Anul 177 (XXI) — Nr.

647 bis

PARTEA I

LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE

Joi, 1 octombrie 2009

SUMAR

Pagina Anexa la Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 704/2009 privind aprobarea reglementării tehnice „Cod de proiectare seismică — Partea a III-a — Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008” .............................. 3–366

2

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI

ORDIN privind aprobarea reglementării tehnice „Cod de proiectare seismică — Partea a III-a — Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008”*)
În conformitate cu prevederile art. 10 și art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice și de cheltuieli aferente activității de reglementare în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind tipurile de reglementări tehnice și de cheltuieli aferente activității de reglementare în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, precum și a Normelor metodologice privind criteriile și modul de alocare a sumelor necesare unor lucrări de intervenție în primă urgență la construcții vulnerabile și care prezintă pericol public, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 2 din 13 mai 2009 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 4 „Acțiuni asupra construcțiilor”, Procesul-verbal de avizare nr. 13 din 13 mai 2009 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 5 „Structuri pentru construcții” și Procesul-verbal de avizare nr. 3 din 2 iunie 2009 al Comitetului tehnic de coordonare generală din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, precum și avizul Inspectoratului de Stat în Construcții nr. 2.747 din 28 iulie 2009, în temeiul art. 1 alin. (2), art. 3 lit. d), art. 4 pct. II lit. b) și c) și al art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 33/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, cu modificările ulterioare, ministrul dezvoltării regionale și locuinței emite următorul ordin: Art. 1. — Se aprobă reglementarea tehnică „Cod de proiectare seismică — Partea a III-a — Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008”, elaborată de Universitatea Tehnică de Construcții București, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. — (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010. (2) Codul de proiectare seismică — Partea a III-a — Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008 se aplică la evaluarea seismică a clădirilor existente, care se efectuează în baza contractelor de expertizare tehnică încheiate după data intrării în vigoare a prezentului ordin. Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 3/N/1992 de aprobare a Normativului pentru proiectarea antiseismică a construcțiilor de locuințe, social culturale, agrozootehnice și industriale, indicativ P 100-92, cu modificările și completările ulterioare, își încetează aplicabilitatea.

Ministrul dezvoltării regionale și locuinței, Vasile Blaga

București, 9 septembrie 2009. Nr. 704.

*) Ordinul nr. 704/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 1 octombrie 2009 și este reprodus și în acest număr bis.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

3

COD DE PROIECTARE SEISMICĂ – PARTEA A III-A – PREVEDERI PENTRU EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE
INDICATIV P 100-3/2008

I

4

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

CUPRINS

1. ASPECTE GENERALE 1.1 Obiect şi domeniu de aplicare 1.2 Referinţe normative 1.2.1 Documente normative de bază 1.3 Ipoteze de bază 1.4 Simboluri 1.5 Unităţi de măsură 2. CERINŢE DE PERFORMANŢĂ ŞI CRITERII DE ÎNDEPLINIRE 2.1 Cerinţe fundamentale 2.2 Criterii de îndeplinire a cerinţelor de performanţă 2.2.1 Aspecte generale 2.2.2 Starea limită ultimă (ULS) 2.2.3 Starea limită de serviciu (SLS) 3. EVALUAREA SEISMICĂ A STRUCTURILOR ŞI COMPONENTELOR NESTRUCTURALE (CNS) 3.1 3.2 Generalităţi Operaţiile care compun procesul de evaluare

4. COLECTAREA INFORMAŢIILOR PENTRU EVALUAREA STRUCTURALĂ 4.1 Informaţii generale şi istoric 4.2 Informaţii iniţiale necesare 4.3 Niveluri de cunoaştere 4.3.1 Definirea nivelurilor de cunoaştere 4.3.2 KL1 Cunoaştere limitată 4.3.3 KL2 Cunoaştere normală 4.3.4 KL3 Cunoaşterea completă 4.4 Identificarea nivelului de cunoaştere. Definiţii 4.4.1 Geometria 4.4.1.1 Planurile generale ale construcţiei 4.4.1.2 Planurile de detaliu ale construcţiei 4.4.1.3 Examinarea vizuală 4.4.1.4 Relevarea construcţiei 4.4.2 Detaliile de execuţie 4.4.2.1 Proiectarea simulată 4.4.2.2 Inspecţia în teren limitată 4.4.2.3 Inspecţia în teren extinsă 4.4.2.4 Inspecţia în teren cuprinzătoare

II

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

5

Materiale 4.4.3.1 Încercări distructive şi nedistructive 4.4.3.2 Încercări in-situ limitate 4.4.3.3 Încercări in-situ extinse 4.4.3.4 Încercări in-situ cuprinzătoare 4.4.4 Definirea nivelurilor de inspecţie şi de încercare 4.5 Factorii de încredere 4.6 Identificarea nivelului de degradare a construcţiei 5. EVALUAREA CALITATIVĂ 5.1 Obiectul evaluării calitative 5.2 Condiţii privind traseul încărcărilor 5.3 Condiţii privind redundanţa 5.4 Condiţii privind configuraţia clădirii 5.5 Condiţii privind interacţiunea structurii cu alte construcţii sau elemente 5.5.1 Condiţii privind distanţa faţă de construcţiile învecinate 5.5.2 Condiţii referitoare la supante 5.5.3 Condiţii referitoare la componentele nestructurale 5.6 Condiţii de alcătuire specifice diferitelor categorii de structuri 5.7 Condiţii pentru diafragmele orizontale ale clădirilor 5.8 Condiţii privind infrastructura şi terenul de fundare 6. EVALUAREA PRIN CALCUL 6.1 Aspecte generale 6.2 Acţiunea seismică şi combinaţiile de încărcare 6.3 Modelarea structurii 6.4 Metodele de calcul 6.5 Verificările elementelor structurale 6.6 Metodologii de evaluare 6.7 Metodologia de nivel 1 6.7.1 Domeniul de aplicare 6.7.2 Evaluarea prin calcul 6.8 Metodologia de nivel 2 6.8.1 Domeniul de aplicare 6.8.2 Principiul metodei de calcul 6.8.3 Calculul structural 6.8.4 Relaţiile de verificare 6.9 Metodologia de nivel 3 6.9.1 Domeniul de aplicare 6.9.2 Metoda de calcul static neliniar 7. EVALUAREA FUNDAŢIILOR 7.1 7.2 7.3 Aspecte generale Teste pentru stabilirea caracteristicilor terenului Calculul infrastructurii şi al sistemului de fundare

4.4.3

III

6

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

8. EVALUAREA FINALĂ ŞI FORMULAREA CONCLUZIILOR 8.1 8.2 8.3 8.4 Aspecte generale ale activităţii de evaluare Stabilirea clasei de risc a construcţiilor Conţinutul raportului de evaluare seismică Necesitatea intervenţiei structurale

ANEXA A – EVALUAREA BAZATĂ PE PERFORMANŢĂ A1 A2 A.3 A.4 A.5

SEISMICĂ

A

CLĂDIRILOR

EXISTENTE

Obiective de performanţă. Definiţii Nivelul hazardului seismic Selectarea obiectivului de performanţă Caracterizarea nivelurilor de performanţă Relaţii de verificare şi criterii de acceptanţă

ANEXA B – STRUCTURI DIN BETON ARMAT B.1 B.2 B.3 B.4 B.5 B.6 B.7 Domeniu de aplicare Identificarea geometriei structurii, a detaliilor de alcătuire şi a materialelor din structura clădirii Criterii pentru evaluarea calitativă Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale Valori admisibile ale eforturilor unitare medii în cazul aplicării metodologiei de nivel 1 Factorii de comportare pentru elemente structurale în metodologia de nivel 2 Valori de calcul utilizate în cazul aplicării metodologiei de nivel 3

ANEXA C – STRUCTURI DIN OŢEL C.1 C.2 C.3 C.4 C.5 C.6 C.7 Domeniu de aplicare Identificarea geometriei structurii, a detaliilor de alcătuire şi a materialelor din structura clădirii Criterii pentru evaluarea calitativă Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale Valori admisibile ale tensiunilor medii în cazul aplicării metodologiei de nivel 1 Factorii de comportare pentru elemente structurale în cazul aplicării metodologiei de nivel 2 Capacităţi de deformare inelastică în elementele structurale în cazul aplicării metodologiei de nivel 3

ANEXA D – CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE D.1 D.2 D.3 Domeniu de aplicare Informaţii specifice necesare pentru evaluarea siguranţei construcţiilor din zidărie Evaluarea siguranţei seismice

IV

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

7

ANEXA E – COMPONENTE NESTRUCTURALE (CNS) E.1 E.2 Generalităţi Evaluarea siguranţei seismice a componentelor nestructurale

ANEXA F (informativă) CLĂDIRILOR EXISTENTE F.1 F.2 F.3 F.4 F.5 F.6 F.7 F.8 F.9

ÎNDRUMĂTOR DE REABILITARE SEISMICĂ A

Introducere Bazele alegerii soluţiilor de intervenţie Procedee de intervenţie pentru clădiri cu structura de beton armat Procedee de intervenţie pentru clădiri cu structura de oţel Procedee de intervenţie pentru clădiri cu structura din zidărie Procedee de intervenţie pentru clădiri cu structura din lemn Procedee de intervenţie pentru componentele nestructurale din clădiri Reabilitarea seismică a clădirilor folosind sisteme de disipare a energiei Reabilitarea seismică a clădirilor prin izolarea seismică a bazei

V

NOTĂ Anexele B. oţel şi. abordărilor şi procedurilor specifice cuprinse în documentele normative în vigoare în acest domeniu. evaluarea structurală se realizează cu un grad de încredere diferit de cel asociat proiectării construcţiilor noi. din zidărie. Anexa E se referă la evaluarea componentelor nestructurale (CNS) ale clădirilor. Colectarea informaţiilor pentru evaluarea structurală 5. precum şi cea a componentelor nestructurale (CNS) ale clădirilor. ASPECTE GENERALE 1. indiferent de sistemul constructiv.8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (iii) pot să fi suferit acţiunea unor cutremure precedente şi a unor acţiuni neseismice cu efecte necunoscute. Evaluarea calitativă 6. (2) Reflectând cerinţele de bază stabilite de P 100–1/2006 pentru proiectarea clǎdirilor noi. Evaluarea prin calcul 7. cât şi la construcţii existente vulnerabile seismic. Evaluarea finală şi formularea concluziilor 1 . (3) Prevederile P 100-3/2008 pot fi aplicate şi pentru evaluarea seismică a monumentelor şi clădirilor istorice în cazul în care acestea nu contravin conceptelor. PARTEA I. Evaluarea seismică a structurilor şi componentelor nestructurale (CNS) 4.X. NOTĂ Evaluarea seismică se referă atât la construcţii degradate de acţiunea anterioară a cutremurelor. considerate individual. reglementare tehnică abrogată). (5) Prezenta reglementare tehnică este alcătuită după cum urmează: 1. Ca atare. P 100-3/2008 acoperă problematica construcţiilor existente executate din materialele structurale obişnuite (beton.2009 1.1 Obiect şi domeniu de aplicare (1) Obiectul părţii a III-a a codului P 100 este de a stabili criterii pentru evaluarea performanţei seismice a clǎdirilor existente. este necesarǎ utilizarea unor valori diferite ale coeficienţilor de siguranţă pentru materiale şi acţiuni. În această categorie se includ toate construcţiile proiectate pe baza P 100/92 (Normativ pentru proiectarea antiseismicǎ a construcţiilor de locuinţe. care depind de cât de complete sunt informaţiile disponibile şi de gradul de certitudine al acestora. respectiv. precum şi construcţiile având cel mult 5 niveluri supraterane. proiectate pe baza normativului P 100/81 (reglementare tehnică abrogată). (ii) pot ascunde erori de proiectare şi punere în operă. Cerinţe de performanţă şi criterii de îndeplinire 3. Evaluarea fundaţiilor 8. oţel şi zidărie). C şi D conţin date suplimentare pentru evaluarea construcţiilor din beton armat. 647 bis/1. (4) Deoarece structurile existente: (i) reflectă nivelul de cunoaştere la data realizării construcţiei. social culturale. Aspecte generale 2. Nr. agroozotehnice şi industriale. care încă nu au fost supuse unor acţiuni seismice semnificative. (4) Construcţiile a căror proiectare şi execuţie a beneficiat de aplicarea unor coduri de proiectare şi practică moderne nu necesită evaluarea seismică decât în condiţiile în care proprietarii acestora doresc să sporească performaţele lor faţă de cele iniţiale. cu modificǎrile şi completǎrile ulterioare.

2. 1. Documentele normative generale sunt date la 1.2009 9 ANEXA A .Prevederi de proiectare pentru clădiri Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directă Cod de proiectare pentru structuri din zidărie Cod de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali din beton armat Construcţii civile şi industriale. Nr. conform legislaţiei în vigoare.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3 (1) Ipoteze de bază Sunt valabile ipotezele date în CR 0 –2005. 1. 1. industriale şi agricole. CR 0 –2005 P 100–1/2006 NP 112–04 CR 6 – 2006 CR 2-1-1. (2) Simbolurile suplimentare utilizate în prezentul cod sunt definite în text acolo unde acestea sunt introduse. Bazele proiectării structurilor în construcţii Cod de proiectare seismică. 1.Evaluarea seismică a clădirilor existente bazată pe performanţă ANEXA B – Structuri din beton armat ANEXA C – Structuri din oţel ANEXA D – Clădiri din zidărie ANEXA E – Componente nestructurale (CNS) ANEXA F (informativă) .3. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton. Evaluarea seismicǎ a clǎdirilor existente se face de cǎtre experţi tehnici pentru construcţii. în funcţie de cerinţele esenţiale. beton armat şi beton precomprimat Construcţii civile.X.2 Referinţe normative (1) Prezentul cod încorporează prevederi din alte acte normative.5 (1) Unităţi de mǎsurǎ Precizările privind unităţile sunt date în P 100–1/2006.4 (1) Simboluri Sunt valabile simbolurile date în P 100–1/2006.1 iar referirile la alte documente sunt date în continuare în text. 2 .Partea I .Îndrumător de reabilitare seismică a clădirilor existente.1-2005 STAS 10107/0-90 STAS 10108-75 1. 647 bis/1.2. în cazurile în care este necesar. 1. 1. Calculul elementelor din oţel. (2) Prevederile prezentului cod presupun că procurarea datelor şi testele sunt efectuate de personal cu experienţă şi că inginerul evaluator are experienţa necesară pentru tipul de structură expertizat.1 Documente normative de bază Cod de proiectare.2. atestaţi pe domenii. PARTEA I.

corespunzător tipului de metodologie de evaluare utilizat.2 Criterii de îndeplinire a cerinţelor de performanţă 2.1. 4. (3) Funcţie de clasa de importanţă şi de expunere la cutremur. (2) Cerinţele fundamentale.1 Aspecte generale (1) Îndeplinirea cerinţelor enunţate la 2. Nivelul minim de asigurare seismică necesar pentru construcţii existente de diferite categorii. 647 bis/1. (2) 3 . CERINŢE DE PERFORMANŢĂ ŞI CRITERII DE ÎNDEPLINIRE 2.4. • Pentru componente nestructurale. a modelelor şi metodelor de calcul. accelerograme înregistrate sau artificiale. superioare celor minime definite la (3). este indicat la 8. 2. identic cu nivelul minim care trebuie obţinut prin lucrările de reabilitare seismică. unde se indică şi intervalele medii de recurenţă de referinţă (IMR) ale acţiunilor seismice luate în considerare pentru cele două stări limită. conform P 100–1/2006. oţel. în cazul construcţiilor existente cerinţele fundamentale pot fi asigurate pentru un nivel al acţiunii seismice inferior celui considerat la proiectarea construcţiilor noi. zidărie). specifice diferitelor materiale din domeniul tratat (beton armat.1 este realizată prin adoptarea reprezentării acţiunii seismice. conform prevederilor capitolului 3 şi Anexei A din P 100-1/2006. Aspectele principale ale evaluării construcţiilor bazate pe performanţa seismică sunt precizate în anexa A la prezentul cod. sunt definite în P 100–1/2006.4. Nr. respectiv cerinţa de siguranţă a vieţii şi cerinţa de limitare a degradărilor şi stările limită asociate (starea limită ultimă ULS şi starea limită de serviciu SLS). Valorile factorilor de comportare q se aleg pe baza indicaţiilor date în prezentul cod. (4) Asigurarea diferită pentru construcţii aparţinând diferitelor clase de importanţă şi de expunere la cutremur se face prin intermediul factorului de importanţă γI. specifice amplasamentului.10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. a verificărilor şi procedeelor de detaliere prevăzute în prezentul cod. (3) Funcţie de natura metodei de calcul se pot utiliza şi alte reprezentări ale acţiunii.1 Cerinţe fundamentale (1) Evaluarea seismică a clădirilor existente urmăreşte să stabilească dacă acestea satisfac cu un grad adecvat de siguranţă cerinţele fundamentale (nivelurile de performanţă) avute în vedere la proiectarea construcţiilor noi. (5) Pentru construcţii de importanţă deosebită sau pentru clădiri cu funcţiuni speciale sau la solicitarea proprietarului clădirii. de exemplu. conform capitolului 10 din P 100-1/2006. la proiectarea construcţiilor noi. 2. evaluarea (investigaţia) poate avea în vedere şi alte niveluri de performanţă şi/sau alte valori ale IMR ale cutremurelor pe amplasament.X. conform P 100–1/2006. respectiv la cutremure cu IMR redus în raport cu cele din P 100-1/2006. Evaluarea acţiunii seismice se face: • Pentru structuri. PARTEA I. 2. de durata viitoare de exploatare.5.1 (1).2009 2.2.

Nr.4 şi anexa E a acestui cod. în cazul în care verificarea se face în termeni de rezistenţă. În acest scop se utilizează factorii de reducere a cerinţelor corespunzătoare SLS. este stabilit în anexele la prezentul cod. rezistenţa elementelor fragile se determină potrivit indicaţiilor din anexele B. oţel.1(6). rezistenţele de proiectare se obţin prin împărţirea valorilor rezistenţelor caracteristice.4(5). ca ductile sau fragile. (2) Verificarea structurilor şi a componentelor nestructurale la SLS constă în compararea cerinţei cu capacitatea de deformare a elementelor. 4 . zidărie sau alte materiale sunt stabilite prin codurile de proiectare specifice structurilor realizate din aceste materiale.8. ţinând seama de nivelul de cunoaştere disponibil. la coeficienţii parţiali de siguranţă ai materialelor. NOTĂ Valorile atribuite coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru beton.2009 11 (4) La verificarea elementelor structurale se face distincţie între elementele ductile şi cele fragile. pentru evaluarea valorilor de proiectare ale rezistenţelor. în cazul în care verificarea se face în termeni de deplasare şi a rezistenţelor stabilite conform 2. la coeficienţii parţiali de siguranţă ai materialului. verificările se pot referi şi la rotirile plastice acceptabile pentru această stare limită. C şi D). diminuate ca mai sus. (6) La calculul capacităţii de rezistenţă a elementelor structurale. rezistenţele de proiectare se obţin prin împărţirea valorilor medii. Deformaţiile se determină potrivit prevederilor date în anexele specifice structurilor din diferite materiale (anexele B. verificarea se face în termeni de deplasări relative de nivel. În cazul elementelor ductile. în termeni de deformaţii sau în termeni de rezistenţă. 2. Elementele fragile se verifică totdeauna în termeni de rezistenţă. În situaţia în care se utilizează un calcul structural neliniar. Cerinţele pentru elementele ductile şi elementele fragile rezultă din calculul structural. 647 bis/1. 4. PARTEA I. divizate prin factorii de încredere definiţi la 4.2. în zonele critice ale structurii.X.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. se vor utiliza valorile medii ale proprietăţilor materialelor din lucrare. (5) Verificarea elementelor ductile se poate face funcţie de tipul metodei de calcul.2. (2) Capacitatea elementelor se determină pe baza deformaţiilor admise pentru această stare limită. În mod uzual. când cerinţele asupra elementelor fragile se determină conform 6. daţi în P 1001/2006.5.2. C şi D.3. corespunzătoare diferitelor materiale utilizate. (7) Pentru materialele nou adăugate la consolidarea elementelor structurale existente sau utilizate la elementele nou introduse se folosesc valorile de proiectare ale proprietăţilor acestora. În cazul elementelor fragile. cu excepţia situaţiei în care se utilizează o metodă de calcul liniar. 2. În cazul utilizării unor metode de calcul neliniar. Modul de clasificare a elementelor.2 Starea limită ultimă (ULS) (1) Cerinţele se determină pe baza acţiunii seismice relevante pentru această stare limită (capitolele 3 şi 10 din P 100–1/2006). obţinute din teste in-situ şi din alte surse suplimentare de informare.3 Starea limită de serviciu (SLS) (1) Cerinţele se determină pe baza acţiunii seismice relevante pentru această stare limită. obţinute prin preluarea rezistenţelor medii corectate prin intermediul factorilor de încercare.

1. de nivel 3. EVALUAREA SEISMICĂ NESTRUCTURALE (CNS) 3. de nivel 2 şi. În cazul construcţiillor de zidărie. respectiv. (2) Prezentul cod urmăreşte evaluarea clǎdirilor individuale. În cadrul prezentului cod sunt prevăzute trei metodologii de evaluare.9. respectând principiile generale valabile pentru 5 . 3. În mod concret evaluarea stabileşte măsura în care o clădire îndeplineşte cerinţele de performanţă asociate acţiunii seismice considerate în stările limită precizate la 2. (4) Evaluarea seismică a structurilor de clădiri se face pe baza criteriilor generale de evaluare calitativă date în capitolul 5 şi a modelelor şi metodelor generale de calcul date în capitolul 6.6.2 Operaţiile care compun procesul de evaluare (1) Acţiunea de evaluare este. Nr. calitatea detaliilor constructive şi calitatea materialelor utilizate în construcţie. precedată de culegerea informaţiilor necesare în acest scop vizând calitatea concepţiei de realizare a construcţiei şi a proiectului pe baza căruia s-a construit clădirea.8 şi 6. pentru determinarea riscului de asigurare a clădirilor pentru stabilirea priorităţilor în vederea reducerii riscului seismic) nu constituie obiectul prezentului cod. în mod necesar. Evaluarea vulnerabilităţii populaţiilor sau grupurilor de clădiri pentru stabilirea riscului seismic în diferite scopuri (de exemplu.12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (ii) evaluarea prin calcul. Metodologia de evaluare se diferenţiază funcţie de complexitatea şi rigoarea operaţiilor de evaluare. La aplicarea acestora se va ţine seama de aspectele specifice de alcătuire a structurilor din diferite materiale.X. (2) Ori de câte ori este posibil. conform prevederilor capitolului 4. pentru a decide necesitatea intervenţiei structurale şi măsurile de consolidare care se impun pentru o anumită construcţie. PARTEA I.1 Generalităţi A STRUCTURILOR ŞI COMPONENTELOR (1) Evaluarea seismică a structurilor şi a CNS din clădiri constă dintr-un ansamblu de operaţii care trebuie să stabilească vulnerabilitatea acestora în raport cu cutremurele caracteristice amplasamentului.7. Ansamblul operaţiilor de evaluare calitativă şi cantitativă (prin calcul) reprezintă metodologia de evaluare. 6. în anexa C pentru structurile din oţel şi în anexa D pentru clădirile cu pereţi structurali din zidărie. respectiv. Obiectul şi modul de realizare a operaţiei de colectare a informaţiilor sunt date în capitolul 4. calitatea execuţiei şi a materialelor puse în operă şi starea de afectare fizică a construcţiei.2009 3. în vederea evaluării se vor prelua informaţiile referitoare la comportarea seismică observată la construcţii de acelaşi tip sau similare. denumite metodologia de nivel 1. Evaluarea este precedată de colectarea informaţiilor referitoare la geometria structurii. 647 bis/1. unele modele şi procedee de calcul. 6. Criteriile de alegere a metodologiilor de evaluare şi descrierea acestora se dau la 6. precizate în anexa B pentru structurile de beton armat. (3) Operaţiile care alcătuiesc procesul de evaluare se pot grupa în două categorii care constituie: (i) evaluarea calitativă şi.

6 . împreună cu clasa de importanţă şi de expunere la cutremur. Evaluarea CNS se face pe baza procedeelor din anexa E.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.1 şi 8. Definirea claselor de risc şi criteriile de încadrare în aceste clase sunt date la 8.2009 13 structuri din orice materiale. 647 bis/1. 4. Nr. (5) Clasa de risc în care este încadrată construcţia.X.4). Pe baza concluziilor evaluării calitative şi cantitative se face încadrarea construcţiei examinate în clasa de risc.2.5. PARTEA I. determină necesitatea intervenţiei de consolidare şi nivelul minim de siguranţă pe care trebuie să îl asigure măsurile de consolidare (a se vedea 8. conform P 100–1/2006. prezintă forme specifice.4.

14 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 4. 647 bis/1.consolidare executate anterior. În cazul oţelului este necesară cu prioritate identificarea proprietăţilor plastice (rezistenţa la curgere. atacul chimic datorat condiţiilor de mediu sau tehnologice.reglementările tehnice în vigoare la data realizării construcţiei.investigaţii pe teren. (d) Stabilirea dimensiunilor generale şi a alcătuirii secţiunilor elementelor structurale. . (2) În vederea alegerii datelor celor mai potrivite se vor compara informaţiile din diferite surse disponibile. etc. (g) Descrierea modului de utilizare a clădirii pe durata de exploatare. inclusiv ale fundaţiilor. etc).măsurători şi teste în situ şi/sau în laborator. . .2009 4. (c) Identificarea condiţiilor de teren. 7 .1 Informaţii generale şi istoric (1) În vederea evaluării rezistenţei la cutremur a construcţiilor existente. (h) Reevaluarea acţiunilor aplicate construcţiei. ci şi cele produse de alte acţiuni. 4. PARTEA I.X. Se au în vedere nu numai degradările produse de acţiunea cutremurelor. cum sunt încărcările gravitaţionale. (2) Pentru evaluarea componentelor nestructurale informaţiile trebuie să permită identificarea şi localizarea componentelor care: • în caz de prăbuşire totală sau parţială pot afecta siguranţa vieţii oamenilor din clădire sau din afara acesteia. • prin interacţiuni necontrolate cu elementele structurii pot conduce la avarierea acestora. • pot cauza pierderi materiale importante. • prin ieşirea din lucru pot cauza întreruperea funcţionării clădirii conform destinaţiei acesteia. ţinând cont de utilizarea clădirii. (b) Identificarea tipului de fundaţii ale clădirii. tasările diferenţiale.2 Informaţii iniţiale necesare (1) Informaţiile necesare pentru evaluarea structurală trebuie să permită: (a) Identificarea sistemului structural. colectarea datelor necesare se obţine din surse cum sunt: . stabilirea modului de utilizare planificat al acesteia şi precizarea clasei de importanţă şi de expunere la cutremur. ductilitatea).4. Nr. (i) Identificarea naturii şi a amplorii degradărilor structurale şi a eventualelor lucrări de remediere . (f) Precizarea procedurii de stabilire a forţelor seismice de proiectare şi a criteriilor de proiectare seismică utilizate la proiectarea iniţială. conform P 100-1/2006. • pot da naştere la efecte secundare periculoase (incendii. precum şi a proprietăţilor mecanice ale materialelor constituente. explozii. COLECTAREA INFORMAŢIILOR PENTRU EVALUAREA STRUCTURALĂ 4.5.documentaţia tehnică de proiectare şi de execuţie a construcţiei examinate (inclusiv documentele referitoare la eventualele intervenţii pe durata exploatării). (e) Identificarea eventualelor defecte de calitate a materialelor şi/sau deficienţe de alcătuire a elementelor.

zidărie. oţel. tipul şi materialele CNS. PARTEA I.1 Definirea nivelurilor de cunoaştere (1) În vederea selectării metodei de calcul şi a valorilor potrivite ale factorilor de încredere. Definirea termenilor „Vizual”.2009 15 (3) Funcţie de cantitatea şi calitatea informaţiilor obţinute se adoptă valori diferite ale factorilor de încredere. conform 4. (iii) Materialele utilizate în structură şi CNS. (3) Nivelul de cunoaştere realizat determină metoda de calcul permisă şi valorile factorilor de încredere (CF). prinderile acestora etc. dimensiunile elementelor structurale.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. detalierea şi îmbinările elementelor de oţel. după caz.3 Niveluri de cunoaştere 4. incluzând cantitatea şi detalierea armăturii în elementele de beton armat. Nr. precum şi ale elementelor nestructurale care afectează răspunsul structural (de exemplu. se definesc următoarele niveluri de cunoaştere: KL1: Cunoaştere limitată KL2: Cunoaştere normală KL3: Cunoaştere completă (2) Factorii consideraţi în stabilirea nivelului de cunoaştere sunt: (i) Geometria structurii: dimensiunile de ansamblu ale structurii. 4. respectiv proprietăţile mecanice ale materialelor beton.4. 647 bis/1. frontoane).3.1. lemn. elemente majore din zidărie-calcane. panouri de umplutură din zidărie) sau siguranţa vieţii (de exemplu. legăturile planşeelor cu structura de rezistenţă verticală.4. NOTĂ Informaţii suplimentare specifice structurilor din diferite materiale şi CNS sunt date în anexele respective ale prezentului cod.X. 8 . „Limitat”. „Extins” şi „Cuprinzător” se face la 4.3. natura elementelor utilizate şi modul de umplere a rosturilor cu mortar la zidării. Modul de obţinere a datelor necesare se indică la 4. (ii) Alcătuirea elementelor structurale şi nestructurale. „Complet”.. Modul de stabilire a metodelor de calcul şi a factorilor de încredere este precizat în tabelul 4.

în cazul în care clǎdirea este în exploatare).X.4.1/2006 inspecţie limitată limitate pe teren pe teren sau dintr-o testare sau dintr-o inspecţie pe cuprinzătoare teren cuprinzătoare LF = metoda forţei laterale echivalente. Pe baza noilor informaţii obţinute.2009 Tabelul 4.3. expertul tehnic va aprecia corecţia (sporirea) necesară a valorilor CF. (a) din relevee.20 CF=1.35 CF=1. şi soluţia de intervenţie.1 Nivelurile de cunoaştere şi metodele corespunzătoare de calcul Nivelul cunoaşterii Geometrie Alcătuirea de detaliu Materiale Calcul CF KL1 Pe baza proiectării Valori stabilite pe baza LF-MRS simulate în acord standardelor valabile în cu practica la data perioada realizării realizǎrii construcţiei construcţiei şi din teste în teren limitate şi pe baza unei inspecţii în teren limitate KL2 Din proiectul de Din specificaţiile de Orice metodă.0 (4) În situaţia în care condiţiile concrete de cercetare în teren nu permit investigaţiile în teren şi testele prevăzute la 4. se poate îmbunătăţi valoarea CF stabilită iniţial şi. expertul să completeze cercetarea iniţială a construcţiei după decopertarea structurii. PARTEA I. execuţie original privind calitatea materialelor conform complet şi dintr-o din lucrare şi din teste P 100 . eventual. 9 . Nr. 4. în condiţiile în care se constată diferenţe semnificative faţă de prevederile proiectului de ansamblu se va întocmi un releveu mai extins al dimensiunilor. dacă este cazul.teste limitate în teren P 100 .4 (de exemplu. 647 bis/1. În cazul (b) verificarea prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi a dimensiunilor elementelor este de regulă suficientă. execuţie original proiectare originale şi din conform incomplet şi dintr. Este recomandabil ca în asemenea situaţii. MRS = calcul modal cu spectre de răspuns Din proiectul de ansamblu original şi verificarea vizuală prin sondaj în teren sau dintr-un releveu complet al clădirii CF=1.2 KL1 Cunoaştere limitată (1) KL1 corespunde următoarei stări de cunoaştere: (i) în ceea ce priveşte geometria: configuraţia de ansamblu a structurii şi dimensiunile elementelor structurale sunt cunoscute.16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. odată cu întreruperea exploatării clădirii şi începerea lucrărilor. (b) din planurile proiectului de ansamblu original şi ale eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare.1/2006 o inspecţie în teren sau dintr-o testare extinsă a limitată calităţii materialelor în teren sau dintr-o inspecţie în teren extinsă KL3 Din proiectul de Din rapoarte originale Orice metodă.

În cazul (b). (b) din planurile de ansamblu originale ale construcţiei şi ale eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. se vor face sondaje în câteva dintre elementele considerate critice şi se va stabili măsura în care ipotezele adoptate corespund realităţii. 647 bis/1. Ã (2) Informaţiile culese trebuie să fie suficiente pentru întocmirea verificărilor locale ale capacităţii elementelor şi pentru construirea unui model de calcul al structurii. (3) Evaluarea structurii bazată pe KL1 poate fi realizată efectuând un calcul liniar. se concep detalii plecând de la practica obişnuită din perioada realizării construcţiei. în situaţia în care se constată diferenţe semnificative faţă de prevederile proiectului se va întocmi un releveu mai extins.2009 17 (ii) în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: nu se dispune de proiectul de execuţie al structurii clădirii.3 KL2 Cunoaştere normală (1) KL2 corespunde următoarei stări de cunoaştere: (i) în ceea ce priveşte geometria: configuraţia de ansamblu a structurii şi dimensiunile elementelor sunt cunoscute. (b) din buletinele de calitate. (3) Evaluarea structurii bazate pe KL2 poate fi realizată pe baza unui calcul liniar sau neliniar. se vor prevedea verificări limitate în teren ale elementelor considerate ca relevante pentru a constata daca informaţiile disponibile corespund realităţii. 10 . (a) din testări extinse în teren. 4. (ii) în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: detaliile sunt cunoscute. În situaţia în care există diferenţe semnificative se va extinde cercetarea în teren şi asupra altor elemente. În cazul (b) este necesară verificarea pe teren prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi a dimensiunilor elementelor. PARTEA I. (a) dintr-un releveu extins.4 KL3 Cunoaşterea completă (1) KL3 corespunde următoarei stări de cunoştinţe: (i) în ceea ce priveşte geometria: geometria de ansamblu a structurii şi dimensiunile elementelor sunt cunoscute. Nr.X. Se vor alege valori în acord cu documentele normative din perioada realizării clă dirii. (b) din specificaţiile de proiectare originale. (2) Informaţiile culese trebuie să fie suficiente pentru întocmirea verificărilor locale ale capacităţii elementelor şi pentru construirea unui model de calcul al structurii. (a) din specificaţiile proiectelor. asociate cu teste limitate în teren în elementele considerate critice (esenţiale) pentru structură. (a) dintr-o inspecţie extinsă pe teren. (b) dintr-un set incomplet de planşe de execuţie.3. În cazul (b) este necesară verificarea prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi ale elementelor. (a) dintr-un releveu cuprinzător. (b) din proiectul de ansamblu complet al construcţiei originale şi al eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. 4. În cazul (b) se vor efectua teste limitate în teren.3. (iii) în ceea ce priveşte materialele: nu se dispune de informaţii directe referitoare la caracteristicile materialelor de construcţie. se vor extinde verificările pentru a se face corecţiile necesare. (iii) în ceea ce priveşte materialele: informaţiile privind caracteristicile mecanice ale materialelor sunt obţinute.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. în situaţia în care se constată diferenţe semnificative faţă de prevederile proiectului. static sau dinamic.

În cazul (b) se vor prevedea verificări limitate în teren ale elementelor considerate ca cele mai importante. În cazul (b) se vor efectua şi încercări în teren limitate.1. (b) din documentele originale referitoare la calitatea execuţiei. precum şi a sistemului structural pentru preluarea acţiunilor verticale şi laterale 4. Se aplică 4.4.4.3 Examinarea vizuală (1) Examinarea vizuală este un procedeu de verificare a corespondenţei dintre geometria reală a structurii şi planurile generale de construcţie disponibile. Astfel.4.4 Identificarea nivelului de cunoaştere. permiţând identificarea componentelor structurale şi a principalelor CNS. PARTEA I. (a) din testarea cuprinzătoare în teren.4 Relevarea construcţiei (1) Relevarea reprezintă acţiunile întreprinse prin măsurători.4. în afara informaţiilor furnizate de planurile generale. 4.4. finalizate prin executarea unor seturi de planuri care să descrie geometria structurii.2. (2) (3) Se aplică 4. planuri de execuţie ale elementelor metalice.4. De exemplu.3(2). se pot identifica eventuale modificări structurale intervenite pe durata de execuţie sau după încheierea acesteia. 4.4.4. Sunt necesare măsurători prin sondaj ale unor elementele selectate adecvat.1.X.18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2.4. Nr.2.3.2 Detaliile de execuţie (1) În vederea obţinerii de informaţii referitoare la detaliile de execuţie a elementelor structurale şi a îmbinărilor dintre acestea se pot utiliza metodele prezentate la 4. precum şi a sistemului structural pentru preluarea acţiunilor verticale şi laterale.2009 (ii) în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: detaliile sunt cunoscute. (iii) în ceea ce priveşte materialele: informaţiile privind caracteristicile mecanice ale materialelor sunt obţinute. 4.2. (a) dintr-o inspecţie cuprinzătoare în teren. 4. 4. 4. pentru a constata dacă informaţiile disponibile corespund realităţii.1.1. Definiţii 4.1 Planurile generale ale construcţiei (1) Planurile generale ale construcţiei sunt acele documente care descriu geometria structurii şi permit identificarea componentelor structurale şi a dimensiunilor acestora.1 Geometria 4. (b) dintr-un set complet de planuri de execuţie.1. 11 .3(3). asemenea planuri sunt reprezentate de planurile de cofraj la construcţiile de beton armat sau planurile de montaj la construcţiile de oţel.3.4. 647 bis/1. a dimensiunilor lor.2 Planurile de detaliu ale construcţiei (1) Planurile de detaliu conţin.2. şi detaliile de execuţie: planuri de armare a elementelor de beton armat.4. ale nodurilor.3 şi 4. etc.

). (a) cu detaliile de execuţie din planurile proiectului. Inspecţia în teren limitată (1) Inspecţia în teren limitată reprezintă verificarea corespondenţei dintre detaliile structurale. degradare fizică) şi va stabili. Aceasta implică efectuarea inspecţiilor conform 4.4.3. Aceasta implicǎ efectuarea inspecţiilor conform 4.4(1). (b) cu cele rezultate din proiectarea simulată conform 4.2. 4. pe carote de beton sau zidărie.4. Nr.2.4.4(1). pahometrie. măsura în care acestea afectează rezistenţa elementelor structurale şi măsura în care testele pe material sunt semnificative pentru caracterizarea rezistenţei elementelor în ansamblul lor.4. etc.2.3 şi 4. funcţie de amploarea acestor degradări. coroziune. Identificarea detaliilor se realizează prin decopertări locale. din specificaţiile din proiectul 12 . Pentru încercări se vor utiliza procedeele specifice fiecărui tip de material.1.3. (2) Expertul tehnic va identifica zonele cu material degradat din diferite cauze (defecte de execuţie.3. PARTEA I.2009 19 4.4.4. 647 bis/1. Aceasta implică efectuarea inspecţiilor conform 4.2.4(1). dar numai însoţite şi de încercări distructive.4.4. 4.4.1 Încercări distructive şi nedistructive (1) Se pot utiliza metode de testare nedistructive (de exemplu prin sclerometrie.1 Proiectarea simulată (1) Proiectarea simulată reprezintă un procedeu care furnizează cantitatea şi poziţia armăturilor longitudinale şi transversale (sau a alcătuirii elementelor metalice) în elementele care participă la preluarea încărcărilor verticale şi orizontale.4.2. cu ultrasunete etc. şi repararea locală a zonelor degradate.4.3 Materiale 4. Pe această bază se va putea fixa numărul de teste necesar.4.2 Încercări in-situ limitate (1) Programele limitate de încercări în teren completează informaţiile asupra proprietăţilor materialelor obţinute din standardele din timpul construcţiei. Proiectarea se bazează pe documentele normative şi practica din perioada realizării clădirii. 4. 4.4.X. 4. se vor putea decide şi adopta valori adecvate ale coeficienţilor parţiali de siguranţă şi ale factorilor de încredere. sau pe eşantioane prelevate din elementele din oţel. (3) Funcţie de volumul şi credibilitatea informaţiilor iniţiale privind calitatea materialelor structurale se va adopta unul din programele de încercǎri indicate la 4.4 Inspecţia în teren cuprinzătoare (1) Inspecţia in-situ cuprinzătoare se aplică în cazul în care nu se dispune de planurile originale cu detalii de execuţie şi când se urmăreşte obţinerea unui nivel de cunoaştere înalt.4.4. De asemenea.3 Inspecţia în teren extinsă (1) Inspecţia în teren extinsă se aplică în cazul în care nu se dispune de planurile originale cu detalii de execuţie.3.2.2. în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.3. 4.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

4.6 Identificarea nivelului de degradare a construcţiei (1) Evaluarea trebuie să stabilească dacă integritatea materialelor din care este realizată structura a fost afectată pe durata de exploatare a construcţiei şi.5 Factorii de încredere (1) În vederea stabilirii caracteristicilor materialelor din structura existentă utilizate la calculul capacităţii elementelor structurale.3 Încercări in-situ extinse (1) Programele de încercări in-situ extinse urmăresc obţinerea de informaţii în cazul în care nu se dispune de specificaţiile din proiectul iniţial şi de documente referitoare la calitatea materialelor utilizate în lucrare.4(1). Aceasta implică efectuarea încercărilor conform 4.4 Definirea nivelurilor de inspecţie şi de încercare (1) Clasificarea nivelurilor de inspecţie şi de testare depinde de proporţia elementelor structurale care sunt încercate pentru identificarea modului de detaliere.X.2. măsura 13 . 4. 647 bis/1. pereţi) Probe pe materiale la Procentul de elemente 500 m2 de suprafaţă de verificate pentru detalii planşeu 10% 2 15% 4 20% 6 Nivelul de inspectare şi testare Limitat Extins Cuprinzător 4. este necesar un program extins de încercări în teren.4. Este necesar să se realizeze încercările indicate în 4. 4.4(1).4 Încercări in-situ cuprinzătoare (1) Programele cuprinzătoare de încercări in-situ au în vedere obţinerea de informaţii.1.4. conform nivelului de cunoaştere. Ele corespund situaţiilor curente.2009 original sau din documentele privind calitatea execuţiei.4(1).2 Cerinţe minime recomandate pentru diferite niveluri de inspecţie şi testare Inspectarea detaliilor Încercări pe materiale Pentru fiecare tip de element structural (grinzi. Acest program presupune efectuarea încercărilor indicate la 4.3.4. Tabelul 4. valorile medii obţinute prin teste in-situ şi din alte surse de informare se împart la valorile factorilor de încredere.3.20 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. contravântuiri. 4. în verificarea acestora în raport cu cerinţele. 4. CF. date în tabelul 4. în cazul în care nu se dispune nici de specificaţiile din proiectul original şi nici de documentele referitoare la calitatea materialelor utilizate în lucrare.4. PARTEA I. stâlpi. numărul de probe putând fi sporit în situaţiile în care se constată o calitate neomogenă a materialelor. şi când se urmăreşte un nivel de cunoaştere înalt. În condiţiile în care valorile obţinute prin încercări sunt inferioare celor care rezultǎ din celelalte surse. îmbinări. Nr.4. ca şi de numărul încercărilor pe materiale. Cerinţele minime pentru diferitele niveluri de inspecţie şi de încercări sunt date în tabelul 4. dacă este cazul.

. .ca efect al unei execuţii defectuoase. zonele rosturilor de turnare executate incorect. mai ales cele în “x”. (5) În cazul construcţiilor din zidărie.5 mm.starea aderenţei între beton şi armături. În cazul stâlpilor şi grinzilor vor fi urmărite situaţiile cu cedare potenţială cu caracter neductil şi efectele interacţiunii cu pereţii de compartimentare şi de închidere. .ca efect al tasării terenului de fundare. . (6) În cazul elementelor de lemn se urmăreşte să se evidenţieze: . . şuruburi. zona de beton segregat. PARTEA I. . (7) În cazul elementelor nestructurale informaţiile specifice necesare pentru evaluarea siguranţei sunt detaliate în anexa E.calitatea slabă a betonului şi/sau degradarea lui fizică (de exemplu.rugina. contracţia şi curgerea lentă a betonului.zonele cu defecte de execuţie care afectează rezistenţa materialelor şi a elementelor structurale (de exemplu. în special al apei pure sau încărcate cu substanţe agresive de diferite naturi. Interesează în special fisurile deschise peste 0.starea elementelor de îmbinare: suduri. 14 . .starea de fixare a cuielor şi a altor elemente de prindere. voalare). Nr. 647 bis/1. coroziunea sau alte degradări ale oţelului (de exemplu fisuri de oboseală).degradarea lemnului prin putrezire sau ca efect al acţiunii unor microorganisme.ca efect al altor deformaţii impuse: acţiunea variaţiilor de temperatură. Examinarea stării elementelor şi materialelor va fi înregistrată într-un releveu de degradări detaliat (în plan şi elevaţii) pentru a stabili efectele asupra siguranţei de ansamblu a structurii. La inspectarea construcţiei trebuie să se aibă în vedere că degradările pot fi ascunse sub finisaje bine întreţinute.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X. .2009 21 degradării. informaţiile specifice necesare pentru evaluarea siguranţei sunt detaliate în anexa D.despicarea lemnului ca urmare a unor suprasolicitări locale.ca efect al agenţilor de mediu sau al agenţilor tehnologici. (4) În cazul elementelor de oţel se va cerceta: . În cazul pereţilor structurali se vor examina cu prioritate fisurile înclinate. înnădiri prin sudură necorespunzătoare a pieselor de oţel etc.deformaţiile remanente rezultate din comportarea postelastică sau din fenomene de pierdere a stabilităţii (flambaj.). . din îngheţ-dezgheţ) sau chimică (de exemplu.existenţa şi gradul de coroziune a armăturilor de oţel. nituri. carbonatarea sau coroziunea produsă de diferiţi agenţi chimici şi biologici). . (3) În cazul elementelor de beton armat se urmăresc: .deformaţiile remanente semnificative şi fisurile din elementele structurale cu diverse configuraţii şi direcţii. (2) Evaluarea va conduce la identificarea cauzelor degradării materialelor: .ca efect al cutremurelor anterioare. . .

La evaluarea construcţiei trebuie identificate eventualele discontinuităţi în traseul încărcărilor şi evaluate efectele structurale ale acestora.4. 5. un gol de dimensiuni mari în planşeu. lipsa colectorilor şi tiranţilor din planşee. Principalele componente ale evaluării calitative privesc categoriile de condiţii prezentate la 5. Natura deficienţelor de alcătuire şi întinderea acestora reprezintă criterii esenţiale pentru decizia de intervenţie structurală şi stabilirea soluţiilor de consolidare. Forţele seismice. De asemenea.7 şi 5.2009 5.8. Deficienţe din punctul de vedere al traseului încărcărilor se pot întâlni relativ frecvent la clădirile vechi în care s-au efectuat transformări ale structurii. al forţelor seismice din orice punct al structurii până la terenul de fundare. etc.2 Condiţii privind traseul încărcărilor (1) Aceste condiţii au în vedere existenţa unui sistem structural continuu şi suficient de puternic care să asigure un traseu neîntrerupt. Astfel vor fi identificate discontinuităţile în 16 . PARTEA I. modul de transmitere a greutăţii acestora şi a forţelor seismice aferente (rezemare. EVALUAREA CALITATIVĂ 5.5. agăţare) la elementele structurii şi evaluarea capacităţii elementelor structurale şi legăturilor respective de a prelua aceste forţe.3.2. 5. întreruperi sau puncte slabe ale acestui traseu. transmiterea forţelor orizontale la elementele principale ale structurii laterale. în multe situaţii. care la rândul lor le transferă la fundaţii şi teren. 647 bis/1.6. Nr. care să permită exploatarea rezervelor de rezistenţă ale structurii şi o disipare avantajoasă a energiei seismice. (2) O evaluare calitativă cuprinzătoare a unora dintre condiţiile de alcătuire implică şi determinări prin calcul ale unor caracteristici de rezistenţă şi de rigiditate ale elementelor structurale. În cazul componentelor nestructurale se va urmări.atingerea efortului capabil într-unul din elementele structurii sau în câteva elemente nu expune structura unei pierderi de stabilitate. cât mai scurt. simetrie şi regularitate.1 Obiectul evaluării calitative (1) Evaluarea calitativă urmăreşte să stabilească măsura în care regulile de conformare generală a structurilor şi de detaliere a elementelor structurale şi nestructurale sunt respectate în construcţiile analizate. ancorajele şi înnădirile insuficiente ale armăturilor în betonul armat. De exemplu. reprezintă devieri.X.22 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pereţi structurali sau cadre). în principal. sudurile cu capacităţi insuficiente la elementele din oţel. planşeele fără rigiditate suficientă în planul lor nu pot asigura. legătura slabă între pereţi şi planşee. 5.4 Condiţii privind configuraţia clădirii (1) Evaluarea trebuie să evidenţieze abaterile de la condiţiile de compactitate.mobilizarea la acţiuni seismice severe a unui mecanism de plastificare. . trebuie transmise prin intermediul diafragmelor orizontale (planşee) la elementele structurii verticale (de exemplu. 5. care iau naştere în toate elementele clădirii ca forţe masice. 5. 5. care pot afecta negativ răspunsul seismic. 5. Aceasta înseamnă că tabloul calitativ al răspunsului seismic al construcţiei va putea fi finalizat după efectuarea calculului structural.3 Condiţii privind redundanţa (1) Evaluarea va stabili în ce măsură sunt satisfăcute două condiţii: . generală sau locală. în orice direcţie.. 5.

3. La fiecare nivel se va verifica posibilitatea formării unui mecanism de tip etaj slab. Un etaj slab este acela în care rezistenţa la forţe laterale este mai mică cu 25% decât cea a etajelor adiacente. Efectele negative ale discontinuităţilor de rigiditate se concentrează la nivelurile flexibile ale unor construcţii rigide la restul nivelurilor. La ultimul nivel se admit reduceri în plan ale sistemului structural mai mari de 30% faţă de nivelul inferior. (4) Condiţii privind regularitatea distribuţiei maselor Se consideră că neregularităţile distribuţiei maselor afectează semnificativ răspunsul seismic al structurilor în situaţia în care masa unui nivel este mai mare cu cel puţin 50% faţă de cele ale nivelurilor adiacente. modificarea dimensiunilor unor pereţi. cu întreruperea locală a unor elemente ale structurii laterale sau retragerea spre interior a structurii la nivelurile superioare. De exemplu. conform P 100 – 1/2006. la care se pot concentra deformaţiile plastice în structură. starea de eforturi din planşeul . Neregularităţile pot apărea pe verticală sau orizontală. (3) Condiţii privind regularitatea geometrică Se consideră discontinuităţi geometrice semnificative situaţiile în care dimensiunile pe orizontală ale sistemului structural activ în preluarea forţelor orizontale prezintă diferenţe mai mari de 30% în raport cu dimensiunile acestuia la nivelurile adiacente. prin reducerea valorilor factorilor de comportare. 647 bis/1. Nr. Se vor identifica eventualele niveluri slabe din punct de vedere al rigidităţii. 17 . pot reprezenta o asemenea neregularitate. Neregularităţi pe verticală (1) Discontinuităţi în distribuţia rigidităţii laterale. A.diafragmă care realizează transferul între două niveluri cu alcătuiri diferite. prevederea unui gol de dimensiuni mari în planşee la săli de conferinţă şi spectacole.2009 23 distribuţia rigidităţii la deplasare laterală.X. etc. Un nivel se consideră flexibil (slab) în cazul în care rigiditatea laterală a acestuia este mai mică cu cel puţin 25% decât cea a nivelurilor adiacente. devierea în plan a unor elemente de la un nivel la altul. a geometriei. PARTEA I. La aceste niveluri efectele de ordinul II sunt sporite şi aici trebuie verificate cu prioritate condiţiile referitoare la deformaţiile structurale. 4. (2) Discontinuităţi în distribuţia rezistenţei laterale Se vor identifica nivelurile slabe din punct de vedere al rezistenţei. (5) Discontinuităţi în configuraţia sistemului structural Se identifică abaterile semnificative de la monotonia sistemului structural cum sunt întreruperea la anumite niveluri a unor pereţi sau stâlpi.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Abaterile de la condiţiile de regularitate obligă la utilizarea unor metode de calcul mai complexe şi/sau la sporirea forţelor seismice de proiectare. q. cum sunt sporurile de eforturi din acţiuni laterale în stâlpii care susţin pereţii întrerupţi. a rezistenţei laterale. a maselor.4. Evaluarea trebuie să evidenţieze efectele acestor discontinuităţi.

astfel încât se pot accepta dimensiuni de rosturi oricât de reduse 5.3 Condiţii referitoare la componentele nestructurale (1) Examinarea efectuată în cadrul evaluării calitative trebuie să stabilească relaţiile între structură şi componentele nestructurale precum şi tipul şi calitatea legăturilor între acestea.în cazul în care construcţiile sunt egale ca înălţime şi cu sisteme structurale similare.2009 B.în cazul în care planşeele sunt decalate.5 Condiţii privind interacţiunea structurii cu alte construcţii sau elemente 5.5. între nivelurile curente ale construcţiei. a subsistemelor structurale şi/sau a maselor produce efecte nefavorabile de torsiune de ansamblu. dispuse la interior. 5. (2) În cazul structurilor în cadre de beton armat sau din oţel se vor identifica. Se vor investiga în acest context structurile expuse instabilităţii la torsiune.1 Condiţii privind distanţa faţă de construcţiile învecinate (1) Se va verifica dacă distanţele între clădirile vecine respectă condiţiile date în P 1001/2006.X. Pentru a putea asigura stabilitatea la forţe laterale se pot avea în vedere două soluţii: .5. efectele posibile sunt aplicarea unei forţe suplimentare construcţiei joase.măsura în care distribuţia pereţilor de umplutură consideraţi fără rol structural. care trebuie să fie capabilă să preia forţele aduse de planşeul intermediar.prevederea unei structuri proprii de rezistenţă la forţe laterale. se va estima răspunsul seismic de torsiune în domeniul postelastic prin examinarea relaţiei dintre centrul maselor şi centrul de rezistenţă al structurii. Se vor investiga efectele posibile ale coliziunii dintre cele două clădiri vecine. dar care prin realizarea efectivă acţionează ca elemente structurale. în principal. construcţia mai joasă şi mai rigidă poate acţiona ca reazem pentru construcţia mai înaltă. Astfel: . cu planşeele la acelaşi nivel. 647 bis/1. acestea pot produce şocuri prin lovirea stâlpilor construcţiei vecine. Pe lângă determinarea comportării la torsiune în domeniul elastic. care modifică răspunsul seismic.ancorarea de structura principală. Neregularităţi în plan (1) Evaluarea construcţiilor va urmări identificarea structurilor în care dispunerea neechilibrată a elementelor. . 5. de regulă adăugate ulterior construcţiei iniţiale.24 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Evaluarea seismică trebuie să stabilească dacă supanta este asigurată la forţe laterale prin unul din cele două tipuri de soluţii menţionate.în cazul în care construcţiile sunt diferite ca înălţime. . în timp ce construcţia înaltă va suferi o discontinuitate însemnată a rigidităţii. următoarele aspecte: . efectul coliziunilor este nesemnificativ. . Nr. afectează regularitatea pe verticala 18 .2 Condiţii referitoare la supante (1) Referirile din această secţiune privesc planşeele cu suprafaţă limitată. PARTEA I.5.

echipamentelor şi instalaţiilor din clădiri sunt prezentate în anexa E. Cu ocazia evaluării. evaluarea riguroasă a acestora putând fi realizată numai prin calcul. structuri din oţel şi din zidărie. trebuie verificat dacă armăturile dispuse în elementele de bordare ale planşeului (centuri şi grinzi) şi cele din câmpul plăcilor sunt dispuse corect. care depind de tipul structurii şi natura materialului structural.eventualele situaţii de interacţiuni necontrolate cu pereţii de umplutură sau cu alte elemente de construcţie (formarea de stâlpi scurţi. astfel încât răspunsul seismic aşteptat al construcţiei să fie unul favorabil. Condiţiile sunt prezentate sub forma unor liste de criterii de alcătuire corectă a elementelor. (2) În cazul structurilor cu pereţi. prin crearea unor niveluri slabe) şi pe orizontală (prin crearea unei excentricităţi semnificative între centrul maselor şi centrul de rigiditate). PARTEA I. altele reprezintă măsuri de alcătuire (reguli constructive) pentru elemente care fac parte din structuri seismice. Unele din aceste condiţii privesc rezistenţa secţiunilor.X. Aceste condiţii. în măsură să asigure dezvoltarea unor mecanisme de disipare a energiei seismice favorabile. sunt detaliate în anexele la prezentul cod. (3) Obiectivele evaluarii diafragmelor orizontale de beton sunt reprezentate de aspectele specifice care intervin la realizarea grinzilor pereţi şi anume: . prin intermediul unor armături de conectare adecvate.7 Condiţii pentru diafragmele orizontale ale clădirilor (1) Evaluarea seismică a clădirilor trebuie să stabilească măsura în care planşeele îşi îndeplinesc rolul structural de a distribui în condiţii de siguranţă încărcările seismice orizontale la subsistemele structurale verticale (de exemplu.preluarea eforturilor de întindere din încovoiere. Condiţiile au în vedere ierarhizarea adecvată a rezistenţei structurale. pentru structuri de beton armat.colectarea forţelor distribuite în masa planşeelor şi transmiterea lor la elementele structurii verticale. la pereţi structurali şi cadre). Aceste legături pot servi şi pentru ancorarea unor pereţi de zidărie la forţe normale pe planul acestora. 5.2009 25 construcţiei (de exemplu.transmiterea reacţiunilor de la planşeu la reazemele acestuia. cu înzestrarea zonelor critice cu suficientă deformabilitate în domeniul postelastic. Nr. (3) Aspectele specifice care definesc calitativ comportarea seismică a elementelor de construcţie nestructurale. Condiţiile de rezistenţă pot fi apreciate doar aproximativ prin mijloacele evaluării calitative. Aceste condiţii sunt îndeplinite la nivel maximal de planşeele de beton armat monolit. în condiţiile în care continuitatea legăturii dintre acestea şi diafragmele orizontale este 19 . planşeul trebuie să asigure rezemarea laterală a pereţilor pentru încărcări normale pe suprafaţa acestora.6 Condiţii de alcătuire specifice diferitelor categorii de structuri (1) Condiţiile se referă la regulile de alcătuire corectă a structurilor şi a elementelor structurale considerate individual şi a conexiunilor dintre acestea. 647 bis/1. a căror complexitate depinde de tipul metodologiei de evaluare indicate în anexele B. Cu prilejul evaluării se vor identifica eventualele deficienţe de alcătuire care să favorizeze ruperea prematură de tip fragil a unor elemente sau fenomene de instabilitate. . 5.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. de exemplu). . pereţi sau grinzi. Comportarea planşeelor este optimă în condiţiile în care acestea sunt realizate ca diafragme rigide şi rezistente pentru forţe aplicate în planul lor. şi dacă aceste armături sunt continue şi conectate adecvat la placă. . C şi D.

datorate interceptării lor de către rampele scării şi la alte niveluri decât la cotele planşeelor. în conformitate cu alcătuirea de detaliu a acestora. .preluarea eforturilor care apar la colţurile intrânde ale planşeelor şi în jurul golurilor mari prin armături de bordare.26 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. planşee din prefabricate mici fără suprabetonare) evaluarea calitativă şi cantitativă la acţiunea seismică se face cu criterii şi procedee specifice (a se vedea anexa D în cazul clădirilor cu pereţi structurali din zidărie). . ancorate corespunzător.2009 întreruptă de goluri sau încărcarea planşeului se transferă structurii verticale prin eforturi de întindere. (5) Evaluarea sistemului de fundaţii este tratată separat în capitolul 7. (5) Evaluarea va stabili efectele pe care discontinuităţile create de golurile de scară le produc asupra comportării structurii.preluarea eforturilor din jurul golurilor de dimensiuni mari. al infrastructurii) şi se va aprecia măsura în care acesta posedă rigiditatea necesară pentru a transmite la teren acţiunile suprastructurii suficient de uniform. în condiţiile în care forţele seismice orizontale produc eforturi de întindere în grinda perete constituită de planşeu. 647 bis/1. stabilirea măsurii în care sistemul fundaţiilor îşi îndeplineşte rolul structural. prin armături adecvate. cum sunt solicitarea de tip element scurt a stâlpilor. corect ancorate în masa planşeului şi în elementele structurii verticale.X. inclusiv a fundaţiilor. precum şi efectele acestora. ancorate suficient în masa planşeului. (2) La examinarea sistemului fundaţiilor (infrastructurii) se vor verifica şi condiţiile de alcătuire prevăzute în NP 112-04. (4) În cazul planşeelor de oţel se vor verifica funcţiunile planşeelor-diafragmă. . Colectarea forţelor de inerţie se realizează prin armături de oţel cu secţiune suficientă (tiranţi sau colectori). (3) Evaluarea fundaţiilor va avea în vedere şi prezenţa eventuală a apei deasupra nivelului de fundare şi efectele acesteia asupra elementelor fundaţiilor şi subsolului.8 Condiţii privind infrastructura şi terenul de fundare (1) Evaluarea seismică a construcţiilor are în vedere. inclusiv din punctul de vedere al afectării durabilităţii. În acest scop: (i) se va identifica sistemul fundaţiilor (şi. dacă este cazul. manifestate sau potenţiale. mai ales în situaţia în care acestea au fost construite ulterior clădirii examinate. asupra elementelor structurii. întreruperea continuităţii centurilor. 5. 20 . (ii) vor fi identificate natura terenului şi eventualele tasări diferenţiale sau deformaţii remanente. (6) Pentru clădirile care au planşee fără rigiditate semnificativă în plan (planşee din grinzi şi podină din lemn.„suspendarea” încărcărilor distribuite în masa planşeului prin armături adecvate. PARTEA I. planşee cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă. produse de acţiunea cutremurelor sau de alte cauze. Nr. ca una din principalele componente. (4) Evaluarea sistemului de fundare şi a terenului va stabili şi eventualele efecte de interacţiune cu clădirile situate în imediata lor vecinătate.

care urmează să fie combinate cu efectul altor încărcări permanente şi variabile. (4) Acţiunea seismică de proiectare se combină cu alte acţiuni permanente şi variabile.2009 27 6. EVALUAREA PRIN CALCUL 6. valorile factorilor de comportare q se stabilesc conform 6.4. 4. scalat pentru valorile acceleraţiilor terenului stabilite pentru diferitele stări limită. 3.2. (3) În metodologiile de evaluare care folosesc verificări în termeni de forţă.X. reprezintă referinţa de bază în acest sens.4 Metodele de calcul (1) Efectele acţiunii seismice. pentru cazul construcţiilor existente se acceptă niveluri de asigurare inferioare celor corespunzătoare construcţiilor nou proiectate (a se vedea 8.8.1. 3.calculul modal cu spectre de răspuns (MRS).3. 21 . PARTEA I.3 Modelarea structurii (1) Modelul structurii se stabileşte pe baza informaţiilor obţinute conform capitolului 4.calculul dinamic neliniar. degradate sau nu.2) şi efectele torsiunii accidentale (P 100-1/2006. conform CR 0–2005.2. cu modificările date în prezentul cod pentru anumite probleme specifice care intervin în evaluare.calculul static neliniar.5. Nr.2 Acţiunea seismică şi combinaţiile de încărcare (1) Modelele de baza pentru definirea acţiunii seismice sunt cele precizate la capitolul 3 din P 100-1/2006. 6.4). aşa cum se specifică la 2. (2) Metodologiile de evaluare vor utiliza metodele generale de calcul indicate în P 1001/2006. 647 bis/1. Conform 2.1 Aspecte generale (1) Evaluarea prin calcul este un procedeu cantitativ prin care se verifică dacă construcţiile existente. 6. Modelul trebuie să permită determinarea efectelor acţiunilor în toate elementele structurii pentru combinaţia de încărcări prezentată în P 100-1/2006.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5.1). . satisfac cerinţele stărilor limită considerate la acţiunile seismice de proiectare relevante. corespunzator nivelului metodologiei utilizate.1(2). 6. (2) Spectrul de proiectare dat în P 100-1/2006.1(3). Se pot aplica şi reprezentările alternative specificate la 2. 4. 4.2 şi 6.2.5.calculul la forţă laterală static echivalentă (LF). conform prevederilor CR 0-2005 pot fi evaluate printr-una din următoarele metode: .7. . (2) Se aplică prevederile P 100-1/2006 privind modelarea comportării structurale (P 1001/2006. .

• condiţiile privind hazardul seismic pe amplasament.2.1 Domeniul de aplicare (1) Metodologia de nivel 1 se poate aplica la: . • funcţiunea. • datele disponibile pentru întocmirea evaluării (nivelul de cunoaştere).6 Metodologii de evaluare (1) Prezentul cod prevede trei metodologii de evaluare a construcţiilor. cu capacitatea elementului. la limita egală. nivelul de rafinare a metodelor de calcul şi nivelul de detaliere a operaţiunilor de verificare. funcţie de tipul metodei şi natura cedării elementului. amplasate în zone seismice cu acceleraţia terenului cu valori ag ≤ 0.7.6. Modul concret de realizare a verificărilor se indică pentru fiecare din metodologiile prevăzute în prezentul cod (6. importanţa şi valoarea clădirii. 6. în special din punct de vedere structural.5 Verificările elementelor structurale (1) Verificările elementelor structurale constau în verificarea condiţiei ca cerinţa seismică să fie mai mică..7. în condiţiile precizate în anexa D.1 şi 4.28 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. • tipul sistemului structural. • Metodologia de nivel 2 (metodologie de tip curent pentru construcţiile obişnuite de orice tip). 647 bis/1.5. valorile acceleraţiei seismice pentru proiectare.8 şi 6.3. Această metodologie utilizează metode de calcul neliniar şi se aplică la construcţii complexe sau de o importanţă deosebită.construcţii cu pereţi structurali din zidărie nearmată sau din zidărie confinată.3. (2) Prezentul cod prevede trei metodologii de evaluare: • Metodologia de nivel 1 (metodologie simplificată). cu planşee din beton armat sau cu planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal. (3) Combinarea efectelor componentelor acţiunii seismice se face pe baza prevederilor din P 1001/2006. ag. cum sunt: • cunoştintele tehnice în perioada realizării proiectului şi execuţiei construcţiei. regularitate etc. 4. definită de proporţii (deschideri.2. PARTEA I. condiţiile locale de teren. cu sau fără pereţi de umplutură din zidărie cu până la 3 niveluri.6.X.12 g. definite de baza conceptuală.5.2009 (2) În cazul utilizării metodelor de calcul în domeniul elastic. • Metodologia de nivel 3.9). . 6. 6.construcţii regulate în cadre de beton armat. 22 . • nivelul de performanţă stabilit pentru clădire. Metodologia de nivel 3 este recomandabilă şi la construcţii de tip curent datorită gradului de încredere superior oferit de metoda de investigare sau în cazul în care clasificarea întro clasă de risc pe baza valorii indicatorului R3. nu este evidentă. Nr.7 Metodologia de nivel 1 6. definit la 8. 6. • complexitatea clădirii. în cazul în care se dispune de datele necesare. înălţime). valorile eforturilor secţionale din acţiunea seismică se obţin reducând valorile stabilite pe baza spectrului răspunsului seismic elastic prin factorii de comportare q. Verificarea se face în termeni de rezistenţă sau deformaţii. Alegerea metodologiilor de evaluare se face pe baza unor criterii.

opţional şi pentru analiza unor construcţii mai complexe sau mai importante.2 Evaluarea prin calcul (1) Evaluarea efectelor acţiunii seismice de proiectare (eforturi şi deformaţii) se face considerând structura încărcată cu forţa laterală echivalentă (a se vedea P 100-1/2006) şi utilizând procedee simplificate de calcul privind distribuţia forţelor între elementele verticale ale structurii şi pentru determinarea eforturilor. deoarece defectele intrinseci de alcătuire elimină.X. . unele blocuri înalte (cu peste 6 . Verificările se referă numai la starea limită ultimă. fără un sistem structural definit şi identificabil pentru preluarea forţelor orizontale seismice. NOTĂ Asemenea construcţii sunt. şi o rezistenţă insuficientă la forţele laterale.08g. Aceste clădiri prezintă vicii esenţiale. efortul de modelare şi de calcul nu se justifică pentru că precizia rezultatelor este iluzorie. principial. de alcătuire şi de detaliere a construcţiilor. evidente. iar concluziile cât se poate de previzibile. (4) Metodologia de nivel 1 implică: (i) Evaluarea calitativă a construcţiei pe baza criteriilor de conformare. Rezultatele examinării calitative se înscriu într-o listă. în scopul obţinerii unor informaţii preliminare. o evaluare prin instrumente de investigare de nivel superior nu este nici posibilă. de exemplu. de conformare şi de alcătuire. cu precădere. La clădirile de acest tip. de regulă. astfel: 23 . amplasate în orice zonă seismică. a perioadelor vibraţiilor proprii etc. Listele de condiţii sunt date în anexele specifice structurilor din diferite materiale. dar şi unele construcţii executate ulterior. utilizând metode rapide de calcul structural şi verificări rapide ale stării de eforturi (ale efectelor acţiunii seismice) în elementele esenţiale ale structurii. nu poate fi modelată decât formal cu procedeele specifice acestor metodologii. se poate trece direct la elaborarea soluţiei de intervenţie. 647 bis/1. Pentru aceste clădiri nu se pot aplica instrumentele de calcul evoluate pentru că structura. până la apariţia unor reglementări tehnice de proiectare seismică.construcţii cu pereţi structurali deşi de beton armat monolit (sistem fagure) cu până la 5 niveluri. în condiţiile precizate în anexa E Aplicarea metodologiei de nivel 1 la construcţiile de mai sus este valabilă numai în cazul în care acestea aparţin clasei de importanţă şi expunere la cutremur III. construcţia şi elementele ei satisfac criteriile de alcătuire corectă. La asemenea construcţii. ceea ce le fac extrem de vulnerabile la acţiunea cutremurelor. Din aceste considerente. de altfel foarte slabă. (ii) Verificări prin calcul.7. 6. şi are în vedere. PARTEA I. nici recomandabilă. şi în ce măsură. (2) Evaluarea simplificatǎ poate fi utilizată pentru stabilirea unor caracteristici globale ale unor construcţii proiectate numai pentru încǎrcǎri gravitaţionale. Valoarea factorului de comportare al structurii q se ia funcţie de natura structurii şi a materialului din care este realizat. ipotezele modelelor teoretice.componente nestructurale din clădiri. Nr. .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.construcţii de orice tip (ca sistem structural şi material structural utilizat) amplasate în zone seismice cu acceleraţia terenului ag = 0. Metoda este aplicabilă în special la construcţii la care rezistenţa laterală este asigurată de pereţi de zidărie (confinată sau nu) sau din beton armat. (3) Metodologia de evaluare de tip 1 poate fi utilizată. numai pe baza rezultatelor pe care le poate furniza metodologia de tip 1.7 etaje) interbelice.2009 29 . stabilirea gradului de siguranţă a elementelor verticale (pereţi şi stâlpi esenţiali pentru stabilitatea construcţiei). care arată dacă.

reglementare tehnică abrogată) .0 q = 4. conform P 100-1/2006.2) 24 . necesară pentru stabilirea valorii spectrale Sd.0 Valorile factorului q.5 q = 4.structuri cu schelet de beton armat în concepţie gravitaţională cu panouri de umplutură de zidărie . PARTEA I.structuri din zidărie simplă (nearmată) . (2) Forţa tăietoare de bază într-o direcţie orizontală a clădirii se calculează cu expresia (4.1) (3) Perioada fundamentală de vibraţie a clădirii în direcţia considerată T1. regulile de alcătuire a construcţiilor amplasate în zone seismice. Fb = γ I ⋅ S d (T1 ) ⋅ m ⋅ λ unde: Sd(T1) T1 m γI λ ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzatoare perioadei fundamentale perioada proprie fundamentală de vibraţie a clădirii în planul vertical ce conţine direcţia orizontală considerată masa totală a clădirii. ale cărui valori sunt: λ = 0.0 q = 1.5 q = 2.4. conform CR 0-2005 factorul de importanţă al construcţiei.2009 Tabelul 6.structuri din zidărie confinată (inclusiv cele proiectate conform P 2-75: Normativ privind alcătuirea. sunt valori aproximative (în general acoperitoare). pentru clădiri cu mai mult de 2 niveluri λ = 1.1 Valori ale factorului de comportare adoptate în metodologia de nivel 1 Tipul de structură .30 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (6.85.structuri de oţel: ⋅ cadre necontravântuite ⋅ cadre contravântuite cu diagonale în „X” ⋅ cadre contravântuite cu diagonale în „V” ⋅ cadre contravântuite excentric q q = 2.0 q = 3.1.5 q = 2. valorile factorului de comportare din tabelul 6. decât parţial.structuri de beton armat .1 se vor corecta în consecinţă. În cazul în care se dispune de date suficient de sigure privind detaliile de alcătuire şi redundanţa clǎdirii şi acestea permit considerarea unor valori q mai realiste. pentru structuri care nu respectă. Nr.4) din P 100-1/2006. 4. considerată la verificarea la ULS în cazul acţiunii seismice. 647 bis/1.0 q = 1.X. pentru celelalte cazuri. indicate în tabelul 6. calculul şi executarea structurilor din zidărie.5 factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin masa modală efectivă asociată acestuia. se poate calcula cu expresia: T1 = kT ⋅ H 3 4 (6.

Componenta forţei axiale “indirecte” din forţa laterală se ia în considerare numai pentru stâlpii marginali. Valoarea acesteia se determină pe baza valorilor estimate ale forţelor tăietoare de la extremităţile grinzile adiacente acestora. În cazul stâlpilor din oţel se consideră numai aria pereţilor secţiunii orientaţi pe direcţia în care se face calculul. În cazul clădirilor cu structura din cadre de beton armat cu până la 10 niveluri supraterane. (6) Valorile medii ale eforturilor unitare tangenţiale. alternativ. pentru evaluarea aproximativă a perioadei fundamentale se poate utiliza.3) în care n este numărul de niveluri deasupra bazei construcţiei considerate în model.0. stâlpi sau pereţi. (4) Valoarea forţei seismice care acţionează la nivelul i se determină cu relaţia aproximativă: mz Fi = Fb n i i (6.0.075 pentru structuri din oţel în cadre contravântuite excentric . Nr. se determină cu relaţia aproximativă: F vm = b (6.5b) Ac cos α 25 .110 pentru structuri din oţel în cadre necontravântuite . produse de încărcările verticale.045 pentru structuri cu pereţi de beton armat şi pereţi de zidarie .07 pentru structuri în cadre de beton armat şi 0. PARTEA I. conform CR 0-2005. (5) Valorile medii ale eforturilor unitare normale în secţiunile stâlpilor şi pereţilor.4) ∑ mi z i 1 în care: Fi Fb n mi zi forţa seismică orizontală static echivalentă de la nivelul i forţa tăietoare de bază numărul total de niveluri masa nivelului i înălţimea nivelului i faţă de baza construcţiei în modelul de calcul.2009 31 în care: kT H coeficient care are valorile 0. (7) Valorile medii ale tensiunilor normale în diagonalele contravântuirilor verticale se determină cu relaţia aproximativă: Fb σm = (6.1n (6.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.050 pentru structuri din oţel în cadre contravântuite centric înălţimea clădirii (în metri) deasupra bazei (secţiunea unde se admite că se încastrează structura). vm în elementele verticale ale structurii. se determină pe baza ariilor aferente de planşeu utilizând valorile încărcărilor considerate în gruparea de încărcări care include acţiunea seismică.5a) Ac în care Ac este suma ariilor pereţilor dispuşi în direcţia în care se face calculul sau suma ariilor secţiunilor de stâlpi ai cadrelor orientate pe direcţia în care se face calculul.X. relaţia: T1 = 0. 647 bis/1.0.

2009 în care Ac cosα este suma proiecţiilor pe orizontală a ariilor diagonalelor contravântuirilor orientate pe direcţia în care se face calculul. în cazul cutremurelor vrâncene înregistrate în Câmpia Română pentru care Tc = 1.4(2). NOTĂ Întrucât pentru majoritatea cutremurelor deplasǎrile rǎspunsului elastic reprezintǎ o limitǎ superioarǎ a deplasǎrilor seismice neliniare (a deplasǎrilor reale). Valorile admisibile sunt date în lista de condiţii pe care trebuie să le respecte construcţia (a se vedea anexele B. 6.1(2).8. D).1) este valabilǎ în cazul în care perioada construcţiei este mai mare decât valoarea perioadei de colţ Tc a spectrului. În cazurile în care aceasta condiţie nu este satisfacutǎ deplasǎrile efective sunt superioare celor corespunzatoare rǎspunsului elastic şi pentru evaluarea lor trebuie aplicate corecţii.8. în cazul în care se evaluează deplasările la ULS se aplică corecţia prin intermediul coeficienţilor c indicaţi la 6. PARTEA I. Fac excepţie construcţiile indicate la 6. 647 bis/1. C. 6. se doreşte şi o evaluare prin calcul a grinzilor. Din acest motiv. dacă sunt necesare. forţele laterale aplicate structurii sunt cele corespunzǎtoare rǎspunsului seismic elastic evaluat pe baza spectrului de rǎspuns neredus prin factorul q. Mărimea forţelor laterale este stabilită astfel încât deplasările (deformaţiile) obţinute în urma unui calcul liniar al structurii la aceste forţe să aproximeze deformaţiile impuse structurii de către forţele seismice.1 Domeniul de aplicare (1) Metodologia de evaluare de nivel 2 se aplică la toate clădirile la care nu se poate aplica metodologia de nivel 1.X. Regula “deplasării egale” (fig. Astfel. În general. dacă prin aceasta este posibil să se încadreze construcţia într-o clasă cu risc mai redus. (10) În situaţia în care verificările de rezistenţă nu sunt satisfăcute este recomandabilă aplicarea unei metodologii de nivel superior. (8) Valorile eforturilor normale unitare din stâlpi şi ale eforturilor unitare tangenţiale din toate elementele structurale verticale ale construcţiei se compară cu valorile considerate admisibile pentru structurile din diferite materiale. (2) Metodologia de nivel 2 implică: (i) evaluarea calitativă constând în verificarea listei de condiţii de alcătuire structurală (mai detaliate decât în cazul metodologiei de nivel 1) date în anexele corespunzătoare structurilor din diferite materiale şi (ii) evaluarea cantitativă bazată pe un calcul structural elastic şi factori de comportare diferentiaţi pe tipuri de elemente. 6. se determină aproximativ capacitatea de rezistenţă a acestora (pe baza secţiunilor de beton şi a armăturii probabile) şi se compară cu valorile eforturilor din încărcările verticale stabilite pe scheme statice simplificate (grinzi încastrate. Dacă. 26 . grinzi continue).6 sec. Comparaţia între aceste valori şi valorile eforturilor capabile evidenţiază dacă aceste elemente au rezerve şi pentru preluarea unor acţiuni laterale.2 Principiul metodei de calcul (1) Efectele cutremurului sunt aproximate printr-un set de forţe convenţionale aplicate construcţiei.8.32 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (9) Estimarea nivelului de siguranţă al elementelor orizontale se face în special prin procedeele evaluării calitative. măsurile de intervenţie nu se bazează pe rezultatele metodologiei de nivel 1. majoritatea clădirilor se înscriu în domeniul 0 – Tc. în vederea obţinerii unor informaţii mai complete.8 Metodologia de nivel 2 6. Nr.7.

al elementului structural considerat la diferitele tipuri de solicitare (încovoiere.3 Calculul structural (1) Calculul structural în domeniul elastic poate utiliza una dintre cele două metode date în P 100-1/2006. Acesta din urmă se determină cu rezistenţele medii ale materialelor împărţite la factorii de încredere şi coeficienţii parţiali de siguranţă.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. funcţie de tipul potenţial de rupere. În cazul cedării ductile. PARTEA I. oţel. 647 bis/1. sunt date în anexele la prezentul cod pentru structurile realizate din aceste materiale. elementele/mecanismele fragile se verifică la valori ale cerinţelor calculate din condiţiile de echilibru. 6.X. stabilit în mare măsură arbitrar. împărţit la un factor de comportare a cărui valoare este specifică naturii ruperii elementului la tipul de efort considerat. zidărie. asociate plastificării elementelor structurale ductile ale structurii.1 (3) În cazul cedărilor neductile (cedări fragile) verificarea constă în compararea efortului rezultat sub acţiunea forţelor laterale şi gravitaţionale. pe baza eforturilor transmise elementelor neductile de către elementele ductile. Factorul de comportare stabilit pentru un anumit element caracterizează o structură ipotetică ce mobilizează ductilitatea potenţială a elementului considerat. NOTĂ Factorii de comportare sunt diferiţi de la element la element. forţă axială). în condiţiile specificate de cod. Nr. verificarea se face comparând efortul înregistrat sub acţiunea forţelor laterale şi gravitaţionale. cu valoarea efortului capabil calculat cu valorile minime ale rezistenţelor materialelor (cu valorile caracteristice împărţite la CF şi coeficienţii parţiali de siguranţă). ductil sau fragil. (b) metoda de calcul modal cu spectre de răspuns. (4) Valorile factorului de comportare q corespunzătoare proprietăţilor structurilor de diferite tipuri. iar eforturile în elementele structurii rezultate ca urmare a aplicării forţei laterale convenţionale depăşesc eforturile capabile corespunzătoare rezistenţelor efective.8. din beton armat. dy – deplasarea la iniţierea curgerii du – deplasarea ultimă Fy – forţa la iniţierea curgerii Fe – forţa asociată răspunsului seismic elastic Figura 6.2009 33 (2) La acţiunea cutremurului de proiectare structura depăşeşte pragul elastic de comportare. forţă tăietoare. informaţii mai semnificative decât cele furnizate de metodologia din P 100/92 (96) bazată pe un factor de reducere unic pentru structură. astfel. pentru fiecare element structural se obţin. (a) metoda forţelor seismice statice echivalente. cu efortul capabil. 27 . Se consideră spectrele răspunsului elastic cu ordonatele nereduse prin factorul q . Factorii de comportare corelează forţa elastică cu forţa inelastică ce produce aceleaşi deformaţii ale elementului. Relaţia de verificare depinde de modul de cedare. Prin comparaţii între cerinţe şi capacităţi. Altfel spus.

5.5. PARTEA I.3. se face conform P 100–1/2006.2. (2) Valorile deplasărilor laterale în SLS sunt furnizate de calculul structural cu forţele seismice elastice (nereduse) asociate acestei stări limită.34 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3. Nr.X. În cazul ULS se efectuează verificări ale rezistenţei şi ale deplasărilor laterale.3. împreună cu precizările suplimentare date în anexa E din P 100-1/2006.5 în care: T Tc T ≤2 Tc perioada fundamentală a vibraţiilor proprii perioada caracteristică (de colţ) din spectrul de răspuns (3) Efectuarea verificărilor de rezistenţă în cazul ULS depinde de modul de cedare ductil sau fragil al elementului structural sub acţiunea efortului (efectul acţiunii) considerat. în cazul metodei de calcul modal. 4. (cu valorile corespunzătoare combinaţiei de încărcări care include acţiunea seismică) factorul de comportare corespunzător tipului de element analizat.6) E + Eg q în care: Ed efortul total de calcul E* E Eg q efortul din acţiunea seismică considerând spectrul de răspuns elastic (neredus) efortul din acţiunile neseismice. 28 . Definirea caracterului cedării elementelor este definit în anexele pentru structuri din diferite materiale ale prezentului cod (4) Eforturile secţionale în elementele cu comportare inelastică se evaluează pe baza relaţiei de principiu: 1 Ed = E* (6.5.2009 (2) Distribuţia pe verticalǎ a forţelor seismice orizontale.4 Relaţiile de verificare (1) Verificarea elementelor structurale se face la starea limită ultimă şi. respectiv naturii cedării la tipul de efort considerat. 6. (3) Efortul de torsiune de ansamblu se determină pe baza prevederilor 4. similar condiţiilor prevăzute de P 100-1/2006 la proiectarea structurilor noi. în cazul utilizǎrii metodei forţelor statice echivalente. în timp ce în cazul SLS se efectuează numai verificări ale deplasărilor laterale.8.4. respectiv. starea limită de serviciu. în cazul metodei forţelor statice echivalente. din P 1001/2006.3. şi ale 4.3.2. (4) În cazul structurilor din materiale cu rigiditate degradabilă prin fisurare (structuri de beton şi zidărie) în calculul structural se aplică prevederile P 100-1/2006 privitoare la determinarea valorilor de proiectare ale rigidităţilor. În cazul ULS cerinţele de deplasare se determină înmulţind valorile deplasărilor obţinute din calculul structural cu încărcările seismice elastice (nereduse) asociate acestei stări limită cu coeficientul de amplificare c (anexa E din P 100-1/2006): 1 ≤ c = 3 − 2. 647 bis/1.3.

evaluarea directă a structurii în ansamblul ei şi nu prin intermediul unor verificări pe elemente structurale considerate individual.9. 6. Unele precizări referitoare la aplicarea calculului static neliniar sunt prezentate la 6. construcţiile au fost supuse verificării prin metodologia de nivel 2. PARTEA I.1 Performanţele metodei. cum sunt CR 2-1-1. Condiţii de aplicare (1) Metoda de calcul static neliniar realizează: . Schemele de calcul pentru structuri de tip cadru. 29 .2. (2) Metodologia de nivel 3 implică evaluarea calitativă constând în verificarea listei complete de condiţii de alcătuire structurală dată în anexele corespunzătoare structurilor din diferite materiale (operaţie efectuată odată cu aplicarea anterioară a metodologiei de nivel 2) şi o evaluare prin calcul care ia în considerare în mod explicit comportarea inelastică a elementelor structurale sub acţiunea cutremurelor severe. etc. . 647 bis/1.2. (5) Valorile de calcul ale eforturilor pentru elemente cu cedare fragilă (nedisipativă) se obţin din condiţii de echilibru pe mecanismul structural de plastificare (mecanism de disipare de energie). calculată pe baza modelelor mecanice specifice tipului de structură (conform capitolelor 5…9 din P 100-1/2006 şi codurilor specifice structurilor din diferite materiale). (6) Relaţia de verificare a rezistenţei se prezintă sub forma: E d ≤ Rd în care: Rd (6. sunt date în P 100-1/2006 şi codurile complementare. zidărie sau lemn.verificarea structurii prin intermediul caracteristicilor cele mai semnificative pentru răspunsul seismic. Nr.9.metoda bazată pe calculul dinamic neliniar.7) valoarea efortului capabil. Metodele de calcul sunt descrise în P 100-1/2006.9 Metodologia de nivel 3 6. structuri cu pereţi.2009 35 Valorile factorului q sunt precizate în anexele pentru structuri din beton armat.9. respectiv deformaţiile structurii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X.metoda bazată pe calculul static neliniar . definite la 6. structuri cu contravântuiri etc.. (3) Pentru aplicarea metodologiei de nivel 3 este preferabil să se dispună de proiectul iniţial al clădirii analizate. oţel. Rezultatul evaluării prezintă un grad de încredere superior celui obţinut prin aplicarea metodologiilor de nivel 1 şi 2.8. (4) Se pot utiliza două metode de calcul şi anume: . datorită necesităţii cunoaşterii cu precizie superioară a detaliilor de execuţie.2 Metoda de calcul static neliniar 6. În prealabil. La determinarea valorilor Rd se vor utiliza valorile rezistenţelor.1 Domeniul de aplicare (1) Metodologia de nivel 3 se aplică la construcţii importante şi complexe la care se doreşte o evaluare mai precisă a performanţelor seismice ale construcţiei.1-2005.9. 6.2(2) şi (3).

În cazul structurilor la care se aşteaptă amplificări dinamice majore ale deplasărilor la anumite niveluri se recomandă utilizarea metodei calculului dinamic neliniar.1) factorul de amplificare definit la 6. . (ii) Evaluarea proprietăţilor sistemului cu un singur grad de libertate echivalent. considerând valorile medii ale caracteristicilor de rezistenţă şi deformaţie ale materialelor. 3. Echivalarea este necesară pentru a compara caracteristicile structurii cu cerinţele stabilite din spectrul de răspuns. (iv) Utilizând relaţiile de echivalare inverse celor definite la punctul (ii) şi valoarea spectrală determinată la punctul (iii).2 Etapele calculului În această secţiune se prezintă succint etapele principale ale calculului şi se fac unele precizări suplimentare privind efectuarea unor operaţii din ansamblul celor care alcătuiesc procesul de verificare. Nr. Calculul static neliniar efectuat oferă ca rezultate importante configuraţia mecanismului de plastificare.9. Datorită incertitudinilor privind distribuţia pe verticală a forţelor de inerţie se recomandă a se utiliza cel puţin două distribuţii înfăşurătoare: . definite funcţie de perioada şi de rezistenţa sistemului cu un singur grad de libertate echivalent. În cazul primei variante se obţine o limită superioară a momentului seismic de răsturnare. (i) Deteminarea curbei forţă tăietoare de bază – deplasare la vârf a construcţiei cu ajutorul unui program de calcul static neliniar. şi distribuţia corespunzătoare unei deformaţii liniare pe verticală). rezistenţa şi capacitatea de deformare la forţe laterale ale structurii. Se consideră cazul acţiunii unidirecţionale a cutremurului.o distribuţie la care forţele laterale sunt proporţionale cu masele de nivel.X.8) c valoarea din spectrul de răspuns elastic corespunzătoare perioadei fundamentale a vibraţiilor proprii ale structurii (P 100-1/2006.2009 (2) Metoda este indicată în cazul structurilor la care contribuţia modurilor superioare de vibraţie este puţin importantă pentru comportarea în regim dinamic.2.8) bazată pe regula “deplasării egale” (a se vedea relaţia (D. În cazul în care obţinerea unor accelerograme specifice amplasamentului este dificilă. (v) Se „împinge” structura până la atingerea cerinţei de deplasare determinate la punctul (iv) şi se verifică: .rezistenţa în cazul elementelor cu cedare fragilă. funcţie de proprietăţile dinamice şi de rezistenţă ale structurii analizate. Rigidităţile elementelor structurale se stabilesc conform prevederilor anexei E din P 100-1/2006. PARTEA I.o distribuţie conformă primului mod de vibraţie (se acceptă. simplificator. se obţine cerinţa de deplasare la vârful structurii. se pot utiliza spectre inelastice aproximative.4.8. determinate în pasul anterior. iar în cazul celei de a doua se obţine o limită superioară a forţei tăietoare în elementele verticale ale primelor niveluri.deplasările relative de nivel.6) din P 100-1/2006): ⎛T ⎞ d * = cS e ⎜ ⎟ ⎝ 2π ⎠ în care: Se 2 (6.36 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Pentru evaluarea cerinţei de deplasare d* se poate utiliza şi expresia (6. 6. 30 . 647 bis/1. . (iii) Determinarea cerinţei de deplasare utilizând spectrele inelastice de răspuns pe amplasament.

PARTEA I. considerate individual.2009 37 . după caz) în primul element vertical esenţial pentru stabilitatea clădirii. Acest factor se poate lua egal cu produsul între raportul dintre valorile medii şi cele de proiectare ale materialelor şi factorul care exprimă redundanţa specifică tipului de structură analizat.25 u .X. unde raportul u este definit în P 100-1/2006.2(3).capacitatea de deformare în cazul elementelor cu cedare ductilă. (vi) Curba forţă tăietoare de bază – deplasare laterală permite şi verificări de ansamblu ale structurii la ULS: a) în termeni de deplasare.8. se fac în termeni de rotiri în articulaţiile plastice în cazul elementelor ductile şi în termeni de rezistenţă în cazul elementelor cu cedare fragilă. 647 bis/1. Valorile capabile ale rotirilor plastice funcţie de alcătuirea concretă a elementelor se dau în anexele pentru structurile din diferite materiale. b) în termeni de rezistenţă. α1 α1 31 . Verificarea elementelor neductile (cu rupere potenţială la forţă tăietoare) se face conform prevederilor de la 6. definită aproximativ ca deplasarea laterală la vârful structurii la care intervine ruperea (depăşirea capacităţii de rotire sau ruperea la forţă tăietoare. Nr. comparând cerinţa de deplasare determinată la (iv) cu deplasarea capabilă. Verificările elementelor. Se recomandă „deformarea” structurii până la obţinerea unei deplasări la vârf egale cu 150% din valoarea determinată la punctul (iv) pentru a identifica eventualele mecanisme de rupere şi deficienţe structurale. comparând valoarea maximă a forţei tăietoare de bază înregistrată cu valoarea forţei seismice de proiectare amplificată printr-un factor care cuantifică suprarezistenţa structurii. factorul de suprarezistenţă se poate lua egal α α cu 1. Pentru structuri din beton armat şi oţel.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

(5) Evaluarea seismică a sistemului de fundare al unor construcţii. va putea evidenţia deficienţe cum sunt. EVALUAREA FUNDAŢIILOR 7. când este cazul. (2) Evaluarea calitativă şi cantitativă a fundaţiilor trebuie să evidenţieze măsura în care este îndeplinit rolul lor în ansamblul structural şi situaţiile în care fundaţiile (şi. chiar dacă se dispune de proiectul construcţiei care conţine date despre teren.insuficienţa bazei de rezemare. infrastructura) constituie veriga slabă în traseul încărcărilor aplicate structurii către terenul de fundare.încercarea cu placa.zone active prea mici în situaţia dezvoltării capacităţii de rezistenţă a structurii în cazul fundării directe. sau . 32 .incapacitatea fundaţiilor de adâncime (piloţi. precum: . NOTĂ Aceste situaţii se întâlnesc relativ frecvent pentru că. cu risc de rotire excesivă şi răsturnare . care influenţează în mare măsură răspunsul seismic al acestuia. dacă este cazul).2009 7. . (3) În vederea obţinerii unor rezultate realiste. constituie o componentă esenţială a ansamblului construcţiei. În cazul în care se decide executarea unor lucrări de consolidare a fundaţiilor sau terenului de fundare asemenea teste sunt obligatorii. NOTĂ Sistemul fundaţiilor şi. Întrucât în practica proiectării analiza seismică a fundaţiilor construcţiei este tratată uneori superficial şi cu mijloace neadecvate.3) şi valori potrivite pentru caracteristicile de rezistenţă şi de deformabilitate ale terenului de fundare (care să ţină seama şi de consolidarea acestuia sub sarcină. Pe baza ponderii diferitelor categorii de deficienţe şi a efectului acestora asupra calităţii răspunsului seismic al ansamblului se vor stabili indicatorii de îndeplinire a cerinţelor seismice definiţi la capitolul 8. PARTEA I. barete) de a prelua eforturi de întindere. s-a considerat util să se marcheze aici unele probleme specifice ale acestei componente structurale. atunci când există. sistemul infrastructurii şi al fundaţiilor nu era calculat la acţiunea seismică. 647 bis/1. Nr. (4) În acest scop se recomandă executarea unor teste ale terenului prin mijloacele cercetării geotehnice.38 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. de exemplu: .X. prin excepţie de la modul general de organizare a problematicii codului. la majoritatea clădirilor proiectate până la apariţia generaţiei moderne de coduri seismice. la evaluarea prin calcul a infrastructurii se va utiliza un model de calcul potrivit (a se vedea 7.2 Teste pentru stabilirea caracteristicilor terenului (1) Încercările terenului de fundare se efectuează cu metode ale cercetării geotehnice. Se recomandă utilizarea mai multor valori ale caracteristicilor de deformaţie ale terenului dintr-un domeniu probabil de variaţie. 7.1 Aspecte generale (1) În prezenta secţiune se fac o serie de precizări privind aspecte specifice evaluării sistemului de fundaţii al clădirii.depăşirea presiunilor acceptabile pe terenul de fundare . dată fiind sensibilitatea calculului de interacţiune teren-structură în raport cu caracteristicile de rigiditate ale modelului. infrastructura clădirii.încercarea cu dilatometrul. care la proiectare nu au fost dimensionate pentru preluarea forţelor laterale seismice.

cu zone plastice la baza elementelor verticale.metoda disipării presiunii în pori. Nr. Încercările urmăresc determinarea capacitaţii la compresiune şi/sau la întindere. sau diminua. se pot alege mai multe tipuri de modele. În cazul piloţilor se aplică metodele de încercare la compresiune şi întindere. modelul fundaţiei este de regulă rezemat pe resoarte caracterizate de proprietăţile idealizate de deformare ale terenului. (3) În cazul construcţiilor cu infrastructuri (subsoluri). (2) În cazul construcţiilor fără subsol. Figura 7. prin aplicarea încărcării pe grinzi.2009 39 .3 Calculul infrastructurii şi al sistemului de fundare (1) Calculul eforturilor şi deformaţiilor în elementele infrastructurii şi al tasărilor terenului implică construirea unui model structural adecvat şi o modelare realistă a proprietăţilor de deformare (rigiditate) ale terenului.X. Încercările se execută în mod similar cu încercările pe piloţi foraţi la construcţii noi. ca pietriş. şi pentru argile tari. rezemate de micropiloţi situaţi la distanţe suficient de mari pentru a elimina. 647 bis/1. asociate încercării de penetrare dinamice. la construcţii fundate pe piloţi. (2) Încercarea cu placa se efectuează pe fundaţii existente de suprafaţă. semnificativ.1). se efectuează încercări pe micropiloţi executaţi în acest scop. modelul de calcul se consideră încastrat la nivelul marginii superioare a fundaţiilor. 7. Calculul fundaţiilor se face prin izolarea lor şi aplicarea forţelor de legătură cu suprastructura. PARTEA I. În cazul fundaţiilor izolate şi al sistemelor de grinzi de fundaţii modelarea uzuală presupune adoptarea ipotezei de corp rigid şi a unei distribuţii liniare a presiunilor pe teren (fig.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. cu niveluri de complexitate diferite. 7.1 Forţele de legătură aplicate fundaţiei corespund dezvoltării mecanismului de plastificare al structurii. efectul de grup. La evaluarea structurilor cu subsoluri se poate utiliza unul din următoarele modele: 33 . montat într-un spaţiu creat sub fundaţie. În cazul radierelor. între fundul fundaţiei şi placa de reacţiune aşezată pe teren. (3) În cazul în care se urmăreşte determinarea condiţiilor geotehnice la adâncime. prin intermediul unui cric hidraulic dotat cu manometru. În cazul adoptării unor modele simplificate rezultatele vor fi interpretate ţinând seama de limitele modelului. Metoda furnizează rezultatele cele mai bune pentru terenuri nisipoase.

Se neglijează deformabilitatea terenului. (b) Structura se consideră încastrată la nivelul terenului. 7.40 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. modelul poate fi îmbunătăţit prin faptul că se ţine seama de deformabilitatea terenului de sub fundaţie.2 (d) (a) Structura se consideră încastrată la nivelul subsolului.2(b)).X. (c) Faţă de modelul de la (b). 34 . (fig. 647 bis/1. iar infrastructura se calculează cu reacţiunile de la bază (fig. Nr. Modelul permite ca în valoarea momentului de răsturnare să se considere şi forţele masice de la nivelul infrastructurii. 7.2(a)). PARTEA I. prin introducerea la interfaţa de rezemare a unor resoarte calibrate funcţie de proprietăţile terenului (fig. 7.2009 (a) (b) (c) Figura 7.2(c)).

Presiunile pe teren şi eforturile în elementele structurale sunt mai mari în realitate decât cele furnizate de forţele seismice de proiectare datorită suprarezistenţei structurii. PARTEA I.2(d)). 35 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Modelul de la (c) se completează cu resoarte orizontale care simulează rezistenţa şi rigiditatea pământului înconjurător. Aceste valori sunt furnizate de inginerul geotehnician. Modelul poate fi îmbunătăţit. (5) În calculul la acţiunea seismică trebuie considerate valorile rigidităţii terenului corespunzătoare pentru condiţiile acţiunii de scurtă durată şi vitezei mari a acţiunii seismice. 647 bis/1.7.2009 41 (d) O modelare superioară o constituie aceea în care se ţine seama de ″fixarea″ subsolului în terenul în care este îngropat (fig. Nr. pentru a ţine seama de suprarezistenţa construcţiei amplificând valorile forţelor orizontale seismice cu un factor adecvat pentru tipul de structură examinat.X.

EVALUAREA FINALĂ ŞI FORMULAREA CONCLUZIILOR 8.1 Aspecte generale ale activităţii de evaluare (1) Evaluarea seismică a clădirilor este efectuată de experţi tehnici atestaţi pentru astfel de lucrări. (ii) (iii) stabilirea proprietăţilor mecanice ale materialelor. • • • • (4) Pe baza rezultatelor evaluării calitative şi a evaluării prin calcul (prin una din cele trei metodologii) se stabileşte vulnerabilitatea construcţiei în ansamblu şi a părţilor acesteia. potrivit materialelor structurale utilizate. ca indicator al efectelor probabile ale cutremurelor caracteristice amplasamentului asupra construcţiei analizate. 647 bis/1. respectiv. echipamentele. verificarea condiţiilor de deformabilitate structurală. (vi) evaluarea calitativă şi evaluarea prin calcul a construcţiei. (vii) întocmirea raportului de evaluare seismică cu formularea concluziilor şi precizarea măsurilor necesare. instalaţiilor şi echipamentelor adăpostite. ale elementelor nestructurale şi ale finisajelor. în raport cu cutremurul de proiectare şi clasa de importanţă-expunere la cutremur. (5) Stabilirea riscului seismic pentru o anumită construcţie se face prin încadrarea acesteia într-una din următoarele patru clase de risc: 36 . PARTEA I.3. instalaţiile. Conţinutul detaliat al raportului de evaluare este prezentat la 8. D. cuantificarea stării de degradare a construcţiei produse de acţiuni seismice şi neseismice. identificarea stării de afectare fizică şi chimică a construcţiei. de la (2)) cuprinde: verificarea exigenţelor de conformare şi alcătuire structurală (a se vedea 4. sunt prezentate în raportul de evaluare (expertiză) seismică a construcţiei..2009 8. a stărilor limită şi a cerinţelor seismice ce decurg. ale terenului de fundare. Activitatea desfăşurată pentru evaluarea clădirii. inclusiv natura şi proporţiile acestor intervenţii. verificarea condiţiilor de rezistenţă structurală. (3) • Procesul de evaluare propriu-zisă (punctul (vi). (2) Evaluarea implică următoarele categorii de activităţi: (i) colectarea informaţiilor despre construcţia existentă referitoare la istoria şi funcţiunea clădirii. C. caracteristicile structurale.42 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. utilajele etc. pe această bază. cu un grad adecvat de încredere. Nr. (iv) stabilirea obiectivelor de performanţă urmărite şi.X. (v) stabilirea metodologiei de evaluare în corelare cu informaţiile disponibile şi stările limită selectate. riscul seismic. precum şi concluziile referitoare la siguranţa seismică a structurii şi eventuala necesitate a intervenţiilor de consolidare structurală şi nestructurală.2) pe baza listelor de condiţii date în anexele B. verificarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească elementele nestructurale. rezultatele examinării şi studiilor efectuate în vederea evaluării.

Nr. care sunt: . Pentru orientarea în stabilirea deciziei finale privitoare la siguranţa structurii (inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în clasa de risc a construcţiei) şi la lucrările de intervenţie necesare. dar la care degradările nestructurale pot fi importante. Clasa Rs II.gradul de îndeplinire a condiţiilor de conformare structurală şi alcătuire a elementelor structurale şi a regulilor constructive pentru structuri care preiau efectul acţiunii seismice. (2) Evaluarea siguranţei seismice şi încadrarea în clasele de risc seismic se face pe baza a trei categorii de condiţii care fac obiectul investigaţiilor şi analizelor efectuate în cadrul evaluării. Acesta se notează cu R1 şi se denumeşte prescurtat gradul de îndeplinire a condiţiilor de alcătuire seismică. (3) Indicatorul R1 ia valori pe baza punctajului atribuit fiecărei categorii de condiţii de alcătuire. raportul de evaluare urmând să încadreze construcţia examinată într-o clasă de vulnerabilitate asociată cutremurului de proiectare (clasa de risc). dat în lista specifică tipului de construcţie analizat.X. . . 37 .2. (6) Criteriile pentru încadrarea clădirilor în clasa de risc seismic sunt prezentate la 8.gradul de asigurare structurală seismică. Clasa Rs III. măsura în care cele trei categorii de condiţii sunt îndeplinite este cuantificată prin intermediul a trei indicatori. reprezintă raportul între capacitatea şi cerinţa structurală seismică. 647 bis/1. precum şi în stabilirea deciziei de intervenţie.2 Stabilirea clasei de risc a construcţiilor (1) Rezultatele verificărilor precizate la 8.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. notat cu R3.gradul de afectare structurală. Acest indicator se determină pentru starea limită ultimă (ULS). în care se încadrează construcţiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot suferi degradări structurale majore.1(3) reprezintă elementele esenţiale care fundamentează evaluarea finală privind starea de siguranţă faţă de acţiunile seismice. Valorile celor trei indicatori se asociază cu o anumită clasă de risc şi orientează expertul tehnic în stabilirea concluziei finale privind răspunsul seismic aşteptat şi încadrarea într-o anumită clasă de risc seismic. Pe această bază se stabileşte global vulnerabilitatea construcţiei. PARTEA I. reprezintă o măsură a degradărilor structurale produse de acţiunea seismică şi de alte cauze. corespunzătoare construcţiilor la care răspunsul seismic aşteptat este similar celui obţinut la construcţiile proiectate pe baza prescripţiilor în vigoare. Clasa Rs IV.2009 43 Clasa Rs I. din care fac parte construcţiile cu risc ridicat de prăbuşire la cutremurul de proiectare corespunzător stării limită ultime. care cuprinde construcţiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranţa structurală. dar la care pierderea stabilităţii este puţin probabilă. notat cu R2. exprimată în termeni de rezistenţă în cazul utilizǎrii metodologiilor de nivel 1 şi 2 sau în termeni de deplasare în cazul utilizării metodologiei de nivel 3. din anexa corespunzătoare tipului de material structural utilizat. 8.

2(6) Fadm proiecţia pe orizontală a efortului axial capabil în barele contravântuirii verticale Fb forţa tăietoare de bază (forţa statică echivalentă) calculată conform 6. R3 = ∑F adm Fb (8.2. Tabelul 8. Cele patru intervale distincte ale valorilor R1 sunt date în tabelul 8. asociate celor patru clase de risc seismic. în limita unui punctaj maxim R2max = 100. Sunt stabilite patru intervale ale scorului realizat de construcţia analizată. în ansamblu. din anexa corespunzătoare materialului structural utilizat.1. după cum urmează: (a) Metodologia de nivel 1 Indicatorul R3 se determină în termeni de rezistenţă. cu relaţiile: R3 = vadm / vm (8.7.2 Valori ale indicatorului R2 asociate claselor de risc seismic I < 40 Clasa de risc seismic II III Valori R2 40 – 70 71 – 90 IV 91 – 100 (5) Indicatorul R3 evidenţiază capacitatea de rezistenţă şi de deformabilitate a structurii. Valoarea vadm se dă în anexele B.1 Valori ale indicatorului R1 asociate claselor de risc seismic I < 30 Clasa de risc seismic III Valori R1 30 – 60 61 – 90 II IV 91 – 100 (4) Indicatorul R2 ia valori pe baza punctajului atribuit diferitelor categorii de degradări structurale şi nestructurale.1a) pentru elementele verticale ale construcţiilor tip cadru şi cu pereţi structurali. respectiv.X. Modul de evaluare a gradului de asigurare seismică depinde de metodologia de evaluare. PARTEA I.1b) pentru contravântuirile structurilor metalice în care: vadm valoarea de referinţă admisibilă a efortului unitar tangenţial în elementele verticale. Cele patru intervale distincte ale valorilor R2 sunt date în tabelul 8. zidărie. vm efortul unitar tangenţial mediu calculat conform 6.2009 Sunt stabilite patru intervale ale scorului realizat de construcţia analizată. asociate celor patru clase de risc seismic. Nr. oţel şi. Tabelul 8.44 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. în limita unui punctaj maxim R1max = 100.2(2) cu 38 . corespunzător unei construcţii cu integritatea neafectată de degradări. 647 bis/1. corespunzător unei construcţii care îndeplineşte integral toate categoriile de condiţii de alcătuire.7. C şi D pentru elemente de beton armat. în raport cu cerinţele seismice şi se determină la nivelul de la baza structurii. dat în lista specifică tipului de construcţie analizat.

4) ds deplasarea laterală impusă structurii de cutremur. Rdj efortul secţional de proiectare şi. * Pentru elementele cu cedare fragilă VEdj / q j se înlocuieşte cu valoarea rezultată din echilibrul mecanismului de plastificare (a se vedea 6. C. obţinută pe baza valorilor din spectrul de răspuns neredus * VEd j factorul de comportare atribuit elementelor pe baza mecanismului potenţial de rupere al acestora (valoare dată din anexele B. (c) Metodologia de nivel 3 Indicatorul R3 se determină în termeni de deplasare. efortul capabil. la acelaşi nivel. cu o expresie de forma: R3j = în care: Rdj E dj / q j (8. 647 bis/1.8.3) în care: VRd j forţa tăietoare capabilă a elementului vertical j (sau proiecţia pe orizontală a efortului axial. de regulă la vârful construcţiei du deplasarea laterală ultimă (capabilă) a structurii. raportul între rezistenţele elementelor verticale şi cele ale elementelor orizontale şi se estimează mecanismul structural probabil de disipare a energiei seismice. PARTEA I. dat în anexele B. Pe baza valorilor obţinute se stabileşte ponderea elementelor structurale cu cedare fragilă.2) E dj . Nr.2) sunt cele corespunzătoare mecanismului de cedare al elementului (după caz încovoiere sau forţă tăietoare) forţa tăietoare în elementul j. aproximativ. qj 39 . în elementul j factorul de comportare specific al elementului structural j. cu expresia: d R3 = u (8.2(3)).8. pentru materialul structural utilizat. zidărie).1. oţel.2009 45 q factorul de comportare corespunzător structurii. pentru fiecare din elementele structurale. Aceste informaţii constituie elemente esenţiale în estimarea siguranţei seismice a structurii şi pentru încadrarea construcţiei într-o anumită clasă de risc.4). în diagonalele de contravântuire). Valorile VRd j introduse în relaţia (8. dat în tabelul 6. Indicatorul R3 la nivelul structurii se determină. la nivelul considerat ca fiind ds caracteristic. (b) Metodologia de nivel 2 Se determină valorile individuale ale indicatorului R3j. C şi D qj (conform 6. respectiv. D pentru structuri din beton armat.X. cu relaţia: ∑VRd j R3 = * qj ∑VEd j (8. cu precădere a elementelor verticale aflate în această situaţie.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. respectiv.

expertul trebuie să evalueze. (8. măsuri ale performanţei seismice aşteptate a construcţiei. Se vor face referiri la comportarea construcţiei la eventuale cutremure pe care le-a suportat şi identificarea efectelor acestora asupra clădirii. pentru construcţia considerată) se înscrie într-un anumit interval de valori.1). 647 bis/1.3 Valori ale indicatorului R3 asociate claselor de risc seismic I < 35 Clasa de risc seismic II III Valori R3 (%) 35 – 65 66 – 90 IV 91 – 100 NOTĂ Valorile celor trei indicatori. c) Datele privitoare la sistemul structural şi la ansamblul elementelor nestructurale. 8. calitative. Se vor face aprecieri globale. Această sinteză va cuprinde. prin înmulţirea valorilor obţinute cu relaţiile (8. la clădirile de beton armat. Odată identificate. încadrarea construcţiei în clase de risc în baza valorilor R3 (exprimat în procente. în primul rând. cât şi pentru alegerea potrivită a soluţiei de intervenţie.3 Conţinutul raportului de evaluare seismică Raportul de evaluare seimică va conţine o sinteză a procesului de evaluare. operaţii care reclamă competenţă înaltă şi experienţă deosebită. indicatorul R3 se stabileşte conform procedurilor din anexa D. Decizia privind încadrarea clădirii într-o anumită clasă de risc trebuie să fie rezultatul unei analize complexe a ansamblului condiţiilor de diferite naturi. trebuie considerate ca servind numai pentru orientare în decizia de încadrare a construcţiei într-o anumită clasă de risc seismic.X. Cunoaşterea mecanismului de cedare probabil al unei structuri este esenţială pentru aprecierea corectă atât a răspunsului seismic potenţial al construcţiei. lipsa datelor care să permită evaluarea comportării structurii în domeniul postelastic (de exemplu. Cu caracter orientativ. evaluarea corectă a performanţei probabile a construcţiei trebuie să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare şi pe o judecată inginerească a tuturor condiţiilor de alcătuire. În aceste aprecieri. aceste deficienţe trebuie ierarhizate din punctul de vedere al efectelor potenţiale asupra stabilităţii structurii în cazul atacului unui cutremur puternic şi al riscului de pierdere a vieţii oamenilor şi de vătămare a acestora. chiar aproximativă. la nivel minimal: a) Datele istorice referitoare la perioada construcţiei şi nivelul reglementǎrilor de proiectare aplicate. Din acest motiv. 40 . PARTEA I. riscul necontrolabil al unor ruperi fragile prin acţiunea forţei tăietoare etc.4) cu 100) se face conform tabelului 8. sau a pagubelor materiale. care sunt şi cele mai vulnerabile. asociat unei anumite clase de risc. Investigaţiile efectuate au scopul de a identifica verigile slabe ale sistemului structural şi deficienţele semnificative ale elementelor nestructurale. la armarea transversală în zonele critice). a corelaţiei între efectele acestora. b) Datele generale care să descrie condiţiile seismice ale amplasamentului şi sursele potenţiale de hazard. d) Descrierea stării construcţiei la data evaluării. Nr. Motivele pot fi diferite: absenţa unei structuri bine definte pentru preluarea forţelor laterale. să precizeze ponderea acestora în ansamblul structurii şi să estimeze marja de securitate sau de insecuritate. Identificarea. dacă este cazul. care să ducă şi la decizia de încadrare a construcţiei în clasa de risc seismic.46 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. a mecanismului de rupere este posibilă într-un numǎr redus de cazuri pentru construcţiile vechi. Tabelul 8. elementele vitale pentru siguranţa structurală la seism care prezintă deficienţe majore şi capacitate insuficientă faţă de cerinţele de diferite naturi.3) sau (8. privind capacitatea sistemului structural de a rezista la acţiuni seismice.2009 Pentru clădirile cu pereţi structurali din zidărie în toate nivelurile de metodologii. Faptul că valoarea unui anumit indicator (admiţând că este apreciat drept criteriul critic din toate cele trei.3. datele referitoare la lungimile de ancorare şi înnădire ale armăturilor. nu conduce automat la încadrarea clădirii în clasa respectivǎ.

în care ag reprezintă acceleraţia terenului pentru un cutremur cu IMR = 100 ani.0. cum sunt cele produse de acţiunile climatice. pentru sursa seismică Vrancea şi R3 < 0.2 din anexa A. pentru sursa seismică Banat. Nr. Alegerea metodologiei (sau a mai multor metodologii) de evaluare şi a metodelor de calcul specifice acesteia. Efectuarea procesului de evaluare. PARTEA I. care cuprinde grupurile de operaţii indicate la 8. raportat la dimensiunile acestui fond. Stabilirea indicatorilor R1. Propuneri de soluţii de intervenţie. CF). degradate de acţiunea cutremurului sau vulnerabile seismic. informativă. 41 .mărimea resurselor financiare. mai mică la clădirile existente decât la cele nou construite. este necesară intervenţia structurală pentru ridicarea nivelului ei de asigurare.0. tasările diferenţiale sau cele rezultate din lipsa de întreţinere a clădirii. 647 bis/1. Procesul de evaluare poate fi reprezentat sintetic prin schema bloc a operaţiilor din fig. materiale şi umane pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor din fondul existent. Fundamentarea lor prin calcul structural suficient de detaliat pentru acest scop. intervenţia structurală este necesară dacă valoarea gradului de asigurare structurală seismică. Încadrarea construcţiei în clasa de risc seismic.X. în cazul clădirilor de tip curent care satisfac cerinţele asociate obiectivului de performanţă siguranţa vieţii pentru cutremure cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 40 ani. În cazuri deosebite sau la solicitarea beneficiarului se pot avea în vedere şi obiective suplimentare faţă de cele obligatorii conform 2. precum: .4 Necesitatea intervenţiei structurale (1) Necesitatea intervenţiei structurale asupra construcţiilor existente.70ag pentru sursa seismică crustală din Banat. În termeni privind gradul de asigurare structurală seismică. care rezultă prin calcul.1(3).65. se stabileşte pe baza unor criterii.70. pe baza nivelului de cunoaştere dobândit în urma investigaţiilor (prin aplicarea factorilor de încredere. Stabilirea valorilor rezistenţelor cu care se fac verificările.2009 47 e) f) g) h) i) j) k) Se vor evidenţia. Calculul structural seismic şi verificările de siguranţă.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (2) Condiţiile existente pe plan naţional din aceste puncte de vedere permit ca. este: R3 < 0.realizarea unui nivel de siguranţă raţional. a prezentului cod). În condiţiile în care structura clădirii nu îndeplineşte condiţiile verificării la starea limită ultimă pentru o acceleraţie de: . 8. Completarea listei de condiţii privind alcătuirea de ansamblu şi de detaliu şi a listei privind starea de integritate a construcţiei.perioada de exploatare aşteptată. . R2 şi R3. dacă este cazul. Precizarea obiectivelor de performanţă selectate în vederea evaluării construcţiei. degradările produse de alte acţiuni.1. a valorilor realizate şi a valorilor efective la data evaluării). . Coeficienţii de conversie a valorilor de vârf ale acceleraţiei terenului pentru cutremure cu IMR egal cu 40 şi 100 de ani sunt daţi în tabelul A. ţinând seama de criteriile date în Îndrumătorul de reabilitare seismică a clădirilor existente (anexa F. acestea să fie considerate ca având un nivel de siguranţă suficient faţă de acţiunea seismică. tehnologice. Sinteza evaluării şi formularea concluziilor.65ag pentru sursa seismică subcrustală Vrancea şi . Rezultatele investigaţiilor de diferite tipuri pentru determinarea rezistenţelor materialelor (a valorilor proiectate. 8.1.

4. 42 .48 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 (3) Diferenţierea siguranţei clădirilor aparţinând diferitelor clase de importanţă şi expunere la cutremur se face prin intermediul valorilor diferenţiate ale factorului γI. (4) Nivelul intervenţiei va fi cel puţin cel corespunzător valorilor R3 = 0. costurile şi durata lucrărilor de reabilitare seismică a clădirii.X. selectarea obiectivelor de performanţă (nivelurile de performanţă şi nivelurile de hazard) se va face pe baza indicaţiilor din anexa A. care se efectuează în vederea realizării proiectului de consolidare. respectiv R3 = 0. 4. (5) În situaţiile în care se intenţionează obţinerea unor niveluri de asigurare superioare celor de mai sus. 647 bis/1.5 (a se vedea 2. pentru cele două surse seismice indicate la (2). (6) De regulă. situaţie care poate influenţa volumul.1(4)). Nr.65. care amplifică valorile ag. PARTEA I. conform P 100-1/2006.70. expertizarea tehnică se completează / detaliază şi definitivează la încheierea lucrărilor de decopertare a elementelor structurale.

647 bis/1. PARTEA I.X.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 49 SCHEMA LOGICĂ A OPERAŢIILOR ÎN PROCESUL DE EVALUARE 43 . Nr.

X. Nr.50 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I.1 44 . 647 bis/1.2009 Figura 8.

X. cu nivelul de hazard seismic.1 Definirea obiectivului de performanţă A. asociat stării limită de serviciu (SLS). a valorii de vârf a acceleraţiei orizontale a terenului (asociat cu probabilitatea de depăşire în 50 de ani a valorii de vârf a acceleraţiei terenului). Se recomandă considerarea a trei niveluri de performanţă ale clădirii. SLS ULS PP Nivelul de performanţă al clǎdirii Obiectiv de performanţă OP Nivelul hazardului seismic exprimat prin IMR 40 ani 100 ani 475 ani Figura A. respectiv probabilităţii de depăşire a valorii de vârf a acceleraţiei orizontale a terenului în 50 ani. Considerarea primelor două niveluri de performanţǎ este obligatorie. Definiţii Obiectivul de performanţă este determinat de nivelul de performanţă structurală / nestructurală al clădirii evaluat pentru un anumit nivel de hazard seismic. în ani. Intervalele medii de recurenţă recomandate în evaluarea seismică a clădirilor bazată pe performanţă sunt prezentate în tabelul A. exprimat prin intervalul mediu de recurenţă. Nivelul de performanţă de siguranţă a vieţii. Nr.1. asociat stării limită de pre-colaps (SLPP).2 Nivelul hazardului seismic Hazardul seismic este descris de valoarea de vârf a acceleraţiei orizontale a terenului pe amplasament asociată unui interval mediu de recurenţă. Figura A. 3. cu excepţia cazului în care se utilizeazǎ metodologia de evaluare simplificatǎ (metodologia de nivel 1). Nivelul de performanţă de prevenire a prăbuşirii.1. 2. şi anume: 1. exprimat prin exigenţele stărilor limită considerate.2009 51 ANEXA A EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE BAZATĂ PE PERFORMANŢĂ A. 45 . Nivelurile de performanţă ale clădirii descriu performanţa seismică aşteptată a acesteia prin descrierea degradărilor. 647 bis/1. asociat stării limită ultime (ULS). Nivelul de performanţă de limitare a degradărilor. a pierderilor economice şi a întreruperii funcţiunii acesteia. PARTEA I.1 Obiective de performanţă. Nivelul de hazard seismic este caracterizat de intervalul mediu de recurenţă. IMR. Obiectivul de performanţă se obţine din asocierea nivelului de performanţă al clădirii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

acceleraţia orizontală de vârf a terenului este considerată cu intervalul mediu de recurenţă asociat nivelului de performanţă al clădirii pentru obţinerea obiectivului de performanţă selectat. PARTEA I. Tabel A. (ani) 40 100 475 Probabilitatea de depăşire a valorii de vârf a acceleraţiei terenului în 50 de ani 70% 40% 10 % Nivelul de baza al hazardului seismic este cel corespunzator nivelului de performanţă de siguranţă a vieţii din codul P 100-1/2006. ce au caracter de recomandare şi sunt minimale.1 Perioade medii de revenire (intervalele medii de recurenţă) a valorii de vârf a acceleraţiei orizontale a terenului recomandate a fi utilizate în evaluarea seismică a clădirilor bazată pe performanţă Intervalul mediu de recurenţă a valorii de vârf a acceleraţiei terenului. cu interval mediu de recurenţă de 40 de ani şi. subcrustală Banat.X.OPB • Obiectiv de performanţă superior – OPS.2 se dau valori aproximative ale coeficienţilor de conversie a valorii de vârf a acceleraţiei terenului. cu un interval mediu de recurenţă de 100 de ani (conform P 100-1/2006). crustală ag (40ani)/ ag (100ani) 0. Se consideră urmatoarele obiective de performanţă: • Obiectiv de performanţă de bază .2009 Tabel A. pentru nivelul de baza al hazardului seismic la evaluarea construcţiilor existente valoarea de vârf a acceleraţiei orizontale a terenului este definită cu un interval mediu de recurenţă de 40 de ani (70% probabilitate de depăşire în 50 de ani). Nr.52 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. OPB .Obiectivul de performanţă de bază este constituit din satisfacerea exigenţelor nivelului de performanţă de Siguranţă a vieţii pentru acţiunea seismică având IMR=40 ani.40 Acţiunea seismică pentru evaluarea seismică bazată pe performanţă se determină în conformitate cu prevederile capitolului 3 din prezentul cod (şi conform capitolelor 3 şi 4 din P 100-1/2006).50 1. 647 bis/1. cu considerarea factorului de importanţă γI. respectiv.70 ag (475ani)/ ag (100ani) 1. de 475 de ani.2 Coeficienţi de conversie a valorii de vârf a acceleraţiei terenului pentru diferite niveluri de hazard seismic (valori orientative) Tipul sursei seismice Vrancea. 46 . A. La determinarea acţiunii seismice.3 Selectarea obiectivului de performanţă Selectarea obiectivului de performanţă pentru clădirea evaluată seismic se face în conformitate cu prevederile acestei anexe. IMR. într-o valoare de vârf a acceleraţiei terenului. În Tabelul A.65 0.

Condiţii nestructurale Apar numai degradări nestructurale limitate. Nr. Riscul de pierdere a vieţii sau de rănire este foarte scăzut. Obiectivul de performanţă stabilit va determina costul şi complexitatea lucrărilor de intervenţie. A. Ocupanţii clădirii pot rămâne în siguranţă în clădire.4 Caracterizarea nivelurilor de performanţă Cele trei niveluri de performanţă ale clădirii sunt descrise prin amploarea degradărilor seismice structurale şi nestructurale aşteptate. deşi pot fi necesare operaţii de curăţare. Semnificaţia şi principalele caracteristici ale nivelurilor de performanţă structurale şi nestructurale considerate sunt prezentate în cele ce urmează. liniile de comunicaţie pot deveni temporar indisponibile. Pentru construcţiile din clasele I şi II de importanţă şi expunere la cutremur se recomandă să se satisfacă obiective de performanţă superioare ce se obţin din combinarea nivelurilor de performanţă cu niveluri de hazard seismic superioare nivelului de hazard seismic corespunzător OPB.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Această descriere faciliteazǎ alegerea obiectivelor de performanţă pe care clădirile existente trebuie să le satisfacă şi. de costul şi dificultatea măsurilor de reabilitare seismică. să le suporte pentru a asigura satisfacerea exigenţelor respective. Sistemul structural de preluare a încărcărilor verticale şi cel ce preia încărcările laterale păstrează aproape în întregime rigiditatea şi rezistenţa iniţială. de durata de timp în care clădirea este scoasă eventual din funcţiune pentru a efectua lucrările de reabilitare. • • 47 . implicit. Riscul de pierdere a vieţilor sau de rănire datorită degradărilor nestructurale este foarte mic. Căile de acces şi sistemele de siguranţă a vieţii. scările. nivelul măsurilor de intervenţie pe care clădirile trebuie.X. Pot fi necesare unele reparaţii structurale minore. Performanţa seismică a clădirii este legată nemijlocit de amploarea degradărilor acesteia. arhitectural sau istoric asupra comunităţii. dacă alimentarea generală cu electricitate este în funcţiune. eventual. PARTEA I. dar şi beneficiile ce se pot obţine în ceea ce priveşte siguranţa.2009 53 Obiectivul de performanţă de bază este obligatoriu pentru toate construcţiile. (a) Nivelul de performanţă de limitare a degradărilor Condiţii structurale După cutremur apar doar degradări structurale limitate. cu gaze naturale. cu apa. sistemele de conducte sub presiune rămân funcţionale. ascensoarele. Alimentarea cu energie electrică. cum sunt uşile. reducerea degradărilor fizice şi de aspect ale elementelor clădirii şi reducerea întreruperii utilizării acesteia în cazul unui eveniment seismic major. Performanţa clădirii este dată de performanţa elementelor structurale şi de performanţa elementelor nestructurale. 647 bis/1. Performanţa seismică a unei clădiri se poate descrie calitativ în funcţie de siguranţa oferită ocupanţilor clădirii pe durata şi după evenimentul seismic aşteptat. de impactul economic.

2009 (b) Nivelul de performanţă de siguranţă a vieţii Condiţii structurale Acest nivel de performanţă are în vedere o stare post-seism a structurii cu degradări semnificative. Riscul de rănire este semnificativ. Ca o măsura de precauţie suplimentară pot fi prevăzute sprijiniri şi reparaţii structurale de urgenţă. dar pentru care rămâne o marjă de siguranţă faţă de prăbuşirea parţială sau totală. viaţa oamenilor. Construcţiile care ating acest nivel îşi pierd complet valoarea economică şi de utilizare. Deşi se pot produce răniri ale ocupanţilor clădirii prin căderea unor fragmente de elemente. Condiţii nestructurale Pot apărea degradări semnificative şi costisitoare ale elementelor nestructurale. PARTEA I. Îndeplinirea exigenţelor corespunzătoare stării limită ultime (ULS) / nivelului de performanţă de siguranţă a vieţii se face conform procedurilor prevăzute în capitolele 6 şi 8 din prezentul cod. Instalaţiile pot fi avariate. Clădirea avariată rămâne stabilă. dar circulaţia poate fi afectată. astfel încât structura poate susţine încărcările verticale. prin cădere. Valorile factorului de comportare q şi valorile capacităţilor de rotire plastică în elementele structurale se iau pentru starea limitǎ ultimǎ.54 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. dar acestea nu sunt dislocate şi nu ameninţă. Structura nu poate fi practic reparată şi nu permite reocuparea ei pentru că eventualele replici seismice pot produce prăbuşirea acesteia. Construcţia este reparabilă.X. Nr. dar repararea construcţiei poate să nu fie uneori indicată din raţiuni economice. riscul global de pierdere de vieţi din acest motiv rămâne foarte redus. Unele elemente structurale sunt serios avariate. A. Repararea elementelor nestructurale necesită un efort considerabil şi costisitor. deformaţii remanente importante şi o degradare limitată a rezistenţei la încărcări verticale. înăuntrul sau în afara clădirilor. putând rezulta inundaţii locale şi chiar ieşirea din funcţiune a unora dintre acestea. (c) Nivelul de performanţă de prevenire a prăbuşirii Condiţii structurale Structura este în pragul prăbuşirii parţiale sau totale. riscul general de pierdere de vieţi rămâne scăzut. Căile de acces nu sunt blocate total. corespunzator nivelului de performanţă de siguranţă a 48 .5 Relaţii de verificare şi criterii de acceptanţă • • • • Exigenţele corespunzătoare stării limită de serviciu (SLS) / nivelului de performanţă de limitare a degradărilor se consideră satisfacute dacă sunt îndeplinite condiţiile de limitare a deplasării relative de nivel din P 100-1/2006. 647 bis/1. Apar avarii substanţiale cărora le corespund degradarea semnificativă a rigidităţii şi rezistenţei la forţele seismice. fără însă ca acestea să pună în pericol viaţa ocupanţilor clădirii prin căderea unor părţi degradate. Condiţii nestructurale La acest nivel de performanţă elementele nestructurale sunt complet degradate şi reprezintă un pericol real pentru viaţa oamenilor. Deşi unele persoane pot fi rănite.

Nr.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 55 vieţii. 647 bis/1. . PARTEA I.X.pentru nivelul de performanţă de prevenire a prăbuşirii. 49 . în funcţie de tipul de element structural şi de materialul de construcţie. considerând urmǎtoarele modificări / corecţii: . Îndeplinirea exigenţelor corespunzătoare stării limită de pre-colaps / nivelului de performanţă de prevenire a prăbuşirii se face conform procedurilor prevăzute în capitolele 6 şi 8 din prezentul cod. conform anexelor prezentului cod. valorile capacităţilor de rotire plastică în elementele structurale se consideră ca fiind valorile corespunzătoare nivelului de performanţă de siguranţă a vieţii sporite cu 30%. valorile factorului de comportare q se consideră ca fiind valorile corespunzătoare nivelului de performanţă de siguranţă a vieţii sporite cu 30%.pentru nivelul de performanţă de prevenire a prăbuşirii.

2.2009 ANEXA B STRUCTURI DIN BETON ARMAT B. (vii) Identificarea formei pereţilor structurali (lamelară. Modul de descărcare al scărilor pe elementele verticale ale structurii.1 Domeniu de aplicare (1) Prezenta anexă conţine informaţii specifice pentru evaluarea construcţiilor de beton armat în situaţia în care se află la data evaluării. (iii) Eventualele degradări ale elementelor de beton armat produse de alte acţiuni cum sunt.2.2 Identificarea geometriei structurii. deformaţiile împiedicate datorate variaţiei de temperatură etc. contracţia la uscare a betonului. Nr. a detaliilor de alcătuire şi a materialelor din structura clădirii B. (v) (vi) Stabilirea dimensiunilor secţiunilor transversale ale grinzilor şi stâlpilor. (ii) Eventualele degradări ale elementelor de beton armat produse de acţiunea seismică. a coroziunii betonului şi oţelului produse de diferiţi agenţi. cu bulbi la capete. T sau cutie). B. (iv) Identificarea unor goluri de dimensiuni importante în planşee (inclusiv golurile de scară) şi pereţi. (ix) Identificarea eventualelor excentricităţi între axele grinzilor şi stâlpilor. două sau mai multe direcţii. a dezaxării stâlpilor pe verticală etc. Stabilirea lăţimii active a plăcii la grinzile cu profil T. în ambele direcţii. Modul de descărcare a plăcilor. B.X.56 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. tasarea diferenţială a reazemelor. 50 . (viii) Stabilirea lungimii pe care reazemă elementele orizontale (cu precădere a grinzilor şi plăcilor prefabricate).2 Geometria (1) (i) (ii) (iii) Datele colectate trebuie să realizeze: Identificarea structurii verticale şi a structurii laterale a clădirii. pe una.1 Starea elementelor (1) Se vor examina: (i) Condiţia fizică a elementelor de beton armat referitoare la prezenţa degradării betonului prin carbonatare. în formă de L. 647 bis/1. PARTEA I.

Criterii pentru evaluarea calitativă B.X. (iv) Raportul dintre secţiunile armăturilor longitudinale superioare şi inferioare în secţiunile de la extremităţile grinzilor. (iii) Cantitatea şi modul de distribuţie a armăturii de confinare în zonele critice ale grinzilor şi stâlpilor şi de la extremităţile secţiunii pereţilor.1 51 .2009 57 B. Limita de curgere. Forma cârligelor la etrieri şi. rezistenţa la rupere şi deformaţia ultimă a oţelului. în zonele critice ale acestora. eventual.3 Datele culese vor stabili: Rezistenţa betonului.2. B.3 Detalii de alcătuire (1) (i) (ii) Datele colectate trebuie să includă următoarele: Cantitatea de armătură longitudinală în grinzi. (v) (vi) (vii) Acoperirea cu beton a armăturilor longitudinale şi transversale. 647 bis/1.4 Materiale (1) (i) (ii) B.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Lungimile de ancorare şi de înnădire ale armăturilor longitudinale. stâlpi. stâlpi şi pereţi. Cantitatea de armătură transversală în grinzi.3. la barele longitudinale. pereţi şi noduri. Nr.2.1 Lista de condiţii de alcătuire a structurilor de beton în zone seismice (1) Listă pentru metodologia de nivel 1 Condiţiile care trebuie respectate sunt cele din tabelul B. PARTEA I.

X. Nr.58 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. conform P 1001/2006 • Planşeele intermediare (supantele) au o structură laterală proprie sau sunt ancorate adecvat de structura principală • Pereţii nestructurali sunt izolaţi (sau legaţi flexibil) de structură • Nu există stâlpi captivi scurţi 10 puncte 10 5–9 0–4 Punctaj total realizat (iii) Condiţii privind alcătuirea elementelor Punctaj maxim: structurale (a) Structuri tip cadru beton armat • Nu există stâlpi scurţi • Încărcarea axială normalizată (forţa axială de compresiune raportată la aria secţiunii şi rezistenţa de proiectare a betonului la compresiune) a stâlpilor este moderată: orientativ.2009 Tabelul B. PARTEA I.35 Punctaj total realizat 52 . 647 bis/1.ν d ≤ 0.65 (b) Structuri cu pereţi de beton armat • Grosimea pereţilor este ≥ 150 mm • Pereţii au la capete bulbi sau tălpi cu dimensiuni limitate (prin intersecţia pereţilor nu se formează profile complicate cu tălpi excesive) • Încărcarea axială a pereţilor este moderată 30 puncte 30 20 – 29 0 – 19 30 20 – 29 0 – 19 ν d ≤ 0.1 Lista de condiţii pentru structuri de beton armat în cazul aplicării metodologiei de nivel 1 Criteriu (i) Condiţii privind configuraţia structurii • Traseul încărcărilor este continuu • Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături pentru a avea stabilitate laterală şi suficiente zone plastice potenţiale) • Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenţei • Nu există niveluri flexibile • Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului structural de la nivel la nivel • Nu există discontinuităţi pe verticală (toate elementele verticale sunt continue până la fundaţie) • Nu există diferenţe între masele de nivel mai mari de 50 % • Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate • Infrastructura (fundaţiile) este în măsură să transmită la teren forţele verticale şi orizontale Criteriul nu este îndeplinit Criteriul este Neîndeplinire Neîndeplinire îndeplinit moderată majoră Punctaj maxim: 50 puncte 50 30 – 49 0 – 29 Punctaj total realizat (ii) Condiţii privind interacţiunile structurii Punctaj maxim: • Distanţele până la clădirile vecine depăşesc dimensiunea minimă de rost.

647 bis/1. respectiv. În felul acesta. În cadrul fiecărei categorii de condiţii (i)…(iv). PARTEA I. 2. Unele din condiţii privesc rezistenţa elementelor structurale şi natura ruperii potenţiale a elementelor structurale. Estimarea condiţiilor referitoare la configuraţia structurii se face conform 4. Tabelul B. Din acest motiv ele nu se mai prezintă detaliat în tabelul B.1 este orientativ.X. este 100. astfel încât completarea listei trebuie precedată de evaluarea rezistenţei elementelor structurale la diferite solicitări. în cazul metodologiilor de nivel 2 şi 3. mult mai precise şi mai nuanţate.2009 59 (iv) Condiţii referitoare la planşee • Prin grosimea plăcii şi dimensiunile reduse ale golurilor planşeul poate fi considerat şi diagramă orizontală rigidă Punctaj maxim: 10 5–9 10 puncte 0–4 Punctaj total realizat NOTĂ: 1. distribuţia punctajului între diferitele exigenţe va fi stabilită de expertul tehnic funcţie de importanţa fiecărei exigenţe pentru construcţia analizată. Punctajul atribuit fiecărui tip de condiţii din tabelul B.2. în situaţia îndeplinirii lor în totalitate.1 pentru metodologia de nivel 1. 3. În tabel se prezintă detaliat numai lista de condiţii ce priveşte alcătuirea şi armarea structurilor de beton armat şi. 4.2 Lista de condiţii pentru structuri de beton armat în cazul aplicării metodologiilor de nivel 2 şi 3 Criteriu (i) Condiţii privind configuraţia structurii Criteriul nu este îndeplinit Criteriul este Neîndeplinire Neîndeplinire îndeplinit moderată majoră Punctaj maxim: 50 puncte 50 30 – 49 0 – 29 10 puncte 0–5 30 puncte Punctaj total realizat (ii) Condiţii privind interacţiunile structurii Punctaj maxim: 10 5–9 Punctaj total realizat (iii) Condiţii privind alcătuirea (armarea) Punctaj maxim: elementelor structurale 53 . punctajul total rezultat în urma analizei calitative reprezintă procentual măsura în care caracteristicile structurale sunt satisfăcute. Nr. Punctajul maxim corespunzător ansamblului celor patru categorii de condiţii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (2) Lista pentru metodologiile de nivel 2 şi 3 Condiţiile referitoare la configuraţia sistemului structural (i) şi cele care privesc interacţiunile structurii (ii) sunt identice cu cele prezentate în tabelul B. planşeele. în care este prezentată lista de condiţii pentru cazul aplicării metodologiilor de evaluare de nivel 2 şi 3.1. expertul va putea face redistribuţii ale acestor punctaje între categoriile de condiţii (i)…(iv). Funcţie de situaţia concretă a fiecărei clădiri.

X. Nr. PARTEA I.65 • În structură nu există stâlpi scurţi: raportul între înălţimea secţiunii şi înălţimea liberă a stâlpului este < 0.2009 (a) Structuri tip cadru de beton armat • Ierarhizarea rezistenţelor elementelor structurale asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice: la fiecare nod suma momentelor capabile ale stâlpilor este mai mare decât suma momentelor capabile ale grinzilor • Încărcarea axială de compresiune a stâlpilor este moderată: ν d ≤ 0. cu etrieri la distanţa 10 diametre pe zona de înnădire • Înnădirile armăturilor din grinzi se realizează în afara zonelor critice • Etrierii în stâlpi sunt dispuşi astfel încât fiecare bară verticală se află în colţul unui etrier (agrafe) • Distanţele între etrieri în zonele critice ale stâlpilor nu depăşesc 10 diametre.30 • Rezistenţa la forţa tăietoare a nodului este suficientă pentru a se putea mobiliza rezistenţa la încovoiere la extremităţile grinzilor şi stâlpilor • Înnădirile armăturilor în stâlpi se dezvoltă pe 40 diametre. 647 bis/1. iar în restul stâlpului ¼ din latură • Distanţele între etrieri în zonele plastice ale grinzilor nu depăşesc 12 diametre şi ½ din lăţimea grinzii • Armarea transversală a nodurilor este cel puţin cea necesară în zonele critice ale stâlpilor • Rezistenţa grinzilor la momente pozitive pe reazeme este cel puţin 30% din rezistenţa la momente negative în aceeaşi secţiune • La partea superioară a grinzilor sunt prevăzute cel puţin 2 bare continue (neîntrerupte în deschidere) Punctaj total realizat (b) Structuri cu pereţi de beton armat • Distribuţia momentelor capabile pe înălţimea pereţilor respectă variaţia cerută de CR 2-1-1.12005 şi asigură dezvoltarea unui mecanism de disipare a energiei seismice favorabil • Secţiunile pereţilor au la capete bulbi sau tălpi de dimensiuni limitate.60 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Prin intersecţia pereţilor nu se formează profile complicate cu tălpi excesive în raport cu dimensiunile inimii • Rezistenţa la forţe tăietoare a grinzilor de cuplare este suficientă pentru a se putea mobiliza rezistenţa la încovoiere la extremităţile lor • Rezistenţa la forţă tăietoare a pereţilor structurali este mai mare decat valoarea asociată plastificării prin încovoiere la bază • Înnădirea armăturilor verticale este făcută pe o lungime de cel puţin 40 diametre 30 20 – 29 0 – 19 30 20 – 29 0 – 19 54 .

3 Starea de degradare a elementelor structurale Criteriu (i) Degradări produse de acţiunea cutremurului Fisuri şi deformaţii remanente în zonele critice (zonele plastice) ale stâlpilor. Funcţie de gradul de încredere al datelor astfel stabilite. PARTEA I. ancorate adecvat • 10 puncte 10 6–9 0–5 Punctaj total realizat Punctaj total pentru ansamblul condiţiilor R1 = puncte NOTĂ Dacă condiţiile concrete de investigare a construcţiei nu permit stabilirea suficient de detaliată a condiţiilor (iii) şi (iv). B. cadre) prin eforturi de lunecare şi compresiune în beton.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.20% Armătura verticală a inimii reprezintă un procent p v ≥ 0.X. nivelul de îndeplinire a acestora se estimează pe baza practicii din perioada realizării clădirii. cu reducerea adecvată a punctajului. pereţilor şi grinzilor • Fracturi şi fisuri remanente înclinate produse de forţa tăietoare în grinzi • Fracturi şi fisuri longitudinale deschise în stâlpi şi/sau pereţi produse de eforturi de compresiune. • Fracturi sau fisuri înclinate produse de forţa tăietoare în stâlpi şi/sau pereţi • Criteriul Criteriul nu este îndeplinit este Neîndeplinire Neîndeplinire îndeplinit moderată majoră Punctaj maxim: 50 puncte 50 26 – 49 0 – 25 55 .4 Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale (1) Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale se face pe baza punctajului dat în tabelul B.3 pentru diferitele tipuri de degradare identificate Tabelul B.50 şi 1. 647 bis/1. Nr. şi/sau prin conectori şi colectori din armături cu secţiune suficientă • Golurile în planşeu sunt bordate cu armături suficiente.15% şi este ancoratǎ adecvat • Etrierii grinzilor de cuplare sunt distanţaţi la cel mult 150 mm Punctaj total realizat (iv) Condiţii referitoare la planşee Punctaj maxim: Placa planşeelor cu o grosime ≥ 100 mm este realizată din beton armat monolit sau din predale prefabricate cu o suprabetonare adecvată • Armăturile centurilor şi armăturile distribuite în placă asigură rezistenţa necesară la încovoiere şi forţa tăietoare pentru forţele seismice aplicate în planul planşeului • Forţele seismice din planul planşeului pot fi transmise la elementele structurii verticale (pereţi.2009 61 • • • Grosimea pereţilor este ≥ 150 mm Procentul de armare orizontală a pereţilor p h ≥ 0. punctajul se reduce prin înmulţirea cu factori cu valori între 0.0.

De exemplu.5 Valori admisibile ale eforturilor unitare medii în cazul aplicării metodologiei de nivel 1 În condiţiile aplicării procedeelor de calcul simplificate descrise la 6.) Punctaj total realizat (v) Degradări produse de factori de mediu: Punctaj maxim: îngheţ-dezgheţ. acţiunea temperaturii. când degradările produse de acţiunea cutremurelor sunt foarte importante. Distribuţia punctajului din tabelul B. Dacă starea de degradare constatată afectează semnificativ integritatea elementelor structurale şi a legăturilor dintre acestea. Nr. 2. se consideră: vadm = 1. vadm. rosturi de lucru 10 6–9 incorecte etc..betonului 10 6–9 .7.4 f ctd 56 . cu efect esenţial asupra stării de siguranţă a construcţiei. şi nu există efecte semnificative ale celorlalte cauze posibile de degradări. asupra: . PARTEA I.X.armăturii de oţel (inclusiv asupra proprietăţilor de aderenţă ale acesteia) Punctaj total realizat Punctaj total pentru ansamblul condiţiilor 10 puncte 1–5 10 puncte 1–5 10 puncte 1–5 R2 = puncte NOTĂ 1. curgerea lentă a 10 6–9 betonului) Punctaj total realizat (iv) Degradări produse de o execuţie Punctaj maxim: defectuoasă (beton segregat. expertul va putea mări ponderea (punctajul) condiţiilor de la (1) într-o măsură adecvată cu situaţia din teren. se va modifica modelul de calcul încât acesta să reprezinte cât mai fidel comportarea probabilă a structurii. 647 bis/1. agenţi corozivi chimici sau biologici etc.62 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2 valorile admisibile ale eforturilor unitare tangenţiale medii în secţiunile stâlpilor şi pereţilor de beton armat.2 pe categorii de degradări este orientativă. contracţii. Expertul tehnic poate corecta această distribuţie atunci când consideră că prin aceasta se poate stabili o evaluare mai realistă a efectelor diferitelor tipuri de degradări asupra siguranţei structurale a construcţiei examinate. B.2009 Fisuri de forfecare produse de lunecarea armăturilor în noduri • Cedarea ancorajelor şi înnădirilor barelor de armătură • Fisurarea pronunţată a planşeelor • Degradari ale fundaţiilor sau terenului de fundare • Punctaj total realizat (ii) Degradări produse de încărcările verticale Punctaj maxim: • • 20 puncte 11 – 19 0 – 10 Fisuri şi degradări în grinzi şi plăcile planşeelor Fisuri şi degradări în stâlpi şi pereţi 20 Punctaj total realizat (iii) Degradări produse de încărcarea cu Punctaj maxim: deformaţii (tasarea reazemelor.

sunt date în tabelul B.35 în pereţi b. după curgerea armăturilor întinse.X.15 ξ4) ≥ 0.0bdf ctd 8 4 4 3 2. B.4 sunt acelea care îşi ating capacitatea la încovoiere. 2) 2) q VEd ≤ 0. V Ed ≤ 0.40 Pereţi structurali şi stâlpi care cedează prin forţă tăietoare Grinzi de cuplare Comportare ductilă1) Comportare neductilă 5 3 3 2 2 4 2 57 . 647 bis/1. În cazul cadrelor cu pereţi de umplutură din zidărie în contact cu stâlpii şi grinzile structurii de beton armat verificarea se face ca pentru pereţii din zidărie confinată.6 Factorii de comportare pentru elemente structurale în metodologia de nivel 2 (1) Valorile factorilor de comportare pentru verificarea elementelor structurale.5 6 3 3 2 (p-p’)/pmax ≥ 0.7bdf ctd (p-p’)/pmax ≥ 0.6 5 în stâlpi.4.5.7bdf ctd VEd ≤ 2. V Ed ≤ 2.20 υd3) ≥ 0. iar f cd este rezistenţa de proiectare a betonului la compresiune.5.45 Comportare neductilă υd3) ≤ 0.40 Comportare neductilă ξ4) ≤ 0.0bdf ctd Comportare neductilă Stâlpi Comportare ductilă1) υd3) ≤ 0.45 Pereţi structurali Comportare ductilă1) ξ4) ≤ 0.2009 63 în care f ctd este rezistenţa de proiectare la întindere a betonului.20 υd3) ≥ 0. Elementele structurale considerate în tabelul B. PARTEA I. funcţie de modul potenţial de rupere.15 ξ4) ≥ 0. h sunt dimensiunile secţiunii transversale a elementului. Nr. (p-p’)/pmax2) ≤ 0.4 Valorile factorului de comportare q Element structural Grinzi Comportare ductilă1) (p-p’)/pmax2) ≤ 0.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. ductil sau mai puţin ductil. Valoarea admisibilă a forţei axiale normalizate de compresiune (ν = N / bhf cd ) este ν adm = 0. şi ν adm = 0. Tabelul B.

1.procentul de armare al armăturii întinse p’ . se poate determina cu relaţiile: .1. 35 ⋅ 25 αρ x f yw fc (B. şi cu 0.pentru grinzi: pl um = β 4υ d ⋅f 0. peretele structural îndeplinesc condiţiile de alcătuire şi de detaliere a armăturii prevăzute în normativele de proiectare a construcţiilor noi.3 0 .X.rezistenţa de proiectare la întindere a betonului (2) Elementele care se rup fragil sunt acelea care se rup la forţă tăietoare înainte de atingerea rezistenţei la încovoiere sau se rup la încovoiere fără atingerea deformaţiei de curgere prin întindere în armătură.01. N forţa axială considerată pozitivă în cazul compresiunii) νd = N bhf c 58 .7 Valori de calcul utilizate în cazul aplicării metodologiei de nivel 3 B.forţa tăietoare de proiectare d . 2 c ⎛L ⎞ ⋅⎜ V ⎟ ⎝ h ⎠ 0 . 2 c ⎛L ⎞ ⋅⎜ V ⎟ ⎝ h ⎠ 0.forţa axială adimensionalizată 4) ξ . B.procentul de armare al armăturii comprimate pmax . PARTEA I. specifice acestor tipuri de structuri.1 Expresii empirice pentru determinarea capacităţii de rotire plastică pl (1) Rotirea plastică maximă.006.înălţimea efectivă (utilă) a secţiunii elementului b .pentru elementele verticale (stâlpi şi pereţi): θ .b) β h Lv = M/V coeficient egal cu valoarea 0. respectiv neductile pentru cazul îndeplinirii parţiale a condiţiilor prevăzute în normativele de proiectare a structurilor noi.a) θ în care: pl um ⎛ω' ⎞ = β ⋅⎜ ⎜ω ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ ⋅f 0. verificarea grinzilor la forţă tăietoare se face la valoarea obţinută pe schema de calcul cu articulaţii plastice formate la extremităţi.procentul de armare maxim (corespunzător punctului de balans) 3) υd . 647 bis/1. De exemplu.7. pentru pereţi înălţimea secţiunii transversale braţul de forfecare în secţiunea de capăt (raportul între valorile momentului M şi forţei tăietoare V) (lăţimea zonei comprimate a elementului. Verificarea elementelor cu rupere fragilă se face la eforturile asociate mecanismului de plastificare. utilizabilă în verificările la ULS ale elementelor de beton armat solicitate în regim de încărcare ciclică. Nr. pentru stâlpi şi grinzi. stâlpul. θ um (diferenţa între rotirea ultimă şi cea de la iniţierea curgerii în armătura întinsă).lăţimea secţiunii elementului f ctd . 2) p .64 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.înălţimea adimensionalizată a zonei comprimate VEd . 35 ⋅ 25 αρ x f yw fc (B.2009 1) Comportare ductilă înseamnă că grinda. Se admit interpolări ale valorilor q corespunzătoare comportării ductile.

ho bi dimensiunile miezului confinat măsurat la axul etrierilor distanţa interax între armăturile longitudinale aflate în colţul unui etrier sau al unei agrafe.X. stabilite prin împărţirea valorilor medii la factorii de încredere corespunzători nivelului de cunoaştere atins în investigaţii bw s h coeficientul de armare transversală paralelă cu direcţia x în care se face calculul (sh = distanţa dintre etrieri) factorul de eficienţă α ∑ ⎟ h h ⎜ α =⎜ ⎜1 − 2b ⎟ ⎟⎜ ⎜1 − 2 h ⎟ ⎟⎜1 − 6h b ⎟ ⎛ ⎝ s ⎞⎛ o al confinării.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.1) cu 0.3) unde: φu φy curbura ultimă în secţiunea de capăt curbura de curgere în aceeaşi secţiune 59 . (3) Dacă în zona critică se realizează şi înnădiri prin petrecere ale armăturilor longitudinale. Nr. în lungul perimetrului secţiunii.1) coeficienţii de armare ω’ se multiplică cu 2. Dacă lungimea de petrecere efectivă lo. PARTEA I. fără înnădiri în zonele critice. în relaţia (B. pl furnizate de relaţia În cazurile în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite la calculul valorii θ um (B.7.1) se aplică corecţiile indicate la (2).ω fc şi fyw ρ s = As x x coeficienţii de armare a zonei comprimate. incluzând armătura din inimă. valoarea capacităţii de rotire plastică dată de (B.1) se introduce valoarea 0. valorile θ um (B.valoarea θ um se obţine înmulţind valoarea dată de relaţia (B.2) cu relaţia s ⎞⎛ o b ⎞ 2 i o ⎠⎝ ⎠⎝ o ⎠ bo. 647 bis/1. valorile obţinute din aplicarea relaţiei (B. (2) În elementele la care nu sunt aplicate regulile de armare transversală ale zonelor critice. lo. Dacă barele longitudinale se înnădesc în zona critică şi sunt prevăzute cu cârlige.min. B.01 rezistenţa betonului la compresiune şi rezistenta oţelului din etrieri (MPa).1) se fac următoarele corecţii: .5.1) se înmulţesc cu 0. este mai mică decât lungimea minimă de suprapunere prevăzută de STAS 10107/0-90 pentru condiţii severe de solicitare.3) bazată pe ipoteze simplificatoare de distribuţie a curburilor la rupere: pl θ um = 1 γ el (φ u ⎛ 0. la calculul rotirii plastice capabile cu relaţia (B.min. respectiv întinse. iar la realizarea armării sunt respectate regulile de alcătuire pentru zone seismice. (4) pl date de relaţia În cazul utilizării barelor netede. în expresia (B.8. determinat (B. Expresia este valabilă în situaţia în care barele de armătură sunt profilate şi în zona critică nu există înnădiri.1) se reduce în raportul lo/lo. (3) şi (4).1) se înmulţesc cu 0.valoarea braţului de forfecare Lv = M/V se reduce cu lungimea de înnădire lo pl . în cazul în care valorile ω şi ω’ au valori mai mici decât 0.40.01.5 L pl − φ y )L pl ⎜ ⎜1 − L v ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (B.2 Model analitic pentru determinarea capacităţii de rotire plastică (1) În vederea evaluării rotirii plastice capabile poate fi utilizată alternativ expresia (B.2009 65 ω ' .

15 30 f c ( MPa) în care: dbl este diametrul (mediu) al armăturilor longitudinale NOTĂ Primul termen din relaţia B.7. se ia egală cu 0. (3) şi (4). pentru elemente fără înnădiri în această zonă se determină cu relaţia: d bl f y ( MPa) L (B. ε c2 deformaţia specifica ultimă a betonului comprimat neconfinat. Pentru betoane obişnuite (< C32/40).7 ia în considerare contribuţia încovoierii.3).7⎜ ⎜ f ⎟ ⎥ ⎢ ⎥ c ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ deformaţia specifică la care se atinge fcc. pl (3) Corectarea valorii θ um calculată cu relaţia (B. valoarea rezistenţei la forţă tăietoare se determină cu expresiile date în STAS 10107/0-90. al doilea contribuţia forţelor tăietoare. utilizând rezistenţele medii ale betonului şi oţelului şi împărţind valoarea rezultată la un factor global de siguranţă γel = 1. (2) Pentru evaluarea curburii ultime φu se poate utiliza următorul model.5.3 Calculul rezistenţei elementelor la forţă tăietoare 60 .7.10.3 Calculul rezistenţei elementelor la forţă tăietoare (1) În cazul utilizării metodelor de calcul neliniar. în situaţiile în care în zona plastică se realizează înnădiri prin petrecere. Rezistenţa betonului confinat se determină cu relaţia: 0 . B. B.8 pentru pereţi Valoarea lungimii Lpl a zonei plastice.5 pentru stâlpi şi grinzi şi γel =1.0035.004 + 0. specific solicitării ciclice: (a) (b) Deformaţia ultimă a armăturii longitudinale. se face conform B. 647 bis/1.2h + 0. conform STAS 10107/0-90. în raport cu deformaţia specifică εc2 a betonului neconfinat se determină cu relaţia: ⎡ ⎞⎤ ⎛ f cc ε cc = ε c 2 ⎢1 + 5⎜ (B.5) ⎟⎥ ⎜ f − 1⎟ c ⎠ ⎝ ⎣ ⎦ iar deformaţia specifică ultimă la fibra extremă a zonei comprimate se obţine cu: αρ sx f yw ε cu = 0.85 ⎡ ⎛ αρ sx f yw ⎞ ⎤ ⎟ (B.7) L pl = v + 0. PARTEA I. γel = 1.5 (B.6) f cc unde: α. ca efect al confinării în calculul curburii ultime φu.7. Nr.1 (2). Lungimea zonei plastice.7.2009 γel coeficient de siguranţă care ţine seama de variabilitatea proprietăţilor fizicomecanice. εsu. sau armăturile sunt netede şi prevăzute cu cârlige.X.1.4) f cc = f c ⎢1 + 3. fyw şi ρsx au definiţiile date la B.66 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. iar al treilea ţine seama de lunecarea armăturilor. depinde de modul în care se stabileşte sporul de rezistenţă şi de capacitate de deformaţie. ε c 2 = 0.

C.X.2. 647 bis/1.2.3 Detalii de alcătuire (1) (i) Datele culese trebuie să includă următoarele aspecte: Dimensiunile elementelor constructive (gusee.2. eclise. contravântuiri orizontale). alungirii la rupere. C. Nr. rezistenţei de rupere.2 Identificarea geometriei structurii. momentul de inerţie.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. C.2.1 Domeniu de aplicare (1) Prezenta anexă conţine informaţii specifice pentru evaluarea construcţiilor cu structura de rezistenţă din oţel în situaţia în care se află la data evaluării.4 Materiale (1) (i) Datele culese trebuie să cuprindă: Valorile limitei de curgere. Forma iniţială a secţiunii transversale şi dimensiunile acesteia. 62 . momentul de inerţie la răsucire) în secţiunile critice ale elementelor existente. a detaliilor de alcătuire şi a materialelor din structura clădirii C.2009 67 ANEXA C STRUCTURI DIN OŢEL C.2 Geometria (1) (i) (ii) (iii) Datele culese trebuie să includă următoarele aspecte: Identificarea sistemelor de preluare a forţelor orizontale (în ambele direcţii). Identificarea diafragmelor orizontale ( planşee. şuruburi) care să includă prezenţa eventualelor deformaţii. C. (iv) Caracteristicile geometrice ale secţiunii elementelor (aria secţiunii transversale.1 Elemente generale (1) Se vor examina cu atenţie următoarele aspecte: (i) Starea fizică generală a oţelului şi a sistemelor de prindere (sudură. rigidizări. aşa cum sunt în realitate. PARTEA I. contrafişe) (ii) Modul de alcătuire şi calitatea îmbinărilor de continuitate şi a îmbinărilor dintre diferite elemente. modulul de rezistenţă. (ii) Condiţia fizică generală a elementelor principale şi secundare care preiau acţiunea seimicǎ cu evidenţierea eventualelor degradări.

testările cu ultrasunete şi inspecţia prin intermediul găurilor de acces perforate prin elementele arhitecturale. (7) Pentru a proba că materialul din zona influenţată termic (de sudură) şi din imediata vecinătate are o rezistenţă corespunzătoare la ruperea fragilă se vor face testări de rupere prin încovoiere cu şoc pe epruvete Charpy cu crestătura în “V”.X.1 Lista de condiţii pentru structuri din oţel în cazul aplicării metodologiei de nivel 1 Criteriul Criteriul nu este îndeplinit este Neîndeplinire Neîndeplinire îndeplinit moderată majoră Punctaj maxim: 50 puncte Criteriu (i) Condiţii privind configuraţia structurii • Traseul încărcărilor este continuu • Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături pentru a avea stabilitate laterală şi suficiente zone potenţial plastice) • Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenţei • Nu există niveluri flexibile • Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului structural de la un nivel la altul • Nu există discontinuităţi pe verticală (toate elementele verticale sunt continue până la fundaţie) 50 30-49 0-29 63 . (6) Calitatea materialului de bază şi a materialului de adaos va fi atestată prin analize chimice şi metalurgice.3 Criterii pentru evaluarea calitativă C. pulbere magnetică).1 Tabelul C. respectiv tomografii sau metode care utilizează ultrasunetele.1 Lista de condiţii de alcătuire a structurilor de oţel în zone seismice (1) Listă pentru metodologia de nivel 1 Condiţiile care trebuie respectate sunt cele din tabelul C.3. PARTEA I. (5) Acolo unde accesul este limitat şi în cazul elementelor compozite. (3) Pentru determinarea proprietăţilor fizico-mecanice ale elementelor structurale utilizate ca zone (bare) disipative se vor utiliza eşantioane prelevate din inima secţiunii. Nr. 647 bis/1. C.2009 (2) Pentru inspecţie se vor alege zonele cu tensiuni reduse (extremităţile tălpilor de la capetele barelor comprimate şi încovoiate şi muchiile exterioare ale flanşelor). (4) Pentru determinarea proprietăţilor fizico-mecanice ale elementelor nedisipative sau zonelor îmbinărilor se vor utiliza eşantioane prelevate din tălpile secţiunii. (8) Pot fi utilizate testări distructive şi/sau nedistructive (lichide penetrante.68 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pentru inspecţie se vor utiliza gamagrafierea.

Grinzi: ● zonele potenţial plastice (de la capetele grinzilor) au secţiuni din clasa 1 sau 2 de secţiune ● prinderea grindă-stâlp este de tip rigid.2009 69 • Nu există diferenţe între masele de nivel mai mari de 50 % • Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate • Legătura dintre infra şi suprastructură are capacitatea de a asigura transmiterea eforturilor • Infrastructura (fundaţiile) este în măsură să transmită la teren forţele verticale şi orizontale şi să asigure stabilitatea la răsturnarea construcţiei Punctaj total realizat (ii) Condiţii privind interacţiunile structurii Punctaj maxim: • Distanţele până la clădirile vecine depăşesc dimensiunea minimă de rost. în rest pot fi secţiuni din clasa 2 ● grosimea inimii stâlpului în zona nodului de cadru (eventual suplimentată cu plăci de dublare) are supleţea suficient de mică (conform P 1001/2006) astfel încât este evitată pierderea stabilităţii locale ● în dreptul nodului de cadru stâlpul este prevăzut cu rigidizări de continuitate la nivelul tălpilor (superioară şi inferioară) grinzilor adiacente care asigură continuitatea transmiterii tensiunilor normale de la o grindă la alta 30 puncte 30 20 – 29 0 – 19 Punctaj total realizat 64 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.Stâlpi: ● zonele potenţial plastice de la baza stâlpului şi de la capătul superior al stâlpului aflat la ultimul etaj au secţiuni din clasa 1 sau 2 de secţiune. de capacitate totală. Nr. 647 bis/1.X. putând transmite la stâlp întregul moment încovoietor dezvoltat la capătul grinzii . conform P 1001/2006 • Planşeele intermediare (supantele) au o structură de susţinere şi preluare a foţelor orizontale proprie sau sunt ancorate adecvat de structura principală • Pereţii nestructurali sunt izolaţi (sau legaţi flexibil) de structură 10 puncte 10 5-9 0-4 Punctaj total realizat (iii) Condiţii privind alcătuirea elementelor Punctaj maxim: structurale (a) Structuri tip cadre necontravântuite . PARTEA I.

0λ e ● Grinda de cadru este prevăzută în locul de prindere al diagonalelor în „V“ cu legături laterale la ambele tălpi Punctaj total realizat (c) Structuri cu cadre contravântuite excentric ● Prinderile grindă-stâlp sunt de tip rigid ● Bara disipativă are secţiunea încadrată în clasa 1 de secţiuni ● Inima barei disipative nu are prevăzute goluri în ea şi nici nu este întărită cu plăci de dublare ● La capetele barei disipative. corespunzând ansamblului celor patru categorii de condiţii în totalitate. 2. astfel încât evaluarea structurii prin intermediul acestui indicator să fie cât mai semnificativă. În felul acesta punctajul total rezultat în urma analizei calitative reprezintă procentual măsura în care caracteristicile structurale sunt satisfăcătoare.5 π 30 20.29 0 .19 E ≅ 1. fiecăreia din exigenţele care le compun. Funcţie de situaţia concretă a fiecărei clădiri. Punctajul maxim.29 0 .1 este orientativ. s-a ales egal cu 100.1 pentru metodologia de nivel 1. Estimarea condiţiilor referitoare la configuraţia structurii este cea de la capitolul 5. (2) Lista pentru metodologiile de nivel 2 şi 3 Condiţiile referitoare la configuraţia sistemului structural (i) şi cele care privesc interacţiunile structurii (ii) sunt identice cu cele prezentate în tabelul C.70 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. De asemenea.2009 (b) Structuri cu cadre contravântuite centric ● Prinderile grindă-stâlp sunt de tip rigid ● Diagonalele dispuse în “X” au zvelteţea λ 1. 3. expertul va putea face redistribuţii ale acestor punctaje între diferitele categorii de exigenţe. Zvelteţea lor este λ ≤ 1.19 λ ≤ 2 . Nr.0λe. la ambele tălpi sunt prevăzute legături laterale care împiedică pierderea stabilităţii generale ● La capetele barei disipative sunt prevăzute pe ambele feţe ale inimii rigidizări transversale ● Diagonalele au secţiuni încadrate în clasa 2 de secţiuni. ● λe = π E fy Diagonalele dispuse în „V“ au zvelteţea 30 20 .3λ e ≤ λ ≤ 2 . Punctajul atribuit fiecărui tip de condiţii din tabelul C. va fi făcută de către expertul pe baza ponderii estimate a acestor exigenţe pentru construcţia examinată.X.5λ e fy Punctaj total realizat (iv) Condiţii referitoare la planşeu Punctaj maxim: 10 • 5–9 10 puncte 0–4 Prin grosimea plăcii şi dimensiunile reduse ale golurilor planşeul poate fi considerat şi diafragmă orizontală rigidă Punctaj total realizat NOTĂ 1. distribuirea punctajului atribuit fiecăreia din cele patru categorii de condiţii. 647 bis/1. PARTEA I. Din 65 .

X.2009 71 acest motiv ele nu se mai prezintă detaliat în tabelul C. Nr. Tabelul C. (a) Structuri tip cadre necontravântuite ● Ierarhizarea eforturilor capabile ale elementelor structurale asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. valoarea forţei ce trebuie preluată de respectivele reazeme fiind conform P 100-1/2006 ● prinderea grindă-stâlp este de tip rigid. PARTEA I. ● ambele tălpi sunt rezemate lateral împotriva pierderii stabilităţii generale în zonele potenţial plastice.1 Punctaj total realizat (ii) Condiţii privind interacţiunile structurii Conform criteriu (ii) din Tabelul C. 647 bis/1.1 Punctaj total realizat (iii) Condiţii privind alcătuirea elementelor Punctaj maxim: structurale.Grinzi: ● zonele potenţial plastice (de la capetele grinzilor) au secţiuni din clasa 1 sau 2 de secţiune. de capacitate totală. zonele disipative fiind situate la capetele grinzilor în vecinătatea îmbinării grindă-stâlp . putând transmite la stâlp întregul moment încovoietor dezvoltat la capătul grinzii .2 în care este prezentată lista de condiţii pentru cazul aplicării metodologiilor de evaluare de nivel 2 şi 3.2 Lista de condiţii pentru structuri din oţel în cazul aplicării metodologiilor de nivel 2 şi 3 Criteriu (i) Condiţii privind configuraţia structurii Conform criteriu (i) din Tabelul C.Stâlpi: ● zonele potenţial plastice de la baza stâlpului şi de la capătul superior al stâlpului aflat la ultimul etaj au secţiuni din clasa 1 sau 2 de secţiune ● panourile de inimă ale stâlpilor în zona nodului de cadru (îmbinarea grindă-stâlp) pot prelua forţa tăietoare corespunzătore momentelor plastice capabile ale zonelor disipative ale grinzilor adiacente ● grosimea inimii stâlpului în zona nodului de cadru (eventual suplimentată cu plăci de dublare) are supleţea suficient de mică (conform P 1001/2006) astfel încât este evitată pierderea stabilităţii locale ● în dreptul nodului de cadru stâlpul este prevăzut cu rigidizări de continuitate la nivelul tălpilor (superioară şi inferioară) grinzilor adiacente care Criteriul Criteriul nu este îndeplinit este Neîndeplinire Neîndeplinire îndeplinit moderată majoră Punctaj maxim: 50 puncte 50 30 – 49 0 – 29 Punctaj maxim: 10 5–9 10 puncte 0–4 30 puncte 30 20 – 29 0 – 19 66 .

19 67 .X. cu sau fără contravântuiri. din acţiunea seismică în ipoteza în care contravântuirile au ieşit din lucru ● Bara disipativă are secţiunea încadrată în clasa 1 de secţiuni ● Inima barei disipative nu are prevăzute goluri în ea şi nici nu este întărită cu plăci de dublare 30 20 . cu sau fără contravântuiri. Nr. pot prelua cel puţin 25% din acţiunea seismică în ipoteza în care contravântuirile verticale au ieşit din lucru ● Diagonalele dispuse în “X” au zvelteţea λ 30 20 – 29 0 – 19 1.29 0 . PARTEA I. pot prelua cel puţin 25%.72 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3λ e ≤ λ ≤ 2 .0λ e Grinda de cadru este prevăzută în locul de prindere a diagonalelor în „V“ cu legături laterale la ambele tălpi ● Zvelteţea stâlpilor în planul contravântuit este ● λ ≤ 1. în planul în care grinzile pot forma articulaţii plastice este limitată la valoarea: λ = 0. 647 bis/1.7 π E ≅ 0. încovoiere sau încovoiere însoţită de forfecare ●Prinderile grindă-stâlp sunt de tip rigid astfel încât cadrele.0λ e ● Diagonalele dispuse în „V“ au zvelteţea λ ≤ 2 .3λ e fy Punctaj total realizat (c) Structuri cu cadre contravântuite excentric ● Ierarhizarea eforturilor capabile ale elementelor structurale asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice astfel încât barele disipative amplasate în structură sunt capabile să disipeze energia prin formarea de mecanisme plastice de forfecare.7λ e fy Punctaj total realizat (b) Structuri cu cadre contravântuite centric ● Ierarhizarea eforturilor capabile ale elementelor structurale asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice astfel încât plastificarea diagonalelor întinse să se producă înainte de formarea articulaţiilor plastice sau de pierderea stabilităţii generale / locale în grinzi şi stâlpi ● Prinderile grindă-stâlp sunt de tip rigid astfel încât cadrele.2009 asigură continuitatea transmiterii tensiunilor normale de la o grindă la alta ● în zona nodului de cadru tălpile stâlpului sunt legate lateral la nivelul tălpii superioare a grinzilor adiacente ● zvelteţea stâlpului.3 π E = 1.

Nr.5λ e fy Tronsoanele de grindă adiacente barei disipative au secţiunea încadrată în clasa 2 de secţiuni ● Stâlpii au secţiuni încadrate în clasa 1 sau 2 de secţiune în zonele potenţial plastice.X. Zvelteţea lor este λ ≤ 1. la ambele tălpi sunt prevăzute legături laterale care împiedică pierderea stabilităţii generale (putând prelua o forţă de compresiune egală cu 0.5 π ● E ≅ 1.3 pentru diferitele tipuri de degradare identificate. Rigidizările intermediare sunt amplasate conform P 100-1/2006 ● Axa diagonalelor se intersectează cu axa barei disipative în dreptul rigidizării de capăt sau în interiorul lungimii barei disipative ● Diagonalele au secţiuni încadrate în clasa 2 de ● secţiuni. 68 .3 π E ≅ 1.3λ e fy Punctaj total realizat (iv) Condiţii referitoare la planşeu Punctaj maxim: • Placa planşeelor cu o grosime ≥ 100 mm este realizată din beton armat monolit.4 R1 = puncte Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale (1) Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale se face pe baza punctajului dat în tabelul C. ancorate adecvat 10 puncte 0–5 Punctaj total realizat Punctaj total pentru ansamblul condiţiilor C. Armăturile distribuite în placă asigură rezistenţa necesară la încovoiere şi forţa tăietoare pentru forţele seismice aplicate în planul planşeului • Forţele seismice din planul planşeului pot fi 10 6–9 transmise la elementele structurii verticale (grinzi principale şi secundare) prin intermediul conectorilor elastici (gujoane) sau rigizi • Golurile în planşeu sunt bordate cu armături suficiente. 647 bis/1. Zvelteţea lor este λ ≤ 1. PARTEA I.2009 73 La capetele barei disipative.06 fy b tf) ● La capetele barei disipative sunt prevăzute pe ambele feţe ale inimii rigidizări transversale cu grosimea mai mare de 75% din grosimea inimii dar cel puţin de 10 mm şi cu lăţimea până la marginea tălpii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

contracţii. Nr.X. flambajul unor bare de contravântuire. acţiunea temperaturii. deformaţii plastice. fisuri şi ruperi parţiale ● Bare disipative (linkuri): deformaţii plastice severe. PARTEA I. voalarea pereţilor secţiunii. Pierderea stabilităţii locale a stâlpilor şi grinzilor 20 Punctaj total realizat (iii) Degradări produse de încărcarea cu Punctaj maxim: deformaţii (tasarea reazemelor.din beton armat: fisurarea sau ruperea planşeelor. cedarea prinderilor ● Baza stâlpilor: deformaţii plastice ale plăcii de bază. Distrugerea prinderii plăcii din beton armat de structură metalică (smulgerea din conectori / ruperea conectorilor) ● Criteriul Criteriul nu este îndeplinit este Neîndeplinire Neîndeplinire îndeplinit moderată majoră Punctaj maxim: 50 puncte 50 26-49 0-25 Punctaj total realizat (ii) Degradări produse de încărcările verticale Punctaj maxim: • • 20 puncte 11 – 19 0 – 10 Fisuri şi degradări în plăcile planşeelor.3 Starea de degradare a elementelor structurale Criteriu (i) Degradări produse de acţiunea cutremurului Grinzi: deformaţii extinse. deformaţii plastice / ruperea şuruburilor de prindere în fundaţii ● Diafragme orizontale: .74 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. voalare în domeniul plastic. formarea de articulaţii plastice. fisuri şi ruperi parţiale ● Stâlpi: deformaţii moderate. ruperi ale mijloacelor de prindere cu diminuarea rezistenţei capabile (fără a fi afectate însă mijloacele de prindere care transmit forţa tăietoare) ● Nodul de cadru: deformaţii pronunţate. 647 bis/1.metalice: deformaţii pronunţate. voalări ale tălpilor. Ruperea mijloacelor de prindere a barelor contravântuirii şi /sau panourilor metalice de structură de rezistenţă .2009 Tabelul C. traverselor. fisuri şi ruperi parţiale ale sudurilor ● Prinderi de continuitate ale stâlpilor şi grinzilor: incursiuni în domeniul plastic fără ruperi ale elementelor de continuitate sau ale mijloacelor de prindere ● Contravântuiri verticale: flambaj. incursiuni în domeniul plastic (la unii stâlpi) ● Prindere grindă / bare disipative – stâlp: deformaţii pronunţate. curgerea lentă a 10 6–9 betonului) Punctaj total realizat 10 puncte 1–5 69 .

Dacă în urma examinării structurii se constată că aceasta prezintă degradări produse de alte cauze.4. exfolieri) Punctaj total realizat Punctaj total pentru ansamblul condiţiilor R2 = 10 puncte 1–5 puncte NOTĂ 1. 647 bis/1.în inimile stâlpilor σ ma = 0. efectul acestora asupra siguranţei structurale se ia în considerare prin reducerea suplimentară a punctajului R2. PARTEA I.Comportare ductilă 1) ● clasa 1 de secţiuni ● clasa 2 de secţiuni -. defecte în îmbinǎri sudate.în diagonalele contravântuirilor C. cum sunt cele din tasarea diferenţială a reazemelor sau variaţia de temperatură.X.oţelului (coroziune. Tabelul C.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. valorile admisibile ale tensiunilor medii în secţiunile stâlpilor şi contravântuirilor verticale se consideră: τ ma = 0. asupra: 10 6–9 . defecte în îmbinǎri cu şuruburi) Punctaj maxim: 10 6–9 10 puncte 1–5 Punctaj total realizat (v) Degradări produse de factori de mediu: Punctaj maxim: agenţi corozivi chimici sau biologici etc. C. Tipurile de degradări considerate în tabelul C. de exemplu. 2. funcţie de natura şi efectul structural al acestor degradări.6 Factorii de comportare pentru elemente structurale în cazul aplicării metodologiei de nivel 2 Valorile factorilor de comportare. de incendii sau degradări produse de încărcarea cu deplasări.3 pe categorii de degradări este orientativă. degradări de material produse de coroziune.2.Comportare ductilă ● clasa 1 de secţiuni ● clasa 2 de secţiuni q 8 3 1.2009 75 (iv) Degradări produse de o execuţie defectuoasă (dezaxări ale stâlpilor. Expertul tehnic poate corecta această distribuţie atunci când consideră că prin aceasta se poate stabili o evaluare mai realistă a efectelor diferitelor tipuri de degradare asupra siguranţei structurale.5 Valori admisibile ale tensiunilor medii în cazul aplicării metodologiei de nivel 1 În condiţiile aplicării procedeelor de calcul simplificate descrise la 8.. sunt date în tabelul C.25 f y .50 f y . contravântuirilor.3 sunt numai cele produse de acţiunea seismică.Comportare neductilă ● clasa 3 de secţiuni Bare disipative: -.5 8 3 70 . Nr. funcţie de modul potenţial de rupere. Distribuţia punctajului din tabelul C.4 Valorile factorului de comportare q Element structural Grinzi: -.

Comportare ductilă ● clasa 1 de secţiuni ● clasa 2 de secţiuni -. θu. respectiv ne-ductile pentru cazul îndeplinirii parţiale a condiţiilor prevăzute în normativele de proiectare a structurilor noi. pe care se poate conta la verificările la ULS este exprimată în funcţie de rotirea de la capătul elementului (considerat cu axa nedeformată) în cazul în care curgerea materialului a cuprins întreaga secţiune. rotirea inelastică este: N pl θu =8.2009 -. N Pentru grinzi şi stâlpi. θy.Comportare neductilă ● clasa 3 de secţiuni Stâlpi: -.7 Capacităţi de deformare inelastică în elementele structurale în cazul aplicării metodologiei de nivel 3 Capacitatea de deformare inelastică a elementelor structurale se calculează având în vedere natura solicitării şi sensibilitatea la pierderea stabilităţii locale a elementului după cum urmează: (1) Cadre necontravântuite Rotirea inelastică maximă.Comportare neductilă ● clasa 3 de secţiuni Contravântuiri verticale cu diagonale în “V”: -. stâlpul.3 . pentru care ≤ 0. contravântuirea. Se admit interpolări ale valorilor q corespunzătoare comportării ductile. PARTEA I.76 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. prinderile îndeplinesc toate condiţiile de alcătuire şi de detaliere prevăzute în normativele de proiectare a construcţiilor noi.Comportare neductilă ● clasa 3 de secţiuni 1) 1 6 3 1 6 4 2 4 3 1 Comportare ductilă înseamnă că grinda.0 θy pentru secţiuni clasa 2 în care: θy = W pl f y l b 6 EI b pentru grinzi 71 . bara disipativă.0 θy pentru secţiuni clasa 1 θu =3. Nr.Comportare ductilă ● clasa 1 de secţiuni ● clasa 2 de secţiuni -. 647 bis/1.Comportare neductilă ● clasa 3 de secţiuni Contravântuiri verticale cu diagonale în “X”: -. specifice acestor tipuri de structuri. a grinzilor şi stâlpilor supuşi la încovoiere. De asemenea trebuie îndeplinite toate condiţiile privind formarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei printr-o comportare histeretică cât mai stabilă.X. C.Comportare ductilă ● clasa 1 de secţiuni ● clasa 2 de secţiuni -.

Δt. pe care se poate conta la verificările la ULS este exprimată în funcţie de deformaţia axială a acesteia sub forţa de compresiune care produce flambajul.u. Δc.1) lungimea teoretică a grinzii. ca un multiplu al acestei deformaţii: în care: Δt.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (2) Cadre contravântuite centric Deformaţia inelastică maximă a diagonalei comprimate. θu.u = 9 Δt pentru secţiuni clasa 1 şi clasa 2 72 . Nr.u = 6 Δc pentru secţiuni clasa 1 Δc. Δt .u = 2 Δc pentru secţiuni clasa 2 în care: Δc = Nc l AE Nc = ϕ A fy forţa capabilă la flambaj a barei comprimate fy are semnificaţia de la (1) l lungimea teoretică a diagonalei. PARTEA I. lc Ib .2009 77 θy = ⎞ W pl f y l c ⎛ ⎜1 − N ⎟ ⎟ 6 EI c ⎜ ⎝ N pl ⎠ pentru stâlpi Wp l fy lb . respectiv a stâlpului forţa axială din element forţa axială capabilă plastică a elementului. amplificată cu factorul de încredere CF (tabelul 4. 647 bis/1. respectiv a stâlpului momentul de inerţie a secţiunii grinzii. determinată pe baza valorii medii rezultată în urma testărilor şi a surselor de informare existentă.050 rad. Δc. a prinderilor grindă .u .X. pe care se poate conta la verificările la ULS este exprimată în funcţie de deformaţia axială a acesteia sub forţa de întindere care produce curgerea. Rotirea inelastică maximă. Ic N Npl = A fy modulul de rezistenţă plastic limita de curgere a oţelului din element. Deformaţia inelastică maximă a diagonalei întinse.stâlp pe care se poate conta la verificările la ULS este: θu = 0. ca un multiplu al acestei deformaţii: Δc.

Δt. < θu < 0. ca un multiplu al acestei deformaţii: în care: Δt.u = 5. NOTA Nici una din relaţiile prezentului paragraf nu se aplică structurilor cu cadre contravântuite excentric.02 rad. PARTEA I. pe care se poate conta la verificările la ULS este exprimată în funcţie de deformaţia axială produsă de forţa de întindere. Deformaţia inelastică a grinzilor sau stâlpilor supuşi la întindere.X.02 rad. 647 bis/1.08 rad.2009 Δt = Ntl AE Nt = A ⋅ fy fy l forţa capabilă la întindere a barei are semnificaţia de la (1) lungimea teoretică a barei.u . θu = 0. Δt. pe care se poate conta la verificările ULS este: θu = 0. θu .78 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr. Cadre contravântuite excentric Rotirea inelastică maximă a barelor disipative. pentru bare disipative intermediare (se determină prin interpolare liniară între valorile de mai sus). 73 .08 rad. pentru bare disipative scurte pentru bare disipative lungi (3) 0.0 Δt pentru secţiuni clasa 1 şi clasa 2 Δt = Nt l AE Nt = A fy fy l forţa capabilă la întindere a barei are semnificaţia de la (1) lungimea teoretică a barei.

numărul de niveluri.degradarea planşeelor din lemn prin: putrezirea lemnului.deteriorarea planşeelor din încărcări verticale (ruperi locale. prezenţa microorganismelor şi a ciupercilor. cu planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal şi cu planşee rigide în plan orizontal. grinzilor de planşeu.1 Date generale privind construcţia (1) Informaţiile cu caracter general privind clădirile din zidărie se referă la: data (perioada) execuţiei. .1 Domeniu de aplicare (1) Prezenta anexă cuprinde informaţiile necesare pentru evaluarea nivelului de siguranţă seismică disponibil la data evaluării (expertizării) pentru clădirile cu pereţi structurali din zidărie. forma şi dimensiunile în plan.2 Date privind starea fizică a construcţiei (1) Vor fi cercetate următoarele aspecte legate de starea fizică. . bolţi.2. . natura elementelor pentru zidărie şi modul de zidire (cu mortar. ancorelor. tipul şi materialele acoperişului (şarpantei). natura terenului de fundare. PARTEA I. tipul şi materialele planşeelor. forma şi dimensiunile în elevaţie.2 Informaţii specifice necesare pentru evaluarea siguranţei construcţiilor din zidărie D. D. 647 bis/1. (2) Informaţiile menţionate la (1) vor fi colectate din documentele disponibile şi/sau prin examinare vizuală.2. efecte de îngheţ . crăpături în lemn. la clădirile cu pereţi structurali din zidărie nearmată şi din zidărie confinată. vibraţii). tipul şi materialele fundaţiilor.degradarea elementelor metalice prin: coroziunea tiranţilor. confinată).dezgheţ. relevante pentru evaluarea siguranţei la cutremur a clădirilor din zidărie: • degradarea fizică a materialelor structurii: . cupole. tipul zidăriei (nearmată. deformaţii excesive. (2) Prevederile se referă. .efectul împingerilor echilibrate/neechilibrate date de arce. cu precizările corespunzătoare după tipul de alcătuire.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 79 ANEXA D CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE D.degradarea zidăriilor prin: ascensiunea capilară a apei (igrasie). Nr. degradarea mortarului. 74 . tipul şi materialele finisajelor şi decoraţiilor exterioare. • afectarea structurii din cauze neseismice: .X. . zidărie uscată). D.incendiu.cedarea terenului de fundare (tasare uniformă/neuniformă).

• poziţionarea în plan şi dimensiunile elementelor principale ale planşeelor din lemn sau metalice. inclusiv elementele de confinare şi nestructurale). • tipul şi calitatea legăturilor între planşee şi pereţi. pentru fiecare nivel al clădirii.2009 • afectarea structurii din acţiuni seismice: . principalele dimensiuni geometrice). tiranţi). bolţi.1 cu următoarele precizări: • Examinare vizuală. PARTEA I. ieşire din plan) sau prin identificarea deformaţiilor aparente: ieşire din plan vertical. grosimea plăcilor de beton. D. (2) Informaţiile de la (1) se colectează prin examinare vizuală şi se consemnează sub formă de desene. pentru fiecare nivel. grosime). elementele de zidărie care generează eforturi de împingere (arce. prin clasificarea fisurilor pe baza tipologiei specifice (separare. existenţa planşeelor parţiale sau cu goluri mari. (2) Pentru toate nivelurile de cunoaştere. rotire. de exemplu în încăperile cu deschideri mari). • poziţiile şi dimensiunile elementelor de confinare (stâlpişori şi centuri). bolţi. 647 bis/1. • continuitatea pe verticală a pereţilor structurali. existenţa / lipsa ancorelor şi tiranţilor. rezemările tuturor planşeelor. deformarea bolţilor etc.3 Date privind geometria structurilor din zidărie (1) Principalele date privind geometria structurilor din zidăriei se referă la: • poziţionarea în plan a pereţilor structurali şi dimensiunile pereţilor structurali. direcţiile de rezemare ale planşeelor şi alcătuirea acestora (în zone semnificative. • detalii privind intervenţiile în timp asupra construcţiei: 75 . elementele de zidărie care generează eforturi de împingere (arce. pilaştri.identificarea şi descrierea stării de fisurare. ferestre) şi ale zonelor de perete cu grosime redusă (nişe). ale buiandrugilor şi ale tiranţilor. tiranţi).2. lunecare. şliţuri etc. cupole) cu indicarea tipologiei şi a principalelor dimensiuni (formă. D. bolţi. existenţa / lipsa centurilor la nivelul planşeului. inclusiv descrierea tipologiei acestora (formă şi grosime) şi a umpluturilor peste acestea. • lipsa/existenţa/alcătuirea buiandrugilor cu rezistenţă semnificativă la încovoiere. în releveul avariilor/degradărilor care face parte integrantă din raportul de evaluare. • poziţionarea în plan şi în elevaţie a elementelor structurale din zidărie care generează împingeri (arce. coşuri de fum. Releveul construcţiei va conţine desene cotate complet.2.4. cupole). precum şi a elementelor care pot prelua împingerile (contraforţi. texte. datele specifice privind geometria structurilor se vor obţine din documentele descrise la 4.4 Detalii constructive specifice structurilor din zidărie (1) Informaţiile privind detaliile constructive specifice structurilor din zidărie sunt: • tipul şi calitatea legăturilor între pereţi la colţuri. Rezultatele examinării vizuale vor fi prezentate sub formă de desene cotate corespunzător.X. cupole). fotografii. în care se reprezintă: toate elementele din zidărie (structurale. Nr. • Relevarea construcţiei. • existenţa zonelor de zidărie slăbite de nişe. • poziţionarea şi dimensiunile în plan şi în elevaţie ale golurilor (uşi.80 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. • alcătuirea elementelor structurale care generează împingeri şi a elementelor care pot prelua/limita împingerile (contraforţi. umflare. în care se reprezintă: pereţii cu rezistenţă semnificativă la forţă tăietoare (poziţionarea în plan. ramificaţii şi intersecţii.

cu vulnerabilitate ridicată: . prin examinare vizuală pentru fiecare nivel al clădirii. lichefiabil). în: . şi vor consta.geometria planşeului (orientarea elementelor principale de planşeu. orientativ > 1. cel puţin. • Inspecţii în teren extinse şi cuprinzătoare: vor fi făcute. teren inundabil.caracteristicile zidăriei la suprafaţă şi în profunzime.nivelul apei freatice. pentru cel puţin 15% din numărul pereţilor. coşuri de fum şi de ventilaţie).existenţa / lipsa reţelelor edilitare (apă/canalizare) cu pierderi de apă. după desfacerea tencuielilor. cu următoarele precizări: • Inspecţie în teren limitată: va fi făcută numai prin examinare vizuală.materialele şi identificarea esenţelor (în cazul planşeelor din lemn). cu contracţii şi umflări mari.0 m2). 76 .elemente majore de zidărie situate la ultimul nivel (pod/mansardă). . . . . de regulă. beton armat. 647 bis/1. .desfacerea tencuielilor (pe suprafeţe suficient de mari.dimensiunile elementelor principale .existenţa/lipsa subsolului. beton simplu. . . • alcătuirea planşeelor: .legăturile între pereţii care se intersectează. soluţii mixte.X. bolţi din zidărie. agresiv faţă de materialele de construcţie. NOTĂ Detaliile privind legăturile între pereţii care se intersectează şi cele privind legăturile între planşee şi pereţi pot fi evaluate şi ţinând seama de tipologia constructivă (clădiri similare) şi de practica curentă a perioadei de realizare a construcţie. de asemenea. timpane. (2) Informaţiile de la (1) se obţin conform 4. zidărie. • alcătuirea infrastructurii şi fundaţiilor: . suprafaţa ocupată: subsol parţial/general. cu grinzi şi podină din lemn.materialele pereţilor subsolului: piatră. . desfiinţarea totală sau parţială a buiandrugilor sau arcelor.detaliile constructive ale rezemărilor/prinderilor pe pereţii structurali. . PARTEA I.desfiinţarea de goluri: umpluturi din zidărie/alte materiale cu/fără ţesere.materialele din care sunt alcătuite fundaţiile: piatră. beton armat. cu sensibilităţi (sensibil la umezire. calcane.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. elemente decorative) sau la nivelul acoperişului (atice. .crearea de goluri noi. beton simplu. etc. • condiţiile de teren: . Nr. .alcătuirea planşeului peste subsol: planşeu drept (cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă. . . . următoarele elemente: .elemente minore de zidărie situate pe faţade (parapeţi.natura terenului de fundare: normal. din beton armat).spargerea şliţurilor orizontale şi verticale pentru instalaţii. distanţele între acestea).2.4. zidărie. . . de exemplu. ancorate şi/sau neancorate: frontoane.adâncimea de fundare.modificarea poziţiei şi/sau dimensiunilor golurilor din pereţii structurali..2009 81 . modificarea deschiderii şi/sau a înălţimii golurilor.existenţa/lipsa hidroizolaţiilor verticale/orizontale. Se cercetează. în pantă (stabilitatea versantului).alcătuirea generală a planşeelor şi prinderile acestora de pereţi. • alcătuirea elementelor structurale/ nestructurale. .topografia amplasamentului: teren plan.sondaje în zidărie pentru examinarea: ∗ caracteristicilor în profunzime ale zidăriei.

legăturile (ţeserea) la intersecţiile pereţilor. Inspecţia în teren extinsă se face pentru cel puţin 30% din numărul pereţilor. 647 bis/1. În cazul unor construcţii importante se recomandă şi: . iii. Rezultatele încercărilor nedistructive in-situ: încercări cu prese plate. uscate sau arse (cu precizarea gradului de ardere). • Încercări in-situ cuprinzătoare: au ca scop evaluarea mai exactă a rezistenţelor materialelor şi/sau ale zidăriei. compactitatea mortarului. tipul şi calitatea mortarului: tipul liantului şi agregatelor. se va efectua cel puţin o încercare din cele menţionate la punctul (iv) de la aliniatul (1).4. lungimile minime/maxime de suprapunere şi regularitatea suprapunerii elementelor în rânduri succesive şi a grosimii rosturilor verticale şi orizontale. (2) Încercările specifice pentru determinarea caracteristicilor materialelor se fac conform prevederilor de la 4. iv.2. Pentru aceasta. etc. calitatea elementelor pentru zidărie: cărămizi formate manual/presate. Tipologia şi calitatea zidăriei: tipul şi materialul elementelor pentru zidărie. 77 . pentru fiecare tip de zidărie din clădire şi.desfacerea tavanelor/pardoselilor pentru cercetarea alcătuirii planşeelor. iar inspecţia în teren cuprinzătoare se face pentru cel puţin 50% din numărul pereţilor. pentru fiecare tip de material existent în structură (cu aceleaşi elemente şi/sau mortare).5 Proprietăţile materialelor (1) Calitatea zidăriei se evaluează în funcţie de: i. . umplerea rosturilor cu mortar: toate rosturile umplute. Precizia execuţiei pereţilor: verticalitate. igrasie.X. îngheţ/dezgheţ sau alte acţiuni). se fac cel puţin trei încercări pentru fiecare tip de material existent în lucrare şi pentru fiecare nivel al clădirii. nu sunt cerute date experimentale. PARTEA I. Nr. în plus faţă de verificările vizuale de la încercarea limitată. gradul de afectare (îngheţ/dezgheţ.82 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Este necesar să se efectueze cel puţin un examen. Încercările nedistructive menţionate la punctul (iii) de la aliniatul (1) sunt complementare celor de la punctul (iv) şi nu le pot înlocui pe acestea. endoscopie. la fiecare nivel. asupra rezistenţelor zidăriei. etc). gradul de umplere. ∗ legăturilor între pereţi şi planşee. • Încercări in-situ extinse: au ca scop obţinerea informaţiilor cantitative.decopertarea fundaţiilor (în zonele semnificative. stabilite de expertul tehnic). . raportul liant / agregat. cu caracter general. Pentru a se obţine rezultate semnificative. în toate cazurile. rosturile verticale neumplute. ii. planeitate. încercări sonice. gradul de afectare (carbonatare. Rezultatele analizelor chimice şi ale încercărilor mecanice pe elemente pentru zidărie şi mortare extrase din lucrare.încercări de laborator (prin compresiune pe diagonală şi/sau prin compresiune cu forţă laterală) pe probe de zidărie extrase din lucrare. D. pentru fiecare nivel al clădirii. zidărie fără mortar.3 cu următoarele precizări: • Încercări in-situ limitate: se fac prin examinarea vizuală a ţeserii zidăriei şi a elementelor din care aceasta este alcătuită.2009 ∗ legăturilor între pereţi la intersecţii.

în cazurile în care există planuri şi/sau piese scrise care menţionează calitatea elementelor pentru zidărie şi a mortarului. rezistenţele zidăriei pot fi luate din standardele în vigoare la data proiectării/execuţiei (începând cu STAS 1031-50. în prezenţa încărcărilor verticale (permanente şi utile).evaluare prin calcul. Condiţiile de utilizare a acestor modele şi metode de calcul sunt definite la D.evaluare preliminară pe ansamblul clădirii.evaluare calitativă detaliată. şi dacă inspecţia vizuală. pentru acţiunea seismică în planul pereţilor şi normal pe plan. 647 bis/1.verificarea pereţilor pentru acţiunea seismică perpendiculară pe plan.1 pentru încadrarea în nivelurile de cunoaştere KL1÷KL3.modele de calcul neliniar.2. D. (4) Pentru construcţiile proiectate şi executate după anul 1950. ∗ metode de calcul dinamic neliniar.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3 Evaluarea siguranţei seismice D.4. (2) Procedeele de evaluare calitativă au două niveluri de complexitate: . ∗ metoda de calcul modal cu spectre de răspuns (MRS).evaluare detaliată.4 şi D.6 şi D. Nr. aproximativ.4. .modele de calcul liniar elastic. (3) În cazul în care se constată o corespondenţă tipologică semnificativă pentru materiale.evaluare calitativă. 1031-71 standarde anulate).2. 78 .3. (4) Procedeele de evaluare prin calcul au două niveluri de complexitate: .X. nu arată existenţa unor defecţiuni majore de punere în operă. efectuată conform D. implică două categorii de verificări: . . În acest caz factorul de încredere se ia CF=1. .1.verificarea ansamblului structurii şi a pereţilor structurali pentru acţiunea seismică în planul pereţilor. în aceeaşi epocă. . în locul încercărilor pentru lucrarea respectivă se pot utiliza rezultatele încercărilor de la clădiri similare executate în aceeaşi zonă şi. (5) Evaluarea detaliată prin calcul pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor are mai multe trepte de complexitate în funcţie de modelul şi metoda de calcul: .3.20 fără a se face încercări in-situ.1.5. analizate prin: ∗ metode de calcul static neliniar. 1031-56.7. pentru forma şi dimensiunile elementelor şi detaliilor constructive.evaluare calitativă preliminară. (3) Evaluarea prin calcul a siguranţei seismice a clădirilor din zidărie. PARTEA I. analizate cu: ∗ metoda forţelor static echivalente (LF). Pentru clădirile construite între cele două războaie valorile de referinţă ale rezistenţelor zidăriei pot fi considerate cele date în literatura de specialitate completate cu investigaţiile cerute în tabelul 4.2009 83 - teste de încărcare statică şi/sau dinamică pe planşee. pentru acţiunea seismică în planul pereţilor.3.1 Generalităţi (1) Evaluarea siguranţei seismice a clădirilor cu pereţi structurali din zidărie se face prin coroborarea rezultatelor obţinute prin două categorii de procedee: . .

647 bis/1.3. la clădirile cu structura din zidărie.16g. • clădirilor care îndeplinesc condiţiile de la (2) pentru utilizarea metodologiei de nivel 1. (4) Metodologia de nivel 2 se aplică: • tuturor clădirilor cu pereţi structurali din zidărie nearmată şi zidărie confinată cu planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal. indiferent de zona seismică şi de regimul de înălţime. de regulă. timpane.6 pentru utilizarea metodelor de calcul liniar elastic dar care nu se încadrează în condiţiile de la (2) pentru utilizarea metodologiei de nivel 1. care acţionează simultan asupra pereţilor structurali şi asupra panourilor de umplutură la cadrele de beton armat sau metalice. parţială sau totală. • clădiri din zidărie nearmată. PARTEA I. (3) Metodologia de nivel 1 constă în: • evaluare calitativă preliminară (D.2 Metodologii de evaluare pentru clădiri din zidărie (1) În prezenta anexă sunt date trei metodologii de evaluare a siguranţei seismice a clădirilor din zidărie: Metodologia de nivel 1 Metodologia de nivel 2 Metodologia de nivel 3 (2) Metodologia de nivel 1 se aplică următoarelor categorii de clădiri cu pereţi structurali din zidărie: • clădiri din zidărie confinată. 79 .3. dacă evaluarea calitativă preliminară a identificat existenţa pereţilor sau a altor elemente majore de zidărie (calcane. verificările de la (3) se referă la satisfacerea cerinţelor de stabilitate şi de rezistenţă.2). cu excepţia clădirilor la care. ≤ P+4E în zone seismice cu ag ≤ 0.2009 (6) Pentru forţele seismice în planul peretelui şi perpendicular pe planul peretelui. (7) Verificarea cerinţei de rigiditate pentru solicitarea seismică în planul peretelui şi perpendicular pe planul peretelui nu este necesară. având înălţime: ≤ P+2E în zone seismice cu ag = 0.1.3.4. ≤ P+4E în zone seismice cu ag = 0. • clădirilor cu pereţi structurali din zidărie nearmată şi din zidărie confinată cu planşee rigide în plan orizontal care îndeplinesc condiţiile de la D. • evaluare simplificată prin calcul. în condiţiile în care se urmăreşte determinarea mai exactă a nivelului de siguranţă disponibil (se recomandă în cazul clădirilor din clasele de importanţă şi de expunere la cutremur I şi II).1). D.12g.4. pentru starea limită de serviciu. Nr. având înălţime: ≤ P+2E în zone seismice cu ag = 0. cu planşee din beton armat monolit.X.3. frontoane) care prezintă risc de prăbuşire. cu regularitate în plan şi în elevaţie. • evaluare prin calcul pentru acţiunea seismică perpendiculară pe planul pereţilor (D.4. cu regularitate în plan şi în elevaţie.12g. cu planşee din beton armat monolit.84 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pentru efectul de ansamblu al acţiunii seismice în planul pereţilor (D.3. nu este acceptată afectarea finisajelor sau a unor instalaţii speciale.08g.4).3.1.

3 Evaluarea calitativă a clădirilor din zidărie D.2 3. D.1 rigide.2 fără regularitate în plan sau în elevaţie. (2) Caracteristicile generale considerate pentru evaluarea calitativă preliminară sunt: Regimul de înălţime: 1. 2.4. PARTEA I.3 70 60 40 20 80 . încercări in-situ extinse. • evaluare prin calcul pentru acţiunea seismică perpendiculară pe planul pereţilor. • evaluarea prin calcul pentru acţiunea seismică perpendiculară pe planul pereţilor. Tabelul D. 3.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pentru acţiunea seismicǎ în plan. pe: inspecţii în teren extinse.1 1. pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor.3. • evaluarea prin calcul cu metode liniar elastice.3.X.3 fără regularitate în plan şi în elevaţie.2009 85 (5) Metodologia de nivel 2 constă în: • evaluarea calitativă detaliată bazată.1 cu regularitate în plan şi în elevaţie.2 > P+2E Rigiditatea planşeelor în plan orizontal: 2. 647 bis/1.3. 1.2 85 70 55 40 3.1 Evaluarea calitativă preliminară (pentru metodologia de nivel 1) (1) Evaluarea calitativă preliminară se face ţinând seama de: caracteristicile generale ale clădirii.1 1. alcătuirea clădirii.1 ≤ P+2E.2 fără rigiditate semnificativă Regularitatea geometrică şi structurală: 3.2 Regim înălţime 1. (7) Metodologia de nivel 3 constă în: • evaluare calitativă detaliată bazată pe: inspecţii în teren cuprinzătoare. starea generală de afectare din cauza cutremurului şi/sau a altor acţiuni. Nr. (6) Metodologia de nivel 3 se aplică construcţiilor care nu îndeplinesc condiţiile de la D.1a Valorile indicatorului R1 pentru zidăria nearmată Rigiditate planşee 2. • evaluare prin calcul cu metode neliniare.2 1.1. cel puţin. 3.1 2. încercări in-situ cuprinzătoare. din punct de vedere calitativ.3.6 pentru utilizarea metodologiei de nivel 2 şi construcţiilor importante şi complexe în condiţiile în care se urmăreşte o evaluare mai exactă a performanţelor seismice. (3) Pe baza acestor caracteristici generale se stabileşte valoarea indicatorului R1 care cuantifică.1 100 85 75 55 Condiţii de regularitate 3.

2 1.fisuri orizontale foarte subţiri în rosturile de la bază. fisuri cu traseu discontinuu. (5) Indicatorul R2 care defineşte gradul de avariere seismică a clădirii se determină cu relaţia: R2 = Ah + Av (D.3 85 75 60 35 (4) Pentru evaluarea calitativă preliminară. eventual cu expulzarea materialului Fisuri orizontale la extremităţile spaleţilor Avarii la intersecţiile pereţilor exteriori/interiori cu tendinţă de desprindere Fisuri/crăpături verticale la legăturile între pereţii perpendiculari Expulzarea locală a zidăriei din elementele orizontale pe care reazemă planşeele (7) Caracterizarea orientativă a severităţii avariilor elementelor structurale verticale. care se iau în considerare pentru evaluarea calitativă preliminară sunt următoarele: Fisuri verticale în parapeţi. pentru utilizare în tabelul D.1 100 90 85 70 Condiţii de regularitate 3. Exemple: • pereţi structurali: .1) (6) Avariile caracteristice în pereţii din zidărie.1 2.2 Calculul indicatorului R2 pentru evaluare calitativă preliminară Tipul avariilor Nesemnificative Moderate Grave Foarte grave Elemente verticale (Av) 70 60 45 25 Elemente orizontale (Ah) 30 20 15 10 NOTĂ Elementele orizontale includ: planşee.2.2 3. este următoarea: Avarii nesemnificative. PARTEA I. • spaleţi între goluri: . fisuri diagonale subţiri în cărămizi în < 5% din asize.2009 Tabelul D.1 1.fisuri foarte subţiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităţi.X.posibile fisuri diagonale şi desprinderi minore la bază. cupole.2. foarte subţiri /mortar sfărâmat în rosturile orizontale şi verticale (fără deplasări).2 100 85 70 55 3. bolţi. buiandrugi şi arce deasupra golurilor de uşi/ferestre Fisuri înclinate şi/sau în "X" în spaleţii între două goluri alăturate Zdrobirea zidăriei provocată de concentrarea locală a eforturilor de compresiune.86 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 81 . şarpante. 647 bis/1.1 1. Tabelul D.1b Valorile indicatorului R1 pentru zidăria confinată Rigiditate planşee 2. . Nr. buiandrugi şi arce deasupra golurilor de uşi/ferestre Fisuri înclinate şi/sau în "X" în parapeţi. starea generală de avariere a clădirii se notează în funcţie de tipul şi de gravitatea avariilor prin punctajul dat în tabelul D.2 Regim înălţime 1. definite la (6).

. . . . . PARTEA I. uneori.fisuri subţiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităţi. 647 bis/1. Exemple: • pereţi structurali: . . Capacitatea de rezistenţă însumată a pereţilor cu avarii grave reprezintă mai mult de 20÷25% din capacitatea de rezistenţă totală a structurii pe una dintre direcţiile principale de la un etaj.posibil. .uneori fisuri subţiri/mortar sfărâmat şi în alte rosturi orizontale apropiate de extremităţi.fisuri diagonale (<5÷6mm). unele cărămizi au lunecat de pe cele pe care erau zidite. cele mai multe prin cărămizi care ajung la colţuri sau în apropierea acestora.2009 87 Avarii moderate.cărămizi zdrobite la colţuri.risc de pierdere a capacităţii portante pentru încărcări verticale. deplasări (< 5÷6 mm) în planul de fisurare.fisuri înclinate extinse pe mai multe asize. 82 . şi în alte rosturi apropiate de extremităţi. majoritatea prin cărămizi. • spaleţi între goluri . .fisuri diagonale (> 6mm).fisuri orizontale şi sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii şi deschiderea rosturilor verticale (< 10÷12mm).fisuri orizontale/mortar desprins la bază şi în apropierea acesteia. .fisuri orizontale şi sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii şi deschiderea rosturilor verticale (< 5÷6 mm). rupere în scară cu >5% din asize cu crăpături în cărămizi.posibile fisuri înclinate în zonele superioare (inclusiv prin cărămizi). Exemple: • pereţi structurali: .fisuri în rostul orizontal.X. ieşirea din plan sau deplasări în plan (sus/jos). . . la extremităţi nu se produce zdrobirea zidăriei. sau B. • spaleţi între goluri: . Numărul spaleţilor cu avarii grave reprezintă mai mult de 20÷25% din numărul total al spaleţilor pe una dintre direcţiile principale de la un etaj.secţiunea de la baza peretelui a început să se dezintegreze la extremităţi. . Nr.posibile fisuri înclinate cu deschideri < 10÷12 mm în partea superioară.deplasări laterale mari (în unele zone de margine zidăria a început să cadă). rupere în scară cu <5% din asize cu crăpături în cărămizi.deplasări în scară importante. Avarii grave. Avarii foarte grave: Exemple: • pereţi structurali: . Structura este considerată cu avarii grave dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii: A. . < 10÷12 mm.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. la bază. câteva zone zdrobite la colţuri şi/sau deplasări mici în lungul sau perpendicular pe planul de fisurare.fisuri foarte subţiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităţi şi. .posibile fisuri înclinate care pornesc de la bază şi se extind pe câteva rânduri de cărămidă.

deplasari laterale mari. Deplasarea laterală urmată de căderea unor grinzi de pe reazeme. la bolţi sau cupole cu tiranţi. - 83 .Avarii moderate: Fisuri vizibile. paralele cu grinzile. Capacitatea de rezistenţă însumată a pereţilor cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 10÷15% din capacitatea de rezistenţă totală a structurii pe una dintre direcţiile principale de la un etaj. Zdrobirea zidăriei elementelor verticale în zonele de reazem ale grinzilor metalice.X.2.deplasări şi rotiri importante în lungul planurilor de fisurare. evaluarea preliminară nu mai este necesară şi se trece direct la evaluarea calitativă detaliată. însoţite de fisuri transversale izolate. cu deschidere până la 1 mm. Avarii grave: Separarea de perete la reazeme pentru un număr mic de grinzi.3. 647 bis/1. (9) Caracterizarea orientativă a severităţii tipurilor de avarii prezentate în tabelul D. paralele cu grinzile. - Avarii la bolţi şi cupole: Avarii nesemnificative: Fisuri vizibile. Căderea bolţişoarelor. (8) La clădirile cu avarii foarte grave. .deplasări în scară mari (unele cărămizi au căzut de pe cele inferioare). . Avarii moderate: Fisuri numeroase în tavan. Avarii moderate: Fisuri numeroase în bolţişoare. . însoţite de fisuri transversale izolate. Numărul spaleţilor cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 10÷15% din numărul total al spaleţilor pe una dintre direcţiile principale de la un etaj. sau B. cu deschidere până la 1 mm. .Avarii grave: Fisuri cu deschidere peste 1 mm în bolţişoare.3.zdrobirea extinsă a cărămizilor la colţuri. pentru elementele structurale orizontale. este următoarea: Avarii la planşee cu grinzi din lemn: - Avarii nesemnificative: Fisuri izolate în tavan. .88 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I. . la bolţi sau cupole fără tiranţi.2009 • spaleţi între goluri: . paralele cu grinzile. paralele cu grinzile.deplasări semnificative în plan şi/sau perpendicular pe plan.ruperea verticală a cărămizilor în majoritatea asizelor. care necesită intervenţii imediate pentru punerea în siguranţă provizorie a clădirii şi interzicerea accesului tuturor persoanelor. .2.Avarii foarte grave: Separarea parţială a grinzilor de zidăria bolţişoarelor. în zonele de margine zidăria a început să cadă. . .risc de pierdere a capacităţii portante pentru încărcări verticale. Nr. Avarii la planşee cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă: Avarii nesemnificative: Fisuri izolate în bolţisoare. Avarii foarte grave: Separarea majorităţii grinzilor principale de pereţi la reazeme. Structura este considerată cu avarii foarte grave dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii: A. paralele cu grinzile şi însoţite de multe fisuri transversale. conform D.

