SEMINARUL I CONCEPTUL DE EDUCAŢIE ŞI PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ASUPRA EDUCAŢIEI EDUCAŢIA: - fenomen prin care omul devine o fiinţă socio

-umană; - proces de transformare a individului, apropiindu-l pe acesta de idealul de personalitate umană; - relaţie de comunicare, interacţiune, pentru formarea personalităţii; - ansamblu de influenţe, intervenţii şi acţiuni individul fiind condus, dirijat intenţionat sau nu spre ipostaza de persoană formată. TIPURI: 1) formală – se realizează într-un cadru instituţionalizat de tip şcoală,cu persoane specializate pentru a educa,este organizată în funcţie de obiective,scopuri,metode şi mijloace dinainte stabilite toate având ca scop formarea personalităţii educabilului; 2) nonformală - ansamblu de influenţe extraşcolare,activităţi culturale organizate în case de cultură,muzee,teatre,biblioteci,cinematografe etc.; 3) informală - cuprinde informaţii primite aleatoriu,zi de zi,neorganizate,spontane, primite de fiecare individ în contextele vieţii cotidiene. Educaţia poate fi privită din două sensuri: - în sens larg reprezintă ansamblul influenţelor şi acţiunilor (intenţionate sau spontane) exercitate asupra indivizilor umani (copii, tineri) de către alţi indivizi umani (adulţi) având drept scop formarea personalităţii umane, a omului ca fiinţă socio-culturală; - în sens restrâns reprezintă ansamblul de acţiuni specializate, realizate în mod explicit, sistematic şi intenţionat de către persoane specializate asupra altor persoane într-un cadru organizat, instituţionalizat cu scopul formării personalităţii lor, al pregătirii pentru a face faţă vieţii profesionale, sociale, personale. Caracteristici: • Este specifică fiinţei umane; • Este exercitată de către o persoană asupra alteia; • Are un scop precis-formarea individului; • Schimbă individul de cele mai multe ori în sens pozitiv. - Adăugaţi şi alte caracteristici. PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ASUPRA EDUCAŢIEI Educaţia poate fi analizată pe două planuri: • Relaţional referitor la relaţia profesor-elev, elev-elev; • Acţional : predare-învăţare-evaluare. - cadrul didactic (educatorul) este agentul principal al formării elevilor, acesta transmite norme, reguli, cunoştinţe, modele, proceduri, atitudini etc. 1

- elevul (educatul/educabilul) este cel care suportă intervenţiile educaţionale, intervenţii structurate în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia. - educaţia socializează individul şi îl diferenţiază de grup. Perspectiva psihologică vizează: • Perspectiva psihoindividuală – caracteristici individuale; • Perspectiva psihosocială –caracteristici de relaţionare,comunicare, extraversiune. Perspectiva psihologică susţine două concepţii: - sociocentrică - educaţia trebuie să socializeze individul, să se supună nevoilor societăţii; - psihocentrică-educaţia trebuie să vizeze fiinţa umană, cunoaşterea omului în vederea educării sale eficiente. Caracteristici ale abordării psihopedagogice asupra educaţiei: 1. porneşte de la individ şi urmăreşte formarea lui ca personalitate complexă; 2. consideră că individul devine o personalitate numai integrându-se într-un grup/colectiv/societate; 3. formează eul integral = eu social + eu personal; 4. personalitatea se formează diferit de la un individ la altul; 5. educaţia este considerată o activitate a omului condusă cu efort şi energie,având ca scop formarea omului social;,,omului de mâine” 6. toate aceste caracteristici au dat naştere psihologiei educaţiei. SEMINARUL II PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI ŞI SISTEMUL ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI

Domeniul psihologiei educaţiei Caracteristici ale psihologiei educaţiei: • abordează educaţia din punct de vedere psihoindividual şi psihosocial; • vizează întregul proces al educaţiei; • este un demers teoretic dar şi practic (de cercetare); • urmăreşte cunoaşterea elevilor atât individual cât şi în grup, cu scopul instruirii şi educării lor corespunzătoare; • abordează caracteristicile de personalitate ale elevilor, relaţionarea, activitatea şi interesele elevilor. Psihologia educaţiei se ocupă de studiul celor implicaţi în actul educaţional (elevi, cadre didactice), de activitatea psihică şi personalitatea lor pe de-o parte, şi pe de altă parte de relaţia educaţională (profesor-elev), de specificul acesteia. Psihologia educaţiei cuprinde: 1. psihologia educabilului - caracteristici de personalitate,dezvoltare psihică, potenţial intelectual,potenţial de învăţare,performanţă,statut,rol,dificultăţi de învăţare şi relaţionare,devieri de comportament,cooperare,comunicare,spirit de competiţie etc. 2. psihologia educatorului - personalitatea sa,aptitudinile psihopedagogice,tact, vocaţie,stil de predare,empatie,calitatea de a fi un bun manager,consilier, etc. 2

 arată ce se poate face.3.SCHIMBAREA. .premize psihologice stricte de la care porneşte şă abordeze educaţia. 3 . psihologia relaţiei educaţionale . Psihologia educaţiei – o ştiinţă socio-umană interdisciplinară PSIHOLOGIE PSIHO EDUC PEDAGOGIE PSIHOLOGIE .motivaţia lor pentru învăţare.iar majoritatea cercetărilor şi achiziţiilor psihologiei generale pot fi extinse în şcoală şi experimentate.  se bazează pe principii.CUNOAŞTEREA OMULUI.permisivitate.comunicare motivare.atmosferă pozitivă etc.atitudine. FORMĂRII PERSONALITĂŢII SALE PRIN EDUCAŢIE.aptitudinile lor într-un domeniu.CUNOAŞTEREA OMULUI ÎN VEDEREA TRANSFORMĂRII LUI.trăsăturile de caracter etc.  majoritatea lucrărilor de specialitate susţin că psihologia educaţiei:  se ocupă de cunoaşterea nivelului intelectual al elevilor.activitate specifică de influenţare a individului.încredere. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI .  psihologia generală este ştiinţa de provenienţă a psihologiei educaţiei. PEDAGOGIE . TRANSFORMAREA OMULUI PRIN EDUCAŢIE. Psihologia educaţiei abordează educaţia ca: .influenţe educative.când.cât şi cum cu un elev/grup de elevi.  psihologia generală stabileşte ipoteze care pot fi elaborate în şcoală de către psihologia educaţiei în funcţie de situaţia existentă.produs/rezultat în dezvoltarea individului eficientă. .proces de formare a personalităţii.  oferă profesorului date pentru luarea unor decizii oportune asupra educaţiei elevilor pornind de la premiza că cele mai dificile probleme de educaţie sunt cele referitoare la educarea psihicului etc.

reacţiile celorlalţi pot cauza sentimente de inferioritate. care e rolul său în familie.adolescenţa . Personalitatea oricărui individ.în accepţiune restrânsă elevul e o persoană de o anumită vârstă supusă unui proces de instruireeducare. Rolul este statusul în acţiune mai precis:  Un ansamblu de aşteptări ale celorlalţi faţă de deţinătorii unei poziţii.  Manifestările unui deţinător de poziţie faţă de celelalte persoane din anturaj. Erikson.caută productivitatea. Ipostaza de elev: status. Statusul desemnează poziţia unui individ într-un grup.autonomie/ruşine şi îndoială de sine-caută independenţă. în context formal. teamă de neprevăzut. societate. Învăţarea umană – tipuri şi forme 1. 4. organizaţie.  40-46 .intimitate/izolare-relaţii durabile.adultul mijlociu .explorează mediul.  6-11 ani . contribuţie socială. confuzii cu privire la cine este ce atribuţii are.  2-3 ani .încredere versus neîncredere”: copilul are nevoie de ocrotire consecventă pentru aşi dezvolta sentimentul de securitate. planifică activităţi. viitor.  Psihic-construirea unor mecanisme psihice menite să asigure adaptarea optimă a individului la solicitările mediului. Noţiunea de elev are două accepţiuni: . personalitate.  20-30 . plictiseală.hărnicie/trândăvie-dobândeşte informaţii noi din cultura din care face parte. nou. maturizare fizică.adultul tânăr . părinţii nu trebuie să fie prea rigizi în educaţie..într-un cadru instituţionalizat. 3. izolare. Caracterizare psihologică a principalelor vârste – teoria lui E. nonformal sau informal.în accepţiune largă elevul aste orice persoană. 3. rol. Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erikson:  Perioada 0-1 an -. dăruire.  4-5 ani . Elevul este persoana aflată în situaţii educaţionale diverse în cadrul cărora realizează activităţi de învăţare conformându-se unor prescripţii de status şi rol social.  12-18 ani .iniţiativă/vinovăţie . iubire. indiferent de vârstă care parcurge un proces de instruire-educare cu scop formativ. interes deosebit pt. Repere dinamico-evolutive ale personalităţii elevului. 2. propria persoană.SEMINARUL III ELEVUL ŞI ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. Dezvoltarea psihică umană este un produs dintre interacţiunea factorilor externi cu cei interni.. îndoială despre propria capacitate de autocontrol.identitate/confuzie de rol-îşi caută identitatea personală.grup de prieteni.  Aşteptările pe care le are deţinătorul poziţiei pentru conduita sa. 2. vinovăţie cu privire la sentimentele personale.construiască” încă de la naştere.  Social-reglarea conduitei în raport cu normele sociale etc. începe să se . relaţionare superficială. nu este un dat moştenit ereditar ci se construieşte pe tot parcursul vieţii. 4 . acesta având anumite drepturi şi îndatoriri. încredere în sine. Putem vorbi de mai multe nivele ale dezvoltării umane:  Biologic-creştere.generativitate / stagnare . .

învăţăm singuri. individuală. a interacţiona.intuiţie. atitudini. 11. regrete faţă de posibilităţile pierdute Învăţarea umană – tipuri şi forme Învăţarea = procesul achiziţionării de cunoştinţe. 5 .pas cu pas prin strategii standard. 4.astfel învăţăm:să mergem. 65+ . a explora.să vorbim.) Caracteristici: .achiziţionare şi stocare. 8. .să scriem. prin descoperire .este un proces adaptativ pentru o lume în continuă schimbare. mecanică .obiecte. abilităţi.să citim. 5. Caracterizaţi în câteva cuvinte fiecare tip. deprinderi. a conştientiza.nu doar în şcoală.vârsta adultă târzie integritate / disperare .să visăm. 10. creativă.de la alţii şi cu ajutorul altora. 9.după terminarea studiilor.este un factor esenţial al formării personalităţii. a evolua. latentă . Tipuri: 1.stabilirea de ipoteze şi cercetarea lor. a experimenta.cât şi în afara ei. a crea obişnuinţe. spontaneitate. 3. .să socotim. comportamente etc. societală.învăţăm să fim oameni. logică . în grup.autoînvăţare. . insight . autodirijată .este o activitate conştientă sau inconştientă/spontană. .să ne ataşăm de fiinţe.să avem comportamente dezirabile.revizuirea realizărilor vieţii.memorare de idei fără înţeles logic. algoritmică . 2.  Pentru a face faţă lumii în continuă schimbare. graţie activităţii şi efortului depuse în acest sens şi care au ca rezultat schimbarea modului de gândire şi a comportamentului oamenilor.  Ce înseamnă pentru tine a învăţa? (brainstorming-găsirea cât mai multor sensuri: a acţiona a se adapta. a cunoaşte.sau să ieşim onorabil din diferite situaţii. 12.explorare. imitare.cercetare.oamenii trebuie să înveţe continuu:atât în şcoală.să avem ţeluri. 6. a forma. 7. încercare/eroare. euristică .  Învăţarea se realizează pe tot parcursul vieţii.din experienţele individului.raţionament.produce schimbări comportamentale.este un proces complex de însuşire. a te informa etc.

interpretează şi face posibile predicţiile. iconică.I. transformarea lor în acţiuni mintale.există 3 modalităţi prin care copilul descoperă lumea: modalitatea activă. b) st. paradigma. 6 . . Asimilarea presupune utilizarea schemelor şi a operaţiilor intelectuale disponibile. reprezentare şi comunicare. 2.SEMINARUL IV TEORII ALE ÎNVĂŢĂRII Concepte fundamentale: teoria. operaţiilor concrete (7-11. De asemenea Piaget identifică 4 stadii ale dezvoltării intelectului: a) stadiul gândirii senzorio-motorii (0-2 ani). b) desfăşurarea acţiunii propriu-zise şi interiorizarea ei: acţiunea obiectuală. având astfel valenţă practic-aplicativă. vorbirea în gând.capacitatea acestuia de a-şi reprezenta realitatea. Învăţarea presupune interiorizarea acţiunilor externe. operaţiile prin care se realizează transformarea obiectului. convingerilor etc. d) st. acţiunea obiectivată. Piaget) . teoria genetic-cognitivă şi structurală (J.învăţarea este modificarea dispoziţiei umane. Bruner) .se referă la adaptarea la condiţiile de mediu pentru dezvoltare psihoindividuală.raportarea acţiunii reale la schema obiectului şi la algoritmul de lucru. pentru a învăţa individul trebuie să asimileze noi idei şi experienţe şi să se acomodeze în diferite situaţii. transferul acţiunii obiectuale şi obiectivate la nivelul reprezentării. un obiect.adaptarea se realizează prin: asimilare şi prin acomodare. existente în repertoriul subiectului. Paradigma este un ansamblu coerent de idei şi principii acceptate de o comunitate ştiinţifică cu scopul de a oferi o viziune globală asupra unui fenomen sau domeniu al realităţii. gândirii preoperatorii (2-7 ani). Realizarea învăţării presupune în concepţia lui Bruner o anumită stare de pregătire a subiectului. 4. Metoda de învăţare preferată este cea prin descoperire punând accent pe experienţa individului. O acţiune presupune: prezenţa unui scop. Aşadar învăţarea presupune un anumit nivel de dezvoltare intelectuală. .de control. teoria învăţării cumulativ-ierarhice (Robert Gagne) . . teoria operaţională (P. de execuţie. simbolică. interne ca bază pentru formarea noţiunilor.susţine că dezvoltarea intelectuală este dependentă de factorii socio-culturali care-i oferă omului mijloace de acţiune. c) controlul .învăţarea presupune anumite condiţii interne (capacitatea individului) şi externe (de mediu). teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor mintale (J.de orientare. şi pe dezvoltarea optimă a limbajului. modelul după care se acţionează. operaţiilor formale (peste 12 ani). cunoştinţelor. c) st. . Conceptele de bază ale teoriei lui Galperin sunt acţiunea şi operaţia. 3. adică operaţii.12 ani). Galperin) susţine faptul că învăţarea presupune interiorizarea acţiunilor externe şi transformarea lor în operaţii mintale. Principalele teorii ale învăţării: 1. Procesul parcurge mai multe etape: a) constituirea bazei de orientare a acţiunii: subiectul îşi formează o imagine despre sarcina de învăţare. Există 3 faze ale acţiunii: . modelul Teoria este un enunţ al cărui scop nu este doar să explice ci să şi orienteze acţiunea educaţională. comunicarea pentru sine. implică participare activă. Modelul este o construcţie simplificată şi esenţializată a unui fenomen sau a unei realităţi cu scopul cunoaşterii acestora.

. selectarea conţinutului. .susţine faptul că fiecare elev poate să îşi realizeze capacitatea de învăţare la un nivel ridicat dacă este ajutat sprijinit. având valenţe funcţional-pragmatice. 2. stabilirea strategiilor.etapele acestui model: 7 . . interfuncţionalitate. 5.are un caracter comprehensiv. 1. atitudini etc. Negreţ) . . potenţial intelectual) ♦ Proiectarea instruirii/învăţării (definirea obiectivelor.ţine cont de personalitatea celui ce învaţă şi de situaţia în care se produce învăţarea. contextualitate. .performanţele obţinute de elevi.caracteristici: integralitate.conceptul de bază este: sarcină de învăţare definită ca fiind o secvenţă a activităţii de instruire parcursă de elev. şi de elev (dezvoltare psihică. 3) ego – dinamic .elevii învaţă în ritmuri şi moduri diferite.se referă la operaţiile implicate în învăţare.propune 3 nivele ierarhice de operaţii: 1) tactic-se referă la acţiunile externe. .porneşte de la studiul predării-învăţării în clasă. fiind centrată pe cunoaştere. . Modelul învăţării depline (J..calitatea instruirii şi adaptabilitatea ei la particularităţile elevilor. .disconfortul zilnic îi demotivează pe elevi. afective şi volitive iniţiale ale elevilor. cognitivă.porneşte de la premize ca: . strategii cognitive.coordonarea învăţării. . sistematicitate. diferenţele interindividuale sunt observabile. dar şi a calităţii instruirii fiecărui elev. . este posibilă o modificare a caracteristicilor cognitive. teoria holodinamică a învăţării (Renzo Titone) . . teoria comprehensivă a învăţării (David Ausubel şi F.Caroll şi B. elaborarea instrumentelor de evaluare) ♦ Instruire dirijată personalizat pe cât posibil ♦ Evaluarea continuă.componentele acestui model: ♦ Diagnosticul stării iniţiale (capacitate. centralizare. 6.) SEMINARUL V MODELE ALE ÎNVĂŢĂRII Modelul descrie o realitate. . cu scopul de a trece de la ignorarea unor fapte la cunoaşterea acestora.S. dacă are timp suficient.învăţarea produce capacităţi: deprinderi intelectuale. .constatări: la şcoală elevii nu învaţă ci li se dă să înveţe.învăţarea în şcoală depinde de anumite variabile care ţin de: mediul educaţional. Jinga şi I. nonformale sau informale. profesorii predau şi verifică. Robinson) . iar învăţarea realizată acasă ridică dificultăţi pentru care elevul are nevoie de ajutor.Bloom) . Modelul instrucţional al învăţării eficiente în clasă (I. consiliere. deprinderi motrice. motivaţie etc. 2) strategic .este în conformitate cu practica. Vom prezenta câteva modele care descriu modalităţi concrete de realizare a instruirii/învăţării în contexte educaţionale formale. reversibilitate.consideră învăţarea în şcoală ca fiind cel mai important tip de învăţare.are în vedre: caracteristicile psihocomportamentale ale elevului. informaţii verbale. . multidimensionalitate.

.elaborarea de structuri mintale. MODELUL ÎNVĂŢĂRII EXPERIENŢIALE (D. studierea/învăţarea efectivă. MODELUL ÎNVĂŢĂRII PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE PRIN INTERMEDIUL LECTURII ŞI AL SCRIERII . c. 3) Reflecţia – reconsiderarea de către cel ce învaţă a ceea ce ştia deja. 4. 8 . MODELE CONFLICTUALE ALE ÎNVĂŢĂRII .formarea de convingeri.cooperare.practicarea ei presupune utilizarea unor strategii. .este un model al învăţării active bazat pe implicarea celui ce învaţă. 3. 2. . . cu alţi subiecţi. 2) Realizarea sensului .critică.predarea-învăţarea presupun parcurgerea a 3 etape: 1) Evocarea-solicitarea elevilor să îşi amintească ceea ce ştiu deja despre un subiect/temă. Experienţa concretă. d. KOLB) . b. cu conţinutul de învăţat. flexibilitate.înţelegerea semnificaţiilor noilor idei. interpretări personale. .reflecţie personală. .1.inovare. atitudini. consolidarea lor.gândirea critică presupune activism.învăţarea are o structură tripolară-presupune interacţiunea elevului cu materialul.colaborare.PREMISE: . 5.conflictul socio-cognitiv este sursa învăţării şi dezvoltării psihoindividuale.susţine experimentarea.explorare. Dintre modelele conflictuale menţionăm: . 4. organizarea studiului.modelul alosteic . .învăţarea focalizată pe elev.Învăţarea presupune construirea de cunoştinţe. . 3. Realizarea unor observaţii asupra experienţelor concrete. . . planificarea studiului şi a învăţării.gândirea autentică este cea creativă.interacţiunea celui ce învaţă cu alţii(profesori).susţine că învăţarea presupune restructurarea cognitivă a subiectului ca urmare a activităţii sale de asimilare de noi cunoştinţe. îmbogăţirea cunoştinţelor. Conceptualizarea de date şi realizarea unei generalizări.este bazat pe experienţa elevului şi are 4 ipostaze: a. comportamente.gândirea critică se învaţă practicând-o . . Aplicarea cunoştinţelor dobândite .PROMOVEAZĂ: .construirea cunoaşterii este socială.şcoala trebuie să îi înveţe pe elevi să gândească. . valorificarea eficientă a învăţării.participarea şi implicarea celui ce învaţă în rezolvarea de probleme.critici.

1. ♦ Sunt dispuşi să se angajeze în activităţi diverse pentru îmbogăţirea cunoştinţelor. .schimbării conceptuale” .principii: ♦ Pe măsura maturizării lor oamenii devin tot mai independenţi.se referă la educaţia pe tot parcursul vieţii. sunt componente automatizate ale activităţii noastre. 3. fapte.integrarea deprinderii formate în contextul larg al activităţii individului.. . care asimilate devin cunoştinţe. imaginaţia) 2. Există abilităţi profesionale şi speciale (în alte domenii de activitate) 9 . .OPERAŢIONALĂ A ÎNVĂŢĂRII 1. . . ordonarea.recepţionarea. densitatea. procesarea stocarea şi utilizarea informaţiilor.andragogia = ştiinţa care se ocupă de educaţia adulţilor.sunt realizate de exerciţii prelungite. Realizarea învăţării presupune mai multe activităţi: . Rezultatele învăţării:  Informaţii şi cunoştinţe . MODELUL ANDRAGOGIC AL ÎNVĂŢĂRII .gândirea. ♦ Motivaţie internă (dorinţa de a şti) SEMINARUL VI ANALIZA STRUCTURAL . etc.cunoştinţele factuale includ ansambluri de fapte ştiinţifice rezultate din experienţa individului. Acestea se formează prin: . . 2. percepţii. ♦ Sunt centraţi pe rezolvarea de probleme.captarea şi menţinerea atenţiei. Realizarea învăţării presupune anumite mecanisme psihice. redundanţa.achiziţionarea.are la bază conflictul socio-cognitiv. Mecanismele psihice ale învăţării. Rezultatele învăţării. calitatea superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităţi implicând autoorganizare eficientă. Conţinutul învăţării este reprezentat prin informaţii: denumiri. ♦ Au o experienţă care este o premiză pentru învăţare.valorificarea celor învăţate. noţiuni.exersare până la automatizare. de prelucrare primară a informaţiilor (senzaţii.modelul . . concepte.stârnirea interesului pentru şi manifestarea unei atitudini favorabile învăţării. Tipuri de mecanisme psihice: ♦ Informaţional-operaţionale.. utilitatea. Ele sunt relevate pe plan cognitiv dar au anumiţi parametri referitori la tipul de informaţie. reprezentări) ♦ De prelucrare secundară a informaţiilor(memoria. educaţia adulţilor. care se desfăşoară spontan. Schimbări de accente în privinţa conţinuturilor şi a rezultatelor învăţării.prezentarea modelului acţiunii. . presupune interacţiunea dintre elevi cu scopul provocării unor reflecţii critice 6.  Abilităţile se referă la uşurinţa.exersarea acţiunii. Învăţarea presupune o suită de schimbări de disponibilităţi externe ale individului care sunt generate de anumite experienţe.  Deprinderile .

creative şi motivaţie creativă intrinsecă. original. care dovedeşte prin modul său de a gândi. să faci. gândi. . preponderent afective la o idee. . trăirile afective. energizează şi direcţionează acţiunile unei persoane. exprimă o relaţie individ-obiect. învăţarea în general)  Atitudinile sunt poziţia individului faţă de aspecte diverse ale realităţii. tendinţe.caracteristici dinamic – procesuale . include elemente de natură cognitivă şi afectivă.credinţele sunt adeziuni necritice. A fi priceput=a şti cum să faci ceva la un nivel de performanţă ridicat.idei forţă”ce se impun în comportamentul omului. . Conduita creativă presupune interacţiunea dintre aptitudini şi atitudini. Acestea au un conţinut precis. Pentru a se adapta cerinţelor viitorului educaţia trebuie să: .a fi creativ înseamnă a produce/zămisli ceva nou.  Credinţe şi convingeri.convingerile sunt certitudini subiective. aspiraţii etc. Este capacitatea omului de a efectua conştient.caracteristici de stare: atitudinea este o stare psihică dispoziţională. cu o anumită rapiditate.traseze hărţile unei lumi într-o continuă mişcare. rezultate din asocierea unei idei cu o trebuinţă. o acţiune adecvată unui scop. interese. acţiona. 3.atitudinile au rol de direcţionare a comportamentului. Sunt influenţate de diverşi factori: nevoile. Priceperile sunt legate de exercitarea unei profesii sau acţiuni concrete. simţi. să trăieşti. variază în intensitate şi direcţie.  Motivaţiile sunt mobiluri interne care declanşează. 10 . . anumite sarcini. Creativitatea este o dispoziţie a personalităţii psihice. fac referinţă la un anumit domeniu.  Competenţele sunt caracteristicile unei persoane. de limbaj. imbolduri. concepţie.trebuie organizată în jurul lui: a învăţa să ştii. Creativitatea implică:abilităţi specifice.transmită eficient şi pe scară largă un volum tot mai mare de informaţii. . determină stabilitatea relativă a personalităţii etc. capacitatea de a îndeplini la un nivel de performanţă. Există competenţe: disciplinare. transversale (pt. prin cunoştinţele sale. . . Sunt impulsuri. . Acestea au un rol important în explicarea comportamentului uman sau colectiv..  Capacităţile sunt structuri ale personalităţii umane ce desemnează acea abilitate demonstrată sau potenţială a subiectului de a putea acţiona. să fii. simţi etc.  Conduite creative.

naturalistă (Ch. POTENŢIALUL INTELECTUAL ÎN ÎNVĂŢARE. STRATEGII ŞI STILURI DE ÎNVĂŢARE. fiecare are un tip de inteligenţă mai bine dezvoltat. lingvistică (învăţare cu voce tare. socializare. 7.iubire de natură floră. faună.relaţionare. 3. sau mai multe tipuri de inteligenţă (inteligenţe multiple) 1. 5. chinestezică .  Inteligenţa de asemenea se formează prin învăţare.trebuie să audă conţinutul pentru a-l putea memora).descoperirea mecanismelor de soluţionare a problemelor. muzicală/ritmică-în ritmul muzicii. 8. vizual-spaţială.  În copilărie este destul de scăzut dar ajutat şi sprijinit de adulţi se dezvoltă treptat. interpersonală . modelul neuropsihologic-inteligenţe multiple. 5. . schimb de idei. MODELE ALE INTELIGENŢEI: vârsta mintală =modelul psihometric.studierea inteligenţei în contextul de viaţă natural al individului. Potenţialul intelectual şi inteligenţa sunt două capacităţi diferite ale individului. 2. ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE. comunicare.este o calitate a personalităţii.dansatori. 6.introvertire. modelul triarhic .matematică. QI = .  Performanţele nu depind numai de potenţialul intelectual ci mai degrabă de volumul de cunoştinţe achiziţionat. inteligenţa logico . 7. devii expert într-un domeniu nu datorită vârstei sau vechimii ci datorită experienţei şi performanţelor atinse în timp.relaţia inteligenţă-mediu exterior-personalitate. intrapersonală . meşteşugari.şi a vieţii mintale a omului. Suntem inteligenţi în mod diferit. meditare. 4.capacitatea de cunoaştere (cognitivă) a unei persoane. comparativ cu alte persoane.capacitatea de a rezolva problemele. mimi. 5.se referă la însuşirile dobândite şi capacitatea individului de a se adapta la mediu.performanţa supramedie. modelul factorial-în toate activităţile intelectuale există un factor comun G şi alţi factori speciali S diferiţi de la o persoană la alta. Se materializează în 3 ipostaze: . cunoaşterea animalelor 11 1. empatie. Astfel. modelul genetic . EFICIENTĂ ŞI DURABILĂ 1. 3. MOTIVAŢIA ÎN ÎNVĂŢARE. ÎNVĂŢAREA RAPIDĂ. vârsta cronologică 2. 4. preocupare de sine. modelul psihocognitivist . 2. modelul ecologic . 6.SEMINARUL VII 1. 4.mişcarea corpului . . (specifică oamenilor de artă în special pictorilor) 3.  Potenţialul intelectual este capacitatea latentă a individului de a rezolva sarcini la un anumit nivel de performanţă. Darwin) . Inteligenţa este puterea şi funcţia minţii umane de a stabili legături între fenomene şi legături între legături.

motivaţia este o structură psihică ce declanşează. 3.lenea. • A te autocorecta/autoevalua. Depinde de: . • A te motiva singur. 12 . antrenare în activităţi incitante. Există motive de deficit (impulsuri) şi motive de autorealizare. . Găsiţi exemple de profesii/meserii specifice fiecărui tip de inteligenţă? 2. evaluare obiectivă. imaginea de sine. • A fi capabil să înveţi oricând.relaţii de ajutorare pentru un scop anume. grupul propriu-zis .9. încurajări. interesele. MOTIVAŢIA ÎN ÎNVĂŢARE .energizează şi direcţionează din interior o activitate.  motivaţia depinde de activitate. • A conştientiza cât şi ce ştii.grupuri mici(7-8 elevi)pentru rezolvarea de sarcini comune.conflicte constructive.ales după preferinţele lor. 4. . sentimentul realizării)  cu cât motivaţia este mai mare cu atât performanţele sunt mai mari. relaţionare.sunt aleşi de către profesori şi obligaţi să colaboreze. destin.atenţia fiind îndreptată spre câştigul întregului grup. demotivare.este bazată pe competiţie. clasa de elevi (25-30).necesitate. viaţă. 3.încredere în sine şi în alţii. .toate acţiunile şi comportamentele oamenilor sunt determinate de un motiv anume.o productivitate ridicată a muncii. personalitate.dorinţa de a obţine totul gratis. . Este o structură afectivo-cognitivă dinamică ce stimulează comportamentul. . ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE. simpatii.persoane preocupate de existenţă. .o sănătate psihică mai bună. • A căuta informaţii din mai multe surse. formarea unei imagini de sine pozitive. 2. aspiraţiile. creştere şi dezvoltare. .în orice situaţie etc.situaţii şi obiecte.lipsa de maturitate a participanţilor grupului. antipatii etc.criticile. lipsa abilităţii de a lucra în grup.acceptarea ideilor celorlalţi. consiliere. pseudo – grup .tolerare. sfătuire prin tact şi confidenţialitate. existenţială . Determină: . .lucru în echipă. STRATEGII ŞI STILURI DE ÎNVĂŢARE Strategie = a învăţa cum să înveţi • A-ţi fixa scopuri realiste .  cadrul didactic trebuie să încurajeze elevii prin: respect.formarea unei atitudini pozitive faţă de şcoală. Blocaje ale învăţării prin cooperare: . Tipuri de grupuri: 1. preferinţe. Ce îi face pe elevi motivaţi?(trebuinţele. .fără efort propriu.trăiri afective (preferinţe) .mărimea grupului.

. ⇒ Deţină abilităţi de bază:scris. sau în funcţie de emisfera cerebrală determinantă. atenţie. Stilul de învăţare depinde de: ♦ Particularităţi cognitive: inteligenţă. în funcţie de stilul de învăţare al fiecăruia. ⇒ Se cunoască pe sine. tactil sau chinestezic( . . a învăţa) 5.ascultat etc. întreprinde. Există 4 stiluri de învăţare: 1) Bazat pe sentimente (trăieşte evenimentele) 2) Bazat pe percepţie (vede. intro / extroversiune. psihică) e) Gestionarea timpului (planificare. ⇒ Conştientizeze faptul că fiecare are propriul stil de învăţare. . EFICIENTĂ ŞI DURABILĂ. ⇒ Să poată învăţa în şcoală. Strategiile cuprind: a) Instrumentarul învăţării (suportul material verbal sau scris) b) Demersul învăţării (modul de însuşire a cunoştinţelor) c) Gradul de dirijare (autodirijare. observă. folosirea de memotehnici. ♦ Particularităţi personale: anxietate. motivaţie. interes. spre exemplu.natura şi gradul lor de structurare.Cel ce învaţă trebuie să: ⇒ Înţeleagă importanţa şi conţinutul.capacităţile sale. stare fizică.acasă. la alte discipline. sintetizând şi valorificând fiecare informaţie în stil propriu. astfel adulţii învaţă doar ceea ce le este necesar.să grupeze elevii atunci când împarte sarcini de rezolvare în grup.fiecare învaţă în funcţie de preferinţa pentru un mod de achiziţionare a cunoştinţelor.elevii învaţă: vizual.să sprijine învăţarea prin cooperare. ascultă) 3) Bazat pe gândire (reflecţie) 4) Bazat pe experimente (cercetează. . . mod de achiziţionare. Stilul poate fi: . să nu pretindă doar învăţare mecanică.trebuie să identifice stilul personal de învăţare al fiecărui elev. schematizarea informaţiilor.să-şi organizeze predarea astfel încât să valorifice stilul de învăţare al elevilor. auditiv. sau învăţare dirijată de cineva) d) Implicare socio-afectivă (momentul zilei.în grup sau independent la fel de bine.citit.orar) Utilizarea unei strategii presupune trimiterea la cunoştinţele anterioare. ÎNVĂŢAREA RAPIDĂ. control. 13 . .  Adulţii îşi cunosc mult mai bine stilul de învăţare în comparaţie cu elevii.de învăţare = cuprinde pe lângă stilul cognitiv şi preferinţele oamenilor.cognitiv = maniera de a gândi a unei persoane.folositor în profesie sau în viaţă.daţi exemple pentru fiecare) Rolul cadrului didactic: . face ceva pt. ♦ Particularităţi referitoare la cunoştinţele anterioare .

 stabilitate emoţională. motivaţie. sănătate. ♦ comunicare precară. să se educe simţul răspunderii şi atitudinea faţă de şcoală. şi să-şi atingă scopul integral. familia. 2. educaţie deficitară în familie. . hiperemotivitate.oboseală. ♦ personalitate inadaptată. 14 . memoria).opoziţie. delicvenţă. echilibru fiziologic . nonintelectuali (motivaţia) 3.nelinişte. Metode de remediere:  rolul şcolii:să intuiască situaţia elevului. ♦ atitudine defavorabilă faţă de şcoală şi învăţare.psihosociale . tulburări : . şcoala etc. biopsihologici . conţinutul lecţiilor.  efort. Cauze/factori care duc la insucces: 1.  o trăsătură a comportamentului elevului.structura învăţământului. Poate fi temporar sau persistent.dezvoltare fizică. . ♦ potenţial intelectual deficitar.  o expresie a potrivirii capacităţilor elevului cu exigenţele şcolii. cadrele didactice să cunoască particularităţile psihofizice ale elevilor etc. sociopedagogici . .  împlinire umană.SEMINARUL VIII SUCCESUL ŞI INSUCCESUL ÎN ACTIVITATEA EDUCAŢIONALĂ PROFESORUL FACTOR ESENŢIAL AL FORMĂRII ELEVILOR Succes = rezultat favorabil al unei acţiuni. ♦ suferinţă morală. atitudine faţă de muncă Insucces = fenomen social psihopedagogic datorat unui potenţial intelectual şi moral deficitar unei slabe mobilizări a elevului pentru învingerea greutăţilor în învăţare.psihosomatice . SUCCESUL ŞCOLAR:  o cale deschisă spre viaţă. să reclame un efort.de personalitate .  o treaptă însemnată pe drumul formării personalităţii.crize nervoase.aritmii ale programului zilnic.angajare.  un rezultat favorabil în urma unei acţiuni dificile.vagabondaj. indispoziţii. profesorii să îşi revizuiască modul de predare. ♦ stimă de sine scăzută. apatie. . discontinuă. cu condiţia ca acţiunea să comporte oarecare dificultăţi. ♦ rămânere în urmă la învăţătură. orele să fie organizate în funcţie de câteva cerinţe igienice. INSUCCESUL ŞCOLAR: ♦ inadaptare şcolară. Succesul şcolar ţine de aptitudine.de caracter .. ♦ pregătire inegală.muncă formativă. anxietate. oscilantă.  imagine de sine pozitivă. .de activitate . agresivitate.intelectuali (inteligenţa. fobie.psihomotorii . să acorde sprijin la învăţătură.

consilier şi sfătuitor. 4. Aptitudinea psihopedagogică. evaluator. Epistemologic professor = cel care cultivă o ştiinţă/artă. 3. Roluri şi funcţii ale profesorului. 2. Centrate pe activitatea elevilor. 6.laissez – faire (elevii sunt lăsaţi să facă ce doresc).trebuie să deţină o cultură profesională. Centrate pe conţinut. 2.capacitate de anticipare a situaţiilor problemă. . implicat. . Profesorul este: sursă de informaţii. .empatia. consilier. Focalizate pe relaţia profesor-elev.Învăţarea . rolul familiei: să asigure un climat adecvat şi condiţii de învăţare. să educe atitudinea elevului faţă de şcoală etc. imaginativ/ plictisitor.democratică. Focalizate pe profesor.abilităţi interpersonale(relaţionare) şi intrapersonale (autocontrol).tipare ale cadrelor didactice: amabil/rezervat.manager al clasei. .creativitatea. Focalizate pe relaţia elevi-cunoaştere. organizator şi conducător al procesului de formare a elevilor.  rolul elevului: să participe activ. Caracteristici personale pentru profesia de cadru didactic: . Personalitatea profesorului. 15 . 4.formarea elevilor. . 1.disciplină.comunicare eficientă cu părinţii şi celelalte cadre didactice. Stilul pedagogic este maniera specifică în care profesorul abordează activitatea educaţională. psihologică.respect faţă de elevi şi alte persoane etc. Roluri: .dirijarea.empatie. .autocratică. . să colaboreze cu şcoala. 4. 3. PROFESORUL FACTOR ESENŢIAL AL FORMĂRII ELEVILOR 1. 5. pedagogică. să găsească resurse să se mobilizeze etc.Predarea .aptitudinea psihopedagogică include:comunicativitatea.să nu aibă un nivel al aspiraţiilor prea înalt pentru capacităţile elevului. . . Centrat pe relaţia profesor-conţinut.privilegiază raportul profesorului cu conţinutul informaţional ce urmează a fi transmis elevilor. model. . relaţionează cu elevii. Stiluri pedagogice. . Tipuri de stiluri pedagogice: 1. sistematic/neorganizat. conduce procesul instructiv-educativ. . Daţi exemple specifice fiecărui tip. toate acestea îi conferă un anumit statut instrucţional şi social având puterea de influenţare a elevilor. manager al clasei de elevi. educarea elevilor. 3. Există 3 tipuri de relaţii profesor-elev: . 2. . . aptitudini umaniste.

ia hotărâri bruşte. . violenţa datorată jocurilor electronice / PC.SEMINARUL IX VIOLENŢA – SURSĂ DE DISTORSIUNE PENTRU PERSONALITATEA ELEVULUI Violenţa domestică = crize şi probleme conjugale = abuz emoţional intens cu consecinţe destul de grave pentru elev. se refugiază în imaginar.să îndrume părinţii să participe la cursuri pentru perfecţionare educaţională.se autopedepseşte.psihologul şcolii.tendinţe şi gânduri suicidale.. fără energie fizică şi psihică.chiar dacă e dotat intelectual maltratat în familie.introvertire. cadrele didactice? .să depisteze la timp elevul cu probleme.  Cum credeţi că .nu îşi poate atinge obiectivele nu are suficientă motivaţie. .izolare.să poarte discuţii cu părinţii. dureros.tendinţe paranoide. preocupări obsedante. ezită.consilierul educativ. sau consideră că este modul cel mai bun de impunere?  un posibil .se simte incomplet. depresiv. . . să poarte discuţii libere cu elevul în care să depisteze situaţia din punctul său de vedere. . a face faţă vieţii nefericite pe care o duce în familie.are . . tot timpul vrea ceva în plus.voinţă slabă. alte tipuri de violenţă. .lipsit de afectivitate. . .nu se adaptează uşor la nou. Dezbatere: violenţa verbală.răspunde cu efect întârziat. fobii.oferindu-i sfaturi etc.permanent este într-o stare de agitaţie şi nemulţumire. . frustrat.stimă de sine scăzută. . complexat...anxios. .este mai sensibil. .să apeleze la asistenţa socială şi la . 16 . . nechibzuite.minte.mereu obosit.portret” al elevului abuzat: . .auto-încredere exagerată. Ce ar trebui să facă şcoala. este derutat..să sugereze părinţilor alte metode de educaţie. traumatizat. .sete de glorie” . .suspicios.Sugeraţi şi alte soluţii de rezolvare a unor astfel de cazuri. . tăcut. .protecţia copilului” pentru a lua alte măsuri.văd” elevii violenţa?  Elevii văd violenţa ca pe ceva de necontrolat. .privire umilă care poate degenera în reacţii isterice. timiditate.  Un elev care trăieşte într-o familie în care se petrec frecvent acte de violenţă poate manifesta comportamente agresive şi la şcoală? De ce? Este oare aceasta o formă de apărare inconştientă împotriva insecurităţii familiale. emoţiile sunt mai puternic trăite. dirigintele. agresiv. . .are un randament şcolar scăzut pentru că îşi canalizează resursele pt. faţă de care au un comportament de fugă.

găsirea cât mai multor titluri. 1.  Abordarea psihopedagogică a creativităţii vizează 3 dimensiuni: 1. să-i sprijine creativitatea. cultură etc. personalitatea creatoare este supusă la 3 categorii de factori ce o pot influenţa: . convingerile. original. .  Credeţi că internetul şi computerul sprijină creativitatea elevilor?  Realizaţi un . caracteristicile sale.factori biologici: vârstă. . procesul creativ are 4 etape succesive: . produsul creativ. 3. sănătate fizică şi mentală etc. produsul creativ = rezultatul procesului de creaţie. societate. .  Creativitatea denotă inteligenţă. Cadrul didactic ar trebui să încurajeze elevul care manifestă aptitudini deosebite pentru o disciplină/artă. 2.SEMINARUL X CREATIVITATEA ELEVILOR Creativitatea se dezvoltă în funcţie de: . . 2.individ. desene din figuri geometrice etc.etapa premergătoare = găsirea unei probleme. procesul creativ.spirit operativ în rezolvarea de probleme.etapa iluminării (etapa evrika) = apariţia spontană a soluţiei.portret” al elevului creativ! . caracter. personalitatea sa.etapa verificării transpunerea în practică/concret/realitate a soluţiei.etapa incubaţiei = concentrarea pe problemă. 3. . . desene abstracte. motivaţie. familie.factori sociali: educaţie. înclinaţiile.studierea mai multor posibilităţi de rezolvare. sex. iniţiativa.există diferite teste psihologice de investigare a creativităţii: testul clasificărilor. afectivitate etc..  Poţi avea un QI foarte mare fără a fi foarte creativ. temperament. completarea finalului unei povestiri. grup de prieteni.societatea în care individul trăieşte (instituţiile sociale) . 17 .domeniul cultural. să-i acorde dreptul la cuvânt pentru a-şi putea exprima liber ideile.factori psihologici: gândire. personalitatea creatoare.

♦ A nu da sfaturi pripite/în grabă. rezonator. dezbateri pe diferite teme etc. .să depisteze la timp potenţialul creativ al elevilor şi să îl susţină etc. Care consideraţi că sunt blocajele creativităţii? .să-şi cunoască elevii. . Comparaţi violenţa verbală cu violenţa fizică? Ce repercusiuni pot avea acestea asupra unui elev în şcoală. pasivitatea etc. ♦ Confidenţialitate. Philips 66 etc. rezistenţa la schimbare.fişe individuale şi de grup. Metode moderne de stimulare a creativităţii: brainstorming. implicant.dreaptă = artistică. panel.creatoare. ♦ A nu judeca aspru.referate. ♦ Acceptarea diversităţii umane.nu trebuie să submineze creativitatea.să înlăture sursele de blocaj. . mijloacele. = a participa activ. Rolul cadrului didactic: .aversiunea cadrelor didactice. timpul. ♦ Autocunoaştere. .să ofere modele de comportament creativ. .matematică. SEMINARUL XI COMUNICARE ŞI CONFLICT Ce este comunicarea? Ce este conflictul? De ce intrăm în conflicte?    A comunica = a exista. dar dacă se manifestă frecvent în familie? Reacţii în situaţii de conflict: 18 . . Comunicarea este procesul prin care un emiţător transmite o cantitate de informaţii unui receptor. Emisferele cerebrale: .teme pentru acasă. ♦ Optimism.stângă = logică. ♦ Gândire pozitivă.tehnică etc.să instaureze o atmosferă propice acesteia. Comunicarea eficientă presupune: ♦ Empatie.sintetică etc. sinectica.raţională. Rolul şcolii: .să îi evalueze obiectiv:prin teste.

de ce unele conflicte degenerează în violenţă? 5.tabere” Stresul zilnic duce la conflicte cât mai dese. . găsiţi 3 asemănări şi 3 deosebiri între voi şi grupul de prieteni.să recunoaştem situaţia conflictuală în care am intrat. • Vorbim extrem de calm. f) ieşiţi în afara oraşului pe un teren întins şi ţipaţi. .să ne dăm seama ce vrem de fapt. plângem. k) imaginaţi-vă ceva relaxant (peisaj din natură) l) inspiraţi numărând până la 5. Găsiţi şi alte reacţii? Ce vă caracterizează? Exerciţii: 1. Acum aţi obosit de atâta ceartă şi doriţi să vă vedeţi. revistă. d) vorbiţi cu un prieten. • Bătăile inimii şi tensiunea arterială se accelerează. h) ascultaţi muzică instrumentală lejeră (pian. g) staţi în linişte perfectă 15-20 min. etc. 2. Cum puteţi avea din nou încredere în el/ea? 4. ceas etc. ţineţi răsuflarea numărând până la 3. pentru ce ne certăm.) putem fi catalogaţi ca nişte persoane violente? 5 paşi pentru depăşirea unui conflict: .să găsim idei şi soluţii salvatoare.să ne punem planul în aplicare pentru împăca ambele . expiraţi numărând din nou până la 5. c) scrieţi pe o hârtie ceea ce vă supără. sau nu vorbim deloc. Metode orientative de combatere a stresului: a) exerciţii fizice şi plimbări în aer liber aprox. în urmă cu 2 săptămâni v-aţi certat cu cel mai bun prieten/ă. b) glume sau gânduri amuzante/amintiri. • Ne bâlbâim. • Râdem fără nici un scop. . 30 min pe zi. etc. găsiţi 3 asemănări şi 3 deosebiri între voi şi familie. • Transpirăm/tremurăm. • Respirăm tot mai repede. sărăntocule. • Strângem din dinţi. şchiopule. chitară) i) mergeţi la o şedinţă de masaj. dacă poreclim unele persoane (ex. 19 . • Fugim. e) schimbaţi mediul în care vă aflaţi (dacă sunteţi la serviciu plecaţi acasă mai devreme).• Vorbim din ce în ce mai tare/sau mai repede. . . • Strângem pumnii. • Batem din picioare. • Roşim sau pălim. opriţi telefon.. 3. facem grimase.să ne recunoaştem sentimentele pentru persoana cu care am intrat în conflict. chiorule etc. j) citiţi o carte. urmăriţi o emisiune de divertisment la televizor.

Personalitatea cuprinde: . rolul său în societate. 3. filosofice.elemente psihogene = memorie. creativ) = tendinţe de autocunoaştere. 3. care ar fi acela?  Vom nota pe tablă caracteristicile de personalitate cel mai des întâlnite pentru a caracteriza întreaga grupă. ansamblul organizat al proceselor . amic.adică modul său de a fi..trebuie. blochează impulsurile sinelui. prietenii. fiu) = extravertit. . 4. Există 4 sensuri ale personalităţii: 1. aplecat spre nevoile altora dar şi asupra modului în care este văzut de ceilalţi.cine sunt eu?” o o 10 răspunsuri care să conţină un singur cuvânt individual Tipuri de personalitate: 1. caracteristici fiziologice = narcisism. instincte. 2.găseşte metode realiste de rezolvare a problemelor.. aşa este frumos” . impulsuri (ex:trebuinţa de hrană) comunică nevoile de bază.văd” ceilalţi: familia. 4. SUPRA-EUL . coleg. temperament etc.acţiona. care determină modul său propriu de a gândi.. autocontrol autostăpânire.  Cum credeţi că vă .este latura morală a personalităţii ce se bazează pe principiul . psihice (atent. calităţi metaforice 20 .. valoarea omului ca fiinţă. mobilizarea resurselor pentru atingerea scopurilor.elemente biogene = trăsături de ereditate.cu picioarele pe pământ”. aspectul exterior al omului.se bazează pe principiul plăcerii. gradul de relaţionare.funcţia sa..stărilor şi funcţiilor psihice ale individului. Componentele personalităţii: 1. imagine de sine foarte bună. inteligent. EUL .decide dacă soluţia găsită de EU este moral acceptată. sociale. . mască etc. omul cu caracteristicile sale morale. se cade. ne coboară .este principiul realităţii. 2. rolul social. imaginaţie. calităţile sala generale.  Test de autocunoaştere:.elemente sociogene = idealul social. Dacă ar trebui să vă caracterizaţi întrun cuvânt.actorul” care joacă rolul.SEMINARUL XII AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ Personalitatea este realitatea complexă şi dinamică a fiecăruia dintre noi. SINELE . caracteristici sociale (prieten. poetice = meditator. . egocentrism. cunoştinţele?  Numiţi o caracteristică importantă a personalităţii voastre. 3. 2.simţi. caracter.

afective. pregatire inegala. . iar insuccesul scolar este opusul succesului. stima de sine scazuta. Factorii stresanţi de natură fizică(zgomotul. stabilitate emotionala. o trasatura a comportamentului elevului. eficienţa metodelor de predare-învăţare şi evaluare. angajare. ramanaere in urma la invatatura. suferinta morala. etc. Factorii biologici se referă la starea sănătăţii organismului. discontinua. are ca si caracteristici: inadaptare scolara. La fel ca insuccesul şcolar şi succesul este determinat de anumiţi factori: 1. motivatie. volitive). de natură fiziologică (boli organice. umezeală) .COMPARATIE INTRE SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR Succesul scolar tine de aptitudine. lipsa de antrenament de învăţare). somn insuficient). aptitudini. 2. subnutriţie. Factorii socio-culturali sunt mediul psiho-socio-cultural. interese). Factorii psihologici includ procesele psihice (cognitive. implinire umana. 21 . efort. iluminarea insuficientă. etc. atitudine fata de munca in schim insuccesul este fenomenul social psihopedagogic datorat unui potential intelectual si moral deficitar unei slabe mobilizari a elevului pentru invingerea greutatilor in invatare. Factorii pedagogici se referă la stilul didactic al profesroului. aer poluat. 3. Succesul scolar are ca si caracteristici: o cale deschisa spre viata. de natură psihosocială (supraîncărcarea. limbajul). o treapte insemnata pe drumul formarii personalitatii. însuşirile psihice(temperament. munca formativa. potential intelectual deficitar. educatie deficitara in familie. familial şi grupul de prieteni al copilului. frig. fenomene psihice (atenţia. 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful