filme. acolo dănţuiesc iele. două. pădurea de arbori sacri. pădurea palmă din fibre şi sevă sub cer. fiecare pas întrebare în speranţa ivirii răspunsului lămuritor. Apoi încă un sfert de oră de mers. pădurea. pădurea şi gândurile. desigur. pădurea.. ce-i cu tine aici? ce să fie? mă caut. pădurea şi gândurile. îşi spuse. dar neaflând nimic în afară de alte urlete şi tânguiri. scoarţă netedă. pădurea. teatral. hotărî. nu ştiu. pădurea şi gândurile. Un minut. gândi.Editura LiterNet 2005 pădurea. ecologie. în clipa următoare. . pădurea? care dor? Pădurea? fără lehamite?! pădurea. trebuie să continui jocul până la capăt. Ajunse într-o poiană largă. Tot Damian. şi nici măcar nu mi se pare hohotul un sacrilegiu în faţa acestui fost mormânt. De bestie brusc blajină.cu rădăcini.

ce faci.. a imaginii.. când devine patologică? dar presupun că definiţiile lui s-au referit la patologic.. ce 61 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă se impune atenţiei determinând. comiţi acte împotriva propriei tale voinţe. asta l-a lăsat perplex. ce zici? bine. mă imiţi? lasă gluma! oricum. ar fi ceva.... nu capitula. iar tu i-ai spus că în mod cert ai acumulat din fiecare câte o părticică. împotriva voinţei subiectului şi a funcţiilor lui intelectuale.. chiar dacă o obsesie nu poate fi definită precis. nu crezi? stai. e singura întrebare. te rog. ideea fixă.. într-adevăr. ba nu. dar.. hai să recapitulă puţin.. adevărul.. ca să fiu la fel de cinstit. dând naştere la comportamente repetitive greu de controlat şi înlăturat. ruina. un travaliu mental. ce naiba! încetează! ce ţi-a spus ieri doctorul? la început a stat pe gânduri.. incomplet. da. nostimă ideea. ce s-a întâmplat de-ai ajuns aici? m-da. incorect.. şi inhibitive. recită. mi-a răspuns într-un fel... alta: fuga de realitate şi transpunerea conflictelor vitale într-un plan ireal. nu capitula. şi el. ai râs tu. mie chiar cea din mijloc mi s-a impus atenţiei. bun: imagine.. ce? ca să fiu cinstit. în fond. însă doar o vreme de câteva secunde.Editura LiterNet 2005 totuşi. nu ţi-a răspuns la întrebare.. şi-a revenit ca un boxer de clasă. pe urmă a început să-mi debiteze definiţii.. a. în sfârşit. când devine . de fapt. hei. e o întrebare la care. mi-a explicat răbdător că obsesiile se împart în intelectuale. a unuia. nu? bineînţeles. dar definiţia asta presupune cunoaşterea de către subiect. ca dintr-un dicţionar. frica iraţională de ceva sau de a face ceva. orice obsesie e consecinţa oboselii şi epuizării nervoase.. momentan. doctore.. ai dreptate. nu pot răspunde.. care? să stai pe gânduri. Janet: gând.. dar mi-a oferit ceva: . da. nu mai ştiu. încercând să-şi recâştige jocul de picioare: în mod normal. ce se întâmplă? nu. foarte calm. după ce un timp m-a privit ca pe-o altă arătare. iar ai dreptate. gând sau stare care ia în stăpânire conştiinţa în mod perseverent şi intens. mi se pare cea mai nereuşită... ei.. apoi. e undeva la mijloc... şi la insistenţele mele. eroul romantic. a mai fost una. impulsive.. deşi subiectul îi recunoaşte oarecum inutilitatea şi absurdul. nu? exact.. ca-ntotdeauna. gândului sau stării.. prelungit şi penibil până ajunge angoasant.

suspendate în aer. îi pipăi claviatura şi. dintr-unul într-altul. nu se poate! Cu un gest brusc. s-a îmbunat neaşteptat de repede şi te-a rugat să mai treci pe la el ca să colaborezi fiindcă altfel vei ajunge să nu ştii ce anormalitate le ascunzi le ascunzi totuşi o anormalitate dar ei. A. casetofonul. Apropiindu-şi buzele de ţeava nichelată. a decretat: domnule inginer.negură. Apoi în sus. Privi în jur. Întinse mâna spre noptieră. de obicei bolnavul încearcă să-şi ascundă normalitatea. la fel de iritat ca şi mine. a adăugat. căscă. fire de sânge scurse prin ţesătura transperantului. Acel spaţiu temporal . împleticindu-se. vârtej şi ţipăt în verde-roşu-alb-galben-mov-roşu. brusc. apoi căzu înapoi în pat. iar în el se cască un gol care se strânge până la dimensiunea unui punct material. prăbuşindu-se în sine ameţitor de repede. Cerc după cerc... 62 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă apăsă pe clapa „start”: I Want To Hold Zour Hand al Beatles-ilor îmbogăţi lumina dimineţii cu tonuri şi armonii nefiresc de curate şi calde. Cu limbă de foc rece. Când coborî ochii: sub soare. Răsuflă sacadat. nervos. l-am adus încă de alaltăieri.. cu picioarele desfăcute şi privirea pironită în tavan. Crucerii. Rămânând cu braţele întinse în lături. la-i întrerupt nervos: deci nu e totuşi o nevroză? era firesc. Se uită în stânga şi-n dreapta. încercă să-şi amintească tot ce făcuse de când se înapoiase din pădure şi intrase în barul hotelului „Dacidava” şi până în acest moment al trezirii. dar Beatles-ii? înseamnă că aseară am ascultat Beatles. În clipa următoare avu senzaţia cumplită că pereţii camerei se adună unul peste celălalt strivindu-l. după mici ezitări.. nu. apoi.Editura LiterNet 2005 chinuitoare. cuprins de anxietate. Damian se întinse sub pătură.. Clavdia încă nu venise.. Damian îşi linse buzele uscate. o ruină. unul în altul. Îşi umezi din nou buzele. apoi în picioare li. exprimă un simptom de nevroză. astfel.. se ridică în şezut.... Întredeschise ochii.. ajunge la acte nefireşti. Încă un val de căldură uscată. Mai apucă să realizeze paradoxul senzaţiei. deschise larg ochii. nu. vă suspectez de fals! te-ai ridicat să pleci. Caraiman. cu o oarecare teamă. găsi casetofonul.. că nici psihastenic nu sunt şi. obosit. trase pătura de pe el şi coborî din pat. în cele mai dese cazuri de psihastenie. Razele de lumină i se părură.. Strânse pleoapele cu putere. doar negură. Deschise robinetul. se duse la baie. însă mi-a replicat. nu se ştie cum. pentru a evita desconsiderarea de către cei din jur şi. să mă fi îmbătat atât de repede şi de crunt cu trei sute de vodcă?!. Orice efort de reconstituire i se păru inutil. după ce am fost la doctor. Cu un efort de voinţă. îşi spuse. Zbîrcea sunt bolnavi şi doctorul dar Clavdia? bineînţeles iar eu eu. orga de lumini a răului dinlăuntrul lui se zbătu scurt orbindu-l pentru câteva clipe. bău apa rece până când simţi că are stomacul burduf umplut .

de ce atâta autoflagelare? Ieşi din baie şi începu să se plimbe prin cameră cu paşi mărunţi şi înceţi. oribili papagali fără carne. treptat devenim magnetofoanele propriilor noştri semeni şi. apoi se ridică. de-a lungul lor.. Îşi aprinse o ţigară. zări după noptieră o sticlă goală de vodcă. bine. nu. Mai urmări un timp jocul limbilor alburii şi transparente.. ca un fante de mahala... 63 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă măruntele picături îşi căutau grăbite sfârşitul spre gura metalică şi zâmbitoare în lucirea ei de hău luminat. ... bun. din loc în loc. încă un dosar pe cale de a fi clasat din lipsă de probe evidente şi.. amplasarea noilor rachete nucleare. răspândiţi în arc uri scurte. curios. e perfect adevărat.. În vârful lor.. milioane de copii subnutriţi. magice.ah. O obţinu. şi mai ales lipsiţi de aripi. datoriile ţărilor subdezvoltate.. Îndelung. Flăcări îngheţate. aruncate în joc de bobi cu geană de curcubeu. nu? Opri casetofonul.. Aspru. Se aşeză pe pat cu sentimentul că se prăbuşeşte. Clavdia? da.. îşi spuse. la haosul în care se vor prăbuşi valorile. într-o jumătate de oră. apoi: gol. deci asta era. o să-ţi explic. e nevoie de antren. Făcu un pas lateral. se duse la telefon şi ceru centralistei legătura la hotelul Clavdiei. după care: alo. Tăiate.. nu vedeţi ce se întâmplă cu mine?!! ce se petrece cu noi.. parcă mai are vreo importanţă. cantitatea. La un moment dat. Zâmbi. dar pentru numele lui Dumnezeu. contingentul francez. ieşite din aripioare maronii. zecile de sute de mii de anormali. să se retragă din Beirut. oase.. unde şi când am mai auzit asta? ce e adevărat. oare când am cumpărat-o?. a fost. în fond. Damian aruncă o privire scurtă şi nedumerită aparatului.Editura LiterNet 2005 pentru a traversa deşerturi. roşiatice la capăt. mi-e rău.. atunci te aştept. eu. nu reprezint decât unul dintre milioanele de cazuri nerezolvate. să începem o nouă beţie.. se aplecă deasupra closetului şi vomă.... occidentul depresiv.. puternic şi rapid răsfrânte... de ce? se întrebă.. pene. lipicioase. de fapt. Privi răspândirea fumului. mulţumesc. ce frumos...... inutil şi mort. atât de cadaveric. dorinţa de bunăstare şi confort duce la un sentiment de angoasă.. Având în cuget convingerea nestrămutată: părăsit într-o lume străină. bine. mi-e rău pe naiba! mi-e greaţă?. mici fuioare de carne alb-verzui. îşi zise şi declamă înlăuntrul lui întocmai ca acel crainic.. remarcă amar. nu s-a întâmplat nimic. curgerea şuviţelor împletite după legi necunoscute. Luă de pe noptieră pachetul de „Carpaţi” şi bricheta.. Îi comută comenzile pe radio. mai întâi să schimbăm caseta. poţi să vii până la mine? te rog. pe cap de locuitor.. ce vom face astăzi? hai să gândim profund. Verde.. încă ceva. adu-mi textele acelea şi pe drum gândeşte-te la cele care ţi-au plăcut cel mai mult.. nu anunţaţi? şi se pomeni refăcând mental imaginea stropilor de apă căzuţi de pe marginea gurii de ţeavă suspendată deasupra chiuvetei pe smalţul alb strălucitor. metalic şi prevestitor de apocalips.. ce sunt mărturiile?. după care se interogă. întrebându-l parcă.. Pe urmă: trebuie să ajung unde trebuie să ajung?! Şi iar imagini regăsite brusc.. după ce depăşim un anume număr de înregistrări. ce-a fost. Se îndreptă din mijloc şi se privi în oglindă: fără chip. Cum într-o dimineaţă de aprilie găsise pe stradă crenguţe de castan. de convalescent..

Plouă? o întrebă.. ahhh. În tăcere.. stai lângă mine. nu? da. până atunci o să citeşti. râse uşor Clavdia. omule! doar nu te afli în The Day After. recunoscu Damian şi adăugă... apoi răcorite cu stropii norilor. cu câtă naturaleţe: nu ştiu dacă ţi-am mai spus-o. o să citeşti. le-ai rostit totuşi. te rog. unde l-ai văzut? unde? la video. Ciocănitul din uşa camerei îl trezi. te rog. privindu-l atentă. dosarul cu textele nebunilor. Cu precizie. dar zâmbeşte odată... încă un... dar nu 64 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă fi stupid. de parcă ar fi fost plămădit din ţărână şi iarbă cosită. se repezi la Clavdia o luă în braţe şi începu să se învârte cu ea prin cameră. câtă căldură.. Despachetă sandvişurile.. de ce te-ai enervat atât de brusc? întrebă ea continuând să zâmbească. Damian întinse mâna spre Clavdia.. Se sculă încă ameţit. ba. Porni din nou casetofonul. Clavdia întredeschise fereastra. hai. i se răspunse. Se mişca repede. nu fi supărată. cercetător.. pe urmă. dar uite că nici eu nu-mi aduc aminte. te face să te simţi irevocabil condamnat. se apropie de ea şi o sărută pe obraz. după care fu sărutat şi simţi mirosul specific al hainelor. da. Clavdia scoase din geantă dosarul negru şi-l puse pe măsuţă. îi mângâie pletele umede şi se aşeză gârbovit pe pat. părului şi pielii ude. aa. cum îţi vibra vocea. sunt deosebit de senzuale. m-da. îţi pot accepta multe . alături de casetofon. or. în cazul lor trebuie ca fiecare să opteze. şi eu aş fi vrut să mă îmbăiez. rostirea asta.. O sărută pe Clavdia pe celălalt obraz.nu e apă caldă. Închise uşa aproape trântind-o.doar te iubesc. Deşurubă capacul termosului şi turnă cafea. am să vin pe seară. nu. prostia manifestată în anumite forme mă dezgustă.. asta ce mai e? un film despre apocalipsul atomic.. m-am îmbătat. mai mult. ei şi.... deci de neuitat. iar Clavdia cu glas obosit.. nu acum.. morocănos Damian.. Beatles-ii cântau Let It Be. Le aşeză pe măsuţa dintre fotolii. mă dezbrac şi fac repede un duş. adevărat. însă. Dădu drumul casetofonului.. nu. Când îşi opriră rotirea şi hohotele. frumos spus. îmi miroase gura. Se auzi clacul benzii rulate până la capăt. În prag. se tângui. pupic. Rostirea asta ar fi trebuit să fie un adevărat eveniment. Damian întoarse caseta. cu paşi şovăitori ajunse la uşă şi deschise. la tânărul şi simpaticul nostru prieten. Şi totuşi. diseară vom cina ca . Între timp. În tăcere. efluviile de „Rexona” îi pătrunseră în nări destrămând farmecul clipei de reverie. bine. Damian asista. muiate de ploaie.Editura LiterNet 2005 bine. mi-ai adus textele? nu mă săruţi? îl îmbie ea. numai să ai cu ce. da. zise ea. îţi mulţumesc. Clavdia îi puse pe noptieră. acum te-ai trezit şi apoi ador buzele beţivilor. Se uită atent la Clavdia care intră în cameră. Clavdia îi zâmbea privindu-l pieziş. Scoase din geantă un termos şi câteva sandvişuri împachetate cu grijă. o să aduc spaghete milaneze calde şi cabernet. te-ai spray-at îngrozitor de mult. se răsfăţă Clavdia. nu ştiu dacă ţi-am mai spus-o -. Damian avea chip de pergament şi ochi de pisică noaptea-n rază de lună. aşteptând să zărească aburi înălţându-se din trupul ei. nu ţi-am ales nici un text. însă am uitat să-ţi explic că pentru mine „rostirea asta” nu există ca rostire. crede-mă. văd că au început să economisească energia . uscate la soare. căci împietează asupra propriului ei conţinut.

e mai bine aşa. închipuie-te ca salvatoare. Asta fiindcă îmi văd sângele ieşind din gaura lăsată de ac.. să acţionez cumva. în sfârşit. luă dosarul şi se aşeză în fotoliu. Damian mâncă un sandviş. Prefer să cred aşa. Oricum.. nu i-o poate provoca decât actul de sacrificiu al cel puţin unui neofit în arta bărbăţiei. femeia rămâne un instrument de reproducere având şi posibilităţi de manipulare pentru servicii casnice. Mai trase o dată din ţigară.. murmură Damian. Dar la chinezi aşa ceva e o delicatesă pe care o gustau numai mandarinii.. let it be. i-am dat cu scaunul în cap. cu toate că el ştie prea bine. Da.suflet are. so. cred că realizez de fapt că sunt un cabotin de cea mai infectă speţă. Ca urmare.şi spirit. Respiră aproape liniştit: „29. l-am pedepsit ca pe un nevolnic. deşi habar n-am care o să fie obiectul faptelor mele. trăiesc cu senzaţia că morţii sunt vii şi invers. Bineînţeles.Editura LiterNet 2005 doi oameni efectiv obişnuiţi. Mi se face greaţă. Iar cafea. E păcat să mor astfel. Nu. Astfel. Nu suport perfuziile. nu ştiu. cearceaful şi pătura cu lichid gălbui şi verde uneori. îmi spun. o să pălăvrăgim şi poate ne vom iubi. A leşinat imediat. Beatles-ii: Get Back. Al unui nobil.1981 Şi totuşi.03. Sânge albastru. bine. Nu mă aşteptam să fie lipsit de orice urmă de vigoare bărbătească. ne vedem diseară. Desfăcu dosarul. Întotdeauna îmi smulg acul din venă. Apoi vomez mult şi acopăr perna. adevăratele instrumente au întotdeauna suflet . L-am luat . nu ştiu. aprinzându-şi o ţigară. N-a acceptat. 31. Văzându-l în starea asta de lipsă de demnitate. mi-am cerut scuze explicându-le că marea vânătoare organizată cu prilejul vizitei ce mi-a făcut-o Sânger-Vânătorul m-a purtat departe de graţiile lor.04. care o investeşte cu o anumită cantitate de raţiune ... dar nu pot încă nici să definesc primejdia ce mă încolţeşte. nu exclud posibilitatea ei de a deveni independentă.1981 L-am provocat la duel pe străinul sosit de curând printre noi. De-asta vomez. cred că a sosit clipa când trebuie să decid într-un fel. şopti Clavdia şi plecă. un mare castelan are dreptul să uite. dar mai ales un gest galant de 8 Martie. deci.. Când l-am pălmuit a început să răcnească. Preocupările lui sunt mult prea măreţe şi acaparatoare 65 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă pentru a-i permite să-şi mai aducă aminte de obiceiurile mărunte. Cred că doar ei îşi permiteau. Şi negustorii… gestionarii… 4. Dar starea de dragoste. abia azi mi-am dat seama că n-am oferit doamnelor mele în alb nici măcar un zâmbet cu ocazia Mărţişorului.1981 Azi m-au legat de pat.03. acestea au o importanţă deosebită pentru vulg. La cină untul mi s-a părut rânced. sorbi din cafea şi. De-asta ai început să mă lege de pat. văd şi gaura aceea mică pe unde ştiu că se va scurge tot sângele meu nobil. Bietele gâşte preasupuse mi-au zâmbit duios. însă gândul meu a fost alături de ele. Curelele mi-au pătruns în carne. Şi doar nu sunt nebun şi violent.

după ce m-a ascultat şi a încercat să protesteze . Cu alte cuvinte. căci prostia unora e o parte din noi. o formă complexă zicea el.04. nicidecum de una civilizată. împăturite cu grijă. nu toată poliloghia pe care o găsim în cărţi. Pentru mine cultura adevărată e unicul cult civilizator şi. Sunt totuşi un om cu divinitatea în stomac. ca atare. S-a înroşit şi a bolborosit ceva lipsit de înţeles. s-a îndepărtat repede. să ţină crucea şi. l-am aşezat pe targa pe care obişnuieşte să zacă şi. Am plecat cu tristeţe dintre copaci. cântece.Editura LiterNet 2005 în braţe. sunt un castelan cu principii democratice -. dansuri şi alte manifestări necivilizate. ca să ţină ochelarii şi pixul? Acolo ar fi trebuit. repet. Spre seară. Aşa l-am înţeles pe săracu’ grădinar care.1981 Dimineaţa asta a fost superbă. i-am vorbit frumos. L-am întrebat de ce naiba şi-a făcut buzunarul ăla la pieptul sutanei albe. când a văzut că îl săgetez cu privirea tăcând brusc.că nu am starea de spirit necesară spovedaniei. Şi nu sunt un panteist. Nu prea înţeleg eu cum poţi educa în sens civilizator ceva care te include. Îşi rotea ochii în cap ca un smintit. Acum pot să dorm împăcat. Mâine iar o să-mi pună curelele ca să-mi facă perfuzia. le-am rugat să evacueze gunoiul acela şi l-au scos afară din salon pentru totdeauna. acolo. apoi privindu-mă cu spaimă. afirm eu -. exact ca aceea a câinelui căruia i s-a luat osul.1981 Astăzi preotul m-a chemat în biroul meu. în dreptul inimii.oricum. Or. 12. Supuşii şi invitaţii mei au fost entuziasmaţi de felul în care l-am pus la punct. De preferat totuşi cele cu Creaţia. admis pe domenii. câteva pagini din Biblie.la urma urmelor. S-a fâstâcit. poezii. apare forma cea mai primitivă şi barbară de refuz. dar n-a mai zis nici pîs. Destinul e totuşi singurul castelan căruia mă supun. Mi-a părut rău că am fost atât de tranşant. Simţeam cum copacul îmi răspundea. numite cenacluri. dar cu o atitudine de regret. cu gesturi măsurate. De vreo două zile le tot explic supuşilor şi invitaţilor mei că are de gând să organizeze serbări ciclice. când doamnele mele în alb şuşoteau arătând cu bărbia spre intrusul nevolnic. Cam asta ar trebui să fie definiţia dată ecologie. I-am explicat cu multă răbdare . Mi-a spus că e ziua spovedaniei. . cu alte cuvinte. eu nu admit pe domeniile mele instigatorii la vandalism. Aproape că orbeam de bucurie. Din când în când. e preotul meu . cu demnitate. cu nişte pahare de apă rece aruncate pe faţă. Apoi m-am plimbat nestingherit şi fericit. constituind în acelaşi timp suportul şi 66 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă obiectul meditaţiei ca ţel suprem întotdeauna neputinţa de a-ţi formula întrebări juste naşte necesitatea actului mecanic dictat de dorinţa firească de a uita. 10. Oricare. Dar. aplecam spre mine câte o creangă şi-i mângâiam mugurii. Micul dejun e sfânt. Am învăţat să accept cu demnitate orice umilinţă. Avem nevoie de o natură sălbatică. l-am readus în simţiri.04. am fost culant. teribilă. În continuare. M-am plimbat prin parc şi m-am felicitat pentru interdicţia pe care i-am pus-o grădinarului de a mai mutila copacii şi tufişurile.

L-o fi speriat vreun carnivor. 25. săgeţile. lăsând calul liber şi. o zi şi încă o noapte. M-am dus în bibliotecă şi am căutat Biblia. Cred că la focul de noapte. dormind. Pe viitor va trebui totuşi să fiu atent la stările astea de somnambulism care te pot purta în lumi diferite şi primejdioase în năpăstuirea lor. N-am găsit-o. Un biet alienat. E şi el un biet om care se crede Unsul Domnului. Am părăsit biblioteca. apoi a calului. Animalele m-au simţit singur şi neînarmat. petrecută în afara domeniilor .Editura LiterNet 2005 care trebuie să fie ritualică. Nu ştiu cum de am reuşit să-mi pierd arcul. Şi am destule exemplare. drumul şi odihna. restul zilei. Dar l-am lăsat în pace. Iar eu. în momentul în care se poate defula devine primejdios. acesta a dispărut ca o nălucă. Toată această perioadă a vieţii mele. când m-am trezit năucit că nu ştiam unde mă aflam. dar le-am permis supuşilor accesul la ele ori de câte ori simt nevoia să spere. aşteptând şovăirea. Am reacţionat ca un animal furios.mi se pare asemănătoare celor trăite de mine în codru. arse în refugiu. Şi orice animal vânat fără cruţare vreme îndelungată. un criminal potenţial. în tot acest timp distrugându-i-se samavolnic dreptul la relaţii naturale şi sociale fireşti. Sunt convins că preotul şi-a băgat coada.1981 Ce bine că am ajuns din nou la castel fără să fi păţit nimic. Aş atenta la speranţa lor. cum m-au mai hăituit! Bine-înţeles.tatăl meu a fost alungat de unchiul uzurpator . mi-e jenă. am putut timp de o jumătate de zi să mă apropii de castel în galop întins. frica aceea care se transformă în spaimă pură emanând un miros specific uşor de recunoscut de către fiinţele cu instincte ca ale lor. Bine că totul a trecut. Însă mi s-a făcut sete. sabia şi pumnalul. o pot înfrunta foarte uşor. Apoi. Doamne. Bine că armăsarul s-a ţinut după mine şi. de fapt. Ei. fiece pas. când am realizat că. Mereu păţesc aşa.04. Dar m-am trezit alergat şi de o ciută. Stau acum în pat cu mâinile sub cap şi îmi amintesc copilăria şi adolescenţa arse. Să le-o cer. ca un adevărat castelan. am băut apă. mi s-au servit mâncăruri ca nişte penitenţe. da. A înţeles şi m-am retras. Timp de două zile. În acea lume din afara castelului. Ce privire nebună avea. parcă nu mai găseam copacii. m-am sculat somnambul şi am plecat prin pădure. am nevoie de supuşi liberi şi demni. La nivelul ăsta m-a adulmecat imediat şi a dispărut printre trunchiuri. mi-am comandat prânzul. ca pe un idiot lipsit de raţiune şi spirit.04. am fost hăituit de fiarele codrului. cu părere de rău că nu-mi pot împlini nevoile spirituale şi. însă când simţeam prezenţa vreunui carnivor de talie mare. au fost un 67 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă adevărat coşmar. N-am cum să-l ajut. am descălecat. dimineaţă. hăituiala e permanentă. şi mi-au pândit fiecare mişcare. mai mult vegheam căţărat în copaci. iniţiatică aşadar şi nu pot să falsez în timpul liturghiei. destul de repede dealtfel. M-am oprit din goană. am găsit un izvor.1981 Una dintre doamnele mele în alb a început să mă . Chiar omorî. 20. ajuns în sala tronului. oricărui dintre ei. nu toate. De data asta. odată cu pierderea armelor.

10. Luă paharul. când îmi făceam siesta şi dormitam uşor. şi ce trebuie să fac?. Voi medita la această posibilitate. De fapt. prin mărturiile lui. şi-l strânse bine în jurul trupului cu ajutorul cordonului.” Damian se opri din citit şi închise dosarul. Aproape că nu se observa cum respiră. se duse în baie unde îşi spălă dinţii şi faţa şi. cu timpul. Îşi aprinse o altă ţigară. eu un exemplar deosebit de bine format. Îşi masă fruntea cu degetele. suplu. de ce? se întrebă. Se gândi că s-ar putea să fi murit. cu privirea inteligentă şi răspunzând prompt la comenzi. înviorat. Ospiciu Draga mea. conceptele de genul ăsta sunt considerate de-a dreptul ezoterice. Mare. Mai ales că nu sunt un neofit în arta bărbăţiei. De vreo două ori. îl clătină şi urmări fascinat jocul sclipirilor sângerii. Mi-e milă de cei ajunşi în momentele astea de îndobitocire. Lăsă paharul.. Prima se stinse de mult. Uite că ieri am primit în semn de preţuire un câine care la început mi-a plăcut enorm. coapse puternice şi fese bine conturate. cabernetul arunca luciri de rubin proaspăt şlefuit. Şi când mă gândesc că. ce trebuie să fac?. puternic. Un timp fumă privind-o pe Clavdia. deşi ai fost personajul care. îşi trecu uşor degetele peste părul ei aspru. din punctul de vedere al dotării de un anumit timp. Damian se sculă. Se ridică din fotoliu. Are profil de pictură egipteană. Altminteri.. iar una dintre doamnele mele în alb i-a administrat tranchilizante. E drept că şi eu. Dormea profund. îşi zise şi luă dosarul. Am să-l iau cât mai des la vânătoare şi. nefastul se manifestă prin decizia mea de a relua povestea care m-a . Cred că trebuie neapărat să încep scrisoarea prin a afirma: NU SUNT NEBUN.. a început să urle lugubru. dar ce? ce? Trase din ţigară şi o aşeză pe marginea scrumierei. Până la urmă. că numai eu pot hotărî. Căpătase transparenţa ciudată de lichid alchimic. slujitorii mei l-au imobilizat. a decis internarea. am surprins-o cum mă mângâia cu un anume tremur al degetelor. simţi cum i se umezesc ochii. în ultimă instanţă. I se pusese un nod în gât şi. ştiu ceva. tu ştii asta prea bine. o să-l redau propriilor lui simţiri de fiinţă. În lumina galbenă a lămpii. apoi scoase caseta terminată nici nu ştia de când. Îl deschise: „13. o sărută pe frunte. Spera ca sunetele să-l aline. O înveli cu grijă pe Clavdia. mirat. Îşi aprinse o ţigară şi se aşeză în fotoliu. Îmbrăcă halatul. în lumea din afară. 68 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Pe la trei şi jumătate noapte. sunt un castelan cu reale virtuţi. Deloc. cu sâni fermi. Însă putinţa de a dărui e faptul real al înălţării de sine. Aprinse veioza de pe măsuţa dintre fotolii. prizonieratul meu. strivit de senila neputinţei de a înţelege. Umplu pe jumătate un pahar.1980. pesemne unde i s-a făcut dor de locurile natale. reveni în cameră. Dar azi. O înlocui cu alta.Editura LiterNet 2005 incite. Însă mi-e silă totuşi de o relaţie lipsită de acel act iniţiatic. şi totuşi. Pe măsuţă se afla o sticlă plină trei sferturi cu vin roşu. Îl durea înlăuntrul şi-i era lehamite.. am s-o uit acolo. Astăzi fiind treisprezece octombrie. Mă gândesc că aş putea să încerc a o transforma într-un instrument independent. independentă.

o dată mai mult.la voi. Nu ştiu dacă voi putea analiza faptele până în cele mai mici amănunte. cerul semnificând aici zborul. Oricum.însă cu stupoare încep să constat că natura obişnuinţei adevărate nu se naşte din automatism. dintr-o dată. femeile. degeaba. noiembrie. poţi să-ţi întinzi excrementele pe nemărginirea lui devenită acum nu spaţiu obiectivat. unde nicicând n-ar trebui să fiu aşa. m-am trezit cu groaza. un indiciu mărunt care să-mi releveze vreo pistă spre justificarea reacţiei tale. pentru că numai ea mă poate duce la o sinteză concludentă. mi-e dor de tine. Iar tu.dovada o constituie modul în care ţi-ai alcătuit depoziţia ce m-a înmormântat aici . Nu-i aşa? Ah. Dar uite că n-a fost să se întâmple aşa. mă văd silit să încep povestea. aşadar. Mi-e silă de mine . dar simt nevoia stringentă de a încerca această operaţie. până au lăsat-o să pătrundă. de lumina fumurie venită dinspre începutul de iarnă ce se apropia.Editura LiterNet 2005 dus la cămaşa de forţă. E ca şi cum. Ce să-i faci?! Ţin minte şi acum cum arăta amfiteatrul în acea dimineaţă: mohorât ca şi fulgii de cenuşă ce pluteau în aerul cerului de ora nouă.. comentariul de acest tip o dovadă clară a laşităţii ce ne caracterizează. care ne creionează neobosită profilul moral şi etic. mai bine spus.poate fi atins de tine în orice clipă. Podeaua care scârţâia şi mirosea a motorină şi detergent. asaltate. Ferestrele înalte. Singurătatea de tipul celei dintre aceste ziduri albe şi bleu mă ucide. fie ea cât de mică. Absurd şi grotesc. până când devenim larve în coconii secretaţi de ea. acest feed-back e atât de firesc încât nici nu-l mai puteţi detecta prin observaţie normală . Doar zeii pot să ştie. Eram mult prea sătul de searbăda noastră existenţă ca să suport orice încercare de a fi provocat s-o comentez. deci fiind prea puţin înţeles la adevărata lui valoare. draga mea. sau nu. căci aş fi considerat atunci. fiinţă cerebrală precum te consideri . hotărât lucru. a constituit întotdeauna coloana vertebrală a explicaţiilor fundamentale în toate ştiinţele şi artele. . unde niciodată nu mi-am imaginat că aş putea să devin realmente ceea ce mi-am propus ani şi 69 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ani. ci spaţiul multidimensional spaţializat. libertatea după care tânjeşti în libertate . n-am să pot înţelege vreodată! Încă n-am reuşit să descopăr vreo urmă. procedeul acesta clasic fiind tratat superficial. Fusese spălată chiar înainte de a intra eu în clasă. Aici. da. În ziua aceea.. Tu fiind totuşi o fiinţă cerebrală până la mercantilism şi invers . Dealtfel. N-a fost şi gata. Băncile lustruite şi îndoliate de povara examenului...tu deci. adică traductibil prin fel şi fel de formule matematice. n-am să înţeleg niciodată cum de te-ai putut întoarce împotriva mea ca o căţea turbată! Nu. nimeni n-ar fi trebuit să mă contrazică sau să mă contrarieze în vreun fel. dar sunt sigur că te-ai plictisit deja de această lungă introducere. cu GROAZA că sunt martorul obiectiv autoimplicat.nu poţi să nu fii atentă la o astfel de încercare. Un dor cumplit. ci din plăcerea transcenderii prin creaţie în lumea-ţi interioară.

Am privit cu îndoială toată grămada aia de hârtie mâzgălită. cu toate că începusem. din punctul de vedere al devenirii spirituale. există materie care moare definitiv . ei bine.Editura LiterNet 2005 M-am aşezat la catedră şi am scos din servietă toate hârtiile necesare purgatoriului bieţilor tineri. Scârţ. dar şi foarte mult zâmbet ironic.şi nici nu speram ca în acea zi să completez vreo fişă.şi să nu uităm că materia în devenire e întotdeauna mult mai interesantă prin capacitatea ei de salt în direcţii şi sensuri neaşteptate.însă destinul n-a vrut să-mi scoată în cale un astfel de caz .ţinând de metodologia predării. Era total neconform realităţii. soartă de profesor de filosofie la un institut de ingineri specializat în tehnologia deformărilor la cald.zic eu -. notele de la seminarii. vreo cinci. că noile concluzii în privinţa materialismului dialectic naţional sunt divergente cu cele ale mele în privinţa problemelor ontologice tratate în lucrarea mea. de psihologia studentului. la maturitatea ei . deci viitorii ingineri ar reprezenta neapărat o rasă condamnată la platitudine crasă. de fapt viitorii ingineri .superbă.după care. Ei. ultimele puse pe lemnul gălbui. e capabilă oricând de un reviriment neaşteptat şi să nu uităm că actualul tip de societate îl datorăm totuşi primilor reprezentanţi ai acestei rase: numai că aceia erau de factură renascentistă. mă refer la caiete. în ani. cred că e cazul să mă limitez la ce sunt. În sfârşit. savantul multivalent. dar n-am reuşit să duc nici una până la capăt. de compoziţia întrebărilor şi de structura răspunsurilor. cu atât mai mult de educaţia lor. afirmaţia anterioară e adevărată numai admiţând că există materie moartă. scriu acum şi nu zău de ce. adică un simplu profesor de filosofie şi nu un filosof. frecvenţa la cursuri şi seminarii. Am eliberat fumul pe nas înspre tavanul înalt şi împânzit cu tuburi de neon care funcţionau numai din trei în trei. în sens artistic. Acum nu vreau să spun că inginerii. pe de altă parte. a celui aflat în faţa mea.dar niciodată nu au prea existat probleme deosebite în toţi cei zece ani de când predau la universitate . stăteam pe scaun şi mă legănam uşor. apoi caietul cu însemnările asupra problemelor . de atitudinea socială. De ce? îi întrebasem cu mutră de şcolar prins cu o greşeală pe care niciodată nu şi-ar fi putut-o închipui. Răspunsul mă siderase. Acele concluzii având caracter . draga mea. moral şi etic. dosar şi bilete şi mi-am aprins o ţigară. Fiat lux oricum nu îşi are aplicaţia decât într-o cultură în curs de dispariţie. Aşezându-mă pe scaunul care a scârţâit din toate 70 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă încheieturile. pe urmă dosarul cu eventualele fişe ale posibilelor personalităţi pe care le-aş fi detectat şi cu care aş fi intrat imediat în contact de un anume tip . ţin minte că m-am gândit la soarta mea la fel de neunsă şi şubredă în încheieturile ei. dimpotrivă. se auzea în uriaşa încăpere. deoarece aşa-zisele personalităţi au renunţat de bună voie la această condiţie . însă. Mi se explicase cu foarte multă răbdare. probleme ivite în cursul examenelor. au fost biletele de examen. lăcuit. Începusem să mă gândesc că luna trecută încercasem pentru a doua oară să-mi predau teza de doctorat şi si se spusese că e inadecvat. pentru că nici măcar o singură clipă nu m-am îndoit de părerea mea despre datul lor natural. Hm! Bieţilor. Caietul cu tabelele grupelor. scârţ. numele studenţilor.

informându-se de la colegii din anii mai mari. La fel au reacţionat şi cei care au venit imediat după el. ignoranţi . vandali.. patetic pusă. N-apucasem să-mi termin ţigara când a intrat primul student. draga mea. beţivi. şi nici pe acelea just. Cuvintele înşirate pe aţe înnodate. dorinţa mea de agresiune împotriva lor. A fost foarte derutat când m-a văzut singur. problema e atât de delicată.. iar peste câteva minute m-am trezit spunându-i şefului de catedră că.iar tu m-ai privit exact ca pe un rahat. din punctul lor de vedere. Asta. Într-adevăr.care nu valorează nici cât o ceapă degerată? Lângă semnul întrebării ar fi trebuit să adaug şi semnul mirării. fiindcă reacţiile mele la examene erau mai întotdeaua imprevizibile. Dar. învechite. De fapt. fiecare. aveau curgerea şi explicaţia prin metaforă. şi mă retrăsesem cu un zâmbet slugarnic întins până la urechi. considerând că am devenit îngrozitor de monoton. timp de cinci minute.şi am simţit devenind evidentă.că studenţii nu prea ştiau ce să creadă despre mine. Dar ce înseamnă afirmaţia asta? E deplasată oare? Am reuşit să ascult şi să notez pe primii trei studenţi . Îmi aminteam. asexuaţi ori obsedaţi sexual. Asistentul meu lipsea. cu părere de rău trebuia să recunosc..acesta trebuie să fie primul calificativ. încât pare falsă. primul şi fundamental -. Vina. în schimb eu mi-am înţeles atunci colegii pe jumătate alcoolici. după ce au vorbit. o anumită imagine despre examen: mai întotdeauna ajutorul titularului. asemeni textelor filosofice ale vechilor indieni şi grecilor antici. atât de spinoasă. iar tu s-ar putea ca de aici înainte nici să nu-mi citeşti rândurile mele. iar el. după acel refuz dincolo de limitele oricărei contra-utopii. Iartă-mă. hai să fim practici şi inteligibili . am venit acasă beat pulbere . adică a aceluia obligat să asculte texte 71 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă memorizate cu efort evident şi debitate cu efort dublat. cum. Nici unul nu reuşea să realizeze postura mea. funcţionează pentru student pe rol de deus ex machina.ca să folosesc argoul studenţesc . concepţia mea.. sunt sigur de asta. exact aşa amuţisem. împotriva lor. ca dovadă peremptorie a . am scris cu toată sinceritatea. perlele false etalate pe gâtul monstruos al ageamiilor în cultură.. da. abia au reuşit să-şi mişte buzele văzându-mă că notez febril în caietul meu cel cu problemele puse de examen . mă întind ca o plăcintă. Această noţiune nedefinită.. aspectul economic al existenţei. trebuie să adaug .care. dar de data asta plasat în afara tufei. draga mea. aspiranţi la o fericire care-şi neagă condiţia propusă de cuvântul folosit .. împotriva unor infirmi. şi totuşi... discomani. Şi a început examenul. într-adevăr. bineînţeles. fiind mai tânăr şi destul de îngăduitor.. îşi crease. Dar tăcusem ca un rahat într-o tufă.realitatea e că arareori îţi vorbeam despre asta. acaparatoare. când cursurile predate de mine. adică în calea ta. studentul... draga mea. în primul rând ajunsesem să-mi dispreţuiesc munca şi apoi simţeam plictiseala pe care ţi-ar fi produs-o asemenea relatări . Observi.sau. nu? Şi apare astfel clasica interogaţie: cu ce-au greşit aceşti homunculi. Ei.Editura LiterNet 2005 efemerid nu priveau decât. bibliografia folosită au fost. în continuare.

