UNIVERSITATEA DE STUDII AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ MASTER: MANAGEMENTUL

CALITĂŢII ŞI INOVAŢIEI ÎN DOMENIUL AGROALIMENTAR

PRINCIPIILE PROCESULUI DE PRODUCŢIE APICULTURA ŞI PROCESUL DE PRODUCŢIE AL MIERII

Prof. Coord.: Conf. Dr. Temocico Georgeta

Masterand: Trăistaru Roxana-Andreea

albinele. 77% de albine. fertilizare-chimizare. a bolilor şi dăunătorilor la plantele cultivate. Din seminţe. prin instinctul lor social. Importanţa ecologică şi biologică: sectorul vegetal (creşterea şi reproducerea plantelor cu flori) unde. viaţa şi activitatea familiilor de albine. procesare. tehnologia de creştere. prin germinare. numărul speciilor ai indivizilor polenizatori entomofila să se realizeze aproape în exclusivitate de către albine. prin modul lor social de viaţă. În ultima perioadă de timp. al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural. vom demonstra. iar dintre acestea. având ca obiect de studiu elucidarea tuturor problemelor legate de viaţă şi activitatea albinelor melifere. Pornind de la conceptul de dezvoltare durabilă care desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică. combaterea buruienilor. Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor. fiecare castă cu rol şi activitate distinctă în cadrul familiei. albină lucrătoare şi trântor). sunt organizate în familii cu un număr mai mare de indivizi diferenţiaţi în cele trei caste (matca. astfel încât să fie posibilă folosirea de către om a familiilor de albine în scopuri economice. dezvoltare durabilă. mai viguroase şi mai productive. energovitalizante şi medicamentoase a produselor apicole şi a numeroaselor derivate realizate din acestea. modul de organizare a activităţii complexe pe care o desfăşoară. Aceste caracteristici au atras şi au pasionat numeroşi oameni de ştiinţă şi crescători de diferite profesii.APICULTURA ŞI PROCESUL DE PRODUCŢIE AL MIERII CUVINTE CHEIE: apicultura. proces de fabricatie. alcătuiesc familii numeroase care în sezonul activ (perioada de înflorire a plantelor) . Albinele melifere. fiziologia şi anatomia albinelor. cercetarea valorii alimentare. ecologice şi sociale la inepuizanta lor capacitate. ştiut fiind că polenizarea încrucişată previne consagvinizarea şi degenerarea speciilor. se dezvoltă noi generaţii de plante. în cele ce urmează că apicultura şi producţia de miere respectă principiile acestui concept intens dezbătut în ultima vreme. Cunoaşterea în complexitatea lor a obiectivelor enumerate mai sus este însă departe de finalizat. la elucidarea a numeroase aspecte legate de: biologia. recoltare şi prelucrare a produselor apicole. alături de alte insecte. albine. INTRODUCERE Albinele melifere. prin lucrările de mecanizare. conţinutul şi valoarea produselor apicole pe care le realizează – reprezintă o importanţă deosebită din punct de vedere ştiinţific. Familia de albine – prin mecanismul biologic perfect de adaptare şi autoreglare la condiţiile de mediu. tehnologia de obţinere. REZULTATE ŞI DISCUŢII Apicultura face parte din categoria ştiinţelor aplicate. extractie. cristalizare. miere. prin polenizarea a zeci de mii de specii spontane şi cultivate. contribuie substanţial la fecundarea florilor din care rezultă fructe şi seminţe care asigură parţial sau total hrană a zeci de mii de specii de păsări şi animale şi chiar şi pentru om.

Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat.deţin 40. capabile să polenizeze plantele entomofile pe o suprafaţă de 2. . vitamine.800 ha. la acest capitol. Condiţia obligatorie este aceea de a nu scoate din şi a nu adăuga nimic la miere. cu o rază economică de zbor de 3 km. Apreciind la valoare lor importanţa albinelor. pe solele polenizate. De ce nu se comercializează pe scară largă mierea în fagure ? Formula este bună dar nu scutită de dezavantaje. în faza de înflorire. ca şi despre proprietăţile sale biologice poate servi ca bază pentru punerea la punct a unei tehnologii care să protejeze. produc o cantitate mare de nectar şi polen. dovlecei. omul ar mai avea doar patru ani de trăit. care reprezintă 99% din aceasta. Al doilea sector din domeniul ecologic la care albinele aduc un aport deosebit. cât şi prin valoarea sporului de produse care se obţine de la plantele cu polenizare entomofilă. cultivate şi spontane. sunt mai multe animale. Bazele raţionale ale unei tehnologii a mierii Ceea ce ştim despre miere şi despre compoziţia sa. Plantele entomofile. prin polenizarea realizată de albine. enzime. iar acestea îşi asigură polenizarea. atât cât este posibil.000 – 50. ( vezi figura 1). vâscos sau cristalizat şi culoare specifică. îl reprezintă depistarea şi prevenirea poluării mediului înconjurător. însă diluţiile sesizate de acestea sunt de 1/500-1/1. însă constituenții majori ai mierii sunt apa şi substanţele zaharoase. folosind omului ca unul dintre cei mai sensibili senzori biologici. precum şi prevenirea consangvinităţii prin intermediul albinelor. care este deosebit de valoros atât pentru specie. Din mulţimea insectelor care se hrănesc cu nectarul şi polenul florilor. având un conținut mare de zaharuri şi substanţe minerale.000. natura a înzestrat albina meliferă cu o seamă de caracteristici. Cu cât există mai multă polenizare. pepeni. care este diferită ca durată şi perioadă de la o specie la alta în funcţie şi de relief. fără să fie perisabil în sensul obişnuit al termenului. mai mulţi oameni. Obiectivul principal al acestei tehnologii trebuie să fie acela de a da consumatorului un produs cât se poate de apropiat de cel pe care l-a depozitat albina în fagure. un produs care. Albinele au organele de simţ foarte dezvoltate. Între plantele cu flori şi albine există o strânsă interdependenţă: albinele îşi asigură în totalitate hrană specifică (nectarul şi polenul) de la plantele entomofile. Numai mierea extrasă poate satisface majoritatea consumatorilor. la floarea – soarelui şi lucernă. sporul producţiei de seminţe este de 30-50%. dintre care. cu aspect semifluid. prelucrarea şi păstrarea sa. amintim instinctul de acumulare a resurselor de hrană în cuib. localizată în jurul stupinei. cât şi pentru om şi instinctul social.000 de indivizi. acizi organici. castraveţi se obţine mai mult cu 200%. atât prin valoarea produselor directe pe care le recoltă omul de la familiile de albine. “ Importanţă economică: rolul albinelor este deosebit de mare şi poate fi pus uşor în evidenţă. marele savant şi fizician Albert Einstein a spus: “Dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului. Aceste însuşiri ale albinelor duc la sporuri importante de producţii realizate la hectar prin polenizare: la pomii fructiferi producţia creşte cu 60%. valorificată numai prin intermediul familiilor de albine. dintre care cel mai important este preţul de cost ridicat. cu cât iarba este mult mai multă. fecundarea şi perpetuarea speciilor. deosebesc tot atâtea feluri de miros câte percepe şi omul. nu este mai puţin pretenţios în ceea ce privesc prepararea. acestea reprezentând o bogăţie naturală a fiecărei ţări. mierea devenind astfel un veritabil produs de lux. la trifoiul roşu. ceea ce pentru om este imposibil.

forţa centrifugă aplicată ramei variază progresiv de la catul inferior până la spetează . în vecinătatea axei extractorului. să trateze mierea în aşa fel încât ea să răspundă strict la normele cerute şi valoarea sa comercială . principiul este acelaşi. • Extracţia Extracţia mierii prin stoarcere este practic abandonată. de la recoltare până la consum. în cursul vizitelor la stupină. mierea se poate cristaliza în maturator. forţa aplicată ramelor este uniformă sau aproape uniformă pe toată suprafaţa (nu se poate extrage decât o singură faţă odată). mai ales dacă există multe celule necăpăcite. Trebuie să evităm. care depind de integritatea constituenţilor săi. Ea corespunde unei forme de apicultură pe cale de dispariţie. Prin încălzirea continuă se favorizează formarea de HMF şi mierea se colorează în câteva săptămâni. Extractorul centrifugal (vezi figurile 2 şi 3). are forme diferite în funcţie de destinaţie : pentru o exploatare modestă cu câţiva stupi sau pentru o întreprindere profesionistă unde se extrag câteva tone sau zeci de tone de miere în fiecare an.rămânând accesibilă posibilităţilor lor. Unitatea de condiţionare trebuie să funcţioneze tot anul. prudent este să scoatem mierea de îndată ce este posibil. Extractorul tangenţial lucrează mai omogen decât extractorul radial. Calitatea mierii trebuie respectată chiar înainte de recoltare. Condiţionarea industrială cere mijloace relativ importante. În extractorul tangenţial. Tot în acest sens. să-i acordăm cea mai mare atenţie. Fiecare din cele două sisteme are avantajele şi inconvenienţele sale. dar îl obligă pe operator să extragă succesiv cele două feţe ale fagurelui. Se poate spune că o tehnologie uşoară. în aceste condiţii. Dacă se foloseşte un maturator cu termostat la 30°C. se poate obţine o purificare rapidă . În extractorul radial. Trebuie deci. • Filtrarea Apicultorul care îşi condiţionează mierea pe care o recoltează poate să se mulţumească cu purificarea obţinută prin păstrarea acesteia în maturator (vezi figurile 4 şi 5) minimum trei zile. ceea ce înseamnă că trebuie să stocheze. de la extractorul pentru patru rame acţionat manual şi până la extractorul pentru patruzeci sau optzeci de rame acţionat de un motor electric. în acest caz este greu de scos din el fără mijloace adecvate. şi aceasta din mai multe motive. Se foloseşte forţa centrifugă pentru a scoate mierea din celule şi a o proiecta pe peretele intern al cuvei. să controleze. Căldura şi umiditatea sunt cele două elemente care trebuie supravegheate în permanenţă. dar raţională a mierii trebuie să respecte igiena şi calităţile mierii. apicultorul trebuie să ştie că mierea este un produs alimentar care necesită multă grijă. aceasta depinzând la rândul ei de temperatură. Dacă se întrerupe încălzirea. forţa centrifugă este slabă. Este greu să se fixeze un timp de maturare necesar şi suficient deoarece această operaţie depinde de înălţimea recipientului folosit (cu cât este mai înalt. ramele sunt aşezate tangenţial faţă de cilindrul virtual pe care mişcarea coşului le face să-l descrie . inventat în secolul trecut. Forţa aplicată fagurelui este în funcţie de viteza unghiulară a coşului extractorului şi de raza coşului. cu atât purificarea este mai lentă) şi de vâscozitatea mierii. Dar. cea cu coşniţe. conţinutul în apă şi natura mierii. Folosirea stupului cu rame mobile implică extracţia mierii prin centrifugare şi recuperarea cerii fagurilor pentru anul următor. să murdărim ramele cu funingine de la afumător. Mierea supusă unui astfel de tratament capătă un gust neplăcut de fum.

cea mai favorabilă creşterii cristalelor. într-un strat gros de câţiva milimetri. la o temperatură de 14°C. fără să atingă temperatura aerului din interior. în timpul stocării ea cristalizează în mod aproape inevitabil. Este mai bine să-i respectăm predispoziţia şi să o facem să cristalizeze repede sub o formă plăcută la vedere şi la gust. Când mierea atinge temperatura de pasteurizare (78°C). mierea este agitată timp de câteva ore cu ajutorul unei elice. mierea are o temperatură de 42°C . O instalaţie de lichefiere ( vezi figura 6) bine concepută conţine o cameră încălzită unde butoaiele cu miere sunt întâi încălzite până la circa 40°C timp de o jumătate de zi. se procedează la o însămânţare a mierii după pasteurizare şi răcire completă. Clădirea pentru depozitare trebuie să fie aerisită şi cât se poate de răcoroasă. unde este amestecată. omogenizată. filtrată la ieşirea din cuvă este refulată cu ajutorul unei pompe până la postul de condiţionare. ea intră într-un circuit cu şambrare unde nu rămâne decât câteva minute. Numai mierile de salcâm (Acacia) se pot păstra mult timp în stare lichidă. chiar şi după pasteurizare. Cristalele adăugate în miere servesc de amorsă şi. ea nu cere decât câteva secunde. trebuie început prin a o lichefia deoarece. pentru mierile expuse fermentării cum este mierea de iarbă-neagră. • Pasteurizarea Procedeul se realizează cu ajutorul pasteurizatoarelor cu plăci (vezi figura 7). Pentru a se câştiga loc se folosesc paleţii şi elevatoarele care permit stivuirea butoaielor pe o înălţime de câţiva metri. o miere care cristalizează foarte fin cu mierea care trebuie cristalizată. Pentru obţinerea unui produs omogen. Într-un pasteurizator cu plăci mierea lichidă circulă în contra-curent cu apa caldă. 5 până la 8 minute după ce a intrat. Pentru a obţine acest rezultat. Incinta în care se află acest tanc şi grătarul este încălzită la 70°C. Încălzirea este foarte rapidă. în câteva zile. de 4 până la 6 tone. Mierea lichefiată. când se condiţionează un lot de miere. La ieşire. înainte de a avea timp să fie încălzită exagerat. toată mierea este cristalizată în . Ea părăseşte camera pentru a intra în circuitul de răcire unde circulă în contra-curent cu apa rece. se impune păstrarea în cameră rece. mierea riscă să recristalizeze. În aceste condiţii.să fie cât se poate de mare. Butoaiele cu miere preîncălzite sunt apoi luate cu ajutorul unui motostivuitor . • Dirijarea cristalizării Fiind (relativ) prea bogată în glucoză. Acum este ferită de fermentare deoarece drojdiile au fost distruse şi îşi va păstra starea lichidă timp de cel puţin 6 luni. Păstrarea mierii în butoaie de 300 kg nu se face fără probleme. ea este evacuată prin forţa gravitaţiei. cu ajutorul unor aparate speciale. este pasteurizată. Temperatura de 4°C este suficient de scăzută pentru a preveni fermentarea înaintea pasteurizării. Ele sunt folosite în mod curent în industria alimentară şi se adaptează foarte bine la pasteurizarea mierii cu ajutorul unei instalaţii adecvate. într-o formă neregulată. Se foloseşte o cantitate de aproximativ 10% maia. mierea preîncălzită este lichefiată rapid. electric sau în bazine cu apă caldă. Mierea evacuată este recuperată la etajul inferior într-o cuvă de mare capacitate. se deschid (trebuie să aibă deschidere totală) şi se basculează pe un grătar aşezat deasupra unui tanc de recepţie. Este deci exclus că o asemenea unitate să funcţioneze pe aceleaşi baze ca cele care sunt perfect valabile la nivelul unei exploatări mici. Se amestecă bine. • Lichefierea În majoritatea cazurilor. timpul necesar pentru a fi consumată.

abundenţa acesteia. Amestecul de miere şi maia cât încă se trimite la maşina de îmbuteliere în borcane. Toate mierile naturale conţin sute de constituenţi diferiţi a căror valoare este foarte diferită în funcţie de scopul urmărit prin analiză. foarte sărace în HMF. Mierea este foarte des folosită în alimentaţie. Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăţia ei în zaharuri (7080%).sistemul dorit. din acest punct de vedere. Din punct de vedere tehnic trebuie să se ia în considerare etanşeitatea ambalajului ca fiind criteriul cel mai important. în bucătărie sau ca medicament. cealaltă la motivaţii de ordin estetic. fiind de medicina populară foarte apreciată. Majoritatea . un test de puritate. condiţionare şi conservare. o dozare a hidroximetilfurfurorului (HMF). modul de exploatare a albinelor. apicultorul care îşi dă mierea spre analiză doreşte să ştie care este originea ei florală. fiind un aliment energetic prin excelenţă. Mierea obţinută va avea caractere specifice condiţiilor în care s-a produs.şi post-operatorie. Un vas care conţine miere trebuie să fie perfect etanş. având utilizări largi în dietetică şi terapeutică. mieri care sunt pur şi simplu conforme legii şi cele numite de calitate superioară pentru că sunt foarte curate. O miere de calitate normală trebuie să rămână în limitele fixate de lege . În general. Consumatorul va dori să ştie dacă mierea pe care a cumpărat-o este pură sau falsificată şi dacă denumirea pe care o poartă este conformă cu realitatea. merea este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele. Experienţa dovedeşte că vasele opace ascund uneori defecte de prezentare pe care o tehnică mai atentă le-ar fi putut evita. Se înţelege de la sine că el nu poate fi confecţionat decât din materii prime autorizate de lege. modul de recoltare. De asemenea are importante aplicaţii în alimentaţia artificială. dar aceste limite fiind foarte largi controlul calităţii permite nuanţarea aprecierii distingând. În ceea ce priveşte serviciile oficiale. de comoditate la întrebuinţare şi de dorinţa de a satisface clientela. Prin calităţile sale nutritive. în alimentaţia pre. Una se referă la motivaţii de ordin tehnic. Ambalajele fabricate din materiale transparente (vezi figura 8) au avantajul că prin ele se poate vedea mierea. un examen organoleptic şi un examen al stării fizice. în pediatrie şi ginecologie. are consistenţă de pastă. acestea sunt interesate să ştie dacă mierea este în conformitate cu normele legale legate de folosirea de antibiotice sau standardele de calitate. • Analiza mierii Trebuie să precizăm mai întâi că expresia "a da o miere spre analiză" nu are sens luată ca atare. calitatea sa şi dacă poate să primească o denumire anume. factorii climatici. care se prezintă sub o stare fizică bine definită (lichidă sau cristalizată) şi nu au alt gust străin mierii. Restul nu este decât o problemă de preţ de cost. cu ajutorul unor notări simple. foarte concentrate. CONCLUZII Există numeroşi factori care influenţează compoziţia chimică a mierii: calitatea şi compoziţia materiei prime (nectar sau mană). • Ambalajul Alegerea ambalajului pentru miere depinde de două categorii de motivaţii. • Controlul de calitate Controlul de calitate al unei mieri cuprinde măsurarea conţinutului de apă (se face uşor cu ajutorul unui refractometru). în timp ce cercetătorul urmăreşte înainte de toate să-şi completeze cunoştinţele de specialitate.

4 0.7. care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie.6 13. Coloana "interval" cuprinde valori individuale de la cele mai mici la cele mai mari.2 2.6 21.6 - fructoză 38.4 38.0 .1 1036 32.3 37.zaharurilor din miere sunt zaharuri simple.1 217 31. eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec.5 99 .3 1. fiind direct asimilate şi arse complet. 1 - Cantitatea medie (%) a constituenților majori ai mierii. economic sau social. pentru 1063 de tipuri de miere studiate.9 2.3 257 35. respectiv procesul de producţie al mierii putem afirma că acestea respectă normele conceptului de dezvoltare durabilă întrucât “urmăresc satisfacerea nevoilor prezentului. (glucoză şi fructoză). Relaţia om-natură în cazul apiculturii este una favorabilă pentru ambele părţi astfel că omul beneficiază de miere care aşa cum am menţionat anterior este utilizată atât ca sursă de hrană cât şi în diverse tratamente medicinale.6 17.2 15. Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu.0 USSR Statele Australia(1974) (1963) Unite(1962) interval 18.9 2. Constituenți majori (aproximativ Media România(1955) 99% din miere) Apă 16.3 Glucoză Sucroză Numărul probelor 34.7 53.4 39.4 44. până la stadiul de bioxid de carbon şi apă. printre care s-a aflat și România. fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. fie ca e vorba de mediu înconjurător. În ceea ce priveşte apicultura. iar activitatea albinelor asigură creşterea şi reproducerea constantă a plantelor cu flori ceea ce reprezintă un atu pentru mediul înconjurator. conform rezultatelor studiilor efectuate în patru țări.5 17.3 490 30.9 20.2 43.0 3.Fig. TABELE ŞI FIGURI .4 26.” (definiţie a dezvoltării durabile dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare).

Fig. 2 Extractor centrifugal- . 7 Instalaţie de lichefiere - .Fig.Fig. 6 Pasteurizator - .Fig. 4 Maturator - .-Fig. 3 Extractor centrifugal – -Fig. 5 Maturator- .

8 Ambalaje miere - BIBLIOGRAFIE http://ro.htm .wikipedia.ro/mierea.proapicultura.proapicultura.ro/mierea.htm http://www.org/wiki/Miere http://www..Fig.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful