You are on page 1of 2

Jurnal de actualităţi

Întâlnirea de la Yalta a aliaţilor. Imagine din jurnal de actualităţi.

Filmul de scurt metraj (circa 5 - 10 minute de proiecţie) numit "Jurnal de actualităţi" se poate prin analogie compara cu termenul gazetăresc ziar, fiind un periodic nu scris ci filmat. Este un montaj de mai multe documentare filmate în diferite locaţii, evenimente deosebite din viaţa socio-culturală-politică a societăţii interne şi internaţionale. În România, au existat astfel de jurnale de actualităţi, încă de la apariţia cinematografului la noi, 1896, până în anul 1974, când nu s-au mai produs datorită faptului că mijloacele de informare vizuale s-au dezvoltat odată cu răspândirea televizorului în cele mai periferice localităţi. Astfel ca aceste jurnale îşi pierdeau statutul de noutăţi după cel mult o săptămână de la apariţie. Jurnalul de actualităţi, a fost înlocuit de televiziune cu "Jurnalul TV". In Romania apare o producţie aproape constantă de jurnale de actualităţi cu subiecte româneşti la casele de producţie Soremar (1930), Chalant-Paltour (1930), Carpathia (1931), Indrofilm (1935), Naţionalul Nou (1937) şi Serviciul cinematografic din cadrul Oficiului Naţional de Turism (inaugurat la 6 august 1936), devenit instituţie independentă la 1 septembrie 1938. Cele mai vechi jurnale păstrate sunt intitulate „Jurnal sonor nr”. (al săptămânii), după care este menţionat anul realizării. Aceste jurnale cuprindeau subiecte româneşti şi străine, cum ar fi vizite, primiri şi alte ceremonii la care participau mai ales familia regală şi membri ai guvernului (ponderea reflectării activităţii guvernului crescând în anii celui de-al doilea război mondial), evenimente culturale (bienale de artă) şi sportive (raliuri, meciuri de fotbal, tenis, curse hipice şi de schi), calamităţi naturale, slujbe religioase de Bobotează şi de Paşti, aspecte de la manifestaţii de 1 mai, din 1939 apărând şi o rubrică „Români, cunoaşteţi-vă ţara!”, în care erau prezentate locuri pitoreşti. În timpul celui de-al doilea război mondial au fost realizate filme documentare şi jurnale de actualităţi şi în colaborare cu studiourile UFA Berlin. În România televiziunea a pătruns încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient şi experimental în toată lumea. În anul 1926, la peste 40 de ani după ce au avut loc primele experimente publice realizate de către Ayrton şi Perry, Baird reuşeşte să transmită semnale de televiziune prin intermediul undelor radio. În 1932, Societatea Britanică de televiziune

La doi ani distanţă. Experimente de televiziune în culori au loc începând cu anul 1964. iar începând cu 1936 porneşte difuzarea regulată a unor emisii TV. Optsprezece ani mai târziu. Nr. inginerul Cristian Musceleanu crează primul post experimental de televiziune din România. pe 21 august 1955 la ora 20. Acesta poate fi considerat momentul în care apare în România instituţia televiziunii. Oficial însă. în 21 august 1955 în Bucureşti începe difuzarea regulată a unor emisiuni. prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 . În acest an fizicianul George Cristescu publică prima lucrare ştiinţifică din România despre televiziune şi propune un sistem nou de explorare a imaginii TV relizând şi anumite experimente în acest sens. Prima emisiune de televiziune din România care se apropie cât de cât de conceptul actual al înţelesului de emisiune. ajută la rândul său la lansarea Televiziunii Române pe care a condus-o timp de mulţi ani din punct de vedere tehnic. Anul 1953 este un an important pentru începuturile televiziunii din România. începeau transmisiunile experimentale regulate de filme şi cronici de actualităţi făcute de Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor de la Poşta Vitan din Bucureşti. din primul sediu al Televiziunii. a fost construit şi probat primul emiţător de televiziune românesc în alb-negru. 2. strada Molière. la Politehnica Bucureşti. 31 decembrie 1956 este ziua când a fost inaugurată în România televiziunea de stat. Prin acest demers instituţia televiziunii primeşte rolulul deosebit de important de a fi în serviciul public şi de a avea obligaţii în ceea ce priveşte educaţia şi informarea cetăţenilor . Contribuţiile sale vizează calitatea imaginii de televiziune Pe 30 octombrie 1937. specialist în domeniul televiziunii.00. a fost realizată în 1937 la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti în cadrul unor demonstraţii publice.1 ianuarie 1957. cu un emiţător de 2 KW şi o singură cameră construită prin forţe proprii de către inginerii români. denumită şi Televiziunea Română. Modelul instituţiei este preluat după Televiziunea Franceză şi după BBC adică limitarea spectrului frecvenţelor şi realizarea un program naţional standardizat. În România primele teste în ceea ce priveşte transmisia la distanţă a imaginilor apar în 1928.începe un serviciu experimental de televiziune. Nicolae Stanciu. din Floreasca. realizat de profesorul Alexandru Spătaru. Antena şi emiţătorul de 22 KW fuseseră montate pe 14 decembrie 1956 pe Casa Scânteii.