Care-i adevărul? Ancheta a fost constituită de asemenea natură încât reieşea că un profesor universitar de filosofie nu avea dreptul să piardă totul. La un moment dat a încercat să se apere. în nici un caz nu avea dreptul să ajungă în dosul gratiilor.obsedat sexual cu tendinţe clare de homosexualism. Aşadar. aşa că în cele din urmă am reuşit să-l transform într-un sac de box. privind peste ani şi în ani înapoi.. mi-a crăpat buza de sus. spun vechii maeştri orientali în arte marţiale -.. Or. intervenţia ta mi-a hotărât soarta. arzând şi alergând prin cameră.şi era destul de voinic . asta m-a întărâtat cumplit . ci pur şi simplu să-mi povestească ceva din viaţa lui. cu condiţia să reuşească a transforma acel fapt într-un eveniment. pisica ar împrăştia un miros de păr şi carne arse mult mai puternic decât cel din sobă şi efectiv i-ar veni rău. ci mai ales de spirit. iar aceasta ţâşnise afară alergând prin casă ca un adevărat rug viu. Mi-a răspuns că acum n-ar mai deschide uşa cuptorului. care . Un fapt absolut banal! Vulgar! Mi-a istorisit cum odată. . L-am întrebat care e semnificaţia pe care o dă acum acestei fapte.o aruncase în cuptorul încins al sobei şi închisese uşa metalică până când pisica începuse să urle înfiorător şi atunci. dar văd că am început să plutesc tot mai aproape de creasta talazurilor. pe deasupra.Editura LiterNet 2005 înţelegerii mele depline în legătură cu lipsa vinei lor sociale. gest firesc . exista o lipsă nu numai de suflet. sau chiar dacă era aşa. acuzaţiile tale: . de aici ura mea împotriva respectivului student. Prin istorisire.ştia chiar să lovească.unde. fără curajul de a-l practica. numai fuga îl poate salva. Orice. când şi cum. Aha. îţi explicam la începutul scrisorii. speriat. încercam să arunc balastul. Or. în copilărie. mi-a replicat fără nici o ezitare.animalul îl privea mereu drept în ochi şi i se supunea total.în ziua aceea. De ce? l-am încolţit eu. dar. 72 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă s-ar putea aprinde perdelele sau orice lucruri uşor inflamabile. Exista o logică în răspunsul lui care mă oripila. Ce rost are să devin doct: m-au făcut să-mi pierd minţile! Am sărit de pe scaun şi l-am luat la bătaie. nu-i aşa? Draga mea. şi mi-a zâmbit triumfător. Asta o ştii şi tu. asta pentru educatorii lui nu mai contase mi-a povestit un adevărat eveniment ca pe un fapt. Îţi propun totuşi să începi prin a medita la noţiunea de sistem şi cea de grup social. Ei! şi când s-a prezentat în faţa mea al patrulea student. Aici am vrut să ajung şi sunt convins că inteligenţa ta de netăgăduit te ajută să suplineşti lipsa explicaţiilor mele. îi dăduse drumul. .m-au făcut să-mi pierd minţile. atitudine care lui i se păruse complet neinteresantă şi mai ales exasperantă . uite cum ai clipit. . acest băiat cu alură de om purtând pecetea celui suficient educat pentru a face faţă . această aşa-zisă reconstituire a faptelor m-a făcut să-mi pierd calmul şi detaşarea de cele lumeşti. din dorinţa de a se juca într-un mod deosebit cu pisica bunicii. l-am rugat să nu tragă nici un bilet. Fiindcă. draga mea. Hai s-o scurtăm.şi ferească-l Dumnezeu pe cel aflat în calea furiei sângelui. în acelaşi timp. Am nimerit: vină socială.

pustiu ca-ntr-o catedrală în vreme de iarnă geroasă. Încă o dată. lehamite. . după ce se cuibări lângă Clavdia şi se întrebă. mi-e silă de silă. Draga mea.însă. Cred că acum ai găsit masculul în sens cotra-distrugător care te va salva de la infestarea cu condiţia autodepăşirii. O dată.. un NU SUNT NEBUN” Damian închise dosarul. de exemplu Hercule . dă-I dreptul la moarte! sau. Cu respect şi dragoste. îşi spuse (şi nu avea să mai ştie de asta decât mult mai târziu). . Trase din ea. ştergând cu . te rog. lehamite. parcă am înnebunit! şi apropiindu-se de pat. Pipăind marginea scrumierei. oare fiinţa e semnul trimis mie? închise ochii. mi-e somn. îşi frecă puţin fruntea de umărul femeii şi adormi în speranţa că.. exact 73 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă aşa cum am prevăzut.. Şi uite aşa ni se pare mereu că: pustiu. O dată. societatea a reuşit să se elibereze de o simbioză care. într-o parte. s-a stins.. Ca şi cum ar fi tras din ţigară. prin imitaţie. iar asta l-ar situa în rândurile eroilor de duzină.neînţelegere materialist-dialectică a realităţii specifice spaţiului în care trăiesc.. dă-i dreptul la viaţă! şi de ce nu. îşi spuse. sau. ca un bolnav adevărat. ca urmare . arată-mi societatea lipsită de elită! -. parcă am înnebunit.. se sculă din fotoliu. prin ceaţa gândurilor ţesute cu somnul de uitare de sine. nu vedea decât cercuri alb-albăstrui intersectate în faţa ochilor. îşi dezbrăcă halatul. Strânse pleoapele.şi ai fost exactă în reproducerea ultimei afirmaţii. găsi ţigara.. deci un mecanism capabil să excaveze singur un întreg munte. cu jovialul Caraiman. învelindu-se. sau. începând de la prânz. cu alte cuvinte. ce?! Doamne. trebuie. totuşi. credinţa mea în elitarism . trase cu grijă pătura. cu nea Zbîrcea. refuzând existenţa unui copil al nostru pe motivul că acesta ar urma să devină un impotent spiritual şi un virtual infirm sufletesc. ideea cu fişele celor pe care-i cunoscuse aici rămâne o cale de a afla.. dorinţa mea de a schimba ordinea firească a unei societăţi supreme (din moment ce e supremă nu poate fi decât dreaptă şi adevărată şi nu văd care ar fi motivele ce m-ar determina tocmai pe mine să nu ader la ea). risca să devină mai periculoasă decât zambila de apă. murmură Damian.misticism evident. da. Şi totuşi. se culcă şi. Apoi stinse veioza. zeul idolatrizat fiind cultura de factură ezoterică. deja gândea: azi îmi voi respecta programul de bolnav închipuit ca toţi ceilalţi. iar orga are tuburile pline cu sunete îngheţate.Editura LiterNet 2005 .atitudine familială complet necorespunzătoare. iar după câteva minute. Încă o dată. da. îmi sunt cel mai cumplit duşman. poate o să atentez la preastilata Arpegia când îmi voi vizita preotul. adică.deformaţii conceptuale de tip idealist periculoase. datorită curajului tău de a denunţa un inamic public. dar nu cred că recunoşti valabilitatea ei. Şuviţele albăstrui în întâmpinarea zorilor iviţi prin crăpăturile transperantului. va reuşi să se comporte ca un bolnav adevărat. programul de bolnav închipuit odată cu soţii Cruceriu.. şi el profesor de filosofie.. O reaprinse. Când le redeschise.

urmat de un fel de scâncet ascuţit de nerăbdare şi neputinţă în 74 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă acelaşi timp.un fel de cuşcă pentru animale-oameni. îl aprobă Vasilevs şi-l întregi. făcând şoricul tare să pârâie. crăpate. şi ele în goană zănatică. Alexie şi Vasilevs. hai mai bine să plecăm. mormăi Alexie. Pusese bucata de slănină pe grosimea ei. sarea e pe hârtie…. singur într-un compartiment de clasa a doua. pe prima pagină reîntâlni dedicaţia Clavdiei. două. trecută prin fiinţă. să. creaţă. deasă. Fălcile lor. Alexie puse încet pe hârtie ceapa sfărâmată şi se ridică de pe băncuţă. eboşe şi alte manuscripte încredinţate cui le vrea întru desăvârşire. Vasilevs. la Vasilevs. Alexie părea că nu-l ascultă. hai că eu termin imediat cu slănina. asta ei. îl rugă Vasilevs. sparge tu ceapa aia şi taie roşiile. înnebunitor. Să. îl întrerupse mohorât Alexie. o sparg. Începură să mestece. Alexie. după ce-şi şterse barba cu mâneca tunicii purpurii. încercarea asta devine una dintre puţinele căi de a trăi în libertate individuală…. acum se iviră în faţa ochilor dealuri mici. Scheletici. Pline de praf. aruncă-le undeva. dar cu hârtia şi resturile ce facem? mai întrebă Vasilevs. m-da. şi continuă să taie slănina în felii subţiri. într-o parte şi alta. Alexie. arămie. brânza am tăiat-o. Lumânarea sfârâia. Astfel un minut. să mâncăm. Vasilevs. Buzele lor.Editura LiterNet 2005 poalele perdelei geamul aburit. ca şi cum de data asta s-ar fi depărtat. întoarseră spatele fantasmelor dimineţii şi luă de pe banchetă cartea cu coperţi sinilii pe care scria cu litere de nor pufos de vară: Începuturi. Amândoi gata de salt: fugă sau apărare. mirosind a rânced . zâmbise el trist când păşise înăuntru. continuă-l!”. Prinse ceapa între podurile palmelor şi îşi încordă scurt braţele. flecărind? zidurile sunt nesfârşite şi fisurile apar doar când şi când…” Asta cum naiba s-ar continua? şi Damian mângâie cu vârfurile degetelor albul paginii care urma. îşi mişcă Alexie buzele uscate şi arse. adăugă. aici totul dispare şi se macină în beznă. în afară de noi şi fiara care ne adulmecă. îi mărturisi Vasilevs lui Alexie. pentru a privi distrat goana nebună a copacilor pe lângă trenu încremenit în care se afla. ne povăţuia Maria. Cu răbdare şi oarecare plăcere. Lacrimi de rubin prelinse pe bărbi sură şi rară la Alexie. Vasilevs. Alexie. cu gât subţire şi urme de ceară pe el. În sală se auzi un mârâit înfundat. apoi albul . diferenţa între ele o constituie doar natura când simte nevoia vitală de fals. înalţi. Din nou mârâitul înfundat. închise cartea şi o redeschise la întâmplare: „Sângele oglinzii fisurate Toate zilele sunt la fel. greoaie fosile reînviate de magica încarnare a unui nou monstru care taca-tac. Privea absent undeva într-unul din colţurile îndepărtate şi întunecate ale bisericii. lasă. umezite de vin. arse. cum vrei să ne lepădăm sfinţia. În veşminte zdrenţuite. Vasilevs lăsase slănina din mână. Apoi. încercarea de a ieşi din fals e starea de fapt a fiecăruia de-a lungul întregii sale vieţi şi. mai slab însă. taca-tac. iarăşi. Sticla neagră. Avea acum pumnul încleştat pe mânerul pumnalului. cu canapele soioase. bine. Într-un târziu: o să mai alergăm mult pe zidurile astea căutând ieşirea? nu ştiu. iar lama albăstruie în lumina lumânării o despica. o deschise. crede-mă. Să bem. „uite un nebun lucid.

însă eu îmi mişc fălcile nerase. marginea fragmentului de pagină dintr-o carte de bucate.să fi fost auzit respirând. da.lumina soarelui abia înălţându-se înmuia murdăria îngheţată a banchetelor. bineînţeles. mai ales nici viu. nici atent nici viu. apoi. care? la naiba. nu de aici începe amintirea. da. poate. căci. când paşii îl purtară în goană dementă dincolo de tot ce-i putea aduce aminte de: masa aia la care se afla singur înconjurat de fel şi fel. în v. prostul moare de grija altuia. bineînţeles. cineştiecum între foile volumului pe care-l citea. paharul golit de vodcă şi celălalt pahar lipsit de vodcă. lui Golem i s-ar fi părut că are deja cătuşele 75 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă pe încheieturile mâinilor. ci doar brusc şi acum mai mult dereglat. alo. hai până la mine. fiindcă îi lipseşte povestea. nu punk. poate prin alb? nu? prin alb…. ţărr. nu. nici intrigat. perciunii tăiaţi până la marginea superioară a pavilionului urechii. dar şi noul titlu: „Gânduri de animal cult Intrând într-o cabină telefonică şi formând un număr la întâmplare. sticla cu apă minerală negustată din scârbă de ajutorul ce l-ar fi putut da organismului său sub formă de stârv. citi Golem cuvântul scris de el odată şi o dată. ba nu. aşa simţit atunci. oftă vrând din nou să se rupă de tot ce-I putea aduce aminte de: supă-cremă de supă-cremă de supă-cremă de supă-cremă de şi rotunjită aiurea de ruptură. într-un târziu. aşadar. hei! în urma lui şi. stând sprijinit de zid.Editura LiterNet 2005 celeilalte. drept care i se înfăţişă firească imaginea lui: scară de templu spre el ca templu grecesc spre tot ce el ca zeppelin strălucitor între reflectoare aţintite pe el ce numit bring-it-on-home. cuvântul trebuie pronunţat. şi nu schiţă nici un gest de mirare. afară . mult dorita. ba chiar rosti cu satisfacţie nelămurită lui-însuşi: când blues-ul nu poate ridica halterele. ce importanţă mai are? cineştiecum. de paharul cu vodcă. trânti uşa. strop de om în salopetă de blue-jeans decolorată tricou alb vărgat portocaliu burtă pliuri la încheieturile . le… nerostit cuvântul ăsta blestemat. în casca receptorului ţârr. şi privirea netulburată totuşi de… de nimic. nu? aşadar cuvântul acela scrijelit. oftă. ah. culmea! neaţintiţi asupra lui. ieşind din poştă. adulata. scrijelit cu briceagul pe furnirul gălbui ca un excrement de om intoxicat cu pateu şi kefir într-un pati-bar oarecare. lătră Golem către trecătorul închipuind o gâză bipedă cu aer de fericire bovină care îşi rumega în pas de maşină rău programată conştiinţa existenţei între uzină şi alimentară şi care tresări. geamul. uite. la fel al noii file. Să părăsim acest loc! să părăsim acest loc! să părăsim acest loc! urlă pe dinăuntru Golem şi. însă purtată prin şi printre ceilalţi ochi. ajuns. zdrang. nu speriat. cu cine dorinţi? şi cu degetul apăsă furca telefonului. hai. adică blues de întoarcere în sine însuşi în zbor lin şi nesigur de dirijabil. răsuflând încet . alo. rase apăsat. dar depăşind în acelaşi ritm superb umbra unei întrebări realmente reală. poate că doar aşa trebuia să se întâmple. niciodată nu se va excita. oh. nu? ei. mă puţă. ah.

Editura LiterNet 2005 mâinilor şapcă de jocheu roşie, zâmbet frânt de chemarea lui Golem, apoi curiozitatea de animal neînvăţat cu arma, apropierea şi, îmm?! hai, hai, m, vii cu mine să-ţi cumpăr ce vrei tu? … ochii nici rotunzi, nici mari, dar rotunjiţi şi măriţi, legănarea de pe un picior pe altul, Golem clătinându-se ca un copil în oglindă, ţâncul împingându-şi înainte umărul drept, pasul de apropiere abia schiţat, pe urmă, Alex! ce faci acolo?!! Golem se răsuci pe călcâie, departe, tot mai departe, un câine izbit cu piciorul după ce a apucat totuşi să lingă un vârf de deget, metri şi metri, unităţi de măsură ale depărtării crescânde faţă de reperul neinteresat de cuvânt, absolvit, iertat, neînţelegător, superior-dintotdeauna şi - pururi - amin de cuvânt, sub soare pe strada asfaltată prin oameni şi blocuri cu parterul magazin, of, Doamne, ce mai înseamnă astăzi, agale? nuu, uite-aşa, târându-şi tălpile pantofilor de calitate îndoielnică, prea ieftini ca să-şi permită să judece ca un muncitor, prea scumpi ca să nu socotească precum un biet contabil, de fapt, nefiind decât o corcitură nenorocită, amărâtă javră fără nici un fel de pretenţii şi care nu-şi dorea, ce? ce, mă? scheună Golem, să muşti nisipul unui deşert? după care începu să se tânguie, all your love pretty baby, vânătoare regală, se fulgeră prin amintiri blestemând dar binecuvântând că era totuşi atât

76

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă de tânăr încât mai avea sămânţă pentru un John Mayall, după care se înjură firesc realizând teribilismul lui ca al multor tineri crezuţi doar pentru goale rostiri de felul ăsta, nu vă supăraţi pentru cutezanţa mea, o mică întrebare, iar bătrânul ca el cel de acolo undeva în neputinţă înclină capul a aprobare lipsită de interes, întotdeauna într-o lentilă a ochelarilor dumneavoastră purtaţi şi chipul tâmpit al celui care vă întreabă? prostii… retoric, da? prostii, tinere, un chip pe lângă dumneavoastră, un Golem în pupilă, unul sfârşit? prostii, bună ziua, şi se îndepărtă bătrânul, ce mai… ce mai vuiet, rahat, se înfurie Golemul, eşti un bou bătrân, domnule! hai vino, vreau să te plesnesc! dar abia plecă bătrânul că omenirea se scurse pe lângă el recitând din biblia nepăsării cotidiene, rahat! însă nimeni nu-l băgă, efectiv nu-l băgă… în seamă pe Golem care, văzând afişul, se scurse prin el dincolo de tot ce-i putea aduce aminte de, afişul, mâna e retezată de la încheietură urma cătuşei nu se mai vede şi între alb negru alb se nasc mereu degetele abia învăţate să se desfacă pentru a apuca sau înhăţa? din piatră apare pare obiectul tăiat să vieţuiască

Editura LiterNet 2005 de unul singur pustinicia mea ca parte a cui? hei, Golemule, a cui? trebuie să existe o vină neapărat nejustificată pentru a fi vină, uite, te-ai apropiat de poarta uzinei doar ca un animal?” oh, Doamne, îşi strânse Damian pleoapele cu putere aducând, întreruptă când şi când de scântei multicolore, bezna liniştitoare ochilor săi obosiţi şi minţii mele de animal cult, iar acum trebuie să mă întreb din nou, aici ce e neterminat? cum să continui, Clavdia? hai, spune-mi! strânse şi mai tare pleoapele, pentru o fracţiune de secundă văzu chipul ei, zâmbi amar şi Clavdia îi surâse, ironic, i se păru, apoi întunericul o înghiţi, deschise ochii, realiză că între el şi ea se află deja sate, păduri, dealuri, o omenire întreagă, întoarse noile file albe, închise cartea peste arătătorul devenit semn de carte, cu mâna cealaltă scoase o ţigară pe care şi-o potrivi în colţul gurii, o aprinse, sunt singur în cuşca asta, perfect conştient de reacţia lui de civilizat întotdeauna ahtiat să-şi violeze bunele maniere, fumul înălţat când drept, când răsucit în fel şi chip, fantome de gânduri bune, îşi imagină Damian, de fapt, ce vrea acest nebun lucid? continuîndu-i textele, desăvârşindu-le, ar însemna contaminarea… sau un fel de regăsire, ori chiar regăsirea?… regăsirea, re-gă-si-rea… şi totuşi, eu pentru ce am plecat? în sfârşit, pur şi simplu am simţit nevoia să plec, firesc, nu? s-ar putea să nu mă mai întorc, nu? la fel de firesc, scutură ţigara în scrumiera cu capac ridicat de o bucăţică de pâine şi un cotor de măr, carnea fructului muşcat se cangrenase, cercetă o vreme cromatica naturii moarte cu scrumieră CFR, după care redeschise cartea:

77

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă „Spaima Graft se gândi că iluzia poate fi realitate. Dar şi invers. Din gâtlejul lui: hmm! înfundat. Apoi se aşeză pe podeaua murdară. Se întinse pe spate şi îşi puse mâinile sub cap. Scândurile neşlefuite, pline de aşchii şi noduri, scârţâiră - plâns de lemn viu. Graft închise ochii şi încercă să viseze. Minute lungi. Şi tăcute. Mute de tăcere. Însă nu reuşi. Atunci privi prin pleoape. Căută să facă abstracţie de sângeriul mucoasei pleoapei şi de vinişoarele care-i acopereau imaginea. Tavanul coşcovit, bucată din torsul unui bătrân lepros. Acolo unde ar fi trebuit să fie buricul, la capătul unei funii de cânepă spânzura o lampă cu gaz. Graft o ţintui cu privirea. În clipa în care zări scânteia, rânji. - Ce faci? Graft opri aprinderea lămpii, dar nu deschise ochii. - Ce-aş putea să fac? Să zicem că mă joc, e bine? - Eşti penibil. - Cred c-ar fi mai bine să-ţi vezi de ale tale. - Nu ţi-e ruşine? Mereu mă întrerupi. - Eu?! Terec aruncă dalta din mână, se îndreptă din şale şi dădu un picior statuii din faţa lui. Femeia se rostogoli pe nisipul ud şi în clipa următoare fu linsă de limba de spumă a unui val. - Nu te enerva inutil. Eşti bătrân. N-ai voie. - Cum naiba crezi că o puem invoca, aşa? - De ce ţii morţiş s-o invocăm? Ar însemna să mă plec în faţa ei, nu? - Atunci cum…

Editura LiterNet 2005 - O seducem, o… Îmbufnat, Graft se întoarse pe burtă. Câteva aşchii îi zgâriară pieptul. Scândurile iar plânseră. Acum Graft ar fi vrut să doarmă. Ideea lui Terec referitoare la invocaţie i se părea de-a dreptul prostească. Şi umilitoare. Deci…” Dar omule, se jelui Damian în sinea lui şi îşi strivi ţigara în miezul bucăţelei de pâine, înţelege-mă, nu am nici un chef să-mi imaginez alte lumi, pur şi simplu nu pot, eu îmi doresc o nebunie liniştită, în fond, viaţa mea, şi a oricăruia ca mine, asta e, o nebunie liniştită, însă gura i se uscă, înghiţi cu greu, şi în sec, buzele îi tremurară uşor şi, precipitat, îşi aprinse o nouă ţigară, o nebunie resemnată… atât de resemnată încât tu ai dreptate, a dracului de multă dreptate, privirea îi pluti pe pagina albă, spre: „Tetania unui melc Niciodată nu îşi închipuise Keamin că putea fi întrebat: ce crezi oare despre felul în care lucrează mâna stângă a conştiinţei tale? ştia câte ceva în legătură cu rolul mâinii stângi la pianiştii de jazz, cunoştea unele lucruri referitoare la emisfera stângă a creierului, dar nu-şi închipuise nicicând conştiinţa sa ca fiind ceva cu mâini şi lumea ca un pian, muzica ei plină de swing, nu, hotărât lucru, cum oare să-şi imagineze conştiinţa decât… decât…, se chinuia el ades să-şi răspundă, „forma cea mai înaltă de reflectare psihică a realităţii, proprie numai oamenilor, produs al activităţii creierului sub acţiunea condiţiilor sociale”?! Şi ori de câte ori reuşea să recite definiţia Dicţionarului de filosofie - când se afla acasă, se confrunta imediat cu manualul, verifica

78

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă dacă nu cumva a sărit până şi vreo virgulă - încerca un sentiment de satisfacţie pe care, între cei apropiaţi lui, îl numea iluminare, asta la început, mai apoi, peste vreun an - cam cu atâta vreme în urmă i se pusese întrebarea aia, o stupizenie - deci după vreo douăsprezece luni, sentimentul căpătase o înfăţişare mai clară în faţa ochilor minţii lui, nu mai era în totalitatea lui satisfacţie şi-l botezase siguranţă, iar acum, adică, mai precis, azi, orele cincisprezece şi vreo cinci minute, la câţiva paşi de poarta uzinei, în anul nouăsuteoptzecişipatru, spunea asta dintr-o suflare, oricui, vrând să dea de înţeles că auzise de Orwell, Keamin păşea agale privindu-şi atent mâna stângă. Îşi studie degetele. Vreme de trei-patru secunde. Avea expresia celui în căutarea harului profeţiei. Şi toamna îl înconjura asaltându-l cu blândeţe. Şi frunze moarte. colorate fel şi chip. Dar toate mumificate de rugină. Aşadar, metalice. Keamin văzu, pentru nu ştiu a câta oară, că are degete subţiri, uşor conice şi galbene. Nici lungi. Nici scurte. Asta o fi mâna aia?! se miră el pe bună dreptate. Iar în clipa următoare îşi făgădui solemn să termine cu povestea asta: are un aer maladic, dacă nu chiar patologic, decise şi sfârşi, definitv, mai rosti în gând, definitiv cu această aberaţie. Prea petrecuse zile şi zile măcinat de întrebări specifice: somnul raţiunii, cel care naşte monştri, se îngrijorase el de fiecare dată când interogaţiile se năpusteau asupra lui ca un cârd de femei ţipând de durerea neîmplinirii, citise asta şi o repeta ori de câte ori medita, apoi zâmbea aşa, Keamin întredeschise ochii, îşi ivi dinţii plombaţi şi spălaţi cel puţin o dată pe săptămână cu sare, colţurile

chestia asta sub formă verbală doar în gând i se păru cumplit de bine rostită şi călcă asfaltul fără să se mai preocupe de albeaţa pantofilor lui care. se concentră. ne întâlnim să mergem să vedem de la şaptesprezece zero zero expoziţia de unicate în vestimentaţie. dragă. se uită la cei pe lângă care trecuse dus de ea. pe la ora şaisprezece şi patruzeci de minute. dar pentru mine e primul vernisaj…. iar ochii lui sclipiră ca frunzele moarte rupte de pantofii săi „Puma”. vernisajul meu. Keamin îi oferi braţul. se simţi brusc un mic semizeu având pe piept o fibulă în formă de diplomă confirmându-i noua calitate. Nu văzu decât: chipuri feţe măşti feţe chipuri ca ale noastre. vaporoasă. e nevoie să repet. În aceeaşi zi. nu numai al meu. . între timp. Keamin o întâlni pe Valeri. bravo. nu uita. suficient de mari ca să pară aproape dezbrăcată. să nu… somnul raţiunii. bine. cam otova. răsună timidul hîă. dar mai ales să fie condus printre artişti. cursă de puncte simbolizând bolizi de formula unu. la care adăugase între fălci şi o chiflă conservată din evul mediu prin cine ştie ce minune. iar Keamin o ascultă atent. al lui fireşte. uns cu muştar plin cu făină. odată atinşi de vreun alt pantof al vitrinelor de zi cu zi sau flegmaţi de neatenţie. dragul meu. la şaisprezece patruzeci de minute. eşti ca un play boy. de bere nici nu putea fi vorba. mergem s-o vedem. albi. cine ştie? poate va trebui să răspundă artiştilor…. crede-mă. e drept. hi. cu scai în loc de şireturi. ca ale noastre noastre noastre. e nevoie să repet. limba se strecură iţindu-şi vârful de după incisivii laţi. ar fi devenit tenişi la cules de sfeclă. puternic. şiroind de graţie. bine. dar nu-l cuprinse gelozia. mă exprim într-un fel anume. nu. adică. îi vorbise ea răspicat. îi aţinti cu privirea unul câte unul. apoi mai băuse o cafea. fără să-şi dea seama de minuţia căutării semnului care i-ar arăta lipsa şirei spinării. sonoritatea ciudată a înţelesului cuvintelor. hîă. urma să asculte. de data asta mult mai consistentă în zaţ. se grăbise el să răspundă aproape cu teamă în glas. Keamin reuşise să bea o cafea. pe neaşteptate îşi aminti de întrebare. accentuase ea silabele astfel încât Keamin se simţise un muritor condamnat irevocabil la nimicnicie. adică de Valeri. puternic şi.Editura LiterNet 2005 buzelor i se umeziră. îi zâmbi rotunjind buze carnal cărnoase. gata. cum arăt? hai 79 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă să nu întârziem. înaltă. îi spusese alaltăieri la telefon Valeri. urma să stea lângă o artistă. i se dezlână gândul până când zări cu coada ochiului sfârcul drept al Valeriei şi observă că ea purta o rochie de lână împletită în zale mari. arăţi. na! se înciudă. îşi privi ceasul electronic cu afişaj din cristale lichide şi cu minicalculator şi joc electronic „Grand Prix”. îl înfăşură o stare de excitare şi visele omului treaz îl cuprinseră înfăţişându-i ca prin ceaţă scene de acuplare pline de… erotism cult. decretă Valeri. şi condus cu repeziciune înaintă printre: toţi ăştia sunt lipsiţi de şira spinării. în aceeaşi zi. să mănânce un cârnat numit crenvurşt şi umflat cu apă şi zgârciuri. într-o astfel de zi. exact. hi. e vorba de vernisaj.

puse 80 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă degetele mari la tâmple rotind mâinile. un melc e cuprins de tetanie. el dictează. unde. Când stomacul ţi-e prea plin şi îţi simţi pielea burţii întinsă ca o tobă de strigare a triburilor junglei la ospăţ cu creieri de albi prea curioşi. Vernisajul unei expoziţii de ţoale create anume şi cu gust artistic unic. În sala mare cu coloane şi modernă şi luminoasă şi cinetică . unicate. gata! ghiozdanu-i plin. reluă Damian. unde. neschimbat!! ţipă şi se trânti pe banchetă în timp ce dincolo de fereastră universul întreg alerga dement pe lângă trenul nemişcat. aripi numai din os şi răsucite până peste cap în încheietura lor de zgârci care după moarte devine piatră mirositoare ispititoare pentru viermii pământului. parcă prea umplute cu aer ce-i aerul? gaz când narcotic când otrăvitor când şi cel mai puţin amestecul ăla care-ţi aduce salvarea astmaticule fără astmă cine nu-i sufocat?! ciobanul yoghinul ori poate muncitorul-intelectual cu bilet de odihnă într-o staţiune montană. se înfăţişau creaţii. având de timp-şi-obişnuinţă zimţi împotriva fugii pe oglinda senzaţiilor adunate în şanţuri inegal adâncite ce-şi spun cu tupeu că neapărat trebuie . aaa! de parcă ar fi vrut să vomeze şi se posomorâ cumplit căci. dar şi artişti? În sala mare e fojgăială. chestia cu oamenii fără şira spinării? deci. Valeri împreună au autorul întrebării mai sus-pomenite ajunseră la vernisaj. creierule. între atâtea costume şi oameni.Editura LiterNet 2005 Ei. nicidecum. cu gânduri de animal bolnav şi cuprins de tetanie. Fără să viseze. Autorul întrebă: unde. încheie cu tristeţe. trânti cartea pe banchetă. Valeri şi Keamin.se roteau lumini. nu? şi tot muşchiul ăsta care împarte toracele în două domenii: fecale bilă urină gaze şi foale pompa de sânge nicidecum cea de suflet. se luminau sunete. inaugurarea unei expuneri de unicate cu care oricine s-ar fi putut acoperi sau dezgoli mândrindu-se. în sala umplută cu dornici şi curioşi: fojgăială. gravitaţie brusc crescută. muşchiul anume inventat să râgâi. deci. frânse ţigara între degete. o aruncă în jos şi o strivi cu vârful pantofului. chestia cu mâna stângă (a conştiinţei) care lucrează? şi. saturat de materialism. fără milă neschimbat. Damian adormi. mai încet! să nu-ţi mai lunece gândurile decât precum sclerozaţii patinatori pe lame tocite. junghiuri. în aceeaşi zi în care Keamin hotărâse vajnic să curme viaţa întrebării ăleia despre mâna stângă a …. Într-un târziu. coastele mobile ţi se desfac. diafragma îşi înghesuie plămânii dintr-o dată băşici vineţii roz. îşi holbă ochii. scoase limba. se ridică în picioare şi se privi în mica oglindă de sub plasa de bagaje: neschimbat. Toţi şi toate se mişcă…” … toţi şi toate se mişcă. apasă în sus.

Damian îşi întârzia intrarea în chilia părăsită cu trei săptămâni în urmă.nefiinţa animalului din tine să domine. copilu' vecinului cu păduchi. Taxiul opri chiar în dreptul scării blocului cufundat în beznă. pornind de la câţiva metri de ei. nu. aşa reintru în oraşul contractului meu cu societatea. stând pe o banchetă moale. doar trebuie imunizaţi cumva. Taxiul plecase de câteva minute bune. La lumina farurilor. da' la ce-mi mai trebuie aia. strivindu-se între ele. capitalismu' cu dobânzile ălea uriaşe. privi cerul străbătut de stele . nu? patruşcinci. cine-i de vină? îl privi pe Damian pe sub sprâncene. căldură. ajungând acum să cadă pese cele care-şi pregăteau saltul. n-am simţit un miros neobişnuit în maşină? nu vă doare capu'? nu. într-o noapte de toamnă ca o fugă în Egipt călare pe catârul obişnuinţei de om normal căruia îi e acum. sunteţi de pe drum. mi-e foame?! se miră. miros inconfundabil de oameni-de-gară. căscă Damian. ce-i mai cald decât apa rece? apa caldă. nici un zgomot venit din burtă. e clar?!. ci frig şi somn. s-a potolit deja fiara din viscere. hrană. pe umăr geanta ce ascundea doar o carte şi unul din sandvişurile pregătite de Clavdia. unele peste altele. cu feţele laterale în formă de trapez. îşi observase pasagerul. înfiorat îşi strânse şi ridică umerii. neuman. clar. călători de întuneric sterp. pustietate sub pâlpâirea de prohod a neoanelor pe dalele gălbui sub scuipaţi şi mucuri de ţigări . bine. Stând în faţa clădirii . bine. şoferul făcuse lumină în maşină. aşa. da' zău. urmărindu-i privirea înţelese. de către o mână neîndemânatică. hârtii. băutură. scârba lângă leagănul copiilor. clar. Damian văzu aceeaşi imagine. e bine? întrebă Damian. c-aici de bine de rău tot facem de-un coltuc. se ridicaseră încet. am auzit că pot rămâne şi impotent.singurătate. aproape două noaptea. apoi ajungând la o înălţime considerabilă. dădu din cap. fi-miu mi-a venit acasă cu râie.ca părăsită de mult într-un refugiu inexplicabil . ascultă atent. sigure de puterea lor. sticle goale coji de ouă roşii cartofi 81 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ardei încununaţi de mucegai alb-cenuşiu pantofi scâlciaţi farfurii sparte bucăţi de pâine deformate de muşcături cepe putrede oase şi fecale de pisică de câine stârvuri necunoscute materii diforme şi nenumite încă săriseră în iureş tăcut instalându-se dispreţuitoare în pântecul uriaşei lăzi. Totul sub stâlpul cu felinarul neînsufleţit. ca şi al celorlalţi stâlpi. ca de altfel întreg cartierul cu străzile lui înguste şi întortocheate. mări paşii.Editura LiterNet 2005 parcurse.pipăind cu nările aerul pestilenţial. buzele lui Damian se răsfrânseră ironic. răspunse Damian. nu-i dom'le benzină. nu foame. gata! somnul letargic . se linişti Damian şi se bătu cu palma peste burta cu grijă învelită şi ascunsă de maieu cămaşă haină pardesiu şi aproape lipită de şira spinării. duhuri nevăzute şi reci pe scările spre peroanele îngheţate. somn. animaţi rigid. doar ca animalu'? de câteva zile în rezervor avem metanol. ici-colo. era rece în pasajul subteran al gării. cincizeci. gust de părăsit într-o lume străină. pe lângă el. pe mine da. tomberonul de fier ruginit. bănuitor. se uită la ceas. cu mâinile în buzunarele pardesiului. apoi se gândi la ciudăţenia procesului de înfometare produs de o călătorie îndelungată făcută în condiţii civilizate. nu-i curent. cucerit de gunoaie care.

. Când ajunse la al şaptelea etaj.. pântecul lat. eşti ocupată? nu. aşteaptă puţin te rog. Îl înfiora dorul de Clavdia. ci şi tovarăşul plutonier de la moravuri.. responsabilul scării. moment de ezitare.Editura LiterNet 2005 adunate în riduri lăptoase. tocmai tu lipsită de infecta hârtie act personal de chin reciproc liber consimţit numit sacerdotal certificat de căsătorie. nu? mă vei mai primi. să-ţi fac o cafea? bei ceva? ţi-e foame? Amara. atunci scuză-mă. intră. mi-e frig şi-aş vrea să dorm lângă tine. pe uşa întredeschisă cu grijă. lipăit de picioare desculţe. trupul ademenind ochiul şi instinctul bărbatului. ci doar pentru că eşti un animal stingher şi bun. să trăiţi. televizor color . pufni Damian şi se şterse pe perete imaginându-se profanatorul unei opere urban-rupestre zgâriate cu migală în tencuială. domnule .. să aprind o lumânare. Ar fi putut apăsa pe butonul soneriei apartamentului domnişoarei Amara Coriani. altfel apare iar târfa din tine sau femeia ameninţată de cei treizeci de ani şi de apartamentul ei scump mobilat şi având maşină de spălat cu program. ei. crede-mă. Întinse mâna şi pipăi ţevile lui . dar la ora asta? bine. firavă. însă. La etajul opt: iată-mă în samădhi.o noapte dăruită înaltului funcţionar ce alcătuieşte lista celor cu dreptul la acest lux -. se strâng în lagărul scării de bloc. se ghemuia. dintre copilele care se coafează punk. 82 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă trebuie să plec. toc. ştiu prea bine. Amara. în somn iepuresc de vagabond. şuviţele blonde. sânii mari şi puţin lăsaţi. părinţii mei.. oftă Damian şi urcă ţinându-se de balustradă. cu ochi nefiresc. scumpo. toc. simţi cum pe plasticul zgâriat al balustradei degetele îi alunecă pe ceva umed. pa. altă dată. voal transparent. rămân inginerul burlac şi de bună condiţie. om onest şi cu duhul dharmei.. tuu. ce zici? dar.reci . în clipa asta am realizat că de fapt. căută cerşetorul bătrân şi smintit care. obrazul lipit de sfârcul mare şi bont. Supremul Eu. dintre ţâncii care pe vreme de noroi se joacă pe scări. Nu. albastru de gheţuri. pa. yoghinul Inochente. alienaţi. mă unsec cu Unicul Tot.. la naiba. semifosforescente. fără măcar să-ţi fac cadouri. toc. aşa ca-ntotdeauna în anii ăştia. uite. scuipatul sau mucii vreunuia. ar fi bătut cu putere în uşă. intră. mergem la discotecă? ţâncii adolescenţii şi copilele care. iartă-mă acum. oricum. ghemuit între coapsele tale. ce-i cu tine Damian. anul trecut. făcu o reverenţă largă. dar nu numai eu. radio-casetofon „Aiwa”. luna sfâşiată de nori ca de-o speranţă vagă în moarte. dintre adolescenţii care fumează. flăcăruia. poate mai trag şi vreo duşcă din sticla furată tatălui. cămaşa de noapte. lângă caloriferul fierbinte.. platinate de lumina gălbuie. discută despre vagin. lasă. „Dacia 1300”. istovit de împreunarea fără îngemănare. Damian. La etajul al cincilea se opri câteva secunde. m-am gândit să-ţi fac o vizită. apoi. dar el ce-a zis. vâscos. isterizând responsabilul de scară. aici locuiesc eu. O clipă.. Pe platforma de la etajul al treilea. Amara. Bâjbâind urcă scările.oare în ce subsol s-o fi ascuns? şi păşi mai departe. cine e? Damian. răsuflă adânc. femeia mea de ceasuri târzii şi înec de lehamite. fără să-ţi spun nimic. se întâlnesc să-şi spună.

cine ştie? bună ziua. O altă canapea. bună. bună ziua. dar toate celelalte presupun un ritual. Limba yalei ţăcăni metalic.. Frig. Scoase bricheta şi îi apăsă butonul. O dată. Umbre neclare începură un dans bizar. fiat lux. nebunule. dozaj incorect ca la dragul tău Gogain. bun venit în cuşca 83 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ereticului. rasă până devenea vineţie. îşi aduse aminte. unduitoare fantome pe tapetul gri. bună noapte-spre-ziuă sinucigaşule Gogh. ce zici. pentru că altfel nu-i încap în rafturi şi are scandal cu nevastă-sa din cauza bibelourilor chinezeşti. cinstire europeană şi doliu oriental pentru moaştele din literatură ale unuia sau altuia. În sfârşit. de pripeală şi gata cu pregătirea psihică. domnule Aelenei? omului îi făcea o plăcere vizibilă să i te adresezi astfel. drag. douăzeci şi cinci de mii e o sumă frumuşică. un album cu Ermitajul. aa. ei. Un scaun. înfricoşate. Aşeză păhărelele pe măsuţa joasă dintre fotolii. dar în altă zi. da. pătrunse în prima cameră. şi reuşi să-şi găsească cheia de la yală. La colţul blocului. iau sacul de dormit şi pentru cine bat clopotele? o pală venită de cine ştie unde. am peste o mie de volume? cu orgoliul nemărturisit al superbului intelectual de duzină. zău. sărbătoare de iarnă sărbătoare de toamnă. într-adevăr. nu mai mult. dacă analizezi atent. S-a cam tocit piatra. Puse geanta lângă ele. n-am dreptate? nu ştiu. trei ori. se lăbărţa un zâmbet de hârciog cu cămara plină. m-da. mica bibliotecă. e aproape instantanee. bună ziua. Apoi se îndreptă din mijloc. amin. aşa-zisul living. bradul ar fi trebuit să fie aici. Noptieră. Se aude vântul. infinite ezitări. De două.Editura LiterNet 2005 Aelenei. ce e? un deget care apasă pe un trăgaci. Un dulap. pe faţa lată. aruncate peste tot pe mocheta verde. Intră şi închise uşa în urma lui. aşa-zisa sufragerie. patru pe lat. mari. albele rafturi. Vââjjj. canapeaua. Se duse în bucătărie şi aprinse unul dintre focurile aragazului. şi cum spuneţi. luminiţa albăstruie. puse lumânările în păhărele şi. cele două fotolii şi pernele cărămizii. Tapetul împodobit cu ciuperca . a nu ştiu câta oară mă întreb. Cărţi. teatru de umbre turc. temători parcă. patru metri şi ceva pe lung. bine-înţeles. cu paşi înceţi.. vaporenii ăştia sunt mari afacerişti. Apropie lumânările de focul ochiului de aragaz. dormi liniştit. nu strică la casa omului. îndreptând lumânarea spre fotografia înrămată. nu. cum te odihneşti în al tău champ de ble aux corbeaux? vezi tu. Damian îşi aminti de un locotenent din armată care îi spusese bibliotecarei că ar avea nevoie de doi metri de cărţi. chestia cu glonţul e mult mai simplă şi directă decât altele. vreţi să vă cumpăraţi un radio-casetofon şi să merg cu dumneavoastră să-l verific? da. vieţuitoarele din Hades. aşa că scuză-mă te rog. ritualul reîntoarcerii sfântului rătăcitor. îţi poţi închipui: doar o nenorocită clipă de imprudenţă. mâine sunt ocupat. deci construim o societate nouă. tot oameni sunt. gazul îmi umple trupul cadavru deja. ieri v-a căutat măcelarul de la colţ. Dincolo nu are rost să mă mai duc. Îl întâmpină mirosul de stătut. Doi metri jumătate pe trei şi jumătate. Veioză. trepăduşul la cultură. oricum. construiţi. Rafturi. se roti lent. la mine ăsta nu-i decât un gând-toană. Într-unul din sertarele bufetului găsi cutia cu lumânări pentru bradul de Crăciun. nu vouă. îhm. Tablou-fotografie: camera lui Van Gogh la Arles.

Reţinu lungimea de undă. Clavdia! iar?! Adevăraţii fac pact cu Dumnezeu şi sună cam aşa.. Romanţe de şosea... Cristalin... ce-ai vrea tu să fie? un complex de senzaţii organizat de întrebări şi răspunsuri. Clavdia?!! imaginează-ţi că eu sunt Damian şi tu Amara. Radio-Orizont. în schimb. se pare că pe tine numai aşa ceva te poate salva. Şi sticla cu vodcă luată din staţiune. Roti butonul. nu.Circle in the Round. Fluierături. dă-mi voie să fiu lucid şi nebun. Ce e inteligenţa?! Damian luă sandvişul şi sticla cu vodcă şi se trânti pe 84 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă canapea. A amintirilor. nu vouă. Burete. copil cu glas fermecat şi ochi de ciută? Gică Petrescu. Perucă.. Vrăjitorul. Radio-Bucureşti. Aproape şaptezeci de ani. Despachetă sandvişul. Să-l îmblânzească. nu mai ridica sprâncenele. nu într-unul anume. autopersiflare. Îşi aruncă pardesiul pe unul dintre fotolii. cum de nu-i primeşte firesc căderea?! exagerezi. Se uită înspre pick-up şi discurile rânduite cu grijă în acelaşi raft. Condens. deci mă rog lui. Damian.. În timp ce revenea la bulgari: Ştefan cel Mare se supărase pe boieri. Luă aparatul de radio cu tranzistori. atunci de ce nu scoţi din geantă şi cartea pe care ţi-am dăruit-o ca s-o săvârşeşti.. eu . Şi tăia capete. Apoi. Frânturi muzicale. Damian? şi zâmbi Clavdia din fotoliul neocupat de pardesiu.. Ştiri. soarbe vodca. Reclame. De patruzeci de ani miorlăie. ce cauţi tu aici.Editura LiterNet 2005 umezelii. altfel. Verifică bateriile. Iar muşcă. Aberanţă totală a imaginilor. eşti mulţumit? să fim serioşi! şi sorbi din nou vodcă. Deodată. fals. Ştefan îl vrea pe posesorul vocii.. ca o expresie exhaustivă a renunţării neputincioase. Muşcă. pe unde lungi. Transă firească. Poate primii bipezi inteligenţi în faţa focului. Scârţâitul arcurilor. când eşti între încruntare şi mirare semeni cu o maimuţă aflată de puţină vreme în captivitate şi neînţelegând cum poate fi atât de uscat copacul pe cioturile căruia se leagănă. Şi succes radio-tv. Tu-i. Prostată. hai. Beculeţul roşu se aprinse. Comută pe unde medii.. Dar mai cad ţeste. măria-ta. Sorbi din sticlă. Clavdia. A asocierilor. Sunetele astfel împreunate: nu sunt cuvinte. Scoase sandvişul din geantă şi-l puse pe măsuţă. răsună trist. Îl aduc.. Boierii îl caută. fără putere. Cealaltă m-ar refuza. Apoi izbuti: Miles Davis. Cine eşti tu. adică. Mestecă. De mahala. adevăraţii. Înjură cu glas tare lipsa curentului electri. Viers de privighetoare. cred în Dumnezeu.. Dumnezeirea apare ca tărâm de vis şi asigurare socială numai dezmoşteniţilor sufletului prin ei înşişi.. nu spuneai tu că aici te afli în samădhi? hâm. un glas. fără ură. Construim o societate nouă.. poate ceva în genul ăsta caut. Damian. se spune. ăştia fiind nebunii prost autoclădiţi. de ce e pământul acela cenuşiu. Pe asta se poate. Miles Davis. Îl găsesc. Voce arhicunoscută. hai să zicem algoritmate în cuvinte rostite sau nu? dar. Înghiţi. ce-ai zice dacă ţi-aş mărturisi. ca de obicei. Negru american. ci în prezenţa omnipotentă numită astfel de mine doar fiindcă în limba mea acesta îi e numele? cred şi sper. fals. Ce e inteligenţa?! Ce să fie. mă-sii. adeseori asta ajută. lipsit de ierburi şi fără să primească apă? dar mai ales. Stranietatea gândirii reci şi a swing-ului hipnotic. sacrificial. dar de care uitase. Îl duc la vânătoare. Limbile pământului împletite. rusesc. glumeam. Trompetă de sânge albastru. Bulgarii.

doamna mea.Vreau să zbor. încetează cu laşitatea asta de duzină. un spectator. spectator. Clavdia.Spectator de spectator. tare somn. Rânjesc. sărută-mă. ci se complace jocului stupid orgoliu de adult lipsit de argumente. E clar? Clar de clar de lună-n clar.. „Heeh! heeh! heeh! zic eu. Inima mea stă pe o coadă de ceapă bătută.Să mor?! altul. Sunt boit: rânjesc: Iar eu vă fac o plecăciune. eu?! ba tu! omule. grămadă de spectator.. Pot?! Adică. Oameni buni... Ajunge. Ahhh.. de ce n-aş posibilita.. se ridică din fotoliu.. acum în prag de adormire ceapănlaptenminerâgâi pot să vă cufuresc cu spârcuiala mea de ţinere dă minte în zile mari aducere aminte.Chiar să mor. Acum. gata. femeie.Să nu zbor! din stânga. istoveşte-mă cu sărutul tău. . nu. U iooiii n a i v . dansator pentru spectator: păsuleţ pas pas piss undoitrei paşi pas târât pass lipăit de gâscă lipăit de gâscă liin inn 000 mamă aîîî pas ss ss ss ss pas e e eu u u. nu. Clavdia. binee..Video-color. poţi? nu ştiu... alt spectator. gata. .. video-color. Sunt boit: rânjesc: . .. . dar pricepe odată! copilul nu se apără astfel. aşa. cânt spre spectator. h. ajunge arlechine! Iar eu vă fac o plecăciune. Damian o cuprinse cu braţul pe după umeri şi se simţi gârbovit de singurătate. ca strâns într-o menghină specială.. de discernământ. atunci. pluti şi se aşeză fulg pe genunchii lui... sunt mai îngust la minte. închizitor cu sâni şi labii. Clavdia.Editura LiterNet 2005 voi vieţui în Dumnezeirea ta. pentru numele cerului în care cred. îmi vei explica: te aperi precum oricare puşti. Damian.. bătută cu lapte şi mi-e tate. . De întuneric. Circle in the Round. spectator. încerc. . porcule.. 85 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă . De Miles Davis. ţi-e glasul moale. nu tate. oftez... Rânjesc. că oftez. de ce te-ai întors aici.

degete de ţesătoare febrilă şi discul scos rotit aşezat şters cu cârpa antistatică butoane împinse manete trase şi şi şi braţul coboară aselenizează pe şanţul uraaa! primul om OM în nulla gravitaţie a necuvântului: muzică. un an. ba nu. ei. necomunicabilitate. dar disoxiată şi delirantă. chiar şi fiinţa autorului... un sfert. Se răsuci. rupt. formă gravă şi aparte a depersonalizării. ba nu. cadrane aprinse în verde pal liniat cu roşu de rotisor. puse cartea la locul ei... putea să alcătuiască o mică prezentare a fiecărui creator.. bolnav dornic de muzică la treizeci şi nouă de grade şi câteva linii. care cap? Amândouă... O împături cu grijă. cauzele necunoscute cu exactitate.. clătină din cap. citi definiţia. Clavdia...!Uuuuaerv. „. o fracţiune de secundă.. roiuri de stele astă-noapte. căută schizofrenia. fiecare literă fiind însă cu grijă caligrafiată.. zorii din lapte bătut cu stele din stele şi e atât de frig. nu pot să accept că am fost tentat. domnia ta. Luă foaia. Fericit. Vreau venin. ba nu.. vezi. de acolo trebuie pornit pentru a descifra dâra lăsată eu din buzele lui cu ioiii pe praful scenei din creierii voştri terciţi. cine o fi? tâmpită. vru să strângă coala în pumn. toc-tore! Pa” Damian lăsă încet pe canapea pagina scrisă mărunt.. nu. nu? nu? bărbia omului meu din profil cu tigaia pe scăfârlie. extremă introversiune. lume săracă axată pe imaginar. Care sunt? Adevărul are două capete şi două cozi. . păstrarea unei poziţii incomode mult timp. Care coadă. punctele dintre buze sunt un comentariu elocvent al cuvântului nerostit originea voastră vine din cuvânt bineînţeles nerostit ce naiba mai puneţi la îndoială semantica-mi seismul din şapte zile de facere prin coastă unde e coasta smulgeţi-o şi obţineţi eva fără buric ca s-o folosiţi domnii joyce fără să aveţi probleme personale cu scolastica traiului etern în mizeria ce mereu mereu mereu se strânge în moţul ridicat de ombilic v-o declar eu doctor în lingvistica semnului textualist consubstanţial contextual na na puiul mamii provocator ei.. Moare şarpele numai după apusul soarelui. dragule.. ba nu. eu! de ce?!! de model?! Damian. degradare psihică progresivă.. se mânie. că am furat Clavdiei tocmai acest text. se mişcă grăbit. am neapărată nevoie de model. forme convertibile una în alta. ai spirocheţi în creieraş?! Privi spre fereastră. Ce-o fi păţit omul-de-pe-coală? Sărman nebun. apoi se duse la bibliotecă şi scoase Dicţionarul de psihologie. apăsă pe butonul de pornire al staţiei de amplificare a pick-up-ului. eu am nevoie de asta... acelaşi.” recapitulă mut şi incoerent cele citite.Editura LiterNet 2005 r e !U u u u u a şi aţi văzut. furtunoasă 86 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă prăbuşire a tuturor barierelor logice. nebun? Raţiunile persistenţei în cotidian. e un vreau . tâmpit. sau bo-bogată. apoi oftă. se maimuţări cu glas de cocotă. picătură cu picătură o jumătate de secol. în grade Celsius. care se reface oricând. degetele încleştară aerul ce imagina orice.... zece ani. ba nu. ba nu.. mai mult nu ştiu... da. Zori lăptoşi. masiva invazie a gândirii delirante..

fiind uman. iartă-mă. îngenunchează. se aşeză încet în fotoliu apoi scutură scrumul ţigării în căuşul albăstriu de pe măsuţă. zece mape de plicuri albastre de lagună pentru corespondenţă cu mine. îşi linse buzele ca după sânge şi deschise cecul. Îli plimbă vârful limbii peste dinţi şi gingii. aurii. sunt interzis. dintr-o despărţitură a portofelului . fum după fum fumuriu în zori. mângâiate de pulberea de diamante aerul toamnei în soare de rămas-bun. uman. cecul cu cele zece mii rămase din banii primiţi în urma divorţului.plâns-râs. îngenunchez. surâse blând. o pentagramă din care n-a mai rămas decât o umbră de vârf. Coltarne. încă un strop de vodcă. îl sărut. limbile horă de flăcări la noapte o să fac pipi în pat de nebun pot orice. de unde naiba atâţia bani? e destul de mare gaura asta ciocolatie în spuma ciocolatie. Rollins. aiurea! cenuşii. ţigara. având în faţă o cafea mică. îi cumpăr ceva Clavdiei. încă nu pot să-mi port paşii de slujbaş pe dalele voastre. nicidecum. înduplecă schizofrenicul. dar sigur. e firesc. când ies de aici trebuie să scot opt mii. cum mă alin. la câteva mese. pot? sperios pui de orice animal. Primi obosit lumina zilei. oare? şi nu-mi e nici foame. Clavdia? ţi-am furat un text. imitaţia de caimac spartă de cerculeţul deformat într-o parte. dinăuntrul lui. cauza. marmură de Carrara-motorină-şpan. nemonadă şi sfârşim prin a ne împărţi banii. sorbi din cafea. nu e curios oare? nu. totemul mi-l caut în interzis. îşi pipăi buzunarul de la piept al hainei. unu şi zero zero zero zero. stele în roiuri se cântă în zori şi e atât de frig. cantina-bufet a întreprinderii ignora prezenţa lui Damian. tăcere din oboseală şi foame din fuga de „Timpuri noi” lângă aceleaşi aceleaşi aceleaşi maşini. o clipită nările fremătară în mirosul de „Carpaţi”. Inochente! Sorana şi palme. nebunul. nespus de frumoase în însuşirea lor de temple utile dulci. mult mai mari şi mult mai curate decât ale oricărui apartament de bloc pe care-l cunoştea. smog. ai pleat. Aspre şi iuţi de tutun. apoi fură din nou cotropite de izul. de unde? din gunoaie. ţigara aprinsă. să mă prăbuşesc pe canapea? dar dacă. Aşezat la măsuţa albă cu plasticul zgâriat în fel şi chip. eşti al meu şi trebuie să mi te supui. montajul. zâmbi.Editura LiterNet 2005 ah. turnătoria. într-adevăr fluturele nu e o petală. ne adunăm de pe drumuri prăfuite de lehamite-speranţe... Damian privi prin geamurile mari şi curate. vălătucul a înconjurat samădhi. fumul se înalţă din ofranda credinţei în sfânta mână a lui Arghezi. aşa aşa aprinsă acum. pui. aşa-mi par halele. sorbituri. păcatul nu există. music is an open sky. zgomot de linguri. încet. moneda şuie iau bani. cum?! lăptoşi. chipul Soranei: oval bolnăvicios de alb domoale protuberanţe arar trandafirii pomeţii şi irişii când 87 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă sângele nurcilor verzi îşi muşcă pielea irişii ciupiţi de aur acolo ascunşi în năvala castanelor sfărâmate în şuviţe veşnic răzvrătite de nevegetalul lor. Sorana arsă de. scoase portofelul. puse cecul la loc în portofel. Doamne. acum pot să invoc. Sorana şi hohot . îşi aprinse o ţigară. balaur leneş şi greoi din miasme de ciorbă de fasole varză călită macaroane ghiveci peşte congelat pui dezgheţat detergent soda abur de grăsime în apă caldă resturi de-a valma. să distrug simbolurile. dintr-o părăsire în lume străină.

serviciul Personal. când plutim. nu? rânjesc ei şi ele cu vârful cozii 88 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă răsărind de sub halate. bineînţeles. bine. birouri. că trebuie să mai împing şi un vagon. tovarăşul Inochente. hă. întoarse capul. la revedere. chiul. şpagă. uite. Dangăt spart. Afară refăcu mental traseul: dispensar. riduri. lasă-mă. nu mai pot. două. aiurea. jazz-ul ăla al tău. băutura. tu cum l-ai înnebunit? şpagă. umil. am un cartuş. în fiecare dimineaţă. chirurgie plastică. felicitări pentru pile şi abilitate. breşa în neuronii lui Solomon: minte. fundătura asta din lehamite şi-a stabilit numele anost şi ştergător de memorie.Editura LiterNet 2005 scoase hârtia. am fost la un pas de internare. iuhuu! iureş de vârcolaci. Îmbrăcă pardesiul. zâmbind. poimâine încă o zi. mâine va fi o altă zi. corniţele nu se văd prin părul atent pieptănat. morţi. Nu prieteni. râzând tu. umede. Stinse ţigara. hă. dragii mei. ei. nervii ăştia. tendinţe paranoice. să rostogolim pământul în spaţiu. avem nevoie de dumneavoastră aici. apoi plin de compătimire. în spate auzi. tu. obraznic. senin spre întâlnirea imaginată. la diagnosticul ăsta zile multe de concediu. fantezii. doctorul. dom'le.. „o-zi” în care văd: oameni şi străini. cât mai lipseşti folosesc eu biroul tău. mie-i vine să ucid că duminică iar stau aici.. tari sau flasce. sorbi din cafea. palme late. avem.. încleiată şi împuţinată de resturile stârvului meu din păcate neconsumabil dintr-o dată. nu mai pot. întocmai. acum. Ieşi. credeţi-mă atât de mult îmi lipsiţi. minte măgarul. Strângeri.. Ciocanul unei prese făcu geamurile să vibreze. o despături. Ieri a fost o zi. Puse în buzunar hârtia cu decizia doctorului. ce naiba. astăzi e o zi. a doua zi altul. chelii şi-au făcut operaţii estetice. viaţa mă aşteaptă de fiecare dată. când ne târâm. parcă mie mi-ar strica. nu? aşadar. nu ne întâlnim azi? dai şi tu una mică în cinstea vacanţei. deci peste două săptămâni. am mai văzut eu d'ăştia. mascul multiramificat. tovarăşul Inochente. bani aproape toţi. dacă e nevoie şi luni sau chiar ani.. doctorul. nu glumi. măi Damiane. de speranţe. doar mirosul de pucioasă. îmi lipsiţi. fantezii. tovarăşul Solomon. gravitaţii. mă Vasile. vii. nu vrei nişte „Kent”. şef de birou. bine. voi reapărea ca un titan. jenat. normalul-sănătos normalului-nebun. însă ştiţi şi voi. de fapt. în fiecare noapte împing trei vagoane. cu gura părându-mi mai proaspătă decât orice fruct fraged al oricărui Eden. femeile. să vedeţi voi cu ce bicepşi mă întorc. unul se duce la doctor. printre planşete. îţi iau eu unul. Colegi de birou. mare grijă. fii atent. chestia aia cu leul şi câinele. Îşi imagină: frunţi. oricum. domnule. aveţi răbdare doar câteva zile. Şi zi aşa. animale obosite şi drumuri cernute de . termină cafeaua. vă rog. cu copitele lovind parchetul. sănătate. grimase. îţi iau eu una. mâini uscate. se poate? vezi. dar n-am ce face. drăguţul ăla de doctor nu vrea însă să accepte că sunt pe deplin apt de muncă încordată şi creatoare pentru depăşirile de plan salvatoare. fesele bucătăresei parc de distracţii. şi pe creier şi pe braţe şi pe picioare. domnule. nu. Nu amici. ai grijă. şeful încruntat. bolnăvior. de vise. porni spre dispensar aruncând o privire grăbită şi furişă halelor posomorâte. iar el se va lăfăi cu vreo putoare. altă cantină. hai spune-ne şi nouă cum arată o cămaşă de forţă. Damian. ai grijă.. trei femei pe noapte..

Buletinul. Pală îngheţată. iubitul meu doctor. când .. dintr-o dată. Lume. De macaroane.Editura LiterNet 2005 îngheţ. ajutoor. încerc să alerg. parizerul apatic către carnea păşitoare dând cu tifla cârligelor din care fusese îmbinată adunată. Stai! Ordine şi disciplină. Luă un coş. Asta e sticla? Binevoitor. Mingi rotunde. Bossă sau marş? Cum mănâncă oamenii lui Van Gogh cartofi? Chinuiţi? Sau cumplit obosiţi? Sau. lasă! Doamnă! Te-am văzut eu! Credeai că scapi? Aruncă sticla. nu am harul. mestecă. Mălaiul. corect şi onest. Şi? Chipul de lângă mine: conjunctivita galbenă cu vinişoare multe. Şi conserve. stânga. compartimentat cu înţelepciune şi oarecare eleganţă. Start! Scena crucificării. Agăţate de mine. găunoşi premolarii. Hei. prea devreme a nins. Tremur? Sigur. Film despre Zid. Damian. De fapt. Ce vreţi să cumpăraţi. Tichetul. pe unii poate îi voi regăsi. Fortificaţie de ulei-zahăr. Uite un nor. Vericalitatea deciziilor nefaste. Capete. Mâna sus. Fooc! Pe loc repaus! Rupeţi rândurile! Ieşind din alimentară cu pas măsurat. 89 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Şerpuind printre şi prin chipuri interioare. pe unii că mă pot întoarce printre meschinii angoasaţi. Aşa. Braţul prins. Zgomot de guri . Autoservire. sus. Doctorul. alţii vor fi plecat. Stai. Acalmie. zburătoarelor vineţii de ciudă şi aşteptare a stomacurilor rânduite cu grabă şi poftă. vă rog. mult mai durează. Clavdia e însă acolo. vindecătorul social. oricum. Plimbarea printre rafturi. Drept. Orbeşte. aerisit. stâng. Damian. plec din mine. Inochente! Ce să am. Atât. Prea devreme a nins. roşii. deci nevindecat încă. Cu desperare sufocat. contur galben. zăpadă cenuşie şi mohoreală pestilenţială. Fiţi amabil. Cinci metri departe de uşa alimentarei. aşteptându-mă sper.. E frig. uitaţi. Aiurea. În sfârşit. fiecare fâlfâit mort pentru fiecare râgâit slinos. Hibrizat cu soia cu şunca din oase presate cu cârnaţii din zgârciuri şi alte părticele ale nu-ştiu-căror-divinităţi-secundare. Stâng. Furtuni lăuntrice. Absint. Sterilitate. Damian: bezna. ura! sau ura? Intră în alimentara care-i apăru în cale. Îmi deflorez fizionomia: apar reptilă relicvă cu ochi imobili şi indiferenţi. Damian: în mine. cu vârful pantofului spulberă o fâşie de zăpadă. Invidiată de macrourile în ulei. Cumpărătorii şi Inochente. doamnă? Cu ce drept?! Lasă. Fugi. vindecător vânător judecător decapitator. colcăie? Ce? Chipurile lor. hoţul! Hoţul hoţul hoţul hoţul h h h hhhoooţţţ! Ţine-l bine! Gata. A. Sau îl am? Văd? Nu? Pare senin cerul. în jurul pupilei cât irisul. De gemuri cu etichete având data fabricaţiei abia vizibilă sau ştearsă. încolăcit cu braţele lor de funcţionari publici. Stai. Acum! Nu. Doamne. Mâinile sus. N-am nimic. stângul! Stâng. e şi predicatorul bunăstării normalului. Globuri albe în orbite. lume. Obrazul şfichiuit. Absint. roz. Da. Presimţirea? Nu. Predă-te Damian. îmi arătaţi şi mie ce aveţi sub haină? Fugi. Fiţi amabil. părăsiţi-mă. omuşorul însângerat. Fug şi târ după mine. Filmare din afara înlăuntrului. canini galbeni. corpul delict! Habeas corpus? Un chip: ochi căscaţi. dreapta. Prea mulţi oameni aici. Conserva umblătoare. Pink Floyd: Wall. Un singur zid. Calmante. Damian. Iuhuuu! Culcat! Salt înainte! Cuib de conserve. Spaţiu larg.cum? Damian: ţiuitul.

alo. Îi eliberez încheieturile. aşteptăm. să-l chemaţi pe Avrigeanu. de ce atâta furie?! He. Îl apuc de mâini.. ia limonada asta. Se dă un pas înapoi. Găini. Statul. Scrâşneşte: te omor. iar dumneata? Ruşine.. Opinia publică mă părăseşte. şefa! Vroia să fugă. Sau manipulator. Mă amuşină. domnule Inochente. he-he. Îl ştim noi... cine te-a pus să faci pe supapa? Vezi dumneata. driing. Nu uităm nimic. Ochi mici şi injectaţi. Încolţit de eroism. Vom spune tot. Bulevardul Victoriei. Ţopăie înnebunit. cum să trăim numai cu un cap de Moţoc? Ăsta e. doamnă. Acum ei te târăsc. Săracul om urlă: Miliţia. pe Boricescu. Forjor. . Te omor. Şi ţuică. Dar un deţinut. Dintre lăzi ţâşneşte regele piticilor. Buni. De când îl urmărim. Lăzi pline cu sticle. Am testicule? Am. Pălărie de navetist... încerca să fure. Vezi dumneata. Atunci spre ele. Doamne. Fereşte. Măgarul. Împăcată. Creşte porc. Ruşine. A mai fost văzut. Aş vrea să fumez.. Îl privesc atent cum muşcă. Bocanci crăpaţi. M-a recunoscut: hoţul. tu-ţi Dumnezeii... Oameni buni. îl aranjează! Ce-ar fi să-l omor când îl voi mai întâlni? Nu. Şi zdrobit. hoţu' naibii! Semiîntuneric. ei. nu ştiai? Plăteşe. Dar e cinstit şi revoltat. poate? Defilarea vânzătoarelor prin faţa cabinei de sticlă.. Câte luni sau câţi ani în haina cu semnătură de gratii? Aştept. Apoi intru în cabina şefei. în ele cu bocancul crăpat. Dar pe lângă mine. Fischerle. Se îmbată la colţ de bloc cu lichior „Glacial”. Ruşine. un tovarăş prins.. gândeşte-repede-şi-vrea-să-mutileze. Mi se face greaţă. Un metru cincizeci şi spună în colţurile gurii. când i l-au găsit la percheziţie. Eu nu cutez să pun mâna nici măcar pe o napolitană. Unitatea 23. fii atent. aşa ceva nu se ucide uşor. de-aia. Miros de făină. 90 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Bocancul în aerul umed de temniţă. Oameni. da. Rânjeşte. îl aranjează ăla. Capul de ştiucă mă iscodeşte. Damian. Servietă agitată. mă. să chemaţi Miliţia. Şi de ulei rânced. Se pregăteşte. Lăzi goale. domnule Inochente. Statul. Îl omor. Sunt prins de braţe. Şefa. mă! Furi munca noastră. pare serios. Vă dau pe mâna Miliţiei. vine un echipaj? bine. Şi noi furăm. Ponosită. dar de data asta i s-a înfundat! Declaraţiile noastre vor fi complete. Saci. Discul telefonului: ţâârr. Ştiuca: odată unu' avea un cuţit la el. Porc mistreţ subnutrit. cei mulţi şi muncitori şi oneşti şi sărmani. dezvăluirea gândului ascuns şi a faptei tăinuite e păcat de moarte. Creşte vipera în el. domnule. Ticălosul. Piciorul ăla nu l-ai observat.Editura LiterNet 2005 priveşte fiara omul drept în ochi? Şi? Gheara întinsă spre părul meu. A uitat de table. Răsucesc uşor capul. tot s-ar zvârcoli ca turbat. Că doar nu m-aţi furat pe mine. da. Se apropie de mine capul de ştiucă al trupului de vacă. Îmi aranjez hainele. Pumnul lui pe lângă bărbia mea. elegant chiar. Ţi se va înnegri coapsa. mai e ceva. Mă muşcă de mână. cum au reuşit ei să salveze omenirea de teroarea mondială! Să mai ai încredere în oameni: e bine îmbrăcat. ţâârr. Scurtă de fâş negru. Femeile îl apucă de haină. Ticălosule. Şi pleacă.. Tu-ţi. N-aveţi cincizeci de lei? Tac. Pe sub mână.. Banditul. Ba nu. plăteşte domnule. că nu scapă fără puşcărie! Brusc se linişteşte. Îi simt mirosul gurii. fir-ai al dracu' de ticălos! Nu te uiţi la noi. Îşi ia din nou avânt. Toţi martorii mă recunosc.. Vezi.

tendinţele paranoice. Elev. subofiţerul şi cu elevul mă ţintuiesc şi se pironesc cu privirea. cum sfântul duh? Ofiţerul mă compătimeşte. Grav. Se mişcă repede. la inventar nu mai ţine cont de asta. Sunt liber. du-l în maşină. Nu. Veţi ajunge în faţa comisiei de judecată a întreprinderii. Nu e rost de marfă autentică. aşa cum îl vrea el. Amendă sau mustrare. criminali şi alţii. Nici pasărea. Nu-i convins de mutra mea. nu? Elev. Sunt singurul hoţ prins. Elev. Depinde de explicaţie. Bucălat. Bine. tobă de tinichea. o să fie mai uşor. inginer. Nu mai e nimeni acolo. Se aşează la maşina de scris. N-aveţi cazier. Templul ispitei. Mi-aş aprinde o ţigară. Dintr-un chip. Ia bisturiul! Să trăiţi. Privesc prin geam. uşa metalică. De ce aşa? Răspund de dumneata. Şi răsună strident. lucraţi. îndrăzneşte. Bine. arestat. într-o maşină pentru 91 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă hoţi. Cobor scările clădirii Miliţiei. Altarul înconjurat de credincioşi.. Noile basme. vezi. nu stau cu dumneavoastră.. am verificat. Pot? Cum va fi în puşcărie? Bum. Faţa ciupită de vărsat se apropie de mine. Cu putere. Scoate tot ce ai în buzunare. Îşi aprinse o ţigară. Nu consuma acumulatorul. sigur pe sine. Sunt unul dintre unii sau unul dintre aceia? Staţi jos. real. nu va deveni o capodoperă dacă ea nu îl ajută. născut. sunt arestat? Tânăr. Mă poate observa îndeaproape. Aş vrea să-mi înţepenească gâtul lingând cerul. Înhăţat de braţ. Deci: Inochente Damian. Dacă nu rupeţi sau zgâriaţi muşamaua banchetelor. De ce aştept atât? Cred că întunericul ăsta n-are doi metri cubi. Atunci? Ba da. De afară: ciobăneştii alsacieni s-au încăierat. în tabla albastră. Prin alimentară. Întuneric. percheziţionează-l... Urc în dubă. traduc. Maria îl privea cu ochi-i mari. bum. câteva clipe. Cred că stau pe o banchetă pe care unii sunt tentaţi s-o zgârie. N-aveai bani? Atunci? Ştiuca. dragă. S-a înserat. îmi caută cuţitul bozul laţul sau poate lama de ras sau poate firul de oţel al sectei asiatice a sugrumătorilor. Cum va fi în puşcărie. doar un punct stacojiu. se adâncise în aşteptarea de stepă a privirii Clavdiei: „Tigrul de pluş Regizorul simţi că i se face rău. Damian. O zăvoreşte bine. Mâinile mari. Inochente! Mi-e ruşine? Lehamitea odată cu apusul letargic. negri şi întregul ei chip nu exprima decât milă faţă de omuleţul care se isterizase încercând să-i explice că acest film nu poate fi adevărat. Nici pasărea. Mârâie. Ce scrie aici? Bolnav cu nervii. Subofiţerul bătrân şi hârşâit. Hai. însă. Mulţumesc. Filmarea din afara înlăuntrul meu s-a sfârşit: din nou împreună. stinge beculeţul. În spate. Plin de rezerve. trecem în declaraţie chestia asta din certificatul medical. Urlă. Mi-e atât de greu să întorc capul şi să-l privesc. tovarăşul inginer. Aha. Cui prodest? Bun. sec. Cea cu paharul se bucură. nu .Editura LiterNet 2005 Cum eşti dumneata cu inima. glasul lui Damian după ce. Elev. Aha. Cred că spaima e inodoră. Aproape dus pe sus. Martorii credinţei: corul: aleluia. Îmbrăcat sportiv. Zdrang. cu degete îngălbenite de tutun. Ba da. El e.

..... pricepi? Da.. .......... Starea de vis numită tristeţe cu ţipăt: ................. Maria................................ e un act de supravieţuire? ... Cui pot să-i povestesc ce mi s-a întâmplat...... primăvară.Editura LiterNet 2005 înţelege rolul ei de femeie ca oricare alta.......... gata.... mă ucizi! . chiar şi cea psihică.. creşte copii şi................. ........ aseară.... ... Mi-e frig iar senzaţia asta mi-apare cal de foc alergând pe câmpia tâmplelor în tropot de galop pe cale de a fi făptuit................. Din păcate. aseară stând tolănită în fotoliul de răchită mă legănam încet încercând să adorm nuielele scârţâiau uşor în cameră era linişte de râu de luncă dar somnul mă ocolea prin eschive şiret întrupate în imagini de act sexual obscen încât la un moment dat am fost tentată să-mi chem iubitul la telefon rugându-l să vină la mine spre a ne împreuna dar mi-am stăpânit pofta şi mi-am mângâiat trufa cu laba pe urmă am dat din coadă astfel închipuindu-mă o biată fiinţă în călduri m-am stăpânit pentru a câta oară năvălea animalul din mine adus de lehamitea de zi cu zi când după împlinirea creştineştilor 92 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă obligaţii obşteşti când unde şi ce şi cum să fac m-am ridicat din fotoliu sex cu trup şi suflet şi desculţă în închipuirea mea am ieşit din casă ca să mă îmbăt undeva într-unul din barurile pustii ale cetăţii mele rătăcitoare printre galaxii iar paşii m-au rotit în spaţiul bucătăriei luminată de o lumânare de pom de iarnă şi de flăcările firave ale unui ochi de gaz: bezna şi căldura rece plecând desculţă dintr-un fotoliu de răchită... eu sunt un om bun.... hoinărea pe deasupra oraşului şi abia atunci i-a descoperit înfăţişarea de cetate sufocată de monade de beton şi sticlă totul cenuşiu şi murdar acoperit fiind de zăpadă violată de smog şi îi era frig în pielea ce-o alesese ca veşmânt pentru plimbare şi-o îngrozea amurgul mult prea violet şi mult prea sângeriu de aceea a închis repede ochii strângând cu putere pleoapele se imagina copil infirm la început de adolescenţă extrem de plictisit cum altfel putea fi matur credibil dar când a văzut că amurgul nu dispăruse ci dimpotrivă devenise mai sângeriu s-a hotărât trebuie să caut cât pot de iute cotrobăind prin timp şi spaţiu voi găsi nuştiuce dar pe deplin convinsă despre dreptul şi puterea de a afla acest nuştiuce..... . mut..... ........ acum nu mai eşti o actriţă. te implor.. .Maria......... filmăm! Aşadar......Maria............. .. . plimbarea cu chipul senin... o femeie care munceşte într-o întreprindere... Eşti Maria Popescu.. ce mi se face de când deliberat am acceptat să-mi torn clopot de sticlă peste ţara visurilor mele din fiecare clipă? Dacă o clipită nu şi-ar conţine-păstra clipita ei de fericire neînţeleasă cum am putea supravieţui considerând că orice făptură........ acum nu mai eşti o actriţă......... domnilor.... cine naiba ţi-o fi băgat în cap asta! Vreau un documentar năpraznic...... Urmează doar ţipătul............. ... .

... Şi încruntaţi.. Cerul senin. Oameni nu o evită..... Templele au pomană. Nu munciserăm suficient de bine. Nu astăzi.. ...... De ce naiba mai geme? În sfârşit.. O seninătate fără soare.. Copiii trebuiau hrăniţi.. zeilor. pe de altă parte. mă linişteam fiind conştientă de nerealizarea planului. Tâmp către restul puii de monolit o aşteaptă. Tâmp. Maria! Un film este alcătuit în primul rând din imagini. N-au mijloc. m-am trezit oprindu-mă în faţa unei vitrine.... Faţă de ei uneori mai râde...... deci din vina noastră reală... vezi că se poate? Greşeala actorului constă în incapacitatea lui de a-şi închipui personalul.. Drumurile fiecăruia. În curând silueta măruntă va primi pomana..... mai gândind.. măi femeie.. Nu. Ieşisem din uzină şi eram puţin cam supărată pe mine însămi că nu-mi primisem salariul întreg.. Şi o va plăti. Silueta alunecă..... însă. datorită plaselor încărcate care-mi .. Aşa că începusem să-mi fac unele calcule specifice oricărei gospodine....... Bineînţeles preoţimea primeşte pentru asta ofrandă... Pentru cine nu-i cunoaşte. şi ce mai încoace-şi-încolo.. Frământările tale sunt necesare asumării condiţiei tale.. detest înghesuiala din autobuzele atât de rare din cauza lipsei de benzină. te lansez! Hai.. În dreptul unor temple se dă de pomană. Zgribulită. În Gomora. cerul senin. Nu lor... motive pe care nu aveam voie să le uităm.. Cum şi de ce? Soarele e risipit în praful de gheaţă. Ofranda......... Şi zâmbeşte spre restul.... La început.. Măcinaţi de Dumnezez ştiu ei ce.. Zgribulită? Nu. iar mai cugetând.. Cenuşa ca din praf de gheaţă.... serpentină printre obstacole. mai alergând la un aprozar....... străbătând astfel oraşul în drum spre casă căci îmi place teribil să merg pe jos........... nu? Aşadar.. A..... Înainte de a se târî spre moarte.. nu? . În câteva cuvinte pot să vă povestesc o întâmplare care mie îmi dă dreptul să susţin cele afirmate mai sus. Nici ieri.Ei vezi.. E chiar praful. la vreo alimentară. Se păşeşte printre monoliţi. din când în când îi mai înjuram pe cei care nu ne aprovizionaseră competent.. Preferinţele sunt diverse... dar.... Buf! A-a! Mărunta lungită. Cum nici poimâine... Se sprijină de zidul templului la care se grăbise să ajungă.....Editura LiterNet 2005 . Oamenii par a o ocoli... ...... 93 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă . s-a ridicat.. Dar mohorât. fumează o ţigară. Există doar verticala înclinată. A.. bravo! Te lansez.. Ştiam însă că pe viitor greşeala nu se va mai repeta. doar ai citit scenariul. . o zi de iarnă lungă.. Zâmbeşte.. nicidecum. Oriunde se dă de pomană e bine..... Eh.. acele cauze obiective ale împuţinării banilor mei.. Însă nu lipseşte soarele.. Siluetă măruntă... De fapt zâmbesc unii spre alţii.. Măruntă. Să nu aveţi impresia că figurinele de ceară sunt simple copii măiestre ale unor personaje mai mult sau mai puţin vestite. Toţi monoliţii par încremeniţi.. îmbrăcaţi........ iar dacă ele nu vorbesc înseamnă că nu se întâmplă nimic..... Zâmbeşte în sine... E aşa. Dar mohorât............. Asta era tot. S-a înălţat până la patruzeci şi cinci de grade.... Destul de erodaţi monoliţii.. El e personalul... iar mai certându-mă pe la un rând.....Bravo. pe colegii leneşi. tâmp.

.. Ai citit scenariul... ce vedeam acolo mă oprise..Maria.. Uită-te la mine. mi-au trebuit câteva clipe bune ca să mă dezmeticesc.... .. Femeia-tigru nu se îmbată decât la lumina lumânării când e tentată să-şi sfâşie o labă sau coada..... Femeia. Nu e bine deloc.... fizionomiile se transformau.... fie din cauza absenţei ochilor aţintiţi înlăuntrul privirii.. gândesc cum gândesc.... dar trupuri de vârste diferite.... Nu ştiu de ce am gândit astfel.. Eram atât de încântată încât îmi venea să bat din palme....... iar cei de optsprezece ani m-au dojenit cu privirea pentru greutatea ce-o căram.... da? La dracu! Niciodată nu citiţi cum trebuie scenariul! Mereeu separaţi rolul vostru de context. Le-am pus pe asfalt şi parcă eram alt om. înveşmântate cu gust. sâni..... era prea multă lume şi oamenii sunt cum sunt.. . Atâtea braţe şi prea multe lacrimi ca să nu înţeleg că îşi chema mama. Bebeluşii mi-au scos limba.. . E important ca tu să-i sugereze că uneori îşi aminteşti cu tristeţe de începutul iubirii voastre când făceaţi dragoste altfel...... fetiţa şi băiatul meu îmi zâmbeau de dincolo de geam. unele aproape cât mine..... alt-fel........ ... A început să mă mustre plângând şi să agite disperat braţele. peste tot era un singur copil.......Ce naiba vrei? Maria respiră adânc şi păşi încet pe platou... .. adeseori se îmbată şi femeile. târând după ea o sacoşă plină cu cartofi.. Mi-e frig.. M-am întors spre minunea descoperită de mine. Tu nu eşti un caz nerezolvabil.. Apoi mi-am spus că putea să aibă şi ea copii şi lucrurile din vitrină i-ar face rău... pe care şi le mişcă ademenitor în joc de substituire a vânătorii reale.... Rolul tău contează prea puţin... Abia după ce am suspinat uşurată am cercetat interiorul vitrinei.. Fie din lipsă de coapse....... Păpuşi de toate mărimile.. Nu e bine....... Am vrut s-o opresc ca să aflu de unde a luat cartofii. M-am uitat pe furiş în jur să văd dacă mi-aş putea permite gestul ăsta. Nu ştiu de ce am spart geamul vitrinei..... Vezi? Cam aşa. Cum. nu trăim într-o lume exasperantă... Le-am arătat plasele pline. Fericită. nu ca soţ şi soţie! hai! ..... Având aceleaşi chipuri. cei de zece ani s-au lins pe buze... Le-am zâmbit şi eu. Am înţeles că.. În câteva secunde.Editura LiterNet 2005 rupeau braţele....... Dincolo de sticlă. Am râs chiar. a trecut mai departe.. .. of.... de ce? .. de la bebeluş şi până la optsprezece ani........... ci într-una în care trebuie să învingem... M-am abţinut. nu... Contextului te supui. .. De mine s-a apropiat o bătrână.. de incapacitatea mea să muncesc cum trebuie. totuşi. Nu... înţelegeam că sunt iertată de lipsa banilor....Of. doamnă? Am clătinat din cap..... Încă de la primul ei joc de-a vânătoarea-reală-viaţă.... fese şi buze atrăgătoare... Deşi imediat mi-am dat seama de frumuseţea imaginii..Vreau.. Maria şi-a devorat un ochi... a vieţii adevărate.. iar senzaţia asta mi-apare cal de foc alergând pe câmpia tâmplelor în tropot de galop pe cale de a fi făptuit... 94 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă femeia care trecuse......... Cineva m-a observat totuşi şi am auzit: s-a întâmplat ceva.

..... Dialog între mine şi ea (ne-am întâlnit întâmplător lângă o casă din cărămidă roşie): .. Între timp. . ... te afli 95 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă între actori profesionişti... În marea majoritate a cazurilor.. ce surpriză! .... Moartea la fel de vie ca şi ei........ ............ ...... ..... Maria..... Şi mâna. E clar?! ....... istovită şi indiferentă: . ......Nu.. Eşti o muncitoare! ..Maria........ Se zări în lentila albăstruie. Când mestecă........o femeie în oglindă. E foarte frumos atunci. Te uiţi spre el cu tandreţe.............Oh... doar m-am descusut şi curg în afară...... Pluteşte printre case.........Nici un dar! Mai ai până să termini facultatea la seral.... ......Ding dong ding dong crede mă emoţia . Cât un spiriduş trist... ........... Îndepărtată şi măruntă.........Cui să-i mulţumesc ... maimuţelor li se întâmplă să plesnească pe cusătură din cauza obositoarei lor patimi de a imita orice..... singura zi în deplinătatea întunericului de basm visat până la făptuirea lui.. Adică aşa s-ar crede...... Aleargă. emoţia. ding-dong. Ciorba urmează să dea în clocot..... ce surpriză .... deşi le-a fost amantă şi iubit tuturora.Cui să-i mulţumesc?! ... crede-mă....... Arareori reuşesc.Bei apa încet.......... mâna îi aleargă cu degetele picioarelor de paing pe partea interioară a pulpei.... Uite care e chestia: aici nu facem teatru de amatori... filmul ăsta e un documentar anume....... Aşa se simte mult mai bine.Iar te împotriveşti? Te-am scos din laboratorul ăla împuţit....... Fiindcă mai întotdeauna sunt ca mine ...... împăcaţi de spuzeala bolţii.... Noaptea e plină de stele. Respiri precipitat...........Prostii........Ding-dong..... nu el! Te revolţi ca un om simplu.. Gândurile nu..... Ai buzele uscate. pe curând! . Ţi se pare că răsuflarea lui şi a copiilor răsună în noapte ca o simfonie a frumuseţii familiei tale...... În fond. Stă la masă........ Dar mai întotdeauna ţi-e scârbă. nu... Răspunse moale.... Se plimbă pe străzi morţii senini..Editura LiterNet 2005 .....Oh. dar mai puternică.... ......... Maria privi ţintă camera de filmat. De data asta nu prea înaltă.. Visezi şi dansezi.. E atentă la felul în care muşcă din felia de pâine unsă cu zacuscă... te-ai gândit vreo clipă la titlul filmului? Se numeşte În cumpăna zorilor.. meseria noastră e filmul şi eu te-am cules pe tine dintre toţi diletanţii ăia... trasă de pletele lor vâlvoi lipite de ea...... Până şi un strop de lumină.Dar.... Şi mesecă. e drept.. .....Good.. ..Good bye......Eşti singură în casă. . Dacă mi-aş rumega paiele. te pot transforma într-o vedetă şi tu..... cam uscate. aş fi o bovină....Nu aşa te cerţi cu maistrul! Tu ai greşit.... E adusă la noi... . .

Editura LiterNet 2005 - Nu. ......................................... Cui să povestesc ce mi se întâmplă? ......................................... - Încearcă să-ţi aminteşti cum s-a întâmplat pentru prima oară, bănuiesc că aveai cincisprezece-şaisprezece ani. Maria - doar ochi mari şi negri. ......................................... Starea de sărut ca zgomot de ventuze dezlipite: Căutându-se, buzele umede se desprind neaşteptat - smoac! ......................................... - Nu, nuuu. Machiaz-o încât să pară cadaverică. E vorba de adulter, nu de botezul copilului! ......................................... Fragment din jurnal: „Am făcut dragoste. De data asta am coincis. Am vrut să mă spăl. Apoi mi-am adus aminte că mi-e somn. Şi am adormit imediat. Dimineaţa m-am trezit obosită. Nu m-am spălat nici dimineaţă. N-am avut apă. Nu m-am machiat. N-am avut curent electric. Am pregătit sandvişuri pentru toată lumea. Ceaiul va fi rece. Un fel de infuzie. Puterea gazului nu ne permite mai mult. Atenţie la aragaz. Asfixierea. Lectura, atenţie, Asfixierea. Pentru diseară am făcut deja dragoste. Eradicarea sentimentului de greaţă. Faţă de orice. Dar cum de-mi permit să scriu în timpul programului? Lehamite. Mă voi machia totuşi.

96

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ......................................... Maria se aşeză pe scaun. Îşi aprinse o ţigară. Închise ochii. Buzele îi tremurau. - Splendid, splendid. Obosită în camera copiilor. Împrăştiaţi jucăriile pe podea. Gata, Maria. Numai scena asta şi pe urmă fac eu cinste. Mergem unde vrei tu. Maria întredeschise ochii. Ar fi mângâiat pluşul micilor animale. Şi s-ar fi culcat într-unul din pătuţuri. Se aplecă, întinse mâna. Degetele i se plimbară uşor, tandru, pe trupul vărgat. - Filmează! Filmează! Firesc, firesc! Bravo! ......................................... desprinderea prin starea de clipă. ......................................... Cui să povestesc ce mi s-a întâmplat, ce mi se face de când deliberat accept să-mi torn clopot de sticlă peste ţara visurilor mele din fiecare clipă? Firesc, nimănui.” Clavdia se ridică brusc din fotoliu, iar Damian avu impresia că va fi pălmuit. Dar îi întinse cartea, gest obedient al amarului încarnat în fiinţa lui, femeia îi primi înţelegerea ştiindu-l nepriceput să se ascundă în faţa ei, îi surâse încurajator, acest text a-i putea să-l săvârşeşti? nu ştiu... cartea asta a ta... murmurul lui, m-am întors aici şi am vrut să-l recitesc mărturisindu-ţi-l, un fel de cadou, Clavdia, eşti obosit, mi-a fost dor de tine, ştiu, am vrut..., bine, lasă, mâine, în seara asta uită nebunia lucidă, despre ea, ai încercat să-mi mărturiseşti, nu? nu ştiu...

Editura LiterNet 2005 „Jurnal Încep acest jurnal fără a-l nota calendaristic decât cu o zi sau altă zi, deşi foarte bine aş putea să scriu prima zi, a doua zi sau ziua întâi, ziua a doua, dar prefer prima variantă fiindcă ea exprimă cel mai bine dorinţa mea de a-mi impune timpul variat doar ca dimensiune psihică şi nu în sensul necesităţii noastre oarecum aberante de a-i găsi o reprezentare care să ţină de concret. Ce poate să însemne 12.10.1983 sau 10.11.1984? O zi sau altă zi semnifică astfel aceeaşi zi. Pentru a-l încuraja pe cel care nu reuşeşte să accepte aşa ceva, i se va sugera să gândească asupra realităţii cotidiene. O zi M-am întors în staţiune. După ce i-am citit Clavdiei Tigrul de pluş, noapte de dragoste fracţionată de ţigară, cafea, vodcă, dar şi de sute de ramificaţii ale unuia şi aceluiaşi gând: cum trebuie să exist? Nu, problema inexistenţei mi-e străină fiind sinonimă cu sinuciderea (acceptabilă doar în eventualitatea dobândirii curajului de a avea curiozitatea pătrunderii în Moarte ca în altă lume). Căi de rezolvare pot fi: care e anomalia mea? anomalie? pasiunea pentru textele nebunilor culese de Clavia şi, momentan, altceva nu întrezăresc. Evident, am nevoie în permanenţă de o cât mai mare luciditate, cel puţin în clipele de „mâzgălire” a acestor pagini. Şi iarăşi evident, cât de curând sunt obligat să ajung la o concluzie, altfel risc... nebunia.

97

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Am ezitat destul până să scriu acest cuvânt. Sunt convins, se pronunţă prea des şi prea uşor. La fel se şi scrie. Într-adevăr, e „nebunească” dezinvoltura tipică inconştienţei când se foloseşte aşa. Ce se întâmplă în jurul meu? Aparent nimic sau chiar nimic? Nu ştiu dacă are vreun rost să analizez „furtul” meu, reîntoarcerea în lumea părăsită - scriu asta de parcă aici ar fi altă lume - şi, înainte de toate, şederea de până acum în staţiune. În mine există deja această analiză, urmează doar s-o continui pe plan conştient. Mărturisesc că nu mi-am propus vreo metodă anume, după cum mi se pare inoperant să-mi propun un ţel anume. Sunt suficient de conştient de destructurarea mea, a lui Inochente Damian, fostul cetăţean ca oricare altul. În schimb, insuficient lămurit asupra cauzelor destructurării psihice şi asupra sensului ei. Sunt, pe de altă parte, înspăimântat şi îndrăgostit în acelaşi timp de cel care voi fi. Nu îndrăznesc să visez vreo imagine. Orice voi deveni, voi fi binevenit în mine însumi. Şi-mi mai este clar un lucru: redobândirea a ceva pierdut de mult, poate a stării arhetipale a lui Damian. S-ar traduce prin această afirmaţie „dorul-după un nu-ştiu-ce? Într-un film, unul dintre personaje declara: nu accept în viaţă iresponsabilitatea şi infantilismul! Alt personaj, în acelaşi film: acum, când mă apropii de sfârşitul vieţii mele, vreau să păstrez în memorie numai ce-i important... Negând prima afirmaţie şi aprobând-o parţial pe a doua (depinde de ce e considerabil important), s-ar

Editura LiterNet 2005 putea să ai coordonatele esenţiale ale autenticului. Care autentic? Tot din acest film, rusesc: uneori mersul firesc al lucrurilor se strică... intervine o întâmplare... parcă tot mergi, mergi şi, stop! te întrebi: cine ţi-a rânduit viaţa? Ajunge. Pentru o zi am fost rânduit destul. Filmul se numeşte Zbor neîntrerupt. Nu, nu ajunge. Despre Tigrul de pluş. În primul rând, cartea din care face parte, unde textele sunt încredinţate „cui le vrea întru desăvârşire”, o consider un act lucid într-o realitate în care actul de creaţie artistic îşi pierde treptat, dar sigur, importanţa şi valoarea. O asemenea carte poate fi considerată un model de desăvârşire a textului prin meditaţie de tip filosofic şi chiar ştiinţific. Arta de a scrie conţine şi meşteşugul de a scrie ca ştiinţă. Truism prea puţin înţeles, nu? Revin la Tigrul de pluş. Personal, nu mi se pare a fi un text care necesită desăvârşire. Povestea acelei femei m-a obsedat încă de la prima lectură. E întreţesută astfel încât, la fiecare păşire pe urmele suferinţei ei, senzaţia de vid sufletesc din ce în ce mai accentuat devine un chin care, intrând în tine, îţi relevează anomalia cotidianului. Bineînţeles, nu sunt în măsură să purced la o analiză competentă a textului - aceste prime pagini de jurnal oricum mi-au impus un efort de exprimare cam neobişnuit pentru mine; am împrumutat de la biblioteca staţiunii câteva dicţionare, de limbă română, de filosofie, de psihologie, dar numai în acest fel voi reuşi să mă disec eficient -, însă tulburarea profundă pe care mi-a

98

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă provocat-o trebuie s-o adun în câteva cuvinte şi bănuiesc că e vorba despre identitatea de trăiri dintre mine şi Maria. Trăiri ce implică existenţa unei spaime în continuă creştere, spaima de a nu fi confundat cu un obiect. S-ar părea că starea noastră se învecinează (mă gândesc la o discuţie avută cu doctorul) cu aceea de pierdere a coerenţei specifice conştientului. Paranoia în stadiul incipient sau simplă înstrăinare spirituală?” Damian reciti ce scrisese. Puse capacul stiloului. Apoi întoarse caseta. Carlos Santana, Abraxas, Samba Pa Ti. Ochii lui privind trupul ritmului unduit în cameră. Cu mişcări lente, fără zgomot, rândui dicţionarele, închise caietul cu coperţi din plastic negru şi-l aşeză deasupra lor. Se ridică de pe scaun. Câţiva paşi de sambă. Opriţi în dreptul noptierei. Mâna întinsă către dosarul negru al Clavdiei. Apoi spre cartea nedesăvârşită, manuscripte de căpătâi, iar dosarul meu comentariul lor, nu? Se uită la ceas, unsprezece, doctorul mă aşteaptă, de câte ori ne-am întâlnit? de trei sau patru ori? am nevoie eu de el sau el de mine? în fond, ce-am discutat până acum? nimic deosebit în afară de aşa-zisa mea obsesie că nu mă simt bine, dialog purtat de parcă l-aş fi interogat, dar nu eu sunt cel care trebuie să afle ce are? nostim, eu, medicul, iar doctorul, pacientul, nostim... Ţârâitul telefonului. Alo, da, nu, n-am uitat, mă pregăteam să plec, bine, vin diseară pe la tine. Clavdia ai rezolvat cu biletul meu? mai ai nevoie de bani? nu? bine, nu, nu vreau bonuri de masă, mă deranjează împărţirea timpului meu în funcţie de mese, când am chef de Caraiman sau de ceilalţi mă duc şi-mi

ce naiba. masa şi nu sunt fecior de bani gata. iertaţi-mi curiozitatea. ca om dornic să mă ajute. Tot Bach. Nu există gânduri. Mereu amabil. nu. domnule doctor. mai ales că îmi plătesc camera. Pe străzi. căci. da? vă rog! ei bine. Soarele pipăind din înălţimi cu vârfuri de căldură mângâietoare creştetul lui Damian. însă bunăvoinţa dumneavoastră.. pe lângă copaci. insist. adunată cu totul în senzaţia asta unică de. în contextul acesta accept. n-aţi urmat nici un fel de tratament. însă librăreasa din . dovada cea mai bună că nu dau şpagă. nicidecum. vă mulţumesc. poftiţi. dacă e să fim cinstiţi. mulţumesc.. domnule doctor. vă rog.. n-am păţit nimic. ei. nu mă refuzaţi. aveţi amabilitatea să mă ascultaţi pentru câteva secunde.. domnule doctor. nu. uneori îmi reuşesc şi astfel de performanţe.. dar. discurile astea nu le am. diseară o să fiu respectuos cu doctorul. e că dumneavoastră s-ar putea să aveţi şi discurile şi cartea.. Plutire de toamnă. nu vă mituiesc. Damian simţi tentaţia să-şi fâlfâie braţele.. de. 99 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă aveţi dreptate şi. domnule Inochente! mă jigniţi! ce naiba?! dar nu m-am gândit nici o clipă la. Clavdia? da.. domnule doctor. domnule Inochente. instinctul matern. râzi. Umplut de firesc.. râzi. înconjurat de arămiu şi alb şi gri şi călăuzit de azur. mă determinaţi să mă îndoiesc de existenţa vreunei afecţiuni. afecţiunile psihice sunt cele mai delicate boli şi pentru un început trebuia să vă acord odihna necesară şi să vă cunosc. nu bunăvoinţa mea. fiinţă cu adevărat normală. Acelaşi. altfel îmi vedeam de treabă şi nu vegetam aici. hai că-i târziu. gata. cum se exprimă golanii. sunt convins că boala mea e de natură psihică şi o resimt ca atare. nu? aşa e.. unsprezece jumătate fix.. cum de-aţi găsit Psihanaliza. poftiţi. te porţi cu mine de parc-aş fi copil. drăguţul de el. nu bunăvoinţa. mai precis a odihnei. aşadar vă ofer un album Bach şi Psihanaliza lui Freud.Editura LiterNet 2005 plătesc consumaţia. sărut mâna. ca într-una dintre serile următoare să vă consideraţi invitatul meu împreună cu prietena dumneavoastră. dar vă rog. ci răbdarea în astfel de cazuri. deşi nu prea am avut ocazia. eu dintr-o dată un om absolvit de singurătatea amarului. la peşcheş. ce fac eu acum e un gest prin care îmi manifest respectul şi prietenia faţă de dumneavoastră ca medic realmente interesat de cazul meu. recent tradusă. văd că aţi fost punctual. nu mai am trup. vorbesc normal. deci vi s-a aprobat prelungirea tratamentului. insist. Confort calculat. nu. aha. vă asigur că sunt realmente interesat de cazul dumneavoastră. de acord. aha. abur cu aparenţă umană. Cabinetul. Printre clădiri. bună ziua. trase aer în piept şi văzu clădirea clinicii. Spaţiu psihoambiental. Freud-ul îl am în franceză. ştiam că a fost tradusă.. doctorul: bine v-aţi întors.

la revedere. şuviţele de păr lucesc cer în soare. bine. domnule Inochente. iar ea e tânără şi plină de speranţe.Editura LiterNet 2005 staţiune mi-a spus că tirajul a fost extrem de redus... Uşor adus de spate. şoldul se . veţi vedea. dealtfel. fără remanenţă. pentru cât timp? traşi spre tâmple. au primit trei exemplare. bine. şi lăsă pluralul. buza de jos răsfrântă în dorinţă şi curiozitate. nu? răbdarea. să nu uit. doriţi şi câteva şedinţe de acupunctură? nu.. simplu. odată m-aţi chestionat asupra a ceea ce înseamnă obsesia. Damian. audiţii deconectante. sper că nu e nimic grav. cam peste cât timp am putea bea o cafea împreună? oh.. bun. domnule doctor. Confesional iezuit. nu.. fără cauză. sărut mâna. mă bucur observând o schimbare în bine a atitudinii dumneavoastră faţă de mine. mai rămâneţi în staţiune? da. oh. caută în fante în obscen. vreau să mă vindec. bravo. uite. aţi fost pe la noi? da. Kurt Vonnegut jr. Pe scările ieşirii din clinică. dar trebuie să aflu de ce vă preocupă această problemă. gimnastică.. în Abator 5. ah.. dacă nu eşti ocupată. ochii aţintesc. Elegant.. e obsedat de o expresie: aşa merg lucrurile. da. mai e ceva. bună ziua. am înţeles. a. eu întotdeauna am cotizat substanţial. mă refer la încredere şi sper să nu fie o stare trecătoare. Arpegia. Stinse acorduri de Bach. Arpegia. dar nu mi-ai văzut fişa? nu. domnule doctor. să redevin o fiinţă socială. vă asigur. dar daţi-mi voie să fiu încă suspicios. voi încerca să vă răspund. însă. însă. vă dau o reţetă şi veţi lua aceste calmante. unde? nu ştiu. cât va fi necesar. şi vă prescriu un program de hidroterapie. bănuiesc că acasă vi s-a întâmplat ceva decisiv.. oh. Cabinetul psihoambiental. peste trei ore te aştept. în oraşul meu am şi eu o librăreasă. nicidecum. dar nu vreau să vă asaltez cu întrebările de cum v-aţi întors. nu ştiu. bună ziua. plimbări zilnice între anumite ore şi un uşor regim alimentar. însă. sunt simple calmante.. sex cu zâmbete de sex. vă mulţumesc. citiţi cărţi care să nu vă solicite intelectual în mod deosebit. bun.. dacă n-aţi citit cartea. până una-alta. aţi reţinut. domnule Inochente.. calmantele şi programul de 100 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă care vorbeaţi.. apăsat de obedienţă autoimpusă. pentru început. vă mulţumesc. consideraţi că am înţeles acest lucru. Perdele grele abia filtrând lumina. Damian închizând uşa în urma lui şi în faţa amabilităţii celui din spatele biroului. vă rog ca o dată la două zile să treceţi pe la mine şi să stăm de vorbă pe larg despre problemele dumneavoastră. v-o recomand călduros.. ţineţi minte.. ştiţi prea bine. pe curând. în apele minerale existente aici.. atunci. încă o dată. deşi dumneavoastră de mult ar fi trebuit să înţelegeţi că numai pe baza unei sincerităţi reale faţă de mine vă pot acorda asistenţa necesară.

domnişoară. Caraiman oftă prelung. carnea. pot. Un interesant domn bătrân. Caraiman deschise uşa. numai dumneavoastră? Ca de obicei. Zbârcea şi Cruceriu se îndreptau spre el. În holul luminat cu neon era cald... Mai bine şi-ar lăsa barbă. scoase batista din buzunarul de la piept al hainei şi-şi şterse chelia. nu glumă. avem o soră. Curmalele. Însă acest „bătrân”. Zbîrcea mormăi ceva în barbă. Zâmbi.. Însă nu glumise. ca doi porumbei. Ceilalţi se aflau deja în cuşetele vestiarului şi se dezbrăcau. poftiţi. Apoi îşi aminti că arabii sunt potenţi până la optzeci de ani. Prea cald. Caraiman se aşeză din nou în fotoliu. Ce-i aia nudism? Ăia din evul mediu se 101 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă tulburau când vedeau o gleznă. E obositor să te razi în fiecare dimineaţă.Editura LiterNet 2005 arcuieşte părând a fi dezgolit.. Primul din seria programată la această oră pentru hidroterapie. firicel de apă. fâl. eu şi alţii.. Inochente. păi. bineînţeles. fâl. Din morţi. dar un trup tânăr lângă tine te scoate şi din morţi. Nu auzi decât zgomotul fâşâit al hainelor împăturite. Nici măcar Inochente. Amuzat. Şi era cam sărac cu duhul. Admiră culoarea de opal a stofei. Doamne. Ba nu. Inochente îi răspunse primul.. Halal şahist. Ce-or fi având de sunt aşa .. poftiţi. Se gândi la cei cincizeci şi şapte de ani ai lui. Toamna. e bine? numai să poţi. bună ziua. Şi ce sâni.. sânul se înalţă părând a fi mângâiat. carnea. pesemne. Aha. mai vioi! că doar n-aţi venit la îmbălsămare. Normal. replică Inochente. Iar nu se răsese destul de atent. După care: domnilor. Nu.. Se uită la ceas. Ar avea o barbă albă. Nu ştia altceva. nu? râse încet Damian. nu aveau vigoarea lui. să zicem în faţă la „Decebal”.. Dar de unde atâtea curmale? Ei. Atunci mă aşteptaţi. Preţ de câteva secunde. domnule Caraiman. Cu vârfurile degetelor îşi luă o scamă de pe reverul sacoului cadrilat. Damian. Caraiman îşi puse pălăria pe genunchi. Atunci să intrăm cât mai repede. Zâmbi. Caraiman îi studie atent. toţi alţii. de parcă abia ar fi îngăduit această glumă. Bună. da? Bineînţeles.. mai tânăr ca el cu cel puţin douăzeci de ani. uite-i! Se înveseli. existase unul care-l întrecuse. mamă. Ora zece. Trecătorii. Aş face toate halatele doar cu trei nasturi. Dar ăla era obsedat de şah. dezbrăcată din priviri naşte adevărata poftă. Arpegia. ce păpuşică. Iar oftă. Fără femei. Nu bea. domnişoară. Îl îndemnase cu toată seriozitatea. Ehe.. Intră după ei şi închise uşa. Mai vioi. El şi Clavdia şi doctorul şi Caraiman şi Cruceriu şi Arpegia şi alţii. domnilor. Cum naiba se nasc unii aşa momâi? Inochente îi vorbise cu oarecare indulgenţă. În toţi anii de când venea în staţiune. Damian încercând să înţeleagă. Îşi pipăi atent fălcile. Mihăilescu. Străzile acceptându-i pasul agale în toamna leneşă. Ce? ar fi trebuit să aibă o mutră lungă de cioclu ca să le spună aşa ceva? Doamne. sărut mâna.. Femeia. bună ziua domnişoară. în ciuda diferenţei de vârstă. Îi urmări cu privirea. bună ziua. he! sunteţi harnici. Îşi privi şliţul. Vocea lui Cruceriu se auzi. A. Ce fese arree. Oftă încet. poate exista doar eu şi încă un eu? Străzile. mamă! să mai am eu vârsta dumneavoastră.. poate fusese cel mai punctual dintre pacienţi. hotărât lucru.

Ca acasă. Cam multă osânză. Un strop de exces de nervozitate. care-l dojenea cu degetul.. altfel ne paşte schizofrenia. Când ieşi la suprafaţă. o văzu pe soră. Caraiman se cutremură. Intră în sala bazinului. Traiul bun din staţiune. în zile ninse. Când v-aţi întors. Şi undeva. Bazinul e mic. Bun băiat. apoi descheie nasturii sacoului.. eu cred că filosofia asta vă impune un post cumplit. adevărata lui boală.. să fie adevărat oare că orice strop de grăsime lâncezeşte judecata? şi. 102 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Doamne. ce-ar fi? mai ales în cazul unor bolnavi de soiul nostru. iertaţi-mă. în ceaţa amintirilor. prostii.” Se gârbovi. Şi. când profesorul de filosofie a dat din umeri dispreţuitor. Interesant om. Cu toate că îl considera cam prea tăcut. Ştiu. de foarte mult optimism.Editura LiterNet 2005 morocănoşi? Ia mai dă-i în aia mă-sii! Se instală în cuşeta de lângă Inochente. Ţine la chef şi pare că se pricepe şi la oameni. Lipăi cu şlapii pe linoleumul verde. Să înotăm bras. care-i uns cu toate alifiile. Ieşi din cabină. cum a fost? Bine. de exemplu. Agăţat de bara de sub apă. Brusc. Unde e mijlocul ăla tras ca prin inel? Unde să fie? în fotografii. avem nevoie de optimism. domnule Inochente? Alaltăieri. printre noi? Vacanţa. că toate statuetele lor îl arată ca pe un morman de grăsime? Zbârcea iar a dat din umeri. domnule. Îşi îndreptă spatele. nu? M-da. Un pic de astenie. mai putem sporovăi puţin. ce slab e! De fiecare dată când îl vedea dezbrăcat. Înţeleg. dacă am lua totul în serios. deci. Am constatat că efectul e mult mai puternic. Broscoi curentat. Dar la vârsta lui se admite. câţiva făptuiesc. ştiu. Se bătu uşor cu palma pe burtă. nu? De acord. Bătrâneţea în asalt. Amnezii neaşteptate. dar zic că putem să înotăm puţin. după ce-şi scutură capul. Domnule Inochente. vag. Merita însă tentativa de a-l mai atrage o dată la cârciuma din Mănăstiri. Caraiman s-a amuzat cumplit în sinea lui. da! Fugi mărunt şi sări în apă. domnule Inochente. domnule Inochente. Imaginea fiului său. prea retras. Nu răbdă tăcerea celorlalţi. L-a făcut criţă atunci pe Chimet. îl năpădi tristeţea. Cât de serios îşi privesc ăştia boala. Zbîrcea dădea din picioare ca un broscoi. ca Hercule şi Atena la un loc. Cine ştie ce-l macină. Bunăstare şi linişte asigurate într-o superbă staţiune. Unii pricep ghicitoarea asta. Inochente ăsta. O relaţie la casa pensionarilor.. apoi a pufnit. reacţiona la fel. Eu. cu zâmbetul pe buze. prostii. Am glumit. da. o să vedeţi cum vă veţi simţi peste vreo două ore.. cum naiba l-au gândit chinezii pe Buda. dar ce să-i faci? ale bătrâneţii valuri! Din câteva mişcări de braţe ajunse lângă Inochente. aţi citit Biblia? Ce .. Scotoci în memorie. domnule Caraiman. da. O dată i-a şi spus. că v-aţi prelungit vacanţa aici. domnişoară. Restul cabinelor erau goale. Bine. Iar dintre ei. l-a întrebat. Şi-l închipuia ca abia scăpat de la Auschwitz. domnule Zbîrcea. Puţin material care să asigure bunăvoinţa medicului. Domnule Caraiman. eu aşa procedez întotdeauna. nu intri în apă? Doar dumneata îmi predicai despre virtuţile băilor ăstora! Da. am glumit. Recită din vârful buzelor: „M-am deşteptat pe negândite / în gerul unei nopţi / când cana de apă a plesnit. Concentrat şi cu râvnă. Zbîrcea continua să dea din picioare. îşi agăţă pardesiul într-un cârlig de porţelan. Oricum.

continuă. cum gândeau orientalii! Vă plac haiku-rile? Inochente se uită la el cu blândeţe. Ce părere să am? Se spune că orice intelectual adevărat trebuie s-o citească. Domnule. Da.. Cruceriu înghiţi o nouă gură de apă. Caraiman îi cercetă mişcările. Un om despre care nu ştim mai nimic e fie periculos. Ăsta suferă cu nervii de prost ce e. Am eu impresia sau v-aţi posomorât dintr-o dată? Nu. Buza de jos îi tremura uşor. Cinstit? Chestia cu onestitatea e mai întotdeauna greu de lămurit. Neapărat. Dar considera că şi-a meritat soarta. uit mereu numele autorului. merge. De ce să-mi fie milă de el? Pur şi simplu îşi merită soarta. Ce naiba?! Îmbătrânit la treizeci de ani. Părinţii vă trăiesc. merge. cu alte cuvinte. Şi. Clipocitul apei. De câte ori nu i-am spus. Pe Inochente îl pufni râsul. Mă simt cât se poate de bine. domnule. Da. Basho. aţi mai făcut-o. Din ziua în care-l cunoscuse simţise asta. Şi are nişte boaşe de taur. De lângă Caraiman. ascultaţi-l şi pe ăsta: „Nu uita niciodată / gustul de singurătate al rouăi albe”. cu filosofia.. Înota Cruceriu. Până într-o zi. fie nedemn de atenţie.. Se opriră din înotat şi se prinseră cu mâinile de bara roşie. tenace. Îi distrugeau şi neuronii pe care şi i-a menţinut până acum.. Din nefericire. Nu l-am 103 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă convins niciodată. Îl compătimea din cauza soţiei lui. Oamenii care nu realizează că sunt pe cale de dispariţie. Prea bleg. Cred însă că e o carte pe care nimeni n-a citit-o vreodată cu adevărat. Tristă. Tăcerea. E cam ca fiu-său. Caraiman întoarse capul şi-l privi.. Caraiman le făcu semn cu mâna. Dacă n-are burdihanul plin. Vi-l spun eu. şi Cruceriu înghiţi o gură de apă. domnilor. nu aparţine lumii pe care el o cunoştea. ăsta e! Deci. glasul lui Inochente: fără nici . adică de la cap la coadă. politicos. altceva decât o carte? Cam aşa. Îl cunoştea de mulţi ani pe Cruceriu. Păcat de ele la un suflet de bou. cum să spun? mult prea densă. Obsedat?! Nu. Un lucru e cert. nu sunteţi străin. Caraiman se uită pieziş la Inochente. nu-i inspira încredere. Neinteresată de vânat. Se poate. scuipă scârbit în lături. dar. ochii. domnule Cruceriu? Mer. Zbîrcea . Nasul. Merge. Nu seamănă deloc cu un visător sau cu un timid înveterat. M-a contaminat în schimb cu haiku-rile alea. nu.fizionomie tipică de caracter dur. Eu? Aţi uitat? Bine. da. slavă Domnului. pare extrem de realist.. domnule Caraiman. se mişcă în apă ca un hipopotam. e un om nenorocit. Ce părere aveţi despre Biblie? N-am citit-o. Profil de pasăre de pradă. era garantat nebun. ce-ar fi să facem un mic concurs de înot? două lungimi de bazin. ce ziceţi? Îl iscodi cu privirea. Şi iar scuipă îngreţoşat. Dar ăla e cu poezia. Uite. dacă vreţi. E. Pensionar aproape la fel de vechi ca şi el. domnule Inochente? Da. merge. în această privinţă are destulă experienţă.chipul lui acuza bătrânul smintit.. dar eu nu sunt un intelectual adevărat. curios dacă răspunsurile lor vor confirma presupunerile lui despre fiecare. Trebuie să încercaţi. Nu. Să vă recit unul? Da. bărbia . E unul din haiku-rile mele preferate. când i-o pune nevastă-sa forcepsul.. Nici eu n-am citit-o în întregime. S-ar putea să se priceapă foarte bine şi la afaceri.Editura LiterNet 2005 părere aveţi despre ea? Inochente nu-i răspunse. Precis îl macină ceva. Şi totuşi. Nu aveţi familie? Nu. Acesta privea în gol. Dacă îl scoteau cu forcepsul. Dealtfel.

vorbesc mai încet. Îl cuprinse cu braţul pe după umeri. domnule. nu? şi pentru toată lumea câte o sută de alune prăjite. ca mine. Mai întotdeauna sora cedează rugăminţilor mele. animal tânăr obosit dintr-o dată. unde l-am văzut ieri pe domnul Inochente cu o preaispititoare doamnă. Uite-i ochii. ne-am simţi ca împăraţii romani. tinere. Cu omul ăsta se întâmplă ceva? Pentru o clipă îl suspecta că îşi bătea joc de ei. Parcă sunt transplantaţi de la un mort. aere perennius se obţine prin cumpătare. dumneavoastră. plescăi din buze Cruceriu. Dacă la „Decebal” ar fi şi nişte femei cu nuri. Caraiman se scutură înfrigurat. se lumină chipul lui Caraiman. Se aşteptase să accepte pur şi simplu. nalba mea zveltă. fără să mai înghită apă. 104 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Domnilor. sunt patru jumătăţi. Cruceriu: da.. Dar omul ăsta îl neliniştea. Caraiman o strigă pe soră. Pe parcursul primei lungimi de bazin.. Ce-ar fi să-i spună adevărul? Poate va deveni şi el unul dintre cei câţiva care făptuiesc. Cruceriu al treilea. iar Inochente îl bătu cu palma pe umăr în semn de aprobare şi de dojană pentru deconspirarea aventurii lui. nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că numai în felul ăsta orice evadare e posibilă. psihoterapia în grup s-a terminat strălucit. Zbîrcea se strâmbă. eu o să şi mănânc o friptură. ei. I-a zis-o schilodului. s-a izbit de un zid lunecos. Domnule Inochente. râse Inochente. Da. săriră în apă. cinstea la „Decebal”. Se aliniară la un capăt al bazinului. dar mie trebuie să-mi mulţumiţi. Cu timpul. băutura. de ce suferiţi? Dacă nu vreţi. Dumnezeu ştie. Inochente îl ajunse din urmă pe Caraiman. cu asta o dau gata. acum vă încumetaţi? Zbîrcea ridică o mână în aer în semn de acceptare. neliniştitor de senin. puişor drag. Ajunse la linia de start. Dar Inochente nu zâmbea. Cruceriu răsufla din greu. Sau mai bine rămâneţi un pas-doi în urmă. Caraiman îşi aranjă pălăria pe cap. În faţa clinicii. îmi displace să fiu indiscret. „Jurnal . Zbîrcea era primul. ultimul loc are o jumătate de sticlă. femeie cu trup de centaur. domnilor! Zbîrcea îşi umflă pieptul. Domnule Caraiman. De câte ori a încercat să afle de ce suferă. încât uneori îi cer sorei să-mi aducă de mâncare o felie de pâine unsă cu untură. Era o zi frumoasă. bravo. îi spun. nu prin extreme. Aurea mediocritas. Părea totuşi senin. Va trebui să-l descoasă.Editura LiterNet 2005 o răsplată? Doar în privinţa lui Inochente se înşelase puţin. femeile. n-am nici pe dracu'! Ori poate nu-mi dau eu seama. Viaţa e scurtă. Şi suficient de amară. îmi .. însă nu acum. nu-mi răspundeţi. Pe cine acuză acest Inochente? Păi bine. Pentru câştigător ofer două sticle de vin la trei sferturi. rugând-o să arbitreze. dau capul pe spate. pe care să fie presărată ceapă tăiată mărunt şi sărată. Tristeţea care mă cuprinde la gândul că sunt înconjurat doar de sărmani infirmi e atât de mare. Jocul îl amuză. Când auziră: start!. Îl privi cum înoată fără grabă. Pe cinstea mea. Continuă. de fapt. cel mai în putere dintre noi şi ultimul? Viaţa agitată. Îşi apropie pleoapele şi privi spre soare. iar Inochente ultimul. nu vreau să fiu auzit. anunţă Caraiman. apoi cad în genunchi.. Caraiman observă că doar Inochente îl întrecuse. Aşa.

pe tâmple. Şi iar o întrebare cunoscută la această oră: dacă-mi apare în faţă un rinocer? Am citit că a atacat orbeşte prima locomotivă care a circulat în Africa. nasul firav şi puţin arcuit spre vârf. dar splendorile acestui folclor sunt o certitudine. handicapaţii din jur se transformă în vagi amintiri. Ţipă ascuţit fluierele şi răsună adânc tobele din piele. tratează prezenţa mea cu indiferenţă regală demnă de invidiat. Cu o mică plecăciune. Sunt conştient că descriu toate astea foarte asemănător cu felul în care se exprimă atâţia reporteri sau scriitorii de duzină. Nu e bine să te joci cu pahidermele astea. iar când îi redeschid. irişii verzi-gălbui. o revăd aducând o farfurie acoperită cu un şerveţel.Editura LiterNet 2005 împreunez palmele. chipul de o albeaţă marmoreană. Dar mai bine nu pot. Aşa e mai bine. când neagră. Mă ridic din genunchi. În depărtare. îndură-te şi dă-mi leacul. şi eu în acest automobil. tâmplele. ea surâde. părul castaniu spre roşcat. concentrându-mă. bărbia rotundă. în sfârşit. Mă simt foarte bine în „Bugatti”-ul meu vechi. Întotdeauna la această oră se transmite emisiunea mea preferată. ştiu prea bine că aşa arăt ca un înger izgonit. Sunt un simplu călător. Dar aştept smerit. pomeţii puternic reliefaţi. tristeţea mi se diminuează. Apăs pedala acceleratorului până la fund. străluceşte stins. Când cenuşie. Întind mâna şi dau drumul aparatului de radio. eu mă aflu pe bancheta capitonată cu piele verde şi-mi conduc automobilul. mi se oferă aleanul. o limuzină mare de culoarea pământului răsturnat în brazdă adâncă. pârjolite de arşiţă. Ca întotdeauna. Simt mirosul cepei. Cam pompos titlul. Cunosc atâtea cazuri care din neatenţie sau curaj prostesc. ştiu asta prea bine şi o rog cu glas tremurat de dorinţă. strâng cu putere pleoapele până când vâd cercuri rotitoare şi multicolore. Şoseaua devine extrem de îngustă. tot capul. se întind cât vezi cu ochii. uşor migdalaţi. Scot batista mare cât o eşarfă şi-mi şterg fruntea. când albastră. Ierburile savanei. Doar pentru câteva clipe. după care se răsuceşte scurt pe călcâie. farfuria numai. Claxonez şi încetinesc viteza. poate de om. am uitat. Uite o pereche de lei. Muşc din felia unsă cu untură şi presărată cu ceapă sărată tăiată mărunt şi. mă aşez pe marginea patului. Şoseaua şerpuieşte în faţa mea ca un trup de şarpe uriaş întins la soare după o baie bună. Pe urmă. sora a dispărut. Închid ochii. tot acum se declanşează în mine şi întrebarea: cum naiba mai rezistă emisiunea asta când ştiu prea bine că pe această planetă eu sunt singurul om în viaţă?! După care apăs pe accelerator. bărbia şi gâtul. pe măsură ce mestec.. Splendori ritmice afro-asiatice. închid ochii. mâini cu degete lungi. baobabi. . subţiri. buze cărnoase. iar după vreun sfert de oră. îi apar precum un înger izgonit. De n-ar fi căldura asta! Stropi de sudoare ce se scurg uneori în ochi şi îmi tulbură vederea. termină cu prostiile! se răsteşte la mine. între timp dârdâi din cauza emoţiei aşteptării. ochii mari. Mai precis. au fost 105 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă adevărate tragedii. cu sufletul frânt de tristeţe. eu în faţa zidului verde al pădurii. Sunetele mă învăluiesc şi mă închipui maestru al magiei negre care a reuşit un experiment de dedublare în timp şi spaţiu. Până broboanele devin din nou perdea pe frunte. făcut între cele două războaie mondiale... Tolăniţi pe stâncă.

capul rinocerului. volanul. iar eu stau pe marginea patului cu farfuria în mână şi plâng de ciudă că sunt înconjurat de handicapaţi. puişor drag. Sunt decis să pătrund în viaţa personajelor din staţiune. De ce sunt decis să-mi alcătuiesc fişe cu personajele din staţiune. Cred că până la urmă o să mă culc cu Arpegia. pale nuanţe de alienare. mângâindu-i şi eu pulpele. Sora vine şi mă mângâie pe creştet. impunându-se conştiinţei ca un eveniment al lumii exterioare. Arpegia mă ispiteşte enorm. Nu mă simt încă suficient de bine iniţiat ca să pun întrebări. o logică a desfăşurării faptelor dincolo de orice îndoială. Sau. Dar nu reuşesc decât să plâng şi mă cuprinde din nou marea tristeţe că nimănui nu i-a trecut prin cap modul în care orice evadare e posibilă. dar momentan nu cred că e cazul să mă aventurez în cunoaşterea şi interpretarea ei. Spicuiesc din Dicţionarul de psihologie: în cadrul paranoiei. o roată. Sunt tentat să-i vâr mâna sub halat şi să-i mulţumesc. căutând să le pricep sensul în înlănţuirea lor hotărâtă de autor. De autorul considerat nebun. îi redeschid. că n-are nici pe dracu'. să caut răspunsuri. deci. să întreprind. Peste puţin timp. intuiţii neduse până acum la stadiul de text inteligibil. Am anumite bănuieli. definiţia paranoiei e mult mai amplă. cornul. mă excită. cu toate că nu m-am interogat încă serios despre adevărul dragostei mele pentru ea. o cercetare a textului prin afirmaţia preluată din dicţionar. După câteva secunde. asigurat astfel de un dolce for niente în staţiune. dar îi convine starea de bolnav-cu-nervii.. într-un fel mă aşteptam la asta. cântărind cuvintele. delirul se sistematizează într-o ficţiune de o coerenţă logică remarcabilă. deoarece premisele construcţiei delirante sunt întotdeauna false. Peste tot bucăţi de automobil. aşa ca un înger izgonit. Am scris încet. un picior şi mult sânge.Editura LiterNet 2005 Strâng cu putere pleoapele. optica lui poate părea firească. Altă zi Am transcris din dosarul Clavdiei textul de mai sus. Sau poate de o despărţire pe care nu mi-o doresc nicicum. Voi mai citi şi voi mai copia. încă nu pot răspunde. Prin prisma unui pensionar. după mine . care însă 106 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă sunt pseudoraţionale. necesar acestui jurnal. voi cădea iarăşi în genunchi. femeie cu trup de centaur. şi în curând mă voi afla din nou pe bancheta din piele verde. paralogice. poate doar din credinţa că prin copiere voi reuşi să asimilez la alt nivel de profunzime universul unui nebun. Curios! În aproape toate textele citite de mine există o coerenţă. cum mi-a mărturisit verde Caraiman.. însă nu pot să-mi scot din cap remarca făcută de cineva şi care-mi sună în urechi ori de câte ori o privesc cu atenţie pe femeia asta: idioţii nu se îmbolnăvesc! Am dreptul s-o consider idioată? . fără să ştiu prea bine de ce o fac. până când văd cercuri rotitoare şi multicolore.simpli nevrozaţi cu uşoare accente de angoasare. Pe de altă parte. riscând chiar ca aventura să ajungă la urechile Clavdiei şi să am parte de genul de scandal care mă oripilează. într-un sistem de credinţe şi valori bine articulate. o aripă.

Intră. Ce s-a întâmplat. peste perdele noptieră întrerupător veioză scaun fotolii măsuţă televizor. negura. Deschise ochii. Arpegia. luciditatea.el răsuceşte uşor sfârcul. Ce-ar fi să fac dragoste şi cu doamna Cruceriu? Act de sadism faţă de mine însumi. Ca o blăniţă fină. Valsul ultimei frunze a copacului uscat. tot mai aproape. Oh. În hol toc. tremurul abia perceptibil al buzelor întredeschise. 107 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă în dorinţa copilărească şi profundă a declanşării magiei însufleţirii obiectelor. Miros de ploaie şi de mosc. de coapsa ei. Îi mângâie umărul. Dezbracă-te. vârful limbii între buze. câteva clipiri.el miroase părul. Mai toţi şi-o închipuie. Îşi aminti Casanova al lui Fellini. Sânii. Damian Casanova. se răsuci spre el. Pântecul respiră.Editura LiterNet 2005 Prin intermediul ei pot să aflu. tăcerea unei camere de hotel. răsuflând uşor. negură.. hai. cu mult deasupra mea însumi încleştat: ce simt? ce ar trebui să simt? văd . Hai să bei un pahar cu vodcă. Întinse mâna.el muşcă buza. oglinda pupilei. coapsele ca născute. mici ezitări. Stai să te ajut. păpuşa însufleţită totuşi.. inuman de indiferentă a unei camere de hotel. ce ar trebui să simt? Damian se opri brusc. Râsul în zâmbet de arlechin. Intră. arcuirea nărilor. lucirea irişilor. Îşi place jazz-ul? Nu prea. bumb mov şi tare văd . voi vedea. Sânii.. Oh. Peste câteva minute. cu scurte opriri. Afară plouă. Superba şi răsfăţata păpuşă. trebuie să aflu ce-şi notează doctorul despre mine. credeam că n-o să te găsesc. fierbinte încheietura coapsei. Damian îşi goli paharul cu vodcă. Ce-ai spus? Nimic. corespondenţa? Da. am glumit. Ce făceai. Ochii nasul gura urechile din vârfurile degetelor. trezire copleşită de tăcerea dureros de neutră. dragule? Hai. Se spintecase deja. Eşti udă toată. Bluza de lână. Mulţumesc. E cald aici. E cald.. Lângă el. Părul platinat. Una dintre metodele sigure s-o conving este să fiu la pat Don Juan şi Casanova la un loc. Oh. Te încălzeşti. privirea lui Damian. tot mai aproape. din nou suspinul şarpele încălzit al braţelor. Se apropie de el. sau cine ştie?” Afară plouă. Se lipi de şoldul.. Trecând de la tavan şi prelinsă. Rămâi la mine până mâine? Da. Disco. îmbăierea în lumina de lapte cu multă apă. îţi mulţumesc. Într-un târziu se răsuci pe-o parte.el. cât mai lentă. Bine ai venit. Idioţii nu se îmbolnăvesc. Se spintecase. Arpegia suspină. Căutare sfârşită ideal mort într-o păpuşă. miez de măr în nări văd . şi iarăşi paşii privirii pe acelaşi traseu de fiecare dată în speranţa stearpă a îmblânzirii tăcerii. Mă plictiseam singură şi. părul moale al pubisului. Râse încet. În sfârşit. pârguite de toamnă şi ploaie. toc. Uşa se deschide încet. Îi umplu paharul cu vodcă. Închise ochii. tetania trupului Doamne. Şi iarăşi. toc. Căldura.el sărută gâtul lângă ureche văd . Gâfâiala tăcerii unei camere de hotel Damian închise ochii şi strânse cu putere pleoapele: stau .. pătrunderea lentă. pântecul. felia de pâine cu untură? văd . Miros de ploaie şi de parfum fin. nu. aţintită apoi asupra ferestrei. opal în lumina cenuşie.

Editura LiterNet 2005 pe bancheta din piele verde şi-mi conduc automobilul, ierburile savanei, picături de sudoare pe tâmple, întind mâna şi dau drumul aparatului de radio, singurul om viu pe planeta asta... Arpegia ieşi din baie. Ţâşniţi din piele, stropi de apă strălucitori între sâni, pe umeri. În timp ce se ştergea cu prosopul mare, roşu, mersul prin cameră. Lent. Elastic. Voit destins, trupul. Îmbiere calculată. Păpuşa programată. Prosopul acoperă şi dezvăluie. Ispitirea sfântului Anton. Damian îşi aprinse o ţigară. Idioţii nu se îmbolnăvesc. Dragule, îmi aprinzi şi mie una? Oh, mulţumesc. Dragule, eşti magnific. Uite, dragule, a mai rămas nişte vodcă. Bea, Damian. Ai fost magnific, Damian. Dragule, nu mergem să mâncăm ceva? Hrăneşte-te, Damian. Cum trăieşte femeia asta, Inochente? Arpegia se aplecă deasupra lui şi-l sărută. Mâna ei strecurată pe sub pătură. Păpuşile nu au sânge. Nici cald, nici rece. Şi marmura se poate articula. Femeia asta, trăieşte? Degetele ei imitând mângâierea. Algoritmul, sexul. Damian deschise gura. Cu branhii şi aruncat pe uscat. Sexul stins, înlănţuit. Damian sări din pat. Ce s-a întâmplat, dragule?! Ha, ha, nimic, draga mea, mi s-a făcut foame. Oh, am crezut... Nimic, draga mea. Bău din sticlă restul de vodcă. Cu coada ochiului: un picior ridicat. Chiloţii traşi. O fesă, imediat cealaltă. Prostituata de lux. O simplă femeie. Sălciu pe limbă. Am făcut dragoste?! Înghiţi. Chinină. Arpegia, până te machiezi, fac şi eu un duş, pe urmă mergem să mâncăm, de acord? Oh, da, dragule. Nu, Damian, de ce urli?! Ai grijă să nu-ţi apară vreun rinocer în cale. E

108

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă singura ta grijă acum, când ai apăsat pedala acceleratorului până la fund. Singura. Intră în baie. Odată cu închiderea uşii, purifică un simplu duş? Apa curge pe mine ca pe o stâncă atent modelată. Strig, Arpegia, dă drumul la casetofon. Aud Rolling Stones, Let it bleed. Apa curge pe mine. Nu mă mişc. Exact ca o stâncă. Nu am sentimente, doar senzaţii. Încet, încet, apa intră în mine. Fierbinte şi rece. Nimic nu trebuie răstălmăcit. S-a întâmplat şi gata. Însă eu urmăresc ceva. Ce? La naiba, nu ştiu! Am poftă de o omletă cu jumări şi de o bere bună. Mă închipui sorbind pe nerăsuflate din berea din pahar. Spuma îmi rămâne pe buze. Arpegia mă roagă să mă grăbesc. Nu-i răspund. Încă nu mişc. Ultimele statui ale lui Michelangelo se smulg pietrei. Am împietrit. De unde a apărut femeia asta? Cine e Arpegia? Un sac seminal? Fişa Arpegiei. Fiecare personaj are o fişă. Eu sunt şi Arpegia. Atunci. Eu sunt Arpegia. Atunci pot să mă despietresc. Nu există termenul. Are vreo importanţă? Mă săpunesc. Arpegia este un om normal. Şi eu. Şi eu? N-am evitat rinocerul. Nu cred c-am să-l pot ocoli vreodată. Orizontul e un rinocer. Hai să mergem, Arpegia. Îmi plac velurii tăi, dragule. Eşti un tip elegant. Unde luăm masa? Unde vrei. Răsucitul cheii în broască. Tăcerea unei camere de hotel. Cruceriu stătea odată pe o bancă şi lumea întreagă i se părea un imens cârnat prăjit aşa cum trebuie, crestat

Editura LiterNet 2005 pe alocuri, uşor înnegrite de buzele rănilor şi mirosind dumnezeieşte. Întredeschidea ochii şi privea teiul din faţa lui. Cum o fi arătând teiul lui Eminescu? Îşi închipuia că e singura întrebare pe care ţi-o puteai pune admirând acest copac. Teiul, nu prea înalt şi desfrunzit, nu reuşea însă să-i provoace nici o emoţie estetică, nu-i sugera deloc imaginea poetului. Trăgea aer în piept. Din nou simţea aroma cârnaţilor. Vică, nu ţi se pare că miroase a bucătărie pe-aici? Cruceriu închidea ochii. Ba da, dragă. Şi începe să-mi fie foame. Doamna Cruceriu se foia nervoasă pe bancă, eşti exasperant, Vică! Cruceriu încerca să vadă, eşti exasperant, Vică! Cruceriu încerca să vadă teiul printre pleoape. Reconstituia doar imaginea unei mizerabile arătări vegetale. Într-adevăr, teiul era pe jumătate uscat. Mai avea şi trunchiul răsucit aiurea şi plin de tot felul de noduri. Ca un cârnat de alimentară. Cum făcea el cârnaţii... asta altă socoteală. Cu câtă grijă alegea maţele. Apoi carnea. Dar mirodeniile... Cruceriu cugeta, când un poet lasă în urma lui plante, locuri, nume şi animale care-l amintesc, nu sacre, ci supuse ţie aşa cum eşti, acela e un mare poet, nu? Îşi întindea picioarele şi plescăia din buze, sunt exasperant. Vică! Cruceriu stă pe bancă şi-şi aminteşte. Teiul a fost tăiat. Cerul are burta înnegurată. Poate că în curând va ploua. Bate şi un vânt destul de rece. Cruceriu aţinteşte cu privirea buturuga şi îl cuprinde o tristeţe nelămurită. Nevastă-sa e la club. Se chinuie cu bridge-ul ăla pe care el nu-l înţelege, dar nici nu-l interesează. Ştie prea bine că nici ea nu-i prea brează. Singur în parc pe vremea asta mohorâtă, Cruceriu se simte liniştit. Poate să-ţi

109

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă moţăie gândurile fără să fie sâcâit cu apropouri sau observaţii sau ironii despre plăcerile lui nutritive. Îşi aminteşte cum după dimineaţa aceea l-a recitit cu mare atenţie pe Eminescu. Între el şi poet s-a legat o mare prietenie. Chiar o dragoste discretă şi tandră. Nimeni nu ştie despre ea. Cruceriu îşi aminteşte şi de concursul de înot al lui Caraiman. Nu prea înţelege de ce Inochente a renunţat la victorie. Dar fapta acestuia i se pare eminesciană. Şi se revoltă împotriva lui însuşi. Eminescu nu poate exista în orice faptă. Mai ales, într-una absolut banală. Oricum, Inochente îi place mult mai mult decât Zbîrcea. Pe ăsta nici măcar epigon nu-l poate numi. E ca un şarpe scârbos. Cum să priceapă copiii filosofia de la un zbârcit, de la o uscătură răutăcioasă? Se uită cu milă la buturugă. Cad primii stropi. Pe alee se aud paşi. Vică, vrei să răceşti?! Cruceriu nu oftează. Întoarce încet capul. Priveşte, se imaginează ca un poet. Blestematul în carne şi oase. Întreabă cu satisfacţie în glasul lui strident, e ora prînzului?! Şi are satisfacţia s-o audă, într-adevăr, eşti exasperat, Vică! Se ridică de pe bancă. Cu foarte mulţi ani în urmă, când ar fi putut fi poet, îşi dorise s-o plesnească. Să-i crape buzele. Stropii se înteţesc. Vică, am uitat umbrela! Să ne grăbim atunci. Restaurantul e aproape. Vai, Vică! Ploaia face buturuga să lucească. Cruceriu ia braţul soţiei. După câţiva paşi priveşte în urmă. Simte un gol în stomac. De fapt, îi era foame. I-ar fi plăcut să-l ospăteze pe poet cu cârnaţi de casă, cu buchet cum numai el ştie să-l nimerească. Să fi rămas scris undeva, cârnaţii pe care-i mânca poetul, vinul poetului... Cruceriu oftează. Vică, în curând o să

Editura LiterNet 2005 plecăm acasă. Nu vrei să ne prelungim şederea? Nevroza ta... Cruceriu aude ploaia. Vică, unde te uiţi? Ochii lui mici, negri lucesc ca şi buturuga. Cruceriu o priveşte pentru o clipă. Apoi pleacă fruntea. Se întrebă de ce nu e singur şi de ce nu îi spune să se ducă în aia mă-sii. Încercă să recite un vers din Eminescu. Dar nu îşi aduce aminte nici unul. Vică, azi mâncăm supă de legume şi cartofi fierţi. Cruceriu dă din cap că aşa va face. I-a dispărut foamea. Vede cum calcă frunzele ude şi galbene. Vrea să spună ceva poetic şi nu poate. De fiecare dată când încearcă asta, trăieşte senzaţia că îi este interzis să cuvânte aşa. Îşi umflă pieptul. Îşi aduce aminte de dimineaţa aceea, dar acum mirosul Dumnezeiesc nu vine de nicăieri. Din nou urcă în el tristeţea neliniştitoare. Meditează. Cum să nu fii bolnav într-o lume fără miros? Se lasă dus de nevastă-sa care, Vică, nici pălăria nu ţi-ai luat-o! Clavdia aprinse televizorul. Damian se întinse pe pat, dacă eşti bună, trage măsuţa cu licori lângă mine, şi dacă eşti bună, trage măsuţa cu licori lângă mine, şi dacă tot eşti bună, adu-ţi şi fotoliul aproape de capul măriei-mele, hai, Oană, că baciul vrea să-ţi încredinţeze taina domniei, vai, mărite carai, care membru ţi-e neputincios? râse metalic Clavdia, te-a muşcat rău fiara aia blondă?… Oană, oană, lumea-i mică şi bârfitoare, îţi spun eu, vezi? aşa vor afla şi nepoţii nepoţilor mei, şi fiul meu va fi pescar, iar în năvoadele lui se vor strânge diamantele împăraţilor lumii, gata, domnul e servit precum şi-a dorit, hodină în pace, măria-ta, mulţumesc,

110

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă doică, dar acum o vreau pe Julieta, deci, sărută-mă, femeie bătrână şi a dracului de deşteaptă. Clavdia îl sărută pe frunte. Uşor şi cu tandreţe. Damian îi atinse buzele cu vârfurile degetelor. Închiseră ochii. Două-trei clipe. Clavdia se aşeză apoi în fotoliu. Damian îşi aranjă perna sub cap. Amândoi citiră pe ecranul televizorului, Delfinul. Caldă, uşor vibrată, puţin răguşită şi inspirând încredere, curgând odată cu imaginile şi povestindu-le, vocea comentatoarei aruncă mreaja asupra lor. Fiecare dintre ei se dori acolo, în marea blândă şi străvezie, gol sub văluirea suprafeţei, apărat şi izolat astfel de terestru, agăţat de aripa delfinului şi unduit de el printre corali. Sentimentul unei anume reîntoarceri. Lui Damian i se păru nefiresc că stă lungit pe pat, într-o cameră de hotel. Clavdiei i se păru nefiresc să fie cuibărită în fotoliu în aceeaşi cameră de hotel. Amândoi îşi închipuiră firescul acolo, în marea blândă şi străvezie. Unul după altul oftară abia auzit de el sau de ea, dar şi de ei înşişi. Povestea se încheie brusc, fulgerată nu se ştia de ce şi de cine. Ucisă încă sub ochii lor. Vrăjiţi. Pe ecran apărură alte litere. Ilizibile pentru ei, aflaţi sub apă. Şi agăţaţi de înotătoarea firescului, delfinului. Muţenia visării îi asurzise. Auziră dintr-o dată. Se auziră: idioţi, scrâşnind Damian, nu înţeleg, de ce?! sufocată Clavdia, Teleenciclopedia, singura emisiune curată, Damian; fiecare rubrică, doar câteva minute, Clavdia; mai bine o scot în aia mă-sii, Damian; e sâmbătă şi simte omul nevoia… Clavdia; era informaţiei lovită aici de meningită, Damian; nici un efort intelectual, senzaţii diminuate la strictul necesar, Clavdia: dă-mi o ţigară, Damian; ia-ţi,

Luminând neobişnuit. Tăcerea şi sufletele nemodelate. consideraţi aşa. reproducere pe prima pagină. bucurie a plutirii nedeşteptate şi începură să râdă ascuţit. pe care Petre Brînzei îl fundamentează în spiritul tradiţional determinist-ştiinţific şi umanist al şcolii de psihiatrie de la Socola. Acum se goleşte paharul. Clavdia îl observă: zâmbi. morţi oare? Răsună o comandă. Dincolo de orice emoţie. de becul de douăzeci şi cinci de waţi făcând economie. Ochii nemişcaţi de pe ecran. o pot considera tratat de specialitate şi excelent îndrumar pentru orice neiniţiat în psihiatrie. Accident în munca de educaţie. să facem dragoste. Între timp: se îndoaie antebraţul din cot. Se produce sunetul: ah. se corectară. Ochii le sticleau. Nu vrem să procreem. se ridică braţul. Fără sărut. chiar alina. Se ridică braţul. Atât de alb încât avea un nou conţinut. Pielea cu nuanţe de albastru. Ducă-se naibii specia. În urma răsfoirii. Îşi aprinseră câte o ţigară. alte suflete! Nimic nu e imposibil! Oameni suntem! Băură urmărind cu atenţie de habotnici tot telejurnalul. Se produce sunetul: ah! Se prod… Tăcerea şi sufletele neprelucrabile. priviră ecranul cu indiferenţă. prin educaţie sentimentală. Amândoi hotărâră fără cuvinte. Ecranul albit. şi înţeleseră asta la fel de brusc precum li se sfârşise visul. Fumau şi nu aveau nici un vis care să-i asurzească. imposibil să mai fie transfigurate de povestea însămânţărilor. Amândoi stând pe marginea patului. Conform conceptului enunţat. Damian începu să zâmbească. simple apendice. Transcriu din textul comentatorului: „. Damian se ridicase de pe pernă şi stătea sprijinit într-un cot. întrecându-se în hohote. să ne împerechem. cartea lui Petre Brînzei. Buze întinse şi dinţi dezgoliţi. abia ieşite din valuri dar uscate imediat de frumuseţea realului. Clavdia îşi îndreptase spatele. Nu. se aruncară în prăpastia nedeterminată vreodată a tristeţii de animal castrat. Jarul din vârfurile ţigărilor. Frumos şi extrem de sugestiv explicat acel motto plastic al cărţii: Laocoon pictat de El Greco. prin orice mijloc! Altă tăcere. cum arată nebunii tăi. Se îndoaie antebraţul din cot. se corectară din nou. Sexurile. să ne îmbârligăm.Editura LiterNet 2005 Clavdia. Lumina albastră a ecranului. La nevoie. Când terminară fără să ştie totuşi exact când şi de ce şi cum. de angajamentele oţelarilor. Laocoon nu reprezintă numai prefigurarea unui . Cel puţin. Fără mângâieri. Şi… repede şi cu furie. Fără uman. Doar cu conştiinţa singurei posibilităţi de a se amăgi cumva. ca noi? Clavdia: unul dintre ei m-a întrebat odată. Cel adevărat? se încântară într-un cotlon lăuntric. obiectul ca şi ei. specia cu anatema jugului. la editura „Junimea”. zborul… îl primiră. doar atât. ca noi? „Jurnal O zi La bibliotecă am găsit Itinerar psihiatric. Şi Damian: cum arată nebunii tăi. apărută în 1975. Globuri colorate în locul celor supte de ecran. prin dragoste şi sacrificii. Se apropie paharul de buze. se 111 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă apropie arătătorul şi mijlocul de buze.. Se ia ţigara. Trupurile goale. Întinseră mâna după pahare. privirile aţintite asupra televizorului învinuiau şi urau obiectul nepăsător şi docil.. Dar vom izbândi. Nu.

. a se analiza cazul Munch. coerenţa specifică unor asemenea explicaţii. împotriva propriei tale voinţe? Îl consider totuşi pe El Greco un nebun conştient.. ... iar Brînzei citează dedesubt: „ceea ce tulbură pe oameni nu sunt lucrurile.. . inginerul!). Poate voi reveni asupra acestor notiţe...... ca linişte interioară. Dumnezeu ştie care e adevărul. chiar la nivel de studiu. de câteva cuvinte ale autorului sau citate ale marilor scriitori ori filosofi. e fotografia unui măr deasupra căruia scrie „Ceci n'est pas une pomme”. dar ştiu că am rostit un adevăr.” Cu alte cuvinte... se sugerează chintesenţa paranoicului. cu satisfacţii şi insatisfacţii inerente. Există multă confuzie. Recitesc ce-am scris mai sus. Toţi cei de aici se pare că sunt nevrotici.... eu.. Brînzei notează: „Autosimbolism al spaimelor înstrăinării. ci ideile pe care şi le fac despre ele” (Epictet).. De ce? E simplu şi place teribil. inalienabil de acum.. sau nu am încă luciditatea necesară... Să fi gândit El Greco iadul din noi sub forma acelor şerpi imposibil de înfrânt? (Sau mai degrabă doar a transpus pictural legenda greacă a preotului troian?) Împotriva voinţei divine.. iar pentru cei existenţi... Însă trebuie să citesc cartea cu mare atenţie. deşi viaţa constituie un proces continuu de adaptare şi integrare în condiţiile impuse de mediul social..... Pe pagina despre paranoia. aşa neclare cum sunt încă. Sunt? Cartea abundă în reproduceri din pictura universală. egofobie bănuiesc că se traduce prin fobia de „eu”. Două exemple. Odată cercul închis. am spicuit: „ Realitatea clinică ne demonstrează. în sfârşit. cacofonia.dramatica confruntare umană cu forţele naturii şi lupta eroică a înţelepţilor din toate timpurile pentru ca oamenii să devină „egalii zeilor” în cunoaşterea propriului psihism. că. numai un număr restrâns de persoane devin totuşi nevrotice în 112 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă sensul psihiatric al cuvântului. la fel de bine.. Am observat că lectura nu e îngreunată de termeni medicali. Sub poză. ori devii Laocoon. s-ar putea să alterez capacitatea actuală de a-mi pune întrebări. Citind la întâmplare în capitolul Nevrozele egofobie structurală sau sindrom reactiv de adaptare. Deci. nevrozaţi... dar. grafica de pretutindeni.” Mă gândesc la declaraţia lui Caraiman.. Sau poate nu. Poate că n-ar strica să le confrunt cu cele ale Clavdiei.. poate ca măsură de apărare împotriva mea-însumi.. paranoici. Vine din relativitatea lumii şi neacceptarea acestei idei ca realitate firească şi vine din refuzul obstinat de a accepta nerelativitatea lumii. pesemne prezentarea a fost concepută de vreun confrate al autorului (fac pe criticul. În capitolul despre schizofrenie e reprodus Ţipătul lui Edvard Munch. Am găsit texte de-ale nebunilor de tot felul. am dicţionarele lângă mine.. respectiv cu simptomatologie egofobă bine definită.Editura LiterNet 2005 mit arhaic despre suferinţă şi cauzele sale obscure ci mai presus de orice .. în acelaşi timp... pe lângă titlu.. la orice autosimbolism al spaimelor înstrăinării... totuşi se află lângă definiţia bolii.” Lăsând la o parte tonul patetic. însoţite.. e tulburătoare pictura explicată astfel. ori ai dreptul.

moale şi gros. ca noi?” am întrebat-o. Viaţa e un şir de rătăciri. căci nu ştiu nimic despre filosofia lui. disco. sexul mare. ascultă tangouri.. paharul mic cu picior înalt. umezit. Ştie că halatul s-a desfăcut. în Turnul Babel de Bruegel. niciodată cu întârziere. Aburiţi. 113 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă tăinuită cu grijă faţă de oricine. bine conturat şi înmiresmat cu „Intim”. sute de scântei îi aprind trupul. ţinută. trei sau mai multe păhărele de lichior „Havana-Club”. sub care: „Petites maisons. maisons ou les Français enferment quelques fous pour persuader que ceux qui sont dehors ne le sont pas. se prăbuşeşte pe patul cu aşternuturile aranjate într-o plăcută. chiar şi prelucrări din muzica simfonică. ca mine şi ca tine în Nebunul şi Nebuna lui Géricault. Reprezentant al stoicismului nou. Iese din baie. lungi. ivind pliurile coapsei. 1721). dacă-şi păstrează independenţa lăuntrică. Lichiorul. chiar şi faţă de Cruceriu. Se închipuia nebun. Povestea sângelui albastru e veche. destul de supt şi prea puţin ridat pentru o femeie de aproape patruzeci de ani. Închide ochii şi respiră rar. să fiu?” Damian se lăsă pe spate în fotoliu. moştenire de familie dinspre partea tatălui. tot a lui Picasso.” (Montesquieu. mai întâi se îmbăiază îndelung şi cu voluptate.. dă drumul radio-casetofonului. radio-casetofonul. ochii verzui privesc către noptieră. gesturi. se mângâie prelung şi cu tristeţe. Degetele. Băutura asta dulce şi aromată i se pare demnă de sângele albastru care-i pulsează în artere. ca noi.Editura LiterNet 2005 Am căutat în Dicţionarul de filosofie. ca noi toţi. Întrebarea e. sclav eliberat. agaţă cu degetele reverele halatului: se revarsă sânul de doică. ce vreau să aflu. Ca noi. Zâmbeşte larg şi clatină din cap. Ca din întâmplare. Lettres persanes. îmbietoare dezordine. în faţa Îmbrăţişării. Se săpuneşte încet. parte din pântecul lat. Citez: „Sclavul poate fi mai liber. văzând în carte Tragedia lui Picasso. Se întinde. Acum.. pe cine şi de ce să-l incriminez? Şi dacă aflu. privind reproducerea din Itinerar psihiatric. puternice. După ce se şterge bine până când i se înroşeşte pielea. sub care s-a scris: „Însingurare şi visare”. schiţează câţiva paşi de dans şi. ceaşca din porţelan chinezesc. îşi spune doamna Cruceriu întotdeauna când e singură şi îşi îndulceşte momentul de pustnicie cu două. se spray-ază.. scrumiera. străveziu. termosul cu cafea naturală. se sprijină într-un cot şi îşi îndoaie un picior.” Asta pentru că a fost un sclav eliberat? Fac o reducţie deliberată. Doamna Cruceriu schiţează un suspin. şi le vede. decât stăpânul robit de pasiuni. cuvinte. un pachet de „Kent” început pus pe două . îşi îmbracă halatul lung. ca noi. apoi se relaxează. ce şi cum trebuie să fac. viaţa e un şir de ratări. păstrată. insistă pricepute în locurile din care. fiindcă nobleţea oricum transpare prin fapte. după o piruetă lentă. închipuindu-şi cum îşi arcuieşte nările. ca şi în toate celelalte singurătăţi. după ce-şi trece mâna prin părul de la ceafă. Epictet: grec. Absintul lui Degas. de fapt. Îşi spune. dar îmi amintesc seara petrecută cu Clavdia în faţa televizorului. „Cum arătau nebunii tăi. Apa caldă e numai clăbuc mirosind a brad.

Doamna Cruceriu s-a îmbujorat. în orice caz extrem de profunde. O casetă cu tangouri. Pahar golit. dar nu i-a chemat pe părinţi la liceu. Iarăşi umplut. Iluminări. adevărata artă aparţine numai celei înnobilată cu titlul de odaliscă. n-a reuşit niciodată şă-şi amintească al cui. Şi apoi. Apoi reia deliciul. Mâna liberă are nevoie şi de cealaltă care sprijină capul odaliscăi. de data asta în braţele lui Apostol. Evident. ca şi acum. Fum. A răsfoit de două ori albulmul. Fumul dat pe nări. nudul mai puţin. Mâna aduce ispita în faţa ochilor. Dopurile de la sticlă şi termos au fost astfel înşurubate încât să poată fi desfăcute cu o singură mână. Cunoaşte fiecare fotografie amănunt cu amănunt. S-a găsit în unele magazine. Şuviţe 114 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă împletite înspre albumul cu benzi fotografice. Îndeobşte. dar nu cu ură. Apostol o întreabă. Doamna Cruceriu ştie întotdeauna ce să cumpere. cu ani în urmă. A . Dar îşi strânge buzele. mai degrabă un fel de senzaţii. a aflat ce înseamnă şi cu atât mai mult l-a îndrăgit. Foarte greu. Abba. Odalaliscă. Nobleţea . alege câteva poze. Ţigara în colţul gurii. Se foieşte puţin. Ar fi trebuit să le predea corpul delict. O huidumă de flăcău. insistă în privinţa lipsei de rafinament. Nimic nu-i scapă. În sfârşit. Numai o femeia ca ea poate înţelege grandoarea acestor simţiri tulburătoare şi fascinante. cald rece ameţeală. De câţi ani se ratează învăţându-i cum se cotează o roată dinţată? Viaţa . A căutat în dicţionar. doamna Cruceriu e o odaliscă. incultura prostituatei. Priveşte aprig. Nu ştie de ce. te-ai umectat.Editura LiterNet 2005 reviste. A văzut. viaţa e un şir de ratări. Închide ochii şi se concentrează. Ridică bărbia într-un gest plin de demnitate. Celebre. Golit din nou. Şi-l aduce aminte pe cel căruia i-a luat albumul. Îşi simte fierbinţeala obrajilor şi se gândeşte că e transfigurată de emoţia revelaţiilor pe care inevitabil le are în aceste momente. Umple paharul şi-l dă peste cap. Aprinsă alta. Deşi azi i se pare cea mai potrivită. dragă? Dar avocatul a fost un măgar. Răsfoieşte. iar lângă ele. Ţigară stinsă. Uneori se mai opreşte asupra uneia. dispreţuitoare. O casetă cu Abba. Chérie şi Playboy. un tablou. I-a ars o palmă: bine. Aproape cât Cruceriu. toată lumea ştie că tinerii de azi sunt nişte jigodii. dar numele femeii de pe pânză i-a plăcut teribil. studentul întâlnit acum doi ani în staţiune. Cântă Abba. Pagini răsfoite parcă în gânduri. avocatul de anul trecut. deschis.un lung şir de ratări. În singurătăţile ei. O năpădeşte o tristeţe fără leac. Abba. un album cu benzi fotografice după un film sexi. Semeţ! Nobiliar! A patra doză de „Havana-Club”. mă! excitante de-astea îşi trebuiesc ţie?! I-a scăzut nota la purtare. dacă nu chiar inexprimabile în cuvinte sau imagini. Aprinde o altă ţigară. A treia ţigară. O privea sfidător. Ochii înlăcrimaţi de fum. Le parcurge mai întâi împreună cu Grigore. Îşi trece un deget peste coapsa rubensiană. Umplut din nou.azi? Totul s-a întinat. nu se compară cu al ei. Şi intuiţiile ei sunt de sânge albastru. A cam amorţit în poziţia asta. Alene. doar pentru că nu e de acord cu soluţia găsită de personaje. Asta. Cafea. Revistele şi albumul confiscate de la elevi. Un pahar. Stinge înciudată ţigara. întotdeauna când îşi spune. Aşa simte azi. Îşi dă capul pe spate.

Răzbate totuşi bărbatul din el. Şi bleg şi timid. luam masa la restaurant. Sub braţ. Îşi înmoaie buzele uscate. sărut mâna. Meschinărie! Prost-gust. doamna Cruceriu? Da! Sunt Inochente Damian.. Alo! Sărut mâna. Nu mă aflu încă pe banca acuzaţilor. Vică! „A p e l” Apel către Tribunalul Suprem pentru tinerii dezaxaţi! Onorată Instanţă. pentru ca atunci când o să-mi cântăriţi cu înţelegere faptele. Şi are alura fermecătoare a neajutoratului. Nu promit nimic. Ce s-a întâmplat. Nu. Râde. ce faci?! dincolo de uşă. m-aţi rugat să vă caut la telefon. Îşi şterge ochii înlăcrimaţi.. însă. Imediat! Hai. Omul ăsta merită să fie iubit. Doamna Cruceriu oftează din rărunchi. Se aranjează şi aranjează totul . celor care trebuie să mă judecaţi. păcat. Un adevărat bolnav psihic e o odaliscă. eu să fie deja. doamna Cruceriu. Şi de viaţă . doamnă? Dacă aţi putea veni până la mine. Doamna Cruceriu îşi alintă cărnurile cu privirea. doamnă. Ah. Iglesias. cum s-ar spune. Iglesias.Editura LiterNet 2005 evitat orice discuţie despre o eventuală convieţuire. adevărat. „Havana-Club” se ascunde. dragă. dumneavoastră. Ştiu. Vică! ai răbdare. un muc e bine să rămână. Imediat. Studiază Playboy-ul. rafinat.fermecătoarea neglijenţă. Trebuie să mă îmbrac. Întoarce caseta. Bine. Vai de mine! Imediat! Dinţii bine spălaţi cu pastă având gust de banane. Ţâârr. Toarnă în pahar.. Spuneaţi că vreţi să stăm de vorbă confidenţial. Cântă Julio Iglesias. cugetă ea. Şi-a amintit un banc deocheat. Viaţa e un şir de ratări. Striveşte mucul ţigării în scrumieră. Soarta însă o favorizează. camera. Din nou cu „Intim”.. Mai bea din pahar. Odalisca reia poziţia iniţială. Vică! Odalisca e la un pas de dezamăgire. în colţul gurii. „Rexona”. Cheia e la tine.. Toate femeile de acolo sunt nişte frumuseţi. între sâni. toc! Imediat! Odalisca îşi îmbracă halatul. Măreşte volumul radio-casetofonului. Sânge albastru! Toc. odalisca. doamnă. Scrumiera scuturată. mi-aţi spus. Marii suferinzi cu sufletul se regăsesc întotdeauna. n-au 115 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă rafinament. O superbă singurătate. Cruceriu e un soţ bine dotat fizic. încerc. odalisca se ridică din pat. Pe chipul lui Inochente se vede suferinţa. se tânguie în singurătate.. Se admiră cu ochi de expert. Dar acesta se malformează brusc. Imediat! Aer în piept. îşi spune doamna Cruceriu. Apare Vică. cum îi ard buzele. Zâmbeşte uşor. un . Îşi aprinde o ţigară. dar nu-mi puteţi explica acum? Nud.. ţâârr! Furioasă. Sărutul cu limba fierbinte şi puţin aspră. Cult şi. Un ţăran în barou. Odalisca îşi simte pielea ca de găină. însă e un bleg. Da. Inochente Damian îi mângâie umerii. adică.. Dezordinea intimă. Gustă din cafea. e confidenţial.un lung şir de ratări. mă adresez inimilor adolescentine şi minţilor bătrâne. mai ales. O trage spre el. dar ştiu prea bine că zilele îmi sunt numărate şi vreau să vin în întâmpinarea conştiinţelor dumneavoastră... Un rafinat neînţeles. Şi de amintire. Şi de fum. Ieşi. Doamna Cruceriu scutură energic din cap. Acum trei zile. Doamna Cruceriu începu să se dezbrace. Dar şi Inochente. Încearcă se reia călătoria prin ţara minunilor alături de Iglesias.

Ba. Dincolo nu există anotimpuri. dimpotrivă. Aproape că mi-au dat lacrimile. Uneori mi se pare că dincolo de zidurile lui nu există nici primăvară. îmi provoacă o stare îngrozitoare. Locul în care mă aflu acum e un spaţiu din beton şi sticlă atât de frumos şi de relaxant. arţari şi castani.. . recunoştinţa mea nu poate fi exprimată în cuvinte.. S-ar putea să fie de vină şi vârsta mea. Infirmierele şi asistentele m-au mângâiat pe obrazi. La ora treisprezece. nu. Îmi imaginez oamenii de piatră. Mulţi dintre cei care au venit aici nu vor să fie de acord cu mine. Am simţit doar nevoia să vă asigur că nu sunt nicidecum un turbulent. cam brutali în comportamentul pe care-l au ca sfătuitori zilnici. dar m-am abţinut. Intriganţi! Dar parte din vină o poartă şi unii medici. Încă nu sunt în detenţie. Am febră. aproape patruzeci de grade Celsius. De doi ani urmăresc pas cu pas curgerea anotimpurilor pe alei şi între zidurile acestui parc. afirmă 116 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă chiar că au fost aduşi cu forţa. Poate că acolo timpul şi spaţiul au murit. aducătoare de odihnă sufletească. Onorată Instanţă. Onorată Instanţă? Ieri i-am împlinit. fiindcă şi-aşa erau unii intrigaţi care pufneau în râs. Cazul meu. încât mulţumesc graţiei divine care mi-a permis să descopăr acest templu al meditaţiei cu adevărat liniştită. pentru şansa acordată de societate să trăiesc aici. trebuie să vi-l expun. numai faptul că trebuie.. Atât de puţin şi atât de mult.. Am primit flori şi o cutie mare cu bomboane fondante care îmi plac atât de mult. cele de mai înainte sunt simplele mele visări prin care îmi conserv izolarea. Însă nu acesta e subiectul apelului meu. căci abia am optsprezece ani. nici iarnă. Templul e înconjurat de un superb parc plin cu tei. Cazul meu e mult prea complicat ca să fie rezolvat fără existenţa acestui apel premergător judecăţii propriu-zise.Editura LiterNet 2005 precântărit. încă. Nu vă speriaţi. oră fatidică. cu preţul vieţii.

Un lucru e cert. Şi numai eu ştiu ce-am suferit din cauza surorii mele vitrege care în fiecare noapte mă chinuia cumplit. Numai eu ştiu cât de mult mi-am dorit să rămân pur ca acei cavaleri ai „Mesei Rotunde”. Onorată Instanţă. Onorată Instanţă. La nivel neuronal Imaginea Universului E nu se ştie ce. La nivel de buze Respiraţia de învins E zilnică. fie că le-am avut şi alţii nu le-au vrut. Cazul meu..Editura LiterNet 2005 doi dintre ei m-au întrebat dacă sunt virgin. orice star rock poartă blugi şi plete. degeaba. Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Onorată Instanţă. nu? Dorinţa de moarte Voinţa de viaţă Geamătul sau ţipătul Seceratului. Onorată Instanţă. aveam sufletul marilor cavaleri ai rock-ului. nu le-au putut accepta. firul roşu Spart văzduh de faianţă Bleu de oliţă cu floricele Briciul tot mai atent Ţeasta în plutire Pe aripi de sânge Penele acoperă floricelele Le le le sunt plin Urinat în oliţă Briciul înapoi. mai bine vă recit cazul meu: Briciul străbate atent Pielea. Jimi Hendrix. Mick Jagger. de ce?! Onorată Instanţă. neatent 117 Nepăsător şi plictisit De lipsa curajului. Unul din speţa care a născut marii cavaleri. Fie că n-am avut talent.. nu voi avea curajul şi nici puterea să vi-l descriu pe larg. pe nimeni! şi de prea multe ori mi s-a explicat că: Ţigara aprinsă Cafeaua aburindă Patul de lemn Legat de ziduri cu lanţuri Umezeala pietrei . iertaţi-mă că plâng. Onorată Instanţă. Bob Dylan. fie că n-am forţa necesară. nu. am vrut să fiu toţi laolaltă. de fapt. fie că şi fie că. fie că n-am avut suficientă voinţă. John Mayall. dar n-am jignit pe nimeni. O să încerc un rezumat: Am vrut să fiu un rock-and-roll star. Frank Zappa. în nici o şcoală n-am mai avut dreptul să sărut podelele în timp ce cântam: La nivel de floare Mirosul de cacialma E inexistent.

la naiba sunt rock star. cum au crescut furnicile astea sunt ca nişte frunze ale copacilor care produc toată primăvara vara furnici intrate în creier ruginit furnică peste furnică tasate sudate uriaşa furnică nu iartă nici prin gânduri postume. furnicile-rugină urcă pe mine. o tempora. Socola Al dumneavoastră. Damian îşi făcu cruce cu limba. Onorată Instanţă. obsesia imobilităţii aparente. sâss. val de furnici metalice. Şi simţii toamna. Redeschise dosarul la întâmplare. cu trupul împrăştiat aiurea. privind în jur. mă priveşte nebun nebunul lui Géricault. de mult s-a. rugina mă 118 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă împresoară. timp de două-trei clipe parcurse câteva propoziţii ale noului text. sau cum arăta. se gândi că e pentru prima oară când citeşte pe o bancă. arţarii. la naiba şi sări în picioare. un hemurus. copacii şi parcul lui Petrea. Onorată Instanţă. Aprilie Locul de odihnă. vă implor. Daniel Petrea” Damian închise dosarul cu coperţi negre şi. albe-gălbui. adică: Mă priveşte nebun Nebunul lui Géricault. sper că deja sunt precântărit. a murit într-o zi ca asta. un femur. se mai întâmplă. dezgolite. anul trecut. cu priviri senile. condoleanţele mele. mă simt onorat de cinstea ce mi se va acorda prin citirea şi înregistrarea acestui umil apel. domnule Zbîrcea. răscoli cu vârful pantofului frunzele de sub bancă. domnule Inochente. Damian îşi simţi ochii umezi.Editura LiterNet 2005 Le-a fost milă de mine Am să mor.. tssst. castanii. nu mă studiaţi cum eu însumi o fac adeseori. câteva frunze galbene şi se bucură. mi-am adus aminte de mama. tsst. eu ştiu. pietrişul. scuzaţi-mă. dar. mă refac cu greu şi până când soarele nu mai încălzeşte doar străluceşte aiurea. cenuşii. mi-e frică pentru ei . oare cum arată Daniel Petrea. n-au ajuns încă furnici-rugină. renunţă şi aşeză gândurile nebunilor lângă el. mă devorează încet-încet. eu statuie cu carnea putrezindă. teii. copacii din jurul meu. bună ziua. dureros de aiurea. Iar înainte să mă cântăriţi cu adevărat. şerpi prea uriaşi şi prea zbârciţi. condoleanţele mele.dacă mai trăieşte -. albiţi. Îşi aminti de acei copii care au fericirea să îmbătrânească atât de repede încât la şapte-opt ani mor plini de riduri. nu. A aflat că de mult Pozez în locul lui. drept în faţa bărbatului slab care-l studia amestecând uimirea cu dispreţul. vă rog. hârşt. textele nebunilor sunt ocolite. ca să spun tot aşa. mi-e milă de neputinţa lor de a mai face mişcări inutile.sst. eu stârvul cu piedestal atrag miros sepulcral.. pe scândura vopsită în galben. mi-e milă de înţelepciunea lor dusă până la infamul gest calculat. cu respect. nu face nimic. voinţa de sinucidere transpare. în parcul staţiunii. hârşt. ce vârstă? . rugina.

. dacă sunteţi dispus.. Bouvard şi Pécuchet suntem noi sau Zbîrcea? e linişte în jurul nostru. arţari şi tei. sunt primii care uită trecutul. presimt tribunalul tău. singur pe lume. Petrea. de igiena psihicului.Editura LiterNet 2005 parcă mai are vreo importanţă. Zbîrcea. paşii noştri strivesc furnicile. domnule Inochente. Zbîrcea. da.. ei. vă admir. poporul. de-a valma să însemne unitate? prostii. tu şi el.. între cei de aici faceţi figură aparte. el şi eu. vreţi să spuneţi.. a travaliului la strung sau cu sapa în mână. eu ştiu prea bine cum să cinsteşti munca onestă 119 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă şi creatoare de bunuri materiale. domnule Zbîrcea. domnule. da. noi. acum le educ copiii în adevăratul spirit al eticii şi moralei.. nu ştiu să profite de propria lor experienţă de viaţă. prea poleieşte fără alegere. spunea un filosof. Damian îşi luă dosarul.. vedeţi dumneavoastră. dezaxaţi?!! noi. părinţii meu au murit în timpul eliberării.. ex ungue leonem! Vă referiţi deci şi la cei de o vârstă cu dumneavoastră. o viaţă grea. cred că aţi avut o viaţă interesantă şi grea.... ce-aţi spus. trăieşte. domnule. am fost crescut de o mătuşă. domnule Inochente. conceptelor de viaţă specifice nouă.. povestea vieţii mele. celor egali şi liberi.. da. lumea noastră e lipsită de doctrine personale. fii atent. domnule Inochente. o anume distincţie.. domnule Inochente? nimic. luminează totul. dar să ştiţi că efectiv sunt curios. într-adevăr. furnicile-rugină. să vă explic puţin. Zbîrcea oftând. cum vă spunea. Zbîrcea. Damian. ascultă-l. o. tei şi castani. tălpile noastre pe urmele lui Petrea duc spre tribunalul suprem pentru tinerii dezaxaţi. dimpotrivă.. n-are habar de rock. ştiu ce înseamnă oamenii simpli. eram copil când am participat la insurecţie. Inochente. dar ce vârstă aveţi? nu vreţi să facem câţiva paşi împreună? ba da. Damian. castanii noştri îi ascultă. nimic. am făcut facultatea la fără frecvenţă. Damian. nu? şi la ei. bombardamentele. le-au obosit fălcile sau pesemne îşi ascut sutele de dinţi tăioşi ca piranha. da. nu. bunăstarea li se pare un bun gratuit. nu? domnule Inochente. Zbîrcea. a trebuit să muncesc. lectura. profil hieratic în margine de soare. majoritatea nu au puterea de a fi obiectivi etic şi moral.. înţeleg că vă vine greu. ca să mă întreţin. Zbîrcea. demnitatea muncii productive. adevărat. e tăcere. uită ce înseamnă greul. clătină din capul îngust. Petrea. Zbîrcea.. eh. la naiba cu soarele ăsta deasupra noastră. Zbîrcea. am trecut prin toate. Damian. domnule Inochente. ex ungue leonem! leul după gheară. numai aşa. nu mi-e ruşine s-o spun. fără îndoială. da. e vorba de sănătatea morală. adevărat. dar tata? trăieşte. sau mai simt sângele nostru ca să ne lase . priveşte-l. Zbîrcea şi tot el. suntem doi printre arţari.. într-adevăr. da. de star-rock. eh. vedeţi dumneavoastră. hei. mişcarea alină durerile profunde. am fost maistru.. cu plăcere.. poate o să-ţi retragi apelul cât mai ai timp. dar cu câte sacrificii.. am fost la început un simplu ucenic lăcătuş. stai în mine şi ascultă-l. veşnica problemă. mă gândesc la Flaubert: atunci în mintea lor se dezvoltă o putere vrednică de milă. tot e bine.. trist. oamenii îşi părăsesc bunele obiceiuri după cum bate vântul. Damian. domnule... şi la ei. aceea de a vedea prostia şi de a nu o mai tolera. şi acum profesor de filosofie? Damian. dar sunt mulţi adolescenţi care cred că totul li se cuvine.

fascinaţia noastră despre oamenii aceia absolut egali. ar trebui să faceţi mai multă mişcare. bărbaţii separaţi de femei. ne marchează profund atitudinea asocială a semenilor noştri. Petrea. îşi agită braţele. cuvintele să intre în noi fără să treacă prin ureche. ţin cursuri de reeducare a părinţilor. îi infuzează. hai să-l ascultăm. el vede. asta e! deci.. copii care nu cunosc decât acest abstract nemilos cu trei capete. se uită spre noi. aveţi grijă. îi transformă în rasă ce în timp îşi va câştiga ereditatea idee-zeu-stat. îi învaţă cum să respecte lumea numai aşa dreaptă. Petrea. el vede: khmerii roşii. dar într-un fel anume. îi căleşte. domnule Zbîrcea. ba nu. domnule Inochente. dar fiecare profesor de filosofie ar trebui să înţeleagă că elevii sunt oameni în curs de 120 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă formare. sunt istovit. nu. cred că amândoi. Zbîrcea ridică din umeri a neputinţă. înainte de a le preda chiar şi noţiunile elementare de filosofie. Petrea. dar mi-a făcut plăcere conversaţia noastră. copilul trebuie mai întâi să creadă şi apoi să critice. al filosofului. trei picioare. dincolo de ruinele înspăimântător de frumoase.. cultivând orezul pentru o pânză pe trupurile scheletice. mari şi bulbucaţi. prin ea. sau. nu cred că ai citit. e extrem de interesant şi educativ ce-mi spuneţi. fantasticul drum. păcat. nu prea vin. ne vom reîntâlni precis. altfel le sancţionez odraslele. Damian. ne poartă paşii prin viziunea lui. al lumii noastre singura garantând egalitatea în drepturi. trei braţe. fără clase sociale. la bazin aţi fost ultimul şi sunteţi tânăr. pentru un blid cu hrană.Editura LiterNet 2005 numai oasele albe plutind dezmembrate în fluviul gândurilor oricum. absolut toate identice. şi. codul etico-moral al lumii noastre. trăind în colibe toate. îi vaccinează cu credinţa în măreţia khmerului roşu.. într-adevăr. hai să-l ascultăm.. se pare că sunteţi un tânăr de încredere. să cunoască şi să aplice. noi păşim nevăzuţi pe calea regală. ochii cenuşii. eu-tu am obosit să-l vedem văzând. împotriva ei lupt de atâţia şi atâţia ani. dintr-o dată.. am posibilitatea să-i urmărească în viaţa de toate zilele în afara şcolii. al şcolii. un film mut. demn de laudă. fără bani. dar vă propun să ne mai întâlnim şi să-mi explicaţi mai pe larg metoda dumneavoastră. dar îi oblig. vom gândi. însă fără să le auzim. distrug recoltele părinţilor lor. la revedere. mame şi taţi de copii care aparţin ideii-zeu-stat. astfel va ajunge un om adevărat şi va asigura bunul mers al societăţii înainte. nu vă supăraţi.. răsplătiţi când şi când. Petrea. domnule Inochente. eu nu mai pot să-l ascult. sunt şi diriginte. aşa şi-l închipuie băieţii şi fetele care schingiuiesc. original chiar. îi strânse mâna lui Damian şi plecă grăbit. e drept. însă şi amabil. înalt şi slab şi habotnic. este de a crea un model exemplar de viaţă. nu-i slăbesc o clipă. le alcătuiesc programe de învăţare a comportamentului social adecvat unui muncitor integru. de conduită în viaţă. în felul ăsta mă simt împăcat cu mine însumi. dar trebuie să mă prezint la consultaţie. modelul acela a fost exagerat şi lipsit de o reală bază teoretică. între clase. . să pretindă. peste o oră am şi eu consultaţie. eu întotdeauna îmi oblig elevii. înţelegător. şi tu? mă scuzaţi. jungla Cambodgiei. iar rolul lui. hărnicia plătită cu o bucăţică de carne. e o tăcere specifică discursurilor. sănătatea psihică. fiindcă abstractul e bun cu ei şi le oferă joaca asta netrădătoare. da.

Impunându-şi să nu gândească. pot să fumez? Dar vă rog. Uneori oprindu-se. Fumând s-a întrebat: ce să-i spun doctorului? Întrebarea a devenit ecoul nesfârşit. celălalt. altul. Le căuta astfel numele. Strângea cu putere dosarul negru sub braţ. şi s-a îndreptat spre ieşirea din parc. absolut nimic! nici măcar inofensivele plimbări pe care vi le-am recomandat. că eu reprezint o instituţie filantropică? domnule doctor… domnule doctor. Apoi. Damian se plimbă prin parc. Când nu reuşea îi reboteza: Damian sau Petrea. Răzbunătorul lor. şi-a aprins o ţigară. cu dumneavoastră se întâmplă ceva dincolo de ce sunt eu obişnuit să observ la dumneavoastră. Caraiman şi Cruceriu. Petrea. conştient de uşoara-i degringoladă psihică. avea atunci ochii închişi şi mâna îi pipăia scoarţa crăpată sau nu a copacilor. Se închipuia ucigaşul lor. bună ziua. iar îşi dorea fierbinte: moartea gândurilor. cum nu se poate mai mult. unde vă treziţi. dar ce credeţi dumneavoastră. ar trebui ca acum să vă priviţi puţin într-o oglindă… domnule doctor… domnule Inochente. ascultând fâşâitul frunzelor. poftiţi scrumiera. Degajat: bună ziua. Acesta îl pofti să ia loc. v-au plăcut Bach-urile? o. sunteţi un om matur. vă mulţumesc. Spre sfârşitul plimbării. Damian îşi descheie trenciul şi se aşeză. Damian zâmbi doctorului. am verificat! în afară de baia făcută împreună cu Zbîrcea. sau unul şi încă unul. domnule doctor. nu… nu mă contraziceţi. 121 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă domnule doctor… domnule Inochente. domnule Inochente?! . eu cred că a sosit timpul să încetaţi a vă mai juca nonşalant cu propria dumneavoastră persoană şi să vă închipuiţi că datoria mea constă doar în supravegherea părintească a năzbâtiilor dumneavoastră. iar datoria mea… domnule doctor… nu mă lăsaţi să mi-o îndeplinesc aşa cum ştiu eu că e mai bine pentru dumneavoastră şi pentru conştiinţa mea. au trecut zile bune de când n-aţi mai fost pe aici. privi retragerea îngrozită a frunzelor-rugină din faţa paşilor acelui fel-de-om. nimic. orbirea lui are vreun alt nume decât orbire? din vina cui? Vreme de mai bine de o jumătate de oră. a degetelor de spectru. Se concentra încercând să le păstreze identitatea în vârful degetelor. Doctorul zâmbi lui Damian. el vede. domnule doctor: a fost vorba că îmi veţi acorda încredere deplină… dar… dar n-aţi ascultat nici unul dintre sfaturile pe care vi le-am dat la ultima noastră întâlnire. păstra încă atingerea pielii uscate. faţă de sărmani puterea vrednică de milă a lui Flaubert. Petrea. Atunci şi-a amintit: la nivel de floare mirosul de cacialma e inexistent la nivel de buze respiraţia de învins e zilnică la nivel neuronal imaginarea Universului e nu se ştie ce.Editura LiterNet 2005 Damian îşi pipăi palma.

cabinetul medical i să părea o jucărie ciudată. până una-alta însă. cum să vă spun. nu neapărat pe la cabinet. domnule Inochente. nu? ei. bine. vedeţi. imoral! şi nu numai eu. de azi înainte să vă ascundeţi exasperarea provocată de apariţia mea. de mai bine de o lună sunteţi în concediu legal. domnule doctor! vă rog. ţineţi minte când am discutat despre obsesia de tip patologic? poate că da. să treceţi pe la mine. colac peste pupăză. aş vrea să vă văd în locul meu. dar aveţi noroc că sunt un om calm şi cu conştiinţa datoriei. n-am vrut să ridic glasul. nu ridicaţi glasul! fiţi respectuos! s-ar putea să aveţi neplăceri! ei bine! ei bine. acum. dacă până acum v-aţi săturat de mine într-un anume fel. fără sinceritate şi încredere. altfel internarea sau revenirea promptă la locul de muncă. vă judecă fără să fie medic psihiatru. să ne întâlnim şi să stăm de vorbă despre dumneavoastră. pricepeţi?! al credinţei?! pardon. pentru cel care vă vede. domnule doctor. absenţa mea e datorată unei anume documentări. printr-un mecanism secret. se poate spune că jucaţi teatru şi nu sunteţi un cabotin. vă ascultă. complet ilegal. invers. să se . rişti să apari ca bolnav închipuit. luciditatea dumneavoastră naşte îndoiala mea. promit. nu poţi fi sincer fără un limbaj adecvat. al psihicului. însă nu uitaţi. în sfârşit. domnule Inochente.Editura LiterNet 2005 eu aş putea să afirm că sunteţi imoral. dar chiar şi pentru un specialist. într-o spaimă neverosimilă. rişti ca destăinuirea ta să se transforme în minciună premeditată sau pur şi simplu în vorbărie fără sens. nu? adevărat. vă rog. la revedere şi nu uitaţi. domnule. sunt implicat şi eu. iar tonul acesta. dar să mă căutaţi. m-am enervat. dealtfel. singur. nu credeţi? ba. încep să vă suspectez de fraudă domnule doctor! scuzaţi-mă. vă rog ca o dată la două zile. oricare altul. dar înţelegeţi odată pentru totdeauna că. scuzaţi-mă. da. credeţi-mă domnule… domnule doctor. bună ziua! În lumina moale a amiezii. această conştiinţă vă poate provoca mari necazuri. vă asigur m-am săturat de asigurări. pentru asta v-am vizitat astăzi. pentru numele lui Dumnezeu. ci un actor de clasă. vă dau cuvântul meu de onoare că am capacitatea de a mă transforma şi în alt fel de mâncare. domnule doctor. deci fără încredere şi sinceritate nu pot să-mi îndeplinesc rolul de sanitar al credinţei. de acum înainte. în decurs de maximum trei zile să vă faceţi toate analizele trecute pe această fişă. fie. ne-am înţeles? le voi face. în incoerenţă inutilă a gândurilor rostite. abia scoasă dintr-o cutie cu vată şi incapabilă. mereu am impresia că încercaţi să 122 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă vă bateţi joc de mine.

mai exact sunt deplasaţi. Clavdia rămăsese singura stăpână a acestui spaţiu din alb. nu neapărat ale psihiatrilor. Trup de satir. Tentată să privească afară. o anume tăcere. Şi repetându-şi neobosită: e foarte important să mă stăpânesc întru totul. Se ridică de pe scaun şi se apropie de fereastră. Dar cred că un taciturn din necesitate filosofică şi din timiditate lirică. Îşi aminti chipul bătrânelului care-i oferise ţigările. Se abţinu. . Cu putere. Stinse ţigara. cred că propria-mi ironie mă salvează de mierea cabotinajului. creând impresia de acelaşi. Numai că acelea sunt deja identităţi în sine. Şi-o aprinse. Asimilatoarele identităţilor ascunse de ele. încordare. Privirea. ci ale medicilor. lângă noptiera lui Damian. Fumul pe nări. bleu şi galben-maroniu. Poate ar fi şi băut ceva tare. puţini sunt cei care nu trec pragul încăperilor ăstora. Enescu. neschimbat. Mi-ar plăcea să-l cunosc şi să-l ascult. Let it be. Vodcă. Lângă birou se opri.Editura LiterNet 2005 autoasambleze. Damian care se ascunde. mi-e drag. cartea frapează prin profunzimea şi tragicul mărturisirii. cu grabă greu stăpânită. se strecurau. Inspiră adânc. aşternute cu atenţie. dar acum simţi nevoia apăsătoare să-şi aprindă o ţigară. îndoială spre teamă. 123 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Să poată faţă de el: să nu-şi trădeze teama. carte a lui Radu Enescu. Am găsit: „Eroii kafkieni. Studie puţin scrisul mărunt literele uşor rotunjite. pe traiectorii arbitrare şi se împotmolesc în cele din urmă în vâscozitatea. puţin piper. Nostim. nu. citită fragmentar. suc de roşii. se deplasează. atât de uşori. oarecum plictisită. Medicul fusese chemat de şeful clinicii. Măştile adunate în dosarul negru. a unui etern cerc vicios. Gândi: când apare zbaterea asta. Aş cuteza să afirm. Apoi şi-l refuză. Aproape că o înecă tusea. cu paşi atât de înceţi. şi mai ales după cincizeci de ani. Îşi reveni. Scutură ţigara în scrumieră. încă din cursul nopţii. Şi orice. Iar Damian. E prima oară când întâlnesc acest nume. Ca Damian. dar se stăpâni. Faţă de oricine. Ba nu. Ca Beatles-ii. încât îşi închipui plutirea. iar Clavdia le zâmbea trist. Dis-de-dimineaţă. doar Damian. Reciti: „Jurnal O zi Am găsit în librărie Ab urbe condita / Eseuri despre valoarea omului şi umanismului valorilor. Închise ochii. Damian? Chiar numai deschisă la întâmplare. Ca Damian. paradoxal. Îşi dori zâmbetul. ca o maşină cu bara de direcţie frântă. Vru să ofteze. Începu să se plimbe prin cameră. Şi totuşi. Trase din ţigară. Întru totul. alcătuind fugare imagini ale străzii. Scoase o ţigară. fără ieşire. Luă de pe birou coala găsită pe jos. Fuma foarte rar. Scriu asta de parcă aş fi un real cunoscător al lumii literelor. Foarte aproape de măştile pe care ea prea bine le cunoaşte. Din ce în ce mai bine. Or. De dimineaţă. în general. La un pas de spaimă. Scotoci în sertarul biroului şi găsi pachetul de „Marlboro” primit acum o săptămână de la un pacient. Figură de sihastru. monoton cânt. unul dintre adevăraţii nebuni lucizi. Prin fereastra larg deschisă. zgomote în susur continuu schimbător şi.

Şi nu numai el. Exemplară prin aceste afecte este angoase. doar un simplu nevrozat. care se insinuează în noi.condiţia de martor obiectiv autoimplicat sau Kafka în desperarea de a se plasa pe linia cercului. ca principiu fundamental de funcţionare a unei lumi (a noastră?). şi.îmi apare doar o eschivă penibilă de care încă nu sunt în stare să mă lepăd.” Scot citatul din contextul eseului. brusc înveselit. succesiunea lor de stări crepusculare sau onirice nu mai vânează nimic. Angoasa însă e insigna existenţei fără fundamente. obişnuinţa….Editura LiterNet 2005 într-un cerc vicios direcţia se devorează pe sine. o fi acasă? Râse. Aiurea! Se pot imagina minutele dinaintea pedepsei capitale?” Clavdia puse coala pe birou. încet. cu o direcţie care dispare până la evanescenţă. în sfârşit. N-am reuşit încă să înţeleg. Nici un pacient normal. deşi n-ar trebui să procedez astfel. Şi din nou ameţeala. să fim atenţi şi amabili cu ciudatul nostru pacient. hai. şi angoasa într-adevăr devine insigna unei existenţe fără fundamente. crearea unei atmosfere de tiranică anxietate se înscrie drept mijloc eficient în recuzita artistică kafkiană. Tăcerea prin deschizătura ferestrei. Mi-amintesc Metamorfoza şi Colonia penitenciară. se opri pentru o clipă. Poate. poate altul şi altul şi altul. ţin minte precis cuvintele lui Kafka: vina e mai presus de orice îndoială. să-mi precizez. Lăsată acum să-i pătrundă în carne. de parcă fiecare şi-ar pregăti în cameră! Porni mai departe în pas elastic pe mocheta verde. Un simplu. sunt ca şarpele care îşi mănâncă propria coadă. aflată între înlăuntru şi în afară. aici. inginerule! . O clipă. În suflet. am ajuns.şi poate nu voi evita echivocul . chiar ciudat? Ce zici? Arpegia îi zâmbi. Apoi. ne macină. fie 124 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă nu am curajul să recunosc… Nu. Încăperea. ne copleşesc. iar din a doua. Frank Kafka sau mistificarea negativă. ca în altă lume. în episodul de aseară. Din prima. Efortul meu de a trăi la temperaturi extrem de joase şi extrem de repede supraconductibilitatea. Poftim. afirma că scoarţa cerebrală e într-un fel o eliberare. Lumina moale de amiază. Şi ochii lui Damian. De fapt. gata. şi nu e o întâmplare că sugerarea ei. nu. În care vezi altfel. gândul vinovăţiei alături de imaginea dosarului negru. să-mi definesc pentru ce. e firesc să încerc. Îşi aprinse o altă ţigară. După cum. emoţiile eroilor kafkieni. . Laşitate? Carl Sagan. „acasă”. observându-şi tremurul degetelor. Acum formulez . de ce pe holurile mai tuturor hotelurilor noastre miroase a bucătărie. Orbiţi de un întuneric. a unei existenţe reale. îi spuse doctorul Arpegiei. jucărie ciudată ieşită dintr-o cutie cu vată. dacă îmi caut argumente. Radu Enescu. Sau ştiu deja. fumul în piept. ceapă prăjită şi ochiuri arse. Toţi ca mine? Revin la cele două povestiri odată cu citatul ales. Dar lipsa de intenţionalitate este proprie tocmai afectelor difuze. stăpânirea. Arpegia. Şi nu intra nici un pacient. Pe urmă. extrag convenţia: toţi suntem gândaci (de bucătărie? sunt extrem de rezistenţi chiar şi în cazul dezastrului atomic). chin premeditat. Ca ai ei. nu cred să-şi fi luat cheia cu el. exasperant. considerând că la recepţie nu e….

Clavdia. până acum n-am mai circulat într-un „Oltcit”. toc-toc. avem oaspeţi de vază! poftiţi. am luat-o din prima serie. Toc. nu vă uitaţi aşa. poate îi acorzi prea multă importanţă. au impresia că e prea scumpă. din clinică. Stând în fotoliu. conduce foarte bine. Arpegia intră urmată de doctor.Editura LiterNet 2005 manechin din Vogue. acasă? am venit ca muntele la domnul credincios Inochente. nimeni nu auzi nimic. am uitat. în afară de vodcă. supărare? Damian o observă şi pe Arpegia. Clavdia salută abia mişcându-şi buzele. veniţi? Da. nu am cu ce să vă servesc. fiţi liniştit. dar se pare că e o maşină excelentă. şi ajungem numai bine în oraş. Cum ne învăluie noaptea în cutia asta metalică şi cum simt acum că momentele de neputinţă sufletească se anunţă întotdeauna printr-un refuz de a comunica lipsit de orice obiect. nu e nevoie de o ţinută anume. domnule Inochente. cel puţin fonic e izolată nemaipomenit. Apăru Damian. da. printr-o stare de revoltă socială împotriva oricărui sistem restrictiv. fu investit cu bine aţi venit. Damian. surpriză nu tocmai plăcută şi curiozitate abia disimulată. maşină nouă. mm-da. domnule doctor. eşti prea femeie ca să realizezi ciudatul. nuu. şofer vechi. sunt cam repezit. Damian îşi înăbuşi oftatul. vă rog. bună seara. brusc înseninat. el o mângâie uşor. saxofonul lui Sonny Rollins improvizând pe tema singurătăţii ca lacrimă de copil trist. ştiţi. acasă. ha. cu glas uşor răguşit. Cei patru mestecându-şi privirile. la care se adaugă promisiunea mai veche de a cina împreună. Fără să şi le dorească atinse unele de altele. uitaţi-vă la noi. Aşteptă în tăcere. e abia şapte. sărut mâna. se răsuci puţin înspre cameră. nu accept nici o scuză. fabula cu vulpea şi strugurii. şosea neaglomerată. doctore. porcării. pe urmă. bună seara. doctorul. Ah. luaţi loc. porcării. doctorul îi zâmbi recunoscător în retrovizoare. nu? şi uite că s-a nimerit ca invitaţia să o pot face şi prietenei dumneavoastră. tuşi încruntat. dar cărui eveniment îi datoresc această vizită? Nici unuia. aşadar. În cameră. ha. apoi. închipuit prin politeţe zâmbet. nu ştiu… Doctorul o învălui cu privirea. „Oltcit”-ul meu ne aşteaptă jos. Dar nu e prea departe şi prea târziu? Damian. continuă Damian. dar. poftiţi. Doctorul şi Arpegia îi răspuneră printr-un bună seara. îşi înclină capul într-o parte şi ridică din umeri. Cheia răsucită în broască. Clavdia îi privi pieziş şi îşi strecură palma sub degetele lui crispate. oricare ar fi ea. doar rânjetul ei. 125 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă vaai. decât acestei oribile şi plicticoase zile de toamnă. da. toc. aprobă Damian şi privi pe . o plimbare de vreo trei sferturi de oră cu viteza medie de optzeci-nouăzeci de kilometri pe oră. mai luaţi ceva pe dumneavoastră. Damian interveni imediat. Tăcere. domnule Inochente. suspină Arpegia. domnule Inochente. deci. mă iertaţi. practic franţuzească. Bătu la uşă. Apoi: venim. Damian închise uşa în urma lor. şi haideţi să cinăm în oraş. ne cunoaştem. reacţia clasică la nou. Doctorul surâse. am auzit păreri nu prea laudative la adresa acestei maşini. în faţa hotelului. Clavdia. aşa e. rulează excelent. sunt foarte mulţumit. ha. iertare. ha. n-am făcut prezentările între doamne. bucuroşi de oaspeţi. prin necesitatea de reintegrare a fiinţei mele primare în cotidianul cel mai banal cu putinţă.

Un negru cânta strigat. fiţi liniştit. într-adevăr. îl aprobă ascuţit Arpegia. sfâşiaţi-ne. nimic. hai. cele din jur…. cu lălăiala sinistră a pianistului din colţul sălii. undeva.Editura LiterNet 2005 geamul de lângă el. am fost trompetă de tablă pentru copii cretini. care mă priveşte. păpuşile îngălbenite de lumina zeamă de tutun scursă pe lambriurile brune. ne me quitte pas. domnule doctor. nu simţiţi asta?! ne vrem înapoi în ce-am fost odată. răsunară cuvintele acestuia. doctorul porni casetofonul. se întoarse către doctor. îi explicam Clavdiei că această plimbare este extrem de relaxantă. oh. râse Clavdia. nu daţi drumul la casetofon? oo. pe feţele de masă albe. domnule Inochente? se interesă doctorul. îmi vin în minte nume de cărţi. arborii cu trunchiuri mlădiate în salt după salt. noi stăm. dar nu am jazz. Clavdia. Damian îl recunoscu pe Jonny Cash. înseamnă cultură. mai întotdeauna. de un eventual control al miliţiei? nu. cuprindeţi-ne. poate că vocaţia mea e cea de pilot de curse automobilistice. întotdeauna încremenim în fantastic. simt nevoia să fiu cu tot dinadinsul un tip deştept. iar cealaltă e obligată a face cultură 126 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă luptând astfel împotriva dependenţei clare de cultură… de cele mai multe ori existăm aşa. dacă de fiecare dată nu surprindem cu un alt eu lângă noi. una poate să facă. ca americanii. iar un pahar-două nu . la. ce se întâmplă cu mine? am senzaţia că sunt dedublat în mod curios. la. dar v-aţi ales-o pe cea de pilot de suflete. hohoti încet în gând şi cu toate astea zău. domnule Inochente. noroc! îi răsună glasul. împletită cu fumul în şuviţe al ţigărilor. Auzi geamătul acesteia. I walk the line. şi-l ascultă ca ecou stins. deşi noi am poposit în mişcare. da da. se rugă Clavdia. uite. adică suntem o multitudine de fiinţe. în afara mea e un Inochente mic şi al dracului. culoarea înnoptării. cabotinule Damian. ba da. statutul meu numit de dumneavoastră mai înainte. life is life! La-la. Întredeschise ochii în pânza de lacrimi. încât maşina despica doar necreatul unui abis oceanic. într-un fel de simultaneitate… Clavdia îi strânse uşor degetele. miliţienii din zonă mă cunosc. Damian privi înspre pădure şi de data asta i se păru bandă continuă de un albastru atât de întunecat. îngână Arpegia. pe Arpegia care o studia pe Clavdia. conduc excelent. şopti Damian şi o atinse cu umărul. părăsit într-o lume străină. se bucură Damian. Damian uitându-se în cafeaua din faţa lui. Oh. şi-l aminti pe Jacques Brel. iar Damian închise ochii şi încleştă mâna Clavdiei până simţi că îi amorţeşte braţul. Încetă strânsoarea. pentru maşină îmi place country. înţelegi? nu poate să creeze cultură fiindcă e cultură. murmură el. copacii cu coame fluturânde. crengi ca vene şi tendoane dezrădăcinate. daţi-i drumul. pe doctor care-şi sorbea vinul din pahar. două dintre ele sunt chinuite într-un mod anume. cred. la naiba! Damian. prapur de cenuşă albăstrită ridicat încet şi semitransparent în imensitatea lui de pe organele în goană nebună. v-am dovedit. oh. nu ne înspăimântă. hai. prinvindu-i pe Clavdia. Doctorul întoarse caseta. m-da. domnule doctor. se rugă în sine Damian. la. eşti patetic. Doamne. şi-apoi. ce spuneţi. hai!. noroc! nu vă e teamă. Doamne. dezlănţuirea dementă a sevei nu ne ajunge. judecă şi mă judecă. cercetând împrejurul lui. chicoti Arpegia. pe verzile gâturi de lebădă ale sticlelor.

Arpegia îl privi insinuant. prevăd. destul de interesant. să vedem ce vrea de fapt Damian. mă îndoiesc că jocul e un act gratuit chiar şi în cazul copilului de câteva luni. cred eu. nu acesta e jocul meu. nu am nevoie de o mărturisire completă. din păcate nu-l cunosc pe cel pe 127 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă care mi l-aţi dat. Arpegia: dar. să facem strigarea! Zâmbete. domnule doctor. incitant. vorbind. Clavdia: da şi nu. Damian: doamnele şi dumneavoastră lucraţi în psihiatrie. aşadar. Doctorul cercetă cele două femei.Editura LiterNet 2005 înseamnă nimic. iar eu sunt pacientul real. te rog. Îşi aprinse şi el o ţigară. jocul de-a psihiatrii. Între mirare şi plictiseală. bătu cu palma în masă. Damian: doamnelor şi domnilor. domnule Damian? Clavdia: Damian! Doctorul: doamnă. e bine să ştim câte ceva şi despre scopul acestui joc. haideţi să discutăm altceva. Convenţional. Între enervare şi bun-simţ. Clavdia îşi bău paharul cu vin. deşi. poate mai mult. în sfârşit. mă includ neapărat. ideea mea din situaţia schiţată mai înainte îşi trage obârşia… Clavdia: Damian. nu? o să-şi exprime părerea fără să utilizeze termeni de specialitate. Doamnelor şi domnilor. trebuie să mărturisesc. specialişti. Damian: pe scurt: urmează să vă propun un caz despre care fiecare dintre cei de faţă. apreciind ca într-o discuţie prietenească la un pahar cu vin. Brusc. nu aici doream să ajung. Maniera manierată scrisă şi nescrisă. Îl interesa Clavdia. zău. Oferi un foc Arpegiei. stimaţi comeseni. mai clar! Doctorul: are dreptate. chiar dacă glumiţi. doamnă. deci. Arpegia: va fi teribil de amuzant. bineînţeles. şi doamna pare a fi de acord. alt diagnostic. pe care eu deja îl bănuiesc interesant. Arpegia: uite. uman: Damian: propun un joc. de acord? Doctorul: care vă e scopul. Damian trase din ţigară. Ceilalţi tresăriră. ei? ce ziceţi? Doctorul: domnule Inochente. Damian sub formă de aparat fotografic. . dar pentru că domnul Inochente tot s-a referit la o discuţie ca între prieteni. prieteni. Arpegia: da. fair-play. nevrozatul sau. pare interesant ce propune domnul Inochente… Doctorul: Arpegia.da. sunt sătul. Damian. bineînţeles. stimaţi comeseni. dragă. mai ales dumneavoastră.

se analizează şi analizează cât poate mai atent. dar pe de altă parte devine obsedat de ideea opţiunii între a trăi în real sau în imaginar…. Clavdia? Clavdia: cum vrei… Damian: din punct de vedere anatomic. Arpegia: domnule Inochente. vă rog? Damian: cu plăcere. Damian: mulţumesc. fiecare are dreptul ca. vă rog. Clavdia: Damian… Arpegia: lăsaţi-l. e perfect sănătos . identitate cunoscută de el prea bine şi începe să realizeze la 128 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă modul obsesiv că se restructurează pe coordonatele unei normalităţi care contravine flagrant normalităţii unanim acceptate.nu vreau să pronunţ cuvântul „psihiatru” -. nu.Editura LiterNet 2005 în jocurile înţelepte echivocul e o supapă pentru imaginaţie. cât îi permit inteligenţa şi cultura. cazul: un om. subliniez însă. continuaţi…. aflaţi că aţi reuşit să mă captaţi. omul nu e nebun… Doctorul: atenţie. cu alte cuvinte. doar nu-i nebun. nu sunt nebun încă. domnule Inochente. descoperă o sumedenie de cauze care ar putea fi surse ale procesului său de transformare şi astfel realizează cu precizie că normal şi nenormal sunt într-o relaţie perfect reversibilă. o destructurare a identiţăţii sale. aproape fără să-şi dea seama. în urma autoanalizei. realitatea înconjurătoare… mă exprim destul de clar? Doctorul: continuaţi. îmi stabilesc diagnosticul. nu-mi daţi un foc. fiziologic. ca mine. ah. mă faceţi curios. poftiţi. doamnă. Doctorul: e o idee. şi eu. te rog.se spune că marea majoritate a nebunilor sunt perfect sănătoşi în acceptul clasic al sănătăţii fizice -. sper să fi fost destul de bine înţeles. nimic. iar vi s-a stins ţigara. nu mai fumez acum. scuzaţi-mă. aveţi cuvântul. domnule Inochente. mi s-a stins ţigara. les jeux sont faites! mai adaug că scopul explicat îmi aparţine mie şi numai mie. cam acesta e cazul. Damian: poftim. şi a dumneavoastră. Clavdia. domnule Inochente! Damian: nici o problemă. iar prin acest joc vreau să-l verific. femeie sau bărbat. ingineria. scuzaţi-mă. gândind . ce-i cu tine? Clavdia: a. poftiţi un foc. ca dumneavoastră. să presupunem că nebunul are calitatea de a se căuta sufleteşte . dă-mi şi mie o ţigară. dar să revenim la joc şi să vă prezint cazul. suferă. Damian: bun…. nu? Doctorul: chiar dacă identitatea dintre dumneavoastră şi caz ar fi absolută. nu deţi.

de două ori. tendinţele de agresare a ordinii sociale convenite deliberat de ceilalţi sunt evidente. însă aş considera cazul acesta. de câine bătrân. însă. domnule doctor. bănuiesc că acest caz se circumscrie alienaţilor 129 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă detectabili foarte uşor şi astfel imediat internabili.Editura LiterNet 2005 acest caz. de chef. datele de care dispune. v-am plictisit? iertaţi-mă. nu cred… Arpegia: iertaţi-mă. de exemplu. în răcoarea şi penumbra bisericii. din fericire. Damian îi privi pe rând: sfinţii de zi cu zi. domnule Inochente. trebuie să recunosc că jocul pe care l-am imaginat ad-hoc nu e încă destul de bine pus la punct. omul nostru poate fi pur şi simplu un nervozat. sunt perversiuni inofensive. Caraiman. e vorba despre un caz care aparţine beletristicii ca idee literară. de acord. O văzu cum respiră greu şi înghite o dată. precum la fel de bine paranoic. un caz de perversiune socială. Cel mai aproape de altar. unduită abia. Cum puteam altfel? îi şopti. să-şi stabilească un ţel propriu. Chimet se ruga cu palmele împreunate în faţa . cazul expus de tine. disco ăsta nu-mi displace. un caz literar. prefer să consider cazul tău. da. domnule doctor? doctorul: da. de abia simţiţi curenţi de aer prin izul muced de ortodoxie laicizată. născuţi brusc şi maturi şi umili pe fundalul altarului modest. aţi citit recent vreun dicţionar de idei literare. între cele câteva lumânări cu flacăra mică. poate nu e exprimarea cea mai fericită. fir-ar de ţigară! Am ascultat foarte atentă. sunt practic nule. desigur… aţi fost extrem de coerent… desigur… Clavdia: Damian. ce-aţi zice să dansăm? au dat drumul la magnetofon. Damian: de ce? Opţiunea spre imaginar aparţine numai artei? Doctorul: nu ştiu. dar e mai mult decât atât. Privi în jur cu ochi trişti. mărul lehamitei lui. nu vreau să fiu acuzată că aş face conexiuni de tip sexual. din păcate. Damian: ascultându-vă. dar şi psihopat maniaco-depresiv. dar. Întinse mâna spre Clavdia. nu. parcă proiectaţi. Se ridică de pe scaun. trei Doamne-zilnic şi toţi trei. îi cercetă atent acolo. prezentarea mea extrem de generală. nu prea sunt om de lume. dar contaţi pe mine. sau nu mai ţin minte. Zbîrcea şi Chimet. nu cred. zâmbi. pentru că nu poţi evada decât negând ordinea prestabilită. aceasta e primejdioasă. m-aţi mai întreabt odată când o obsesie devine patologică şi sunt tentat acum să corelez… Damian: nu. Doctorul: nu e rău ce ai spus. astfel că ader convins la părerea amintită mai înainte. Femeia îşi strivi ţigara în scrumieră. îl voi perfecta.

cumplit de obosit. poate din cauza asta are mutră de fanatic. Zbîrcea şi Damian presimţi. ţăranca înmărmurită de spaimă care-l ţinea de braţe fură înlocuiţi de Pieta a lui Van Gogh. sunt curios dacă tinerelul Caraiman ia meprobamat. trupu-mi şi straiele se zbuciumă în văluriri bruşte de galben. împreună cu fixitatea ochilor. cerul. a. da. aşa? se concentră. Damian îşi reaminti ce scria în album. acum şi aici pot. domnule inginer. Zbîrcea. ştiţi şi dumneavoastră. domnu’ dragă. haideţi. Chimet îl observă. la sugestia lui Caraiman şi tot la propunerea lui s-au oprit să viziteze biserica. Doamne ajută? sec. dar nu mă aşteptam să dau aici peste negustorul ăsta afurisit. domnu’…. nimic. cât de uşor am început să plâng. Doamne. sunt nebunul obosit. cu braţele întinse şi palmele lipite de coapse. ce-aţi păţit. pentru că nu vin toate din senin sau din cum spuneţi dumneavoastră pe la radio. Isusul cu patru degete la piciorul drept şi cu mâini scurte de pitic. haideţi. îşi plecă tâmpla dreaptă spre umăr. susţinând că se afla încă sub efectul napotonului. hi. cu barba roşcată. văd că şi pe filosoful nostru l-a impresionat. se încordă. iar eu adorm în somn de piatră. ar trebui să încerc măcar din curiozitate. nu-i aşa? e un lăcaş vechi de peste o sută de ani. domnu’ inginer? ei. îşi spuse Damian. e zbuciumat. alcătuiau o expresie de habotnic urmărind doi păgâni intraţi în sfânta biserică. Doamne. aiureli. e rece aici. oh. simţii cum i se umezesc ochii. se mai şi vede pe alocuri. domnul Chimet. această pânză a fost pictată în azilul de la Saint-Remy în momentul în care Vincent trece în revistă toate experienţele trecutului său. la Mănăstiri soare de Arles. ocru şi verde. Iuda în faţa altarului… oare eu cum arăt? care din eu? se aşeză în strană. Pe drum. Caraiman îl bătea pe umăr. da. Caraiman îl aţintea dintr-o parte cu privirea având chipul destins. părea a se ruga şi el. cu chip de lut. cu oameni nepricepuţi. vine furtună. pe Chimet nu m-aşteptam să-l găsesc aici. vălurit de albastru. într-o străfulgerare îşi imagină Pieta sfâşiată: d’aia. până acum n-am încercat nici un tranchilizant. zise Chimet. buza de jos îi tremura uşor. v-a impresionat. scuzaţi-mă. Ieşiră din biserică. Doamne-ajută să nu fie potop ca toamna trecută. tânguindu-mă pe dinăuntru.frontul atmosferic şi alte chestii din astea. Chimet. de ce. rudotel sau alte chestii dintr-astea. dar mi-e bine aşa. Zbîrcea consimţise cu greu să părăsească staţiunea. capul plecat pe umărul 130 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă mângâiat de plete. pe sub cerul…. haideţi. televizor . iar Zbîrcea îi studia încordat pe amândoi stând drept. Damian se gândi că Zbîrcea căpătase această fizionomie de cum intraseră aici. din când în când umerii-i tresăreau. Veniseră la Mănăstiri într-o lungă plimbare terapeutică. dar muşchii feţei rămâneau împietriţi şi. verde şi sânge. penibil.Editura LiterNet 2005 pieptului. treptat. aiureli. scutură din cap şi se ridică din strană. Cristul coborât acolo de pe cruce. păcătosul! cere iertare. se uită în jur. ţăran cooperator şi mic . se simte asta. da. păcat însă că restaurările au început să se cam facă alandala. oh. hi. tresări. rudotel mi-a recomandat şi mie doctorul. Damian se înfioră. de unde atâta sânge? din mai galben decât floarea lui. albastru. m-am uitat dintr-o parte la norul acela. descoperi icoana afumată. pământul şi femeia.

vesel. Chimet. domnule Chimet. din păcate. lăsaţi-l. măi. te speria. vinuri. dar domnule profesor. Caraiman. declarativ. ăsta-i dat dracului. în problema sufletului şi a păcii lui. Zbîrcea. măă! ia vezi-ţi de lungul nasului. Caraiman. Caraiman. da’ moartea-i altceva. adică. că. ei. necazuri cu nervii de nu vă mai vindecaţi? c-am auzit că până şi canceru’… politicos. doar când avem neapărat nevoie mai învăţăm şi noul. nu prea am constatat în ce fel ateismul e binefăcător la nivel de moralitate şi etică. personal. pricepe repede orice. Caraiman. Zbîrcea. da’ te şi împacă. de fapt. adevăraţi nebuni. domnu’ Caraiman. şi e numai una dintre cauze.Editura LiterNet 2005 producător de. Chimet. Dumnezeu nu-i decât o idee născută din vremuri imemoriale. noul la tine se cheamă preţul pieţii. îmi pare rău. Dumnezeu… nu ştiu cum să-ţi explic mai simplu dumitale. cred că are tratat de alianţă şi întrajutorare şi cu sfinţii şi cu diavolii. ei. Zbîrcea. profesoral. cu atât mai mult trebuie să înţeleagă. Zbîrcea. hi. aiureli. extrem de binevoitor. despre Dumnezeu. mi-e atât de greu să fie explicit faţă de dumneata. scuzaţi-mă. aşa cum e omeneşte. părinteşte. domnule Chimet. bine. Chimet. Zbîrcea. râzând. repet. m-da. dacă ai dreptate e din cauza. până şi mari filosofi au dat greş adeseori. . domnule Chimet. da’. de crezut. cea de societate bazată pe egalitate. Zbîrcea. Caraiman. domnu’ profesor. Chimet. înţelegi matale? nefiind ceva concret. lasă. o educaţie strictă şi severă în spiritul muncii şi abnegaţiei faţă de o singură idee. Caraiman. mă. poate că are dreptate. ironic. recunosc. numai să vrea. te sperie că-ţi laşi treburile neterminate şi te împacă d’aia. aşadar. mieros. sincer. în cine altul să am încredere. ideea de divinitate apărută la omul primitiv aflat în faţa unui cadavru uman. nu vă chinuiţi. deh. măi Chimet. înţelegeţi? aproape sentenţios. ţuică. şi domnul profesor de filosofie Zbîrcea Aurel. domnule Chimet. dar foarte. încântat. 131 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă dar refuzaţi să gândiţi dialectic. domnule. nu râdeţi de mine. că şi unii medici gândesc ca dumneavoastră. Chimet. eu când mă rog Lui. ţi-aş vorbi despre aberaţia numită psihanaliză. tot cred. trebuie să pricepi. lăsaţi-l. Chimet. lasă omul să-şi exprime opinia. Caraiman. ideea de ceva nemilos şi puternic născută din cauza spaimei şi a umilirii că un semen al lui nu mai mişcă. să fim serioşi. eu nici măcar ortodox ca lumea nu mă pot numi. daa. bine. creierul e fizică şi chimie plus educaţie. aşa. domnu’ profesor. prin a vorbi despre existenţa sufletului ca diferit de psihic şi rupt de creier ca materialitate. Zbîrcea. da’ eu nu-l cred. domnu’ profesor. domnule Zbîrcea. nu? amuzat. of. să zicem? mirat. ca să am cui mă împărtăşi. mai greşeşte omu’ şi e înţelept să-şi ajute sufletu’ încărcat. de ce aveţi dumneavoastră. dacă-i p-aşa. ia mai zi. pricep. însă şi sectanţii pornesc de la astfel de judecăţi şi treptat ajung la aberaţii până când viaţa lor întreagă devine o aberaţie. domnule Caraiman. pricep. să-l apuci cu mâna. domnu’ profesor. că sfârşeşti naibii cu viaţa asta. extrem de importantă. rece. destul de respectuos. incitant. hi. mă refer la ce se numeşte frica de Dumnezeu. ordine şi disciplină. în dumneavoastră. cel puţin de atâţia ani. mă rog fiindcă. domnule profesor. în primul rând. gânditor. noi le ştim aşa cum le-am apucat. legume. puţin exasperat. domnilor.

când vă e rău tare. eu dacă n-aş fi obligat să lupt mereu împotriva concepţilor astea burgheze. aşa e. sau chiar Marele-nebun-lucid. Superbă cacialma. Vittoria Accorombona. aşadar. ba nu. Dealtfel. intrigat Zbîrcea. în ultima meditaţie la Saint-Remy…. nu ştiu de ce. delicat desenate. zâmbind şi dojenitor. ştiu. marmoreeni… exact ca ai ei. cu nevroza mea. nu cumpăraţi nişte vin rozaliu? „Soarta mea a fost întotdeauna şi este identică realmente cu cea a Vittoriei Accorombona. sprâncenele negre. cum scria Tieck. acum. uitaţi totul. în sclipirea ochilor mici. nu asta. sincer. eu mă gândeam la Pieta a lui Van Gogh. cu reflexe roşietice în bătaia luminii. ce să mai spun. cred că tot la El vă gândiţi. buclat pe ceafă şi pe umeri. marele Tizian. Caraiman. pricep. poeta evocată de Ludwig Tieck. cultura. ştiu. nu fiţi tragic.Editura LiterNet 2005 Zbîrcea. apoi. cei care mă râvniţi. Damian şi rostind înlăuntru. nu numai pentu înfăţişarea mea. inteligenţa. ci şi pentru inteligenţa. n-ar fi putut găsi un model mai graţios pentru cel mai frumos tablou al său. adică faptul că mă numesc dintotdeauna. poezia mea. însămânţează vorbe în vânt. vezi matale. Am aceeaşi ţinută mândră. adeseori. Oricine ar nega că sunt Vittoria. acelaşi păr de culoare închisă. chiar fără să ştiţi. Zbîrcea. Chimet. buzele rubinii. sau cum se doarme în somn de piatră cu capul odihnind pe umărul din lut mângâiat de barba roşcată. aşa e. îl privi tulbure pe Chimet şi-i citi pe buze. cultura. iertaţi-mă. Şi pe lângă faptul că se întâmplă ca în unele întâlniri cu părinţii mei să nu mă recunoască (deşi la vârsta lor. Caraiman. prin existenţa partenerului ca sclav donat de societate cu liberul lui consimţământ. toţi care m-aţi iubit şi voi. mai am cu ei şi discuţii extrem de enervante referitoare la aceste obiecţii ale mele. n-ar trebui să aibă pierderi de memorie) şi să mă cheme cu numele de Maria pe care. dacă m-aş ruga. nasul uşor coroiat. nu? dar dacă ar . Chimet. la bătrâneţe. altfel. în salvarea conştiinţei mele. curios. luciditatea. 132 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă care-mi întăresc expresia privirii scânteietoare. doar patruzeci şi şapte de ani. dragii mei bărbaţi. descoperi în orice căsnicie că majoritatea argumentelor care ţi-au determinat fapta au fost forme camuflate ale egoismului tău de a supravieţui mai comod. Până şi asemănarea fizică este absolut frapantă. domnule profesor. poezia mea… Dar nu asta. deveniţi jalnici. nobilă. nu asta vreau să înţelegeţi. uneori. nu pot să-l sufăr deloc. fiindcă la simpla mea apariţie la mai puţin de un metru de voi. pricep câte ceva. sunt. Sânii mei rotunzi. n-aş fi neurastenizat. el la rându-i sperând în tine ca sclav ce-i va fi dăruit. murmurând. adică uneori pus în situaţia să nu fac faţă înaltei îndatoriri morale şi etice cu care am fost investit de societate. chiar mă dezgustaţi în postura voastră de lupi hămesiţi. aţi înnebuni! precaut. Dumnezeu e poate ideea unui mare nebun lucid. eu. cum ar afirma oricine m-ar întâlni. Iar în clipa în care deschid gura şi rostesc. sunteţi un om exemplar. Până la urmă. cu ce m-ar ajuta Dumenezeu? mohorât şi aspru. învechite. am avut şi am obiecţii serioase împotriva căsătoriei. negri. liniştitor. dar domnul Inochente a tăcut tot timpul. ca şi femeia care mi-a purtat numele.

Editura LiterNet 2005 fi numai părinţii de convins, dar e întreaga lume infectată. Oare poeta lui Tieck a ştiut vreodată ce înseamnă: la cratiţă? Ea a sfârşit prin a fi ducesă de Bracciano, eu, momentan, ca şi ea un timp, sunt exilată a acestui palat pe care refuz să-l numesc azil. Ce cuvânt barbar. Nu mi-l pot închipui decât gândindu-mă la Azilul de noapte. Şi e o imagine degradantă. Poate doar condiţia femeii obişnuite să-mi mai inspire această degradare. Dar eu sunt Vittoria Accorombona. Să revin însă la problema pe care v-o pusesem: soarta acelei nobile femei din secolul al şaisprezecelea este identică, identică realmente cu a mea. Mă întreb eu, cum de s-a întâmplat ca tocmai după ce toată după-amiaza aceea spălasem rufe fiindcă aveam apă caldă, seara, într-o seară oarecare, şi Vittoria în timpul primei căsătorii a avut nenumărate astfel de seri, să descopăr cartea lui Tieck, biografia romanţată care-mi demonstra că nu există trecut sau viitor din moment ce eu am trăit în timp ce trăiesc? Am murit fiind în viaţă? Doar pentru a evada din propria-mi existenţă de nobilă femeie obişnuită?” Damian închise dosarul negru, luă stiloul şi notă pe coala aflată la-ndemâna lui: „Jurnal Altă zi Textul pe care l-am citit adineauri e neterminat. sunt convins de asta. Nu pot să nu fac conexiunea cu Tigrul de pluş. Identitatea dintre cele două Marii e absolut evidentă. Atunci, care dintre cele două texte e

133

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă mai veridic? În Tigrul de pluş, Maria la un pas de alienare. În textul de nebună, Maria ciudat alienată. Dar de ce să consider cele două mărturisiri sub semnul alienării?! Evadări în alt spaţiu, mai întâi imaginar… şi apoi real? Se poate închipui textul de nebună în continuarea Tigrului de pluş?… Se poate. Cad sub incidenţa jocului propus de mine la cina cu doctorul? Când o să obosesc să-mi mai pun întrebări? Nu ştiu… Maria - Maria - Vittoria Accorombona. Damian - …? Frapantă asemănarea dintre mine şi Maria ca opinie asupra căsătoriei. Caraiman: - trecut de cincizeci de ani (nu mai reţin exact cât peste) - mic de statură, dar bine legat, viguros chiar - anatomo-fiziologic, sănătos - fost funcţionar, administrator al pieţii, din câte am înţeles, deci trai bun - familie, un copil, băiat la care ţine, mai mult, se pare că îl admiră - pensie de boală, cheltuie destul de mult, se îmbracă elegant (pesemne are şi ceva bănuţi puşi deoparte) - viciat în sensul bon-vivant-ului, doar atât - inteligenţă mobilă, cunoaşte Biblia, recită haiku - se pricepe la oameni şi îi place să-i cunoască - curios, incisiv, diplomat - simţul umorului - apt oricând să poarte mască - de mai mulţi ani în staţiune

Editura LiterNet 2005 - se pare că respectă numai prescripţiile medicale care-i fac plăcere, plimbările, hidroterapia, hrana, somnul - evită orice discuţie directă şi amplă despre nevroza lui - mărturisire echivocă, ceva în genul … n-am nici pe dracu’, sau Dumnezeu ştie, nu-mi dau seama… Îl suspectez de fals, dar îl admir sincer pentru cum îşi joacă rolul de atâţia ani. Întrebarea este, o face cu concursul doctorului? Întrebarea este, aş putea să-l imit? Ce fel de evadare ar fi asta? Iar întrebări…” Puse stiloul deoparte şi începu să-şi citească însemnările. După ce termină, se gândi că nu i-ar strica o cafea mare. Se îmbrăcă şi părăsi camera. Doamna Cruceriu se apropie cu paşi neauziţi de masa lui Damian. Ajunse în spatele lui şi-l întrebă languros, aveţi un loc liber? Poftiţi, răspunse morocănos Damian, fără s-o privească. Abia când doamna Cruceriu se aşeză în faţa lui o recunoscu şi se ridică repede de pe scaun, o, scuzaţi-mă, sunt puţin obosit, n-am dormit bine astă-noapte, dar ce plăcere să vă întâlnesc, ce serviţi? sunteţi invitata mea, şi aşa trebuia să ne întâlnim, ei bine, cu ocazia asta îmi cer scuze şi pentru faptul că nu v-am putut vizita atunci, o problemă importantă, fiţi liniştit, domnule Inochente, fiţi liniştit, se mai întâmplă, doar oameni suntem, îl privi cu ochi înceţoşaţi, nările îi fremătară uşor, sprâncenele se înălţară imperceptibil, buzele se întredeschiseră, tăcere o secundă, două, trei, apoi, domnule Inochente, Inochente Damian, aveţi un

134

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă nume frumos, nu mă refuzaţi, vă rog; în ce sens, doamnă? Damian, amuzat şi curios, gândind Tigrul de pluş - text de nebună - doamna Cruceriu - cine?, fiţi invitatul meu, Vică a plecat acasă să aranjeze prelungirea concediului medical pentru încă o săptămână; soţul, domnul Cruceriu? da şi sunt singură, tristă, fiţi invitatul meu astăzi, vă rog, îşi trase scaunul mai aproape de Damian, providenţa v-a adus chiar în barul hotelului meu, îl apucă pe Damian de braţ, se aplecă spre urechea lui, nu vă supăraţi, femeile sunt mai slabe din fire, acceptaţi, nu? buzele arse, mirosul înţepător de eter, e beată, îşi spuse Damian, bine, doamnă, dar, se uită la ceas, e ora zece, pe la unu trebuie să mă întâlnesc cu doctorul, ştiţi şi dumneavoastră, consultaţia e consultaţie, trebuie respectată, iar doamna Cruceriu, dintr-o dată gravă, aranjându-şi coafura cu vârfurile degetelor, umezindu-şi buzele cu vârful limbii, viaţa e un lung şir de ratări, domnule Inochente, mai beţi o cafea? da, şi o vodcă mare? Damian nu apucă să încuviinţeze sau nu, doamna Cruceriu făcu semn barmanului, o vodcă mare, un coniac mare, „Dunărea”, apă minerală şi două cafele mari, deocamdată atât, mai târziu, dacă doriţi, domnule Inochente, am în cameră un vin excelent, a, nu, nu, să nu interpretaţi greşit, se va aglomera barul şi gata cu intimitatea, aşa, ca între prieteni…, zâmbi larg privindu-l ţintă, scoase un pachet de „Kent”, serviţi, vă rog, sus, în cameră, în momente din acestea de singurătate, de tristeţe îşi îndreptă spatele, ochii îi luciră scurt, în clipe de stricteţe nobilă, ascult pe casetofon Julia Iglesias, am

Editura LiterNet 2005 o casetă întreagă cu el, Damian luă o ţigară, o aprind mai târziu, ştiţi, domnule Inochente, când viaţa e un lung şir de ratări ce este o odaliscă? înghiţi emoţionată, vag, doamnă, vag, atunci, ascultaţi-mă…, barmanul le aduse băuturile, în sănătatea dumneavoastră, doamnă, Damian ridicând paharul, la fel, domnule Inochente, ascultaţi-mă…, gustă din coniac, chipul i se crispă pentru un moment, apoi se destinse, odalisca într-o viaţă ca un lung şir de ratări…, spuneţi, spuneţi, îi surâse sigur pe el, doamna Cruceriu - cine? „Jurnal O zi Personalităţi accentuate în viaţă şi literatură, cartea prof. Karl Leonhard, directorul clinicii de psihiatrie şi neurologie a Universităţii Humboldt din Berlin. Lectură cu sentimentul profund al unei curiozităţi profesionale. Am descoperit-o în bibliotecă. A fost tradusă în ’72. Unul dintre anii de graţie pentru cultura română. Cazuistica prezentată de dr. Leonhard, atât prin materialul propriu, diverşi pacienţi (în prima parte a cărţii), cât şi prin exemplele datorate calităţii de mari psihologi a scriitorilor citaţi, în special Dostoievski şi Shakespeare (în a doua parte), m-a dus la concluzia firească pentru mine, dar cred că şi pentru atâţia alţii asemănători mie, că suntem o îmbinare ciudată a aproape tuturor firilor analizate, exemplificate de autor, firea demostrativă, hipertimică, distimică, exaltată, anxioasă, introvertită etc. Cu alte cuvinte, suntem tot atâtea personalităţi accentuate şi numai situaţii,

135

Leonard Oprea – Cămaşa de forţă conjuncturi sociale tipice şi repetabile determină evidenţierea uneia dintre ele. Citez fără comentarii, considerând că fiecare pasaj ales îşi şi îmi conţine cât se poate de clar întrebarea, meditaţia şi eventual concluzia: „Trăsăturile „accentuate” sunt mai puţin numeroase decât cele ce generează variaţii. Este vorba tocmai de acele însuşiri care prezintă tendinţa de a aluneca spre patologic…”. „… acei oameni pe care îi numim „personalităţi”, cei care poartă propria lor amprentă. Omul care nu are nimic din ceea ce, într-o formă mult mai accentuată, este paranoic, anancast, isteric, hipomaniac sau subdepresiv etc. poate fi, fără îndoială, considerat un om mediu şi absolut normal, dar în nici un caz nu poate fi o personalitate pregnantă.” „Mecanismul procesului de refulare poate fi foarte bine lămurit prin următorul citat din Nietzsche: „Am făcut lucrul acesta, spune memoria mea. Nu sunt eu în stare să fac una ca asta, spune orgoliul meu şi rămâne de neînduplecat. În cele din urmă - cedează memoria”. „Drept personalităţi anormale ar trebui să calificăm numai pe acei oameni care se deosebesc într-o măsură atât de mare de medie, încât chiar în lipsa unor împrejurări exterioare nefavorabile au dificultăţi în a se adapta cerinţelor vieţii. Nu există încă o graniţă între oamenii obişnuiţi şi personalităţile accentuate.” E necinstit să nu-mi declar poziţia faţă de cele reproduse aici ca fiind în afara unei sfere de interes care începe să mi se contureze, definească din ce în ce mai

pentru destui bărbaţi atrăgătoare 136 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă sexual . În această carte nu se vorbeşte despre sinucidere . . Dar oare am avut-o vreodată? Doamna Cruceriu: . când voi trece din accentuat în patologic sau.obsesia nefondată a ratării pe toate planurile . conştientizate sau nu) continue (repetate.planturoasă. Şi nu e neapărat nevoie de cadavru. în anormal? Încerc senzaţia fizică de rău şi sentimentul nenorocit de milă faţă de mine însumi. în laşitatea ei.liceu industrial . dar nu la modul exagerat . Despre ratarea sau retragerea sau evadarea din social ca sinucide.anatomo-fiziologic sănătoasă. dispreţuitor. Bănuiesc că nu cele reale. Vorbesc despre sinucidere ca act perfect asumat. Hoitul umblător e un scut impenetrabil. ci doctorului. al vinovăţiei celorlalţi faţă de ea . care sunt motivele oficiale cărora îşi datoreşte prezenţa aici. constrânsă. Atât. Nu mă aşteptam să reţină întrebarea mea de acum mai bine de două săptămâni.calitate esenţială a unei personalităţi accentuate.se consideră oricând recuperabilă printr-o „mare dragoste” E o nevroză sadea. Sunt foarte curios însă care sunt observaţiile medicului despre ea. Bizareriile sunt banale şi cotidiene.narcisistă şi nimfomană.familie.neaccentuat. În cazul ei. Apelez la formula prefaţatorului cărţii. mi-a relevat clar deruta şi precauţia faţă de mine.egofobia e boala ei psihică şi o interesează doar în măsura în care îi conferă o scuză şi un aer exotic . nu abilă. soţul . în procesul de transformare într-o fiinţă lucidă şi aptă să se exprime. „discontinuitatea continuă” şi mă declar o personalitate accentuată născută prin discontinuităţi (şir de revelaţii bruşte. Mă observ. Femeia asta se află în staţiune ca bolnavă psihic şi îşi tratează nebunia satisfăcându-şi-o din plin. învăţată să poarte mască (profesia vizavi de viciu) . nu. Şi s-a bătut. cred însă că din deformaţie profesională (vai şi amar de elevii ei) . Conştiinţa cu trupul doar vehicul.complexul. ca nenumărate altele. se bate monedă pe inteligenţa bipedului sinonimă cu creaţia. dar nici cu încântare. Comoditatea specifică a miliarde de semeni. Leonhard.în jur de patruzeci de ani. senzaţia de uşurare pe care ţi-o produce descoperirea gândurilor altora ca răspunsuri la propriile-ţi frământări. deci obsesive).profesoară de desen tehnic . nu cu uimire.Editura LiterNet 2005 precis. fără copii şi îşi ignoră. aşa cum înţelege dr.respectă totuşi prescripţiile medicale. preconceput . Întrebarea este. nu Clavdiei şi Arpegiei (deşi Arpegia a fost surprinzătoare şi „perversiune socială”).gândeşte schematic. poate chiar mai mult . cel puţin aşa pare .purtătoare abilă de mască. În ce măsură accentuatul aparţine nativului şi în ce măsură socialului? E superbă. Poate că săvârşesc un păcat pierzându-mi ingenuitatea şi confuzia tipică ei. tot evadare…? Jocul pe care l-am propus. neurologul academician Arthur Kreindler.

dacă tot e vorba de moarte) semenului său.Editura LiterNet 2005 de fapt nici nu mai reţin exact când. erijându-vă în vindecător. În toată nebunia sălăşuită în mine. bye happiness. dumneavoastră îmi explicaţi ce aţi simţit la moartea prietenului … . semenul. căci mi-e nespus de dragă. domnule doctor. dumneavoastră nu mimaţi înţelegerea faţă de mine şi de toţi ceilalţi bolnavi. se încruntă uşor şi reîncepu să copieze: „… bye. nu mai continui. ca şi cum poţi face chestia asta aşa. mai precis. perfect adevărat.un zeu niciodată nu moare cu adevărat. sunt obsedat de „perfect’ şi de „adevăr”. dădu drumul casetofonului. prin asociaţii deductive care de care mai neadevărate. căci durerea sau bucuria celui de lângă tine. oftă abia auzit. dincolo de raţiunea 137 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă lui şi a ta. am avut senzaţia reală de trezire din moarte. I think I’m gonna die…. iar eu să fiu cel care veghează nepăsător. dar când am auzit muribundul cântându-mi aceste cuvinte. păsările!” Încotro. perceptibilă numai şi numai de trupul şi carnea sufletului său. iar voi. observaţi. sunt sigur.reprezentant tipic sanitar social. necesitatea existenţei unui ţel. norii. sau. Nu ştiu încă precis dacă e bine sau nu să-l determin să devină doctorul . să evoluezi. îmi vorbeşte blând. Ei bine. iubită fiinţă reală . cea mai apropiată. doctorul. întunecată şi draga mea corcitură care mi-a fost otrăvită. . doar se petrece -. Anubis are trup de om! doctorul mă priveşte de parcă am înnebunit din nou. tragedia în teatru exemplifică perfect afirmaţia de mai sus. dar nu uitaţi. două cuvinte care exprimă clar confuzia noastră veşnică în ceea ce priveşte ţelul fiecăruia.Da. cam asta am simţit la moartea lui Anubis. mi-era foarte greu să ţin ochii deschişi. de ce nu?. dincolo de conştientul lui şi al tău. Mi-a părut rău de Clavdia. mi s-a părut nefiresc ca el să se sfârşească. Din punctul meu de vedere. Damian Inochente?” Damian schimbă caseta. imitaţia ei fiind de un cabotinism total şi. niciodată nu regresezi când capeţi această putere…. da. cum scrie nu mai ştiu unde…. într-adevăr. eventual. prin ideea cu jocul am reuşit să-i fixez atenţia profesională asupra mea. dar am certitudinea că în seara aceea am definit corect o parte… de ce să n-o numesc aşa? din obsesia mea. poţi. ori de câte ori ţi se năzare. nepăsător. e o manifestare numai a lui. de fapt. radiat în rândurile spectatorilor. În fond. când ştiţi prea bine că un asemenea rol ar trebui interzis din moment ce noi suntem incurabili. îmbălsămătorul şi conducătorul celor morţi. good-bye loneliness. contemplat şi secondat de tine. mai departe. habar n-aveţi ce-i nebunia? . acompaniamentul tău născându-se simplist şi fals. Oricum. fiindcă nimeni nu-mi va putea demonstra vreodată că are putinţa să participe sincer. insist. despre momentul în care o obsesie devine patologică. fie el. sincer la suferinţa (sau fericirea. vracii într-ale sufletului. aţintindu-mă cu ochii lui rotunzi şi sticloşi ca de pasăre beată. Clavdia e singura prezenţă vie căreia pot să-i şoptesc: „Toamna asta / cât îmbătrânesc: / Ah.Domnule Hristu. îşi stinse ţigara. în ciuda faptului că i-am dat ca talisman numele zeului egiptean. dar provocator.

închise dosarul negru şi dădu la o parte foaia acoperită de scris.dar încercarea mea de a pătrunde astfel în universul lor nu aduce vreo modificare stării mele. Mi se pare evident ca el să-mi apară. Damian încetă de copiat. un fel de bye. ca un adevărat scrib. nici înlăuntrul nostru. Muşcă arătătorul stâng şi notă: „Jurnal O zi Nu ştiu şi nici nu accept că mi s-ar putea explica de ce fascinaţia duce la orbirea raţionalului. îşi aprinse o ţigară şi. nici… De fapt. cel care am . cei din afara cărţii -. o strivi nervos în scrumieră. Cu alte cuvinte. cel copiat mai înainte… mă fascinează sau nu? extraordinar! Nu mă aşteptam să-mi pun această întrebare. rezultatul contactului meu cu aceste texte culese de Clavdia. lovi măsuţa cu palma. vreau să definesc contactul. Deci. identitate stabilită numai de cutare.Anubis. auuu. haa! hi.Vittoria Accorombona. apariţia seminţei… Nu. manifestat prin dorinţa de automutilare. ei. Chiar aşa? Laşitate? La el. povestire sau text de factură filosofică? E vorba despre clasica regăsire a cititorului în 138 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă personajul imaginat .mărturisesc acum că a imagina un personaj. hauuu!” Casetofonul se decuplă cu zgomot sec. lumea lui repudiată ca anormală? Ne repezim să hohotim la declararea identităţii cutare . te onorez cu prezenţa mea. nu e decât un act de reconstituire uşor modificată a personajului aflat în carne şi oase printre noi. Nu oricum. Anubis. a existat străfulgerarea: funcţionează ca orice alt fragment descoperit într-un roman. dar prin asta condamnăm. înţelegerea incapacităţii firesc umane de a înţelege. ideea de refuz a propriei noastre existenţe aşa cum se desfăşoară ea în momentul când apare convingerea că nimic nu se mai poate schimba. ce-ar fi să încetezi cu lătratul ăsta de javră râioasă?! dacă ai fi puţin iniţiat în a înţelege că eu. Cu dreapta apucă stiloul. Efectiv nu mă aşteptam! Asta fiindcă. happiness. a percepţiei reale a realului. scârţâit de cretă pe tablă de sticlă. cât de frumos am caligrafiat. sau. Luă câteva coli. după mine. Revolta mea însumi. Dusa mâna stângă la gură. cât de curios îmi produc (mi se produc?) asociaţiile. hii! se opri brusc. tăcerea în urma ghilotinării. sau mai mult. continuă. da. „reconstitui” furtul meu din alimentară. De exemplu. după câteva fumuri. bănuiesc. de-abia în această clipă reconstitui. Momentan. poate mult mai exact. ca o senzaţie reală de trezire din moarte. mai clar! Buun… Să-i zic. bye. hm. Maria .Editura LiterNet 2005 mă enervează timpul din faţa mea şi îi zic. ca şi la mine atunci. Refuzul să trăieşti într-un anume fel. ci cu dispreţ. în afara noastră s-a schimbat vreodată ceva? Ce fac eu acum? Sunt papagalul literaturii?! Unde apare fisura prin care se trage concluzia că avem de-a face cu un nebun? În capacitatea lui de a substitui realităţii considerată normală. mi-e teamă să recunosc public revolta ce mi-o provoacă idioţenia acestui râs. chiar în acest fel? De ce nu? scrie nebunul. să-mi fi apărut. de Maria? Şi că hohotim. mult mai mult decât atât? Isuse! O… Abia acum realizez. mai degrabă o să ajung şi eu să hauuu! şi începu să râdă strident. n-ar fi nimic.

de ce să-l cenzurez. de ce să vă imit modelele remodelate etern?! Existenţa umană s-a justificat întotdeauna prin bilanţul final şi. de justificare a propriei tale existenţe. momentul de alegere a unui drum drept în viaţă. filosofie de crâşmă…! Dar. maşină şi până la. Nu-i suprimăm doar pentru a ne dovedi nouă înşine că le suntem superiori prin milă şi grijă părintească. domnule Inochente. Chiar invizibile. problema bilanţului dispare. a psihiatrilor. pentru el orice bilanţ nu e decât o recapitulare. Cum a devenit medic psihiatru. fie ca inginer. fie ca medic. Nu. nici măcar copii etc. Nu e superb să mori în plin salt? Dezamăgirile. Gata. tristeţile şi durerile nebunului vin din neputinţa de a-şi îmbogăţi mai mult decât poate această recapitulare. între timp. cel care. având puterea şi inteligenţa pe care o aveţi. la fel de sfântă. sau. domnilor. am ajuns un simplu inginer electronist. odată cu opţiunea. gata. dacă noi permanent ne-am pune problema bilanţului am deveni proprii noştri pacienţi. se desfăşoară în afara ta. Punctul de declanşare al unui bilanţ pozitiv. dar am credinţa că în curând se va întâmpla şi asta! Quidam! Azi-dimineaţă i-am vorbit doctorului despre bilanţ în contextul acesta.Editura LiterNet 2005 fost! Acuzăm. e jurnalul meu! Fiind al meu. oameni buni. nu exclud toate celelalte complemente etico-morale… mai precis. refuzăm s-o numim şi înjosirea. un om incapabil să mărturisească. nu?” Sunt sincer când scriu: nu-mi închipuiam să memorez atât de bine cuvintele acestui vindecător al meu. cugetări de duzină. e nevoia de asumare a inconştienţei care să te elibereze de balastul acelor noduri. la fel dintotdeauna. de a ne recunoaşte aservirea la convenţii scrise sau nescrise. nu pot să-l definesc momentan decât prin autobiografia făcută în faţa doctorului: m-am născut. acesta e făptuit încă din clipa opţiunii profesionale. E voinţa ireductibilă la individ. a profesa. Adică rezultatele profesionale. înţelegând evoluţia ei pozitivă neapărat şi prin aportul dumneavoastră până la sacrificiu. în oameni şi relaţiile. a munci până la capăt cu abnegaţie. pozitivul sau negativul bilanţului s-a definit în conformitate cu normele normale de apreciere. prin bilanţuri intermediare. Din nefericire. o cumulare înaintea unul alt salt. negăm cu spaimă profundă dreptul ce şi l-au câştigat cu preţul dispreţului de pretutindeni îngâmfare prusacă . necesare alcătuirii turmei. 139 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă există în mine ceva anume. Răspunsul lui a fost povestea-cheie a vieţii lui. paleativul mediocrităţii. paralizante şi. real. normele stabilite de ei ca fiind izbăvitoare. Gândindu-mă la bilanţul meu. pornind de la copii. Îl citez: „…şi astfel. nu. casă.de a trăi în spaţiul şi lumea pe care şi-o imaginează neîntrerupt. a conştiinţei colective. asta e marea noastră problemă. din păcate. am înţeles. eu le numesc reziduuri imobilizatoare. Şi credinţa. bineînţeles. n-aş putea să vă explic acest „ceva anume”. Sfânta răbdare. Totul e răbdarea. Nebunul nu are noţiunea acceptată de pozitiv sau negativ. am lăsat o carte în urma mea. aservindu-vă conştient intereselor societăţii. De fapt ne exprimăm nevoia. nu-mi închipuiam… .

Transcriu câteva: „Inochente. oricum aş meşteşugi-o. unitate extrem de precis conturată. şi mă revolt: cine trebuie condamnat pentru ratarea mea. în devenire caz real? Tendinţe obsesiv-fobice sau paranoice? Se pare că îşi provoacă lucid stările. încerc să mă disting în interiorul lui.am ales) tot ce s-a întâmplat înainte şi după intrarea mea la facultate. Arpegia. chiar şi mie. dar mai există şi (fără să-mi reamintesc cum eu.Editura LiterNet 2005 Rezultă. Poate contamina (vezi Caraiman. nu s-ar releva ea oare oricui. Există ceva adevăr în concluzia asta. e posibilă şansa nebunului? Arpegia a reuşit să-mi procure o pagină din însemnările doctorului despre mine. în nici un caz. Revin atunci la acest „tot” ca la un univers extrem de bine definit şi în continuă expansiune. dar şi sub influenţa cui. presiunea cui . că eu sunt vinovat de impotenţa mea în a fi decis când mi-am ales această profesie. încât. acest drum în viaţă. dar în nici un caz izolată. sau cel puţin sentimentul inevitabilei ratări? Când nu există răspunsul sau se manifestă refuzul „totului” să-ţi răspundă. decât ca o platitudine tipică? Lamentaţia fără de care nu poate trăi aproape nici un ratat. Şi acest „tot” a decis dincolo de mine! Sunt tentat şi aştern pe foaie povestea lui „tot”. Ce urmăreşte? Sistem logic normal sau paralogic? Convinge. din spusele lui.sunt oare singurul?! . Mă întreb însă care ar fi pricopseala? O istorioară atât de bine cunoscută. chiar eu…)! 140 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă .

încântat. Cruceriu. vesel. Damian. dar şi eu am întrebat. ce toamnă! Cruceriu îşi întinse braţele în gest de cuprindere a copacilor desfrunziţi. Zbîrcea. aspru distant. Era păcat de ziua asta. scuzaţi-mă. mohorât. pierdeam ziua asta splendidă. oftând. ce toamnă. să încetăm. eu voi avea. a lui Damian şi Zbîrcea. Damian. Damian. şi peste tot mi se răsfiră sufletul. sunt ca nişte versuri din Eminescu. A aflat că demult Pozez în locul lui. ei. dar să mergem. Zbîrcea.” Damian vru să pună stiloul pe masă. îşi aprinse o ţigară. plimbarea asta ar trebui să ne dispună în sens filosofic. Damian. unul cu bunăvoinţă şi curiozitate. din mine. nu. încurcat. să nu exagerăm. niciodată nu mi s-a recomandat un concediu medical sub patruzeci şi cinci de zile. Se privi şi adăugă pe foaie: „Îţi mulţumesc. orice aţi spune. Se gândi o clipă. eu mă felicit că am reuşit să mă întorc mai repede aici. curajos. am întrebat. În oglinda aerului din cameră adunat moleculă cu moleculă şi opacizat în faţa lui. pentru: Mă priveşte nebun Nebunul lui Gericault. cât mai rămâneţi în staţiune? Zbîrcea către ceilalţi doi. e atât de poetică. Cruceriu. întotdeauna am fost în perfectă legalitate şi. nici eu… nu avea dreptul? mirat şi cu jenă. Inspiră adânc şi expiră uşor fumul. domnilor. gândeam cu glas tare. doctorii ăştia…. Cruceriu. iertaţi-mă. prea trişti şi înţelepţi ca să nu ne ignore gâlceava. domnul Cruceriu are vocaţie înspre poezie. sentenţios. să încetăm vă rog. eu. ce-ar fi să încercaţi dumneavoastră primul? Interesat. domnule doctor? Tendinţe am… de tot felul. Zbîrcea. Cruceriu. Cruceriu. sau să povestim câte ceva. de ce? de ce? soţia se simte foarte rău. doar atât. . da. plimbarea asta face cât toate calmantele din lume. De ce insistă asupra obsesiei?” Ce urmăresc. îndemnând. suprimarea concediului medical? Evident interesul lui (şi documentarea) referitor la bolile psihice. Se văzu. nesfârşite parcă. să zicem. cu simplitate. puţin iritat. eu? temător dintr-o dată. am izbutit cu greu. albăstrui. Încremenit. eu şi soţia încă vreo două săptămâni. Damian. Cruceriu. Procedură clasică. Cu ochii întredeschişi. domnule profesor. Cruceriu. domnule Inochente. îi am de la maică-mea. împăciuitor. n-o să aveţi necazuri la şcoală? tăios. doar atât. ceva relaxant. celălalt surprins şi uşor dispreţuitor. domnule Cruceriu. amabil. dumneavoastră…? Insinuant. Pur şi simplu. şansa de a fi Inochente. a soarelui. a ruginei şi aurului întinderii de frunze închinate pământului. priviţi mai bine copacii ăştia. Cruceriu. poate şi altele. domnule doctor? Poate nimic. într-adevăr aţi avut o idee 141 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă minunată.” Aşeză încet stiloul peste versuri. Zbîrcea. putem presupune şi asta. şi medicul ne-o recomandă mereu. în toţi anii de când sunt bolnav. nu vreţi? gâlceavă…. Cu gesturi lente. Zbîrcea. am la mine nişte biscuiţi de casă. a cerului senin. care se opriseră şi-l priveau.Editura LiterNet 2005 Internare? Aici scapă oricărui control tipic staţiunii. îmbietor. în devenire un caz real. Daniel Petrea.

e pe un deal. în sfârşit. în ce constă tulburarea dumneavoastră nervoasă. de la ea şi de la alţii a trebuit să învăţ că lucrurile nu merg chiar aşa. de fapt. îmi place să grădinăresc. deşi aş fi vrut să-i invit pe toţi. Cruceriu şi. ceilalţi îşi vedeau de treburile lor. şi tot el. uităm cam repede că şi noi am fost elevi. şi atunci mi-a venit o idee nostimă. iar premianţii sunt invitaţii mei. brusc hotărât. cu grădină mare. bineînţeles. după ce le-am făcut pe tablă toate desenele şi m-am întors către ei. ei vor hotărî care dintre ele merită locul unui. tare teamă să ies printre oameni şi aş vrea să stau închis în casă pentru tot restul vieţii. la început au fost surprinşi de apariţia mea. practic. hâm. pentru ca apoi să le pot preda liniştit şi să mă bucur de interes din partea lor. am momente în care mi-e teamă. doi şi trei. apoi m-au mirosit imediat că eram novice şi puţin le-a mai păsat de mine. unii fac poezii…. Cruceriu. dumneavoastră. zumzetul a încetat şi m-au privit cu atenţie. n-am mai făcut prezenţa ca să nu mă creadă elevii zbir şi am început să le predau. doi dintre ei s-au învoit în doi timpi şi trei mişcări. Zbîrcea.Editura LiterNet 2005 da. şi mă face în faţa ăstuia albie de porci că i-am stricat elevii. în . nu-i nostim? vesel-amar. fără să scot un cuvânt. pe vremea când predam pentru prima oară desenul tehnic la un liceu de mecanică agricolă. Zbîrcea. m-au cerut diriginte… zâmbind nostalgic. îmi amintesc că am fost de-a dreptul şocat. m-a educat. lasă-l să-şi facă damblaua. aa! înveselit. pe lângă asta mi se spusese că sunt cam indisciplinaţi şi eu nu am avut niciodată cine ştie ce talent pedagogic. doar câţiva mă priveau. cel pe care-l înlocuisem. entuziasmul a fost de nedescris şi elevii s-au pus pe făcut versuri… credeţi-mă. fusesem mutat deja la o altă clasă. că tot timpul în loc să fie atenţi îi prinde citind literatură. ea m-a crescut. unde am casă. şi eu mă simţeam la fel de fericit ca şi ei. m-a făcut om de lume şi poate că aşa o fi. copiii. profitând de zăpăceala mea vizibilă. alteori nu-mi vine să scot un cuvânt. eram grozav de emoţionat. zău. ţin minte şi acum. şi care e partea nostimă? acru. era împreună cu directorul. ştiţi. cu mare plictiseală şi ei. deja adolescenţi în toată firea. mi-e bine doar cu gândurile mele şi tac zile în şir. binee. dar de fapt. clasa a unsprezecea. după cum spune ea. sfios. aveau oră de geometrie descriptivă. era prima mea oră de predare şi înlocuiam un profesor bolnav. însă întâmplarea asta merită s-o auziţi: s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. încet. apoi le voi citi. nu ştiu dacă povestindu-vă o să fie la fel de nostimă. domnule Cruceriu? Damian. am început să mă gândesc cum să mi-i fac prieteni. după două săptămâni. reacţionaseră ca şi cum şi-ar fi spus între ei. credeţi-mă. am intrat în clasă. sunteţi într-o dispoziţie excelentă. nu-mi puteam permite şi nici acum nu pot. în cancelarie sunt chemat de profesorul lor. Cruceriu. nevastă-mea v-ar putea lămuri mai bine. de atunci am devenit cei mai buni prieteni. unde. pot să vină şi ceilalţi. locuiam şi locuiesc la părinţi. le-am propus ca până la sfârşitul orei fiecare să 142 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă scrie câte o poezie despre ce-i trăzneşte prin cap. domnule Inochente… prea bine nu ştiu. Cruceriu. am bătut puternic cu palma în catedră. m-am aşezat pe scaunul de la catedră şi. profesorul ăsta era nevastă-mea. răutăcios şi poruncitor. dar pe cheltuiala lor. predau şi astăzi.

aprins. elevii într-o clasă sunt ca o turmă şi reacţionează 143 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ca o turmă în care elementele de decizie. nenorociţii. e drept că o muncă la nivelul ăsta de responsabilitate şi dusă de unul singur. apartenenţa politică. ei. ce-ai căutat în învăţământ. ca inginer? nu. la o acumulare necontrolabilă? … l-am plesnit. copiii au încremenit ca nişte stane de piatră. uneori nu-ţi mai controlezi nervii. în final aveam o mică poveste pe care fiecare trebuia s-o judece. explicându-le că la orele mele nu admit absenţe decât cu certificate medicale verificate de mine riguros. gâfâind. după ce le-am făcut prezenţa. te neurastenizează. Zbîrcea. colapsaţi de gravitatea propriului lor lăuntric. totuşi. dumneata nu te supăra. ai accente de infantilitate. dar. Damian. falsele personalităţi. nici acolo…. aşa neantagoniste cum sunt. au existat cazuri în care am plesnit elevul. liniştiţi-vă. nu în învăţământ. Zbîrcea. foarte rar. domnule. intimităţile de genul celei ca a dumneavoastră sunt o adevărată pacoste. perfid. ce am de făcut. cu maximă responsabilitate. întrebam şi de bunici. ce se întâmplă când contradicţiile ajung. păreri asupra binelui şi răului şi aşa mai departe. l-aş fi exmatriculat… închipuiţi-vă. deci cei imitaţi. cum aţi proceda când elevul se ridică din bancă surâzător şi te întreabă. părinţii acestui specimen m-au reclamat la inspectorat.Editura LiterNet 2005 sfârşit… dar. astfel îmi alcătuiam un tablou al atitudinii lor etico-morale ca viitori membri ai acestei societăţi şi. sunt anumite credinţe care se transmit. şi uitându-se în jur. dar cer să fiu înţeles. cu jenă. am înmânat câte un chestionar fiecăruia. Zbîrcea. vârsta lor. mi-e lehamite! însă Cruceriu şi Zbîrcea dispăruseră subit. liniştiţi-vă. Zbîrcea. unde. Zbîrcea. râdea măgarul! nu m-am lăsat până nu l-am mutat în altă clasă. copacii se înfăşuraseră în frunze murind . mereu a trebuit s-o pornesc practic de la zero. cine-i sunt părinţii. întotdeauna tabloul ăsta arăta foarte rău. când s-a născut. ce credeţi? râdea cu toată gura. mustrător. de cum am intrat în clasă. unde lucrează. foarte rar am întâlnit exemplul meu. contează mult vârsta la care îţi faci copiii. să strige cuiva cu privirea. apoi îi chestionam referitor la cunoştinţele lor. au crezut că pot lovi în mine. eu încă de la prima mea oră am ştiut precis. dacă aş fi putut. sec. cel corect şi demn reprezentant al societăţii. nu ţi-ai ales bine profesia. ne-aţi spus că într-o astfel de societate nu există contradicţii antagoniste. cu firea dumitale. ei. din păcate. domnule Cruceriu. omule? şcoala e o adevărată matrice a societăţii şi din punctul ăsta de vedere nu se admit nici cele mai mici iresponsabilităţi! pe bună dreptate a fost revoltată soţia dumitale. de asta trebuie procedat mai întâi printr-o strictă nivelare a caracterelor şi personalităţilor după un model pe care profesorul. de ce n-ai rămas într-o uzină. atunci. un adevărat monument de probitate profesională. îl impune cu autoritate şi fără milă. l-am plesnit! aproape ţipând. cu dezgust. au existat. prin care urma să-mi alcătuiesc fişa personală a elevului. o întâmplare luată din faptele condamnabile expuse în ziare. le puneam întrebări despre preferinţele lor în cele mai diverse domenii. încercând să grăiască. mi-e hău de mine! dar seninul îi reflectă privirea. sunt reacţionarii. recunosc. domnule. chiar mergând la medic. trebuia să-i fi văzut mutra după aceea.

144 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Impresionantă precizia cu care mi-am adus aminte amănuntele. forma mixtă interpretativ-halucinatorie: „Reflectând. În prag de înserare. nu reuşi să-şi vadă decât ochii. dar mult mai rafinat. straniu şi greu ca însuşi desfiguratul Ţipăt după ajutor. Asemenea valenţe nu-şi pierd semnificaţia caracteristic umană decât doar în întunericul ireductibil al . fumând alene. De jos. mâneci suflecate. Undeva. Cruceriu şi Zbîrcea surprinşi în ipostaze care elimină de la sine încercarea mea de a le alcătui fişe. puţin sub centrul tabloului şi în dreapta. Ceva de genul Dali. dacă nu vom reuşi să captăm semnificaţia unui semnal demodulat prin boală care caută acordul integrator prin intermediul ergoterapiei de grup. de pai. ce alăturare ciudată astăzi… Dar. luciri verzui fulgerate de îndoială. de nefiinţă. Cruceriu. covorul se vălureşte. Sau mi-e lene? Sau… Cruceriu ar merita totuşi. Şi calea nesfârşită. Amurg în zori. Şi cu atât mai mult vom contribui la abandonarea înstrăinatului. pălărie mare. îşi spuse. mediată de pildă prin dans. călătorul. Pictura reprodusă îi aparţine lui Hiromiti Kamada. Cruceriu . dacă din conţinutul socioterapiei. un covor în aceleaşi nuanţe. a seninului. nu vom reţine decât doar penibila „zgâlţâire” a unor automate „dezabuzate”. în pantaloni albaştri. după ce de la fereastră înfruntase din nou tăcerea. din acest cer. la semnificaţia introductivă a cadenţelor catatonice din Dansul lui Edvard Munch. calea. e mult îngustat. cu un toiag galben în mâna dreaptă. Imaginea în schimb m-a răscolit profund. Fondul. E atâta singurătate. blugi. desculţ. Sufocat chiar. ascultând blues. halou îngust alb. nu se mai vede din cauza torsului puternic. aş bea o bere. e vorba de finalul subcapitolului despre psihoza paralogică sistematizată. cel puţin ca meşteşug.Zbîrcea. de fapt. Damian. care e rostul acestor fişe ale mele? Să mă conving despre ce? Am scris „să mă conving”… Notez din Brînzei. Covorul. Simbolul e evident. purcede o cale. obosit. Fantastice nuanţe de liliachiu până la ivoriu. da. Damian scrise: „Jurnal O altă zi Acum un an am primit o felicitare de la un prieten plecat pe alte meleaguri. imediat e ora prânzului.Editura LiterNet 2005 sub ruginiu şi în sicriele lor de aramă. iar în dreptul unei cute stă în picioare. înviorat. însă cu mai mult gri. Habar n-am cine e. mov în degradeu. Omul priveşte spre o planetă gri-albăstruie. din acest senin. aflată în faţa lui. Zbîrcea mă zburleşte din cap pănă-n picioare. cămaşă albă. haidem. în acest sens. Zbîrcea. Un dreptunghi în picioare. sub centrul imaginii şi spre stânga. cred că ar trebui să ne întoarcem. prin variaţie concomitentă vom intui că valenţa noastră intimă la condiţia umană îşi va pierde simbolul. unde răsplătirea echitabilă a efortului intenţional comportă sensul aspiraţiei la regăsirea demnităţii şi utilităţii obşteşti. da. bărbăteşte. alb înceţoşat în mijloc.

e în oraş. despre prietenul dumneavoastră este vorba. înţeleg. să-mi iau halatul şi să las un bilet în uşă pentru pacienţi. arătaţi ciudat în dimineaţa asta. şi eu sunt în aceeaşi situaţie. e vorba despre Damian Inochente. sau prin nereflectarea lor în opacitatea ignoranţei sau al vestigiilor retrograde despre boala şi bolnavul mintal. Cristea. iar Arpegia. la mine în cabinet? vă pot oferi şi o ţigară bună. tocurile subţiri ale pantofilor Clavdiei răsunau cu zgomot de cauciuc lovit cu palma. nu. că domnul Inochente se află într-o stare psihică îngrijorătoare. nu aveţi nici un pacient. un „Kent”? Clavdia întinse mâna şi scoase din pachet o ţigară. poate chiar eu. până la zece nici nu cred să apară vreunul.Editura LiterNet 2005 demenţelor. luaţi loc. într-adevăr. am impresia. Doctorul se întoarse ţinând în mână câteva coli de . îmi place în mod deosebit.” Nu ştiu…” În holul luminat cu neon. dar. Ochii i se aburiră. atunci. îi rog să aştepte douăzeci de minute cel mult. momentan am impresia. trecu în camera alăturată. fără să interpretaţi greşit invitaţia mea. e învoită până la prânz. uneori sunt cam dezordonat. iar doctorul împinse spre ea cafeaua aburindă încă. o aştepta doctorul. aveţi un farmec deosebit. chiar mai mult decât atât. cu paşi repezi. vă rog. n-aţi vrea să bem o cafea împreună. sper că n-am făcut vreo gafă. Clavdia îl observă când. înţeleg. se ridică din fotoliu şi. Colţurile gurii îi zvâcniră uşor. domnişoară. evit să mă lansez în aprecieri de strictă specialitate. o cunosc. poftiţi scrumiera. le-am căutat mai înainte dar nu ştiu cine mi-a umblat în hârtii. domnişoară. Trase adânc din ţigară. să verific. mai bine ar fi fost să vă arăt însemnările mele despre el. ştie să bată la maşină şi e păcat să nu profit. am impresia că mă trataţi ca pe o pacientă sau că îmi faceţi curte. Clavdia îl urmări cu privirea. numai o clipă. vă mulţumesc pentru ajutor. o cunoaşteţi. merge mai repede cu preparatul. bolnavii noştri sunt cam suspicioşi. domnule doctor. lăsaţi. puţină muzică? Bach. În dreptul uşii cabinetului. m-a rugat să vă comunic. medicul porni casetofonul. dar… domnişoară. bun. vă aştept. domnule doctor. apoi o aprinse la focul oferit de doctor. astăzi nu va putea veni. a sosit aparatura de import şi poate avem norocul să înlocuim câteva dintre hârburile de aici. sărut mâna. nu. da. luaţi loc. cum vreţi. e prietenul meu. dar ce s-a întâmplat? păreţi cam obosită… am alergat puţin ca să nu ajung târziu. ieri m-am întâlnit cu şeful dumneavoastră. acceptaţi? bine. cred că i le-am dat Arpegiei să le dactilografieze. mai ales că pe lângă plăcerea de a nu-mi bea cafeaua singur. mulţumesc pentru amabilitate. Clavdia se aşeză în fotoliul din faţa biroului. ness sau cafea naturală? ness. nu? doctorul oftă uşurat. domnişoară… nu ştiu cum să încep… oricum. asistenta mea. tocmai din această cauză v-am solicitat. Se concentră încercând să se relaxeze. îi luă mâna şi i-o sărută afectat. domnule doctor. atât de mult v-au luat îmbrăcarea halatului şi 145 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă scrierea biletului? zâmbi uşor ironic doctorul. vă aştept în cabinet. n-am găsit foile cu notiţele despre dânsul. domnişoară. trebuie neapărat să şi stau de vorbă cu dumneavoastră într-o problemă mai delicată. Ei. domnişoară. anume? cred că bănuiţi despre cine. subliniez.

în concluzie. vă aparţin. fumul ascunse pentru o clipă privirea îngheţată a femeii. îi sunt. Bău din cafea. dar tot ce pot face este să vă spun că nebunia lui e mai înţeleaptă şi mai puţin. nu-i nevoie. iarăşi i se poate întâmpla fiecăruia. doctorul râse amuzat. bolnavul paralogic prin 146 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă definiţie e un ofensator sau perturbator social. am decelat elemente caracteris… nu mai continuaţi. mă mai serviţi cu o ţigară? vai de mine. nu. Clavdia stinse ţigara. trebuie să vă asumaţi diagnosticul şi vindecarea. bine. vă rog! cam asta e tot ce pot face pentru liniştea dumneavoastră. pe care-i ajutăm să-şi menţină inviolabilitatea socială. pe Damian eu îl iubesc. se ştie prea bine. bună ziua! Doctorul o privi cum iese. e un pericol social. Clavdia luă. eu sunt medicul lui curant. domnişoară. şi rămâne la fel de periculos şi în celălalt caz. mai degrabă. viciile personale. îi admiră coapsele şi. vă mulţumesc pentru consultaţie şi vă urez noroc în primul dumneavoastră caz adevărat. deliberat unui contact riguros cu mine. doctorul i-o aprinse. prin atitudinea lui.excelente. domnişoară. mă refer mai ales la senzaţia de abandon social. domnişoară. o clipă îl invidie pe Damian. atât cât mă pricep. Îi observă mersul apăsat anume. nervos. Bach. se răceşte. intimă. cred că Damian e un psihastenic constituţional în formare. domnule doctor. îmi permit să spun. În cabinet. cu atât mai mult unui intelectual. dar. mă refer deci la un fond psihastenic constituţional care prin el însuşi nu are nimic patologic propriu-zis. aşa. angoasante. însă poate să fie foarte bine şi ce aţi spus dumneavoastră şi nu am cum să fiu lămurit când domnul Inochente se sustrage deliberat. ascultaţi-mă puţin şi pe mine. Fugă. beţi din cafea. ei. în schimb dumneavoastră îl puteţi ajuta enorm. hotărât lucru. totuşi. dumneata mă asculţi sau îţi baţi joc de mine? . există un „dar”. însă iarăşi nu e vorba de patologic… domnişoară. nu. îl cunosc deja destul de bine. vă ascult. atenţie. Clavdia îşi stinse ţigara. Se aşeză în fotoliu. domnule doctor.Editura LiterNet 2005 hârtie acoperite cu un scris mărunt. bău restul de cafea. în privinţa asta sunt aproape sigur. mai ales un psihiatru. şi totuşi. pesemne că ţineţi foarte mult la dânsul. domnişoară. poftiţi. domnule Inochente. Clavdia refuză cu un gest scurt al mâinii stângi. nu uitaţi „dar”-ul meu. diagnosticul meu poate fi greşit şi eu îmi primejduiesc statutul. … aşa că. fiecare medic poate greşi. domnule doctor. deşi se pare că dumneavoastră m-aţi putea înlocui cu succes. Apoi îi întinse foile. fin simţ de observaţie. că acest fond a început să rodească mergând în anumite momente până la stări anxioase maxime. deoarece. degetele îi tremurau uşor. realiză stăpânirea Clavdiei. eu îl suspectez pe domnul Inochente ca fiind un nevrotic ocazional care se refugiază intenţionat în boală şi. dar. eu mă refer. înţelegeţi? eu nu-l pot sili la sinceritate. îndrăznesc să afirm că fiecare dintre noi îl avem. vedeţi dumneavoastră. personal. domnule doctor. Doctorul îşi gustă şi el ness-ul. o pregătire temeinică şi o experienţă… bravo. mult mai puţin periculoasă decât a celorlalţi pacienţi din această staţiune. acuzaţi debut de paranoia? cam aşa ceva. colaborând…. în cazul ăsta. cafeaua şi ţigările .

cum să spun… ciudat.ca medic care vrea să vă ajute. nu. eu nu cred că dumneata ai fost persecutat vreodată… doctore. nu ştiu ce am astăzi. ce frumos e afară. dar din informaţiile mele nici măcar tratamentul pe care vi l-am propus nu-l respectaţi întocmai. îmi vine să 147 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă cânt… domnule Inochente. domnule Inochente… vă e mai bine? să vă dau un calmant… nu! mulţumesc. chiar eu. dumneavoastră . pentru a nu ştiu câta oară încerc. iar dumneavoastră vă rog să încetaţi cu paşii ăştia de dans şi să vă aşezaţi înapoi. domnule. mă simt extrem de obosit şi de deprimat. nu încercaţi să evitaţi discuţia cu atitudini contrafăcute… doctore! doctore! şi dumneata îmi vrei răul?! sta… staţi. liniştiţi-vă. numai că astăzi am o stare ciudată. nu vă enervaţi. uite. nu s-a admis. sau nu. de mic copil au tot încercat să mă alunge de acasă… domnule Inochente. diagnosticul căci altfel puteţi fi suspectat că nu vă exercitaţi profesia de medic conform jurământului lui Hipocrat şi normelor etico-morale convenite. mi se cere să confirm diagnosticul dumitale şi durata celor două concedii medicale. vedeţi că se poate. asta e. citeşte şi dumneata! idioţii ăia întotdeauna m-au persecutat pentru că sunt mai bun decât ei. dar altădată. dacă trebuie. nu credeţi că e cazul? şi părinţii mei m-au urât. bine. să mă . v-au persecutat. sunt întrebat când te vei reîntoarce. când… doctore. de ce refuzaţi colaborarea cu mine. pot să dovedesc! liniştiţi-vă. la muncă.ca pacient ce refuză mâna întinsă. aşaa. nu? bravo. sau nu li s-a permis oamenilor… valoroşi să comunice cu mine. în sfârşit. doctore. s-ar putea să fie nevoie de internare… doctore. nu acolo. n-aţi vrea să lăsăm discuţia asta pe altă dată? am înţeles perfect ce vreţi de la mine: să vă sugerez eu. aprindeţi-vă o ţigară. eu n-am respins niciodată vreo colaborare. foarte bine. domnule. pe fotoliu. presupun că e cazul să lămurim situaţia relaţiilor noastre. dar dacă veţi continua în felul acesta. ce atenţie. priveşte aici. ori nu mi-e permis să comunic cu ei. acum aş vrea să vă întreb. uite. scrumiera e lângă dumneavoastră. asta e! domnule Inochente. doctore. am spus mai înainte. să mă învinuiască. pe colţul biroului. trebuie! poate că atunci vor înceta să mă mai urmărească. aţi găsit-o. nu daţi scrumul pe jos. o vezi? uită-te bine. pricepeţi? nu s-a admis vreodată să colaborez. mi-e foarte cald şi mă simt. domnule Inochente. eu . scrumiera! în dreapta. poftiţi un foc. şi e vorba de cele mai simple metode terapeutice… dumneavoastră sunteţi doar puţin neurastenizat. efort intelectual prea intens. deci.Editura LiterNet 2005 cu cea mai mare atenţie. e o scrisoare din partea întreprinderii în care lucrezi. discutăm şi problema asta. nu e invenţia mea. afară plouă! e mohorât şi e frig. dar până una-alta presupun. vedeţi? n-aş vrea să vă supăr.

e prea experimentată ca să nu cunoască susceptibilitatea nebunilor de tipul ăsta… internarea?… nu ştiu. iar eu sunt oricine. iar prima lui observaţie a fost că eşti un fals nevrozat şi. o netezi încet şi o puse sub cărţile de pe birou. am o investiţie. da. ia caută-ţi tu în jurnal ziua aia cu însemnarea lui Radu Enescu despre Kafka? Damian vru să se repeadă spre Clavdia. fraierul tău m-a chemat ieri să-mi propună o colaborare prin care să descopere adevărul tău. precis a fost trimis de cei de la întreprindere. fără să-şi mişte ţigara dintre buze. într-una din zile. făcu o reverenţă şi ieşi din cabinet în pas săltat. Damian continuă să se agite prin cameră. nu ştiu. unde e? cum ai găsit-o? de ce ţi-ai permis? se . să ştiţi că vă bucuraţi de încrederea mea. nu se urni din loc. fumă un timp şi vocea-i răsună spartă. dragul meu idiot de duzină. fiat lux! doctore! Cu ţigara în colţul gurii. capul meu. un pericol social. Clavdia se întinse pe pat. implicit. apoi spre noptiera în care-şi ţinea jurnalul. e doar prima lui izbucnire. actor de mâna a douăsprezecea. tu de ce n-ai face-o. vom sta de vorbă altă dată. m-a luat pe neaşteptate… îl mai las un 148 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă timp şi văd eu. afirmi deci că ţi-ai bătut joc de doctor tu fiind perfect sănătos mintal? că din moment ce atâţia se odihnesc-sustrag oricăror obligaţii sociale. încă unul idiot. a? Doctorul ridică din umeri. după toate canoanele… paranoic? Luă o carte de pe birou. cabotinule! da. opreşte-te. altfel până acum aş fi fost o moviliţă de pământ cu cruce la căpătâi. Damian. şi e adevărat. se răsuci brusc în prag. aici. lua-l-ar dracu’ pe Inochente… nu-l cred totuşi. dragule. adevărat. cu întreruperi dese urmate de hotote ascuţite de râs. arătă cu bărbia înspre camera din faţa lui şi întrebă răguşit. după care o să trageţi un somn bun.Editura LiterNet 2005 alunge. e! nu mai hohoteşti? însă asta n-ar însemna nimic dacă mă gândesc că eu sunt considerată de tine mai proastă decât bietul doctor. cu pupilele dilatate ca la vederea unei fantasme în miez de noapte. şi încă la modul exemplar de actorie? dar. mi-e milă de tine. în seiful ăsta. ce-ai rămas aşa? ai fost un cabotin. păpuşica pe unde umblă. vru s-o arunce la coşul cu hârtii. am văzut în staţiune un tip care se ţinea după mine. opreşte-te. eu ştiu să mă apăr. s-ar putea să nu îi fi spus totuşi nimic. pe urmă o înjură în gând pe Clavdia. clipi când Damian trânti uşa. o răsfoi o vreme. ehei. ştiţi. îşi frământă mâinile. tâmpita! s-a dus repede şi i-a dat raportul… mototoli scrisoarea întreprinderii. vă mărturisesc acum. recunosc însă. privea fix. o aprinse. Clavdia făcu un semn alene cu mâna în aer. azi-noapte aţi dormit un ceas-două? aţi băut alcool şi aţi luat vreun somnifer? sunteţi foarte palid şi aveţi pupilele dilatate. nici băut. vorbind precipitat. într-un târziu se opri asupra unei pagini şi porni să citească atent. La un moment dat. în cele din urmă îşi luă o ţigară din pachetul aflat pe măsuţă. dar se răzgândi. dar vă mulţumesc pentru ajutor. scrâşni din dinţi. Căscă. vă rog să vă întoarceţi în camera dumneavoastră şi să luaţi pastilele astea. Înainte de a închide uşa în urma lui. nu m-aţi prins! nici nedormit. vesel în schimb cum n-am mai fost niciodată. nici tranchilizat. bătrân astmatic urcând scările.da! domnule Inochente. Damian se ridică vioi din fotoliu.

Buzele se lipiră de umărul lui. senzual . eu… Femeia plângând din ce în ce mai tare. cu picioarele îl încolăci. treci în pat „Stau pe un scaun. Uşa era deschisă. Ştiu . vino. ce ai de gând? Damian începu să râdă. cu glas împăciuitor: aşa poţi să rămâi. Încremenire de vegetal. râme îţi trebuie ţie? Arpegia în picioare. dar concentrată. Glasul lor în acelaşi ţipăt frânt în hohote domoale. dispari. profund. Zâmbind. a plăcere. Arpegia îi găsi buzele. Îl văzu pe Damian dormind pe spate. Respira încet. Mai întâi speriat. Apucată de încheietura mâinii şi smulsă din aşternut. hai. Apoi se duse în baie. e clar? Arpegia gâtuită de mânie: porcule. De furie. Damian cu miere în glas: mai întâi omeneşte-mă cu mâncare şi băutură. acolo am găsit-o şi dosarul e al meu. calm: ieşi. pântecul. Damian? Intră păşind cu oarecare teamă.zdreanţă. după varietatea actului şi timpului pierdut. Arpegia se întoarse. Damian. carne penibilă. Fără zgomot. Mă gândesc la faptul că iar m-au silit să mă internez. sări din pat şi urlă: pleacăăă! Arpegia se ghemui sub pătură. Până la uşă. Apa fierbinte pişcându-I sânii. după care. Şi secondându-l. tremurând. Fără să se întindă. mi-e silă. n-auzi?! Se smulse din 149 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă braţele ei. neînţelegând. Arpegia brusc înfricoşată: ai înnebunit? Damian. Se aşeză lângă Clavdia. apoi plăteşte-mă. aşteptă câteva minute. am tarife şi tarife. Continuă să râdă. Se dezbrăcă în hol. Neputincioasă. Intră. Damian lovind măsuţa cu piciorul şi răsturnând-o. vino lângă mine. iar Damian înlănţuit: cară-te. Gârbovit. cine ţi-a dat voie? Arpegia năucită. Se prelinse sub pătură alături de bărbat. Arpegia surâzând tainic. lasă-mă să te mângâi.Editura LiterNet 2005 afla între paginile dosarului negru. cu sughiţuri. Moale. Damian se trezi. apoi apăsă clanţa. faţă în faţă cu doctorul. porcule… Damian: te plesnesc. Chip destins. Tălpile goale neauzite pe mochetă. femeia îl îmbrăţişă. Dar cu ochii începând să sticlească. râsul ei. cu mâinile. O închise şi răsuci cheia în broască. Cu vârful limbii. Bărbatul râzând satisfăcut şi. Cel sărutat simţi. rar şi apăsat Clavdia. Pe podea. mă întreb dacă nu cumva ar trebui să te acuz de laşitate. imediat te îmbraci şi dispari. pubisul. Oftă încet. Primenirea trupului cu duşul având presiune minimă. Arpegia ciocăni. Cu spaima-căluş gâtuindu-l. Mâinile ei căutară. Damian? destul de tare ca să fie auzită clar. pe vârfuri. ce-i cu tine? te vreau. obscen: nu vezi că asta e moartă. turbat la vederea lutului pe mochetă: târfă. înţelese şi.

actul ăsta implică motivaţii superioare şi în afara celor care determină furia cotidiană. Pentru ce. majoritatea de parcă ar fi vrăjiţi. unii extrem de atenţi. Mă încrunt. Plictisit. încurajându-mă. un discurs ca un recurs la metoda nebunului. Îmi cunoaşte suficient de bine doza de laşitate. la cursul lor de psihiatrie.realitatea unică. poate o să miros din nou. ciung şi chior. Au apărut două dintre gorilele ospiciului. şi acum sunt îmbrăcat doar în slip. de fapt: alţii-aceiaşi. sunt sigur de asta. Mă simt străin şi complet detaşat de această lume hrănită de când se ştie numai cu demonstraţii. exotism etc. tac retoric. extravaganţă. Uneori mă întreb ce se va întâmpla când mi-o voi fi consumat-o… Mi se va inocula o nouă doză. cel puţin eu aşa cred. nu mai contează. aşa cum o acuză ei. iarăşi „silit”. medicul mă bate pe umăr cu palma. Trag cu ochiul la medic. silit. un trist şi uimit copil. dar el face un semn plictisit cu mâna. 150 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Au fost cu toţii anunţaţi că vor avea în faţă un nebun adevărat. numai de n-aş intra în erecţie. Mă vor duce iar în faţa studenţilor. Ştie prea bine că nu-mi permit să sar calul. Păcatul acesta îl înţeleg dincolo de ce înţelegeţi voi prin iconoclast. Păcatul. le povestesc despre cât de greu se poate accepta că existenţa unui spaţiu şi timp. dar mă ascultă ca pe un orator normal. în dreptul sexului am marcat cu cercuri concentrice unul dintre principalele plexuri yoghine. îndemnându-mă să tac naibii odată. constituie practic accesul la realitatea psihică eliberată .Editura LiterNet 2005 bine că noua mea manifestare paranoică. din moment ce te revolţi. pe câţiva mă mir că nu-i aud behăind de satisfacţie. în astfel de cazuri. Stau pe scaun şi sunt Micul Prinţ. căci. Steril şi cu prostată. Medicul se ridică de pe scaunul lui şi are pentru moment măreţia dictatorului care abdică. tainice în manifestarea lor benefică. cât de curând. şi nu e prima oară când mă întâlnesc cu ei… deşi în fiecare an sunt alţii. ştiam eu că iar o să se întâmple aşa. păcatul ca încălcare a normelor convenţionalului de orice natură e unul dintre constituienţii fundamentali ai căii spre existenţa amintită. nu pot să nu remarc. silit să se revolte. ca şi cum întreaga noastră viaţă ar fi alcătuită din verigi de „silit”. I-a înnebunit pe toţi. Ne face semn să-l urmăm. Le voi demonstra un caz tipic de paranoia. teribilism. Ştiu că dacă îi voi fi pe plac. iniţiatică şi desăvârşitoare de fiinţă. Fiind îndeobşte sincer cu mine însumi. căci din lunga-mi experienţă de paranoic am învăţat că adeseori. În maşină îmi storc creierii să inventez ceva. e foarte bine să te comporţi ca un om normal. În sfârşit. Îl ascult supus. Studenţii mă privesc. Occidentul cu raţionalismul lui şchiop. Încerc să-i explic asta medicului. bat apoi din palme şi le . aerul prea sărat al libertăţii. este o manifestare de om obişnuit. Le explic. Până şi cel mai mărunt act şi-l impun conştiinţei lor ca pe o demonstraţie absolut necesară a faptului că sunt vii. Pare puţin surprins. le spun eu studenţilor şi mă urc cu picioarele pe catedră. Tema asta n-am discutat-o încă între patru ochi. Dar nu se nelinişteşte vulpoiul bătrân.

studenţilor n-am să le spun nimic despre Păcat. Evident. Mă întorc spre medic. Mi-e ciudă pe prostia lor. Sau chiar dacă este. manifestarea lui în acest text pune sub semnul întrebării tot ce se ştie până acum despre bolile psihice. cu o convingere . tragic. risc să răcesc bine de tot. A înnebunit?! Cobor de pe catedră şi încep să mă plimb pe podium. despre paranoia în special. în amfiteatru. Eu numesc aceste crize momente de cochetărie cu tine însuţi.astfel că anumite crize de destructurare interioară nu sunt deloc rara avis. numai cu acea parte pe care o notez aici: „Paranoia se poate asemăna cu un sistem de interpretare a lumii. din care individul deduce o situaţie de nerecunoaştere a propriei valori şi faţă de el se apără. Zăresc figuri entuziasmate. Sărmanii. iar ei sunt fiinţe raţionale. în afara nu a temerii de consecinţe de tot felul. această stare de nesiguranţă a psihiatriei. îmi modulez vocea asemeni lui Călinescu. Şi vor începe să lupte cu disperare împotriva Păcatului prin legi scrise şi nescrise. Altă dată nu mă mai dezbrac. nu gânditoare. E oare atât de greu de înţeles. marea majoritatea. Ca de obicei. din definiţia ei. subliniază chiar. în afara.Editura LiterNet 2005 declar: Cei mai buni se nasc cu acest Păcat. Ea se manifestă cu predilecţie în cazul indivizilor dotaţi cu putere extremă de analiză şi sinteză. le explic cu glas ascuţit. ci în afara spaimei viscerale de aceste consecinţe. încordat: „Jurnal O zi Am copiat un text de nebun cules de Clavdia… Sunt efectiv emoţionat.” Damian luă altă foaie şi scrise repede. Laşitatea e evidentă… Stau pe scaun… în faţa medicului şi aştept gorilele să mergem la cursul de psihiatrie. ori aşa ceva înseamnă arhetip. miroase a credinţă. îşi refuză Păcatul pentru că pe calea lui îşi vor recâştiga ingenuitatea ca spontaneitate tipic creatoare de bunuri spirituale. Fac două-trei sărituri. a valorilor. a societăţii. Păcatul. De fapt şi Brînzei remarcă.artefactul sufletesc cotidian . Doar teoretizarea lui nu semnifică absolut nimic. au uitat complet că au în faţă un nebun. e identificat de unii dintre ei. consider că trebuie să rămân. M-a uluit. Gândindu-mă la tot ce am citit despre paranoia. Observ că unii studenţi îşi notează câte ceva. prin ospicii şi ziduri îmbinate în fel şi chip. Precis că se gândeşte la tema pe care mi-o va impune s-o dezvolt acolo. vă rog. Medicul mă cercetează posomorât. că marea masă e doar o mulţime de obiecte? E adevărat însă că până şi iluminatului îi e 151 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă foarte greu să lupte împotriva stării de obiect. Păcatul de care vă vorbesc coexistă cu atitudinea psihică de zi cu zi . Îmi agit braţele ca să mă încălzesc. într-un necurmat proces. cu spaima asta şi li se înfăţişează ca o destructurare interioară. enunţându-şi propria dreptate. mai ales pe linie socială. fiţi atenţi. până la alcătuirea unui nou Eu. Omul ăsta nu e nebun! Nu are cum să fie. Asta-i bună! Până şi el îşi notează.

domnule Inochente. domnule Zbîrcea. nedrept. vă aşteptam. profesore. bună ziua. anume conservarea cu orice preţ a „speciei” refractarităţii. la orice agent capabil de tăietură sufletească. domnule Inochente. E adevărat că el este privilegiatul. cel puţin acum. fiţi liniştit. intraţi! bună ziua. va fi gata! Atunci voi intra şi eu în rândul privilegiaţilor? Baftă. fără pensulă sau daltă. Tot în acest punct mai au o altă convergenţă tipică. nu e firesc oare să mă întreb. Cred că am răspuns şi la întrebare. glumele stupide nu mă ating. dar menirea voastră vă impune să aveţi înţelepciunea de a nu băga în seamă asemenea . altfel nu-mi explic reacţia mea. Nu. inutile. Pot să spun despre amândoi doar că au un punct în care se întâlnesc şi nu e nimic surprinzător în asta. Numai priviţi din acest unghi capătă o uşoară şi înşelătoare aură de anormalitate. bună ziua. permiteţi-mi să vă prezint scuzele mele. şi eu bănuiesc că am fost răcit bine. chiar i-am povestit domnului profesor cât de rău vă simţeaţi. oricui i se poate întâmpla. referindu-mă mai ales la artă. Damian!” Oo. Nu pentru toţi ceilalţi ca mine. nu renunţ la fişa Inochente Damian. 152 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă În schimb. în stadiul în care am ajuns. cred că aveaţi şi febră. intraţi. e vorba de convergenţa tipică a indivizilor refractari la orice maladie spirituală. Nu-şi vor ignora niciodată trupul. un neprivilegiat. chiar şi domnului Zbîrcea. Am început să-mi sistematizez informaţiile. v-aţi mai liniştit? am fost îngrijorat după ultima dumneavoastră vizită la mine. uitaţi. domnule inginer. la nivele diferite. ei. în curând. milioane de chinuiţi născuţi fără cuvânt. sper că domnul profesor nu s-a supărat. născându-se pentru a se autoaliena. bună ziua. v-aţi supărat? nu.) În contextul acestei atitudini declarate. să fim serioşi.Editura LiterNet 2005 absolută. fără muzică… Renunţ la fişa Arpegiei. domnul Zbîrcea a acceptat propunerea mea de a rămâne aici după consultaţie. cu deosebire la literatură (analizele lui Karl Leonhardt). Prin întrebarea de dinainte pun în discuţie doar artistul. pentru a mă ajuta să vă conving de modul în care trebuie să vă consideraţi afecţiunea psihică. Sunt absolut ineficiente şi. domnule doctor. mai bine spus. şi eu şi domnul profesor Zbîrcea. a mea. Renunţ la fişa doctorului. nu. Ponderea fiziologicului la el e fantastică. de ce sunteţi ironic. domnule Inochente? am glumit. Dar nu pentru mine. iar dumneavoastră nici n-aţi intrat bine şi vă şi manifestaţi într-un mod jenant… doctore. cât de amănunţit trebuie să-ţi „descrii” realitatea înconjurătoare pentru a descoperi motivele întemeiate care să-ţi justifice actul de autoalienare? Nu. prin opera pe care o produce. să adun noi date şi. doctore.” (Dicţionar de psihologie / Paul Popescu-Neveanu. sunt confuz. în funcţie de talent.

lupta feroce cu viaţa. exact. pe înţelesul oricui. premeditat deci. sper că nu e totuşi cazul dumneavoastră. dumneata provoci permanent. care a investit totul în el. doctore. am crezut că v-aţi potolit. nu convingeţi pe nimeni în felul ăsta. din punctul ăsta de vedere are dreptate domnul profesor. doctore. aveţi inteligenţa să apreciaţi neurastenia ca fiind ceea ce este. profesore. jocul e una dintre căile de vindecare şi educaţie. aceasta e cauza cea mai frecventă. domnule Inochente. domnule doctor? domnule Inochente. Nu. dar eu.Editura LiterNet 2005 copilării. nu credeţi că am dreptate? domnul profesor de filosofie Zbîrcea Aurel este şi dânsul un astfel de caz? exact. e adevărat. ce este. cazul unui bolnav psihic aparţine întregii societăţi. e o nevroză astenică. şi experienţa mea profesională mă îndreptăţeşte să afirm cu toată convingerea că genul inteligent de provocare. iar medical. domnule Inochente. e o slăbiciune iritabilă a sistemului nervos. ca atare. cred că sunteţi de acord. sunt un astfel de 153 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă caz. ce se întâmplă când se produce o acumulare peste limită a contradicţiilor neantagoniste specifice unui suflet prea bine educat? ei. însă ce e lăudabil e că dumneavoastră aveţi în continuare precauţia să nu recidivaţi. pot susţine oricând că sunteţi reintegrat perfect. liniştiţi-vă. este imposibilitatea să lupţi cum vrei împotriva tuturor atitudinilor vătămătoare unui ideal social care ne-ar face perfecţi. sunt trecut de mult de treizeci de ani şi aş putea să te întreb eu acum. iar medical. profesore. am impresia că am sărit calul. hei. dar nu vă jucaţi fălcile. natura acestei societăţi impune asta. este şocul psihic pe care îl provoacă indivizi ca dumneata şi derivaţii lor. doctore? lăsaţi-mă să-i răspund eu. domnule doctor. nu pricep de ce aveţi nevoie de un ajutor într-o problemă care îmi şi ne aparţine? greşiţi. domnule profesor. fiindcă aici civilizaţia nu se poate manifesta decât benefic. apt să producă. dar mai ales cu una democratică. la noi. în virtutea experienţei mele. şi reflexul negativ al civilizaţiei se manifestă exemplar în indivizi = cauze ale neurasteniei altora. ca medic. recunosc cu toată luciditatea şi am mândria de a şti că lupt pentru a mă reintegra firesc… domnule profesor. capul ce se pleacă sabia nu-l taie ferească Dumnezeu şi de mai rău ulciorul nu merge de multe ori la apă cine are parte-ş face sătulul nu crede flămândul cum e turcul şi pistolul prostul nu e prost destul până nu e şi fudul . greşiţi. însă eu nu-mi pierd răbdarea. constituie modalitatea de răzvrătire tipică incompatibilului cu orice societate. considerându-l sănătos şi. fiţi senini! domnule Inochente. apărută în urma unei epuizări în lupta de zi cu zi împotriva reflexului negativ al civilizaţiei. aveţi dreptate. să răsplătească eforturile ei de a-l crea ca membru demn de investiţia făcută. cum o numea încă din 1869 americanul Beard. nu? aşadar. pricepeţi ce vreau să spun. da… permanent. întrebarea-mi şăgalnică nu exclude nicidecum faptul că dumneavoastră aţi avut mai înainte dreptate.

Şi Inochente. vreţi să fug în lumea largă?! nu uitaţi că vă pot acuza de rea-voinţă. dumneavoastră. nu-mi mai tihneşte deloc berea asta! Auzi-l. nu ştiu nimic. Astăzi. nici măcar mirat. profesore! domnule Inochente. Inochente Damian? Dar aşa speciali cum sunt. sunt sincer convins că am dreptate. nu uitaţi că nu aţi stabilit încă dacă simulez sau nu. Nu. paranoiei doar ca simple nume date unor sume de manifestări ale unor indivizi mai speciali. bye. cu plecăşiune io voi spune la buna videre. îi duci cum vrei… Damian: lăsaţi. nici dacă eşti . oamenii ăştia priviţi mai atent nu au nici pe dracu’.Editura LiterNet 2005 tăcerea e de aur… cine moare de dimineaţă nu se mai scoală niciodată mila nebunului e visul înţeleptului… opriţi-vă. vă internez! doctore. opriţi-vă. m-am studiat cu atenţie. că nu-i chiar aşa. să nu-mi spuneţi… Caraiman: bine. Apoi. cu una-cu două? nu vi se pare că sunteţi prea tânăr ca să riscaţi? domnule!… domnule!… domnilor. de atâţia ani. mă îngrijoraţi. jucaţi acelaşi teatru şi nici unul nu v-a detectat. domnule Inochente. cum urlă lupii sufletului la luna disperării. Lumina veiozei. dimpotrivă. bine. domnule Zbîrcea? nici nu-l ascult. cum urlă lupii sufletului la luna disperării. în şoaptă şi repede. 154 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Caraiman nu reuşea încă să-şi revină. doctore. ştiu ce vreţi să insinuaţi. bye! Pe înnoptat. Îl auzea pe Damian ca vorbindu-i de la câţiva metri. Nu înţelegea oare că singura boală psihică nu putea fi decât demenţa? Cum naiba să-l convingă despre existenţa nevrozei. Hendrix: Manic depression. voi reveni aici numai când eu şi vindecătorul vom fi singuri singurei. că dumneavoastră. din joc gratuit oare am născut: mila nebunului e visul înţeleptului? Cui prodest?” Pauza de pe casetă. zău. Damian. descoperit. brusc şi peste măsură întristat că tânărul Inochente se considera în cel mai serios mod un bolnav adevărat. nu era şocat. dealtfel şi doctorul… Caraiman: să-i bagi în aia mă-sii pe toţi doctoraşii ăştia. domnule Inochente. cum ar fi chiar el. bye. era întristat. Se uită pe fereastră. auzi-l! Se hotărî: domnule inginer. poate iar are febră. Sănătoşi tun! Adevărata suferinţă? Să-l vezi pe ăla bolnav de cancer! Aia e! Ptiu. ce spunea profesoraşul? vă asumaţi un diagnostic aşa. poate că au fost interesaţi să nu vă demaşte. n-am înţeles aproape nimic din ce ne-aţi spus. bye. nicidecum. gândi Damian şi notă în jurnal: „Nu există tragedia sau demenţa autoizolării atâta timp cât nimeni nu-i poate contesta frumuseţea protestului. deşi e o zi. turuiţi ca o moară stricată. falsul. sau simulează. mult prea repede ca să fie auzit şi înţeles cum trebuie. bateţi câmpii! Damian: nu. dar fără cointeresare. Pe înnoptat.

singurii care n-au treabă cu lumea noastră. domnule. o să-mi spui dumneata că Dostoievski era paranoic? dacă măcar o singură fracţiune de secundă s-ar fi considerat aşa. după cum văd eu creatorul. exagerându-le. le-au nimit aşa. Zbîrcea. ne ducem de râpă. eu nu am observat nici un fel de reacţii care să trădeze creatorul. nutreţ? s-au avut în vedere calităţile celor din afara cărnii de tun şi. ce fac eu e o luptă pentru conservarea celor din afară. rămâne creatorul şi lucidul. ce să-i faci? a fost să i se permită din când în când să aibă putinţa să se considere posedată de harul divin. de-a lungul istoriei. adică e vorba. firesc. Lucizii se împart în pasivi. e un lucru evident. sau irecuperabili. marii artişti. artişti. dar… Damian: dumneata eşti unul din afară? de exemplu. divinităţile pământene. aşa că să lăsăm deoparte acest aspect. În sfârşit. pe măsură ce a evoluat şi ea ca gândire. profit. şi ca necesitatea asta să-i fie satisfăcută. altceva vreau eu să te fac să înţelegi… Damian: ce? Caraiman: nu te observ de azi. să luăm acum cazul dumneavoastră: carne de tun nu sunteţi. dar teoria asta poate fi considerată şi tipică paranoicului ca frustrat. domnule. simple incognito-uri ale unor adevărate calităţi excepţionale. inventatori.. nu reuşeşti.Editura LiterNet 2005 realmente bolnav. Îmi pare rău că mi-am bătut gura de . şi zic în concluzie. nu? buun. aşa mi se pare. uite. boului nu-i dai apă. paranoia. accesul la informaţie. savanţi. s-a dovedit că fără carne de tun nu s-a putut trăi. ştii ce-i aia carne de tun. Este extraordinar omul ăsta! Ţine cu tot dinadinsul să mă lase perplex. nici atât. nevroză. de lucizi şi de demenţi. aia e! Damian: nu văd de ce v-aş contrazice. ca să existe varietate. profit de apanajele care i se oferă cărnii de tun prin înşelarea cu sceptre de tipul nevroză şi altele. şi… unde-am rămas? şi li s-au oferit ca boli psihice cărnii de tun. de ieri. căci noi. muncită de el. nebunie. aşa le zic eu. în afară de creatori. domnule inginer? într-un fel. mon cher. crede-mă! Damian: li s-au oferit? de către cine? 155 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Caraiman: asta-i bună! tot de către cei din afara cărnii de tun. cum spunea nea’ Iancu. pe adevăraţii nevrozaţi sau paranoici nu-i descoperi niciodată. nu există. nu ţine! domnule. domnule inginer. persecutat… Caraiman îl privi pieziş. cu alte cuvinte. dement. dacă tot ţi-ai băgat în cap prostiile astea. hai. una dintre necesităţile cărnii de tun. Cruceriu. vin şi zic. în totalitatea lor. treaba lui. domnule. noroc! sunteţi un lucid. sau. moderaţi şi activi. un mare artist? Caraiman: dinafară include şi persoana mea. schizofrenie etc. falsul de care mă acuzaţi e real şi aparţine activului. e drept. pricepeţi. ascultă-mă puţin: întotdeauna. nu era decât o carne de tun. dar ca dumneata să încerci să mă convingi că eşti în pragul paranoiei.

gustă din bere şi i se păru acră. îşi mai spuse. ha-ha-ul.Editura LiterNet 2005 pomană. Se ghemui. apoi prăbuşirea pe pat. Şi se bucură. Se îndreptă spre el hotărâtă să-l plesnească. Hrr. Un pas. domnule inginer. sfâşia cu gesturi bruşte şi sacadante cearşaful. nu trebuia. femeia mea iubită şi prostuţă. cămaşa de pe fotoliu sfâşiată. Plecă. Încet. Pleacă. şi-o aruncă înspre el în gest de revoltă neputincioasă. aşa. păcat de el. te rog. Damian întinse mâna. înainte de crima propriu-zisă. Închise ochii. de ce?! El râse încet. Damian. Grămada de fâşii albe. simţind cât de simplu şi nefiresc de frumos se dăruise. Dintr-o dată. Îl auzi. gândi fulgerător Clavdia. de ce. Spaima miroase. moale şi îndoliat şi ameninţător şi calin şi iubind şi. Furia Clavdiei întâmpinată de râsul lui. Damian. sunteţi totuşi un lucid. vă mai gândiţi şi dumneavoastră şi. hrr. fotoliul izbit cu piciorul şi răsturnat peste noptiera care se zdruncină. chiţăit anume calculat. Acest fel de sudoare. velă în pala spaimei. pradă. îngăimă ea. Coala de hârtie din mână îi tremura uşor. eu zic să luăm şi o vodcă mică. Ridică halba şi. până una-alta. Sângele incolor al sufletului. O privea ţintă. Făcu un semn chelnerului care se apropiase: câte o vodcă mică. iar piruetă. Fu mângâiată. Brusc. ba nu! l-am bănuit de la bun început şi. Clavdia se lipi de perete. te iubesc. Deschise ochii. Când închise uşa în urma ei. al doilea. Se destinse şi 156 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ea. rar. grotesc… de ce vrei să mă convingi şi pe mine?! Damian. realiză că nu poate să plângă. nu trebuia s-o citeşti. să vă spun un haiku: „Un răpăit de ploaie de vară / fiecare. Aiurea. ssi-ul anacondei în jurul ei. Holbat. nu trebuia să-mi smulgi foaia. Pe creştet. Nu mă lovi. fiinţa prin joc hipnotic. vesel: hai să bem. dar nu ai dreptul… mototoli foaia de hârtie. în mijlocul camerei. te rog. sincer te compătimesc. El zâmbi. credeţi-mă. Odată cu cea a pânzei. sfâşierea tăcerii. Vânăt. domnule Inochente. zăuu! aaaa! urletul. dea Domnul să fiţi un creator. În gât îi gâlgâi: râs de idiot. Clavdia. mai ales. . Damian. îl cercetă pe Damian: omul ăsta se ascunde de mine ca de un spion. din mişcare apucă paharul de pe măsuţă şi-l izbi de perete şi. aruncând pe podea casetofonul. încetă. am încredere în dumneavoastră. a lehamite. Clavdia. dar mult mai mult. Ca un copil. nu ştie că însingurarea e ca bătrâneţea pe care-o simt dându-mi târcoale: „un fulger:/ ţipătul unui bâtlan/zburând în beznă”. Damian se pietrifică brusc. ce ziceţi? Cu coada ochiului. Linişte ca a unei camere de reanimare. nu cred că aveai de gând… te iubesc şi nu-mi permit. ca pentru lucizi. Încordat. se înfioară. cum îl taie capul.” Otsuyu îl cheamă pe autor. Clavdia. Se destinse. Înotând parcă prin aer de gheaţă. Damian?! te implor. să bem. sună ciudat şi l-am reţinut. ecou de peşteră. atât de rar încât propriile-i cuvinte i se părură abia smulse din clisa gândurilor adormite de refuzul în a crede într-un astfel de Damian… sunt rândurile unui sinucigaş. altă rotire. zău. Pansamente. aproape ţipând./ îşi apără capul. Făcu o piruetă. Clavdia îşi încleştă fălcile. cum vrei tu. nu vreau. sunt convinsă că e doar teatru.

Zâmbi. ah. Închipuiţi-vă. afectată. să evadeze. discutam cu domnul Inochente. priviţi-o numai cum se îndreaptă spre noi! fugiţi cu mine! strigând. sărut mâna. odată. Patru: sănătatea mea. prin urmare nu are rost să v-o expun. cel adevărat. vă rog. domnule Inochente. Un timp fumă plimbându-şi privirea pe plicurile răsfirate pe măsuţă. cum puteţi să-mi propuneţi aşa ceva? aţi înnebunit? intrigat şi visător în acelaşi timp. Cruceriu. mai încet. printre dinţi. I’m beginning to see the light. deci nu începeţi investigările căutând oraşul sau comuna sau satul din care v-a fost trimisă scrisoarea. dar şi cu o anume seninătate. Damian. Îi telefonă Clavdiei: sărut mâna. poţi să vii pe la mine? vreau să te mângâi… te aştept. Îşi aprinse o ţigară. O puse în casetofon şi apăsă butonul de pornire. Damian. dar nu vă propun decât să lăsaţi dracului totul şi să plecaţi în lumea largă în întâmpinarea destinului dumneavoastră. bine. Vică. bine. Scrumul în vârful ţigării. „Jurnal . ca şi orice fizionomie îndurerată în faţa muribundului. ce nostim. Fredonă. Cruceriu. chicotind femeia. implorând şi visător. Trist. Cinci: urmările întru salvarea sufletului meu sunt penibile şi inutile. un laş de duzină. Rândurile astea nu sunt datate. doamnă. Trei: hotărârea de a rupe relaţiile cu voi este cât se poate de bine întemeiată din punctul meu de vedere şi consider irevocabil că argumentaţia mea nu are fisuri. îl lipi cu grijă. Unu: vă iubesc şi vă respect la fel ca şi înainte. nu înseamnă că dispar dintre cei vii. vă rog. apoi caligrafie atent adresa destinatarului. mai încet. Fals. Închise telefonul. citându-l pe Kafka. mieros şi privind într-o parte. Damian” 157 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă Împături şi ultima scrisoare-tip. ah. o introduse în plic. Doi: mă despart de voi. doamna Cruceriu. poate aveţi dreptate. sau. aş fi făcut-o…. Damian. Aşa că fiecare dintre voi va primi una şi aceeaşi scrisoare. „Draga(ul) mea(u). Alese o casetă. dragă. Ella Fitzgerald şi Duke Ellington. este mai presus de orice îndoială. timpul fiind pentru mine acum o întindere fără repere şi nu le adresez cuiva anume. de fiecare dată va fi altă adresă a expeditorului. Domnul Inochente. Aceasta. principiul după care se iau hotărârile este următorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoială.Editura LiterNet 2005 Avu pe chip crucea speranţei. îl rugam să plece în lume. nu ăsta de vită de povară pe lângă soţia dumneavoastră. Cruceriu. sunteţi un laş. sub toate aspectele. vesel şi ferice. demult. pentru numele lui Dumnezeu. vă rog. ele existând deopotrivă pentru toate fiinţele de care mă despart.

cum se consideră. Toată lumea se uita după noi. Lumea devine în acest fel compatibilă cu însuşi-Damian. pardon. zbor viu şi necurmat în splendoare chiar şi în frângerea lui. odalisca Cruceriu. finalizată prin strigătul: ajutoor! Ciudăţenia firii mele constă în incapacitatea mea de a purta măştile dorite de alţii. Nu mi-a reuşit deloc. la fel cum Moartea nu mai funcţionează pentru mine ca spaimă atavică. are ţipăt de bronz?” .” Peste o oră sunt curios ce reflexie va mai avea. nu sunt atât de naiv să cred că dacă nu ar fi apărut ea l-aş fi convins. De ce uneori acvila. Ne-am cam cherchelit. Le-am spus toate bancurile deocheate pe care le ştiam. războaie între ele. Caraiman şi Inochente Damian. Damian îl numeşte.Editura LiterNet 2005 O zi Prânz cu soţii Cruceriu. astfel apar zonele ce nu pot avea contacte. Au râs totuşi în hohote. . Ce înseamnă când un medic psihiatru are următoarea reflexie: „Nu ştiu dacă un astfel de pacient poate fi atât de lucid încât să-şi ceară singur internarea. Eu le scoteam limba. Sărmanul pahiderm a fost copleşit de senzaţia zborului descris şi redat gravitaţiei terestre de către „iubita” lui conştiinţă. Într-un târziu a renunţat. Pe stradă. Doamna Cruceriu nu se mai sfia să-mi facă propuneri tipice prostituatei. Ciudăţenia firii mele constă în credinţa nestrămutată în evadare. poate una extrem de rapidă. relaţii. A alergat după mine. trecând pe lângă Clavdia ca şi cum n-am văzut-o în viaţa mea. Damian? de ce?! Pur şi simplu de parcă nu o mai cunoşteam. dar n-a venit. Caraiman cu lacrimi chiar. Permanent m-am filmat cu cea mai mare atenţie: starea de clovn.) Ciudăţenia firii mele constă în putinţa să-l consider pe Damian un imens imperiu împărţit în provincii. Ciudăţenia firii mele constă în faptul că am avut puterea să elimin din gândirea mea noţiunea de bine sau rău în accepţia curentă. În final am încercat „dansul pâinişoarelor” al lui Chaplin. (I-am propus lui Cruceriu să 158 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă evadeze. m-a prins de braţ. l-am invitat şi pe Zbîrcea. iar pe fiecare guvernator. Bine că am apucat să-i dau Clavdiei dosarul negru. Lumea fiind imensul imperiu. de ce. odaliscei. numai în măsura în care li se acordă acest drept sau li se ordonă. Ciudăţenia firii mele constă în plăcerea de a bate câmpii.

Patetic… Oricum. ca parte a sufletului meu. doar simplu gând despre neînţeleasa plăsmuire…” M-da.răbdarea este. o anume premoniţie. ce ţin minte: „să-mi scrii sângerând fără tăietură. nu ai cum s-o . odată cu primul text. doar o intuiesc. Ca orice adevărată cale . E o chestiune atât de intimă şi atât de delicată în complexitatea ei. Poate că mai păstrezi încă mapa. din mapa pe care ţi-am dăruit-o când m-am întors în staţiune. Aşa… Paranoia e una dintre puţinele posibilităţi reale de regăsire a visului ca univers alcătuit anume pentru tine. Clavdia. pentru această primă epistolă am păstrat un plic şi hârtia lui albăstruie. te rog. esenţială. iar structura ei.Editura LiterNet 2005 159 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă ”Data: o zi dintre primele înlăuntrul meu şi în afara voastră. va fi. sunt aici. printre ei şi. zâmbeşte puţin. parcurgând-o. anexează aceste rânduri. Te anunţ că nu accept nici un dialog în legătură cu justeţea ori injusteţea actului meu. încât nici măcar tu.te străbate. şi în această biruinţă . Hai. abia întrezăresc chipul lumii alese. Are ca dedicaţie… În sfârşit. Fiind la început de drum. specifică pentru întâmplările care-ţi schimbă decisiv cursul vieţii. sper să-mi capăt locul cuvenit în dosarul tău negru. la care. Clavdia. Un lucru însă e cert: şi în acest caz.

Măcar atât. Bizar… normalul nu poate înţelege că până la urmă doar muzica aparţine deopotrivă tuturor lumilor. groaznic de alb. măreşte-ne Credinţa. Şi mereu îmi voi aduce aminte cuvintele apostolilor: Doamne. aflate pe noptiera… Îmi amintesc cuvintele unui bătrân evreu întâlnit aici: …locul Lui Dumnezeu este lumea. Mă tot întreb şi încep să am credinţa că nebunia izbăvitoare nu poate fi alta decât aceea lipsită de cuvânt. Iulie. mi-am pierdut harul… poetic. 2004 – Leonard Oprea . Tocmai tu… minune de… ce să-i faci. E mult? E banal? Clavdia mea. Mi-e dor de blues. A început să-mi urle tăcerea în urechi. la un pic de zbor. Ştiu că dacă voi lăsa Biblia să se deschidă singură. Boston. Vei recurge la fel de fel de deducţii sau reducţii şi te vei înstrăina de mine.Editura LiterNet 2005 înţelegi. capitolul 17 al Evangheliei după Ioan. Peste douăzeci la sută din populaţia ţării. Cum de s-a întâmplat astfel? Cum de se întâmplă astfel? Sunt un laş sau sunt un nebun ? Ori amândouă? Voi scrie. dar lumea nu e locul Lui Dumnezeu. mi-e dor de puţin jazz. încearcă să mă ajuţi şi convinge normalii de aici să fie îngăduitori cu mine în ceea ce priveşte muzica. În lumea asta? În lumea asta… Dar dincolo de ea?” 160 Leonard Oprea – Cămaşa de forţă *** Ăi. Clavdia. aşa. Muzica e un univers între. inalienabil. Audiţiile. Mi-au confiscat casetofonul şi casetele. iată-mă acum. oraşelor şi ruinelor voastre. Nu ştiu niciodată unde se va deschide volumul lui Ceauşescu. se va desface la „Rugăciunea Lui Iisus”. Suntem douăzeci şi două de milioane de români şi sunt peste 4 milioane de membri de partid. Nu. Confraţii îmi spun mereu că le putem fura din magazia „castelului”. Iată-mă stând şi privind la Biblie şi la volumul roşu din operele lui Nicolae Ceauşescu. gârbovit stând pe marginea patului alb. deasupra şi împrejurul celorlalte universuri. deasupra munţilor şi văilor. sunt un… paralogic şi nu voi perturba societatea. îmi voi cere doar dreptul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful