Managementul conflictului

Managementul Conflictului

•Conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi/ o realitate a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane. •Conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative. •Abordat printr-o gândire pozitivă, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi o forţă pentru creşterea personală şi schimbarea socială. •Abordat printr-o gândire negativă, conflictul poate avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic. •Conflictul poate deveni o sursă de maturizare şi învăţare, ajută la descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală individuală. •Capacităţile de management al conflictului pot fi învăţate; prin practică putem îmbunătăţi comunicarea, negocierea, facilitarea, medierea conflictelor

 Modul în care definim o problemă determină dacă şi cum o vom rezolva (cu cât definim mai clar problema, cu atât mai uşor vom găsi o soluţie). Într-un conflict, sentimentele sunt importante; câteodată nu ajungem la motivele conflictului şi nu-l putem rezolva până când nu luăm în considerare sentimentele neconştientizate.

SURSE ALE CONFLICTELOR

Motto: “Fericit e acela ce poate cunoaşte cauzele lucrurilor” (Virgilius)

1. Nevoile fundamentale 2. Valorile diferite 3. Percepţiile diferite 4. Interesele diferite 5. Resursele limitate 6. Nevoile psihologice

FACTORI DE ESCALADARE ŞI DIMINUARE A CONFLICTLUI Motto: ”În acţiunea unei fiinţe raţionale stau atît binele, cât şi răul.”
(Marc Aurelius)
UN CONFLICT VA FI ACCENTUAT DACĂ: •Alte persoane se implică şi iau parte la conflict;

•Cealaltă parte este considerată un inamic sau o persoană “rea” ;
•Una sau ambele persoane se simt ameninţate de cealaltă; •Nu există o perioadă în care au colaborat şi nici nu sunt interesate să menţină o relaţie; •Problemele implicate sunt văzute ca extrem de importante; •Există o lipsă de abilităţi de rezolvare a conflictului;

UN COFLICT VA FI DIMINUAT DACĂ:

•Persoanele implicate sunt imparţiale şi de încredere; •Cealaltă parte nu este etichetată; părţile sunt capabile să se concentreze mai degrabă asupra problemelor decât asupra lor însele; •Ameninţările sunt retrase, se renunţă la ele sau sunt reduse; •Persoanele implicate au cooperat anterior disputei şi sunt dispuse să continue relaţia; •Interesele sunt văzute ca fiind de negociat, deoarece nu implică principii fundamentale; •Persoanele implicate primesc ajutor pentru rezolvarea problemelor şi tehnici de rezolvare a conflictului;

Ascultarea activă
Scopul ascultării active Să dea celuilalt putere Să-şi rezolve singur problema Să treacă la etapa următoare în rezolvarea conflictului Să se descarce emoţional ETAPELE UNEI ASCULTĂRI ACTIVE: 1. Lăsaţi interlocutorul să vorbească!  Nu întrerupeţi.  Nu vă oferiţi ajutorul sau sugestiile.  Nu vorbiţi despre sentimente sau probleme similare din experienţa dvs.

2. Prindeţi ideea principală şi puneţi-vă în situaţia interlocutorului(empatie) .
• Angajaţi-vă în a-l înţelege pe cel care vă vorbeşte. • Puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ceea ce trece. 3. Puneţi intrebări pentru a înţelege mai bine. •Reformulaţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale interlocutorului, fără a vă exprima acord sau dezacord. 4.Verificaţi dacă aţi inţeles. •Întrebaţi-l dacă mai există ceva ce ar vrea sa spună. 5. Îndemnaţi interlocutorul să se destăinuie!

REZOLVAREA PROBLEMELOR PRIVIND COLABORAREA
Motto: “Nici un dar nu este mai preţios decât un sfat bun” (Erasmus)
1. Identificarea intereselor şi preocupărilor Clarificaţi poziţiile. Discutaţi problemele - faceţi o listă cu toate interesele şi preocupările care se subscriu poziţiilor adoptate. 2. Definirea Evitaţi formulări de genul “câştigătorul ia totul…” Puneţi problema intr-un alt cadru - “Cum putem realiza atât puctul X cât şi puctul Y?”

3. Acceptarea faptului că încercaţi să rezolvaţi conflictul Stabiliţi un fundament cooperativ pe baze comune: oportunităţi, potenţial, duşman comun, scop comun, valori, prieteni, pregătire. Cădeţi de acord asupra procedeului distructiv.

4. Discutarea problemelor în adâncime, fără a le rezolva Stabiliţi o agendă. Identificaţi un cadru de localizare a faptelor şi de ghidare a acestora
5. Generarea soluţiilor posibile Opţiuni determinate prin “brainstorming”. Propuneţi idei tentante “Ce-ar fi dacă…”, “Mă întreb dacă…”, “Probabil că…”. Segmentaţi problemele pentru a putea fi rezolvate. 6. Evaluarea opţiunilor

7. Ajungerea la o înţelegere Combinaţi problematica, făcând operaţiuni care reflectă priorităţile părţilor. Căutaţi criterii obiective. Planificaţi paşii de implemematare. Asiguraţi o modalitate care să rezolve viitoarele dispute.

CAUZE ALE CONFLICTULUI LA NIVELUL ŞCOLII
Antipatia în raport cu şcoala; Nevoia de recunoaştere socială; Izolarea socială; Comoprtamentul impulsiv; Conflictele între sisteme de reguli opuse; Transferul afectiv; Agresivitatea umană înnăscutăş Anxietatea; Modul de manifestare a profesorului.

ATITUDINEA NONVERBALĂ ÎN REOLVAREA CONFLICTELOR
SISTEMUL INTERN DE REZOLVARE A CONFLICTELOR A. TEHINCI METALE
1. ATITUDINEA ŞI CADRUL 2. EMPATIA 3. DISCUŢIA POZITIVĂ CU SINE 4. TIMPUL / PREZENŢA B. TEHNICI PERCEPTIVE 5. ABILITATEA DE A ASCULTA 6. PRIVIREA

7. TONUL VOCII
8. ATINGEREA C. TEHNICI DE MIŞCARE

9. POSTURA
10. ECHILIBRUL

11. DISTANŢA
12. CALMUL 13. RESPIRAŢIA

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful