You are on page 1of 1

Sanatatea omului-valoare suprema personala si sociala

„Sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii si a infirmitatii.” Sanatatea, inseamna deci mult mai mult decât absenta bolii, a anormalitatii fizice si are un sens mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic si social. Este vorba deci despre un concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de conditiile social-economice in care oamenii traiesc si muncesc. Numai societatea in care totul este consacrat bunastarii omului poate conferi conditiile optime pentru apararea si promovarea sanatatii. Sanatatea trebuie conceputa si ca un factor important in determinarea acelui concept complex pe care il denumim „calitatea vietii”. Pe plan biologic, sanatatea are la baza un echilibru al tuturor functiilor organismului, al compozitiei chimice a umorilor si tesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este permanent intretinut si controlat printr-un mecanism complex in care intra numerosi factori: chimici, fizici, psihici, sociali. Sanatatea sociala,reprezinta abilitatea de a comunica in mod eficient cu oamenii din jur si cu mediul social,prin angajarea in relatii personale satisfacatoare.Sunt numeroase dovezile care sustin ca cei care au multe legaturi sociale se imbolnavesc mai r Educaţia fizică este importantă în mod special în timpul copilăriei şi adolescenţei, când corpul este mai sensibil la dezvoltarea fizică decât mintală. Aceasta este o perioadă de creştere şi dezvoltare a corpului în mod special. Mai târziu, mintea are prioritate şi corpul se dezvoltă mai încet prin antrenament. Dar, aşa cum nu ar fi înţelept să se neglijeze dezvoltarea minţii în primii ani de viaţă, tot aşa nu ar fi înţelept să se neglijeze dezvoltarea corpului mai târziu în viaţă. Primii 20 de ani de viaţă reprezintă o perioadă de creştere , în special dezvoltare fizică. După această vârstă, creşterea în înălţime încetează în mare măsură. Dacă plămânii, inima, coapsele şi braţele nu sunt dezvoltate la această vârstă, ele nu se vor reface complet, şi persoana aceea va suferi toată viaţa ei. Nici corpul nici mintea nu sunt capabile să atingă perfecţiunea până când amândouă nu sunt folosite la întreaga lor capacitate, şi în măsura în care nici una nu este folosită în detrimentul celeilalte. Din acest punct de vedere, educaţia fizică este o parte necesară a educaţiei minţii. Nici un creier nu poate fi clar şi capabil să funcţioneze în cele mai bune condiţiuni, până când nu este aprovizionat cu sânge curat. Omul poate fi foarte bine definit în primul rând drept un mecanism intelectual, înzestrat cu un al doilea mecanism pentru nutriţie, peste care el guvernează. Nici un intelect nu poate oferi societăţii tot ceea ce ştie dacă corpul nu funcţionează bine. Corpul omenesc îndeplineşte funcţiile de nutriţie, asimilare, dezasimilare, şi folosire a alimentelor. Dacă numai una din funcţiile nutritive nu funcţionează corect, creierul, care este organul minţii, de asemenea nu funcţionează corect, iar omul al cărui fizic nu este potrivit creierului lui, nu va dura mult în lupta pentru viaţă.ar si sunt mai satisfacuti de viata.