You are on page 1of 9

VENTILATOARE

1. . VENTILATOARE CENTRIFUGE
1.1.. Generalităţi
Ventilatoarele sunt maşini destinate transportului aerului şi gazelor la joasă
presiune. Procesul de lucru în ventilatoare având ca efect creşterea energiei de
presiune a gazului între aspiraţie şi refulare, în general mai mică de 1.500mm
H2O, poate fi studiat fără a lua în considerare compresia termodinamică şi ca
atare teoria de bază de la pompe poate fi aplicată aproape integral. Domeniul
superior limitei de presiune menţionate este acoperit de suflante şi compresoare.
Ventilatoarele sunt maşini rotative pentru mărirea presiunii aerului, sau cu
alte cuvinte pentru încărcarea aerului cu o energie de presiune (presiune statică)
transformată din energia mecanică primită la arborele motor.
Elementele principale ale unui ventilator sunt rotorul, carcasa şi sistemul
de acţionare al rotorului.
După direcţia de curgere a aerului în ventilatoare, acestea se clasifică în
ventilatoare centrifuge sau radiale şi ventilatoare axiale.
La ventilatoarele centrifuge (fig. 1.1), rotorul este alcătuit dintr-un
număr de palete ansamblate pe un contur cilindric. Rotorul este introdus în
5
carcasa ventilatorului care are de obicei o formă spirală. Când sistemul de
acţionare învârteşte rotorul, aerul conţinut în canalele dintre palete capătă
implicit o mişcare de rotaţie. Forţele centrifuge care iau naştere determină
proiectarea aerului din aceste canale în interiorul carcasei, în spaţiul cuprins între
mantaua exterioară şi vârful paletelor. Locul aerului din canale, proiectat în
carcasă, este luat de aerul antrenat din spaţiul cilindric al rotorului, care la rândul
său comunică cu exteriorul printr-un orificiu în carcasă denumit gura de aspiraţie
a ventilatorului.
Carcasa ventilatorului colectează aerul ieşit din canalele rotorului şi il
conduce către gura de refulare. Forma spirală a carcasei corespunde necesităţii de
a se majora secţiunile de curgere pe traseul către gura de refulare, potrivit cu
creşterea continuă a volumului de aer intrat în carcasă prin canalele
rotorului.
Presiunea aerului în ventilator creşte din două cauze independente:
prima este forţa centrifugă creată de mişcarea de rotaţie ce se imprimă aerului în
rotor şi în carcasă; a doua cauză este constituită de energia cinetică comunicată
aerului în virtutea vitezei pe care acesta o capătă la ieşirea din rotor.
Energia cinetică a aerului curgând în carcasă trebuie transformată în
energie de presiune. Aceasta se poate realiza prin două măsuri constructive: prin
forma spirală a carcasei care, oferind majorări ale secţiunii mai mari decât cele
corespunzătoare creşterii debitului de aer, asigură viteze medii ale curentului
micşorate şi deci presiuni statice crescute în direcţia de curgere; o a doua măsură
este pusă în evidentă de fig.1.3 care arată forma de difuzor pe care o capătă
carcasa înaintea gurii de refulare.
Datorită unor condiţii impuse de necesităţi practice, forma şi
dimensiunile carcasei nu permit transformarea integrală a energiei cinetice în
energie de presiune. Din aceasta cauză, după cum se va vedea mai departe, este
aproape întotdeauna avantajos să se monteze la gura de refulare a ventilatorului
6
un difuzor care să continue această transformare de energie şi să permită astfel
ventilatorului să dezvolte întreaga presiune pe care este capabil s-o creeze.
La construcţiile actuale de ventilatoare centrifuge, paletele au trei forme
de bază: curbe şi înclinate înainte, curbe şi înclinate înapoi şi radiale.
Înclinarea paletelor înainte sau înapoi este raportată la sensul de mişcare a ro-
torului (fig. 1.1).

FIG. 1.1
Pentru a uşura intrarea aerului in canalele dintre palete şi pentru a reduce
pierderile provocate de şocul acestora cu aerul, toate paletele, indiferent de forma
lor, au de obicei capetele de intrare înclinate inainte. O perfecţionare importantă
adusă în acest sens în ultimii ani este constituită de paletele cu profil aerodinamic
înclinate inapoi (fig. 1.2). Funcţiunea acestor palete este complet diferită de cea a
aripii de avion cu care au numai o asemănare aparentă.
7
FIG.1 2
Forma paletelor imprimă ventilatoarelor centrifuge proprietăţi
funcţionale specifice, determinate în special de vitezele de ieşire a aerului din
rotor care diferă de la un tip de paletă la altul.
În afară de forma paletelor există diferite alte criterii de clasificare a
ventilatoarelor centrifuge.
După numărul gurilor de aspiraţie, ventilatoarele centrifuge sunt:
- ventilatoare monoaspirante (fig. 1.3), şi (fig. 1.5)
- ventilatoare dubluaspirante (fig. 1.5)
FIG 1.3
După presiunea totală dezvoltată, se obisnuieşte în mod frecvent să se clasifice
ventilatoarele centrifuge în:
- ventilatoare de joasă presiune (până la 100mm H
2
O)
- ventilatoare de medie presiune (până la 300-500mm H
2
O)
- ventilatoare de înaltă presiune (pană la 1000mmH2O)
Aceasta clasificare este arbitrară şi imprecisă, deoarece ea nu reflectă nici
caracteristicile constructive şi nici particularităţile hidrodinamice ale maşinii.
Schimbând turaţia unui ventilator, presiunea sa se modifică şi ca atare
ventilatorul ar putea fi încadrat simultan în cel puţin două clase de presiune.
Este însă de reţinut că în mod practic, ventilatoarele centrifuge se
construiesc pentru presiuni totale cuprinse între 20 şi 1000mm H
2
O. Peste această
8
ultimă cifră construcţia ventilatorului trebuie modificată, intrând în domeniul
unor alte categorii de maşini.
După natura utilizării lor, ventilatoarele centrifuge au construcţie
obişnuită pentru aer curat la temperatura ambiantă, construcţie anticorozivă
pentru funcţionarea cu aer încărcat cu gaze sau vapori corozivi, construcţie
specială cu lagăre răcite cu apă pentru vehicularea mediilor cu temperatura
ridicată, construcţie sigură contra exploziilor (de obicei din tabla de aluminiu)
pentru funcţionarea cu aer încărcat cu gaze sau vapori explozivi, construcţie
specială pentru transportul aerului cu suspensii solide etc.
Acţionarea ventilatoarelor centrifuge se realizează prin unul din cele
trei sisteme.
Acţionarea cu rotorul ventilatorului calat direct pe axul motorului
electric (fig. 1.4,a) este cea mai simplă, cea mai ieftină şi cea mai avantajoasă din
punct de vedere al randamentului, deoarece transmiterea directă a puterii se face
fără pierderi. Sistemul este aplicabil în special la ventilatoarele de dimensiuni
mici, la care montarea rotorului în consolă pe axul motorului nu aduce acestuia
prejudicii.
Acţionarea prin roţi şi curele trapezoidale (fig. 1.4,b) este avantajoasă
deoarece permite modificarea cu uşurinţă a turaţiei ventilatorului, prin
schimbarea diametrului roţilor, în cazurile în care se modifică condiţiile de
exploatare. Un inconvenient al acestui sistem constă în întinderea curelelor care,
lunecând în canalele roţilor, pot provoca o diminuare a turaţiei şi deci a
caracteristicilor ventilatorului. În afară de aceasta, transmiterea puterii prin roţi şi
curele este însoţită de pierderi care pot ajunge până la 15% din puterea totală
necesară.
Acţionarea prin cuplă elastică (fig. 1.4,c) este utilizată în special la
ventilatoare cu puteri mari.
9
FIG. 1.4
Din punct de vedere constructiv şi funcţional ventilatoarele pot fi:
a) centrifuge: la care fluxul prin rotor este radial
b) axiale: în care gazul este vehiculat pe traiectorii paralele cu axul maşinii
c) diametrale: la care rotorul este străbătut de flux transversal.
Deşi aparent simple constructiv, fiind realizate în cele mai multe cazuri din
tablă sudată, ventilatoarele pun probleme de aerodinamică pretenţioase.
1.2 .Construcţie
Ventilatoarele centrifuge realizează debite moderate de până la
h
m
/
10
3
3 3
⋅ la presiuni de maxim 1500 mm H
2
O şi după cum am mai precizat
10
se prezintă în două variante constructive reprezentate schematic în fig. 1.5.:
ventilatoare monoaspirante şi ventilatoare dublu aspirante.
FIG. 1.5
Elementele de bază sunt: rotorul 1, camera spirală 2 şi racordul de aspiraţie
3. Intrarea în rotor are loc după direcţia axială prin racordul de aspiraţie iar ieşirea
este după direcţia radială către camera spirală. Legătura cu conducta de refulare se
realizează în multe cazuri printr-o piesă în formă de difuzor. Rotorul se poate
construi cu palete curbate înapoi (fig. 1.5, a), curbate înainte (fig 1.5,c) sau cu
palete radiale (fig. 1.5,b).
Forma paletei influenţează caracteristicile de presiune, debit, randament şi
chiar dimensiunile de gabarit. Astfel paleta curbată înapoi asigură randamente
bune, caracteristici de presiune stabile la debite relativ mici, pe când paleta
curbată înainte realizează presiunile totale maxime, debite în general mari, în
11
schimb randamentele sunt mai mici; paleta radială se utilizează mai rar, dar este
convenabilă la unele construcţii de ventilatoare care trebuie să funcţioneze în
ambele sensuri de rotaţie (de exemplu ventilatoarele pentru răcirea motoarelor
electrice).
1.3 . Relaţia fundamentală şi parametrii funcţionali
Cinematica ventilatorului centrifug este similară cu cea de la pompe. În
figura 6 sunt reprezentate triunghiurile de viteze la rotorul ventilatorului. Ecuaţia
lui Euler este valabilă indiferent de natura fluidului şi în consecinţă energia
specifică teoretică furnizată gazului de către un rotor ideal cu număr infinit de
palete este
v u v u Y
u u t 1 1 2 2
− ·

, iar presiunea totală corespunzătoare este:

( )
v u v u
p
u u
t
1 1 2 2
− ·


ρ
(1.1)
FIG. 1.6
Deoarece se pot scrie relaţiile generale: β ctg
v
u
v
m u
− · şi
b D
Q
vm
⋅ ⋅
·
π
,
unde b este lăţimea paletei corespunzătoare diametrului D la care viteza
tangenţială este u , iar
v
m
este viteza meridiană – relaţia 1.1 se mai scrie:
12
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

⋅ ⋅ ⋅
− −

,
_

¸
¸

⋅ ⋅ ⋅
− · ∆

β
π
β
π
ρ
1
1 1 1
2
1
2
2 2 2
2
2
1 1 ctg
u b D
Q
u
ctg
u b D
Q
u
p
t
(1.2)
Rezultă că presiunea totală realizată de ventilator depinde în principiu de
turaţie şi de parametrii geometrici iniţiali şi finali ai canalului interpaletar. Se
remarcă faptul că în relaţie intervine ρ, deci natura gazului vehiculat.
Parametrii funcţionali la ventilatoare sunt :
1) Debitul volumic de gaz
2) Presiunea totală reală a ventilatorului, definită ca diferenţa dintre presiunea
totală medie la refulare şi aspiraţie şi calculată cu relaţia:

,
_

¸
¸
+ −

,
_

¸
¸ ⋅
+ · ∆
2 2
2 2
v
p
v
p p
a
a
sa
r
r
sr t
ρ ρ
(1.3)
în care:
p p
sa sr
,
- presiunile statice

v v
a r
,
- vitezele medii în secţiunile de refulare şi aspiraţie
Dacă ∑
∆p
reprezintă pierderile de presiune din interiorul ventilatorului atunci

∆ − ∆ · ∆

p
p p
t t
3) Puterea utilă (puterea netă transferată gazului) este:

[ ] W Q
p
P
t
u
∆ ⋅ ·
(1.4)
cu Q în
s
m
/
3
şi
m
N in p
2
/ ∆
4) Puterea absorbită P, definită ca puterea preluată de arborele ventilatorului de la
motorul de antrenare:
P = P
h
+ P
m
(1.5)
13