3.3.criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile CR 6-2006. Configuraţia în plan: . PARTEA I. la cheie şi la reazemele pe elementele verticale la bolţi sau cupole fără tiranţi. .criteriul orientativ pentru punctajul maxim: calitatea materialelor şi a execuţiei conform reglementărilor în vigoare. Calitatea sistemului structural: . Calitatea zidăriei: .criterii de apreciere: eficienţa conlucrării spaţiale a elementelor structurii care depinde de natura şi calitatea legăturilor între pereţii de pe direcţiile ortogonale şi a legăturilor între pereţi şi planşee. discontinutăţi create de sporirea ariei golurilor din pereţi la parter /la un nivel intermediar. amploarea fenomenului de deteriorare din cauza cutremurului şi/sau a altor acţiuni. 647 bis/1. . Tipul planşeelor: .2 Evaluare calitativă detaliată (pentru metodologia de nivel 2 şi 3) (1) Evaluarea calitativă detaliată se face ţinând seama de: principiile de alcătuire constructivă favorabilă care.Avarii foarte grave: Fisuri cu deschidere peste 1 mm. omogenitatea ţeserii. - D. au influenţat favorabil comportarea seismică a clădirilor din zidărie. . conform experienţei cutremurelor trecute. existenţa unor zone slăbite de şliţuri şi/sau nişe. 6. fără goluri care le slăbesc semnificativ rezistenţa şi rigiditatea în plan orizontal. la bază şi la reazemul bolţii.2009 89 Avarii grave: Fisuri cu deschidere peste 1 mm. existenţa unor proeminenţe la ultimul nivel. . Deformaţii remanente importante (“coborârea” bolţilor) sau deplasarea laterală a reazemelor. exprimate prin raportul între lungimile laturilor şi prin dimensiunile retragerilor în plan. la cheie şi la reazemele pe elementele verticale. (2) Aprecierea calitativă detaliată se face prin notare în raport cu următoarele criterii: 1.criterii de apreciere: rigiditatea planşeelor în plan orizontal şi eficienţa legăturilor cu pereţii (capacitatea de a asigura compatibilitatea deformaţiilor pereţilor structurali şi de a împiedica răsturnarea pereţilor pentru forţe seismice perpendiculare pe plan). pe fiecare dintre direcţiile principale ale clădirii. .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. eventual cu zdrobirea zonei comprimate. regularitatea rosturilor. 2. 4. la bolţi sau cupole cu tiranţi. . Nr. Configuraţia în elevaţie: . existenţa sau absenţa bowindow-urilor.criterii de apreciere: calitatea elementelor. existenţa ariilor de zidărie suficiente şi aproximativ egale pe cele două direcţii.criterii de apreciere: distanţele între pereţii structurali. Fisuri cu deschideri mai mari ale elementelor verticale. Distanţe între pereţi: .criteriul orientativ pentru punctajul maxim: planşee complete din beton armat monolit la toate nivelurile.criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile P 100-1/2006.criterii de apreciere: compactitatea şi simetria geometrică şi structurală în plan. 5.X.criterii de apreciere: uniformitatea geometrică şi structurală în elevaţie exprimate prin absenţa / existenţa retragerilor etajelor succesive. 84 . etc.criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile P 100-1/2006. gradul de umplere cu mortar. 3.

Elemente nestructurale: .3 (D. pentru fiecare criteriu. şarpante. 10. fără centuri/tiranţi. .criteriul orientativ pentru punctajul maxim: lipsa elementelor structurale care dau împingeri (bolţi.90 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X. . cu zidurile perpendiculare bine ţesute 4÷8 . 7.2) 85 .criterii de apreciere: natura terenului de fundare (normal/dificil). 8.criteriul orientativ pentru punctajul maxim: lipsa acestor elemente sau asigurarea stabilităţii lor conform prevederilor din P 100-1/2006.clădire cu planşee de lemn şi centuri de beton armat sau tiranţi din oţel la toate nivelurile 8÷10 . bolţilor. placaje grele.). alte elemente decorative importante care prezintă risc de prăbuşire. clădire cu vecinătăţi pe 1.criteriul orientativ pentru punctajul maxim: teren normal de fundare.criterii de apreciere: existenţa unor elemente de zidărie majore (calcane. PARTEA I. cu următorul punctaj: • criteriul este indeplinit • neîndeplinire minoră • neîndeplinire moderată • neîndeplinire majoră 10 (punctaj maxim) 8÷10 4÷8 0÷4 Punctajul maxim total este 10 x 10 = 100 puncte. 3 laturi). Interacţiuni posibile cu clădirile adiacente: . Tipul terenului de fundare şi al fundaţiilor: . etc.clădire cu planşee de beton armat 10 . Nr. şarpantelor.2009 - criteriul orientativ pentru punctajul maxim: sistem structural cu pereţi deşi (fagure) definit conform CR 6-2006. fără centuri/tiranţi. Exemplu de notare pentru criteriul 1: .clădire cu planşee din lemn.criterii de apreciere: existenţa arcelor. înălţimile clădirilor vecine. 2. (3) Rezultatul analizei calitative detaliate în raport cu criteriile de alcătuire se cuantifică prin indicatorul R1 = Σ pi unde pi sunt punctele acordate fiecărui criteriu (4) În funcţie de amploarea şi distribuţia nivelului de avariere pe întrega construcţie. existenţa riscului de cădere a unor componente ale clădirilor vecine. . Elemente care dau împingeri laterale: . fundaţii continue din beton armat.criterii de apreciere: existenţa/absenţa riscului de ciocnire cu clădirile alăturate (clădire izolată. frontoane.clădire cu planşee din lemn. timpane). cu legături slabe/neţesute între ziduri 0÷4 Valoarea efectivă a punctajului între limitele menţionate. 9. cu/fără elemente care preiau/limitează efectele împingerilor.criteriul orientativ pentru punctajul maxim: clădire izolată. . punctajul detaliat pentru diferitele categorii de avarii se va lua din tabelul D. cupolelor. capacitatea fundaţiilor de a prelua şi transmite la teren încărcările verticale. Notarea se va face prin apreciere. eforturile provenite din tasări diferenţiale şi din acţiunea cutremurului. se stabileşte de expertul tehnic în funcţie de particularităţile clădirii respective. 647 bis/1.

Anexa A.88. PARTEA I.4. 647 bis/1.4. în modelul de calcul se introduc numai pereţii a căror rigiditate laterală este egală cu cel puţin 30% din rigiditatea peretelui cel mai rigid de pe 86 .3 Calculul indicatorului R2 pentru evaluare calitativă detaliată Categoria avariilor Nesemnificative Moderate Grave Foarte grave Elemente verticale (Av) Elemente orizontale (Ah) Suprafaţa afectată Suprafaţa afectată > 2/3 > 2/3 ≤ 1/3 1/3÷2/3 ≤ 1/3 1/3÷2/3 70 70 70 30 30 30 65 60 50 25 20 15 50 45 35 20 15 10 30 25 15 15 10 5 NOTĂ A se vedea nota de la tabelul D. se face conform prevederilor generale de la 6. determinat admiţând că fracţiunea din amortizarea critică este 8%.3. Nr.2 (relaţia 6.1).4.4. Exemplu: elemente verticale: avarii foarte grave pe 40% din suprafaţă elemente orizontale: avarii grave pe 25% din suprafaţă R2 = 25 + 20 = 45 Av = 25 Ah = 20 D. conform P 100-1/2006. 4. conform P 100-1/2006.4 Evaluarea prin calcul a siguranţei clădirilor din zidărie D.1. cu planşee rigide în plan orizontal. A. prin înmulţire cu coeficientul η = 0.corectarea factorilor de comportare q din tabelul 6. cu forţa laterală static echivalentă sau prin calcul modal bazat pe spectrul de răspuns (metodologia de nivel 2).3.3.1 Determinarea forţei tăietoare de bază pentru ansamblul clădirii pentru metodologiile de nivel 1 şi 2 (1) Determinarea valorii de proiectare a forţei tăietoare de bază (Fb) pentru evaluarea preliminară de ansamblu (metodologia de nivel 1) şi pentru calculul liniar elastic.1 cu factorii de suprarezistenţă αu/α1 din P 100-1/2006.3.2. această corecţie nu se aplică pentru evaluarea preliminară prin calcul pentru ansamblulul clădirii (metodologia de nivel 1). planşeele au aceeaşi cotă superioară pe întregul nivel.spectrul de răspuns elastic se corectează.7. (5) Indicatorul R2 pentru evaluarea calitativă detaliată se calculează cu relaţia (D. planşeele au suficientă rigiditate în plan orizontal şi sunt suficient de bine legate de pereţii perimetrali pentru a se putea accepta că este asigurată distribuţia forţelor de inerţie prin compatibilizarea deformaţiilor laterale (cazul planşeelor din beton armat sau din lemn/metal cu suprabetonare ≥ 50 mm şi cu conectori). .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 4. pot fi acceptate decalări ale feţei superioare a planşeului mai mici decât înălţimea centurilor (15÷20 cm). care îndeplinesc condiţiile de regularitate în plan şi în elevaţie din P 100-1/2006.3.4 (3) se face numai pentru clădirile cu pereţi din zidărie confinată.7.X. pentru fiecare direcţie principală. 8.2009 91 Tabelul D. (2) Calculul liniar elastic cu forţa laterală static echivalentă poate fi efectuat în următoarele condiţii: • • • • clădirea satisface condiţiile de regularitate în plan şi în elevaţie.1 Siguranţa faţă de efectele acţiunii seismice în planul peretelui D.1) cu următoarele precizări suplimentare: .3.

4.A(1).2009 • direcţia respectivă calculată ţinând seama de slăbirile date de golurile pentru uşi şi ferestre. Nr.3. distribuţia forţei tăietoare de bază pentru ansamblul clădirii (Fb). 4. • (2) Distribuţia forţei tăietoare de bază în elevaţie. Rigiditatea la deplasări laterale se calculează considerând deformaţiile din încovoiere şi din forfecare pentru secţiunea de zidărie fisurată (în lipsa unor date mai exacte.3.2. se foloseşte ½ din rigiditatea secţiunii nefisurate).3. clădiri la care montanţii pereţilor cu goluri sunt legaţi la nivelul planşeelor cu elemente fără rigiditate la încovoiere. D. ii. PARTEA I.2. NOTĂ Pentru unele clădiri importante pot fi utilizate şi alte metode de calcul mai exacte dar mai laborioase: calcul cu elemente finite. În cazul planşeelor rigide în plan orizontal: proporţional cu rigiditatea la deplasări laterale a fiecărui perete. 647 bis/1. (3) În cazul clădirilor cu proeminenţe la partea superioară se aplică prevederile de la CR 62006. Plinuri de zidărie şi/sau elemente de beton armat (grinzi de cuplare) cu rezistenţă şi rigiditate nesemnificativă la încovoiere: model de tip console legate la nivelul fiecărui planşeu cu bare articulate la capete (biele).3.4 (1).1.1.2. (3) Calculul modal bazat pe spectrul de răspuns de proiectare (Sd) poate fi efectuat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru procedeul de calcul static cu forţa laterală static echivalentă şi în următoarele situaţii suplimentare faţă de cele de la (2): • • clădiri fără regularitate în elevaţie. În cazul zidăriilor confinate pentru calculul deformaţiilor se folosesc modulii de elasticitate longitudinal şi transversal echivalenţi determinaţi conform CR 6-2006. În cazul clădirilor cu regularitate pe verticală (fără etaje slabe din punct de vedere al rigidităţii. 87 . calcul cu macroelemente etc.2 Distribuţia forţelor seismice orizontale (1) Pentru calculul la acţiunea seismică în planul pereţilor. plinurile orizontale din zidărie (situate sub / sau peste goluri de uşi ferestre) pot fi introduse în modelul de calcul numai dacă sunt executate din elemente ţesute cu zidăria alăturată sau sunt prevăzute cu ancore/armături de legătură cu aceasta.3.2. forma proprie a modului fundamental de vibraţie se poate aproxima printr-o dreaptǎ.3.5. (4) Modelul de calcul static pentru pereţii cu goluri de uşi şi/sau ferestre depinde de rezistenţa şi de rigiditatea la încovoiere a plinurilor orizontale de zidărie şi/sau a elementelor de beton armat de la nivelul planşeelor: i. Plinuri de zidărie fără centuri din beton armat: model de tip console independente. între pereţii structurali.1 (2).4. iii. 6. definite conform 5.92 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3.5. ţinând seama şi de efectele de răsucire de ansamblu produse de excentricitatea structurală şi/sau de excentricitatea accidentală definită în P 100-1/2006.X. la nivelul fiecărui planşeu. Utilizarea acestor metode implică existenţa unor date certe privitoare la caracteristicile de rezistenţă şi de deformabilitate ale zidăriei. se face conform P 100-1/2006. se face astfel: • În cazul planşeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal: proporţional cu masa totală aferentă fiecărui perete structural orientat cu axa majoră (lungimea) pe direcţia forţei seismice (direcţia de calcul). 4. Plinuri de zidărie şi/sau elemente de beton armat (grinzi de cuplare) cu rezistenţă şi rigiditate semnificativă la încovoiere: model de tip cadru.

1 şi la coeficientul de siguranţă pentru material (γM).045 N/mm2. rezistenţele de proiectare ale zidăriei pentru evaluarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere cu forţă axială şi la forfecare se iau după cum urmează: 1.3.0 pentru zidăriile vechi cu cărămizi realizate manual şi mortar de var (orientativ.3) unde fvk este rezistenţa caracteristică de rupere la forfecare în rost orizontal iar γM se ia conform (2) determinată conform CR 6-2006. În cazul în care se folosesc valorile din standardele de proiectare bazate pe calculul în stadiul de rupere (STAS 1031-50.standarde anulate) care dau rezistenţa medie de rupere la forfecare în rost orizontal (fvm). În lipsa unor date obţinute prin încercări la lucrarea respectivă.3 fk. STAS 1031-71 .X.3. 3. unde fk este rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei stabilită conform CR 6-2006. ..din standardele de proiectare bazate pe calculul în stadiul de rupere (STAS 1031-50.1.4. 647 bis/1.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4) unde fm este rezistenţa medie de rupere la compresiune a zidăriei stabilită ca mai sus. cu considerarea factorului de comportare q (cu spectrul de proiectare Sd din P 100-1/2006. anterior anului 1900).2). Valoarea rezistenţei de proiectare pentru pereţii solicitaţi la forţă tăietoare se stabileşte în funcţie de mecanismul de rupere: . PARTEA I. 88 . Nr. fvk se calculează cu relaţiile (4. (2) Pentru evaluarea siguranţei clădirilor existente coeficientul parţial de siguranţă pentru zidărie se ia egal cu: γM = 3.2009 93 D.3a) şi (4.3 Calculul capacităţii de rezistenţă pentru acţiunea seismică în planul pereţilor D.standarde anulate) utilizând rezistenţa medie a cărămizilor şi a mortarului determinate prin încercări in-situ la lucrarea respectivă.1 Rezistenţele de proiectare ale zidăriei (1) Pentru calculul în domeniul liniar elastic. rezistenţa medie la compresiune a zidăriei se poate lua: .Pentru rupere prin lunecare în rost orizontal (fvd): f vd = f vk γ M CF (D.04 f m γ M CF (D.3b) din CR 6-2006 în care rezistenţa unitară caracteristică iniţială la forfecare a zidăriei se ia: fvk0 = 0. STAS 1031-71 .1. STAS 1031-56. rezistenţa caracteristică se poate lua egală cu: fvk = 0. STAS 1031-56. Pentru rupere în scară sub efectul eforturilor principale de întindere (ftd): f td = 0.75 fvm Pentru zidăriile vechi cu cărămizi pline şi cu mortar de var.4. 2. Valoarea rezistenţei de proiectare la compresiune pentru pereţii solicitaţi la încovoiere cu forţă axială (fd) se ia egală cu rezistenţa medie de rupere la compresiune a zidăriei (fm) împărţită la factorul de încredere CF stabilit conform tabelului 4.3.fm = 1.

rezistenţa de proiectare la lunecare în rost conform D.0 pentru perete dublu încastrat la extremităţi (spalet).Vf22) unde cele două valori se calculează după cum urmează: I. D. coeficient care depinde de condiţiile de fixare la extremităţi ale peretelui: cp = 2. Valoarea de proiectare a forţei tăietoare de rupere prin lunecare în rostul orizontal: Vf21 = fvdD't unde D' t fvd lungimea zonei comprimate a peretelui. după anul 1950).1.0 pentru perete consolă (montant).3. pentru calculul capacităţii de rezistenţă se folosesc valorile medii ale rezistenţelor betonului şi oţelului.2009 - γM = 2. lungimea peretelui.1. 3.3. determinate conform STAS 10107/0-90.1.3.3.X.4. între ani 1900÷1950).4.2 Capacitatea de rezistenţă a pereţilor structurali pentru forţe în plan (1) Forţa tăietoare asociată cedării prin compresiune excentrică a unui perete de zidărie nearmată solicitat de forţa axială de proiectare Nd se calculează cu relaţia: Vf 1 = unde • λp = Nd (1 − 1.3.6) 89 .7.1. Nr. grosimea peretelui.3.1.94 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (3) În cazul zidăriei confinate şi/sau armate în rosturi.5) factorul de formă al peretelui de zidărie unde - Hp lw cp * * înălţimea peretelui.4. γM = 2.75 pentru zidăriile vechi cu cărămizi presate şi mortar de var-ciment / ciment-var (orientativ.7) (D. PARTEA I. (D.1. cp = 1.15υd ) cpλ p Hp lw (D. • σ0 = Nd efortul unitar mediu de compresiune corespunzător forţei axiale de proiectare tl w Nd unde t este grosimea peretelui • υd = σ0 fd unde fd este rezistenţa de proiectare la compresiune calculată conform D. (2) Capacitatea de rezistenţă la forţa tăietoare a peretelui de zidărie nearmată este dată de relaţia Vf2 = min (Vf21.5 pentru zidăriile recente (orientativ. 647 bis/1.

pentru calculul forţelor tăietoare Vf1 şi Vf2 se va ţine seama de aportul elementelor de confinare determinat conform CR 6-2006.6). Capacitatea de rezistenţă se calculează în secţiunea de la baza pereţilor structurali (secţiunea de încastrare definită în CR 6-2006).2.legăturile între pereţii de pe cele două direcţii şi între pereţi şi planşee asigură conlucrarea acestora pentru preluarea încărcărilor verticale şi seismice.4) .4. inclusiv a golurilor.4.clădirea are regularitate în plan şi în elevaţie.2009 95 II. (7) În cazul pereţilor din zidărie confinată.3. .4 Verificarea preliminară prin calcul a capacităţii de rezistenţă pentru ansamblul clădirii (metodologia de nivel 1) (1) În cadrul metodologiei de nivel 1. (3) Rezistenţa unui perete din zidărie nearmată este egală cu forţa tăietoare asociată rezistenţei la compresiune excentrică dacă valoarea forţei tăietoare Vf1 dată de relaţia (D. 7. . în clădirile cu nniv ≥ 3 ultimul planşeu poate fi din lemn atât în cazul zidăriei confinate.0 ≤ b = λp ≤ 1.8) unde - b ftd coeficient cu valori 1.3.1 (3). este identică la toate nivelurile (pereţii sunt continui până la fundaţii). 647 bis/1. Rezistenţele betonului şi armăturii se vor lua conform D. Nr.5) este mai mică decât valoarea forţei tăietoare Vf2 dată de relaţia (D. .1.distribuţia pereţilor. D. evaluarea preliminară prin calcul constă în determinarea capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a clădirii pe baza unor ipoteze simplificatoare şi compararea acesteia cu forţa tăietoare de bază.planşeele constituie diafragme rigide în plan orizontal. (6) Pereţii care satisfac condiţia de la (5) sunt definiţi ca pereţi cu comportare fragilă (pereţi fragili).1.5). NOTĂ În cele mai multe cazuri.6) este mai mică decât valoarea forţei tăietoare Vf1 dată de relaţia (D. (2) Ipotezele pentru evaluarea simplificată a eforturilor unitare de compresiune şi de forfecare în pereţii structurali sunt următoarele: .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. prin fisurare diagonală din eforturi principale de întindere (mecanismul de rupere în scară).ruperea pereţilor se produce din forţă tăietoare.5. aceste ipoteze simplificatoare nu sunt satisfăcute de clădirile proiectate înainte de apariţia reglementărilor tehnice specifice clădirilor din zidărie. (4) Pereţii care satisfac condiţia de la (3) sunt definiţi ca pereţi cu comportare ductilă (pereţi ductili) (5) Rezistenţa unui perete din zidărie nearmată este egală cu rezistenţa la forţă tăietoare dacă valoarea forţei tăietoare Vf2 dată de relaţia (D. (3) În ipotezele de la (2) efortul unitar de compresiune (σ0 în tf/m2) în pereţii structurali se calculează cu relaţia: 90 . rezistenţa de proiectare a zidăriei la eforturi principale de întindere (D.1. . cât şi în cazul zidăriei fără stâlpişori (numai cu centuri) dacă sunt respectate condiţiile din CR 6-2006.3. PARTEA I. Valoarea de proiectare a forţei tăietoare de rupere prin fisurare diagonală (în scară): Vf 22 = tl w f td σ 1+ 0 b f td (D.X.

3.11) unde • τk .1 (1).0 tf/m3 (inclusiv tencuiala).9) unde . în lipsa unor date mai precise: τk = 0. γ zid A zx + A zy h etaj A etaj (4) Încărcarea echivalentă qetaj se calculează cu relaţia: q etaj = q zid.1.min = min (Azx. expertul tehnic va aprecia nivelul de reducere care se impune. PARTEA I.Azy) cu relaţia: Fb. Pentru mortarele var-ciment sau ciment-var se recomandă interpolarea liniară între valorile de mai sus în funcţie de raportul între cei doi lianţi (ciment/var).10) unde γzid (greutatea volumică a zidăriei în tf/m3) şi qplanşeu (greutatea planşeului pe m2) se iau în funcţie de alcătuirea zidăriei şi a planşeelor clădirii. încărcarea totală verticală pe etaj. τk = 0.4. Pentru zidăria cu cărămizi pline din argilă arsă se poate considera suficient de precis valoarea γzid = 2.cap) se calculează pentru direcţia în care aria de zidărie este minimă Az. pentru zidăria cu elemente din argilă arsă. pentru fiecare dintre pereţii orientaţi cu axa majoră în direcţia de acţiune a forţei seismice.4.06 N/mm2 (6 tf/m2) pentru zidărie cu mortar de var. în afara încărcărilor permanente.12 N/mm2 (12 tf/m2) pentru zidărie cu mortar de ciment.2009 σ0 = n niv q etajA etaj A zx + A zy (D. NOTĂ Valoarea τk se referă la pereţii neavariaţi.valoarea de referinţă (forfetară) a rezistenţei la forfecare a zidăriei care se ia. Nr. Valoarea qplanşeu include. pentru zidăriile cu avarii moderate valoarea τk se reduce cu 25÷30% iar în cazul avariilor grave cu 50÷60%. 647 bis/1. în cazul pereţilor avariaţi. cap Fb (D. cap = A z . Orientativ.12) unde Fb (forţa tăietoare de bază) se determină conform D. pe ambele direcţii principale. min τ k 1 + 2 σ0 3 τk (D.qetaj Aetaj Azx şi Azy numărul de niveluri al clădirii peste secţiunea de încastrare.96 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5 Verificarea capacităţii de rezistenţă pentru clădiri cu planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal (metodologia de nivel 2) (1) Capacitatea de rezistenţă se calculează separat.etaj + q planseu = ( ) + q planseu (D.X. D. 91 . şi fracţiunea cvasi permanentă (ψ2i = 0. Pentru ansamblul clădirii capacitatea de rezistenţă se calculează aproximativ conform (8).nniv .3. (5) Forţa tăietoare capabilă pentru ansamblul clădirii (Fb. considerată uniform distribuită pe suprafaţa planşeului (tf/m2) aria etajului.1. (6) Indicatorul R3 care exprimă capacitatea de rezistenţă a clădirii se determină cu relaţia: R3 = Fb. inclusiv balcoane şi bowindowuri (m2) ariile totale ale pereţilor care au axa majoră pe cele două direcţii principale ale clădirii (m2).4) din încărcarea variabilă (de exploatare) stabilită în CR 0-2005.

5.i (Vff. valoarea Fb.15) suma capacităţilor de rezistenţă ale pereţilor cu rupere ductilă (j pereţi) suma capacităţilor de rezistenţă ale pereţilor cu rupere fragilă (k pereţi).i (Vff.3.0 conform tabelului 6. respectiv.i) ≤ 1.1. pentru fiecare perete şi pentru fiecare direcţie.1. Nr.3.2.4.i) = 0 Vfd.13) se multiplică cu raportul 2.1. (5) Forţa tăietoare de bază pentru clădire (Fb) se determină conform D.14) unde Vcap. (3) În secţiunea de la baza peretelui se determină pentru fiecare perete: forţa axială (G0i) prin însumarea greutăţilor de nivel aferente (Gij) efortul unitar de compresiune centrică σ 0 = G 0i ∑ G ij = A zi A zi - unde Azi este aria secţiunii de zidărie la baza peretelui. Vfd.3.5.13) unde ΣG0i este greutatea totală a clădirii.i) pentru fiecare perete se determină prin distribuirea forţei Fb proporţional cu greutatea G0i aferentă peretelui respectiv.i.i = G 0i Fb ΣG 0i (D. prin valoarea cea mai mică dintre Vfd şi Vff). (8) Indicatorul R3 pentru ansamblul clădirii.X. (7) Indicatorul R3i se calculează. 647 bis/1. Fb. cu relaţia R 3i = Vcap.0/1.i. după caz. Pentru pereţii fragili ai clădirilor din zidărie confinată la care forţa Fb s-a calculat cu factorul de comportare q = 2. la fiecare nivel (j): - suprafaţa aferentă de planşeu. 92 . PARTEA I. se calculează cu relaţia R3 = unde ∑ Vfd ∑V jd fd + ∑ Vff kf Fb (D. (6) Forţa tăietoare de bază (Fb. pe fiecare direcţie. greutatea de nivel (Gij) egală cu greutatea proprie a peretelui (câte o jumătate din greutatea peretelui inferior şi. calculată cu relaţia (D. cu metodologia de la D.4.1(1).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (4) Pentru fiecare perete se determină modul probabil de rupere Vfd (pentru rupere ductilă) sau Vff (pentru rupere fragilă) şi forţa tăietoare capabilă minimă în secţiunea de la bază. superior) plus greutatea planşeului aferent.i este forţa tăietoare capabilă a peretelui "i" (exprimată.2009 97 (2) Pentru fiecare perete (i) se determină.5 Fb.i Fb. ∑V kf jd ff În sumele respective capacităţile de rezistenţă ale pereţilor se introduc cu valorile: dacă R3i < 0.i (D.

3.4.4% din înălţimea peretelui. în lipsa unor date mai exacte.4.3.6 Verificarea capacităţii de rezistenţă pentru clădiri cu planşee rigide în plan orizontal (metodologia de nivel 2) (1) Pentru verificarea siguranţei.1 (în cazul zidăriei confinate) (2) Siguranţa seismică a pereţilor se determină în termeni de forţe. (3) În cazul pereţilor cu goluri care au rigle de cuplare din beton armat. dacă nu este îndeplinită condiţia de la punctul "a" deformaţia ultimă se ia egală cu 0. D.X. .3.2 pentru spectrul elastic de proiectare (q=1).5). conform (1).7 Verificarea prin calcul static neliniar pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor (metodologia de nivel 3) (1) Modelul de calcul adecvat pentru calculul static neliniar implică următoarele schematizări: spaleţii (montanţii) sunt caracterizaţi printr-o lege efort-deformaţie de tip "liniar elasticperfect plastic" pentru care rezistenţa şi deplasarea (deformaţia) ultimă sunt definite în funcţie de tipul de rupere probabil.1.1. .8% din înălţimea peretelui dacă rezistenţa de rupere prin forţă tăietoare a peretelui (calculată cu relaţia D.9.88 conform anexei A din P 100-1/2006. Pentru fiecare stare limită.5 dacă pentru spectrul de proiectare s-a utilizat valoarea q =2.98 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (4) Pentru ansamblul clădirii indicatorul R3.4.pentru pereţii fragili: cu valorile rezultate din calculul structurii multiplicate cu raportul 2.1.30.6) este mai mare cu cel puţin 30% decât forţa tăietoare asociată rezistenţei de rupere la compresiune excentrică (calculată cu relaţia D. b. (3) Capacitatea clădirii se defineşte prin deformaţia laterală a ultimului planşeu pentru care s-a produs scăderea forţei tăietoare capabile cu mai mult de 20% datorită degradării/ieşirii din lucru a unor componente ale ansamblului structurii. deplasarea ultimă este egală cu 0. . eforturile secţionale de proiectare în montanţi/spaleţi se vor determina pentru situaţia formării articulaţiilor plastice în rigle la toate nivelurile. În sumele de la numărător se introduc numai capacităţile de rezistenţă ale pereţilor (i) pentru care R3i ≥ 0. V.0/1. se vor lua după cum urmează: a.2009 D. 93 . PARTEA I.0 conform tabelului 6. se compară cu capacitatea de rezistenţă a peretelui calculată cu rezistenţele materialelor determinate conform D.1. Nr. pentru fiecare direcţie. corectate. se aplică reducerea spectrului elastic prin înmulţire cu coeficientul η=0.pentru pereţii ductili: cu valorile rezultate din calculul structurii.pentru clădirile cu 1÷3 niveluri este suficientă verificarea fiecărui etaj cu evaluarea simplificată a rezistenţei plinurilor orizontale.3. Această schemă de calcul se aplică numai în condiţiile în care zidăria poate prelua eforturile locale corespunzătoare plastificării riglelor. se calculează cu relaţia (D. după caz. (4) Cerinţa de deplasare se stabileşte conform procedeului general indicat la 6. efectele acţiunii seismice determinate prin calculul liniar elastic cu spectrul de proiectare Sd (cu forţă static echivalentă sau cu analiză modală cu spectrul de răspuns) se iau după cum urmează: . eforturile secţionale de proiectare pentru fiecare perete (N. 647 bis/1.15). M) rezultate din calculul liniar elastic al structurii cu spectrul de proiectare.parametrii limită ai legii constitutive. - (2) Verificarea siguranţei se face în termeni de deplasare.

10 din P 100-1/2006. Perete cu prinderi articulate la nivelul planşeelor (cazul planşeelor cu grinzi metalice / din lemn.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. relaţia (10. de regulă. dar datorită complexităţii. 3. în acest caz planul de rupere este. .X.cazul planşeelor cu grinzi metalice /din lemn dispuse paralel cu peretele). la ambele extremităţi sau la o singură extremitate. • fisurare/rupere.4. pe model de cadru cu bare cu extremităţi infinit rigide.2009 99 În cazul structurilor din zidărie cu regularitate în elevaţie. la mijlocul distanţei între legăturile cu planşeele. Eficienţa legăturii cu pereţii perpendiculari: zidărie ţesută sau neţesută. Perete mărginit sus şi jos de centurile planşeelor din beton armat. într-o secţiune slăbită de goluri sau şliţuri orizontale. 2.calculul cu modele cu tip element finit pentru care se definesc legi de comportare elastoplastică adecvate (calculul este mai exact. (3) Verificarea prin calcul a stabilităţii şi rezistenţei pereţilor la acţiunea seismică perpendiculară pe plan se face pentru o forţă statică echivalentă determinată conform Cap.calculul elasto-plastic cu forţe crescătoare. Existenţa sau lipsa pereţilor perpendiculari. eventual.3. Geometria peretelui: raportul între lungime (distanţa între pereţii perpendiculari) şi înălţime (distanţa între planşee). (5) Pentru clădirile cu nniv >2 se pot utiliza şi alte metode de calcul neliniar: . dacă este depăşită rezistenţa la compresiune excentrică a zidăriei.2 Siguranţa faţă de acţiunea seismică perpendiculară pe planul pereţilor (1) Avarierea unui perete sub efectul încărcărilor perpendiculare pe plan se poate produce printr-unul dintre următoarele mecanisme: • ieşire din plan sau răsturnare. Nr. (2) Modelele de calcul pentru identificarea efectelor acţiunii seismice perpendiculare pe planul peretelui se stabilesc. cu următoarele excepţii: 94 .1) considerând: • factorul de reducere q = 1.5 pentru toate tipurile de elemente din zidărie. paralel cu rosturile orizontale. rezemate pe perete. În funcţie de legătura peretelui cu pereţii perpendiculari modelul depinde de: 1. caracteristicile elastice ale sistemului echivalent cu un singur grad de libertate se pot calcula suficient de exact dacă se consideră masele şi înălţimile de nivel identice la toate nivelurile şi deformata primului mod de vibraţie aproximată cu o linie dreaptă. cu sau fără ancore). PARTEA I.peretele nu este legat cu planşeele şi/sau cu pereţii perpendiculari. . Perete nelegat de planşee (zidărie continuă. fără legătură cu planşeul . modelul de calcul poate fi: 1.0 pentru toţi pereţii din zidărie. în funcţie de caracteristicile constructive ale clădirii. sau. D. pentru fiecare mecanism de avariere al panoului de perete.cedează legăturile peretelui cu planşeele şi/sau cu pereţii perpendiculari. NOTĂ În unele situaţii speciale (pereţi slăbiţi de sliţuri verticale) se poate produce cedarea peretelui perpendicular într-o secţiune relativ depărtată de intersecţie. dacă: . 3. În funcţie de legătura între perete şi planşee. • coeficientul de amplificare al peretelui β = 1. existenţa armăturilor. cu continuitate completă sau parţială. 647 bis/1. 2. utilizarea metodei în practica curentă nu este justificată).

100 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.întreg peretele pe toate nivelurile .1).st = M st Mr (D.2009 - β = 1. Nr. pentru zona de perete antrenată de mecanismul respectiv. Calculul rezistenţei de proiectare a prinderilor se face conform anexei E (E. se determină: . Identificarea mecanismelor posibile de răsturnare: .momentul de răsturnare (Mr).forţa seismică orizontală calculată conform (3). se calculează: . β = 2. calculate conform (6).numai o zonă a peretelui. PARTEA I. R 3. Pentru fiecare dintre mecanismele de răsturnare. Pentru fiecare dintre mecanismele posibile de răsturnare.X. .16) (6) Capacitatea de rezistenţă a prinderilor peretelui (calcan. ii.eventualele forţe statice orizontale (împingeri din bolţi. . iii. cu forţele şi excentricităţile determinate la (ii). β = 2. momentul capabil al secţiunii transversale a peretelui la rupere din compresiune excentrică perpendiculară pe plan se poate calcula acceptând diagrama de eforturi de compresiune dreptunghiulară. . 647 bis/1. 95 . Pentru calculul momentului de stabilitate nu se iau în considerare forţele de legătură datorate frecării iar efectul favorabil al încărcărilor permanente va fi redus cu 10%.85 fd (neglijând rezistenţa la întindere a zidăriei).0 pentru pereţi de faţadă cu legături numai pe două laturi.rezistenţele de proiectare ale legăturilor care pot să împiedice deplasarea peretelui în ambele sensuri pe direcţia prinderii.). (8) Pentru evaluarea capacităţii unui perete la acţiunea seismică perpendiculară pe plan în starea limită ultimă (ULS). Această situaţie de echilibru implică acceptarea unei stări avansate de fisurare a peretelui. (5) Verificarea peretelui la răsturnare implică următoarele etape: i. .forţe tăietoare şi momente încovoietoare produse de acţiunea seismică perpendiculară pe perete.5 pentru pereţi şi alte elemente din zidărie (frontoane. timpane. se poate lua în considerare formarea liniilor de rupere pe trasee compatibile cu geometria şi condiţiile de fixare pe contur ale peretelui. fronton) depinde de: rezistenţa piesei de prindere la rupere sau la smulgere. (4) Verificarea rezistenţei legăturilor unui perete cu pereţii perpendiculari se va face ţinând seama de toate eforturile care se dezvoltă în intersecţie: . cu valoarea de proiectare egală cu 0.momentul de stabilitate (Mst). şarpante etc. Raportul între momentul de stabilitate şi momentul de răsturnare defineşte gradul de asigurare al peretelui la stabilitate.numai pe un singur nivel. rezistenţa peretelui la eforturile concentrate din zona de ancorare.încărcările statice verticale (combinaţiile de încărcări din CR 0-2005 care includ efectele acţiunii seismice) şi excentricităţile de aplicare ale acestora. . .5 pentru pereţi de faţadă cu legături pe toate patru laturile. arce.forţe de lunecare verticale rezultate din încovoierea peretelui perpendicular sub efectul forţelor seismice care acţionează în planul său.3. calcane) care lucrează în consolă. - (7) Pentru starea limită ultimă (ULS).2.

utilizând tabelul 8.17) D.17).st.3 încadrarea în clase de risc în raport cu acţiunea seismică perpendiculară pe plan se face pe baza indicatorului R3.2009 101 (9) Raportul dintre momentul capabil al secţiunii transversale a peretelui şi momentul încovoietor maxim produs de forţa seismică perpendiculară pe plan defineşte capacitatea de rezistenţă a peretelui R 3.16). Pentru aceşti pereţi. lucrările de intervenţie pentru asigurarea stabilităţii sunt obligatorii indiferent de clasa de risc pentru acţiunea seismică în planul pereţilor stabilită conform (3).1 ÷ 8.X.3 Încadrarea clădirilor cu pereţi structurali din zidărie în clase de risc seismic (1) Încadrarea clădirilor cu pereţi structurali din zidărie în clase de risc în raport cu acţiunea seismică în planul pereţilor se face în conformitate cu principiile generale enunţate la 8. calculat cu relaţia (D. tabelele 8.3.4. 96 . 647 bis/1. calculat cu relaţia (D. (2) Pereţii structurali din zidărie pentru care. indicatorul R3. este mai mic decât 1.2. PARTEA I. rez = M cap M max.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr.st < 1. sub acţiunea seismică perpendiculară pe plan. (3) Pentru pereţii structurali care au R3.3.rez.3.3 se consideră nesiguri. utilizând indicatorii R1 ÷ R3 calculaţi conform prevederilor din prezenta anexă.perp (D.

(2) Evaluarea seismică a CNS se face numai pentru elementele care prezintă următoarele categorii de risc seismic: .1.Clădire care poate fi ocupată imediat: dacă s-au produs deteriorări uşoare ale CNS dar este asigurată integritatea şi funcţionarea căilor de acces şi a sistemelor vitale de instalaţii şi echipamente.1 Obiectivele evaluării seismice (1) Evaluarea siguranţei seismice a componentelor nestructurale (CNS) se va face pentru subsistemul componente nestructurale definit conform P 100-1/2006. (2) Evaluarea are ca scop identificarea CNS care necesită lucrări de reducere a riscului seismic.1. în condiţiile în care perioada de exploatare prevăzută după intervenţie este de scurtă duratǎ). în funcţie de facilităţile de utilizare disponibile după cutremurul cu intensitatea corespunzătoare acestui obiectiv de performanţă: . Celelalte categorii de instalaţii pot fi întrerupte sau pot funcţiona sub parametrii normali. .acceleraţia terenului pentru proiectare ag. ingineri de instalaţii. Riscul pentru siguranţa vieţii datorită avariilor nestructurale este foarte scăzut. stabilită conform P 100-1/2006.pierderi importante de valori materiale şi culturale (PV).obiectivele de performanţă seismică stabilite pentru clădire conform E.categoriile de risc seismic (pierderi aşteptate) datorate avarierii componentei. . PARTEA I. obligatorii).1.1.1 Criterii pentru stabilirea CNS care sunt supuse evaluării seismice (1) CNS se supun evaluării siguranţei seismice în funcţie de: .1. 97 . (4) În cazul clădirilor existente din clasele de importanţă şi de expunere I şi II. care poate fi adoptat. arhitecţi).1. dacă adoptarea acestei decizii este justificată de un calcul economic (obiectiv de performanţă redus.102 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr. . E.Clădire complet funcţională: dacă s-au produs numai deteriorări foarte uşoare ale CNS astfel încât toate categoriile de CNS din clădire sunt capabile să satisfacă funcţiunile pe care le îndeplineau înainte de cutremur.X. datorită diversităţii şi complexităţii componentelor nestructurale. cerinţa de limitare a degradărilor pentru clădire poate avea două trepte. • obiectivul de performanţă. care: .2 (2). 647 bis/1. . evaluarea siguranţei seismice se va face de echipe pluridisciplinare de experţi tehnici atestaţi conform legislaţiei în vigoare (ingineri structurişti. definit prin tema de proiectare. Pentru stabilirea nivelului de complexitate a intervenţiilor.1.nu poate fi inferior prevederilor din reglementările tehnice în ceea ce priveşte cerinţa de siguranţa vieţii (obiectiv de performanţă de bază).1 Generalităţi E. (3) Din punct de vedere al comportării seismice a CNS. 10. cu precizările date la E.poate fi inferior prevederilor din reglementările tehnice în ceea ce priveşte cerinţa de limitare a degradărilor.2. evaluarea siguranţei seismice a CNS din clădirile existente se face în raport cu: • prevederile reglementărilor tehnice în vigoare (cerinţe minime. . .afectarea siguranţei vieţii (SV).2.nivelul de vulnerabilitate potenţial al componentei.2009 ANEXA E COMPONENTE NESTRUCTURALE (CNS) E.2 CNS care sunt supuse evaluării seismice E.

1a şi E. (4) În vederea evaluării.20g 0.08g 0.08g 0. .către spaţii unde sunt posibile aglomerări de persoane (spre stradă. în săli de sport sau de spectacole. .20g 0.12÷0. Tabelul E.12÷0.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.întreruperea funcţionării normale (IF).X. Nr.16g ≥0.16g ≥0. de regulă. în curţile şcolilor. din tabelele E.20g 0. . .12÷0. NOTĂ Tabelele se referă la CNS din clădirile curente. în cazul în care se pot produce numai pierderi materiale (pe baza unor scenarii de avariere propuse de inginerii structurişti). (3) Riscul pentru siguranţa vieţii datorat căderii parţiale/totale a CNS este diferenţiat în funcţie de poziţia acestora în clădire: .08g 0. 647 bis/1. în atriumuri.16g ≥0. Pentru clădirile cu funcţiuni speciale.1b. . Componente arhitecturale (elemente de construcţie) Tipul elementului Pereţi despărţitori din zidărie (pe căile de acces) Pereţi despărţitori uşori (pe căile de acces) Tavane suspendate (pe căile de acces) Corpuri de iluminat suspendate Iluminat de siguranţă Uşi principale de acces Scări Parapeţi.12÷0.16g ≥0.investitorii/utilizatorii respectivi. .către/pe căile de evacuare (în interiorul/exteriorul clădirii). clasificarea riscurilor pentru unele CNS poate fi mai severă.08g 0.12÷0.08g 0.20g 0. etc).12÷0.2009 103 . depozite. CNS a căror avariere poate conduce la întreruperea funcţionării normale a unor clădiri cu funcţiuni vitale vor fi identificate/stabilite de personalul de specialitate al unităţilor respective.20g 0.1a Niveluri de risc pentru CNS în funcţie de acceleraţia terenului pentru proiectare (ag). atice.16g ≥0. accesibile oamenilor (curţi interioare.în sălile cu aglomerări de persoane din clasa II de importanţă şi de expunere.specialiştii în evaluarea valorilor culturale care nu pot fi cuantificate prin preţuri.20g 0.16g ≥0.20g SV L (L) H (H) H (H) L (L) M (H) M (H) L (L) M (H) H (H) L H H L M H L L M L H H M H H L M H L L H IF L (L) H (M) H (M) L (L) M (M) H (M) L (L) M (M) H (M) L L M L L M L L M L M M M H H L M M L L H PV L (L) H (L) H (L) L (L) H (L) H (L) L (L) M (L) H (L) L L M L L L L L M L L H L L L L L M L L M 98 .16g ≥0. în funcţie de intensitatea acceleraţiei terenului pentru proiectare.12÷0.16g ≥0.în spaţiile care nu sunt.08g 0. PARTEA I. se poate aprecia.08g 0.08g 0.în spaţiile/încăperile cu funcţiuni curente.08g 0.16g ≥0. (5) Identificarea CNS a căror avariere conduce la pierderi materiale şi culturale importante se stabileşte de către: .08g 0.12÷0.etc).20g 0. orientativ. ornamente exterioare Faţade din sticlă Garduri de incintă ag 0.16g ≥0.20g 0. Severitatea riscurilor acestor categorii de riscuri pentru diferitele tipuri de CNS.în încăperile cu funcţiuni esenţiale ale clădirilor din clasa I de importanţă şi de expunere.12÷0. cornişe.12÷0.20g 0.

risc moderat.20g 0.12÷0.2(4).16g ≥0. cu excepţia celor prevăzute la 10. cu acceleraţii de proiectare sporite conform Anexei A. 647 bis/1.12÷0. şine.16g ≥0.16g ≥0.08g 0.2 Lista CNS care sunt supuse evaluării seismice (1) Componentele nestructurale ale clădirilor se supun evaluării seismice.08g 0.CNS aflate pe căile de acces/evacuare şi cele din exteriorul clădirii (către spaţii accesibile publicului). atât pentru obiectivul de performanţă de bază (OPB) limitarea degradărilor cât şi pentru OPB siguranţa vieţii.20g 0.20g 0.X. 99 .2(4) din P 100-1/2006.12÷0. verificarea prin calcul.20g 0.3. a căror continuitate trebuie asigurată (spaţiile propriu zise şi spaţiile serviciilor aferente).20g 0. H .risc ridicat E.20g 0.3.1b Instalaţii şi echipamente Tipul elementului Generator electric de rezervă ag 0.CNS din spaţiile destinate funcţiunilor de bază.2(4).6. contragreutate) H M L L Scări rulante L M L M L L Boilere şi vase de presiune M H în locuinţe M H L M Aparate de condiţionare L M montate pe acoperiş M H L L Boilere şi aparate de H M condiţionare în încăperi H M Coşuri de fum şi ventilaţie la L L locuinţe M M H M • L . evaluarea siguranţei seismice se va face pentru subsistemul componente nestructurale.08g 0. (4) Valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare ag utilizată pentru verificarea nivelurilor de performanţă corespunzătoare OPB limitarea degradărilor se va lua conform prevederilor P 100-1/2006.08g 0.16g ≥0.2 cu excepţiile prevăzute la 10. în funcţie de: . . Nr.16g ≥0. se va face numai pentru: .16g ≥0.08g 0.08g 0.12÷0.12÷0.12÷0. M . 10.20g 0.16g ≥0.08g 0.104 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.20g SV PV IF M H H L L M M M H L M M L M M L L L L L L L L M L L L L L M L L L M L H L L Transformator electric L L M M L M Instalaţii de sprinklere L M M H L L Reţele de apă caldă şi rece M M M M L L Componentele ascensoarelor H M (cabluri. în mod diferenţiat.risc scăzut. conform prezentului cod. 4.08g 0.20g 0.08g 0. PARTEA I.2009 Tabelul E.2. indiferent de valoarea ag.valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare ag la amplasament.1. definit în anexa A. definit la 10.1.16g ≥0. (2) Sunt exceptate de la evaluare.12÷0.08g 0. (5) Pentru clădirile la care sunt fixate obiective de performanţă superioare (OPS) pentru limitarea degradărilor.2 din P 100-1/2006.16g ≥0.obiectivul de performanţă pentru care se face evaluarea.12÷0. (3) Pentru OPB limitarea degradărilor.20g 0.12÷0. .16g ≥0. componentele care prezintă risc seismic redus enumerate în P 100-1/2006.12÷0.

3 Niveluri de performanţă seismică pentru CNS (1) Nivelurile de performanţă seismică ale CNS se definesc.5 Garduri de incintă ag≥0.suspendate A.2a şi E. cazane Da Da .2 Elemente ale anvelopei .sisteme de iluminat de siguranţă Da Nu . firme.pereţi nestructurali interiori din zidărie simplă/panouri de beton greu .4 Tavane false .1 Instalaţii sanitare (alimentare cu apă. atice.2 Instalaţii electrice/iluminat .sisteme de conducte sub presiune Da Nu B. fixe sau amovibile. E.2a Evaluarea siguranţei CNS în funcţie de acceleraţia terenului pentru proiectare (ag).pereţi nestructurali uşori (tip gips-carton) .2009 105 Pentru celelalte spaţii din clădire. .2b Instalaţii şi echipamente Categoria şi tipul componentelor nestructurale ag≥0. evaluarea siguranţei se va face numai pentru elementele subsistemului CNS notate cu "da" în tabelele E.sisteme de conducte pentru stingerea incendiilor Da Nu .placaje şi finisaje cu elemente şi prinderi fragile .12g B.pereţi nestructurali/închideri către spaţii interioare din sticlă A.ornamente.1 Elemente ataşate anvelopei construcţiei: . diferenţiat. PARTEA I.placaje şi finisaje cu elemente şi prinderi ductile . reclame. Instalaţii B.prinderi şi rigidizări ale elementelor anvelopei A. evacuarea apelor uzate) .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (2) Nivelurile de performanţă pentru CNS descrise în continuare sunt condiţionate de realizarea nivelurilor de performanţă corespunzătoare pentru structura clădirii.corpuri de iluminat incluse în tavane suspendate Da Nu B.16g ag≤0. 647 bis/1.4 Instalaţii speciale cu utilaje care operează cu abur sau apă la temperaturi ridicate . antene de televiziune şi similare. Tabelul E. evaluarea siguranţei seismice a CNS se va face considerând limitarea degradărilor ca obiectiv de performanţă de bază (OPB).sisteme de cabluri principale Da Nu .16g ag≤0. inclusiv finisaje şi tâmplării înglobate . Nr.2b. Componente arhitecturale (elemente de construcţie) Categoria şi tipul componentelor nestructurale A. (6) Pentru obiectivul de performanţă de bază (OPB) siguranţa vieţii.1.limitarea degradărilor (LD).siguranţa vieţii (SV).aplicate direct pe structură . indiferent de modul de prindere de structura principală A.vase de presiune rezemate pe manta sau aşezate liber Da Da 100 .X. în funcţie de valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare.boilere.elemente propriu zise . în funcţie de obiectivele de performanţă de bază (OPB) pentru clădirea în ansamblu: .12g Da Da Da Da Da Da Da Nu Da Nu Da Da Da Da Nu Nu Da Da Nu Nu Da Nu Nu Nu Tabelul E. coşuri de fum şi de ventilaţie .parapeţi.3 Elemente de compartimentare.

1. corespunzător obiectivului de siguranţa vieţii pentru clădire. cu deteriorări uşoare ale CNS: . cu grade diferite de severitate.fisuri minore la faţade. din acest motiv.fisuri minore la faţade (inclusiv spargerea unor geamuri). frontoane). de avertizare.nu se produce ieşirea din plan a pereţilor şi/sau răsturnarea elementelor majore rezemate în consolă (parapeţi. 647 bis/1. etc. etc. cu energie electrică. dar.mobilier din unităţi medicale. care poate fi făcută oricând doreşte utilizatorul. (4) Nivelul de performanţă seismică al CNS.rafturi din oţel din magazine şi din depozite accesibile publicului Da Da Da Da Nu Nu Da Da Da Nu (3) Nivelurile de performanţă seismică ale CNS asociate celor două trepte ale obiectivului de limitare a degradărilor pentru clădire definite la E. clasoare. Starea de avariere a principalelor categorii de CNS poate fi descrisă.instalaţiile de protecţie la incendiu. pereţi despărţitori şi tavane. se poate produce rănirea oamenilor.ascensoare şi scări rulante D. cu deteriorări foarte uşoare ale CNS: . prin căderea în timpul cutremurului a unor CNS sau a unor fragmente de CNS. .2009 C. atice. Se acceptă producerea unui număr mare de avarii ale CNS. la tavane suspendate. funcţionarea clădirii nu este condiţionată de remedierea acestora. . echipamentele şi bunurile din clădire se află. rămân funcţionale. Echipamente electromecanice . calcane.. orientativ. PARTEA I. în general. . dulapuri) .ascensoarele şi scările rulante nu sunt avariate (pot fi utilizate după revizie).mobilier şi dotări speciale din construcţii din clasa de importanţă I şi de expunere la cutremur (panouri de comandă ale dispeceratelor din servicii de urgenţă. mobilier de birou (rafturi. din unităţi de pompieri. Mobilier . de cercetare. . dar riscul de cădere a acestora este redus.fisuri minore şi desprinderi ale unor placaje/panouri la pereţii despărţitori şi la tavane din încăperile cu funcţiuni auxiliare. centrale telefonice. în cazul unor replici de intensitate comparabilă cu cea a şocului principal.faţadele vitrate de mari dimensiuni suferă avarii importante (inclusiv expulzarea/căderea unor panouri-rame şi/sau numai a sticlei). se defineşte prin avarii moderate-extinse ale CNS.mobilier din muzee de interes naţional . în general.106 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. inclusiv sistemele de computere. este relativ ridicat. la corpuri de iluminat. echipamente din staţii de radiodifuziune/televiziune) . • Clădire care poate fi ocupată imediat. de iluminat de siguranţă şi similare.toate sistemele importante pentru exploatarea normală (iluminat.instalaţiile care nu sunt esenţiale. 101 . ornamente grele.folosirea căilor de evacuare este dificilă din cauza căderii unor finisaje/placaje sau a răsturnării unor obiecte. uneori este posibil ca reparaţiile necesare să nu fie acceptabile din punct de vedere al costurilor şi/sau al dificultăţilor tehnice. În unele cazuri. sanitare. eventual cu alimentare din surse de rezervă. . condiţionare. orientativ.sunt avarii extinse la pereţii despărţitori. . este foarte scăzut dar riscul prăbuşirii parţiale a CNS. poliţie. riscul de pierdere a vieţii. sistemele de calculatoare) rămân funcţionale. . în interiorul şi/sau în exteriorul clădirii. după cum urmează: • Clădire complet funcţională. în siguranţă dar este posibil să nu funcţioneze/ să nu poată fi utilizate datorită unor defecţiuni mecanice minore sau a lipsei de utilităţi (alimentare cu apă.X.). .1 (3) sunt descrise. astfel: . Nr.

2 (5)). (2) Principalele tipuri de avarii ale CNS care se au în vedere pentru definirea stării de degradare sunt următoarele (lista nu este limitativă): 102 . se defineşte prin avarii severegeneralizate ale CNS. Ca urmare a avariilor nu mai sunt utilizabile: căile de evacuare. ii. conform E. de obiectivul de performanţă. încadrarea în categoria componentelor nesigure numai pe baza analizei calitative. Starea de avariere a principalelor categorii de CNS poate fi descrisă. în cazul componentelor încadrate în categoria sigure după analiza calitativă dar care necesită verificarea prin calcul.metode de calcul cu diferite niveluri de complexitate.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. elementelor minore care s-au prăbuşit şi elementelor majore care se află. în principal. idem mobilierul din încăperi. se produce blocarea căilor de evacuare.pereţii de umplutură şi parapeţii care nu au fost asiguraţi satisfăcător au căzut sau sunt în echilibru instabil. Alcătuirea CNS şi a legăturilor sale cu structura sau cu alte CNS care îi asigură stabilitatea. Pentru evaluarea siguranţei seismice a CNS.instalaţiile esenţiale (de alarmare şi stingere a incendiilor. . a se vedea E. instalaţiile de alarmare şi de stingere a incendiului şi.2 Evaluarea siguranţei seismice a CNS (1) Evaluarea siguranţei seismice a CNS se face prin două procedee: . . (2) Utilizarea celor două procedee se face diferenţiat.2. E.avarii extinse la toate instalaţiile şi echipamentele (inclusiv cele vitale). orientativ.2009 107 .cele mai multe sisteme de instalaţii curente şi echipamente sunt avariate şi nu mai pot fi utilizate (în unele cazuri se produc scurgeri de apă/inundaţii care implică pagube suplimentare prin distrugerea finisajelor şi/sau a bunurilor din clădire).1). în echilibru limită. cele două procedee pot fi utilizate separat (de exemplu. toate sistemele vitale. Există un risc semnificativ pentru siguranţa vieţii datorită.X. practic. în cele mai multe cazuri.2) sau împreună (de exemplu. .2. rămân stabile/asigurate împotriva căderii (mai ales cele amplasate către spaţiile accesibile unui număr mare de persoane). PARTEA I.2. 647 bis/1.1 Criterii de evaluare calitativă a CNS (1) Evaluarea calitativă a siguranţei seismice a CNS va avea în vedere următoarele criterii de apreciere: i. Riscul prăbuşirii totale în cazul unor replici de mică intensitate este ridicat.analiză calitativă. 2. după cum urmează: . de vulnerabilitatea seismică potenţială a componentei şi de riscurile care decurg prin avarierea seismică a acesteia. iii. Interacţiunile posibile ale CNS cu structura sau cu alte CNS. E. în funcţie de valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare ag. Starea de degradare a CNS şi a prinderilor acestora la data evaluării (expertizării). iluminatul de siguranţă) sunt scoase din funcţiune parţial/total. cu dimensiuni şi mase mari. . (5) Nivelul de performanţă seismică al CNS. Avarierea CNS se manifestă prin căderea unor elemente şi/sau subansambluri minore dar componentele majore.în cele mai multe cazuri. corespunzător deformării structurale din apropierea prăbuşirii (a se vedea P 100-1/2006. Nr.

blocarea elementelor mecanice.pereţi de compartimentare din zidărie: fisuri.ascensoare (cu tracţiune): ieşirea contragreutăţii de pe şine. crăpături. ruperea/avarierea izolatorilor. cel puţin pentru numărul de elemente prevăzut în continuare: i. . 647 bis/1. răsucire care produc ieşirea din funcţiune.rezervoare locale: avarierea vasului. avarierea panourilor şi a prinderilor. desprinderea tencuielilor. prăbuşire.identificarea riscurilor care rezultă din avarierea seismică pentru fiecare categorie de CNS şi pentru fiecare locaţie identificată (utilizând orientativ tabelele E.instalaţii de condiţionare: lunecare. răsturnare. pierderi de lichid/aburi. .tavane uşoare suspendate: căderea panourilor din rame.2009 • Componente arhitecturale (elemente de construcţie): .1a şi E. nu sunt necesare investigaţii suplimentare şi prevederile din proiect pot fi utilizate pentru aprecierea siguranţei componentei.decoraţii. . (3) Evaluarea calitativă a CNS implică parcurgerea următoarelor etape: . cădere parţială/totală. linii de comandă). crăpături. . avarierea echipamentelor alăturate şi a legăturilor cu acestea.alte echipamente fixe: alunecare sau răsturnare.boilere: lunecarea. . grele. ruperea liniilor electrice.zidării şi panouri de faţadă: fisuri. deplasarea pompei în raport cu motorul. • Echipamente: . răsturnare.X. avarii pe contur prin ciocnirea ramei de pereţi. pierderea lichidului de răcire. căderea tencuielii. prăbuşirea parapeţilor şi a pereţilor cu înălţime parţială.evaluarea vulnerabilităţii fiecărei categorii. energie.transformatori principali: alunecare. deformarea scheletului. dislocarea echipamentelor.faţade cortină: fisurarea geamurilor. căderea zidurilor. în raport cu criteriile de acceptare. ruperea sau deformarea ţevilor. ruperea conductelor de alimentare (gaz sau motorină). dislocări. ruperea capetelor sau conductelor de apă. . ieşirea cablurilor de pe scripete. deprinderea panourilor. În cazul în care există proiectul clădirii.tavane grele din tencuială (ipsos): fisuri. spargerea sau avarierea ţevilor sau barelor colectoare. 103 . . . Dacă. pentru fiecare categorie de CNS din clădire. Nr.1b). se constată conformitatea execuţiei cu proiectul. se examinează cel puţin o componentă din fiecare categorie. căderea panourilor vitrate.generatoare electrice de urgenţă (de rezervă): avarierea izolatorilor de vibraţii. PARTEA I. . ciocnirea cabinei cu contragreutatea. guri de ventilaţie. pierderea uleiului. blocarea supapelor de avarie. . ruperea conductelor/ţevilor. . deformarea /ruperea prinderilor de structură. Dacă proba nu este conformă cu prevederile proiectului se examinează cel puţin 10% din totalul componentelor similare. . rupere.panouri electrice principale: alunecare sau răsturnare. desprindere locală.echipamente de comunicaţii: alunecare.pereţi de compartimentare uşori (cu schelet din lemn/metal şi panouri din tencuială sau gipscarton): desfacerea finisajelor. . deformarea scheletului. ruperea legăturilor de alimentare (motorină. sprinklere): căderea din tavanul suspendat. deteriorarea garniturilor. dezmembrarea cadrului purtător (separarea riglelor secundare de cele principale. ornamente: fisuri. .pompe pentru apa de incendiu: ruperea buloanelor de ancoraj. spargerea geamurilor. cedarea unor elemente de prindere). . căderea placajelor.ţevi.inventarierea CNS din clădire (inventariere cantitativă şi localizare). pentru proba examinată. • Instalaţii: . . crăpături. ruperea conductelor. .elemente înglobate în tavane suspendate (corpuri de iluminat. . (4) Evaluarea calitativă trebuie să fie efectuată. dislocări şi alte avarii care pot conduce la căderea unor piese masive. crăpături.108 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. răsturnare. conducte: desprinderea legăturilor.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

109

ii. În cazul în care nu sunt disponibile detaliile de execuţie din proiectul clădirii se examinează cel puţin trei componente din fiecare categorie. Dacă nu se constată diferenţe între acestea, caracteristicile respective pot fi considerate reprezentative pentru toate componentele similare din clădire. Dacă există diferenţe între cele trei componente, cercetarea se va extinde la cel puţin 20% din totalul componentelor din categoria respectivă.
E.2.2 Criterii de acceptare pentru analiza calitativă

(1) Pentru stabilirea nivelului de siguranţă pe baza analizei calitative, alcătuirea şi detalierea CNS din clădirile existente vor fi comparate cu prevederile capitolului 10 din P 100-1/2006 pentru CNS din clădirile noi şi cu cerinţele din tabelul E.3. (2) CNS şi prinderile lor, care corespund prevederilor de alcătuire din P 100-1/2006, vor fi considerate sigure pentru obiectivul de performanţă respectiv fără a mai fi necesară verificarea prin calcul, cu excepţia CNS care se încadrează în prevederile de la E.1.2.2 (5). (3) CNS şi prinderile lor care nu corespund prevederilor din tabelul E.3 (notate cu "NU") vor fi considerate nesigure fără a mai fi necesară evaluarea prin calcul. (4) Pentru CNS care satisfac condiţiile din tabelul E.3 (notate cu “DA”) se va trece la examinarea detaliată a următoarelor aspecte: - starea prinderilor (rupere, deplasare din poziţie, coroziune, fisurarea elementului în care este fixată ancora, etc.); - starea CNS (deplasare din poziţie, ruperea ancorajelor, coroziune, fisurare). În cazul în care, din această verificare, rezultă că starea CNS şi/sau a prinderilor acestora la data evaluării (expertizării) este necorespunzătoare, elementele respective se declară nesigure fără a mai fi necesară evaluarea prin calcul. (5) Elementele care satisfac condiţiile calitative de la (4), vor fi evaluate în continuare prin calcul, în conformitate cu prevederile de la E.1.2.2 (4)÷(6). Se vor verifica, după caz, cerinţele de stabilitate, de rezistenţă şi de rigiditate conform E.2.3.
Tabelul E.3 (informativ) Listă de verificare a riscului seismic al CNS

Tipul elementului
Pereţii despărţitori din zidărie sunt armaţi ? Pereţii despărţitori din zidărie sunt legaţi cu pereţi transversali dispuşi la distanţe aproximativ egale cu înălţimea liberă ? Pereţii despărţitori uşori (cu schelet) sunt fixaţi peste nivelul tavanului? Pereţii despărţitori uşori (cu schelet) au spaţii libere pe contur pentru preluarea deplasărilor structurii ? Pereţii despărţitori uşori care suportă mobilier suspendat sunt rigidizaţi sau fixaţi peste nivelul tavanului ? Elementele majore din zidărie (calcane, timpane) sunt ancorate de şarpantă sau au structură proprie ? Parapeţii din zidărie nearmată au raport înălţime/ grosime mai mare de 1,5 ? Tavanele suspendate sunt prinse cu elemente diagonale (sârme) şi verticale (montanţi rigizi)? Tavanele din ipsos aplicate direct pe structură sunt prinse cu elemente de siguranţă ? Corpurile de iluminat incluse în tavanul suspendat au elemente proprii de susţinere ? Corpurile de iluminat suspendate, independente de tavan, au prinderi de siguranţă împotriva căderii sau balansului excesiv? Corpurile de iluminat de siguranţă sunt protejate împotriva căderii de pe suporţi? Scările metalice (inclusiv din clădirile etajate sunt prevăzute cu reazeme deplasabile care pot prelua deplasările relative de nivel?

Da

Nu

104

110

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

Instalaţiile clădirii care traversează căile de acces sunt prinse cu elemente sigure împotriva căderii ? Mobilierul aflat pe căile de acces este ancorat sigur de pereţi ? Există suficient spaţiu pe căile de acces pentru a permite trecerea dacă mobilierul neancorat se răstoarnă? Suprafeţele vitrate sunt prevăzute cu spaţii pentru preluarea deplasărilor laterale? Suprafeţele vitrate de mari dimensiuni, inclusiv vitrinele sunt executate cu geamuri de siguranţă? Panourile de sticlă deasupra uşilor şi luminatoarele sunt executate cu geam de siguranţă? Parapeţii şi aticele sunt armaţi şi fixaţi adecvat? Ornamentele şi placajele faţadelor sunt fixate sigur de pereţii suport ? Generatorul electric de rezervă este asigurat împotriva deplasării laterale dacă este montat pe izolatori? Acumulatorii de rezervă sunt bine fixaţi de rafturi? Rafturile de baterii sunt fixate de planşeu/perete? Transformatoarele electrice sunt fixate de planşeu sau de perete? Cablurile electrice pot prelua deplasarile relative între punctele fixe? Detectoarele de fum şi incendiu sunt asigurate împotriva căderii? Componentele sistemului de sprinklere sunt fixate împotriva deplasărilor laterale? Pompele de apă pentru incendiu sunt bine ancorate ? Boilerele şi vasele de presiune sunt bine ancorate de perete sau de planşeu? Ţevile de gaz sunt fixate lateral? Cabina ascensorului este bine fixată de şine? Contragreutatea ascensorului este bine fixată de şine?

(6) Rezultatele analizei calitative, pot fi acceptate şi dacă se constată că sunt satisfăcute prevederile unor reglementări specifice recunoscute (standarde internaţionale, naţionale, norme de produs) care includ măsuri explicite, de dimensionare şi de alcătuire constructivă, privind protecţia seismică, pentru următoarele categorii de CNS: - pereţi cortină; - pereţi despărţitori din sticlă; - tavane suspendate; - echipamente de încălzire şi ventilaţii; - sisteme de conducte pentru stingerea incendiilor; - sisteme de conducte pentru substanţe periculoase; - corpuri de iluminat; - pardoseli înălţate; - ascensoare şi scări rulante.
E.2.3 Criterii de evaluare prin calcul a CNS

(1 ) Verificare prin calcul a nivelului de siguranţă al CNS se face, diferenţiat, în funcţie de gradul de sensibilitate al acestora la cele două efecte ale cutremurului definite conform P 1001/2006, 10.1.1 (4): I. Efectul direct al forţelor de inerţie corespunzătoare produsului dintre masa CNS şi acceleraţia pe care aceasta o capătă în timpul cutremurului (elemente sensibile la acceleraţia produsă de cutremur la nivelul prinderilor). II. Efectul indirect rezultat din deformaţiile impuse CNS prin deplasările laterale relative ale punctelor de prindere/de contact cu structura principală (elemente sensibile la deformaţiile impuse de cutremur componentei). (2) Tipul verificărilor este dat în tabelul E.4 pentru principalele categorii de CNS.

105

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

111

Tabelul E.4 Tipul verificării seismice pentru CNS
Categoria componentei nestructurale A A1 Componente arhitecturale Elemente ataşate anvelopei: finisaje, elemente de protecţie termică sau elemente decorative din cărămidă, beton, piatră, materiale ceramice, sticlă sau similare, care au ca suport elementele de închidere, structurale sau nestructurale (elemente lipite de faţadă sau ancorate de faţadă) Copertine, balustrade, atice, profile ornamentale, marchize, statui, firme/reclame rezemate în consolă, antene Elementele structurii proprii a anvelopei - panouri de perete pline sau vitrate, montanţi, rigle, buiandrugi, centuri şi alte elemente care nu fac parte din structura principală a construcţiei; tâmplăriile înglobate, inclusiv geamurile/sticla Elemente de compartimentare interioară fixe sau amovibile (inclusiv finisajele şi tâmplăriile înglobate): grele şi uşoare Tavane suspendate: - aplicate direct pe structură - suspendate Scări Echipamente, utilaje Conducte şi ţevi Echipamente electromecanice Mobilier şi alte dotări Tipul verificării Efect Efect direct indirect V2 V1

V1 V2 V2 V1 V2 V1 V1 V1 V1 V1

---V1 V1 ...... V1 V2 ----V2 V2 ----

A2

A3 A4 A5 B1÷B4

C1÷C2 D1÷D3 Notaţii: • V1 - verificare de bază • V2 - verificare suplimentară

(3) La evaluarea siguranţei se va ţine seama şi de faptul că intensitatea relativă a celor două efecte asupra CNS depinde şi de amploarea incursiunilor structurii în domeniul postelastic: a. Pentru structurile proiectate cu valori mari ale factorului de comportare q, valoarea acceleraţiei de nivel este mai mică decât cea corespunzătoare structurilor cu răspuns cvasielastic (calculate cu valori mici ale factorului de comportare q) şi, din acest motiv, CNS care sunt sensibile la acţiunea "directă" a cutremurului sunt mai puţin solicitate; b. În situaţia menţionată la "a", CNS care sunt sensibile la acţiunea "indirectă" a cutremurului trebuie să poată prelua deplasări relative mai mari ale punctelor de prindere decât cele care se produc la structurile cu răspuns cvasielastic.
E.2.3.1 Verificarea prin calcul a CNS pentru efectul direct al acţiunii seismice E.2.3.1.1 Forţe seismice de proiectare

(1) Pentru verificarea siguranţei CNS sub efectul direct al acţiunii seismice, pentru nivelul de performanţă limitarea degradărilor, forţa seismică orizontală de proiectare se va calcula cu relaţia (10.1) din P 100-1/2006, cu limitările date de (10.2) şi (10.3). Coeficienţii de calcul γCNS, βCNS, qCNS şi Kz se vor lua conform P 100-1/2006, 10.3.1.3, pentru componentele nestructurale din clădirile noi. (2) În condiţiile de la (1) forţa seismică verticală de proiectare se va calcula cu relaţia (10.1) din P 100-1/2006, cu valoarea de proiectare a acceleraţiei componentei verticale avg = 0,7ag, conform P 100-1/2006, relaţia (3.16).

106

112

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

(3) Pentru verificarea siguranţei CNS sub efectul direct al acţiunii seismice, pentru nivelul de performanţă siguranţa vieţii, forţa seismică orizontală de proiectare se va calcula cu relaţia FCNS = 4 γCNSagmCNS (E.1) unde coeficientul de importanţă γCNS se va lua conform P 100-1/2006, 10.3.1.3.1. (4) În condiţiile de la (3) forţa seismică verticală de proiectare se va calcula cu relaţia (E.1) cu valoarea de proiectare a acceleraţiei componentei verticale avg = 0,7ag. (5) Forţele seismice static echivalente determinate la (1) ÷ (4) vor fi aplicate pe direcţiile principale ale CNS, în centrul de greutate al acesteia sau vor fi distribuite proporţional cu masa proprie a componentei respective. (6) Efectele forţelor seismice de proiectare orizontale şi verticale determinate la (1), (2) şi respectiv la (3), (4), se combină după regulile stabilite pentru clădirile noi, conform P 1001/2006, 4.5.3.6. (7) Pentru evaluarea siguranţei, efectele forţelor seismice se combină cu efectele celorlalte încărcări conform prevederilor din CR 0-2005.
E.2.3.1.2 Criterii de acceptare

(1) Condiţia de stabilitate pentru CNS solicitate de acţiunea seismică directă este considerată îndeplinită dacă, sub efectul forţei seismice de proiectare determinată cu relaţia (E.1) sau cu relaţia (10.1) din P 100-1/2006, momentul de răsturnare multiplicat cu factorul 1,5, este mai mic, cel mult egal, cu momentul de stabilitate asigurat de greutatea proprie, ţinând seama de legăturile capabile să preia atât forţe de întindere cât şi forţe de compresiune. La calculul momentului de stabilitate, efectul favorabil al greutăţii proprii se reduce cu 10% iar efectul forţelor de frecare se neglijează. (2) Condiţia de rezistenţă pentru CNS este considerată îndeplinită dacă sunt satisfăcute următoarele două condiţii: - eforturile secţionale care se dezvoltă în CNS şi în prinderile acesteia, pentru forţele seismice de proiectare determinate cu relaţia (E.1) sau cu relaţia (10.1) din P 100-1/2006, sunt mai mici, cel mult egale cu eforturile capabile calculate cu rezistenţele date la (5); - eforturile capabile ale prinderilor cu ancore înglobate în beton sau zidărie sunt cu 30% mai mari decât eforturile în prinderi corespunzătoare rezistenţei componentei pe care o fixează. (3) Pentru prinderile care asigură stabilitatea CNS ataşate anvelopei clădirii şi a boilerelor şi vaselor de presiune se va respecta condiţia impusǎ prin relaţia (10.7) din P 100-1/2006. (4) Pentru verificarea siguranţei conform prevederilor de la (3), eforturile din prinderi determinate cu forţele de proiectare de la (1) vor fi majorate cu 30% conform P 100-1/2006, 10.4.1.2 (1). (5) Eforturile capabile ale componentelor nestructurale se vor calcula utilizând rezistenţele materialelor respective după cum urmează: i. Pentru materiale fragile, rezistenţele caracteristice împărţite la coeficientul de siguranţă pentru material (γM) şi la factorul de încredere (CF) determinat din tabelul 4.1. ii. Pentru materiale ductile, rezistenţele medii, împărţite la coeficientul de siguranţă pentru material (γM) şi la factorul de încredere (CF) determinat din tabelul 4.1.

107

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

113

(6) Eforturile capabile ale prinderilor se vor determina cu rezistenţele de la (5), caracterul fragil / ductil fiind stabilit în funcţie de proprietăţile materialului ancorei şi ale materialului în care aceasta este fixată. Prinderile cu ancore fixate în zidărie sau în beton vor fi considerate prinderi fragile.
E.2.3.2 Verificare prin calcul pentru efectul indirect al acţiunii seismice E.2.3.2.1 Deplasările laterale de proiectare

(1) Pentru verificarea siguranţei CNS sub efectul indirect al acţiunii seismice, în raport cu nivelurile de performanţă limitarea degradărilor şi siguranţa vieţii, deplasările relative de proiectare se vor calcula conform prevederilor P 100-1/2006, 10.3.2, pentru CNS din clădirile noi. (2) Deplasările relative de proiectare de la (1) se calculează pentru acceleraţia de proiectare corespunzătoare obiectivelor de performanţă respective. În cazul obiectivului de performanţă limitarea degradărilor acceleraţia seismică se ia conform prevederilor P 100-1/2006, 4.6.3.2 cu excepţiile prevăzute la 10.3.2 (4). (3) Deplasările relative produse de acţiunea seismică se adăugă deplasărilor existente produse de alte categorii de încărcări şi/sau de alte acţiuni (cedări de fundaţii, deplasări şi/sau deformaţii din curgerea lentă, din temperatură, etc.).
E.2.3.2.2 Criterii de accceptare

(1) Siguranţa CNS faţă de efectul indirect al acţiunii seismice de proiectare determinat conform E.2.3.2.1 va fi considerată satisfăcută dacă: I. Pentru CNS aşezate vertical (prinse de două planşee la cote diferite), cum sunt pereţi despărţitori, faţade cortină, uşoare sau grele, etc., deplasarea relativă a punctelor de prindere, calculată conform P 100-1/2006, 10.3.2, este mai mică, cel mult egală, cu deplasarea limită acceptabilă care rezultă din evaluarea analitică a CNS (de exemplu deplasarea laterală care produce fisurarea unui perete despărţitor din zidărie) sau care este dată în fişa tehnică a componentei/ materialului respectiv. II. Pentru sistemele de instalaţii ale căror componente nu sunt fixate rigid împotriva răsturnării/deplasării laterale (echipamentele rezemate pe izolatori de vibraţii) deplasarea relativă a acestora este mai mică, cel mult egală, cu deplasarea care poate fi preluată de elementele de legătură cu alte CNS (cum sunt sistemele de conducte legate de echipamentul respectiv).
E.2.3.3 Alte prevederi privind verificarea prin calcul

(1) În cazuri justificate pot fi utilizate şi alte metode, ştiinţific recunoscute, pentru determinarea acceleraţiei seismice a clădirii la nivelul punctelor de prindere ale CNS (metoda spectrelor de etaj, de exemplu) şi a deplasărilor relative între punctele de prindere.
E.2.4 Încadrarea CNS în categorii de vulnerabilitate

(1) Evaluarea vulnerabilităţii fiecărei categorii/tip de CNS se face în raport cu criteriile de acceptare, calitative şi cantitative, date la E.2.2 şi E.2.3. Pe baza acestor criterii, utilizând raţionamente inginereşti şi, în funcţie de rezultatele calculului, CNS vor fi încadrate într-una din următoarele categorii de vulnerabilitate:

108

114

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

a. Vulnerabilitate seismică ridicată: Componenta nu este ancorată sau prinderile au calitate necorespunzătoare (sunt insuficiente, executate incorect sau puternic degradate) şi din această cauză există o probabilitate ridicată de cădere datorată acţiunii seismice directe sau indirecte la cutremurul cu intensitatea corespunzătoare obiectivului de performanţă stabilit. În aceeaşi categorie pot fi încadrate şi CNS care nu prezintă defecţiuni majore de ancorare dar pentru care există una dintre următoarele limitări: - forţa capabilă a CNS şi/sau a prinderilor este mai mică decât ½ din forţa de proiectare dată de relaţia (E.1) sau - deplasarea relativă între punctele de prindere care poate fi preluată de CNS este mai mică decât ½ din deplasarea relativă calculată conform 10.3.2 din P 100-1/2006.
Vulnerabilitate seismică moderată: Componenta este ancorată dar prinderile prezintă b. un grad redus de siguranţă astfel încât există o probabilitate de cădere care nu poate fi neglijată la cutremurul cu intensitatea corespunzătoare obiectivului de performanţă stabilit. În aceeaşi categorie pot fi încadrate şi CNS care nu prezintă defecţiuni majore de ancorare dar pentru care există una dintre următoarele limitări: - forţa capabilă a CNS şi/sau a prinderilor este cuprinsă între ½ ÷ ⅔ din forţa de proiectare dată de relaţia (E.1) sau - deplasarea relativă între punctele de prindere care poate fi preluată de CNS este cuprinsă între ½ ÷ ⅔ din deplasarea relativă calculată conform P 100-1/2006, 10.3.2.

c. Vulnerabilitate seismică scăzută: Componenta este corect ancorată (în condiţii comparabile cu cele cerute pentru clădirile noi, conform P 100-1/2006, 10.4.1) şi prinderile prezintă un grad suficient de siguranţă, astfel încât există o probabilitate de cădere care poate fi neglijată la cutremurul cu intensitatea corespunzătoare obiectivului de performanţă stabilit. În cazul în care componenta se află pe/către spaţiile cu aglomerare de persoane sau pe căile de evacuare, pentru a fi încadrată în această categorie, aceasta trebuie să satisfacă şi următoarele condiţii: - forţa capabilă a CNS şi a prinderilor să fie mai mare decât ¾ din forţa de proiectare dată de relaţia (E.1) şi - deplasarea relativă între punctele de prindere care poate fi preluată de CNS să fie mai mare decât ¾ din deplasarea relativă calculată conform P 100-1/2006, 10.3.2 .
E.2.5 Stabilirea măsurilor pentru reabilitarea seismică a CNS

(1) Toate CNS din clădiri, definite conform P 100-1/2006, 10.1.2(2), care nu satisfac criteriile de acceptare prin analiza calitativă (conform E.2.2) sau prin calcul (conform E.2.3.1.2 şi E.2.3.2.2), cu excepţia componentelor care prezintă risc seismic redus, prevăzute în P 100-1/2006, 10.2(4), vor fi supuse lucrărilor de intervenţie pentru reabilitare seismică. (2) Categoriile de măsurile pentru reabilitarea seismică a CNS şi amploarea intervenţiilor se stabilesc în funcţie de: nivelul de vulnerabilitate determinat conform E.2.4. riscul seismic rezultat din avariere, diferenţiat în funcţie
* * *

de acceleraţia seismică de calcul categoria de importanţă - expunere a clădirii poziţia şi funcţiunea CNS în clădire

-

obiectivul de performanţă care trebuie realizat după intervenţie.

109

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

115

(3) Identificarea riscurilor care rezultă din avarierea seismică pentru fiecare categorie principală de CNS şi pentru fiecare locaţie identificată se face folosind tabelele E.1a şi E.1b (4) Pentru reducerea riscurilor generate de avarierea CNS şi pentru optimizarea duratei de intervenţie şi a efortului financiar al investitorului, lucrările de reabilitare a CNS se execută în ordinea de prioritate stabilită conform matricei
Tabelul E.5 Nivelurile de risc corespunzătoare obiectivului siguranţa vieţii pentru componente arhitecturale, instalaţii şi echipamente

Categoria de vulnerabilitate Ridicată Moderată Scăzută

Nivelul de risc R-ridicat M-moderat S-scăzut 1 4 7 2 5 8 3 6 9

(5) În cazul în care reabilitarea se face pentru obiectivul siguranţa vieţii, în tabelul E.5 se introduc nivelurile de risc corespunzătoare coloanei SV din tabelele E.1a şi E.1b, pentru acceleraţia seismică de proiectare a terenului de la amplasament. (6) În cazul în care reabilitarea se face numai pentru obiectivul limitarea degradărilor, în tabelul E.5 se introduce cel mai ridicat nivel de risc din coloanele IF sau PV din tabelele E1a şi E.1b pentru acceleraţia seismică de proiectare a terenului de la amplasament. (7) În funcţie de obiectivele de performanţă după reabilitare şi de clasa de importanţăexpunere a clădirii, măsurile constructive şi detaliile de execuţie prevăzute pentru reabilitarea CNS pot avea două niveluri: nivel maxim: realizarea nivelului de calitate corespunzător CNS din clădirile noi (conform capitolului 10 din P 100-1/2006) nivel minim: asigurarea condiţiilor de vulnerabilitate seismică redusă conform E.2.4(1)c.

110

PARTEA I.1.1 Conţinut şi domeniu de aplicare 1.1. Îndrumătorul se referă la elementele de concepţie generală a intervenţiei şi conţine indicaţii pentru alegerea soluţiilor şi tehnicilor de consolidare. descriind un număr limitat de soluţii.3 Alte strategii posibile F.3. precum şi componentelor nestructurale din aceste construcţii.1. Îndrumǎtorul nu tratează proiectarea de detaliu a lucrărilor de consolidare.1 Tipuri de intervenţii F.3 1.1.4 Soluţii pentru corectarea deficienţelor de alcătuire a structurii F. Prevederile prezentului îndrumător sunt aplicabile structurilor de clădiri din beton armat.3 Conţinut şi domeniu de aplicare Obiective de performanţă.1 INTRODUCERE F. care identifică deficienţele structurale şi nestructurale.2. Stări limită Terminologie F.2 Opţiuni pentru strategia de intervenţie F.X. îndrumătorul stabileşte în special principiile măsurilor de intervenţie.2 1.116 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 ANEXA F (informativă) ÎNDRUMĂTOR DE REABILITARE SEISMICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE F.3 Tipuri de consolidare pentru structuri de beton armat 1-1 . lemn sau zidărie.1. Întocmirea proiectului de intervenţie se va baza pe concluziile raportului de evaluare seismică a construcţiei. şi stabileşte clasa de risc seismic în care se încadrează aceasta.6 F. Având în vedere varietatea practic nelimitată a condiţiilor seismice.4 1.3.1 Îndrumătorul de reabilitare seismică a clădirilor existente cuprinde prevederi de proiectare a intervenţiilor la construcţii afectate de acţiuni seismice sau la construcţii cu vulnerabilitate seismică. Soluţiile prezentate în îndrumător trebuie considerate ca un set de măsuri minimale.1 F. fiind posibilă aplicarea şi a altor soluţii care să respecte principiile de bază ale proiectării seismice.1.1. oţel. a tipurilor de construcţii şi a tipurilor de deficienţe.1 Introducere F. 647 bis/1.5 1.3 PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DE BETON ARMAT F.2.3. cu o aplicabilitate mai largă pe considerente de eficienţă.1.2 Reparaţii la structurile de beton armat F.1 Criterii pentru alegerea soluţiilor de intervenţie F.2.2 F.1.1.2.2 BAZELE ALEGERII SOLUŢIILOR DE INTERVENŢIE F. Prezentul îndrumător este alcătuit după cum urmează: 1. Nr. condiţii de execuţie şi economicitate.

6.4 Definirea cerinţelor de performanţă seismică ale clădirii după reabilitarea seismică F. 647 bis/1.6 Lucrări de consolidare F.5 PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DIN ZIDĂRIE F.7 Consolidarea elementelor structurii verticale a construcţiilor de lemn (stâlpi.3 Reparaţii F. pereţi) F.3.5.1 Obiect şi domeniu de aplicare F.2009 117 F.7 Evaluarea vulnerabilităţii şi a riscului seismic al CNS F.4 Consolidarea structurilor în cadre de beton armat F.1 Principii de bază F.5.8 Tehnici de consolidare a fundaţiilor F.7.4. F.3 Criterii generale pentru alegerea şi verificarea soluţiei de intervenţie F.5 Intervenţii asupra planşeelor de lemn F.6 PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DIN LEMN F.3 Alegerea categoriei lucrărilor de intervenţie F.4.2 Scopul reducerii riscului seismic al CNS F.7 Intervenţii asupra planşeelor F.9 Recomandări de proiectare pentru lucrările de consolidare a elementelor structurale de beton armat F.3.7.4 Calculul şi verificarea lucrărilor pentru reducerea riscului seismic F.5 Lucrări de consolidare a structurilor în cadre de beton armat cu panouri de umplutură din zidărie F.4.6.6.9 Categorii de lucrări de intervenţie şi criterii pentru alegerea acestora F.7 PROCEDEE DE INTERVENŢIE NESTRUCTURALE DIN CLĂDIRI PENTRU COMPONENTELE F.6.3.2 Principii de bază privind stabilirea soluţiilor de intervenţie F.1 Criterii pentru alegerea soluţiei de intervenţie F.3.4.6.10 Procedee specifice de intervenţie pentru diferite categorii de CNS 1-2 .7. PARTEA I.2 Categoriile şi scopul lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clădirilor din zidărie F.4 PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DE OŢEL F.5.3.6.6. Nr.6 Consolidarea şarpantelor F.7.4 Evaluarea degradărilor înregistrate pe durata exploatării F.7.8 Ordinea de prioritate a lucrărilor de reabilitare seismică a CNS F.5 Stabilirea nivelurilor de performanţă ale CNS în concordanţă cu cerinţele de performanţă ale clădirii F.5.4 Consolidări F.6 Consolidarea structurilor cu pereţi de beton armat F.7.5.5 Lucrări de reparaţie F.7.7.6 Inventarierea CNS F.X.1 Obiect şi domeniu de aplicare.3 Tipuri de intervenţie F.5.7.2 Tipuri de intervenţie F.3.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7.

8.5 Cerinţe suplimentare F.2.1 Îndrumătorul urmăreşte. respectiv. PARTEA I.4 Spectrul de răspuns elastic pentru diferite fracţiuni din amortizarea critică F.3. Obiectivul de bază Limitarea degradărilor se asociază. Stări limită 1.9.2) prin factorul ν definit la 4. .2.X.2 Cerinţe generale F.1 Introducere F. . Din punct de vedere practic. cornişe. din punct de vedere al nivelului hazardului seismic. Nr.8. 8.9. Domeniu de aplicare F.2 Obiective de performanţă F. . se realizează 1. atice.9 REABILITAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR PRIN IZOLAREA SEISMICĂ A BAZEI F.9.2 1.3 1.8 REABILITAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR FOLOSIND SISTEME DE DISIPARE A ENERGIEI F.limitarea degradărilor până la un nivel la care construcţia rămâne reparabilă în condiţii economice.9. 647 bis/1.8.118 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.1 Aspecte generale. acest obiectiv de performanţă se consideră atins dacă sunt satisfăcute verificările impuse de P100-1/2006 pentru starea limită ultimă (ULS) pentru nivelul minim al acţiunii seismice precizat în P100-3/2008.). pentru construcţii din clasele I şi II de importanţă – expunere la cutremur.8.asigurarea căilor de ieşire din clădire.limitarea substanţialǎ a deformaţiei structurale faţă de deformaţia la care intervine prăbuşirea.6.2. pentru ca vieţile oamenilor să fie protejate.4 Probleme specifice de proiectare F. cu cutremurul cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 30 ani şi are în vedere.prevenirea accidentării sau pierderii vieţii oamenilor datorită desprinderii şi prăbuşirii unor componente nestructurale (pereţi despărţitori. Din punct de vedere practic. cu cutremurul cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 100 ani şi are în vedere. astfel încât repararea acestora să nu afecteze semnificativ utilizarea clădirilor. două obiective de bază ale performanţei seismice: siguranţa vieţii şi.2. limitarea degradărilor. geamuri sau panouri opace ale faţadelor cortină etc.4.2.3 Oportunitatea introducerii izolatorilor seismici F.1. în principal: . în principal. acest obiectiv de performanţă se consideră atins dacă sunt satisfăcute verificările impuse de P100-1/2006 pentru starea limită de serviciu (SLS) pentru un nivel al acţiunii seismice redus în raport cu cel definit la (1.5 Metodologia de proiectare şi calcul a intervenţiei bazate pe izolare seismică F.2009 F.8. Diferenţierea măsurilor de consolidare pentru a obţine grade de asigurare sporite.4 1-3 . Obiectivul de bază Siguranţa vieţii se asociază.2 din P 100-1/2006. din punct de vedere al nivelului hazardului seismic.3 Modelarea elementelor de disipare a energiei F. în acord cu concepţia de proiectare seismică stabilită în P1001/2006. limitarea degradărilor elementelor nestructurale.2 Obiective de performanţă.9.

4 din P100-3/2008. În cadrul prezentului îndrumător.2. rigiditate mai mare. diferiţii termeni sunt utilizaţi cu următoarele semnificaţii: Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei părţi a unei construcţii (a unor elemente sau ansamblu de elemente) în scopul obţinerii unei capacităţi structurale sporite. de clasa de risc seismic şi de durata viitoare de exploatare a clădirilor.8 F. Fezabilitatea şi eficienţa soluţiilor propuse sunt fundamentate de un calcul structural suficient de detaliat pentru acest scop. aplicat de numeroase ori. a fost realizată pe baza unui proiect tip. 647 bis/1.7 1.3 Lucrările de intervenţie de diferite naturi sunt definite în diferite moduri în documentele normative din diferite ţări.2. condiţiile seimice. de exemplu.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. soluţiile de intervenţie stabilite pentru un exemplar din seria de construcţii similare pot fi luate în considerare şi la stabilirea soluţiilor pentru celelalte.). întocmit pe baza prevederilor P 100-3/2008. funcţie de clasa de importanţă şi expunere la cutremur. reparaţie si remodelare. Reparaţie: refacerea sau înnoirea oricărei părţi degradate sau avariate a unei construcţii cu scopul de a obţine acelaşi nivel de rezistenţă.2009 119 prin amplificarea valorii de proiectare a acceleraţiei terenului.6 1. de exemplu. Necesitatea şi nivelul măsurilor de intervenţie se stabilesc pe baza prevederilor de la 8. dacă condiţiile locale la amplasament sunt similare (natura terenului de fundare. Terminologie 1. 1-4 . cu cel anterior degradării. Nr.X. Remodelare: refacerea sau înnoirea oricărei părţi a unei construcţii având ca efect schimbarea funcţiunii sau a gradului de ocupare. 1. asociate unor cutremure caracterizate de alte valori ale IMR. Intervenţie (structurală sau/şi nestructurală): concept care include termeni de consolidare.1. tipul de fundaţie etc. Soluţiile de consolidare la nivel de principiu sunt prezentate în raportul de evaluare (expertiză) seismică. ductilitate mai ridicată. PARTEA I.2. rigiditate şi/sau ductilitate. Prevederile îndrumătorului au în vedere considerarea unei construcţii individuale a cărei vulnerabilitate la acţiuni seismice a fost stabilită prin evaluarea acesteia pe baza P100-3/2008. cu valoarea γI > 1 a factorului de importanţă. ag. ca şi în literatura de specialitate. În măsura în care construcţia aparţine unei anumite tipologii bine definite. capacitate de rezistenţă superioară.2.5 În cazul construcţiilor cu importanţă deosebită şi ori de câte ori proprietarii clădirilor intenţionează să realizeze un nivel sporit de asigurare se pot avea în vedere şi alte obiective de performanţă decât cele de bază. Procedura de verificare a clădirilor la diferitele stări limită selectate pe baza conceptelor proiectării seismice bazate pe performanţă este prezentată în anexa A din P100-3/2008.

2009 Reabilitare: refacerea sau înnoirea unei construcţii degradate pentru a asigura acelaşi nivel al funcţiunii pe care îl avea clădirea înainte de degradare. 1-5 .120 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr.X. 647 bis/1. PARTEA I. Reabilitare seismică : totalitatea măsurilor prin care se obţine ridicarea până la limite considerate ca suficiente a performanţelor seismice potenţiale ale unei clădiri vulnerabile din punct de vedere seismic.

după caz. 2-1 . Pentru fiecare din acestea. se vor analiza două sau mai multe scheme alternative de intervenţie. (ii) (iii) (iv) (v) (vi) (vii) (2) În cadrul expertizei sau al studiului de fezabilitate. eventual. etc.2009 121 F. se evaluează reducerea vulnerabilităţii faţă de sursele de hazard seismic pe amplasament şi se selectează cea mai eficientă soluţie pe baza celor mai importante criterii pentru cazul considerat.X. ƒ identificarea principalelor componente de hazard seismic pentru clădirile investigate. Nr. ƒ gradul de ocupare.2. ƒ cerinţele arhitecturale de diferite tipuri. a acceselor pe reţeaua stradală publică. destabilizarea terenurilor în pantă. a funcţiunii. a spaţiilor necesare montării macaralelor etc.2. 647 bis/1. Posibilităţile economice. Calculele structurale şi de dimensionare ale elementelor de consolidare se vor face cu respectarea modelelor şi metodelor din P100-1/2006 şi a regulilor suplimentare date în prezentul îndrumător. Posibilităţile concrete de execuţie pe amplasament referitoare la amenajarea şantierului. Aceasta include: ƒ identificarea surselor de hazard seismic. BAZELE ALEGERII SOLUŢIILOR DE INTERVENŢIE F. a vârstei acesteia. a instalaţiilor şi echipamentelor. PARTEA I. ƒ vulnerabilitatea elementelor nestructurale. ţinând seama şi de vulnerabilitatea acestora (amplitudinea şi componenţa de frecvenţe a mişcării terenului). de resurse de diferite tipuri. în special a celor seismice ƒ vulnerabilitatea structurală.). susceptibilitatea la lichefiere a terenului. ƒ sursele induse de hazard (de exemplu. limitarea degradărilor şi. prin necesitatea de a evacua clădirea). Caracterizarea siguranţei clădirii faţă de acţiunile de exploatare. Gradul de afectare a funcţiunii construcţiei pe durata executării lucrărilor (de exemplu. Caracterizarea funcţională a clădirii: ƒ precizarea tipului de clădire. ƒ perioada de exploatare ulterioară. ocupanţa imediată. tehnologice.1 Criterii pentru alegerea soluţiilor de intervenţie (1) Decizia de a interveni şi alegerea strategiei şi a tehnicilor de intervenţie trebuie să se bazeze pe mai multe criterii. care au în vedere: (i) Caracterizarea cuprinzătoare a acţiunii seismice pe amplasament. Stabilirea nivelurilor de performanţă necesară (siguranţa vieţii. Stabilirea vulnerabilităţii construcţiei sub diferite aspecte reprezintă obiectivul operaţiei de evaluare seismică.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. prevenirea prăbuşirii) funcţie de clasa de importanţă şi expunere la cutremur şi importanţa construcţiei.

deformabilitatea. R2 şi R3 din P100-3/2008. prin absorbţia şi disiparea unei părţi semnificative din energia seismică indusă în structură. 647 bis/1. Identificarea deficienţelor de rezistenţă şi deformabilitate. care. să se obţină condiţia de siguranţă: cerinţa seismică ≤ capacitatea construcţiei. Această strategie este recomandabilă în special pe amplasamente cu valori Tc mici. De exemplu prin separarea parapeţilor de beton armat de stâlpi.reducerea cerinţelor seismice. ca efect al unor cutremure pe care le-a suportat construcţia. precum şi a deficienţelor de ansamblu privind rezistenţa. (iii) prin introducerea unor amortizori în sistemul structural. respectiv. . situând construcţia într-un domeniu în care valorile spectrale ale acceleraţiei scad cu creşterea perioadei de oscilaţie. reducerea forţelor seismice de proiectare: (i) prin sporirea proprietăţilor de rigiditate ale structurii şi/sau reducerea masei construcţiei. mai rar. îndepărtarea de condiţiile de rezonanţă din zona T1 = Tc reprezintă un obiectiv de urmărit întotdeauna. a efectului combinat al acestora asupra mecanismului comportării seismice a clădirii. Practic aceasta se poate realiza prin izolarea seismică a bazei sau. prin tăierea unor legături structurale. a stării de degradare este realizată în cadrul evaluării seismice prin verificarea listelor de condiţii specifice construcţiei şi stabilirea valorilor indicatorilor R1. 2-2 . respectiv prin sporirea rigidităţii şi/sau reducerea maselor. Strategia de intervenţie se poate baza pe: . a deficienţelor de alcătuire individuală şi de ansamblu. NOTĂ Deşi reducerea perioadelor proprii de oscilaţie pentru domeniul T ≤ Tc al spectrului nu duce la reducerea forţelor de proiectare. limitează eforturile ce revin elementelor structurale.122 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. datorită adoptării în mod acoperitor a unei valori constante (de palier) pentru acceleraţia spectrală în acest domeniu.2.2009 F. prin aceasta.2 Opţiuni pentru strategia de intervenţie (1) Alegerea unei strategii de intervenţie corecte este condiţionată de înţelegerea cât mai completă a deficienţelor individuale ale elementelor structurale şi nestructurale.X.îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice cu care este înzestrată construcţia. (ii) prin reducerea rigidităţii laterale a construcţiei în situaţiile în care se poate obţine o perioadă a oscilaţiilor proprii superioară perioadei Tc.6 sec din spectrul de acceleraţie. . (b) în ceea ce priveşte reducerea cerinţelor de deplasare: (i) prin reducerea perioadei oscilaţiilor proprii ale structurii. al unor tasări diferenţiale ale terenului sau al unor factori de mediu. (2) Măsurile de intervenţie urmăresc să elimine sau să reducă semnificativ deficienţele de diferite naturi ale structurii şi ale componentelor nestructurale şi. Practic sporirea rigidităţii structurii se obţine prin mărirea dimensiunilor elementelor structurale şi/sau adăugarea altor elemente structurale. O asemenea strategie este indicată în cazul amplasamentelor caracterizate de perioada Tc = 1. al altor acţiuni de exploatare specifice. redundanţa şi regularitatea structurală. Măsurile de intervenţie trebuie să fie corelate cu gradul de afectare (degradare) a materialelor. Nr.măsuri combinate. PARTEA I. (3) Reducerea cerinţelor seismice se realizează: (a) în ceea ce priveşte reducerea cerinţelor de rezistenţă. pentru a depărta cât mai mult perioada T1 a oscilaţiilor proprii în modul fundamental de perioada corespunzătoare amplificării maxime din spectrul de răspuns în acceleraţii.

cu comportare defavorabilă la acţiuni seismice sau care prezintă un risc înalt de dislocare şi prăbuşire. .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. la subsol sau la parter. Asemenea soluţii pot fi: . De exemplu. poate asigura şi sporirea rezistenţei la forţă tăietoare şi la moment încovoietor. de exemplu. mutarea unor utilaje şi echipamente grele de la nivelurile superioare ale clădirii.2. rigiditate şi ductilitate. cu efecte nefavorabile de excentricizare a maselor. care să ia in considerare aspectele precizate la F. şi o comportare histeretică mai stabilă.demolarea completă a clădirii şi construirea unei clădiri noi.soluţia poate fi indicată în situaţia în care cheltuielile reabilitării seismice ar fi nejustificat de mari. Sporirea rigidităţii reduce nu numai cerinţele.reducerea gradului de ocupare a clădirii. (2) Analiza ansamblului acestor exigenţe şi condiţiilor materiale disponibile poate conduce şi la alte opţiuni pe lângă consolidarea construcţiei în ansamblul ei. depind de parametrii structurali de rezistenţă. Configuraţia şi ordonatele spectrelor răspunsului seismic elastic şi inelastic. funcţie de modul concret de realizare a armării. recomandabilă în special la structurile cu deficit de deformabilitate în domeniul postelastic (ductilitate). PARTEA I. limitează deplasările relative ale elementelor structurale. elemente de faţadă.reducerea numărului de niveluri prin demolarea unui număr de etaje de la partea superioară a clădirii . făcând intervenţia neraţională.2(1). Măsurile de îmbunătăţire a acestei proprietăţi asigură. NOTĂ În multe cazuri intervenţia unei caracteristici structurale modifică şi cerinţele seismice. care. cămăşuirea cu beton armat aplicată in scopul sporirii ductilităţii locale a unui stâlp. în condiţiile în care îmbunătăţirea proprietăţilor de ductilitate este dificil de realizat practic.2009 123 (ii) prin introducerea de izolatori seismici la bază. a caracteristicilor de rezistenţă şi rigiditate de ansamblu. financiare excesive şi/sau ar implica întreruperea funcţiunii construcţiei timp foarte îndelungat.modificarea funcţiunii clădirii. în multe situaţii.desfacerea unor porţiuni de construcţie. în acceleraţii şi în deplasări. moderne . Nr. umane. pot fi avute în vedere şi alte opţiuni. ci şi deplasările efective sub valori date ale forţelor laterale. . . (4) Îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice ale structurii urmăreşte: (i) sporirea rezistenţei elementelor structurale. (ii) sporirea rigidităţii la forţe laterale. intervenţiile efectuate cu scopul îmbunătăţirii unei anumite proprietăţi au efect şi asupra altor caracteristici structurale. caracteristică deosebit de importantă pentru un răspuns seismic favorabil. .3 Alte strategii posibile (1) În condiţiile în care lucrările de consolidare impuse de starea construcţiei şi gradul insuficient de asigurare faţă de acţiunile seismice ar necesita mijloace materiale. etc. Stabilirea strategiei celei mai indicate trebuie să fie rezultatul unei analize cost-beneficiu a mai multor soluţii posibile.X. .scurtarea duratei ulterioare de exploatare a clădirii.părăsirea clădirii şi împiedicarea accesului în zona aferentă a clădirii până la eventuala demarare a lucrările de consolidare necesare. astfel încât să fie posibilă încadrarea acesteia într-o clasă inferioară de importanţă şi expunere la cutremur. de regulă. De asemenea. 647 bis/1. fără a 2-3 .. F. prin absorbţia celei mai mari părţi a deplasării laterale produse de cutremur. . (iii) sporirea capacităţii de deformare în domeniul postelastic. .reducerea maselor şi a solicitărilor seismice ale construcţiei prin: înlocuirea unor pereţi grei cu pereţi uşori.2.soluţia poate fi convenabilă mai ales în condiţiile în care clădirea prezintă retrageri substanţiale la aceste niveluri.

2-4 . Acestea sunt reprezentate de: (a) Neregularităţi pe verticala construcţiei ƒ distribuţii neregulate ale rigidităţii la deplasare laterală. este consolidarea stâlpilor de la aceste niveluri. ƒ distribuţii neregulate ale capacităţii de rezistenţă. cât mai semnificativ. ƒ discontinuităţi ale planşeelor. F. masei. ƒ forme neregulate în plan. Alte deficienţe majore pe care le poate prezenta o structură. (3) Diferitele tipuri de neregularităţi şi discontinuităţi şi efectele lor potenţiale trebuie să fie evidenţiate în procesul de evaluare al construcţiei. 647 bis/1.124 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pereţi) înclinate faţă de axele ortogonale majore ale sistemului structural. în special prin prevederea de goluri sau întreruperea legăturii pe anumite zone cu elementele sistemului vertical de rezistenţă la forţe laterale. PARTEA I. al încărcărilor către teren. care toate produc efecte de torsiune de ansamblu. pentru clădiri existente amplasate pe terenuri cu valoare ridicatǎ. în special colţurile intrânde în planul construcţiei. la nivelurile unde se întrerup unii pereţi structurali. conform P100-3/2008. rigiditate şi/sau ductilitate. ca urmare a alcătuirii defectuoase a elementelor structurale. proiectantul intervenţiei trebuie să efectueze calculul structural pe modele cât mai fidele comportării structurii şi să ia măsuri constructive prin care să compenseze controlul mai puţin sigur al răspunsului seismic în asemenea situaţii. ƒ prevederea unor componente structurale (cadre. F. degradarea materialelor.4.2. Acestea reduc gradul de încredere asupra stării de eforturi şi deformaţii furnizate de metodele de calcul curente şi creează importante incertitudini în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor de performanţă propuse. incluzând distribuţii diferite ale maselor. (b) Neregularităţi în planul construcţiei ƒ neregularităţile distribuţiei în plan ale rigidităţii.4. care pot crea concentrări excesive de eforturi.2 Tipuri de soluţii pentru remedierea neregularităţilor pe verticală (1) Soluţiile pot avea în vedere modificarea componentelor structurale existente sau adăugarea altora noi pentru a elimina sau a reduce.2009 fi posibile remodelări semnificative ale spaţiului pentru îmbunătăţirea funcţiunilor. de exemplu.2. deficienţele pe care le poate prezenta un sistem structural în ansamblu se referă la neregularităţi şi discontinuităţi pe verticală şi în plan. Nr. pe verticală.4 Soluţii pentru corectarea deficienţelor de alcătuire a structurii F. (2) Dacă anumite exigenţe privind caracterul regulat necesar al unei construcţii nu pot fi evitate.1 Identificarea deficienţelor structurale (1) În afara capacităţilor insuficiente de rezistenţă. ƒ modificări semnificative ale gabaritelor clădirii pe verticală. pot fi constituite de lipsa de redundanţă a clădirii.X. ƒ discontinuităţi (devieri) în traseul. aceste neregularităţi. capacităţii de rezistenţă. instabilitatea potenţială a comportării unor elemente şi îmbinări la încărcări alternante. Alternativ. deficienţe evidenţiate în urma evaluării construcţiei. O soluţie comună pentru a întări nivelurile slabe.2.

2009 125 discontinuitatea de acest gen poate fi eliminată prin prevederea unor elemente verticale chiar în dreptul peretelui superior. şi intervenţii asupra planşeelor (diafragmelor) implicate.X.2. Nr. trebuie examinat dacă suporţii verticali ai peretelui pot prelua momentele de răsturnare aferente peretelui. Asemenea intervenţii pot consta în prevederea unor conectori care să transfere forţele seismice de la planşee la pereţii nou introduşi. dacă se introduce un sistem de contravântuire sau se introduc pereţi pentru sporirea rezistenţei unui etaj slab. este necesar să se stabilească dacă planşeele situate imediat deasupra şi imediat dedesubtul nivelului la care se face intervenţia sunt capabile să asigure modificarea distribuţiei şi transferul forţelor tăietoare de nivel. Dacă nu. Intervenţia nu trebuie să creeze efecte negative noi în elementele existente. Este indicat să se continue aceşti pereţi până la teren. (3) Modificarea structurii verticale la un anumit nivel antrenează.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. NOTĂ De exemplu. 2-5 . Altă cale de a întări diafragma este de a prevedea o suprabetonare armată locală. C CM C CM CR − Centrul de rezistenţă (rigiditate) CM − Centrul maselor Pereţi existenţi Pereţi nou introduşi a. de regulă. dacă nu creează condiţii de creare a unui etaj flexibil la etajul vecin sau dacă nu creează o excentricitate de torsiune semnificativă. (2) În cazul în care nu este posibil să se elimine sau să se reducă substanţial neregularităţi ale distribuţiei maselor (datorate greutăţii unor instalaţii şi utilaje) sau neregularităţile geometrice în elevaţia clădirii (create. colectori-centuri care să culeagă aceste forţe din masa planşeului şi să le transfere la elementele verticale etc. grosimea pardoselii. care să reducă excentricitatea duce la reducerea forţelor şi deplasărilor din torsiune în acelaşi timp şi la creşterea generală a capacităţii de rezistenţă la forţe laterale (fig. datorate distribuţiei componentelor structurale şi/sau masei în clădire se realizează prin reducerea excentricităţii între centrul maselor şi centrele de rigiditate şi de rezistenţă. dacă o asemenea intervenţie este acceptabilă funcţional.3 Tipuri de soluţii pentru remedierea neregularităţilor în plan (1) Îmbunătăţirea comportării seismice a structurilor cu efecte de torsiune de ansamblu mari. de exemplu. acolo unde este posibil.2. de pildă.4−1 b. sub acesta. De asemenea. 647 bis/1. F. este necesar să se stabilească efectul acestei modificări asupra rigidităţii de ansamblu. (2) În cazul structurilor cu concentrări de eforturi la colţurile intrânde ale planşeelor se pot introduce elemente de armare în diafragma planşeului. bine ancorate. Introducerea unor componente rigide şi rezistente. Figura F. în măsură să distribuie forţele concentrate pe suprafeţe mai largi. F. PARTEA I.4.4-1 a şi b). de retrageri) se recomandă aplicarea unor metode avansate de calcul care să estimeze cât mai realist răspunsul seismic şi să identifice zonele care trebuie întărite.2. reducând local.

Acest obiectiv se poate obţine prin respectarea condiţiilor de dimensionare date în P1001/2006. (4) Efectul defavorabil al unor forme neregulate în plan. de absenţa colectorilor din planşee care să transfere încărcările la elementele verticale ale structurii. suficient de puternice pentru a reduce solicitarea elementelor existente până la un nivel la care aceste deficienţe să fie acceptabile.4 Soluţii pentru corectarea traseului încărcărilor (1) Evaluarea seismică a clădirii evidenţiază traseul încărcărilor verticale şi orizontale. încât să poată asigura o comportare în domeniul elastic a îmbinărilor şi planşeelor. Acestea pot fi reprezentate. Nr. este mai costisitoare decât consolidarea structurii existente. 2-6 . de absenţa conectorilor dintre aceste elemente şi planşee. poate fi diminuat sau chiar eliminat prin “tăierea” construcţiei prin rosturi seismice. Din aceste motive o asemenea soluţie devine acceptabilă dacă se urmăresc modificări substanţiale din alte raţiuni. înnădiri prin sudură sau buloane subdimensionate la structurile de oţel. de regulă. astfel. de la aplicarea lor la nivelul planşeelor până la terenul de fundare şi trebuie să identifice eventualele întreruperi ale acestui traseu. F. (2) Corectarea acestor deficienţe se obţine.2.126 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Element nou introdus Rost seismic a.4.X. de înnădiri şi ancoraje insuficiente ale armăturilor la structurile de beton armat. de exemplu. Intervenţie prin realizarea unui rost seismic Figura F.4-2 la care cele două “aripi” ale profilului planşeului pot avea tendinţa să vibreze defazat. elementele de la legătura acestora trebuie astfel alcătuite şi armate astfel ca transferul de eforturi între cele două zone să fie posibil. F. 647 bis/1. (3) Intervenţiile operate trebuie să fie suficient de puternice. dacă o clădire industrială s-ar transforma (şi-ar schimba destinaţia) într-una de locuit. O altă soluţie posibilă este introducerea unor subsisteme sau elemente structurale noi.4−2 (3) În cazul în care planşeul prezintă discontinuităţi ca urmare a unor decalaje între nivelurile unor zone vecine. Prevederea rosturilor implică o detaliere foarte atentă structurală şi arhitecturală şi. De exemplu. de regulă.2. cum este cea a structurii reprezentate în fig. Clădirea existentă b.2009 Eforturile în diafragmă pot scădea şi prin introducerea unor elemente verticale suplimentare intermediare.2. prin intervenţii locale asupra tuturor zonelor slabe. PARTEA I. fundaţii mai slabe decât suprastructura etc.

X.întărirea individuală a structurilor cu astfel de deficienţe (cămăşuirea secţiunilor elementelor de beton armat.4.9. PARTEA I. F.8.6. 2-7 . în capitolele F. Nr. F.5 şi. adăugarea de piese în realizarea secţiunilor compuse ale elementelor din oţel. iar intervenţiile bazate pe izolarea seismică a bazei construcţiilor în capitolul F.).4.introducerea unor elemente sau subsisteme structurale noi.7.2009 127 F. Aplicarea sistemelor pasive de disipare a energiei în vederea sporirii siguranţei construcţiilor la cutremure este prezentată în capitolul F. Soluţiile aplicate pentru reducerea riscului seismic al componentelor nestructurale ale construcţiilor sunt prezentate în capitolul F. etc.3. respectiv.2. rigiditate şi/sau ductilitate se poate elimina sau reduce până la limite acceptabile prin două categorii de măsuri: . oţel. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5 Tipuri de soluţii pentru corectarea deficitului de rezistenţă. zidărie şi lemn. 647 bis/1. . în măsură să protejeze elementele structurii existente cu alcătuirea neadecvată. rigiditate şi/sau ductilitate (1) Deficitul structurilor din punctul de vedere al proprietăţilor de rezistenţă. (2) Aceste tipuri de soluţii de intervenţie sunt prezentate în cadrul îndrumătorului separat pentru construcţiile din beton armat.

Această intervenţie are ca scop creşterea performanţelor structurale (rezistenţă.3. plombarea unor goluri. (a) intervenţii care nu modifică sistemul structural Acestea se realizează prin: 3-1 . Lucrările de consolidare sunt intervenţiile care implică adăugarea de elemente structurale noi şi/sau desfacerea şi înlocuirea. sau întărirea.3 Tipuri de consolidare pentru structuri de beton armat (1) Soluţiile de consolidare pentru structurile de beton armat pot fi extrem de diverse. ductilitate. F. se împart în trei categorii: Reparaţiile superficiale care urmăresc să îmbunătăţească aspectul vizual al componentelor afectate. Aportul lor asupra comportării structurale este neglijabil. (2) Soluţii care urmăresc sporirea rezistenţei La rândul lor.2009 F. putându-se imagina şi altele.3. 647 bis/1. rigiditate) peste nivelul iniţial. rezultând grupele de măsuri de intervenţie prezentate în continuare. (2) Reparaţiile nestructurale au la bază în principal tehnici constând în acoperirea suprafeţelor vizibile pe care se marchează degradările elementelor structurale. Aceste reparaţii pot să refacă. F. Ele se pot clasifica funcţie de scopul urmărit. cum este. părţilor existente avariate. PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DE BETON ARMAT F.2 Reparaţii la structurile de beton armat (1) Reparaţiile cadrelor şi a pereţilor structurali de beton armat se realizează prin tehnici asemănătoare. Lista de tipuri de soluţii nu este exhaustivă. Un exemplu de reparaţie structurală îl constituie injectarea fisurilor din beton sau înlocuirea barelor de armatură rupte.128 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Metodele de aplicare diferă funcţie de performantele dorite. Reparaţiile structurale au drept scop de a reda proprietăţile structurale iniţiale ale acestora. acestea se grupează în intervenţii asupra elementelor individuale. astfel. (4) Tehnologia de execuţie a lucrărilor de reparaţie va respecta prevederile şi instrucţiunile tehnice specifice şi nu se detaliază aici. Nr.X. Pentru injectare se pot utiliza diferite materiale cum sunt: răşinile epoxidice de vâscozitate scăzută si mortarele pe bază de ciment. de exemplu. acoperirea armăturilor dezvelite etc. afectate de seism sau vulnerabile din punct de vedere seismic. PARTEA I. rolul de închidere al unor elemente.3. şi intervenţii care implică modificarea sistemului structural.1 Tipuri de intervenţii (1) Funcţie de amploarea măsurilor. intervenţiile la clădirile din beton armat.3. (3) Reparaţiile structurale ale elementelor de beton armat constau în injectări ale fisurilor în beton. înlocuirea armăturilor avariate (rupte sau cu deformaţii plastice importante). caracteristicile nestructurale ale elementelor afectate. care nu schimbă sistemul structural.

umplerea ochiurilor de cadru cu panouri metalice .2009 129 (i) cămăşuiri cu: . corniere cu plăcuţe etc.prin ataşarea unor contravântuiri la exteriorul clădirii conectate de structura existentă .prin introducerea unor contravântuiri care nu flambează (cu elemente metalice în ţevi de oţel. .fâşii din polimeri armaţi cu fibre de diferite naturi (FRP). 647 bis/1.prin introducerea unor pereţi de beton armat noi. indicate la a(i) duc şi la creşterea deformabilităţii în domeniul postelastic al acestor elemente. (5) Intervenţii care reduc forţele seismice Acestea implică: (i) măsuri care reduc masa construcţiei. ţevi rectangulare şi cilindrice. Acestea au în vedere introducerea unor elemente noi de rigiditate şi rezistenţă substanţială sau/şi introducerea unor rosturi seismice verticale prin structură. Această modificare de comportare se poate obţine prin tăierea de legături (de exemplu. De exemplu: . în ochiurile unui cadru de beton armat . (3) Intervenţii care urmăresc sporirea ductilităţii elementelor de beton armat Măsurile de sporire a rezistenţei elementelor la forţă tăietoare prin cămăşuire în diferite sisteme.prin introducerea de contravântuiri metalice.prin ataşarea construcţiei existente la o construcţie nouă cu rezistenţă substanţială. De exemplu. (iv) măsuri care elimină comportarea fragilă a unor elemente de beton armat.X. Nr. umplute cu beton neaderent la elementele contravântuirii) . aripi) de beton armat conectate la elementul de bază. cu înfăşurare continuă sau la distanţă (ii) umplerea golurilor (de ferestre. prin modul de dispunere al pereţilor se pot crea nuclee de beton armat .elemente de oţel. cu sau fără ramă de contur. transformarea unor elemente de tip scurt. cu bare longitudinale şi etrieri sudaţi sau suprapuşi . cu înglobarea unor stâlpi ai structurii. practicarea unor fante între stâlpi şi parapetul unei grinzi înalte de faţadă).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I.prin introducerea unor contraforturi de beton armat . (ii) măsuri care sporesc local sau pe mai multe niveluri rigiditatea şi/sau rezistenţa unor elemente structurale verticale şi orizontale în vederea eliminării unor niveluri flexibile şi/sau slabe. (b) intervenţii care modifică sistemul structural . platbande. (4) Intervenţii care urmăresc evitarea concentrării deformaţiilor şi eforturilor în elementele structurale Cele mai utilizate sunt: (i) măsuri care reduc excentricitatea între centrul maselor şi centrele de rigiditate şi de rezistenţă.beton armat.prin înlocuirea unor pereţi de compartimentare din materiale grele cu pereţi executaţi din materiale uşoare. în elemente cu proporţii şi comportare de elemente lungi. uşi) (iii) dezvoltarea secţiunilor elementelor cu prelungiri (sub formă de tălpi. 3-2 .

4. şi mai ales. pe cele laterale. dar la cutremurul maxim prevăzut de cod (asociat ULS) zidăria se consideră complet degradată şi structura de beton armat este singura rezistentă la forţele laterale. În acest din urmă caz. PARTEA I. (iii) izolarea seismică a bazei.3. 3-3 . Clădirile civile curente. după degradarea.amortizori cu ulei (hidraulici).). (2) Tipul structural tratat în această secţiune implică absenţa pereţilor despărţitori şi de închidere sau separarea lor de elementele structurii de beton. La construcţii mai vechi.amortizori de acordare a maselor. În codul de consolidare seismică se adoptă această concepţie. Multe dintre construcţiile vechi au ajuns să funcţioneze ca structură în cadre pure numai în fazele avansate ale atacului unor cutremure puternice. au structura împănată de pereţi de compartimentare. Comportarea ca nod rigid a zonei de intersecţie dintre grinzi şi stâlpi este esenţială pentru capacitatea structurii de a prelua încărcările verticale. (ii) măsuri de control al răspunsului seismic prin montarea de dispozitive cum sunt: . F. este considerată o deficienţă a sistemului care trebuie corectată.5). Nr. . proiectate exclusiv pentru rolul de a prelua încărcările verticale. Puţine construcţii din ţara noastră au fost consecvent concepute în cadre pure. fie prin separarea pereţilor de structură. lucrând pe una sau două direcţii.3.amortizori metalici (histeretici).3. depozitelor şi garajelor deschise.4 Consolidarea structurilor în cadre de beton armat F.130 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.1 Caracterizarea tipului structural (1) Aceste structuri constau dintr-un sistem regulat şi complet de stâlpi şi grinzi. Codul actual de proiectare seismică. pe cealaltă direcţie cadrul fiind alcătuit din stâlpii structurii şi grinzile secundare care descarcă direct pe stâlpi. cadrul de beton armat trebuie să fie alcătuit ca structurile pure. aceste elemente trebuie protejate printr-o rigiditate suficientă a structurii de beton armat în cazul cutremurelor asociate SLS. funcţie de configuraţia panourilor şi a reazemelor. prin scoaterea din clădire a unor rezervoare de apă etc. legate prin noduri rigide. în sensul unui contact nemijlocit între structură şi pereţii de umplutură.prin reducerea încărcării de exploatare la nivelurile superioare ale clădirilor (prin mutarea spaţiilor de depozitare la nivelurile inferioare. P 100-1/2006. cu excepţia halelor industriale. . . Abaterea de la acest tip de alcătuire. La construcţiile cu cadre împănate cu pereţi de zidărie nestructurali.prin desfacerea (demolarea) etajelor superioare. în această problemă. rezolvarea planşeelor cu grinzi principale şi secundare duce la orientarea cadrelor pe o singură direcţie. . În consecinţă. face.prin înlocuirea straturilor grele ale terasei cu straturi din materiale uşoare cu eficienţă superioară. de locuit şi de birouri. ceea ce schimbă încadrarea structurii într-un alt tip structural (vezi F. practic integrală. astfel încât pereţii din diferite materiale sunt numai elemente purtate şi nu au alt rol structural în afara preluării încărcărilor orizontale perpendiculare pe planul lor.amortizori activi ai maselor. fie prin angajarea premeditată a pereţilor în structură. pereţii de umplutură trebuie concepuţi şi alcătuiţi ca elemente structurale. a zidăriilor slabe de umplutură. 647 bis/1. . (3) Planşeele structurilor în cadre sunt realizate din plăci rezemate pe grinzi sau direct pe stâlpi şi pereţi. un compromis.2009 .X.

noduri) şi ale ansamblului structurii. care au fost proiectate pe baza unor coduri de proiectare seismică. De asemenea.3. cu sau fără sporirea rezistenţelor la încovoiere. 647 bis/1. în soluţia beton armat. sau parţial. PARTEA I.grinzi tari. şi foarte slabă. cadrele fiind de tip stâlpi slabi . Aspecte generale (1) În această secţiune sunt descrise principalele tipuri de deficienţe seismice care intervin la structurile tip cadru şi se indică tipurile de intervenţie.4. ca diafragme orizontale. şi aceste structuri pot evidenţia degradări semnificative în urma acţiunii cutremurelor de proiectare. (2) Deficienţele seismice ale construcţiei sunt identificate în evaluarea seismică a clădirii şi sunt consemnate în raportul de expertiză. În zonele seismice caracterizate prin valori mici ale acceleraţiilor de proiectare ale terenului.2009 131 Ele pot fi realizate din beton armat turnat în cofraje. dacă este cazul. valoarea mare a forţei de compresiune normalizată şi înnădirile insuficiente ale armăturilor verticale nu pot asigura deformaţii plastice potenţiale mai consistente. (4) Creşterea performanţelor individuale ale elementelor structurale ale cadrelor de beton armat se realizează. cu secţiuni de multe ori insuficiente. dacă au multe niveluri. Astfel. În ultimul caz. de multe ori. acest mecanism implică dezvoltarea zonelor plastice la extremităţile grinzilor şi la baza stâlpilor. prin cămăşuirea grinzilor.3. Nr.X.2 Răspunsul seismic al structurilor tip cadru de beton armat (1) Referitor la comportarea seismică. Stâlpii. F. (3) Soluţia de consolidare trebuie să urmărească impunerea unui mecanism structural de disipare de enrgie favorabil. stâlpilor şi nodurilor. Secţiunea mică şi armarea insuficientă expun stâlpii la ruperi la forţe tăietoare înainte de dezvoltarea articulaţiilor plastice. nu sunt. neproiectate la acţiuni laterale. de regulă. Deficienţele se referă la condiţiile de alcătuire de ansamblu şi de detaliu precizate în codul de evaluare seismică. sunt printre cele mai vulnerabile şi riscul de prăbuşire la acţiuni seismice puternice este înalt. Aceste construcţii. Creşterea rezistenţei la forţă tăietoare şi a capacităţii de deformare 3-4 . iar a doua. din dale prefabricate subţiri suprabetonate. structurile construcţiilor mai recente.4. stâlpi. acest tip de construcţii prezintă un risc mai mic de prăbuşire. data intrării în vigoare a primului normativ de proiectare seimică. în a doua categorie intră construcţiile realizate după 1963. poate fi aplicată în scopul creşterii rigidităţii. integral. Şi structurile realizate după 1963. soluţia de consolidare trebuie să sporească. rigiditatea şi capacitatea de deformare plastică ale elementelor structurale (grinzi. sau pot fi complet prefabricate. a ductilităţii şi a rezistenţei la forţă tăietoare. dar înainte de 1980. Tehnica de cămăşuire a stâlpilor şi a grinzilor existente. funcţie de realizarea concretă. mai ales în terenuri cu perioade de vibraţie caracteristice mici. Prima categorie o constituie structurile din clădirile vechi. de regulă. planşeele pot funcţiona. F. în absenţa unei concepţii consecvente de impunere a anui mecanism structural de plastificare favorabil. În cazul structurilor tip cadru de beton armat. mai tari decât grinzile. Pe de altă parte. În ţara noastră.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (2) Construcţiile vechi prezintă o structură extrem de flexibilă şi.3 Deficienţe specifice de alcătuire seismică şi tehnici de consolidare. prezintă o serie de deficienţe. rezistenţa laterală. se disting două categorii de structuri tip cadru de beton armat.

4. sau prin reducerea masei construcţiei şi a eforturilor din forţele verticale şi laterale. În condiţiile în care masele sunt distribuite neuniform. să se sporească suficient de consistent rezistenţa structurii numai prin sporirea rezistenţelor individuale ale elementelor structurale.5 care modifică sistemul structural. În unele cazuri la nivelurile unde apar retrageri există rezemări indirecte. în special la parter.3. în locul acestora. structurile tip cadru au o alcătuire ordonată. Pe lângă măsurile de întărire structurală sau. fără excentricităţi. etc. (6) Deficienţele pot reprezenta deficienţe de sistem sau deficienţe de alcătuire ale elementelor considerate individual. sau niveluri slabe şi/sau flexibile. de multe ori. astfel.3(2)b. reducându-se prin demolare unul sau mai multe niveluri de la partea superioară. eventual în introducerea (continuarea) stâlpilor la nivelurile la care aceştia sunt întrerupţi. În general. Sunt posibile mai multe soluţii de remediere: separarea pereţilor de elementele cadrului. astfel. Dacă nu se introduc pereţi suplimentari sau contravântuiri. 647 bis/1. după cum urmează: A. se va completa planşeul cu centuri (corzi) de bordare din beton armat sau oţel.3. inclusiv din considerente practice. ca majoritatea structurilor în cadre din fondul existent să prezinte un deficit de rigiditate care. se pot lua măsuri de reducere a cerinţelor seismice prin introducerea unor amortizori. pot interveni înălţimi mari care fac. intervenţia poate consta în întărirea locală substanţială a stâlpilor. La construcţiile antebelice. responsabilă pentru proasta performanţă a sistemului. PARTEA I. La unele niveluri. soluţiile de consolidare implică adăugarea de elemente rigide. şi detaliate la F. ca respectivul nivel să fie flexibil sau slab ca rezistenţă. Soluţiile de remediere a unor asemenea deficienţe constau în întărirea grinzilor de reazem. a unor pereţi de beton armat. Măsurile de remediere ale deficitului de rigiditate sunt similare cu cele utilizate pentru sporirea rezistenţei laterale a structurii. în cazul construcţiilor vechi. eventual. şi pot apărea efecte de torsiune generală. În cazul în care în planşee apar goluri mari sau colţuri intrânde. este foarte important. rezistenţa slabă este o caracteristică definitorie a structurilor în cadre de beton armat din clădirile vechi.132 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pereţi sau contravântuiri. (5) În vederea sporirii performanţelor structurii în ansamblu se pot aplica tehnicile indicate la F. Multe structuri din fondul existent nu au fost proiectate la forţe laterale seismice sau au fost proiectate la forţe prea mici. sau cadrele nu sunt omogene. (iii) Configuraţia structurii Sunt vizate condiţiile de alcătuire generală indicate la F. polimeri armaţi cu fibră de carbon sau fibră de sticlă. care poate provoca efecte de torsiune de ansamblu. etc. De cele mai multe ori se impune ataşarea unor contravântuiri metalice.2. Este dificil.2009 postelastică se poate realiza şi prin cămăşuirea cu alte materiale: oţel.4. armarea pereţilor şi angajarea lor ca elemente structurale (cu grija de a nu creea neregularităţi 3-5 .X. simetrică. La construcţiile mai vechi intervin uneori retrageri la partea superioară. Nr. aceste rezemări indirecte pot apărea şi la nivelurile inferioare. pentru echilibrarea sistemului. O altă deficienţă este distribuţia neordonată a pereţilor de umplutură între elementele cadrului. (ii) Rigiditatea laterală Condiţiile mai severe de protejare a elementelor nestructurale impuse de normele de proiectare moderne fac. Deficienţe de sistem (i) Rezistenţa de ansamblu Alături de lipsa de ductilitate.

în grinzi şi la baza stâlpilor. . (iii) alcătuirea incorectă a nodurilor. să fie consolidate. întâlnite la structurile tip cadru ale clădirilor existente. piese de oţel.lipsa colectorilor şi suspensorilor. să fie protejaţi la cutremurele mai frecvente considerate în SLS. uneori. în cazul unor structuri cu distanţe mari între stâlpi şi/sau plăci subţiri Remediul îl constituie suprabetonarea cu un strat de beton armat. cu piese metalice. 3-6 . mai ales în vecinătatea unor goluri mari în placa planşeului. armate adecvat. Deficienţe de alcătuire a elementelor structurale Deficienţa majoră a sistemului structural tip cadru spaţial de beton armat la construcţiile vechi este constituită de alcătuirea neadecvată a elementelor structurale ce o compun.X. Solidarizarea elementelor prefabricate se poate realiza prin turnarea unor suprabetonări suficient de groase (> 60 mm). În această situaţie se impune cămăşuirea stâlpilor cu beton armat. Deficienţa se remediază prin cămăşuire cu beton armat. 647 bis/1. uneori FRP. Cele mai frecvente deficienţe din această categorie sunt: (i) alcătuirea tip stâlpi slabi – grinzi puternice.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pentru a face faţă unor incursiuni limitate în domeniul postelastic. care se poate întâlni la unele configuraţii ale cadrelor. la rândul lor. B. Aceste deficienţe se remediază prin aceleaşi măsuri ca în cazul celor de la (ii). În aceste situaţii se completează planşeul cu astfel de elemente realizate din beton armat sau piese de oţel.lipsa monolitismului la unele structuri cu planşee prefabricate. din punctul de vedere al răspunsului seismic. implică procedee de ierarhizare a capacităţii de rezistenţă care să asigure plastificarea din încovoiere. (v) deficienţele de alcătuire a diafragmelor orizontale (planşeelor) Deficienţele. Cerinţele pentru acest tip de construcţie. cu o preocupare specială pentru confinarea miezului de beton al nodului. fiind preferate măsurile mai radicale de modificare a sistemului structural constând în introducerea de pereţi sau contravântuiri rigide şi rezistente. Puncte slabe ale acestui traseu pot fi constituite de ancorajele şi înnădirile insuficiente ale armăturilor de oţel sau de absenţa unor armături de suspendare a încărcărilor orizontale în planşeu. . sau FRP. şi. Dacă introducerea unor asemenea elemente nu protejează suficient elementele structurii existente. evitând incursiunile postelastice în diafragmele orizontale şi în fundaţii. pentru a prelua eforturi de întindere. cel puţin o parte dintre acestea trebuie. Remediul constă în cămăşuirea stâlpilor cu beton armat. (iv) Traseul încărcărilor La structurile în cadre nu apar probleme deosebite în transmiterea încărcărilor verticale şi orizontale spre terenul de fundare.2009 133 de alcătuire) sau întărirea structurii de beton. sunt: . PARTEA I. Nr. cu îmbinări slabe. sau aplicarea unor benzi. chiar în contact cu cadrul de beton armat. ele sunt folosite relativ rar. (ii) rezistenţa insuficientă a stâlpilor la forţa tăietoare. Din acest motiv. plăci de oţel.rezistenţa insuficientă pentru forţe în planul planşeului. (iv) lipsa de ductilitate şi/sau înnădiri prin suprapuneri insuficiente. Procedeele de consolidare care urmăresc ductilizarea comportării structurii sunt dificile şi scumpe şi afectează sever şi un timp îndelungat exploatarea clădirii. astfel încât pereţii de umplutură. rezultate din codurile de proiectare seismică.

la moment încovoietor şi/sau forţă axială. F. ancorate în masa betonului. oţel sau polimeri armaţi cu fibre (FRP).3.4 Intervenţii care nu implică modificarea sistemului structural F. Controlând aceste efecte.1 Aspecte generale (1) Creşterea performanţelor structurale ale cadrelor de beton armat se poate obţine şi prin intervenţii care nu schimbă esenţial caracteristicile structurii iniţiale. soluţiile localizate. comparativ cu tehnicile de intervenţie localizate (prin adaos de pereţi structurali. cu efecte negative asupra performanţei cadrelor (armare transversală insuficientă. (b) Intervenţiile pot avea ca obiective creşterea rezistenţei elementelor la forţă tăietoare. cu cadre cu pereţi de umplutură sau contravântuite etc. noduri slabe etc. PARTEA I. (e) Ca urmare.9.2.4. Acestea fac obiectul capitolului F. soluţia de intervenţie prin cămăşuirea elementelor cadrelor duce şi la cerinţe de rezistenţă şi rigiditate ale infrastructurii şi fundaţiilor sensibil mai mici. intervenţii generalizate bazate pe tehnica de cămăşuire a elementelor. 647 bis/1. operaţie denumită curent cămăşuire. F.) impun. (c) Deficienţe sistematice de alcătuire a elementelor de beton armat. (3) La aplicarea acestei tehnici de intervenţii trebuie să se ţină seama de următoarele considerente: (a) Cămăşuirea elementelor cadrelor poate avea efecte diverse. (2) Ierarhizarea prin proiectare a rezistenţelor elementelor structurale ale cadrului consolidat trebuie să asigure impunerea unui mecanism de plastificare de tip stâlpi puternici – grinzi moi.2 Sporirea rezistenţei la forţă tăitoare F.3. piese de oţel sau FRP se dau în capitolul F. (4) Indicaţii pentru dimensionarea elementelor de consolidare a elementelor cadrelor de beton armat prin beton armat.3. se pot limita şi costurile intervenţiei. În aceste cazuri. bazate pe contravântuirea cadrelor sau introducerea de pereţi structurali.4. astfel încât costul şi durata lucrărilor poate fi mai mare comparativ cu alte soluţii. înnădiri incorecte ale armăturilor. cu beton armat. de regulă. (vi) deficienţe ale fundaţiilor.2009 .4.4.X.).4. Aceste intervenţii se bazează.134 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. creşterea rigidităţii sau mărirea capacităţii de deformare postelastică. în principal.lipsa armăturilor pentru preluarea eforturilor din jurul golurilor sau al marginilor neregulate. (2) Cămăşuielile se pot realiza din beton armat. manifestate prin deschiderea de fisuri. cu piese de oţel sau cu polimeri armaţi cu fibre de diferite naturi. Deficienţa se repară prin prevederea unor centuri adecvate.3.4.8. 3-7 . (d) Soluţia de cămăşuire a elementelor cadrelor nu modifică caracteristicile de comportare iniţiale ale acestor structuri caracterizată prin solicitarea relativ uniformă şi moderată a cadrelor şi diafragmelor orizontale. pe tehnici de cămăşuire a elementelor cadrelor. în acord cu obiectivele urmărite. (f) Execuţia cămăşuirii elementelor cadrelor cu beton armat poate afecta în măsură importantă şi elementele nestructurale ale construcţiei.3.4.3. Nr.1 Aspecte generale (1) Deficitul de rezistenţă la forţă tăietoare se corectează prin adaos de material structural pe suprafaţa laterală a elementelor. nu sunt în măsură să asigure în unele cazuri protecţia adecvată a elementelor structurii existente.

30 mm de intradosul grinzii. se pot prevedea numai etrieri perimetrali (fig.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. grinzi.3. poate creşte şi rezistenţa la încovoiere şi deformabilitatea (ductilitatea).4.X. (5) Dacă stâlpul este adiacent unui parapet de beton armat de grosime mare se recomandă să se execute cămăşuirea numai pe înălţimea liberă a stâlpului. cămăşuirea stâlpilor se face pe toate feţele. respectiv faţa planşeului.1(c)). PARTEA I. stâlpul este expus unei ruperi periculoase specifică elementelor scurte. Stâlpi (1) Pentru a fi egal eficientă în cele două direcţii.2. F. De exemplu. O altă soluţie constă în montarea ramurii de completare a etrierului în grosimea acoperirii cu beton a laturii care nu se cămăşuieşte (fig.4.3. Atunci când interesează numai sporirea rezistenţei la forţă tăietoare.4.4. F. ∗ Încercările de laborator evidenţiază totuşi o eficacitate limitată a soluţiilor din fig. În acest scop se pot utiliza ancore postinstalate.1(b) şi (c). fixate cu mortar sau răşină epoxidică. noduri. Cămăşuirea se va face potrivit uneia dintre variantele date la (5)…(7). 3-8 . Nr.3.1b). 647 bis/1. fiind cuprins între un parapet înalt şi grindă.3. în găuri forate în stâlpul existent∗ (fig. Ancore postinstalate Se îndepǎrteazǎ stratul de acoperie cu beton Stâlpul existent Stâlpul existent Stâlpul existent Figura F. F.3.2009 135 (3) Cămăşuielile pot avea simultan mai multe efecte. (2) Atunci când cămăşuirea nu poate fi executată pe toate cele patru laturi ale stâlpului şi se acceptă un grad diferit de consolidare pe cele două direcţii. Pentru a mobiliza sau a evita aceste efecte trebuie luate măsuri specifice.3.4. pe lângă sporirea rezistenţei la forţă tăietoare.1 (3) Dacă se doreşte să se evite sporirea rezistenţei la încovoiere prin cămăşuire. cămaşa se opreşte la cca.4. (4) Dacă stâlpul este “captiv”. (4) Tehnicile de cămăşuire se aplică cu detalii specifice pentru stâlpi.2 Consolidarea prin cămăşuirea cu beton armat A. se vor lua măsuri pentru prevenirea desprinderii cămăşii de stâlpul existent. F.1a).4. dacă rezistenţa la forţă tăietoare este insuficientă.

care să permită cămăşuirea stâlpului pe întreaga înălţime.4. (9) Grosimea cămăşii trebuie să fie ≥ 100 mm în cazul executării din beton turnat în cofraj şi ≥ 60 mm în cazul betonului torcretat.136 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pe întreaga înălţime.4. (10) Armăturile orizontale reprezintă armăturile principale în preluarea forţei tăietoare.4.3. Cămaşă de beton armat Cămaşă de beton armat Mortar Secţiune transversală Parapet din beton armat Figura F.2). Armăturile verticale reprezintă armături de montaj şi se vor dispune la interiorul etrierilor.3. 647 bis/1. Dacă grosimea cămăşii este ≥ 120 mm armarea se va realiza din câte două planuri de armături. prin suprapunerea etrierilor cu bare introduse în găuri forate în elementele adiacente. Etrierii vor fi detaliaţi astfel încât să se asigure 3-9 .2 (7) Alternativ. iar distanţa maximă intre etrieri este de 100 mm. (fig. PARTEA I.3 (8) Dacă stâlpul este adiacent unui perete nestructural se recomandă desfacerea locală a unui rost vertical între cele două elemente. stâlpul poate fi cămăşuit pe toate laturile. F. Nr.3. F. (fig. Clasa de beton va fi ≥ C20/25 şi cel puţin clasa betonului din stâlpul existent.2009 (6) Dacă stâlpul este adiacent unui parapet de beton armat de grosime redusă se recomandă executarea unui rost vertical între cele două elemente şi efectuarea cămăşuirii pe întreaga înălţime a stâlpului. diametrul minim al etrierilor este de 10 mm.X.3).3. (11) În cazul utilizării barelor independente. fără executarea rosturilor verticale.4. ~ 30mm aprox30mm ~ 30mm ~ 30mm ~ 30mm ~ 30mm ~ 30mm Parapet din beton armat de grosime mare Parapet din beton armat de grosime redusă Figura F.

(2) Armăturile verticale (etrierii) trebuie ancorate eficient la capete pentru a putea fi active pe toată înălţimea grinzii. PARTEA I.4. iar grinda face parte dintr-un planşeu sunt necesare perforări ale plăcii adiacente grinzii pentru trecerea armăturilor şi turnarea betonului. nu este necesară conectarea prin armături a cojii de beton nou de betonul stâlpului existent.2009 137 şi o bună confinare a stâlpului existent. se va alege o grosime a cămăşii care să permită realizarea lor. Armătura orizontală are si un efect indirect asupra rezistenţei la 3-10 . B. (13) Pentru realizarea aderenţei dintre cele două straturi de beton.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. îndoite la 135°) sau prin suprapunere. C.X. Piuliţă Placă sau cornier de ancoraj (t ≥ 6mm8mm) Prinderea etrierului prin sudură Bară de oţel în formă de U cu filet la capete (min φ12/150mm) Betonul cămăşii Betonul cămăşii Figura F. Ancorarea se realizează prin unul din procedeele din fig.4. Distanţa dintre aceste armături trebuie să fie mai mică de 150 mm.3. (5) Dacă cămăşuirile se realizează prin turnare. 647 bis/1. (12) În cazul utilizării plaselor sudate.4.4 (4) În cazul în care nu se urmăreşte şi sporirea rezistenţei la încovoiere armăturile orizontale sunt simple armături de montaj. (3) Diametrul minim al armăturilor transversale din cămaşă este de 12 mm. Etrierii se vor închide prin sudare. trebuie asigurată o lungime suficientă de suprapunere pentru închiderea plasei pe una dintre feţele stâlpului. Atunci când se prevăd cârlige. F. datorită poziţiei marginale a armăturilor nodurilor faţă de zona de transfer a forţei tăietoare. cu cârlige de tip seismic (de 10d. 100 mm. Ancorarea armăturilor verticale poate face necesară completarea cămăşii şi pe a treia sau şi pe a patra latură a grinzii. Nr. Grinzi (1) Cămăşuirea se aplică pe cele două feţe laterale şi va avea grosimea de min. Stratul de acoperire trebuie să aibă o grosime minimă de 25 mm. Noduri (1) Cămaşa de beton armat aplicată nodurilor are o eficacitate limitată asupra rezistenţei acestuia la forţă tăietoare. faţa stâlpului existent va fi curăţată complet de tencuială şi asperizată.3. Dacă golurile de turnare secţionează placa pe mai mult din jumătatea deschiderii se va analiza dacă este necesară sprijinirea provizorie a plăcii. Armătura din cămaşă trebuie acoperită în întregime de beton sau mortar. De regulă.

în elevaţie şi în fig.4. funcţie de dimensiunile nodului şi de diametrul etrierilor.3 Consolidarea prin cămăşuire cu piese de oţel A. Cele două sisteme sunt prezentate în fig.5 (3) Etrierii pe înălţimea nodului se realizează din mai multe tronsoane cu forme diferite. PARTEA I.4. 3.4. gol de turnare gol de turnare etrieri în nod trecuţi prin golurile din grindă completare etrier armături verticale în cămaşă ancoră aderentă (a) (b) Figura F. Stâlpi (1) De regulă. Nr.4.138 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X.3.4.2009 forţă tăietoare a nodului prin sporul de rezistenţă al diagonalei comprimate mobilizate în interiorul nodului. F.prin traversarea grinzilor prin găuri perforate. (b)). cămaşa trebuie să îmbrace toate laturile stâlpului (fig.4.3. 647 bis/1. Această condiţie se poate realiza în două moduri: . F.prin ancore chimice (aderente) postinstalate în peretele grinzii.3.6(a). Dacă nu există acces pe una dintre laturile stâlpului şi se acceptă un efect redus al consolidării pe 3-11 . F.5(b). în secţiune orizontală.2.5(a). înnădite prin sudură sau prin petrecere. . ca rezultat al creşterii armăturii de confinare. (2) Armătura orizontală pe înălţimea nodului trebuie să fie continuă.3.

6(a) şi (b)) sau din plăcuţe distanţate sudate pe 4 corniere montate în colţurile stâlpilor (fig.1b.4. Se recomandă ca părţile componente ale cămăşii să fie fabricate în ateliere specializate. Mortarul trebuie să aibă o rezistenţă la compresiune mai bună decât rezistenţa betonului din stâlpul existent. tabla de oţel trebuie să aibă o grosime de cel puţin 5 mm. Nr. 3-12 .4.6 (c) (4) În cazul cămăşuirii continue.4.2009 139 una din direcţii se vor lua măsuri de împiedicare a desprinderii cămăşii metalice parţiale. 647 bis/1. Forma rotundă a tubului (fig. iar la şantier să se facă numai asamblarea. dar cel puţin rezistenţa unui beton de clasa C25/30.3.3. (5) În cazul utilizării soluţiei cu platbande de oţel.6b) oferă şi avantajele unei confinări eficiente a betonului comprimat şi ale sporirii performanţelor înnădirilor barelor longitudinale. F. (2) Cămaşa se poate realiza dintr-un tub continuu realizat din două jumătăţi îmbinate prin sudură după două generatoare (fig.3. de regulă fiind mai mare de 20 mm.6(c)). Mortarul trebuie să fie caracterizat de contracţii reduse. F. PARTEA I. acestea trebuie să aibă o lăţime de aproximativ 100 mm. Dimensiunea rostului trebuie stabilită astfel încât acesta să poate fi umplut cu mortar în bune condiţii.4.X. cel mai bine prin presiune. (3) Spaţiul dintre cămaşa de oţel şi faţa stâlpului existent trebuie umplut bine cu mortar de ciment sau epoxidic. F. mortar fluid (“grout”) tablă de oţel sudură pe şantier mortar cu vâscozitate redusă tablă de oţel sudură pe şantier profil cornier din oţel platbandă de oţel mortar fluid sudură pe şantier tablă de oţel sudură pe şantier tablă de oţel sudură pe şantier platbandă de oţel profil cornier de oţel sudură pe şantier (a) (b) Figura F. Platbandele.4. se sudează de profilul cornier de la colţurile secţiunii. este necesar ca aceasta să fie rotunjită la cele patru colţuri cu o rază egală cu triplul grosimii tablei.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. bazate pe principiile detaliilor din fig.3. Dacă se alege o cămaşă cu secţiune dreptunghiulară.3. F. situate la un interval de aproximativ 300 mm (măsurat interax).

Grinzi (1) Pentru cămăşuirea cu tablă de oţel a grinzilor se pot utiliza diferite soluţii: cu tablă continuă (fig.4.140 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X.8 B.7 Tablă de oţel Tablă de oţel Rost etanşat pentru a se preveni curgerea mortarului Parapet de grosime mare Rost vertical Parapet de grosime redusă Figura F. F. Nr.3. 3-13 . F.10). care să permită efecturarea în bune condiţii a lucrărilor de consolidare (fig. F. PARTEA I.4.3.7).4. După efectuarea acestor lucrări rostul poate fi închis.8). Sudură de şantier Tablă de oţel Perete adiacent Rost vertical Perete adiacent Tablă de oţel Rost vertical Fig.4.3. F. F.3.3.2009 (6) Dacă stâlpul este adiacent unui perete nestructural se recomandă a crea un rost vertical suficient de larg între cele două elemente. (7) În cazul în care stâlpul este legat de parapeţi de beton armat şi trebuie îmbunătăţite condiţiile de solicitare ale acestuia la forţe tăietoare se poate proceda ca în cazul cămăşuirii cu beton armat (fig. cu benzi din platbande sau etrieri de oţel beton aparent (fig.4.4. 647 bis/1.9).3.

4. consolidarea nodului se realizează prin montarea unor corniere de secţiune mare la colţurile stâlpilor legate cu gulere metalice puternice (Fig. între acestea confinarea fiind asigurată de grinzile care intră în nod. PARTEA I.4.2009 141 Placă sau cornier de ancoraj (t ≥ 8mm) Mortar Tablă de oţel Bulon filetat Tablă de oţel lipită cu răşină epoxidică Piuliţă Figura F. Piuliţe pentru prinderea etrierilor Platbandă de oţel Platbandă de oţel Etrier filetat Bare de oţel în formă Bară cu profil de U filetate la capete cornier de oţel Bară cu profil cornier de oţel Figura F. cornierele dispuse pe colţurile stâlpului se continuă pe verticală perforând placa planşeului. 3-14 . situate imediat deasupra plăcii şi imediat sub grinzi.X. 647 bis/1.3. Noduri (1) Cămăşuirea nodurilor în vederea sporirii rezistenţei la forţă tăietoare nu poate fi realizată integral cu piese din tablă. (3) În cazul în care diferenţa dintre lăţimile stâlpilor şi grinzilor nu este mare.3. (3) Rostul dintre tabla de oţel şi elementul de beton armat se va umple cu mortar sub presiune. Nr. În cazul în care este posibil (suprafeţe netede ale grinzilor) elementele de tablă se pot lipi direct cu răşină epoxidică.12). (2) În cazul în care cămăşuirea stâlpilor este executată cu piese metalice.4.9 (2) Grosimea minimă a tablei va fi 5 mm.3.3. măsurată interax va fi 200 mm. Cornierele cu rigiditate importantă la încovoiere exercită în acest caz un efect de confinare la colţurile nodului.10 C. secţiunea continuă de oţel în direcţie orizontală fiind realizată de bare de oţel beton care traversează grinzile şi care se sudează de corniere (fig. F. şi atunci când se urmăreşte în principal sporirea rezistenţei la compresiune a betonului din nod şi sporirea aportului acestuia la preluarea forţei tăietoare.4. datorită faptului că prezenţa grinzilor nu permite realizarea continuităţii în direcţie orizontală. distanţa minimă între acestea.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F.11). În cazul utilizării unor fâşii (platbande).

142 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.11 A-A platbandă cornier din oţel cornier din oţel grinzi existente B-B A A B B suduri de şantier platbandă stâlp existent de beton armat Figura F.4. 647 bis/1. PARTEA I.3.3.4.X.2009 „A” (a) Detaliul „A” (b) gaură forată în grindă bară de oţel cornier cornier pat de mortar (c) Figura F.12 3-15 . Nr.

14 (7) După întărirea adezivului. PARTEA I. Stâlpi (1) Cămăşuirea cu FRP trebuie aplicată pe întreg perimetrul stâlpilor.3.4.2.3. (5) Zonele de îmbinare prin suprapunere se vor dispune alternativ pe cele patru feţe ale stâlpului (fig.4. Lungimea de suprapunere Tabelul F.4.3.14).4 Cămăşuirea cu polimeri armaţi cu fibre (FRP) A.2. Fibrele trebuie dispuse perpendicular pe axul longitudinal al stâlpului.4.4.X.3. F. F. (6) Substanţele adezive ce se vor utiliza la lipirea foilor de FRP pe suprafaţa de beton trebuie să aibă o rezistenţă suficientă astfel încât să nu se piardă aderenţa dintre fibre şi stâlp.2.4. (2) Suprafaţa laterală a stâlpilor trebuie atent pregătită înainte de aplicarea cămăşuirii. (3) Stâlpul trebuie înfăşurat strâns cu foile din FRP.4.4-1 (fig. Colţurile stâlpului trebuie racordate uniform pe înălţime cu o rază de cel puţin 20 mm. 3-16 . Nr.4.13 Foi de FRP Suprapunerea se va face alternant pe cele patru feţe ale stâlpului Foile se înfăşoară strâns pe stâlp Figura F. placare sau vopsire (împotriva focului sau a acţiunilor mecanice ce o pot deteriora). cămaşa de FRP va fi protejată prin tencuire.3. Orice neregularite ce poate duce la degradarea fibrelor trebuie îndepărată.3.4-1 Lungimea de suprapunere minimă Tipul foii 200 g/cm2 300 g/cm2 Lungimea de suprapunere(mm) 200 250 Fig.3. şi nu vor fi mai mici decât valorile minime indicate de producător.2009 143 F.4.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.13).4. 647 bis/1. F. (4) Fibrele se vor suprapune pe o lungime suficientă astfel încât să se evite cedarea cămăşii în zonele de îmbinare. Valorile minime ale lungimii de suprapunere sunt date în tabelul F.

Foaie de FRP Foi de FRP Parapet / Perete Rost vertical Parapet Rost (a) Figura F.4. F. 647 bis/1.4.1 Aspecte generale (1) Deficitul de rezistenţă la încovoiere se corectează prin sporirea secţiunii (stâlpilor şi grinzilor) prin adaos de beton armat sau elemente de oţel.3. Stâlpi (1)). care fac corp comun cu elementele structurale existente.4. Nr. În cazul aplicării cămăşuielii cu benzi FRP situate la distanţe finite. este indicat ca aceasta să se completeze realizând o secţiune fără intrânduri.16 B.3.15).3. (fig. se recomandă executarea unui rost vertical între cele două elemente care să permită cămăşuirea stâlpului pe întreaga înălţime.2009 (8) Dacă stâlpul este adiacent unui parapet sau unui perete nestructural. după care se poate executa cămăşuirea (fig.4. 3-17 . Grinzi (1) Cămăşuirea continuă cu polimeri armaţi cu fibre poate fi utilizată pentru sporirea capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor din beton armat de formă dreptunghiulară (independente). PARTEA I. Aplicarea FRP se va face astfel încât direcţia fibrelor să fie orientată pe direcţia forţei tăietoare (normate la axa elementului).15 (b) (9) Dacă secţiunea stâlpului prezintă o concavitate.3. Foaie de FRP Spaţiu umplut cu beton Perete adiacent Figura F. soluţia se poate aplica şi la grinzi de planşeu. F.4.X.144 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4.3 Sporirea rezistenţei la moment încovoietor F.4.3.3. F.16).3. trecând benzile prin goluri practicate în placă.4. Benzile se vor fixa în betonul plăcii prin ancore specifice FRP sau se vor petrece pe lungimi de suprapunere suficiente (a se vedea A.

Pentru a putea monta etrierii de închidere a barelor longitudinale intermediare se admite desfacerea locală a acoperirii cu beton a elementelor existente (fig. În situaţia în care cămăşuirea se opreşte la un anumit nivel. (3) Armăturile longitudinale ale stâlpilor trebuie să îndeplinească condiţiile date la F. creşterea rezistenţei la încovoiere atrage şi necesitatea creşterii rezistenţei la forţă tăietoare. În consecinţă barele longitudinale din cămăşuiri trebuie să respecte regulile privind prinderile în colţurile etrierilor (agrafelor) specifice stâlpilor din structurile în cadre din zone seismice (fig. Nr.4.3.3.2 Consolidarea prin cămăşuire cu beton armat (1) Detaliile de cămăşuire pentru sporirea rezistenţei la forţă tăietoare sunt în general valabile şi pentru sporirea rezistenţei la încovoiere.17 Figura F.18 3-18 .4. F. (2) Armăturile verticale din stâlpi reprezintă armături de rezistenţă. F.18 (a)). ele trebuie asigurate împotriva flambajului.3. având în vedere faptul că valorile de dimensionare ale forţelor tăietoare sunt cele asociate mecanismului structural de plastificare.3. (a) (b) Figura F. Dacă numărul barelor intermediare este mare. cu completările date la paragrafele următoare. (3) Tehnicile de cămăşuire capătă detaliere specifică pentru stâlpi şi grinzi.1(2) şi vor trece prin placa planşeului.3.3. ancorarea armăturilor la extremitate se realizează printr-unul din procedeele următoare: .4.prin înnădirea cu ancore chimice postinstalate în grindă existentă. PARTEA I.prin ancorarea în betonul turnat în nodul terminal .4. F. 647 bis/1.prin dispozitive cu plăci şi piuliţe filetate .4.3. F.4.18(a)-(b)). o parte din ele pot fi fixate prin agrafe ancorate chimic (prin aderenţă) în elementul de beton existent (fig.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. soluţia este acceptabilă în cazul unor armături de diametru mai mic.4.18 (b)).3.3. Uneori.4.17 şi F. În situaţia în care armăturile lucrează la compresiune.4.4.3.2009 145 (2) Armăturile sau piesele de oţel trebuie să fie ancorate suficient dincolo de secţiunile de la extremităţile elementelor pentru a putea fi mobilizate integral în aceste secţiuni.X.

sau soluţii în care armăturile se sudează de gulere rigide şi rezistente din piese metalice (corniere cu rigidizări) montate imediat deasupra şi dedesuptul grinzii.2. sporul de rezistenţă în zona nodurilor se poate realiza numai prin piese de tablă sau din cornier care pot să treacă pe lângă grinzi.3 Consolidarea cu piese de oţel (1) Sporirea rezistenţei la încovoiere cu ajutorul unor piese de oţel se bazează pe principiile enunţate la F. traversând placa planşeului.4. F. puternice. F.3.1(1) şi (2).4.2(4) pentru armăturile de oţel beton utilizate în cămăşile de beton armat. (b) Introducerea unor pereţi structurali sau nuclee de beton armat.1 Aspecte generale (1) Soluţiile de intervenţie care au în vedere transformarea sistemului structural în cadre de beton armat pot utiliza una din următoarele tehnici principale: (a) Contravântuirea cadrelor cu elemente din otel.4. continuizarea armăturilor pe reazeme este stânjenită de prezenţa stâlpilor care.4.2. (2) Obiectivele indicate la (1) se realizează prin cămăşuirea secţiunilor cu beton armat. introducerea unor elemente mult mai rigide şi rezistente faţă de cadrele existente poate determina o reducere sensibilă a cerinţelor de rezistenţă şi ductilitate în elementele neconsolidate ale cadrului.146 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. de regulă sunt substanţial mai laţi decât grinzile. piese metalice sau FRP.4.4. Măsurile de armare transversală a nodului. se corectează prin sporirea secţiunilor şi prin măsuri de fretare a betonului care să limiteze deformaţia transversală a zonelor comprimate.3.3. 3-19 . continuizarea pieselor de oţel pe reazeme se face cu procedee similare cu cele indicate la F. (e) Ataşarea cadrelor existente la construcţii noi.3.4. Se pot adopta soluţii în care armăturile ocolesc stâlpul prin îndoirea sub unghiuri suficient de mici pentru a limita tendinţa de îndreptare a armăturii în zona de deviere a acesteia. F. Nr.5.3.4.4 Îmbunătăţirea deformabilităţii (ductilităţii) elementelor structurale (1) Deficitul de ductilitate al elementelor cadrului.2009 (4) În cazul grinzilor. PARTEA I.3.5 Intervenţii cu transformarea sistemului structural F.3.3. în vederea îmbunătăţirii rezistenţei la forţă tăietoare sunt adecvate şi pentru sporirea ductilităţii secţionale. în care necesitatea de extindere a clădirii permite aceasta.X. În general. (c) Umplerea ochiurilor de cadru cu zidărie armată sau cu panouri metalice. În cazul armăturilor de diametru relativ mic (≤14 mm) se pot folosi ancore postinstalate în stâlp. înnădite prin petrecere cu armăturile de la extremităţile grinzii. 647 bis/1.2.3.4.4. (3) În cazul grinzilor.4.4.3. indicate la F. (2) În cazul stâlpilor.4. (2) Transformarea structurii în cadre de beton armat este avantajoasă dacă aplicarea soluţiei conduce la intervenţii localizate.3 C sunt eficiente şi pentru a împiedica flambajul pieselor de oţel. (d) Ataşarea de contraforturi la exteriorul construcţiei. Astfel este posibil să se evite o intervenţie generalizată asupra majorităţii elementelor structurale. (3) Detaliile de cămăşuire prezentate la F.3. al stâlpilor în special.

aceste elemente trebuie analizate în mod special. în panourile în care se intervine etc. F. Stâlpii legaţi cu contravântuirile şi grinzile existente vecine. circulaţie.4. la rândul lor.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. poate apărea necesar să se consolideze.2009 147 (3) Dacă elementele structurale nou introduse nu relaxează suficient cerinţele de rezistenţă şi/sau ductilitate în elementele neconsolidate. în asemenea situaţii trebuie luate măsuri de întărire şi dezvoltare a sistemului de fundaţie existent. modifică repartizarea încărcărilor laterale între componentele structurii laterale astfel realizate. Ca urmare. să fie consolidate. (d) soluţia de consolidare poate fi prefabricată şi astfel durata de execuţie se poate reduce semnificativ. În unele situaţii poate fi avantajos ca elementele de contravântuire să fie plasate alături (adosate) de stâlpii şi grinzile cadrului existent. În plus elementele metalice sunt direct expuse agenţilor corozivi din mediul înconjurător şi. (a) Amplasarea acestora la exterior permite în general o execuţie mai facilă şi cu costuri mai mici. 3-20 . prin cămăşuire. soluţie care permite simplificarea legăturii dintre elementele noi şi cele existente şi.X.5. vor necesita lucrări de întreţinere mai frecvente. Pereţii de beton armat şi panourile de cadru contravântuite urmează să preia o parte importantă din aceste încercări. în consecinţă.2 Introducerea de contravântuiri de oţel F. (b) realizarea mai simplă a golurilor necesare pentru iluminatul natural.2. pe care trebuie să le transmită la terenul de fundare. (3) Sistemele de contravântuiri metalice pot fi introduse atât la exteriorul.4. PARTEA I. o execuţie mai simplă.3. (c) creşterea masei introduse prin ataşarea elementelor metalice de consolidare este mult mai mică. însă soluţia de consolidare este vizibilă şi poate avea un impact negativ asupra aspectului estetic al faţadelor.5.1 Aspecte generale (1) Transformarea sistemului structural în cadre prin introducerea de contravântuiri metalice oferă următoarele avantaje: (a) creşterea substanţială a rezistenţei şi a rigidităţii structurii. ca urmare. (4) Introducerea unor elemente noi. acestea urmează să fie dispuse în lungul cadrelor existente din beton armat. Se vor folosi modele de calcul complete în care să se ia în considerare aportul structurii existente şi a celei adăugate. astfel încât să se asigure o interacţiune optimă între cadrele existente şi contravântuiri. Nr. pentru a face posibilă satisfacerea cerinţelor la baza structurii. cât şi la interiorul construcţiei. planşeele trebuie verificate dacă sunt capabile să preia eforturile ce le revin după consolidarea structurii verticale şi dacă nu sunt. îşi modifică semnificativ eforturile şi. (b) În cazul contravântuirilor metalice introduse la interiorul construcţiei. situate în continuarea panourilor contravântuite. rigide şi rezistente. în raport cu alte soluţii de intervenţie. trebuie. şi o parte din elementele existente.. De asemenea. iar grinzile existente să poată fi utilizate drept elemente de colectare a încărcărilor inerţiale. 647 bis/1.3. în general. (2) Dimensionarea elementelor de contravântuire va urmări limitarea deplasărilor laterale până la valori acceptabile pentru elementele structurii de rezistenţă existente.

3.3.4. pe fiecare nivel (fig.4.3.4.X. F.3.dispoziţia contravântuirilor. .F. 647 bis/1.3. pe două sau mai multe niveluri (fig. F.148 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.19(e). rezultând contravântuiri excentrice. (f)). care poate fi cu bare cu axele intersectate în noduri.4.19: .contravântuiri diagonale în X.2.19(b)) .1) Dispoziţia barelor În cazul contravântuirilor concentrice se poate alege una din schemele de dispunere a contravântuirilor din fig.19 3-21 . Figura F.2009 F.4. Nr.contravântuiri diagonale individuale (fig. PARTEA I. rezultând contravântuiri concentrice sau cu excentricitate la noduri. F.contravântuiri în X.5.4.3.19(a)) .19(c).modul de conectare al contravântuirilor la structura existentă. (d)) .2 Tipuri de soluţii (1) Soluţia de contravântuire este caracterizată în principal prin: . F. (2) Sisteme de contravântuiri concentrice (2.4.3. cu sau fără bare de întârziere a flambajului (fig. care poate fi directă sau prin intermediul unei rame metalice.contravântuiri în V sau Λ.

poate deteriora pereţii de umplutură. prin proiectarea adecvată a zvelteţei barelor se impune flambajul elastic al acestora. se poate baza pe două concepţii privind impunerea mecanismului structural de disipare de energie. de asemenea. Disiparea de energie se realizează prin deformaţia plastică a armăturilor din stâlpul întins. Cele două tipuri de comportare la acţiuni seismice implică: . prin rotirile de la extremităţi. . 6. şi de flambajul local al barelor comprimate. întărite sau nu.2) Comportarea la acţiuni seismice (i) Proiectarea contravântuirilor de oţel în vederea consolidării structurilor existente tip cadru de beton armat. cât şi cele comprimate.flambajul necontrolat al unor diagonale poate crea la nivel de structură efecte generale de răsucire. în cazul contravântuirilor în V şi Λ.2009 149 (2. în special dacă barele au flambat „plastic”.flambajul repetat al barelor produce o reducere progresivă a buclelor histeretice. sau .disiparea cu prioritate a energiei în diagonalele întinse ale sistemului de contravântuiri. ca urmare a flambajului prin compresiune.deformarea elementului comprimat supune prinderile. şi numai pe baza unei analize cuprinzătoare a tuturor aspectelor de proiectare.flambajul repetat al barelor produce un transfer brusc al eforturilor la diagonala întinsă. Comportarea structurilor astfel concepute este controlată mai puţin sigur prin calculul structural. Această concepţie decurge din metoda ierarhizării capacităţii lor de rezistenţă şi soluţia poate fi controlată prin calcul. se recomandă adoptarea unor valori q ale factorilor de comportare egali cu 2. sporind şi deplasările laterale deoarece deformaţiile de întindere nu sunt recuperate la încărcarea în sens invers. . dacă este cazul. neprevăzute la proiectare.diagonalele întinse nu sunt capabile să revină la forma rectilinie iniţială pe care au pierdut-o prin solicitarea la compresiune. uneori foarte mult. referitoare la zvelteţea diagonalelor. şi a grinzilor de cadre.diagonalele întinse acumulează deformaţii tot mai mari. după caz.3. solicitarea acesteia.5. care să permită o cuplare foarte eficientă a stâlpilor panoului contravântuit. pentru cerinţe de deplasare limitate. la eforturi mari şi. 3-22 . Ruperea structurii intervine atunci când deplasările laterale devin excesive şi duc la ruperea la forţă tăietoare sau la încovoiere a stâlpilor existenţi de beton armat. la care sunt active atât diagonalele întinse. întărit. (ii) Primul tip de mecanism se caracterizează prin incursiuni postelastice semnificative ale diagonalelor întinse. Această soluţie poate fi aplicată ori de câte ori condiţiile constructive o permit şi consumul de oţel este acceptabil.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Ca urmare. . cu elemente de oţel longitudinale. asigurând un braţ de pârghie egal cu distanţa interax între stâlpi. Din acest motiv. Tipul de contravântuire recomandabil este cu diagonale individuale sau încrucişate. şi cu 3. în situaţia în care numai diagonalele întinse sunt disipative Se vor respecta prevederile P 100-1/2006. Nr. La dimensionarea elementelor consolidării. . când este cazul. cu elemente de oţel suplimentare. PARTEA I. Principalele aspecte ale comportării care duc la o asemenea situaţie sunt: . . de la ciclu la ciclu. (iii) Al doilea tip de mecanism implică limitarea deformaţiilor diagonalelor întinse în domeniul elastic. utilizarea acestui tip de soluţie este recomandată în zone cu seismicitate mai joasă. amplificând.X.7. Capacitatea de disipare a energiei sub acţiunea ciclică a cutremurelor puternice este limitată ca urmare a unei rapide degradări a rezistenţei şi rigidităţii. 647 bis/1.0. în cazul contravântuirilor din diagonale încrucişate.disiparea energiei în elementele verticale ale structurii existente.

Grindă de beton armat Contravântuire Guseu metalic Guler metalic Guseu metalic Stâlp de beton armat Guler metalic Figura F.3. Se poate aplica. adosate şi conectate adecvat de betonul existent.X. PARTEA I.21).3) Soluţii constructive Soluţiile constructive de consolidare prin contravântuiri de oţel se grupează. Legăturile diagonalelor cu grinzile şi stâlpii cadrelor existente se fac prin gusee solidarizate de gulere metalice aplicate pe capetele de grinzi şi de stâlpi. O variantă a acestei soluţii este plasarea diagonalelor de contravântuire în faţada clădirii. cu buloane pretensionate (fig.4. F. cămăşuirea în întregime a elementelor de beton armat cu câte un tub metalic.4. În acest caz.20 În eventualitatea că rezistenţa efectivă a grinzilor şi stâlpilor nu este suficientă.0.3.2009 Se recomandă ca dimensionarea elementelor de consolidare să se facă pe baza unui factor de comportare q = 4. la nodurile de cadru (fig. aceste elemente se vor întări prin elemente de oţel longitudinale continue. (2.150 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. la limită. 3-23 . atunci când exigenţele arhitecturale o permit. în următoarele categorii: (i) Soluţii în care diagonalele metalice sunt prinse direct de elementele structurii existente de beton armat.3. F. Nr.20). din punctul de vedere al modului de realizare al conectării elementelor de oţel la structura existentă de beton şi al modului în care se transmit eforturile între sistemul existent şi cel adăugat. piesele de oţel ale contravântuirii se prind de stâlpii şi grinzile cadrelor marginale. 647 bis/1.

de grinzile existente.23. adăugat atunci când este necesar. care conţine talpa orizontală a cadrului de oţel contravântuit. Din acest motiv.legarea tălpii metalice de intradosul grinzii de beton prin conectori este uneori foarte dificilă datorită distanţelor mici între barele longitudinale de la partea inferioară a grinzilor. poate fi preferabil să se monteze cadrul metalic alături de cel existent. F.X. Dacă stâlpul de beton este prevăzut să facă parte din talpa verticală întinsă. de grinda cadrului de beton armat existent. . Nr. De exemplu. este împiedicată. Plasarea cadrului metalic în planul cadrului existent întâmpină dificultăţi de ordin practic. (ii) Soluţii în care cadrului existent i se adosează un cadru complet contravântuit din oţel. Cele două cadre trebuie conectate pentru a încărca noul cadru de oţel cu forţă verticală.4.continuizarea montantului de oţel pe verticală.22 şi F. PARTEA I. F. dimensiunile elementelor metalice trebuie verificate prin măsurători în teren.3.4. numărul mic de conectori cu care trebuie realizată legătura concentrată între structura existentă şi cea adăugată. trebuie verificate înnădirile armăturilor verticale şi. 3-24 .3. dacă soluţiile de îmbinare nu admit toleranţe suficient de mari.3.2009 151 Şuruburi pretensionate Stâlp Contravântuire Contravântuire Scaun Figura F.dimensiunile elementelor existente diferă de multe ori de cele din proiect şi variază de la nivel la nivel. dacă acestea nu sunt suficiente.21 Soluţia (i) întâmpină o serie de dificultăţi constructive.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1. În fig.4. de exemplu secţiuni tubulare care permit îmbinări avantajoase cu diagonalele.4-22(a) şi (b) se prezintă soluţii de prindere a profilului dublu T. Se pot folosi şi alte forme de secţiune.3. în zona nodurilor. vor fi luate măsuri de îmbunătăţire a aderenţei prin cămăşuirea adecvată a zonei de îmbinare Câteva detalii de prindere sunt figurate principial în fig. . Astfel: .

de stâlpii existenţi. Nr. PARTEA I.X.22 În fig. trecând pe lângă grinzile existente. 3-25 . F.3.4.3.23 se prezintă câteva tipuri de soluţii de prindere a montanţilor verticali ai cadrului contravântuit metalic.152 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1.4.2009 gaură forată (a) conector cu aderenţă chimică grindă interioară profil cornier sudură uzinată bară orizontală a cadrului metalic contravântuit conectori cu aderenţă chimică bară orizontală a cadrului metalic contravântuit găuri forate (b) grindă marginală Figura F.

4.23 În fig. Nr. 3-26 .2009 153 conector cu aderenţă chimică profil cornier sudură uzinată sau de şantier gaură forată (a) stâlp interior montant vertical profil dublu T conectori cu aderenţă chimică găuri forate (b) stâlp marginal montant vertical profil dublu T Figura F.3.3. PARTEA I. Un astfel de caz se poate întâlni la unele clădiri la care stâlpii faţadelor sunt ieşiţi în afară pe considerente de aspect.24(a) se prezintă detaliul care poate fi utilizat în cazul în care dimensiunile în plan ale stâlpului sunt substanţial mai mari decât lăţimea grinzilor.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1.X.4. F.

Panoul metalic este dispus în axul cadrului de beton. 3-27 . PARTEA I.25). Conectarea se realizează prin două rânduri de conectori.154 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Soluţia este aplicabilă în cazul în care forţele laterale nu sunt excesive.3.2009 Figura F. care este conectată indirect prin intermediul unui strat de mortar armat introdus în spaţiul dintre cadrul de beton armat şi rama metalică (fig. F. respectiv gujoanele sudate de rama metalică şi conectorii aderenţi postinstalaţi la intradosul grinzii. 647 bis/1.3.4.24 (iii) Soluţia în care contravântuirile de oţel sunt înrămate într-o ramă metalică. Nr.4.X.

4. sau stâlpilor. prin alcătuirea lor. F.6.27(a)) sau prin intermediul unei rame care. deformaţii plastice pe direcţia eforturilor unitare principale). poate fi prinsă direct sau prin intermediul unui strat de mortar armat (fig.2009 155 Cadru de beton armat Conectori post-instalaţi Conectori post-instalaţi Fretă transversală Suprafaţă buciardată Gujon cu cap Fretă transversală Mortar necontractil injectat cu presiune Ramă metalică Contravântuire Suprafaţă buciardată Ramă metalică Contravântuire metalică Figura F. în măsură să disipe în mod avantajos energia prin deformaţii plastice de forfecare (în realitate. şi din STAS 10108/0-78. în general. (3) Sisteme de contravântuiri excentrice (3. Aplicarea soluţiei tip (iii) presupune că barele structurii existente.4.X. se vor respecta prevederile specifice din codul de proiectare seismică P 100-1/2006.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 3-28 . Soluţia permite prefabricarea integrală sau parţială a panoului de contravântuire din oţel.4. (ii) Atunci când sunt utilizate pentru consolidarea structurilor tip cadru de beton armat. sau de Y întors (fig. şi/sau de încovoiere. sunt în măsură să preia eforturile ce le revin. PARTEA I.1) Dispoziţia barelor (i) prinderea excentrică a barelor la noduri duce la formarea unor bare cu lungimi mici. 647 bis/1.25 Pentru a evita armăturile din partea inferioară din grinzi.3. astfel ca deformaţiile linkurilor să se poată dezvolta neîngrădit.3. Pentru calculul şi alcătuirea de detaliu a elementelor contravântuirilor şi a prinderilor de oţel. cap. F. (iii) Prinderea contravântuirilor excentrice se poate face direct pe elementele structurii de beton existente (fig. iar spaţiul de mortar intermediar permite utilizarea aceluiaşi panou la mai multe niveluri. Nr. F. se folosesc conectori de capacităţi mai mici şi mai numeroşi.26). cu dimensiuni uşor diferite de ale grinzilor şi stâlpilor.4. şi.27(b)). care permit o transmitere mai uniformă a eforturilor între rama metalică şi elementele de beton armat. la rândul ei. permite toleranţe mai mari. Este esenţial să nu se monteze barele disipative în lungul grinzilor.3. Aceste bare se numesc bare disipative (sau linkuri active). contravântuirile excentrice se pot dispune numai în formă de Y.3.

Linkurile scurte evidenţiază deformaţii de forfecare.3. PARTEA I.2009 Figura F. iar dacă nu. barele disipative se clasifică în trei categorii: . În consecinţă. cu deformaţii plastice combinate din forfecare şi încovoiere.4. Comportarea cea mai avantajoasă o oferă linkurile scurte. (iii) Elementele structurii existente şi ale celei adăugate trebuie să fie astfel conformate încât formarea mecanismului structural de disipare de energie să se realizeze după plastificarea linkurilor şi a bazei stâlpilor.bare disipative (linkuri) scurte. 3-29 . (ii) Concepţia de proiectare seismică a structurilor cu contravântuiri excentrice are în vedere ca disiparea energiei induse de cutremur să se realizeze. prin deformarea ciclică a linkurilor în domeniul plastic. Nr. funcţie de raportul între momentul plastic de încovoiere şi forţa tăietoare de plastificare. 647 bis/1.27 (b) (3.X. se vor lua măsuri de întărire a elementelor şi/sau se vor redimensiona linkurile.2) Comportarea la acţiuni seismice (i) Funcţie de proporţii.bare disipative (linkuri) cu lungime medie. . alcătuirea secţiunii şi implicit. în cea mai mare parte. . la proiectare capacităţile de rezistenţă ale elementelor structurale vor fi verificate dacă satisfac această condiţie. linkurile lungi se plastifică prin deformaţii de încovoiere.156 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.26 Guler metalic pe grindă Link (a) Figura F.4.3. iar linkurile cu lungime medie prezintă o comportare intermediară.bare disipative (linkuri) lungi.

(4. şi nu la cap. pentru că piesele esenţiale ale sistemului sunt contravântuiri cu diagonale centrice. BRB reprezintă un sistem de control al răspunsului seismic prin disipatori.3. se realizează respectând prevederile P 100 -1/2006. cap. linkurile lungi vor fi prevăzute cu rigidizări la extremităţi (la reazeme). F. ∗ 3-30 . rigidizările vor fi sudate pe toată înălţimea inimii şi pe talpă. se prevăd rigidizări. platbande legate în cruce. (iv) La barele disipative cu lungime medie.X. a rigidizărilor şi a distanţelor dintre acestea.3.3) Condiţia practică pentru ca tubul exterior să împiedice flambajul miezului de oţel. F. Miez de oţel Material neaderent Mortar necontractil Tub de oţel Figura F. (v) Pentru împiedicarea voalării tălpii comprimate şi a inimii. barele disipative scurte vor fi prevăzute cu rigidizări transversale pe toată lungimea lor.29) îmbrăcat într-un tub de oţel umplut cu beton fin (mortar).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.28 BRB are semnificaţia „Buckling Restrained Braces” şi este acronimul utilizat în domeniul ingineriei seismice.1) Contravântuirile cu flambaj împiedicat reprezintă dispozitive disipative ale energiei induse de cutremur.4. – fig.4.3) Condiţii constructive (i) Barele disipative se alcătuiesc astfel încât să fie încadrate în clasa 1 de secţiuni. cât şi în câmpul acestora. Nr. Acest spor reprezintă un factor de siguranţă. sporită cu 50%.6 (4) Sisteme cu contravântuiri cu flambaj împiedicat (BRB)∗ (4. este ca rezistenţa la flambaj a tubului (forţa critică Euler) să fie mai mare decât capacitatea rezistenţei la curgere a miezului. pretutindeni în lume. care se opune flambajului miezului de oţel (fig. PARTEA I. Miezul de oţel este învelit într-un material care împiedică aderenţa acestuia la betonul înconjurător.4. S-a preferat prezentarea lui aici. Materialul de separaţie are rolul de a împiedica transmiterea forţelor axiale din miezul de oţel la cămaşa înconjurătoare. (4.2) Diagonalele contravântuirii prezintă o comportare identică la solicitările de întindere şi de compresiune şi o comportare histeretică foarte stabilă. (iii) Pentru evitarea voalării plastice a tălpii comprimate.3. etc. 8.28). 647 bis/1. (vi) Modul de dimensionare a linkurilor. Dispozitivul este constituit dintr-un miez realizat dintr-o piesă de oţel moale (platbande individuale. în zona de formare a articulaţiilor plastice. atât la reazeme. (ii) Pentru împiedicarea voalării şi obţinerea unor rotiri plastice consistente. profil dublu T.2009 157 (3.

5) Prinderile contravântuirilor de structură trebuie să fie astfel dimensionate încât să poată prelua forţa de curgere a barei disipative. cum sunt: . (2) În cazul conectării directe dintre elementele metalice şi structura existentă de beton armat. paşii tehnologici de execuţie sunt următorii: (i) (ii) (iii) (iv) (v) (vi) punerea în poziţie a contravântuirilor metalice pentru a marca poziţia găurilor sau eventual pentru realizarea parţială a găurilor.4.modelarea structurii consolidate este simplă şi calculul structural permite un control sigur al comportării la acţiuni seismice. buloanele de ancorare trebuie repoziţionate şi implicit trebuie realizate noi găuri în flanşele/scaunele elementelor metalice. Nr. 3. este interzisă folosirea simultană a mai multe tipuri de ancore. introducerea răşinii epoxidice şi ulterior a buloanelor/ancorelor. În asemenea cazuri. îndepărtarea elementelor metalice şi realizarea găurilor conform diametrului şi adâncimii din proiect sau din specificaţiile tehnice.158 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. 647 bis/1.4) Cadrele de beton armat contravântuite cu BRB pot fi protejate printr-o dimensionare adecvată a diagonalelor cu flambaj împiedicat. curăţarea găurii conform instrucţiunilor date în fişa tehnică de producătorul răşinii epoxidice.X.29 (4.montarea dispozitivului este simplă. .6) Aplicarea la consolidarea structurilor în cadre a contravântuirilor cu flambaj împiedicat aduce o serie de avantaje în raport cu soluţiile de tip tradiţional. PARTEA I.comportarea ciclică la acţiuni seismice este stabilă. 3-31 . găurile parţial forate trebuie umplute cu un mortar necontractil. sporită cu 50%.2. Diagonalele se prind de plăci sau de gulere metalice ancorate la nodurile cadrului. . (4.3 Măsuri constructive de conectare a contravântuirilor metalice (1) Se recomandă ca pentru conectarea dintre rama metalică şi cadrul existent de beton armat să se utilizeze fie conectori cu aderenţă chimică. (4. astfel încât majoritatea elementelor structurale existente să fie solicitate numai în domeniul elastic de comportare. realizarea găurilor în poziţiile dorite este împiedicată de prezenţa armăturilor din elementele existente.3. se aşteaptă trecerea intervalului de timp necesar întăririi răşinii montarea şi fixarea contravântuirilor metalice.5. fie conectori cu expansiune.2009 M N T M N T M N T N T N T N – nucleu central de oţel M – mortar de ciment necontractil T – tub metalic exterior Figura F. Notă: În multe situaţii.

paşii tehnologici de execuţie constau în: îndepărtarea stratului de tencuială şi/sau a pereţilor de compartimentare de la interiorul ochiului de cadru. Diametrul minim al conectorilor post-instalaţi şi al gujoanelor cu cap sudate de rama metalică este de 16 mm. PARTEA I. (ii) buciardarea elementelor de beton armat adiacente pentru a crea o suprafaţă de contact rugoasă. Adâncimea minimă de înglobare în beton a conectorilor post-instalaţi cu aderenţă chimică este de 8da. (vi) sudarea gujoanelor cu cap la exteriorul ramei metalice.diametrul ancorei). (viii) introducerea unor armături transversale pentru confinarea stratului de mortar. (iii) realizarea găurilor conform diametrului şi adâncimii din proiect sau din specificaţiile tehnice. (ix) realizarea cofrajului pentru interspaţiul dintre rama metalică şi cadrul existent. F. Această tehnologie de execuţie este prezentată schematic în fig.4. 647 bis/1.3. (v) introducerea răşinii epoxidice şi ulterior a ancorelor.30.2009 159 (3) În cazul conectării indirecte dintre rama metalică şi elementele cadrului de beton armat. (x) injectarea cu presiune a unui mortar necontractil. iar cea corespunzătoare conectorilor cu expansiune este de 5da (da . (vii) introducerea ramei metalice.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X. Nr. Pasul maxim dintre conectori/gujoane este de 250 mm. (iv) curăţarea găurii conform instrucţiunilor date în fişa tehnică a răşinii epoxidice. (i) 3-32 .

2009 Cadru existent de beton Perete de Componenta de oţel a sistemului de cadre contravântuite Gujon cu cap Componenta de beton armat a sistemului de cadre Conectori post-instalaţi Contravântuire metalică Componenta metalică se introduce la interiorul componentei de beton armat.4.3. Nr.160 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X. 647 bis/1. iar în interspaţiul perimetral se injectează cu presiune mortar necontractil Bare suplimentare pentru prevenirea flambajului Gujoanele cu cap se sudează pe întreg perimetrul ramei metalice Figura F. PARTEA I.30 3-33 .

3.3 Introducerea de pereţi structurali de beton armat F.3.5.4.3. (3) Soluţia introducerii de pereţi structurali poate fi aplicată şi la construcţiile cu parter flexibil şi/sau slab din punctul de vedere al rezistenţei.4.31b). F. acestea pot fi perforaţi de goluri de uşi şi ferestre.3. atât al elementelor structurale ale cadrelor din beton armat.1 Aspecte generale (1) Introducerea de pereţi de beton armat în structurile tip cadru de beton armat le înzestrează pe acestea cu proprietăţi de rezistenţă şi de rigiditate substanţiale.31 (c) Elevaţie (5) Realizarea de pereţi structurali la interior prezintă unele dezavantaje legate de întreruperea funcţionalităţii.3. PARTEA I.4.4. corectând deficitul construcţiilor cu caracteristici insuficiente din aceste puncte de vedere.3. F. deplasările relative de nivel scad considerabil şi în consecinţă se diminuează riscul de degradare. (2) Conlucrarea cadrelor existente cu pereţii structurali de beton armat poate conferi ansamblului o comportare specifică structurilor duale sau structurilor rigide cu pereţi. Nr.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pereţii nou introduşi pot înzestra structura şi cu proprietăţi de disipare de energie.X. Funcţie de poziţia aleasă pentru noii pereţi. Prin aceasta. (4) Pereţii structurali de beton armat pot fi plasaţi la exteriorul (fig. a-a (a) Pereţi structurali de beton armat exteriori curte de lumină (b) Pereţi structurali de beton armat interiori Figura F.5. Printr-o alcătuire judicioasă. modificarea compartimentării interioare şi implicit afectarea 3-34 .31a) sau la interiorul construcţiei (fig. cât şi al elementelor nestructurale.4. 647 bis/1.2009 161 F.

cu armătura verticală continuizată prin planşee. Aceste modificări implică.4-32). Pe de altă parte.4.2009 funcţiunilor existente. Se pot obţine avantajele pereţilor dispuşi la exterior dacă nucleele se plasează în curţi de lumină (fig. Ierarhizarea capacităţilor de rezistenţă prin proiectare trebuie să asigure mobilizarea capacităţilor de deformare plastică. De asemenea. cu deformaţiile plastice localizate la baza pereţilor.162 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.F3. afectarea funcţiunii clădirii pe durata execuţiei este minimă. (10) Mecanismul de comportare al pereţilor trebuie să fie de tip încovoiere de ansamblu.4. intervenţia este vizibilă. Un alt avantaj al soluţiei este că pereţii adosaţi faţadei se pot conecta uşor la elementele cadrului marginal (fig. Se va asigura transmiterea acestor încărcări la pereţi prin conectori şi colectori suplimentari. afectează finisajele şi este expusă mediului. se va verifica dacă armarea centurilor existente este suficientă pentru asigurarea diafragmei pe noua schemă de lucru sau va trebui întărită. În cazul pereţilor asamblaţi în nuclee. Uneori. cu evitarea ruperilor premature la forţe tăietoare şi lunecarea în zona de conectare. de regulă.2. Dacă în pereţi se prevăd goluri de uşi şi ferestre.3. pentru a limita eforturile în diafragmele orizontale (planşee) şi pentru a evita variaţii bruşte ale rigidităţii şi rezistenţei laterale a structurii pe înălţime. 3-35 . în cazul nucleelor adosate clădirii. pentru a evita apariţia unor efecte semnificative de răsucire generală. (7) Pereţii nou introduşi pot fi asamblaţi în nuclee. (6) Plasarea pereţilor noi la exteriorul clădirii permite un acces mai simplu pentru execuţie şi un cost mai mic.2.fig.32).4. De asemenea. ca atare. concentrarea de forţe este maximă şi măsurile de conectare şi colectare a forţelor prin conectori şi tiranţi trebuie sporite adecvat (de exemplu. stâlpilor li se aplică o cămăşuire legată de peretele nou.3. în cazul în care stâlpilor li se aplică o cămăşuire racordată la inima de beton armat. ceea ce sporeşte costurile de execuţie. (11) Dacă armătura verticală a stâlpilor este insuficientă sau dacă înnădirile barelor din stâlpi sunt insuficiente. F. după consolidare. cadrele existente sunt descărcate parţial de eforturile generate de acţiunile seismice şi. element disipator de energie.X. F. Nr.33 şi F. O altă soluţie este dispunerea inimii peretelui la marginea grinzii.3.3. (12) Conectarea inimii nou introduse de stâlpul existent. (13) Se va ţine seamă dacă. modifică înfăţişarea faţadei şi poate implica închiderea sau reducerea unor goluri de ferestre. (9) Prin introducerea pereţilor structurali de beton armat.31a).4. înlocuirea parţială a instalaţiilor existente. F.3. o nouă construcţie lipită de construcţia existentă poate să ofere acesteia din urmă suplimentul de rezistenţă laterală necesară. PARTEA I. cerinţele de rezistenţă ale acestora pot fi reduse până la nivelul capacităţilor lor efective.3. Structura nou adăugată poate fi utilizată pentru adăpostirea unor circulaţii pe verticală. forţele de inerţie din planul planşeelor se transmit cu prioritate la pereţii nou introduşi. F. în armăturile verticale ale stâlpilor existenţi şi în armăturile din elementele nou introduse. De asemenea. se realizează cu conectori postinstalaţi sau prin petrecerea armăturilor orizontale.31b) constituind contraforturi pentru clădirea existentă. (8) Se va asigura o dispunere cât mai uniformă în plan şi monotonă în elevaţie a pereţilor structurali. 647 bis/1.34).4. situaţie în care ancorarea barelor orizontale se face prin prelungirea acestora în cămăşuiala stâlpului existent (a se vedea F. zona de deasupra golului poate fi concepută ca grindă de cuplare.4. fig.5. sau pentru extinderea suprafeţei utile de planşeu (fig.

se vor verifica presiunile pe teren şi. obligă de multe ori ca soluţia de consolidare să fie dictată de posibilitatea realizării unor fundaţii adecvate în condiţii acceptabile sub aspectul costurilor şi al posibilităţilor concrete de execuţie. sau dacă trebuie consolidate. forţele orizontale produc momente de răsturnare mari. în afara şi la distanţă de planurile cadrelor. apar sporuri locale importante la nivelul fundaţiilor. De asemenea. (b) Realizarea unei inimi de beton armat adosate grinzii existente şi conectarea la cămăşuielile stâlpilor structurii (fig. se va dezvolta baza de rezemare.4.2009 163 Nuclee de beton armat adosate clădirii Tiranţi din oţel sau beton armat colectori Figura F.33a). F.2 Soluţii constructive (1) Realizarea pereţilor structurali nou introduşi se poate face utilizând următoarele soluţii constructive: (a) Realizarea unei inimi de beton armat prin umplerea totală sau parţială la interior a ochiului de cadru (fig. barete.3. Sporirea semnificativă a eforturilor din sistemul de fundare datorat introducerii pereţilor de consolidare. în urma consolidării.5.X. în câteva zone structurale.3. Se va verifica dacă fundaţiile (infrastructura) sunt suficient de puternice pentru a prelua acest spor de eforturi. F. 3. piloţi. în absenţa unor lestări suficiente. În unele situaţii. 647 bis/1. se vor prevedea minipiloţi a căror execuţie este realizată de utilaje cu gabarite care permit introducerea lor în clădiri cu afectarea minimă a structurii existente. duc la desprinderea fundaţiilor de pe teren. (c) Introducerea unor pereţi. PARTEA I. ancore pretensionate.33b).32 (14) Datorită concentrării acţiunii seismice.2.4. ancorate adecvat de elementele cadrului. În cazul în care piloţii trebuie plasaţi la interiorul clădirii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. Nr.4.3. care. în special în cazul pereţilor şi nucleelor de pe conturul clădirii. prevăzuţi sau nu cu bulbi. 3-36 . În aceste situaţii se vor prevedea fundaţii de adâncime. sau la depăşirea presiunilor de proiectare pe teren. dacă este cazul.

PARTEA I. Golurile umplute cu beton constituie şi pene de forfecare pentru preluarea efortului de lunecare dintre perete şi diafragma orizontală. (6) O variantă alternativă ce poate reduce simţitor durata de execuţie a lucrărilor de consolidare o reprezintă realizarea noilor pereţi structurali din panouri prefabricate. prin care se trec şi armăturile de continuitate şi de traversare a rostului de lucru.a. Turnarea betonului se face prin goluri practicate în placa planşeului. cu un consum ceva mai mare de materiale decât soluţia (a).164 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. conectate adecvat de elementele existente. operaţie care reclamă a acurateţe deosebită (fig. ca urmare a distanţei mici între armăturile longitudinale. Nr. 3-37 .X. F. fac parte din peretele astfel constituit. Figura F. Panourile prefabricate se vor realiza astfel încât dimensiunile acestora să permită introducerea şi manipularea lor în spaţiile interioare ale clădirii. (5) Soluţiile (b) şi (c) permit o execuţie mai simplă.4. într-un spaţiu strâmt. nou-introdus (b) Grindă existentă Cămaşă de b.33a). stâlpii şi grinzile existente. (4) Soluţia (a) implică post-instalarea unor ancore de conectare la intradosul grinzii. 647 bis/1.3.33 (2) Soluţiile (a) şi (b) beneficiază de avantajul că grinzile cadrelor existente pot asigura funcţiunea de colectare a încărcărilor seismice la pereţii nou introduşi. din panoul în care se execută noua inimă din beton armat.3. (3) În cazul aplicării soluţiilor (a) şi (b). dacă se realizează conectarea adecvată prin ancore post-instalate între elementele existente şi cele nou introduse.a.4.2009 (a) Perete de b.

dar nu mai mare de 0.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5. care să permită eliminarea aerului şi să certifice umplerea completă cu beton a cofrajului. 647 bis/1. (a) Pentru pereţii de beton armat realizaţi prin umplerea ochiului de cadru se recomandă utilizarea uneia din următoarele tehnologii: . Nr.4. (3) Pentru pereţii având grosimea inimii mai mare sau egală cu 180 mm este obligatorie armarea ambelor feţe cu plase de bare legate sau sudate.1:2006 „Cod de proiectare pentru construcţii cu pereţi structurali de beton armat”. PARTEA I. (2) Grosimea inimii peretelui structural introdus va fi cel puţin egală cu 1/4 din latura perpendiculară a stâlpului.2009 165 marginea grinzii existente A-A A ancoră chimică ancoră chimică stâlp A (a) B-B B cămaşă beton armat gol de turnare B stâlp grindă existentă (b) Figura F. (4) Procentul de armare transversală a inimii va fi cel puţin egal cu 0.80%. Această metodă necesită prevederea unui număr suficient de goluri. (7) Tehnologia de turnare a betonului trebuie să asigure obţinerea unui beton de bună calitate şi mai ales să evite apariţia unui rost la partea superioară a peretelui nou introdus.2.34 3. 3-38 .4.3 Măsuri constructive pentru realizarea pereţilor noi de beton armat (1) La proiectarea pereţilor nou introduşi se vor respecta toate prevederile specifice din CR2 – 1-1. dar nu va fi inferioară clasei C20/25.25%.3. (5) Clasa betonului utilizat pentru turnarea pereţilor introduşi va fi cel puţin egală cu clasa betonului din care este realizată structura existentă.Injectarea cu presiune a betonului pe la partea inferioară a cofrajului. uniform distribuite la partea superioară a cofrajului. dar nu mai mică de 150 mm.X. (6) Eventualele goluri din pereţii structurali introduşi vor fi bordate cu bare de armătură pentru care suma capacităţilor de rezistenţă este cel puţin egală cu cea a armăturilor întrerupte de gol.

Pentru a evita tăierea armăturilor din placa existentă de beton armat se interzice utilizarea unor dispozitive de tăiere a betonului Eventualele goluri întâmplătoare între peretele nou şi intradosul plăcii existente se umplu. după caz. . betonul se va turna de la nivelul superior prin găuri de dimensiuni suficient de mari realizate în placa existentă (fig.4.4.X. Golurile prin placă se vor realiza cu dispozitive roto-percutoare. cu secţiune echivalentă barelor verticale curente din inima peretelui. Gol perforat în placă pentru turnarea betonului Conector post-instalat i jă pentru prevenirea Fret despicării betonului Surplusul de beton se îndepărtează (a) Figura F.35a). F.3. Nr. În golurile de turnare se pot concentra armăturile de continuitate. Dacă este cazul se vor prevedea popi metalici pentru sprijinirea provizorie plăcii existente.Turnarea betonului prin goluri perforate în placă într-un cofraj prelungit pe lângă grinda existentă de intradosul acesteia (fig. urmată de injectarea cu presiune a unui mortar necontractil în zona de la partea superioară rămasă nebetonată (fig.35b).2009 . prin matare cu mortar vâscos sau prin injecţie cu mortar.3.Turnarea betonului până la cca.. 647 bis/1.36).3. F.4. F. 200 mm sub grinda existentă. PARTEA I. 3-39 .35 ≥ 200 mm Mortar necontractil (b) (b) Pentru pereţii de beton armat realizaţi prin amplasarea inimii la exteriorul ochiului de cadru.166 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4.

647 bis/1. vor fi buciardate pentru a crea asperităţi care să permită o conlucrare cât mai bună între betonul nou şi materialele existente. (b) Pentru a realiza o conectare sigură şi eficientă trebuie respectate următoarele prevederi: i. Pentru a împiedica cedarea prin despicare a betonului din zona de conectare trebuie prevăzută o armare transversală sub forma fie a unei armături spiralate de tip fretă (fig.37).38).4. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. când inima de beton se ataşează acestuia. Nr. fie a unor ”scăriţe” din plase sudate (fig. Suprafeţele de beton ale elementelor structurale existente şi eventual suprafaţa peretelui de compartimentare folosit drept cofraj.2009 167 ls = lungimea de suprapunere ls Gol de turnare Placă existentă 45 o a Gaură de dimensiuni mari realizată cu dispozitive rotopercutoare fără a se tăia armăturile din placă a/ 2 Sunt figurate numai barele verticale Figura F.4. ii.4.3. Este interzisă amplasarea conectorilor în zona stratului de beton de acoperire.36 (8) Pentru realizarea legăturii între elementele cadrului existent şi pereţii nou introduşi se utilizează conectori.X. PARTEA I. La realizarea conectării se vor avea în vedere următoarele: (a) Se utilizează două tipuri de ancore post-instalate: conectori cu expansiune mecanică şi conectori cu aderenţă chimică. 3-40 .3. F. De regulă. la realizarea pereţilor se utilizează numai unul din cele două tipuri de conectori. Conectorii trebuie instalaţi în găuri forate în miezul de beton al elementului. iii.3.

e2≥5da ≥7. φ12 Peretel e Figura F.4.2009 Figura F. PARTEA I.39.37 Grinda existentă Grinda existentă ~100 mm min.3.5da da – diametrul ancorei post-instalate a) Dispunere ortogonală b) Dispunere în zig-zag Figura F.168 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F. Nr.3.4. φ12 la „scăriţe” din plase sudate min.4.4.5da e2≥5da ≥7.38 Peretele introdus iv. 647 bis/1.39 3-41 .3. v.X. Pasul dintre conectorii post-instalaţi şi distanţele dintre aceştia şi marginile elementelor de beton armat vor fi cel puţin egale cu valorile prezentate în fig.3. Adâncimea minimă de înglobare în betonul existent este de 5da pentru conectorii cu expansiune şi de 8da pentru conectorii cu aderenţă chimică.

4-41 Conector Peretele introdus Figura F. 3. Tăierea unor bucăţi din stratul de beton de acoperire al elementelor cadrului existent (fig.4. Utilizarea unor piese prefabricate ce se lipesc de elementele structurale existente utilizând substanţe adezive eficiente (fig. φ10 Fig.4.3.4. PARTEA I.40). F.3.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X. Grinda existentă Pană de forfecare Grinda existentă Peretele introdus Armături în formă de „U” min φ10 Peretele introdus Figura F.3. 647 bis/1.40 Grinda existentă Pană prefabricată Adeziv Grinda existentă Conector Peretele introdus Armătură în formă de „U” min.41). F. ii.3.4.2009 169 (c) Pentru a obţine o sporire a conlucrării între betonul nou introdus şi cel existent se execută pene de forfecare la interfaţa celor două straturi prin: i. Nr.41 3-42 .

fie a fost proiectată si la forţe laterale cu valori prea mici astfel încât capacitatea de rezistenţă la forţe laterale este insuficientă faţă de exigenţele codului de proiectare seismice.1 Particularităţi de alcătuire (1) Structurile din această categorie constau dintr-un cadru spaţial de beton armat la care pereţii exteriori şi unii (uneori majoritatea) pereţi interiori sunt realizaţi din blocuri ceramice sau din beton cu diferite compoziţii.5 Lucrări de consolidare a structurilor în cadre de beton armat cu panouri de umplutură din zidărie F. complet sau parţial. (3) În cazul unor goluri mari. Nr.3.3 Deficienţe specifice de alcătuire seismică şi tehnici de intervenţie (1) Sunt prezentate principalele deficienţe ale sistemului împreună cu metodele curente de intervenţie care să îmbunătăţească răspunsul seismic aşteptat al structurii.3.3. în special în afara planului acesteia.5. mecanismul de grindă cu zăbrele nu se poate constitui şi structura tinde să lucreze ca un cadru. (2) Analiza are în vedere deficienţele referitoare la satisfacerea cerinţelor de performanţă evidenţiate de evaluarea calitativă şi evaluarea prin calcul. fie numai la încărcări verticale (cazul clădirilor construite înainte de 1965).crearea unor efecte de torsiune de ansamblu. cu noduri rigidizate suplimentar prin prezenţa zidăriei. care umplu spaţiul dintre stâlpi şi grinzi. dar se degradează rapid ca urmare a alcătuirii deficitare.2009 F. având contact practic continuu pe tot perimetrul. (3) Metodele de intervenţie pot fi bazate pe una din opţiunile: (i) Conservarea sistemului structural în care elementele cadrului împreună cu zidăria de umplutură se comportă ca pereţi neomogeni.5.crearea condiţiilor de nivel slab.X. 647 bis/1. (4) La acţiuni puternice zidăria pereţilor fisurează şi tinde să se zdrobească. F. PARTEA I. (2) În cazul panourilor pline sau cu goluri mici deformaţia ochiului de cadru este împiedicată şi astfel in planul peretelui se constituie o diagonală comprimată a cărei rigiditate si rezistenţă depinde de calitatea zidăriei.170 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Cadrul de beton armat creează a doua linie de rezistenţă. (3) Structura in cadre a fost proiectată. La acţiuni seismice de intensitate mică şi medie pereţii de cărămidă pot asigura rigiditatea şi rezistenţa laterală pentru a satisface cerinţele de performanţă necesare. cu inima realizată dintr-un 3-43 . . F. precum şi de calitatea zidăriei (cu rosturi orizontale şi verticale umplute în totalitate sau numai parţial) şi de contactul perete-structură pe perimetru.3. Umplerea parţială necontrolată a unora din ochiurile de cadru poate duce la efecte structurale negative: . de exemplu la parterul unor construcţii unde sunt amenajate magazine. (2) Pereţii interacţionează cu elementele cadrului formând un element cu rezistenţă la forţe laterale.2 Comportarea la cutremur (1) Eficacitatea structurală a sistemului cadru – perete de umplutură depinde de dimensiunile şi numărul golurilor.5. pierzând rigiditatea şi prezentând risc de prăbuşire.

atunci când este cazul. parte a structurii laterale. (ii) Deficit de rigiditate Acesta se poate remedia prin măsurile indicate la (i). care constituie bulbii şi centurile pereţilor. conform prevederilor codului de proiectare seismică. care trebuie să evite răsturnarea pereţilor în afara planului lor. (ii) Schimbarea sistemului structural prin . . . se diminuează reducând excentricităţile dintre centrul maselor şi centrele de rigiditate sau de rezistenţă prin introducerea în poziţii adecvate a unor pereţi de cărămidă sau chiar a unor pereţi de beton armat. Introducerea de pereţi de beton armat sau contravântuiri metalice reprezintă un procedeu de consolidare care modifică sistemul structural iniţial. detaliind adecvat în acest scop legăturile pereţi – structură. pe o parte sau pe ambele părţi ale peretelui. de consolidarea structurii de beton armat. PARTEA I. rigiditatea laterală trebuie să fie suficiente pentru a proteja pereţii de închidere şi de compartimentare. (iv) Deficienţe referitoare la traseul încărcărilor Întreruperile sau zonele slabe care apar mai frecvent în traseul încărcărilor către terenul de fundare sunt reprezentate de lipsa legăturilor care să evite riscul de 3-44 . 647 bis/1.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Măsura trebuie însoţită.X. Nr. Atunci când funcţiunea nu permite introducerea pereţilor plini se pot se pot introduce contravântuiri de oţel. (b) Efectele de torsiune generală rezultate din dispunerea neechilibrată a pereţilor de umplutură. incluzând dacă sunt necesari conectori de oţel post-instalaţi. (4) Principalele deficienţe structurale specifice tipului structural analizat în această secţiune. Sporirea rezistenţei inimii impune de cele mai multe ori la construcţiile multietajate placarea cu mortar armat. In această situaţie. (b) Măsurile indicate la (a) se pot utiliza şi în cazul unor pereţi slabi cu goluri mari. soluţia de reparaţie – consolidare locală este injectarea fisurilor cu mortar de ciment şi apoi placarea cu FRP sau cu mortar armat. împreună cu tehnicile de intervenţie posibile se grupează după cum urmează: (i) Deficit de rezistenţă laterală: (a) În cazul unor dimensiuni insuficiente ale pereţilor şi/sau a unor rezistenţe slabe ale zidăriei sunt indicate cămăşuiri ale pereţilor cu beton armat sau FRP.prin cămăşuirea elementelor verticale de la aceste niveluri cu beton armat în vederea sporirii rezistenţei acestora la forţă axială şi forţă tăietoare. În plus atunci când este posibil se recomandă umplerea golului. Sunt necesare măsuri care să asigure interacţiunea structurală cadru beton armat – zidărie avută în vedere prin concepţie. (iii) Deficienţe de configuraţie structurală (a) Rigiditatea şi rezistenţa nivelurilor flexibile şi/sau slabe se pot îmbunătăţi prin: .Eliminarea pereţilor de zidărie şi înlocuirea lor cu pereţi uşori legaţi flexibil de structură sau detaşarea pereţilor de structură.Introducerea unor pereţi structurali sau elemente de contravântuire.introducerea la aceste niveluri a unor pereţi de beton armat sau zidărie armată sau a unor contravântuiri de oţel. (c) În cazul pereţilor cu degradări ale zidăriei.2009 171 material mai puţin rigid şi mai puţin rezistent decât elementele ramei cadrului.

PARTEA I.8. Limita acestui sistem o constituie structurile tubulare.4.4. grinzilor şi nodurilor. şi pereţii exteriori. cămine) şi la care pereţii din beton armat sunt plasaţi la limita camerelor şi a coridoarelor. eventual asamblaţi în nuclee.3. la care fixitatea poziţiei pereţilor nu constituie un inconvenient (blocuri de locuinţe. Remedierile specifice sunt descrise în cap. (b) Rezistenţa insuficientă a stâlpilor. piese de oţel sau FRP. Uneori. cu stâlpi şi grinzi. Nr. Aceste deficienţe se corectează prin cămăşuire realizată după caz din beton armat. F. hoteluri. F. pereţii de beton armat sunt introduşi în structurile de clădiri în special atunci când configuraţia şi regimul de înălţime ale clădirii fac necesară realizarea unei structuri laterale puternice. Structura este completată.2009 prăbuşire al pereţilor în afara planului lor şi de absenţa colectorilor din planşeul care să asigure transferul încărcărilor orizontale la elementele structurii laterale. Structura poate fi realizată din beton armat monolit. cu rigiditatea şi rezistenţa laterală concentrată pe perimetrul clădirii. (v) Deficienţe de alcătuire a elementelor cadrului de beton armat (a) Înnădirile insuficiente ale armăturilor longitudinale din stâlpi.3. Deoarece cele două sisteme conlucrează în preluarea forţelor laterale şi ambele preiau încărcările verticale aferente. utilizate la construcţii foarte înalte. este asociat cu cadre din stâlpi şi grinzi din beton armat.7. eventual.3. acest tip de structură este denumit dual. Pentru corectarea acestor deficienţe se vor introduce ancore post-instalate la interfaţa pereţi – elementele cadrului şi se vor monta colectori de beton armat sau din piese de oţel în planşeu.3. Prima categorie este utilizată cu prioritate la clădiri rezidenţiale.construcţii cu pereţi structurali deşi. în care sistemul pereţilor.172 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 3-45 .construcţii cu pereţi rari. Înnădirile prin petrecerea armăturilor îşi îmbunătăţesc performanţa dacă se aplică cămăşuiri locale cu beton armat. precum şi în absenţa conectorilor. piese metalice sau FRP. legate prin noduri rigide. ca urmare a sporirii efectului de confinare exercitat de cămăşuiri.X. 647 bis/1. dar se pretează şi la o prefabricare avansată sub formă de „panouri mari”. se disting două categorii de construcţii cu pereţi de beton armat: . prevăzuţi cu golurile de ferestre sau uşi (spre balcoane). (vi) Rosturi slăbite neumplute între peretele de ceramică şi rama de beton armat. în care sistemul pereţilor este cel care preia majoritatea încărcărilor gravitaţionale şi practic în întregime pe cele orizontale.6 Consolidarea structurilor cu pereţi de beton armat F. (viii) Fundaţii cu suprafeţe de rezemare insuficientă şi/sau cu deficit de rezistenţă. . sunt realizaţi tot ca elemente structurale. Consolidarea fundaţiilor se realizează prin măsurile descrise la cap F.6. Acest defect se remediază prin curăţarea rostului şi/sau desfacerea asizelor periferice şi refacerea acestora şi injectarea sau matarea spaţiilor goale cu mortar. numai local. conform detaliilor prezentate la 3. Funcţie de modul în care se realizează preluarea încărcărilor verticale şi orizontale la structurile cu pereţi.1 Caracterizarea tipului structural (1) Elemente structurale cu rezistenţă şi rigiditate consistente. (vii) Deficienţe ale diafragmelor orizontale Acestea constau în armări insuficiente ale diafragmelor pentru preluarea eforturilor de încovoiere şi forţă tăietoare şi a eforturilor din zona golurilor cu dimensiuni mari.

sistemele care prezintă plastificarea armăturilor transversale pot oferi o comportare seismică acceptabilă.2 Răspunsul seismic al structurilor cu pereţi de beton armat (1) În deformarea sub încărcări crescătoare. Al doilea tip de comportare implică fisurarea şi curgerea produsă de forfecare. dacă zonele de deformare plastică sunt alcătuite corect. Primul constă în dezvoltarea unei zone de plastificare prin încovoiere la baza pereţilor. împreună cu planşeele acestora. 3-46 .6. (3) Tipurile de fundaţii ale construcţiilor cu pereţi variază destul de mult. În general benefică.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. În aceste condiţii intervin transferuri de forţe între pereţi. Funcţie de dezvoltarea fundaţiilor. Acest rol este îndeplinit. (2) În funcţie de modul de realizare al infrastructurii şi fundaţiilor şi de relaţia între rezistenţa infrastructurii şi a pereţilor.2009 173 A doua categorie este aplicată la clădirile caracterizate de flexibilitate funcţională. PARTEA I. în jurul caselor de scară şi a lifturilor etc.X. de suprafaţă sau de adâncime. decât la deplasări mari. Acest mod de comportare este indezirabil pentru că este asociat cu o degradare rapidă a rigidităţii şi rezistenţei pereţilor. Deformaţiile de încovoiere nu produc degradări de rezistenţă. Într-o situaţie nefavorabilă din acest punct de vedere se află fundaţiile construcţiilor de tip dual. în special. rotirea pe teren măreşte însă deplasările laterale. În final se pierde efectul de cuplare şi pereţii ajung să lucreze pe schema de consolă verticală. al ierarhizării capacităţii de rezistenţă asociat mecanismului structural de disipare de energie dorit. sunt posibile două tipuri de comportare.). pereţii de contur şi de la interior ai subsolurilor. până la sistemele de infrastructură de tip cutie rigidă şi rezistentă. pentru că reduce răspunsul infrastructurii. intervine plastificarea prin forfecare şi degradarea pronunţată a rezistenţei. (3) Dacă consumul de energie se realizează cu prioritate în pereţi. relativ depărtaţi unul de altul. dar nu este îndeplinit întotdeauna la structurile cu planşee prefabricate. poate apărea rotirea pe teren. alcătuite din radier. F. datorită. la construcţiile mai recente din beton armat monolit. de regulă. mai ales dacă detalierea armăturii transversale este incorectă. 647 bis/1. Dacă rezistenţa transversală este necorelată adecvat cu rezistenţa la încovoiere. Nr. Dacă cerinţele de deplasare sunt mici. unul secvenţial. inclusiv cele din panouri mari. „veriga slabă” a ansamblului structural poate fi sistemul pereţilor sau elementele bazei acestuia. primele elemente care fisurează şi sunt solicitate dincolo de pragul de curgere sunt grinzile şi plăcile care cuplează pereţii. Plastificarea grinzilor produce o reducere semnificativă de rigiditate a structurii. Până nu de mult. în practica proiectării seismice din ţara noastră sistemul fundaţiilor şi cel al infrastructurii nu erau alcătuite şi calculate în concordanţă cu principiul.3. ceea ce se întâmplă în anumite zone seismice. la care pereţii sunt plasaţi în poziţiile în care nu deranjează funcţiunea clădirii (la limita dintre celulele funcţionale. legăturilor inadecvate dintre panouri. (2) Eficacitatea sistemelor structurale cu pereţi depinde esenţial de realizarea funcţiunii planşeelor ca diafragme rigide şi rezistente. astăzi general acceptat. sau unul de proporţii mai mari. (4) În condiţiile unei rezemări pe teren limitate. de la fundaţiile independente pentru pereţi. rotirea pe teren a pereţilor poate fi un fenomen izolat. cu concentrări mari de eforturi la baza pereţilor structurali.

Sporul de rigiditate trebuie să fie suficient pentru ca cerinţele seismice să nu depăşească capacitatea de deformaţie (ductilitatea) a elementelor care nu se consolidează. . Nr. intervin rotiri pe teren importante sau elementele infrastructurii prezintă riscul unor ruperi premature. (ii) Rigiditatea laterală insuficientă O asemenea deficienţă poate apărea.3 Deficienţe specifice de alcătuire seismică şi tehnici de reabilitare (1) În această secţiune sunt identificate tipurile de deficienţe seismice care intervin la structurile cu pereţi şi se indică tipurile de intervenţie. Deficienţe de sistem (i) Rezistenţă insuficientă la forţe laterale Acest tip de deficienţă poate apărea la multe construcţii de tip dual. Deficienţele seismice ale unei construcţiei sunt identificate în urma expertizei şi sunt consemnate în raportul de expertiză. Este de subliniat că în practica proiectării dinainte de 1980. Din acest motiv. trebuie aplicate măsuri specifice pentru creşterea proprietăţilor de deformare ale acestora. Remedierea acestei deficienţe se realizează.izolarea seismică. F. cu sporirea corespunzătoare a capacităţii fundaţiilor.174 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.mărirea secţiunilor pereţilor existenţi şi a altor elemente structurale ale construcţiei.X. În cazul structurilor cu pereţi de beton armat. la structuri cu pereţi dispuşi la distanţe mari.consolidarea pereţilor existenţi şi a grinzilor de cuplare. Sporirea rezistenţei laterale a structurii în ansamblu se poate realiza prin măsuri cum sunt: . ca şi în cazul deficienţelor de rezistenţă. În caz contrar. . (iii) Configuraţia structurală neregulată Din acest punct de vedere. la construcţii realizate anterior. cuplul format de forţele de reţinere apărute la nivelul radierului şi planşeelor subsolurilor poate fi mai puternic decât momentul dezvoltat pe teren şi rotirea bazei este mai puţin însemnată. PARTEA I. (2) Lucrările de consolidare urmăresc impunerea unui mecanism structural de disipare de energie favorabil. (3) Deficienţele structurilor cu pereţi pot reprezenta deficienţe de sistem (la nivel de ansamblu) sau deficienţe de alcătuire ale elementelor structurale considerate separat. acest mecanism implică dezvoltarea zonelor plastice în grinzile de cuplare şi la baza pereţilor.introducerea de pereţi suplimentari. . se poate avea în vedere şi un răspuns seismic care să implice şi rotirea pe teren. prin: .3.2009 În cazul construcţiilor cu subsoluri şi infrastructuri mai puternice. există multe situaţii în care.6. Funcţie de dezvoltarea fundaţiilor şi de posibilităţile concrete de intervenţie asupra acestora. de asemenea. Deficienţele se referă la condiţiile de alcătuire de ansamblu şi de detaliu precizate în P 1003/2008 şi se stabilesc prin evaluare calitativă şi evaluare prin calcul. 647 bis/1. intervin următoarele tipuri de deficienţe: 3-47 . problema proiectării infrastructurilor la forţe laterale era ignorată. Aceste deficienţe sunt grupate astfel: A.introducerea unor pereţi suplimentari.

(iv) traseu întrerupt al încărcărilor către terenul de fundare. PARTEA I. prin cămăşuiri din beton armat (mai rar cu piese de oţel sau polimeri armaţi). sunt puternic excentrice faţă de centrul maselor. sau se prevăd armături de centură.2009 175 (a) pereţi discontinui pe verticală.întărirea stâlpilor de sub pereţii întrerupţi. Nr. (d) dispoziţii de pereţi la care centrul de rigiditate sau centrul de rezistenţă. (iii) rezistenţa insuficientă a grinzilor de cuplare la moment încovoietor şi/sau la forţă tăietoare. unde aceştia reazemă pe stâlpi. care se corectează prin cămăşuiri cu beton armat. dacă este posibil. plăci de oţel. Remediul obişnuit este cămăşuirea cu beton armat monolit. B. În anumite situaţii se poate reduce cerinţa de solicitare la forţa tăietoare la pereţi cu suprarezistenţă excesivă la încovoiere. Măsurile de intervenţie au în vedere. sau piese metalice. De multe ori. pentru bordarea golurilor sau a zonelor intrânde. Tehnica curentă de sporire a rezistenţei este cămăşuirea cu diverse materiale. absenţa elementelor care asigură colectarea încărcărilor din planşee a elementelor de conectare între planşee şi pereţi. mărirea rezistenţei sau/şi a rigidităţii laterale a nivelului slab. realizate cu diferite tehnici. în general. În aceeaşi categorie de deficienţe intră ancorajele şi înnădirile de armături insuficiente. Deficienţe de alcătuire a elementelor structurale Cele mai semnificative aspecte de alcătuire deficitară sunt: (i) insuficienta rezistenţă la încovoiere a pereţilor. Se poate completa total. beton armat.X. 3-48 . se introduc. sau decalarea planurilor pereţilor pe verticală. eventual completarea peretelui la nivelul unde intervine discontinuitatea. . În cazul unor grinzi de cuplare grav degradate în urma cutremurului. Măsuri posibile: . a inimii pereţilor. În această situaţie. pot apărea numeroase tipuri de situaţii în care este afectată continuitatea fluxului de încărcări către baza construcţiei. De exemplu. după caz. În asemenea situaţii. Deficitul individual de rezistenţă la încovoiere al pereţilor se remediază. 647 bis/1. (ii) insuficienta rezistenţă la forţa tăietoare a pereţilor. (c) colţuri intrânde sau goluri mari în planşeu. aceste măsuri trebuie însoţite de măsuri de îmbunătăţire a legăturii elementelor verticale ale structurii cu diafragma orizontală (planşeul). (b) niveluri slabe sau flexibile. sau polimeri armaţi cu fibre. fragmentând pereţii prin şliţuri verticale adecvate.introducerea de pereţi suplimentari.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. De exemplu. În construcţiile existente. pereţii întrerupţi la un anumit nivel. sau parţial. polimeri armaţi cu fibre. o soluţie raţională este demolarea şi returnarea lor cu armări îmbunătăţite. centuri şi elemente noi de conectare. în planşeu şi la interfaţa pereţilor cu planşeele. adecvat ancorate. cu armături verticale continue. intervenţia structurală va urmări corectarea acestei deficienţe prin introducerea unor pereţi de echilibrare. suprafaţa planşeului. în acest caz. cu precădere în cele vechi. piese de oţel sau FRP.

Sintetic acestea sunt următoarele: (a) Tehnologia cămăşuirii cu beton armat prezintă avantajele unui cost redus şi a unei aderenţe bune la elementul existent. indiferent de modul de realizare.rezistenţei la încovoiere . sporirea rezistenţei se poate obţine prin umplerea unor goluri de uşi şi ferestre. (2) Consolidarea pereţilor din beton armat individuali se obţin în mod obişnuit prin cămăşuirea pereţilor cu beton armat. (b) legături slabe la interfaţa planşeu-pereţi. şi masa 3-49 . în practica de până acum circa douăzeci de ani. piese de oţel. Ca urmare. proiectarea planşeelor a avut în vedere exclusiv preluarea încărcărilor verticale. ca elemente structurale individuale F.deformabilităţii (ductilităţii) . PARTEA I. Nr.rezistenţei la forţă tăietoare . piese de oţel sau polimeri armaţi cu fibre. sau fâşii din FRP. Inconvenientele sunt majorarea uneori substanţială a dimensiunilor. care să asigure comportarea acestor planşee ca diafragme.8. Problema reabilitării fundaţiilor este tratată în capitolul F. F.6. Şi în cazul fundaţiilor. (c) lipsa unor legături eficiente ale planşeelor din elemente prefabricate. prin cămăşuirea bulbilor şi. de bordare a marginilor planşeelor sau a golurilor de dimensiuni mari. în asemenea cazuri se completează planşeele existente cu elemente realizate din beton armat. prezintă importante deficienţe sub aspectul rezistenţei şi rigidităţii.7. armat adecvat.3. incapabile să transfere lunecările care apar la limita dintre aceste elemente. în special la capetele pereţilor. a zonelor de la extremităţile secţiunilor. în general. piese din cornier etc.rigidităţii .3.X. cum sunt: (a) absenţa unor centuri. nu avea în vedere alcătuirea acestei părţi a construcţiilor în acord cu acţiunea asociată mecanismului de plastificare a structurii. planşeele pot evidenţia deficienţe din acest punct de vedere. fără măsuri speciale de conectare. capabile să preia eforturile de întindere aferente. (3) La alegerea soluţiei de cămăşuire se vor avea în vedere avantajele şi inconvenientele fiecăreia din cele 3 tipuri de materiale folosite. suficient dezvoltate. Ca urmare.2009 (iv) insuficientă capacitate de deformare a pereţilor verticali. nu şi rolul de diafragme orizontale. De exemplu. măsurile de sporire a rezistenţei la forţă tăietoare pot creşte şi capacitatea de deformaţie.4. Soluţiile de consolidare ale planşeelor sunt prezentate la F.1 Aspecte generale (1) Consolidarea pereţilor de beton armat se face pentru sporirea: . Uneori când este posibil din punct de vedere funcţional.3. La proiectarea marii majorităţi a construcţiilor existente. Căile de remediere sunt dezvoltarea secţiunilor.6.3. 647 bis/1.176 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. multe fundaţii de clădiri vechi. cu reducerea spaţiului liber. proiectarea. soluţia optimă de consolidare o constituie turnarea peste elementele prefabricate a unui strat de beton suficient de gros (funcţie de deschiderea planşeului). Un tip de intervenţie poate avea efecte multiple. (vi) capacitatea de rezistenţă insuficientă a fundaţiilor sau a terenului de fundare. sporul de capacitate necesar acestor legături se realizează cu ancore de diverse tipuri. în această situaţie.4 Soluţii de consolidare a pereţilor. (v) deficienţele de alcătuire a planşeelor – diafragmă.performanţelor zonelor de înnădire ale armăturilor.

6.3.3 şi F.1(a) şi (b)).6. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Pentru realizarea conlucrării dintre piesele metalice şi betonul pereţilor existenţi trebuie luate măsuri de asperizare a suprafeţelor de beton în contact cu plăcile de oţel şi trebuie aplicate soluţii de injectare care să asigure umplerea spaţiilor dintre elemente. în special la extremităţile acestora.4: (a) prin adăugarea sau mărirea unor bulbi din beton armat (fig.3.6. Când aceste măsuri nu sunt suficient de sigure se vor prevedea conectori. (b) Tehnologia cămăşuirii cu piese de oţel nu modifică semnificativ dimensiunile elementelor structurale. costul mai ridicat decât în cazul celorlalte două tehnologii şi tehnicitatea necesară punerii în operă. adaugă o masă sensibil mai mică decât cămăşuirea cu beton armat şi se realizează într-un timp mai redus decât aceasta. cu afectarea minimă a funcţiunii. De asemenea. Se pot aplica şi soluţii în care grinzile. ceea ce presupune spargerea locală a elementelor orizontale (plăci şi/sau grinzi) întâlnite pe înălţimea peretelui.6.6. această tehnologie întâmpină dificultăţi serioase pentru consolidarea pereţilor de rost. F.6.X. Nr.2 Creşterea rezistenţei la încovoiere a pereţilor (1) Creşterea capacităţii de rezistenţă la încovoiere a pereţilor se realizează prin introducerea unor elemente noi de beton armat sau de oţel.3. F. F. Printre cele mai importante inconveniente sunt necesitatea protecţiei la foc. dacă există. F.2009 177 adăugată relativ mare. 647 bis/1.(b)) (b) prin adăugarea unor elemente din oţel: Corniere la colţuri rigidizate orizontal cu benzi din oţel (fig.3. Inconvenientele soluţiei sunt necesitatea protecţiei la foc.6.3.6. (2) Detaliile de consolidare recomandate sunt cele din figurile F. 3-50 . PARTEA I.3. F.4).3) Plăci metalice (fig. În această situatie este necesară realizarea continuităţii pe verticală a elementelor nou introduse pe înălţimea necesară (fig.2.3.3.4. (c) Tehnologia cămăşuirii cu FRP nu duce practic la modificarea secţiunilor şi a masei iniţiale ale elementelor şi se realizează în timp foarte scurt. consumul superior de materiale şi de manoperă şi necesitatea unor măsuri pentru realizarea aderenţei la betonul existent. să fie ocolite. spargerea acestora fiind evitată.2(a).

PARTEA I.X.1 3-51 .3.178 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1.6.2009 (a) cămăşi de b. Nr.a. continue pe înălţime perete existent cu bulbi (b) corniere de oţel continue pe înălţime perete existent cu bulbi Figura F.

X.6.a perete existent Fig.4 3-52 .6.2 plăci de oţel spaţiu umplut cu mortar matat sau răşini epoxidice perete existent cu bulbi corniere corniere Figura F.2009 179 element nou din b.6. Nr.3.3.3 benzi de oţel pentru sporirea capacităţii la forţă tăietoare placă de oţel continuă pe înălţime placă de oţel continuă pe înălţime conectori aderenţă realizată cu răşini epoxidice Figura F. PARTEA I.a perete existent fără bulbi element nou din b.3.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F. 647 bis/1.

6. (2) Dacă se intenţionează că aceste intervenţii să nu producă şi sporirea rezistenţei la încovoiere şi. 50 mm între extremităţile cămăşii şi planşeele învecinate.6. PARTEA I.6. F. În acest sens se vor prevederea rosturi de cca. F. introducând cămăşi de beton armat.5(a).6.180 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5 (b) benzi de oţel perete existent fără bulbi benzi de oţel conectori Figura F.X.3. (3) În cazul pereţilor fără bulbi la extremităţi. implicit.2009 (3) În situaţiile în care sporirea rezistenţei la încovoiere duce la creşterea forţei tăietoare de proiectare peste capacitatea elementelor.6. (4) În cazul utilizării cămăşilor de FRP. F. pentru cămăşuirea cu piese de oţel. oţel sau polimeri armaţi cu fibre (FRP).3.5(b). Exemple de rezolvare a detaliilor se dau în fig.3.6.6 3-53 . F. F. în cazul cămăşuirii cu beton armat şi în fig.3.4). detaliile de consolidare a zonelor de capăt pot fi rezolvate ca în fig. 647 bis/1.6.3.3. spaţiu liber spaţiu liber 50 mm 50 mm cămăşi de beton armat perete existent cu bulbi corniere şi plăci din oţel perete existent cu bulbi (a) Figura F. a forţei tăietoare de proiectare (asociate) se va întrerupe continuitatea pe verticală a cămăşii în dreptul planşeelor. detaliile de principiu sunt similare celor care utilizează piese de oţel.6. vor fi necesare şi măsuri de sporire rezistenţei lor la forţa tăietoare (fig.3.4. Nr.3 Creşterea deformabilităţii (creşterea ductilităţii) (1) Creşterea capacităţii de deformare (creşterea ductilităţii) se face prin confinarea zonelor de capăt ale pereţilor.

3. Cămaşa se poate arma cu o singură plasă de armătură amplasată în planul median. 647 bis/1.6. 3-54 .3.7(a) şi (b). (3) Cămăşile din beton armat.2009 181 F. conectori perete cămăşuit cu beton armat pe ambele feţe (a) conectori perete cămăşuit cu beton armat pe o singură faţă (b) Figura F. Se pot utiliza cămăşi din beton armat.3.6. oţel sau FRP se pot aplica funcţie de necesarul de rezistenţă sau de constrângerile tehnologice şi arhitecturale.4 Creşterea rezistenţei la forţă tăietoare (1) Creşterea capacităţii la forţă tăietoare se face prin consolidarea inimii pereţilor. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr.6. pe una sau pe ambele feţe ale peretelui existent. (5) Detaliile de cămăşuire a inimii pereţilor cu beton armat pot fi rezolvate ca în fig.X.3. elementele nou introduse trebuie ancorate adecvat în zonele de capăt ale pereţilor. (2) Pentru a se evita sporirea capacităţii la încovoiere şi a forţei tăietoare de proiectare este necesar ca elementele nou introduse să nu aibă continuitate pe înălţime. PARTEA I. oţel sau FRP.6. F.8) sau a unor panouri continue de tablă din oţel.7 (6) Cămăşuirea cu elemente de oţel se poate face prin dispunerea pe una sau ambele feţe ale peretelui a unor benzi de oţel în direcţie orizontală (fig. (4) Indiferent de soluţia aleasă pentru cămăşuire. Se recomandă prevederea unui rost de 50 mm la partea superioară si inferioară. Acestea se vor întrerupe la nivelul planşeelor.4.

3.6.6. răsfiraţi în evantai (fig.8 (b) (7) În cazul utilizării polimerilor armaţi cu fibre detaliile pot fi rezolvate ca în fig.6. netezirea suprafeţelor şi rotunjirea colţurilor.9 Orientarea fibrelor va fi unidirecţională (paralelă cu direcţia de acţiune a forţei tăietoare) (fig. F.6-10).3. şi prin prevederea conectorilor specifici FRP realizaţi tot cu fibre. 3-55 .9(a).182 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I.(b). Înainte de aplicarea FRP este esenţială respectarea condiţiilor tehnologice privind curăţirea.11).6. F.X.3.10 pentru pereţi şi grinzi de cuplare. de asemenea. prin petrecerea după capătul peretelui sau grinzii. F. asigurarea unei ancorări adecvate a FRP.3.2009 benzi din tablă de oţel pe ambele feţe pentru sporirea rezistenţei la forţă tăietoare benzi din tablă de oţel pe o singură faţă pentru sporirea rezistenţei la forţă tăietoare (a) Figura F. 647 bis/1.3.3.6. după caz. Este esenţială. FRP ≥ 150 mm (a) colţ rotunjit R≥30 mm FRP colţ rotunjit R≥30 mm ≥ 150 mm (b) ≥ 150 mm ancore mecanice (c) FRP Figura F. Nr.(c) şi F.

6.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.10 3-56 . 647 bis/1.2009 183 Dimensionarea fâşiilor sau plăcilor va asigura o rezistenţă în exces faţă de valoarea forţei tăietoare asociate mecanismului de plastificare. Nr. este inutilă sporirea numărului de straturi peste cel asociat capacităţii de aderenţă. A Placă existentă de beton armat Benzi de FRP cu fibrele orientate vertical A Gol de uşă Bulb existent de beton armat B Benzi de FRP cu fibrele orientate orizontal B Perete existent perpendicular ELEVAŢIE Secţiune A-A placă Detaliu de ancorare a benzilor de FRP Secţiune B-B ancoră din fibre colţ rotunjit ancoraj straturi FRP ancoră din fibre cămaşă FRP grindă existentă colţ rotunjit rotunjire realizată cu răşină perete Figura F.X. pentru a asigura dezvoltarea deformaţiilor plastice de încovoiere.3. PARTEA I. Întrucât rezistenţa FRP este limitată de capacitatea de aderenţă.

Nr.11 F. În fig.4.5 Sporirea capacităţii de cuplare a pereţilor structurali (1) Cuplarea pereţilor poate fi îmbunătăţită prin consolidarea grinzilor de cuplare existente sau prin introducerea unor grinzi de cuplare noi.3.6.3.184 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.12 sau F.6.4. Soluţia obişnuită este ataşarea unei grinzi de cuplare la cea existentă şi conectarea prin ancore cu aderenţă a celor două elemente. (3) Detaliile de consolidare prin aplicarea FRP sunt date la F. F.3. PARTEA I. de asemenea.13.14 este dat un exemplu de consolidare prin introducerea unei grinzi de cuplare la intradosul plăcii. 3-57 . Detaliile de consolidare a grinzilor de cuplare existente pot fi rezolvate ca în fig.6. (4) Introducerea de grinzi de cuplare noi este recomandată în cazul structurilor cu pereţi cu planşee dală. necesitatea unor măsuri de conectare a elementelor noi de cele existente.2009 rozeta de ancore primul strat FRP ultimul strat FRP perete extinderea ancorajului ancoraj din fibre colţ rotunjit Figura F. Dezvoltarea pereţilor implică.X.6.3. F. Această soluţie face necesară îngroşarea locală a pereţilor pentru ancorarea barelor din grindă.4.3. (2) Consolidarea grinzilor de cuplare poate fi făcută pentru sporirea capacităţii de rezistenţă la încovoiere.6. 647 bis/1. Betonarea elementelor noi se poate face prin goluri practicate în placa planşeului. a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare şi/sau pentru sporirea deformabilităţii.6.3.

3.2009 185 perete existent A-A gol de turnare A carcase înclinate gaură forată A 1. Nr.5 la grindă nouă ancoră din oţel beton zonă de ancoraj ataşată peretelui Notă: În elevaţie nu se reprezintă decât armătura principală a grinzii noi.12 3-58 .6. PARTEA I. Figura F. 647 bis/1.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.X.

3.3.14 F.X. 3-59 . 647 bis/1.2009 perete existent A-A gol de turnare A gaură forată 1.5 Soluţii de consolidare cu modificarea structurii în ansamblu (1) Din această categorie fac parte soluţii care constau din adăugarea de pereţi structurali.13 A-A perete existent găuri forate goluri de turnare A B ≥ 100mm B-B A B grindă de cuplare nouă zonă de ancoraj ataşată peretelui goluri de turnare Figura F.6. Soluţiile sunt similare cu cele prezentate la cap.4.3 şi nu se mai detaliază aici.6.186 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. contravântuiri metalice sau ataşarea unor pereţi contrafort sau cadre la exteriorul construcţiei.3.5 la A grindă de cuplare nouă ≥ 200 ancoră din oţel beton Zonă de ancoraj ataşată peretelui Notă: Dacă se iau măsuri de sprijinire provizorie a plăcii.6. grinda nouă se poate executa cu înălţimea grinzii existente prin realizarea unui gol continuu în placă Figura F. PARTEA I.3. Nr. F.

Aplicarea acestei tehnici obligă la realizarea unor legături adecvate cu elementele structurii verticale.suplimentarea grosimii diafragmei orizontale printr-un strat de beton armat monolit turnat deasupra planşeului existent (suprabetonare). Nr.realizarea unor elemente capabile să colecteze încărcările masice aplicate în grosimea planşeului şi transportul lor la elementele structurii verticale sau pentru suspendarea lor în zona comprimată a diafragmei. în care acţiunile seismice de proiectare corespund mecanismului de plastificare (de disipare de energie) al structurii. atunci când aceste încărcări produc întinderi perpendiculare pe axul grinzii perete orizontale. Eforturile secţionale se stabilesc potrivit celor mai defavorabile (acoperitoare) scheme de încărcare. pot avea unul sau mai multe din următoarele obiective: . .7. de exemplu.creşterea rezistenţei la încovoiere . rigide şi rezistente. deschiderile planşeelor ca grinzi orizontale cresc în raport cu situaţia anterioară intervenţiei.reducerea valorii eforturilor de forfecare prin introducerea unor elemente verticale suplimentare (pereţi de beton armat. .1 Probleme generale (1) Intervenţiile asupra planşeelor construcţiilor existente prezentate în această secţiune au în vedere numai rolul lor de diafragme orizontale. Intervenţiile determinate de rezistenţa insuficientă a planşeelor faţă de încărcările verticale aplicate normal pe planşee impun măsuri specifice. de regulă prin 3-60 .creşterea rezistenţei la lunecare a zonelor de conectare între elementele structurii verticale şi planşee. prin introducerea unor pereţi structurali puternici.3.creşterea rezistenţei la forţă tăietoare . respectiv pe modele de grinzi pereţi.3. F. (2) Soluţia suprabetonării reprezintă soluţia obişnuită. prin care se asigură transferul forţelor masice de la planşeu la structura care preia forţele laterale .7. contravântuiri) care reduc deschiderea diafragmei pentru forţe aplicate în planul planşeului. PARTEA I.7 Intervenţii asupra planşeelor F. 647 bis/1. la distanţe relativ mari. (3) Funcţie de deficienţele de alcătuire ale planşeelor intervenţiile care au în vedere funcţia de diafragme orizontale.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pentru încărcări aplicate în planul lor. care nu fac obiectul prezentului ghid. (5) Îmbunătăţirea condiţiilor de solicitare ale planşeelor se poate obţine şi prin reducerea deschiderii lor pe schema de grindă orizontală prin introducerea unor elemente structurale verticale suplimentare sau prin întărirea celor existente.2009 187 F. sau grinzi cu zăbrele rezemate pe componentele structurii verticale a clădirii. (4) Măsurile de consolidare ale planşeelor pot deveni necesare mai ales dacă prin soluţiile de consolidare ale structurii verticale. (2) Eforturile secţionale în diafragmele orizontale ale clădirilor se determină pe modele de calcul specifice proporţiilor acestor elemente.creşterea rezistenţei diafragmei în zonele cu slăbiri locale (în special în vecinătatea golurilor).3.X.2 Soluţii de sporire a rezistenţei la forţă tăietoare (1) În cazul în care rezistenţa la forţă tăietoare în planul planşeului este insuficientă se poate aplica una din următoarele soluţii: .

3-61 . se prezintă o soluţie care se poate aplica în cazul unor planşee prefabricate alcătuite din fâşii cu goluri. 647 bis/1. cu capăt expandabil sau aderente. PARTEA I. F.3. În fig.2 În cazul din fig. conectarea celor două straturi se realizează prin ancore post-instalate. armături centură armături suprabetonare ancore post-instalate placă existentă Figura F.7.3. F. contravântuiri) se pot evita sau reduce măsurile de consolidare a planşeelor.3.7. F.3.2(a). O altă soluţie este prezentată în fig.7.2009 conectori post-instalaţi (fig. F. Nr. inclusiv a fundaţiilor se va ţine seama de acest spor de încărcare. (a) (b) (c) (d) Figura F. Prin spargerea bolţii de deasupra unor goluri şi umplerea acestora odată cu turnarea suprabetonării se realizează pene care preiau tendinţa de lunecare între cele două straturi de beton. (4) Prin reducerea deschiderii diafragmelor ca urmare a introducerii unor elemente structurale suplimentare (pereţi.2(d) în care conlucrarea între suprabetonare şi placa existentă se realizează prin corniere fixate cu bolţuri de placa planşeului existent.7. când structura verticală trebuie întărită ca urmare a unei rezistenţe sau a unei rigidităţi laterale insuficiente.3.2(c). Asemenea situaţii apar de regulă de la sine. În consecinţă la verificarea elementelor structurale.188 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F.3. (3) Suplimentarea grosimii planşeelor prin suprabetonare duce la mărirea greutăţii permanente a construcţiei şi implicit a forţei seismice.7. conlucrarea este realizată prin intermediul unui strat de pietriş lipit cu adeziv epoxidic de placa planşeului existent.2. F.3.1) şi a conlucrării dintre stratul nou turnat şi stratul de bază de beton.X. În fig.7.7.1 Câteva soluţii de realizare a aderenţei dintre cele două straturi de beton armat sunt prezentate în fig.3.7.2(b).

3.3). F.7. corniere) în lungul marginilor planşeelor conectate adecvat de placă (fig. . de exemplu.).7-4). trebuie luate măsuri.7.3 (3) Centurile de pe perimetrul planşeului se pot realiza şi cu profile şi platbande de oţel.3.4).demolarea marginii plăcii planşeului şi returnarea zonei desfăcute după ce în prealabil s-au montat armăturile centurii (fig. în grosimea suprabetonării.7.7. Centurile metalice se prind de diafragma de beton armat prin conectori post-instalaţi lucrând prin expandarea capetelor sau prin aderenţă. (2) În cazul realizării centurii într-o fâşie de planşeu desfăcută şi returnată (fig. a unor pereţi etc. la partea superioară sau la partea inferioară a plăcii (fig.7.3.X. F. F.4 3-62 . De asemenea.3. .3.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7-1).3. pentru susţinerea provizorie a planşeului pe durata lucrărilor şi pentru continuitatea neîntreruptă a armăturilor de centură în dreptul eventualelor obstacole (traversarea unor grinzi metalice. Figura F.7.3. dispuse. prin traversarea acestor elemente cu bare de oţel beton de secţiune echivalentă.3). În al doilea caz trebuie luate măsuri pentru traversarea grinzilor orientate perpendicular pe centură. PARTEA I. Nr.3 Soluţii de sporire a rezistenţei la încovoiere (1) Deficitul de rezistenţă la încovoiere în planul diafragmei se poate elimina prin creşterea rezistenţei centurilor de pe conturul planşeului.2009 189 F. cu ocazia executării centurii se îmbunătăţeşte şi conectarea dintre planşeu şi elementele verticale. după caz. . dacă este necesar.introducerea unor elemente de oţel (platbande. F. atunci când planşeul se suprabetonează (fig.3. solidarizate de elementele centurii.prin reducerea eforturilor de încovoiere în planul planşeului prin reducerea deschiderilor acestuia ca urmare a introducerii unor elemente verticale suplimentare. Figura F. Soluţiile care pot fi aplicate în acest scop sunt următoarele: . atunci când legătura cu reazemul plăcii este subdimensionată. 647 bis/1.montarea unor armături de centură continue în lungul marginii diafragmei. F.

5 (b) Elementele care contribuie la preluarea forţelor transmise de la planşeu la perete sau grinzi pot fi armături de oţel beton montate în suprabetonare. gol realizat cu burghiul conector de oţel beton suprabetonare armată (a) Figura F.7.3. umplute ulterior cu mortar epoxidic (fig. cu lungimi de ancorare suficiente pentru a transmite în corpul planşeului eforturile aferente armăturilor întrerupte prin dispunerea golului (fig.7. la colţuri intrânde) se poate spori rezistenţa planşeelor prin următoarele categorii de măsuri: .5(a)) sau conectori care transmit aceste forţe de la placă la piesele de oţel de legătură şi de la acestea la grinzi sau pereţi (fig.3. F. F. Nr.X.6).3. atunci când funcţiunea clădirii o permite.3.5(b)).5 Soluţii de sporire a rezistenţei în jurul golurilor (1) În situaţiile în care diafragmele orizontale prezintă un deficit de rezistenţă în jurul golurilor sau al unor discontinuităţi în plan (de exemplu. pereţi structurali şi/sau grinzi de cadru au în vedere preluarea forţelor de lunecare prin forfecarea unor elemente metalice sau prin frecare echivalentă.3.190 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. . F. F. . 647 bis/1. 3-63 .reducerea sau chiar eliminarea concentrărilor de eforturi din jurul golurilor prin umplerea parţială sau totală a golului. se pot aplica şi pentru realizarea colectorilor şi suspensorilor diafragmelor. PARTEA I.realizarea unor bordaje metalice ale golurilor prin care se distribuie eforturile în corpul planşeului. (2) Bordajele din profile sau platbande de oţel vor fi fixate cu conectori post-instalaţi de placa planşeului existent şi prelungite dincolo de marginea golului.realizarea unor bordaje cu bare de oţel beton plasate la marginea golurilor în suprabetonarea plăcii existente.3.7. care traversează elementul de reazem prin goluri perforate.7.7.7. F.4 Sporirea capacităţii de transmitere a forţelor de lunecare între placă şi elementele structurii verticale (1) Soluţiile pentru sporirea legăturii între planşeu şi elementele structurii verticale.2009 (4) Soluţiile indicate pentru realizarea centurilor cu armături în suprabetonare sau elemente de oţel.

7.7.3.7. care urmează să preia majoritatea acestor forţe.2009 191 Figura F. 647 bis/1. colectorii trebuie dezvoltaţi într-una sau mai multe deschideri. în eventualitatea că nu se aplică o suprabetonare.3.3.3.3. aşa cum s-a arătat la paragraful F.X. la 45° armături de bordare suprabetonare Figura F. Nr.6 (3) Bordajele realizate cu bare din oţel beton dispuse în suprabetonare se alcătuiesc similar cu centurile.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Colectorii din oţel pot fi plasaţi la partea superioară. 3-64 .7).7. funcţie de configuraţia structurii şi a poziţiei elementelor rigide şi rezistente în plan.6 Introducerea colectorilor noi (1) Introducerea colectorilor noi este necesară de multe ori atunci când structura a fost întărită prin introducerea unor pereţi sau contravântuiri şi forţele orizontale dezvoltate în planşeu trebuie adunate şi transmise la aceste elemente suplimentare adăugate. astfel încât să realizeze transferul forţelor de întindere din corpul planşeului. (2) Colectorii pot fi realizaţi din piese de oţel sau din beton armat. tiranţii şi colectorii dispuşi în suprabetonare.3. PARTEA I.7. F.7 F. Pentru a îndeplini acest rol. Armăturile de bordare vor fi ancorate adecvat dincolo de marginea golurilor (fig. Colectorii din beton armat. se dispun de regulă la intradosul planşeului.

Golurile practicate în grinzi şi plăci. găurile în care se introduc ancore să fie suficient de largi pentru a evita rezemarea tijelor de marginea golului (fig. acestea trebuie perforate. în aceeaşi măsură sporeşte şi alungirea acestuia. cu cât acesta este mai slab armată. In aceste condiţii tija conectorului poate fi solicitată până la rupere de placa pe care sprijină conectorul. Dacă colectorul intersectează grinzile planşeului. F. Pe măsură ce in colector se acumulează eforturi până la legătura cu noul perete.3. b.192 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I.7. mai ales la conectorii lungi.oţel. d.X. Colectorii pot fi plasaţi şi adosaţi la grinzile planşeului existent.3.a.9).7. secţiunile plăcilor colectori să fie proporţionale cu eforturile. Figura F. transferul de încărcare între colector şi placa planşeului să se realizeze prin frecare prin intermediul unor şaibe elastice care să asigure dezvoltarea unor eforturi de compresiune între colector şi placa planşeului. tăierea armăturilor existente.3.2009 (3) Atunci când se utilizează colectorii din piese de oţel. 647 bis/1. umplute cu adeziv sau răşină epoxidică. trebuie luate măsuri pentru asigurarea conlucrării între betoanele de vârste diferite şi pentru realizarea unei bune betonări.3. Nr.10). lungimea necesară a colectorului va fi mai mare. Cedarea unui conector produce suprasolicitarea conectorului adiacent. (fig. gol dimensionat pentru a permite alungirea colectorului ancoră montată în adeziv şaibă elastică pentru pretensionare piuliţă placă de b.8). Lungimea colectorului depinde în principal de rezistenţa plăcii planşeului. 20-30 mm. F. F.7. astfel încât deformaţiile specifice să fie relativ uniforme. vor evita pe cât posibil. apoi în găurile realizate se montează bare orizontale de oţel care se vor înnădi corespunzător cu armăturile colectorului. 3-65 . pentru îmbunătăţirea aderenţei la interfaţa beton .7.(fig. Pentru prinderea piesei de oţel de placa de beton se folosesc ancore dispuse în găuri forate. c. secţiunile plăcilor să fie suficiente pentru a limita alungirile la cca. Pentru a evita asemenea efecte pot fi luate următoarele măsuri: a.8 (5) În cazul în care colectorii sunt realizaţi ca elemente de beton armat. (4) În cazul colectorilor de oţel poate interveni o incompatibilitate între deformaţiile colectorilor şi placa de beton. se recomandă sablarea suprafeţei piesei de oţel şi aplicarea unui strat de răşină epoxidică.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.8 Tehnici de consolidare a fundaţiilor F. presiuni excesive pe talpa de fundare şi pericol potenţial de rotiri remanente mari sau chiar risc de răsturnare.3. PARTEA I.X.baza de rezemare insuficientă şi ca urmare.3.3. 647 bis/1. Asemenea deficienţe sunt: . . Nr. Deficienţele sistemului fundaţiilor sunt identificate în procesul de evaluare. 3-66 .9 gol de turnare agrafă etrier dornuri armăturile colectorului suprafaţă rugoasă Figura F.8.3.1 Aspecte generale (1) Consolidarea fundaţiilor reprezintă o parte integrantă a strategiei de intervenţie asupra structurii în ansamblu.10 F.7.rezistenţa insuficientă a elementelor sistemului de fundare la încovoiere şi forţă tăietoare.rigiditate insuficientă.7.2009 193 suprafaţă asperizată goluri de betonare etrieri agrafe colector nou de beton armat armăturile colectorului Figura F. .

(3) Considerente de limitare a zgomotului şi a vibraţiilor într-o clădire existentă impun. atunci când cele existente nu sunt satisfăcătoare. unele structuri rigide pot fi proiectate astfel încât absorbţia energiei seismice să se realizeze în bună parte prin rotirile ciclice alternante pe teren. în general. De regulă se utilizează minipiloţi care pot fi executaţi de instalaţii cu înălţimi relativ mici 2. de regulă mai mari decât în cazul consolidării altor elemente structurale. pentru a nu deteriora aceste instalaţii. F.5 m. la rândul lor. (5) Execuţia lucrărilor de consolidare a fundaţiilor poate face necesară desfacerea unor instalaţii în subsolurile utilizate ca spaţii tehnice. Reducerea acestor dificultăţi poate obliga în unele situaţii chiar modificarea soluţiei de consolidare de ansamblu. zgomote inacceptabile.6 – 3.3. este necesar ca fundaţiile ataşate să nu slăbească semnificativ fundaţiile existente. PARTEA I. (4) La efectuarea lucrărilor de intervenţie la fundaţii trebuie avută în vedere posibilitatea ca sub clădire să existe reţele de instalaţii de diferite categorii.8. este restricţionată de faptul că acestea trebuie realizate din interiorul clădirii. 3-67 . (2) Accesul pentru executarea lucrărilor de consolidare a fundaţiilor este dificil. (5) În calculul fundaţiilor consolidate se va ţine seama de rigiditatea diferită a terenului de sub fundaţiile noi şi vechi. În cazurile obişnuite sistemul fundaţiilor se alcătuieşte astfel încât sa nu constituie sediul unor deformaţii plastice semnificative. Forarea piloţilor de dimensiuni mari produce. Înălţimea de nivel şi dimensiunile golurilor de acces limitează mărimea instalaţiei de săpat şi eficacitatea acestuia.2 Aspecte specifice ale lucrărilor de consolidare (1) Lucrările de consolidare ale fundaţiilor întâmpină dificultăţi specifice de execuţie. adesea prin mijloace manuale. Problematica specifică materializării acestui concept prin proiectare nu constituie obiectul prezentului ghid. Astfel. având în vedere consolidarea terenului sub construcţie. nici pe termen lung.X.194 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. soluţii de fundare la adâncime cu minipiloţi. nici în timpul construcţiei. De asemenea. (3) În anumite situaţii. Săparea sub fundaţii va trebui făcută cu atenţie. măsurile aplicate fundaţiilor de suprafaţă necesită lucrări de decopertare. Execuţia unor lucrări de fundaţii de adâncime. executate de regulă cu metode manuale sau utilaje pentru mici excavaţii. 647 bis/1. Nr.2009 (2) Măsurile de consolidare ale sistemului de fundare trebuie sa fie în concordanţă cu impunerea mecanismului de disipare de energie structurii consolidate. (4) Măsurile de consolidare ale fundaţiilor şi/sau infrastructurii trebuie astfel concepute astfel încât să minimizeze redistribuţia eforturilor din încărcările gravitaţionale în sistemul existent.

3. Acest caz intervine mai cu seamă la consolidarea pereţilor.X.3.3. F. grinzi de fundare. prin fundaţii la adâncime. Pentru angajarea solidară a celor două fundaţii se montează ancore în găuri forate în fundaţia existentă. coeziv sau necoeziv. consolidat.8.3.3.1). piloţi foraţi. (3) Se identifică mai multe situaţii în ceea ce priveşte intervenţia asupra sistemului de fundaţii: (a) Suplimentarea fundaţiilor existente. trebuie suplimentate şi fundaţiile (fig. PARTEA I. şi dacă condiţiile permit. care pot fi fundaţii izolate sub elementele verticale portante.3.2009 195 F. în acest scop.3. În secţiunile F.5 se dau indicaţii cu caracter orientativ pentru realizarea acestor lucrări.8. (d) Dezvoltarea fundaţiilor de adâncime. (b) Dezvoltarea fundaţiilor de suprafaţă existente.3. cu sprijiniri sau fără. Suplimentarea fundaţiilor se poate face prin fundaţii de suprafaţă adăugate. funcţie de condiţii turnarea betonului se poate realiza cu sau fără cofraj.3. în situaţia în care elementele verticale sunt cămăşuite. F. Deficienţele se pot referi la suprafaţa de rezemare insuficientă sau la rezistenţa insuficientă a fundaţiilor. recuperabil sau nu. sau în cazuri mai rare. funcţie de natura terenului. Nr.3 Tipuri de intervenţie asupra fundaţiilor unei construcţii existente F. în condiţiile indicate la (a). şi cel situat sub fundaţia nouă.8. de regulă. în general minipiloţi.1 Aspecte generale (1) Elementele de fundaţii adăugate la sistemul existent de fundaţii al clădirilor sunt clasificate de regulă în fundaţii de suprafaţă (directe). (2) La dimensionarea suprafeţei fundaţiei suplimentare trebuie evaluată distribuţia forţei axiale totale la cele două suprafeţe de rezemare. F.3. să se ţină seama de diferenţa de rigiditate între terenul de sub fundaţia existentă.8. radiere şi fundaţii de adâncime. (c) Suplimentarea fundaţiilor de adâncime existente. (2) La executarea săpăturilor se vor adopta soluţiile potrivite.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. De asemenea. Este recomandabil.8. 647 bis/1.3. săpătura verticală. 3-68 .8.8.2.3.4 şi F. atunci când acestea sunt deficitare din punctul de vedere al transmiterii forţelor de compresiune la teren.2 Suplimentarea fundaţiilor de suprafaţă (1) Sub cămăşuielile pereţilor. şi adâncimea săpăturii: săpătură cu taluz.

8. mai ales în cazul terenurilor necoezive (fig.2.X. PARTEA I.2 Situaţii similare apar şi atunci când fundaţiile sunt la acelaşi nivel. F. 3-69 .3. F. fundaţia nouă supraîncarcă excentric fundaţia existentă.3. În aceste cazuri.1 (3) Nivelul inferior al fundaţiei noi trebuie corelat cu cel al fundaţiei existente astfel încât aceasta din urmă să nu fie supraîncărcată sau subminată. Nr. în fig.3). fundaţia existentă ar fi expusă unei rotiri periculoase.2).8. Se prevăd elemente de subfundare.8. eventual.3.8.3. 647 bis/1. F. (b) Talpa fundaţiei noi nu trebuie să fie la aceeaşi adâncime cu fundaţia existentă. similar condiţiilor întâlnite la fundaţiile de rost.2009 Figura F.3. Soluţia comună este coborârea fundaţiei noi la nivelul fundaţiei existente (fig.3. conform tehnologiei de ″subzidire″. fundaţie existentă fundaţie nouă Figura F. Situaţiile posibile. la nivel de principiu. F.8.8.4.196 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. În această situaţie. (a) Nivelul fundaţiei noi trebuie coborât sub talpa fundaţiei existente. În absenţa acestora. suficient de apropiate însă.3 şi F.8.3. sunt prezentate. pe durata de execuţie. continue sau la distanţe discrete. temporar capacitatea fundaţiei este redusă şi apar excentricităţi de aplicare a încărcării şi trebuie făcute verificările necesare şi. Execuţia se realizează în ploturi alternative. luate măsuri de sprijinire. dar este necesară spargerea marginii fundaţiei existente pentru a lega armătura din fundaţiile existente cu armătura fundaţiei adăugate.

3. Nr. Forţele mari de compresiune şi de întindere care trebuie transmise de teren la baza nucleului impun introducerea de minipiloţi sau.3.4 3-70 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. atunci când pereţii unei încăperi (sau a unei curţi de lumină) sunt cămăşuiţi cu beton armat în intenţia realizării unui nucleu care să concentreze o bună parte a rezistenţei laterale a clădirii.3 nivel necesar de fundare (c) Suplimentarea fundaţiilor de suprafaţă prin ataşarea unei fundaţii de adâncime apare necesară în unele situaţii. De exemplu.8.8. pe scheme acoperitoare (implicând. de exemplu. mai multe ipoteze posibile referitoare la valorile relative ale rigidităţii celor două sisteme de fundare şi repartizarea încărcărilor verticale şi laterale la teren).3. În proiectarea acestui sistem de fundare compozit se va controla prin calcul.8.4). PARTEA I. 647 bis/1. perete existent perete adăugat grinda în capul piloţilor fundaţie existentă mustăţi pilot Figura F.X. F. de piloţi foraţi (fig. dacă este posibil.2009 197 fundaţia existentă nivel posibil de fundare Figura F.

în prezenta secţiune.8.introducerea de minipiloţi sau piloţi foraţi.legarea fundaţiilor izolate printr-un sistem de grinzi de fundare. fie prin suprabetonare.3 Dezvoltarea (consolidarea) fundaţiilor de suprafaţă existente (1) Dezvoltarea fundaţiilor (fundaţii izolate. grinzi de fundaţie) cu suprafaţa de rezemare insuficientă urmăreşte sporirea capacitaţii de preluare a compresiunii şi/sau întinderii la interfaţa cu terenul şi creşterea rezistenţei elementelor fundaţiilor. Nr. (2) Procedeele folosite pentru sporirea capacitaţii de a prelua compresiune sunt: . ataşaţi fundaţiilor existente .3.2009 F. la nivel de principiu. (a) Dezvoltarea bazei de rezemare se poate obţine prin ataşarea unor volume de beton la marginea fundaţiei existente conectate de aceasta.X. găuri forate beton nou (a) armături suplimentare fundaţie existentă armături în suplimentul de fundaţie (b) Figura F.5) Prin introducerea unor armături suplimentare se poate spori.198 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Pentru sporirea rezistenţei la forţă tăietoare este necesară şi sporirea secţiunii fundaţiei. F.3.dezvoltarea bazei de rezemare . (3) În situaţiile în care trebuie evitată desprinderea fundaţiei de pe teren şi preluarea unor forţe de întindere pe suprafaţa de rezemare pe teren a acesteia se prevăd piloţi sau tiranţi ancoraţi adecvat în teren.8. PARTEA I. (4) Printre cele mai comune tehnici de consolidare a fundaţiilor se numără soluţiile indicate cu caracter orientativ. sau prin subbetonare.înlocuirea fundaţiilor (atunci când sunt prea mici şi executate din materiale prea slabe) cu fundaţii lărgite din beton armat . până la nivelul necesar. (fig.5 3-71 .3.8.3. momentul capabil al fundaţiei. atunci când este posibil. 647 bis/1.

(c) În cazul construcţiilor cu pereţi structurali cu subsol. planşee şi radier.6 Alcătuirea capului piloţilor şi armăturilor de încovoiere suplimentare trebuie astfel realizată încât să se poată asigura echilibrul eforturilor din elementele fundaţiilor.X. respectiv terenului de sub grinzi. pereţi adăugaţi perete marginal radier Figura F. capacitatea de rezistenţă a fundaţiilor şi suprafaţa de rezemare pe teren se pot spori substanţial prin introducerea unor pereţi suplimentari la subsol. Nr.3. PARTEA I.8. 647 bis/1. La limită se pot obţine condiţiile unei infrastructuri de tip cutie rigidă şi rezistentă (fig. conectaţi adecvat de pereţii structurali.3.3.8. F. Transmiterea compresiunilor se realizează corespunzător rigidităţilor minipiloţilor.8.8. F.6).2009 199 (b) Capacitatea de a transmite compresiuni sau întinderi la teren a unei reţele de grinzi de fundaţii se poate spori.7 3-72 .3. prin ataşarea unor minipiloţi conectaţi de grinzi (fig. Tendinţa de ridicare a fundaţiei este împiedicată de piloţi.7). grinda de fundaţie existentă armături suplimentare suprafaţa asperizată placa de ancoraj mustăţi armătura minipiloţilor ţeavă gol forat şi betonat Figura F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

X. Între piloţi se vor alege distanţe suficient de mari pentru a limita efectul de grup.3. F. dar şi deficitul de rezistenţă al piloţilor existenţi la forţe laterale. la contactul cu terenul. Dacă este necesară mărirea secţiunii dalei groase (radierului) din capul piloţilor se poate aplica un strat de suprabetonare conectat de fundaţia existentă. la nivel principial.3. Soluţia implică introducerea unui guler de beton armat puternic în jurul pilotului existent în care se ancorează armătura minipiloţilor noi. se pot adăuga piloţi foraţi sau minipiloţi.8.3. Dimensionarea piloţilor şi a zonei de beton armat de la capătul piloţilor se va face pe modele în măsură să stabilească distribuţia forţelor la cele două serii de piloţi. Capetele piloţilor existenţi şi noi se conectează între ele. perete structural ancoraj piloţi existenţi zona adăugată fundaţie existentă piloţi noi perete structural minipiloţi Figura F. indicate orientativ.200 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Dacă este necesar să se obţină o simplificare a execuţiei. pe care descarcă un stâlp puternic solicitat (de exemplu. (3) Câteva tehnici de intervenţie de tip curent. un stâlp sub un perete întrerupt) se exemplifică în fig. fundaţia existentă se poate demola parţial. 3-73 . (2) Procedeele de consolidare curente constau în: .8. pentru îmbunătăţirea alcătuirii acestor elemente.9.suplimentarea fundaţiilor de adâncime (minipiloţi.2009 F.8. sporirea rezistenţei laterale a acestora sau/şi îmbunătăţirea.8. pentru sporirea capacităţii de a transmite compresiuni şi întinderi la baza structurii) . F. de regulă într-un strat substanţial de suprabetonare conectat cu elementul existent. dar şi mustăţile cămăşuielii stâlpului.8 pentru fundaţia unui perete structural.8 (b) Suplimentarea capacităţii insuficiente a unui pilot izolat. 647 bis/1.4 Dezvoltarea sistemului de fundare la adâncime (1) Consolidarea fundaţiilor de adâncime urmăreşte sporirea capacităţii de a transmite compresiuni şi/sau întinderi la teren.3. Soluţia este expusă în fig. a alcătuirii deficitare a elementelor şi legăturilor în interiorul sistemului de fundare. cu spargerea parţială prealabilă) a grinzilor şi dalelor groase de la capătul piloţilor. sunt cele prezentate în continuare: (a) Suplimentarea numărului de piloţi. Nr. PARTEA I. poate rezolva deficitul de capacitate la compresiune sau/şi cel de întindere.3. în general. Se adaugă la nevoie armături de ancorare a armăturilor întinse din piloţi şi armături de încovoiere la partea superioară a zonei de la capul piloţilor. Funcţie de gabaritele disponibile şi mărimea forţelor.dezvoltarea (dacă este necesar. zonele desfăcute urmând să fie betonate odată cu turnarea capetelor piloţilor noi. eventual piloţi foraţi.

3. fie datorită forţelor laterale de proiectare insuficiente.10. Nr. 3-74 . Forţele de ridicare au fost ignorate de multe ori în proiectarea iniţială.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Deficienţele întâlnite sunt ancorarea şi înnădirea prea scurtă a mustăţilor din piloţi şi stâlpi şi lipsa armăturii de la partea superioară a dalei din capul piloţilor.8-9 (c) Îmbunătăţirea alcătuirii dalei groase din capul piloţilor se exemplifică în fig. PARTEA I. Prin mărirea secţiunii de beton din capul piloţilor se măreşte şi lungimea de ancorare a mustăţilor din stâlpi. Soluţia de remediere implică un strat de suprabetonare suficient de gros cu armătura ancorată adecvat în goluri forate în dala groasă existentă.3. 647 bis/1. Aceasta are drept scop crearea condiţiilor pentru a transmite eforturile de întindere din momentul de răsturnare de la baza elementelor verticale la teren prin intermediul acestei piese. fie pentru că reacţiunile de la bază nu erau asociate dezvoltării mecanismului de plastificare la încovoiere.X. F.2009 201 micropiloţi noi stâlp pilot existent stâlp existent mustăţi în cămăşuiala stâlpului guler pe capul minipiloţilor pilot existent Figura F.8.

având o eficacitate mai mică la nisipuri şi pietrişuri rugoase curate.2 Injectarea terenului pentru compactarea acestuia (1) Injectarea se face cu un mortar foarte vârtos la o presiune foarte înaltă.3.5.3. Nr.3. (2) Tehnologiile de consolidare a terenului implică injectarea de substanţe care pot avea două tipuri de efecte: compactarea (îndesarea) terenului sau impermeabilizarea acestuia. în măsură să adune particulele într-un pachet dens. F.8. dimensionarea acestuia se poate face pe modele de tip grindă cu zăbrele.3. 3-75 .2009 suprabetonare armături de ancorare fundaţie existentă goluri forate umplute cu mortar epoxidic Figura F.10 Datorită proporţiilor elementului de beton armat din capul piloţilor.1 Aspecte generale (1) Obiectivul consolidării terenului îl constituie mărirea capacităţii de rezistenţă la nivelul tălpii fundaţiei prin îmbunătăţirea caracteristicilor încărcare-deformaţie ale terenului de fundare.202 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1.8. Creşterea densităţii sporeşte capacitatea portantă a terenului. decât alte metode.X.5.3.8. F. (2) Această tehnică este eficientă pentru o gamă mai largă de soluri. PARTEA I. În anumite situaţii consolidarea terenului de fundare reprezintă o soluţie mai raţională şi mai economică decât consolidarea individuală a unui număr mare de fundaţii.3.5 Măsuri de consolidare a terenului de fundare F.8. unele tipuri de nisipuri. precum şi la terenuri cu plasticitate limitată.3. Este indicată la argile.

injectarea are scopul măririi frecării fundaţiei de terenul înconjurător. Structura şi mărimea golurilor din teren condiţionează tipul de mortar folosit. cu staţiile situate între 1. (5) În cazul fundaţiilor de adâncime se urmăreşte crearea unei zone de nisip solidificat în jurul piloţilor. F.8. preparând carote şi încercând epruvetele la compresiune. Pentru a stabili raportul între volumul de mortar şi sporul de densitate se fac teste prealabile într-o zonă adiacentă. F.3.În fig. împreună cu dezvoltarea (legarea) fundaţiilor clădirii pentru a se preveni crăpăturile în teren sub clădire.5.3. Cel mai obişnuit procedeu este cel cu injectarea iniţială a stratului celui mai profund.11b.4 Reducerea riscului de alunecare a terenului (1) Construcţiile pot fi expuse riscului de pierdere a stabilităţii. ciment şi apă. (3) Injectarea se face în etape.3. F.0 m. 3-76 .5 şi 4.8.8. Nivelul de solidificare realizat se verifică exhumând bucăţi de sol. 647 bis/1. F. Nr.8. (5) În cazul fundaţiilor de suprafaţă. continuând operaţiile prin retragere spre suprafaţa. Aceste accidente afectează stabilitatea generală a ansamblului structural şi pot duce la prăbuşirea construcţiei. suprafaţa de lunecare afectează un volum mare de pământ. Remediul poate fi constituit dintr-o sprijinire puternică ancorată suficient de amplu în masivul de teren.5. sub amprenta fundaţiei. Remediul poate fi construirea unui pinten masiv de pământ la piciorul pantei . după o schemă reticulară. fără a le deplasa din poziţie. zona injectată se întinde de la talpa fundaţiei până la un strat dens şi rigid aflat mai la adâncime.În fig. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. lunecarea are ca efect deplasarea pământului de sub clădire producând prăbuşirea clădirii.3 Injectarea terenului în vederea impermeabilizării (1) Această tehnologie constă în injectarea unui mortar de ciment sau a unei substanţe chimice în spaţiile dintre particulele de materiale.11a. (6) În cazul fundaţiilor de adâncime. (4) Injectarea se face în etape. (2) Funcţie de poziţia clădirii faţă de planul potenţial de lunecare se pot manifesta mai multe feluri de efecte: . Fisurile deschise sub clădiri afectează puternic integritatea clădirii.3. (4) În cazul fundaţiilor de suprafaţă se urmăreşte realizarea unei mase solidificate de sol nisipos. între talpa acesteia până la stratul dens. Zona injectată se întinde de la fundul grinzii din capul piloţilor până la stratul dens. cum sunt lichefierea terenului. deplasarea în lungul acesteia fiind mult mai mare decât deplasarea la baza clădirii. dar şi datorită unor efecte globale ale acţiunii seismice asupra terenului.3. PARTEA I.2009 203 (3) Mortarul este realizat din nisip.3. fenomen cu probabilitate de apariţie mai mare în România.8. Rezultatul este creşterea rezistenţei la forfecare şi a capacităţii portante. (2) Metoda se pretează la soluri nisipoase care conţin cantităţi minore de particule fine. Soluţia cu ancore poate fi eficientă şi pentru scenariul din fig.11a. ruperea faliilor sau alunecărilor de teren.3. nu numai datorită cedării terenului de sub fundaţie. după o schemă reticulară. Dintre aceste surse colaterale de hazard seismic aici se prezintă numai măsurile referitoare la reducerea (evitarea) efectelor alunecărilor de teren provocate de acţiunea seismică.X.

8. care să protejeze clădirea. lunecarea masivului de pământ din amonte de clădire.3. (a) suprafaţa potenţială de rupere contrafort de pământ umplutură compactată suprafaţa potenţială de rupere pământ scos (b) ancore sprijinire (palplanşe) zid de sprijin plan de rupere (c) Figura F. PARTEA I.X.3.8-11 3-77 .11c.În fig. produce curgerea materialului peste clădire şi avarierea acesteia.204 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 .3. F. Soluţia constă în stabilizarea pantei prezentate la fig. 647 bis/1.8. F.11b sau în prevederea unui zid de sprijin. Nr.

îmbunătăţirea rezistenţei înnădirilor armăturilor de oţel. grinzi.2. anexa B. Forţa axială se poate considera aplicată uniform elementului compozit astfel realizat. PARTEA I.2 Recomandări de proiectare a elementelor consolidate prin cămăşuire cu beton armat F.2 Recomandări de calcul (1) La evaluarea capacităţii de rezistenţă şi a capacităţii de deformaţie.3. iar a pieselor de oţel de cămăşuire.creşterea rezistenţei la încovoiere şi/sau forţa tăietoare.1 Aspecte generale (1) Cămăşuirea cu beton armat se aplică elementelor structurale de beton armat (stâlpi. Dacă suprafaţa elementului existent este asperizată se poate conta pe conlucrarea completă a betonului nou cu cel vechi. caracteristicile mecanice ale secţiunilor elementelor existente se determină conform P 100-3/2008.9.1 Aspecte generale (1) Prezenta anexă conţine recomandări de proiectare pentru elemente structurale de beton armat consolidate prin cămăşuire cu beton armat (F.9. (2) La evaluarea capacităţii de rezistenţă şi de deformaţie a elementelor de beton armat consolidate. pereţi) pentru: . (2) Calculul rezistenţei la încovoiere se face considerând aportul armăturilor longitudinale din elementul existent şi din cămaşa de beton adăugată.X.9.2009 205 F.3.9. .3. obţinute din încercări insitu sau din alte surse. armăturile longitudinale trebuie prelungite dincolo de secţiunile de la extremităţile deschiderii libere (lumina) cu lungimile de ancorare necesare.3. pe baza STAS 10108/ 78 F.3. cât şi armătura) se opreşte la o distanţă de cel puţin 20 mm de marginea nodului.2. 3-78 . Nr. împărţite la factorii de încredere corespunzători nivelului de cunoaştere atins şi la factorii parţiali de siguranţă. (2) Grosimea cămăşii de beton trebuie să permită dispunerea adecvată a armăturilor longitudinale şi transversale. .3.9. polimeri armaţi cu fibre – FRP (F. F.3) sau piese de oţel (F.sporirea capacităţii de deformaţie.creşterea capacităţii de a prelua forţa axială de compresiune (în special la stâlpi).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Se vor utiliza (a) valorile medii ale betonului şi armăturii existente.9 Recomandări de proiectare pentru lucrările de consolidare a elementelor structurale de beton armat F.3. atunci cămaşa de beton armat (atât betonul.4). (3) Dacă se urmăreşte sporirea rezistenţei la încovoiere. elementul consolidat poate fi considerat ca monolit. (4) Dacă se doreşte numai creşterea rezistenţei la forţă tăietoare şi a capacităţii de deformaţie.9. 647 bis/1.9. şi (b) valorile de proiectare ale rezistenţelor betonului şi oţelului din cămaşă.2). fără măsuri de conectare suplimentare.3. Caracteristicile mecanice ale zonelor adăugate de beton armat se stabilesc pe baza STAS 10107/0-90. .

PARTEA I.9. Ancorajul armăturilor din stâlpi şi grinzi în interiorul nodului vor satisface regulile pentru noduri din construcţiile de beton armat noi.sporirea capacităţii de deformaţie în domeniul plastic (ductilitate) în zonele plastice potenţiale (critice) ale elementelor structurale.206 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. este 0. de asemenea prin FRP cu fibrele orientate în lungul perimetrului. 647 bis/1. sunt date de relaţiile: f f = k f f fib E f = k f E fib unde: ffib.3. Efib kf rezistenţa şi modulul de elasticitate al fibrelor proporţia volumului de fibre în volumul FRP (de ordinul 40 – 65%). F. Rezistenţa betonului din elementul existent se obţine împărţind rezistenţele medii la factorul de încredere şi la factorul parţial de siguranţă al betonului. prin aplicarea FRP cu fibrele orientate perpendicular pe axul elementului (paralel cu armăturile de forţa tăietoare) . VR . Valorile rezistenţei oţelului şi betonului din cămaşă sunt valorile de proiectare. Caracteristicile materialului rezultat. aramid) se face pentru: .3.1 Aspecte generale (1) Cămăşuirea elementelor de beton armat cu polimeri armaţi cu fibre (carbon. 3-79 . Valoarea rezistenţei la forţă tăietoare a elementului consolidat utilizată în verificările de * rezistenţă.îmbunătăţirea performanţelor înnădirilor armăturilor prin creşterea confinării aplicate zonei de înnădire.3 Recomandări de proiectare a elementelor de beton armat consolidate cu FRP F. Nr.9VR (4) Rotirile ultime de încovoiere utilizate în verificări se pot lua egale cu valorile rotirilor ultime calculate pentru elementul considerat monolit. * VR = 0. (2) Asocierea fibrelor orientate unidirecţional cu matricea polimerică produce un material cu proprietăţi liniar elastice.9 din valoarea VR calculată pe baza rezistenţelor materialelor.2009 (3) Calculul rezistenţei la forţă tăietoare se face considerând în mod acoperitor numai armăturile transversale ale cămăşii. şi (3) Cămăşile cu FRP trebuie astfel proiectate încât să nu se atingă rezistenţa materialului înainte de dezvoltarea deformaţiilor plastice de încovoiere ale elementului de beton armat. (6) Capacitatea de rezistenţă a elementelor de beton armat consolidate va corespunde mecanismului structural de disipare de energie proiectat.9. rezistenţa la întindere ff şi modulul de elasticitate Ef. Se va considera deformabilitatea oţelului cu ductilitatea minimă din secţiune.sporirea rezistenţei la forţă tăietoare a stâlpilor. grinzilor şi pereţilor.X. determinate ca mai sus. cu fibrele orientate în lungul perimetrului secţiunilor transversale . (5) Etrierii nodului grindă-stâlp dispuşi în cămaşă vor fi dimensionaţi la forţa tăietoare asociată capacităţii grinzilor consolidate. sticlă.3.

3. bwsf (4) Valoarea medie a deformaţiei specifice efective. dispuse la distanţa sf. la care nu se mai străpunge placa): 3-80 . pe trei sau două laturi (de exemplu. adică înfăşurată continuu şi aderentă pe toată bw suprafaţa laterală a elementului (tf – grosimea FRP) ρf = 2t f b f pentru armarea cu benzi de fibre cu lăţimea bf . (2) Rezistenţa la forţă tăietoare a elementului consolidat este dată de suma contribuţiei elementului de beton armat existent. Consolidarea poate fi făcută cu o cămăşă continuă pe zona care trebuie întărită sau cu benzi şi fâşii dispuse la anumite intervale.2) ε fu este deformaţia de rupere (ultimă) a FRP. εf. modul în care se stabileşte această valoare se indică la (4) bw dimensiunea secţiunii elementului perpendicular pe direcţia forţei tăietoare d înălţimea efectivă a secţiunii ρf coeficientul de armare cu FRP (fig.9. calculată conform STAS 10107/0-90.X.3.9.2(3).3. iar f cm este rezistenţa la compresiune medie a betonului în cazul elementelor cămăşuite pe 2 sau 3 laturi (cu o cămaşă în formă de U. se determină cu Ef modulul de elasticitate al FRP în lungul fibrelor ρf = relaţiile: în cazul elementelor înfăşurate complet. (F.2. determinate pe baza prevederilor date în continuare la (3) şi (4) pentru secţiuni dreptunghiulare şi la (5) pentru secţiuni circulare.17 ⎜ cm ⎜ Ef ρf ⎟ ⎠ ⎝ în care: 0 . 647 bis/1. considerând rezistenţa betonului conform F. 30 ε fu .2 Calculul la forţă tăietoare (1) În vederea sporirii rezistenţei la forţă tăietoare se poate aplica o cămăşuire pe toate laturile sau parţială.1) ε fd valoarea de proiectare a deformaţiei specifice efective a FRP.3. F.f = 0.3. aplicată de multe ori la grinzi.9. forţa tăietoare preluată de FRP se determină cu expresia: VR d .9. laturile paralele cu direcţia forţei tăietoare). (3) În cazul secţiunilor dreptunghiulare. PARTEA I. Nr.2009 207 F. la grinzi.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. la care cedarea cămăşii se atinge prin ruperea în secţiune înclinată: ⎛ f 2/3 ⎞ ⎟ εf = 0. şi a contribuţiei FRP.9.3.9(E f ε fd )ρ f b w d în care: (F.1) 2t f pentru cămaşa completă.

Nr.f = 0.9. 56 0 .3.2009 0 .3) corespunde unei cedări prin pierderea aderenţei (dezlipirea) cămăşii FRP de beton. care coincide cu expresia (F.3.3. fixate de piesa de beton.3) se vor determina pe baza valorilor caracteristicilor betonului confinat cu FRP aşa cum se arată în continuare la (3). F.2) şi (F.3.9. (F. se recomandă ancorarea capetelor fâşiilor FRP în beton prin ancore mecanice sau prin ancoraje specifice în evantai din FRP.3. Valorile curburilor φu şi φy din expresia (B.2).9.9.9.208 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. d Figura F.5A c ρ f (ε fd E f ) în care: ρf = 4t f / D . Notă: Prima dintre relaţiile (F.17⎜ εf = min ⎢0. 0. F.3) În relaţiile (F.65⎜ ⎜E ρ ⎟ ⎜E ρ ⎟ ⎢ ⎥ ⎝ f f ⎠ ⎝ f f ⎠ ⎣ ⎦ (F.3. iar cea de a doua.9.3.7.3 Efectul de confinare al FRP (1) Sporirea capacităţii de deformare se obţine prin confinarea betonului prin cămăşuirea elementului cu FRP în zonele potenţial plastice (critice).62ε f (F.2) se va folosi modelul de calcul descris la B.8ε f 1.9.9. 647 bis/1.3.5) iar Ac este aria secţiunii de beton.4) S-a notat: ε fk = valoarea caracteristică a deformaţiei specifice efective şi γ f = factorul parţial de siguranţă. PARTEA I.1 (7) În cazul secţiunilor circulare (de diametru D) înfăşurate cu FRP forţa tăietoare preluată de acestea se stabileşte cu relaţia: VR d . 3-81 .9. (4) şi (5). 30 ⎡ ⎤ ⎛ f cm 2 / 3 ⎞ ⎛ f cm 2 / 3 ⎞ 3 − ⎟ ε fu ⎥ ⎟ 10 .3) f cm este exprimat în MPa.3.9.3. iar E f în GPa.X.3 = 0.2 din P 100-3/2008.3. (5) Valoarea de proiectare a deformaţiei specifice efective se determină cu relaţia: εfd = ε fk γf = 0. unei cedări prin ruperea în secţiune înclinată. (2) Pentru evaluarea caracteristicilor de deformare ale betonului confinat (fig. (6) Când înfăşurarea completă a secţiunii nu este posibilă.

u se calculează cu: Esec.50ε fu .3. 647 bis/1. εc2 rezistenţa şi deformaţia specifică atinse la efortul unitar maxim al betonului neconfinat.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2 εcu ε (3) valoarea maximă a efortului unitar de compresiune în betonul confinat fcc şi a deformaţiei specifice corespunzătoare εcc se stabilesc cu valorile: ⎛ ⎞ fl fl ⎟ f cc = f c ⎜ 2 . 25 ⎜ ⎟ f f c c ⎝ ⎠ (F.2009 209 fcc fcu Ecc Esec.8) ε fd deformaţie specifică acceptată în cămaşa FRP ε fd = min (0.7) fc .k ) β= 5700 − 500 f c (MPa ) (F.10) 3-82 .3. conform SR EN 1992-1-1:2004.9.3.9. 25 1 + 8 − 2 − 1 .9) E cm modulul de elasticitate al betonului neconfinat.004.9. tabel 3.3.9.9. (4) Modulul de deformaţie secant în stadiul ultim Esec. (5) Valorile deformaţiei specifice ε cu şi rezistenţei f cu în stadiul ultim se determină cu relaţiile: ε cu ⎛ 2 βε fd E cc ⎞ = ε cc ⎜ ⎜E −E ⎟ ⎟ cc ⎠ ⎝ cm 1− Ecc Ecm (F.3.6) ε cc = ε c 2 ⎢1 + 5⎜ ⎜ ⎣ în care: ⎡ ⎛ f cc ⎞⎤ − 1⎟ ⎟⎥ ⎝ fc ⎠⎦ (F. fl presiunea maximă acceptată în cămaşa FRP.u εcc Figura F.u = în care: Ecm 1 + 2 βε fd (F.9. Nr.1.X. 0. PARTEA I.3.

3.3) bw hw Figura F. presiunea de confinare date de (F.2009 f cu = E cm ε cu 1 + 2 βε fd (F.9.13) unde tj este grosimea totală a straturilor FRP .10) se reduce suplimentar cu factorul: 3-83 . (6) Valoarea presiunii transversale fe se calculează cu relaţia: fe = în care: ke ρj Ef coeficient de eficienţă a confinării coeficient volumetric de armare cu FRP modulul de elasticitate al FRP 1 k e ρ j E f ε fd 2 (F.9. PARTEA I. F.9.3 ρj = 2t j (b w + h w ) bwh w (F.14) (8) Coeficientul de eficienţă al confinării are valoarea: . (9) În cazul în care confinarea se realizează prin benzi (fâşii) de FRP distanţate la distanţa interax sf.9.3.3. 647 bis/1.pentru secţiuni circulare cu diametru D ρj = 4t j D (F.3.în cazul secţiunilor dreptunghiulare: (b w − 2r )2 + (h w − 2r )2 ke = 1− 3b w h w unde r ≥ 25mm este raza de racordare la colţurile secţiunii.210 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3.pentru secţiuni circulare ke = 1 .9.9.3.12) (7) Coeficienţii de armare se calculează cu: .pentru secţiuni dreptunghiulare (fig. Nr.3.9.11) unde E cc = f cc ε cc .X.

15) σl = A s f yL ⎡p ⎤ + 2(d bl + c )⎥ L s ⎢ ⎣ 2n ⎦ (F.4 Strângerea zonelor de înnădire (1) Lunecarea relativă a barelor înnădite insuficient prin suprapunere se poate preveni prin aplicarea unei presiuni laterale σl exercitate de FRP. grosimea necesară a FRP se determină cu: tf = S-a notat: σsw σl efortul unitar de strângere exercitat de etrieri la o deformaţie specifică de 0.9. Nr.15).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.9. F.3.9.3. A s f yL ⎡p ⎤ + 2(d bl + c )⎥ L s ⎢ ⎣ 2n ⎦ As A s .3. măsurat la axul armăturilor longitudinale numărul de bare înnădite în lungul perimetrului p diametrul barei celei mai groase din înnădire acoperirea cu beton a armăturii longitudinale.001 ( σ sw = 0.c este armătura longitudinală situată în zona confinată a secţiunii (haşurată în fig.3.001) (F.3). Pentru secţiuni circulare cu diametrul D.001E s ) efortul unitar de strângere ce trebuie aplicat zonei de înnădire de lungime Ls: D(σ l − σ sw ) 2(E f ⋅ 0.3.2009 211 ⎛s ⎞ ks = 1 − ⎜ f ⎟ ⎝ 2D ⎠ 2 în cazul secţiunilor circulare şi ⎛ sf ks = 1− ⎜ ⎜h ⎝ w ⎞ ⎟ ⎟ în cazul secţiunilor dreptunghiulare.17) în care: As.9.9.c (2) În cazul secţiunilor de formă dreptunghiulară expresia presiunii de strângere este: σl = ⋅ (F. D se înlocuieşte cu lăţimea secţiunii bw.3. 3-84 . În acest caz secţiunea ancorelor se adaugă la secţiunea cămăşii din relaţia (F. Aceleaşi măsuri sunt recomandate şi atunci când se urmăreşte sporirea confinării secţiunii. iar distanţa D se înlocuieşte cu distanţa dintre punctele de prindere ale cămăşii.15). (3) În cazul secţiunilor dreptunghiulare alungite (hw ≥ 1.16) S-a notat: As fyL p n dbl c aria unei bare longitudinale înnădite rezistenţa de curgere a armăturii longitudinale de oţel egală cu valoarea medie obţinută din teste in-situ şi alte surse suplimentare de informare perimetrul secţiunii transversale a stâlpului. PARTEA I. ⎠ 2 F. 647 bis/1.3. iar în relaţia (F.9.5 bw) sau/şi cu dimensiunea minimă > 600 mm se vor prevedea ancorări intermediare ale cămăşii din FRP de miezul de beton.X.3.9.

1 Aspecte generale (1) Cămăşuirea elementelor de beton armat cu piese din oţel urmăreşte: . furnizate de cămaşa metalică este: Vjs = t jbd s f yj. În acest fel. oţelul este un material izotrop. F. Nr. (3) Adoptând ipoteza indicată la (2) relaţia pentru evaluarea rezistenţei suplimentare Vjs. atunci când cămăşuirea se aplică pentru obiectivele indicate la (1). de regulă.sporirea capacităţii de deformaţie în zonele plastice ale elementelor structurale prin efectul de confinare al betonului comprimat . obţinută. prin efectul de strângere (confinare) a zonei de înnădire.9.9. Această condiţie este realizată dacă cămaşa metalică nu este solicitată dincolo de pragul elastic. elementele longitudinale ale cămăşilor de oţel se opresc la o distanţă de 15-20 mm de marginea grinzii. (3) Cămăşile din oţel aplicate stâlpilor. Spre deosebire de acestea. 647 bis/1.212 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.9. În această situaţie rezistenţa elementului consolidat la forţă tăietoare este dată de rezistenţa elementului de beton armat la care se adăugă contribuţia cămăşii de oţel. În cazul cadrelor. PARTEA I. realizate în varianta cu 4 corniere la colţuri şi cu plăcuţe orizontale pot crea un efect iniţial de confinare al betonului prin preîncălzirea plăcuţelor înainte de sudarea lor de corniere.9. nu şi rezistenţa la încovoiere.2 Calculul la forţă tăietoare (1) Comportarea seismică la forţă tăietoare a unui element de beton armat cu cămaşa de oţel este una favorabilă.sporirea rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor structurilor tip cadru sau a celor cu pereţi de beton armat . (4) Eficacitatea cămăşii este maximă dacă aderenţa acesteia cu piesa de beton este asigurată prin injectarea spaţiului dintre camera şi faţa betonului cu răşină epoxidică sau mortar fluid fără contracţie. la care continuitatea pe verticală a elementelor de oţel ataşate pereţilor nu este împiedicată de prezenta grinzilor.3.2009 F. d (F.18) 3-85 .îmbunătăţirea comportării îmbinărilor armăturilor cu lungimi de suprapunere insuficiente. cămăşile de oţel pot spori numai rezistenţa la forţa tăietoare şi confinarea. Din acest motiv. (2) Creşterea rezistenţei la încovoiere se poate obţine mai simplu la structurile cu pereţi. astfel încât conferă pe lângă efectele indicate la (1) şi rigiditate şi rezistenţa în direcţie longitudinală. de asemenea. atâta vreme cât degradarea betonului este limitată.4 de oţel Recomandări de proiectare a elementelor de beton armat consolidate cu piese F.3. (2) Se recomandă ca la dimensionarea cămăşii de oţel să se conteze numai pe 50% din rezistenţa la curgere de proiectare a oţelului cămăşii (rezistenţa caracteristică împărţită la factorul parţial de siguranţă).3.4. Întrucât comportarea histeretică a pieselor de oţel longitudinale pe zona nodului este nesatisfăcătoare (prin manifestarea flambajului pieselor de oţel comprimate) creşterea rezistenţei la încovoiere prin cămăşi metalice nu este totdeauna recomandabilă. continuitatea pe verticală a elementelor de oţel ataşate stâlpului este liberă numai în zona colţurilor stâlpului.3.4. Rolul cămăşilor de oţel este similar cu cel obţinut prin aplicarea FRP. Prin această măsură se evită şi creşterea nedorită a forţei tăietoare de dimensionare (asociată rezistenţei la încovoiere).X.

X. exercită un efect de confinare numai la colţuri.3. în care: .4.3 Efectul de confinare al cămăşii metalice (1) Efectul de confinare exercitat de cămăşile metalice asupra betonului se poate echivala cu efectul de confinare datorat etrierilor în elementele de beton armat.lungimea cămăşii va fi cu cel puţin 50% mai mare decât lungimea de suprapunere 3-86 . 647 bis/1.3. Din acest motiv pentru a realiza o confinare eficientă în cazul stâlpilor cu secţiune dreptunghiulară cu dimensiuni relativ mari (≥ 450 mm).4) Figura F. cămaşa trebuie prinsă intermediar cu ancore (fig.3. Nr.cămaşa exterioară continuă în cazul cămăşii complete sau realizată din plăcuţe dispuse la distanţe discrete se echivalează cu etrierii perimetrali .ancorele intermediare se echivalează cu etrierii intermediari.3. eficienţa cămăşilor de oţel este asigurată fără verificarea prin calcul. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.9. F.2009 213 în care: tj b s este grosimea benzii (plăcuţei) de oţel este lăţimea benzii de oţel este distanta interax a benzilor în lungul elementului În cazul prevederii unei plăci continue în lungul elementului b s = 1 . PARTEA I. NOTA: În absenţa ancorelor. continuă sau nu.9. F. dacă se îndeplinesc condiţiile constructive date la (2).4 (2) Relaţiile de dimensionare ale elementelor cămăşuielii metalice pe criterii de confinare sunt cele date în codurile de proiectare pentru construcţii noi şi nu se detaliază aici. (2) Condiţiile sunt: . Se poate folosi modelul dat în P 100-3/2008 sau SR EN 1992-1. cămaşa metalică.9.4 Proiectarea zonelor de înnădire ale armăturilor longitudinale (1) Când se dispun în intenţia îmbunătăţirii comportării zonelor de înnădire prin suprapunere ale armăturilor longitudinale. pentru ca datorită grosimii mici cămaşa nu are rigiditate la încovoiere şi se deformează.4.9.

9.3. Nr. 647 bis/1. perpendicular pe direcţia de aplicare a încărcării .în cazul zonei de înnădire a armăturilor de la baza stâlpilor.3.cămaşa va fi strânsă de miezul de beton al elementului prin cel puţin două rânduri de ancore montate pe fiecare latură.2009 . la o treime a acestei zone de baza stâlpului (fig. al doilea. PARTEA I.X. F. cele două rânduri de bolţuri se montează.5).9.cămaşa va avea grosimea de cel puţin 5 mm . cămaşă de oţel mortar ancoră ls ls 3 Figura F. unul la extremitatea zonei de înnădire.5 3-87 .214 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

(2) Intervenţiile se grupează conform capitolului F.1. (2) Mărirea rigidităţii de ansamblu a structurii cu scopul de a diminua deplasările laterale care pot genera incursiuni în domeniul inelastic. Structurile existente pot conţine una sau mai multe tipuri de neregularităţi structurale (de exemplu: rigidităţi deferite al nivelurilor.2Tipuri de intervenţie (1) Intervenţiile asupra construcţiilor cu structura din oţel sunt necesare când acestea nu mai îndeplinesc exigenţele de rezistenţă şi stabilitate. (3) La alegerea soluţiei de intervenţie se vor avea în vedere următoarele: . Mărirea rigidităţii poate duce. prin incursiuni în domeniul inelastic a zonelor şi barelor potenţial plastice. a deplasărilor laterale şi implicit a deteriorărilor provocate de acestea.4. (4) Reducerea masei structurii are ca efect micşorarea acţiunii seismice.1 Principii de bază Îmbunătăţirea performanţelor structurilor din oţel existente poate fi realizată aplicând unul sau mai multe din principiile următoare. la mărirea efectului acţiunii seismice asupra elementelor structurii.1 Aspecte generale (1) Reparaţiile sunt intervenţii care se aplică elementelor care şi-au pierdut o parte din performanţe prin apariţia unor defecte. (1) Îndepărtarea sau diminuarea neregularităţilor în plan şi elevaţie a structurilor.3 în consolidări. cu sisteme uşoare (sticlă. gips carton.3 Reparaţii F.4. F.descărcarea parţială de eforturi a elementului înainte de a se face intervenţia (îndepărtarea 4-1 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. însă. F. . 647 bis/1.4. remodelare şi reabilitare. rigidităţi la torsiune care pot varia de la un nivel la altul) care conduc la performanţe structurale slabe. panouri tristrat). când apar zone cu pierderi de stabilitate locală sau generală.1 punctul F.stabilirea cauzei care a produs defectul. PARTEA I.3. Nr. cu scopul obţinerii nivelului anterior de performanţe ale respectivelor elemente. (5) Introducerea de izolatori şi amortizori seismici care au rolul de a diminua acţiunea seismică ce se aplică structurii. demolarea unuia sau mai multor etaje.X. Exemple de reducere a masei construcţiei pot fi: înlocuirea închiderilor şi a pereţilor despărţitori cu greutate mare. cu depăşirea rotirilor plastice admisibile ale zonelor şi barelor potenţiale plastice.4. când prezintă zone cu incursiuni în domeniul elasto-plastic. (3) Mărirea ductilităţii elementelor şi a ansamblului structural în vederea micşorării efectelor acţiunii seismice prin disiparea acesteia.2009 215 F.4 PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURI DE OŢEL F. (2) Reparaţiile sunt funcţie de natura solicitării din bare sau îmbinări cât şi de natura defectului depistat. reparaţii.

3.2. respectiv a tensiunilor remanente. care se compară cu valorile limită până la care sudarea se poate executa fără precauţii speciale.4.X. F.în scopul reducerii fenomenului de fragilizare al oţelului se recomandă ca: • numărul straturilor de sudură depuse să fie în concordanţă cu grosimea tablelor sudate şi cu condiţiile de exploatare ale elementului. (2) Condiţiile tehnologice ale sudării manual.1 Tehnologii de execuţie a cusăturilor de sudură multistrat lungi (3) Soluţiile constructive adoptate. ceea ce permite reducerea valorilor deformaţiilor. 647 bis/1. Acestea trebuie concepute ţinând seama de posibilităţile de acces. .temperatura mediului ambiant nu trebuie să coboare sub +50 C .1 Reparaţii prin utilizarea sudurii Condiţia necesară pentru utilizarea acestei metode este sudabilitatea oţelului. • “în cascadă” “în cocoaşă” “ în blocuri” Figura F. sau “ în blocuri” (fig. dacă marca oţelului este cunoscută din documentaţia de execuţie. • cordoanele lungi de sudură pot fi fracţionate în cordoane scurte depuse alternativ.lucrarea de reparare se execută de către personal calificat atestat. PARTEA I.2009 încărcărilor variabile şi cvasipermanente. Pentru a asigura calitatea reparaţiilor se vor respecte câteva condiţii obligatorii: .2 Mijloace generale de reparare Repararea elementelor din oţel şi a prinderilor acestora se poate efectua prin sudare sau cu şuruburi. F. Acestea pot fi determinate prin verificarea următoarelor caracteristici ale metalului de bază şi sudurii: compoziţia chimică. se creşte numărul straturilor depuse. Este necesar să se cunoască următoarele aspecte referitoare la: (1) Proprietăţile materialului. F.menţinerea neschimbata a poziţiei centrului de greutate şi a axialităţii barei.4. este necesară încercarea a cel puţin unei probe din fiecare element structural şi a cel puţin unei îmbinări sudate. . pentru a beneficia de efectul de tratament termic al straturilor de sudură asupra celor depuse anterior. .4.3. “ în cocoaşă”.stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice şi sudabilităţii oţelului. . astfel. tendinţa de fisurare la cald şi la rece.caracteristicile materialului de adaos trebuie să fie în concordanţă cu caracteristicile metalului de bază.216 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr. caracteristicile mecanice.4. . cu cât condiţiile de exploatare sunt mai severe. Pentru interpretarea datelor obţinute despre compoziţia chimică este necesar să se determine valoarea carbonului echivalent. având în vedere ca elementele care necesită reparaţii sunt deja montate: 4-2 . .1). nu sunt necesare teste. În ceea ce priveşte numărul de teste necesare pentru determinarea proprietăţilor materialului. În cazul sudurilor multistrat cu lungime mare se aplică procedee de sudare “în cascadă”. dacă documentaţia nu este disponibilă.tehnologia de sudare se elaborează de către ingineri sudori pentru fiecare caz în parte. introducerea de reazeme intermediare active).

2.4. Şuruburile de înaltă rezistenţă pretensionate parţial se folosesc la îmbinările elementelor cadrelor parter sau etajate cu sau fără contravântuiri verticale. PARTEA I.3. mai ales atunci când piesele care se îmbină au grosimi mari. Deteriorările acestor tipuri de prinderi constau în ruperea sau slăbirea tijelor sau în cedarea materialului la presiune pe pereţii găurii. însă valorile tensiunilor reziduale vor fi mai mari. Atât în cazul niturilor cât şi în cazul şuruburilor obişnuite. F.4. Soluţia de reparare.4. pentru unghiuri mai mici de 60° sudurile în relief se pot înlocui cu suduri în adâncime cu pătrundere parţială (fig. 4-3 . • dacă elementele structurale sunt chesonate sau dacă este vorba de un recipient se va indica şi verifica etanşeitatea sudurilor.2 Soluţii de execuţie a cusăturilor se interzic detalii de sudare ale unor piese în poziţii imposibil de realizat sau sub unghiuri în care sudura nu se poate executa de calitate: sudurile în relief pot fi realizate cu unghiuri cuprinse între 60°şi 120°.4. care conduc la apariţia de noduri termice şi induc în element concentrări de tensiuni. Aceasta trebuie să nu favorizeze apariţia fenomenelor de fragilizare.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2 Repararea îmbinărilor cu şuruburi Îmbinările cu şuruburi reprezintă o alternativă la sudură. ruperi prin oboseală şi destrămare lamelară: • se recomandă înlocuirea sudurilor în relief cu suduri în adâncime.X. beneficiind de avantajul unei tehnologii relativ simple de execuţie şi de posibilitatea execuţiei îmbinărilor pe timp friguros. constă de obicei în înlocuirea şuruburilor de înaltă rezistenţă slăbite sau lipsă cu şuruburi având aceleaşi caracteristici tehnice cu cele iniţiale. (4) Concepţia îmbinărilor sudate. soluţia de reabilitare constă de obicei în înlocuirea elementelor defecte cu şuruburi noi şi în înlocuirea porţiunii de material deteriorată prin presiune pe pereţii găurii. F. • se va ţine seama că elementele cu grosime mare se deformează mai puţin.3 Recomandări privind forma cordoanelor de sudură la prinderi de colţ • la elaborarea detaliilor de reparare prin sudare se va evita întâlnirea mai multor cordoane de sudură. Deteriorările întâlnite în cazul acestui tip de îmbinare sunt slăbirea strângerii şuruburilor sau desfacerea totală a acestora.2009 217 Figura F4. 647 bis/1. F.2).3) • Figura F. Nr. în aceste cazuri. • se vor evita detaliile de execuţie complicate sau în cazul în care acest lucru nu este posibil acestea vor fi însoţite de indicaţii suficiente cu privire la ordinea în care se vor efectua operaţiunile necesare executării lor şi tehnologia care trebuie folosită. prin aceasta evitându-se şi fenomenul de desprindere lamelară (fig.

─ se sudează fisura în adâncime.3. fisura dezvoltandu-se în limitele cordonului de sudură sau cel mult până în Z.4.3.3.4.3.X.2009 F. 4-4 . Excavarea obţinută prin crăiţuire nu trebuie să depăşească 10 mm pe fiecare parte a sudurii.1 Repararea fisurilor prin sudare Reparaţiile realizate prin sudură refac fie îmbinările dintre elemente. Nr. prinderea noului element sau părţi de element realizându-se prin sudură sau cu şuruburi. Figura F.3 Procedee generale de reparare a elementelor F. 647 bis/1. Defectul cel mai des întâlnit al îmbinărilor sudate este fisurarea cordonului de sudură în lungul său.4.T. înlocuirea propriuzisă a barei sau refacerea secţiunilor scoase din lucru este simplă.218 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Pentru repararea fisurilor din material prin sudare electrică manuală se utilizează următorul procedeu: ─ se practică cu burghiul. pe plăcuţă suport sau cu resudarea rădăcinii. sau porţiuni din elemente structurale au fost avariate car urmare a pierderii stabilităţii locale sau generale. În figura F. se poate accepta efectuarea de suduri frontale şi contând pe conlucrarea acestora cu sudurile laterale. la extremităţile fisurii.4.3. elemente de dimensiuni reduse.I.4 sunt arătate dimensiunile minime recomandate pentru execuţia acestui tip de reparaţii. Reparaţia constă în înlocuirea porţiunii degradate a elementului cu material nou având aceleaşi proprietăţi fizico-mecanice ca şi cel iniţial.4 Dimensiuni recomandate pentru reparaţia prin sudură F.2 Înlocuirea materialului degradat Metoda este utilizată în cazul în care unele bare. ─ se polizează cordonul de sudura. Se recomandă ca în cazul fisurilor pătrunse reparate prin sudură manuală să se aplice eclise sau rigidizări pe direcţia efortului principal transmis de componenta fisurată. Din punct de vedere tehnic. fie continuitatea materialului fisurat.4. câte o gaură în vederea stopării extinderii acesteia. PARTEA I. Aplicarea straturilor suplimentare de sudură se va face numai după curăţarea la luciu metalic a sudurii existente. ─ se prelucrează marginile fisurii prin crăiţuire. Consolidarea îmbinărilor cu sudură se realizează în funcţie de posibilităţi prin mărirea grosimii sau lungimii cordoanelor.(zona influenţată termic) Procedeul indicat de remediere al acestui defect constă în îndepărtarea prin crăiţuire a cordonului de sudură fisurat şi refacerea sudurii prin aplicarea unui procedeu de sudare corespunzător. Când această soluţie nu poate fi utilizată.

la dimensionare trebuie luate în considerare eforturile suplimentare rezultate. oricând este posibil.4.4. . Dacă tăierea porţiunii avariate se face fără o descărcare temporară şi fără asigurarea stabilităţii structurii pe tot timpul reparaţiilor. a unor platbande având secţiunea mai mare cu ≅ 25% faţă de cea a elementului întrerupt. În cazul în care această condiţie nu poate fi respectată. Eclisarea se poate utiliza în două moduri: ca metodă în sine de reparare a fisurilor şi rupturilor şi ca măsură de siguranţă a reparaţiilor executate fie prin sudură electrică manuală.5 Dispozitive de strâns Un tip de eclisare întâlnit mai rar utilizat este eclisarea elementelor rupte complet. Se va ţine seama că elementele care trebuie înlocuite integral sau parţial se află de obicei sub efort.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. să se apeleze la alte metode de intervenţie în care să se păstreze pe poziţie zona degradată. pentru eclise se vor avea în vedere următoarele reguli: . Aplicarea ecliselor în acest caz se face numai după readucerea elementelor la lungimea iniţială. eforturile existente în aceasta se vor redistribui brusc în alte elemente. Eclisarea ca metodă de reparare este indicată numai atunci când utilizarea sudurii electrice manuale nu este posibilă (de exemplu la secţiuni compuse din platbande nituite sau oţeluri nesudabile) întrucât prezintă dezavantajul devierii eforturilor pe lungimea eclisei.3.3. prin intermediul unor dispozitive de strâns. fie prin înlocuire de material. Această măsură este obligatorie pentru a asigura intrarea în lucru a elementului după aplicarea ecliselor. F.5. eclisele trebuie să fie capabile să transmită efortul din dreptul îmbinării. date de imperfecţiunile iniţiale şi de deformaţiile de ordinul doi. eclisele se dispun astfel încât axa lor să coincidă cu axa elementului. Nr.X. ca cele prezentate în figura F. În cazul eclisarii barelor comprimate. Din acest motiv este de preferat ca. Eclisarea constă în aplicarea. 4-5 . Pentru eliminarea excentricităţilor locale.4.3 Eclisarea Prin această metodă de reparare se urmăreşte refacerea continuităţii între două părţi ale aceluiaşi element. Prinderea ecliselor se poate realiza cu sudură sau cu şuruburi. care se desfac după executarea reparaţiei. eclisele trebuie să fie proiectate astfel încât să asigure continuitatea rigidităţii elementului faţă de ambele axe ale secţiunii şi concomitent să asigure transmiterea eforturilor de întindere provenite din momente. Figura F.în cazul în care elementele sunt pregătite pentru transmiterea efortului de compresiune prin contact direct. ca urmare a apariţiei unei fisuri sau rupturi. 647 bis/1. inclusiv momentele provenite din excentricităţile existente. peste zona degradată (ruptă).2009 219 Piesele necesare înlocuirii porţiunilor avariate trebuie să fie executate după relevee de mare precizie.dacă barele nu sunt prelucrate pentru transmiterea efortului prin contact direct. PARTEA I. cu consecinţe imprevizibile. a căror legătură a fost întreruptă total sau parţial.

ci înlocuite.3. astfel încât este recomandată remedierea deformaţiei.4. Modalităţile prin care se poate interveni în aceste situaţii sunt îndreptarea la rece şi la cald. prin spănuire sau presare. acţiuni voite de utilizare a elementelor structurale drept reazeme pentru ridicarea sau tragerea unor greutăţi. sau în caz contrar să se repare prin metoda înlocuirii de material. În celelalte cazuri se recomandâ încălzirea uniformă a întregului element. etc. Barele comprimate care-şi pot pierde stabilitatea nu trebuie îndreptate. 647 bis/1. transport sau depozitare necorespunzătoare.6 Eclisarea de siguranţă Eclisarea ca măsură de siguranţă respectă aceleaşi reguli de dimensionare şi dispunere a ecliselor.220 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.6).4. precum procedee de sudare greşite.4.4. Dacă elementul deformat este comprimat.8. Îndreptarea la rece este admisă numai în cazul pieselor cu deformaţii sau grosimi mici. O situaţie în care se poate renunţa la îndreptarea elementului este reprezentată de barele solicitate la întindere. Din acest motiv este mult mai convenabil ca elementul să fie lăsat deformat de câte ori acest lucru este posibil. aşa cum este arătat în figura F. Presarea este un procedeu mecanic de îndreptare la rece sau la cald a deformaţiilor prin utilizarea unor dispozitive (fig. efectele de ordinul II pot deveni periculoase. F. 4-6 .4.4. ambele procedee având dezavantajul că introduc în element tensiuni remanente.4 Îndreptarea elementelor deformate Metoda se aplică elementelor care au suferit deformaţii permanente (în domeniul plastic) din cauze diverse. F. PARTEA I.7 Dispozitive pentru îndreptarea deformaţiilor la rece Încălzirea cu flacăra de oxigaz se utilizează pentru remedierea deformaţiilor specifice mai mici de 20 mm/m. capabile să forţeze elementul să revină la forma iniţială. partea încălzită se va contracta mai mult şi ca urmare se vor produce deformaţii de sens contrar. montaj defectuos. loviri accidentale. urmată de îndreptarea prin presare.7).3. La răcire. aplicarea acestora realizându-se în funcţie de axul de simetrie a reparaţiei efectuate prin sudură (fig. a) potcoave pentru îndreptări locale b) juguri pentru îndreptări de amploare Figura F. Nr.2009 Figura F. F.X.

8 Îndreptarea prin încălzire cu flacăra F.3. vii. 647 bis/1. ii. sub placa de bază se injectează beton de subturnare preparat cu ciment expansiv.X. se îndepărtează betonul de subturnare deteriorat aflat sub aceasta. Etapele repararii sunt (fig.4.9): i.1 Repararea stâlpilor (1) Repararea plăcilor de bază deformate Figura F. PARTEA I.4. F.4.4 Repararea elementelor structurale din oţel F. iii. iv. se strâng şuruburile de ancoraj.9 Soluţie de reparare a plăcii de bază deformate Deformarea plastică a plăcii de bază apare de obicei la baze de stâlpi fara rigidizări. 4-7 . se consolidează placa de bază deformată prin sudarea unor rigidizări verticale.3. (2) Repararea şuruburilor de ancoraj rupte/deformate plastic În cazul în care cedarea s-a produs în buloanele de ancoraj este obligatorie înlocuirea acestora. se fixează calaje sub placa de baza. Nr. v. vi.4.4.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. se curăţă suprafeţele prin suflare cu aer cald şi apă sub presiune.2009 221 Figura F.4.

10 Soluţie de reparare a buloanelor rupte prin înlocuire (ancore fixate cu răşini sintetice) ii. F. pentru amplasarea corectă a noilor şuruburi de ancoraj. Prima soluţie este aceea de înlocuire a şuruburilor de ancoraj cu unele noi fixate cu răşini sintetice în betonul existent. v. Se injectează beton de subturnare preparat cu ciment expansiv sub placa de bază consolidată. astfel încât să nu interfereze cu betonul din jurul şuruburilor existente.222 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. iar cea de-a doua constă în înlocuirea părţii deteriorate din şuruburi. noi fixate cu răşini sintetice Aplicarea acestei soluţii este posibilă doar în cazul în care fundaţia are dimensiuni în plan suficiente. Se îndepărtează betonul de subturnare deteriorat de sub placa de bază existentă. care ar putea fi fisurat ca urmare a preluării forţelor de ancoraj. cu sudură în ½V câte o placă de bază nouă. pe ambele părţi ale plăcii de bază existente. Figura F. (b) Reconstituirea şuruburilor de ancoraj existente Soluţia constă în îndepărtarea părţii plastificate sau rupte ale şurubului de ancoraj existent şi înlocuirea acesteia cu o zonă nouă.4. PARTEA I. Nr. care se aplică în funcţie de condiţiile existente.11) sunt: 4-8 .4. (a) Şuruburi de ancoraj. iii. Se sudează în adâncime.10): i. Etapele de executare ale reparaţiei sunt (fig. Etapele de excuţiei (fig. F.4. identică din punctul de vedere al caracteristicilor secţiunii şi materialului cu cea existentă. găurită.X. 647 bis/1. iv.2009 Pentru remedierea defectului sunt recomandate două soluţii. Se fixează şuruburile de ancoraj noi prin intermediul răşinilor sintetice introduse în găuri forate în betonul fundaţiei. Noua placă de bază se întăreşte cu rigidizări verticale dispuse în funcţie de geometria rezemării. se vor asigura distanţele necesare între axele şuruburilor şi marginea fundaţiei.

ii.3.4. ca urmare a unei loviri accidentale sau ca urmare a coroziunii. 647 bis/1. F.12a şi b): i. iv. Rigidizarea secţiunii rupte înainte de sudare permite susţinerea stâlpului până la realizarea sudurii. vii. Acestea vor fi fixate în capul şuruburilor existente prin sudură în adâncime. vi. Legătura dintre suprabetonare bazei stâlpului şi fundaţia existentă se face prin intermediul ancorelor chimice. PARTEA I.11 Soluţie de reparare prin refacerea ancorelor rupte i. v. iii. Soluţia de reparare a unui stâlp rupt prin sudare şi rigidizare constă în (fig. După realizarea sprijinirilor necesare.4. 4-9 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. betonul fundaţiei se ciopleşte cu dalta în jurul şuruburilor de ancoraj până se ajunge la ≅ 40 mm sub zona deteriorată a fiecărui şurub. Pentru siguranţă se poate îngloba toată baza stâlpului în beton armat. Nr. polizată. (3) Repararea stâlpilor Ruperea unui stâlp poate să apară sub acţiunea forţelor orizontale provenite din seism.2009 223 a) Tăiere buloane defecte b) Sudare buloane noi Figura F. Sudarea pe tălpile secţiunii a minimum două rigidizări verticale. ii. pe plăcuţă suport sau resudată. Prelucrarea prin crăiţuire a marginilor rupte ale stâlpului şi execuţia unei suduri în adâncime pătrunsă. F. Se execută în atelier zonele noi de şuruburi cu lungimea necesară. Se verifică îmbinarea sudată cu ultrasunete şi lichide penetrante. pe o suprafaţă în plan suficientă pentru execuţia corectă a sudurilor. Sudura se polizează după execuţie.3. Se taie şuruburile existente cu cel puţin 20 mm sub zona afectata(rupte sau deformaţie plastică).3 pentru eclisele secţiunilor.4. Avantajele soluţiei constau în viteza de execuţie a reparaţiei şi în faptul că sprijinirile nu sunt necesare. (a) Reparare prin sudare Aplicarea acestei soluţii este condiţionată de rămânerea porţiunii rupte pe poziţia iniţială. Dimensiunile şi poziţionarea acestora trebuie să respecte regulile descrise la pct.X. Rigidizările sunt lăsate pe poziţie. Se toarnă sub placa de bază beton de subturnare preparat cu ciment expansiv. pentru a lucra ca eclise ajutătoare.

PARTEA I. Nr.224 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. cât şi dezavantaje.X. Din această cauză. Marginile tăieturii se prelucrează prin polizare. F. atât materialele. un exemplu de reparare este prezentat în fig. Dezavantajul principal constă în aceea că soluţia este mai greu de aplicat şi mai costisitoare. fiind recomandată în special în cazul stâlpilor solicitaţi puternic.4.13: i.12 Repararea prin sudare şi eclisare a stâlpilor rupţi (b) Reparare prin înlocuirea zonelor degradate Această soluţie de remediere prezintă atât avantaje. 4-10 . cât şi manopera necesară conduc la ridicarea costului intervenţiei. 647 bis/1. Pentru stâlpii cu inimă plină. faţă de soluţia prezentată anterior. Se confecţionează şi se amplasează stâlpii de sprijinire provizorie (eventual cu fundaţii proprii). ii. Avantajul principal constă în aceea că soluţia de reparare prin înlocuirea zonei afectate prezintă o siguranţă mai mare.2009 Stâlpi chesonaţi Stalpi cu inima plina b ⋅ t2 ≥ D t1 2 t2 ≥ b 12 L2 ≥ 2 ⋅ b Figura F.4. capabili să preia şi să transmită forţele verticale şi orizontale care acţionează asupra stâlpului deteriorat. dându-li-se forma necesară executării sudurii în adâncime. cu stâlpi capabili să preia eforturile celor existenţi. Pentru aplicarea acestei soluţii este necesar să se execute o sprijinire provizorie. Zona de stâlp deteriorată se îndepărtează prin tăiere cu flacăra oxiacetilenică.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

225

Figura F.4.13 Refacerea stâlpilor cu secţiune dublu T

iii. Pentru înlocuirea porţiunii de stâlp ruptă se fabrică un element nou similar cu cel iniţial. iv. Se amplasează la poziţie elementul nou şi se execută sudura în adâncime, resudată şi polizată, precum şi sudurile în relief dintre tălpi şi inimă. O soluţie pentru înlocuirea porţiunilor deteriorate ale stâlpilor cu secţiune chesonată este prezentată în figura F.4.14. Soluţia este recomandată în cazul rupturilor cauzate de seism, motiv pentru care se recomandă ca porţiunea nouă să fie executată cu grosime mai mare faţă de cea iniţială. Elementul nou poate fi fabricat cu sau fără rigidizări transversale. Sudurile se execută pe plăcuţe suport, din cauza imposibilităţii accesului în interiorul chesonului, iar ca măsură suplimentară se recomandă injectarea sub presiune a betonului în interiorul stâlpilor, pe la partea inferioară a acestuia.

Figura F.4.14 Refacerea stâlpilor chesonaţi fisuraţi în urma seismului (4) Repararea stâlpilor cu pereţi voalaţi

Soluţiile de reparare a stâlpilor cu pereţi voalaţi constau fie în rigidizarea lor pe porţiunea afectată, fie în înlocuirea zonei afectate. Soluţiile de înlocuire a zonelor afectate sunt similare cu cele descrise la repararea stâlpilor rupti, astfel că în continuare se vor descrie numai soluţiile de remediere prin rigidizare. Soluţiile de reparatii diferă în funcţie de secţiunea stâlpului şi de gravitatea defectului.

4-11

226

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

Figura F.4.15 Repararea stâlpilor voalaţi (a) Pentru stâlpii cu secţiune dublu T, soluţia recomandată constă în (fig. F.4.15): i. introducerea unei rigidizări orizontale pe inima stâlpului în dreptul deformaţiei maxime; în cazul unor deformaţii accentuate se recomanda introducerea câte unei rigidizări în dreptul fiecărui punct de inflexiune al barei deformate; ii. prelucrarea marginilor tălpilor deformate astfel încât să permită aşezarea unei eclise verticale; iii. confecţionarea şi sudarea în relief a câte unei eclise paralele cu inima de ambele părţi ale stâlpului, peste zona deformată. Se recomandă ca grosimea acestor eclise să fie mai mare decât grosimea inimii stâlpului. Lungimea eclisei va depăşi cu cel puţin 500 mm zona afectata. Se recomanda amplasarea eclisei pe toata lungimea stâlpului (b) În cazul stâlpilor chesonaţi, soluţiile de reparare depind de mărimea deformaţiilor produse prin voalare şi de eforturile pe care stâlpul trebuie să le transmită.

Figura F.4.16 Soluţie de reparatie recomandată în cazul pereţilor voalaţi

În cazul în care secţiunea stâlpului este o ţeava rectangulară soluţia este cea din figura F.4.16 şi constă în: i. îndreptarea la cald a peretelui voalat (unde este posibil); ii. confecţionarea şi sudarea unor eclise executate dintr-un material similar cu cel al stâlpului, cu dimensiunile alese astfel încât să depăşească zona voalată cu minimum 200 mm pe contur şi grosimea mai mare decât cea a peretelui. O variantă a soluţiei anteriore, aplicabilă în cazul în care stâlpul trebuie să transmită eforturi mari, constă (fig. F.4.17) în aplicarea peste zona voalată a unei eclise de rigidizare verticala. Grosimea eclisei este mai mare decât grosimea peretelui voalat.

4-12

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

227

F.4.3.4.2 Repararea grinzilor cu inima plină (1) Repararea grinzilor fisurate

Dacă fisura este extinsă atât în inima cât şi într-una din tălpile grinzii, repararea se poate face printr-una din următoarele metode: • sudarea fisurii, urmată de eclisare; • înlocuirea materialului afectat.
(a) Reparare prin sudarea fisurii urmată de eclisare

Soluţia de reparare recomandata pentru grinzile fisurate foloseşte ca metodă de reparare sudura. La elaborarea detaliului s-a procedat astfel încât să se evite intersectarea cordoanelor de sudură pe trei direcţii. Pentru aceasta, după ce se execută gaura de stopare a fisurii din inimă (singura care poate progresa), se îndepărtează sudura dintre talpă şi inimă, pe o zonă ceva mai extinsă, astfel încât să se formeze o gaură cu margini prelucrate (fig. F.4.17a). Apoi, se prelucrează marginile fisurii inimii, prin crăiţuire, astfel încât să se poată realiza sudarea ei în V. Sudura se polizează pe ambele părţi, după care se eclisează inima, prin aplicarea pe o singură parte a acesteia a unei eclise cu aceeaşi grosime ca a inimii, sudată pe trei laturi cu sudură de colţ. Dimensiunile în plan ale eclisei trebuie să depăşească cu cca 100 mm pe contur dimensiunile fisurii (fig. F.4.17b) Apoi, se sudeaza în adâncime fisura de pe talpă, care se execută pe plăcuţă suport, după prelucrarea marginilor fisurii, după care se polizează în vederea aplicării eclisei (fig. F.4.17 c). Eclisarea tălpii se realizează prin sudarea cu sudură de colţ a unei eclise cu aria cel puţin egală cu aria tălpii grinzii, având o lungime totală cel puţin egală cu lăţimea tălpii (fig. F.4.17d).

a) gaura de stopare b) sudare, eclisare inima c) sudarea fisurii tălpii
(2) Repararea grinzilor cu talpa voalată

d) eclisarea tălpii după sudură

Figura F.4.17 Repararea grinzilor fisurate prin metoda sudării şi eclisării de siguranţă

În cazul tălpilor comprimate este posibilă apariţia fenomenului de pierderea stabilităţii locale, fapt ce reduce capacitatea de rezistenţă a grinzii în secţiunile afectate. Pentru repararea grinzilor aflate în această situaţie se pot aplica mai multe soluţii, în funcţie de gradul în care s-a produs voalarea. În cazul în care deformaţia tălpii este mică este suficientă introducerea a două perechi de rigidizări verticale, de grosime medie (≅ 12 mm), sudate la marginile zonei voalate de talpă (fig. F.4.18a)si a doua eclise verticale pe talpa voalată. Dacă talpa este puternic deformată, după aplicarea rigidizărilor la marginile zonei deformate, talpa se poate bloca între două eclise laterale sudate de rigidizări şi de tălpile grinzii (fig. F.4.18b). În cazul în care este necesar, se poate consolida grinda la încovoiere, prin

4-13

228

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

adăugarea unui subansamblu format din talpă şi inimă, care va fi sudat în prelungirea inimii grinzii, pe zona afectată de voalarea tălpii ( fig. F.4.18c)

a) soluţie de reparare în cazul deformaţiilor mici

b) soluţie de reparare în cazul deformaţiilor mari

c) soluţie de consolidare în cazul deformaţiilor mari

Figura F.4.18 Soluţii de reparare a grinzilor cu tălpi voalate

(3) Repararea grinzilor cu inima voalată

Repararea grinzilor cu inimă voalată se poate realiza fie numai prin rigidizarea inimii voalate, fie prin rigidizare şi placare laterală a zonei afectate.
(a) Repararea inimii voalate prin rigidizare

Îmbunătăţirea comportării la voalare a inimilor grinzilor se poate realiza prin soluţii diferite în funcţie de caracterul permanent sau temporar al deformaţiilor produse.

4-14

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

229

Figura F.4.19 Soluţie de reparare cu rigidizări diagonale a inimilor voalate

Dacă deformaţiile inimilor sunt temporare, cea mai simplă soluţie constă în adăugarea unor rigidizări suplimentare, care pot fi transversale scurte sau longitudinale şi transversale scurte. O soluţie de reparare posibilă, aplicabilă mai ales dacă inimile grinzilor sunt rigidizate numai transversal, constă în adăugarea unor nervuri de rigidizare diagonale, solicitate la compresiune (fig. F.4.19). Se recomandă legarea prin gusee a acestor diagonale atât de tălpi, cât şi de rigidizările transversale. O variantă a acestei soluţii pentru situaţia în care deformaţiile inimilor grinzilor sunt permanente constă în utilizarea rigidizărilor diagonale, necesare pentru consolidarea inimii, drept pârghii pentru aparatul de îndreptare al inimii (fig. F.4.20). După aducerea inimii în poziţia nedeformată, rigidizările se prind de aceasta cu sudură.

1- inima deformată; 2- rigidizare înclinată; 3- bridă;

4- pană metalică.

Figura F.4.20 Detalii de îndreptare a deformaţiilor permanente ale inimii

O altă soluţie (fig. F.4.21a), constă în aplicarea prin sudare a mai multor rigidizări dispuse pe ambele părţi ale zonei voalate a inimii. Rigidizările se decupează după forma voalată a inimii, astfel încât să poată fi sudate atât de tălpile grinzii, cât şi de inima voalată, împiedicând astfel dezvoltarea deformaţiilor.

4-15

230

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

a) rigidizarea inimii voalate

b) rigidizarea şi placarea inimii voalate

Figura F.4.21 Soluţie de reparare a inimilor voalate (b) Repararea inimii voalate prin rigidizare şi placare laterală

Soluţia (fig. F.4.21b) reprezintă o variantă a celei precedente. Pe lângă rigidizările inimii secţiunea este întărită prin aplicarea unor eclise laterale, cu aceeaşi grosime ca a inimii, sudate pe rigidizări şi pe tălpile grinzii. În acest fel, secţiunea devine chesonată, comportându-se mai bine în cazul eforturilor de torsiune, rigidizările sunt asigurate împotriva voalării, iar forţele tăietoare din grindă se vor transmite prin eclise. Etapele realizării consolidării sunt următoarele: se sudează rigidizările centrale, eclisele laterale se sudează de tălpile grinzii şi de rigidizările centrale, apoi se introduc şi se sudează de la centru către exterior restul rigidizărilor.
(4) Repararea grinzilor cu talpa şi inima voalate (a) Reparare prin placare laterală

Soluţia de reparare reprezentată în figura F.4.22, utilizează metodele eclisării şi adăugării de material, iar realizarea ei se efectuează prin parcurgerea următoarelor etape:

Figura F.4.22 Soluţie de reparare prin placare laterală

i. se prelucrează prin polizare marginile tălpii în zona deformată pentru a uşura aplicarea ecliselor; ii. pe ambele părţi ale tălpii grinzii se sudează câte o eclisă cu grosime mai mare decât a inimii voalate; iii. la extremităţile zonei afectate se amplasează câte o nouă rigidizare verticală, sudată atât de inima şi tălpile grinzii, cât şi de eclise; iv. dacă deformaţiile tălpii sunt importante, se consolidează secţiunea grinzii prin sudarea sub aceasta a unui element care să contribuie la mărirea capacităţii de rezistenţă la încovoiere.

4-16

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

231

(b) Reparare prin înlocuirea zonei afectate

Utilizarea acestei soluţii prezintă dezavantajul că înaintea aplicării sale grinda trebuie scoasă de sub efort prin realizarea de sprijiniri provizorii, ceea ce conduce la creşterea costului intervenţiei. Cu toate acestea, soluţia este recomandată atunci când deformaţiile produse prin voalare au valori foarte mari şi aplicarea soluţiei anterioare nu este posibilă. Soluţia de înlocuire a zonei afectate a grinzilor (fig. F.4.23) se aplică astfel: i. grinda se descarcă prin sprijiniri aplicate de ambele părţi ale zonei defecte; ii. se marchează liniile de tăiere de jur împrejurul zonei voalate; iii. la intersecţia liniilor se execută cu burghiul găuri de stopare cu diametrul de minim 20 mm; iv. se taie şi se îndepărtează zona avariată.

Figura F.4.23 Reparare prin înlocuirea zonei afectate

v.

se prelucrează marginile tăiate prin polizare şi se aplică plăcuţe suport pe tot conturul ce urmează a fi sudat; vi. se execută în atelier un subansamblu sudat, alcătuit din talpă şi inimă, cu aceleaşi dimensiuni şi din acelaşi material ca şi porţiunea îndepărtată; vii. se amplasează acesta la poziţie şi se sudează pe contur cu sudură în adâncime, executată în straturi succesive, funcţie de grosimea elementelor; viii. pentru grinzi solicitate dinamic, sudura de joantare se polizează.

F.4.3.4.3 Repararea nodurilor de cadru

a1 a) fisuri în tălpile grinzii

a2

b) fisuri în tălpi şi inima
Figura F.4.24 Defecte ale nodurilor de cadru

c) voalare inima

4-17

25 Etapele de realizare a soluţiei de reparare prin înlocuirea zonei afectate i. adică: • • • • (1) fisuri în sudura dintre talpa grinzii şi stâlp (fig. Se marchează liniile de tăiere împrejurul zonei afectate şi la intersecţia lor se execută cu burghiul găuri de stopare cu diametrul minim de 20 mm.24c). iv.(fig. F.4.4. voalarea inimii nodului de cadru (fig. alcătuit din talpă şi inimă. de gradul de distrugere al tălpii.25): Figura F. F. ii. Repararea nodului cu fisuri pătrunse în talpa şi inima grinzii Soluţiile de reparare se aleg în funcţie de dimensiunea fisurii.4. F. F. grinda trebuie scoasă de sub efort prin realizarea de sprijiniri provizorii. Inima subansamblului se sudează de talpa stâlpului cu sudură în relief.4. fisuri care afectează atât talpa cât şi inima grinzii (fig. de apariţia sau nu a fenomenului de voalare.24b).24a2).26): 4-18 . etc.24. Se taie şi se îndepărtează zona avariată. de obicei la baza decupajului inimii grinzii în rigidizarea orizontală a stâlpului.4. Execuţia soluţiei cuprinde următoarele etape (fig. funcţie de grosimea elementelor. fisuri în ZIT în talpa grinzii. v.4. ceea ce implică costuri mai mici la materialele utilizate. Nr. în afara acestuia (în cazul stâlpilor cu secţiune chesonată) . (b) Reparare prin înlocuirea ramurii stâlpului Soluţia este recomandată numai în cazul în care ramura stâlpului este foarte afectată şi nu poate fi reparată prin înlocuire parţială sau eclisare.X. În schimb. cu aceleaşi dimensiuni şi din acelaşi material ca şi porţiunea îndepărtată. (a) Reparare prin înlocuirea zonei afectate Soluţia constă în înlocuirea unei porţiuni relativ reduse din grindă. Pe tot conturul ce urmează a fi sudat se aplică plăcuţe suport pentru sudură. Se amplasează la poziţie subansamblul şi se sudează pe contur cu sudură în adâncime executată în straturi succesive.4. PARTEA I. înaintea aplicării soluţiei.24a1). F. după care marginile se prelucrează prin polizare.2009 Defectele curent întâlnite la nodurile de cadru sunt arătate în figura F. Se execută în atelier un subansamblu sudat. 647 bis/1. Execuţia soluţiei cuprinde următoarele etape (fig. F.4. iii.232 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

se reface prinderea de grindă. Eclisele trebuie să depăşească zona avariată cu minim 300 mm de fiecare parte. PARTEA I. 647 bis/1.4. se îndepărtează platelajul metalic.20 l .27). se execută în atelier zona de grinda ce urmează a fi înlocuită.2 l de faţa stâlpului.4. fie în înlocuirea zonei afectate similar celor prezentate la pct.rigidizare suplimentară. v. iv.X. repararea acesteia se poate realiza numai prin sudarea fisurilor şi aplicarea unor eclise peste zonele reparate (fig. F.4.28). F.4. se taie prin procedee mecanice grinda la distanta de ≅0. 1. vi.26 Soluţie de reparare a nodului prin înlocuirea în întregime a ramurii i. se suflă sudurile grinzii de pe stâlp prin procedeul arc-aer sau se desfac şuruburile. F. ii.1 (4) Repararea stâlpilor cu pereţii voalaţi. (c) Repararea nodului prin eclisare Figura F.3. (2) Repararea nodului de cadru cu inima voalată Soluţiile de reparare constau fie în rigidizarea nodurilor.27 Reparare prin sudură şi eclisare În cazul în care ramura stâlpului este numai fisurată şi nu a suferit deformaţii plastice.4. Nr. O soluţie de prevenire/consolidare a nodului constă în aplicarea pe inima nodului a unor rigidizări diagonale (fig. vii.4.28 Rigidizarea nodurilor de cadru împotriva voalării 4-19 .2009 233 Figura F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. 2-rigidizare existentă Figura F. dupa caz. se aşează la poziţie şi se refac sudurile de prindere de stâlp. se execută sprijiniri pentru grindă. sau placa de beton armat pe o lungime de cel puţin 0. iii.

4.X.29 Avarii produse la barele contravântuirilor Defectele sau avariile întâlnite în mod uzual la barele contravantuirii. Figura F. pe de o parte din cauza eforturilor remanente introduse în secţiuni şi pe de altă parte din cauză că nu se poate reveni la forma iniţială a barei.4. Barele întinse cu secţiuni plastificate. Acestea sunt îndoiri pronunţate.29) De asemenea. Nr. nu este permisă îndreptarea la rece sau la cald. montaj sau din solicitări seismice majore. sau lipsa unor bare din ansamblul structural al contravântuirii provocată prin tăierea acestora pentru trecerea unor utilaje sau conducte amplasate ulterior proiectării.4. cauzate de loviri accidentale sau de folosirea lor ca reazem pentru ridicarea unor greutăţi. Mărirea capacităţii de rezistenta a barelor comprimate ale contravântuirilor se poate realiza prin micşorarea lungimi de flambaj introducând o diagonala suplimentara (fig. F.30). pentru micşorarea lungimii de flambaj 4-20 . În cazul barelor flambate.2009 F.4. pot fi constatate ocazional defecte produse acestora în timpul montajului sau exploatării. fie plastificarea secţiunilor barelor întinse (fig.234 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Întotdeauna barele ce şi-au pierdut stabilitatea generală sau a avut incursiuni în domeniul elasto . F. sunt fie pierderea stabilităţii generale a barelor solicitate la compresiune.plastic trebuie înlocuite. în unghi.3. PARTEA I. apar la elementele slăbite prin fabricaţie.4 Repararea contravântuirilor (1) Repararea barelor Figura F. 647 bis/1. independent de starea de eforturi din barele contravântuirilor.30 Introducerea unor bare suplimentare.4. în care eforturile sunt predominant axiale.4. ale barelor.

X.31 Defecte ale elementelor de prindere Defectele apărute la guseele de prindere ale barelor constau în ruperea guseului. F. strânse corespunzător. Guseele voalate se consolidează prin aplicarea unor rigidizări capabile să asigure rigiditatea laterala a acestuia (fig. F.34b). perpendicular pe sudură. În cazul în care defectul s-a produs sub încărcări care au fost considerate la proiectare este necesară fie mărirea diametrelor şuruburilor. dacă distanţele dintre ele permit acest lucru.4.33). PARTEA I. 4-21 .34a).4.4.2009 235 (2) Repararea prinderilor barelor la noduri Defectele prinderilor barelor contravântuirilor. pot fi localizate în şuruburile sau sudurile de prindere (fig.34c).32).4. 647 bis/1. Ca măsură suplimentară de siguranţă se poate întări guseul prin aplicarea pe ambele părţi ale guseului a câte unei rigidizări sudate. Figura F.4. soluţia de intervenţie constă în înlocuirea acestora cu şuruburi noi. ruperea sudurii de prindere a acestuia.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F. F. sau voalarea guseului.4.32 Defecte ale guseelor În cazul în care şuruburile de prindere sunt rupte sau lipsesc. F. Figura F.4.31) sau pot afecta guseele aferente acestora (fig. Dacă defectul constă în ruperea sudurii. realizat dintr-un material cu caracteristici superioare (fig. întărirea prinderii cu sudură (fig. F. fie în caz contrar. Nr.4.33 Soluţie de consolidare în cazul ruperii prinderii În cazul ruperii guseului. acestea se repara prin crăiţuire şi resudare (fig. soluţia de reparare constă în înlocuirea acestuia cu unul nou. Figura F.4.

la un număr redus de elemente. introducerea de reazeme intermediare active).4.descărcarea parţială de eforturi a elementului înainte de a se face intervenţia (îndepărtarea încărcărilor variabile şi cvasipermanente. de exploatare mai severe decât cele avute în vedere la proiectarea şi executarea structurii. însă din considerente economice este recomandabilă doar dacă este necesară aplicarea pe porţiuni restrânse.menţinerea poziţiei centrului de greutate şi a axialităţii barei. cerute în general de condiţii noi. .2. întrucât nu micşorează secţiunea elementului. potrivit celor prezentate la F. astfel încât să se mărească raza de inerţie a secţiunii consolidate.3. .3 Metode de consolidare a elementelor F. − între materialul adăugat şi cel existent trebuie asigurată o conlucrare perfectă prin utilizarea sudurii sau şuruburilor.2). cât şi al stabilităţii generale şi locale: a.stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice şi sudabilităţii oţelului (materialului de bază). La aplicarea metodei trebuie respectate anumite condiţii tehnice generale: − distribuirea materialului adăugat secţiunii originare se face în funcţie de natura şi mărimea eforturilor. materialul se orientează în direcţia acesteia.2009 F.4. care necesită sporirea capacităţii de rezistenţă.4. materialul se adaugă la tălpi pentru a creşte momentul de inerţie al secţiunii.4 CONSOLIDĂRI F. 647 bis/1.1 Aspecte generale (1) Consolidările sunt intervenţii care se aplică elementelor.2 Mijloace de consolidare a elementelor (1) Consolidarea elementelor din oţel şi a prinderilor acestora se poate efectua prin sudare (a se vedea F. Elementele de adaos trebuie ca să fie confecţionate în 4-22 .4. atât din punct de vedere al tensiunilor.2.4.2. − distribuirea materialului nu trebuie să creeze variaţii bruşte de secţiune sau o schimbare a raportului de rigidităţi între elementele componentele ale structurii.4. astfel încât elementul consolidat să se comporte optim sub încărcările aferente.3.1 Consolidarea secţiunilor prin adăugare de material Metoda constă în adăugarea de platbande.4. c. la elementele încovoiate.stabilirea cauzei care a produs defectul. Mărirea secţiunii prin adăugarea de material este o metodă simplă. la elementele comprimate.236 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. − materialul adăugat se dispune în mod simetric faţă de secţiunea existentă pentru a se evita apariţia eforturilor suplimentare datorate excentricităţilor. F.3. în cazul secţiunilor supuse la forţă tăietoare mare. prinderilor acestora şi structurilor de rezistenţă. (2) Tipul de reparaţie este funcţie de natura solicitării din bare sau îmbinări sau de natura defectului depistat. Nr. b.4. Prinderea cu sudură este preferabilă.3. se respectă aceleaşi reguli ca şi pentru construcţiile noi.1) sau prinderea cu şuruburi (a se vedea F. (3) La alegerea soluţiei de intervenţie se vor avea în vedere următoarele: . . dar şi din motive de întreţinere defectuoasă care au condus la pierderi de material (ex. profile sau subansamble aplicate pe toată lungimea sau pe o porţiune a elementului care trebuie consolidat.4. F. ruginire).4. − la confecţionarea şi punerea în operă a materialului de adaos. materialul trebuie adăugat cât mai departe de centrul de greutate.4.4.X. PARTEA I. care poate fi aplicată majorităţii elementelor structurale.

în special a elementelor existente. Pentru utilizarea eficientă a materialului de consolidare este recomandabila descărcarea parţială a acestora. care sunt acoperite cu straturi succesive de vopsea sau pot fi corodate. PARTEA I. Pentru elementele consolidate sub sarcină şi la care se urmareste ca secţiunea consolidată să lucreaze în domeniul elastic.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. − înainte de aplicarea pieselor de adaos. De obicei această soluţie se aplică stâlpilor aflaţi sub sarcină. este mărirea secţiunii acestora prin adăugare de material. Din acest motiv se interzice realizarea sudurilor transversale pe talpa stâlpului fără sprijinire. 647 bis/1.35 Soluţii pentru consolidarea stâlpilor realizaţi din laminate Tehnologia de sudare trebuie să asigure păstrarea parametrilor de siguranţă pe timpul consolidării. (1) Consolidarea stâlpilor Dacă este depăşită capacitatea de rezistenţă a stâlpilor.4. În fig. F.35 sunt arătate soluţii de consolidare prin adaos de material a stâlpilor din profile laminate. a) Soluţii recomandate b) Soluţii nerecomandate Figura F. Sudurile aplicate la marginile tălpilor profilelor dublu T schimbă distribuţia tensiunilor remanente de la extremităţile tălpilor din compresiune în întindere. 4-23 . este obligatorie curăţarea suprafeţelor pana la luciu metalic. sporind capacitate portantă superioară a secţiunii comprimate a stâlpului astfel consolidat. se vor lua masuri ca elementul structural la care se intervine să fie descărcat de sarcinile pe care le suportă într-o măsură cât mai mare posibilă. astfel încât materialul adăugat să preia o fractiune cât mai mare din încărcările aferente elementului. prin indepartarea unor incarcari de exploatare. metoda utilizată de regulă. deoarece prin încălzire la temperatura de sudare capacitatea portantă a tălpii respective se diminuează semnificativ. − după consolidarea elementelor prin această metodă trebuie să fie refăcută protecţia anticorozivă.X. astfel încât să se obţină un contact perfect al pieselor de adaos pe conturul elementelor existente.4. din cauza dificultăţilor de a realiza descărcarea lor.2009 237 ateliere. dupa cum secţiunea consolidată urmează să lucreze în funcţie de domeniul elastic sau plastic. în strânsă concordanţă cu releveele efectuate la faţa locului. Aceste soluţii se pot utiliza şi pentru consolidarea stâlpilor realizaţi din table tăiate cu flacără şi sudate. Dimensionarea secţiunii de material adaugat capata forme specifice. Nr.

Comportarea fermelor poate fi influentata de incararea suplimentară prin agăţarea de acestea a unor echipamente tehnologice.4. PARTEA I. care nu au fost considerate la proiectare. F.36 Soluţie pentru repararea tălpilor voalate ale stâlpilor În cazul stâlpilor cu tălpi voalate se poate utiliza soluţia de consolidare care constă în aplicarea pe tălpi a unor table sudate în relief (fig.4.X. 647 bis/1. Soluţia de consolidare pentru tălpile întinse ale fermelor consta în aplicarea simetrică faţă de inima tălpii a unor profile laminate (fig. după care secţiunea tablelor de consolidare se va micşora treptat astfel încât să se realizeze o trecere lina de la secţiunea consolidată la secţiunea iniţială. mişcării seismice sau în corodarea elementelor componente şi îmbinărilor.2009 Figura F. pentru a da posibilitatea materialului de adaos să preia o parte mai mare din efortul total aferent barei. Nr. Alegerea soluţiei de consolidare în cazul fermelor trebuie să se facă diferenţiat în funcţie de efortul existent în bara asupra căreia se intervine. Consolidarea barelor fermelor trebuie realizată după descărcarea acestora în cea mai mare măsură posibilă. de regulă. în deformaţii plastice ale barelor. produse în timpul montajului.4. (a) Consolidarea barelor întinse Consolidarea barelor întinse trebuie să se realizeze pe întreaga lungime a acestora prevazand lungimea necesară de sudura pentru a transmite la nod efortul din secţiunile de adaos.36).238 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.37 Soluţii de consolidare pentru talpa întinsă a grinzilor cu zăbrele 4-24 . Consolidarea trebuie aplicată de la baza stâlpului până cel puţin la 500 mm deasupra defectului. aplicate simetric pe toate tălpile. F.37).4. (2) Consolidarea grinzilor cu zabrele Defectele grinzilor cu zabrele constau. a) cu bare pătrate b) cu bare rotunde c) cu platbande Figura F.

4. la barele întinse consolidate. prin modul de amplasare a noilor elemente în secţiune. de obicei. din câte două corniere.40 Soluţii pentru consolidarea diagonalelor şi montanţilor comprimaţi (c) Consolidarea prinderilor la noduri Necesitatea consolidării prinderilor la noduri apare. soluţiile de consolidare recomandate sunt arătate în fig.4.4. F. care permite echilibrarea secţiunii. încât nu este posibilă aplicarea uneia dintre soluţiile descrise. 75% din lungimea sa.40. astfel încât poziţia axei neutre să rămână neschimbată.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. transmiţându-şi direct eforturile la acesta. În cazul în care diagonalele sau montanţii sunt apropiaţi de talpa grinzii.39. fără modificarea pozitiei axei neutre.4. Consolidarea se aplică în zona centrală a barei pe cca.38. Soluţia constă în completări ale guseelor din nodurile adiacente barei şi sudarea barei de acestea (fig. Nr.X.41). iar în cazul diagonalelor şi montanţilor comprimaţi în figura F. PARTEA I. să se mărească raza de giraţie a secţiunii. Dezavantajul faţă de folosirea profilelor este.4. F. F. o platbandă sudată. soluţiile prezentate nu permit sudarea profilelor de adaos de gusee. imposibilitatea menţinerii axei neutre a tălpii la poziţia iniţială sau cât mai aproape de aceasta.4. a) cu profile b) cu platbande Figura F. se poate ataşa la partea inferioară liberă a tălpii. În cazul tălpilor comprimate ale grinzilor cu zăbrele. 4-25 .4. în acest caz. Figura F.zona consolidată a) cu profile b) cu platbande Figura F.39 Soluţii pentru consolidarea tălpilor comprimate 3. 647 bis/1. astfel încât este recomandabilă rezolvarea din fig.2009 239 Consolidarea acestor secţiuni se poate realiza prin ataşarea prin sudură în relief a unor bare cu secţiune pătrată ori circulară sau a unor platbande. urmărindu-se ca. Platbandele adăugate se pot introduce în „furculiţă” pe guseu şi suda. executate de regulă.38 Soluţie de consolidare a diagonalelor întinse (b) Consolidarea barelor comprimate În cazul barelor comprimate cedarea poate intervenii prin pierderea stabilităţii generale. Pentru diagonalele întinse.

prin transformarea celor static determinate în structuri static nedeterminate sau prin mărirea gradului de nedeterminare a structurilor static nedeterminate prin introducerea unor reazeme suplimentare. efortul din barele noi. ─ calculul static se efectuează în două etape: în etapa 1.2009 1.2 Schimbarea schemei statice (de lucru) a elementelor Prin schimbarea schemei statice se urmăreşte redistribuirea favorabile a eforturilor în elementele structurale existente. Aplicarea metodei poate consta în schimbarea gradului de nedeterminare al structurilor existente. Consolidarea elementelor prin modificarea schemei statice se pretează grinzilor indiferent de alcătuire. crearea de legături suplimentare.3. (1) Introducerea de reazeme suplimentare în deschiderile grinzilor Metoda constă în utilizarea unor contrafise sau stâlpi.plăci suplimentare. . Prin micsorarea deschiderii de calcul. . 647 bis/1.transformarea grinzilor simplu rezemate în grinzi continui. pentru uniformizarea eforturilor.pe de o parte. Procedeele uzuale de consolidare a grinzilor cu secţiune dublu T prin modificarea schemei statice sunt: . pe schema statică modificate se calculează . în nici o fază a procesului de consolidare. ─ detaliile constructive trebuie să corespundă schemei statice nou adoptate. ─ se vor luate toate masurile pentru împiedicarea pierderii stabilităţii în timpul consolidării sau al exploatării.introducerea unor tiranţi nepretensionaţi în schema statică a elementelor.tasarea controlată a reazemelor. iar . .4. PARTEA I. ─ prin schimbarea schemei statice nu trebuie să fie induse în nici un element structural.240 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. amplasaţi sub grinda care trebuie consolidată astfel încât să-i micşoreze acesteia deschiderea de calcul.4. tensiuni pe care acestea să nu le poată prelua.41 Soluţii pentru consolidarea prinderilor la noduri F. Un alt avantaj constă în 4-26 . iar în etapa a II-a. Nr.X. pentru ca elementele nou introduse să se încarce într-o măsură cât mai mare. suplimentul de efort în barele existente.introducerea unor reazeme suplimentare în deschiderile grinzilor. .introducerea unor tiranţi pretensionaţi în schema statică a elementelor. la executia metodei trebuie respectate câteva condiţii care să-i asigure calitatea şi eficienţa: ─ structura sau elementul structural supuse schimbării schemei statice trebuie să fie descărcate în cea mai mare măsură posibilă. pe schema initiala se calculează eforturile în elementele existente din încărcările aplicate la momentul interventiei.suduri în relief Figura F.pe de altă parte. (de exemplu introducerea unor bare noi în structurile triangulate). Având în vedere că acest tip de consolidare se execută asupra elementelor aflate sub sarcină. eforturile în elementul astfel consolidat se reduce substantial astfel încât pot fi preluate de element fără alte intervenţii. ambele provenind din încărcările suplimentare celor existente în momentul aplicării consolidării. 2-suduri în adâncime 3.4.

Nr. a) grinzi cu zabrele b) grinzi cu macaz Figura F.2009 241 mărirea gradului de nedeterminare al grinzilor. .4. F.43 Soluţii pentru realizarea continuităţii grinzilor 4-27 . F.4.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.este necesar să se asigure intrarea în lucru a reazemelor noi pentru a controla cu certitudine starea de eforturi din grindă (fig. Pentru grinzile cu zăbrele este necesară pe lângă eclisarea tălpii superioare şi introducerea unor bare pentru asigurarea continuităţii tălpii inferioare (fig. . Dezavantajele metodei constau în condiţiile pe care structura trebuie să le îndeplinească: Figura F. (2) Transformarea grinzilor simplu rezemate în grinzi continue Metoda se poate aplica numai grinzilor simplu rezemate solicitate static.43). Prin aplicarea acestei metode se obţine atât micşorarea eforturilor din câmpul grinzilor cât şi mărirea rezervelor de rezistenţă consecinţă a creşterii gradului de nedeterminare statică al acestor grinzi. Pentru realizarea continuităţii grinzilor cu inimă plină se pot utiliza eclise aplicate secţiunilor de reazem. ceea ce oferă rezerve superioare de rezistenţă în cazul solicitării acestora în domeniul elasto .X.42).4. PARTEA I.metoda se poate aplica numai atunci când elementele suplimentare de reazem nu stânjenesc activitatea. 647 bis/1.4.42 Elemente de rezemare .plastic.trebuie asigurată descarcarea noilor reazeme la teren sau elemente ale structurii.

în funcţie de valorile iniţiale ale eforturilor existente. prin contravântuiri verticale amplasate în dreptul montanţilor grinzii macaz. în special sub formă de ferme. F. Nr. De aceea.45b). Dacă barele initial întinse ale grinzii se transformă în bare comprimate este obligatorie asigurarea lor împotriva pierderii stabilităţii generale. schimbarea schemei statice în grindă cu macaz introduce în toate barele grinzii existente un efort de compresiune. F. prin creşterea gradului de nedeterminare. Prin introducerea tiranţilor se schimbă în sens favorabil şi schema statică a elementului la care se intervine.242 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F.4.4. astfel încât barele solicitate la întindere se descarcă. pe cât posibil tirantul va fi astfel dimensionat încât să nu modifice sensul eforturilor din barele grinzii cu zăbrele.grinda se consolidează prin mărirea înălţimii sale realizată prin adăugarea unor tălpi noi şi prelungirea sistemului de zăbrele până la acestea (fig. Metoda de consolidare prin suplimentarea barelor se poate realiza în două moduri (fig. PARTEA I.45a) . F.44).45): a) consolidare păstrând gabaritul grinzii iniţiale b) consolidare cu mărirea gabaritului iniţial Figura F.4.4. 647 bis/1. În cazul grinzilor cu zăbrele (fig. a) grinda simplu rezemată b) grinda continuă Figura F.suplimentarea barelor se realizează păstrând gabaritul iniţial al grinzii (fig.4. 4-28 .44 Transformarea grinzilor cu zăbrele în grinzi cu macaz La aplicarea acestei metode se va actiona impotriva tendinţei macazului de a-şi pierde stabilitatea în sens perpendicular axului său.45 Suplimentarea barelor ce alcătuiesc sisteme triangulate .4. (4) Suplimentarea barelor din alcătuirea grinzilor cu zăbrele Sistemele cu zăbrele sunt des întâlnite în alcătuirea elementelor clădirilor.2009 (3) Introducerea unor tiranţi nepretensionaţi pe deschiderea grinzilor Micşorarea eforturilor în grinzile existente prin introducerea unor tiranţi se poate realiza prin transformarea grinzilor în grinzi cu macaz.X. contravântuiri orizontale şi verticale.

care aveau tendinţa de flambaj. Metoda se utilizează numai dacă sunt îndeplinite două condiţii: pe de o parte elementele care şi-au pierdut stabilitatea trebuie să fie solicitate în domeniul elastic.4. acestea se înlocuiesc.3. Prin aplicarea metodei se obţine mărirea capacităţii de rezistenţă şi rigidităţii elementului consolidat. Un dezavantaj al metodei îl reprezintă greutatea foarte mare adusă de beton ceea ce conduce la creşterea acţiunii seismice. pentru secţiuni alcătuite din elemente depărtate la care solidarizarea ramurilor este făcută cu plăcuţe sau zabrele şi pentru secţiuni „Cruce de Malta”. a) stâlpi înglobaţi în beton b) stâlpi umpluţi cu beton Figura F. prin introducerea de legături suplimentare. F.47 este arătat modul în care pot fi consolidaţi stâlpii unei hale industriale. F.4. PARTEA I. Dacă grosimea stratului de beton armat este mică în raport cu secţiunea stâlpului se poate conta numai pe îmbunătăţirea comportării la stabilitate locala a elementelor componente a secţiuni stâlpului.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. În fig. aplicându-se în special stâlpilor (fig. fie prin modificarea secţiunii elementelor comprimate.3.4.4.X.A. 647 bis/1. secţiunea elementului consolidat va prelua doar incarcarile care intervin după intrarea în lucru a betonului.2009 243 F. 4-29 . adică încărcări suplimentare celor existente în momentul consolidării. F.4.4 Îmbunătăţirea comportării elementelor la pierderea stabilităţii generale Metoda constă fie în prevederea de legături care reduc lungimile de flambaj ale elementelor.4.46). Dacă elementele au fost deformate în domeniul plastic. Consolidarea prin umplerea cu beton a elementelor metalice se foloseşte numai pentru secţiuni închise. Cămăşuirea stâlpilor metalici se realizează prin îmbrăcarea acestora în beton armat. În cazul în care consolidarea stâlpului se realizează sub sarcină. încovoiate sau comprimate şi încovoiate.46 Protejarea şi consolidarea stâlpilor metalici Dacă între metal şi beton se realizează conlucrarea prin intermediul conectorilor. atunci sistemul constructiv devine de tip B. Nr. iar pe de altă parte. prevederea de legături sau modificarea secţiunilor trebuie să se realizeze după descărcarea elementului afectat de pierderea stabilităţii şi revenirea lui la poziţia iniţială.3 Consolidarea elementelor metalice cu beton Metoda de consolidare constă în umplerea cu beton sau înglobarea în beton a elementelor verticale sau uşor înclinate.R.

4. atunci voalarea nu este periculoasă. După îndreptarea pereţilor rigidizările diagonale se sudează pe perete pe întreaga lungime.3.2(3)).5 Îmbunătăţirea comportării elementelor la pierderea stabilităţii locale prin rigidizarea pereţilor sectiunilor Metoda este utilizată pentru îmbunătăţirea comportării la stabilitate locală a pereţilor elementelor metalice.47 Consolidarea stâlpilor unei hale prin introducerea de legaturi suplimentare F.4.s-au schimbat condiţiile de solicitare avute în vedere la proiectare.4.construcţia nu îndeplineşte condiţiile de exploatare.4.244 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. Aceasta constă în îndreptarea deformaţiilor pereţilor prin intermediul unor rigidizări diagonale prevăzute cu şuruburi sau cu bride în care se introduc pene.48 Rigidizarea inimii unui cadru Dacă după descărcare se constată că deformaţia nu este permanentă. Pentru consolidarea acestor elemente se rigidizează pereţii voalaţi. 647 bis/1.X.rigidizare Figura F.au apărut avarii în urma unui seism . 1. . Dacă stabilitatea generală este asigurată. însă afectează capacitatea de rezistenţă a elementului.3. se va aplica refacerea geometriei elementelor deformate în domeniul plastic prin prevederea de rigidizării.4. fie prin adăugare de material în zona centrală a panoului de tablă (fig. Nr. tablele voalate se pot consolida fie prin prevederea unor rigidizări care reprezintă reazeme pentru tabla respectivă. PARTEA I. F.4. Dacă deformaţia este permanentă. devenind astfel reazem pentru acesta şi prevenind o voalare ulterioară (vezi cap F.4.4. F.4 Metode de consolidare a ansamblurilor structurale Structurile clădirilor necesită consolidări în următoarele situaţii: . 4-30 .2009 Figura F.48).

la nivelul vutei.50). Eclisele existente se vor suda de grindă cu cordoane de sudură în relief. De asemenea se vor prevedea rigidizări transversale pe stâlp. F. • Adăugarea la partea inferioară a unei secţiuni „T” (cu talpa în jos) pe o lungime care să depăşească îmbinarea deteriorată cu cel puţin jumătate din înălţimea grinzii. • Îndepărtarea zonelor cu deformaţii plastice şi înlocuirea acestora cu elemente noi care au caracteristici mecanice superioare. 647 bis/1.49). b) Îmbinările de continuitate a grinzilor.4. Nr. PARTEA I. Consolidarea stâlpului se face prin mărirea secţiunii tălpilor prin adaos de material sudat (fig.4. astfel încât fenomenul să nu se mai repete. sudate în adâncime de tălpi.4.1 Consolidarea structurilor avariate din încărcări seismice (1) Avarii frecvente: a) ruperea îmbinărilor grindă – stâlp realizate cu sudură b) ruperea îmbinărilor de continuitate a grinzilor de cadru realizate cu eclise şi şuruburi de înaltă rezistenţă c) pierderea stabilităţii locale a tălpilor şi/sau a inimii grinzilor în vecinătatea îmbinării grindă . F.2009 245 F.X.4. Se vor prevedea rigidizări transversale pe stâlp. Se va mări capacitatea de rezistenţă a stâlpului funcţie de noua capacitate plastică de rezistenţă a grinzii consolidate pe înălţimea etajelor adiacente grinzii consolidate. realizate cu eclise şi şuruburi se consolidează prin: • Înlocuirea ecliselor şi a şuruburilor de prindere. în zona nodului de cadru mărindu-se rigiditatea acestuia. 4-31 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4.stâlp d) pierderea stabilităţii locale a elementelor componente ale secţiunii stâlpilor în vecinătatea prinderii în infrastructură a acestora e) pierderea stabilităţii locale a inimii nodului de cadru f) pierderea stabilităţii generale a diagonalelor contravântuirilor verticale g) ruperea diagonalelor întinse ale contravântuirilor verticale şi/sau a prinderii acestora de cadru h) pierderea stabilităţii generale a grinzilor cadrelor i) deformarea remanentă a structurii (2) Soluţii de consolidare: a) Refacerea continuităţii îmbinării grindă – stâlp şi mărirea capacităţii de rezistenţă a acesteia se realizează prin prevederea unei vute la talpa inferioară a grinzii şi a unor rigidizări verticale amplasate în lungul grinzii la talpa superioară (fig. amplasate în zonele potenţial plastice.

PARTEA I.X.49 Fisuri în îmbinarea grindă – stâlp 4-32 .2009 Figura F. 647 bis/1.4. Nr.246 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

F.2009 247 a) îmbinare cu şuruburi fisurată b) consolidare prin adăugarea unei secţiuni T c) consolidare stâlpi Figura F.16.4. PARTEA I. F.51). 647 bis/1.X. care să depăşească înălţimea nodului sus şi jos pe o distanţă egală cu cel puţin lăţimea tălpii stâlpului (fig.4.18 şi fig. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F. sudate de tălpile stâlpului. 4-33 .4. F.50 Sisteme de consolidare a stâlpilor de la etajul superior/inferior îmbinării consolidate.4.4. c) Zonele de grindă care sunt afectate de pierderea stabilităţii locale a tălpilor şi/sau inimii vor fi consolidate în conformitate cu soluţiile din fig. e) Nodurile de cadru care au inima voalată se consolidează prin prevederea a două plăci de dublare a inimii. Nr. d) Zonele voalate din vecinătatea prinderii stâlpilor în infrastructură se vor consolida conform principiilor prezentate în fig.21.4.15 şi fig.

4-34 .52). Nr. Consolidarea stâlpului se face prin mărirea secţiunii tălpilor prin adaos de material sudat (fig. PARTEA I.2009 a) nod de cadru cu inima voalată b) consolidare cu inimi de dublare Figura F. F.248 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1. g) Grinzile cadrelor care şi-au pierdut stabilitatea generală în zona îmbinării grindă – stâlp (talpa inferioară fiind comprimată) se consolidează prin transformarea secţiunii dublu T a grinzii într-o secţiune cheson.X. Se va mări capacitatea de rezistenţă a stâlpului funcţie de noua capacitate plastică de rezistenţă a grinzii consolidate pe înălţimea etajului inferior şi superior faţă de grinda consolidată. Lungimea efectivă a consolidării va fi stabilită astfel încât cordoanele de sudura a inimilor suplimentare de talpa inferioară a grinzii existente nedeformată să aibă capacitatea de rezistenţă necesară transmiterii forţei tăietoare. prin sudarea a două inimi laterale şi o talpă inferioară suplimentară.4. care să depăşească cu cel puţin hgrindă/2 zona afectată.4. Prinderile vor fi redimensionate la noua capacitate de rezistenţă a diagonalei (fig.51 Consolidarea nodului de cadru prin plăci de dublare a inimii f) Diagonalele contravântuirilor verticale care şi-au pierdut stabilitatea generală prezentând deformaţii remanente precum şi diagonalele care prezintă fisuri / ruperi se consolidează prin înlocuirea acestora cu altele care au o capacitate de rezistenţă mai mare.4.29). F.

Nr.52 Consolidarea grinzilor ce şi-au pierdut stabilitatea generală h) Structurile cu elemente care au avut incursiuni în domeniul elasto – plastic în urma acţiunii seismice prezintă o deformaţie remanentă. ci mărirea ductilităţii şi a capacităţii de rezistenţă a elementelor în această poziţie deformată a structurii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 4-35 . Consolidarea acestor structuri nu îşi propune anularea acestei deformaţii. 647 bis/1. PARTEA I.2009 249 a) grinda ce şi-a pierdut stabilitatea generală b) consolidare prin transformarea în secţiune cheson Figura F. Se recomandă ca starea de eforturi şi deformaţii în elementele structurale să se calculeze pe structura deformată.4.X.

7). De regulă apare necesitatea măririi capacităţii de rezistenţă a stâlpilor la eforturi axiale. • Panouri de forfecare metalice amplasate perimetral nodurilor de circulaţie pe verticală.2 Măsuri pentru ridicarea siguranţei seismice a structurilor a) Introducerea de elemente structurale noi pentru mărirea ductilităţii de ansamblu a structurii şi a rigidităţii locale: • Contravântuiri verticale pe toată înălţimea structurii. Este eficient ca aceste contravântuiri să fie amplasate pe axele perimetrale ale construcţiei.2009 F. PARTEA I.X. b) Asigurarea conlucrării spaţiale a cadrelor prin planşee.4. Elementele structurale existente (grinzi şi stâlpi) care vor face parte din noile subansambluri de preluare a forţelor seismice vor fi recalculate în conformitate cu starea de eforturi corespunzătoare noii scheme statice. Nr. F.4.3. dispuse în plan astfel încât să fie evitată nesimetria geometrică şi torsiunea de ansamblu a structurii. 4-36 .250 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4. 647 bis/1. Prin mărirea grosimii planşeului (suprabetonarea) se poate obţine sporirea rezistenţei la forţă tăietoare în planul planşeului şi micşorarea perioadei proprii de vibraţii pentru asigurarea confortului ocupanţilor (a se vedea cap. Planşeele trebuie să aibă rigiditatea şi capacitatea de rezistenţă în planul lor pentru a asigura efectul de diafragmă rigidă şi rezistentă la nivelul fiecărui etaj.

obiectivele de performanţă stabilite pentru clădire după reabilitare.5. în funcţie de amploare şi de complexitate. prevăzute în acest capitol se aplică următoarelor categorii de clădiri existente din zidărie: .2. anexa D.pierderi importante. . 5-1 .5.2.2.afectarea siguranţei vieţii.1 Obiect şi domeniu de aplicare Obiectul prezentului capitol este stabilirea cerinţelor şi a principiilor generale pentru proiectarea lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor din zidărie existente.clădiri care nu satisfac nivelurile de performanţă corespunzătoare obiectivelor de performanţă stabilite de investitor / utilizator.5.lucrări de reparaţie .5 PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DIN ZIDĂRIE F. F. .severitatea acţiunii seismice de proiectare la amplasament. . PARTEA I. anexa D. Nr. 647 bis/1.consolidare individuală.cu modificarea sistemului structural existent.2009 251 F. Măsura în care sunt satisfăcute nivelurile de performanţă corespunzătoare diferitelor obiective de performanţă se determină prin evaluarea seismică conform P 100-3/2008.consolidare de ansamblu a structurii care implică intervenţii asupra unui număr mare/totalitatea elementelor structurale şi poate fi făcută: .starea de deteriorare a structurii din cauze seismice şi neseismice. care implică intervenţii asupra unui număr redus de elemente structurale care au avarii grave şi foarte grave sau care au capacitate de rezistenţă insuficientă în raport cu nivelul de performanţă propus. F. Amploarea şi complexitatea lucrărilor necesare pentru reducerea riscului seismic al clădirilor din zidărie depinde de: .nivelul de vulnerabilitate seismică al structurii (nivelul de siguranţă disponibil în momentul expertizării).5. lucrările de consolidare se clasifică după cum urmează: . . . directe şi indirecte.1 Categorii de lucrări pentru reducerea riscului seismic Lucrările pentru reducerea riscului seismic al clădirilor din zidărie se grupează în două categorii.clădiri care au suferit avarii cu diferite niveluri de severitate din acţiunea cutremurului. Soluţiile de principiu şi rezolvările constructive de reducere a riscului seismic pentru clădirile din zidărie date în acest capitol nu pot fi aplicate pentru clădirile monument istoric fără acordul autorităţilor competente.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.Scopul lucrărilor pentru reducerea riscului seismic Lucrările de intervenţie asupra clădirilor din zidărie vulnerabile seismic au ca scop reducerea următoarelor categorii de risc: . de valori materiale şi culturale.2 Categoriile şi scopul lucrǎrilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clǎdirilor din zidǎrie F.cu menţinerea sistemului structural existent. . . identificat conform P 100-3/2008. Lucrările de reducere a riscului seismic.lucrări de consolidare La rândul lor.X. conceptual diferite: .

5.12g. 5-2 . chimice şi biologice). B. mai ales.1 Scopul intervenţiilor de reparaţie Prin lucrările de reparaţii se urmăreşte ridicarea nivelului disponibil de siguranţă structurală al clădirii la acţiunea seismică.2 Scopul intervenţiilor de consolidare Lucrările de intervenţie de consolidare urmăresc eliminarea totală sau.5. Figura F. Nr. producerea unor avarii majore sau ireparabile dar trebuie să elimine situaţiile de risc pentru siguranţa vieţii cum sunt cele generate de prăbuşirea pereţilor sau căderea de pe reazeme a planşeelor.5.1 Efectul lucrărilor de reparaţie Lucrările de intervenţie de reparaţie se recomandă. În cazul B se obţine şi prelungirea duratei de exploatare a clădirii peste "durata proiectată Tpr.2009 Având în vedere variabilitatea aleatoare a caracteristicilor geometrice. după caz. • structurile clădirilor situate în zone de seismicitate redusă . F. Nivelul de siguranţă disponibil are în vedere şi scăderea în timp a nivelului de siguranţă din cauze neseismice.zonele cu ag≤ 0.defecte de alcătuire a ansamblului structurii. parţială. ca măsuri pregătitoare pentru lucrările de consolidare sau complementare acestora.2). lucrările de intervenţie prevăzute în acest capitol nu pot evita. Pentru revenirea la nivelul de siguranţă disponibil (NPD) în momentul producerii ultimului cutremur (curba 1 din fig.2.2. NOTĂ Lucrările de reparaţii se recomandă şi în cazul monumentelor istorice.5.2.5. F. F.X.252 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Pentru reducerea riscului seismic pot fi avute în vedere două niveluri de lucrări de reparaţie : A. pentru afectări din cauze neseismice (acţiuni fizice. fără ca prin aceasta să poată fi depăşit nivelul de siguranţă iniţial (NPI). în unele cazuri. a deficienţelor care conduc la un nivel de siguranţă structurală insuficient în raport cu obiectivele de performanţă stabilite de investitor / utilizator. PARTEA I. pentru situaţiile în care intervenţia de consolidare nu este posibilă fără alterarea/pierderea semnificativă a valorii culturale. Lucrări de reparaţie se execută şi la clădirile cu avarii grave. F.2. 647 bis/1. ale materialelor şi a manoperei precum şi efectele unor solicitări repetate dincolo de limita elastică a materialului.1). de regulă. Pentru realizarea unui nivel de siguranţă apropiat sau egal cu cel iniţial (NPI) (curba 2 din fig. Aceste deficienţe pot proveni din: . în raport cu un obiectiv/nivel de performanţă cerut de investitor/utilizator. pentru: • clădirile din zidărie puţin afectate (cu degradări limitate la un număr redus de elemente) şi.

Deteriorare foarte gravă Descrierea stărilor de deteriorare este dată în continuare. Deteriorare nesemnificativă II.1.2 Efectul lucrărilor de consolidare F. . PARTEA I.spaleţi între goluri (fig.pereţi structurali (fig. F.5. Deteriorare moderată III. reparaţie şi/sau consolidare.3b şi F.fisuri orizontale foarte subţiri în rosturile de la bază (1). Deteriorarea zidăriei din cauza acţiunii seismice este favorizată.3 Alegerea categoriei lucrărilor de intervenţie F. • prelungirea duratei de exploatare a clădirii până la atingerea nivelului minim admisibil de siguranţă - Figura F.5. Intervenţiile de consolidare individuală au ca scop eliminarea uneia sau mai multor dintre deficienţele de dimensionare/alcătuire identificate la F. Intervenţia de consolidare individuală a unui element structural este precedată.3. Starea de deteriorare nesemnificativă a zidăriei este descrisă. orientativ. F.3.5.2. de o intervenţie de tip reparaţie pentru restabilirea continuităţii aparente a zidăriei.degradarea proprietăţilor de rezistenţă şi deformabilitate ale materialelor de construcţie provocată de acţiunile agenţilor fizici. Consolidarea clădirii la un nivel superior nivelului de performanţă seismică iniţial (NPI) are.5.5.5.3.2 şi includ şi consolidarea individuală a unui număr important de elemente structurale.2009 253 dimensionarea insuficientă şi/sau alcătuirea necorespunzătoare a subansamblurilor structurale/ elementelor de structură. .1. în foarte multe cazuri de existenţa unor deteriorări preexistente provenite din acţiunea cutremurelor anterioare după care nu s-au luat măsuri de remediere sau din acţiunea unor cauze neseismice.5. 647 bis/1.1.5.5.X. după cum urmează: . Intervenţiile de consolidare de ansamblu au ca scop eliminarea uneia sau mai multor deficienţe de alcătuire de ansamblu identificate conform art.posibile fisuri diagonale şi desprinderi minore la bază (2).1 Criterii pentru alegerea categoriei lucrărilor de intervenţie F. de regulă.3.lipsa/insuficienţa lucrărilor de întreţinere. Nr.1 Starea de deteriorare a structurii Starea de deteriorare a zidăriei din acţiunea seismică poate fi încadrată în următoarele clase: I. . . F.3a): . în toate cazurile.2. următoarele efecte favorabile: • eliminarea/reducerea probabilităţii producerii unor avarii semnificative la un cutremur ulterior.3 pentru un număr redus de ansambluri/elemente structurale. Deteriorare gravă IV. chimici şi biologici.3c): 5-3 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

4c) .fisuri foarte subţiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităţi şi.fisuri orizontale şi sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii şi deschiderea rosturilor verticale (< 5÷6 mm). Capacitatea de rezistenţă însumată a pereţilor cu avarii grave reprezintă mai mult de 20÷25% din capacitatea de rezistenţă totală a structurii pe una dintre direcţiile principale de la un etaj sau 5-4 . F.posibile fisuri înclinate în zonele superioare (inclusiv prin cărămizi) (3).fisuri diagonale subţiri în cărămizi în < 5% din asize (pentru efect dominant: forţă tăietoare-eforturi principale de întindere) (4).5.5. foarte subţiri /mortar sfărâmat în rosturile orizontale şi verticale (fără deplasări). cele mai multe prin cărămizi care ajung la colţuri sau în apropierea acestora.lunecare în rosturi) (5). . după cum urmează: .4a): .fisuri foarte subţiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităţi (pentru efect dominant: încovoiere cu forţă axială) (3).fisuri diagonale (<5÷6 mm). orientativ.fisuri orizontale/mortar desprins la bază şi în apropierea acesteia. Nr. . rupere în scară cu <5% din asize cu crăpături în cărămizi (pentru efect dominant forţă tăietoare .254 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. dar fără să se producă zdrobirea zidăriei (pentru efect dominant: forţă tăietoare-eforturi principale de întindere) (6) (7).4b şi F.5.2009 . F. .3 Starea de deteriorare nesemnificativă a pereţilor şi şpaleţilor Starea de deteriorare moderată a zidăriei este descrisă. deplasări < 5÷6 mm în planul de fisurare (1). orientativ. .fisuri cu traseu discontinuu. după cum urmează: A.pereţi structurali (fig. - (a) (b) (c) Figura F. 647 bis/1. .4 Starea de deteriorare moderată a pereţilor şi şpaleţilor Starea de deteriorare gravă a zidăriei este descrisă. nu sunt fisuri în cărămizi (pentru efect dominant: forţă tăietoarelunecare în rosturi) (4).spaleţi între goluri (fig.posibile fisuri înclinate care pornesc de la bază şi se extind pe câteva rânduri de cărămidă (2). (a) (b) (c) Figura F.5. . .5.X. uneori şi în alte rosturi apropiate de extremităţi (pentru efect dominant: încovoiere cu forţă axială) (4). PARTEA I.

după cum urmează: A.şpaleţi între goluri: . unele cărămizi au lunecat de pe cele pe care erau zidite. .deplasări în scară importante. sau B. orientativ. . majoritatea prin cărămizi.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. . câteva zone zdrobite la colţuri şi/sau deplasări mici în lungul sau perpendicular pe planul de fisurare (efect dominant: forţă tăietoare-eforturi principale de întindere) (7) (8). 647 bis/1. < 10÷12 mm (1).deplasări semnificative în plan şi/sau perpendicular pe plan.lunecare în rosturi) (5) (6). . .5c): .fisuri înclinate extinse pe mai multe asize (2). ieşirea din plan sau deplasări în plan (sus/jos).5.şpaleţi între goluri (fig.posibil. 5-5 .2009 255 B. . (a) (b) (c) Figura F. .deplasări laterale mari (în unele zone de margine zidăria a început să cadă).fisuri orizontale şi sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii şi deschiderea rosturilor verticale (< 10÷12mm).5. . PARTEA I.uneori fisuri foarte subţiri / mortar sfărâmat şi în alte rosturi orizontale apropiate de extremităţi.deplasări în scară mari (unele cărămizi au căzut de pe cele inferioare).zdrobirea extinsă a cărămizilor la colţuri (efect dominant: încovoiere cu forţă axială).pereţi structurali (fig. .5 Starea de deteriorare gravă a pereţilor şi spaleţilor Starea de deteriorare foarte gravă a zidăriei este descrisă.5.5b şi F.cărămizi zdrobite la colţuri (efect dominant: încovoiere cu forţă axială). la bază.pereţi structurali: . .risc de pierdere a capacităţii portante pentru încărcări verticale plus una sau mai multe dintre .posibile fisuri înclinate cu deschideri < 10÷12 mm în partea superioară (3). Nr. Capacitatea de rezistenţă însumată a pereţilor cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 10÷15% din capacitatea de rezistenţă totală a structurii pe una dintre direcţiile principale de la un etaj. . F.risc de pierdere a capacităţii portante pentru încărcări verticale.fisuri foarte subţiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităţi (4) plus una/mai multe dintre .secţiunea de la baza peretelui a început să se dezintegreze la extremităţi.5a): . Numărul şpaleţilor cu avarii grave reprezintă mai mult de 20÷25% din numărul total al şpaleţilor pe una dintre direcţiile principale de la un etaj.X.fisuri diagonale (>6mm).fisuri în rostul orizontal. Avariile caracteristice pentru această starea de avariere/deteriorare sunt următoarele: . F. . . Avariile caracteristice pentru această stare de deteriorare sunt următoarele: .5. Numărul şpaleţilor cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 10÷15% din numărul total al şpaleţilor pe una dintre direcţiile principale de la un etaj. rupere în scară cu >5% din asize cu crăpături în cărămizi (efect dominant forţă tăietoare .

7) - deteriorare moderată: fisuri diagonale cu deschideri mai mici de 5÷6 mm. care este funcţie de mecanismul de cedare. 5-6 .5. de multe ori.2009 .X.ruperea verticală a cărămizilor în majoritatea asizelor. . pe toată grosimea buiandrugului. în peste 1/3 din asize fisurile străbat elementele pentru zidărie (2). Nr. .(efect dominat forţa tăietoare-eforturi principale de întindere). - (a) Deteriorare nesemnificativă (b) Deteriorare gravă Figura F. în cele mai multe cazuri traversează şi elementele. . cu forme de manifestare specifice şi cu niveluri de severitate asemănătoare celor de mai sus. . F.6 Starea de deteriorare a buiandrugilor ductili • buiandrugi fără ductilitate (fig.7 Starea de deteriorare a buiandrugilor fără ductilitate Deteriorarea zidăriei.deplasări şi rotiri importante în lungul planului de fisurare. F.deplasări laterale mari. .6) . 647 bis/1. chimice şi biologice asupra materialelor de construcţie. şi elementele (1).acţiuni fizice.deteriorare gravă: se produc fisuri verticale şi sfărâmarea mortarului. PARTEA I.deteriorare nesemnificativă: cel mai adesea se produc fisuri verticale şi sfărâmarea mortarului dar este afectat cel mult un element de la fiecare extremitate (1).5.256 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5.5. deteriorare gravă: fisuri diagonale cu deschideri peste 6 mm care pornesc de lângă colţuri şi traversează. Deteriorarea buiandrugilor din zidărie. (efect dominat forţa tăietoare-lunecare în rosturi). (a) Deteriorare moderată (b) Deteriorare gravă Figura F. nu se produce zdrobirea elementelor la colţuri (1). . în zonele de margine zidăria a început să cadă. fisurile sunt însoţite de zdrobirea locală a elementelor la colţuri (2) şi de deplasări pe traseul fisurii în lung sau transversal (3). sunt posibile deteriorări ale elementelor pentru zidărie de la faţa inferioară a buiandrugului dar nu se produc deplasări pe verticală (3). la fiecare extremitate. fisurile pornesc de lângă colţuri şi.buiandrugi ductili (fig. se caracterizează prin următoarele niveluri de severitate.acţiuni mecanice (cedarea fundaţiilor/terenului de fundare). se poate produce şi din cauze neseismice prin: .

.amenajarea necorespunzătoare a spaţiului exterior care nu asigură îndepărtarea apelor din precipitaţii de construcţie. Deteriorarea clădirilor din zidărie ca urmare a acţiunii seismice poate fi cauzată nemijlocit sau facilitată şi de acţiunile fizice. 647 bis/1.din evenimente cu caracter excepţional (explozii.).2009 257 Identificarea acestor situaţii este absolut necesară pentru aplicarea unei soluţii de intervenţie adecvate. Avarierea/deteriorarea clădirilor din zidărie datorată acţiunilor mecanice neseismice provine. 5-7 . La evaluarea siguranţei seismice a clădirii conform procedurilor indicate în P 100-3/2008 în vederea stabilirii deciziilor de intervenţie. impactul vehiculelor).alcătuirea necorespunzătoare a fundaţiilor. Cauze datorate naturii terenului de fundare: .modificări ale terenului în vecinătatea construcţiei.din exploatare necorespunzătoare (încărcări de exploatare peste valorile normale) .8 Alura fisurilor în faţadele de zidărie în cazul cedării terenului de fundare b. . teren cu umflări şi contracţii mari etc. . .cicluri repetate de îngheţ-dezgheţ. chimice sau biologice întocmite de specialişti care sunt competenţi să recomande/aleagă cele mai bune soluţii (expertul structurist nu se poate substitui acestora).variaţia nivelului apelor subterane (inclusiv efectul apelor de infiltraţie. În acest scop sunt necesare studii geotehnice dar şi analize fizice. expertul trebuie să identifice în detaliu cauzele principale ale deteriorării elementelor structurale (cauze seismice sau neseismice). PARTEA I.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5.ascensiunea capilară a apei (igrasie). Nr. .reducerea rezistenţei şi/sau proprietăţilor termotehnice ale zidăriei prin: . - (a) Cedare în zona centrală (b) Cedare în zona de capăt Figura F.din intervenţii necontrolate (suprimarea unor elemente de structură) . chimice şi biologice asupra materialelor care se manifestă prin: . în cele mai multe cazuri. Între cauzele neseismice posibile de avariere/deteriorare a clădirilor din zidărie expertul trebuie să includă şi cele provenite: .X. sau al pierderilor din reţele).teren de fundare necorespunzător (teren macroporic sensibil la umezire. din una sau din mai multe din următoarele cauze: a. Cauze datorate interacţiunii sol-structură: .acţiuni dinamice asupra terenului de fundare.

ciuperci etc.10 Elemente metalice de susţinere a balcoanelor deteriorate prin coroziune - reducerea rezistenţei/secţiunii elementelor din lemn prin degradare biologică (insecte.5.5.5.5.1. elementelor structurale.influenţele deficienţelor de alcătuire ale: ansamblului structurii. PARTEA I. Figura F. .indicatorul de vulnerabilitate R3 sau Rconv determinat conform F.2009 Figura F.X. putrezirea capetelor de grindă în pereţii de faţadă).1.5.3.2.) sau prin efectul umidităţii (de exemplu. deteriorarea tiranţilor şi a plăcilor de ancoraj). Nr.9 Zidărie cu elemente GVP expusă fără protecţie la intemperii circa 20 de ani - reducerea secţiunii elementelor metalice prin coroziune (de exemplu.11 Planşee din lemn deteriorate prin de putrezire sau de ciuperci F. vulnerabilitatea seismică a clădirii se determină ţinând seama de: .2 Vulnerabilitatea seismică Pentru stabilirea categoriei lucrărilor de intervenţie. 5-8 .3. Figura F.258 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.1. 647 bis/1.

indicatorul Rconv se determină împărţind forţa tăietoare de bază la suma forţelor tăietoare capabile ale pereţilor structural. Nr.6). pentru evaluarea nivelului de vulnerabilitate se utilizează indicatorul Rconv definit după cum urmează: .0.3. Notă.1 Stabilirea nivelului de vulnerabilitate prin coeficienţii R3 şi Rconv Pentru stabilirea nivelului de vulnerabilitate al clădirilor din zidărie se procedează astfel: .6 0.3.în cazul structurilor în care domină pereţii cu comportare de tip ductil indicatorul Rconv se determină împărţind capacitatea de deformare limită la deplasarea calculată cu spectrul de proiectare. D.prevederile proiectului iniţial al clădirii/structurii.1.3.1..în cazul structurilor în care domină pereţii cu comportare de tip fragil.5.2 Discontinuitatea Severitatea Lipsă de traseului efectelor redundanţă forţelor Influenţă majoră Da Da Influenţă moderată Da Nu Influenţă redusă Nu Da F..1 Indicatorul R3 sau Rconv <0.5.3.3.3.4 0.2..1.1 Principalele deficienţe de dimensionare/alcătuire constructivă ale elementelor structurale verticale (pereţi plini. Pentru stabilirea categoriei lucrărilor de intervenţie nivelurile de vulnerabilitate se clasifică conform tabelului F. D. D. Tabelul F. 647 bis/1.5) sau static neliniar elastic (P 100-3/2008. .5.5).4.1 Deficienţele de alcătuire de ansamblu ale structurilor cu pereţi din zidărie se referă. în principal.4.8 Vulnerabilitate foarte ridicată moderată redusă ridicată F.2.3.1.1.5.. Influenţa acestor deficienţe asupra nivelului de vulnerabilitate seismică determinat prin calcul poate fi apreciată după cum rezultă din tabelul F.Dacă evaluarea cantitativă se face cu procedeele de calcul static liniar elastic (P 1003/2008.1.8 >0.5.intervenţiile efectuate în timpul exploatării.4 .3.5. Tabelul F.3 Influenţa deficienţelor de dimensionare/alcătuire ale subansamblurilor şi/sau elementelor structurale asupra nivelului de vulnerabilitate determinat prin calcul conform F.lipsa continuităţii traseului forţelor verticale/seismice. . în special.1. la lipsa de regularitate structurală în plan şi/sau în elevaţie şi.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Deficienţele menţionate mai sus pot proveni din: . PARTEA I.1.5.2009 259 F. .lipsa de redundanţă.5.2 Influenţa deficienţelor de alcătuire de ansamblu asupra nivelului de vulnerabilitate determinat prin calcul conform F.2. pereţi cu goluri. pentru stabilirea nivelului de vulnerabilitate se foloseşte indicatorul R3 dat de relaţia (D.61..4..Dacă evaluarea cantitativă se face cu procedeul evaluare preliminară de ansamblu.2.0. Lipsa continuităţii pe verticală a traseului forţelor verticale conduce implicit şi la formarea etajelor slabe.X.1. . conform P 100-3/2008.2.2.5.2. stâlpi) sunt următoarele: 5-9 . la: .

2 Categorii de lucrări de intervenţie recomandate Prevederile referitoare la alegerea categoriei de lucrări de intervenţie în funcţie de criteriile descrise la F.deteriorarea pereţilor structurali determinată conform F.rigiditate şi/sau rezistenţă insuficiente în plan orizontal.5. 647 bis/1. în condiţiile concrete ale fiecărei clădiri expertul trebuie să aibă în vedere şi oportunitatea adoptării unor alte măsuri.3 Severitatea efectelor Influenţă majoră Influenţă moderată Influenţă redusă Rezistenţă insuficientă suficientă insuficientă Ductilitate insuficientă insuficientă suficientă Principalele deficienţe de alcătuire ale subansamblurilor/elementelor structurale orizontale din punct de vedere al comportării ansamblului clădirii la cutremur sunt: .1 este moderată sau vulnerabilitatea calculată conform F. PARTEA I.2 şi F.5. .X.intervenţiile efectuate în timpul exploatării. contribuie la rezistenţă şi ductilitate insuficiente.3.3. L.260 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.1.5.deficienţele de alcătuire de ansamblu şi ale subansamblurilor / elementelor structurale identificate conform F.3. Influenţa deficienţelor de dimensionare/alcătuire constructivă ale elementelor structurale verticale asupra nivelului de vulnerabilitate seismică determinat prin calcul poate fi apreciată după cum rezultă din tabelul F.1. Pentru cazurile în care: .2.1 este nesemnificativă sau vulnerabilitatea calculată conform F.5. I).3. NOTĂ În cazul pereţilor cu secţiune compusă (T. .1. de regulă.1 este moderată şi .2.1 este redusă.3 au efecte reduse 5-10 . Tabelul F. . Nr.1. Deficienţele legate de rezistenţa şi/sau rigiditatea insuficiente în plan vertical (pentru efectul forţelor verticale) vor fi luate în considerare în cadrul proiectului lucrărilor de intervenţie în corelare cu lucrările pentru reducerea riscului seismic.3. B.rezistenţă insuficientă.5. cauza lipsei de stabilitate a pereţilor sub efectul acţiunii seismice perpendiculară pe planul peretelui sau al împingerilor laterale.5. De regulă. determinată conform F.2 şi F.1.2.5.1.deficienţele de alcătuire de ansamblu şi ale subansamblurilor / elementelor structurale identificate conform F.3.2. de regulă.2.2.5. .2009 . Evident.3.5. Lucrările de intervenţie asupra structurii nu sunt necesare.3. dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii: . A.lipsa legăturii cu pereţii structurali.1.1.5.existenţa elementelor care dau împingeri laterale.5.5.prevederile proiectului iniţial al clădirii/structurii. F. în aceste cazuri este necesară numai refacerea finisajelor. Aceste deficienţe pot proveni de asemenea din: . au caracter de recomandare.3.3.1.deteriorarea zidăriei. .3. NOTĂ Lipsa legăturii subansamblurilor orizontale cu pereţii structurali este. lipsa conlucrării pereţilor structurali de pe cele două direcţii.ductilitate insuficientă.3 au efecte reduse.

legăturile dintre pereţii existenţi şi cei care se adaugă se dimensionează pentru preluarea eforturilor de lunecare verticale astfel încât să fie asigurată conlucrarea lor în toate stadiile de solicitare. indiferent de severitatea deficienţelor de alcătuire. În cazurile în care zidăria este avariată foarte grav.5. În acest caz.1 expertul poate examina şi adoptarea unor lucrări de intervenţie de consolidare/reparare numai pentru elementele avariate cu obligaţia verificării prin calcul a eficienţei acestora pentru siguranţa ansamblului structurii.X.5. introduse pentru corectarea deficienţelor de alcătuire de ansamblu (a se vedea F. . cu mortare de argilă sau cu mortare de var cu conţinut foarte mic de liant) sau în cazul zidăriilor cu elemente lipsite de robusteţe (orientativ.1.1. expertul va analiza şi oportunitatea unor lucrări de intervenţie de consolidare individuală a unor elemente structurale. sunt necesare lucrări de consolidare de ansamblu. Nr. numai lucrări de intervenţie de reparaţie.numai lucrări de consolidare individuală a unor elemente. F. În condiţiile de la "D" dacă investitorul / utilizatorul solicită ca.4. 647 bis/1. C. dincolo de această limită aportul materialului cel mai slab se neglijează.5. zidăriile care au deformaţia 5-11 . soluţia este recomandată în cazul zidăriilor din materiale slabe (de exemplu. Pentru clădirile la care numărul elementelor cu avarii grave este mai mic.1 sau dacă vulnerabilitatea calculată este foarte ridicată. F.1. În cazurile în care zidăria este avariată grav. Şi în acest caz se recomandă compararea costurilor directe şi indirecte ale lucrărilor de intervenţie cu costurile de înlocuire. dacă deficienţele de alcătuire de ansamblu sunt reduse E. În acest caz eforturile în zidărie şi în materialul de placare pot fi determinate: .2) se calculează conform prevederilor din CR6-2006 pentru solicitările respective. Elementele structurale noi. În condiţiile de la "B" dacă efectele deficienţelor de alcătuire au efecte moderate sau dacă investitorul / utilizatorul solicită ca prin efectuarea lucrărilor de intervenţie structura să satisfacă obiective de performanţă superioare (OPS).5.5.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3.3.1 sau dacă vulnerabilitatea este ridicată.considerând separat modulii de elasticitate ai zidăriei şi betonului/mortarului de placare. PARTEA I.1 Bazele calculului lucrărilor de intervenţie Calculul elementelor structurale consolidate cu măsuri individuale şi al structurilor consolidate cu măsuri de ansamblu se va baza pe următoarele principii: A. B. D. în condiţiile descrise la F.2009 261 pentru satisfacerea obiectivelor de performanţă de bază (OPB) sunt necesare.4 Calculul şi verificarea lucrărilor pentru reducerea riscului seismic F. structura să satisfacă obiective de performanţă superioare (OPS). . expertul va analiza şi eficienţa economică a lucrărilor prin care se asigură această cerinţă.2. În cazul zidăriilor placate cu tencuială armată sau cu beton armat (turnat sau torcretat) determinarea eforturilor unitare în cele două materiale se face în ipoteza conlucrării celor două materiale până în stadiul ultim de solicitare al celui mai slab dintre ele. prin efectuarea lucrărilor de intervenţie. aproximativ ⅓÷½ din cel menţionat la punctele A şi B de la F.lucrări de intervenţie de consolidare de ansamblu a structurii dacă deficienţele de alcătuire de ansamblu sunt moderate sau majore. de regulă. pentru satisfacerea obiectivelor de performanţă de bază (OPB) pot fi necesare: .5.neglijând aportul zidăriei şi dimensionând straturile de placare pentru a prelua în totalitate eforturi secţionale. în condiţiile descrise la F.3. în raport cu costurile înlocuirii clădirii.6.

2). Pentru verificarea pereţilor structurali la acţiunea seismică normală pe planul peretelui.4. F. În cazul calculului liniar elastic.3. conform prevederilor din P 100-1/2006.2 Modele şi metode de calcul Modelele şi metodele de calcul pentru structurile din zidărie consolidate sunt cele date în P100-3/2008.1. Nr. • disponibilitatea procedeelor tehnologice. agenţi agresivi din 5-12 .7). toate categoriile de lucrări de consolidare.0 dacă forţele seismice sunt preluate prin conlucrarea elementelor de consolidare cu zidăria existentă. astfel încât cedează înainte ca betonul să atingă rezistenţa maximă). Lucrările de reparaţie prezentate în continuare preced.10).4. în funcţie de neregularităţile în plan şi în elevaţie care rămân după efectuarea lucrărilor de consolidare. anexa D (D.25 dacă forţele seismice sunt preluate numai prin elementele de consolidare.4 considerând următoarele valori ale factorilor de suprarezistenţă: . care rămân necorectate după efectuarea lucrărilor de consolidare. anexa D (D.5.αu/α1 = 1.4.5.X.5. modelul şi metoda de calcul se aleg conform prevederilor din tabelul 4.1.3 Criterii de verificare Criteriile de verificare a siguranţei seismice a elementelor din zidărie după consolidare sunt cele date în P 100-3/2008.3.1 din P 100-1/2006.2009 specifică ultimă mai mică de 2‰. 647 bis/1.262 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F.1 Refacerea mortarului din rosturi Refacerea mortarului din rosturi este recomandată în cazul în care mortarul este degradat din acţiunea unor factori de mediu (precipitaţii cu sau fără îngheţ/dezgheţ. caracteristicile mecanice de rezistenţă şi de rigiditate ale acesteia se introduc în calcul cu valorile determinate conform P100-3/2008. F. PARTEA I.1. ţinând seama şi de "factorii de încredere CF" stabiliţi în funcţie de "nivelul de cunoaştere". după caz. În toate cazurile caracteristicile mecanice ale mortarului/betonului de placare şi ale armăturilor se introduc cu valorile corespunzătoare construcţiilor noi În cazul în care legătura/conlucrarea între zidăria existentă şi elementele existente sau noi se realizează prin ancore pentru zidărie. În cazul în care se ia în considerare aportul zidăriei existente.4. cap.8.6). F.4.5.3. anexa D (D.1 Lucrări de reparaţie Lucrările de reparaţii au ca scop principal refacerea continuităţii aparente a zidăriei.1. 8. anexa D (D.4. forţa static echivalentă se determină conform P 100-3/2008.3.3.5. .5.3÷ D. Rezistenţele de proiectare ale zidăriei se determină prin împărţirea rezistenţelor medii ale zidăriei existente la coeficientul de siguranţă pentru material (γM) şi la factorul de încredere (CF). acestea se verifică pentru rezistenţele de proiectare la smulgere şi la forfecare precum şi pentru efectul combinat al acestor solicitări.αu/α1 = 1. Alegerea unuia dintre procedeele prezentate în continuare se face de către expert în funcţie de: • tipul zidăriei (elemente/mortare/ţesere). • starea de degradare din cauze seismice şi/sau neseismice.3. Factorii de comportare "q" se iau în considerare în funcţie de neregularităţile în plan şi în elevaţie.4.

0 mm şi lăţimi între 4.). Operaţia implică scoaterea mortarului existent din rosturi pe o adâncime de 60÷80 mm şi înlocuirea acestuia cu un mortar cu proprietăţi mecanice superioare. Înlocuirea mortarului are ca rezultat sporirea rezistenţei la compresiune a zidăriei în cazul pereţilor de grosimi moderate (până la două cărămizi).0 mm.var pentru asigurarea unei comportări mai puţin fragile decât cea a mortarelor care conţin numai ciment. În cazul utilizării FRP acestea au forma unor fâşii plate cu grosime de 1. PARTEA I. Orientativ.12 Bare/platbande metalice şi din FRP introduse în rosturile orizontale ale zidăriei 5-13 . în volum. Pentru grosimi mai mari.5. de asemenea în cazul mortarelor foarte slabe (mortare de argilă sau mortare cu dozaj de var mic . 647 bis/1. sporul de rezistenţă care rezultă nu mai este semnificativ deoarece adâncimea zonei în care se poate interveni este limitată.2009 263 atmosferă etc. Nr. În toate cazurile rezistenţa mortarului nou trebuie să fie inferioară rezistenţei cărămizilor existente pentru a se evita concentrarea eforturilor şi ruperea zidăriei prin cedarea cărămizilor în zona de parament unde s-a introdus mortarul nou. (a) (b) (c) (d) (e) (f) (c) Armarea rostului cu platbandă metalică (d) Armarea rostului cu bară din oţel rotund (e) Armarea rostului cu bară rotundă din FRP (f) Produse FRP care se folosesc pentru armarea zidăriei în rosturi Figura F. rezistenţa mortarului de înlocuire va fi minimum M5 (5 N/mm2) şi va fi de tip ciment .0÷6.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.orientativ mai mic decât 1:5).0 ÷ 2.X. poate fi aleasă dintre următoarele: • 1 parte ciment Portland: 1 parte pastă de var: 6 părţi nisip • 1 parte ciment Portland: 2 părţi pastă de var: 9 părţi nisip • 1 parte ciment Portland: 4 părţi pastă de var: 15 părţi nisip Dacă în rosturi se introduc bare rotunde/platbande din oţel sau din polimeri armaţi cu fibre (FRP) se poate obţine şi creşterea rezistenţei peretelui la forţă tăietoare.) şi. în ordinea descrescătoare a rezistenţei. Compoziţia mortarului.

2 Reţeserea zidăriei Reţeserea/rezidirea zonelor cu fisuri/crăpături constă în înlocuirea elementelor pentru zidărie care prezintă fisuri cu deschideri mari/crăpături sau care sunt rupte/zdrobite.X.5. este necesar ca eventualele goluri închise fără ţeserea zidăriei (aşa cum este arătat în fig.3.5.264 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. În unele cazuri în rosturile orizontale pot fi introduse şi bare din oţel (a se vedea F.1) sau umplerea nişelor din zidăria pereţilor. 647 bis/1.5.Beton de umplutură 4 .2009 F. Nr.13 Înlocuirea cărămizilor rupte În mod analog trebuie făcută reţeserea zidăriei în cazul în care prin proiectul de intervenţie se prevede închiderea unor goluri existente (a se vedea F. Se obţine astfel refacerea continuităţii zidăriei pe traseul fisurii/crăpăturii.Strat de mortar fără contracţie (circa 50 mm) 3 . Reţeserea se face utilizând elemente pentru zidărie şi mortar cu proprietăţi cât mai apropiate de cele din zidăria originară din punct de vedere al formei.Perete existent (a) Gol pentru care umplutura trebuie refăcută (b) Umplerea golului cu beton (c) Detaliu de ancorare Figura F. PARTEA I. În principal se recomandă: • sprijinirea provizorie a planşeelor atunci când se desface zidăria existentă.6.5. 5-14 . În toate cazurile.14a) să fie desfăcute şi umplutura să fie refăcută cu legături corespunzătoare aşa cum se arată în acest articol.1). 1.Cărămizi care se înlocuiesc Figura F. Ancore montate în găuri forate umplute cu mortar epoxidic 2 .5.14 Umplerea golurilor în pereţi Pentru asigurarea conlucrării cu elementele existente sunt necesare şi măsuri pentru punerea sub efort a elementelor nou introduse.5.Traseul fisurii 2 . al dimensiunilor şi al proprietăţilor mecanice de rezistenţă şi de deformabilitate. F. Reţeserea elementelor se face prin legături/ştrepi atât în planul peretelui cât şi perpendicular pe acesta în cazul pereţilor cu grosime mare (de exemplu în cazul zidurilor din monumentele istorice). (a) (b) (c) 1.

F.prevederea unor legături pentru preluarea forţei tăietoare adusă de planşee (dacă aceste legături nu există sau sunt avariate).5.5. obligatorie chiar în cazul în care aportul zidăriei existente este neglijat pentru evaluarea capacităţii clădirii după intervenţie.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 265 • transmiterea progresivă a eforturilor prin pene de lemn. PARTEA I.verificarea condiţiilor de rezemare pentru planşeele care descarcă pe zidurile perpendiculare (la colţuri) care ar putea fi afectate prin deplasarea acestora. preluate din reglementările din California.3. unele măsuri suplimentare apreciate ca folositoare: • • Fisurile 1 şi 5 pot fi reparate prin injectare. 647 bis/1. se recomandă: . Dacă peste golul de uşă/fereastră există un buiandrug de oţel sau de lemn injectarea trebuie făcută de pe ambele feţe pentru a se asigura pătrunderea completă a mortarului.X. după caz.5. procedeul nu poate fi aplicat pentru toate categoriile de fisuri şi ca atare trebuie avut în vedere că integritatea iniţială nu poate fi complet refăcută.5. Fisura 2 poate fi reparată prin injectare.5. sunt date în fig.15 Fisuri caracteristice în pereţi din ZNA care se tratează prin injectare Pentru fiecare categorie de fisură dintre cele menţionate în desen sunt stabilite condiţiile de reparare prin injectare şi. F. Ca atare procedeul trebuie încadrat în categoria "reparaţii" şi nu în grupa procedeelor de "consolidare" aşa cum este considerat de multe ori.15. injectarea fisurilor este o etapă premergătoare. Figura F. 5-15 . Totodată injectarea permite umplerea golurilor/fisurilor existente provocate de cauze neseismice (fenomene fizice sau chimice).3 Injectarea fisurilor/crăpăturilor Scopul injectării fisurilor este "refacerea continuităţii aparente a zidăriei". • utilizarea straturilor subţiri de mortar pentru evitarea contracţiei şi a deformaţiilor verticale diferenţiate.5.1 Injectarea cu amestecuri pe bază de ciment Procedeul de injectare a amestecurilor pe bază de ciment se aplică diferenţiat pentru principalele tipuri de fisuri care pot să apară în pereţii din zidărie nearmată (ZNA) din cauze seismice sau neseismice Indicaţii privind folosirea injecţiilor. F. În plus. Deşi în mod curent se vorbeşte despre "refacerea integrităţii iniţiale" a zidăriei. . Menţionăm şi faptul că această intervenţie nu poate corecta degradarea rezistenţei şi a rigidităţii zidăriei care rezultă din parcurgerea mai multor cicluri de deformaţii inelastice la cutremurele puternice În cazul lucrărilor de consolidare de toate categoriile. Nr.

½ parte var tip S .1 din rigiditatea peretelui în plan şi 0.0÷2.5. • Fisura 9.266 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F.0 şi cu adaosuri pentru sporirea lucrabilităţii.4 din rezistenţa peretelui în plan Amestecul care se injectează poate fi: • grout cu următoarea compoziţie (părţile măsurate în volum) . • între 0. rosturile orizontale pe care s-a produs lunecarea se desfac pe o adâncime de 35÷40 mm.1 parte var tip "S" În Italia se recomandă folosirea unui amestec cu dozaj de 150 ÷ 200 kg ciment/m3.1 parte nisip grosier .½ parte cenuşă tip F Se adaugă circa 2 1/2 părţi de apă astfel încât să fie asigurată fluiditatea necesară.5.4.zonele cu fisuri analoage cu 8 se repară aşa cum s-a arătat mai sus. Prin injectarea fisurilor cu amestecuri pe bază de ciment se asigură sporirea rezistenţei zidăriei la compresiune şi la forfecare şi a rigidităţii pereţilor avariaţi până la valori apropiate de cele iniţiale. PARTEA I.1 parte de ciment alcalin (tip I sau II) . • Fisura 7 nu poate fi reparată prin injectare. Aceste fisuri sunt datorate unor cauze neseismice (de regulă.dacă fisurile sunt într-un şpalet care face parte dintr-un perete solicitat în planul său de forţe seismice. poate fi reparată prin injectare dacă deschiderea nu depăşeşte 18÷20 mm (~3/4"). Prin injectare pot legate fragmentele de cărămidă şi pot fi umplute numai rosturile verticale longitudinale interioare. de regulă. Nr. Durata de folosire a amestecului este de 2 1/2 ore din momentul adăugării apei în amestecul uscat • mortar (tip "N") . dacă se adoptă procedeul de injectare cu răşini epoxidice este necesar să se verifice efectele asupra întregii structuri a sporului deosebit de rezistenţă care ar putea fi obţinut pe această cale. Arcele sunt.este necesar ca structura să fie reevaluată având în vedere suprasolicitările datorate fisurilor din forţă tăietoare care s-au produs în şpaleţi • Fisurile 10 pot fi reparate prin injectare.2 Injectarea cu amestecuri pe bază de răşini epoxidice • Injectarea fisurilor cu amestecuri pe bază de răşini epoxidice are ca efect sporirea de 2 ÷ 4 ori a rezistenţei la forţe laterale în planul peretelui dar creşteri mult mai mici (10 ÷ 20%) ale rigidităţii. pe ambele feţe şi vor fi reumplute cu mortar.5 ÷ 6 părţi de nisip pentru zidărie . cu raport apă/ciment cuprins între 1.3. 647 bis/1. pe parcursul execuţiei se poate adăuga apă pentru menţinerea consistenţei necesare.8 ÷ 1. sau chiar peste acestea: • circa 80% din rezistenţa iniţială la compresiune. . .2009 Fisurile 3.8 ÷ 1.X.1 parte ciment Portland . Din acest motiv. de regulă executate cu îngrijire astfel încât nu există rosturi neumplute sau goluri interioare.3 părţi nisip fin. arcele în care cărămizile sunt rupte sau deplasate trebuie rezidite • Fisura 8 nu poate fi reparată prin injectare Această fisură este. cedării fundaţiilor) iar intervenţiile se fac numai după identificarea cauzelor. 4 şi 6 sunt în general închise sub efectul încărcărilor verticale. înclinată şi a rezultat din forfecarea cărămizilor. Reparaţia se poate executa în următoarele condiţii: . refacerea reazemului implică rezidirea locală după eliminarea cărămizilor crăpate/rupte. . 5-16 .

2009 267 Răşinile epoxidice expansive îşi măresc volumul de până la patru ori pe parcursul perioadei de întărire de şapte zile. Dezavantaje: • cost ridicat. Aşa cum s-a arătat mai sus.X. • rezistenţă ridicată (100 N/mm2). Pentru adoptarea soluţiei de injectare a zidăriei cu răşini epoxidice se recomandă să se ţină seama de următoarele caracteristici: A. 647 bis/1. • compoziţia amestecului care se injectează (compatibilitatea acestuia cu zidăria existentă din punct de vedere fizico-chimic şi al proprietăţilor mecanice . • poate umple fisuri microscopice. Comportarea sub sarcină a acestui produs este de tip ductil ceea ce îmbunătăţeşte răspunsul seismic al pereţilor din zidărie nearmată. dar. pierd rezistenţa la temperaturi ridicate. • lipsa de contracţie. Utilizarea răşinilor expansive este eficientă.rezistenţa şi aderenţa). • domeniul larg de folosire. • comportare fragilă. în mod curent. • închiderea fisurilor şi a spaţiilor din jurul tuburilor de injectare (se foloseşte. de regulă. mai ales la răşinile pure. • întărire rapidă. De regulă. presiunea şi viteza de injectare. Nr. • aderenţa foarte bună la zidărie. • necesită manoperă specializată. procedeul utilizat nu este aplicabil pe scară largă în şantiere. • eficienţa controlului de calitate asupra materialelor şi a tehnologiei de execuţie. • rezistenţă moderată când este folosită în combinaţie cu materiale inerte. Principalele etape ale operaţiei de injectare sunt următoarele: • forarea golurilor cu diametre 30÷50 mm la distanţe de 300 ÷ 500 mm.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. • tehnologia de execuţie: numărul şi dispunerea găurilor de injectare. • curăţarea cu apă a fisurilor şi a golurilor prin introducerea apei în tuburi de jos în sus. în fisuri cu deschiderea mai mică de 2 mm se injectează răşină epoxidică iar pentru deschideri mai mari se injectează amestecuri pe bază de ciment În condiţii de laborator s-a realizat şi injectarea cu amestecuri pe bază de ciment a unor fisuri cu deschideri chiar sub 1 mm. Trebuie să se ţină seama de faptul că eficienţa procedeului depinde de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi sunt: • alcătuirea zidăriei. B. cu mortare slabe sau deteriorate. Avantaje: • grosimi foarte subţiri. PARTEA I. • uşurinţă de punere în operă. • substanţe inflamabile. • modul de elasticitate scăzut (Er≅ 1/10 Ec). injectarea nu poate fi realizată pentru toate tipurile de fisuri. 5-17 . în raport cu alte tehnici de reabilitare în special în cazul zidăriilor vechi. pastă de ipsos). • deformaţie curgere vâscoasă ridicată. se recomandă ca găurile să fie înclinate faţă de corpul zidăriei • montarea tuburilor de injectare cu diametrul de circa 20 mm şi lungime de circa 100 mm. • rezistenţă la coroziune.

• sporeşte rezistenţa zidăriei de calitate slabă.pentru fisurile foarte mari (cu deschideri > 10 mm) injectarea nu este eficientă. sporesc: • aderenţa între straturile zidăriei • rezistenţa la forfecare a zidăriei • ductilitatea zidăriei Intervenţia presupune o zidărie cu proprietăţi mecanice bune. Efectul injecţiilor armate este bazat pe confinarea laterală a zidăriei datorată barelor metalice.3 Injecţii armate Injecţiile însoţite de introducerea unor elemente metalice (platbande. în caz contrar se recomandă o consolidare prealabilă. 5-18 .sporesc rezistenţa la întindere şi forfecare în zonele importante pentru realizarea conlucrării spaţiale a pereţilor de pe direcţiile principale ale clădirii (colţuri. 647 bis/1. .denumite în mod curent în practica din România injecţii armate . Eficienţa injectării cu amestecuri pe bază de ciment a fost verificată experimental. • în cele mai multe cazuri nu influenţează rigiditatea zidăriei Din acest motiv injectarea trebuie considerată numai ca o operaţie pregătitoare pentru alte tipuri de intervenţii (placarea cu tencuieli/betoane armate sau cu FRP). Intervenţia poate fi asociată cu placarea cu beton armat pe ambele feţe ale peretelui în scopul de a îmbunătăţi confinarea laterală şi de a mări secţiunea rezistentă. Încercările au arătat că injectarea fisurilor cu mortar (grout) de ciment are următoarele efecte: • asigură refacerea rezistenţei zidăriei de calitate curentă. dispozitive şi utilaje care nu se găsesc în dotarea curentă a întreprinderilor din România.1÷0.fisura sau zona neţesută care se tratează Figura F.fisurile mari (cu deschideri între 2 ÷10 mm) pot fi injectate cu procedee manuale sau mecanice.3. ramificaţii.5.268 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.fisurile mici (cu deschideri < 2 mm) nu se pot injecta sau injectarea lor implică.16 Injecţii armate la colţuri. în general.X. la monumentele istorice) se va face cu deosebită grijă pentru a se evita căderea pereţilor exteriori sub presiunea mortarului injectat. materiale.5. în special. F. intersecţii). F. bare rotunde) . .2009 • injectarea amestecului cu o presiune între 0.5 MPa în funcţie de starea şi de tipul zidăriei. cu un amestec mai fin. PARTEA I. ramificaţii şi intersecţii În practica curentă din România repararea zidăriilor prin injectarea fisurilor se face în următoarele condiţii: . succesiv în fiecare tub începând cu cel situat la partea inferioară. Nr.5. pentru fisurile cu deschideri mici (eventual cu răşină epoxidică) Injectarea zidăriilor mixte alcătuite din două straturi exterioare de cărămizi sau blocuri de piatră şi un strat interior din cloţuri/moloz (întâlnite. În felul acesta. • operaţia se repetă.

17 Plombarea cu beton a crăpăturilor din zidărie F.5.1 Plombarea cu beton a crăpăturilor din zidărie Eliminarea cărămizilor rupte şi înlocuirea lor cu beton este o soluţie mai uşor de executat decât reţeserea cu cărămidă.3 Placarea locală. Figura F. Înainte de turnarea betonului pe aceste feţe se aplică un strat de lapte de ciment cu adaos de aracet sau de răşini epoxidice pentru facilitarea aderenţei. Este aplicat de asemenea pe plinurile orizontale de zidărie în 5-19 . Introducerea plaselor de armare cu bare ancorate în rosturile zidăriei existente contribuie şi la preluarea eforturilor din contracţie din beton. Nr.5.5.5. Feţele cărămizilor care vor veni în contact cu betonul de umplutură se curăţă de resturile de mortar prin frecare energică cu peria de sârmă. Folosirea "coaserii" fisurii cu scoabe fără injectare/matare prealabilă cu mortar de ciment are o eficienţă îndoielnică şi nu este recomandabilă. 647 bis/1.2009 269 F. pe traseul fisurii/crăpăturii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Desfacerea zidăriei deteriorate se face cu grijă pentru a nu se afecta zonele adiacente.2 Montarea scoabelor în zonele cu crăpături/fracturi extinse Procedeul a fost folosit în România după cutremurul din 1977 dar nu este întâlnit în literatura de specialitate din alte ţări.5.18 Repararea fisurilor prin "coasere" cu scoabe F.4. Câmpul de scoabe se acoperă apoi cu tencuială cu mortar de ciment.5. Şi în această soluţie se recomandă ca la partea superioara a plombei să se introducă un strat de mortar cu ciment fără contracţie.5.5. Figura F.5.4.4. PARTEA I.X. Betonul turnat va avea rezistenţă comparabilă cu a cărămizilor înlocuite (orientativ clasa C8/10) şi o lucrabilitate adecvată pentru a pătrunde în spaţiile dintre cărămizi.4 Alte procedee F. cu tencuială armată Procedeul se aplică pentru repararea elementelor de zidărie în cazul existenţei unor fisuri cu deschideri mici sau moderate.5. Scoabele se montează pe traseul fisurii (după injectare) în goluri forate în zidăria neafectată.

PARTEA I.1.5.4.5.5.5. Deteriorarea moderată (fig.5.1.4 Repararea panourilor de zidărie de umplutură Panourile de umplutură din zidărie pot fi afectate atât de acţiunea seismică perpendiculară pe plan peretelui cât şi de acţiune seismică în planul peretelui.5. Figura F.a se vedea şi F. Deteriorarea gravă constă în zdrobirea completă a elementelor din zona colţului. .5. .se injectează fisurile formate pe perimetrul panoului.20b) constă în zdrobirea mortarului şi producerea fisurilor/crăpăturilor în element (uneori cu desprinderea feţei exterioare la elementele cu goluri).se înlătură elementele deteriorate şi se înlocuiesc cu elemente de aceleaşi dimensiuni (pentru a se asigura ţeserea). care se manifestă prin expulzarea feţelor laterale la elementele cu goluri. F.5.20a) este o deteriorare nesemnificativă care se poate remedia prin injectarea fisurilor şi refacerea rostului de mortar aşa cum se arată la F.5.2009 cazul în care se urmăreşte sporirea capacităţii de rezistenţă la forfecare (în special şpaleţii şi buiandrugii de zidărie . În funcţie de nivelul/amploarea deteriorării în continuare sunt recomandate soluţiile de intervenţie (a) (b) (c) Figura F. 5-20 . cu tencuiala armată F.20 Deteriorarea panourilor de umplutură la colţuri Desprinderea mortarului pe conturul panoului şi zdrobirea izolată la colţuri (fig. Deteriorarea panourilor de zidărie înrămate în cadre de beton armat sau din oţel se datorează în principal incompatibilităţii între deformaţiile impuse de structură şi capacitatea de deformare laterală a zidăriei. F.20c). 647 bis/1. Nr.5. Pentru remediere se iau următoarele măsuri: . pe traseul fisurii.X.270 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5.4. F.4.2). precum şi fisurarea la 45o şi/sau lunecarea în rostul orizontal (fig.1 Repararea deteriorărilor datorate acţiunii seismice în planul peretelui.se aplică un strat de FRP pe zona afectată (eventual). F.5.19 Placarea locală.6.

4. la mijlocul înălţimii. corniere fixate de grinda de beton (cu ancore mecanice sau chimice) sau sudate de grinzile cadrelor metalice.2009 271 În acest caz dacă aportul zidăriei nu influenţează siguranţa seismică a clădirii se recomandă ca măsură de intervenţie înlocuirea peretelui din cărămidă cu un perete uşor. în cazul pereţilor alcătuiţi din două straturi de cărămizi cu gol de aer la interior. Nr. F. .2 Repararea deteriorărilor datorate acţiunii seismice perpendiculare pe planul peretelui Panourile de umplutură amplasate în cadre de beton sau de oţel sunt expuse riscului de fisurare. 647 bis/1.Placarea peretelui cu tencuieli armate cu oţel sau FRP. În acest scop se montează la partea superioară. în primul rând. (a) (b) Figura F. montat astfel încât să nu fie afectat de deformaţiile impuse de structură. În acest caz remedierea constă în desfacerea şi refacerea zidăriei cu eventuale măsuri asigurare a stabilităţii împotriva răsturnării.21b este considerată gravă. rupere sau răsturnare sub acţiunea forţei seismice care acţionează perpendicular pe planul peretelui.5. blocuri ceramice cu pereţi subţiri. Deteriorarea arătată în fig. Aceasta constă în fisurare diagonală extinsă (din colţ în colţ) completată cu zdrobirea mortarului în rosturile orizontale de la bază.X.21a). cu schelet din lemn sau metalic. sub grindă) şi uneori fisuri foarte fine în "X " în zona centrală a panoului (fig.21 Deteriorarea panourilor de umplutură sub efectul combinat al acţiunii seismice Deteriorarea moderată este caracterizată prin zdrobirea mortarului şi ieşirea acestuia din rosturi în unul sau mai multe rosturi orizontale (la bază. În cele mai multe cazuri acţiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui se produce simultan cu acţiunea în planul peretelui ceea ce dă naştere unei stări de eforturi care. practic. de la mijlocul înălţimii şi de sub grindă. Cutremurele recente au arătat că. În toate cazurile se va verifica rigiditatea panoului consolidat astfel încât să nu se producă deteriorarea stâlpilor cadrului prin interacţiunea cu acesta.5. F. măsuri pentru împiedicarea deplasării perpendicular pe plan. La refacerea panoului se recomandă şi armarea acestuia în rosturile orizontale.5.5.5. În cazul pereţilor de umplutură alcătuiţi dintr-un singur strat trebuie luate.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Dacă peretele de umplutură contribuie la preluarea forţei seismice sunt necesare măsuri pentru sporirea rezistenţei sale la deformaţiile impuse de structură: . F. Panoul prezintă deplanare vizibilă. pe fiecare faţă a peretelui. PARTEA I.4.În cazul panourilor executate cu elemente cu ruperi fragile (cărămizi. Pentru remediere se recomandă refacerea mortarului în rosturile orizontale şi placarea peretelui cu beton/mortar/FRP. 5-21 . stratul exterior are riscul cel mai ridicat de răsturnare dacă nu sunt prevăzute legături transversale sau acestea sunt insuficiente. nu poate fi evaluată analitic. blocuri din BCA) se procedează la refacerea peretelui cu cărămizi pline sau cu procent redus de goluri şi eventual la consolidarea structurii de beton pentru a prelua diferenţa de greutate.

272 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F.5 Repararea intervenţiilor necontrolate asupra pereţilor din zidărie În multe clădiri se constată că rezistenţa pereţilor din zidărie.5.2009 Figura F. în urma verificărilor prin calcul rezultă că rezistenţa secţiunii reduse este insuficientă se procedează la consolidarea locală prin: . În aceste cazuri se recomandă ca măsurile de intervenţie stipulate în proiecte să se refere şi la remedierea acestor defecte.consolidarea cu procedee specifice a elementelor din beton armat În cazul buiandrugilor sau arcelor din zidărie perforate pentru trecerea instalaţiilor ca în fig. structurali şi/sau nestructurali.umplerea nişelor cu zidărie ţesută sau cu beton . pentru clădirile situate în zone cu acceleraţia seismică de calcul ≥0. 647 bis/1. • şliţurile orizontale sau oblice executate prin spargere sau zidire. F. cu lungime mai mare de 1500 mm şi adâncime mai mare de 25 mm în pereţi structurali cu grosime ≥ 240 mm pentru clădirile situate în zone cu acceleraţia seismică de calcul ≤0. În această categorie se înscriu: • şliţurile orizontale sau oblice executate prin spargere sau zidire. PARTEA I.X.12g.5.placarea cu tencuială armată a zonei slăbite sau a întregului perete .4.23a se modifică instalaţia (schimbarea traseului şi/sau a punctelor de traversare) şi apoi se 5-22 .16g. • şliţurile verticale cu adâncime mai mare de 30 mm şi lăţime mai mare de 200 mm în pereţi structurali cu grosime ≥ 240 m pentru clădirile situate în zone cu acceleraţia seismică de calcul ≥ 0.înlocuirea zidăriei degradate. .în cazul cadrelor din oţel) aşa cum se procedează cu pereţii nestructurali. Nr.16g. . prin ancore chimice/mecanice .în cazul cadrelor din beton armat sau prin sudură . Montarea în pereţii existenţi a ancorelor de legătură prevăzute de standardul SR EN 845-1 pentru acest tip de alcătuire este deosebit de dificilă şi implică durate lungi de execuţie. • toate şliţurile orizontale şi înclinate în pereţi nestructurali cu grosimea ≤ 150 mm cu excepţia şliţurilor cu adâncimea maximă de 20 mm executate prin frezare.5. pentru montarea instalaţiilor electrice. În cazul în care. a fost slăbită prin practicarea de goluri şi/sau şliţuri pentru trecerea instalaţiilor.5. indiferent de lăţime şi de adâncime.22 Căderea stratului exterior al panoului de zidărie de umplutură în lipsa legăturilor transversale O astfel de avariere este posibilă la multe clădiri interbelice din România la care panourile exterioare de închidere sunt de acest tip (zidăria "americană"). În cazul panourilor care nu sunt în contact nemijlocit cu cadrul este necesară asigurarea împotriva răsturnării prin profile metalice dispuse de fiecare parte a peretelui şi fixate de cadru (de exemplu. O soluţie acceptabilă pentru asigurarea stabilităţii este în această situaţie placarea stratului exterior cu plase din FRP ancorate la nivelul planşeului şi refacerea tencuielii.plombarea golurilor sau şliţurilor cu beton.

Pregătirea suprafeţei zidăriei constă în: • desfacerea tencuielilor şi curăţarea cărămizilor de resturile de mortar (la roşu). grile polimerice de înaltă rezistenţă şi rigiditate. • desfacerea rosturilor de mortar pe o adâncime de circa 10÷15 mm. Nr.X.6. de regulă.5.6.5. • aplicarea unui prim strat de mortar cu grosimea de circa 10÷15 mm.6 Lucrări de consolidare F.1 Intervenţii de consolidare individuală a elementelor structurale F. F.5. • aplicarea unui strat subţire de mortar (tinci) pentru amorsarea tencuielii.5.23 Perforarea arcelor de zidărie şi a grinzilor de beton armat pentru trecerea instalaţiilor F. F. (a) (b) Figura F. prin placarea peretelui pe una sau pe ambele feţe cu tencuiala armată cu plasă din oţel. numai pe unele părţi ale peretelui pentru remedierea unor deficienţe locale.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.23b). • montarea armăturii şi fixarea acesteia de ancorele montate în găuri forate în perete (circa 4÷6 ancore / m2. • curăţirea suprafeţei de resturi de praf şi umezirea cărămizilor prin spălare cu jet de apă sub presiune.1.1. 647 bis/1. Placarea se poate aplica şi parţial.6.1 Placare cu beton/mortar armat cu plase legate/sudate din oţel beton Placarea zidăriilor existente cu mortar de ciment sau cu beton este un procedeu de consolidare folosit pe scară largă în România dar şi în multe alte ţări.5.1. cu diametre Φ6 ÷ Φ8 pe fiecare faţă).1 Consolidarea zidăriei prin placare cu materiale cu proprietăţi superioare Consolidarea pereţilor structurali din zidărie pentru sporirea rezistenţei se face. • aplicarea celui de al doilea strat de mortar în grosime de circa 15÷20 mm astfel încât grosimea totală a placării să fie de minimum 30 mm.2009 273 reface elementul deteriorat sau se consolidează elementul pentru compensarea reducerii de rezistenţă. Placarea se aplică pe una sau pe ambele feţe după pregătirea corespunzătoare a zidăriei asupra căreia se intervine. de exemplu. PARTEA I. dacă se constată rezistenţa insuficientă la forţă tăietoare a unora dintre şpaleţii între uşi/ferestre. Aceleaşi măsuri se aplică şi în cazul în care instalaţiile perforează elementele planşeelor (fig. • injectarea fisurilor cu pastă/mortar de ciment sau cu răşini epoxidice.5. 5-23 .

Ştuţ pentru injectare 4 . În mod evident placarea are un efect relativ mai important asupra pereţilor cu zidărie de proastă calitate (de exemplu pentru zidăriile cu rezistenţă la forfecare de circa 0. prevederea unui număr mare de suprapuneri. în jurul golurilor se pot monta bare mai groase.274 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2. în timp ce pentru pereţii din zidărie de bună calitate sporul care se obţine este numai de circa 30%. Placarea cu beton se face cu grosimi mai mari care pot ajunge la 75÷100 mm în cazul turnării în cofraje şi la 50-60 mm în cazul aplicării prin torcretare. PARTEA I.Mortar de ciment cu rezistenţa la compresiune de circa 20÷30 N/mm .Traseul fisurii 3. 7. elementele placate au cedat prin încovoiere. 647 bis/1.X. .4 (6) şi de P 100-1/2006. pentru clădirile noi din zidărie cu inimă armată (ZIA). Modificarea comportării impune ca efectul placării să nu poată fi exprimat prin valoarea absolută a rezistenţei la forţă tăietoare ci numai prin raportul între rezistenţa la forţe laterale a peretelui înainte şi după placare (a se vedea şi F. barele vor fi legate cu sârmă neagră iar pentru asigurarea ancorajului la margini se recomandă ca barele orizontale să fie sudate de două bare verticale cu grosimea de 10 mm dispuse la circa 100 mm distanţă una de alta.Tencuiala armată Figura F. Folosirea plaselor sudate din oţel STNB trebuie evitată având în vedere lipsa de ductilitate a acestui material. În mai multe lucrări se subliniază că încercările efectuate pe zidării placate cu tencuieli armate cu grosimea de circa 30 mm au arătat că. Zidăria existentă 2 . Aceleaşi încercări au arătat că în cazul placării pe ambele feţe rezistenţa la forţă tăietoare a pereţilor a fost sporită semnificativ. Efectele placării sunt însă diferite în funcţie de geometria elementului. cedarea s-a produs prin desprinderea stratului de placare. în consecinţă.Plasă din bare de oţel OB 37 /PC 52 cu diametrul între 6 ÷ 10 mm dispuse la circa 100 ÷ 150 mm pe orizontală şi pe verticală.1. mai puţin de 6 ancore /m2 de perete). În mod excepţional. de regulă. 5-24 . Eficienţa conlucrării între straturile de placare şi zidărie existentă depinde de aderenţa mortarului/betonului la suprafaţa zidăriei şi de condiţiile de ancorare a plaselor de zid.Închiderea spaţiului de lângă ştuţ cu ipsos 5. între 300÷400%. Nr. din încercări a rezultat că pentru pereţi cu raport înălţime /lungime mai mare decât unitatea.5.1.6.24 Injectarea şi placarea cu tencuială armată a pereţilor fisuraţi Materialele folosite sunt. Mai mult decât atât.5. următoarele: 2 . În plus dificultăţile de introducere a plaselor în interiorul clădirilor existente prin golurile de uşi şi ferestre implică tăierea acestora în fâşii şi.1. folosirea plaselor sudate se poate face numai în condiţiile prevăzute de CR 6-2006. în cazul unui număr insuficient de ancore (în medie.05 N/mm2) pentru care sporul de rezistenţă este foarte important.2).2009 1. mecanismul de cedare s-a modificat: în loc de cedare prin forfecare.

Continuitatea armăturilor de la un nivel la altul se realizează prin traversarea planşeelor cu grupuri de bare la interax de 50÷60 cm care se suprapun pe lungimi de cel puţin 50 diametre cu barele din straturile de placare. placat) şi rigiditatea peretelui existent (Rzid.4).2.1.1.5.6.6. 5-25 . se face considerând că rezistenţa iniţială a peretelui creşte proporţional cu raportul dintre rigiditatea peretelui placat (Rzid.X. Nr.1. Figura F.5. PARTEA I. 647 bis/1.5.2 Calculul rezistenţei pereţilor placaţi cu tencuială armată sau cu beton armat Calculul rezistenţei pereţilor placaţi cu tencuială armată.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5. cu grosimea ≤ 50 mm.2009 275 (a) (b) (c) (d) (e) (a) Detaliu în câmp curent (b) Detaliu la intersecţii (c) Detaliu în zona de modificare a grosimii peretelui (d) Detaliu montare ancore la colţuri-vedere (e) Detaliu montare ancore la colţuri-plan Figura F.26 Continuitatea barelor din straturile de placare F. existent). Aria barelor din grup este cel puţin egală cu aria armăturilor din stratul de placare pe zona respectivă.25 Detalii de placare a zidăriei cu tencuieli armate/beton armat utilizate în România Pentru creşterea capacităţii de rezistenţă la încovoiere a peretelui armăturile din straturile de placare trebuie să aibă continuitate la toate nivelurile placate şi să fie ancorate la fundaţie (a se vedea F.

8 şi factorul de reducere a capacităţii armăturilor verticale egal cu 0.1. benzi sau bare din fibre de sticlă sau de carbon înglobate întro răşină epoxidică. se neglijează capacitatea de rezistenţă a zidăriei existente şi a betonului de placare şi. în principiu. Standardul european SR EN 1998-3 prevede. rezistenţa de proiectare la forfecare a peretelui placat cu tencuială armată este: Vcap.2009 Rigiditatea laterală a peretelui placat se determină prin însumarea rigidităţii peretelui de zidărie şi a rigidităţii straturilor de placare: Rzid. prin urmare rezistenţa de proiectare la forţa tăietoare a peretelui placat se determină numai în funcţie de rezistenţa la întindere a armăturilor orizontale şi de rezistenţa armăturilor verticale.27 Placarea pereţilor de zidărie cu benzi din FRP În mod analog se dispun în perete barele din FRP. prin efectul de dorn. 647 bis/1. 5-26 . Placarea se realizează cu plase. Placarea cu benzi aşezate numai pe o singură direcţie se foloseşte dacă este necesară sporirea rezistenţei peretelui la acţiunea perpendiculară pe plan pe direcţia respectivă (numai benzi verticale/orizontale sau reţea de benzi). existent R zid .placat) s-a luat factorul de reducere a capacităţii armăturilor orizontale egal cu 0.este aria totală a armăturilor verticale intersectate de o fisură la 45 . cu relaţia: Vcap.Asv .placat = (0. PARTEA I.2A sv )f yd unde : o .1. Standardul face precizarea că acestea trebuie să fie ancorate pe zidurile transversale. dar nu furnizează reguli de aplicare în proiectare.Ash . posibilitatea consolidării pereţilor existenţi prin placare cu reţele/plase de FRP aplicate pe una sau pe ambele feţe.existent.este rezistenţa de proiectare a oţelului din straturile de placare.existent + Rplacare Prin urmare dacă rezistenţa de proiectare la forfecare a peretelui existent este Vcap.este aria totală a armăturilor orizontale intersectate de o fisură la 45 o .X.8A sh + 0.5. În aceste condiţii majoritatea informaţiilor privind utilizarea FRP (detalii de montare şi elemente de calcul) provin de la furnizori. placat R zid . placat = Vcap.6.fyd .3 Placare cu produse din polimeri armaţi cu fibre (FRP) În prezent nu există în nici o ţară reglementări tehnice detaliate privind utilizarea polimerilor armaţi cu fibre pentru repararea/consolidarea pereţilor din zidărie. existent Pentru cazul pereţilor placaţi cu beton armat.276 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2 (a se vedea CR6-2006). F. placat = Rzid. Pentru calculul forţei tăietoare capabile a panoului placat (Vcap. Figura F. Nr.5.

28 Dispunerea pe perete a barelor din FRP Figura F. fără a fi legată cu plinurile orizontale de zidărie. În aceste condiţii ancorarea trebuie să se realizeze cu dispozitive 5-27 . sporirea rezistenţei la forfecare este în funcţie de eficienţa legăturii dintre panoul de zidărie şi fibre. capacitatea de rezistenţă la compresiune excentrică sporeşte ceea ce poate modifica modul de rupere. PARTEA I.5.X.2009 277 Figura F. În general ancorarea plaselor de FRP este dificilă deoarece acestea nu pot fi îndoite la unghi drept pe pereţii transversali. în cazul mortarelor pe bază de ciment cedarea se produce prin desprinderea stratului de fibre. În ceea ce priveşte efectele placării pereţilor de zidărie cu FPR subliniem că acestea trebuie examinate cu atenţie deoarece pot fi diferite în funcţie de modul de aplicare pe ansamblul peretelui.rocking critical wall). capacitatea de rezistenţă şi modul de rupere nu se modifică. Peretele se curăţă de resturile de finisaje/tencuială prin frecare cu peria de sârmă fără a fi necesare metode mai puternice (sablare. Nr. 647 bis/1. de exemplu). Placarea zidăriilor cu FRP are următoarele efecte principale: • sporirea rezistenţei pereţilor la forţele seismice în plan şi perpendiculare pe plan. De exemplu: • În cazul în care folia/plasa se aplică pe şpaleţi ductili (care cedează din compresiune excentrică . dar scade degradarea ciclică. Eficienţa placării pereţilor cu FRP depinde şi de: • Asigurarea conlucrării cu zidăria existentă. • sporirea ductilităţii zidăriei. favorizând ruperea fragilă prin forţă tăietoare. • Ancorarea plaselor /benzilor la capete.5. • Dacă placarea leagă şpaletul de plinurile orizontale de zidărie (parapet şi buiandrug).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.29 Montarea barelor din FRP în perete Placarea se aplică pe pereţii din zidărie după pregătirea corespunzătoare a acestora. Placarea pe ambele feţe este indicată în special pentru a spori rezistenţa la acţiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui.

X. Ţesătura de FRP se suprapune peste profilul "U" iar legătura dintre acesta şi zidărie se realizează cu răşini compatibile cu matricea armăturii. De exemplu se poate folosi un profil "U" din FRP montat într-un şanţ creat prin frezare în zidărie. În cazul în care placarea urmăreşte sporirea rezistenţei peretelui pentru acţiunea seismică în plan este necesar să se asigure continuitatea placării de la un nivel la altul şi la bază. PARTEA I.30 Ancorarea ţesăturii FRP la capete.2009 speciale capabile să transmită eforturile ridicate din fibre la masa zidăriei. 647 bis/1. prin legare cu fundaţiile.5. Forarea găurilor şi montarea ancorelor (b) Montarea şi fixarea plasei (c) Aplicarea tencuielii Figura F. Dacă placarea urmăreşte sporirea rezistenţei la încovoiere perpendicular pe plan este necesar ca plasa/banda sau barele să fie ancorate corespunzător în planşeu. (a) În câmp curent (b) La colţuri Figura F. Rezultate similare se obţin şi prin placarea zidăriei grile polimerice.278 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5. Nr. Şi în acest caz sunt necesare detalii speciale din cauza dificultăţilor de a realiza îndoirea la unghi drept fără a se asigura o anumită rază de curbură.31 Placarea pereţilor de zidărie cu grile polimerice Principalele avantaje ale placării cu tencuieli armate cu grile polimerice sunt următoarele: 5-28 .

buiandrugul plasat peste arc elimină încărcarea verticală a acestuia.33 Buiandrug metalic peste gol F. prin introducerea imediat deasupra golului a unor profile laminate asociate cu zidăria şi ancorate în pereţii alăturaţi.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. prins în zidărie cu şuruburi/ancore sau înglobat în beton.1. .crearea unei stări de eforturi multiaxiale prin introducerea unei forţe de compresiune în direcţie perpendiculară pe sarcina aplicată.1. .2 Consolidarea locală a plinurilor orizontale de zidărie de peste goluri Consolidarea plinurilor orizontale de zidărie de peste goluri (uşi/ferestre) are următoarele efecte: . Figura F.buiandrug metalic peste gol.injecţii armate în zidărie şi placare cu tencuială armată. 647 bis/1.32 Placarea parţială pentru consolidarea buiandrugilor şi a şpaleţilor între ferestre - sporirea simultană a rezistenţei la încovoiere şi la forţă tăietoare prin următoarele elemente: . tencuiala se poate executa folosind mortar de var (sau cu foarte puţin adaos de ciment).6.2009 279 - grosimea stratului de tencuială poate fi mai mică decât în cazul folosirii plaselor sudate din oţel.5. nu există riscul apariţiei petelor de rugină dacă acoperirea este redusă. 5-29 .sporirea rezistenţei la forţă tăietoare prin placare cu tencuială armată cu plase de oţel sau cu alte materiale cu rezistenţă ridicată la întindere.sporeşte rezistenţa în faza elastică. .3 Consolidarea zidăriei cu centuri şi stâlpişori din beton armat Consolidarea zidăriei prin introducerea de centuri şi stâlpişori din beton armat aduce următoarele avantaje .5. Figura F.5. PARTEA I. .sporirea rezistenţei la încovoiere.X.6.centură tirant la planşeu din oţel rotund/ profile sau beton armat. F. Nr.5.

Totodată introducerea centurilor şi stâlpişorilor din beton armat contribuie la asigurarea conlucrării pereţilor de pe cele două direcţii ale clădirii pentru preluarea forţelor date de cutremur. sunt necesare şi măsuri pentru sporirea capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare pentru evitarea ruperilor fragile. Aplicarea acestui procedeu implică intervenţii corespunzătoare la nivelul fundaţiilor. stâlpişorul poate fi turnat la faţa zidăriei (fig. PARTEA I.280 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. spargerea trebuie efectuată cu grijă pentru a nu se afecta zidăria adiacentă ceea ce implică o cantitate mare de manoperă. de cele mai multe ori. Grosimea lamelelor variază între 12 ÷ 15 cm fiind determinată în primul rând de necesitatea turnării corecte a betonului. ca şi centurile.35a). . Nr. intersecţii şi ramificaţii legate între ele cu centuri din beton armat. În pereţii groşi stâlpişorii.35 Posibilităţi de introducere a stâlpişorilor în pereţii de zidărie O altă variantă este amplasarea unor lamele din beton armat (stâlpi lamelari) la colţuri. F.2009 . 647 bis/1.5. pot fi turnaţi în şanţuri săpate numai pe o parte din grosimea peretelui (fig.5. În situaţiile în care nu există condiţii speciale din punct de vedere al funcţiunilor şi al aspectului. F. (a) Stâlpişor exterior (b) Stâlpişor cu grosime mai mică decât cea a peretelui Figura F. Din punct de vedere al execuţiei soluţia este relativ dificilă deoarece pentru introducerea stâlpişorilor este necesar să se spargă un volum important de zidărie. .5.35b). Figura F.X.prin creşterea capacităţii de rezistenţă la compresiune excentrică sporeşte forţa tăietoare asociată astfel încât. Pentru asigurarea conlucrării cu peretele se prevăd ancore de legătură între lamele care străpung zidul iar suprafeţele de contact se pregătesc aşa cum s-a arătat în cazul placării cu beton armat.sporeşte capacitatea portantă ultimă la compresiune excentrică.sunt necesare intervenţii la fundaţii pentru ancorarea armăturilor sau pentru asigurarea capacităţii de rezistenţă corespunzătoare sporului de moment capabil ultim obţinut prin confinare.sporeşte ductilitatea la rupere. 5-30 .34 Amplasarea stâlpişorilor în pereţii clădirilor existente La alegerea acestei soluţii trebuie să se ţină seama şi de următoarele implicaţii: .5.

Montarea profilelor se face după curăţirea peretelui de tencuială şi asigurarea unei suprafeţe plane care să permită contactul între perete şi profil pe toată lungimea acestuia.4 Consolidarea pereţilor cu profile metalice aparente Consolidarea pereţilor cu profile metalice aparente poate fi aplicată în încăperile sau în spaţiile în care această rezolvare este acceptabilă din punct de vedere funcţional şi al aspectului (de exemplu în spaţii de producţie sau de depozitare).5.X. Soluţia poate fi aplicată numai clădirilor pentru care se poate accepta 5-31 .36 Consolidarea zidăriei cu stâlpi lamelari F.1.37 Consolidarea pereţilor cu profile metalice F.5. Montarea profilelor la exterior implică asigurarea unei protecţii anticorozive eficiente (sau întreţinerea frecventă). de regulă. Modificarea formei acoperişului astfel încât să se reducă înălţimea calcanelor şi frontoanelor.5 Consolidarea elementelor nestructurale majore de zidărie ale faţadelor Calcanele şi frontoanele înalte prezintă risc de răsturnare sub efectul acţiunii seismice perpendiculare pe plan.1. ori de câte ori este posibil pe ambele feţe ale peretelui şi se solidarizează cu buloane strânse la un efort iniţial de circa 0. Nr.6.6.5 limita de elasticitate a oţelului. 647 bis/1.2009 281 Figura F.5. Intervenţia are ca scop consolidarea pereţilor cu înălţime mare (orientativ cu raport h/t ≥ 20) care nu pot prelua în siguranţă acţiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui. Profilele se aplică.5.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Distanţele între profile şi dimensiunile acestora se stabilesc. prin calcul în funcţie de dimensiunile peretelui şi de acceleraţia seismică de proiectare. PARTEA I. Reducerea riscului seismic al acestor elemente se poate obţine pe una din următoarele căi: 1. (a) Elevaţie (b) Secţiune verticală (c) Secţiune orizontală Figura F.

Nr. PARTEA I.43). F. Refacerea calcanelor şi frontoanelor din materiale uşoare (schelet metalic. . Refacerea calcanelor şi frontoanelor cu zidărie consolidată cu pilaştri 3. placat cu cărămidă sau tencuit). . Ancorarea calcanelor şi frontoanelor de şarpanta existentă.refacerea / consolidarea prinderilor între elementele şarpantei (se recomandă introducerea plăcilor metalice în locul prinderilor cu cuie sau scoabe). aproape în toate cazurile. etc).41.Ancore metalice 2 . Calcan/fronton triunghiular Calcan/fronton dreptunghiular 1.38 Reducerea înălţimii calcanelor prin modificarea formei acoperişului 2. . etc). Figura F.5. Această soluţie este cea mai des folosită dar implică.Element suplimentar pentru sporirea rezistenţei/rigidităţii şarpantei 4 .introducerea unor elemente suplimentare pentru sporirea rigidităţii (diagonale.282 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.eliminarea elementelor deteriorate (cu crăpături puternice.5. 647 bis/1. 4. afectate de microorganisme. eforturilor de proiectare pentru dimensionarea ancorelor se face pe o schemă analoagă cu cea din fig.5.5.ancorarea zidăriei cu ancore metalice prevăzute cu placă de ancorare dimensionată ca în cazul tiranţilor (a se vedea F.Calcanul existent 3 . consolidarea şarpantei existente iar uneori şi consolidarea zidăriei (de exemplu prin placare).Elementele şarpantei existente 5 . în: .X.2009 modificarea formei/volumului (în nici un caz nu se aplică la monumente istorice) sau pentru care proprietarul poate renunţa la folosirea unei părţi din spaţiul din pod. Măsurile pentru consolidarea şarpantei depind de alcătuirea acesteia şi de starea de conservare în care se află şi constau. cleşti. de regulă.Pilaştri din zidărie (în cazul refacerii calcanului/frontonului existent) Figura F.39 Ancorarea calcanelor/frontoanelor 5-32 .

Situaţia menţionată mai sus poate proveni din: . ramificaţii şi intersecţii.1.2.2. ziduri neţesute ca urmare a folosirii elementelor pentru zidărie cu înălţimi diferite în pereţii respectivi. F.1.inserţia profilelor metalice la colţuri.6.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5. Asigurarea legăturilor pereţilor în plan şi pe verticală elimină sau reduce la minimum efectele acţiunii seismice perpendiculare pe planul peretelui solicitarea dominantă rămânând compresiunea excentrică cu forţă tăietoare în planul pereţilor F.6.inserţia de bare de oţel rotund/platbande în rosturile de aşezare ale elementelor .5. Nr. În condiţiile în care prin măsuri adecvate se realizează aceste legături se poate efectua un calcul de ansamblu al clădiri.1 Inserţia barelor/platbandelor în rosturile zidăriei Pentru realizarea/refacerea/consolidarea legăturilor se utilizează de regulă următoarele procedee: .1 Realizarea conlucrării subansamblurilor structurale verticale şi orizontale Comportarea spaţială a clădirii se realizează prin: .3. . L.inserţia de bare de oţel rotund în găuri forate înclinat în zidărie şi umplute ulterior cu mortar (injecţii armate .5. pereţi structurali adăugaţi fără ţesere cu cei existenţi. 647 bis/1.intervenţii ulterioare: de exemplu. ramificaţii şi intersecţii (a) Inserţia platbandelor în rosturile orizontale (b) Inserţia profilelor laminate Figura F.6.6. ceea ce implică existenţa unor legături sigure între aceştia la colţuri.2 Intervenţii de consolidare de ansamblu fără modificarea alcătuirii structurale existente F.1 Lucrări pentru realizarea conlucrării între pereţii de pe direcţiile principale ale structurii Această categorie de lucrări este necesară în cazurile în care legăturile între pereţi. . de exemplu cu modele plane care introduc şi efectul torsiunii de ansamblu.conlucrarea pereţilor de pe direcţiile principale cu planşeele intermediare şi cu structura acoperişului ceea ce implică existenţa unor legături capabile să transmită forţele tăietoare produse de acţiunea seismică de la planşee la pereţii structurali. PARTEA I.2.1.3).conlucrarea pereţilor de pe direcţiile principale ale clădirii. T).2009 283 F. .deficienţe de execuţie: de exemplu.5.X. la colţuri.5. ramificaţii şi intersecţii lipsesc sau sunt insuficiente pentru a asigura transmiterea forţei de lunecare verticală corespunzătoare comportării ca secţiune compusă (cu forma în plan I.a se vedea 5.40 Legarea pereţilor perpendiculari la colţuri şi intersecţii 5-33 .5.

La extremităţi tiranţii se fixează cu plăci sau profile.6.5. Dimensionarea tirantului: stabilirea diametrului şi calităţii oţelului C. Determinarea forţei seismice de proiectare B. Întinderea tiranţilor se face prin strângerea piuliţelor la capete sau. Dimensionarea piesei de ancoraj: C. Alegerea formei: placă sau profil laminat C. în cazul unor tiranţi mai lungi cu dispozitive de întindere cu şuruburi inverse.1. 10. Totodată introducerea tiranţilor îmbunătăţeşte conlucrarea pereţilor cu cei ortogonali asigurând astfel formarea unor profile compuse (cu secţiune I.2 Introducerea tiranţilor Introducerea tiranţilor metalici are ca rezultat.1.2.X. ramificaţiilor şi intersecţiilor de ziduri.reducerea sau eliminarea împingerilor arcelor şi bolţilor. Dimensionarea tiranţilor se face astfel încât aceştia să aibă rezistenţa necesară pentru a împiedica răsturnarea pereţilor de zidărie datorită acţiunii seismice perpendiculară pe planul acestora. anexa D. Stabilirea grosimii plăcii sau alegerea profilului laminat din condiţia de rezistenţă la încovoiere şi forfecare. Prin utilizarea tiranţilor se obţine şi: . Dacă se constată deficienţe de alcătuire (ţesere. 5-34 . Pentru proiectarea tiranţilor se parcurg următoarele etape: A. sporirea forţelor de compresiune în zidărie pentru creşterea rezistenţei la forţă tăietoare. Deoarece eforturilor de întindere din tirant le corespund eforturi de compresiune locală importante asupra zidăriei este necesar să se verifice starea zidăriei din zona în care se montează plăcile de ancorare. asigurarea stabilităţii pereţilor structurali sub efectul acţiunii seismice perpendiculare pe plan. Tiranţii se montează la nivelul planşeelor intermediare şi la nivelul ultimului planşeu în dreptul colţurilor. injecţii etc. Forţa seismică perpendiculară pe planul peretelui (fperete) se determină conform P 100-1/2006 cap. Stabilirea dimensiunilor (lungime/lăţime) în funcţie de rezistenţa zidăriei * la compresiune locală * la forfecare C3. . de exemplu) sau existenţa unor materiale slabe (de exemplu mortar cu liant puţin/cu argilă) este necesar ca înainte de montarea tirantului să se facă o reparaţie/consolidare locală a zidăriei ( refacerea mortarului din rosturi.284 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1.). înlocuirea cărămizilor rupte. PARTEA I. L sau T) care au rezistenţă şi rigiditate sporite pentru acţiunea seismică în planul lor. în cazurile în care aceştia nu sunt legaţi eficient cu pereţi transversali sau la nivelul planşeelor.îmbunătăţirea legăturii între structura orizontală (planşee sau bolţi) şi structura verticală.2.1.2009 F. în primul rând. cu parametrii de calcul βCNS şi qCNS stabiliţi conform P 100-3/2008. Nr.

. În cazul clădirilor care se supun lucrărilor de intervenţie se recomandă adoptarea unor soluţii/forme similare celor existente (dacă este cazul).f yd = γM .forţa seismică aferentă planşeului superior (dacă acesta reazemă pe perete) Gacop greutatea acoperişului (dacă reazemă pe perete) Gsup . 5-35 .X.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.15).aspectul exterior (în cazul plăcilor montate pe faţade). 647 bis/1. .condiţiile de expunere şi de întreţinere: se evită formele care pot favoriza acumularea apei din precipitaţii.htirant este cota tirantului în raport cu axul de rotire.41 Schema mecanismului de răsturnare În fig. Secţiunea tirantului rezultă din relaţia T = Atirfyd unde .2009 285 Figura F.41 notaţiile sunt următoarele: Hacop .fy este limita de curgere a oţelului. F. Nr. alegerea formei pentru se ţine seama de următoarele considerente: .Atir este aria secţiunii transversale a tirantului fy în care . Dimensionarea piesei de ancoraj implică.împingerea dată de şarpantă (dacă există) Ssup .γM este coeficientul parţial de siguranţă pentru oţel (se ia valoarea γM = 1. .greutatea planşeului superior (dacă reazemă pe perete) fperete forţa seismică aferentă peretelui Forţa (T) pentru care se dimensionează tirantul rezultă din condiţia Thtirant ≥ Mrăsturnare în care . în primul rând.5.intensitatea forţelor din tiranţii care se ancorează: pentru forţe ridicate sunt mai indicate profilele laminate deoarece au rigiditate mai mare şi asigura astfel distribuţia uniformă a eforturilor de compresiune pe zidărie. PARTEA I. Există o mare diversitate de forme ale pieselor de ancoraj din clădirile existente.5.

Vedere laterală Secţiune Figura F.CF este factorul de încredere care depinde de nivelul de cunoaştere a proprietăţilor mecanice ale zidăriei existente.fk este rezistenţa caracteristică a zidăriei la compresiune.1.286 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. F. definită ca în fig.2.5.5. F. astfel încât avem : L1 = l1 + tz şi L2 = l2 + tz Verificarea zidăriei la compresiune locală sub placa de ancorare se face considerând o presiune convenţională egală cu: σ loc = f k L1L 2 f ≤2 k CF l1l 2 CF unde: . În cazurile în care tirantul/tiranţii se montează în câmpul peretelui (la o distanţă mai mare de 2tz de un perete transversal suficient de rezistent pentru a prelua compresiunile) zona de zidărie angajată pentru preluarea eforturilor tiranţilor se verifică la străpungere (forfecare pe conturul zonei angajate). Nr.2009 Figura F.5. . Dimensiunile piesei de ancorare se stabilesc în funcţie de rezistenţa zidăriei pe "zona angajată" de efectul tirantului.3 Inserţia stâlpişorilor din beton armat la intersecţia pereţilor Introducerea stâlpişorilor şi centurilor din beton armat pentru confinarea zidăriei contribuie şi la realizarea unor legături eficiente între pereţii de pe cele două direcţii ale clădirii.6. 647 bis/1.43. PARTEA I. Soluţia 5-36 .X.5 tz) de fiecare parte.1.43 Zona de zidărie angajată pentru preluarea eforturilor din tirant Se consideră că zona de zidărie angajată pentru preluarea eforturilor din tirant depăşeşte laturile l1 şi l2 ale plăcii de ancorare cu jumătate din grosimea peretelui (0.5.42 Piese de ancorare cu caracter decorativ pe faţade La clădirile la care exigenţele arhitecturale nu sunt importante şi de asemenea în cazul tiranţilor cu capetele acoperite se folosesc profile laminate din sortimentul curent (de regulă profile tip "U").

Costurile acestei dimensionări suplimentare sunt reduse în comparaţie cu costurile avariilor care sunt evitate/limitate prin aceste măsuri.5.2009 287 este indicată mai ales în cazurile în care pereţii sunt executaţi în etape diferite. de regulă.5. în cazul clădirilor cu planşee alcătuite din elemente care descarcă pe o singură direcţie (cu grinzi din lemn sau metalice) astfel încât pereţii paraleli cu grinzile rămân. 647 bis/1.2. F. Se preferă ancore blocate la exterior asemănător capetelor de tirant care sunt mai sigure decât ancorele fixate prin aderenţă.5. Se desface zidăria existentă pe zona aferentă. fiind expuşi astfel unui risc ridicat de răsturnare (a se vedea şi fig.6. Forţele de calcul pentru dimensionarea legăturilor dintre planşeele fără rigiditate (în particular planşeele din lemn) şi pereţii structurali trebuie să fie mai mari cu circa 20÷25% decât forţele rezultate din calculul static cu forţe seismice echivalente. fără ţesere şi cu cărămizi cu dimensiuni diferite. Această soluţie poate fi folosită şi pentru bordarea golurilor de uşi şi ferestre. În afara centurilor din beton armat. sporirea rigidităţii perpendiculare pe plan a pereţilor cu deformabilitate mare (orientativ cu distanţe între pereţii transversali ≥ 2h) se pot folosi centuri metalice amplasate la mijlocul înălţimii nivelului realizate din platbande sau profile laminate montate pe ambele feţe ale peretelui şi legate între ele prin conectori care traversează peretele. În cazul pereţilor de contur se evită montarea profilului exterior şi centura se realizează numai cu un profil aşezat la interior şi fixat în zidărie cu ancore.41). În majoritatea clădirilor din zidărie nearmată planşeele sunt executate din grinzi şi podină din lemn şi/sau din profile metalice laminate şi boltişoare de cărămidă astfel încât au rigiditate 5-37 .6.1.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. (a) (b) Figura F. F.5.2 Lucrări pentru realizarea legăturilor între pereţi şi planşee/şarpantă Lucrările pentru legarea pereţilor de planşee sunt necesare. PARTEA I. F. Legarea pereţilor de planşeele cu grinzi din lemn sau profile din oţel se face.2.X. Nr. fără legături laterale pe mai multe niveluri. Această soluţie se poate adopta numai dacă grosimea zidului este mai mare sau cel puţin egală cu 1½ cărămizi. F.44 Legarea pereţilor cu planşeul cu ancore În unele cazuri pentru a nu modifica aspectul exterior al clădirii (în special în cazul monumentelor isorice) piesele de ancorare se montează în interiorul peretelui (fig. În toate situaţiile în care se procedează la consolidarea planşeelor pentru sporirea rezistenţei şi a rigidităţii în plan orizontal se introduc în pereţii existenţi ancore capabile să preia forţele tăietoare corespunzătoare conlucrării spaţiale a pereţilor (inclusiv cele rezultate din efectul de răsucire de ansamblu a clădirii). de regulă. se montează piesa de ancorare şi apoi paramentul zidăriei se reface cu cărămizile originare. în primul rând.3 Lucrări pentru sporirea rigidităţii în plan orizontal a planşeelor.44b). prin ancore metalice fixate la exteriorul peretelui şi de mai multe grinzi ale planşeului.5.1.

compatibilizarea / egalizarea deplasărilor elementelor structurale verticale la nivelul planşeului respectiv.X. în principal. procedeele pentru sporirea rigidităţii în plan orizontal sunt.45 Planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal Consolidarea planşeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal are ca scop: .asigurarea legăturilor necesare între pereţii structurali şi planşee pentru realizarea efectului de "cutie spaţială" Sporirea rigidităţii planşeelor impune totodată verificarea de ansamblu a structurii clădirii pentru a ţine seama de efectele distribuţiei forţelor laterale care rezultă din compatibilizarea deplasărilor de nivel. (a) (b) Figura F. Un prim argument care trebuie avut în vedere este legat de sporul important de încărcare permanentă care rezultă prin această înlocuire. În particular.conlucrarea tuturor pereţilor de pe direcţiile principale ale clădirii pentru preluarea forţelor seismice. . de asemenea. La adoptarea soluţiilor de intervenţie asupra planşeelor din lemn se va urmări în primul rând menţinea acestora. între aceştia. PARTEA I. F. cu pereţi din zidărie confinată au. clădirile relativ noi. în foarte mare măsură riscului de prăbuşire totală sau cel puţin parţială prin răsturnarea pereţilor sub acţiunea forţelor seismice perpendiculare pe plan. În plus acest tip de planşee nu asigură. mai ales în clădirile cu neregularităţi semnificative în plan.3. Înlocuirea planşeelor din lemn cu planşee din beton armat trebuie să reprezinte o soluţie limită atunci când diferitele variante de îmbunătăţire a comportării planşeelor existente nu sunt aplicabile.transferul forţelor seismice între elementele verticale astfel încât forţele aferente elementelor care au cedat să poată fi preluate de elementele care au încă rezerve de rezistenţă . Nr. prin ţesere. fără suprabetonare. o rezemare laterală eficientă pentru pereţii paraleli cu grinzile astfel încât aceste clădiri sunt expuse. planşee cu rigiditate nesemnificativă executate din grinzi din beton şi corpuri de umplutură de beton sau din fâşii cu goluri cu lăţimi mici (la interax de 40÷60 cm). este necesară verificarea siguranţei pereţilor de contur.2009 nesemnificativă în plan orizontal. din anii 1950÷1960. Pentru planşeele din lemn.288 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5. chiar în lipsa unor legături directe.1. .1 Planşee din lemn Planşeele din lemn calculate şi detaliate numai pentru a prelua încărcările verticale se întâlnesc în majoritatea clădirilor vechi din zidărie nearmată.2.6. inclusiv a celor rezultate din efectele de torsiune. În multe cazuri. de regulă.sporirea rigidităţii şi a rezistenţei planşeului în plan orizontal pentru a putea realiza: . 647 bis/1. următoarele: 5-38 .5.

F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.46(c). Pentru legarea suprabetonării de pereţii de contur se folosesc ancore montate în zidărie aşa cum se arată în fig. În structura mixtă betonul preia eforturile de compresiune iar lemnul grinzilor originare preia eforturile de întindere. 5-39 . • sporirea rigidităţii planşeului în plan orizontal şi legarea acestuia cu pereţii structurali. • adăugarea. a unui strat de scânduri/dulapi (perpendicular sau înclinat la 45o faţă de direcţia grinzilor). Consolidarea prin suprabetonare Consolidarea planşeelor din lemn prin suprabetonare armată este o soluţie care poate fi folosită pentru: • sporirea capacităţii portante a planşeului pentru încărcări verticale de exploatare. Suprabetonarea va fi prevăzută cu o armătură minimă (de exemplu. a unui sistem de zăbrele din platbande din oţel care se ancorează în pereţii de contur. • prinderea la faţa inferioară a grinzilor a unui sistem de tiranţi din oţel.X. sus şi jos sau numai pe o singură parte. F. a. În acest fel se blochează în parte deplasările diferite ale componentelor planşeului în timpul mişcării seismice. Betonul se toarnă pe un strat impermeabil (folie) pentru a se evita pierderea apei şi umezirea scândurilor. 647 bis/1. Nr. Pentru asigurarea conlucrării între cele două componente este necesară prevederea unor conectori capabili să preia eforturile de lunecare. pe grinzile existente.5. În prealabil este necesar să se verifice legătura dintre podină şi grinzi. PARTEA I.52. sus şi jos sau numai pe o singură parte. reţea 5Φ6) pentru preluarea eforturilor din contracţia betonului. • sporirea rigidităţii planşeului în plan vertical (reducerea deformaţiilor şi a vibraţiilor). Consolidare cu platbande metalice Sporirea rigidităţii planşeelor din grinzi şi podină de lemn se poate obţine şi prin aplicarea unor platbande de oţel fixate cu cuie/şuruburi de elementele podinei (scânduri/dulapi). dacă prinderile respective sunt insuficiente se va suplimenta numărul cuielor sau se vor introduce şuruburi capabile să preia lunecările în plan orizontal. ca în fig. • prinderea de grinzile de lemn.2009 289 • realizarea unei suprabetonări armate.5. (a) Secţiune prin planşeu (b) Suprabetonarea turnată direct pe podină (c) Suprabetonarea turnată pe un strat de izolaţie termică) Figura F. legată corespunzător cu grinzile din lemn şi cu pereţii de contur. Pentru preluarea diferenţei de nivel care se creează în acest mod între platbande se aşează un material uşor (tip polistiren rigid).46 Suprabetonarea planşeelor din lemn b.5. Pentru reducerea greutăţii proprii suprabetonarea poate fi turnată pe un strat de termoizolaţie rigidă.

Figura F. Aplicarea a două straturi de scânduri/dulapi măreşte rigiditatea planşeului şi valoarea forţei tăietoare capabile astfel încât. Consolidarea cu tiranţi metalici dispuşi la intrados Indeformabilitatea în plan orizontal a planşeelor din lemn se poate obţine prin crearea unei grinzi cu zăbrele având diagonale din metalici dispuşi în "X". 647 bis/1. Tiranţii. PARTEA I. Nr.5. se fixează de grinzile planşeului.X.5. În varianta clasică sporirea rigidităţii şi a rezistenţei la forţă tăietoare în planul planşeului se realizează prin adăugarea de scânduri/dulapi din lemn la una sau la ambele feţe ale grinzilor planşeului. 5-40 . Consolidarea prin adăugarea de dulapi/panouri din lemn la una sau la ambele feţe.48 Consolidarea planşeelor din grinzi şi podină de lemn cu tiranţi de oţel d. Experienţele au arătat că efectul cel mai important se obţine prin fixarea scândurilor/dulapilor înclinat faţă de direcţia grinzilor (de regulă la 45o) deoarece în acest fel se creează un sistem de zăbrelire cu deformabilitate redusă. la partea inferioară. în cele mai multe cazuri se poate conta pe conlucrarea spaţială completă a pereţilor de pe cele două direcţii. Procedeul este recomandat în special de experienţa practică şi ce cercetările efectuate în USA.290 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Elementele comprimate sunt grinzile planşeului existent.2009 Figura F. Secţiunea compusă are şi rigiditate mai mare în plan vertical şi din acest motiv procedeul poate fi aplicat şi în cazul planşeelor cu flexibilitate ridicată (mai ales atunci când se manifestă vibraţii supărătoare din încărcările de exploatare) Scândurile/dulapii se prind de grinzi cu un număr suficient de cuie pentru preluarea lunecărilor. cu piese metalice (platbande sau profile) şi cu şuruburi.47 Consolidarea planşeelor din lemn cu platbande metalice c. de regulă bare din oţel rotund.

6.2 Planşee din profile metalice laminate şi bolţişoare de cărămidă Planşeele alcătuite din profile metalice laminate şi bolţişoare de cărămidă sunt considerate conform CR 6-2006 ca "planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal". de exemplu.5. În comparaţie cu soluţiile de suprabetonare/înlocuire cu planşeu de beton armat monolit.2009 291 1 . 4 .1.X.2. şi pe această cale. soluţie care reduce considerabil manopera.Primul strat de scânduri/dulapi aşezat la 45o faţă de direcţia grinzilor 3 . Nr. 647 bis/1. placarea cu lemn a grinzilor are două avantaje majore: .50 Planşeu din profile laminate şi bolţi plate de cărămidă cu tiranţi din oţel rotund Acest tip de planşeu aduce încărcări verticale cu valori mari din cauza umpluturii aşezată la extradosul bolţişoarelor.3.întervenţia este mai simplă şi durate de execuţie este mai scurtă (în cazul fixării scândurilor/panourilor numai pe o faţă a grinzilor activitatea poate continua în încăperile celelalte). conduce la forţe seismice ridicate.Grinzile existente 2 . . Figura F. F. care aveau şi rolul de a împiedica deplasările laterale date de împingerile bolţilor plate de zidărie. PARTEA I. În varianta iniţială folosită. în Germania.49 Consolidarea planşeelor din lemn prin scânduri / dulapi aşezaţi la 45o faţă de grinzile existente Sporirea rigidităţii planşeelor se poate face şi prin fixarea pe grinzi a panourilor din lemn de tip OSB. profilele erau solidarizate cu tiranţi dispuşi la talpa inferioară. raportat la greutatea proprie a pereţilor.5.Pardoseala Figura F. care nu necesită desfacerea pardoselii) 5-41 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. În general sporul de rezistenţă şi de rigiditate obţinut prin adăugarea unui panou de 20÷25 mm grosime este satisfăcător.sporul de greutate este nesemnificativ. În construcţiile existente din România au fost utilizate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX pentru planşeele peste subsol (de regulă) dar pot fi întâlnite şi la planşeele etajelor supraterane în clădiri cu 4 ÷ 5 niveluri cu structural din zidărie.Al doilea strat de scânduri / dulapi (dacă este cazul) aşezat perpendicular pe primul strat. În cadrul lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic se au în vedere următoarele măsuri: • sporirea rigidităţii în plan orizontal prin legarea profilelor cu platbande / bare rotunde din oţel sudate la talpa inferioară (soluţia curentă.5.

pentru clădirile din secolul XIX se recomandă verificarea sudabilităţii oţelului din grinzi. Ancore montate în găuri forate în zidărie Figura F. În unele cazuri se poate realiza sporirea rigidităţii în plan orizontal prin turnarea unei plăci din beton armat monolit cu grosimea de 5÷6 cm peste stratul de umplutură.5. Platbande de oţel sudate la talpa inferioară a grinzilor 5. - 5-42 .2009 sau la talpa superioară. Nr. soluţia este posibilă numai dacă profilele pot prelua încărcarea suplimentară şi. 647 bis/1. moloz/cloţuri) de sub pardoseală sau înlocuirea acesteia cu materiale mai uşoare. Tirant longitudinal 6. Grinzi metalice (de regulă profile I) 3.52 Legarea planşeului cu pereţii eliminarea umpluturii (de regulă. Perete de zidărie 2.5.X.52. Bolţişoare de cărămidă 4. Legătura între stratul de beton şi grinzile metalice se asigură prin conectori sudaţi.292 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.5. Tirant transversal 7. Legătura dintre stratul de suprabetonare şi pereţii de zidărie se realizează cu ancore înglobate în perete ca în fig. F. • introducerea tiranţilor transversali pentru a evita ruperile locale ale bolţişoarelor • introducerea tiranţilor longitudinali pentru a prelua eforturile de întindere din încovoierea diafragmei orizontale 1.51 Consolidarea planşeelor cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă (după FEMA 547) - legarea diafragmei de pereţii de zidărie prin ancore montate în găuri forate în cazul planşeelor cu deschidere mare se recomandă ancorarea suplimentară a pereţilor cu profile (corniere) de margine (a) Grinzile metalice paralele cu peretele (b) Grinzile metalice perpendiculare pe perete Figura F. evident sporeşte greutatea supusă acţiunii seismice. PARTEA I.

5. Centurile se ancorează în zidul existent cu ancore din oţel rotund care trebuie să fie dimensionate la întindere (smulgere) şi la forfecare.6. Figura F.3.5. Pentru eliminarea împingerilor orizontale date de arce/bolţi sau de unele tipuri de şarpante. 647 bis/1. soluţia cea mai des folosită este introducerea tiranţilor metalici la nivelul reazemelor.54 Suprabetonarea fâşiilor cu goluri F. Un efect asemănător se obţine prin introducerea unui sistem de centuri din beton armat în zona de rezemare a şarpantei. de efortul iniţial de preîntindere. PARTEA I.5.X.4 Eliminarea/preluarea împingerilor orizontale O primă cale pentru reducerea mărimii împingerilor date de arce şi bolţi este reducerea încărcărilor aplicate la extradosul acestora.1. fără suprabetonare armată se adaugă o suprabetonare cu grosime ≥ 60 mm armată cu plasă de oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/ m. Această operaţie reduce şi masa totală a construcţiei şi. La rândul său şarpanta se leagă cu piese metalice şi ancore de centura de beton armat.5. la montarea tiranţilor se introduce şi un efort de preîntindere calibrat pentru a compensa o parte din împingeri.1. prin urmare forţa seismică.2009 293 Figura F.2.6.53 Suprabetonarea planşeelor cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă F. Dimensionarea tiranţilor se face astfel încât aceştia să preia împingerile date de arc/boltă împiedicând astfel transmiterea acestora la zidăriile de sprijin. Realizarea conlucrării dintre prefabricatele existente şi stratul de suprabetonare este favorizată dacă se montează conectori între acestea. Nr. 5-43 .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2. Calculul trebuie să ţină seama de caracteristicile de deformaţie ale zidăriei şi ale tirantului. În cazul planşeelor realizate din bolţi de zidărie reducerea se poate obţine prin eliminarea umpluturilor grele aşezate la extrados (de regulă moloz/cloţuri de cărămidă) şi înlocuirea lor cu materiale uşoare.3. De regulă.3 Planşee din elemente prefabricate din beton armat fără suprabetonare Pentru planşeele din elemente prefabricate de tip "fâşie" cu bucle sau cu bare de legătură la extremităţi. precum şi de condiţiile în care se realizează ancorarea tirantului în zidărie. dacă planşeul are numai şapă nearmată aceasta se îndepărtează (pentru a evita supraîncărcarea) şi se adaugă şapa armată menţionată.

.294 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr. F1 . pentru preluarea împingerilor se prevăd pilaştri (contraforţi) din zidărie sau pereţi interiori suplimentari pentru consolidarea zidurilor respective. Totodată se recomandă examinarea îmbinărilor între elementele şarpantei pentru a se limita deformabilitatea acestora. Este necesar ca fundaţia contrafortului să fie legată cu fundaţia peretelui existent şi dimensionată pentru întreaga forţă orizontală (care include şi forţa aferentă masei peretelui).pentru fundaţiile din materiale slabe: piatră. destinate să preia împingerile. recomandabil la nivelul tălpilor inferioare. cărămidă sau beton simplu.modificarea schemei statice a şarpantei prin introducerea unor elemente suplimentare din lemn sau din oţel. 5-44 . 647 bis/1. PARTEA I.refacerea şarpantei după o schemă statică fără împingeri.56 Contraforţi pentru preluarea împingerilor acoperişului În toate cazurile.2009 Figura F.5.5.55 Centură la nivelul de rezemare a şarpantei În cazuri mai rare.fundaţia zidului (existentă) F2 . la noduri se pot introduce platbande metalice sau buloane suplimentare Lucrări pentru consolidarea fundaţiilor Lucrările pentru consolidarea fundaţiilor pot fi necesare în următoarele situaţii: . În ambele cazuri se prevăd şi ancore metalice. Eficienţa pilaştrilor depinde de rezistenţa legăturilor dintre zidăria acestora şi zidăria existentă. În acest scop.fundaţia pilastrului Figura F.X. Legăturile se realizează prin ţesere (operaţie mai dificilă) sau prin turnarea unui stâlpişor de beton armat. arcele şi bolţile avariate se repară prin injectare sau prin placare la extrados cu tencuieli armate cu plase din oţel sau din polimeri armaţi cu fibre În cazul şarpantelor care dau împingeri asupra pereţilor de la ultimul nivel intervenţia poate consta în .

înlocuirea planşeelor din lemn cu planşee din beton armat.5. În cazurile în care măsurile preconizate mai sus nu pot fi realizate din diferite considerente.lărgirea fundaţiilor prin placare cu beton armat turnat sau torcretat. Nr.injectarea mortarului în fundaţiile de zidărie din piatră fără mortar.5.clădirea a suferit avarii din cauze neseismice legate de natura terenului şi/sau interacţiunea sol/structură.5.57 Fundaţie pentru stratul de placare - Pentru sporirea capacităţii de rezistenţă: .armarea în rosturi a fundaţiilor din zidărie nearmată . . Procedeele de consolidare a fundaţiilor pentru eliminarea acestor deficienţe sunt următoarele: • Pentru sporirea reducerea presiunii pe teren: . Pentru sporirea eficienţei acestei intervenţii se recomandă: . . astfel încât rezultă efecte de răsucire de ansamblu importante. .V) ale pereţilor structurali din secţiunea de la bază. printr-o metodă de calcul spaţial. .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.introducerea pereţilor noi în poziţii cât mai depărtate de centrul de rigiditate al planşeului. .placarea cu beton armat.examinarea posibilităţilor de creştere a rigidităţii pereţilor de contur prin închiderea unor goluri.3.3 Intervenţii de consolidare de ansamblu cu modificarea alcătuirii structurale existente F. 647 bis/1. M. supraetajarea clădirii. soluţia este recomandată în special în cazul în care golurile au fost create prin intervenţii ulterioare. starea de eforturi din structură şi va stabili soluţiile necesare de 5-45 . . expertul va examina.2009 295 pentru fundaţiile care nu pot prelua solicitările capabile (N.6.introducerea micropiloţilor - Figura F. sau a devenit nesimetrică prin intervenţii în timpul exploatării (prin suprimarea totală/parţială a unor pereţi). Pentru remedierea acestei deficienţe se adaugă pereţi structurali cu rigiditate suficientă pentru a se reduce torsiunea de ansamblu.subzidirea fundaţiilor existente pentru atingerea adâncimii de îngheţ sau a straturilor cu rezistenţă suficientă.6. care ia în considerare toate neregularităţilor structurale.1 Eliminarea excentricităţii centrului de rigiditate faţă de centrul de masă Această categorie de lucrări este necesară în cazul structurilor cu planşee rigide în plan orizontal dacă dispunerea pereţilor cu rigiditate mare este nesimetrică. PARTEA I.X. în acest caz se recomandă ca placarea să fie realizată ca grindă Vierendel pentru a nu favoriza ascensiunea umidităţii în zidăria parterului F.pentru clădirile la care soluţia de intervenţie implică adăugarea unor încărcări permanente importante prin: placarea cu beton armat a pereţilor.

. 5-46 . Eficienţa acestor intervenţii este condiţionată de : . . Pentru clădirile cu planşee flexibile colţurile intrânde constituie zone de concentrare pentru eforturile din forţa tăietoare. . pentru pereţii respectivi este necesară verificarea fundaţiilor şi eventual consolidarea acestora. stâlpi din zidărie) având caracteristicile geometrice şi poziţiile stabilite în funcţie de categoria deficienţelor pe care trebuie să le corecteze.introducerea unor pereţi structurali suplimentari.adăugarea unor elemente structurale noi (pereţi. pentru pereţii suplimentari sunt necesare şi lucrări de intervenţie la fundaţii.2009 consolidare locală a elementelor ale căror solicitări totale depăşesc capacităţile de rezistenţă respective cu mai mult de 10÷15%. Operaţia este complicată şi constă în separarea completă a pereţilor şi planşeelor pentru realizarea unui rost de circa 20÷30 mm.58 Corectarea deficienţelor de alcătuire de ansamblu În cazul clădirilor cu planşee rigide care au forme complexe în plan astfel încât acţiunea seismică poate genera efecte de torsiune importante se poate examina şi oportunitatea introducerii rosturilor de separaţie. Lucrările constau. Consolidarea locală are în vedere sporirea rezistenţei şi a ductilităţii elementelor respective.închiderea unor goluri în pereţii interiori sau în cei de faţadă. iar închiderea golurilor de pe faţade modifică aspectul clădirii). legaţi cu cei existenţi (prin ţesere sau cu stâlpişori din beton armat) pentru închiderea "cutiei spaţiale". Nr. - (a) Închiderea golurilor în pereţi Figura F.X.5. luând măsuri pentru evitarea tasărilor diferenţiate. Transferul forţelor se face cu ajutorul elementelor capabile să antreneze pereţi cu rigiditate şi rezistenţă suficiente pentru a echilibra forţa seismică. de regulă. . în: .integrarea fundaţiilor elementelor noi în ansamblul fundaţiilor clădirii. se atrage atenţia că prin această operaţie se întrerupe continuitatea armăturilor din planşeu în zona rostului astfel încât rezistenţa acestuia poate diminuată.asigurarea conlucrării cu elementele şi ansamblul structurii existente pentru toate tipurile de încărcări şi pentru toate nivelurile de solicitare (până în stadiul ultim).296 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I. 647 bis/1.gradul de afectare a funcţiunilor clădirii (adăugarea unor pereţi structurali poate modifica defavorabil distribuţia funcţiunilor în clădire.

.59 Corectarea deficienţelor de alcătuire de ansamblu F. Pentru corectarea acestei deficienţe se poate proceda după cum urmează: a.3. Se adăugă elemente verticale noi.6. c.legătura între planşeu şi unii pereţi este întreruptă pe lungimi mari (de exemplu.60 Asigurarea continuităţii traseului forţelor verticale În cazurile în care măsurile preconizate nu pot fi realizate din diferite considerente. Se completează sistemul de centuri. pentru completarea discontinuităţilor din sistemul iniţial de scurgere a eforturilor sau pentru refacerea sistemului structural iniţial dacă discontinuitatea se datorează unei intervenţii ulterioare.2009 297 (a) Introducerea unui rost de separaţie (b) Introducerea colectorilor Figura F. pentru preluarea directă a forţelor verticale în cazul planşeelor cu rezemări de ordin superior. Nr. (a) (b) (c) (a) Discontinuitate rezultată prin desfiinţarea şpaletului central la parter pentru realizarea unei vitrine (b) Asigurarea continuităţii prin refacerea peretelui demolat (c) Asigurarea continuităţii prin introducerea unor stâlpi de beton armat Figura F. lipseşte centura de la nivelul planşeului la casa scării).unii pereţi structurali nu continuă până la fundaţii.X. PARTEA I.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. pentru a identifica 5-47 . este necesar ca expertul să examineze traseele "deviate" pe care se scurg forţele. .2 Asigurarea continuităţii traseului forţelor verticale şi seismice până la fundaţii Această categorie de lucrări este necesară în cazurile în care: . 647 bis/1. b. Se adaugă pereţi structurali. eventual numai stâlpi.5.5. golul scării lângă perete).centurile perimetrale nu sunt continue (de exemplu.5.

298

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

punctele slabe susceptibile de avariere/deteriorare prematură şi a stabili soluţiile necesare de consolidare locală.
F.5.6.3.3 Sporirea redundanţei

Aceste lucrări sunt necesare când structura existentă nu îndeplineşte cerinţele de redundanţă structurală precizate în P 100-1/2006, 4.4.1.2. Sporirea redundanţei se realizează prin: - adăugarea unor elemente structurale noi, pereţi sau stâlpi din zidărie/din beton sau metalici în zonele în care ruperea unui singur element poate provoca pierderea stabilităţii întregii clădiri (de exemplu, în cazul şpaleţilor/stâlpilor cu dimensiuni mici de la colţurile clădirilor sau când zidăria este rezemată numai pe rama ferestrei);

Figura F.5.61 Consolidarea colţului dacă zidăria reazemă pe rama ferestrei

înzestrarea altor elemente structurale cu ductilitate sporită prin lucrări adecvate de consolidare prin care se realizează sporirea capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare fără a spori capacitatea de rezistenţă la compresiune excentrică. Elementele adăugate trebuie să aibă rezistenţa şi rigiditatea de acelaşi ordin de mărime cu cea a elementelor cu care vor conlucra la preluarea forţelor orizontale. În cazul în care se recurge la consolidarea elementelor a căror rupere pune în pericol stabilitatea clădirii, această opţiune poate fi acceptată numai dacă prin procedeul folosit se asigură şi o ductilitate finală suficientă. Această soluţie de intervenţie poate fi aplicată numai dacă prin măsurile preconizate nu sunt afectate funcţiunile clădirii sau aspectul exterior al acesteia în cazul clădirilor protejate prin lege.

-

5-48

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

299

F.6. PROCEDEE DE INTERVENŢIE PENTRU CLĂDIRI CU STRUCTURA DIN LEMN F.6.1 Criterii pentru alegerea soluţiei de intervenţie

(1) Decizia de intervenţie, strategia şi tehnicile de intervenţie se bazează pe criteriile date la F.2.1. (2) Soluţiile de intervenţie se bazează pe evaluarea efectuată în cadrul raportului de expertiză şi a propunerilor de consolidare din acest raport.
F.6.2 Principii de bază pentru stabilirea soluţiilor de intervenţie

(1) La stabilirea soluţiilor de intervenţie în scopul asigurării unui răspuns seismic favorabil se va avea în vedere că: (i) Lemnul nu prezintă proprietăţi de deformare plastică, astfel încât prin proiectare trebuie să se asigure nedepăşirea rezistenţei materialului. (ii) Comportarea neliniară şi disiparea de energie este realizată numai prin deformarea îmbinărilor lemn-oţel, care permit curgerea oţelului şi strivirea lemnului.
F.6.3 Tipuri de intervenţie

(1) Intervenţiile la construcţiilor de lemn se clasifică în: (i) Reparaţii, care se aplică elementelor individual cu scopul refacerii proprietăţilor iniţiale ale acestora. (ii) Lucrări de consolidare, aplicate elementelor structurale individual sau structurii în ansamblu constând în întărirea elementelor sau desfacerea şi înlocuirea părţilor avariate ale acestora. Prin acest tip de intervenţie se sporesc performanţele structurale (rezistenţă, rigiditate, deformabilitate) peste nivelul iniţial. (2) În cazul prezentului capitol se tratează succint conceperea şi detalierea intervenţiilor asupra: (i) planşeelor de lemn (ii) şarpantelor de lemn (iii) elementelor verticale, stâlpi şi pereţi de lemn.
F.6.4 Evaluarea degradărilor înregistrate pe durata exploatării

(1) Exploatarea timp îndelungat a construcţiilor de lemn poate duce la degradări ale elementelor structurale, care trebuie identificate înainte de efectuarea măsurilor de consolidare. Odată cu aceste lucrări de intervenţie se vor lua şi măsuri pentru eliminarea sau diminuarea în cât mai mare măsură a cauzelor care au produs aceste degradări. (2) Degradările pot proveni ca efect al încărcărilor orizontale (vânt, cutremur) sau verticale. Degradările din ultima categorie se manifestă prin: - deformaţii excesive, rezultat al subdimensionării sau unor supraîncărcări neprevăzute;

6-1

300

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

-

curgerii lente a materialului lemnos; slăbirea elementelor de îmbinare.

(3) Comportarea elementelor planşeelor şi şarpantelor de lemn este evidenţiată de deformaţiile elastice sau remanente, sub încărcările verticale. Depăşirea valorilor admisibile ale săgeţilor relative (raportul între săgeţi şi deschideri) relevă dimensionări insuficiente, care trebuie corectate prin măsurile de intervenţie. (4) Degradările care nu sunt produse de acţiunea încărcărilor sunt: - crăpăturile în elementele produse de contracţia şi umflarea lemnului, funcţie de umiditatea mediului; - putrezirea lemnului produsă de câmpurile lignifore; - îmbătrânirea materialului lemnos; - consumul lemnului produs de insectele xilofage; - degradările produse de temperaturile ridicate (de exemplu, la elementele şarpantelor din vecinătatea coşurilor); - degradările produse de eventualii agenţi chimici din mediul ambiant.
F.6.5 Intervenţii asupra planşeelor de lemn F.6.5.1 Consolidarea elementelor degradate sau slabe ale planşeelor

(1) Consolidarea grinzilor slabe sau degradate ale planşeelor de lemn se realizează prin una sau mai multe din următoarele tipuri de intervenţie: - desfacerea părţilor degradate şi înlocuirea cu material sănătos conectat adecvat la elementul structural, de regulă prin eclise de lemn sau oţel; - consolidarea elementelor prin adăugarea de piese de lemn, prinse cu cuie, lipite, după caz, sau piese de oţel prinse cu buloane. Piesele suplimentare de oţel vor fi suficient de lungi astfel încât găurile necesare montării buloanelor să nu slăbească zonele cu eforturile cele mai mari. În fig. F.6.1a şi b se prezintă exemplificativ două soluţii de întărire a grinzilor de lemn cu piese metalice;

Figura F.6.1 Consolidarea grinzilor de lemn cu piese de oţel

6-2

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

301

a

b

Figura F.6.2 Consolidarea grinzilor planşeelor din lemn

-

modificarea mecanismului de preluare a încărcărilor a grinzilor (transformarea în grinzi cu zăbrele, grinzi macaz etc.) prin introducerea unor bare din oţel beton sau profil de oţel pentru preluarea întinderilor din sistemul astfel constituit. Două soluţii de acest tip sunt prezentate în fig. F.6.2a şi b;

transferul forţei prin frecare

transferul forţei prin frecare şi conectori

Figura F.6.3 Legătura între grinzi şi pereţi

-

înlocuirea completă a elementelor degradate sau slabe şi înlocuirea lor cu elemente noi, suficient de rezistente şi rigide. La limită, în cazul unor planşee complet degradate sau foarte slabe în raport cu încărcările aferente, soluţia poate fi înlocuirea completă a planşeului.

6-3

302

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

(2) Pentru asigurarea stabilităţii planşeului pe durata lucrărilor de consolidare se vor prevedea sprijiniri adecvate.
F.6.5.2 Măsuri pentru îmbunătăţirea legăturilor dintre planşeul de lemn şi pereţii de zidărie

(1) Alcătuirea planşeului trebuie să permită transmiterea încărcărilor masice orizontale la structura verticală a construcţiei. Când acest rol nu poate fi îndeplinit în condiţii de siguranţă (rezemări insuficiente ale grinzilor, forţe verticale insuficiente pe zidărie care să asigure o frecare eficientă, mortarul zidăriei este degradat etc.) sunt necesare măsuri speciale de legare a elementelor planşeului de pereţii structurali de zidărie. (2) În vederea realizării acestei cerinţe se introduc dornuri de prindere care lucrează la forfecare (fig. F.6.3) sau/şi se montează tiranţi de oţel, de preferat pretensionaţi, prevăzuţi cu ancoraje adecvate la legătura cu peretele. Tiranţii care pot îndeplini şi suplimentar rolul de solidarizare a pereţilor de pe cele două direcţii se vor dispune cu precădere în lungul pereţilor paraleli cu direcţia de atac seismic pentru care se prevăd tiranţii.

Figura F.6.4 Planşeu de lemn alcătuit din grinzi (pe direcţia y), antretoaze şi toroane de oţel (pe direcţia x) şi acoperite de elemente de placaj fixate cu cuie de grinzi şi antretoaze F.6.5.3 Măsuri pentru sporirea rigidităţii planşeelor în planul lor

(1) Sporirea rigidităţii în planul planşeelor este necesară pentru multe din construcţiile de zidărie cu planşee de lemn, la care aceste elemente nu au fost concepute ca diafragme orizontale.

6-4

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

303

(2) Cu caracter exemplificativ în fig. F.6.4, F.6.5 şi F.6.6 se prezintă câteva soluţii de rigidizare a planşeelor de lemn: (i) Soluţia din fig. F.6.4 constă în introducerea unor tiranţi de oţel, de o parte şi de alta a grinzilor secundare şi a unei podine rigide din plăci de placaj gros de lemn prinsă cu cuie de grinzile de pe cele două direcţii.

Figura F.6.5 Diafragma parţială. Cazul unui planşeu de lemn cu grinzi şi antretoaze (fără panouri fixate cu cuie), rigidizate prin contrafise de rigidizare alcătuite din elemente de lemn şi toroane de oţel

(ii) Soluţia prezentată principial în fig. F.6.5 constă în introducerea de contravântuiri metalice, pentru a realiza împreună cu elementele de lemn ale planşeului grinzi cu zăbrele pe ambele direcţii. Aceste elemente rigide sunt în măsură să transmită forţele de inerţie orizontale la pereţii structurali.

Figura F.6.6 Rigidizarea planşelor din lemn cu grinzi rezemate pe direcţii diferite în cadrul aceluiaşi nivel

6-5

304

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

(iii) Turnarea unui strat de beton (mortar) armat peste podina planşeului de lemn, conectat de pereţii de zidărie. Această soluţie este aplicabilă dacă fundaţiile şi terenul de fundare sunt în măsură să preia suplimentul de încărcare dat de greutatea plăcii de beton. Dacă se contează pe grinzile de lemn ca grinzi de planşeu (când placa de beton este subţire), trebuie realizată conectarea între cele două elemente. Dacă grinzile de lemn nu au capacitatea de a susţine placa de beton armat pe durata turnării şi întăririi betonului (în situaţia în care placa de beton armată este concepută să preia singură încărcarea verticală a planşeului) se vor prevedea susţineri provizorii pe durata execuţiei. (3) În situaţia în care grinzile de lemn din panouri de planşeu situate de o prte şi de lta a pereţilor structurali au orientări diferite, pentru solidarizarea celor două zone de planşeu şi rigidizarea planşeului în ansamblu se pot aplica contravântuiri locale în X, ca în fig. F.6.6.

Figura F.6.7 Legătura între grinzile de acoperiş şi perete

6-6

F. (iii) sporirea rigidităţii elementelor principale ale structurii acoperişului (arcelor.6 Consolidarea şarpantelor (1) Măsurile de consolidare ale şarpantelor de lemn au în vedere de regulă. 6-7 . constând în introducerea unor conectori metalici.6. PARTEA I.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.8 Rigidizarea ansamblului acoperişului şarpantelor cu ferme (3) Rigidizarea şarpantei se poate realiza prin (fig.introducerea unor grinzi la nivelul tălpii (corzii) inferioare.X. 647 bis/1. în preluarea forţelor orizontale. (2) Legăturile dintre şarpanta de lemn şi pereţii structurali de zidărie se pot îmbunătăţi prin măsuri ca în fig. Figura F. perpendicular pe aceasta.7.6. suspendată de căpriori.8): .2009 305 6.6. . (ii) sporirea rigidităţii în planul acoperişului pentru realizarea în cât mai mare măsură a unei acţiuni solidare a pereţilor de zidărie. Nr. fermelor) în planul acestora. unul sau mai multe din următoarele obiective: (i) îmbunătăţirea legăturii între baza şarpantei şi pereţii structurali de zidărie pentru realizarea unui transfer eficient al forţelor orizontale de la nivelul şarpantei la pereţi. F. piese cornier sau plăci de oţel sudate prinse ca buloane şi pene de nodul inferior al şarpantei şi cosoroabă.prevederea unor contravântuiri în planul căpriorilor. la coama şarpantei.

sporirea rigidităţii în planul lor se poate obţine prin îndesirea zăbrelelor (fig. pe toate suprafaţa între piesele înnădite.2009 Figura F.6.6. F. între arc şi tirant) (fig.6. pereţi) (1) Lucrările de reparaţii a elementelor degradate sau defomate se realizează prin înlocuirea părţilor degradate sau/şi întărirea lor cu piese de lemn sau oţel prinse cu cuie sau buloane.X. În cazul fermelor de lemn. Nr. Îndepărtarea părţilor degradate se face prin tăieturi transversale la 90°.10 Structuri de rezistenţă cu schelet portant 6. care să asigure un contact cât mai complet. 647 bis/1.9a). PARTEA I. F. direct sau prin intermediul ecliselor. a) cu montanţi amplasaţi la distanţe reduse b) cu diagonale de contravântuire continue pe un nivel Figura F.306 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.6.7 Consolidarea elementelor structurii verticale a construcţiilor de lemn (stâlpi.9 Rigidizarea acoperişurilor din arce sau ferme cu deschideri mari (4) Creşeterea rigidităţii arcelor la acoperişuri cu deschidere mare se poate obţine prin introducerea unor zăbrele (montanţi şi diagonale.9b). 6-8 .

PAL (plăci aglomerate din lemn). 6-9 .aplicarea unei închideri din plăci de placaj.introducerea unor contravântuiri din oţel-beton sau din profile metalice.2009 307 (2) Consolidarea pereţilor structurali de lemn are drept scop sporirea rigidităţii şi/sau rezistenţei structurii la forţe orizontale. PARTEA I.pevederea unor montanţi la distanţe mici cu legături transversale sau diagonale de contravântuiri din lemn. 647 bis/1.X. (3) Obiectivele consolidării precizate la (2) se realizează prin măsuri cum sunt: . .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. . Nr. fixate cu cuie sau buloane de structura verticală (stâlpi şi rigle).

a condiţiilor în care acestea sunt ataşate de elementele de construcţie structurale şi/sau nestructurale procedeele de reducerea riscului seismic date în continuare nu pot decât să rămână la nivelul principiilor şi al recomandărilor generale şi nu pot fi aplicate în toate situaţiile fără o analiză inginerească prealabilă. 7-1 . până în prezent în România nu există documentaţia şi experienţa necesară pentru proiectarea lucrărilor de reducere a riscului seismic pentru componentele nestructurale (CNS) ale clădirilor. clădirile din clasa de importanţă II.08g. se exceptează de la aplicarea măsurilor sistematice de reabilitare seismică pentru: - clădirile din clasele de importanţă I şi II. din zonele seismice cu ag ≤ 0. dar şi în cazul altor categorii de CNS (pereţi despărţitori uşori. prezentul capitol are ca scop: . 10. în particular.308 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. În această categorie se încadrează: Componentele arhitecturale. dacă acestea nu satisfac nivelurile de performanţă corespunzătoare cerinţelor de performanţă stabilite de beneficiar.7 PROCEDEE DE INTERVENŢIE NESTRUCTURALE DIN CLĂDIRI (CNS) F. pentru zona seismică cu ag = 0. III. în afara celor din grupa A1 care sunt aşezate pe faţadele către spaţii publice sau cu aglomerări de persoane. din zonele seismice cu ag ≤ 0.prezentarea unor soluţii tehnice de intervenţie utilizate curent în practică pe plan mondial.X. pentru zona seismică cu ag = 0.formularea criteriilor generale pentru alegerea soluţiilor de intervenţie. 647 bis/1.2009 F.12g. pentru: .2(2). În cele mai multe cazuri. Lucrările de intervenţie pentru reabilitare seismică prezentate în acest capitol se aplică tuturor CNS din clădiri definite în P 100-1/2006. Este evident că. . Componentele de instalaţii.1. II. Pentru componentele care prezintă risc seismic redus.08g.7.12g. Nr. Diferitele categorii de lucrări de intervenţie prezentate în acest capitol au ca scop general aducerea CNS din clădirile existente cât mai aproape de nivelul de asigurare preconizat pentru CNS din clădirile noi.stabilirea principiilor pentru fundamentarea lucrărilor de reducere a riscului seismic al CNS din clădirile existente. din cauza diversităţii practic nelimitate a CNS şi.12g. Echipamentele electromecanice şi mobilierul. lucrările de reabilitare se execută numai în situaţiile în care s-a produs deteriorarea componentei şi/sau a prinderilor respective astfel încât aceasta prezintă pericol pentru siguranţa vieţii sau nu îşi mai poate îndeplini funcţiunea în clădire. . de exemplu) măsurile de asigurare la acţiunea seismică a CNS trebuie să fie stabilite de producător pe baza studiilor şi experimentărilor proprii.clădirile din clasele de importanţă I şi II. în special în cazul echipamentelor şi mobilierului.clădirile din clasa de importanţă III. Acestea trebuie să se refere la definirea regimului seismic în care produsele respective pot fi utilizate (prin studiile de calificare seismică) şi la condiţiile de prindere de elementele de construcţie. Ansamblul lucrărilor şi procedurilor de intervenţie folosite pentru reducerea riscului seismic al CNS va fi denumit generic în cele ce urmează reabilitare seismică a CNS. în afara celor din grupa B4. - clădirile din clasa de importanţă I. pentru: I. PARTEA I. .1 Obiect şi domeniu de aplicare PENTRU COMPONENTELE În condiţiile în care. din zonele seismice cu ag ≤ 0. prevăzute în P 100-1/2006.

3.la scări şi cajele ascensoarelor. pentru care factorul de importanţă stabilit conform P 100-1/2006 este γCNS ≤1. profile ornamentale.Elemente ale anvelopei: . luminatoare. au greutate totală maximă în exploatare mai mică de 0. spălătorii etc.Tavane aderente sau suspendate.alimentare cu energie electrică. montanţi.2009 309 - clădirile din clasa de importanţă III. sticlă sau similare care au ca suport elementele de închidere. A.placajele pe faţade (din zidărie.Instalaţii sanitare B.Elemente de compartimentare interioară fixe sau amovibile. . pentru zona seismică cu ag = 0.). .între încăperile curente sau între încăperi şi spaţii comune (coridoare.X.panouri de închidere din zidărie sau din beton armat.la ieşirile din clădire. . Componente arhitecturale (elemente de construcţie) A. materiale ceramice.2. A. A.firme.) B. .copertine. . pline sau vitrate. Instalaţii de siguranţă: . indiferent de material. dacă îndeplinesc următoarele două condiţii: - sunt montate la înălţime mai mică de 1.tâmplăriile înglobate.elementele nestructurale ale anvelopei . .4.50 m peste nivelul planşeului. Componentele din categoriile B (cu excepţia B4).3. atriumuri). balustrade. Nr.08g.compartimentări anti-incendiu.1.dulapuri şi panouri electrice. structurale sau nestructurale.1. piatră. indiferent de materialul din care sunt făcute. statui.2. 647 bis/1. Lista detaliată a CNS pentru care se aplică lucrările sistematice de intervenţie din acest Capitol este următoarea: A.faţade cortină. 7-2 . marchize. rigle. beton. . elemente de protecţie termică sau decoraţii din cărămidă. .canale de cabluri. buiandrugi. antene de televiziune. curente şi de siguranţă B.5.Pardoseli înălţate (planşee tehnice) B.corpuri de iluminat. piatră.Instalaţii speciale cu utilaje care operează cu abur sau cu apă la temperaturi ridicate (bucătării. lemn etc. IV. ceramice. . PARTEA I.20 kN. indiferent de zona seismică şi de clasa de importanţă a construcţiei. Instalaţii: B. . A.Instalaţii electrice/iluminat: . reclame. inclusiv finisajele. vitrate sau opace. C şi D.4.finisaje. tâmplăriile înglobate şi geamurile/sticla: . de condiţionare şi de ventilaţie B. atice. centuri şi alte elemente care nu fac parte din structura principală a construcţiei.detectoare de fum/incendiu.Instalaţii de încălzire. inclusiv geamurile/sticla. .5.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.Elemente ataşate anvelopei construcţiei: .

Mobilier şi dotări speciale din construcţii din clasa de importanţă I: panouri de control şi comandă ale dispeceratelor din servicii de urgenţă. . echipamente din staţii de radiodifuziune. Scări rulante D.1 Curbele "Forţă seismică . din unităţi medicale. de cercetare. 647 bis/1.sisteme automate de stingere a incendiilor (sprinklere). dulapuri).1. F. centrale telefonice. C.3.pierderi importante de valori materiale şi culturale (PV). Răspunsul seismic al structurii principale (ductil/fragil). F. Mobilier şi alte dotări: D.7. Soluţiile de reabilitare seismică a CNS date în acest capitol nu pot fi utilizate pentru reabilitarea seismică a CNS din clădirile monument istoric fără acordul autorităţilor competente.1.instalaţii de evacuare a fumului. amploarea şi complexitatea lucrărilor necesare.Rafturi din magazine şi din depozite accesibile publicului. Figura F.afectarea siguranţei vieţii (SV). din unităţi de pompieri.2 Scopul reducerii riscului seismic al CNS Lucrările de reabilitare seismică a CNS au ca scop reducerea următoarelor categorii de risc seismic: .310 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2. în cele din urmă.întreruperea funcţionării normale a clădirii (IF).3 Criterii generale pentru alegerea şi verificarea soluţiei de intervenţie Alegerea soluţiei de reducere a riscului seismic al CNS care determină. mobilier şi exponate din muzee de importanţă naţională. .2009 .7. se face având în vedere: A. Structurile cu răspuns ductil impun deplasări relative de nivel mari componentelor nestructurale pentru cerinţa de siguranţa vieţii.X. Echipamente electromecanice: C. D. PARTEA I. televiziune şi similare.Mobilier profesional: de birou (rafturi.7. . inclusiv sistemele de computere. poliţie. D. Există premizele ca pentru acest nivel de solicitare deteriorarea CNS să fie mult mai extinsă şi ca un număr mare de CNS să se desprindă de structură.instalaţii de semnalizare.deplasare laterală" pentru structuri ductile/neductile 7-3 . Nr. .Ascensoare C.2.

7.7. Tabelul F.1 Categoria componentei nestructurale A Componente arhitecturale Elemente ataşate anvelopei: finisaje. utilaje Conducte şi ţevi Echipamente electromecanice Mobilier şi alte dotări Tipul verificării Efect Efect direct indirect A1 V2 V1 V1 ---- A2 A3 A4 B1÷B4 C1÷C2 D1÷D3 V2 V2 V1 V2 V1 V1 V1 V1 V1 V1 . sticlă sau similare. V1 ----V2 V2 ---- În tabelul F. materiale ceramice.1). Componentele sensibile la efectul indirect sunt mai vulnerabile în cazul structurilor ductile. De exemplu. PARTEA I. F. Severitatea acţiunii seismice de proiectare la amplasament.7. De asemenea trebuie să remarcat şi faptul că..V2 verificare suplimentară C. antene Elementele structurii proprii a anvelopei . profile ornamentale. buiandrugi. în zonele seismice cu intensitate scăzută/moderată a acţiunii seismice preocupările privitoare la reducerea riscului seismic al CNS se restrâng numai la acele componente care prezintă risc pentru siguranţa vieţii persoanelor din exteriorul clădirii şi la cele care asigură funcţionarea clădirilor din clasa de importanţă I. Efectul dominant pentru răspunsul CNS: efectul seismic direct şi/sau indirect (conform tabelului F.20g) reducerea riscului seismic al CNS poate fi necesară şi pentru satisfacerea cerinţei de limitare a degradărilor (mai ales în clădirile în care valoarea CNS reprezintă un procent ridicat din valoarea totală a clădirii). identificat conform P 100-3/2008..V1 .aplicate direct pe structură .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. E. montanţi.panouri de perete pline sau vitrate.1 notaţiile sunt: . în zonele seismice cu acceleraţii aşteptate mari/foarte mari (orientativ ≥ 0. inclusiv geamurile/sticla Elemente de compartimentare interioară fixe sau amovibile (inclusiv finisajele şi tâmplăriile înglobate): grele şi uşoare Tavane suspendate: . Cerinţele de performanţă stabilite pentru clădire după reabilitare.1 se poate inversa. care decurge din diferitele tipuri de deteriorare probabile. balustrade. preponderenţa efectului direct/indirect.suspendate Echipamente.2009 311 B. efectul direct poate deveni predominant sau cel puţin echivalent cu efectul indirect atunci când greutatea proprie a CNS este excesivă (elemente decorative cu dimensiuni/ grosimi mari din piatră sau din beton). structurale sau nestructurale (elemente lipite de faţadă sau ancorate de faţadă) Copertine.verificare principală . Aşa cum s-a arătat anterior.X. care au ca suport elementele de închidere. atice. D. beton. marchize. tâmplăriile înglobate. dintre cele menţionate mai sus. centuri şi alte elemente care nu fac parte din structura principală a construcţiei. firme/reclame rezemate în consolă. 7-4 . piatră. Categoria de risc seismic. elemente de protecţie termică sau decoraţii din cărămidă.. Dimpotrivă. Nr. Nivelul de vulnerabilitate seismică al CNS. 647 bis/1. arătată în tabelul F... în cazul unei grupe de CNS. anexa E.7. rigle. pentru elementele ataşate anvelopei. statui.

2 Ponderea relativă a costurilor CNS pentru clădiri cu diferite funcţiuni Ca şi în cazul costurilor unei investiţii noi. Pentru analiza oportunităţii lucrărilor de intervenţie trebuie să se ţină seama de cele trei componente ale costului lucrărilor: i. Costurile estimate Acest parametru este adesea neglijat sau interpretat în mod eronat. 647 bis/1. în general depind indirect de severitatea cutremurului. respectiv probabilitatea lipsei de avarii (1-Pf) scade. Costurile reabilitării componentelor nestructurale.care sunt mai mari atunci când intervenţia este mai amplă (adică pe măsură ce probabilitatea de deteriorare Pf scade. . Nr.X. ii. Acest raport depinde de: .7. Sporurile cele mai mari se regăsesc în cazul clădirilor pentru care ponderea elementelor nestructurale şi a mobilierului în costul total este mare.raportul valoric intre subsistemul structură şi subsistemul CNS al clădirii. . Raportul între costurile reabilitării elementelor structurale şi cele aferente componentelor nestructurale este variabil în limite largi. Costurile refacerii finisajelor (care.şi deci mai costisitoare . Este evident că în măsura în care lucrările de intervenţie sunt mai importante . PARTEA I. Valoarea costurilor reabilitării componentelor nestructurale şi a refacerii finisajelor este în cele mai multe cazuri superioară costurilor reabilitării structurale propriu zise. Figura F.312 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. costurile reabilitării trebuie să fie analizate având în vedere: . .2009 G.efecte conexe ale intervenţiilor (de exemplu necesitatea modificării traseelor de instalaţii ca urmare a consolidării unor elemente structurale/nestructurale).Costurile avarierii seismice ulterioare reabilitării . Depinde de nivelul de avarii produs de cutremur sau prognozat printr-o expertiză tehnică şi de nivelul de performanţă seismică propus după intervenţie. prin amploarea intervenţiilor la structură şi la elementele nestructurale).probabilitatea apariţie unor avarii ulterioare scade şi prin urmare.Costurile iniţiale ale reabilitării .provenite din pierderile care se produc după alte cutremure şi costurile lucrărilor de intervenţie care pot deveni necesare după acestea în restul perioadei de exploatare. iii.nivelul de protecţie seismică iniţială al CNS. cheltuielile ulterioare vor fi mai reduse. Costul reabilitării structurale. 7-5 .

după reabilitare. de o altă CNS. în funcţie de facilităţile de utilizare/funcţionare disponibile după cutremurul cu intensitatea corespunzătoare acestui cerinţă de performanţă: . se verifică după cum urmează: a. . 7-6 .3 Variaţia costurilor reabilitării seismice în funcţie de nivelul de siguranţă obţinut Eficienţa măsurilor constructive şi a detaliilor de execuţie prevăzute în soluţia tehnică de reabilitare cu nivelurile de performanţă seismică cerute după reabilitare. Celelalte categorii de instalaţii pot fi întrerupte sau pot funcţiona sub parametrii normali.Siguranţa vieţii B.componenta reabilitată. Nr. Cerinţe de performanţă superioare (CPS).2009 313 Figura F.3. care derivă din cerinţa de performanţă de bază limitarea degradărilor.elementul structural sau CNS de care este prinsă componenta reabilitată (verificarea locală a capacităţii de rezistenţă a acestora).Clădire care poate fi ocupată imediat: dacă s-au produs deteriorări uşoare ale CNS dar este asigurată integritatea şi funcţionarea căilor de acces şi a sistemelor vitale. PARTEA I.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.4 Definirea cerinţelor de performanţă seismică ale clădirii după reabilitarea seismică Proiectarea lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea seismică a CNS se face pe baza Cerinţelor de Performanţă (CP) pentru clădirea în ansamblu care sunt stabilite de investitor / utilizator. b.10. . folosind prevederile şi parametrii de proiectare din P 100-1/2006.prinderile acesteia de structură sau. 647 bis/1.Limitarea degradărilor . în raport cu măsurile constructive prevăzute pentru CNS din clădirile noi.Clădire complet funcţională: dacă s-au produs numai deteriorări foarte uşoare ale CNS astfel încât toate categoriile de CNS din clădire sunt capabile să satisfacă funcţiunile pe care le îndeplineau înainte de cutremur. F. Riscul pentru siguranţa vieţii din cauza avariilor nestructurale este foarte scăzut. Se definesc două categorii de cerinţe de performanţă seismică: A.7. Cerinţe de performanţă de bază (CPB) . după caz. 10. conform P 100-1/2006. .X. Cerinţele de Performanţă definesc modul de comportare/nivelul de deteriorare acceptat de investitor/utilizator. în cazul producerii unui cutremur de o anumită severitate (cu un anumit Interval Mediu de Recurenţă). prin calcul. calitativ. cap.a se vedea P 100-1/2006: . pentru: .7.

sunt necesare următoarele condiţii: . dacă perioada de exploatare prevăzută după intervenţie este mai scurtă decât intervalul mediu de recurenţă pentru seismul corespunzător cerinţei de limitare a degradărilor.în spaţiile/încăperile cu funcţiuni curente. Astfel pentru unele părţi ale clădirii/zone funcţionale se poate stabili o cerinţă superioară în timp ce pentru restul clădirii se poate stabili numai una dintre cerinţele de bază. în funcţie de cerinţele de performanţă fixate. în nici un caz. Nr. . CNS a căror deteriorare poate conduce la întreruperea funcţionării normale (IF) şi nivelul de performanţă seismică al acestora după reabilitare. PARTEA I.în/către spaţii unde sunt posibile aglomerări de persoane. În cazul clădirilor existente din clasele de importanţă şi de expunere I şi II. . asociate cerinţei de performanţă siguranţa vieţii. stabilirea cerinţelor de performanţă se poate face diferenţiat. În unele coduri de proiectare şi în literatura de specialitate.X. datorită diversităţii şi complexităţii funcţiunilor.2009 Cerinţa de performanţă a investitorului/utilizatorului. în primul rând. Observaţie. Pentru fiecare categorie de CNS se pot defini mai multe niveluri de /deteriorare/deteriorare mergând de la nivelul definit convenţional "0" . inferioară prevederilor din reglementările tehnice în ceea ce priveşte cerinţa de siguranţa vieţii (cerinţă de performanţă de bază). de regulă. o cerinţă de performanţă redusă. 7-7 .realizarea nivelurilor de performanţă specifice pentru fiecare categorie de CNS Nivelurile de performanţă seismică ale CNS după reabilitare.nici un efect negativ .realizarea nivelurilor de performanţă corespunzătoare pentru structura clădirii. se stabilesc.în interiorul încăperilor cu funcţiuni esenţiale. din poziţia în clădire a componentelor care sunt susceptibile de cădere parţială/totală.5 Stabilirea nivelurilor de performanţă ale CNS în concordanţă cu cerinţele de performanţă ale clădirii Nivelul de performanţă seismică a unei componente nestructurale este definit prin gradul de afectare/deteriorare/deteriorare după un cutremur de severitate dată. . în următoarea ordine descrescătoare: . pentru noţiunea "cerinţă de performanţă" se foloseşte termenul "cerinţă de performanţă".nu este. .7. se stabilesc de personalul de specialitate al unităţilor respective.314 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Ieşirea din funcţiune a unei CNS într-o clădire cu cerinţă de performanţă clădire complet funcţională constituie un eveniment de nivel "1". în cazul clădirilor din clasa de importanţă I. în funcţie de riscul potenţial care decurge. Pentru atingerea cerinţelor de performanţă seismică a clădirii după efectuarea lucrărilor de reabilitare seismică.poate fi inferioară prevederilor din reglementările tehnice în ceea ce priveşte cerinţa de limitare a degradărilor. poate fi acceptată/adoptată. Ruperea / prăbuşirea unei CNS constituie eveniment de nivel "1" pentru toate cerinţele de performanţă. Cerinţele de "siguranţă a vieţii" şi de "limitare a degradărilor" sunt denumite "cerinţă de bază" F. . 647 bis/1. dacă adoptarea acestei soluţii este justificată de un calcul economic. se stabileşte prin tema de proiectare astfel încât: .către/pe căile de evacuare (în interiorul/exteriorul clădirii).până la nivelul maxim definit convenţional "1" ieşire din funcţiune/ distrugere totală. diferenţiat.

către/pe căile de acces/evacuare (în interiorul/exteriorul clădirii). date în P 100-3/2008. iar criteriile cantitative la capacitatea de rezistenţă a CNS şi a prinderilor respective raportată la cerinţa de performanţă care se verifică (după caz. Cant 50 100 … U.7. echipamente electromecanice. Nr.6 Inventarierea CNS Inventarierea CNS din clădire este o operaţie care precede stabilirea lucrările de intervenţie şi permite aprecierea volumului general al acestora. siguranţa vieţii şi/sau limitarea degradărilor. F.3. În principal acest risc depinde de poziţia CNS în clădire: . m2 m2 … Descrierea prinderilor numai verticale numai verticale …… Starea generală bună bună …. Inventarierea se face pe categorii/tipuri de componente. E. . F. anexa E. Criteriile calitative se referă la alcătuirea şi starea de conservare a legăturilor şi a CNS. anexa E. folosind raţionamente inginereşti şi/sau în funcţie de rezultatele calculului condus conform P 100-3/2008. .2009 315 Nivelul de performanţă al CNS corespunzător cerinţei clădire complet funcţională este identic cu nivelul de performanţă al CNS pentru clădire care poate fi ocupată imediat în ceea ce priveşte componentele arhitecturale (elementele de construcţie) dar impune cerinţe suplimentare pentru instalaţii. PARTEA I. anexa E. Pentru fiecare dintre acestea se consemnează numărul elementelor şi poziţia lor în clădire. sau.7. Definirea celor două niveluri de performanţă şi descrierea stărilor de deteriorare corespunzătoare ale CNS este dată în P 100-3/2008. F. eventual.X. Da Nu … Inventarierea se referă la componentele nestructurale enumerate la F. şi la unul dintre cerinţele de performanţă ridicate).M. mobilier şi alte dotări.7. Separat se face inventarierea componentele nestructurale exceptate de la lucrările de reabilitare. numai dacă acestea prezintă deficienţe sau avarii care pun în pericol siguranţa vieţii sau împiedică funcţionarea normală a clădirii. fiecare CNS este încadrată într-una din următoarele categorii de vulnerabilitate: 7-8 .în interiorul încăperilor cu funcţiuni esenţiale. Pe baza acestor criterii.7 Evaluarea vulnerabilităţii şi a riscului seismic ale CNS Evaluarea vulnerabilităţii seismice şi a riscului seismic se face pentru toate grupele de componente incluse în documentele de inventariere. 647 bis/1. calitative şi cantitative. Tabelul de inventariere prezentat în continuare poate conţine şi o rubrică destinată aprecierilor privind necesitatea intervenţiei (în principal în funcţie de riscul pe care îl prezintă componenta respectivă). pe grupe diferenţiate având în vedere riscul pentru siguranţa vieţii care ar putea fi generat de deteriorarea CNS.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Nr.1.7. camera + Descrierea CNS localizare Parter-1/Acces Tavan suspendat Parter-2/Depozit Tavan suspendat …… …….1.în spaţiile/încăperile cu funcţiuni curente/secundare.7. Interv.1 Evaluarea vulnerabilităţi seismice a CNS Evaluarea vulnerabilităţii seismice a fiecărei categorii/tip de CNS se face în raport cu criteriile de acceptare. în cazul clădirilor din clasa de importanţă I.

În cazul în care componenta se află pe/către spaţiile cu aglomerare de persoane sau pe căile de evacuare. Nr.316 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Vulnerabilitate seismică scăzută: Componenta este corect ancorată (în condiţii comparabile cu cele cerute pentru clădirile noi. 647 bis/1. Căderea poate fi provocată de acţiunea directă sau indirectă a cutremurului.1) din P 100-3/2008. componenta trebuie să satisfacă şi următoarele condiţii suplimentare: − forţa capabilă să fie mai mare decât ¾ din forţa de proiectare dată de relaţia (E.2009 a.2.1) şi prinderile prezintă un grad suficient de siguranţă. Căderea poate fi provocată de acţiunea directă sau indirectă a cutremurului.3.1b din P 100-3/2008.2.2. În aceiaşi categorie pot fi încadrate şi CNS care sunt ancorate corespunzător dar pentru care există una dintre următoarele limitări: − forţa capabilă este cuprinsă între ½ ÷ ⅔ din forţa de proiectare dată de relaţia (E. 10.4. 10.3.1) din P 100-3/2008. 7-9 . c. 10. executate incorect sau puternic degradate) şi din această cauză există o probabilitate ridicată de cădere la cutremurul cu intensitatea corespunzătoare cerinţei de performanţă stabilite. sau − deplasarea relativă capabilă între punctele de prindere este cuprinsă între ½ ÷ ⅔ din deplasarea relativă calculată conform P 100-1/2006. Vulnerabilitate seismică ridicată: Componenta nu este ancorată sau prinderile au calitate necorespunzătoare (de exemplu. Având în vedere componentele exceptate menţionate mai sus.1) din P 100-3/2008. b.7.2 Evaluarea riscului seismic al CNS Evaluarea riscului care rezultă din deteriorarea seismică se face folosind tabelele E. pentru a fi încadrată în această categorie. conform P 100-1/2006. PARTEA I. astfel încât există o probabilitate de cădere care poate fi neglijată la cutremurul cu intensitatea corespunzătoare cerinţei de performanţă stabilite. sunt insuficiente.1a şi E. 10. F. Căderea poate fi provocată de acţiunea directă sau indirectă a cutremurului.3. şi − deplasarea relativă capabilă între punctele de prindere să fie mai mare decât ¾ din deplasarea relativă calculată conform P 100-1/2006.X. sau − deplasarea relativă capabilă între punctele de prindere este mai mică decât ½ din deplasarea relativă calculată conform P 100-1/2006. Vulnerabilitate seismică moderată: Componenta este ancorată dar prinderile prezintă un grad redus de siguranţă astfel încât există o probabilitate de cădere care nu poate fi neglijată la cutremurul cu intensitatea corespunzătoare cerinţei de performanţă stabilite.7. acestea capătă următoarea formă simplificată. În aceiaşi categorie pot fi încadrate şi CNS care nu prezintă defecţiuni majore de ancorare dar pentru care există una dintre următoarele limitări ale capacităţii de rezistenţă: − forţa capabilă este mai mică decât ½ din forţa de proiectare dată de relaţia (E.

08g 0.20g 0.16g ≥0.16g ≥0.20g SV H (H) H (H) M (H) M (H) M (H) H (H) H H L M H L L M L H H M H H L M H Nivelul de risc IF H (M) H (M) M (M) H (M) M (M) H (M) L M L L M L L M L M M M H H L M M PV H (L) H (L) H (L) H (L) M (L) H (L) L M L L L L L M L L H L L L L L M Uşi principale de acces Scări Parapeţi. cornişe.08g 0.12÷0.16g ≥0.16g ≥0.7. Nr.12÷0.16g ≥0.08g 0.20g 0.7.12÷0.2009 317 Tabel F.12÷0.16g ≥0.08g 0.12÷0.20g SV L L L M L M M M H H L L L M M L M L H H L M H Nivelul de risc PV M H L M M H M M M M M M L H H M H L M M L M M IF H H L M M H M M M M L L L L L L M L L L L L M 7-10 .20g 0.16g ≥0.12÷0.20g 0.12÷0.16g ≥0.12÷0.16g ≥0.08g 0.16g ≥0.20g 0.16g ≥0.12÷0.12÷0. atice.X.12÷0. ornamente exterioare Faţade din sticlă Tabel F.20g 0.12÷0.20g 0.2a Componente arhitecturale Tipul elementului Pereţi despărţitori din zidărie (pe căile de acces) Pereţi despărţitori uşori (pe căile de acces) Tavane suspendate (pe căile de acces) Corpuri de iluminat suspendate Iluminat de siguranţă ag 0.16g ≥0.20g 0. şine.16g ≥0.20g 0.16g ≥0.20g 0.16g ≥0.20g 0.12÷0.12÷0. contragreutate) Scări rulante Boilere şi vase de presiune în locuinţe Aparate de condiţionare montate pe acoperiş Boilere şi aparate de condiţionare în încăperi Coşuri de fum şi ventilaţie la locuinţe ag 0.12÷0.12÷0. 647 bis/1.2b Instalaţii şi echipamente Tipul elementului Generator electric de rezervă Transformator electric Instalaţii de sprinklere Reţele de apă caldă şi rece Componentele ascensoarelor (cabluri.12÷0.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.20g 0.16g ≥0.20g 0.20g 0.20g 0.08g 0.12÷0.16g ≥0.08g 0.08g 0. PARTEA I.16g ≥0.12÷0.20g 0.16g ≥0.20g 0.

vulnerabilitate ridicată (identificată prin examinare vizuală şi/sau calcul . În cazul în care reabilitarea se face numai pentru cerinţa limitarea degradărilor în tabelul F. Ordinea de prioritate se stabileşte prin asocierea categoriei de vulnerabilitate a CNS cu nivelul de risc care decurge din deteriorarea seismică a componentelor conform tabelului Tabelul F.2b.grupa de prioritate "1" pentru cerinţa de performanţă siguranţa vieţii.7.consecinţe negative moderate din punct de vedere al utilizării normale a clădirii.7. .2009 În tabelele F. .24g) 1a.7. inclusiv tencuiala.7. .2b nivelurile de risc seismic ale CNS sunt definite având în vedere următoarele categorii de consecinţe: ⇒ Risc ridicat (H): .3 Categoria de vulnerabilitate Ridicată Moderată Scăzută Nivelul de risc H-ridicat M-moderat 1 4 2 5 3 6 L-scăzut 7 8 9 Observaţii i.optimizarea duratei de intervenţie şi a efortului financiar al investitorului.7. 15 cm. ii.2a şi F. se introduc nivelurile de risc corespunzătoare coloanei SV din tabelele F. fără elementele de legătură cu structura) .3. 647 bis/1.2a şi F. F.7.7. 7-11 .2b.318 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.identificarea CNS care prezintă cel mai ridicat nivel de risc. PARTEA I.7. ⇒ Risc scăzut (L): .consecinţe negative majore din punct de vedere al utilizării normale a clădirii.consecinţe negative reduse din punct de vedere al utilizării normale a clădirii. în raport cu cerinţa de performanţă considerat.risc redus-moderat de rănire pentru ocupanţi sau pentru persoanele din exteriorul clădirii. Exemple 1o Clădire situată în Bucureşti (ag = 0.8 Ordinea de prioritate a lucrărilor de reabilitare seismică a CNS Stabilirea ordinii de prioritate a lucrărilor de reabilitare seismică a CNS are ca scop: .3 se introduce cel mai ridicat nivel de risc din coloanele IF sau PV din tabelele F. cu grosime.X.2a) .7. pentru acceleraţia seismică de proiectare a terenului de la amplasament. .7. pentru acceleraţia seismică de proiectare a terenului de la amplasament.risc ridicat de pierdere a vieţii şi/sau de rănire gravă pentru ocupanţi sau pentru persoanele din exteriorul clădirii.absenţa riscului sau risc redus de rănire pentru ocupanţi sau pentru persoanele din exteriorul clădirii. pentru abordarea cu prioritate a lucrărilor de reabilitare a acestora.7. Parapeţi din zidărie nearmată . ⇒ Risc moderat (M): .2a şi F. În cazul în care reabilitarea se face pentru cerinţa siguranţa vieţii în tabelul F.00 m.parapet înalt h = 1.risc pentru siguranţa vieţii "H" (conform tabel F. Nr.

Abordarea lucrărilor de reabilitare a CNS. 7-12 .risc pentru siguranţa vieţii "M" (conform tabel F.2a) .7. nu se referă la clădirile la care CNS prezintă avarii grave sau care prezintă degradări majore ale materialelor de construcţie care pot conduce la prăbuşiri parţiale / totale ale acestora.există legături înclinate întinse.grupa de prioritate "3" pentru cerinţa de performanţă "siguranţa vieţii" . Împiedicarea deplasărilor (răsturnare/deplasare laterală) 3.risc de pierderi economice "L" (conform tabel F. rezemări insuficiente ale unor panouri) .7.risc pentru siguranţa vieţii "H" (conform tabel F. sub efectul unor cutremure de intensitate scăzută (de exemplu în cazul replicilor la şocul principal al unui cutremur major).vulnerabilitate moderată (identificată prin examinare vizuală şi/sau calcul . PARTEA I.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.risc de întrerupere a funcţiunii "M" > "L" .7.9 Categorii de lucrări de intervenţie şi criterii pentru alegerea acestora În funcţie de tipul şi de severitatea deficienţelor constatate vizual sau prin calcul sau de starea de afectare suferită la un cutremur. nu există elemente rigide care să preia tendinţa de deplasare pe verticală) . 2o Clădire situată la Sibiu (ag = 0.legături insuficiente.7. cu precădere către spaţii accesibile publicului.grupa de prioritate "5" pentru cerinţa de performanţă "limitarea degradărilor. se poate alege una dintre următoarele soluţii de reabilitare seismică a CNS: 1.grupa de prioritate "6" pentru cerinţa de performanţă "limitarea degradărilor". Faţadă cortină .grupa de prioritate "5" pentru cerinţa de performanţă siguranţa vieţii.2009 319 1b.2a) . Reparare 4. Eliminare/înlocuire/modificare 2. Nr.2a) . în ordinea de prioritate stabilită ca mai sus.risc de pierderi economice "L" (conform tabel F. Consolidare. Tavan suspendat pe căile de evacuare .X.risc de întrerupere a funcţiunii "M" > "L" .spaţii libere insuficiente la unele panouri de sticlă rezultate din inexactităţi de montaj) . 647 bis/1.grupa de prioritate "2" pentru cerinţa de performanţă "siguranţa vieţii" .2a) .7.vulnerabilitate moderată (identificată prin examinare vizuală şi/sau calcul .risc pentru siguranţa vieţii "H" (conform tabel F.vulnerabilitate scăzută (identificată prin examinare vizuală şi/sau calcul .16g) 2a.7. F. Tavan suspendat pe căile de evacuare .2a) . 2b.

Nr. . prin amplasarea lor. PARTEA I. Pentru adoptarea acestui procedeu este necesară o analiză prealabilă complexă care să stabilească în ce măsură componentele respective sunt sau nu esenţiale pentru funcţionarea clădirii sau dacă sunt sau nu definitorii pentru aspectul clădirii.eliminarea şi înlocuirea componentei nu afectează rezistenţa şi stabilitatea altor CNS din clădire.complexitatea tehnică/tehnologică şi durata de realizare a lucrărilor de reabilitare. Prin înlocuirea CNS se pot realiza următoarele modificări favorabile ale răspunsului seismic: i. care îndeplinesc aceleaşi funcţiuni în clădire.9. 7-13 . avantajoasă din punct de vedere tehnic şi/sau economic. Operaţiile de eliminare a acestor CNS nu au nici un fel de influenţă asupra funcţionalităţii clădirii. finisajelor şi uneori. nu au capacitatea de rezistenţă necesară.considerente economice. . firme) care nu au făcut parte din proiectul iniţial al clădirii şi care sunt montate.X. Înlocuirea permite reducerea masei CNS şi. .starea de afectare a integrităţii fizice a CNS.structurale sau nestructurale .2009 Alegerea soluţiei tehnice de reabilitare seismică a CNS dintre cele enumerate mai sus se face având în vedere următoarele criterii de decizie: .320 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. aşa cum aceasta se constată în momentul inventarierii. F. Înlocuirea CNS implică şi realizarea unui sistem nou de prinderi / legături cu structura precum şi refacerea izolaţiilor.funcţiunea/importanţa CNS în clădire. de cele mai multe ori.de care sunt prinse. În categoria CNS vulnerabile seismic care pot fi eliminate sunt elementele cu dimensiuni mari adăugate pe faţadă sau pe acoperişul clădirilor (antene. . aceste CNS reprezintă un risc foarte ridicat pentru siguranţa vieţii persoanelor din exteriorul clădirii mai ales în cazurile în care prinderile respective sau elementele de construcţie . Reducerea riscului seismic al CNS prin înlocuirea celor vulnerabile este posibilă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: .vulnerabilitatea seismică a CNS la acţiunea directă/indirectă a cutremurului. rezultată în urma evaluării efectuate conform P 100-3/2008.există posibilitatea realizării unor prinderi sigure de structura clădirii sau de alt CNS cu rigiditate şi rezistenţă corespunzătoare. în consecinţă. fără măsurile corespunzătoare pentru asigurarea la acţiunea cutremurului.1 Reabilitarea seismică a CNS prin eliminare/înlocuire/modificare Eliminarea CNS vulnerabile seismic este o soluţie radicală şi. Înlocuirea CNS vulnerabile implică eliminarea completă a acestora (inclusiv a prinderilor de structură) şi înlocuirea lor cu elemente noi. de multe ori. . panouri publicitare. 647 bis/1. reducerea forţei seismice în prinderile componentei de structură şi a eforturilor în elementele structurii de care este prinsă CNS respectivă.prin înlocuirea componentei nu sunt afectate funcţiunile şi aspectul clădirii sau aceste afectări sunt limitate şi/sau acceptabile pentru investitor / utilizator.7. . a instalaţiilor.influenţele posibile ale lucrărilor (soluţiei) de reabilitare asupra rezistenţei şi stabilităţii clădirii. . Subliniem şi faptul că. provocată de cauze seismice şi/sau neseismice.

Modificarea favorabilă a caracteristicilor răspunsului dinamic al CNS concretizată prin reducerea coeficientului de amplificare dinamică . tencuit pe ambele feţe cântăreşte circa 200 daN/m2 perete în timp ce un perete din două panouri de gips carton cu schelet metalic cântăreşte 30÷40 daN/m2 adică numai 15÷20% . Acest rezultat se poate obţine prin: . .înlocuirea placajelor grele de pe faţade (piatră. Acest efect se manifestă prin: 7-14 . iii. Eliminarea este şi soluţia de reabilitare în cazul CNS pentru care testele de calificare seismică au arătat rezultate nesatisfăcătoare.eliminarea / înlocuirea prinderilor cu ancore scurte înglobate în zidărie / beton şi refacerea lor cu prinderi "normale".aplicarea unei pelicule de siguranţă pe sticla faţadelor / vitrinelor . în principal. iv. capabile să preia deplasările relative între acestea). F. PARTEA I. Înlocuirea placajelor şi a învelitorilor realizate din elemente cu dimensiuni mici (plăci ceramice/cărămizi de faţadă sau ţigle/olane) ale căror prinderi nu pot fi controlate cu elemente cu dimensiuni mai mari şi ale căror prinderi pot fi asigurate corespunzător. cărămidă) cu elemente similare din materiale uşoare.înlocuirea tavanelor grele din ipsos cu tavane din elemente uşoare. asigurare faţă de efectul direct al acţiunii seismice.înlocuirea coşurilor de fum/ventilaţie din zidărie de cărămidă cu coşuri din oţel.prin înlocuirea / modificarea sistemului de prindere.2 Reabilitarea seismică a CNS deformaţiilor prin blocarea/limitarea deplasărilor şi/sau a Reducerea riscului seismic al CNS prin măsuri care au ca scop blocarea / limitarea deplasărilor şi/sau a deformaţiilor se utilizează pentru componentele nestructurale care necesită.înlocuirea pereţilor de compartimentare din zidărie cu pereţi din gips carton .2009 321 Următoarele măsuri pot realiza acest cerinţă: . de exemplu). a racordurilor rigide cu racorduri flexibile. v.βCNS şi creşterea factorului de comportare -qCNS. .un perete din cărămidă plină aşezată pe cant.7. .înlocuirea sticlei vitrinelor / faţadelor cortină cu sticlă securizată. Eliminarea/reducerea interacţiunilor nefavorabile între CNS şi structura clădirii prin înlocuirea CNS cu rigiditate mare (zidărie) şi / sau a prinderilor dispuse în poziţii defavorabile (centuri intermediare. idem în cazul parapeţilor/aticelor.schimbarea materialului din care este alcătuită componenta (de exemplu. vi. . înlocuirea. podeste şi grinzi de scară care dau naştere la stâlpi scurţi. Eliminarea riscului ruperilor fragile ale CNS şi/sau ale prinderilor de structură . . Nr.7. ii.limitarea numărului de grade de libertate dinamică (eliminarea oscilaţiilor verticale de exemplu la CNS rezemate în consolă) – fig. F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. . 647 bis/1.X. eliminând prinderile "fragile". la sistemele de conducte.9.11.

blocarea deplasărilor laterale se face prin ancorare de planşeu sau de un perete suficient de rezistent. adiacente. PARTEA I.7. Alcătuirea şi dimensionarea prinderii se va face pentru asigurarea capacităţii de a prelua efectele combinate ale forţei seismice de proiectare SCNS : . 647 bis/1.forţele de întindere (T) /compresiune (C) date de momentul de răsturnare calculat cu relaţia MR = zCGFCNS în care zCG este cota centrului de greutate al CNS în raport cu planul planşeului Figura F. . .7.X. De regulă. date în P 100-1/2006. prinderi de elemente verticale. Blocarea / limitarea deplasărilor şi/sau a deformaţiilor CNS se realizează prin legarea acestora cu structura sau cu o altă CNS sau prin suplimentarea legăturilor existente.322 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Modul de deplasare laterală depinde de raportul între înălţimea componentei (H) şi dimensiune minimă a bazei sale (B).tipul deplasărilor care trebuie împiedicate: răsturnare.poziţia şi capacitatea de rezistenţă a elementelor în care se pot fixa piesele de prindere: prindere numai de planşeul pe care reazemă CNS. Stabilirea sistemului de prindere se face în funcţie de: .5 Elemente de calcul pentru dimensionarea prinderilor 7-15 . structurale sau nestructurale. Răsturnare sau deplasare laterală în cazul componentelor rigide.2009 I. deplasare laterală. Nr.forţa tăietoare (FCNS) . H<B H≈B H >> B Figura F.4 Posibilităţile de deplasare laterală sau răsturnare pentru CNS rigide Acest tip de răspuns seismic este caracteristic pentru utilajele şi echipamentele din sistemele de instalaţii ale clădirilor şi pentru obiectele de mobilier. La proiectarea prinderilor mecanice pentru reabilitarea seismică a CNS se vor respecta toate cerinţele pentru prinderile CNS din clădirile noi.

7.efecte mecanice: frecare.desenul se referă la o CNS suspendată de un perete c.aderenţă asigurată prin substanţe chimice introduse în spaţiul dintre ancoră şi masivul de beton → ancore chimice. Încovoiere + forfecare. Forfecare . încleştare între ancoră şi masivul de beton → ancore mecanice. 647 bis/1. .2009 323 Prinderile suplimentare pentru reabilitarea CNS nu trebuie să împiedice deplasările datorate unor cauze neseismice (de exemplu variaţiile de temperatură pentru elementele componente sau ataşate faţadelor). Figura F. Întindere . Ancorele din oţel se montează în goluri forate în beton sau în zidărie. PARTEA I.6).MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7 Solicitarea seismică a prinderilor CNS În cazul lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic prinderile se fac cu ancore post instalate.tipul solicitării dominante (dintre cele arătate în fig. F.6 Eforturi în prinderile componentelor nestructurale În cursul solicitării seismice eforturile menţionate mai sus au caracter ciclic iar starea masivului de beton se poate deteriora astfel încât prinderea să se afle într-o fisură sau în imediata vecinătate a acesteia ceea ce modifică esenţial condiţiile în care eforturile din ancore se transmit la beton. Măsurile speciale de calcul şi de alcătuire constructivă prevăzute de diferitele reglementări. Transmiterea eforturilor de la ancoră la elementul suport se poate face prin: . au în vedere faptul că răspunsul seismic al prinderilor este influenţat de un număr mare de parametri dintre care cei mai importanţi sunt: . (a) (b) (c) Figura F. prinderile pot fi solicitate la : a. În funcţie de categoria deplasărilor împiedicate şi de alcătuirea constructivă. de exemplu). inclusiv cele din P 100-1/2006.X.7. Nr. se recomandă identificarea prealabilă a poziţiei barelor prin teste nedistructive (pachometru. Forarea golurilor se va face fără a afecta armăturile din beton.desenul se referă la o CNS suspendată de planşeul superior b. .7.numărul de cicluri de solicitare şi caracteristicile acestora. 7-16 .

. 7-17 . Componentele flexibile ale instalaţiilor (ţevi de diametru mic şi mediu. Limitarea deformaţiilor sau vibraţiilor se face prin: . unele obiecte de mobilier suspendate.asocierea ţevilor/conductelor în "pachete" pentru sporirea rigidităţii. oscilează puternic in timpul cutremurului.ruperea sau ciocnirea ţevilor sau cablurilor.rănirea persoanelor aflate în vecinătate. october 2004. november 2005. În reglementările europene armonizate (SR EN 1998-3) nu există prevederi speciale referitoare la utilizarea ancorelor pentru preluarea încărcărilor seismice. . corpuri de iluminat suspendate. între prinderi. AC58. împiedicarea oscilaţiilor laterale în cazul CNS suspendate). PARTEA I. . Documentul ETAG 020. . în cazul conductelor.7. în textele elaborate de ICC EVALUATION SERVICE. Figura F. Acceptance Criteria for Anchors in Unreinforced Masonry Elements. Acceptance Criteria for Fasteners Power-driven into Concrete. cabluri electrice). inclusiv pentru preluarea încărcărilor de tip seismic sunt date.înlocuirea legăturilor flexibile (prin fire sau cabluri) cu legături rigide (profile laminate). 2004.X.caracteristicile elementului în care este fixată ancora (de exemplu. lungimea de înglobare) şi mecanismul de transfer al eforturilor. may 2005. Steel and Masonry Elements AC 70. În SUA condiţiile de folosire a diferitelor tipuri de ancore. Guideline for European Technical Approval of plastic anchors for multiple use in concrete and masonry for non-structural applications se referă numai la ancore cu solicitări statice cu valori moderate. Acest tip de răspuns poate avea mai multe consecinţe negative: . existenţa armăturilor în vecinătatea ancorei) şi starea betonului (fisurat/nefisurat).2009 . november. Nr.ciocnirea obiectelor aflate în vecinătate. inclusiv condiţiile de verificare. cu toate detaliile. Deformaţii şi sau vibraţii cu amplitudini inadmisibile în cazul componentelor flexibile sau al celor suspendate.: ICC Acceptance Criteria for Adhesive Anchors in Concrete and Masonry Elements. 647 bis/1. AC60. II.tipul ancorei (materialul.324 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Condiţiile tehnice stabilite prin aceste documente se folosesc în concordanţă cu prevederile reglementărilor tehnice pentru proiectarea lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic pentru elementele structurii şi pentru CNS. INC.introducerea unor legături suplimentare cu structura (reducerea lungimii libere.8 Legarea suplimentară a unei conducte pentru scurtarea lungimii libere .

de regulă. detalierea prinderilor suplimentare va ţine seama de acest efect.remedierea locală a unor conducte.blocarea deplasărilor excesive ale unor componente ale sistemului (echipamente montate pe izolatori de vibraţii. dacă rezultă necesar.refacerea izolaţiilor termice. care afectează în principal aspectul şi funcţiunile acestora.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. .7.reparaţii minore ale zidăriilor nestructurale prin injecţii şi/sau prin refacerea sau completarea mortarului din rosturi. De exemplu. prevăzute pentru a asigura stabilitatea la acţiunea seismică perpendiculară pe perete. cel mult egal. Lucrările de reparaţie se fac fără demontarea/ înlocuirea CNS şi constau.1). de exemplu: firele de ancorare ale tavanelor suspendate.9. completarea pe suprafeţe limitate a placajelor ceramice interioare şi exterioare etc. În cazul CNS care sunt susceptibile de a fi afectate şi de efectul indirect al cutremurului (a se vedea tabelul F. prinderile pereţilor nestructurali din zidărie sau beton. acustice şi a etanşeităţii. Prin această categorie de lucrări nivelul de siguranţă seismică al CNS nu poate fi sporit astfel încât acesta rămâne inferior. înlocuirea benzilor de legătură şi a tapetului la pereţii din plăci de ipsos. F. . în: . 7-18 .introducerea unor legături flexibile care să permită deplasări relative limitate şi să nu transmită şocurile între componente . de exemplu). În acest caz se pot face următoarele categorii de intervenţii: . a căror realizare nu este necesară/prioritară pentru utilizarea în siguranţă a clădirii. de exemplu: refacerea tencuielilor la pereţii nestructurali din zidărie. reabilitarea seismică se poate realiza prin lucrări de reparaţie.refacerea finisajelor. PARTEA I.2009 325 Interacţiuni necontrolate între componentele care alcătuiesc un sistem şi care pot avea mişcări diferite în timpul cutremurului. ale conductelor şi canalelor.alte lucrări similare. nu trebuie să împiedice posibilitatea de deplasare a peretelui în planul său sau să conducă la formarea stâlpilor scurţi. cu cel avut înainte de ultimul cutremur.X. sau care au defecte iniţiale minore.7. .. .înlocuirea unor părţi ale CNS. dar care nu prezintă risc pentru siguranţa vieţii. de exemplu: înlocuirea geamurilor fisurate/sparte sau înlocuirea garniturilor de la faţadele cortină. în special la prinderi şi la îmbinări unde se constată pierderi minore de fluid. unele prinderi afectate de coroziune la elementele nestructurale de pe faţade. unele fire care au fost tăiate la montarea instalaţiilor. III.3 Reabilitarea seismică a CNS prin lucrări de reparaţii În cazul unor CNS care au fost afectate de cutremur sau din alte cauze. Reducerea riscului seismic al CNS prin introducerea unor legături suplimentare cu structura nu elimină necesitatea evaluării rezistenţei componentei pentru forţa seismică de proiectare şi. . 647 bis/1. Nr. . reabilitarea acesteia prin reparare/consolidare.înlocuirea unui număr redus de prinderi.

PARTEA I.amplasarea elementelor suplimentare astfel încât să existe un traseu direct al eforturilor de la acestea la structura clădirii. 7-19 .9.7. ţesătura de fibre polimerice. .eliminarea alcătuirilor care pot produce interacţiuni defavorabile între elementele de consolidare şi structură sau o altă CNS. de exemplu.tencuiala.4 Reabilitarea seismică a CNS prin lucrări de consolidare Lucrările de consolidare pentru reabilitarea seismică a CNS constau în adăugarea unor elemente suplimentare cu rolul de a spori rezistenţa şi rigiditatea componentei. aderenţa dintre zidărie şi elementele de placare .326 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. la proiectarea lucrărilor de consolidare trebuie să urmărească: . . 647 bis/1.X.realizarea conlucrării între CNS care se consolidează şi materialul/elementul de consolidare. Nr. .2009 F.FRP.alegerea materialelor şi dimensionarea elementelor de consolidare şi a prinderilor acestora de structură pentru obţinerea unei comportări ductile. Pentru a fi eficiente.

sub acţiunea cutremurului de proiectare a cărui intensitate corespunde cerinţaui de performanţă fixat de beneficiar. În cazul în care înlocuirea cu materiale mai uşoare nu este acceptabilă. componentele respective şi prinderile lor să poată prelua : . în limitele permise de cerinţa de siguranţă în exploatare în cazul parapeţilor sau aticelor din zonele accesibile publicului.Elementele respective se consolidează prin placare cu tencuială armată/beton armat sau prin sisteme metalice de contravântuire. lemn sau din alt material uşor. Piesele metalice nou introduse se protejează împotriva coroziunii.1 Elemente ataşate pe faţade Reabilitarea seismică a tuturor tipurilor de componente adăugate anvelopei construcţiei.1.X.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2.deplasările relative între punctele de prindere stabilite conform P100-1/2006.7.Se reduce înălţimea acestora.1 Parapeţi şi atice din zidărie În cazul parapeţilor şi aticelor din zidărie sau beton în practică sunt cunoscute mai multe procedee: . .10.forţele seismice de proiectare stabilite conform P100-1/2006. 10.10 Procedee specifice de intervenţie pentru diferite categorii de CNS F.10. F.7.3. Operaţia necesită desfacerea şi refacerea hidroizolaţiei acoperişului inclusiv prevederea unor piese speciale în jurul prinderilor contrafişelor pentru a se evita infiltraţiile de ape din ploaie sau zăpadă.2009 327 F.7.1.1. 10. placajele din piatră sau cărămidă se consolidează prin legături (prinderi) suplimentare dimensionate 7-20 . În cazul decoraţiilor şi finisajelor grele se recomandă şi examinarea posibilităţii de înlocuire a acestora cu materiale uşoare (beton uşor. F. se realizează în principal prin adăugarea unor legături dimensionate pentru forţele de proiectare determinate conform P100-1/2006.1. . materiale plastice).7.1 Procedee specifice de intervenţie pentru componentele arhitecturale Lucrările de intervenţie asupra componentelor arhitecturale se proiectează astfel încât. Nr. 10. PARTEA I. Figura F.1 şi capabile de a prelua deplasările relative de nivel determinate conform P100-1/2006.Se înlocuiesc cu parapeţi sau atice din metal.3.2.7. metal. după executarea lucrărilor.9 Consolidarea aticelor din zidărie .10.3. 10.3. 647 bis/1.

328

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

pentru a prelua forţele normale pe plan şi deplasările relative de nivel ale stratului suport. Această operaţie implică însă desfacerea şi refacerea placajelor ceea ce reprezintă operaţii extrem de costisitoare. Cornişele şi alte elemente decorative din piatră cu dimensiuni reduse se ancorează de peretele pe care sunt aplicate cu platbande metalice dacă eliminarea sau înlocuirea lor nu este posibilă din considerente legate de identitatea clădirii (fig. F.7.10).

Figura F.7.10 Ancorarea elementelor decorative din piatră

În cazul CNS montate în consolă în raport cu planul faţadei (firme, reclame) se iau următoarele măsuri pentru reducerea riscului seismic: - se limitează oscilaţiile verticale prin introducerea unor contrafişe rigide (nu se folosesc cabluri pentru susţinerea panourilor montate în consolă; - toate prinderile CNS se fac numai de elemente structurale care au rezistenţă şi rigiditate suficiente; - se recomandă folosirea oţelului inoxidabil pentru toate piesele şi prinderile pentru a se evita reducerea secţiunilor prin coroziune.

Figura F.7.11 Limitarea oscilaţiilor verticale la CNS rezemate în consolă F.7.10.1.1.2 Coşuri de fum sau de ventilaţie din zidărie

Coşurile de fum/de ventilaţie din zidărie prezintă risc ridicat de cădere chiar în cazul cutremurelor de intensitate moderată ţinând seama şi de faptul că rezistenţa la întindere/forfecare a zidăriei coşurilor este diminuată, în timp, din cauza acţiunii agresive a gazelor arse asupra mortarului. În aceste condiţii, există mai multe posibilităţi de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al coşurilor de zidărie :
- Demolarea parţială a coşului, până la limita la care se asigură tirajul normal. - Demolarea totală a coşului şi refacerea conform prevederilor din CR6-2006, 7.3.3.1.

7-21

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

329

- Demolarea coşului şi înlocuirea cu un coş metalic, ancorat conform indicaţiilor

producătorului. În unele soluţii coşul metalic este susţinut printr-o structură metalică proprie.
- Cămăşuirea coşului cu tencuială armată cu oţel beton, sau cu schelet metalic înglobat în

tencuială (armăturile se ancorează în planşeul inferior). Soluţia este cea din CR6-2006, 7.3.3.1.
- Ancorarea coşului de şarpanta existentă cu platbande (coliere) şi contrafişe metalice,

protejate împotriva coroziunii. Locurile unde hidroizolaţia este străpunsă se protejează cu piese speciale.

Figura F.7.12 Consolidarea coşurilor din zidărie

În toate cazurile se recomandă desfacerea mortarului alterat şi rostuirea cu mortar preparat cu ciment rezistent la acţiunea sulfatică sulfaţi.
F.7.10.1.1.3 Placaje aderente şi ancorate.

Placajele aplicate pe anvelopa clădirilor curente sunt în multe cazuri realizate din materiale grele - tencuieli profilate, cărămizi aparente, piatră şi alte materiale similare. De regulă, aceste placaje sunt prinse de elementul suport de cărămidă sau de beton numai printr-un strat de mortar de ciment, eventual cu un adaos pentru sporirea aderenţei. În multe cazuri placajele din tencuială acoperă elemente de susţinere metalice afectate puternic de coroziunea atmosferică (sursă de deteriorare neseismică). Remedierea, obligatorie, constă în acest caz în înlocuirea elementelor degradate şi refacerea finisajelor cu prinderi corespunzătoare. Elementele metalice noi trebuie să fie protejate anticoroziv şi să aibă grosimi suficient de mari. Placajele aderente sunt vulnerabile în special la deformaţiile impuse stratului suport dar, în cazul căptuşelilor groase - din piatră masivă de exemplu - pot fi avariate şi prin efectul direct

7-22

330

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

al acceleraţiei seismice de etaj. În acest caz forţa seismică asociată masei panoului poate conduce la desprinderea elementului de placare de stratul suport prin ruperea aderenţei. Sub efectul cutremurelor de intensitate medie sau chiar redusă, placajele pot fisura sau se pot desprinde parţial de stratul suport ceea ce sporeşte vulnerabilitatea acestora la cutremurele ulterioare. În plus, în aceste situaţii apele pluviale pot pătrunde în spatele placajului şi se infiltrează în elementele anvelopei. În perioadele cu temperaturi negative, apa pătrunsă în spatele placajului îngheaţă şi poate accentua desprinderea de stratul suport şi căderea placajului chiar fără producerea unui cutremur. Din aceste motive intervenţia de reabilitare asupra placajelor care prezintă desprinderi şi/sau deplasări chiar din cauze neseismice, este o măsură pentru reducerea riscului seismic.

Figura F.7.13 Placaje din piatră desprinse de stratul suport

Căderea placajelor constituie un risc important pentru siguranţa vieţii persoanelor din exteriorul clădirii dar, în unele cazuri, şi pentru persoanele din interior - căderea placajelor din spaţiile interioare - atriumuri, de exemplu. Există mai multe posibilităţi de reducere a riscului de cădere:
- modificarea structurii pentru sporirea rigidităţii - această intervenţie se face numai atunci

când este necesară consolidarea clădirii în ansamblu;
- desfacerea placajului şi refacerea lui fără a mai fi aderent la elementele anvelopei- cu

schelet propriu sau cu prinderi mecanice care permit preluarea deplasărilor relative de nivel;
- înlocuirea placajului rigid cu un material care poate prelua deformaţii unghiulare mai mari.

Unele posibilităţi de ancorare a finisajelor aderente sunt arătate în fig. F.7.14. În cazul lucrărilor de intervenţie pe clădiri existente consolele din fig. F.7.14(c) se fixează în perete cu ancore mecanice sau chimice.

7-23

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

331

(a)

(b)

(c)

Figura F.7.14 Fixarea placajelor aderente

În cazul clădirilor monumentale, se întâlnesc placaje grele, din piatră sau din elemente prefabricate din beton, cu grosimi care ajung, uneori, până la 12 ÷ 15 cm. În cele mai multe cazuri, acestea sunt prinse de elementele anvelopei cu legături mecanice - ancore, plăci înglobate sudate sau alte dispozitive care blochează complet deplasările relative în raport cu suportul. În cazul acestor placaje, acţiunea seismică poate afecta fie numai câteva elemente fie suprafeţe mari ale anvelopei, producând:
- fisurarea sau chiar ruperea elementelor de placaj; - cedarea prinderilor - deformarea, smulgerea sau ruperea ancorelor.

Ambele tipuri de avarii se produc, în special. în zonele unde există discontinuităţi ale placajului (mai ales în vecinătatea imediată a golurilor). Soluţiile de intervenţie sunt analoage celei din fig. F.7.14.(c).

7-24

332

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

F.7.10.1.1.4 Pereţi nestructurali exteriori din zidărie sau beton

Lucrările de intervenţie asupra pereţilor nestructurali exteriori grei (din zidărie sau din beton) trebuie să aibă în vedere atât peretele propriu zis cât şi placajele şi tâmplăriile înglobate. În clădirile din fondul construit existent din România se întâlnesc mai multe categorii de faţade nestructurale realizate din elemente prefabricate din beton:
- pentru clădiri de locuit şi social - culturale: - panouri mari, cu înălţimea etajului, care închid, de regulă o încăpere (lăţime de 3,30 ÷

4,20m);
- panouri mici, de regulă, parapet şi şpalet; - pentru clădiri industriale: - panouri tip fâşie, cu lungimea egală cu traveea clădirii (de regulă 6,00 m).

În cazul clădirilor etajate, panourile mari sunt prinse sus şi jos de planşee în timp ce pentru clădirile industriale panourile sunt prinse lateral de stâlpi. Toate aceste tipuri de panouri sunt sensibile atât la acţiunea directă a cutremurului cât şi la acţiunea indirectă. Sub efectul ambelor tipuri de acţiuni deteriorarea se manifestă, în principal, prin:
- afectarea

parţială sau totală a rosturilor dintre panouri (expulzarea mortarului, a garniturilor sau a masticului) sau zdrobirea locală a betonului;

- deformarea, smulgerea sau ruperea pieselor de legătură cu structura; - deformarea sau chiar ruperea panourilor prefabricate.

Afectarea rosturilor, cu pierderea etanşeităţii la ploaie şi la aer, poate fi amplificată şi de cauze neseismice (contracţia betonului, tasări, efectele variaţiilor de temperatură). Acest tip de deteriorare nu reprezintă risc pentru siguranţa vieţii dar necesită intervenţii relativ rapide pentru a se asigura funcţionarea normală a clădirii. În acest scop sunt necesare lucrări pentru refacerea etanşeităţii la apă şi la aer pentru încăperile adiacente panourilor respective. Atât deteriorarea prinderilor cât şi ruperea panourilor se produc atunci când proiectarea elementului/prinderii nu au ţinut seama de intensitatea forţelor/deplasărilor laterale sau când s-au produs greşeli de execuţie/montaj. Ruperea panourilor şi/sau a prinderilor reprezintă un risc important pentru siguranţa vieţii persoanelor din exteriorul clădirii astfel încât se impun măsuri imediate de interzicere a accesului în zonele respective. Avariile faţadelor nestructurale grele sunt mai importante în cazul structurilor în cadre şi în particular al celor proiectate cu factori de comportare mari (cu valori mari ale driftului). Conform datelor din literatura din SUA valoarea driftului limită pentru cerinţa de siguranţa vieţii este 2% care corespunde unor avarii extinse ale elementelor de faţadă. Conform aceleiaşi surse, pentru cerinţa de limitare a avariilor se poate accepta valoarea driftului 1% care este considerată o limită superioară a avariilor moderate. Evident, ţinând seama de caracterul aleator al răspunsului seismic valorile menţionate mai sus sunt orientative şi este necesar ca la elaborarea proiectului de intervenţie să fie amendate în funcţie de particularităţile structurii, ale panourilor sau ale prinderilor. Măsurile de remediere a deteriorărilor acestor elemente pot fi următoarele:

7-25

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

333

- intervenţie asupra structurii pentru micşorarea deplasărilor relative de nivel; în general

această soluţie nu poate fi justificată dacă elementele structurale nu prezintă defecţiuni importante;
- modificarea prinderilor panourilor pentru a prelua deplasările relative de nivel; - remedierea/înlocuirea prinderilor existente dacă acestea au fost avariate.

Ultimele două alternative implică demontarea şi remontarea panourilor şi a prinderilor. Operaţia de remediere a panourilor/prinderilor sau de înlocuire a acestora este complicată şi de multe ori necesită un timp lung pentru realizarea unor panouri identice/asemănătoare cu cele din proiectul iniţial. În acest caz o alternativă poate fi înlocuirea definitivă a panourilor prefabricate din beton cu panouri metalice uşoare sau cu zidărie de cărămidă ceea ce schimbă însă imaginea exterioară a clădirii. În ceea ce priveşte riscul seismic asociat panourilor nestructurale din zidărie cele mai importante deficienţe care trebuie remediate se referă structurile în cadre: - Eliminarea alcătuirilor care generează interacţiuni necontrolate între structură şi panourile de zidărie. Panourile parapet - cu înălţime parţială, din zidărie împănată între stâlpi - modifică schema geometrică/statică a cadrului şi prin aceasta se produce distrugerea betonului stâlpilor, avarie care poate avea ca urmare formarea unui mecanism de etaj deosebit de periculos. Soluţia de intervenţie în acest caz este demontarea panourilor şi refacerea lor cu spaţii libere între zidărie şi stâlp (fig. F.7.15c). Operaţia este scumpă şi de lungă durată dar poate salva uneori, clădirea de la prăbuşire sau de la avarii ireparabile

(a)

(b)

(c)

Figura F.7.15 Formare a stâlpilor scurţi prin parapetul de zidărie
- Asigurarea legăturilor (agrafe, ancore) în cazul panourilor multistrat cu gol interior

Lipsa legăturilor dintre straturile unui panou poate conduce la desprinderea completă şi căderea acestuia ceea ce reprezintă un risc important pentru siguranţa vieţii. În cazul în care la faza de evaluare se constată lipsa acestor legături, lucrările de intervenţie pot fi:
- desfacerea pereţilor şi refacerea lor cu legături conform prevederilor din reglementările

referitoare la clădirile noi (SR EN 1998-1, SR EN 845-1)- operaţia este costisitoare şi de lungă durată;

7-26

334

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 647 bis/1.X.2009

- solidarizarea celor două straturi cu piese metalice de tipul celor propuse în SR EN 845-1,

sau similare, introduse în rosturile orizontale ale zidăriei şi blocate la faţa zidului; este necesară o tencuială suficient de groasă pentru a se evita formarea petelor de rugină.

(a)

(b)

(a) Desprinderea stratului exterior în lipsa agrafelor de legătură; (b) Tipuri de agrafe recomandate de SR EN 845-1

Figura F.7.16 Solidarizarea straturilor în pereţii dubli cu gol interior F.7.10.1.1.5 Faţade cortină

În cazul faţadelor cortină, lucrările de reabilitare seismică au ca scop, în principal, să asigure preluarea deplasării relative de nivel a structurii sub acţiunea cutremurului cu intensitatea corespunzătoare cerinţaui de performanţă care trebuie atins după intervenţie. Măsurile care se adoptă depind de deficienţele care generează vulnerabilitatea faţadei:
- În cazul în care nu există spaţiu suficient între panourile de sticlă şi scheletul metalic al

faţadei este necesară modificarea dimensiunilor panourilor de sticlă pentru ca acestea să se poată deplasa liber în rama existentă şi/sau înlocuirea garniturilor şi/sau a masticurilor de etanşare. Dacă se recurge demontarea şi modificarea dimensiunilor panourilor se recomandă şi rotunjirea colţurilor acestora, soluţie care şi-a dovedit eficienţa în încercările de laborator. Cu notaţiile din fig. F.7.17, după modificare lăţimea panoului de sticlă trebuie să fie: Bst = Ltr - 2δpanou Pentru menţinerea sticlei în rame, este necesar ca lăţimea montantului să fie mai mare decât 2δpanou.

Figura F.7.17 Stabilirea lăţimii panoului de sticlă

7-27

7-28 .7. La proiectarea intervenţiei se va urmări asigurarea spaţiilor libere în jurul sticlei necesare pentru preluarea deplasărilor relative de nivel cu aceleaşi condiţii ca şi în cazul clădirilor noi. ca în fig.2009 335 . . ca: * elemente adăugate peretelui cortină. este necesară modificarea ferestrelor/uşilor şi a modului de prindere a acestora în elementul de închidere (panou prefabricat.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.18(b). Astfel în cazul în care se constată că s-a produs spargerea geamurilor şi eventual deformarea ramelor.Se modifică prinderile şi/sau alcătuirea structurii proprii a cortinei. F. PARTEA I. aşa cum se vede în fig. F. soluţia poate aplicată în condiţii acceptabile numai în situaţia în care activitatea în clădire este oprită pentru reparaţii / consolidări cu caracter de ansamblu pe o durată mai lungă (face parte dintr-un program complex de reabilitare seismică). .7.X. la primul sau al doilea nivel peste parter).18 Pelicula transparentă pentru reducerea riscului de cădere a cioburilor de sticlă Măsuri similare pot fi aplicate şi pentru alte suprafeţe vitrate: vitrine. dispozitivele pentru reţinerea cioburilor se realizează.Dacă structura proprie a faţadei cortină nu poate prelua deplasarea relativă de nivel a structurii principale se poate adopta una dintre următoarele soluţii: . (a) Aplicarea peliculei transparente (b) Menţinerea cioburilor în ramă pentru valori mari ale deformaţiei unghiulare Figura F.7. * elemente care fac parte din structura principală (de regulă.Sticla obişnuită se înlocuieşte cu sticlă "securizată".Pe faţadă se montează elemente de construcţie care pot prelua fragmentele de sticlă care cad de la înălţime.Pe sticlă se aplică o peliculă transparentă/translucidă care nu permite căderea fragmentelor de sticlă nici chiar pentru valori mari ale driftului. 647 bis/1. Nr. ferestre de mari dimensiuni. ceea ce implică demontarea şi remontarea faţadei. panou de zidărie de umplutură).19. . dacă această soluţie este acceptabilă pentru plastica faţadelor. operaţia de aplicare a peliculei protectoare nu implică cerinţe şi/sau cunoştinţe tehnologice speciale şi poate fi executată de utilizatorul clădirii. etc.

7. (a) Fixarea pereţilor despărţitori din zidărie (b) Eforturi în elementele de prindere Figura F. după caz. Între perete şi planşeu se lasă un spaţiu liber pentru a permite deformaţiile verticale ale planşeului (inclusiv cele din curgerea lentă a betonului).20 Asigurarea pereţilor despărţitori împotriva răsturnării Se folosesc.7.7.efortul unitar de compresiune pe placa planşeului să nu depăşescă rezistenţa betonul la compresiune locală.20(b). următoarele măsuri: 1.7.10.20 m interax .Spaţiul liber are circa 10 ÷ 15 mm Dimensionarea cornierelor se face astfel încât: . Fixare la partea superioară pentru a se evita răsturnarea/ruperea sub efectul forţei seismice normală pe planul peretelui. orientativ următoarele materiale: .00 ÷ 1.19 Asigurarea spaţiilor necesare în jurul tâmplăriei pentru a se evita deformarea ramelor F.2009 Figura F. 7-29 .Buloane de ancoraj Φ 12 mm la circa 1.2 Pereţi nestructurali interiori Pentru reabilitarea seismică a pereţilor despărţitori din zidărie de cărămidă. din beton normal sau din BCA (blocuri sau fâşii) se pot adopta. în acest scop cornierele de fixare se prevăd cu găuri ovale. PARTEA I.336 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.Corniere de fixare 75 x 75 (100) x6 mm .aripa orizontală a cornierului să poate prelua încovoierea produsă de reacţiunea verticală C care ia naştere sub efectul forţei seismice perpendiculară pe planul peretelui (Q) – fig. 647 bis/1. F.X. . Nr.1.

cu schelet din lemn sau metalic.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7. izolării fonice şi a protecţiei la foc. Încercările au arătat că procedeul conduce la sporirea cu circa 30% a capacităţii de rezistenţă la acţiunea seismică normală pe plan ceea ce justifică propunere de aplicare a acestuia pentru reabilitarea seismică a pereţilor despărţitori. Aceste spaţii se umplu cu materiale permanent plastice pentru asigurarea etanşeităţii.21Fixarea pereţilor despărţitori cu înălţime parţială În soluţia FEMA contrafişele din corniere 75 x 75 x 6 mm sau 100 x 100 x 6 mm se montează la circa 1.00 ÷ 1. Montarea pereţilor noi se face asigurând spaţii laterale libere cu dimensiune suficientă pentru a prelua deplasările relative de nivel ale clădirii. 647 bis/1.7.X. legaţi cu structura clădirii astfel încât să poată prelua deplasările laterale impuse. Nr.21 (b) în care stabilitatea la acţiunea normală pe plan este asigurată printr-o bară rigidă comprimată care sporeşte capacitatea de rezistenţă la încovoiere normal pe plan prin adăugarea unei forţe de compresiune (un efect de precomprimare). Înlocuirea cu pereţi uşori. F. (a) Soluţia "clasică" propusă de FEMA (b) Soluţie alternativă Figura F. rigidizarea cu pilaştri din zidărie dispuşi conform prevederilor din CR6-2006. F. PARTEA I. tip gips-carton. În cazul structurilor în cadre de beton armat.7.2009 337 Pereţii de compartimentare care nu sunt executaţi pe toată înălţimea etajului se asigură împotriva răsturnării prin: - legături cu pereţii perpendiculari (dacă există în proiectul de arhitectură).20 m interax 2. Pentru a evita această situaţie s-a propus soluţia din fig. F. centurile nu vor fi legate cu stâlpii. centuri turnate la partea superioară adăugarea unui schelet de contravântuire din metal sau lemn legat corespunzător de planşeul superior al nivelului.21(a).7. Detalii de montare care satisfac aceste cerinţe sunt date în fig. În nici un caz aceşti pereţi nu vor fi fixaţi de tavanul suspendat. 7-30 .22. Alcătuirea propusă are însă şi un dezavantaj: legătura prevăzută fixează rigid peretele la partea superioară de planşeu şi astfel îl obligă să fie suficient de rezistent şi la acţiunea seismică în planul său pentru a prelua deplasarea relativă de nivel ceea ce poate constitui o cerinţă chiar mai severă. Soluţia recomandată de FEMA 172 şi FEMA 274 şi preluată şi de Canada pentru fixarea pereţilor cu înălţime parţială la partea superioară pentru a se evita răsturnarea sau ruperea sub efectul forţei seismice normală pe planul peretelui este arătată în fig.

Soluţia prezintă dezavantajul sporirii greutăţii proprii a peretelui în cazul tencuielilor armate cu bare din oţel deoarece tencuiala trebuie să aibă o grosime de cel puţin 40 mm pentru a se evita apariţia petelor de rugină în zonele în care barele sunt apropiate de faţa peretelui. cu fibre sau cu grile polimerice dacă din calcule rezultă că nu au capacitatea de rezistenţă necesară. 647 bis/1.23 soluţia demolării şi înlocuirii cu pereţi uşori poate fi cea mai raţională.22 Detalii pentru montarea pereţilor despărţitori uşori din panouri de gips carton (c) Placare pe ambele feţe cu tencuieli armate cu oţel beton.X. F. PARTEA I. Spre exemplu pentru pereţii care au avarii de tipul celor din fig. Placarea. Figura F. Detaliile pentru aplicarea acestui procedeu au fost arătate la capitolul F.2009 (a) perete cu schelet din lemn (b) perete cu schelet din profile metalice cu pereţi subţiri (c) prinderea pereţilor la planşee Figura F. prin cădere integrală sau parţială. Nr.7. în muzee sau în laboratoare se consolidează cu prioritate pereţii de compartimentare care.5. Dacă peretele este placat cu ţesătură din polimeri armaţi cu fibre (FRP) nu este necesară îngroşarea tencuielii. inclusiv cu tencuială armată cu oţel beton. De asemenea.7. ar putea distruge exponatele sau aparatura. se face numai în condiţiile în care zidăria nu a suferit deformaţii sau deplasări importante (ieşirea din plan sau deschiderea excesivă a rosturilor).338 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7. 7-31 .23 Perete despărţitor grav avariat pentru care se recomandă înlocuirea Măsurile de reabilitarea seismică a pereţilor de compartimentare se aplică cu prioritate pereţilor aflaţi pe căile de evacuare şi celor din încăperile care adăpostesc funcţiuni care nu pot fi întrerupte.

00÷3.creşterea rigidităţii scheletului în plan orizontal. Scheletul se va suda pe două laturi ortogonale extremităţile opuse fiind proiectate pentru a permite deplasări libere de cel puţin 20 mm. F.1.3 Tavane suspendate şi corpuri de iluminat Măsurile de reabilitare seismică a tavanelor suspendate au ca scop: . . Pentru evitarea căderii plăcilor de tavan de pe schelet se recomandă folosirea agrafelor şi clemelor metalice similare celor din fig. se recomandă solidarizarea la intersecţii a riglelor principale ale scheletului cu cele secundare.împiedicarea căderii panourilor din rame.10.7.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7.2009 339 F. PARTEA I. în unele cazuri.limitarea oscilaţiilor laterale şi a deplasărilor în plan vertical. Dacă scheletul este suficient de rigid.24 Măsuri pentru limitarea oscilaţiilor tavanelor suspendate Pentru asigurarea rigidităţii tavanului în plan orizontal. În nici un caz sudurile nu se vor face pe trei sau patru laturi. montarea cornierelor de închidere şi sudarea riglelor de margine de acestea poate fi.7.25 Cleme pentru fixarea panourilor de structura tavanului O altă posibilitate de fixare a tavanelor suspendate este sudarea scheletului de piesele de închidere (cornierele) montate pe perete. Nr. 647 bis/1.25. Pentru limitarea oscilaţiilor tavanului în timpul cutremurului soluţia recomandată este introducerea în nodurile scheletului a legăturilor diagonale pe patru direcţii în spaţiu (la circa 45o faţă de planul tavanului) şi a unei bare verticale rigidă pentru preluarea deformaţiilor tavanului în plan vertical. o soluţie mai avantajoasă decât montarea legăturilor înclinate şi a montanţilor rigizi. Firele înclinate vor fi fixate de planşeul superior cu ancore chimice sau mecanice având rezistenţa la întindere + forfecare de cel puţin 150 daN.X. prin sudură sau cu şuruburi autofiletante. Figura F. Punctele de fixare vor fi amplasate la circa 3.50 m interax pe ambele direcţii. Figura F. 7-32 . . Pot fi examinate şi alte detalii de fixare în cazul în care riglele scheletului nu sunt profile T.7.

sau au cote diferite de montare. Pentru a împiedica deplasările laterale pe cele două direcţii se montează patru sârme.7.X.340 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2009 În cazul în care tavanele suspendate au suprafeţe mari.27 Protecţia corpurilor de iluminat suspendate 7-33 . (a) (a) Crearea unui rost în tavanele denivelate sau cu suprafeţe mari (b) (b) Fixarea separată a corpurilor de iluminat Figura F. Figura F. Această soluţie trebuie avută în vedere în special în încăperile care trebuie să rămână operaţionale după cutremur şi în încăperile cu aglomerări de persoane. orientativ care depăşesc 250 m2.26 Intervenţii asupra tavanelor suspendate În timpul cutremurului corpurile de iluminat independente pot avea oscilaţii cu amplitudini importante care pot provoca ciocnirea cu alte obiecte aflate în vecinătate sau chiar căderea lor. înclinate la circa 45o faţă de planul tavanului. Pentru corpurile de iluminat incluse în tavanele suspendate se vor crea spaţii libere pe contur iar sistemul de susţinere va fi modificat pentru a fi independent de cel al tavanului. PARTEA I. Ca măsură de intervenţie se vor elimina toate obiectele aflate în zona oscilaţiilor probabile iar sistemul de suspendare va fi modificat. Operaţia de fragmentare implică modificarea locală a scheletului tavanului şi montarea unor legături suplimentare. se recomandă fragmentarea acestora cu rosturi. Sârmele se ancorează de planşeu cu ancore mecanice sau chimice. pentru a limita amplitudinea oscilaţiilor laterale şi riscul de cădere a lămpilor. câte una la fiecare colţ al lămpii.7. Nr. prin adăugarea unor legături laterale. 647 bis/1.

1 Procedee specifice pentru sistemele de conducte Sistemele de conducte.X.2 Procedee specifice de intervenţie pentru instalaţii. * pentru ţevi. la distanţe de maximum 24.55 m 2 .7.7.00 m.canale dreptunghiulare cu suprafaţa mai mare de 0. la distanţe de maximum 18. la fiecare modificare de direcţie şi la capătul traseului. Implică desfacerea îmbinărilor şi refacerea etanşărilor.7. Prindere flexibilă Prindere rigidă Figura F. PARTEA I. 647 bis/1.prinderile longitudinale se prevăd astfel: * pentru canale. Nr.0 m. Sistemele de conducte pentru stingerea incendiilor (sprinklere) se separă de tavanul suspendat c.dimensiunile minime începând de la care este necesară de la care este necesară prevederea dispozitivelor de blocare a deplasărilor: .0 m 7-34 . pierderea aburului).2.2009 341 F. prin: a.40 m ) . etc) .MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. în funcţie de natura defecţiunii. aer comprimat. la interax de circa 9.10. . Principalele măsuri preconizate pentru fixarea conductelor : . b. Se practică în special în cazul îmbinărilor care au suferit deformaţii datorită cărora şi-au pierdut etanşeitatea (se produce scurgerea lichidului.prinderile laterale (transversale) se prevăd la distanţe maxime stabilite astfel: * pentru canale. la distanţe de circa 12. Modificarea/refacerea legăturilor existente şi/sau prevederea unor legături suplimentare pentru limitarea deplasărilor laterale. * pentru ţevi. petrol.0 m.5 cm (dar şi pentru diametre mai mici în cazul 2 ţevilor pentru gaze medicale.28 Legături laterale pentru conducte suspendate Stabilirea distanţelor între prinderi şi dimensionarea prinderilor se poate face prin calcul astfel încât să fie satisfăcute cerinţele de siguranţă prevăzute pentru sistemele de conducte noi. care asigură transportul fluidelor (lichide/gaze) se reabilitează. Repararea avariilor locale.canale circulare cu diametrul mai mare de 70 cm (circa 0. utilaje şi echipamente F.distanţele maxime de amplasare a dispozitivelor de prindere: .ţevi cu diametrul mai mare de circa 6.10.

eliminarea prinderilor fixe la limita rostului 7-35 . În cazul conductelor cu trasee frânte în plan/în spaţiu este necesar ca fiecare tronson drept să fie prevăzut cu prinderi transversale/longitudinale (în raport cu axa sa).29 Fixarea transversală a conductelor Prinderile verticale şi cele înclinate se pot realiza atât cu elemente flexibile (cabluri) cât şi cu contrafişe rigide (profile laminate) sau cu o combinaţie a acestora (de exemplu. dacă acestea sunt suspendate la mai puţin de 30 cm sub elementele structurii şi banda de susţinere este prinsă de parte superioară a canalului.7. Nr.7.nu sunt necesare prinderi (transversale/longitudinale) în cazul canalelor. Dispozitivele de firmă pentru împiedicarea deplasărilor laterale ale componentelor /sistemelor suspendate sunt fabricate după standarde proprii care corespund însă în totalitate cerinţelor reglementărilor tehnice. (a) Conducte de diametru mare (b) Conducte de diametru mic Figura F.X.30 Legături transversale şi longitudinale pentru conducte cu trasee frânte La dimensionarea prinderilor transversale şi longitudinale este necesar să se ţină seama de forţele care sunt generate de dilatarea/contracţia conductelor provocate de variaţiile de temperatură ale fluidelor transportate. bare verticale rigide şi cabluri înclinate).2009 . Figura F. 647 bis/1. Fiecare tronson drept trebuie să aibă cel puţin o legătură longitudinală.342 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. d. PARTEA I. Pentru tronsoanele scurte se prevăd legături transversale numai la extremităţi iar pentru cele mai lungi se verifică prin calcul necesitatea unor legături intermediare. pentru reducerea riscului seismic se poate adopta una dintre următoarele soluţii: . În cazul conductelor care traversează rosturile între tronsoane adiacente. Legăturile plasate la schimbările de direcţie pot fi considerate că funcţioneză pe ambele direcţii (de exemplu transversal pentru unul dintre tronsoane şi longitudinal pentru tronsonul perpendicular).

Figura F. pentru considerente de eficienţă economică gruparea traseelor astfel încât dispozitivul de contravântuire să asigure stabilitatea unui număr cât mai mare de ţevi. fixarea unor prinderi rigide verticale şi laterale. F.31 Măsuri pentru evitarea ruperii conductelor la rosturi e. Nr. dacă lipsesc spaţii disponibile suficient de mari. 647 bis/1.X.introducerea racordurilor flexibile la fiecare traversare în elevaţie. reducerea riscului seismic se poate realiza prin executarea unor măsuri constructive similare celor prevăzute pentru ţevile noi (conform P-100/2006). Aceste măsuri constau în introducerea contrafişelor înclinate.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7. care în clădirile existente sunt susţinute numai cu prinderi verticale flexibile (sârme). În funcţie de configuraţia spaţiilor prin care trec conductele sistemul de contravântuire se poate proiecta cu contrafişe înclinate (sistem trapez) sau cu prinderi verticale. sau.7. PARTEA I.31b. Figura F.modificarea instalaţiei astfel încât traversarea să se facă numai la subsol (unde deplasările relative sunt nesemnificative) – fig. pentru preluarea sarcinilor verticale şi o prindere laterală pentru preluarea forţei seismice. În cazul ţevilor sau conductelor cu diametre mici. . Se recomandă.2009 343 .32 Fixarea laterală a grupurilor de ţevi 7-36 .7. orientativ sub 200 mm.

Detaliile de fixare depind de alcătuirea utilajului/echipamentului sau de sistemul de rezemare preconizat de producătorul respectiv. în construcţiile existente.34 Fixarea boilerelor şi rezervoarelor O categorie importantă de echipamente pentru instalaţii.2 Procedee specifice de intervenţie pentru utilaje şi echipamente aferente instalaţiilor Principalele cauze de deteriorare la cutremur a utilajelor şi echipamentelor mecanice şi electrice aferente instalaţiilor sunt răsturnarea. de exemplu). PARTEA I. sau verificarea tehnică a acestuia (verificarea rezistenţei peretelui şi a prinderilor). deplasarea laterală sau ruperea suporţilor. Colierele de prindere se fixează în pereţi structurali (din zidărie sau din beton) sau nestructurali (din gips carton. şi pentru asigurarea celor existente. Nr.7. Figura F. În SUA. (a) Boiler suspendat de planşeu (b) Rezervor rezemat pe eşafodaj Figura F. Fixarea se realizează cu buloane de ancoraj pentru beton (în cazul planşeelor) sau pentru zidărie (în cazul pereţilor din zidărie). sunt montate pe planşee fără a fi prinse cu buloane. orientativ peste 300 litri.2009 F.33 Deteriorarea seismică a utilajelor şi echipamentelor În cazul utilajelor şi echipamentelor care.344 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7. de asemenea. reducerea riscului de deplasare se obţine prin fixarea utilajului sau echipamentului de planşeu sau de un perete suficient de rezistent. cu risc seismic ridicat sunt boilerele alimentate cu gaz. În cazul fixării boilerelor mari. În afara deteriorării utilajului/echipamentului.10. 7-37 . modificarea poziţiei conduce în cele mai multe cazuri şi la afectarea mai mult sau mai puţin gravă a sistemelor de conducte care sunt legate de acestea (ruperea racordurilor).2. Răsturnarea boilerele neasigurate conduce la ruperea conductei de alimentare cu gaz şi la declanşarea ulterioară a incendiului.7. de pereţi nestructurali din gips carton este necesară consultarea prealabilă a furnizorului peretelui. se toarnă un postament din beton în care se încastrează buloanele de ancoraj. 647 bis/1.X. boilerele de acest tip sunt livrate împreună cu dispozitivele de ancorare care sunt disponibile. Dacă planşeul are grosime mică de regulă.

7.2009 345 (a) (b) (c) (a) Boiler distrus de incendiul provocat de ruperea conductei de alimentare cu gaz (b) Prinderea boilerului pentru împiedicarea răsturnării (c) Dispozitiv de prindere livrat de producătorul boilerului odată cu aparatul Figura F.35 Reducerea riscului seismic prin asigurarea boilerelor împotriva răsturnării În cazul utilajelor montate pe izolatori de vibraţii s-au constatat.36) Figura F. În cazul echipamentelor cu înălţime mare în raport cu baza.37 Dispozitive de izolare cu blocarea deplasărilor laterale 7-38 . O altă posibilitate este inlocuirea izolatorilor de vibraţie existenţi cu izolatori de conceptie avansată care asigură şi limitarea deplasărilor laterale în cazul cutremurului (fig. F. 647 bis/1. este necesar să se verifice şi stabilitatea la răsturnare şi capacitatea prinderilor nou introduse de a prelua eforturile de întindere care rezultă. în numeroase cazuri.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7.7. Nr. deplasări laterale excesiv de mari şi chiar căderea de pe postament.7.36 Deteriorarea şi dispozitiv pentru protecţia seismică a utilajelor rezemate pe izolatori de vibraţii Figura F.X. PARTEA I. Pentru limitarea deplasărilor laterale se prevăd piese speciale care menţin posibilitatea de mişcare pe verticală (este prevăzut un spaţiu liber faţă de utilaj).

Figura F. PARTEA I. în afara instrucţiunilor producătorului.7.7. Nr.X. Rezistenţa rafturilor se verifică pentru forţa seismică de proiectare. rafturile pentru baterii vor fi asigurate împotriva răsturnării/ deplasărilor laterale prin elemente de contravântuire şi prinderi rigide de planşeu (cu buloane de ancoraj). Idem între acumulatori şi rama rigidă care împidică răsturnarea acestora.38 Piese de legătură flexibile între utilaje şi sistemele de conducte Pentru a se asigura funcţionarea sistemelor de rezervă de alimentare cu energie electrică. 647 bis/1.346 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. se recomandă introducerea pieselor flexibile de legătură cu sistemele de conducte sau cu alte utilaje şi echipamente. Între acumulatori se introduce un strat elastic pentru evitarea şocurilor în timpul cutremurului. Totodată cu sisteme similare se asigură şi stabilitatea rezervorului de combustibil.2009 Chiar dacă deplasările laterale au fost blocate.39 Asigurarea acumulatorilor de rezervă împotriva răsturnării 7-39 . chiar şi în cazul utilajelor montate pe izolatori de vibraţii. (a) (b) Figura F.

10.7. În clădirile cu aglomerări de persoane se recomandă eliminarea tuturor pieselor de mobilier dispuse pe căile de evacuare.Mobilier care poate bloca deschiderea uşii Figura F.idem. .Pentru ascensoare . deplasărilor laterale şi decuplării de sistemele de alimentare conform prevederilor producătorului şi folosind dispozitivele speciale furnizate de acesta. Prevederea urmăreşte eliminarea oricăror surse de creare a panicii prin blocarea căilor de evacuare din clădire. chiar dacă acestea sunt prinse de pereţi şi/sau de planşeu.7.3 Procedee specifice de intervenţie pentru instalaţii interioare de transport În cazul ascensoarelor şi scărilor rulante lucrările de intervenţie au ca scop eliminarea surselor posibile de accidente şi urmăresc satisfacerea în cât mai mare măsură a prevederilor P1001/2006 pentru echipamentele din clădiri noi. împotriva răsturnării sau deplasărilor laterale cu măsuri simple.2009 347 F.2. astfel. conform principiilor de la F.5. următoarele măsuri: . 10.10. Nr. 7-40 . Documentaţia de intervenţie se întocmeşte de întreprinderile specializate şi trebuie să aibă în vedere.10. . în principal.7.X. se asigură împotriva răsturnării. căderea scărilor de pe reazeme Pentru cazul în care unele componente ale ascensoarelor şi/sau scărilor rulante nu satisfac cerinţele din P100-1/2006. Se atrage atenţia că nu în toate cazurile mobilierul profesional este dotat cu sisteme proprii de asigurare împotriva deplasării/răsturnării în timpul cutremurului Mobilierul de birou şi sistemele de computere se asigură. 647 bis/1. în unităţi medicale.prevederea unor piese de limitare a deplasărilor cabinei şi a contragreutăţii pentru a se evita ieşirea acestora de pe şinele de ghidare şi/sau ciocnirea între ele. pentru limitarea deplasării cablurilor.2. PARTEA I.4. de cercetare şi similare.40 Mobilier amplasat pe căile de evacuare F.2.4 Procedee specifice de intervenţie pentru mobilier şi alte bunuri Mobilierul profesional. F.(1) acestea vor fi modificate / consolidate pe baza documentaţiei elaborată de furnizor sau de un proiectant de specialitate atestat.1.7.5 Procedee specifice de reabilitare seismică pentru mobilier Pentru obiectele de mobilier reducerea riscului seismic se realizează prin măsuri de ancorare pentru împiedicarea tendinţei de deplasare/răsturnare. .prevederea unor piese de limitare a deplasărilor pentru a împiedica.7. A.asigurarea utilajelor şi echipamentelor aferente împotriva deplasării/răsturnării . Dispozitiv automat de închidere B.7.Pentru scări rulante .verificarea reazemelor şi eventual modificarea lor dacă nu au lungimea necesară.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

Se atrage atenţia că nu este recomandată fixarea ancorelor în pereţii subţiri (o cărămidă pe cant sau un perete cu schelet din lemn şi placaj de ipsos. cu precădere în situaţiile create după producerea unui cutremur sever.6 Protecţia obiectelor aşezate pe mese şi rafturi Protecţia mobilerului profesional din clădirile din clasa de importanţă I reprezintă o condiţie a asigurării funcţionării neîntrerupte a acestora. Nr. 7-41 . Protecţia se realizează prin ancorarea calculatoarelor şi a monitoarele de masa de lucru sau de pereţii încăperii.43 Posibilităţi de alcătuire a pieselor de prindere de planşeu F.5).2. protejarea bazelor de date este absolut necesară pentru asigurarea continuităţii exercitării actului de conducere.348 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7.7. Figura F. Se asigură de asemenea dupalurile în care sunt păstrate "bibliotecile" informatice.7. de exemplu). 647 bis/1.2009 Ancorarea de planşeu (a) Planşeu din beton armat (b) Planşeu din lemn Figura F.7. PARTEA I.X.41 Fixarea mobilierului de planşeu Ancorarea de perete Fixarea obiectelor grele de perete se face numai dacă acesta are capacitatea de a prelua forţa laterală aferentă. Ancorarea se face cu bride sau alte tipuri de piese metalice (corniere.10. În clădirile administraţiei centrale sau locale. Ori de câte ori este posibil se recomandă prinderea atât de planşeu cât şi de perete. În acestă situaţie poate fi necesară consolidarea locală a pereţilor cu profile metalice aparente (a se vedea capitolul F. de exemplu).42 Posibilitaţi de fixare a obiectelor de mobilier de perete şi planşeu Figura F.

647 bis/1. etc. Nr.7. artistic şi istoric.44 Protecţia obiectelor aşezate pe rafturi F. Figura F. Măsura este obligatorie dacă pe raft sunt depozitate substanţe toxice sau inflamabile.7 Protecţia exponatelor din muzee Măsurile de reducere a riscului seismic al mobilierului şi obiectelor din muzee au în vedere protejarea patrimoniului cultural.10. Obiectele aşezate pe rafturi pot fi protejate împotriva căderii / răsturnării prin aplicarea unor benzi orizontale le plasric sau a unor şipci din lemn. substanţe toxice şi/sau radioactive.X.45 Posibilităţi de protecţie a obiectelor de artă din muzee 7-42 .7.2. Pierderile care ar putea fi înregistrate în acest domeniu sunt practic irecuperabile şi nu pot fi cuantificate ca valori materiale. viruşi.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.7. (b) Dispozitiv automat de protecţie împotriva răsturnării (a) Procedee clasice Figura F. PARTEA I.) deosebit de periculoase pentru cazul în care s-ar produce eliberarea lor necontrolată ca urmare a răsturnării / spargerii recipienţilor in care se află.2009 349 În mobilierul laboratoarelor din unele institute de cercetare şi din instituţii productive se pot afla surse de risc (bacterii.

Nr.45b este arătat un dispozitiv de protecţie "inteligent" care fixează obiectul protejat prin acţiunea unui dispozitiv declanşat de un senzor seismic reglat pentru o anumită acceleraţie a mişcării seismice (de regulă 0.350 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I. F.7. F.7. În fig.05g). 647 bis/1.2009 În fig. 7-43 .X.45a sunt enumerate câteva posibilităţi de a împiedica răsturnarea /deplasarea obiectelor fără a afecta imaginea pe care trebuie să o perceapă vizitatorul.

2009 351 F. Nr.X. umezeala.4). Acest control al deplasărilor laterale se poate face fie prin mărirea rigidităţii structurii.3) şi este eficientă pentru evitarea fenomenului de rezonanţă între perioada de vibraţie a structurii şi perioada predominantă de mişcare a terenului în timpul cutremurelor puternice (fig.1 Alcătuirea unui amortizor cu fluid vâscos (3) Avarierea structurală şi nestructurală indusă de cutremurele puternice este o consecinţă directă a deformaţiilor elementelor clădirii. Această amortizare suplimentară se poate obţine prin introducerea de amortizori cu fluid vâscos în structura de rezistenţă a clădirii. Pretabilitatea structurilor flexibile la echiparea cu sisteme de amortizori cu fluid vâscos rezultă din faptul că amortizarea vâscoasă este proporţională cu viteza relativă între capetele amortizorilor. 8-1 . curgerea lentă.8 REABILITAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR FOLOSIND SISTEME DE DISIPARE A ENERGIEI F.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. viteză relativă ce creşte odată cu creşterea flexibilităţii structurii. fig. amortizorii transformă energia cinetică dată de forţele exterioare în energie calorică (căldură).8. Amortizorii cu fluid vâscos se pot introduce diagonal în ochiurile de cadru ale structurii de rezistenţă. Pentru limitarea stării de avariere. este necesară limitarea deformaţiilor prin controlul deplasărilor laterale ale clădirii. efectul îmbătrânirii. F. 647 bis/1. F. F.1). (2) Sistemele pasive de disipare a energiei considerate în prezentul capitol sunt alcătuite din elemente de tip vâscos (de ex.8. şi implicit a pierderilor directe produse de cutremurele puternice. (4) Sistemele de disipare a energiei seismice prin amortizare vâscoasă sunt adecvate pentru structuri relativ flexibile. (6) În proiectarea sistemelelor de disipare a energiei vor fi considerate condiţiile de mediu ce includ vântul.8.8. PARTEA I. fie prin limitarea deplasărilor laterale ca urmare a amortizării vâscoase suplimentare introduse în clădire. sau în contravantuiri de tip chevron (fig.8. F. Figura F.: amortizori cu fluid vâscos. oboseala.8.1Introducere (1) Prevederile prezentului capitol se referă la reabilitarea seismică a clădirilor folosind sisteme pasive de disipare energiei.2) (5) Sporirea fracţiunii din amortizarea critică reduce amplitudinea ciclurilor de răspuns structural (fig. temperatura mediului interior şi cea a mediului exterior.

8.3 Vibraţii libere amortizate pentru diferite fracţiuni din amortizarea critică 8-2 .8.X.viteza initiala 2% 5% 10% 20% 50% 2 1 Deplasare.2009 Figura F. 647 bis/1. s 0 0 -1 1 2 3 4 5 6 7 -2 -3 Figura F. PARTEA I. Nr.2 Structură în cadre echipată cu amortizori cu fluid vâscos 3 Vibratii libere . cm t.352 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

Nr.8. Dacă într-o direcţie principală la orice nivel al clădirii sunt prevăzute patru sau mai multe elemente de disipare a energiei.X. toate elementele de disipare a energiei vor fi capabile să susţină forţa asociată cu o viteză dublă faţă de viteza de proiectare a elementului de disipare a energiei.2009 353 25 Acceleratie sinusoidala 2% 5% 10% 20% 50% Factorul de amplificare al deplasarii 20 15 10 5 0 0. cu minimum două elemente amplasate de o parte şi de alta a centrului de rigiditate al nivelului în direcţia considerată. Dacă într-o direcţie principală la orice nivel al clădirii sunt prevăzute mai puţin de patru elemente de disipare a energiei.4 1.9 1 1.3 1.8.2 1. toate elementele de disipare a energiei vor fi capabile să susţină forţa asociată cu o viteză sporită cu 30% faţă de viteza de proiectare a elementului de disipare a energiei b.7 0. considerând tipologia structurală a clădirii neechipate cu elemente de disipare a energiei.8 0.5 Perioada cladirii/Perioada excitatiei Figura F. (3) Factorii de comportare q pentru clădirile reabilitate seismic folosind elemente de disipare a energiei seismice se vor lua conform prevederilor din P100-1/2006 şi P100-3/2008.4 Factorul de amplificare al deplasării versus raportul între perioada de vibraţie a clădirii si perioada excitaţiei seismice F. 647 bis/1.1 1.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I. (2) Elementele de disipare a energiei vor fi capabile să susţină viteze mai mari decât cele maxime calculate pentru cutremurul de proiectare în conformitate cu următoarele criterii: a.5 0. (4) Folosirea elementelor de disipare a energiei seismice este recomandată şi eficientă în cazul clădirilor flexibile deoarece amortizarea suplimentară este activată de vitezele relative 8-3 .6 0. sau sunt prevăzute mai puţin de două elemente amplasate de o parte şi de alta a centrului de rigiditate al nivelului în direcţia considerată.2 Cerinţe generale (1) Modelul de calcul al clădirii reabilitate seismic va conţine distribuţia în plan şi pe verticală a elementelor de disipare a energiei.

647 bis/1. Valori mai mari ale fracţiunii de amortizare critică nu mai sunt eficiente din punct de vedere tehnic si economic pentru reducerea răspunsului seismic al clădirii.constanta exponenţială care.8. ξ0=5% 8-4 . (3) Atunci când elementele de disipare a energiei sunt folosite în paralel cu elemente de izolare a bazei pentru modelare se foloseşte modelul Kelvin în care componenta vâscoasă (amortizorul) este legată în paralel cu componenta elastică (resortul).4 Spectrul de răspuns elastic pentru diferite fracţiuni din amortizarea critică (1) Spectrul de răspuns elastic pentru o altă fracţiune din amortizarea critică.forţa de amortizare v . pentru aplicaţii seismice uzuale.0. ξ0=5% se poate obţine prin utilizarea următoarei relaţii de conversie a ordonatelor spectrale: S e (T )ξ ef ≠5% = S e (T )ξ 0 =5% ⋅ η (F.8.354 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.spectrul de răspuns elastic pentru componentele acceleraţiei terenului în amplasament corespunzător fracţiunii din amortizarea critică convenţională. Nr.viteza relativă pe direcţie axială între capetele elementului de disipare a energiei C – constanta de amortizare α . (6) Fracţiunea de amortizare critică adiţională indusă de elementele de disipare a energiei nu va depăşi 30% pentru modul fundamental de vibraţie al clădirii. F.3 Modelarea elementelor de disipare a energiei (1) Elementele de disipare a energiei dependente de viteză (de tip vâscos) introduse în elementele structurale vor fi modelate folosind modelul Maxwell în care componenta vâscoasă (amortizorul) este legată în serie cu componenta elastică (resortul).8. (2) Forţele ce se produc în elementele de disipare a energiei de tip vâscos sunt dependente de viteza relativă pe direcţie axială între cele două capete ale elementelor.2) unde: Se(T)ξ0 = 5% . are valori cuprinse între 0.2009 între capetele elementelor de disipare a energiei. Pentru cazul α=1 se consideră o amortizare liniară (element disipativ liniar) în timp ce pentru α ≠ 1 se consideră o amortizare neliniară (element disipativ neliniar).X. ξef diferită de cea conventională.1) unde: F .8. PARTEA I. Forţa dezvoltată în elementele de disipare a energiei de tip vâscos se calculează cu relaţia: F = C ⋅ vα (F. viteze relative ce cresc odată cu creşterea flexibilităţii structurii. (5) Sporirea fracţiunii de amortizare critică este eficientă şi pentru evitarea fenomenului de amplificare puternică a răspunsului seismic provocat de rezonanţa între perioada de vibraţie a structurii şi perioada predominantă a mişcării terenului în amplasamentul clădirii în timpul mişcărilor seismice puternice. F.3 şi 1.

5) 2π E S unde ES este energia maximă de deformaţie elastică a sistemului structural într-un ciclu de mişcare şi ED este energia disipată într-un ciclu de mişcare prin amortizare vâscoasă provenită din utilizarea elementelor vâscoase de disipare a energiei. 647 bis/1.8.5.5 Cerinţe suplimentare (1) Prin proiectare se va demonstra că introducerea sistemelor de disipare a energiei nu conduce la formarea unui mecanism plastic defavorabil pentru clădirile reabilitate seismic.55 (F.5 Energia disipată prin amortizare vâscoasă într-un ciclu de mişcare.4) unde ξs este fracţiunea din amortizarea critică adiţională (suplimentară). ED şi energia maximă de deformaţie elastică. fracţiunea din amortizarea critică ξef este determinată cu relaţia: ξ ef = ξ 0 + ξ s (F.factorul de corecţie ce ţine cont de amortizare.8. ξef ≠ 5% η .X. PARTEA I.8.spectrul de răspuns elastic pentru componentele acceleraţiei terenului în amplasament corespunzător unei alte fracţiuni din amortizarea critică. exprimată în procente. determinat cu relaţia: 10 η= ≥ 0 .8. considerată 5%.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. ce cuantifică amortizarea vâscoasă provenită din utilizarea elementelor vâscoase de disipare a energiei şi ξ0 este fracţiunea din amortizarea critică pentru structura neechipată cu sisteme de disipare a energiei. fig.2009 355 Se (T )ξ ef ≠ 5% . 8-5 . (3) Fracţiunea din amortizarea critică adiţională (suplimentară) se determină cu relaţia: 1 ED (F. ξs = Forta ED ES Deplasare Figura F.3) 5 + ξ ef În cazul proiectării soluţiilor de reabilitare seismică a clădirilor care utilizează (2) sisteme de disipare a energiei.8. Nr.8. ES F. F.

(5) Proiectantul va stabili un program de mentenanţă şi de testare a elementelor de disipare a energiei în vederea asigurării unui răspuns performant al acestora pe durata de serviciu proiectată. în cazul acţiunii cutremurului.356 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 8-6 . Prototipurile testate nu vor fi folosite în procesul de construcţie fără aprobarea scrisă a proiectantului. (7) Proiectantul va stipula criterii de acceptanţă explicite pentru valorile caracteristicilor de amortizare obţinute din teste. (4) Pentru clădirile reabilitate seismic cu elemente de disipare a energiei este necesară revizuirea proiectului de către un grup de ingineri independenţi ce va cuprinde persoane cu experienţă în analiza seismică. Prin programul de testare se va lua în considerare fenomenul de oboseală a elementelor de disipare a energiei şi/sau a componentelor acestora.Proiectul final al clădirii reabilitate şi notele de calcul. de exponentul vitezei şi de deplasarea pe direcţie axială maximă capabilă între capetele elementului de disipare a energiei. frecvenţa de încărcare va fi egală cu inversul perioadei fundamentale a clădirii reabilitate. vor ţine cont de variaţiile posibile ale proprietăţilor de material şi vor furniza valori limită ale răspunsului în afara cărora elementele de disipare a energiei vor fi considerate necorespunzătoare. PARTEA I.Testarea prototipurilor conform paragrafului F. (9) Testarea prototipurilor se va face pentru fiecare tip de element de disipare a energiei şi pentru un număr minim de două elemente în mărime naturală din fiecare tip. Aceste criterii vor reflecta valorile considerate in proiectare. sau la un număr mare de cicluri. (11) Secvenţele de testare ale prototipurilor cuprind următoarele: Fiecare element testat va fi încărcat cu un număr de cicluri egal cu cel aşteptat pe durata de serviciu a clădirii din acţiunea vântului luată cu valoarea de calcul. 647 bis/1. . inclusiv dimensionarea elementelor de disipare a energiei .Proiectarea preliminară. dar nu mai puţin de 2000 de cicluri complete de încărcare-descărcare la amplitudini ale deplasării aşteptate din acţiunea vântului cu valoare de calcul. Oboseala se poate manifesta la un număr redus de cicluri. în cazul acţiunii vântului. Nr. (8) Testele se vor realiza pe prototipuri ale elementelor de disipare a energiei.8. In procesul de revizuire al proiectului se vor considera următoarele aspecte: .5. (6) Testele vor fi efectuate pentru a: confirma caracteristicile de amortizare şi relaţiile forţă-viteză-deplasare a elementelor de disipare a energiei folosite în proiectare demonstra robusteţea elementelor la excitaţii seismice extreme.2009 (2) Calculul structural al clădirii reabilitate seismic va ţine cont de eventualele modificări în relaţiile forţă-viteză-deplasare produse de variaţiile temperaturii ambientale şi de ridicarea temperaturii elementelor de disipare a energiei în timpul cutremurului. Un tip de element de disipare a energiei este definit de forţa vâscoasă maximă capabilă.X. în teoria şi aplicaţiile metodelor de disipare a energiei. (10) Relaţia forţă-deplasare-timp pentru fiecare ciclu de testare va fi achiziţionată digital şi va fi înregistrată electronic.11. (3) Prin proiectare se va asigura spaţiul de acces pentru inspecţia şi eventuala înlocuire a elementelor de disipare a energiei. Procedurile de fabricaţie şi procedurile de control ale calităţii folosite în fabricarea prototipurilor vor fi identice cu cele folosite în fabricarea elementelor de disipare a energiei. de constanta de amortizare. f1.

11 se vor efectua la frecvenţe egale cu 0. testele de la paragraful F. aria buclei de histerezis ED pentru un prototip şi pentru orice ciclu nu diferă cu mai mult de 15% faţă de aria buclei de histerezis calculată ca medie din toate ciclurile de testare ale prototipului.5 f1 la 2.5.5.X. (12) Dacă relaţia forţă-deplasare a elementelor de disipare a energiei se modifică cu mai mult de 15% atunci când frecvenţa de testare f1 se modifică de la 0. Notă – limita de 15% poate fi crescută cu acordul proiectantului dacă se demonstrează prin calcul că aceasta nu are un efect defavorabil asupra răspunsului clădirii reabilitate seismic.8. f1 şi 2. 647 bis/1.11.2009 357 - Fiecare element testat va fi încărcat cu 20 de cicluri complete de încărcare-descărcare la amplitudini ale deplasării aşteptate în timpul cutremurului de proiectare. Sunt îndeplinite criteriile de acceptanţă stabilite conform paragrafului F. - - 8-7 .11. forţa maximă pentru un prototip şi pentru orice ciclu nu diferă cu mai mult de 15% faţă de forţa maximă calculată ca medie din toate ciclurile de testare ale prototipului. Pentru fiecare test efectuat conform paragrafului F. (13) Performanţa prototipurilor testate este considerată satisfăcătoare dacă sunt indeplinite următoarele condiţii: Pentru fiecare test efectuat conform paragrafului F.7.0 f1.0 f1. f1. Nr.5.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. frecvenţa de incărcare va fi egală cu inversul perioadei fundamentale a clădirii reabilitate.8.8.5. PARTEA I.8. Notă – limita de 15% poate fi crescută cu acordul proiectantului dacă se demonstrează prin calcul că aceasta nu are un efect defavorabil asupra răspunsului clădirii reabilitate seismic.5 f1.

Această masurǎ se recomandă în special în cazul zonelor seismice cu perioade caracteristice înalte. 9-1 .X.1 Aspecte generale. F. Nr. care trebuie sǎ rămână funcţionale dupǎ atacul unor cutremure puternice. dificil de consolidat prin alte procedee. şi ale elementelor adăpostite în clădiri de toate tipurile. ∗ Prevederile date în acest capitol sunt întocmite la nivel de principii şi măsuri generale. (3) Izolarea bazei este o metodă de intervenţie mai scumpă decât metodele de consolidare de tip curent. Se obţine o perioadă fundamentală de vibraţie mult mai mare decât perioada construcţiei cu baza fixă şi decât a componentelor dominante ale mişcării terenului. metoda poate fi în multe situaţii preferabilă. Evaluată pe termen lung. Metodele şi tehnologiile de izolare seismică urmează să constituie obiectul unei norme de proiectare specială. În acest scop se interpun.9 REABILITAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR PRIN IZOLAREA SEISMICĂ A BAZEI∗ F.obţinerea unui nivel de performanţă (siguranţă) superior .reducerea cerinţelor seismice ale componentelor nestructurale. ţinând seama şi de intervenţiile necesare postseism. (4) Rezultatele intervenţiei prin izolarea bazei pot fi îmbunătǎţite prin asocierea acesteia cu introducerea de amortizori care suprimă eventualele efecte de rezonanţă şi reduc durata oscilaţiei. dg – deplasarea terenului db – deplasarea izolatorilor ds – deplasarea relativă a structurii Figura F. între baza structurii şi fundaţie dispozitive cu rigiditate laterală mică.358 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. 647 bis/1.controlul performanţei seismice a construcţiei cu un grad înalt de încredere . de regulă.1. Se recomandǎ mai cu seamă la construcţiile de patrimoniu. Deformarea ansamblului izolatori-structură este reprezentată schematic în fig. De asemenea este indicat să se aplice izolarea bazei la construcţii din materiale neductile.2009 F. Domeniu de aplicare (1) Izolarea seismică reprezintă o metodă de îmbunătăţire a performanţelor seismice ale construcţiilor existente.9. prin reducerea cerinţelor seismice ale elementelor acestora.reducerea cerinţelor seismice ale structurii (forţe şi deplasări relative de nivel) . Sistemul de izolare se deformează numai în modul fundamental şi nu transmite structurii energia asociată modurilor superioare ale mişcării terenului.9.1 (2) Izolarea seismică prezintă importante avantaje în raport cu metodele tradiţionale de consolidare.9. cum sunt construcţiile din zidărie nearmată. PARTEA I. în intenţia de a reduce cât mai mult măsurile de intervenţie asupra suprastructurii care să afecteze elementele de valoare istorică ale clădirii sau la construcţiile foarte importante. cum sunt: .

fără a pierde capacitatea de a suporta încărcarea verticală a construcţiei. în cadrul stării limită de prevenire a prăbuşirii (CPLS).1.0 secunde dincolo de perioada corespunzătoare răspunsului maxim (perioada Tc a spectrului de răspuns). acestea să fie dimensionate şi pentru a prelua deplasările laterale produse de cutremurul maxim considerat (MCE) la amplasament. Poate fi necesară înlocuirea izolatorilor după cutremur. sistemul izolant trebuie să suporte deplasările impuse de MCE. în special pentru construcţii importante şi/sau de mare valoare istorică sau arhitecturală. (5) Structura existentă vulnerabilă seismic. se acceptă incursiuni moderate în domeniul inelastic de deformaţie.0%. de regulă. comportându-se esenţial elastic. cerinţele seismice depăşesc capacitatea unor elemente ale structurii existente de rezistenţă este necesară şi consolidarea elementelor structurii. F. cerinţele seismice se stabilesc. 647 bis/1.X. . decât dacă nu se prevede şi introducerea unei amortizări semnificative prin amortizori şi disipatori.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Dacă 9-2 . eventual degradată.5 – 2. construcţia nu va fi degradată. trebuie reparată şi întărită minimal. . Nr.în cazul ULS.9. (ii) Rezistenţa structurii existente Dacă în urma izolării bazei. construcţiile rigide sunt cele mai apte pentru aplicarea izolatorilor. dacă este cazul. În schimb construcţiile cu perioada fundamentală a oscilaţiilor proprii peste 1. dar capacitatea structurii care susţin izolatorii nu trebuie depăşită. (2) Criteriile ce trebuie avute în vedere când se optează pentru soluţia de izolare se grupează în criterii structurale şi criterii constructive: (a) Criterii structurale: (i) Flexibilitatea (rigiditatea) structurii existente Izolarea seismică a bazei construcţiilor este mai eficientă când perioada fundamentală a clădirii izolate poate fi mărită cu cca 2. (2) Este indicat ca atunci când se utilizează izolarea seismică.9.2. cerinţele de ductilitate nedepăşind valoarea 2. Oportunitatea izolării bazei se evaluează pe baza criteriilor date la (2).2009 359 F. valorile deplasărilor relative de nivel se limitează la 1.în cazul CPLS. conform F. În termeni de deplasare aceasta înseamnă limitarea deplasărilor relative de nivel la 0.2 Obiective de performanţă (1) Obiectivele de performanţă urmărite prin izolarea bazei sunt cele asociate stării limită ultime (ULS) şi stării limită de serviciu (SLS). În termeni de deplasare. Acest cutremur corespunde unei perioade de recurenţă de referinţă de cca 1000 ani. PARTEA I. De ceea.în cazul SLS.3%.0 sec nu beneficiază prea mult de izolarea bazei. corespunzător acţiunii seismice utilizate la proiectarea construcţiilor noi. (3) Atunci când se aplică izolarea bazei.3 Oportunitatea introducerii izolatorilor seismici (1) Introducerea izolării bazei la construcţiile existente reprezintă o intervenţie scumpă şi complexă şi din acest motiv eficienţa ei trebuie să fie cât mai mare. (4) Condiţiile de la (2) şi (3) se consideră satisfăcute dacă: . pentru a suporta deplasările relative indicate la (4).

2009 intervenţiile necesare sunt limitate la câteva elemente slabe.1 – 0. (b) Criterii constructive (i) Distanţa faţă de clădirile existente deplasările laterale ale sistemului izolat se consumă în cea mai mare parte la nivelul planului de izolare. dar costurile aferente pot fi prohibitorii. menţinerea lor pentru accesul în vederea întreţinerii dispozitivelor izolatoare nu este întotdeauna posibilă. după caz. (iii) Accesul pentru execuţia şi întreţinerea izolatorilor Accesul pentru montarea şi întreţinerea ulterioară a izolatorilor reprezintă o condiţie importantă. De asemenea. iar măsurile de consolidare nu sunt excesive. Dacă clădirea dispune de subsol. Cea mai bună soluţie din punct de vedere funcţional este construirea unui nou subsol. soluţia nu poate fi aplicată. montarea izolatorilor necesită un anumit spaţiu. 647 bis/1. este necesar un spaţiu pentru execuţia excavării şi a incintei.9. PARTEA I. evitând supraîncărcarea vreunui dispozitiv de izolare.X. (ii) Existenţa subsolului Izolatorii au o înălţime relativ importantă la care se adaugă înălţimea structurii (de regulă grinzi rigide) necesară pentru repartizarea încărcărilor. 9-3 . (2) Deasupra izolatorilor trebuie să existe o structură rigidă capabilă să transmită încărcările verticale şi laterale la izolatori. Dacă asemenea elemente nu există. consolidate sau nu. În caz contrar sunt necesare excavaţii suplimentare pentru a plasa izolatorii. Dacă acest spaţiu perimetral nu există. problema accesului este foarte dificil de rezolvat. Costurile şi problemele de execuţie în acest din urmă caz pot să ducă în unele cazuri la renunţarea la soluţia izolării bazei. Astfel. aceştia pot fi montaţi la acest nivel. Dacă construcţia prezintă o rezistenţă laterală de ordinul 0. soluţia izolării seismice rămâne acceptabilă. trebuie realizate unele noi cu acest rol.4 Probleme specifice de proiectare (1) Indicaţiile din această secţiune se referă la situaţia în care planul în care se montează izolatorii se află în apropierea bazei structurii. Dedesubtul interfeţei de izolare trebuie realizată o structură capabilă să transfere forţele laterale de la dispozitivele izolatoarelor la teren. Cele două structuri de transfer pot fi alcătuite din elementele structurii existente (de exemplu. fundaţiile acestora şi structura de distribuţie a încărcărilor de deasupra acestora.2 din greutatea clădirii şi este rezonabil de robustă este posibil să se evite consolidarea părţii de deasupra interfeţei de izolare. Nr. Dacă nu există subsol. Chiar dacă instalarea izolatorilor şi execuţia fundaţiilor acestora se poate face prin găuri practicate prin pardoseala subsolului. F. de reţele de grinzi existente).360 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. consumând o parte însemnată din spaţiul util al acestuia.

ƒ tăierea stălpilor sau pereţilor la bazǎ. Soluţia cea mai potrivită constă în suspendarea cajelor de lift de structura de deasupra interfeţei de izolare. Puţurile de lift necesită o soluţie specială. De asemenea.X. fǎrǎ reduceri de forţǎ. Aceste probleme de proiectare esenţiale implică conceperea unor detalii potrivite pentru : ƒ modificarea traiectoriei forţelor verticale şi sprijinirea adecvată a construcţiei existente. ƒ executarea unei structuri orizontale de transfer deasupra izolatorilor. dimensiunile şi proporţiile izolatoriilor (raportul între înalţime şi diametrul secţiunii orizontale) vor fi stabilite adecvat. Pentru a limita eforturile din efectul excentricităţii create între punctele de aplicaţie a forţelor de compresiune de la cele douǎ feţe ale izolatorilor şi pentru a împiedica apariţia unor tendinţe de instabilitate. Unele elemente pot fi selectate pentru a fi sacrificate şi înlocuite. (7) Pentru ca sistemul de izolare să fie efectiv. proiectarea izolatorilor şi a structurilor de beton ataşate acestora trebuie să urmărească minimizarea sau chiar anularea tensiunilor din izolatori. iar instalaţiile trebuie să aibă legături flexibile. ƒ transferarea încărcării verticale la izolatori fǎră deplasǎri care sǎ degradeze suprastructura. PARTEA I. De jur împrejur trebuie creat un spaţiu liber. prin angajarea spaţială a elementelor de deasupra lor sau chiar prin mǎrirea greutăţii acestora. Izolatorii cu cauciuc natural sunt prea puţin rigizi şi prea puţin rezistenţi la eforturi de întindere pentru a putea conta că pot prelua asemenea forţe. elementele construcţiei nu trebuie să intersecteze planul de izolare. ƒ executarea unor fundaţii noi. sub planul de izolare. Ca urmare. 9-4 . astfel detaliate încât să nu pătrundă în spaţiul respectiv pe durata cutremurelor şi să afecteze deplasarea liberă pe orizontală a izolatorilor. (6) Datoritǎ faptului cǎ fiecărui tip de izolator îi corespund soluţii diferite pentru detaliile de execuţie. izolatorii cu miez de plumb sunt creditaţi cu o capacitate limitată de a prelua întinderea. cunoaşterea caracteristicilor izolatorilor este esenţialǎ şi din acest motiv alegerea tipului de izolator şi a furnizorului trebuie fǎcutǎ încă din primele faze de proiectare. (5) O problemǎ specială de proiectare o reprezintǎ preluarea eventualelor forţe de întindere de la interfaţa izolatorilor cu structura. Se recomandă elementele de compartimentări şi alte elemente de arhitectură să fie realizate din plăci de gips-carton şi astfel detaliate încât să urmărească deplasările SLS fără a necesita reparaţii.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. Scările de intrarae trebuie să lucreze în consolă sau trebuie să fie rezemate pe suporţi alunecători. ceea ce dezvoltǎ eforturi înalte în aceste elemente. asigurând un spaţiu liber suficient de jur împrejurul lor. (4) Transmiterea încărcărilor de la clǎdirea existentă la noile reazeme reprezintǎ o problemǎ esenţialǎ a proiectării mǎsurilor de intervenţe cu izolarea bazei.2009 361 (3) Elementele situate în contact direct cu izolatorii trebuie să fie proiectate pentru a prelua mişcarea seismică de proiectare la bazǎ. ƒ instalarea izolatorilor. acoperit cu grătare sau plăci. 647 bis/1. Nr.

2009 F. 9-5 .9. vârsta. Nr.9. (2) Dimensionarea sistemului de izolare urmăreşte controlul acceleraţiilor transmise structurii. a excentricităţii dintre acesta şi suprastructură.X.9. care nu sunt tratate sau sunt tratate insuficient în capitolul 11 din P 100-1/2006.1 Aspecte generale (1) Calculul structurilor existente la care se aplică izolarea bazei se efectuează conform prevederilor date în 11. în mod obişnuit din următoarele etape principale (i) Stabilirea concepţiei de intervenţiei (ii) Selectarea iniţială a izolatorilor (iii) Construirea modelului de calcul (iv) Determinarea cerinţelor seismice (v) Dimensionarea preliminară a izolatorilor (vi) Calculul structural detaliat (vii) Stabilirea parametrilor de detaliu ai izolatorilor şi amortizorilor. 647 bis/1.9 din P 100-1/2006.5.362 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. trebuie considerate mai multe ipoteze privind aceste proprietăţi. pe baza informaţiilor oferite de furnizor privind variabilitatea acestor caracteristici.9. gradul de uzură. Ca urmare. Alegerea sistemului de izolare include şi alegerea dimensiunilor iniţiale şi a proporţiilor izolatorilor (raportul dintre înălţimea şi dimensiunea bazei) şi a dispunerii izolatorilor în planul construcţiei.2 Etapele proceselor de proiectare (1) Procesul de proiectare este constituit. împreună cu completările date în continuare. (viii) Verificarea răspunsului seismic al construcţiei consolidate prin calcul dinamic inelastic recomandat în anumite situaţii (2) Pentru etapele proiectării. natura şi intensitatea încercării. se dau indicaţii în continuare. evitarea ridicării de pe izolatori. cu factori cum sunt modul de fabricaţie. limitarea deplasărilor impuse izolatorilor sau să realizeze o acordare cât mai favorabilă a celor două categorii de cerinţe.5 Metodologia de proiectare şi calcul a intervenţiei bazate pe izolare seismică F.5.3 Selectarea iniţială a izolatorilor Rezultatele calculului sunt influenţate semnificativ de valorile parametrilor care descriu proprietăţile izolatorilor (a materialelor din care sunt realizate acestea).5. F. PARTEA I. Raportul între mărimea încărcării verticale şi rezistenţa la compresiune a izolatorilor constituie criteriul principal pentru dimensionarea izolatorilor. Dispunerea finală a izolatorilor rezultă în urma unui proces de optimizare care urmăreşte limitarea excentricităţilor la nivelul sistemului izolator. F.

647 bis/1.9.5.9. Dacă sunt îndeplinite condiţiile date la (3) şi (4) din 11.9. 9-6 .5 Evaluarea cerinţelor seismice (1) Cerinţele seismice se cuantifica prin spectrele răspunsului seismic. F. se pot adopta modele şi procedee de calcul simplificate.9.2). care este acceptabilă dacă sistemul izolat are o perioadă efectivă cel puţin de 3 ori mai mică decât perioada fundamentală a structurii fixate la bază. Se pot determina spectre specifice stărilor limită SLS şi ULS. caracterizat de rigiditatea secantă şi factorul de amortizare echivalente răspunsului neliniar al izolatorilor (fig.X. caracterizate de comportarea biliniară reprezentată în fig.2 se poate determina cu relaţia: ξh = dy 2 ⎛ Fy ⎜ − π⎜ ⎝ Fmax d max ⎞ ⎟ ⎟) ⎠ (F. (i) Sistemul alcătuit din ansamblul izolatorilor şi suprastructura clădirii se echivalează cu un sistem cu un grad de libertate. sau prin prelucrarea unor accelerograme specifice amplasamentului.9. (ii) Factorul de amortizare vâscoasă echivalentă amortizării histeretice a sistemelor cu izolatori cu cauciuc.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.2 F.9 din P 100-1/2006. (2) Pentru dimensionarea preliminară a izolatorilor se poate aplica modelul simplificat definit de caracteristicile precizate în continuare la (i) şi (ii).3. F.9.1) în care: ξh = amortizarea văscoasă echivalentă Fy = forţa de curgere a sistemului izolator Fmax = forţa maximă impusă sistemului de izolare dmax = deplasarea maximă impusă sistemului dy = deplasarea la curgere F.4 Construirea modelului de calcul (1) Modelul de calcul se întocmeşte pe baza prevederilor date în 11. în cazul utilizării calculului structural prin metoda calcul dinamic cu spectre de răspuns sau prin accelerograme specifice amplasamentului în cazul utilizării calculului dinamic liniar sau neliniar. Nr.2009 363 Figura F. plumb sau cu frecare.9. Modelul se bazează pe ipoteza că suprastructura este rigidă. (2) Spectrele răspunsului elastic de acceleraţie Se(T) se stabilesc conform capitolul 3 din P 100-1/2006. PARTEA I.5.

5. Variabila.9. (ii) evaluarea în primă aproximaţie a cerinţelor seismice corespunzător punctului aflat la intersecţia curbei capacităţii cu spectrul pentru valoarea iniţială a factorului de amotizare ξ = 20%. PARTEA I. perioada de oscilaţie a sistemului cu un grad de libertate a modelului simplificat (a se vedea F. (4) Stabilirea cerinţelor pentru sistemul de izolare ales implică efectuarea următoarelor operaţii: (i) construirea curbei forţă – deplasare pentru sistemul izolat şi suprapunerea acesteia peste familia de spectre bipartite. (5) Spectrele de deplasare se obţin din spectrele de acceleraţie pe baza procedeului dat în P 100-1/2006. (iii) corectarea aproximaţiei iniţiale a factorului ξh > pe baza relaţiei F.1.9. (3) Spectrele corespunzătoare diferitelor valori ale factorului de amortizare se obţin prin utilizarea factorului de corecţie η. fiecare corespunzând unei anumite valori a factorului de amortizare ξh. determină valorile cerinţelor seismice de forţă şi deplasare. (2) Spectrele bipartite ale răspunsului seismic se obţin reprezentând într-un sistem de coordonate Sa – Sd valorile spectrale ale acceleraţiei şi deplasării. 9-7 .9. Metoda este denumită în mod curent metoda spectrului capacităţii.4).5. (3) Se alege preliminar o valoare a factorului de amortizare. O valoare potrivită este 20%. 647 bis/1. utilizând relaţia: 1 Sd = 2 Sa ω în care: Sd = deplasarea pseudo-spectrale Sa = acceleraţia spectrală ω = pulsaţia sistemului F.9. construite pentru un sistem cu un grad de libertate echivalent.3). (4) În vederea efectuării calculului dinamic se selectează cel puţin 3 accelerograme compatibile cu spectrul de proiectare. F. Punctul de intersecţie al curbei capacităţii cu curba spectrală corespunzătoare factorului ξh astfel obţinut. având diferite înclinări (fig. este reprezentată de drepte care trec prin originea sistemului de axe.2009 Asigurarea diferită pentru clădirile aparţinând diferitelor clase de importanţă se face prin multiplicarea ordonatelor spectrului cu factorul γI.X. Se obţine familia de spectre. Operaţiile (ii) şi (iii) se repetă până când diferenţa dintre valorile ξh din două iteraţii succesive se înscriu în limitele de toleranţă admise. în care dmax şi Fmax corespund coordonatelor punctului de intersecţie determinat în etapa (ii).6 Dimensionarea preliminară a izolatorilor (1) Pentru dimensionarea preliminară a sistemului de izolatori se aplică procedee de calcul bazate pe utilizarea spectrelor bipartite ale răspunsului seismic şi a curbei forţă – deplasare laterală a structurii izolate. Nr. dat în P 100-1/2006.364 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.

(3) Modelul condensat al structurii se obţine prin calculul static neliniar (biografic) al acesteia. prin verificarea îndeplinirii unor obiective asociate răspunsului la întrebări cum sunt: (i) Se îndeplinesc condiţiile structurale pentru SLS? (ii) Izolatorii pot urmări cerinţele de deplasare la ULS fără să se rupă.5.3 Procedeul se aplică în acelaşi mod pentru SLS şi ULS. (2) În cazul construcţiilor regulate se admite utilizarea modelelor condensate.2009 365 Figura F. Dacă răspunsul la întrebări nu este satisfăcător se va reconsidera aranjamentul iniţial izolatorilor şi procesul de proiectare preliminară se repetă.7 Calculul detaliat al structurii (1) Calculul detaliat al structurii se realizează cu modelele şi metodele prevăzute în capitolul 11 din P 100-1/2006. incursiunile în domeniul inelastic sunt suficient de mici pentru a nu depăşi capacitatea de deformare a elementelor existente şi dacă nu. aşa cum este realizată.6) dată în capitolul 11 din P 100-1/2006 şi se determină într-o estimare preliminară eforturile în elementele acesteia.X.9. care este amploarea măsurilor necesare de consolidare ale suprastructurii. care permite stabilirea relaţiei forţă laterală – deplasare la fiecare nivel. Nr. 647 bis/1. F. cu proprietăţi echivalente de deformare şi de rezistenţă la ficare nivel. care echivalează structura cu o consolă cu mase concentrate la nivelul planşeelor.9. poate prelua eforturile în domeniul elastic? (v) dacă răspunsul la (iv) este negativ. (6) Se controlează eficacitatea intervenţiei prin izolarea bazei. iar deplasările laterale ale acestora se pot înscrie în spaţiul rezervat pe conturul clădirii? (iii) Sistemul de izolare reduce suficient de mult acceleraţia transmisă suprastructurii? (iv) Suprastructura.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I. (5) Forţa seismică transmisă suprastructurii se distribuie la nivelul etajelor pe baza relaţiei (11. 9-8 .

care să asigure rolul de diafragmă orizontală în distribuirea forţelor orizontale şi în acelaşi timp.realizarea unor legături adecvate. Modelul va cuprinde şi amortizori. 647 bis/1. flexibile pentru instalaţiile şi conductele clădirii.proiectarea sistemului de rezemare al structurii situat deasupra planului de izolare. (4) Este indicat ca performanţele izolatorilor să fie verificate prin teste.9. Probleme speciale pe care trebuie să le rezolve acest proiect sunt asigurarea accesului pentru montarea izolatorilor şi realizarea transferului încărcărilor verticale al clădirii la sistemul izolatorilor.proiectarea sistemului de sub planul de izolare rigid şi rezistent care transmite încărcările la terenul de fundare.5.4. care să nu fie afectate de deplasările laterale ale izolatorilor. (5) Proiectul măsurilor de intervenţie va fi însoţit de un proiect de tehnologie care va preciza succesiunea operaţiilor şi va detalia modul de execuţie al fiecăruia.9.8 Proiectarea de detaliu a măsurilor de intervenţie (1) În această etapă vor fi detaliate toate aspectele de realizare a sistemului de izolare şi cele referitoare la eventualele măsuri necesare de consolidare a structurii iniţiale. sau/şi dacă structura situată deasupra planului de izolare nu satisface criteriile date în 11. În această fază se stabilesc toate datele privind caracteristicile izolatorilor şi amortizorilor pe baza specificaţiilor furnizorilor selectaţi. (3) Obiective majore ale acestei faze le constituie: . pentru aplicarea metodei simplificate de clcul. . trebuie utilizate modele şi metode complete.9. 9-9 . . să transmită încărcările verticale izolatorilor. Nr. F.366 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI.3).2009 (4) Pentru sistemele de izolare cu comportare inelastică. (2) Se va acorda o atenţie particulară efectelor rezultate din deplasarea izolatorilor. Calculul implică iteraţia până la obţinerea convergenţei (conform F.X. în măsură să evidenţieze mai riguros efecetele de torsiune generală. dispozitivele izolatoare vor fi modelate utilizând rigiditatea secantă pentru nivelul de deplasare aşteptat. . necesari în multe din cazuri. inclusiv efectele de ordinul 2. (5) În cazul în care centrele de rigiditate şi de rezistenţă ale sistemului de izolare ale suprastructurii nu sunt aliniate în interiorul unei distanţe de 5% din dimensiunea clădirii perpendiculare pe direcţia atacului seismic. PARTEA I.3 din P 100-1/2006.realizarea spaţiului necesar în jurul perimetrului clădirii care să permită deplasările laterale seismice ale izolatorilor.

.

021. șos. parter.318. Monitorul Oficial al României. tel. fax 021.77. IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.30.410. internet: www. bloc P33.51.A. e-mail: marketing@ramo.monitoruloficial.36 și 021. C. sectorul 1. sectorul 5. . RO427282.I.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul.410. fax 021. 021. București. 65.29/150.47. București.15. 1.318. Str. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel..EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR „Monitorul Oficial” R.58.F.X. Prețul: 73. 647 bis/1.33 și 021.ro. Panduri nr. Parcului nr.47.60 lei &JUYDGY|439566] ISSN 1453—4495 Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului.2009 conține 368 de pagini.411.51.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R. Partea I.A.A.410. nr.