EUGENIA CONSTANŢA JUMUGĂ

SIMBOL ŞI SEMNIFICAŢII ÎN PĂDUREA SPÂNZURAŢILOR de LIVIU REBREANU
STUDIU PERSONAL

Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2010 ISBN 978-606-8129-27-3

Lucrare publicată în Sala de Lectură a Editurii Sfântul Ierarh Nicolae, la adresa http://lectura.bibliotecadigitala.ro

1

CUPRINS

Introducere ......................................................

pag. 3

Capitolul I ~ Valoarea literară a romanelor lui Liviu Rebreanu în contextul prozei româneşti interbelice § 1 Tradiţia analizei simbolului în proza românească interbelică ...................................... pag. 5 § 2 Contribuţia lui Liviu Rebreanu la construirea romanului românesc cu semnificaţie psihologică ......................................................... pag. 14 Capitolul II -Mijloace de investigaţie a simbolului şi semnificaţiei psihologice in "Pădurea Spânzuraţilor" § 1 Disocierea autoricească: interiorizare şi obiectivitate………………………………….. § 2 Monologul interior şi fluxul de conştiinţă: forţa analiticului………………………………… § 3 Simbolul ca mijloc de dezvăluire a interiorităţii sufleteşti şi psihice ........................ § 4 Repetiţia şi suspansul ca modalităţi de sugestie semnificativă Încheiere.............................................................. Bibliografie………………………………………….

pag. 22 pag. 29 pag. 36 pag. 41 pag. 45 pag. 47

2

Introducere

Deşi raportul literatură-psihologie-om este sesizat încă de antici, elementul psihologic începe să fie valorificat de către scriitori abia la hotarele secolelor XIX-XX şi doar în măsura în care acesta îi îndreaptă spre lumea ascunsă a personajului, ea constituind o necesară informaţie pentru autori. Secolul XX se caracterizează prin interesul sporit faţă de psihologia omului. Scriitorii îşi propun ca obiect de investigaţie universul lăuntric al personajului, care este observat până la cele mai intime vibraţii, până la cele mai ascunse tainiţe ale conştiinţei. Asemenea obiective urmăreşte şi Liviu Rebreanu în mai multe scrieri ale sale ("Calvarul", "Pădurea Spânzuraţilor", "Ciuleandra", "Adam şi Eva" ş.a.m.d.). Una din primele sale lucrări, care îl recomandă ca maestru al analizei psihologice, este "Pădurea Spânzuraţilor" (1922). După cum menţionează critica, "Pădurea Spânzuraţilor" este nu numai primul roman de idei românesc, dar "şi o extraordinară carte de analiză1. Ceea ce trebuie de reţinut, subliniază Alexandru Piru, analiza în această lucrare este "un mijloc şi nu un scop"2. Scriitorul tratează un caz de conştiinţă, dar intenţia lui "a fost de a condamna războiul în genere şi mai cu seamă războiul purtat de imperiul austro-ungar, despre care se spunea că este o vastă închisoare a popoarelor. În acelaşi timp, Liviu Rebreanu a scris o mişcătoare pledoarie pentru reabilitarea postumă a fratelui său Emil, ucis fără vină la 14 mai 1917..."3.

______________________________________________

1. 1 Z.Ornea,Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea, Bucureşti,Editura Eminescu,1980,p.536. 2. Al. Piru, Liviu Rebreanu, Bucureşti, Editura Tineretului,1965,p.57 3. Ibidem, p.58

Romanul a suscitat multe controverse. George Călinescu descoperea în "Pădurea Spânzuraţilor" "analiza crizei unui suflet mediocru în lupta cu o dramă peste puterile sale"1. Iar această luptă s-ar rezuma la oscilaţia nehotărâtă între două atitudini: aceea de "soldat credincios ţării austro-ungare" şi aceea de "naţionalist şi bun român"2. Apoi criticul atrăgea atenţia asupra corespondenţelor şi deosebirilor dintre Apostol Bologa din "Pădurea Spânzuraţilor" şi David Pop din nuvela "Catastrofa". Alţi comentatori ai romanului au sesizat că problematica lui depăşeşte categoric, prin complexitate, substanţa nuvelei. Bunăoară, Tudor Vianu considera că, dincolo de frământările sale morale, personajul se impune atenţiei şi prin manifestările sale psihice, prin faptul că lumea lui lăuntrică, subconştientul, sunt sondate mai profund. Criticul vede în Rebreanu „un analist al stărilor de subconştienţă, al învălmăşelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice. Pădurea Spânzuraţilor este construită în întregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subconştientului”.3 O altă părere aparţine lui Ş. Cioculescu, care, desigur, apreciază "Pădurea Spânzuraţilor”, ce "revoluţionează romanul nostru analitic, prin studierea migăloasă a psihologiei individuale", dar crede că analiza psihologică este "oarecum primară."4 Am citat aceste opinii critice pentru a ilustra varietatea observaţiilor pe care le conţin. Dar, cu toate ca s-a scris mult despre esenţa şi dimensiunile analiticului şi psihologicului, în romanul "Pădurea Spânzuraţilor", aceste aspecte, care rămân încă insuficient elucidate, continuă să suscite un mare interes. În special, prezintă interes problema modalităţilor de analiză psihologică la care ne vom opri în continuare.
______________________________________________
1. G. Călinescu,Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, Editura p. 733 2. Ibidem, p.734 Minerva, 1985,

3.T.Vianu, Arta prozatorilor români, Chişinău, Editura Hyperion,1991, p.269 4.Ş.Cioculescu, Aspecte literare contemporane, Bucureşti, Editura Minerva,1972,p.323

4

Capitolul I

Valoarea literară a romanelor lui Liviu Rebreanu în contextul prozei româneşti interbelice

§1

Tradiţia analizei simbolului în proza românească interbelică

Perioada dintre cele două războaie mondiale reprezintă una dintre cele mai strălucite epoci creatoare din istoria literaturii române, prin valorile cărora le-a dat naştere, prin inovaţiile pe care le-a adus. În romanul românesc interbelic, sub influenţa mai ales a prozei europene, s-a extins zona de investigaţie asupra domeniului vast al psihicului şi s-a perfecţionat tehnica literară de disecţie în profunzime. Încă în primele decenii ale secolului XX se impun atenţiei două tipuri de romane, pe care G. Ibrăileanu le numeşte “de creaţie şi de analiză."1 Primul, considerat superior, mizează pe eroi ai căror lume este dezvăluită prin intermediul faptelor şi vorbirii lor, al reacţiilor lor exterioare.
______________________________________________ 1 Cf. Gh. Lăzărescu, Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică,Bucureşti. Editura Minerva, 1983, p.12

5

Editura Cartea Românească. ci doar în cunoaşterea de către autor sau de către sine însuşi a structurii sale sufleteşti". Dacă în romanul tradiţional reacţiile personajului sunt în mare măsură previzibile prin datele pe care ni le oferă autorul. întâmplare exterioară şi trăirile sufleteşti ale personajelor care "nu evoluează din punct de vedere psihic.51 6 .1976. În continuare cercetătoarea relevă diferenţe esenţiale între analiza modernă şi cea tradiţională. excluderea imixtiunii unei subiectivităţi analitice şi restrângerea complexităţii existenţei la nivelul trăirii psihice".Al doilea. Ambasadorii sau despre realismul psihologic. D. dar se află în serviciul analizei. prezintă personaje din interior. intrigă. la scriitorii aşa-numitului realism psihologic. mai puţin preţuit de publicul dornic de acţiune..1 romancierul cedând întreaga autoritate personajului care devine ambasadorul său. Dumitriu. Bucureşti. ce capătă extensiune ______________________________________________ 1. caracterul şi evoluţia eroului nu pot fi previzibile pentru nimeni. Dumitru. D. este privită din mai multe puncte de vedere. Ultima presupune o înlănţuire perfect cauzală între eveniment. în opinia Danei Dumitriu. în plin proces de transformare. fără intermedierea autoritară a creatorului său". 3. Intriga în romanul de analiză psihologică nu mai are importanţa pe care o deţine în cel tradiţional. proza analitică vine cu modificări esenţiale în ce priveşte principalele elemente tradiţionale ale genului: personaj.p.3 Aşadar.p. psihologia se transformă din dat în proces.op. de apropiere de lume.5 2. în romanul modern. de trăire. Trăsăturile principale ale acestuia din urmă. Ibidem. se dezvăluie pe parcursul unei "trăiri revelatoare".23. sunt: "obiectivitatea reflectării artistice a unei realităţi psihologice.2 În schimb. nici chiar pentru creatorul său. Romanul românesc de analiză psihologică.p. povestire.cit. prin disocierea gândurilor şi stărilor lor sufleteşti sau de conştiinţă. iar "obiectivitatea constă tocmai în programatica libertate ce se dă eroului de a se exprima pe sine. Ea continuă să existe.

de eroi inadaptaţi şi revoltaţi.Gh. Eroii. Romanticii nu sunt preocupaţi de o tipolofie umană. ca în cazul realismului. Obsesia se exprimă cu acelaşi patetism romantic. cit. în "proza confesivă de sorginte romantică. 1.2 O direcţie analitică care se conturează în proza romanticilor o instituie preocuparea pentru mecanismul obsesiei. Elementele de analiză se află difuze.în anii '20-'30. Lăzărescu. Ei sunt atraşi de individualitate. impus de literatura rusă. Zamfirescu) este interesată mai mult de probleme sociale. Vlahuţă.50.. n-a apărut pe un teren naţional viran. sau poate mai cu seamă."Linişte" . care constituie un astfel de caz de analiză psihologică. menţionează Gheorghe Lăzărescu. inadaptaţi şi ei. ci de locul omului în univers. Gh. Un exemplu concludent în acest sens este "Sărmanul Dionis" a lui Eminescu. în urmărirea crizelor de inadaptare sau în explorările scientiste de orientare naturalistă. Lăzărescu. ______________________________________________ 1. p. ci şi. 2.1 Romantismul îmbină uneori analiza psihologică şi reflecţia filozofică. Singularizarea şi reflexivitatea unor astfel de personaje favorizează apariţia demersurilor analitice.46. Generaţia următoare (Delavrancea. p. Nu o dată. subordonată viziunii filozofice. realiste. observă Gh. ca în cazul clasicismului. "ecourile omului de prisos. op. de un individ reductibil la trăsăturile generale ale omului. sunt văzuţi în dezacordul lor cu mediul în care trăiesc.este obsedat de imaginea soţiei moarte înainte de vreme. şi procedeele naturaliste se grefează pe acest trunchi romantic.. Lăzărescu. în declamaţii romantice şi în naraţiuni obiective. în nuvela aceleiaşi perioade". Personajul din nuvela lui Delavrancea .cit. în virtutea deschiderilor lui spre orizonturile literaturii europene. ce evocă mai mult proza decât emoţia autentică. care se proiectează pe fundal cosmic. 7 . nici de determinarea lui socială. op. urmând a fi identificate nu numai în romanul din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Încercări de analiză psihologică întâlnim deja.

1 D. referindu-se la "Discipolul" lui P. orice roman bun trebuind să fie psihologic. ______________________________________________ 1. analiza psihologică surprinde în cazul lui Ghiţă oscilaţia între setea de câştig şi dorinţa lui de răzbunare. p. Bourget. de a prezenta. gândurile acestuia". după cum va apărea şi în "Pădurea Spânzuraţilor".Bucureşti. nedisecate de autor şi lăsate să-şi dezvolte semnificaţiile în mintea cititorilor. Romanul psihologic românesc. printr-un fragment din nuvela "Irinel". Slavici a fost un mare psiholog. prin intermediul reproducerii indirecte şi a stilului indirect liber. un precursor al monologului interior. îşi asumă adesea rolul de exponent al opiniei publice. căci într-o scrisoare către T. un precursor fără voie. D. un cuvânt sau o privire. monologul interior nu explică unele porniri. În proza lui. Zamfirescu este un fin psiholog. opinează Gh. "Originalitatea scriitorului constă în capacitatea de a se insinua în interiorul personajului. ambele fiind pedepsite etic până la urmă. simple sau complexe. 8 . Zamfirescu a fost considerat un precursor al romanului românesc de analiză. scriitorul îşi nuanţează mijloacele de expresie. Lăzărescu op. fiind. Gh. Al. Maiorescu.56. ci le justifică.Editura Eminescu. p. afirmă că "denumirea de roman psihologic" este "o vorbă goală". care într-o stare de incertitudine simte spaţiul şi in obiectele care-1 înconjoară o neliniştitoare latenţă agresivă.2 Slavici.10. Vlahuţă merge mai departe în direcţia investigării unor stări obsesive. În romanul "Dan" este urmărit un personaj cu predispoziţii nevrotice. Protopopescu. Obsesia unui lucru mărunt. ca formă de manifestare a unei emoţii puternice..Cu timpul. scriitorul apărând în ipostaza de moralist. dar această calitate se manifestă mai rar în analiza propriu-zisă şi mai des în sugerarea unui gând sau a unui sentiment printr-un gest. apare în această nuvelă. în momentele premergătoare morţii lui Apostol. 2. chiar dacă n-a fost un analist în adevăratul înţeles al cuvântului. fiind un bun psiholog al colectivităţii. Al. Şi I. Lăzărescu. Prozatorul surprinde mişcările sufleteşti. cit.Cf. 1978.

Gh. Mai mulţi scriitori români (Liviu Rebreanu.. Majoritatea romanelor psihologice ale acestor autori sunt totodată şi sociale. L. Romanul românesc interbelic a fost influenţat în mare măsură de literatura franceză. ci intră în relaţii multiple cu personajul. p.1 El tratează obsesiile.Un alt precursor al analizei psihologice este I. Ei valorifică la scară largă analiza psihologică. dublat de aspiraţia pozitivistă.240 9 . Gib Mihăiescu. Caragiale. Examinând proza lui analitică. După cum observă Gh. Lăzărescu. temerile. p. marele prozator reprezintă un caz deosebit de interesant de fuziune a analizei psihologice cu stilul comportamentist". "în căutarea timpului pierdut”. i-l condiţionează într-o măsură destul de însemnată. Hortensia Papadat-Bengescu) tind să vină cu tehnici şi formule narative moderne. cit. Anton Holban. socialul este astfel exploatat încât nu rămâne "un simplu decor".p. op. Lăzărescu concluzionează: "Combătând excesele romantice. trăirile psihice într-un stil neutru. contribuind astfel la dezvoltarea prozei psihologice româneşti în formulă modernă. pentru care romanul "nu este numai o psihologie plană. în special de opera lui Marcel Proust. Dar originalitatea romancierilor sus-citaţi constă nu atât in exploatarea într-un mod nou a socialului.Gh. Lăzărescu.. cât în realizarea individuală a analizei psihologice. avansând în vârstă şi reflectând mediile prin care trec. constituind adesea catalizatorul energiilor şi dramelor psihice latente ale eroului"3 (de exemplu Apostol Bologa). cit. căruia chiar dacă nu îi determină integral comportamentul. datorată influenţei naturaliste. Gh.2 Personajele acestuia se modifică de-a lungul anilor. pentru ca mai apoi să se detaşeze de toate acestea. Camil Petrescu.59.. sincopat. Ibidem. de pe poziţiile unui ideal de concizie clasică. Lăzărescu. 3. ci psihologie în timp". naratorul uneori identificându-se cu procesele interioare ale personajelor. 2. ______________________________________________ 1. 38. op.

părăsind viziunea unitară din "Ultima noapte de dragoste.208 2. Camil Petrescu nu rupe total cu tradiţia. p. romancierul pe care scriitorul român îl situa în fruntea literaturii moderne. ''gustând deci ceea ce era comun trecutului şi prezentului. prima noapte de război". prin intermediul memoriei involuntare. situându-se astfel în zona esenţelor. Scriitorul renunţă la naratorul omniscient. De altfel.p. Dar. prin întoarceri în trecut.. în perspectiva clipei trăite în actualitate.Liviu Rebreanu. ci sunt subsumate semnificaţiilor majore ale operei. Anton Holban. diferă mult ca manieră. ca şi în opera lui Proust. Lăzărescu. interpretare. supunând investigaţiei psihologice felurite aspecte ale vieţii lăuntrice. Gh. în afară de timp". 1973. dar stilul şi structura sunt diferite. dar se vede obligat. Hortensia Papadat-Bengescu. "pentru că are prezentul este de o crâncenă realitate. Lăzărescu. impresiile trecute.91 10 . Gib Mihăiescu. op. Camil Petrescu a deprins metoda întreruperii cursul actual al naraţiunii. semnificaţii nebănuite". legătura între trecut şi prezent este unul din aspectele definitorii pentru personalitatea personajelor lui Camil Petrescu. Camil Petrescu. înregistrându-le dintr-un unghi mai adânc şi mai adevărat”1. cit. un moment din trecut sporeşte interesul datorită faptului că dobândeşte. ______________________________________________ 1. tehnica artistică. Camil Petrescu. reuşind să realizeze o simbioză a modalităţilor vechi cu cele noi. Largile paranteze digresive cu care îşi presară romancierul scrisul nu duc însă la o fărâmiţare a sensurilor urmărite. Sârbu. În analiza iubirii şi a geloziei din romanele lui Camil Petrescu atestăm similitudini cu Proust.2 Modernizând proza românească. nici în "Patul lui Procust" rolul din "În căutarea timpului pierdut". I. semnalează I. observă Gh. "De la Proust. nu alunecă spre înregistrarea mecanică a unor stări de memorie fluctuante. naratorul demiurgic fiind abolit. determinate de desfăşurările imprevizibile ale memoriei. în timp ce la primul o senzaţie prezentă reînvie. capricioase. să creeze în "Patul lui Procust” personaje din ale căror puncte de vedere să prezinte lucrurile. la ultimul. Editura Junimea. Sârbu. Iaşi. În acest din urmă roman avem doi naratori (doamna T şi Fred Vasilescu). memoria involuntară nu are nici în "Ultima noapte de dragoste. prima noapte de război”.

s-au făcut adesea referiri la influenţa lui Marcel Proust. intitulat „Mobilitatea privirii”. de exemplu).Tehnica punctelor de vedere în proza românească este cercetată minuţios de S. fluxul spontan al simţirii.Şi unul. Ca şi în opera acestuia. exploatată eficient de scriitoare. astfel punctele lor de vedere suprapunându-se sau opunându-se. Proust face din memoria afectivă centrul întregii sale opere în jurul căruia se încheagă toată materia epică. Şi Hortensia Papadat-Bengescu valorifică o tehnică eficientă a punctelor de vedere.al XX-lea. este notarea senzaţiilor şi a reacţiilor sufleteşti. Acelaşi personaj are multiple ipostaze în dependenţă de situaţiile în care se alia şi de oamenii cu care vine în contact. Trăsăturile personajelor nu sunt date odată pentru totdeauna. La Hortensia PapadatBengescu însă memoria involuntară este utilizată ca mijloc de legătură între diferitele momente ale naraţiunii. fără a adopta poziţia omniscienţei care pretinde a reduce secretele interioare prin silogisme definitive. Editura Eminescu. gânduri fugare.1 Cititorul cunoaşte personajele nu din prezentarea directă de către autoare. Suntem martorii unei confruntări ce ţine de tehnica oglinzilor: experienţa doamnei T se oglindeşte în cea a lui Fred Vasilescu. prin contopirea naratorului auctorial. Mini. cunoaştere completată cu comentariile altor personaje (ca Nory. ci evoluează în timp. care vin adesea în contradicţie cu prima impresie a acesteia.1976 11 . care se efectuează prin intermediul personajului-reflector. gusturi. ci punctul de vedere al unui personaj-reflector.Bucureşti. şi altul vorbesc despre aceleaşi lucruri. Iosifescu. O altă modalitate de analiză psihologică. ______________________________________________ 1. Autoarea relatează deseori ''senzaţii. în romanele scriitoarei muzica joacă un rol important. într-un amplu. Analizându-se opera Hortensiei Papadat-Bengescu. reacţii motorii. Naraţiunea în sec.

Un scriitor al obsesiilor este Gib Mihăiescu.Editura Minerva.1973.1975. Gib Mihăiescu le preferă pe acelea ale literaturii ruse (Dostoievski.111.M. încercând să-şi cunoască cele mai tainice mişcări interioare. crede M. au fost influenţaţi în mare măsură de aceasta. Mihăilescu.p. rămânând singur cu el însuşi. Introducere în opera H.F. Mihăiescu îi preferă aproape în exclusivitate pe cei exaltaţi. Delavrancea. Andreev) şi germanii (expresioniste)". L. "Dacă autori ca Hortensia Papadat-Bengescu.175.Diaconescu.Bucureşti. Personajele lui sunt pline de energie şi ingeniozitate în urmărirea idealului lor.Mihăilescu.Prozatoarea nu ne explică stările sufleteşti. analiza obsesiilor îi conferă lui Gib I. constată F. 1 . Experienţele literaturii psihologice franceze sunt mai aproape de primii. Caragiale etc. în dorinţa lor de sincronizare cu proza psihologică europeană.Papadat Bengescu. Camil Petrescu sau Anton Holban descompun atât de amănunţit resorturile intime ale simţurilor unor eroi.erotismul -eroii lui fiind axaţi pe o singură dominantă care le structurează întreaga evoluţie. care e sensibil la o singură problemă fundamentală . 2. De altfel cazurile clinice exploatate analitic în toate ipostazele. 12 . îşi contemplă trupul.p.2 Aşadar. deşi elemente de analiză psihologică întâlnim deja în opera lui Eminescu. Astfel prinţul Maxenţiu ("Concert din muzică de Bach) caută cu orice preţ să-şi ascundă boala şi progresele ei. Diaconescu. Bucureşti. Slavici.Editura Minerva. dar. Gib Mihăiescu.1 Dar procedeul predilect al Hortensiei Papadat-Bengescu este introspecţia (autoanaliza pe care şi-o face un personaj). recurgând la analiză numai în măsura în care gândurile şi sentimentele supuse investigaţiei gravitează în jurul aceluiaşi ideal. de regulă lucizi. Mihăiescu un loc aparte în galeria prozatorilor români preocupaţi de descifrarea sufletului omenesc. sunt bogat reprezentate în romanele prozatoarei. ci ne implică în propria lor dialectică". Gib I. scriitorii români pomeniţi mai sus.

Gib Mihăiescu se orientează spre descoperirea universului sufletesc complex al personajelor lor. utilizând şi valorificând în acest scop diverse modalităţi de investigaţie psihologică Camil Petrescu 13 . Papadat-Bengescu.H.

interesează în artă. Când ai reuşit să închizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată. Publicarea "Caietelor" (1907-1921) ne dezvăluie modul în care s-a desfăşurat procesul de formare a prozatorului. Această lucrare îl recomandă pe Liviu Rebreanu ca un analist fin. Poate anume în virtutea acestui crez artistic formulat în manifestul citat. Exigenţele pe care i le-au dictat acest crez l-au îndreptat spre realism. o născocire omenească. Iar realismul aduce psihologie. devine cea mai minunată taină. Astfel.§ 2 Contribuţia lui Liviu Rebreanu la construirea romanului românesc cu semnificaţie psihologică Liviu Rebreanu a fost un scriitor cu gestaţie grea şi îndelungată. întocmai ca şi creaţia divină. teoreticianul acesteia fiind considerat Camil Petrescu. ai realizat o operă mai preţioasă decât toate frazele frumoase din lume'' ("Cred". interesat de procesele de conştiinţă. 1924). scriitorul se apropie de misterul eternităţii. pentru autodesăvârşire. "Pădurea Spânzuraţilor" e deja un roman psihologic în înţelesul deplin al cuvântului. în special "Ion". Dovadă o fac chiar scrierile cu care intră în literatură. lupta zilnică pentru stăpânirea limbii literare. arta. "Ion" este un roman social în mare parte de formulă tradiţională. Nu frumosul. Dar totuşi aici scriitorul beneficiază nu o dată de analiză şi sugestie psihologică. Rebreanu va practica o artă prin definiţie anticalofilă.înseamnă creaţie de oameni şi viaţă. "Pentru mine arta — zic artă şi mă gândesc la literatură . Creând oameni vii. ci pulsaţia vieţii. Ca exemplu ne servesc numeroase scrieri de sertar. 14 . cu viaţă proprie. Liviu Rebreanu a reuşit să se înscrie printre cei mai buni prozatori ai secolului XX.

Bucureşti. generozitate. L. decât orice atitudine conformistă sau chiar decât acele atitudini alese de om în virtutea unei convingeri". voinţa însă rămâne inferioară [„... inteligenţa e mai vie. Dar Rebreanu este şi un analist al stărilor lăuntrice. onest.Dramele individuale ale eroilor sunt create de către autor după un program de obiectivitate. pe de altă parte. situaţia dilematică cu circumstanţe neordinare a fost ţesută pe un fundal dramatic. Pe lângă aceasta. 1967.Editura pentru literatură.132 . Coliziunile sufleteşti ale lui Apostol Bologa sunt majore. Referindu-se la tehnica literară a lui Liviu Rebreanu. Liviu Rebreanu. pe de o parte conflictul dintre conştiinţa umană şi conceptul abstract al datoriei.]. 15 . 1 L. discuţiile întreţinute de către ofiţeri de etnii şi precepte conceptuale diferite. Eroul.1 Drama lui Apostol Bologa este una de proporţii. decât instinctul de conservare socială. fabricat chiar din primele pagini ale romanului: condamnarea şi execuţia lui Svoboda. meritul lui constând în măiestria de a utiliza emanaţiile şi impulsurile subconştientului la crearea stărilor de criză şi a eroilor dilematici. adesea mai puternic. p. Concludente în acest sens sunt şi alte determinări biografice: descendent al unui arbore genealogic cu bunei rebeli ("traşi pe roată"). condamnarea". autorul angajându-se în realizarea unor motivaţii profunde şi convingătoare. solidaritate. cu participarea activă a lui Bologa. uman. inteligent. în concepţia sa.] face să izbucnească din subconştientul colectiv un fond elementar de umanitate. la Cluj. vine dintr-o familie mic-burgheză şi fost educat în spiritul unor idealuri nobile. după un sistem de principii în virtutea cărora oamenii se comportă conform situaţiilor sociale şi obiective. Raicu notează: "Astfel Rebreanu [. inferioritatea voinţei faţă de conştiinţă: "La Apostol Bologa din Pădurea Spânzuraţilor. Apostol se născu "tocmai în zilele când tatăl său aştepta.Raicu. după cum menţionează George Călinescu.

1 Personajul e în derută: pe care situaţie din cele două diametral opuse să o aleagă. sentimentele oneste se luptă cu laşitatea. dar acest act de violenţă îl copleşeşte.Lealitatea lui e onorabilă în sfera îngustă a serviciului.). [. stârnite în sufletul lui. cât şi chemările conştiinţei de solidaritate cu ai săi ţin de o etică superioară. să se elibereze de obsesia crimei. face parte din categoria oamenilor care pot avea o dezlănţuire lăuntrică doar în virtutea unei catastrofe exterioare. Pentru a fi loial în zona conştiinţei. În criza de conştiinţă a eroului. întrebările se schimbă cu momentele de calm şi hotărâre. sufletul lui se chinuie şi se zbuciumă. Apostol Bologa participă la condamnarea şi execuţia lui Svoboda din datorie. Bologa oscilează dintr-o tabără în alta. Firesc să fie aşa. E supus unei crize şi dislocări lăuntrice.. în acea a conştiinţei e o deficienţă. deoarece nu poate fi acceptat nici resimţit de conştiinţa lui. Nehotărât. contradicţiile. Tragismul se aprofundează din cauză că situaţiile nu sunt pur şi simplu contradictorii. Din acest moment. aproape năruit. Spre deosebire de alţi maeştri ai analizei psihologice (Camil Petrescu..] Lealitatea lui e o obstinaţie.734 16 . Liviu Rebreanu urmăreşte drumul lung al crizei protagonistului. deoarece personajul.p. op. în cazul dat a războiului. semnul unei conştiinţe tulburi"..a. Hortensia Papadat-Bengescu ş. de povara remuşcărilor şi de teroarea propriei culpabilităţi. Atât datoria contractată prin jurământ. utilizând tehnica mutaţiilor sufleteşti: zbuciumul.cit. înzestrat cu instincte puternice bine conturate şi cu un simţ sigur al adaptării la viaţă. compasiunea omenească e mai puternică decât imperativul datoriei. Şovăielile de moment alternează cu o adevărată furtună a întrebărilor şi ezitărilor. el trebuie să fie imoral faţă de datorie şi să suporte calificativul de trădător. 1 G. ceea ce îi provoacă inteligentului Bologa o incertitudine chinuitoare. încercând să se descurce.Călinescu.

Bucureşti. referinduse la contribuţia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarea romanului psihologic românesc. Protopopescu.) la o secţionare a caracterului clasic.. glasul datoriei. dar şi în alte scrieri. când i se cere să participe la condamnarea ţăranilor români. în opera lui Liviu Rebreanu. vrea să vadă ce se întâmplă nu numai înainte de a pocni revolverul. Liviu Rebreanu îşi demonstrează vocaţia de a investiga în profunzime stările limită. asasin. o chemare care-l depăşeşte şi sub puterea ei dezertează fără a avea remuşcări. hazardând gestul de a pătrunde în arcanele misterioase ale secundelor din pragul morţii.cit. În "Pădurea Spânzuraţilor"..103 2. urmăreşte procesul tragic prin care lumile abisale ale fiinţei se concretizează în fapte şi realităţi exterioare. Şi gestul acesta. Liviu Rebreanu 1-a făcut cel dintâi în literatura română"2.1976. Noul dinamism al vocilor. menţionează Al.13.Protopopescu. care marchează profund opera de constructor epic. încheiate prin jurământ. De obicei eroii lui Liviu Rebreanu îşi încheie viaţa întrun mod năprasnic: sinucidere.Editura 17 .Săndulescu. sugrumare. Îl ajută pe Apostol să ia o decizie nu conştiinţa propriu-zis. ci şi după aceea.Introducere Minerva. "Asistăm (.. nu este uşor de înfrânt. Mai ales îl fascinează reacţiile psihologice ale eroilor la hotarul dintre existenţă şi nonexistenţă. constată Al. a căror manifestare face ca ansamblul românesc să nu mai însemne şi linearitate. "Autorul lui Ion. dar nici conştiinţa eroică a sacrificiului. p. ci un impuls elementar din subconştient. cu sorgintea în dialogurile platoniene. 1.p.Al.Aceste momente sunt semnalate prin intermediul fluxului de conştiinţă şi al sintaxei (mai amănunţit despre mijloacele de analiză psihologică în capitolul II).Al. în segmente psihice. op.Cu toate că glasul conştiinţei domină sufletul lui Bologa până la urmă. ceea ce constituie în cele din urmă raţiunea oricărui roman psihologic"1. Bologa se decide la acest pas constrâns de împrejurări limită. Săndulescu.

Atunci când el este arestat. de responsabilitate umană.Bucureşti.vol. Ideea de mântuire prin Dumnezeu. Apostol încearcă să-şi găsească argumente şi dovezi salvatoare. Şi peste tot."".. gătejul strâmb.Editura Minerva. apoi cade într-o stare psihopatică. Deşi n-a fost un erou. până în scena finală. "în suflet îi încolţi largă părere de rău. ci un biet om "slab ca toţi oamenii". tresăriri de luciditate şi mândrie. e o atmosferă de cugetare religioasă. Genialitatea autorului constă în analiza psihozei. ca omul care şi-a tăiat craca de sub picioare şi aşteaptă să cadă fără să ştie barem unde să cadă". care spunea în taină: "Poate că totuşi. coşciugul de brad gol etc). care se schimbă cu un licăr de speranţă. Impresionante sunt mutaţiile psihologice îndurate de Bologa în ajunul condamnării.276 18 . un firicel de nădejde.De aici şi caracterul tragic al morţii.II. 1 N. generată de condamnarea la moarte: "Acum plutea între viaţă şi moarte. între cer si pământ.. zguduie. Eroul este cuprins totalmente de o altă obsesie — cea a morţii. ca pe o izbăvire de o problemă pe care n-a putut-o soluţiona. Apostol Bologa primeşte osânda cu voluptate. de religiozitate care sfinţeşte"1.1985. care este mai puternică decât dragostea de viaţă. Îşi caută alinare în Dumnezeu. creanga groasă "ca un braţ care arată înainte în viitor o ţintă hotărâtă". Moartea lui Bologa este oglindită într-o lume apoteotică. Protagonistul tot timpul simte că îl pândeşte ceva îngrozitor.Iorga. că până la urmă blocajul psihic să pună stăpânire. iubire universală şi moarte a fost sesizată de Nicolae Iorga: "tragedia ostaşului român supt steag duşman care începe cu un spectacol sumbru de spânzurătoare şi se mântuie cu însăşi jertfirea în aceeaşi spânzurătoare a chinuitului erou.p. obsesia dezertării cedează.Istoria literaturii româneşti . nu observă decât elementele prevestitoare de moarte (pădurea spânzuraţilor. Sunt folosite cele mai tensionate momente.

deoarece Ciuleandra. denumirea romanului este semnificativă. magia dansului este fatală. fiind cuprins de o voluptate criminală. Devenind o obsesie pentru personaj. Totul decurge firesc.Un merit al lui Liviu Rebreanu e că el aduce în scenă lumi vaste. prin sesizarea detaliilor. Puiu.. le dirijează cu iscusinţă. care includ tensiune.Piru. "Cauzele crimei ar fi [. dar este şi mare artist prin selectarea lor şi investirea cu semnificaţii.]. De aici motivarea nucleului dramatic. într-o stare de criză. Aşa se face că eroii lui caracteristici sunt cu totul fireşti în mediul în care scriitorul îi plasează. Puiu este cuprins de frica nebuniei. Contribuţia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarea prozei psihologice româneşti o confirmă şi "Ciuleandra". le orientează către acele situaţii care reprezintă momente de criză. De aici încadrarea lui firească în forma de artă a realismului dur.. eroul îşi aminteşte prin intermediul memoriei involuntare voluptatea şi senzaţiile patologice.Istoria literaturii române de la început până azi. Liviu Rebreanu nu este tentat să-şi descarce sufletul la persoana I şi prin aceasta.305. Caută motivul crimei şi ajunge la concluzia că Ciuleandra e jocul ce duce la crimă. odrasla unui boier de viţă veche. de aceea modalitatea favorită este disocierea autoricească directă.1981. Reconstituindu-şi trecutul. îşi dă seama că are predispoziţii criminale. Drama individului din această lucrare diferă de cea din "Pădurea Spânzuraţilor". Piru. dar şi patologice cu izvorul în obscurul inconştient. Rebreanu rămâne acelaşi analist al stărilor de spirit obsedante. subliniază Al. Rebreanu este realist prin puterea observaţiei. romanul nostru de analiză are un început oarecum nescontat. Autorul tratează obsesia erotică maladivă a lui Puiu Faranga.Editura Univers. ereditare. Rebreanu preferă un narator omniprezent şi omniscient. 1 Al. Se poate face o comparaţie pe tema incompatibilităţii dintre mentalităţi diferite din "Venea o moară pe Siret" de Sadoveanu"1. purtând în sângele său oboseala generaţiilor trecute. o sugrumă pe Mădălina. este simbolul morţii şi al iubirii. De fapt. Bucureşti. fără motiv. După crima săvârşită. un străvechi dans. 19 . dramatism.p.

ca mai apoi în "Ciuleandra" să coboare în abisurile inconştientului.Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului. "Ciuleandra" este primul roman românesc care atacă un caz clinic de obsesie. prin nebunie.Editura Dacia. Aici autorul evadează din preocupările sale obişnuite. atât de puternică în creaţia lui Rebreanu. Romanul este alcătuit din şapte naraţiuni (la Rebreanu. în "Adam şi Eva" capătă o dimensiune metafizică.Cluj-Napoca. apropiindu-ne.p. În "Adam şi Eva" foloseşte cu totul alte dimensiuni. de altfel ca şi 13. accentuează M. Constructor epic excepţional.Dacă Apostol Bologa este eliberat de coşmarul neliniştilor şi al întrebărilor fără răspuns prin moarte. Liviu Rebreanu a contribuit esenţial la dezvoltarea prozei psihologice româneşti şi prin diversificarea modalităţilor de investigaţie psihologică care.1993.23 20 .M. atunci Puiu Faranga. în "Ciuleandra") care au la bază una şi aceeaşi chemare neîmplinită: regăsirea perechii ideale. Cu totul altă faţetă a analizei psihologice descoperă Liviu Rebreanu în romanul "Adam şi Eva" 1925 (numit de scriitor "cartea iluziilor eterne"). "şi mai mult de proza psihologică prin excelenţă. Obsesia erotică. În opera respectivă se recurge la mitul platonician al androginului. Rebreanu ajunge în "Pădurea Spânzuraţilor" la o analiză psihologică exhaustivă şi fină a unui spirit în dilemă. De la unele elemente psihanalitice din "Ion". a dragostei predestinate. constatăm că arta scriitorului analist este în continuă şi permanentă înnoire. ideea desfăşurării ciclice a traseelor esenţiale din existenţele umane devine un mit al unei infinite reluări. reîntregirea cuplului ancestral. Folosindu-se de teoria metempsihozei. Comparând romanele lui Rebreanu. Muthu. îi oferă posibilităţi mari de a explora în profunzime ______________________________________________ 1. L. potrivit căruia bărbatul şi femeia nu pot fi fericiţi decât după a şaptea reîncarnare. deşi rămâne la analiza de tip comportamentist"1. număr cu sugestie simbolică. va fi izbăvit de chinul rememorărilor. folosite iscusit.Muthu. încercându-şi până într-un alt tip de scriitură epica. orientate spre transcendenţă.

L.Raicu.op.subconştientul şi sufletul omenesc de a plăsmui caractere literare complexe.p.1 În capitolul următor vom analiza cele mai importante modalităţi de investigaţie valorificate în "Pădurea Spânzuraţilor". cu adâncime problematică.366 21 .cit. 1..

ci numai devotament şi disciplină omului. Liviu Rebreanu dovedindu-se a fi pentru a doua oară un deschizător de drumuri. după ce cu puţin timp înainte produsese cu „Ion” o cotitură în romanul "creaţie". neamul e o izolare bazată pe iubire. constă în faptul că autorul întreprinde o profundă analiză a unei conştiinţe în criză. o rotiţă într-o maşinărie mare: omul nu e nimic. Apostol devine român. am menţionat. 22 . parcurgând. trei etape. pe când statul e ceva fictiv şi întâmplător. "Apostol e cetăţean. decât în funcţie de stat. "Pădurea Spânzuraţilor'' este primul roman românesc de analiză psihologică. putând întruni oameni străini la suflet şi aspiraţii. am arătat. Statul nu cere iubire.Capitolul II Mijloace de investigaţie a simbolului şi semnificaţiei psihologice în "Pădurea Spânzuraţilor" §1 Disocierea autoricească: interiorizare şi obiectivitate Aşadar. Eroul evoluează. pe când neamul presupune o dragoste frăţească. chiar instinctivă. o părticică din Eul cel mare al statului. Principalul interes al acestui roman. după cum indică Rebreanu în "Caietele" sale.

care notează pe viu gândurile. în primul rând disocierea autoricească directă.religia viitorului"1.1972. fiecare acţiune. Lumea interioară a eroului este analizată direct de autor. Vianu.LRebreanu.269 23 .vol. Numai într-un eu conştient poate trăi iubirea cea mare. individul îşi regăseşte eul său cel bun. senzaţiile protagonistului. O mare atenţie se acordă disocierii senzaţiei organice în care. Naratorul. directe. al obsesiilor eroului. auctorial. Naratorul omniscient auctorial pătrunde în adâncimile subconştientului.Apostol devine om.353 2. Fiecare gest. Când Bologa asistă la scena spânzurării cehului Svoboda. observă T. în care sălăşluieşte mila şi dragostea pentru toată omenirea. deci omniscient şi omniprezent. în sânul neamului.. "el se făcu roşu de luare-aminte şi privirea i se lipise pe faţa condamnatului".T.V. toate acompaniamentele organice ale emoţiilor. fiind heterodiegetic.p.Minerva. Urmează apoi notaţia autoricească directă: "îşi auzea bătăile inimii.Vianu. Bucuresti. i se păru că "i s-a înfipt în beregată o gheară înăbuşindu-i glasul". când vede spânzurătoarea pregătită pentru Svoboda. Iar când află că regimentul lui urmează să treacă pe frontul românesc. Rebreanu este un analist al stărilor interioare. simte că "gâtul îi era uscat şi amar. universală . setea. trăirile.Opere . înregistrând toate mişcările de conştiinţă. Sudoarea. şi casca îi strângea ţeasta ca şi când i-ar fi fost mult prea strâmtă şi îndesată cu sila". ca nişte ciocane. 1. scriitorul înregistrează şi reliefează transformările psihologice şi de conştiinţă ale personajului. frigul. fiecare gând al personajului nu e o taină pentru el. zguduitoare"2. deţine toată informaţia. iar inima i se frământa într-o emoţie aproape dureroasă". al învălmăşelilor de gânduri. p. zecile de flori care zgâlţâie trupul omului. reapar în nenumăratele descrieri pe care scriitorul le doreşte puternice. Astfel.op. Pentru a-şi realiza acest concept. la a cărui condamnare participase.cit. folosind în scopul dat o diversitate de modalităţi de investigaţie. "viziunea naturalistă a omului reţine în primul rând aspectul lui animalic.

Şi pomii înfloriţi în spatele acaretelor.op. corespunzând astfel ideii de mobilitate. Iată. cu lucrurile ei banale.. "forţa călăuzitoare a propriei vieţi. învăpăiată.p. bunăoară. căci. Apostol priveşte "parcă ar fi fost aici întâia oară". i se fixează în minte.. dominat de puterea dramei pe care o trăieşte. dar pasivă a lucrurilor). automobilul...T. în vreme ce pretorul înşira crimele şi hârtia îi tremura între degete. şi fântâna cu cumpănă în mijlocul curţii.. Pe Bologa. de înregistrare intensă. lângă hambarul cu arestaţii.. Vianu.cit. Mai pe urmă însă simţi limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inima sa ca o imputare dureroasă.270 24 . până în clipa deznodământului deopotrivă cu acela care îi înfipsese în inimă imputarea dureroasă a privirilor stranii"1 (asupra privirii vom reveni)." (De remarcat structura sintactică nominală a fragmentului. pârându-i-se vrednică de luat în seamă. după ce i se refuză cererea de a fi mutat de pe frontul românesc. casa acoperită cu olane vechi. Toată curtea. Acelaşi lucru îl observăm şi în descrierea aşteptării lui Bologa. în coridor şi înaintea uşii din stânga. care parcă pătrundea până în lumea cealaltă.Vianu. fără nici un predicat. căruţele. capătă acum înţeles pentru el... scena ieşirii lui Bologa de la comandant. obrajii sublocotenentului de sub ştreang i se umplură de viaţă. Liviu Rebreanu a acordat destul loc descrierii unor momente din viaţa eroului. escortat de soldaţi în curtea cartierului diviziei: "în fundul ogrăzii. parcă aceeaşi santinelă. când sufletul acestuia." De acum înainte amintirea lui Svoboda va deveni. menţionează T. ______________________________________________ 1. pe lângă care trecuse de atâtea ori. aceeaşi îngrămădire de soldaţi. iar în ochii lui rotunzi se aprinsese o strălucire mândră. transcrie meticulos reacţiile si percepţiile cele mai relevante ale acestuia.Puţin câte puţin se instalează obsesia care va determina soarta lui Bologa: "O mirare neînţeleasă îi clocotea în creieri. la început privirea aceasta îl înfricoşă şi îl întărâtă. aceleaşi două automobile şi parcul de motociclete.. ograda.

Munteanu. înstrăinat. impune ca obiectul atenţiei să fie deplasat în lumea realităţii fizice. Astfel. consideră Şt.Sudorile i se uscaseră pe faţă şi pe gât.Bucureşti. a nu răci: "Apostol Bologa mergea liniştit. perspicacitate. cu toate că nici unul dintre lucrurile asupra cărora sare privirea personajului nu are vreo legătură cu drama lui. Îi trecu prin minte c-ar putea răci şi îşi puse casca în cap. familiare"1. În aşa mod.Munteanu.181 25 . Este o modalitate realistă. se transmite "cu mare forţă ideea necesităţii de a evada din cercul gândurilor. determinată de împrejurările în care sunt puşi. fiind omniscient şi omniprezent. în procesul continuu şi contradictoriu al biografiei lor morale".St. o dilataţie a perceperii. în momentele premergătoare morţii lui Bologa. Viaţa interioară a personajului se exteriorizează în momente de cumpănă. ci. dorinţa de a fugi de sine însuşi şi de a căuta sprijin şi poate ocrotire. În faţa unor mari primejdii simţurile dobândesc acuitate. Munteanu. op.Munteanu. totuşi continuă să se gândească la nişte lucruri fireşti fiinţei umane — a nu se răni. în lumea din afară. prin bogăţia vieţii lor psihice. de a exprima prin astfel de mijloace varietatea de forme pe care o ia viaţa interioară a eroilor. ne surprinde liniştea paradoxală a eroului. proprie marilor creatori de artă. În ultima parte a romanului. ______________________________________________ 1. şi nu mişca deloc braţul drept". îi era frică să nu se zgârie. Conştient de faptul că va fi executat.. imediate.1981."Nevoia unui echilibru al funcţiilor psihice. "Eroii lui Rebreanu trăiesc nu numai prin manifestările din afară ale temperamentului lor.Editura Ştiinţifica şi Enciclopedică.."2 Naratorul. ochiul lui Bologa fixează totul. potrivinduşi vine cureluşa sub bărbie. parc-ar fi scăpat de toate grijile. cunoaşte gândurile cele mai intime ale eroului.p.Limba româna artistică. Se gândea la gardul de sârmă ghimpată.cit. în aceeaşi măsură. Ataşarea de nişte lucruri care altădată îi erau indiferente se explică prin faptul că Apostol se simte izolat. 2. Eroul îşi caută un reazem în obiectele comune din preajmă.180.Şt. care îi devin acum apropiate. dacă nu chiar complicitate. notează Şt.p.

Autorul introduce retrospectiva vieţii lui Bologa. aici. Fiind membru al Curţii Marţiale.constată Şt. Şt. obţinut nu prin hipertrofia perspectivei auctoriale. dimpotrivă.Editura Eminescu."2 Aşadar..1 Disocierea proceselor de conştiinţă are loc atât pe planul prezentului. Disocierea punctelor de vedere devine la Rebreanu o modalitate eficientă de investigaţie psihologică. observă N. mai multe puncte de vedere. capabilă a se face insesizabilă prin maximă extindere. Munteanu. op. prin reducerea ei până aproape de zero şi înlocuirea cu ceea ce personajele însăşi pot vedea şi înţelege în limitele câmpului lor de observaţie. cât şi al trecutului.Bucureşti.182. pentru ca biografia acestuia să apară ca un eveniment de conştiinţă. ci. Rebreanu a ales deliberat un eveniment capital pentru a declanşa procesul de conştiinţă al personajului central. de fiecare dată în viziuni diferite. Bologa a votat pentru condamnarea lui Svoboda. Dar privirea cehului 1-a urmărit mult timp. Naratorul auctorial ne prezintă în ordine cronologică copilăria. cauzându-i amintiri. 26 . impresia de obiectiv (căci o avem întro măsură cel puţin egală) ţine de felul cum orizonturile subiective ale personajelor se intersectează producând viziunea fără ajutorul autorului.N.p. Dar e un alt tip de obiectivare decât în romanul "Ion".ed. Arca lui Noe. de ce nu.cit.Manolescu. p. Apostol e năpădit de gânduri chinuitoare care îl frământă întruna.179 2. extrateritorialitate) a naratorului. Manolescu. obiectivarea prin disociere autoricească în "Pădurea Spânzuraţilor" se încununează cu interiorizarea viziunii.I.1991. a II-a. 1.vol. Această efasare a povestitorului permite uneori să existe. "În Ion. Disocierea autoricească ca modalitate de investigaţie psihologică implică în "Pădurea Spânzuraţilor" o obiectivare a lumii lăuntrice. provocat de o traumă gravă. a luat chiar parte la executarea acestuia.Munteanu. din contră. adolescenţa şi tinereţea personajului. obiectivitatea ţinea de o perfectă exterioritate (sau. despre aceeaşi realitate. până la obsesie. Spânzurătoarea apare de mai multe ori. E un alt tip de obiectivitate. ca în "Ion".

Aceştia reprezintă diferite "voci" ale conştiinţei lui Apostol Bologa. Negreanu. Caporalul simţi un fior rece şi întoarse repede capul.Din perspectiva naratorului aceasta apare în termeni generali: "Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă aburită. Apostol Bologa rămâne o entitate chinuită. Această nouă tehnică (multiplicarea punctelor de vedere). aplicată în "Pădurea Spânzuraţilor". Spre final. român şi om).. Îşi veni în fire când se apropie de el un căpitan. dând iarăşi cu ochii de morminte în cimitirul satului. din cimitirul militar şi. 27 . Mai târziu îi vom cunoaşte numele .. Evoluţia psihologică a lui Apostol Bologa este punctată de consonanţa punctului lui de vedere cu punctele de vedere ale feluritelor personaje cu care vine în contact.. propagând iubirea de oameni. ca în faţa unor stafii". înfiptă la marginea satului. "Şi totuşi. în linii drepte. Spânzurătoarea îi provoacă amintiri neplăcute. este definitorie romanului psihologic. şi Gross.. În prima parte a romanului. întindea braţul cu ştreangul spre câmpia neagră. se retrase câţiva paşi ca în faţa unui vrăjmaş ameninţător: "Mai apare un personaj (Apostol Bologa) a cărui atitudine faţă de ceea ce se petrece contrastează cu cea a căpitanului. E interesat faptul că acesta. făcu stânga împrejur. În cele trei ipostaze în care apare (de cetăţean. concepţiile lui Bologa nu sunt străine de cele ale lui Varga şi chiar ale lui Gross. În continuare cititorul are ocazia s-o vadă el însuşi prin prisma caporalului: "Privirea lui se oprise asupra spânzurătorii. Atunci însă văzu crucile albe. Cervenco (internaţionala iubirii). Şi în aceeaşi clipă ştreangul prinse a se legăna uşor. înţepată ici-colo cu arbori arămii". buimăcit. Gross (internaţionala urii). rămâne necunoscut şi cititorului. atunci când primează datoria.e Klapka. constată C. Bologa se confundă pe rând cu Varga (internaţionala crimei). în ciuda acestor voci (uneori se confundă cu Klapka a cărui "vină" îşi are rolul ei în evoluţia eroului). e o viziune alarmantă: "Ridicând însă ochii şi văzând iar spânzurătoarea. al cărei braţ parcă ameninţa pe oamenii din groapă. el seamănă cu Cervenco. spânzurătoarea nouă şi sfidătoare. Fu cuprins de o frică sugrumătoare. traumatizată şi obsedată de război".1 astfel şi Klapka. fiind necunoscut caporalului.

Negreanu. Al. Prefaţă la vol.cit.Al. o modalitate analitică utilizată de Liviu Rebreanu în mai multe lucrări ale sale.. Protopopescu. Naratorul intervine în interioritatea personajului aşa încât lumea acestuia se dezvăluie în profunzime. cu care cercul se închide fără soluţie"3.Editura Albatros. "trei personaje .2 Fiecare din aceste tipuri este bazat pe o dominantă psihanalitică. Se remarcă în "Pădurea Spânzuraţilor" prin forţa obiectivării şi interiorizării.87 3.cit.p. stările. Sau chiar trei experienţe ale sale.p. de fapt. îndoielile protagonistului printr-o viziune interiorizată.şi Cervenco reprezintă nişte componente ale lumii protagonistului. a dramei lui sufleteşti şi de conştiinţă.teorii. Klapka. cu atât ele devin mai evident faţete ale monolitului". 1. Aşadar. asimilându-le. "Cu cât le examinăm mai atent ca individualităţi autonome.p. după părerea lui Al. Autorul disociază senzaţiile. subliniază Al.:L. contribuind astfel la dezvăluirea caracterului lui complicat. Protopopescu.Bucureşti.op. Gross şi Cervenco sunt. trei moduri pasive ale conştiinţei de care Bologa ia act. percepţiile.90 28 . de la groaza lui Klapka. disocierea autoricească.XVIII 2.. am văzut. la revolta lui Gross şi de aici la extazul lui Cervenco.Pădurea spânzuraţilor. parcurse în ordinea profunzimii lor. C.Rebreanu. op.Protopopescu.Protopopescu.1989.

Editura Garamond. Dujardin a ţinut mai multe conferinţe.. în cartea "Patru zile" (1877). M.. explicând esenţa procedeului folosit. După I. Biberi însă cel care a utilizat primul această modalitate a fost Dostoievski.] este acel discurs neauzit şi nespus prin care un personaj îşi exprimă cele mai intime gânduri. reduse la un minimum sintactic. "Les Lauriers sont coupes". Gero von Wilpert afirma că aceasta ar fi apărut pentru prima dată la V.§ 2 Monologul interior şi fluxul de conştiinţă: forţa analiticului Una din modalităţile principale de analiză psihologică în proza modernă este monologul interior. ş. apărut în 1887. în care acesta numea procedeul "le monologue interieur".. Monologul interior are ca bază teoretică legea psihologică a asociaţiilor libere. Este greu de stabilit paternitatea absolută a monologului interior. anterior oricărei organizări logice — adică în starea lor originara. care a fost preluat de roman din teatru.a.160 29 . care a şi explicat-o programatic în introducerea din 1876 a nuvelei "Krotkaia". considerat ca fiind scriitorul care a utilizat acest procedeu în modul cel mai semnificativ. declară că a fost influenţat în acest sens de romanul lui Edouard Dujardin. cartea a fost retipărită cu o prefaţă de Valery Larbaud. prin intermediul unor fraze. astfel încât să dea impresia că reproduc gândurile chiar aşa cum vin ele în minte"1. După reapariţia cărţii.p. James Joyce. ______________________________________________ 1 Dicţionar de termeni literari. "Monologul interior [. acelea care sunt cel mai aproape de inconştient. Bucureşti. Uitată curând după apariţie. Garşin. Acest roman a avut o soartă interesantă.

N..cit. Astfel se pregăteşte o a doua limbă. Apud Gh. el nefiind o simplă transcriere a realităţii. în absenţa oricărui control al cugetului. op.p. op. care îşi propunea să exprime (cu ajutorul automatismului psihic) funcţionarea reală a gândirii. cit. Ca orice procedeu al unei creaţii literare. "nu se identifică total cu asociaţiile libere ale pacientului unui psihanalist. cu simultaneitatea din tablourile cubiste şi cu dicteul automat suprarealist. a gândurilor care vin în minte. distilată din reziduurile primei. Cu toate că monologul interior se apropie de metoda psihanalitică. fie pornind de la un element dat (cuvânt. ci o ficţiune menită să o sugereze cu impresia maximei autenticităţi".Gh.. dar pe structura literarului. Lăzărescu. făcută sub formă de explicaţii sau comentarii"3. p. fie în mod spontan. consideră. Lăzărescu. Adorno comentează filozofic monologul în roman ca o expresie a invaziei lumii obiectelor în conştiinţa creatoare a scriitorului.241 3.1 Theodor W. îşi recunoaşte concomitent propria neputinţă şi superioritatea lumii obiectelor. o limbă obiectuală. în afara oricărei preocupării estetice sau morale.r. Aşadar.g.anu . care revine în mijlocul monologului. Lăzărescu. Gh. pe bună dreptate. constată C Negreanu.e.XXV–XXVI 30 . "Subiectul creator. "constituie o modalitate de introducere directă a cititorului în viaţa interioară a personajului. aceasta realizându-se fără vreo intervenţie din partea autorului. acesta. număr. op.. descompusă şi asociativă"2. imagine dintr-un vis etc). care renunţă la convenţiile reprezentării obiective.e. monologul interior presupune o elaborare şi este construit după modelele realului.În epocă monologul interior e legat cu metoda psihanalitică a exprimării libere. p. În „Pădurea Spânzuraţilor". atribuindu-i un caracter reflexiv. ______________________________________________ 1. monologul.cit.240 2.C. Liviu Rebreanu foloseşte acest mijloc de investigaţie psihologică.

fie în vreo lume nouă. Iată de ce replicile ba sunt strigate.Săndulescu. Scriitorul îl prezintă pe Bologa drept un personaj problematic.. fie în vreo tainiţă a ei.101 ....].. Un cerc de dependenţe în care fiecare verigă se mândreşte cu independenţa cea mai perfectă!. şoptite. op.. Şi restul depinde de alt rest. chiar dacă n-a folosit-o. prin iadul imposibilităţii sale morale de a lupta cu fraţii de sânge. Şi totuşi restul hotărăşte soarta sufletului meu... în suflet. [. va înceta de a mai fi tot restul... Un sentiment de teamă sau de prudenţă face ca eroul să-şi acopere gândurile cu fraze rostite ca pentru el însuşi. ". Aici reîncep frământările sufleteşti ale eroului. ci să fie ucis"... sentiment cu atât mai tragic cu cât evenimentele următoare aveau să-1 curme brusc şi brutal. ba murmurate.cit. în lumea simţurilor. restul... care determină crearea unor stări sufleteşti de îndoială.. ______________________________________________ 1. Dar merindea aceasta în zadar o cauţi pe afară... mai ales în ultima parte a romanului. Dezertarea lui e o sinucidere şi subconştientul lui ştia aceasta (luarea hărţii... Bologa reflectează: "Sufletul are nevoie de o merinde veşnică.. întrucât ceea ce Apostol considera drept certitudine era o teribilă amăgire. Ce-i afară e indiferent. Numai inima poate s-o găsească.." În gândirea personajului intervine de multe ori factorul inhibitiv. când el este arestat şi închis într-un chioşc.Al.Astfel. În momentul dezertării. după ruperea logodnei cu Marta. Săndulescu1. dorind nu să ucidă. ci înlăuntru.. mai presus de vederea ochilor şi de auzul urechilor.p. personajul îşi tălmăceşte gândurile intime prin propriile lui cuvinte şi care exprimă starea de linişte de care e stăpânit Bologa.. difuze.. luând forma unui monolog: „Viaţa omului nu e afară... Când nu va fi sufletul meu. e o dovadă a acestui lucru).. Numai Dumnezeu.. Pretutindeni dependenţă. pentru a da semne de psihoză.". 31 .. Apostol a trebuit să treacă prin infernul condamnărilor la moarte şi al execuţiilor. menţionează Al. Numai sufletul există.. nu există..

43 .Lăzărescu . Romanul psihologic modern se distinge de cel clasic anume printr-o interiorizare a perspectivei romancierului. Filozoful considera că limbajul modifică stările psihologice întrucât le aduce în conştiinţă într-o asociere cu altele şi le redă în exterior într-o formă impersonală. 32 . fiind enumerate de L. obiectiv frământările lăuntrice ale personajelor.cit. S-a constatat că activitatea mentală cunoaşte mai multe nivele de adâncime. să respecte fluxul adesea dezordonat al conştiinţei. Lăzărescu remarcă faptul că ''folosind monologul interior. în continuă formare.Prozatorii secolului al XIX-lea erau încredinţaţi că stările subiective ale personajului pot fi numai povestite cititorului. realizând identificarea cititorului cu personajul prin punerea lor în contact direct şi prin dispariţia totală a povestitorului"1. să surprindă succesiunea stărilor psihice şi ecourile subconştientului. Iată de ce prozatorii secolului XX nu redau impersonal. Petrescu: "Există întâi de toate o zonă a conştiinţei care se află dincolo de pragul verbal (beyond the verbal level). denumită de Leon Edel (pe urmele lui William James) cu termenul de "stream of consciousness" (Valeriu Cristea a găsit o foarte inspirată echivalenţă românească a expresiei englezeşti: "şuvoiul psihologic"). p. care deseori trece în flux de conştiinţă. pe care o va putea observa astfel fără intermediar. când simţim stările interioare ca pe nişte stări vii. Gh. De aceea trebuie să delimităm eul fundamental real. op. psihologia superficială raţionează asupra faptelor de conştiinţă ca asupra obiectelor materiale. Iar cunoaşterea eului real e posibil numai în momentele de reflexie adâncă. analiştii secolului XX încearcă să prezinte gândurile şi sentimentele personajului dinăuntru. prin aceea că cititorul e menţinut în interiorul unei conştiinţe străine. asupra modurilor de abordare a realităţii de către individ a avut-o filozofia lui Henry Bergson. ______________________________________________ 1 Gh. dar nu şi redate în mod direct.. o zonă în care gândurile şi emoţiile alcătuiesc o masă încă amorfă şi instabilă. în permanentă prefacere. utilizând în acest scop monologul interior. simbolic. stările autentice şi cele transmise impersonal. O contribuţie esenţială la formarea unei noi concepţii asupra vieţii lăuntrice. de intuiţie. După Bergson. concret şi eul superficial.

[. care se sting înainte chiar de a-şi fi afirmat cu adevărat prezenţa.Manolescu. e deci vorbire trăită. Cei doi specialişti francezi greşesc de două ori: o dată fiindcă ignoră faptul [.. un reflex al unor automatisme psihice în stare pură. până la stratul genezelor mentale"1. nu au ajuns la acest nivel. De multe ori este pus semnul egalităţii între noţiunea de "flux de conştiinţă" şi cea de "monolog interior".cit.La etajul superior al conştiinţei (pragul verbal).Cluj. fiindcă nu atribuie însemnătatea cuvenită respectării sintaxei ori renunţării la ea. Fluxul de conştiinţă [.1973. să dobândească o consistenţă şi o formă care să le facă indestructibile.113 2.193 33 . anumite gânduri sau stări incipiente ajung să se desăvârşească. Cu alte cuvinte.] Interiorizarea perspectivei va trebui deci să ţină seama de această disociere de planuri.Petrescu.. Roland Bourneuf şi Real Ouellet propun. iar nu şuvoiul însuşi. "Fluxul conştiinţei trebuie [..] că monologul interior însuşi este o verbalizare a unui conţinut de conştiinţă.. în starea lor originară.Scriitori români şi străini. nivelul verbal al conştiinţei reprezintă produsul finit (the end product) al şuvoiului psihologic. în lucrarea "Arca lui Noe". Celelalte trăiri — care au o existenţă momentană. căci el implică o renunţare la sintaxă.p. distinge aceşti doi termeni din punctul de vedere al sintaxei. scriitorul va întâlni doar un reziduu al fluxului interior.] este o "parole brisee" şi pe care vorbitorul nu şi-o mai adresează nici măcar Iui însuşi. în „L'univers du roman"..Editura Dacia..N. L. iar monologul interior verbalizarea lui. Scopul utilizării fluxului de conştiinţă este să dea impresia că reproduce ______________________________________________ 1. dacă poţi spune aşa"2. Manolescu. N.. p. apoi. adevărata modernitate nu va fi cucerită decât atunci când romancierul îşi va deschide drum până la fluxul interior. un alt criteriu de distingere: "the stream of consciousness'' ar fi fenomenul psihic.] deosebit de monolog pur şi simplu. care sunt cele mai aproape de inconştient. recad în nefiinţă (all the impurities have been filtered out). Bologa îşi exprimă cele mai intime gânduri.. op..

uite-1!. Cine ştie dacă nu Klapka e pricina prăbuşirii.. fie husarii. intervine în interiorul lui.”.. Este un flux nestăvilit al conştientului şi al intervenţiilor subconştientului.. pentru că uite ce mai cotituri până la primele linii.. Poate că ar fi fost mai folositor un militar viteaz. Bologa meditează mult. gol. fie ceilalţi?. Bologa se trezeşte studiind-o cu o atenţie deosebită. bazată pe asociaţii libere.. Şi până la urma cade pradă gândurilor care-i invadează creierul. de ce nu s-au apropiat. fără vreo ordine logică.... Cine o să mă apere? A..]. 34 . pe aici aş fi putut trece atunci dacă aş fi ştiut.. Şi ce aproape i s-a părut pe "teren"! Fireşte...... Concludent în acest sens este fragmentul când.."... I-am spus pretorului..... "Iaca. Al treilea.. da. ale cărui cuvinte să zguduie şi să convingă sufletele militarilor din juriu... Oare de ce s-a fixat aşa linia...... Klapka.. sosită în lipsa lui.. lui Apostol îi nimereşte harta nouă. parcă viaţa s-ar călăuzi cu vorbe. până la adăpostul căpitanului Klapka. Ne dăm seama că protagonistul n-a încetat să se mai gândească la dezertare.. Uneori naratorul se contopeşte cu personajul său. M-am amăgit cu vorbe.. A fost prima întrebare şi primul răspuns. Klapka?... astfel sufletul lui Bologa se deschide în faţa cititorului în toată plinătatea.. iar când a început prăvălirea nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. dar de aici mai e cale bună până la infanterie!. A. în momentele premergătoare morţii.. “[Bologa] urmări cu creionul drumul de atunci..gândurile chiar aşa cum vin ele în minte. fiecare detaliu (în cazul dat harta) deşteptându-i asociaţii cu evadarea. Viaţa e un povârniş cu un capăt în cer şi cu celălalt în neant. El a venit cu pădurea spânzuraţilor şi i-a picurat în inimă îndoielile. Mi-a spus doar că m-ar aresta şi. Dar escadronul lui Varga?. cu situaţia exactă de pe front. E pe o muchie. ceilalţi pe altă muchie de munte şi la mijloc gol. dai tocmai de husarii descălecaţi.. încercând să găsească o cale de scăpare: "Atârnă mult de cine va fi în juriu.. uite.. Precum şi de apărător!.. [. Închis în chioşc.. Şi dacă mă întâlneam cu Varga?.. Klapka?... venind din concediu. în succesiunea lor firească.. Ce curios e aici frontul.. Dacă ţii drumul principal. peste o mie de metri. Omul trebuie să facă imense sforţări să stea în picioare..

Cu ajutorul lor. cât şi lumea interioară iau amploare. 35 . câştigă în complexitate. Datorită lor. atât nuanţele. care ezită în permanenţă. Liviu Rebreanu a reuşit să dezvăluie multilateralitatea personajului său. este stăpânit de frământări sufleteşti şi caută întotdeauna răspunsuri la întrebări. am putea conchide. în "Pădurea Spânzuraţilor".Deci. monologul interior şi fluxul de conştiinţă sunt cele mai eficiente modalităţi de analiză psihologică.

această modalitate de analiză este valorificată. Teorii ale simbolului.Editura Univers. Papadat-Bengescu. Bucureşti. De aceea simbolul este folosit de mulţi scriitori din literatura europeană (Proust. dar şi de contemporani ai lui Rebreanu (H. Joyce etc. cu ajutorul sugestiei simbolului. fiind uşor de operat. având un rol important în dezvăluirea complexităţii personajului. Kafka. Şi în "Pădurea Spânzuraţilor".).1 Ca mijloc de sugestie psihologică el cons tituie un instrument predilect.Todorov.1983 36 . bogat în semnificaţii şi exprimă într-un fel însăşi esenţa ideii sau a lucrului reprezentat.§ 3 Simbolul ca mijloc de dezvăluire a interiorităţii sufleteşti şi psihice Simbolul este un element substitutiv. Gib Mihăiescu etc).Tz. Frecvenţa cu care Apostol Bologa îsi aminteşte de privirea arzătoare a cehului Svoboda ce fusese executat ______________________________________________ 1 Cf. Protagonistul romanului "Pădurea Spânzuraţilor" se impune atenţiei noastre prin manifestările sale psihice pe care scriitorul le dezvăluie indirect.

Ca într-un sistem de oglinzi. la un moment dat el începe să vadă.1969.. "În Ion. caporalul e cel ce se uită. L. cercetător şi plin de dispreţ. romanul fiind „dominat de metafora ochiului"1.66 N.Editura Tineretului. O mirare neînţeleasă îi clocotea în creieri. continuă criticul.Manolescu. Mai pe urmă însă simţi limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă. privirea aceasta îl înfricoşa şi îl întărâta.. privesc. învăpăiată. în Pădurea Spânzuraţilor. lucrurile se reflectă unele în altele. obrajii sublocotenentului de sub ştreang se umplură de viaţă. Încercă să întoarcă capul şi să se uite aiurea. dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor dispreţuitoare de moarte şi înfrumuseţată de o dragoste uriaşă".. Motivul privirii e prezent şi în următoarele pagini.. pentru ca un lucru (un personaj. marca o predispoziţie spre stările obsesive.. aici fiecare lucru are tot atâtea versiuni câte apariţii. înţelegem că Bologa a suferit un şoc neaşteptat. Înainte de a şti ceva despre Klapka. Pe Bologa. era de ajuns să fie numit. întorc ochii. sub privirea lui Klapka. 37 . în Ion decât o singură versiune a fiecărui lucru. E interesantă evoluţia lui Bologa: nepăsător la început faţă de executarea cehului. se simte brusc "ruşinat şi umilit".]. el trebuie sa fie văzut. înainte de a ne orienta la faţa locului.I .p. Bucureşti.Petrescu... la început. căci în vreme ce pretorul înşira crimele şi hârtia îi tremura intre degete. În mecanismul acestei stări ne introduce în parte imaginea luminii şi a privirii. iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mândră. 1. p. care parcă pătrundea până în lumea cealaltă. 182 – 183 2. îi vedem (împreună cu caporalul) ochii înfriguraţi. Ascultând vocea pretorului care citeşte sentinţa. înainte de a şti cine e şi cum îl cheamă îl vedem pe Bologa din perspectiva lui Klapka"2.______________________________________________ printr-o sentinţă a Curţii Marţiale din care făcuse şi el parte. op. N.cit. un loc) să existe. Realitate şi Romanesc. Nu există. "Apostol Bologa se făcu roşu de luare-aminte şi privirea i se lipise pe faţa condamnatului [. Manolescu constată numărul mare de verbe şi de substantive care desemnează privirea: toate personajele se uită.

că faţa lor părea scăldată într-o lumină de glorie". consideră Gh. privirea lui Svoboda îl fascinează pe locotenent şi îl urmăreşte zădărnicindu-i încercările de a justifica execuţia la care a participat. în care înving când unul. traumatizată şi chinuită de război. Distrugerea reflectorului are şi ea un loc bine definit în confruntarea permanentă dintre lumină şi întuneric. când altul dintre ei". Astfel. cuvintele lui de la sfârşitul capitolului I capătă valoare de simbol. În momentele de criză."Dispreţuitoare de moarte". Pentru Bologa. Apostol e într-o stare de nelinişte. geamurile spitalului sunt "cenuşii ca nişte ochi bolnavi stinşi". şi de atât de măreţi şi cu atâta nădejde. Obsesia privirii apare şi la Klapka. suspectaţi fiind de spionaj. lupta care se dă în sufletul său între vechea ______________________________________________ 1 C. spânzuraţi de crengile unei păduri. p.Plecând spre casă împreună cu Klapka. "Îndârjirea cu care comandanţii ordonă distrugerea reflectorului simbolizează ura forţelor întunericului. Lăzărescu. Apostol este străfulgerat de imaginea luminii. iar dorinţa lui Apostol de a-1 stinge. "Lumină şi întuneric sunt termenii dominanţi ai întregului roman. ce întuneric s-a lăsat pe pământ". Doamne. semnificând stările sufleteşti ale eroului.. de la privirea lui mândră. cit. Privirea extatică izvorăşte şi din ochii ţăranilor din Lunca.XIX 38 . pe care îl urmăresc ochii tovarăşilor lui spânzuraţi în pădure: "Străluceau cumplit. a unei mântuiri. Negreanu1 imaginea luminii şi întunericului sugerează cei doi poli în care se frământă conştiinţa lui Bologa. prevenindu-ne parcă de evenimentele ce vor urma: "Ce întuneric. op. ca nişte luceferi prevestitori de soare. Bologa nu-şi poate dezlipi ochii de pe faţa cehului. iar "privirile stranii" ale Ilonei îl obsedează.Negreanu. în care ardea parcă flacăra unei izbânzi. menţionează C.

ameninţându-1 încât nici bubuiturile nu le mai auzea. Bologa!" Apostol Bologa e un personaj chinuit de îndoieli. întinse amândouă mâinile spre lumină. murmurând cu gâtul uscat: . În întuneric. În faţa luminii ucise. consideră Al.Gh.Lumină!. p. op. p.. nu-şi mai putu întoarce privirea.84 39 .. odată cu interiorizarea bruscă a lui Apostol Bologa. murmură căpitanul abătut. Aţi ucis lumina. Acest fapt îi confirmă şi următoarea sintagmă cu care se începe cartea a doua: "O pată de lumină tulbure-ceţoasă". Lumină!. de frământări sufleteşti. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon. ucisă cu violenţă din calcule meschine.cit. op. nu ştiu de ce. amintirea ei devine obsedantă.Al. Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită. Protopopescu. În ordinea dată de idei este semnificativ următorul fragment: "în primul moment Apostol simţi numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrăţişa fără voia lui. I se pare că a ucis "ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi".convingere şi mirajul luminii căreia încearcă zadarnic să i se opună"1." Distrugerea reflectorului dintr-un fapt divers de front "începe să se dezvolte.. Lumina. Îmi pare rău c-aţi nimicit reflectorul. ca să corecteze tragerea tunurilor. Personajul se autoanchetează. ca un copil lacom.Lăzărescu.cit.. printr-o subtilă şi neexagerată amplificare psihologică în eveniment-simbol. Reacţia paradoxală a lui Apostol faţă de propria faptă îşi prelungeşte ecourile peste întreaga lui psihologie... În neştire. devenind chiar principiu de funcţionare a unei naturi contradictorii în tragică oscilaţie"2.Protopopescu. încetează de a mai fi lumina concretă a unui reflector vrăjmaş.148 2.. Reproşurile lui Cervenco contribuie la acutizarea zbuciumului lui Bologa: "N-am putut închide ochii toată noaptea. ______________________________________________ 1.. criza lui Bologa e de natură "blagiană".

Negreanu. cu o linişte plină de încredere. op.p. arestarea eroului coincide cu: "fâşia de lumină muri în potopul de întuneric".C. vestind răsăritul soarelui.XXI 2. În cartea a patra. confruntarea dintre cele două elemente nu poate să nu lipsească. numele simbolice ale lui Apostol şi Svoboda sunt doar nişte mijloace artistice prin care autorul. Dar în apropierea morţii "în sufletul lui Bologa lumina se confundă cu iubirea universală"1.XIX 40 . lupta dintre întuneric şi lumină. legitate specifică războiului purtat de imperiul austro-ungar şi se încheie cu dispariţia apostolului Bologa. Privirea arzătoare a lui Svoboda. C. deci romanul începe tocmai cu abolirea libertăţii. indirect. unde e vorba despre cele două mari evenimente din viaţa lui Bologa: dragostea pentru Ilona şi dezertarea. crizele de conştiinţă ale protagonistului romanului. căci conştiinţa lui se eliberase de îndoială.Şi cartea a treia. distrugerea reflectorului. Astfel. "Lumina care va inunda lumea este sinonimă cu iubirea universală de care era animai Bologa"2. în final. cerul începe să se lumineze.. Iată cum e descrisă scena finală: "Ridică ochii spre cerul ţintuit cu puţine stele întârziate… Drept în faţă lucea tainic luceafărul.XXI 3. p.. cu ochii însetaţi de lumina răsăritului" Eroul primeşte moartea cu o bucurie paradoxală. În cehă.cit. a cărui conştiinţă nu rezistase acestei dure confruntări". Dar dacă aceasta are loc într-o atmosferă mohorâtă. sub un "cer cenuşiu". Apostol îşi potrivi singur ştreangul. Svoboda înseamnă libertate.cit.Ibidem. p. De altfel. sugerează frământările morale. E semnificativ numele ofiţerului ceh Svoboda "cu a cărui spânzurare debutează romanul.Negreanu. moartea lui Bologa este anticipată de spânzurarea lui Svoboda. op. relatează Negreanu3. motivul întunericului e prezent chiar de la început. ______________________________________________ 1.

scenele mute. tot astfel golul. Ea atinge tărâmuri pentru dezvăluirea cărora limbajul pare insuficient. necuprinzător. op. ale lui Bologa sau ale ţăranilor din "Răscoala" subliniază clipele de încordare lăuntrică. tulbure. nişte ticăloşi ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare.cit. momentele de tensiune sufletească sunt sugerate prin elipsă şi prin suspensia frazei. aici. Pauzele. spune. care amplifică vorbele şi le poartă din culme în culme. Concludentă în acest sens este discuţia de la popotă după execuţia lui Svoboda.§4 Repetiţia şi suspansul ca modalităţi de sugestie semnificativă Viaţa interioară a eroilor l u i Rebreanu se consumă la o mare adâncime. eroule. liniştea încărcată ce coboară după asemenea convorbiri frânte şi după acel de echivoc definesc o stare sufletească confuză şi învolburată. când Bologa este iarăşi supus unor îndoieli: " „ . Personajele lui Rebreanu nu se comunică pe ele însele în întregime prin vorbele şi faptele lor. Munteanu notează: "Ca şi ecoul în locurile pustii. Munteanu. n-ai imita pe Svoboda? 1 Şt.Dacă în vreme ce tu. Şt. tăcerea care urmează după frazele suspendate ale Laurei. interiorizată. Comunicarea incompletă îşi are corespondentul în gândirea difuză. superi sau faci viteji.176 ______________________________________________ 41 . p. inaptă să urce până la expresia verbală limpede şi răspicată"1.. Gândirea neexteriorizată.

. firească pentru orice muritor de rând.. Cel mult o circumstanţă agravantă... Bine. întrebă Bologa cu ochii cât pumnii. Nu vreau să mă duc pe frontul.. Trebuie să se găsească un mijloc de salvare!. de ce? . fără să se uite la Bologa... ..... Voi... este." Vestea că trebuie să plece pe frontul românesc îl exasperează pe Apostol Bologa: " — Domnule căpitan. S-a hotărât sentinţa. oriunde. bolborosi Bologa..... Dumneata mă poţi scăpa!. este cuprins de frica morţii. Şi nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc!” După şirul nesfârşit de şovăieli. te rog. oprindu-se deodată aiurit şi simţind o uscăciune ciudată în cerul gurii.. cu nişte ochi ieşiţi din orbite: Aşa-i de mare graba?. jur!... . [. aşteptânduşi sentinţa. nu... Acolo presimt că am să mor. îndoieli. te implor.... parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năprasnice..]. Bologa. Această frică se exteriorizează prin suspensie şi prin tabuizarea cuvântului "moarte" şi cu tot ce e legat de ea..... s-a…” 42 ..Adică tatăl spânzuratului?. Scapă-mă!. Mutaţi-mă la un regiment care rămâne aici!.....Nu.. Voi lupta ca şi până azi.. numai acolo nu!... întinzând gâtul spre Gross. Numai acolo nu pot merge. o. atunci de ce n-ai vorbit. Ori trimiteţi-mă înapoi în Italia. Am trei medalii de vitejie. zise Apostol deodată foarte agitat.. nici n-am înce.. Semnificativ este fragmentul următor: " — Aţi isprăvit de scris? întrebă [plutonierul] vrând să strângă masa. adăugând repede..O.Şi dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbuşit şi cu scârbă. toate trei dobândite cu. dar e..

. şi totuşi mereu am încercat!..Sau cel în care Bologa vorbeşte cu preotul român Boteanu: " — Părinte! zise deodată Apostol.. ea.... a cărei firi se deapănă într-o zonă aflată dincolo de cercul imediat şi luminos al conştiinţei. Munteanu. şi. a unui refren care destăinuie zbuciumul interior al personajului.177 43 .. cit. Şt. fără o călăuză sigură. din pricina. Prăpastie afară. op.. Şi la fiece poticnire mă uit în fundul prăpastiilor.. Reflecţiile lui iau forma unor repetiţii obsesive. să chibzuiesc şi niciodată n-am nimerit calea cea dreaptă şi m-am întors şi nici înapoi n-am mai cunoscut drumul pe care am mers... şi. Veşnic...176 .. şi din iubirea lor mi-am întruchipat credinţa. întrucât drama lui se desfăşoară în planul conştiinţei..Munteanu. după o discuţie cu un camarad al său. la fiece poticnire! Şi aşa a fost totdeauna. hârtia neîncepută.. nu exprimă decât fragmentar gândirea eroului. amplificată prin repetiţie. Am vrut să scriu mamei si uite colo.". din care străbate puterea chinuitoare a gândurilor: " — Mă plimb veşnic între două prăpăstii.. Spune-i tu cum am... n-am fost în stare. ideea. să aibă grijă de logodnica mea. cu ajutorul căreia îşi găsesc expresie intensitatea şi profunzimea stărilor sufleteşti ale eroilor.. De câte ori nu mi-am dat seama că omul nu poate merge singur pe drumul vieţii. "ne duce spre acelaşi plan intim "obscur" al conştiinţei personajului.. cutremurându-se". Cititorul are insă intuiţia clară că.. Constantine!. căci ele."1 Gândirea lui Bologa este mult mai bogată si mai frământată decât pare la prima vedere. ______________________________________________ 1... p. constată Şt. să aibă mare grijă..." " — Omul. Repetiţia e şi ea un mijloc de sugestie psihologică..... grăbit şi îngrijorat. omul. amândouă. şi credinţa călăuzitoare... făcu Bologa.. veşnic!.. mi-au sădit în inimă iubirea. Dar drumul vieţii e plin de răscruci şi la fiecare răscruce am fost silit să mă opresc. prăpastie în sufletul meu. în astfel de replici... Fiind folosită frecvent.... omul...

] Orice.Nu se poate. ele sunt şi reflexul unei gândiri torturate de ezitare." . conştiinţă muncită de întrebări cărora nu le poate răspunde.. Repetiţiile nu numai că evidenţiază unele momente — cheie de tensiune psihică ale personajului... o.... Repetiţiile şi sincoparea frazei sunt totodată nişte formule stilistice pentru a dezvălui caracterul complex al personajului. 44 .] Asta ar fi o...". nu se poate..... Bologa este un suflet frământat. orice.... nu se poate. [. dărâmându-i echilibrul conformist de până atunci. îndoială. încercând să fugă de gândurile care-1 prindeau în păienjenişul lor.. rosteşte Apostol deznădăjduit când află că trebuie să lupte împotriva românilor... numai asta nu se poate! [. o.

scriitorul le intuieşte valenţe artistice însemnate.a. dar şi lumea lăuntrică în permanentă transformare a eroului. Graţie talentului său. suspansul ş. Recurgând la diverse modalităţi de investigaţie în procesul de explorare a subconştientului în momentele de criză. stările protagonistului. "Pădurea Spânzuraţilor” este romanul unei conştiinţe tulburate şi scindate. Nu mai puţin măiestrit întrebuinţează Liviu Rebreanu. în scopul unei analize introspective. Caracteristic pentru romanele lui este îmbinarea procedeelor tradiţionale şi noi: preferă un narator omniprezent şi omniscient. Creţu îl consideră constructor al romanului (alături de Hortensia PapadatBengescu. străluminând din diferite unghiuri oscilaţiile şi frământările lui sufleteşti şi de conştiinţă. Conflictul înverşunat cu lumea şi cu sine eroul nu-l poate soluţiona decât trecând în neant. monologul interior. prin talentul său. Liviu Rebreanu foloseşte de preferinţă disocierea directă în îmbinare cu sugestia simbolică. În virtutea acestui fapt. Scriitorul utilizează cu deosebită măiestrie fluxul de conştiinţă. Nu în zadar N. fluxul de conştiinţă etc). al unui permanent zbucium interior. care la el este adesea şi un flux al memoriei afective şi involuntare. monologul interior. Camil Petrescu). Naratorul heterodiegetic înregistrează din interior si parcă pe viu senzaţiile. Pentru a dezvălui esenţa acestui conflict acut. percepţiile. Liviu Rebreanu se remarcă în 45 . Liviu Rebreanu a contribuit considerabil la constituirea romanului psihologic românesc.Încheiere Cu Liviu Rebreanu se începe o nouă eră în evoluţia romanului românesc. dar totodată introduce în operele sale tehnici moderne (tehnica punctelor de vedere.

în comparaţie cu alţi scriitori români. Datorită acestor virtuţi."Pădurea Spânzuraţilor". Totodată. pe care o întreprinde pe registrele conştientului şi subconştientului. "Pădurea Spânzuraţilor" se înscrie printre realizările cu valoare ale literaturii române. 46 . el se remarcă şi prin puterea de a da expresie artistică interiorităţii răvăşite si complexităţii caracterologice a eroului care trăieşte în acelaşi timp drama momentului istoric şi drama general-umană a victimelor războiului. prin forţa analizei psihologice.

Cinci prozatori în cinci feluri de lectură. Dragoş E. Editura Minerva. Literatura română între cele două războaie mondiale. Bucureşti. 3. Cimpoi M. I. Diaconescu M.A. Bucureşti. Mărul de aur.... Crohmălniceanu O. Editura Cartea Românească. 1976. Bucureşti. Editura Didactică si Pedagogică R. vol. 1998. 1972. Călinescu G.. Dumitriu D. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. 1973. 1984. 1989. 1985. 1981. Editura Minerva. Bucureşti.s Gib I Mihăiescu.. Cioculescu Ş. Bucureşti. Rebreanu: amiaza unei vieţi. 47 2.Bibliografie 1. Gheran N. .. Bucureşti. Structuri narative la Liviu Rebreanu. Bucureşti.. Constructori ai romanului.. Aspecte literare contemporane. 6. Crohmălniceanu O. 1983. Editura Eminescu. 8. Bucureşti. Editura Minerva.. Creţu N. 7. Ambasadorii sau despre realismul psihologic. Editura Minerva. 4. 5. Bucureşti. Editura Cartea Românească. Bucureşti. 10. 9. 1972.

Manolescu N. 21. Editura Minerva. 16. 1980. Cluj. 1985. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu. 1983. Rebreanu. a 2-a Bucureşti. Bucureşti.11. 19. 1989. Editura Dacia. Iorgu N. 1991.. 1981. Bucureşti. Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea. Bucureşti. 12. Scriitori români şi străini. Editura Eminescu. Lăzărescu Gh„ Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică. Editura Minerva.: Realitate şi Romanesc. 13.. 1976. 48 . Naraţiunea în secolul al XX-lea.: L. Editura Tineretului. vol. Limba română artistică. I-II. Bucureşti.. Muthu M. 1969. Pădurea Spânzuraţilor. 20. Editura Dacia. Ornea Z. 17. Arca lui Noe. 1975. vol. 1993. Editura Eminescu. Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului. Bucureşti. Editura Minerva. Prefaţă la vol. 15. Iosifescu S. Munteanu Şt.II. Petrescu L.. 1973. Bucureşti.. Negreanu C. Istoria literaturii româneşti contemporane. 18.. Petrescu L. ed. Mihăilescu F. Mobilitatea privirii. Editura Eminescu. Cluj-Napoea. Bucureşti. 14.. Editura Albatros. Bucureşti.

31. 29. 49 . Editura Univers. Liviu Rebreanu. 23. 1978. 1995. 1978. 30... Camil Petrescu. 27.. Piru Al. Arta prozatorilor români. Romanul psihologic românesc. 33. Editura Junimea. Raicu L. Bistriţa. 1965... Piru Al. 1976. Istoria literaturii române de la început până azi. Introducere în opera lui Liviu Rebreanu.. Bucureşti. Iaşi.. 1973. Editura Cartea Românească. Bucureşti. Editura pentru literatură.1978. Liviu Rebreanu între Oameni de pe Someş. 1991. R. Editura Minerva. 24. Bucureşti. Permanenţe româneşti. Piru Al. Chişinău. Liviu Rebreanu. Todorov Tz. Protopopescu Al. Editura Hyperion. Bucureşti.22.. Bucureşti. 26. Sârbu L. 25. 32. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1967. Editura Univers. 1981. Estuar.A. 28. Sasu A. Editura Albatros. 1983. Bucureşti. Sărbătoarea operei.. Editura Didactică si Pedagogică. Teorii ale simbolului. Seridon G.. 1976. Popa M. Vianu T. Săndulescu A1. Editura Eminescu. Editura Tineretului. Liviu Rebreanu.

50 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful