UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIS” ARAD, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ, MANAGEMENT EDUCAŢIONAL

INEGALITATEA DE ŞANSE

PROF.:TODERICI OVIDIU MASTERAND: COSMA (POPI) BIANCA CAMELIA

Acasă este neascultătoare. mentalităţi. În perioada divorţului RI nu a mai vrut să meargă la grădiniţă. de aceea educaţia în cămin nu trebuie privită ca şi o problemă secundară pentru că în şcoala familiei sunt modelate caracterele copiilor. obiectiv prioritar al misiunii oricărei unităţi de învăţământ.Sistemul educaţional. noi însă vom accentua aici că şansele la o educaţie cât mai bună şi mai de calitate depind în mod direct de ceea ce alege familia pentru copilul său. al culturii. etc. Cea mare are 12 ani. Se pot scrie multe despre cum poate şi cum trebuie să-şi îndeplinească familia rolul educativ. moralitate. Factorii răspunzători de apariţia dezacordului sunt de cele mai multe ori de natură internă şi se materializează în conflicte de idei. RI merge la grădiniţă este în grupa pregătitoare. Putem înţelege de aici responsabilitatea şi importanţa rolului pe care familia îl are în educaţia preşcolarului. stil. al experienţei de viaţă şi profesională. Copiii îşi urmăresc părinţii şi imită comportamentul lor. scopuri. . roluri. S: Doamna R are 35 de ani şi a fost căsătorită până anul trecut când soţul ei a cerut divorţul recăsătorindu-se cu altă femeie. Vom prezenta în continuare două studii de caz. responsabilităţi. valori personale. unul în care familia sprijină educaţia copilului şi unul în care familia este dezorganizată şi modul în care participă aceasta la educaţia coilului. aspiraţii. Aici este prima lui şcoală în care avându-i pe părinţi ca instructori va învăţa lecţii hotărâtoare spre bine sau spre rău. Cazul R I. al concepţiilor. Nu există nici un înlocuitor al modelului părintesc în privinţa atitudinilor pe care dorim ca urmaşii noştri să şi le însuşească. iar cea mică R I are 6 ani. Şansele innegale din punct de vedere al susţinerii familiale Familia este locul unde trebuie să înceapă educaţia preşcolarului. lupta pentru putere. etc. mereu se ceartă cu mama. Calea cea mai probabilă pe care vor merge copiii este calea trasată de părinţii lor. fiind aproape imposibil ca un colectiv să fie omogen din punct de vedere al vârstei. de generaţii. Pot exista dezacorduri legate de atitudini. relaţiile interpersonale stau la baza desfăşurării unei activităţi didactice şi administrative de calitate. Cele două fete a lor locuiesc acum cu ea.

Părinţii realizează că una din nevoile principale a copilului este cea de securitate şi pentru aceasta dezvoltă relaţii atât ca soţi cât şi cu copilul. Familia nu locuieşte cu bunici. Nu manifesta însă certurile pe care le făcea acasă. R I nu a putut fi integrată la lecţii. Cazul RD. După câteva luni în care mama a făcut ce i-am propus. jocuri. Din vizita la domiciliu am observat că o problemă era la mama ei care îl vorbea pe tatăl fetei de rău în prezenţa ei. să participe la lecţii. R D merge la grădiniţă şi este în grupa mare. S: RD este un băiat de 5 ani jumate. participă activ la întreg procesul educativ din grădiniţă. De asemenea se vede că acasă părinţii se ocupă de .O: La grãădiniţă educatoarea ne-a relatat că R I a mers cu greu dar stătea liniştită fără să comunice cu ea şi cu copiii. încă mai are unele momente dificile. Este un copil deschis. Părinţii lui sunt căsătoriţi de 7 ani şi mai are un frăţior de 2 ani. La grădiniţă RD este foarte bine integrat. stătea doar pe scaun. prin joc. educatoarea la fel. se străduiesc să asigure nevoile afective şi materiale ale copiilor. duminica merg toţi la bisericã. fără să se joace. deşi este în grupa mare cunoşţinţele lui sunt de grupa pregătitoare el ştiind bine cifrele şi o parte din litere. din cauza divorţului ea nu are această nevoie împlinită de aceea reacţionează prin certuri acasă şi păstrează distanţa faţă de copii şi educatoare la grădiniţă. participarea la lecţii. prin dragoste să o ajute să depăşească etapa aceasta mai grea. să îi dea voie să o viziteze. O: Climatul acestei familii este unul pozitiv. are iniţiativă. Peste săptămână ca şi familie petrec împreună timp prin plimbări. afectuos. AP: analizând acest caz am realizat că RI este la vârsta la care sentimentul de securitate este o trebuinţă de bază. ieşiri în apropiere. Prin consiliere la domiciliu şi la grădiniţă mamei i-am sugerat să nu mai vorbească de rău tatăl fetei. mai ales acasă. este atent. Din lipsa dorinţei de a comunica. RI a început să se joace cu copii. Asta a dat naştere la un conflict interior în R I pentru că îşi iubeşte tatăl care începe să fie fãcut un personaj negativ în casa lor şi care nu mai are voie să viziteze fetele. receptează bine mesajul lecţiilor. în vacanţă fac excursii. Climatul familial de acasă nu-i asigură această nevoie. Am considerat că e nevoie să lucrăm atât cu RI cât şi cu mama ei. călduros. nu mai este atât de introvertită. Părinţii lui lucrează amândoi. Educatoarea a început să se ocupe special de integrarea ei între copii. se joacă cu copiii.

valoros. AP: În acest caz am încurajat părinţii să continue în educarea copilului lor şi în colaborarea cu grădiniţa. Aici este prima lui şcoală în care îi este modelat caracterul. . Putem încă o dată concluziona că familia este locul unde trebuie să înceapă educaţia preşcolarului. dorit. în care copilul să se simtă iubit.el atât din punct de vedere intelectual cât şi moral pentru că de mic a venit la grădiniţă cu un “bagaj” de cunoştinţe şi o bună conduită morală. De aceea nu ne rãmâne decât sã chemăm părinţii sã fie modele de viaţă demne de urmat. Părinţii trebuie să fie o continuă influenţă pozitivă şi stimulare pentru educarea copiilor. Pe parcursul acestei lucrări am realizat importanta faptului că în familie să fie un climat securizant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful