Filozofie politică

Conf. dr. Radu Dudău Sem. I, 2008–2009

Capitolul 1 Statul
1.1 Perspectivă istorică

Statul este forma dominantă de organizare politică a lumii contemporane. Semni-ficat , ia contemporană a conceptului este de stat-nat , iune, sintagmă ce reunes , te not , iunile diferite de stat – ca structură organizat , ională – s , i nat , iune – ca formă de comunitate socială agregată în jurul unei identităt i colective. , Până la revolut , ia franceză, termenul „nat , iune” a desemnat un grup rasial sau lingvistic, fiind lipsit de semnificat , ie politică. Statul era identificat cu persoana suveranului. Interesul statului se identifica cu interesele suveranului. Doctrina rat , iunii de stat (raison d’etat ), formulată în scrierile lui Machiavelli, se referea la interesele monarhului s , i ale curt , ii regale, nu la cele ale societăt , ii. Dictum-ul lui Ludovic XIV, „L’etat c’est moi”, are o semnificat , ie simbolică – privind puterea suveranului – s i una substant ială, privind identificarea din, , tre stat s , i persoana monarhului. Secolul XVIII a adus ideea separării dintre nat , iune s , i suveran. Identificarea de către Rousseau a nat , iunii cu poporul a devenit principiul revolut iilor americană s i franceză. S-a impus astfel ideea , , că nat , iunea, nu suveranul, este depozitara statalităt , ii s , i a suveranităt , ii. Mis , carea nat , ionalistă a secolului XIX, proces declans , at în principal de interesele economice ale clasei mijlocii din Europa, a răspândit ideea – percepută ulterior ca un drept natural – de auto-determinare nat , ională. Principiul autodeterminării a fost definit în termeni de drepturi ale grupurilor nat , ionale de a fi guvernate în comun s , i de a cuprinde o comunitate politică independentă. Suveranitatea, definită până atunci ca putere a monarhului, a fost investită în nat , iune. Din ce în ce mai mult, după revolut , ia industri-

1

ală europeană, cetăt , enii au pretins dreptul de a fi consultat , i în chestiunile comunităt , ii politice din care făceau parte. E important să ment , ionăm că înainte de revolut , ia franceză, nat , iunea se referea doar la cele mai puternice grupuri ale societăt , ii. Doar la începutul secolului XX, prin introducerea sufragiului universal, not , iunea a devenit suficient de cuprinzătoare pentru a include grupuri anterior excluse, precum femei, anumite minorităt , i etnice sau rasiale sau t , ărănimea. Principiul autodeterminării a fost, de asemenea, parte a procesului de democratizare, fiind o consecint , ă a dobândirii libertăt , ii politice s , i exprimând dreptul indivizilor de a fi consultat i în chestiunile de organizare s , , i administrare a unităt , ii politice din care fac parte. Astfel, extinderea nat , iunii la întregul corpus social este un produs al procesului modern de democratizare politică. Într-o lume încă dominată de state multinat , ionale – precum imperiile austro-ungar, rus sau otoman – statul-nat , iune a ajuns modelul natural al organizării politice viabile, organice. De altfel, tratatele de pace de la Paris, care a încheiat primul război mondial, s-a bazat în mod fundamental pe premisa dreptului nat , iunilor de a forma state nat , ionale.

1.2

Bazele filozofiei moderne a statului

Conceptul modern de stat, înt , eles ca structură organizat , ională, ca teritorialitate s , i ca populat , ie, se cristalizează în literatura politică a Renas , terii. Unul dintre precursorii teoriei moderne a statului este Nicolo Machiavelli (1469–1527). Iată un concludent citat din studiul “The State” al lui Quentin Skinner: Dintre tot , ii scriitorii de cărt , i de sfaturi, Machiavelli în Il Principe exprimă cea mai constată voint , ă de a distinge institut , iile din lo stato de cei care le conduc. El consideră că stati au propriile lor fundamente s , i vorbes , te de fiecare stato în parte ca având propriile legi, obiceiuri s , i rânduieli. Ca atare, el vorbes , te despre lo stato ca despre un agent capabil, printre altele, să aleagă anumite cursuri de act , iune s , i să apeleze, în vremuri de criză, la loialitatea cetăt , enilor săi. Asta înseamnă, după cum ne lămures , te în chip limpede Machiavelli, că ceea ce discută el în Il Principe nu e doar despre cum trebuie să se comporte principii, ci s , i despre arta gu-

2

1 vernării (dello stato ) s , i despre cose di stato sau afaceri de stat.

Printre prescript , iile machiavelliene privind buna guvernare era aceea ca statul să fie mereu pregătit de război, pentru a-s , i asigura existent ,a s , i pentru a-s ,i mări puterea prin cuceriri. Thomas Hobbes (1588–1679) a fost init , iatorul unei gândiri politice rat , ionale, întemeiate pe interes. Dezvoltă ideea că rat , ional poate fi doar un stat construit pe baza intereselor individuale. În Leviathan (1651), Hobbes îs ,i imaginează situat ia prestatală a unei condit ii umane lipsită de constrângeri , , sociale, dominată de dreptul celui mai puternic. În stare de natură, oamenii sunt constrâns , i la bellum omnium contra omnes. Pentru a depăs , i condit , iile insuportabile ale unei astfel de existent e, oamenii încheie un contract social , s , i îs , i desemnează un suveran a cărui sarcină de căpătâi este să vegheze la sigurant , a supus , ilor săi. Suveranul este singurul îndrituit să exercite violent ,ă s , i să pedepsească încălcările contractului social. În ceea ce prives , te relat , iile internat , ionale ale statelor, Hobbes a făcut o analogie între relat , iile dintre state s i relat iile dintre indivizi în starea pre-statală . În relat iile dintre state, , , , războiul nu este un fapt necesar, dar este unul posibil. John Locke (1632–1704) este un alt faimos reprezentant britanic al teoriei contractului social, precursor al filozofiei politice a liberalismului. Spre deosebire de ipoteza/fict , iunea contractului social, Locke concepe ideea de contract social ca rezultat al consensului cetăt , enilor cu privire la forma de guvernare care le apără cel mai bine interesele, la baza cărora stau drepturile naturale la viat , ă, libertate s , i proprietate – Two Treatises on Government, 1690. Locke presupune că oamenii au capacitatea intrinsecă de a coopera încă înainte de a întemeia un stat. La fel stau lucrurile s , i cu relat , iile dintre state pe scena internat , ională. Immanuel Kant (1724–1804). Der ewige Frieden (1795): Liber este acel individ care act , ionează potrivit intereselor sale. Act , iunea individuală trebuie să respecte interesele individuale ale celorlalt , i. Libertatea celuilalt stabiles te granit ele libertăt ii proprii. Însă oamenii nu act , , , , ionează mereu potrivit rat , iunii, ci uneori potrivit pasiunilor, ajungând să dăuneze altora
1

Quentin Skinner (1989), „The State” ’, in T. Bell, J. Farr, and R. L. Hanson (eds) Political Innovation and Conceptual Change, Cambridge University Press, p. 96

3

prin instrumentalizarea lor. De aceea trebuie să existe statul, pentru a proteja s , i a repara drepturile celor afectat , i. Statul este o ordine socială necesară s i constrângătoare, care nu poate renunt , , a la coercit , ie. Un stat republican liber este cel sust , inut de voint , a tuturor cetăt , enilor săi. Statele care nu sunt sevitori ai cetăt enilor lor liberi sunt instrumentele suveranilor lor s , , i, ca atare, o sursă de conflict s , i război în lume. Dacă statele ar fi întocmite rat , ional, pe baza deciziilor cetăt , enilor liberi, atunci nu ar mai exista războaie. Fiecare stat ar fi o parte a unei ordini internat , ionale rat , ionale.

1.3

Statul westfalian s , i logica războiului modern

Pacea Westfaliană – mai precis tratatele de pace de la Münster s , i Osnabrück – constituie actul de încetare formală a Războiului de Treizeci de Ani, care s-a purtat între 1618 s , i 1648 în principal pe teritoriul Germaniei de astăzi s Principala motivat , i care a implicat aproape toate statele europene. , ie a războiului a fost conflictul confesional dintre catolici s , i protestant , i, la care s-au adăugat s i rivalitatea dintre marile puteri ale vremii, precum cea din, tre Frant ,a s , i Imperiul Habsburgic, dar s , i interesele geopolitice ale Spaniei, Suediei s , i Danemarcei. Tratatele westfaliene, considerate deschizătoare ale epocii politicii moderne, cont , in patru principii fundamentale: • Principiul suveranităt , ii statelor-nat , iuni s , i dreptul fundamental la autodeterminare politică. • Principiul egalităt , ii formale între statele-nat , iuni. • Principiul obligativităt , ii respectării tratatelor internat , ionale. • Principiul neintervent , iei unui stat în afacerile interne ale altui stat. Astfel, o cauză majoră a devenit ilegitimă: amestecul în treburile interne ale altor state, indiferent de natura justificării intervent Neamestecul , iei. a devenit fundamentul suveranităt , ii de stat, care este s , i astăzi atributul fundamental al statalităt ii. Ca temeiuri legitime pentru război rămăseseră , cucerirea s , i pretent , iile teritoriale. Acestea aveau să fie frecvent folosite ca paravan pentru încălcarea suveranităt , ii altor state. 4

nia. . iuni mici s . i. Potrivit Convent . istoria glorioasă s i cultul eroilor nat . i prezentau imagini negative ale dus . a devenit un punct strategic de dispută între Frant . În plus. reflecteze asupra valorii păcii. iei de la Montevideo din 1933. descris .i s . . Pentr prima dată. ii sinistre. . Sevres. iunii de stat – un stat trebuie să posede următoarele caracteristici: Article 1 The state as a person of international law should possess the following qualifications: (a) a permanent population. posedând drepturi s . . Scopurile războiului în secolul XX nu mai erau cucerirea unor teritorii de ordinul kilometrilor pătrat Bazinul Ruhr-ului . ie a statului Statul este entitatea fundamentală cu personalitate juridică în dreptul internat . ele de pace din împrejurimile Parisului – Versailles. Au apărut arme cu potent . . St.Schimbări semnificative nu s-au produs. i care au găsit în război s . din acest punct de vedere. ia „standard” a not . europene. i Rusia aveau toate importante minorităt . Trianon. care putea fi multiplicate în cantităt i imense. i ca vicios . 5 . manilor. iile pierderilor umane s i economice i-au făcut pe liderii puterilor europene să . manipularea maselor prin discursuri nat . . i cu intent . 1. făcea din război o act . ionalist a fost receptat s i de numeroasele minorităt i nat ionale ale Europei. Ca atare. i mutilat . când statul a devenit mai eficient în a mobiliza pături largi ale populat . i mijlocii ce au putut participa la conferint . Primul Război Mondial a avut toate caracteristicile unui . i Germania. iune legitimă s . i. ansa de a se elibera de dominat . ial de distrugere mult mărit. iei industriale. ia serviciului militar obligatoriu. Autro-Ungaria s . i necesară. ci resursele industriale. iei prin institut . Astfel. proport . conflict militar distructiv al epocii industriale: grenadele. până în epoca revolut . ionaliste care exultau virtut ile nat ionale.i s . ionali s . i gazul de luptă au dus la milioane de mort . Germa. Germain s i .4 Elemente de definit . jumătatea secolului XIX a adus nat ionalismul ca noutate pe scena politicii .a s . mitralierele s . i îndatoriri. Dar discursul nat . ia altor popoare. Privind Drepturile s i Îndatoririle Statelor – care este furnizează definit . Imperiul Austro-Ungar s-a dezintegrat la finele Primului Război Mondial în numeroase nat . ional.

structurile statului sunt structuri de putere care reglementează comportamentul subiect . tate politică. (c) government. te definirea granit . fără ca existent .i proprietatea asupra mijloacelor de product . un teritoriu. ie cu suveranitate 4. ionalizarea stabilizează as .4. Institut .i vecinii săi. de pildă. iile sociale. în ceea ce prives . cu tot . and (d) capacity to enter into relations with the other states. ii 6 . i sunt guvernate relat . 1. a mijloacelor de distruct . ională Statul definit ca structură de autoritate politică este constituit de norme. ilor s . De exemplu. teptările cu privire la: • comportamentul celorlalt . un stat nu încetează să existe atunci când exercitarea guvernării este obiectul unui conflict sau când este temporar suspendată – ca în timpul unui război sau al unei revolut . ie s . . o societate 5. reguli s . i. ei 3. ie cu monopol asupra uzului legitim al violent . Dar. i membrii ai societăt . ii. i există o cerint . Apoi. des . elor teritoriale. ie.(b) a defined territory. Această structură distribuie controlul s . Vom analiza caracteristicile definitorii ale statului printr-o grilă teoretică în bună parte paralelă cu această definit . ională 2. o organizat . indiferent de distribut ia concretă de autori. Aceste caracteristici nu sunt absolute. este rezolvat conflictul social s . ă generală ca statele să aibă o formă de guvernământ. i constituie ceea ce sunt acei subiect . a lor statală să fie pusă sub semnul întrebării. o ordine legal-institut . i principii după care este condusă societatea.i a mijloacelor de reproduct ie.1 Ordine legal-institut . este un stat cu frontierele disputate aproape în întregime. nmeroase state sunt angajate în conflicte teritoriale. o organizat . ie: 1. Israel.

stat. i divid potent . Dar ceea ce este distinct pentru violent . respectiv. Chiar s . ie peentru securitatea internă s .i s . i-au desfiint . o fort . . ă de către actorii de stat care sunt împuternicit . ii coercitivi trebuie să fie unificat . în diferite organizat . enilor privat . a exercitată de stat este aspectul ei organizat. i. ă. nu centralizarea însăs i. păstrează capacitatea de violent . ă. area coordonată a fort . a structurală la care sunt supuse grupurile sociale dezavantajate economic. • agent . rasial. viol. a maselor). Din punct de vedere al securităt . iunile sale sunt supuse condit . ii externe. ă. a neletală. Majoritatea statelor moderne îs . eful statului este integrat în ordinea legal-institut . ci s i al cetăt Altele se referă la . Efectul trebuie să . ceea ce revine nu doar comportamentului statelor. i procedurilor de intervent .2 Monopol asupra uzului legitim al violent . În fine. care nu implică act . etc. i controlul lor este. un astfel de aranjament de 7 . violent . i. ii.). precum violent . ialul coercitiv în două organizat . aspectul de monopol al violent . conceptul de monopol al violent . at armata. i regleze eventualele dispute prin fort . ă care nu se conformează acestei descript . iunea de grup (crimă. a individuală. în sensul că nu trebuie să-s . 1. ională.• uzul de fort . . acestea fiind divizate. Unele se referă la fort . a organizată” se referă la întrebuint .4. i statele care s . ie. Totus i. iile arbitrare ale autorităt ilor statului. iilor legii. Comanda s . ii teritoriale. i ca pe o amenint . ei. are la adresa celorlalt . în sensul că fiecare percepe o amenint . Indivizii au nevoie de protect . faptul centralizării nu este în sine relevant pentru . alte forme de violent . ă de intervent . astfel că act . fie dublu: • agent . a care nu este bazată pe fort . solut ia constând în reglementarea . ele de polit ie. are la propria adresă. centralizată la nivelul s efului de stat. în ultimă instant . ă privesc violent . ii. ei este mai problematic. O organizat ie lipsită de această capacitate nu ar putea fi numită . dar nu organizat (revolte. ă organizată prin fort . Pe de altă parte. precum Costa Rica. etc. ă de polit . . ei letale de către un grup. ii coercitivi ai statului nu trebuie să fie rivali. S . i să vegheze la respectarea legii. regulilor s . . i o armată pentru cea externă. ei organizate „Violent . Există multe tipuri de violent . violent . sau care este făcută în grup. Important este efectul centralizării. ie fat .

Astfel. a unei autorităt . Statul trebuie să aibă nu doar abilitatea de a ment . statele îs . Ce vom spune despre cartelele drogurilor care exercită un monopol al violent . i a autonomiei în politica externă.securitate este cunoscut ca securitate colectivă. i supra-statale cu puteri suverane. .a nonviolentă împotriva statului. s .4. Din punct de vedere istoric. ii. în . ională – ceea ce duce la concept ia anarhiei internat ionale: în chip logic. i teritoriale distincte. cât s . dar s . Cea mai dificilă chestiune din punct de vedere conceptual este cea a legitimităt . . drept acceptat de membrii societăt ii s i în absent a coercit . ionalităt . Din punct de vedere al funct . a unei autorităt . . precum un alt stat. i statutul de membru al comunităt . ei exclusive în politica internă s . gitimitatea o chestiune de sust . ii populat . unde este identificată cu exercitarea nerestrict . în dezvoltarea sistemului european de state. inere din partea majorităt . i afirmă atât autoritatea ultimă asupra unei entităt . Statele suverane au dreptul 8 . supremă în afaceri interne exclude prezent . ia elementară privind suveranitatea e cea dintre suveranitatea internă s . ine monopolul. i cea externă. ionale de securitate colectivă nu sunt diferite de cele interne ale statelor teritoriale. i competent . ei. Problema este că legitimitatea statului este mereu contestată de câte cineva. i Thomas Hobbes (1651). . Suveranitatea internă se referă la aceea că statul este centrul de autoritate politică în societate. iei? 1. ională. ii internat ionale. i pot exprima liber convingerile? Este consensul tacit suficient pentru a conferi legitimitate? Atunci cum stau lucrurile cu rezistent . i dreptul de a o face. autoritatea . în care puterile suverane nu sunt limitate de o putere comună – de tipul Leviathanului. sistemele internat . Suveranitatea externă se referă la absent . . Doctrina suveranităt ii implică o dublă afirmare: a autorităt ii . ei în teritoriile pe care le controlează asupra oamenilor care îi sust in voluntar? Sau despre statele totalitare. dreptul internat . în politica internă. ionată a puterii. i supraordonate statului în ordinea intenrnat . distinct . sistemul internat . precum refuzul plăt ii impozitelor? Este le. . Ca o extensie a condit iei individului în starea de natură.3 Suveranitatea Prin conceptul de suveranitate. ii exercitării violent . ional sau o biserică supranat . iei. care oamenii nu-s . . NATO este un exemplu de sistem de securitate colectivă. ional al statelor este văzut de Hobbes ca fiind caracterizat de o permanentă stare de război. suvernitatea este asociată cu operele lui Jean Bodin (1576) s .

ilor publice de a exercita controlul efectiv asupra granit . de drept internat . ional. ămând cât s .i rezolve disputele prin „mijloace pas . iile umanitare s i promovarea drepturilor omului justifică tot mai frecvent intervent . Autorul ultimei sintagme. I . o fict . te astăzi de o epocă post-Westfaliană a relat iilor internat ionale. iunea de suveranitate. • Suveranitatea domestică – se referă la organizarea formală a autorităt . potrivit propriilor interese. interdependent . i alege tipul convenabil de comportament internat . i apartenent . ea a fost instrumentul juridic de limitare a puterii papei s . ă complexă dintre state fac ca suveranitatea să pară o pretent . dar le cere să-s . în care caracterul absolut a fost subminat atât prin consimt De exemplu. în afară de relat iile reale de putere. . al Cartei ONU recunoas te „egalitatea suverană” a statelor. fict . Pe de altă parte.a la organizat ii internat ionale au dus. realizează de fapt una dintre cele mai ascut . iune sau „ipocrizie organizată”. . ii politice în stat s . cu înt elesul de autonomie absolută. ii formale între statele europene. din punct de vedere practic. ie vetustă. reciprocitatea normelor . în realitate. e externe. . alt . nice”. i a împăratului. ională – se referă la practicile asociate cu recunoas . Totus .i autori critică suveranitatea ca fiind o simplă fat . Procese integratoare. articolul 2. fenomenului de interdependent . i prin auto-limitare. . ional. i. i la abilitatea autorităt . treptat. Din ce în ce mai multe voci contemporane exprimă critici la adresa conceptului clasic (Westfalian) de suveranitate.absolut de a-s . suveranitate divizată. Pe de o parte. Se vorbes . secolul XVII aduce ideea de reconoas . precum integrarea în Uniunea Europeană s i. As . a economică crescândă s . El distinge între următoarele tipuri de suveranitate: • Suveranitatea legală internat . ii în sfera de politică internă asumată de state individuale. de regulă între entităt . Pe de o parte. Stephen Krasner (1999). i teritoriale care au independent ă juridică formală. adă. in că. unii autori sust . not . . în general. terea reciprocă a statelor. ite analize ale conceptului. Din punct de vedere juridic. a cum am văzut. • Suveranitatea westfaliană – se referă la organizarea politică bazată pe excluderea actorilor externi din structurile de autoritate dintr-un anumit teritoriu. nu a fost niciodată decât . tere a egalităt . iune în dezvoltarea sistemului modern de state. par. toate statele lumii sunt penetrate de influent . pe de altă parte. intervent . la impunerea unui concept de . efectele . 9 . . elor proprii.

• Suveranitatea de interdependent . uiască 2 nesponsorizate. ă – se referă la abilitatea autorităt . i politica internat . alizarea economică. dar nu exclusiv acolo. După războiul rece. de militantism etnic. sănătate publică. itul războiului rece. i Haiti. a sistemului bancar s . precum cea a ipotecilor „subprime” din SUA s i. ceea ce înseamnă că un stat poate avea un tip de suveranitate fără a le avea s . a sistemului de state. Potrivit lui Robert D. terea domeniilor regionale s i tribale. uate s . Totus . politica internă a statelor s . precum glob. inere a ordinii s . educat . În plus. . ii de criză sistemică. ie. oameni. Liberia. . .4. ce par a submina puternic autonomia statelor. ă. arată că în situat . uate este considerată o dovadă că „noua ordine mon2 R. procesul de rivalitate bipolară a încetat să mai alimenteze regimuri politice client. i pe toate celelalte. capitaluri peste frontiera de stat. ii de autoritate ultimă care intervin pentru asanarea sistemului s . bunuri. i de violent . ii. e-stat. Afganistan sau fosta Iugoslavie. „The Coming of Anarchy”. it de conflict interne violente de tip etnic sau religios. ională care se manifestă de după sfârs . i pentru introducerea de mecanisme de protect .4 State es . ile geopolitice clasice au devenit îns . i legalităt . 1. ă. statele sunt agent .a crescândă a statelor es . infrastructură – în special în zona Africii subsahariene. o bună parte din lumea a treia trece prin „pierderea guvernământului central. ie a societăt . uate (failed states ) se referă la un fenomen de pe scena internat . Sierra Leone. Rwanda. în conscint . elătoare. s . . Kaplan (1994). Prezent . i anarhice”. Zair. ilor publice de a controla fluxul de informat . sar s . idei. i anume existent . Exemple sunt Somalia. i cvasi-state Statele es . Krasner arată că aceste patru tipuri de suveranitate sunt logic independente unul de altul. Sudan. regionalisme nebuloase s . întrucât „grila de clasificare a sattelor va fi înlocuită de un tipar neregulat de oras . care se văd practic incapabile să supraviet . cres . i. hărt . ională sunt centrate în jurul not iunii de suveranitate. răspândirea necontrolată a bolilor s i prezent . i financiar modial. in Atlantic Monthly. Ca urmare. . evolut ii globale. ii s . în ultimă instant . Kaplan (1994) . . D. a dominantă a războiului”. ii publice s i de asigurare a serviciilor publice fundamentale – sigurant a individului. e la nivel regional. a unor state în care a colapsat capacitatea de ment . February 10 . de militarism s . state-mahala. Fenomenul este însot . i.

tere comună asupra normelor societăt . suveranitatea statului nu depinde de regimul politic intern al statului. Statele sunt distincte de societăt . putere organizată de a proteja drepturile omului s . ii lor.5 Societatea Statele sunt constituite prin structuri de stat cu autoritate politică asupra societăt . i Adam Watson (1984). Kaplan arată că. i instabilităt . ia unei culturi a îndreptăt . deoarece fiecare stat are propriile reguli pe care trebuie să le urmeze membrii societăt . ile lor. irii s . „societatea internat ională” oferă cvasi-statelor protect . uiască – în ciuda ineficient . ei de ajutoare străine (materiale s . democratică sau totalitară. De fapt. ii lor – în măsura în care normele contemporane ale dreptului internat . O alta este ca societatea să aibă limite. astfel de norme sunt codificate în legi. dar sunt lipsite de o serie de caracteristici indispensabile statalităt . cvasi-statele devin state es . „Back to the Future: Instability in Europe after the Cold War”. va exista mai mult decât o singură societate. ca atare. ceea ce le îngăduie să supraviet uiască în ciuda malformat iilor de care suferă. . Astfel. îs . tii de la sfârs . i a dependent . ii depline – „autoritate institut ională. ii sale. i. i societate depinde de forma concretă luată de structurile de stat – fascistă. precum anti-colonialismul s . Dar atât cât există mai mult de un stat.4.dială” prezisă de optimis . uate. ilor s . nu există nici stat. p. . in International Security 19. ele conceptuale pentru ca o colectivitate să poată fi numită societate? Una este ca membrii ei să aibă o cunoas . The Expansion of International Society. ionale. care au dobândit suveranitate formală prin procesul de decolonializare. . precum în cazul regiunilor de frontieră care sunt doar vag supuse autorităt . Acestea pot fi neclare (fuzzy ). Jackson (1990). i suveranitate etnică. de multe ori. 21) . cvasistatele reus . pp. cu referire la statele foste colonii din Asia. 4 Robert H. 1. care sunt cerint . Dar ce este „societatea”? Mai bine zis. i militare). ile. i presupun conceptual societăt . introdus de către Hedley Bull s . i de a 4 furniza bunăstare socio-economică” (Jackson 1990. Prin contrast. esc să supraviet . Relat . itul războiului rece are o substant . De regulă. Cambridge University Press 3 11 . . comunistă sau capitalistă. ială 3 dimensiune negativă. dar sunt legate conceptual de ele: nu există societate. Un termen înrudit este cel de cvasi-state (quasi-state s). International Relations. Africa s . ii de stat. ei s . 5–56. ia dintre stat s . i Oceania. Quasi-States: Sovereignty. i dreptul la auto-determinare s . and the Third World. John Mearsheimer (1990).

1 Cetăt .5. state. ie de reducere a numărului apatrizilor (1961) (Convention on the Reduction of Statelessness) acordă cetăt . Identităt . Alte . plata taxelor s . i pe teritoriul lor. acordă cetăt enie în virtutea nas terii pe teritoriul lor. un stat acordă cetăt . born in their territory (subject to Article 1(2)).Care este originea societăt . implicând drepturile individului posesor de cetăt enie de a fi protejat de stat s . a sau Germania. nu una individuală. ată încât se poate sust . într-o măsură atât de pronunt . dar numeroase grupuri au existat înainte de a fi devenit state.4. eniei sunt legate de politicile specifice pentru jus sanguinis. . ilor. clan. Un număr important de state. al „sângelui”. a politică a statului. i impozitelor. i un anumit interval de timp. enie desemnează apartenent . sau prin căsătorie. iune – sunt bazate pe elemente precum limba. ean al statului. Brazilia. Frant . Identităt ile de grup – trib. Mexic s . i Canada. or upon application by or on behalf of the person so born. ii să fi avut statutul de rezident . ii sociale ce preced formarea statului. respectiv jus soli. otherwise stateless. 1. acordată indivizilor născut Statele semnatare ale . Potrivit celui de-al doilea drept. Fiint ele umane sunt creaturi biologice . satisfacerea serviciului militar sau a serviciului civic/social. ine că starea prestatală era una de grup. precum Marea Britanie. enia Conceptul de cetăt . etc. Irlanda. al „locului”. ă de stat – respectarea legilor. există aspecte importante ale viet . religia s . printre care s . i pe teritoriul unui stat. enie celor născut . enie indivizilor care descind din cel put . i îndatoririle individului fat . Modalitatea de acordare a cetăt . ii sociale. i de a participa la viat . ile de grup sunt construct .i Statele Unite. Potrivit primului drept. dar relativ la state sau la sistemele de state. in un cetăt . iile care favorizează formarea lor? Pe de o parte. . sau pe un vapor sau avion care are pavilionul statului respectiv: Article 1(1) Contracting States shall grant their nationality to persons. adică le preced acestora. cultura. Acestea sunt uneori efecte ale politicii de stat. The grant may be by virtue of the birth. i legal în statul respectiv sau să fi fost rezident . eniei este înscrisă în 12 . nat . în care se cere ca părint . Convent . Criteriile legale de dobândire a cetăt . ele sunt adesea exogene. operează actualmente cu o versiune modificată de jus soli. precum s . i etnia. . a legală la un stat. în primul rând? Care sunt condit .

până la nivelul disparit . nuit . i o practică a select . ii legale de denaturalizare. ei organizate asupra unei suprafet e de pământ. din 1866. adică a celor îndreptăt . A existat s . i. ei poate fi variabilă. luterană. Prin Israel Nationality Law. Imperiile antichităt . ă religioasă. de plata impozitelor s . eniei acordate prin procedura de naturalizare. i religie. inerea statutului de rezident legal pentru un număr minim de ani. fost contestate. Există s . ia statului. ii cu monopol asupra violent . ii de apartenent . iei sau confundării 13 . de respectarea legilor t . vechea constitut . it . ii legate de etnie s . au condit . iile statelor. potrivit Actului de Naturalizare al SUA din 1795. . . favorizând jus sanguinis fat .4. ii aveau puncte de concentrare a autorităt . ie rasiale: de exemplu. enia unui stat poate fi dobândită de cetăt . tilor sclavi. i condit . . ia despre cetăt . 1. din care aceastea descres tea gradual spre periferii. enia israeliană. i cu granit . suprapuse. ie a Finlandei. ia cetăt . De exemplu. care privesc. e teritoriale infinit de subt iri. exclude de la dreptul de naturalizare pe etnicii asiatici – situat ie care . . menit să reglementeze situat . . În trecut. cetăt . au existat tipuri de organizat . ele generale ale naturalizării t . e. enie este relevantă pentru delimitarea demos -ului. i să participe la viat . (a) Chiar dacă teritoriul trebuie să aibă granit . Unele state cer s i renunt area la alte cetăt enii det inute de aplicant. i condit . ii”. de cunoas . liberi. eniei fos . cu rezident .a fat ă de Suedia din 1917. ii. Unele state. ă de cel put . enilor albi. discut . linii geometrice care delimitează chirurgical întinderea unui stat. . În sens mai larg. in cinci ani. de regulă. in de det . În fine. a durat până în 1898. În lumea modernă suntem obis . un număr important de state impunea s .constitut . precum Israel. sau care dispăreau gradual în intensitate. . a politică a „cetăt . Totus . terea (unei) limbi(i) oficiale. Cerint . ă de jus soli. istoric. naturalizarea era acordată cetăt . Cel de-al 14-lea Amendament constitut . . statul Israel acordă etnicilor evrei din întreaga lume cetăt . ional. de dinainte de independent . lărgimea granit . cerea ca tot i cetăt enii finlandezi să fie de confesiune . diferind de la stat la stat. Aceasta revine la retragerea cetăt . dar ale căror limite precise au . eni ai altui stat sau de apatrizi prin naturalizare. încălcarea gravă a legii penale. ării.6 Teritoriul Componenta teritorială este legată conceptual de stat: nu poate exista un stat fără teritoriu. i de angajamentul/jurământul de a respecta constitut .

5 Stephen Krasner (2005). Termenul de dispută teritorială se referă s . ării de preluare a unei părt i a teritoriului unui stat. în sensul riscului . te ca frontieră de facto. Israel are dispute privind frontiera de stat cu tot . religioase sau inter-etnice. Există actualmente un mare număr de conflicte teritoriale între statele lumii. . „The Day After”. De asemenea. provizorii de control internat . de a crea condit . i strâmtorilor • conflicte culturale. Generând războaie s . i Arunachal Pradesh (administrat de India s . in Foreign Policy. i act . ional. ional interzice explicit recursul la fort ă pentru rezolvarea conflictelor teritoriale. precum resurse minerale sau de hidrocarburi. cât s i indirect. precum ies . au căzut de acord asupra unei linii . De exemplu. în acest caz. ie integritatea s . i vecinii. Cartei ONU. atragând după sine conflicte teritoriale. 2 al . în Aksai Chin (administrat de China s .i Cas . cu except . i la enclave autonomiste care reclamă condit ia de stat suveran pe teritoriul unui stat recunoscut deja .5 Dreptul internat .cu zone ale unor puteri învecinate. irile la mare sau de control al istmurilor s . ă strategică. i caracterul suveran al statului. Părt ile. mir) s . ii de intervent . delimitarea lor între state vecine fiind subiect de dispută. Krasner (2005). ia Iordaniei. (b) Frontierele de state dintre numeroase state sunt controversate. or in any other manner inconsistent with the Purposes of the United Nations. China are dispute teritoriale cu India. care serves . conflictele teritoriale sunt o amenint . no. ii statelor – atât în mod direct. De cele mai multe ori. All Members shall refrain in their international relations from the threat or use of force against the territorial integrity or political independence of any state. ie a unei puteri interesate în domeniul suveran al unui stat – v. în sensul amenint . Conflictele teritoriale sunt determinate de: • controlul asupra unor zone cu resurse naturale. i revendicat de India ca partea estică a statului Jammu s . are la adresa suveranităt . lipsa unei delimitări univoce a frontierelor de stat nu pune în discut . Potrivit art. unele dintre acestea ajungând la nivelul de confruntare militară. cursuri de apă sau zone de pământ fertil • controlul unor zone de important . i revendicat de China ca Tibetul de Sud). iuni teroriste. 146 14 .

Este o viziune hobbesiană. . ei statului. Pe de altă parte. ională. ii sociale depind ontologic unul de celălalt.3 Viziunea structuralistă Structuralis .2 Viziunea reduct . concept ia constructivistă asupra relat iilor internat ionale con. cepe sinele s .5. ională a grupurilor de indivizi care conduc societatea la un moment dat.5 1. fiind cunoscută s . tii oferă o viziune care integrează perspectiva statului ca actor orga-nizat . a cum arăta Max Weber (1864–1920) în Wirtschaft und Gesellschaft (Economie s i societate ) (1925). Statul este un actor organizat . . Pentru marxis . cât s . i interesele sale ca fiind mult mai flexibile s . adică o organizare institut . . ia radicală a negării existent . i mai adaptabile. 1. Viziunea realistă asupra relat . elor teritoriale dintre state este interpretată diferit în diferite teorii politice. ei organizate. iau decizii s i act ionează ca atare în politica internat . ia socială a granit . ionistă. ională As . .i statul ca expresie a comunităt . De 15 . iile de sine s . iilor dintre state consideră că granit ele dintre teritorii coincid cu granit ele dintre . ional s .1 Viziuni filozofice despre stat Weberienii: viziunea organizat . i sub numele de individualism. Individualismul libertarian adoptă chiar pozit . i monopol teritorial asupra uzului legitim al violent . ional. i de interes.5. de sorginte liberală (liberalism economic). . statul este o organizat . ie politică ce posedă suveranitate s . . sust . precum conflictul „înghet . Weberienii insistă asupra funct . (c) Semnificat . inând că nu există decât „guvern”. inere a ordinii interne s . statele au interese. concept .de comunitatea internat . statul se referă la structura care leagă cele două aspecte într-o relat ie de constituire reciprocă. Astfel.5. i a statului redus la indivizii ce constituie societatea. 1. Potrivit lui Weber. i de apărare externă a statului. 1. în care limitele teritoriale constituie ziduri de excluziune ce se cer apărate cu orice pret . iei de ment . . ionistă Viziunea reduct . at” din NagornoKarabagh. ională. ti. reduce statul la indivizi sau la grupuri sociale. . atât statul actor.

ie s . state autocratice s . enii sunt liberi să-s . Statul este un actor independent din punct de vedere logic – dar nu s . un actor statal autorizat s . democrat . i.pildă. reciproc constitutivă agent–structură. • exemple: Anglia secolului XIX. cetăt . ional în care diferite concept . ii despre interesul public sunt reconciliate printr-un proces de dezbatere politică • guvernul poate interveni în chestiunile economice s . . 6 Bernard Crick (2001). Atena clasică.i ontologic – de societate. Bernard Crick (2001)6 a propus următoarea clasificare: state republicane. iile sociale. i în sistemul de guvernământ. ional legat din punct de vedere intern de societatea pe care o guvernează printr-o structură de autoritate politică.i • în „sfera privată”. relat ia . o societate bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de product .1 Statul republican • guvernarea este un proces constitut . nici societatea nu există independent de structura de autoritate politică ce le constituie. Nici statul actor. pe de o parte. i sociale pentru a asigura interesul public s i standarde minime de bunăstare pentru tot .i sclavul nu pot exista independent de structura socială a sclaviei – v. iile de mai sus este următoarea: Statul este un actor organizat .5. ie în organizarea lor s . după cum stăpânul s .i obligat să protejeze institut .4 Viziunea sintetică O formula care rezumă considerat . 1. 1. i state totalitare. caracterizate astfel: 1. Continuum International Publishers 16 . fără amestecul statului . iile liberale moderne. statul capitalist este o structură de autoritate politică (nu un actor) ce constituie. pe de altă parte.6. i conducă propriile stiluri de viat ă.6 Tipuri de state – regimuri politice Statele prezintă un mare grad de variat . In Defence of Politics.

enilor în politică este privită cu suspiciune • rolul guvernării este limitat la fiscalitate. etc. implicarea cetăt . cunoas . regimurile politice militare 1. ională. ia politică este considerată un act de trădare • nu există sferă privată a individului. enii „buni” participă cu entuziasm la construct ia socială conform cu ideologia oficială . i un anume respect pentru drepturile individuale.6. foloses . ci dispun s i de institut ii bazate pe sufragiu universal – un om. ii străini nu puteau vota s . cetăt . eni deplini ai Atenei. • în „chestiunile private”. ci pentru a denota un stat ale cărui afaceri sunt administrate în mod public. pentru că femeile. i urmăresc propria fericire fără amestecul statului • exemple: monarhiile secolului XVIII. România lui Ceaus . Coreea de Nord Aceste categorii sunt grosier descrise. au existat numeroase state precum Anglia sec.1. tem noi în democrat . După cum vom vedea în prelegerile următoare. i. ă internă. un vot. Grecii erau înclinat . te termenul „republican” nu într-un sens opus celui de „monarhic”. . Similar. i nici participa la dezbaterile publice.ă socială s . fără a fi pe deplin democratice.2 Statul autocratic • interesul public este definit de guvernant . ele-stat ale Italiei renascentiste aveau forme participative de guvernare constitit . întrucât nu sunt doar constitut . i rezident . i să vadă statul ca având un rol mult mai important în sfera moralităt ii publice decât cel pe care îl . • exemple: Germania nazistă. XVIII. escu. enii îs . Majoritatea regimurilor republicane moderne pot fi descrise ca liberal-democratice. care aveau o formă constitut . nefiind cetăt . Atena clasică nu era democratică în sensul contemporan deplin al termenului. ională de guvernământ s . iile moderne. sclavii s .6. URSS-ul lui Stalin. i politică • opozit . dar nu 17 . ionale. sigurant .3 Statul totalitar • guvernele definesc un interes public care prives . oras . te întreaga existent . Crick . ectăt . politică externă. Din punct de vedere istoric.

statele ex-sovietice sau cele ale Asiei de Est sunt state autoritariste. ii liberale s . 15. cca. reprezentând 32% din total. protejate de adevărata concurent . ie mult mai mare de populat . Geografic.pe deplin democratice. Astăzi. considerat. rasism ori comunism. terea de putere s . denominat ia se poate aplica Coreii de Nord sau Cubei. i ale Africii să aleagă o cale de dezvoltare bazată pe un capitalism etatist s . i Ian Derbishire (1991). Derbishire s . ionaliste”. 12 ca „autoritarist-nat . i totalitare tind să se diminueze numeric pe harta contemporană a lumii. Journal of Democracy. Turkmenistanului. Conceptul de „sferă privată independentă”. i nedemocratic. 17–31 State-building = crearea de instituţii guvernamentale noi şi întărirea celor existente. 2. 14 ca „militarautoritariste”. as . ionalist-socialiste”. Problema se pune cu stringenţă în legătură cu statele slabe sau eşuate (failed states ). ie – puteau fi descrise ca totalitare. ale Americii Latine s . ilustrat prin cres . Denis Derbishire s . utilizat de Crick. . adar. i Chinei în ultimii ani. În anul 2000. Statele eşuate reprezintă o ameninţare la adresa J.7 Construct . No. ă a piet . studiind 165 de state la mijlocul anilor ‘80. dar s . cu un corporatism în care interesele elitei politice se întrepătrund cu cele ale unei elitei economice netransparente. i Derbishire (1991) . i de influent . cca. 5% dintre statele lumii – dar o proport . ei libere. ă: Francis Fukuyama (2004). 1. implicat în politicile Băncii. World Political Systems: An Introduction to Comparative Government. autoritarismul s . ia statală (state-building ) Text de referint . Rusia contemporană. ă a Rusiei s . Vol. au clasificat 16 dintre acestea ca „nat . i. i ale spectrului politic. iile liberale. Edinburgh: St Martin‘s Press 7 18 . incluzând extremismele din ambele părt . Regimurile autoritare s . corespunde celui de societate civilă independentă. de 53 de state. de exemplu. 63% din statele lumii pot fi incluse între democrat . i totalitarismul sunt 7 prezente preponderent în emisfera sudică. La mijlocul anilor ‘80. iar 11 ca regimuri „absolutiste” – un total. Modelul capitalismul autoritarist. Regimurile totalitare descriu statele dominate de fascism. în vreme ce China comuniste migrează din categoria statelor totalitare spre autoritarism. inspiră tot mai mult state ale Asiei Centrale.i Burmei. ca atare. de Banca Mondială ca o măsură a gradului de dezvoltare a unei democrat .

în forma totalitarismului comunist. care să intervină cât mai puţin în sfera economică şi deloc în sfera privată a individului. Pe de altă parte. aşa cum susţine Samuel Huntington în Ciocnirea civilizaţiilor. creând dezastre umanitare. Adepţii gândirii liberale sunt avocaţii ideii unui stat minimalist. în forma 19 . se pune chestiunea modelului social pe care doresc să-l instaureze – să ne reamintim de “dezbaterea modelelor străine” în România începutului anilor 1990. cât şi dinspre dreapta. dar şi terorismul şi răspândirea bolilor. există numeroase state care fie au o tradiţie a slabei guvernări.propriilor cetăţeni. acţiuniii statului în plan social şi economic. Tratamentul contra SIDA cere nu doar resursele materiale necesare procurării medicamentelor retrovirale. Kosovo sau Timorul de Est. numeroase ţări africane nu satisfac aceste cerinţe. în diferite grade. pentru statele ţintă ale procesului de state-building care sunt în poziţia de a alege. este tocmai construirea structurilor instituţionale necesare pentru alocarea competentă a resurselor. sunt o expresie a unei culturi particulare între altele. au avut loc genociduri în Somalia. ci şi un sistem medical competent şi coerent. dar şi la adresa comunităţii internaţionale. Or. Este limpede că funcţionarea eficientă a unor instituţii implantate prin import sau prin impunere cere un anumit grad de compatibilitate culturală cu mediul din care acestea provin. Statele bogate sunt astfel obligate la intervenţia morală pentru restabilirea respectului minimal pentru drepturile omului. Trebuie să realizăm că noţiunea de state-building poartă cu sine controversa occidentală despre rolul şi întinderea pe care statul trebuie să le aibă în viaţa publică. Ceea ce se cere. Bosnia. De exemplu. în Africa. În general. prin incapacitatea de a le asigura securitatea şi condiţiile minime de prosperitate economică. deoarece lipsa capacităţii de a administra şi de a-şi controla frontierele favorizează traficul cu arme. fie au colapsat în istoria de după Războiul Rece. Întrebarea ridicată de Fukuyama este dacă instituţiile statelor liberale ale occidentului şi valorile pe care acestea se bazează sunt universale sau dacă. Haiti. negarea extremă a liberalismului a venit atât dintre stânga. Sudan. Numai anii 1990. Rwanda. Cambogia. droguri şi fiinţe umane. mai bine de 15 de milioane de persoane sunt infectate cu SIDA. prin urmare. În orice caz. diferitele curente ale gândirii etatiste fac loc. întrucât administrarea retroviralelor este complexă. De aceea. Problema construirii şi a consolidării unui stat se loveşte însă de incapacitatea de a tranfera instituţii eficiente şi puternice în mediul ţărilor în curs de dezvoltare. precum şi condiţii sociale care să favorizeze funcţionare acestor instituţii. erorile sau omisiunile putând înrăutăţi epidemia prin favorizarea unor mutaţii ale virusului.

premisele procesului de privatizare masivă a economiilor de tranziţie nu este văzut ca negativ. în care principiile pieţei libere atacă din nou politicile sociale ale Europei. plecând de la 10% în occidentul anilor 1900 şi ajungâng curent până la 50% astăzi. întrucât statul este perceput ca un manager slab şi funciarmente corupt. sectorul de stat a cunoscut o creştere constantă ca alocare din PIB în decursul secolului XX. care constituie alternative contemporane la viziunea unui sistem mondial strict liberal. Totuşi. Este un fapt că economiile majorităţii ţărilor în curs de dezvoltare au fost sufocate de un stat mult prea extins. Dar este fundamental ca această reducere să fie însoţită de întărirea paralelă a autorităţii şi a eficienţei statului în ceea ce priveşte capacitatea sa de a sigura menţinerea ordinii legale. Ca atare. când programele de welfare au cunoscut o creştere importantă. care impun prescripţii stricte de politică macro-economică ţărilor aflate în astfel de tranziţii. Explicaţia oferită de Fukuyama este aceea a confuziei conceptuale dintre mărimea (scope ) sectorului de stat şi puterea (strength ) statului de a administra efectiv acel sector. în vreme ce puterea statului se referă la capacitatea sa de a asigura îndeplinirea acestor funcţii şi obiective. însă. a concurenţei economice din partea puterilor emergente ale Asiei. În statele moderne. 20 . rezultată fie din ignorată. procesul de reducere a sectorului de stat prin privatizarea unei părţi semnificative a economiei nu a dus la o îmbunătăţire evidentă a standardelor de viaţă. care nu doar e un mare consumator de resurse. Or.totalitarismului naţional-socialist. sub forma thatcherismului şi al reaganismului. În special statele foste comuniste ale URSS cunosc un proces profund de reducere a rolului statului în societate. în statele foste comuniste. spre a scădea spre finele anilor 90. sub presiunea. proces asistat de instituţii financiare precum FMI sau Banca Mondială. curentele mercantilist sau cel al stabilităţii hegemoniale. dar este şi un obstacol în calea mecanismelor de autoreglare ale pieţei economice. ba chiar mergând până spre 70% în Scandinavia. reducerea proporţiilor sectorului de stat ca parte a măsurilor de liberalizare economică este o prescripţie cu totul rezonabilă. pentru ca astăzi să retrăim o resurecţie liberală. în primul rând. în primul rând. faptul că procesul de dezetatizare a dus la rezultate dezamăgitoare pentru majoritatea populaţiei ţărilor în tranziţie nu poate fi înţeles decât prin confuzia conceptuală. din punct de vedere teoretic. În definitiv. China şi India. Mărimea se referă la diferitele funcţii şi obiective ale statului. reglat de mecanismele pieţei libere. Interesante sunt. Liberalismul economic a cunoscut o resurecţia masivă în anii 1980.

care însă sunt extrem de slabe din punct de vedere calitativ. SUA au rămas şi la apogeul dezvoltării lor economice un stat predominant liberal. precum România. elaborat de Banca Mondială în 1997. SUA au un stat de extensie limitată. de dimensiunea puterii statului ţine şi capacitatea 21 . Există state care se rezumă la asigurarea securităţii şi a infrastructurii publice. Cu alte cuvinte. Capacitatea de a oferi securitate internă într-un mod eficient şi nediscriminatoriu. De exemplu. oricât de retras ar fi un stat în viaţa unei societăţi. Pe de altă parte.” (p. La rigoare. după cum există state . SUA sunt un stat cu o excepţională capacitate instituţională. politici de subvenţionare economică şi de protecţie socială. în cele din urmă. România face parte din grupul statelor cu de mărime socială mare. federalism şi protecţia drepturilor individului. capacitatea de a construi şi menţine o infrastructură funcţională de transport şi eficienţa fiscală sunt mediocre. este necontroversat că cerinţele de securitate sunt prioritare. Majoritatea statelor moderne asigură.fie din reavoinţă. care au proiecte de guvernare ce includ acordarea de credite pentru investiţii. până la un anumit nivel. Pe baza datelor furnizate de World Development Report. Totuşi. de asemenea servicii universale de sănănate publică şi educaţie obligatorie. el admite că există un continuum ce se întinde de la “minimal” la “activist”. De asemenea. SUA sunt un stat excepţional de puternic în ceea ce priveşte capacitatea de a exercita monopol legitim asupra violenţei organizate. precum Singapore. el trebuie să aibă o minimală prezenţă. cu ambiţii reduse ale statului de a se implica în programe sociale. în funcţiile de amploare ambiţiilor lor de reglementare socială. dar cu mare putere de a impune legea şi ordinea. Sunt SUA un stat puternic sau unul slab? SUA sunt un stat născut printr-o revoluţia împotriva autorităţii de stat. “intermediar” şi “activist”. care să acopere nevoile oricărui cetăţean american. 21) În concluzie. ceea ce are consecinţe profunde asupra ethosului anti-etatist american. “Esenţa statalităţii este impunerea (enforcement ): capacitatea. dar de putere scăzută. dintre ideea de reducere a mărimii sectorului de stat şi cea de disoluţie a autorităţii statului. Desigur. SUA nu au un sistem generalizat de asigurări de sănănate. exprimată cel puţin prin capacitatea de a asigura securitatea internă şi externă a societăţii. Fukuyama propune trei categorii în care pot fi plasate statele lumii: “minimal”. reglementată constituţional. de a trimite pe cineva în uniformă şi cu o armă pentru a forţa oamenii să se conformeze legilor statului. Aceste rădăcini culturale şi-au găsit expresia instituţională în prevederi constituţionale care asigură separarea puterilor.

[Grafic:] Statele liberale se află în cadranul I. în opinia lui Fukuyama. prestigioasa organizaţie Transparency International a elaborat aşa-numitul International Corruption Index. de pildă. bazat în primul rând pe sondare opiniilor oamenilor de afaceri care operează în diferite ţări. Pe de altă parte. s-a deplasat semnificativ către stânga-sus între 1980 şi 2000. mult mai preocupate decât America de ideea de dreptate socială (social justice ) preferă să se alfe în cel de-al doilea cadran. Ţări precum Turcia sau Brazilia direcţionează mari procente din PIB către sectorul de state. îndreptată împotriva cetăţeanului. de exemplu. desigur. sub preşedintele Putin. un stat prea intervenţionist va fi un obstacol în calea creşterii economice – cu toate că experienţa recentă a statelor scandinave pare a demonstra că sunt posibile excepţii. Astfel. Sunt şi alte instituţii care elaborează ierarhii ale statelor lumii în funcţie de indicatori ce măsoară corupţia şi calitatea activităţii birocratice. Rusia anului 2000 este exemplul dat de Fukuyama. în vreme ce procesul de înregistrare a unei firme este extrem de birocratic şi de imprevizibil. Cadranul al treilea este ocupat de ţările cu aparate de stat de mărime redusă. Fukuyama remarcă fenomenul mobilităţii în timp a diferitelor state dintrun cadran în altul al graficului. Noua Zeelandă. De altfel. În majoriatea acestora locul internaţional al României este modest. cu toate acestea. controlează industrii naţionalizate şi intervin în numeroase tipuri de activităţi economice. ca rezultat al unor politici susţinute de liberalizare şi privatizare. Există. care trebuie să asigure cel puţin protecţia proprietăţii şi stabilitate fiscală şi monetară. deşi chiar atunci a fost demarat procesul gradual – cu efecte limitate – de creştere a competenţelor şi a puterii statului rus. Cel mai nefericit cadran este cel de-al patrulea. Există. aparatul de securitate a statului este de o eficienţă brutală.de a controla corupţia autorităţilor şi transparenţa actului de guvernare. De aceea. dar creşterea economică are totuşi nevoie de o prezenţă marcată a statului. diferenţe semnificative de performanţă între diferite agenţii ale aceluiaşi stat. precum cele ale Africii sub-sahariene. dar şi cu capacitate redusă de a asigura funcţionalitatea statului. este perfect compatibil cu mari disparităţi în distribuirea câştigului. fără a putea duce la îndeplinire politice asumate. deoarece aici se includ şi aşa-numitele state eşuate (failed states). din acest ultim punct de vedere. bazat pe principiul “win–win” al schimburilor economice. de la un stat cu un sistem de 22 . De discutat faptul că liberalismul economic. În Egipt. temeiuri pentru a susţine că cel de-al treilea cadran este cel mai indezirabil. numeroase state europene.

state relativ periferice şi slabe din punct de vedere instituţional. populaţia japoneză este mult mai pţin înclinată să cumpere produse de import. dar nu de practici neliberale ale agenţiilor de stat. precum România. precum majoritatea celor ale Africii. care a întărit considerabil capacitatea administrativă a agenţiilor de stat care au fost păstrate. Departamentele financiare au fost puse sub conducerea unor manageri profesionişti. precum şi un sistem de creştere semnificativă a salariilor pe baza vechimii în muncă – familiar şi în România. etc. Dar care sunt condiţiile pentru reuşita exportului instituţional din democraţiile liberale prospere în statele aflate în dezvoltare. sau în reconstrucţie. în 1988 a fost emisă Legea Sectorului de Stat (State Sector Act ). cu atât posibilitatea implantării instituţiilor democratice în pofida voiţei elitelor ei este mai redusă. Apoi. a păstrat principiul garantării pe viaţă a locului de muncă chiar şi în firmele private. fără îndoială. ci şi prin politici sociale care afectează piaţa muncii şi obiceiurile de consum ale unei societăţi. de exemplu. Astfel. Nici teza interesului economic al elitelor nu poate constitui o explicaţie satisfăcătoare. se poate vorbi de o încurajare tacită a acestor atitudini din partea statului. Apoi. Pe de altă parte. Japonia. Desigur. grupuri interne 23 . angajaţi pe bază de contract limitat şi cu obiective profesionale clare. Japonia s-a deplasat din dreapta-sus a cadranului II către partea din stânga jos a aceluiaşi cadran. posibilitatea reformării din afară a Rusiei sau a Chinei este redusă până aproape de zero.welfare extrem de vast. dar de nesusţinut datorită situaţiei economice precare – datorie externă foarte mare şi scădere continuă contului curent – Noua Zeelandă a ajuns unul dintre cele mai liberale state ale lumii: în 1984 dolarul neo-zeelandez a fost lăsat să floteze liber. barierele tarifare pentru importuri au fost reduse semnificativ. Este. dat fiind că. ca urmare a unor paşi în direcţia liberalizării schimburilor comerciale. existând o percepţie înrădăcinată a superiorităţii produselor autohtone. subvenţiile pentru agricultură au fost eliminate. totuşi. au fost mult mai permisive în timp la presiunile externe de reformare venite din partea UE. notabil că liberalismul unui stat se măsoară nu doar prin intervenţii de tip mercantilist asupra pieţei. a măririi gradului de concurenţă şi a reducerii intervenţiilor statului în economie. dar străin logicii economice capitaliste. cu un sistem contabil flexibil. precum Irakul sau Afganistanul? Teza mea este că cu cât o ţară este mai importantă pe plan internaţional. deşi elitele politice au fost mult timp ostile tipului de reformă cerut de occidentul european. Comunitatea internaţională nu este capabilă nici măcar să sancţioneze încălcările flagrante ale drepturilor omului care au loc frecvent în aceste ţări. Apoi.

sănătate sau agricultură au fost reduse drastic. care dau întreaga vină a propriei subdezvoltări pe factori externi. În unele cazuri. Semnificativă este. conferinţele donatorilor de ajutoare economice către ţările din regiune. şi disponibilitatea populaţiei de a accepta un anume set de principii politice de reconstrucţie a statului. cu o cultură profund diferită de cea occidentală şi cu o istorie a ostilităţii faţă de SUA şi de aliaţii săi. De exemplu. precum în Zairul lui Mobutu Sese Seko (actuala R. statele Africii sub-sahariene au evoluat grăbit din cadranul IV în cadranul III. care au avut loc în anii 1980 şi 90. “cheltuielile de suveranitate”. a crescut de la 18. D. administraţia prezidenţială din Kenia. triburi sau grupuri etnice parazitează bugetul statului extrăgându-şi rente informale. În alte cazuri. În cazul unei ţări profund fragmentate identitar ca Irakul.de interes foarte importante ar fi avut mai mult de câştigat din rămânerea României în afara UE. procesul de state-building este complicat exponenţial de sarcina descurajantă de a asigura o unitate a societăţii irakiene. În vreme ce investiţiile în infrastructură. În epoca post-colonială. Ca urmare. Problema este că elite politice atât de profund înrădăcinate şi atât de o bogaţie atât de opulentă nu pot fi motivate de promisiunea unor măsuri care ar aduce avantaje pentru societăţile lor. nu au evut rezultatele scontate. statul este caracterizat ca fiind prădător.000 de persoane în 1971 la 43. în ciuda masivelor ajutoare financiare internaţionale.000 în 1990. Congo). precum cele militare sau din imensele administraţii prezidenţiale au crescut enorm. Procesul de modernizare birocratică coexistă cu aceste practici tradiţionale şi este în concurenţă cu acestea. s-au impus sisteme parastatale în care diferite familii. Presiunile internaţionale de reducere a aparatelor de stat au fost instrumentalizate în sensul reducerii componentelor moderne şi eficiente ale administraţiei. de ambiţii etno-naţionaliste şi de calcule de ordin economic. cultură pe care Nicholas van de Walle o numeşte “neopatrimonială”: puterea politică este utilizată în avantajul unei reţele clientelare de suporteri ai vârfului ierarhiei politice. Explicaţia ţine de cultura profund clientelară a regimurilor politice ale regiunii. actualmente profund divizate de conflicte confesionale. Recentele discuţii cu privire la eliminarea datoriei externe a ţărilor celor mai sărace au insistat asupra tratamentului diferenţiat al statelor care se angajează în reforme de substanţă faţă de cele profund clientelare. 24 . desigur. dar nu şi pentru ele însele.

Deşi. înzestraţi cu capacitatea şi voinţa de a lua poziţie faţă de lume şi de a-i conferi un sens.1 Democraţia ca elitism competitiv Max Weber (1864–1920) este considerat unul dintre întemeietorii sociologiei germane.. prin aceea că sunt creatorare de sens. (“Obiektivitaet” sozialwissenschaftlicher und sozialpolitischer Erkenntnis . El defineşte sociologia ca “ştiinţă care doreşte să înţeleagă acţiunea socială prin interpretare şi să explice cauzal cursul acesteia”. Este precursorul filosofiei acţiunii raţionale. al afirmă că Presupunerea transcendentală a fiecărei ştiinţe a culturii este . Alături de Emile Durkheim este considerat întemeietor al sociologiei. faptele culturale presupun un demers de tip compehensiv (Verstehen ). în 1922. potrivit căreia acţiunile unei persoane sunt guvernate de calcule de eficienţă de tip scop-mijloace. 25 . 1904) Ce se întâmplă atunci când realitatea culturală devine obiect al interogaţiei ştiinţifice? 1. Câteva preliminarii care ţin de metodologia weberiană a ştiinţelor sociale..că oamenii sunt fiinţe culturale. Preocupat de faptul că “alegerea şi formarea” obiectelor cunoaşterii ştiinţelor culturii depinde de valori contingente istoric.Capitolul 2 Democrat . cunoaşterea obiectivă şi cunoaşterea cauzală nu sunt excluse. Printre operele sale cele mai importante se numără Etica protestantă şi spiritul capitalismului (1904-05) şi monumentala Economie şi societate. care a apărut postum. ia 2.

Weber acceptă ideea de luptă de clasă ca fiind caracteristică pentru anumite epoci istorice. A admis că “clasele” sunt caracteristici obiective ale relaţiilor economice. economice şi politice pun în chestiune chiar fundamentul individualismului liberal: libertatea de a alege. dintre autoritatea guvernului şi suveranitatea populară.1. Cea mai importantă caracteristică a sa este raţionalizarea. Weber a fost preocupat de condiţia libertăţii individuale într-o lume ale cărei evoluţii sociale. precum şi ideea că relaţia dintre capital şi munca plătită explică multe aspecte ale statului capitalist. Cruciale sunt şi fervoarea iraţională a solidarităţii de grup sau de comunitate. Weber a adus o viziune mai nuanţată asupra conflictului social decât cea marxistă.2. 1. care este exprimată prin extinderea atitudinilor de eficientizare tehnică la din ce în ce mai multe sfere ale activităţii instituţionale. este mai degraba exprimat indirect în analizele sale extinse asupra societăţii moderne. În ciuda rolului constitutiv al raportării la valori (Wertbeziehungen ) pe care în are acţiunea raţională. după Weber. inevitabil individul devine o rotiţă nesemnificativă. numit de David Held “elitism competitiv”. La fel de importante sunt grupurile de status. a luptei de clasă. în cercetarea empirică este valabil principiul “eliberării de valoare” (Wertfreiheit ) Modelul weberian al democraţiei. bazate pe relaţiile de proprietate şi că sistemul capitalist modern se bazează pe existenţa unei clase de muncitori salariaţi lipsiţi de proprietate. 2.1 Clasele şi conflictele sociale Principala ameninţare socială la adresa libertăţii individuale vine. Raţionalizarea lumii moderne are printre consecinţe eroziunea sistemelor religioase. 2. Weber a definit problema vieţii sociale moderne ca aceea a găsirii echilibrului dintre drepturile individului şi puterea statului. dinspre caracterul tot mai extins şi mai raţionalizat al organizaţiilor sociale în care. care oferă intepretări complete ale sensului 26 . partidele politice şi statele naţiuni. Clasele nu sunt decât unul dintre aspectele distribuţiei de putere. Capitalismul industrial este descris de Weber ca un fenomen specific civilizaţiei occidentale. Teoria socială weberiană acceptă mai multe asumpţii marxiste.

sindicate. întemeierea metafizică a moralităţii dispare. Gesellschaft ). Pe de o parte. continuitatea. de ordin estetic. 1919). a fost substituită de un spirit instrumentalist de înstăpânire tehnică asupra naturii. astfel că birocraţia nu poate fi depăşită. ea este inflexibilă la nevoile particulare ale indivizilor. omul modern nu poate ieşi din prizonieratul birocraţiei. Weber se face precursorul ideii postmoderne de “disoluţie a marilor scenarii de legitimare” (Lyotard). cunoaşterea dosarelor. întrucât intermedierea birocratică este necesară în toate circumstanţele vieţii practice. Fiind inevitabilă şi eminamente standardizată.vieţii. subordonarea strictă. Dar această “dezvrăjire” (Entzauberung ) înseamnă. întreprinderi industriale. raţionalizarea aduce cu sine. ceea ce are potenţialul emancipator de a elibera omul de iluzii teologice şi metafizice. pe de altă parte. orice soluţie standardizată de a remedia un deficit al unui sistem birocratic este ea însăşi birocratică. însoţeşte cu necesitate raţionalizarea modernă. astfel că structura normativă a vieţii politice nu mai poate fi întemeiată pe ideea de virtute. “Precizia. Ideea lumii terestre ca “grădină fermecată”. Pentru Weber. lipsa de ambiguitate. birocraţia devine dominantă (Wirtschaft u. 3. unitatea. o pierdere de sens existenţial. – de a se eficientiza pe sine şi de a interacţiona eficient cu alte organizaţii şi cu societatea. care constituiau structuri de ordine socială şi cosmică. Birocratizarea este un fenomen care. viteza. partide politice. potrivit lui Weber. de asemenea. pentru care raţionalitatea însăşi îşi pierde orice pretenţie de universalitate. În plan social. o delegitimare a concepţiilor dominante despre lume (Weltanschauung ). etc. autonomă şi să restrângă autonomia celor care i se supun. Pentru postmoderni. (Wissenschaft als Beruf. Lumea devine intelectualizată. ci doar prin prescripţii procedurale. Un efect important al birocratizării este că structurile birocratice tind să aibă o viaţă proprie. Cu toate acestea. potrivit lui Weber. pentru Weber. reducerea 27 . Birocratizarea este un efect al tendinţei oricărei organizaţii de scară largă – stat. totul este o chestiune de gust. discreţia. Din acest punct de vedere. topos al forţelor misterioase şi impredictibile. Ca atare. adeziunea la o Weltanschauung sau alta este o chestiune de alegere raţională individuală. în plan individual.

whatever they may be. Goal-rational behaviour is whatever course of conduct is welladapted as a means to one’s ends. So occasionally he distinguishes between ’goal-rationality ’ – effectiveness in serving one’s goals whatever they are.. p. but sometimes by some other sort of relation to values that are not goals. And it is in this sense that he means that bureaucracy is rational in the following: Experience tends universally to show that the purely bureaucratic type of administrative organization . rational or irrational – and ’valuerationality ’. p. But only occasionally: often he treats rationality as synonymous with efficiency. G. and of actions in their relation (otherwise than as means) to some value. ia dintre rat . i. vol. and that goals and other values also can be rational or irrational.fricţiunii şi a costurilor materiale şi de personal – acestea sunt ridicate la un nivel optim în administrarea strict birocratică. II. but a ’value’ of some other sort (we also ’value’ ultimate goals). and whether it was moral or immoral. the rationality of goals (and not merely as means to some ulterior goal) and other values. a value that truth-telling serves in some sense other than as a means to achieve a goal.2 Distinct . goal. is. capable of at28 . it is economic efficiency from the actor’s point of view – given that these are my goals. 115).. what is the effective way of achieving these goals? The Nazi ’final solution’ might be said to be rational if it really was an efficient solution to what its proponents saw as a problem. ionalitatea-în-raport-cu-un-scop s .” (W. but it may violate a moral value. purpose.. But from time to time he says that the rationality of actions is not always determined by their effectiveness in furthering goals. 973) 2. ’Zweck’ means end. to tell a lie may be an effective means of furthering one’s goals. and these are the resources available to me. and truthfulness is not a goal. u.1. i rat . ionalitatea-în-raport-cu-o-valoare John Killcullen. the ’goal-rational’ and the ’value-rational’ (SEO.. whether they were right to see it as a problem or not. And very often Weber writes as if the intelligent choice of means is all that rationality can be. For example.e. Max Weber: On Bureaucracy Weber distinguishes the ’zweckrationell ’ from the ’wertrationell ’.

spreading inexorably throughout the world and into every department of life. Paralleling the distinction between ’goalrational’ and ’value-rational’ (and perhaps the same distinction in other words) is a distinction between ’formal’ and ’substantive’ rationality. because this organization is inimical to values rationally paramount over the goals actually served. and is in this sense formally the most rational known means of carrying out imperative control over human beings. pp. Guvernarea devine nepractică atunci când grupul creşte peste o anumită mărime sau când funcţia administrativă devine prea dificil de îndeplinit satisfăcător de oricine se nimereşte 29 . pp. whatever they are. It thus makes possible a particularly high degree of calculability of results for the heads of organization and for those acting in relation to it. and Beetham. adică al tipului de democraţie în care cetăţenii sunt implicaţi direct în deliberările privind chestiunile publice.. p. and is formally capable of application to all kinds of administrative tasks. 1402–3. Society is ’formally’ rational when things are organized to maximise the attainment of people’s goals. and in its reliability.1. It is finally superior both in intensive efficiency and in the scope of its operations. ’The quality which best guarantees promotion [in a bureaucracy] is a measure of pliancy toward the apparatus. (Economy and Society. he regards its inevitable triumph with distaste. in the stringency of its discipline. see ES. of "convenience" for his superior’. Socialism would mean one unified bureaucratic system: at least now there are alternative and competing bureaucracies. 82–9. One of these values is personal freedom. in stability. So for Weber bureaucracy occupies the place capitalism has for Marx..taining the highest degree of efficiency. 1453–4. But Weber foresees no ’death-knell’. 1968: p. 1449. ES. It is superior to any other form in precision. Bureaucracy is inescapable. 337) Although Weber regards bureaucracy as supremely efficient. But it may be formally rational without being ’substantively’ rational. of the admired enemy.. 2. to which bureaucracy is inimical.3 Parlamentul şi statul naţiune Weber aduce una dintre cele mai explicite critici la adresa constituţiei democraţiei directe.

favorizând astfel continuitatea a cel puţin câtorva tipuri de funcţionari. Sistemul economic capitalist a contribuit enorm la fenomenul 30 . Statul modern este o organizaţie cu capacitatea de a exercita monopolul violenţei pe întregul său teritoriu. Există deci întotdeauna probabilitatea apariţiei unei structuri speciale perene pentru scopuri administrative. Din punct de vedere al relaţiilor internaţionale. autoritatea agenţiilor sale scade. II. u. Dar societăţile moderne. Într-o astfel de societate.. Complexitatea crescândă a sarcinii administrative şi simpla expansiune a domeniului lor duc tot mai mult la superioritatea tehnică a celor cu pregătire şi experienţă. Mandatele delegaţilor sau agenţilor populari constau în instrucţiuni stricte. flexibilitate şi compromis nu se pot rezolva adecvat în democraţia directă.. pp. G. la instabilitate politică – critici pe care Rousseau le adusese democraţiei ateniene – şi la impunerea voinţei unei minorităţi opresive. Weber consideră că o cerinţă fundamentală pentru succesul democraţiei directe este ca diferenţierea economică şi socială dintre cetăţeni să fie minimă. esenţială pentru o guvernare eficientă. Weber este unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai statului. situaţiile de conflict care cer negociere. complexe. se răsfrânge asupra capacităţii statului de a apăra drepturile şi libertăţile individului. Astfel. Dar cerinţa legitimităţii acestui monopol se traduce prin justificabilitatea sa morală şi legală. ceea ce înseamnă pentru exectiţiul guvernării. Astfel. democraţia directă ar duce la ineficienţă. Definiţia statului pe care o avansează subliniază două aspecte ale statalităţii: teritorialitatea şi monopolul legitim asupra violenţei organizate. 951-2) Ca şi Rousseau în Contractul social. vol. la rândul său. în scopul impunerii legii şi a menţinerii ordinii sociale (Politik als Beruf. Atunci când statul îşi pierde monopolul asupra violenţei. Condiţiile administrării structurilor de masă sunt radical diferite de cele din micile asocieri care se bazează pe relaţii personale sau de vecinătate. modul ei de reprezentare politică exclude posibilitatea negocierii şi a compromisului.să fie desemnat prin rotaţie. statul este locus -ul puterii militare. Pe deasupra. vaste şi diversificate social nu satisfac această condiţie. 1919).. tragere la sorţi sau alegere. prin care interesul naţional poate fi apărat cu mijloace violente. Sensul de legalitate provine. ceea ce. din regulile de comportament social care rezultă din calculul raţional al membrilor societăţii. (W. în ultimă instanţă. de la care aceştia nu au autoritatea să se abată. legitimitatea statului modern se întemeiază pe un “cod de reglementări legale” care limitează atât comportamentul individului cât şi pe cel al statului.

nevoile lor crescânde de servicii sociale – securitate. în ideea că ei trebuie să poată mobiliza opinia publică şi să ofere programe politice articulate. în sistemul parlamentar şi al partidelor politice. birocratizarea are funcţia de a stabiliza aşteptările indivizilor cu privire la comportamentul celorlalţi şi al agenţilor instituţionali. Pentru întreprinderile economice.4 Democraţia elitismului competitiv Pentru Weber.raţionalizării administraţiei. Logica negocierii parlamentare este diferită de cea birocratică şi a interesului economic. trecerea de la un regim al deciziei la altul necesită o rapiditate şi o flexibilitate pe care birocraţiile. 31 . Apoi. 2. În special în societăţile moderne.1. ar putea astfel să acţioneze inovativ pentru compensarea exceselor birocratice. nu o au. Or. cu aptitudini retorice şi argumentative. Apoi. parlamentul este un mediu al negocierii între poziţiile politice dominante. Totuşi. adică al instituirii unui tip de birocraţie bazat pe autoritate legală. pentru masele de cetăţeni. în care cetăţenia a devenit un atribut al maselor. soluţia propusă de Weber este aceea a unei pregătiri competitive a politicienilor care. în situaţii de criză – internă sau externă – procedurile birocratice nu se aplică. prin natura lor. care oferă posibilitatea expunerii ideilor şi intereselor concurente. ceea ce este esenţial pentru managementul economic efectiv. de vreme ce birocraţia este indispensabilă în lumea modernă. Standardizarea este o precondiţie atât a managementului performant al serviciilor sociale. execiţiul dezbaterii parlamentare este mediul de selecţie al politicienilor de calitate. educaţie. astfel că procedurile de decizie trebuie schimbate. esenţa democraţiei ţine de sistemul parlamentar: • Parlamentul este un forum de dezbatere al politicilor publice. sănătate – au impus cerinţele standardizării şi rutinizării sarcinilor administrative. mediul politic şi juridic este predictibil. cât şi a ditribuirii lor echitabile – uniformitate de tratament între persoane din categorii cu contribuţii şi nevoi similare. organizaţiile publice pot cădea pradă funcţionarilor excesivi sau a intereselor private. numeroase şi complexe. • În fine. Dar cum poate fi controlată puterea birocraţiei? În lipsa controlului. • Apoi.

A person is more likely to care about such issues. pentru atragerea elitelor intelectuale. astfel că aleşii politici trebuie să se comporte conform cu prescripţiile partidului. 1427. reprezentanţii nu sunt nimic mai mult decât yesmani disciplinaţi”. după părerea lui Weber. pp. au devenit actorii principali ai vieţii politice – distincţia dintre a trăi pentru şi a trăi din politică (“Politik al Hauptberuf”). political leaders must be selected through competitive struggle. prin care cetăţenii “de rând” sunt privaţi de mijloace semnificative de participare la viaţa instituţională. ci şi pentru mobilizarea resurselor financiare. 1415. Politica se aşează pe structura organizării de partid. 84–5 Partidele şi organizaţiile politice luptă nu doar pentru atragerea preferinţelor alegătorilor. The real leader’s task is not merely to compromise interests as if politics were like a market place. 1450. astfel că adevărate aparate birocratice “confiscă” organizarea partidelor. 1448. observă Weber. Pasivitatea este. 1409. Influenţat de ştiinţa psihologiei maselor (Gustave le Bon). They will enter parliament only if that is the way to real power. pentru acces la mass-media. Partidul politic a promovat tipul politicianului de carieră. not ’off’ politics. parlamentul nu poate asigura o reprezentare directă a preferinţelor individuale. Weber avea o părere proastă despre capacitatea acestora de a participa la viaţa politică. Electoratul larg 32 . ’The essence of politics is struggle’ (ES. Ei sunt produsul social al prezenţei organizaţiilor de scară largă. astfel că politicienii. if he is financially independent – he must live ’for’. pp. a sindicatelor. Prin cetăţenia de masă. menit să optimizeze organizarea reprezentării politice. see Beetham. pp. 1450) to attain power. Motorul vieţii politice moderne este partidul politic. see ES. 1414. pe fondul pasivităţii marii mase a electoratului. “În mod normal. Managementul acestora s-a profesionalizat.Dar rolul parlamentului nu trebuie idealizat. ca urmare a faptului că sufragiul universal a impus organizarea vieţii politice într-un sistem al asociaţiilor. Ca atare. 144–7. în ultimă instanţă. efect al dominaţiei birocratice. 1420–1. la aceea a liderilor de partid. etc. după cum av văzut. and GM pp. 222–6. and be willing to sacrifice office to conviction. pp. Preeminenţa partidelor politice duce. ca reprezentanţi activi ai intereselor publice. but to take a stand on issues that transcend material interests. birocraţia se extinde şi la nivelul provat al vieţii sociale. see ES. Dar acesta nu este un fapt regretabil. Toate aceste aspecte presupun profesionalizare.

o “dictatură a celor aleşi”. Marea Britanie – au devenit simple voturi de încredere acordate guvernului. pe presupunerea că masele pot face cele mai bune alegeri în privinţa liderilor politici. Rolul său este limitat la acela de a alege.nu este nici interesat. rolul ei mărginindu-se la alegerea celor puţini care sunt capabili şi interesaţi. ceea ce este incoerent. liderii politici. se bazează totuşi. Mai mult. Supoziţia că instaurarea dominaţiei birocratice duce la puterea crescândă a celor din nivelurile înalte ale piramidei l-a făcut să neglijeze modalităţile prin care eşaloanele inferioare ale aparatului birocratic pot să-şi mărească ele însele influenţa prin “împiedicarea sau blocarea colectării de informaţie” pentru eşaloanele superioare de decizie. două condiţii pe care Weber le consideră esenţiale pentru buna funcţionare a democraţiei moderne: • ordinea legal-instituţională • selecţia şi înlocuirea periodică a elitelor politice prin alegeri democratice Ideile sale sunt o provocare atât la adresa doctrinei liberalismului clasic. 33 . periodic. iar virtuţile civice ale acestuia nu sunt relevante pentru sistemul politic. care întrevedeau posibilitatea eliminării dominaţiei birocratice. Democraţia reprezentativă modernă este numită de Weber “democraţie a conducerii plebiscitare”. 2. Masele de cetăţeni au primit confort în sfera privată contra abandonării libertăţii de acţiune şi iniţiativă. caz în care conducerea statului este una tehnocratică. aşadar. condiţiile sociale care au dus la această evoluţie istorică nu pot fi schimbate. 2. cât şi la proiectele sociale de tip socialist. Germania. Democraţia asigură nu dezvoltarea cetăţeanului. organizarea democratică poate fi bazată fie pe controlul liderilor de partid. fie pe absenţa acestora. Supoziţia capacităţii limitate a masei electorale de a se implica în viaţa politică. deoarece procedurile electorale în marile state occidentale – SUA. nici capabil să urmărească detaliile acţiunilor politice. În aceste condiţii. miza fiind confirmarea credibilităţii pe care anumite elite politice le are în faţa electoratului. Distingem. Astfel. în ultimă instanţă. Democraţia reprezentativă este doar un vast mecanism de selecţie a liderilor politici.1. democraţia modernă este.5 Critici 1. în viziunea lui Weber. Acestea sunt apanajul exclusiv al vârfurilor puterii.

Sursele teoretice fundamentale ale democrat . imposibil de controlat printr-un aranjament politic la vârf. confesiunile religioase. Dahl. iei pluraliste sunt scrierile lui James Madison s . Weber s-a situat şi el în tradiţia excluderii femeilor de la posibilitatea implicării politice active. the Federalist Papers consist of 85 essays outlining how this new 1 34 . Diferite forme concrete de democraţie reprezentativă au mijloace diferite pentru a realiza acest lucru. grupurile sociale intermediare. i Robert A. Democraţiile liberale au o structură deschisă şi fluidă. Şcoala democraţiei pluraliste acordă atenţie politicii de grup s . In total. în ultimă instanţă. dar şi de voinţa de a participa la viaţa politică. asigură stabilitatea instituţiilor democratice occidentale. La fel. descrie cetăţeanul ca fiind izolat şi vulnerabil într-o lume politică marcată de competiţia dintre elitele politice. sindicatele sau organizaţiile patronale nu joacă un rol social semnificativ. statul modern este caracterizat prin fenomenul democraţiei de masă. 2. “părintele constituţiei” (1787) şi promotor al ei în Federalist Papers (1787–1788).1 James Madison (1751–1836) Cel de-al patrulea preşedinte al SUA.1 întemeietor. Or. 4.2 Democraţia pluralistă În teoria elitismului competitiv a lui Max Weber. parţial inspirat de Weber. Joseph Schumpeter (1883–1950). Supoziţia că masele largi electorale sunt în mod natural pasive din punct de vedere politic împiedică promovarea mijloacelor pozitive prin care sistemul politici poate şi trebuie să motiveze cetăţenii să se implice politic. Pluraliştii susţin că democraţiile moderne sunt sisteme politice cu mult mai competitive decât susţineau adepţii elitismului competitiv.2. împreună cu Thomas The Federalist Papers were written and published during the years 1787 and 1788 in several New York State newspapers to persuade New York voters to ratify the proposed constitution. aceasta este o vădită deficienţă a teoriei. precum asociaţiile societăţii civile. În această viziune. ceea ce. i a dinamicii sociale pe care se bazează.3. 2. în care cetăţeanul este nesemnificativ. dominat de un sistem birocratic opresiv şi lipsit de mijloace semnificative.

a viabilităt ii statelor. în ultimă instant ă. fie o minoritate a întregului. a protecţiei libertăţii individuale prin instituţiile puterii publice. întrucât cauzele lor ţin de natura umană (FP. . Madison înţelege un număr de cetăţeni. . a asimilat viziunea lui Montesquieu asupra separării puterilor în stat. al Partidului Republican. Madison a exprimat opinii foarte critice la adresa democraţiei republicane clasice. pe care a denunţat-o ca fiind inerent intolerantă. Astfel. (http://www. minorităţile sau indivizii indezirabil fiind sacrificaţi. and of public and personal liberty. viciu periculos” care „introduce instabilitate. and John Jay contributed the remaining five. fie că sunt o majoritate. ii constituie o problemă a viet . a politicii întemeiate pe interesul personal al individului. that our governments are too unstable. Complaints are everywhere heard from our most considerate and virtuous citizens. Madison. teoretician al democraţiei liberale. precum şi viziunea lui Locke. Constitution. i confuzie în consiliile populare. Printr-o facţiune. 10). ă de interesele permanente şi agregate ale comunităţii (FP. El vorbes te despre „un . nedreaptă şi instabilă. No.foundingfathers. ideea de securitate personală şi de drept de proprietate îi era străină.S. No. Madison a realizat că fact . . ionalizarea societăt . equally the friends of public and private faith. that the public good is disregarded in the conflicts of government would operate and why this type of government was the best choice for the United States of America. but the general consensus is that Alexander Hamilton wrote 52. De asemenea. Viziunea lui Madison era a unei societăţi în care conflictul de interese şi facţiunile competitive sunt inevitabile. politica acelei orânduiri era determinată de pasiunile majorităţii cetăţenilor. a acceptat filozofia politică a lui Hobbes.Jefferson (al treilea preşedinte). sau fat . Conform cu spiritul veacului său.info/federalistpapers/) 35 . All of the essays were signed "PUBLIUS" and the actual authors of some are under dispute. 10). adverşi faţă de drepturile altor cetăţeni. oponent al Partidului Federalist. ii politice s i. Potrivit lui Madison. nedreptate s . The Federalist Papers remain today as an excellent reference for anyone who wants to understand the U. James Madison wrote 28. sau interes. ce sunt uniţi şi mobilizaţi de un impuls comun sau pasiune comună. fiind o boală mortală de care guvernele populare au pierit pretutindeni”.

mai presus de toate. grow up of necessity in civilized nations. A landed interest. deosebirea naturală de capacitate şi înzestrare. ca şi varietatea de dorinţe. and that measures are too often decided. izvorul antagonismului facţiunilor este “diferita şi inegala 36 . a mercantile interest. and rendered them much more disposed to vex and oppress each other than to co-operate for their common good. and we see them everywhere brought into different degrees of activity. ataşamentul faţă de anumiţi lideri. A zeal for different opinions concerning religion. făcând grupurile sociale mai înclinate să se oprime reciproc decât să coopereze. with many lesser interests. de putere şi de profit divid societatea şi o inoculează cu animozitate. Dar. raţiunea şi pasiunile sunt intim legate. inflamed them with mutual animosity.rival parties. a moneyed interest. divided mankind into parties. În plus. But the most common and durable source of factions has been the various and unequal distribution of property. according to the different circumstances of civil society. failibilitatea gândirii. not according to the rules of justice and the rights of the minor party. So strong is this propensity of mankind to fall into mutual animosities. actuated by different sentiments and views. adar. the most frivolous and fanciful distinctions have been sufficient to kindle their unfriendly passions and excite their most violent conflicts. constituie obstacole de netrecut în calea uniformităţii de priorităţi şi interese. that where no substantial occasion presents itself. and those who are debtors. an attachment to different leaders ambitiously contending for preeminence and power. Despre originea formării diferitelor interese de grup: The latent causes of faction are thus sown in the nature of man. a manufacturing interest. or to persons of other descriptions whose fortunes have been interesting to the human passions. and many other points. fall under a like discrimination. Those who hold and those who are without property have ever formed distinct interests in society. concerning government. As . and divide them into different classes. have. as well of speculation as of practice. but by the superior force of an interested and overbearing majority. Those who are creditors. prejudecata. Dorinţa de preeminenţă. in turn.

no legislative act in which greater opportunity and temptation are given to a predominant party to trample on the rules of justice. is a shilling saved to their own pockets. or. potrivit lui Madison. and probably by neither with a sole regard to justice and the public good. ambiţia de a aboli proprietatea privată ca sursă a conflictului social este. formarea facţiunilor este inevitabilă. and the most numerous party. Yet the parties are. yet there is. Ca atare. i cea republicană. reprezentativă: 37 . Every shilling with which they overburden the inferior number. and involves the spirit of party and faction in the necessary and ordinary operations of the government. Un just echilibru între ponderea fact . in other words. Justice ought to hold the balance between them. iar problema fundamentală a politicii este aceea de a menţine sub control conflictul lor de interese. vană. Cei care au proprietate şi cei care nu au “interese distincte în societate”. iunilor cere un stat puternic. iuni sunt ei îns . Interesul colectiv este greu de definit: And what are the different classes of legislators but advocates and parties to the causes which they determine? Is a law proposed concerning private debts? It is a question to which the creditors are parties on one side and the debtors on the other. themselves the judges. The apportionment of taxes on the various descriptions of property is an act which seems to require the most exact impartiality. Shall domestic manufactures be encouraged. Arbitrii disputei dintre fact . dar unul organizat pe principiile reprezentativităţii. i parte a unei clase sau grup de interes. ia directă (numită de el democrat . cu guvernare supusă controlului cetăţenilor prin mecanisme electorale. by restrictions on foreign manufactures? are questions which would be differently decided by the landed and the manufacturing classes. perhaps. The regulation of these various and interfering interests forms the principal task of modern legislation. and must be. tocmai pentru că acesta este un atribut al naturii umane. and in what degree. the most powerful faction must be expected to prevail. is . Totuşi.distribuire a proprietăţii”. Madison insistă asupra deosebirii dintre democrat . ie pură) s .

recrutarea dintr-un bazin larg a celor merituoşi şi competenţi şi. mai ales. and you take in a greater variety of parties and interests. atât timp cât acesta nu ameninţa să folosească puterea de stat împotriva intereselor unei minorităţi sau alteia. diversitatea socială care. Poate cel mai cunoscut reprezentant al pluralismului este Robert A. the fewer probably will be the distinct parties and interests composing it. în SUA. dificultatea este atunci când una dintre facţiuni devine majoritară. to a small number of citizens elected by the rest. the more easily will they concert and execute their plans of oppression. profesor emeritus la Yale. and to act in unison with each other. Evitarea tiraniei majorităţii cere anumite condiţii. or if such a common motive exists. un corp electoral extins – care să permită evitarea “cabalei câtorva”. 1915).2 Robert A. in the latter. the fewer the distinct parties and interests. the more frequently will a majority be found of the same party. Totuşi. 1956 38 . 2. and the smaller the compass within which they are placed. The smaller the society. Extend the sphere.2. Fundamentale sunt sistemul constituţional al reprezentării politice. prin fragmentarea politică de care este înspţită. over which the latter may be extended. secondly. Două dintre lucrările sale de tinereţe sunt relevante: • A Preface to Democratic Theory. Dahl: Politica de grup şi puterea politică Momentul de maximă influenţă a teoriei pluraliste a fost în anii 1950 şi începutul anilor ’60. and greater sphere of country. the greater number of citizens. it will be more difficult for all who feel it to discover their own strength. Madison a rămas adeptul unui guvern popular. previne acumularea excesivă de putere – şi separaţia puterilor. Chicago University Press. you make it less probable that a majority of the whole will have a common motive to invade the rights of other citizens. and the smaller the number of individuals composing a majority. Dahl (n. the delegation of the government.The two great points of difference between a democracy and a republic are: first.

cluburi de fotbal. Puterea democratică este una de tip neierarhic şi competitiv. în special de balanţa relativă de a resurselor dintre A şi B. fiecare grup are un tip specific de avantaj care poate fi utilizat în viaţa politică democratică prin negociere. Există mari inegalităţi sociale – de avere. Yale University Press. prevenind totuşi posibilitatea ca vreuna dintre acestea să submineze libertatea celorlalte. influenţa fiecărui grup particular va diferi de la chestiune la chestiune. de abordarea idealistă a adepţilor democraţiei directe. etc. Departe de a ameninţa asocierea democratică. de39 . Teoria pluralistă pleacă de la investigarea distribuţiei de putere în democraţiile occidentale contemporane. precum clasă socială. Intenţia pluraliştilor a fost de a da o descrierea realistă a situaţiei politice a democraţiei – teoria empirică a democraţiei – diferită. grupuri etnice. Indivizii sunt priviţi dintr-o perspectivă utilitaristă. de educaţie. forţele sociale tind să-şi schimbe compoziţia. de sănătate. Dar. ca să nu mai vorbim de egalitatea de acces. 1961 Ca şi Madison. politica priveşte maximizarea intereselor comune ale indivizilor. cu alte cuvinte. Deoarece diferite grupuri au acces la diferite tipuri de resurse. grupuri religioase.• Who Governs? Democracy and Power in the American City. Totuşi. într-o lume a competiţiei pentru bunurile dorite şi a fragmentării interesului social în sistemul industrial şi birocratic. precum capacitatea lui A de a acţiona astfel încât să controleze răspunsurile lui B” (1956: 13). După cum economia priveşte mijloacele individuale de maximizare a intereselor personale. etc. Dahl înţelege “o relaţie realistă. uniuni sindicale. Prin putere. Dahl a subliniat că „grupurile de interes” sunt „corespondentul natural al liberei asocieri”. Un scop fundamental al guvernării este de a proteja libertatea facţiunilor de a-şi avansa interesele politice. Interesele de grup pot fi structurate în jurul anumitor clivaje economice sau culturale. partide politice. ca maximizatori ai intereselor de facţiune. Ca atare. Capacitatea lui A de a acţiona depinde de mijloacele pe care le are la dispoziţie. pe termen lung. Resursele pot fi de o diversitate de tipuri: financiare. de influenţă. Existenţa diferitelor interese competitive este baza echilibrului democratic. Este rezultatul unui proces continuu de negociere între numeroasele grupuri ce reprezintă diferite interese – organizaţii patronale. facţiunile sunt o sursă structurală de stabilitate şi o expresie centrală a democraţiei. să-şi schimbe priorităţile şi poziţiile. etc – ceea ce înseamnă că nu toate grupurile au acces la toate tipurile de resurse. religie sau etnicitate. de popularitate.

aşa cum îşi imaginaseră Locke sau Rousseau. în ultimă instanţă. nici departamentele guvernului nu sunt decât tot grupuri de interes. Dar alegerile şi sistemul partidelor nu asigură. ceea ce limitează capacitatea fiecărei facţiuni în parte de a dobândi o putere disproporţionată în raport cu mărimea şi cu obiectivele sale. ci există mereu suprapuneri semnificative (overlapping membership – David Truman. greu de distins de procesul perpetuu de negociere între presiunile şi interesele competitive. Rezultatele politice sunt rezultatele guvernării. Apoi.terminarea deciziilor politice la nivel naţional sau local nu reflectă “marşul maiestuos” al voinţei generale unite în jurul principiilor politice fundamentale. Puterea este dispersată în întreaga societate. Chiar în condiţii de majoritate numerică în alegeri. majoritatea nu poate fi înţeleasă decât ca o expresie aritmetică. aşa cum arată ştiinţele sociale. Agenţii acţiunii sunt. Nu există un centru unic de decizie în modelul pluralist al lui Dahl. Sistemul politic este. apatică sau dezinteresată de viaţa politică? Am văzut că pentru Weber aceasta era o prescripţie pen40 . Dar cum poate fi atunci atinsă stabilitatea politică? Răspunsul stă în existenţa complexului de relaţii de putere din societate. în fapt. Existenţa grupurilor active de diferite tipuri şi mărimi este crucială pentru ca procesul democratic să poată fi susţinut şi pentru ca cetăţenii să-şi poată realiza ţelurile. prin tocmai faptul fragmentării ei. De altfel. ale executivului care mediază între interesele şi cerinţele divergente ale grupurilor de interes. diferitele componente ale acelei majorităţi (1956: 146). Alegerile democratice rămân cruciale pentru responsabilizarea reprezentanţilor politici – “to ensure that political representatives will be somewhat responsive to the preferences of ordinary citizens” (Dahl 1956: 131). delimitarea dintre grupurile dintre interes nu este aproape niciodată una netă. ele singure. nu ca expresie a unei voinţe capabilă să întreprindă acţiuni coordonate. 1951) între facţiuni. într-un număr nedefinit de centri locali de putere. care este importanţa faptului că. echilibrul statelor democratice. Astfel. Chiar diversitatea de interese din societate protejează constituţia democratică de “tirania unei facţiuni majoritare” (Madison). Deciziile guvernamentale sunt o negociere (trade off ) continuă între grupurile de interes. The Governmental Process. o parte semnificativă a electoratului este inactivă. politica publică rezultantă este compusă dintr-o serie necoordonată de presiuni asupra clasei politice din partea a numeroase facţiuni cu interese divergente. pentru că şi ele se luptă pentru resurse bugetare şi umane limitate. În plus.

Pentru pluralişti. Deciziile lor de a participa în procesele politice le aparţin în totalitate. însă. Există conflicte serioase cu rpivire la rezultatele politicii. indiferent de măsura reală a partiocipării politice. atunci drepturile democratice vor fi protejate şi inegalităţile vor fi eliminate. satisfac aceste condiţii. La un minimum. Ei au oportunitatea de a avansa cereri în numele intereselor grupului lor şi se bucură de dreptul de a înlocui politicienii inapţi prin alegeri periodice. pe deasupra. una numit grad de neparticipare politică este chiar dezirabil. 2. de exemplu SUA şi Marea Britanie. Teoreticienii pluralişti consideră democraţia pluralistă o mare realizare umană. aşa cum s-a întâmplat în Germania nazistă.tru controlul elitist al puterii. Dahl a insistat asupra următoarelor elemente: 1. studiul empiric arată că controlul poate fi menţinut atunci 41 . în Italia lui Mussolini sau în Uniunea Sovietică stalinistă. din punct de vedere funcţional pentru stabilitatea sistemului politic. dar procesul de negociere (bartering ) prin oficiile guvernamentale creează o tendinţă spre „echilibru competitiv”. Aşa cum s-a exprimat Seymour Martin Lipset (Political Man. Preocupat să stabilească cine deţine puterea asupra căror tipuri de resurse (Who Governs?. cu o certitudine ce o depăşeşte pe cea a garanţiilor constituţionale. Lipsa de implicare politică poate. În lumea contemporană. acest fapt nu poate fi apreciat ca negativ decât din perspectiva idealurilor abstracte ale virtuţilor civice din democraţia clasică. să fie bazată pe încrederea în cei care guvernează. “political apathy may reflect the health of democracy”. Rezultă limpede de aici reducerea planului normativ la cel al realităţii empirice. „teoria democratică priveşte procesele prin care cetăţenii obişnuiţi exercită un grad relativ înalt de control asupra liderilor” (1956: 3). 1961). The Social Bases of Politics. oamenii sunt liberi să se organizeze. cu diferite interese. Participarea extinsă poate duce la adâncirea conflictelor sociale şi la fanatism. Dahl a constatat că puterea este dezintegrată şi necumultativă. Mai mult. În concepţia sa. Există date empirice care sugerează că cel puţin anumite societăţi. Dacă sistemele electorale competitive sunt caracterizate de o multitudine de grupuri sau de minorităţi care urmăresc suficient de intens anumite interese. Este împărţită şi negociată între numeroase grupuri. 1960: 20).

Tocqueville şi Mill – de tirania majorităţii a fost. Regulile constituţionale sunt cruciale în determinarea ponderii avantajelor şi dezavantajelor grupurilor de interes.dacă poate fi spus ceva în favoarea procesului care distinge în fapt democraţia (sau poliarhia) de dictatură . 42 .. distincţia e foarte apropiată de cea dintre guvernarea de către o minoritate şi guvernarea de către minorităţi. consensul asupra domeniului legitim al acţiunii politice – sunt cele mai profunde obstacole în calea guvernării opresive (1956: 134–5). Contrar viziunii elitismului competitiv.când libertatea de decizie a politicienilor este restrânsă de două mecanisme cheie: alegeri periodice şi competiţie între partide. şi acestea trebuie să fie “în rezonanţă” (in tune) cu cultura politică a societăţii. O majoritate tiranică este improbabilă deoarece alegerile exprimă preferinţele diferitelor grupuri concurente. El nu a negat importanţa separaţiei puterilor ori a sistemului legal de “checks and balances”. în răstimpuri. care stabileşte parametrii şi cadrul de desfăşurare al vieţii politice. nu dorinţele unei majorităţi. Chiar dacă anumite personalităţi joacă. va acţiona tiranic prin proceduri democratice pentru a-şi impune propria voinţă asupra unei minorităţi. Valorile democraţiei constau în guvernarea prin „opoziţiile multiple ale minorităţilor”. şi cu atât mai puţin “acea” majoritate.. caracteristicile poliarhiei extind mult numărul. Chestiunea mai relevantă este măsura în care diferitele minorităţi îşi vor frustra reciproc ambiţiile cu acceptarea pasivă sau cu indiferenţa majorităţii . Pentru Dahl. Dar semnificaţia regulilor constituţionale este “s . nejustificată. tearsă” prin comparaţie cu cea a regulilor şi practicilor neconstituţionale. teama antecesorilor său – Madison. nu în „suveranitatea unei majorităţi”. roluri deteminate în cursul politicl al unei naţiuni. Competiţia între grupurile de interes este asigurată de poliarhie: Problema în lumea reală nu este dacă o majoritate. Condiţiile sociale ale unei poliarhii funcţionale – consensul asupra regulilor de procedură.. Prin comparaţie cu procesele politice ale unei dictaturi.. mărimea şi diversitatea minorităţilor ale căror preferinţe vor influenţa rezultatul deciziilor guvernamentale (Dahl 1956: 133) Caracterul democratic al unui regim este asigurat de existenţa grupurilor şi a minorităţilor multiple. Dahl insistă că politica democratică este ancorată într-un consens asupra valorilor fundamentale. grupuri şi indivizi. consensul asupra spectrului de opţiuni de politică. în mare măsură.

Întrebarea fundamentală pusă de Sunstein este dacă nu există situaţii în care o guvernare liberală trebuie să treacă peste preferinţele individuale. inclusiv contextului în care au fost exprimate preferinţele. patternurile trecute lae preferinţelor de consum şi. Noţiunea se opune celei de preferinţe exogene. nu pe interesul privat. Viziunea aceasta “republicană” asupra politicii este una a participării şi a deliberării comune. 20. în lumina valorilor care definesc bilele public. pp. 43 . i preferint . Oamenii sunt luaţi aşa cum sunt. Politica este. participarea cetăţenilor la viaţa publică nu este esenţială. Guvernarea modernă nu este preocupată de mântuirea sufletelor. ia s . respespectându-le. deci imuabile şi caracteristice naturii individuale. Preferinţe endogene – preferinţe care nu sunt fixate şi stabile. Sunstein argumentează că există mai multe tipuri de situaţii în care guvernul trebuie să acţioneze trecât de preferinţele individuale. nu cum ar trebui să fie. să respecte convingerile şi dorinţele private. Este presupusă o societate relativ omogenă. Forţa motrice a comportamentului politic este interesul individual. Deşi procesul electoral este esenţial. ci se adaptează unei mulţimi de factori. 3–34 Concepţia clasică a democraţiei: comportamentul politic corect se bazează pe virtute civică. Libertatea şi proprietatea privată sunt protejate prin conferirea de drepturi. Scopul acţiunii politice este unul simplu: crearea de reguli de bază pe care.2. No. Philosophy and Public Affairs.3 Democrat . în mod fundamental. Fenomenul preferinţelor endogene pune sub semnul întrebării ideea că guvernul trebuie. Este ceea ce Madison numea problema controlului facţiunilor. în general. regulile legale. nu virtutea civică. oamenii îşi pot realiza interesele private. Autorul ne atrage atenţia că este o trăsătură a constituţionalismului american aceea că guvernul refuză să evalueze convingerile private despre bunăstarea individuală. conform căreia preferinţele sunt mereu preformate. factori culturali. pe care le au diversele grupuri de cetăţeni. Concepţia modernă a democraţiei: sunt respectate în primul rând concepţiile divergente despre bine. ele colective Text de referint . efortul de a agrega interesele private. în favoarea celor motivate colectiv. în care este pus preţ pe participarea activă a cetăţeanului la viaţa publică. în toate circumstanţele. ă: Cass Sunstein (1991). urmărindu-se realizarea unui “bine public”.

acest fapt nu trebuie să ne facă să neglijăm diferenţa dintre un guvern care acordă atenţie preferinţelor individuale şi un guvern paternalist. Alocarea iniţială reflectă şi legitimează acceptarea socială a drepturilor de proprietate. Pe de o parte. un drept sau altceva depinde de faptul dacă guvernul le-a alocat acel drept sau le-a facilitat accesul la acel bun. Ca atare. este vorba de o aplicare a dictumului “Strugurii la care nu ajungi sunt acri”. Există un numeroase abordări de acest tip ale politicii: utilitarismul. o concepţia este că urmărirea ei trebuie să se facă în acord cu cea mai înaltă concepţia a fericirii umane (Aristotel) sau cu cea mai vastă răspândire a ei (utilitarism). din punct de vedere a teoriei bunăstării subiective. În ceea ce priveşte bunăstarea (welfare ). a apei curate ori a hărţuirii sexuale. etc. ca atare. etc. Obiecţia iniţială împotriva acestei concepţii este că dacă oamenii au anumite preferinţe pentru un bun. de bună seamă. ei devin parte firească a existenţei. Potrivit acestei concepţii a 44 . Dar. este problematică supoziţia că preferinţele indivizilor sunt exogene. muncitorilor dreptul să se sindicalizeze. Dar caracterul lor endogen le face dependente de numeoşi factori culturali. Decizia de a atribui cuiva un drept sau o calitate face. ca acea persoană să valorizeze acea atribuire mai mult decât dacă i-ar fi fost facută altcuiva. deciziile de a da fermierilor dreptul de a beneficia de apă nepoluată. vor avea un impact direct asupra atitudinilor cu privire la organizarea sindicală. Pe de altă parte. În exemplele lui Sunstein. Ideea este că. stare. odată ce ai ajuns la ei. ceea ce are o relevanţă directă asupra percepţie binelui sau răului relativ la acea chestiune particulară. adică date şi.1 Împotriva concepţiei subiective a bunăstării (Against subjective welfarism ) Concepţia bunăstării subiective – guvernul ar trebui să ia în considerare exclusiv concepţia subiectivă de bunăstare a cetăţenilor individuali. în mod tipic. Este o accepţie a bunăstării diferită de satisfacerea preferinţelor. o stare.3. opoziţia faţă de paternalism în viaţa publică şi privată.2. că ele pot servi ca bază a deciziilor publice. modelele acţiunii politice bazate pe negociere. Această identificare ar fi posibilă dacă preferinţele ar fi exogene. ori femeilor dreptul să se sustragă hărţuirii sexuale şi să o denunţe ca un abuz. dată fiind forţa modelatoare de preferinţe a regulilor de alocare a drepturilor şi resurselor. a considera preferinele individuale ca fiind fundamentale este cea mai bună cale de a promova libertatea şi bunăstarea individuală. Bunăstarea subiectivă nu înseamnă tratarea subiectivă a valorilor etice şi morale.

imixtiunea guvernamentală poate fi justificată datorită originii preferinţelor. Astfel. pentru a preveni abuzul de interferenţă a puterii de stat. regulile de interdicţie a comportamentelor de tip dependent. libertatea individuală nu poate consta doar în satisfacerea preferinţelor. satisfacerea preferinţelor are loc de cele mai multe ori fără ca aceste condiţii să fie îndeplinite. ci şi în procesul de formare a preferinţelor. sub forma garanţiilor fundamentale pentru proprietate şi securitate personală. Apo. acest lucru s-ar întâmpla. în final. De pildă. Or. în lipsa unor constrângeri excesive asupra formării preferinţelor. al presiunilor sociale. politicile guvernamentale de protecţie a mediului şi de promovare a culturii pot genera noi preferinţe şi. De exemplu. Faptul că libertatea înseamnă posibilitatea de a face alegeri într-un mediu lipsit de constrângeri nu înseamnă că nu trebuie să existe constrângeri justificate asupra formării convingerilor şi preferinţelor individuale. probabil. creşteri substanţiale de bunăstare. 45 . ea ar trebuie să se refere la acţiunile alese pe baza unei cât mai ridicate conştiinţe cu privire la informaţia şi la oportunităţile disponibile. adică a condiţiilor care le generează. din punct de vedere al libertăţii. aduc avantaje semnificative bunăstării generale – problema minorităţilor auto-distructive. sunt necesare “verificări” (checks) constituţionale. al tiparelor de consum existente şi a regulilor legale. Unul dintre ţelurile democraţiei este de a asigura autonomia nu doar în satisfacerea preferinţelor. Aşadar. Argumentele legate de bunăstare invocă maleabilitatea preferinţelor după ce acestea au fost formate. chiar dacă încalcă preferinţe individuale. De asemenea. Ceea ce doresc cetăţenii trebuie să poate fi întemeiat raţional pentru a putea servi ca bază pentru politici publice. argumentele legate de libertate invocă ceea ce se întâmplă înainte de formarea preferinţelor. Dacă preferinţele sunt un produs al informaţiei disponibile. în ceea ce priveşte libertatea/autonomia. dacă autorităţile locale ale Bucureştiului ar lua măsuri serioase pentru protejarea circulaţiei pe bicicletă. intervenţia majorităţii democratice este justificată atunci când avem de-a face cu preferinţe individuale care generează lipsuri şi nefericire umană. un sistem politic care ia preferinţele individuale existente ca bază a politicilor publice va renunţa la numeroase căi de îmbunătăţire a condiţiilor sociale.bunăstării. Este fundamental de adăugat că.

În concluzie. ceea ce diferă de egoismul care motivează deciziile de piaţă.2 Respingerea democratică a preferinţelor relevate (a) Judecăţi şi aspiraţii colective În mod tipic. Ele sunt. Alţii susţin elaborarea de legi de protecţie a mediului sau a speciilor de animale. Dar asta nu înseamnă că piaţa liberă este întotdeauna o expresie mai exactă a preferinţelor individuale decât viaţa politică a societăţii.3. chiar dacă modul lor de viaţă nu le aduce beneficii directe din aceste măsuri de protecţie. care lipsesc din consumul privat. ci judecăţile lor colective. Acestea se leagă de patru fenomene înrudite: 1. Preferinţele exprimate în context politic exprimă o varietate de influenţe. la urma urmei. oamenii se comportă altruist. unii experţi în comunicare şi în analiza mass media neagă sau consideră insignifiantă distanţa dintre preferinţele individuale şi cele supuse dezbaterii colective ori examenului raţional şi valoric. nu pentru că era un tip superior de politician. care includ aspiraţii şi reflecţii axiologice.2. Desigur. Cetăţenii includ în comportamentul lor politic aspiraţii individuale şi colective. 46 . de exemplu. codificate în legi. În calitate de actori politici. nu includ preferinţele existente ale cetăţenilor. respectul pentru preferinţele exprimate în jocul pieţei libere ale consumatorilor nu pot fi neglijate. expresia diferitelor concepţii despre bine. Politica. alegerile pe care le facem ca participanţi la viaţa politică sunt diferite de cele pe care le facem ca simpli consumatori. Oamenii pot susţine măsuri de protecţie socială chiar dacă nu beneficiază direct de ele şi nici nu obişnuiesc să se implice personal în ajutorarea celor defavorizaţi din punct de vedere social. Desigur. Petre Roman a fost ales în primul rând pentru că era frumos. pieţele şi dependenţa preferinţelor de context Alegerile politice nu pot fi înţelese doar ca un proces de agregare a preferinţelor prepolitice. Sunstein face afirmaţie curajoasă că nici nu se poate face o distincţie netă între preferinţele reale (actual ) şi cele “ideale”. normele sociale de comportament. Deliberarea democratică presupune o intruziune în logica pieţei libere. precum şi motorul productivităţii economice. care ar sta la baza alegerilor politice. Unii oameni susţin programele de televiziune culturală chiar dacă ei nu urmăresc personal astfel de programe. 2.

Or. Dacă indivizii participă la o discuţie colectivă cu privire la riscurile la care se expun la locul de muncă. şi în mod ironic. ceea ce face problematică utilizarea criteriului disponibilităţii de a plăti un număr de unităţi economice drept măsură a tăriei preferinţei individuale. O explicaţie pentru această disjungere dintre preferinţele individuale şi cele “politice” ţine de faptul că oamenii sunt dispuşi să sancţioneze forme de comportament colectiv atunci când vor avea asigurări că şi ceilalţi vor fi constrânşi să li se conformeze. Oamenii se pot angaja faţă de un curs de acţiune politică pe care îl consideră de interes general. normele sociale şi culturale poate să-i facă pe oameni înclinaţi să exprime mai frecvent ţeluri altruiste sau aspiraţii sociale în comportamentul politic decât în cel al consumului privat. caracterul colectiv al politicii ar putea depăşi problema preferinţelor şi convingerilor adaptate la un status quo nedrept din punct de vedere social. deciziile cu privire la consum sunt produsul disponibilităţii private de a plăti. La fel poate fi argumentat pentru nevoia subvenţionării producţiei 47 . Capacităţile individuale trebuie promovate. De exemplu. Oamenii au dorinţe despre propriile lor dorinţe – metapreferinţe – pe care încearcă să le realizeze prin intermediul prescripţiilor legale. precum cea exprimată în piaţa liberă. ei vor genera un tablou mult mai complet şi mai bogat despre diferitele bunuri colective decât ar fi făcut-o prin decizie individuală. (b) Limitări excesive de oportunităţi şi condiţii nedrepte de background Sunt necesare măsuri colective de protecţie împotriva forţelor de uniformizare a preferinţelor individuale. În fine. nelăsându-le în voia forţelor de moment ale pieţei.3. Acesta nu poate fi schimbat decât prin acţiune colectivă. intervenţia guvernamentală este necesară pentru a cultiva concepţii divergente despre bine. preferinţele individuale care provin din limitarea oportunităţilor culturale pot fi modelate prin politici guvernamentale de subvenţionare a programelor publice radio-TV. nu distorsionate de intervenţia guvernamentală. Omul unidimensional. din nou. 4. aşa cum se întâmplă cu patternurile de consum în majoritatea statelor industriale – v. dar principiile incluse în educaţia liberală nu trebuie limitate la sistemul formal de învăţământ. Apoi. Educaţia liberală este principalul locus al acestei peocupări. Mai departe. Marcuse. Dar disponibilitatea de a plăti este o expresie a capacităţii de a plăti.

politicile guvernamentale de eradicare a sărăciei.franceze de film de către statul francez. cu scopul protejării ei culturale în faţa avalanşei producţiilor hollywoodiene. ci şi prin incapacitatea de a valorifica oportunităţi sociale care sunt esenţiale pentru egalitatea de şanse a individului: accesul la educaţie. 2. prin urmare. Idealul republican al creării condiţiilor pentru o cetăţenie deplină şi egală nu se poate realiza decât prin egalizarea oportunităţilor sociale ale indivizilor. 11. Limitele libertăţii de expresie – doctrina corectitudinii alocării de spaţiu mediatic Consecinţa strategiilor de marketing în domeniul audio-vizual este crearea unui sistem în care majoriatea producţiilor sunt ieftine. etc. bogate în violenţă şi sexualitate. iei deliberative Text de referint . „Deliberative Democracy and the Discursive Dilemma”. 268–299 48 . ă: Philip Pettit (2001). Philosophical Issues. Sărăcia se exprimă nu doar prin lipsa de bunuri şi condiţii materiale. Este foarte probabil că abundenţa acestor tipuri de emisiuni şi relativa lipsă a celor de substanţă modifică preferinţele consumatorului şi ale calităţii prestaţiei sale cetăţeneşti. la locuri de muncă de calitate. Există. romanţate ori dezumanizante. accesul la servicii de sănătate. pp. No. De aceea. dar şi pentru a asigura tuturor membrilor societăţii accesul la informaţie substanţială despre chestiunile de interes public. în scopul protecţiei minorilor de expunerea la programe cu caracter violent sau sexual explicit. argumente bune în favoarea unei autorităţi de reglementare şi control a emisiunilor audio-vizuale. dar şi de promovare a programelor publice de educaţie care reduc dependenţa resurselor culturale de cele materiale sunt pe deplin justificate. Sărăcia este unul dintre cele mai severe obstacole în calea liberei dezvoltări a preferinţelor şi convingerilor. senzaţionaliste. Efectul este o cursă “către în jos” a nivelului de calitate.4 Dilema discursivă e democrat .

atunci va vota pentru investit . Să privim premisele: constatăm că o majoritate dintre decident . Să presupunem că decizia este luată colectiv. ia de a decide cum să utilizeze profitul anual al firmei: fie să-l împartă în mod egal. 49 . aspecte sunt supuse analizei: dacă riscul de electrocutare este serios s . ii muncii. ia individuală a convingerilor este următoarea: Pericol serios Măsură eficientă Investit . dacă delibererea colectivă s-ar face separat. concret. trei persoane. Altminteri. ie de modul în care are loc deliberarea colectivă asupra chestiunii în discut . ie paradoxală este ca majorităt . în funct . democratic. dintre cei trei consideră că pericolul este suficient de mare s . rezultatul final ar fi „da”! The fact that socially aggregating the conclusion-judgments gives us a diferent result from aggregating the premise-judgments illustrates the discursive dilemma. ia discutată ar fi una eficientă. asupra fiecărei premise. i C. ile formate cu privire la fiecare dintre premise – deci pe fiecare coloană – să fie diferite între ele. Să presupunem că distribut .2. i de „da” decât de „nu”. ie. prin exprimarea directă a opiniilor s Două . A. ia în securitatea muncii. investit . pe ambele coloane corespunzând premiselor avem mai mult .4. i cu o provedură de vot majoritar. La fel. i sunt de părere că există un pericol serios de electrocutare s i că o altă majoritate consideră că . Astfel.1 Dilema discursivă: cazul conjunctiv Să considerăm cazul unei mici firme ai cărei proprietari sunt. astfel încât interesect . or generaliza la un grup de oricât de multe persoane. cei trei sunt în situat . cu cote egale de proprietate. (Pettit 2001: 273) Această dilemă se poate us . Dacă unul . ie A da nu nu B nu da nu C da da da Interesant este că. i dacă investit ia planificată poate reduce riscul sub un prag tolerabil. Tot ceea ce se cere pentru a se ajunge la această situat . i că măsura de protect . rezultatul votului va fi diferit. va vota împotrivă. B s . fie să-l investească în realizarea unor măsuri de sporire a securităt . ia lor să reprezinte o minoritate. Cu alte cuvinte. ia propusă este eficientă. itul anului contabil. dilema se poate generaliza cu privire la orice număr de premise. pentru reducerea semnificativă a riscului de electrocutare. La sfârs .

Grupurile procedează în modul bazat pe concluzie dacă membrii votează individual. etc). dacă după deliberarea colectivă asupra fiecărei premise se dă un vot sub controlul unui moderator/s . cres terea capacităt ii celorlalt i de a verifica implicarea deplină a . iile în care rezultatele voturilor bazate pe aceste proceduri sunt diferite. după încheierea delberării colective (informare. luate separat. 2. edint . terea productivităt . concluzia fiind pur s . asupra concluziei (concluzion-driven way ). ă (chairman ). premisă cu premisă (premise-driven way ). i. iile discutate sunt cres . astfel că modalitatea bazată pe premise (premise-driven way ) 50 . Să presupunem că avem următoarea distribut . (Pettit 2001: 274) Există numeroase situat . Dilema provine din situat . bazat pe cartelă electromagnetică. Considerat .Dilema provine din aceea că deliberarea se poate face fie în mod colectiv. Going the first way means sacrificing collective rationality for the sake of responsiveness to individuals. going the second way means sacrificing responsiveness to individuals for the sake of collective rationality. ii în practica deliberării democratice care corespund acestor două abordări. ie a convingerilor individuale: Productivitate Control mutual Introducerea sistemului A da nu da B nu da da C nu nu nu Ce concluzie putem trage analizând rezultatul? La o deliberare colectivă asupra fiecărei premise. ilor. i simplu derivată logic din rezultatele voturilor asupra premiselor individuale. analiză. respectiv. atunci este urmată calea bazată pre premise. . ei angajat . ef de s . fie individual. ii s . . în vreme ce calea bazată pe premise constă în adoptarea unui mod de deliberare respins de majoritate. adunând voturile individuale. colegilor în activitatea firmei. constatăm că ambele sunt respinse de majoritate.4.2 Dilema discursivă: cazul disjunctiv Să presupunem că grupul celor trei mic patroni decide cu privire la introducerea unui sistem de pontaj electronic al prezent . dezbatere. Calea bazată pe concluzie constă în adoptarea unui mod de deliberare inconsistent cu premisele acceptate de grup.

Let a group individualize reason. (Pettit 2001: 278) 51 .4. situat . ile care resping fiecare premisă în parte nu se suprapun semnificativ. inute. a unor obiect . Let a group collectivize reason. ionale. judecăt . and it will ensure the rationality of the collective views maintained but run the risk of adpting a view on one or another issue that is unresponsive to the views of individuals on that issue.3 Relevant . ii sau a cererii unor explicat . ii voturilor exprimate individual (conclusiondriven way ). a dilemei discursive pentru democrat . Întrebarea care persistă este dacă acest imperativ al rat . ii. astfel încât să poată fi întemeiate în fat . dilema discursivă este relevantă pentru democrat . ia se poate generaliza la un număr arbitrar de actori s . Let people be disciplined by reasons at the individual level and they may collectively endorse an irrational set of propositions. Let them be disciplined by reason at the collective level and they may collectively endorse a conclusion that a majority of them individually rejects. Din nou. i în cazul conjuctiv. iunii la nivel individual sau la nivel colectiv. vedem că majoritatea aprobă introducerea sistemului. ia deliberativă în măsura în care se cere ca deliberarea să se conformeze cerint . ia deliberativă Democrat . a provine din aceea că majorităt . ia de tip deliberativ cere ca deciziile individuale să fie rat . 2. divergent . în vreme ce concluziile care decurg logic din premise sunt sust . and it will ensure responsiveness to individuals in its collective view on each issue but it will run the risk that the views will be irrational. ial. iunii trebuie să se aplice fiecărui individ sau grupului privit în mod colectiv. respingerea introduceri sistemului. (Pettit 2001: 277) Pe scurt. Ca s . ile incoerente sau inconsistente nu sunt acceptate. elor rat . examinând concluzia la care se ajunge prin contabilizarea majorităt . prin derivare logică de către un chairman impart . Astfel.impune. Pe de altă parte. i de premise.

They will certainly face that choice if they are commissioned to make their decisions on the basis of certian criteria or if they succeed in establishing criteria by which to make those decisions. or to enforce collective reason in the event of suc inconsistency. deciziile grupurilor politice sunt – sau ar trebui să fie – fidele doctrinei s . un comitet de examinare. Un grup care urmează să elaboreze principii definitorii de act . de numire sau de promovare. i canalizează alegerile prezente s . ă judecătorească sau o curte de jurat . sau de interpretări anterioare ale textului legii. sunt constrânse de o istorie a judecăt ilor trecute care. elor.2. Are such groups likely to face the hard choice between individualising anc ollectivising deliberation? Yes. restrâns. etc. i. precum o mis . at a risk of proving inconsistent over time. Un grup însărcinat de o autoritate externă să ia anumite decizii pe exclusiv baza unor considerat . în dreptul anglosaxon.4 Relevant . ă structurală între aceste tipuri de grupuri s . . Există o diferent . i cele a căror voint .The group will have to choose wither to let their line on this new issue be governed by majority vote. care trebuie să-s i justifice deciziile pe baza prevederilor unei carte sau statut. care politică ai cărei lideri elaborează un program politic. a dilemei pentru practica socială Există două tipuri de grupuri care se confruntă în mod obis . etc.. iune colectivă. limitează s . precum o instant . etc. un complet juridic. then is this. they are. un comitet de acordare a unui premiu. Deciziile juridice sunt constrânse de precedent. i culturale definite. i ideologiei de partid.4. fără constrângeri asupra rat Aceste grupuri . The upshot. înregistrate în memoria .i practici religioase s . ia care deliberează asupra actului constitutiv. De exemplu.. ii specificate. nuit cu disciplina deliberării colective: 1. ii. o asociat . cele morale sunt constrânse de principii s . 2. ă se exprimă prin agregarea majoritară a preferint . iunilor individuale care au determinat alegerile. i viitoare pe un făgas . preexistente. . comitetele executive ale unor asociat . în dreptul continentaleuropean. whether by letting the previous judgments dictate 52 . colectivă. Take those groups where the ideal of deliberative democracy apparently applies and where the colectivisation of reasons is not made infeasible by numbers or disorganisation.

„checks and balances” – o cerint . alegeri libere.ă a conversabilităt .5 Rezolvarea dilemei în democrat . . legal s . Orice intervent . (Pettit 2001: 280) 2. ie în a statului în viat a personală trebuie să fie justificată legal. ii statului în sfera privată a individului. ă fundamentală este aceea a asigurării constestabilităt . ii practice a deciziilor agent Cetăt . De asemenea. iilor puterii. Cu alte cuvinte. a unui individ sau grup de indivizi.that line or by allowing the new vote to stand and by revising one or more of those judgments. ii nu se poate realiza decât prin practica politică s . trebuie asigurate căi procedurale de atac ale oricărei decizii executive care afectează viat . ii s . . În plus. quite simply. i a explicitării temeiurilor care stau la baza deciziilor individuale sau corporatiste. iei republicane. The discursive dilemma is. enii trebuie să aibă oportunitatea de a-s i expune rat iunile contestării într-un cadru . eliminate. iile paradoxale sunt. 53 . democrat . tui deziderat al democrat . ilor statului. pe lângă mecanismele comune ale democrat . ie a temeiurilor” (democracy of reasons ). i socială a formulării s . Desigur. iei republicane este limitarea intervent . Potrivit lui Cass Sunstein (1993). enilor trebuie să le fie întotdeauna furnizate rat iunile unei anumite decizii guvernamentale. iei arbitrare a autorităt . iei – separarea puterilor. pluripartitism. . i temeiuri principiale pentru deciziile autorităt . ia republicană este o „democrat . ă fundamentală a contestabilităt . ia republicană Caracteristica democrat . însă situat . în care este favorizată examinarea argumentativă a premiselor care stau la baza deciziilor publice. i nepărtinitor. cetăt . Aceasta aduce cu sine o exigent . i prezentării de motive s . Pentru asigurarea aces. democrat . Această cerint . ia republicană este una a deliberării colective. actul alegerii este tot unul individual. în caz ideal. unavoidable.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful