Introducere

Cursul de PSIHOPATOLOGIE SI PSIHIATRIE, îşi propune introducerea studenŃilor înscrişi la programul de studii de licenŃă Psihologie în problematica complexă a tulburărilor mintale, pentru a facilita înŃelegerea acestora şi dezvoltarea competen elor de investigare / evaluare si intervenŃie asupra pacientului cu tulburări psihice. ConstrucŃia acestui curs s-a dorit a fi o îmbinare între rigoarea şi pragmatismul abordării psihiatrice, strict necesară pentru managementul prompt şi eficient al pacientului cu tulburări psihice, pe de o parte şi „speculativismul” gândirii psihologice, orientată spre analiză, interpretare, spre descifrarea întemeierilor unei tulburări şi spre pătrunderea sensurilor acesteia, (uneori cu o marcată tentă filosofică), ca şi asupra modului particular în care pacientul trăieşte boala. Este un fapt de necontestat că medicul şi psihologul au formaŃii diferite şi maniere diferite de interpretare a faptelor şi de intervenŃie, dar considerăm că acest lucru este benefic în psihiatrie şi nu constituie nicidecum un obstacol. Obstacolele posibile ar putea proveni dintr-o insuficientă înŃelegere de către psiholog a tulburărilor psihice şi dintr-o eventuală tendinŃă de abordare superficială şi de suprafaŃă a acestora. În ciuda statutului controversat, insuficient precizat şi uneori chiar contestat, al psihologului în clinica psihiatrică, considerăm că acesta trebuie să aibă un rol fără echivoc în echipa terapeutică, fără interferenŃe sau suprapuneri cu rolul altor specialişti, şi respectând premisa de bază că rolul fundamental în managementul pacientului şi în diagnostic revine medicului. Diagnosticul nozografic este dreptul exclusiv al medicului, fără ca acest fapt să excludă contribuŃia psihologului, care, prin mijloace specifice, poate contribui la obŃinerea unor date complementare pentru cunoaşterea clinică şi la precizarea diagnosticului. Diagnosticul nozografic (exclusiv medical) are în vedere analiza simptomelor şi a grupării lor, fapt ce permite încadrarea unei tulburări într-o categorie nozografică. Prin natura sa, diagnosticul nozografic ignoră particularităŃile individuale, reŃinându-le pe cele generale, în baza cărora se realizează clasificarea. Adesea însă, în situaŃii complexe, precizarea diagnosticului implică o aprofundare a simptomelor, evaluarea severităŃii abaterilor în raport cu personalitatea premorbidă, stabilirea diferenŃelor interindividuale pe baza anamnezei, a datelor clinice

1

şi a analizei rezultatelor la teste, ceea ce face obiectul investigaŃiei psihodiagnostice. Deci, psihodiagnosticul are o semnificaŃie complementară în raport cu diagnosticul nozografic. Prin urmare, rolul şi contribuŃia psihologului în echipa terapeutică şi în practica psihiatrică ar consta în: Participarea la activitatea de evaluare a condiŃiei psihiatrice a pacientului; Participarea la supoziŃia diagnostică şi la precizarea diagnosticului, prin evaluarea psihologică cu mijloace specifice; Participarea la elaborarea proiectului de intervenŃie terapeutică şi la realizarea lui. Pentru a contribui la orientarea, dar şi la realizarea proiectului de intervenŃie terapeutică, psihologul are sarcina de: a evalua starea prezentă, ca şi abaterea faŃă de personalitatea premorbidă, a evalua şi a valorifica resursele pacientului. A selecta metodele şi mijloacele cele mai eficiente şi compatibile cu particularităŃile personalităŃii pacientului. În concluzie, pentru ca această complementaritate de roluri să se dovedescă eficientă, psihologul şi medicul trebuie să împărtăşească aceeaşi paradigmă, să vorbească aceeaşi „limbă”, să recunoască şi să înŃeleagă problemele pacientului. Acestea au fost obiectivele acestei lucrări, ca şi raŃiunile pentru care am insistat atât asupra semiologiei şi a criteriilor diagnostice (instrumente specifice medicului), dar, în egală măsură, asupra modelelor teoretico-explicative, din perspectiva diverselor şcoli şi curente psihologice (cadre de referinŃă în înŃelegerea mecanismelor unei tulburări), cât şi asupra posibilelor abordări terapeutice, atât în criză cât şi în perioadele intercritice sau postcritice, şi chiar a abordărilor profilactice a unor tulburări.

Obiectivele cursului 1. Cunoaşterea principalilor indicatori ai stării de sănătate şi boala mintală 2. Dezvoltarea capacităŃii de a identifica principalele modificări patologice ale proceselor psihice 3. Dezvoltarea abilităŃii de a observa modificările patologice în cursul examinării stării prezente a pacientului

2

4. Dezvoltarea capacităŃii de a recunoaşte tabloul clinic al unei tulburări 5. Exersarea in abordarea psihologica a bolnavului psihic CompetenŃe dobândite 1. Competen e de utilizare a conceptelor fundamentale şi a consacrate din domeniul psihopatologiei 2. Competen e de explicare şi interpretare a stărilor, fenomenelor, proceselor, mecanismelor psihice in contextual dinamic al diverselor categorii nozografice 3. CompetenŃe de evaluare psihologică şi de abordare diferenŃiată a teoriilor

pacienŃilor in funcŃie de tulburarea psihică si de personalitatea premorbidă 4. Competen e de comunicare cu profesioniştii si cu clienŃii prin utilizarea limbajului psihopatologic de bază CerinŃe preliminare Pentru realizarea acestor competenŃe studentul trebuie să aibă cunoştinŃe şi capacităŃi de nivel cel puŃin satisfăcător în domeniile: Fundamentele Psihologiei, Psihologia personaliă ii..

Resurse Pentru parcurgerea unităŃilor de învăŃare este necesară coroborarea informaŃiilor teoretice cu informaŃiile culese prin interviu clinic si abordare directă a persoanelor cu tulburări psihice. ModalităŃi de lucru: Pentru dezvoltarea competenŃele proiectate este necesară o abordare activă a suportului de curs, conceput în această manieră, cu implicare conştientă, activă şi responsabilă a fiecărui student în asimilarea informaŃiei, tranformarea acesteia în cunoştinŃe funcŃionale, dezvoltarea unor capacităŃi reale de investigare / evaluare / interven ie a pacientului psihiatric si dezvoltarea unor atitudini pozitive si suportive, corespunzătoare acŃiunii eficiente în rolul profesional pe care programul de licenŃa îl pregăteşte. AplicaŃiile sunt menite a determina cursantul ID să reflecteze asupra problematicii puse în discuŃie. Sunt prevăzute şi continuări ale aplicaŃiilor individuale la tutoriale. Bibliografia este unitară pentru întregul curs.

3

STRUCTURA CURSULUI Unitatea de învăŃare 1. NORMAL / ANORMAL. SĂNĂTATE / BOALĂ MINTALĂ 1. Clarificări conceptuale 2. Criterii de normalitate / anormalitate 3. Mituri privind anormalitatea 4. Criterii ale sănătă ii mintale

Unitatea de învăŃare 2. SEMIOLOGIE 1. Semiologia proceselor senzoriale 2. Semiologia gândirii 3. Semiologia limbajului 4. Semiologia memoriei 5. Semiologia proceselor afective 6. Semiologia voin ei 7. Semiologia con tiin ei 8. Semiologia motricită ii si a comportamentului expresiv

Unitatea de învăŃare 3. MODELE PSIHOPATOLOGICE 1. Modelul biomedical 2. Modelul psihodinamic 3. Modelul comportamentalist 4. Modelul cognitivist 5. Modelul umanist

Unitatea de învăŃare 4. CLASIFICAREA IN PSIHIATRIE 1. Tipuri de clasificare 2. Sisteme de clasificare

Unitatea de învăŃare 5. TULBURARILE ANXIOASE 1. Clasificarea tulburărilor anxioase 2. Etiologia tulburarilor anxioase

4

Unitatea de învăŃare 6. STRESUL SI TULBURĂRILE DE STRES 1. Conceptul de stres 2. ModalităŃi de reacŃie la stres 3. Tulburarea acută de stres 4. Tulburarea de stres postraumatic

Unitatea de învă are 7. TULBURAREA ANXIOASĂ GENERALIZATĂ SI TULBURAREA DE PANICĂ 1 2 3 4 Tulburarea anxioasă generalizată – tablou clinic Etiologia tulburării anxioase generalizate Abordare terapeutică Tulburarea de panică – tablou clinic

Unitatea de învă are 8. TULBURAREA ANXIOASĂ FOBICĂ 1. Tablou clinic 2. Forme clinice 3. Etiologie 4. Abordare terapeutică

Unitatea

de

învă are

9.

TULBURAREA

ANXIOASĂ

OBSESIV-

COMPULSIVĂ 1. Simptome obsesive 2. Etiologia tulburării obsesiv-compulsive 3. Abordare terapeutică

Unitatea

de

învă are

10.

TULBURĂRI

SOMATOFORME

SI

DISOCIATIVE 1. Tulburări somatoforme – forme clinice 2. Tulburări disociative 2.1. Simptome motorii 2.2. Simptome senzoriale 2.3. Simptome psihice

5

3. Etiologie 4. Abordare terapeutică

Unitatea de învă are 11. TULBURĂRI AFECTIVE (DISPOZI IONALE) 1. Simptome depresive 2. Formele depresiei, în funcŃie de severitate (depresia uşoară, depresia moderată, depresia severă) 3. Episodul depresiv major 4. Tulburarea distimică 5. Etiologia depresiei 6. Episodul maniacal 7. Tulburarea ciclotimică

Unitatea de învă are 12. SCHIZOFRENIA 1. Mituri privind schizofrenia 2. Tabloul clinic al schizofreniei 3. Simptome pozitive şi simptome negative ale schizofreniei 4. Subtipurile schizofreniei 5. Etiologia schizofreniei 6. Abordarea psihoetrapeutică a schizofreniei 7. Mijloace de intervenŃie in vederea readaptării şi reinserŃiei sociale a pacientului schizofrenic

Unitatea de învă are 13. TULBURAREA DELIRANTA 1. Trăsături clinice ale tulburărilor delirante 2. Caracteristici ale ideilor delirante 3. Sindroame paranoide speciale

Unitatea de învă are 14. TULBURĂRI DE PERSONALITATE

1. Conceptul de personalitate anormală 2. Specificul diagnosticării tulburărilor de personalitate 3. Tipuri de tulburări de personalitate 4. Etiologia tulburărilor de personalitate

6

70 % . 7 .30% examenul final . din care: o 14 ore sunt alocate studiului suportului de curs o 28 ore sunt alocate pentru rezolvarea evaluare şi elaborarea portofoliului final • Restul de 83 de ore se folosesc pentru aprofundarea cunoaşterii.cuprinde două probe o un test de cunoştinŃe (grilă) o un subiect aplicativ (studiu de caz) Discipline deservite Studiul acestei discipline se constituie ca fundament pentru cursutile de Introducere in psihoterapie si Psihoterapie cognitivă.Durata medie de studiu individual • 125 ore pentru întreaga disciplină (pentru 5 credite x 25 ore = 125 ore ore) • Total ore disciplina: 2 curs + 1 seminar = 42 ore. în funcŃie de ritmul propriu de învăŃare temelor de (auto) Evaluarea Se realizează pe baza portofoliului şi a examenului final • • portofoliul final conŃine probele de evaluare de la finalul cursului .

alteori ne amuză. alteori ne dezgustă. Ea este cea care frapează. Criterii ale sănătă ii mintale Durata medie de studiu individual: • 4 ore • 2 ore pentru rezolvarea aplicaŃiilor 2 ore de documentare suplimentară Oamenii sunt destul de puŃin preocupaŃi să definească normalitatea. Ea pare a se defini prin sine însăşi. sănătate – boală mintală o Să analizeze critic miturile privind anormalitatea o Analiza critică a criteriilor de definire a anormalităŃii o Să identifice criteriile sănătăŃii mintale CUPRINS 1. Criterii de normalitate / anormalitate 3. Anormalitatea constituie excepŃia. Mituri privind anormalitatea 4. este stridentă. SĂNĂTATE / BOALĂ MINTALĂ Obiectivele cursului La finalul cursului studentul va fi capabil: o Să definească conceptele normalitate – anormalitate. uneori ne uimeşte. Orice contrariază 8 . uneori ne înspăimântă. pare a fi implicită şi cosubstanŃială fiinŃei noastre. cei mulŃi. poate şi datorită caracterului său tautologic.UNITATEA DE ÎNVĂłARE 1. NORMAL / ANORMAL. Clarificări conceptuale 2. Ce înseamnă a fi normal? Înseamnă a fi “ca noi”.

fără a exista o strictă delimitare. încât am trăit cu toŃii zeci de ani sub un regim comunist. atâŃia oameni “normali” au împărtăşit această idee anormală. cu cât se îndepărtează mai mult de norma statistică. halucinaŃii. cu atât este considerat ca fiind anormal. care sunt mai frecvente într-un context socio-cultural şi servesc drept cadre de referinŃă pentru comportamentul 9 . iluzii) fără ca personalitatea să poată fi considerată ca anormală. au capacităŃi şi resurse diferite”. comportamentale. reguli. Altcineva visează să construiască o societate în care toŃi oamenii să fie egali. să muncească în mod egal şi să primească în mod egal. Criteriile după care sunt diferenŃiate normalitatea şi anormalitatea sunt relative. expresive. clişee de evaluare. normalitatea reprezintă un sistem de referinŃă în funcŃie de care se diagnostichează o tulburare şi se stabileşte severitatea sa. în general. reactive. De câte ori nu auzim pe stradă replici de tipul “băiatul acesta nu-i normal. cutume este “anormal”. Şi totuşi este posibil. Tot ce se abate de la norme.. În reprezentările oamenilor normalitatea echivalează adesea cu conformismul. În psihopatologie însă. “Nu-i normal” – vom gândi pentru asta trebuie să lucrezi la NASA”. motiv pentru care. Normalitatea este abordată. “Nu-i normal – vom exclama – oamenii sunt diferiŃi de la natură. Psihicul uman presupune uneori desfăşurări anormale (vise terefiante. 1997) 1. cu trei oameni la bord. cu atât este considerat mai normal. iar toŃi cei angajaŃi în acest proiect se plasează la limita superioară a normalităŃii şi inteligenŃei. i-a intrat în cap să se facă cosmonaut”. Şi câte astfel de fenomene “anormale” nu s-au produs de-a lungul timpului. în acest domeniu nu este posibil să operăm cu un concept cu o asemenea nedeterminare semantică. Cu toate acestea există foarte puŃine definiŃii ale normalităŃii. dar şi momente de luciditate pe fondul unei tulburări psihice. FuncŃionează drept norme anumite modalităŃi atitudinale. Cineva şi-a propus şi chiar a început să construiască o rachetă în miniatură.reprezentările noastre asupra normalităŃii este imediat etichetat ca “anormal”. din perspectiva normelor (Lăzărescu. Şi totuşi. poartă cercei şi are părul verde” sau “fata asta nu-i normală. Norma statistică (este criteriul de analiză cel mai frecvent utilizat) : Cu cât un fenomen este mai frecvent. care să zboare cel puŃin 100 km. Cele două stări se întrepătrund în grade diferite. care nu justifică totuşi o predicŃie optimistă. iar cu cât este mai rar.

la serviciu. Din această perspectivă anormalitatea este considerată ca îndepărtare de la normă şi se poate manifesta: în sens pozitiv . pg. 3. Buc. În cele mai multe cazuri remisiunea este totală. pag.deviant. persoană care a dezvoltat odată o tulburare psihică. cât şi comunitar şi reprezintă tipurile ideale pe care le promovează anumite culturi (ex: figuri de eroi. Persoanele cu tulburări psihice sunt imprevizibile şi periculoase. Există numeroase mituri şi credinŃe empirice în legătură cu anormalitatea. Adesea tulburările psihice sunt temporare. nu va mai fi niciodată normală 2. destructurare. abaterile de tip cantitativ fiind pe al doilea plan faŃă de cele calitative”1. modele educative etc. 208 10 .)(1985) – Vademecum în psihiatrie. paranormali in sens negativ prin deficit funcŃional şi de performanŃă.genii. 5) citează câteva dintre cele mai frecvente: 1. Kendall şi Hammen (1998. Gorgos afirmă însă că “Normalul ca normă statistică nu pare semnificativ decât parŃial în cadrul psihopatologiei. Medicală. iar persoana revine la nivelul anterior de 1 Gorgos C. 1. În realitate. atât din punct de vedere individual. dezorganizare 2. ci mai ales ce nu este anormal.). legende. Bolnavii psihici prezintă o deteriorare cognitivă severă şi ireversibilă etc. Se întâmplă uneori chiar ca o persoană să trăiască un singur episod de boală în întreaga viaŃă. A defini anormalitatea presupune a explica nu doar ce este anormal. Norma ideală (valorică) se referă la idealul de normalitate. ca cetăŃean. multe dintre aceste credinŃe sunt infirmate parŃial sau total de practica psihiatrică. etc.). 3. (sub red. dizarmonie. Norma funcŃională reflectă măsura în care o persoană îşi exercită rolul în sistemul supraordonat (cât de adaptat şi eficient este în familie. supradotaŃi. gradul de ajustare a comportamentului la diverse solicitări şi situaŃii de viaŃă. Ed. ceea ce face dificilă o definiŃie exthaustivă şi unanim acceptată a sa. Conceptul de anormalitate are o sferă semantică foarte mare. întinzându-se pe durata a câteva săptămâni sau chiar zile şi sunt urmate de perioade de normalitate.

Sunt binecunoscute cazuri de oameni cu o inteligenŃă sclipitoare care au traversat în viaŃă episoade de tulburări psihice (Churchil. 2. uneori cu o intensitate atenuată. putem considera o persoană care prezintă o anxietate puternică 11 . cu suport din partea familie şi o asistenŃă psihologică eficientă. Putem considera aceste experienŃe ca fiind normale. în cursul cărora bolnavul poate deveni auto sau heteroagresiv. Acesta însă nu poate fi considerat ca un criteriu definitoriu. Este adevărat că anumite tulburări psihice sunt mai puŃin frecvente (ex. Kendall şi Hammen supun unei analize critice o serie de criterii in funcŃie de care se defineşte frecvent anormalitatea: 1. Este adevărat că anumite tulburări psihice severe (în general psihotice) se pot întinde pe o perioadă mai lungă. de ex. pentru că ele vizează majoritatea oamenilor? Sau. au manifestat atacuri de panică pe fondul unor probleme de natură existenŃială sau au diverse fobii care le marchează viaŃa mai mult sau mai puŃin. cum ar fi. Dacă normalitatea defineşte ceea ce este frecvent şi tipic. În general bolnavii psihici periculoşi sunt cei care au manifestat un potenŃial agresiv premorbid. Este adevărat că în anumite tulburări psihice pot apare descărcări intense de furie (ex. unele halucinaŃii vizuale cu caracter înspăimântător. raptusul depresiv. Eminescu etc. Van Gogh. pot duce o viată activă şi productivă şi pot avea o conduită adaptativă. Lincoln. FrecvenŃa statistică. anumite simptome pot induce un risc de agresivitate mai mare. persoanele în cauză pot fi reintegrate social şi familial. halucinaŃiile auditive (care pot fi uneori imperative.. în sensul că anumite simptome persistă.). dar. terefiant sau diferite forme de delir.).funcŃionare psihică. pot induce modificări psihice mai dramatice sau sunt reziduale. dând anumite comenzi bolnavului). De asemenea. dar cu siguranŃă foarte mulŃi oameni au traversat uneori in viaŃă episoade nevrotice. În ceea ce priveşte gradul de periculozitate acesta nu este mai ridicat decât în populaŃia generală. 3. dar acest pattern nu este valabil pentru toŃi bolnavii. De asemenea. personalităŃile multiple). furorul maniacal etc. cu medicamentaŃie adecvată. anormalitatea exprimă ceea ce este atipic şi rar.

dar acestea nu constituie criterii suficiente pentru a defini anormalitatea. experienŃe in afara corpului. Stranietatea experienŃelor senzoriale. Este adevărat că experienŃele senzoriale bizare (halucinaŃiile) se înscriu în categoria fenomenelor psihotice şi se manifestă in general pe fondul unei tulburări psihice mai severe. halucinaŃii. O primă dificultate in definirea anormalităŃii rezultă din marea diversitatea a manifestărilor anormale şi a gradului mare de răspândire. Aceste persoane raportează viziuni. pe de o parte pentru că multe persoane cu tulburări psihice nu manifestă suferinŃă (ex.înaintea sau un cursul unui eveniment major din viaŃa sa ca fiind anormală? Putem considera geniul ca anormal doar pentru că este mai puŃin frecvent? FrecvenŃa statistică este un criteriu slab pentru a defini anormalitatea. Unele comportamente pot fi atât de şocante şi dezgustătoare încât pot fi considerate anormale în sine. incestul. Este adevărat că adeseori anormalitatea induce suferinŃă şi distres. SuferinŃa. 1992) demonstrează că multe persoane au trăit experienŃe stranii sau neobişnuite. fără să prezinte simptomele unei tulburări psihice 4. Dar. vom constata că ele sunt determinate in mare parte de contextul social şi sunt adesea realizate de persoane care nu prezintă tulburări psihice în antecedente şi care nu pot fi diagnosticate cu o tulburare psihică în prezent. comunicarea cu persoane decedate. relatări care sunt 12 .. violenŃa domestică etc. violul. fără ca acest fapt să justifice o încadrare in domeniul anormalităŃii. Comportamentul şocant. persoanele euforice în puseul maniacal major sau persoane cu tulburare de personalitate antisocială). cercetări mai recente (Roper Organization. dacă luăm in considerare comportamente precum crima. etc. 2. în legătură cu diverse evenimente de viaŃă pe care le trăim. In acest sens anormalitatea ar putea fi considerată ca o îndepărtare de la o experienŃă senzorială normală. mai ales în stare de transă sau extaz religios. linia de demarcaŃie între normal şi anormal este greu de trasat. care constituie adesea urgenŃe psihiatrice. 3. iar pe de altă parte suferinŃa psihică şi distresul sunt adesea prezente in viaŃa noastră. Dar. Prin urmare. O a doua dificultate rezidă din faptul că evaluarea anormalităŃii se realizează de obicei pe baza autoevaluării şi relatărilor bolnavilor despre experienŃele trăite.

“normalitatea vizează media şi normativitatea.7) a dezvoltat primele criterii pentru sănătate mintală pe baza conceptelor de normalitate şi adaptare: 1. pe când sănătatea. plasată deasupra normei. măsura în care o persoană manifestă un set consistent de trăiri dezadaptative Conceptul de sănătate este adesea considerat sinonim cu normalitatea. Bucureşti 13 . Dar. Se acceptă în general de către specialişti că anormalitatea poate fi evaluată in raport cu gradul de adecvare / inadecvare la realitate. Abilitatea individului de a se accepta pe sine şi pe ceilalŃi cât şi natura 2.adesea subiective cu tendinŃă de subevaluare sau supraevaluare trăirilor. Complexitatea fenomenului face ca sănătatea mintală să fie abordată de 2 Ionescu G. cât şi din perspectivă externă (echilibru adaptativ al organismului la mediu). Capacitatea de a lua decizii pertinente 5. Deci. dificultatea sau incapacitatea de a juca un rol adecvat în societate 2. Capacitatea de a-i asculta şi respecta pe ceilalŃi. Abilitatea de a întreŃine relaŃii apropiate cu ceilalŃi 3. aşa cum afirma George Ionescu. are în vedere calitatea. 1990. ConsecvenŃa în comportament 10. pentru a defini anormalitatea sunt considerate două criterii: 1. IndependenŃa în gândire şi acŃiune 7. (1995) – Tratat de psihologie medicală şi psihopatologie. Ed. Capacitatea de a se percepe lumea ca fiind reală 4. Maslow (1943) (adaptat după Shives. Asklepios. În consecinŃă. Capacitatea de a rezolva probleme şi situaŃii de viaŃă 9. Optimismul şi bucuria de a trăi 6. atât din perspectivă internă (coerenŃă internă a personalităŃii). însemnând echilibru structural. normalitatea se bazează în primul rând pe adaptare. măsura în care comportamentul unei persoane produce dificultăŃi in funcŃionarea psihică. sănătate mentală este o stare înscrisă pe fondul stării de normalitate. pg. Capacitatea de a se orienta după standarde valorice 8. în timp ce sănătatea poartă în sine elemente şi idei de valoare”2 Conceptele de normalitate / anormalitate sunt mai generale decât cele de sănătate mintală / boală psihică.

autonomie etc. punct de vedere exprimat de J. DefiniŃiile formulate în baza acestui criteriu 14 . DefiniŃiile formulate pe baza acestui criteriu exprimă un punct de vedere tehnicist. Sănătatea ca proces şi dezvoltare evidenŃiază capacitatea de autoactualizare a potenŃialului uman în plan biologic. DefiniŃiile formulate în baza acestui criteriu iau în considerare gradul de adecvare a insului la solicitările mediului şi eficienŃa sa funcŃională. maturitate emoŃională. ReinserŃia şi reintegrarea unui psihotic în mediul familial şi social. care reduce rolul medicului la simpla înlăturare a simptomelor. 2. Vizează criterii statistice care oferă mai degrabă informaŃii asupra grupului decât asupra individului 6. pe capacitatea de integrare activă şi de realizare a acestuia în contextul social şi cultural în care trăieşte” 8. considerat ca o utopie 4. de asemenea. Romano în definiŃia sa “o persoană sănătoasă este o persoană relativ lipsită de dureri. în condiŃiile unei remisiuni parŃiale constituie. 1. DefiniŃiile formulate în baza acestui criteriu iau în considerare capacitatea de adaptare flexibilă a omului la sine şi la ceilalŃi. uneori complementare. Sănătatea ca valoare. Sănătatea ca factor de integrare socială pune accentul pe “mediul şi istoria individului. adaptare socială şi familială. Sănătatea ca medie sau normă. Sănătatea psihică în formulare pozitivă. psihologic şi social. realism. G Ionescu inventariază câteva dintre aceste criterii. fără ca acest fapt să însemne sănătate mintală 5. concept care se opune celui de “sănătate ideală”.diverşi autori din perspective diferite. Adaptarea este însă un fenomen foarte general care se poate realiza la diverse niveluri. Sănătatea ca adaptare. fapt ce se reflectă în multitudinea definiŃiilor formulate după diverse criterii. de disconfort şi de invaliditate”. Sănătatea psihică optimală se referă la “cea mai bună stare de sănătate în condiŃiile existente”. 3. un fenomen de adaptare. Sănătatea psihică în formulare negativă. exprimate prin: reuşită şcolară şi/sau profesională. aspectul său permanent şi dinamic 7. Conform acestui criteriu sănătatea este înŃeleasă ca absenŃă a bolii.

iar comportamentul său este în general acceptat de grupul căruia îi aparŃine”. dezvolta şi susŃine relaŃii personale mutuale satisfăcătoare şi capacitatea psihicului de a se adapta după şocuri şi stress. creaŃie. Sănătatea. înscriindu-se mai degrabă în aria psihopatologiei sociale Nici una dintre aceste accepŃiuni nu reprezintă o abordare exthaustivă. pg. O mare parte a tulburărilor psihice îşi dobândesc un caracter morbid tocmai prin abaterile de la normele morale. pentru a-şi putea valorifica la maxim potenŃialităŃile şi a se realiza ca fiinŃă activă 9. conştiinŃă. adaptativă şi de 15 . decât o abordarea restrictivă a sănătăŃii mintale. de a-şi organiza viaŃa şi de a-şi asuma riscuri. iar stresul se află în limita capacităŃilor de rezolvare”. se consideră că “sănătatea mentală este o stare pozitivă. deşi reprezintă un bun individual. de încredere a individului în propria valoare. abilitatea persoanei de a-şi gestiona lumea interioară de gânduri şi sentimente. 1990.. de a iniŃia. subliniind astfel multidimensionalitatea fenomenului.reiterează obligaŃia fiecărui individ de a avea o atitudine pozitivă faŃă de propria sănătate. funcŃională. fără o perspectivă holistică şi chiar decât o personalitate adaptată (Prelipceanu et al. trebuie raportată la sistemul de valori al societăŃii în care un loc important îl ocupă valorile morale. alŃi oameni şi realitate” (Shives. în care persoana este responsabilă şi autodirectivă. dragoste. Sănătatea psihică din perspectivă morală. 2000) AsociaŃia Americană de Psihiatrie în . Sănătatea mintală reprezintă mai mult decât absenŃa bolii. „În dimensiunea psihodinamică. 5) Marmor descrie sănătatea mentală ca “acea stare a relaŃiilor dintre individ şi mediul său în care structura personalităŃii este relativ stabilă.Glosarul psihiatric’’ defineşte sănătatea mentală ca fiind „un succes simultan în muncă.” Deşi nu există o definiŃie unanim acceptată. ci reprezintă mai degrabă o perspectivă de abordare a sănătăŃii mintale. o matură şi flexibilă rezolvare a conflictelor între instinct. în demnitatea şi valoarea celorlalŃi. capabilă de autoconştientizare şi autoevaluare. de a o păstra şi a o actualiza. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea mintală ca „o stare pozitivă de bine.

dezvoltarea proceselor psihice. Factori genetici. şomajul. psihic şi social. psihologic. de a munci singur şi împreună cu alŃii.1. respingerea parentală. patologice.poate fi considerată ca un ansamblu de manifestări psihice şi comportamentale. Riga D. eşecul şcolar cresc vulnerabilitatea la boală. fizico-chimic sau biologic. a capacităŃilor de rezistenŃă şi adaptare (de depăşire a stresului). CircumstanŃele de viaŃă pozitive cum ar fi succesul şcolar. vol. activitatea neuro-vegetativă specifică. Sănătatea mintală reflectă capacitatea individului de a-şi comunica emoŃiile. Boala psihică . Revista română de sănătate mintală.intercomunicare. CondiŃii din copilărie (climatul afectiv) şi modul în care sunt satisfăcute trebuinŃele fundamentale ale copilului: trebuinŃa de dragoste. mariajul nereuşit sau conflictual. Boala mentală reflectă : Riga S. datorate unor circumstanŃe negative de ordin social. Unii autori consideră că există o serie de gene responsabile de starea de sănătate. Mihăilescu R. a abilităŃilor de a crea şi de a se recrea”3 Deci sănătatea trebuie considerată ca o stare de confort fizic. lipsa de comunicare în familie. în timp ce sănătate fizică precară. Oamenii se deosebesc între ei prin: gradul de reactivitate la solicitările mediului.11. Tudorache B. a comportamentului şi comunicării. nr. de a-şi rezolva conflictele emoŃionale. trebuinŃa de acceptanŃă (afiliere). de a accepta autoritatea... genetic. de a da şi primi. 6 3 16 . la fel cum există gene responsabile de starea de boală. o profesie pe baze vocaŃionale (nu numai existenŃa unei ocupaŃii). (2004) – Sănătatea mintală si stresul: priorităŃi ale societăŃii moderne.. rivalitatea între fraŃi. Se consideră ca fiind condiŃii negative: deprivarea (separarea) timpurie de unul din părinŃi (în special de mamă). sărăcia. prelucrarea pozitivă a experienŃelor negative. reuşita în căsătorie. pg. fiind implicaŃi în etiologia tulburărilor psihice.. de a avea simŃul umorului. securitate financiară sunt favorabile menŃinerii sănătăŃii. trebuinŃa de securitate. gradul de toleranŃă la efectele stresului. sănătatea mintală reprezintă abilitatea individului de a menŃine balanŃa între emoŃiile pozitive şi negative. Factorii care influenŃează starea de sănătate mentală: Practica clinică a permis identificarea unui ansamblu de factori care influenŃează starea de sănătate.

Recunoaşterea limitelor de a-şi asuma responsabilitatea 6.abordare comparativă4 Sănătate psihică Boală psihică Acceptarea de sine (conştiinŃa de 1.din punct de vedere social. 8 17 . Acceptarea responsabilităŃii de 5. incapacitatea de a se adapta propriilor expectaŃii dar şi cerinŃelor sociale. pg. dând frâu liber unor comportamente impulsive. Abilitatea de a tolera sau de a 3. J. psihic şi social Tabel 1. Nerecunoaşterea limitelor şi a 4 adaptat după: Shives L.Lippincott Company. Dificultatea de decizie 5. Optimism 7. Inadaptare (conştiinŃa de sine şi sine) şi a celorlalŃi – adaptare de alŃii deficitară) 2.B. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. Test de autoevaluare: 1. Pesimism şi 7. reacŃii inadecvate şi inacceptabile . Philadelphia. IdentificaŃi cinci criterii ale sănătăŃii mintale şi explicaŃi rolul lor pentru asigurarea unei stări de bine fizic. Incapacitatea de a stabilii relaŃii interpersonale puternice şi de durată sau de a menŃine relaŃii de durată 3. Sănătate / boală mintală . Capacitatea de a lua decizii 4. Iresponsabilitate sau inabilitatea acŃiune 6. ArgumentaŃi valoarea şi limitele criteriului statistic în definirea normalităŃii 3. R. AnalizaŃi critic şi susŃineŃi cu argumente forŃa sau slăbiciunea criteriilor de definire a anormalităŃii 4. Incapacitatea de a reacŃiona reacŃiona la stress – Revenirea (intoleranŃă la stress şi frustraŃii) (redresarea) la o stare normală după o tulburare 4.. Capacitatea de a întreŃine relaŃii 2. ArgumentaŃi relativismul semantic al conceptelor de normalitate / anormalitate 2.inabilitatea de a reacŃiona la stress.

DependenŃa 9. R. Philadelphia REZUMAT Capitolul prezintă o abordare sintetică a principalelor concepte psihopatologice normalitate / anormalitate. Timişoara 5. (1994) – Psihopatologie clinică. Necesitatea unei gratificaŃii gratificarea imediate. InabilităŃi în rezolvarea problemelor 11.1 6. (1995) – Tratat de psihologie medicală şi psihopatologie. Bibliografie 1. (2004) – Sănătatea mintală si stresul: priorităŃi ale societăŃii moderne. IndependenŃa şi autonomie 9. Gorgos C. Ed. Houghton Mifflin Company. Bucureşti 3. Asklepios. Abilitatea de a rezolva probleme posibilităŃilor 8. Shives L. nr. Kendall P.)(1985) – Vademecum în psihiatrie.Lippincott Company.. PercepŃia inadecvată a realităŃii 10. sănătate psihică / boală. Abilitatea de a percepe realitatea 10. (sub red.posibilităŃilor 8. Riga S. Medicală. Sunt analizate criteriile relevante pentru diferen ierea starilor analizate si o abordare comparativă a stării de sănătate şi a stării de boală psihică 18 .11. vol. (1998) – Abnormal Psychology.B..C... Revista română de sănătate mintală. Boston 4. Capacitatea de a amâna 11. Ed. Tudorache B. Ed. Bucureşti 2. J. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. Lăzărescu M. Riga D. Helicon.. Hammen C. Mihăilescu R. Ionescu G.

Semiologia memoriei 5. să identifice simptomele în descrieri de caz CUPRINS 1. Semiologia con tiin ei 8. Semiologia voin ei 7.UNITATEA DE ÎNVĂłARE 2: SEMIOLOGIE Obiectivele cursului La şfîrşitul cursului studenŃii trebuie să fie capabili:: 1. să descrie principalele simptome ale proceselor psihice 2. Semiologia proceselor senzoriale 2. Semiologia limbajului 4. Semiologia motricită ii si a comportamentului expresiv Durata medie de studiu individual: 14 ore studiu suport curs 20 ore 6 ore pentru temele de (auto) evaluare 19 . Semiologia gândirii 3. Semiologia proceselor afective 6.

Pentru psihiatru. simptomul psihic reprezintă întotdeauna o abatere de la funcŃionarea normală a unei funcŃii psihice. de cele mai multe ori. Pe fondul normalităŃii apar şi fenomene patologice de tipul halucinaŃiilor (ex. Ceea ce pentru o persoană reprezintă o abatere severă. la o altă persoană poate reprezenta un nivel de funcŃionare cvasi-normală. pune în evidenŃă un dezechilibru homeostatic. halucinaŃiile hipnagogice şi hipnapompice). Adesea.Semiologia este acea parte a psihiatriei care se ocupă cu studiul simptomatologiei bolilor psihice. are o anumită intensitate şi durată şi. Personalitatea umană este rareori perfect echilibrată. Dar. în sensul accentuării sau prevalenŃei unor trăsături. simptome de dezadaptare. considerând simptomele drept indicatorii ai deteriorării funcŃionării psihice şi drept criterii de diagnostic. fiind acceptată ca axiomatică afirmaŃia că nici o funcŃie psihică nu acŃionează independent. În plus trebuie să avem în vedere faptul că sistemul psihic uman dispune de posibilităŃi compensatorii. în raport cu personalitatea sa anterioară şi cu criterii interne şi externe de eficienŃă funcŃională. tot aşa cum pe fondul unui deteriorări patologice marcante pot exista segmente care funcŃionează în parametri normali sau chiar la limita superioară a normalului. prin toate aceste determinări se constituie ca un criteriu de diagnostic. are. de subdezvoltare sau de deteriorare a 20 . funcŃionare ce serveşte ca sistem de referinŃă în evaluarea intensităŃii şi gravităŃii deteriorării funcŃiei respective. o bază neurofuncŃională. care se articulează cu alte componente şi asigură un nivel funcŃional. se poate diferenŃia o simptomatologie nevrotică. ea fiind în general dizarmonică. mai mult sau mai puŃin eficient. în contextul unei construct mai amplu care este personalitatea. Din punct de vedere psihologic. El se articulează cu alte simptome. ci semnul unei stări de boală. un echilibru perfect poate evidenŃia o stereotipie sau chiar o anomalie în dezvoltare. ce pot atenua în mare măsură efectele funcŃionării deficitare într-un segment psihic afectat. După intensitatea exprimării simptomelor şi mai ales după calitatea şi gravitatea tulburării. psihologia abordează sistemul psihic dintr-o perspectivă holistică. Variabilitatea manifestărilor psihice fac din psihologie un domeniu probabilist. una psihotică. ci se articulează sistemic cu celelalte funcŃii. fără a ieşi din limitele normalului. simptomul psihic nu reprezintă doar o tulburare a unei funcŃii psihice.

13 21 . pag. Hiperestezia 1.1. totuşi. Simptomatologia bolilor psihice este de o variabilitate extremă. exigenŃa este aceeaşi: capacitatea de a sesiza. Ed.2.. inaparente sau disimulate.. a observa. Buc. Semiologia proceselor senzoriale Semiologia proceselor senzoriale cunoaşte o mare variabilitate de manifestări. care vor face obiectul altei lucrări.”5 Acesta este motivul pentru care în această lucrare. În realitate. fără a face referire la aspecte specifice ale evaluării. Ceea ce pentru psihiatru constituie un criteriu deosebit de important în precizarea diagnosticului şi în organizarea tratamentului. descrie şi înŃelege simptomatologia. pentru psiholog deschide un domeniu de explorare / investigare subordonată aceluiaşi scop.funcŃionării pshice. „A vedea şi a descrie sunt două lucruri pe care fiecare crede că le poate face şi de care. vedem întotdeauna mai bine ceea ce ne aşteptăm să vedem sau ceea ce am învăŃat să vedem. de o importanŃă covârşitoare pentru precizarea diagnosticului şi pentru rapiditatea şi eficienŃa intervenŃiei terapeutice. putând evidenŃia uneori manifestări subclinice. cele două perspective sunt complementare şi numai această articulare între cele două modalităŃi de abordare poate constitui condiŃia de bază a unei acŃiuni coerente cu o singură finalitate majoră: ameliorarea condiŃiei psihologice a pacientului psihiatric. Hipoestezia 5 Gorgos C. care pot fi clasificate în tulburări predominant cantitatice şi tulburări predominant calitative 1. am alocat un capitol semnificativ abordării semiologiei. chiar antagoniste. puŃine persoane sunt capable . MenŃionăm că abordarea este strict didactică.)(1985) – Vademecum în psihiatrie. Tulburări predominant cantitative: 1. În ambele situaŃii. a descrie şi a înŃelege manifestările psihice şi de a le organiza în mod sistematic. destinată cu predilecŃie formării psihologilor în domeniul psihopatologiei şi psihiatriei. (sub red. a numi. Medicală. Cele afirmate în rândurile de mai sus ar putea crea impresia că psihologul şi psihiatrul abordează simptomul din perspective relativ diferite. având drept scop abilitarea de a identifica.

Agnoziile 2.3.3.3.1. deja conu’’ 2. Metamorfopsiile 2.1.2.7.1.1.1. = amuzie 2.8.2.2.3.5 HalucinaŃii tactile 2.1.2. Porropsiile 2. Anozognozie 2.5.3.8.2.2.8. Hemidiaforie 2.1.1 HalucinaŃii auditive 2.1.3 HalucinaŃii autoscopice 2.1.1.6 HalucinaŃii viscerale (Cenestopatia . Agnoziile obiectelor animate (prosopagnozia): 2. Tulburări predominant cantitative: 1. Iluziile modificării schemei corporale 2.5.2.1.3.2. Tulburări predominant calitative: 2.1. amorfognozie 2.2. Agnozia culorilor: 2.deja vu.1.6.3.4.7.4 HalucinaŃii gustative-olfactive 2. Hemisomatognozie 2. Iluzia sosiilor 2.3.8.2.8. Agnozii vizuale (cecitate psihică): 2.3. = surditate verbală 2.7 HalucinaŃii privind schema corporală (somatognozice) 2.1. astereognozie 2. Agnozie tactilă 2.2.2.2.2.3 HalucinaŃiile : 2.2.1.1.1.2.2.2.1.1.2. Afazia culorilor 2.1.2. Amnezia culorilor 2. Agnozia spaŃială (cecitate spaŃială) 2.8 HalucinaŃii motorii şi kinestezice 1.1. Iluzii viscerale 2. Iluzii olfactive şi gustative 2. Asomatognozie 2.3 achilognozia 2.4.1.3.1.2.2. Discromatopsia centrală 2.3.4.6.2.3. Anozodiaforia 2. Agnozia schemei corporale : 2.2 HalucinaŃii vizuale 2.formă particulară a halucinaŃiilor viscerale) 2.2. False recunoaşteri 2. Agnozia simbolurilor grafice (cecitate verbală) 2.5.8. Hiperestezia reprezintă coborârea pragurilor senzoriale. Pareidolia 2. Fenomene: .4.1.3. Iluzii auditive 2.5. deja vecu.6.2.2.3. Iluzii 2. 22 .1.7.2. Iluzii vizuale 2.2.2. Agnozia auditivă (cecitate auditivă / surditate psihică) 2.6.1.2.3.7.3..

2. după stress.3 HalucinaŃiile. Hipoestezia reprezintă creşterea pragului senzorial. fie acŃiunea unui mecanism neurofiziologic (fenomenul centrării). memoriei. proceselor asociative. bolnavul consideră percepŃia sa ca fiind reală.2 Agnoziile 2. sub efectul tranchilizantelor). ceea ce duce la hipoestezie psihică (creşte iritabilitatea). fie condiŃiile precare de recepŃie sau stări psihice speciale (ex: frica). Este trăită de individ ca o creştere a intensităŃii senzaŃiilor şi percepŃiilor. uneori susŃinând-o cu argumente. la debutul unor tulburări psihice. schizofrenie. Iluziile patologice sunt percepŃii false cu obiect. 2. o scădere a acuităŃii senzoriale.1 Iluziile Iluziile perceptive sunt percepŃii deformate ale unui obiect real şi concret. la persoanele normale. în nevroze scade pragul de reactibilitate. 1. tulburări disociative şi de conversie. Dacă persoana normală se delimitează critic şi corectează imaginea perceptivă eronată.1 Iluziile 2. în fazele de debut ale bolilor infecto-contagioase. stări de suprasolicitare fizică şi nervoasă. oligofrenie. În patologie. Tulburări predominant calitative: Manifestări patologice: 2. Clasificarea iluziilor 23 . apare în boli de natură neurologică sau care afectează analizatorii (dermato.) În tulburări psihice apare cu predilecŃie în: • • • • • • stări reactive acute. Se manifestă în: surmenaj. 2.suprasensibilizarea la excitanŃi anterior subliminali. având drept cauze. Este frecventă în stări nepatologice (vârstă înaintată. dar adesea însoŃite de interpretări delirante. etc. modificarea lucidităŃii sau scăderea atenŃiei. tulburări de conştiinŃă. ORL.

injurii.obiectele par micşorate macropsii .1. care se bazează pe tulburarea recunoaşterii în memorie Ele apar în depersonalizare. derealizare.3. fiind explicate prin labilitatea şi dispersia atenŃiei sau ca urmare a desfăşurării accelerate a proceselor asociative. deja vecu. 2.1.1. tulburări disociative. Apar în stări confuzionale. Pareidolia este o iluzie în care imagini anodine (norii de pe cer. constă în faptul că o persoană cunoscută nu este identificată ca atare.1.1.obiectele se măresc dismegalopsii . fără a se confunda cu confuzia de persoane. deja conu” constituie o variantă a falselor recunoaşteri. monştri (ex: identificarea unui ochi în desenele de pe covor). bolnavul crede că o persoană cunoscută. Sunt frecvente în stările maniacale.1. frecventă în schizofrenie.4. în care pacientul identifică corect 24 . Constau uneori în impresia că unele sunete sunt mai intense sau mai clare. Falsele recunoaşteri sunt identificări greşite de persoane.obiectele se alungesc.2. fiinŃe fantastice.2. 2. Iluziile auditive sunt percepŃii deformate ale stimulilor auditivi.1.1.1. Iluzia sosiilor. ci ca având oarecare asemănare cu aceasta. iar chipul său a fost luat de alte persoane cu alte identităŃi.5.1. sindromul Korsakow.1. 2. 2.1 Metamorfopsiile sunt impresii de modificare şi deformare ale obiectelor şi spaŃiului. care sunt percepute de bolnav ca strigăte de deznădejde. sindroame demenŃiale (de origine neurologică).1. conturate sau dimpotrivă mai discrete (iluzie cantitativă). Ele pot fi: micropsii . (de obicei persecutor) este multiplicată. Porropsiile sunt impresii de modificare a distanŃelor până la obiect (lărgire sau strâmtare). 2. TendinŃa de a lua ceva drept altceva trebuie diferenŃiată de interpretarea senzorială.2.6. 2. Fenomene de “deja vu. desenul unui covor) sunt percepute ca fiind animale.1.1 Iluzii vizuale sunt cele mai frecvente şi polimorfe (diverse). se răsucesc. 2.1. epilepsii de lob temporal. Alteori impresia falsă poate fi produsă de excitanŃi reali (ex: picături de apă).

deşi vederea este intactă şi conştiinŃa 25 .2.1. greutăŃii şi poziŃiei propriului corp. cu senzaŃia de creştere sau scădere a dimensiunii sau greutăŃii corpului sau tulburări parŃiale.stimulul. Iluzii viscerale sunt percepŃii eronate ale funcŃionării unor organe. 2. tulburări de conştiinŃă. sunt percepute pe fondul tuturor tulburărilor nevrotice sau psihotice (tulburări obsesive. dar foarte diagnostice. Mai târziu. disociative / schizofrenie. 2. fiind deseori subsumate unor interpretări delirante. de modificare a dimensiunilor sau de transpoziŃie a părŃilor corpului (. stări delirante. În general. de transformare a excitaŃiei în senzaŃie şi a senzaŃiilor în imagine perceptivă. deşi funcŃia senzorială este intactă şi conştiinŃa clară. formei. intoxicaŃii. aceste reprezentări dispar prin controlul vederii. datorită unor modificări fiziologice sau stări febrile. Freud le-a dat numele de agnozii.picioarele îi ies pe geam’’). În patologie. 2. 2. Sunt mai puŃin frecvente.2. Se întâlnesc în schizofrenii.4. Se datorează unor leziuni ale centrilor de integrare nervoasă (aria de proiecŃie a analizatorilor).1. Iluziile de modificare a schemei corporale reprezintă percepŃia deformată a mărimii. Studiul agnoziilor a început la jumătatea secolului trecut. Bolnavul agnozic pierde capacitatea de a recunoaşte obiecte. Concluzii: Iluziile pot fi întâlnite şi la persoane normale.5. Agnoziile Agnoziile sunt defecte de integrare gnozică.1.. fobice. În cazul leziunilor organice. implicate frecvent în ipohondrie sau în stări delirante. definite ca tulburări de recunoaştere a mediului fizic. Agnoziile vizuale (cecitatea psihică) constau în dificultăŃi de recunoaştere a obiectelor sau persoanelor. dar reapar după încetarea controlului vizual. când Jackson (neurolog de formaŃie) diferenŃiază anumite tulburări psihice de etiologie neurologică. Ele pot fi tulburări totale a schemei corporale.1. în anumite circumstanŃe. tulburări fobice (dismorfofobie = tulburări în perioada adolesceŃei). 2. având anumite particularităŃi în funcŃie de tulburare. dar îi atribuie o semnificaŃie personală. Iluziile olfactive şi gustative constau în perceperea eronată a mirosurilor şi gusturilor. sub denumirea de impercepŃii. depresii). ele apar în tulburări neurologice sau disfuncŃii la nivelul analizatorilor.3.

tulburare de recunoaştere a culorilor.2.2. uneori fiind asociată cu amnezia culorilor.2. 2.2. nu înŃelege textul scris. Bolnavul nu recunoaşte persoane foarte cunoscute.1. Se datoresc unor leziuni ale lobului occipital drept. Discromatopsia centrală . dar nu cunoaşte denumirea lor. De cele mai multe ori însă. În general tulburarea implică cuvinte sau silabe. pierderea capacităŃii de a recunoaştere cifre: acalculie.2. care facilitează recunoaşterea). Agnozia simbolurilor grafice (cecitate verbală) constă în: • dificultăŃi de înŃelegere a limbajului (scris sau verbal): dislexie .3. 2.3. cecitatea psihică vizează recunoaşterea detaliilor (motiv pentru care rămâne adesea nediagnosticate). bolnavul nerecunoscând în ansamblu obiecte sau grupuri de obiecte (simultagnozie). culoarea. în forme mai grave. Afazia culorilor presupune dificultăŃi în denumirea culorilor. Se investighează cu Lânurile colorate Holmgreen sau tabelele Ishihara. bolnavul recunoaşte obiectele folosindu-se de repere (mişcarea. începutul sau sfârşitul cuvântului alexie .clară (în leziuni de lob occipital stâng). • dificultăŃi de scriere: • disgrafie agrafie. Agnozia culorilor constă în nerecunoaşterea culorilor. 2. 2.nu înŃelege silabe. contextul.nu înŃelege întregul cuvânt sau. 2. el nu le poate diferenŃia.3.3. mai ales când sunt plasate în centrul câmpului vizual. Deşi bolnavul recunoaşte culorile şi le denumeşte corect.3. Uneori agnozia are un aspect global. care poate fi la rândul său: 26 . utilitatea. Este o afecŃiune rară.4. În unele cazuri mai severe bolnavul se comportă ca şi cum n-ar vedea (cecitate psihică). Amnezia culorilor – bolnavul distinge culorile.2. fără ca bolnavul să fie amnezic. 2. sau nu se recunoaşte pe sine în oglindă.2.2. Agnoziile obiectelor animate (prosopagnozia).

4. 2. Hemisomatognozie . bolnavul se raportează la boală cu un oarecare amuzament 2. 2.2. 2.2. Anozognozie .nerecunoaşterea bolii.2.- asintactică .2.8. amorfognozia .2.7.3. Cauzele agnoziei: traumatismele craniene.5.2. 2..1.2.2. Hemidiaforie – o hemisomatognozie asociată cu o tulburare psihică.6.8.imposibilitatea de a recunoaşte obiectul în sine. Agnozia spaŃială (cecitate spaŃială) este o tulburare a percepŃiei spaŃiului privind aprecierea distanŃelor.1.imposibilitatea de a recunoaşte forma şi volumul obiectelor.nerecunoaşterea formei totale a propriului corp 2.2.5. Este adesea asociată cu hemiplagie. cel mai adesea leziuni .3.6.dificultăŃi de recunoaştere a consistenŃei.2.7.dificultăŃi de a recunoaşte şi utiliza simbolurile matematice.nu recunoaşte doar o jumătate din corp 2. durităŃii şi asperităŃii obiectelor.indiferenŃă faŃă de boală 2.2.2.2.8. tulburări ale vederii stereoscopice.dificultăŃi de aşeza numărul corespunzător unor operaŃii matematice asimbolică . - 2.2. 2.2. Asomatognozie . Agnozie tactilă: 2.imposibilitatea de identificare a sunetelor sau a cuvintelor. Agnozia schemei corporale se datorează unor leziuni ale lobului parietal drept.6. 2. datorită presiunii 27 . Agnozia interferează cu afazia şi duce la nerecunoaşterea semnificaŃiei obiectelor.2.2. Anozodiaforia .7. astereognozia .contre coup’’ (lovirea într-o parte determină leziuni în partea opusă. Agnozia auditivă (cecitate auditivă / surditate psihică) se datorează unor leziuni în lobul temporal 2. amuzia .8.imposibilitatea de identificare a melodiilor.8.1.8. achilognozia . surditatea verbală . Se datorează unor leziuni în lobul parietal (sau în zone asociative: parieto-occipital) 2. localizarea obiectelor în spaŃiu.7.

hipertensiune în faze avansate. ingestia unor substanŃe sau intoxicaŃia cu gaze. cauze de natură vasculară. HalucinaŃiile HalucinaŃiile reprezintă patologia majoră a senzorialităŃii. Imaginea eidetică este o imagine atât de intensă şi de detaliată încât are “calitate fotografică”. intense şi halucinaŃii slabe.3. care nu reuşesc să convingă bolnavul asupra veridicităŃii lor. pacientul percepe bătaia ceasului sau picătura de apă.3. nu este vorba neaparat de o ruptură de vas.3. 2. datorită rigidizării peretelui sanguin. Halucinoidele sunt fenomene psihopatologice care se plasează între reprezentări foarte vii.2. Astfel de halucinaŃii fiziologice apar pe fondul normalităŃii. conducând la sindromul afazo-apraxo-agnozic.1.intracraniene mai mari în partea opusă). se pot asocia cu tulburări de vorbire şi de motricitate.3. la bătrâni agnoziile nu apar singure. deşi bolnavul are o percepŃie clară a acestuia). ci de o invazie a elementelor sanguine.. PseudohalucinaŃiile sunt definite ca o exacerbare a reprezentărilor 28 . 2.3.3. 2. dar aude concomitent voci care îl încurajează. Spre deosebire de percepŃie ea poate fi evocată. Halucinozele sunt definite de autorii francezi ca halucinaŃii de care bolnavul se delimitează critic şi le recunoaşte ca fiind nereale 2. De fapt sunt forme prehalucinatorii. reproiectată în exterior sau suprimată voluntar.4.3. halucinaŃia durează atâta timp cât durează excitantul real. care evocă tulburări psihopatologice definite ca . înainte de culcare (hipnagogice) sau la trezire (hipnapompice) 2. îl ameninŃă sau îi comentează acŃiunile). HalucinaŃiile funcŃionale se produc atunci când perceperea unor excitanŃi obiectivi determină apariŃia unor percepŃii false (de ex. atrofii corticale (la bătrâni) dau forme mai discrete. care apar în faza de debut sau de dispariŃie a halucinaŃiilor. Clasificarea manifestărilor halucinatorii se realizează în funcŃie de formă şi de gradul de manifestare şi convingere a subiectului privind realitatea lor: 2. Imaginile halucinatorii eidetice.5.percepŃii fără obiect’’ (obiectul nu acŃionează asupra organelor de simŃ.

“aud cu urechile minŃii”). Ele prezintă o serie de caracteristici: nu au proiecŃie spaŃială (nu sunt percepute în câmpul senzorial). 2. pot conversa cu subiectul sau pot discuta între ele despre subiect (. se manifestă în fază de debut a halucinaŃiilor. au o anumită durată (pot fi intermitente sau continue). antrenează convingerea deplină a bolnavului privind realitatea lor.1. cu sau fără conŃinut anxiogen. Unele voci par să anticipeze ceea ce subiectul urmează să gândească sau îi pot rosti gândurile (ecoul gândirii). HalucinaŃiile auditive sunt cele mai frecvente la adulŃi.până la intensitatea perceptuală. au caracter xenopatic (străin de personalitatea. Clasificare: • după gradul de complexitate: elementare (foşnete.6. Vocile pot fi auzite clar sau confuz.halucinaŃii la persoana a III-a’’). par a fi impuse din afară.. de o forŃă străină. Ele pot lua forme diferite de zgomote. preocupările bolnavului).6. Ńiuituri) comune (recunoaşte sunete cunoscute) verbale.3.3. claritate şi complexitate. muzică sau voci. nu sunt percepute pe căi senzoriale normale (bolnavul afirmă: “văd cu ochii minŃii”. în raport cu ele pacientul dezvoltă o intensă trăire afectivă (terifiante). • după continuitate: discontinue (episodice) 29 . au o puternică rezonanŃă afectivă. au un grad variabil de intensitate. dar au o calitate similară percepŃiei adevărate (“percepŃii fără obiect”) Caracteristici: au proiecŃie spaŃială. sunt percepute pe căi senzoriale normale. HalucinaŃii propriu-zise sunt percepŃii care apar în afara acŃiunii unui stimul asupra organelor de simŃ. HalucinaŃiile cunosc o mare diversitate fiind clasificate în funcŃie de analizatorul în care se produc 2.

6.d. realizând scene de vis • d. • depresii . puncte luminoase complexe. conferindu-i o tonalitate afectivă pozitivă (intoxicaŃii cu droguri. al complexităŃii pot fi: elementare (fosfene) .3. după conŃinutul afectiv: favorabile (încurajări. deliruri mistice) sau o tonalitate afectivă negativă (ex.au conŃinut laudativ. o puternică rezonanŃă afectivă.2. unde au un caracter bizar şi relativ neinteligibil.v. 2. În psihopatologie se întâlnesc în: • schizofrenii paranoide. în delirum tremens) 30 . scenice – pot fi statice (panoramice) sau dinamice (cinematografice) sau pot fi antrenate într-o derulare rapidă.d. HalucinaŃiile vizuale sunt percepŃii vizuale ale unor obiecte ce nu există în acel moment în câmpul vizual. Pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii: • după dimensiune . Au în general un caracter terifiant. comentarii răuvoitoare) imperative (dictează bolnavului să realizeze un anumit act).v. caleidoscopică.• continue (împiedică pacientul să se odihnească).d. sunt trăite cu un intens dramatism de către subiect.p. Indiferent de felul lor. al proiecŃiei spaŃiale pot fi percepute în plan sau în relief.au conŃinut acuzator • manii . pot fi campine (în câmpul vizual) sau extracampine (în afara câmpului vizual ex în spate).v. • d.ele pot avea o mărime naturală sau pot fi mai mari (macroscopice) sau mai mici decât obiectele reale • d.p. halucinaŃiile vizuale antrenează subiectivitatea insului. întreŃinând delirul bolnavului. al trăirii afective pot fi: anxiogene indiferente (sunt doar contemplate). injurii. laude) defavorabile (ameninŃări.p. percepute ca figuri sau obiecte informe (fantasmascopii).scântei.

2. Ea se produce pe fondul integrităŃii anatomo-funcŃionale a organului. 31 . unde se asociază adeseori cu negativismul alimentar. localizată la nivelul unui organ sau aparat. cenestopatia mimează simptomele bolii organului respectiv. 2. Apar în psihoze toxice. stări demenŃiale.3. fierbinte) Sunt mai puŃin frecvente dar foarte diagnostice (pun în evidenŃă stări psihice grave).6.3. 2.3. LSD). toxicomanii (mescalină. înŃepătură. Caracteristici: au caracter pasager (migrator). HalucinaŃiile gustative şi olfactive sunt percepute ca gusturi sau mirosuri neplăcute sau plăcute. Cenestopatia este o senzaŃie fără corespondent real. Ele se regăsesc frecvent în stări delirante cu conŃinut persecutor şi stări confuzionale. frecvent sindromul Korsakow etc 2. Se întâlnesc în stări de involuŃie senilă.6. dar manifestarea respectivă nu este consecutivă unei leziuni. HalucinaŃii viscerale constau în senzaŃia prezenŃei unei fiinŃe străine în corp. HalucinaŃiile tactile constau în impresia de atingere a suprafeŃei cutanate (arsură.5.3.4. stări demenŃiale pe fond de deteriorare cognitivă. Cenestopatia nu este o halucinaŃie propriu-zisă.Se întâlnesc: • la persoane normale în stări de surmenaj sau în trecerea de la o stare de veghe la somn • în stări nevrotice reactive (stres puternic) • în psihoze acute • în stări confuzionale (tulburări de conştiinŃă) • în afecŃiuni oftalmologice sau neurologice • în afecŃiuni neurologice • în delirul alcoolic. fiind trăite ca violuri directe sau de la distanŃă (isterii şi schizofrenia paranoidă). de obicei proiectate în afară.6.3. mai ales în cele de involuŃie. deşi unii autori (Porot) vorbesc de halucinaŃii cenestopate.6. În manifestări. senzaŃia schimbării poziŃiei unor organe sau senzaŃia distrugerii lor. Foarte frecvent au localizare genitală. HalucinaŃiile autoscopice realizează imagine dublă prin care subiectul are percepŃia vizuală a propriului corp sau a unor organe.6. în depresii. rece.

1. membru fantomă).2. Tulburări ale fluxului ideativ 1. groază. Uneori are tendinŃa de disimulare. 2. Accelerarea ritmului 1.3. 2. HalucinaŃii motorii şi kinestezice sunt percepute ca senzaŃii de mişcare ale corpului sau segmentelor corpului. HalucinaŃiile au o dinamică evolutivă. Tulburări de formă : 1.7.1.2. Fuga de idei 1. HalucinaŃiile somatognozice (privind schema corporală) constau în senzaŃia de modificare a corpului sau a unor segmente (ex . Ulterior bolnavul se obişnuieşte. În momentul apariŃiei provoacă pacientului o trăire puternic anxioasă însoŃită de nelinişte.1.2.2. - nu sunt condiŃionate de factori interni sau externi psihostresanŃi sau traumatizanŃi.1. Încetinirea ritmului 1. Vâscozitate psihică 1. Tulburări ale ritmului ideativ 1. Semiologia gândirii Tulburările gândirii pot fi predominant formale.3. cu participare afectivă mai mare decât simptomele reale (dramatizare).6. colaborează cu halucinaŃiile.- sunt invocate intens.1.2. Fanding mental 1. Creşterea fluxului ideativ 1. Mentism 1.1. să se apere.3.1. trăirea afectivă este redusă în amplitudine. Scăderea fluxului ideativ 32 . Baraj mental 1.1.1.8.1. sunt continue (spre deosebire de durerea reală care trece).1.2. ascunzându-le ca pe un secret penibil. nu pot fi înscrise într-un context simptomatologic.1.2.1. are o atitudine caracteristică în funcŃie de natura halucinaŃiilor.6. PrezenŃa halucinaŃiilor în tabloul simptomatologic conferă tulburărilor psihice un caracter de urgenŃă. predominant de conŃinut sau tulburări ale expresiei verbale şi grafice a gândirii 1.2.1.2.2. - nu respectă periodicitatea şi ritmicitatea bolii pe care o imită. Pacientul încearcă să se ascundă.

2 Tulburări ale fluxului ideativ 1.3.1.1 Slăbirea asociaŃiilor 1.1. Ideea obsedantă 2. Ideea prevalentă 2. Ideea hipocondriacă.3 Tulburări ale coerenŃei 1. Accelerarea fluxului ideativ constă într-o succesiunea mai rapidă a ideilor şi se poate manifesta: la persoanele normale se manifestă în funcŃie de structurile temperamentale.3. care se caracterizează printr-o succesiune rapidă a ideilor şi reprezentărilor.3. pe fond de oboseală. 1.4 Obsesiile fobice 2.2.1. Tulburări predominant formale: 6 1.2.1.1.3.2.3.5.1. Tulburări de coerenŃă 1. teină. Obsesii ideative 2.1 Tulburările ritmului ideativ afectează succesiunea ideilor sub două aspecte: accelerare sau încetinire. DispariŃia fluxului ideativ 1.6 Ritualurile obsesive 2.2.1. Forme patologice: 1. într-o manieră tumultuoasă.2. după o perioadă prelungită de efort. 1.1 Tulburări ale ritmul ideativ 1. deoarece orice tulburare a ritmului atrage după sine tulburări ale fluxului şi afectează coerenŃa 33 .3. Ideea dominantă 2.3 VerbigeraŃia 2.3 Îndoielile obsesive 2.2 Salata de cuvinte 1. Tulburări de conŃinut 2.2. situaŃie faŃă de care subiectul se delimitează 6 Clasificarea este operantă doar în scop didactic.1 Mentismul este o formă particulară de accelerare a ritmului ideativ.5 Obsesiile impulsive 2. alcool) în situaŃii clinice se manifestă în stări febrile. în intoxicaŃii accidentale sau voluntare (consum de droguri sau substanŃe psihotrone).2.4. mai degrabă seara.2. Amintiri şi reprezentări obsesive 2.2. în stări hipomaniacale şi maniacale. Ideea delirantă 2. după consum de substanŃe stimulatoare (cofeină. în schizofrenia hebefrenică.

vâscozitatea se poate manifesta atât în plan verbal (în limbaj şi comunicare). Încetinirea ritmului ideativ constă într-o rărire a ideilor. depresii (mai puŃin cele nevrotice). intoxicaŃii cu substanŃe psihotone. toate fiind exprimate prin logoree.. deci se manifestă o accelerare de ansamblu a întregii vieŃi psihice (tahipsihie). creşterea capacităŃii de evocare. cât şi în plan motric (mişcări lente. în manie se descrie . tutun sau cofeină. creşterea forŃei imaginative şi de reprezentare. stări de deteriorare cognitivă. Ideile par rupte de context.1. Se manifestă în: stări de intensă tensiune nervoasă sau oboseală prelungită. care se succed la o oarecare distanŃă. dar prezintă o serie de caracteristici precum folosirea asociaŃilor prin asonanŃă (perechi de cuvinte cu sonoritate similară). Vâscozitatea psihică este specifică epilepsiei. Accelerarea ritmului ideativ se manifestă de regulă într-un context simptomatologic alături de sporirea fluxului ideativ. psihedelice. schimbările rapide de subiect sunt intelegibile deoarece au coerenŃă logică.1. hiperprosexie. Forme patologice: 1. fără a afecta însă logica discursului. schizofrenie. aderente şi nesusŃinute afectiv. predominant matinal. subiectul având convingerea delirantă că fenomenul îi este indus din afară. intoxicaŃii uşoare cu alcool. dar nu reuşeşte să stăpânească desfăşurarea gândurilor (apare şi ca tulburare de memorie). gândurile şi conversaŃia pacientului se deplasează cu repeziciune de la un subiect la altul. a rimelor şi a jocurilor de cuvinte.2. Se manifestă la persoane normale: în funcŃie de structurile temperamentale.critic.fuga de idei’’.2. fuga de idei constă într-o accelerare progresivă a ritmului şi fluxului gândirii. în stări de surmenaj sau ca urmare a administrării unor sedative În patologie se manifestă în: oligofrenie.1. “lipicioase”) 34 . 1. în schizofrenie mentismul apare de obicei în cadrul simptomului de automatism mental.

2. cu cât pacientul interpretează acest simptom într-o manieră delirantă.2. ceea ce determină creşterea ritmului ideativ.2. 1. blocajul gândirii se manifestă ca o întrerupere extrem de abruptă şi constituie o importantă indicaŃie pentru diagnosticarea schizofreniei. apoi ritmul slăbeşte treptat. La una din extreme se află presiunea gândurilor. în stări comatoase. când ideile sunt neobişnuit de abundente şi variate şi se derulează rapid. faptul că gândurile i-au fost sustrase de un persecutor. Tulburări ale coerenŃei: 35 . în stări confuzionale.ideile par brusc întrerupte. Fandingul mental constă într-o slăbire progresivă a fluxului ideativ. unde se înregistrează o scădere progresivă a fluxului – fenomen numit hemmung – şi la persoanele depresive. Barajul mental .3. DispariŃia fluxului ideativ (anideaŃie) este un fenomen rar întâlnit. asociată cu o scădere a ritmului. 1. Creşterea fluxului ideativ constă în sporirea numărului de idei. iar la cealaltă extremă se află sărăcia gândurilor. ideile par a curge normal. hipomnezie şi hipoprosexie. a forŃei imaginative. 1. 1. ansamblu numit bradipsihie.3. Se poate constata la epileptici în timpul accesului epileptic. de exemplu.1. 1. Se întâlneşte la persoanele normale în situaŃii de concentrare asupra unei idei sau la persoanele cu nivel cognitiv scăzut.1.2.2. ca şi cum succesiunea ar fi anulată. deci cele două modificări apar în aceleaşi condiŃii. Scăderea fluxului ideativ constă în sărăcirea gândirii. ci se înscrie şi ea într-un context simptomatologic alături de scăderea fluxului. În psihopatologie se întâlneşte frecvent în schizofrenie.2. Tulburări ale fluxului ideativ În tulburările fluxului gândirii sunt modificate atât viteza cât şi volumul gândurilor. Blocajul gândirii sugerează cu atât mai mult schizofrenia. Întreruperea subită a gândurilor este resimŃită ca un fel de golire a minŃii.1.3. Uneori această experienŃă este trăită de persoane în stare de anxietate sau oboseală. Încetinirea ritmului ideativ nu evoluează singular.1. susŃinând. 1. În formă extremă însă.2.2.

Slăbirea asociaŃiilor nu trebuie confundată cu gândirea persoanelor anxioase sau a celor cu deficit intelectual. pierderea sau ruperea legăturilor dintre idei. ConversaŃia îi apare interlocutorului ca fiind încâlcită şi ilogică. fie la sfârşit. iar cei cu deficit intelectual îşi pot exprima ideile mai clar dacă interlocutorul îşi simplifică întrebările. 2. Tulburări de conŃinut Tulburările de conŃinut ale gândirii sunt fenomenele cele mai studiate în psihopatologie pentru că. Ea nu poate fi lămurită prin întrebări şi informaŃii suplimentare. pe măsură ce încercăm să lămurim gândurile pacientului. repetiŃia poate avea tendinŃa de rimă. Slăbirea asociaŃiilor poate îmbrăca diferite forme.3. Salată de cuvinte este o formă extremă a incoerenŃei în care bolnavul exprimă o serie de cuvinte sub forma unui amestec neinteligibil şi lipsit de conŃinut ideativ. tulburări de conştiinŃă. Discursul pierde caracterul logic. şi gradate ca severitate şi semnificaŃie psihopatologică.1. se desfăşoară aleator şi exprimarea verbală devine lipsită de conŃinut şi neinteligibilă. VerbigeraŃia . prin caracterul lor aberant şi prin abaterea de la făgaşul normal al gândirii şi de la realitate. ea distruge nu numai legătura între propoziŃii şi fraze. le înŃelegem tot mai puŃin. ideea obsedantă. 2. Când această tulburare este extremă. ideea hipocondriacă. Aceasta este o stare în care pacientul pare mereu pe punctul de a se apropia de problema în discuŃie.1 Tulburările coerenŃei ideative constau în slăbirea asociaŃilor.3.repetarea stereotipă a aceleiaşi propoziŃii sau a unor cuvinte lipsite de înŃeles. Se manifestă în diferite forme de schizofrenie. Ideea dominantă: poate apare în urma unui eveniment sau a unei 36 . fără legătură logică între cele două subiecte şi fără prezenŃa formelor de asociere descrisă la fuga de idei. Persoanele anxioase devin mai coerente atunci când se simt în largul lor. Mutarea calului sau deraierea constă în saltul de la un subiect la altul. ele frapează interlocutorul şi medicul. fără însă a o atinge cu adevărat niciodată. Formele de manifestare ale tulburărilor de conŃinut sunt diverse. Efectele incoerenŃei asupra conversaŃiei pacientului constau în aşa-numita “vorbire alături”. Între acestea se înscriu: ideea dominantă. 1.2.1. ideea prevalentă. ci şi structura gramaticală a discursului şi devine salată de cuvinte 1. stări demenŃiale accentuate. ideea delirantă. În cazul slăbirii asociaŃiilor.3.1. fie la mijloc de propoziŃie.

Obsesiile se poate prezenta clinic sub mai multe forme 2. Amintirile şi reprezentările obsesive constau în rememorarea unor evenimente de regulă de conŃinut neplăcut. evenimente sau situaŃii pe care pacientul încearcă să le evite.2. Poate apare conjunctural şi în situaŃii normale. fiind mai puternică pe un fond de oboseală. realizând o aşa-numită intoxicaŃie prin idee. dezamăgire. 2. deşi este în dezacord cu aceasta. disconfort somatic şi mai slabă când persoana se simte securizată. dacă trebuia să facă astfel sau nu). În patologie este frecventă la persoane cu structuri obsesionale. nelinişte. care îi întreŃin o stare permanentă de îndoială. împreună cu lipsa de convingere în ceea ce priveşte veridicitatea ei. Ideea obsedantă poate avea diferite intensităŃi în manifestare. 2. astenizat (scade forŃa psihică). Datorită caracterului său reversibil.2. 2. Uneori reprezentările pot contrazice realitatea. Ele invadează conştiinŃa. de o persoană sau de posibilitatea unei boli. odihnită. dificil pentru subiect. ideea dominantă rămâne în sfera normalului. se întreabă mereu dacă a făcut bine sau nu.) când se desprinde din contextul celorlalte idei pe care le domină. dar sunt extrem de puternice. Obsesiile ideative sau gândurile obsesive sunt idei sau fraze repetate. 37 . incertitudine (nu are forŃă de convingere în faŃa lui însuşi. lectură etc. care îl tulbură şi îl indispun pe pacient. spectacol.situaŃii cu o anumită încărcătură afectivă (discuŃie. sunt criterii ce diferenŃiază obsesiile de ideile delirante. surmenat. în nevroza obsesivă. impunându. când suntem obsedaŃi de o problemă.2. în stările depresive.3 Obsesiile fobice constau în teama nejustificată faŃă de persoane. protejată afectiv. cu un tonus emoŃional pozitiv. sfâşiind bolnavul între două alternative.2. luând forma unor imagini eidetice.1. RezistenŃă opusă de pacient. deşi pacientul îi recunoaşte caracterul parazitar şi chiar luptă împotriva ei. În ciuda faptului că pare străină şi contradictorie faŃă de personalitatea insului. de cele mai multe ori nu reuşeşte să o învingă. Ideea obsedantă este o idee agresivă care izbucneşte şi invadează gândirea. Poate fi mai frecventă la omul dezamăgit. bolnavul nereuşind să se elibereze de senzaŃia de penibil.se conştiinŃei.2. jenant. În general se supune controlului voluntar. Ideea obsesivă este de regulă dihotonică. în tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă.

deşi le opune rezistenŃă. dacă a scos fierul din priză sau dacă a încuiat uşa la plecare etc.2.). subiectul luptă cu ele. Ideea prevalentă are un caracter morbid evident şi se constituie ca nucleul unui sistem delirant. ridicole. Teama de a nu da curs acŃiunii se numeşte compulsie. se încarcă emoŃional. ideea prevalentă subordonează celelalte idei. boală.2.) Temerea continuă conduce la verificări repetate. izbucnind parcă din interiorul psihismului şi subordonând întregul sistem ideativ. Spre deosebire de ideile obsesive. Pacientul resimte dorinŃa imperioasă să le îndeplinească.4 Îndoielile obsesive sunt teme repetate care exprimă incertitudinea cu privire la acŃiuni anterioare pe care pacientul le-a executat. spălarea repetată a mâinilor). care mobilizează forŃele sanogenetice ale insului. agresiune. lipsite de sens (ex. pentru ca ulterior să o poată evoca 2. a trage cuiva pălăria pe ochi pe stradă etc.6 Ritualurile obsesive sunt comportamente repetitive care par a avea un scop şi un conŃinut stereotip.2. Ritualurile pot lua forme foarte variate: ritualuri de verificare. ideea prevalentă se situează în centrul conştiinŃei. a se arunca înaintea maşinilor.3. Adesea. care.).5 Obsesii impulsive (compulsive) cunosc aceeaşi procesualitate obsesivă împingând subiectul la executarea anumitor acŃiuni sau acte inacceptabile. sex şi religie. ritualurile de numărare (număratul obiectelor de la locul de muncă. ele se pot încadra totuşi în 6 categorii: murdărie şi contaminare. deşi subiectul este conştient că acŃiunea a fost îndeplinită. ritualurile de îmbrăcare – îmbrăcarea sau dezbrăcarea într-o anumită ordine 2. în 38 . (ex. Deşi temele obsesive sunt variate.2. considerându-le lipsite de sens. care vin de la periferia psihismului. 2. al maşinilor de pe stradă. ordine. pacientul face eforturi de a conştientiza şi fixa în memorie acŃiunea concretă. număratul din 3 în 3 etc. ritualurile de curăŃenie (ex. Deoarece îndeplinirea acestor acte ar putea avea consecinŃe negative. care apar pe fondul îndoielilor obsesive. în tendinŃa de a evita aceste îndoieli. De asemenea spre deosebire de ideea obsesivă. a lua un cuŃit şi a lovi.

bolnavul nesesizând esenŃa ei patologică. Ea nu este o credinŃă convenŃională şi nu este comprehensibilă în raport cu formaŃia educaŃională şi culturală a insului.loc să o contrazică. luptă împotriva ei. care nu-i recunoaşte caracterul patologic prezintă o tendinŃă de dezvoltare şi de înglobare a evenimentelor şi situaŃiilor are o potenŃialitatea patologică delirantă după un timp ideea prevalentă reuşeşte să realizeze o organizare şi sistematizare a celorlalte ideii şi se structurează ca idee delirantă. puncte de sprijin. pe baze inadecvate.4. se articulează cu ea. De obicei exprimată limpede şi evoluând pe un fond de claritate a conştiinŃei ideea delirantă nu corespunde cu realitatea cu care se află în opoziŃie Ideea delirantă prezintă o serie de caracteristici care îi conferă specificul: este neconformă cu realitatea şi în contradicŃie cu ea este o judecată eronată care domină conştiinŃa pacientului şi îi modifică în sens patologic comportamentul este rezistentă la contraargumente şi verificări este incompatibilă cu atitudinea critică. motiv pentru care ideea prevalentă este considerată uvertura delirului. (Ex. Ideea prevalentă este pregnant patologică. Niciodată o idee obsesivă nu va evolua spre delir. Chiar şi evenimentele din realitate sunt folosite drept argumente. care nu este afectată de argumente raŃionale sau de evidenŃa contrariului. o sprijină şi îi servesc drept argumente. exprimând o stare psihotică şi precedând delirul. 2. nici de analizele de laborator ale alimentelor etc.. ideea delirantă a unei persoane că cei din jur vor să-l otrăvească nu va fi modificată nici de rezultatele unor analize repetate. dimpotrivă. nici de degustarea mâncării de către cei din jur. Ideea delirantă este o credinŃă susŃinută cu fermitate. pacientul va găsi argumente 39 . deoarece ea vine din afara psihismului şi faŃă de ea insul se delimitează critic. Ideea prevalentă prezintă o serie de caracteristici care o diferenŃiază de alte idei: este neconcordantă faŃă de realitate dar în concordanŃă cu sistemul ideativ al insului.

doctorul este complicele celor care-i vor răul etc. în sensul că persecutaŃii devenind persecutori. rudele gustă din partea de mâncare care nu este otrăvită. acuzator sau chiar violent.Claritatea şi stringenŃa argumentării şi logica organizării sunt atât de puternice încât convinge şi pe ceilalŃi de veridicitatea ideilor sale. materiale sau fizice ). sau se crede înzestrat cu puteri supranaturale şi purtător al unor mesaje de esenŃă divină. ci îşi păstrează forŃa. dar a fost substituit când era copil. dezvoltă ideea că aparŃine unei familii bogate. iniŃial. Pe măsura evoluŃiei sale sistemul delirant se poate încapsula deoarece bolnavul simŃindu-se ignorat sau neînŃeles. defensiv şi resemnat (schimbări de domiciliu. Temele ideaŃiei delirante sunt foarte diverse. Ideile delirante de inutilitate sunt specifice tulburărilor depresive şi constau în convingerea pacientului că erori neînsemnate din trecut vot fi descoperite şi el va fi pedepsit (specific depresiei este faptul că 40 . reducerea relaŃiilor interpersonale) pentru ca. Individul mobilizează în sprijinul ei nu numai toate celelalte idei. Pacientul se simte jignit de gesturile şi cuvintele celor din jur. să devină revendicativ. că este bogat. are convingerea că este urmărit. nu-şi mai împărtăşeşte ideile. că are calităŃi excepŃionale. în intenŃia de a-i strica reputaŃia. Datorită forŃei sale deosebite ideea delirantă nu rămâne izolată ci se organizează în sistem. dar ideea nu dispare. a-l otrăvi sau a-l înnebuni. Ideile delirante de grandoare (expansive) constau în convingerea subiectului că este o persoană deosebită. Comportamentul lui poate fi. dar şi întreaga sa forŃă afectiv-motivaŃională şi voliŃională în scopul impunerii sistemului delirant. ulterior. Cunoaşterea şi clasificarea lor relativă este foarte utilă datorită corespondenŃei dintre ideaŃia delirantă şi formele majore de afecŃiune mintală Ideile delirante de persecuŃie constau în convingerea subiectului că anumite persoane îi vor produce prejudicii (morale. de rang mare. În aceste situaŃii se poate produce inversarea de roluri. că împotriva lui se complotează. Această formă de contaminare psihică se numeşte delir indus. Uneori.cu care să contrazică evidenŃa: probele de mâncare analizate au fost substituite.

credinŃa că toate organele interne îi sunt distruse. sau că actele sale sunt determinate de o voinŃă exterioară. alteori se crede iubită de o persoană importantă şi inaccesibilă.de inserŃie a gândurilor. Pacienta se crede violată sau agresată. o emisiune TV îi sunt special adresate sau gesturile unei persoane sunt considerate semnificative pentru pacient ). au fie un conŃinut expansiv. Ideile delirante de influenŃă sau control constau în convingerea pacientului că ideile sau gândurile îi sunt controlate de o forŃă exterioară. Ideile delirante de gelozie .constau în convingerea nestrămutată a bolnavului că partenerul îl înşeală. în putrefacŃie ). Ideile delirante de negaŃie acoperă o gamă tematică foarte largă. Ca urmare. caz în care pacientul crede că acestea i-au fost introduse în minte de o forŃă exterioară (trebuie diferenŃiate de 41 .apar adesea secundar unor halucinaŃii resimŃite la nivelul organelor genitale. că nu este folositor familiei şi că existenŃa sa este lipsită de sens. persoană pe care se poate să nu o fi întâlnit niciodată.pacientul consideră că îşi merită pedeapsa) sau că actele sale sunt lipsite de valoare. Ideile delirante sexuale . Idei delirante de posedare a gândurilor pot lua mai multe forme: .mai frecvente la bărbaŃi . convingere care nu poate fi înlăturată prin argumente raŃionale. Adesea aceste idei creează o stare de tensiune pacientului şi conduc la acte agresive. Ideile delirante religioase. sfârşitul carierei sau sfârşitul inevitabil al omenirii. de la negarea realităŃii unor obiecte sau persoane până la negarea funcŃiilor sale organice (de ex. etc. mai frecvente în secolul trecut. evenimentele. Uneori tematica lor vizează iminenŃa morŃii proprii.mai frecvente la femei . pacientul îşi urmăreşte soŃia. îi controlează lenjeria sau îi caută în poşetă. sau persoanele din jur au semnificaŃie personală pentru pacient (de exemplu. fie depresiv (ex asistă neputincios la judecata de apoi ). bolnavul asistând la un eveniment religios extraordinar. Ideile delirante de relaŃie constau în convingerea pacientului că obiectele. îi suspectează fiecare gest sau privire. un articol de ziar.

Dar dezorganizarea personalităŃii nu permite organizarea sistemului delirant şi coerenŃa ideilor (idee delirantă este fragmentară şi instabilă. ideea delirantă are o maximă amplitudine îmbinând elemente onirice. de blocajul gândirii şi de credinŃa pacientului că gândurile lipsă i-au fost sustrase de către persecutor. Caracteristicile delirului în diferite entităŃi nozografice : În hebefrenie . forŃă persuasivă. motiv pentru care ideile delirante prezintă o oarecare tematică. cu debut localizat în general în adolescenŃă. de aptitudini deosebite etc. totuşi. mai argumentate şi mai durabile decât în manie. manifestând un nerealism flagrant).de difuzare ( transmitere ) a gândirii – pacientul consideră că gândurile sale nerostite sunt. cunoscute de ceilalŃi. Ideile sunt comunicate. dar au un puternic conŃinut expansiv. de fabulă sau mit. o anumită susŃinere şi persistenŃă. În schizofrenia paranoidă se păstrează o anumită structură de personalitate (debutul se manifestă pe la 40 de ani). .datorită amplei dezorganizări a personalităŃii bolnavului. În acest context apare delirul religios. PrezenŃa delirului cronic sistematizat demonstrează angajarea prevalentă a gândirii i paranoia. Paranoia este domeniul de maximă manifestare a ideilor delirante. prin telepatie. când personalitatea este nestructurată . spre deosebire de heberfenie unde erau doar afirmate. această formă este însoŃită. sau alte modalităŃi. Puternica structură a personalităŃii paranoicului conferă ideilor rigoare şi stringenŃă logică. În depresie ideile delirante sunt mai frecvente.subtip al schizofreniei.de forŃare a gândirii – convingerea pacientului că îi sunt extrase gândurile. de grandoare. deşi neconforme cu personalitatea subiectului sunt recunoscute ca aparŃinându-i) . uneori. În manie ideile delirante sunt fragmentare şi nesistematizate. Bolnavul încearcă să convingă anturajul de valoarea ideilor sale. De regulă temele delirante sunt de culpabilitate 42 . au adresabilitate.gândurile obsesive care.

şi inutilitate şi. În stările de involuŃie senilă delirul există dar este mai puŃin bogat din punct de vedere tematic. ea este de fapt o expresie a întregii personalităŃi a bolnavului. când pot genera acte comportamentale auto. ideile nu au forŃă şi coerenŃă datorită slăbirii generale a forŃei psihice (bănuieşte că este furat. fără rigurozitate logică. i se vrea răul etc. prin angajare şi convingerea cu care insul luptă pentru impunerea ideilor sale delirul cuprinde planul voliŃional. tema prevalentă fiind prejudiciul. halucinaŃii). afectând un anumit segment al vieŃii psihice (gândirea). conŃinutul sistemului delirant este puternic marcat de fenomenologia senzorială adesea argumentele în susŃinerea delirului sunt aduse din trecut implicând funcŃia mnezică (forŃa de evocare). Odată constituit sistemul delirant angajează pe cel în cauză pe linia unei 43 . prin caracteristicile sale . mai ales în stările de automatism ambulator.). Insuficienta dezvoltare şi organizare a personalităŃii nu permite elaborarea unui sistem delirant. datorită elaborării retrospective din depresie. ideile delirante sunt susŃinute cu argumente din trecut. În stările confuzionale ideile delirante sunt alimentate de patologia senzorială psihotică (iluzii. prin conŃinutul său tematic şi prin amploarea pe care o ia ea angajează nivelul imaginativ. În oligofrenie în general nu apar idei delirante decât în stări confuzionale. Amploarea delirului este condiŃionată de gradul de disoluŃie a conştiinŃei. Datorită acestui fapt ideile delirante sunt fragmentate şi total nestructurate.perseverenŃă. Ideile delirante sunt slab sistematizate şi vag argumentate. În epilepsie ideile delirante apar atât în timpul crizei cât şi post-critic.sau heteroagresive Concluzii privind ideile delirante: chiar dacă o idee delirantă pare organizată în sector. fermitatea cu care este susŃinută – ideea delirantă demonstrează prezenŃa suportului afectiv - motivaŃional.

Este vorba de un om interpretatiov care suferă de o boală a semnificaŃiilor. Delirul holotimic este derivat din patologia senzorială.anumite conduite. nemaifiind comunicat decât unor persoane considerate de încredere. Este un delir amplu. uimit. 44 . Este un delir sistematizat care apare la persoane psihopate şi paranoice. După această perioadă de edificare el încearcă să-şi comunice ideile. izvorât din complexe refulate de sorginte endogenă. motiv pentru care incapsulează delirul. să-i convingă şi pe ceilalŃi de autenticitatea lor. Alteori delirantul înŃelege că delirul îi aduce prejudicii de ordin social. Pe măsură ce se structurează îndoielile dispar iar bolnavul dobândeşte certitudinea asupra veridicităŃii ideii (delirul se cristalizează). se instalează repede. Geneza delirului : Bleuler operează o dublă sistematizare. în virtutea cărora bolnavul interpretează şi analizează excesiv. disimulat. este iniŃial incert. sau îl spionează în permanenŃă. (Ex : . evoluŃia sa este determinată în mare măsură de cauzele care l-au generat. îi influenŃează comportamentul. Ideea delirantă nu este un epifenomen. acordă semnificaŃii particulare oricărui eveniment sau situaŃii. nesistematizat. Apare relativ brusc. EvoluŃia delirului În afară de evoluŃia legată de factorii etiologici. delirul are în general o evoluŃie specifică. neînŃeles. ironizat. Delirul catatimic a mai fost numit şi delir primordial.. Delirul nu se reduce ca amplitudine ci se restrânge ca arie. orice gest sau acŃiune a . perioadă în care bolnavul este confuz. ci rezultă din organizarea specifică a componentelor personalităŃii. dezorientat. Restrângerea ariei de răspândire face ca individul să treacă ca un om aparent normal.suspectului’’ este interpretată ca o agresiune la adresa bolnavului). diferenŃiind delirul catatimic şi delirul holotimic.are impresia că cineva îl urmăreşte. Numit adesea secundar el apare pe fondul altor afecŃiuni. dar constată că este adesea contrazis. Are o evoluŃie de scurtă durată în ciuda amplitudinii şi depinde de persistenŃa factorilor etiologici.

coerenŃa şi forŃa de argumentare reuşesc să convingă persoane din anturajul pacientului rezultând un delir indus. marcată de o preocupare excesivă pentru starea de sănătate. Unii pacienŃi. asociată cu o stare anxiogenă intensă. Uneori pacientul prezintă realmente o disfuncŃie somatică. apare ideea delirantă care vizează eventualităŃi imposibile şi rezistă la orice argumente logice (ex: are un şarpe în intestin care-i va devora organismul). Uneori ia forma unei idei dominante. de ascundere a convingerilor sale delirante. fie sub aspectul unor constante biochimice (hiperglicemie. Dincolo de preocupare. ci mai degrabă teama ca aceasta să nu se producă. Ideea hipocondriacă poate lua diverse forme. cel în cauză trăieşte teama de a nu se îmbolnăvii. Hipocondria nu reflectă o stare prezentă de disfuncŃie somatică. conŃinut scăzut de calciu etc. Empiric ipohondria este considerată ca fiind impresia bolnavului de a avea o disfuncŃie somatică. considerat ca fiind afectat de diverse boli se manifestă ideea hipocondriacă. recurg la investigaŃii repetate şi găsesc uneori modificări minore pe care le amplifică. 2. Aceasta este hipocondria sine materia. spre deosebire de cenestopatie. Hipocondriacul face mai mult o profilaxie a unei posibile tulburări.La fenomenul de încapsulare se adaugă şi o tendinŃă de disimulare. în tendinŃa de a demonstra prezenŃa bolii. Dacă bolnavul se teme de ceea ce i s-ar putea întâmpla înseamnă că. Bolnavul din prima categorie (cum materia) nu este mai puŃin hipocondriac decât cel din a doua 45 . Cenestopatia constă în trăirea şi perceperea disfuncŃiei la nivelul unui organ. fie în ceea ce priveşte funcŃionarea unui anumit organ. dar nu nu poate fi convins de această evidenŃă. aparat sau sistem. hipocondria este proiectată în viitor. Cu cât delirul este mai bine sistematizat. ceea ce impune necesitatea unei distincŃii între hipocondrie şi cenestopatie.5 Ideea hipocondriacă Atunci când ideile dominante sau prevalente sunt orientate asupra stării de funcŃionare a organismului. Ea reflectă o situaŃie prezentă. Bolnavul se relaŃionează ca un delirant. Aceasta este hipocondria cum materia. Alteori atinge note obsedante. ceea ce reflectă natura ei ideaŃională. In forme severe.). Uneori stringenŃa logică. cu atât are o evoluŃie mai îndelungată. Alteori pacientul este perfect sănătos.

Mutism achinetic . 1.electiv .bavardaj . Tulburări propriu-zise ale limbajului: A.tahifemie . Perturbări ale caracterului adresativ 2. Dislalii A.3.absolut . tulburări ale ritmului : 1. orice dificultate de comunicare poate fi semnul unei tulburări psihice I.2.2. Perturbări ale funcŃiei de comunicare : 1.mutacism. ideea hipocondriacă are o tentă delirantă.2. Perturbări al subtextului. Semiologia limbajului Limbajul este oglinda personalităŃii.stări înrudite cu mutismul: .salată de cuvinte 46 .relativ . Disfazii C. George Ionescu consideră că orice hipocondriac este un delirant în miniatură.logoree .incoerenŃă simplă .Mutism de etiologie psihică . tulburări ale coerenŃei verbale: .2.discontinuu .1. Tulburări de formă : 1. II.verbigeraŃie 1.1.mutism: . mod facil de cunoaştere a pacientului. Perturbări ale caracterului situativ 3. Dislogii B. hiperactivitate verbală: . Examinarea bolnavului se face exclusiv prin comunicare.categorie (sine materia). Dislogii 1. Indiferent de gradul şi forma sa de manifestare. Perturbări în ceea ce priveşte susŃinerea în comunicare 4. hipoactivitate verbală: . tulburări de intensitate şi timbru 1.musitaŃie .hipoactivitate simplă .mutitate .bradifemie .blocaj verbal .

palilalia .paragramatismele .neologisme .onomatomania . Caracterul situativ este puternic perturbat la paranoici. Dislalii: .1. care adoptă un ton impropriu situaŃiei (declamativ. Tulburările caracterului situativ vizează funcŃia de loc şi context.. schizofrenie). asociat cu mijloace extralingvistice. Tulburări ale funcŃiei de comunicare 1. 4. Disfazii: . tulburări la nivelul frazelor: . B. 2. Tulburări de conŃinut : 2. 2.schizofazia .amnezia verbală . dând frâu liber pulsiunilor sale fără cenzură. Subtextul. paranoia).stilul telegrafic .stereotipiile verbale . Tulburările în susŃinerea comunicării afectează capacitatea de argumentare şi consecvenŃa în comunicare. suspicios).disoluŃia semantică.tulburări de pronunŃie şi articulare (obiectul logopediei).dispersia semantică . I. unde bolnavul nu are nevoie de partener (solilocviu).glosolalia .2.surditate verbală . fie prin inconsecvenŃa ideilor (oligofrenie. asigură precizarea sau nuanŃarea mesajului.psitacismul .intoxicaŃie prin cuvinte . în forma sa 47 . dar şi la schizofrenici. tulburări la nivelul cuvintelor: .embolofazia . fie prin inflexibilitatea şi rigiditatea ideilor (delir. 3. Acest caracter poate fi perturbat în dublu sens. 2.paralogisme .disocierea semantică .jargomofazia.tumultus sermonius. unde bolnavul ignoră situaŃia. Caracterul adresativ este puternic perturbat în schizofrenie. Este perturbat în schizofrenie (intens utilizat). Tulburările caracterului adresativ vizează orientarea comunicării.dissintaxia .dificultăŃi de înŃelegere a limbajului scris = alexia C.parafazia .agramatismele .

2. intoxicaŃii uşoare. Hiperactivitate verbală: • Bavardaj . cu afectarea coerenŃei şi alterarea mesajului. afecŃiuni somatice. emoŃional-instabilă sau paranoidă.2. în funcŃie de sex. stări de excitaŃie. temperament. O voce de intensitate crescută apare în tulburarea de personalitate histrionică. în psihopatologie apare în manie. A.2. În psihopatologie. fie ca hiperactivitate verbală. schizofrenie. 48 . În psihopatologie aceste tulburări se manifestă în dublu sens. tratamente cu neuroleptice. având aspectul unei curgeri verbale. Dislogiile 1. dar fără conŃinut bogat. Tulburări de ritm şi debit apar în situaŃii normale. Tulburări propriu-zise ale limbajului: A.cauze neurologice C.cauze psihice B. excitaŃie maniacală • Tahifemia constă în intensificarea ritmului. stări terminale precomatoase. Dislogii . • Logorea constă în intensificarea ritmului. vârstă. care este rapid.1. frecventă la femei şi persoane extravertite. fia ca hipoactivitate verbală 1. stări de insuficientă dezvoltare cognitivă. Dislalii . în situaŃii normale se numeşte vorbărie. 1.intensificare a debitului ideatic. Disfazii . în psihopatologie se manifestă în isterie. în paranoia şi stări de excitaŃie maniacală. respiratorii. constă în repetarea stereotipă a unor cuvinte şi fraze neinteligibile.1. Tulburări de formă 1. debitului şi fluxului ideativ. 1. stări reactive.paranoidă. în psihopatologie se manifestă în excitaŃie maniacală. Hipoactivitate verbală: • Hipoactivitate simplă se întâlneşte la persoane timide. temperament. vârstă. involuŃie senilă. Tulburări de intensitate şi timbru: Timbrul suportă modificări în situaŃii normale.2.tulburări de pronunŃie şi articulare. • VerbigeraŃia constă în intensificarea ritmului şi debitului. în funcŃie de sex. când bolnavul caută întotdeauna alt sens pentru cuvânt (răstălmăcire) II. o voce de tonalitate scăzută apare în depresii.

situaŃie în care bolnavul uneori comunică. total. datorată unor leziuni în zona corticală a limbajului sau la nivelul aparatului auditiv. MusitaŃie . ca urmare a unor traumatisme la nivelul trunchiului celebral şi a SRAA (sistem reticular activator ascendent). stări de surmenaj. sau în semn de protest. mutism relativ. în insuficienŃă cognitivă.imposibilitatea vorbirii.vorbire cu voce joasă. atunci când bolnavul comunică din când în când. Mutism achinetic . în psihopatologie: în oligofrenie. bolnavul nu comunică de loc. neinteligibilă (apare frecvent în schizofrenie) Mutacism . flegmatic. are origine neurologică. 1. voluntar. • Bradifenie constă în încetinirea ritmului.anularea vorbirii şi a motricităŃii. când bolnavul comunică doar cu anumite persoane mutism discontinuu. apare în situaŃii normale. la simulanŃi. involuŃie senilă. În psihopatologic apare în stări depresive (datorită accentului pus pe bolnav pe o anumită idee). persoane în vârstă. Stări înrudite cu mutismul: Mutitatea .legat de o boală psihică. în şoaptă. Mutism de etiologie psihică .mutism deliberat. Tulburări ale coerenŃei verbale : 49 . alteori nu. dar nu neapărat prin mijloace verbale mutism electiv. În psihopatologie este caracteristică stărilor nevrotice. temperament melancolic. nu se însoŃeşte cu tulburări de mişcare. • Mutism constă în scăderea până la dispariŃie a debitului verbal. în schizofrenie.3.inhibate. cunoaşte mai multe forme: mutism absolut.

Se presupune că este fie o idee care le anulează pe celelalte. precomă. cu tendinŃă spre rimă şi rezonanŃă onomatopeică. în schizofrenie. • Palilalia constă în folosirea stereotipă a ultimului cuvânt din propoziŃie. La nivelul cuvintelor: • Paralogisme . • Tumultus sermonius este o stare în care comunicarea este anulată sub aspectul inteligibilităŃii. Apare în stadiile avansate ale schizofreniei. comă. Se asociază cu ecominia şi ecopraxia (repetarea cuvintelor. Se înregistrează două forme ale acestor tulburări: 2. stări depresive. care pot fi modificate.întreruperea bruscă a comunicării. la persoane isterice.• IncoerenŃa simplă. 2. În psihopatologie apar în schizofrenie (hebefrenică şi catatonică). În psihopatologie: oligofrenie. fie o halucinaŃie. Poate apare şi pe fond de oboseală. în stări de involuŃie senilă. Blocajul poate fi normal. În stări normale este exprimată prin limbaj superficial. • Psitacismul este o formă extremă de vorbire neinteligibilă (frecvent în intoxicaŃii grave). în stări de tensiune afectivă negativă. • Blocaj verbal . parafrenie.folosirea unui anumit cuvânt într-o accepŃiune particulară (în psihopatologie: schizofrenie. acŃiunilor interlocutorului). • Salata de cuvinte constă într-o asociere de cuvinte izolate. în care bolnavul foloseşte cuvinte. gesturilor. Nu se cunoaşte etiopatogenia blocajului.1. fuzionate sau bolnavul le acordă o semnificaŃie diferită de cea comună. Tulburări de conŃinut Tulburările de conŃinut contau în alterarea sensului cuvintelor. sau anormal. se întâlneşte în stări terminale. • Stereotipiile verbale constau în repetarea aceluiaşi cuvânt. dar acestea nu se integrează într-un context ideativ.) 50 . În psihopatologie apare în stări de demenŃă şi schizofrenie. • Onomatomania constă în repetarea unui cuvânt.

la expansiunea sferei semantice. asociindu-se adesea cu 51 . incomprehensibil.ruperea. Din acest motiv s-a preferat termenul de disfazie. vasculară. • Schizofazia . La nivelul frazelor (afectează stilul) • Stil telegrafic . care exprimă cel mai fidel ermetismul comunicării la schizofrenici. ca rezultat al tendinŃei bolnavului de a exprima cât mai multe idei. trunchierea frazei.eliptic. care defineşte tulburări ale limbajului datorate unor leziuni cerebrale. • Embolofagia (embololalia) constă în înserarea pe fondul unui discurs normal a unor expresii străine (tăiere). care pot fi: active . • Glosolalia este un limbaj în care neologismele abundă. Disfazii: Termenul de afazie prezintă inconveniente pentru că poate exprima absenŃa totală a comunicării. în manie. a unei expresii bizare. deviind limbajul de la funcŃia sa şi dându-i un aspect bizar. • Paragramatismul .folosirea unor neoformaŃii lingvistice. pasive – ca rezultat al fuziunii unor cuvinte sau folosirea unui anumit cuvânt existent în mod inadecvat. Deoarece apar ca urmare a fragilizării peretelui vascular. de natură tumorală. acestea sunt mai frecvente la persoane în vârstă. • Agramatismul . disociere sau disoluŃie semantică.absenŃa cuvintelor de legătură (conjuncŃii propoziŃii).neologismele creează un nou limbaj. fraza reducându-se la scheletul ei.cuvinte inventate cu scopul de a reda mai fidel un mesaj propriu al bolnavului (în psihopatologie: schizofrenie. format din substantive şi verbe. • Jargonofazia . Toate aceste modificări conduc la o slăbire a legăturii dintre semnificat şi semnificant. apare în stări de excitaŃie maniacală.• Neologisme.2. pentru care recurge la părŃi de vorbire secundare. 2. traumatică. automat. ducând la: dispersie. B. isterie). şi mai ales doreşte să comunice. dar bolnavul afazic comunică într-o măsură mai mică.

apar neologisme şi construcŃii verbale noi. etiologia este traumatică. pe baza cărora. achiziŃionate în trecut.v. care constă în alterarea structurii fonetice a cuvintelor (inversarea silabelor) şi parafazia verbală care constă în defectuoasa utilizare a cuvintelor în frază. Pentru a înŃelege mesajul se foloseşte şi de contextul mimico-pantomimic sau de mişcarea sau utilitatea obiectelor. • Amnezia verbală constă în dificultatea reamintirii unor cuvinte. În faze mai uşoare. • IntoxicaŃia prin cuvânt constă în repetarea unui cuvânt folosit de interlocutor sau repetarea aceluiaşi răspuns pentru întrebările care urmează. pareze etc). urmând legea disoluŃiei memoriei (Delay). reuşind să înŃeleagă cuvinte simple.p. conform căreia se uită mai uşor cuvinte mai abstracte. bolnavul manifestă surditate pentru cuvinte dificile. • Dissintaxia constă în alterarea structurii gramaticale. Se asociază adesea cu intoxicarea prin gest şi repetarea ordinului dat. mai târziu Broca le numeşte afemii pentru ca. ulterior. În etapele ulterioare de evoluŃie ale afaziei. recent achiziŃionate şi mai greu cele familiare.d. Prezintă diverse grade. semantic. în forme severe conduce la agramatism. • Parafazia constă în folosirea unor cuvinte deformate în locul celor oportune d. ci a amneziei semnificaŃiei lui. în funcŃie de gravitatea leziunii. Aceste tulburări au fost evidenŃiate pentru prima oară în prima jumătate a secolului trecut de Lordat. care poate lua mai multe forme: 52 . TROUSEAU să utilizeze termenul de afazie. • Surditatea verbală constă în dificultatea de a înŃelege limbajul. poate reface mesajul. în ciuda faptului că bolnavul aude. într-o tendinŃă de disimulare. numite dislaxii. • Alexia este o formă foarte gravă de tulburare a înŃelegerii limbajului scris. care conduc la jargonofazie.tulburări adiacente (hemiplagii. dominante sunt tulburările de vorbire. Disfazicul prezintă şi tulburări ale limbajului scris. În cazul leziunilor discrete. poate îmbracă 2 forme: parafazia literară. care le descrie sub numele de alalie. când bolnavul reînvaŃă să vorbească. dar nu ca urmare a deformării cuvântului.

Tulburări ale rememorării trecutului 2. Semiologia memoriei Tulburările de memorie pot fi sistematizate sub aspect clinic în : 1. stări de involuŃie). confabulaŃia 2.2. în stări nevrotice. Dismnezii cantitative : 1.2.1. Amneziile 1. prăbuşirea funcŃiei mnezice. Amnezia electivă 1.2. Amnezii lacunare 1.dificultăŃi de înŃelegere a literelor din cuvânt. Amneziile anterograde se referă la evenimente trăite după debutul bolii.1. Hipermneziile 2. Hipomneziile 1.5. 1.2. anecforia.4. alexia silabică .1.1. Amnezii de evocare (retrograde). fiind datorate mai ales slăbirii capacităŃii de fixare a imaginilor şi evenimentelor noi. 1. Se manifestă în: .1. criptomnezia 2.2. Clasificarea se realizează în funcŃie de debutul bolii 1. semnifică pierderea totală a capacităŃii mnezice. Dismneziile calitative (paramnezii) : 2.dificultăŃi în înŃelegerea silabelor. 1. Se manifestă la persoane normale. alexia literară . în timp ce amintirile anterior fixate sunt relativ bine conservate şi putând fi încă bine redate.3.2.3. în stări de insuficientă dezvoltare cognitivă (oligofreni. în sens strict. Amnezii de fixare (anterograde) 1.- alexia verbală .1.2.stări confuzionale 53 . Dismnezii cantitative : 1. false recunoaşteri 2. alexia motorie constă în imposibilitatea de a citi cu voce tare.2.1. Amnezia tardivă 1.dificultăŃi de înŃelegere a textului.2.2.Tulburări de sinteză mnezice imediate 2.2.2. Se referă la incapacitatea insului de a reda un eveniment trăit recent.4. Amneziile.2.2.1.3. Hipomnezia constă în scăderea în diferite grade a forŃei mnezice.2. pseudoreminiscenŃele 2. în stări de surmenaj. ecmnezia 2.1.2.

Amneziile lacunare contituie un hiatus în memoria insului.4. 1.. ci treptat şi numai după o anumită perioadă. Amnezia tardivă (întârziată) este legată de tulburări de conştiinŃă.3.2. astfel se diminuează şi dispar achiziŃiile cognitive. care apar multiple. traumatisme craniene. Se manifestă în: stări confuzionale. situaŃii sau persoane.2. memoria pacientului care prezintă amnezii lacunare este un jurnal cu unele pagini albe.stări reactive . a căror trăire a fost acompaniată de o stare afectivă negativă. apoi reperele şi nuanŃările afective şi în final variabilitatea mimico-pantomimică. dar nu se instalează concomitent cu perioada confuzională (lacunară). 1. După metafora lui Delay.2.3.2. Hipermneziile sunt tulburări ale funcŃiei mnezice care constau într-o exagerare a evocărilor. tumultuoase. 1.tulburări afective bipolare (PMD) . Amnezia electivă constă în ştergerea (uitarea) unor evenimente.stări nevrotice . 1. dar nu de la prezent la trecut. Amnezii retrograde (de evocare) sunt tulburări de memorie care se întind progresiv spre trecut. memoria este un jurnal din care insul smulge paginile de la sfârşit.2. amnezia are un caracter progresiv. beŃia profundă sau beŃia patologică.reacŃii psihogene. Un alt model al amneziei retrograde este cel prezent în afazia Wernike. cu o marcantă 54 . ci de la complex la simplu. sunt amnezii progresive. în care pacientul uită progresiv vocabularul şi cunoştinŃele însuşite anterior. motiv pentru care a fost numită psihogenă sau afectogenă. până în copilărie. După metafora lui Delay. 1.5.sindromul Korsakov . avansând spre cele de început. accese de epilepsie.

Dismneziile calitative (paramneziile) Paramneziile sunt amintiri deformate. Este frecventă în schizofrenii.1. fie sub aspectul desfăşurărilor cronologice. momente paroxistice. 2. dar nu sunt încadrate în timpul şi spaŃiul real în care s-au petrecut. Mentismul este o stare în care subiectul devine simplu spectator al desfăşurării tumultuoase şi incoercibile a ideilor şi amintirilor sale.3. 1. 2. 55 . fie sub aspectul lipsei de legătură cu realitatea trăită în prezent sau în trecut de bolnav. Tulburări ale sintezei mnezice imediate sunt evocări eronate ale unor evenimente sau acŃiuni trăite în realitate de bolnav. fie în asumarea ca fiind proprii (nerecunoscute ca străine) a unor materiale ştiinŃifice.tendinŃă involuntară. este ceea ce se mai numeşte înstrăinarea amintirilor. Se manifestă : la oameni sănătoşi în momente cu puternic conŃinut afectiv negativ sau pozitiv în psihopatia paranoidă sau paranoia la unii oligofreni hidrocefali cu posibilităŃi remarcabile de reŃinere a unor date. accese de epilepsie sau momente de pericol existenŃial şi în care subiectul revede şi retrăieşte în câteva clipe întreaga sa viaŃă. literare pe care subiectul doar le-a auzit sau citit. fie în considerarea unor evenimente trăite ca fiind doar auzite sau citite.2. care apare în stări confuzionale. false.1.1. Viziune retrospectivă este o formă supremă a hipermneziei. cifre. 1. narcotice. memorare având însă un caracter pur mecanic în stări febrile. psihogene. Criptomnezia constă. îndepărtând subiectul de preocupările prezentului. 2. anxioase. neconcordante cu realitatea.1. datorită imposibilităŃii concentrării atenŃiei. desfăşurarea sub aspect caleidoscopic a acestor imagini în conştiinŃă face imposibilă orice memorare actuală. sub efectul substanŃelor psihedelice.3.

56 . Se manifestă în traumatisme cranio-cerebrale. Pseudo-reminiscenŃele constau în reproducerea unor evenimente reale din trecutul bolnavului. 2. când bolnavul are impresia de a nu mai fi văzut.constă în reproducerea unor evenimente imaginare (pe care bolnavul nu le-a trăit). deja vecu.1. el fabulând asupra trecutului cu convingerea că îl evocă.2. de mult pensionate trăiesc în prezent perioada trecută din viaŃa lor profesională sau se consideră tinere.3. În general persoana prezintă tulburări mnezice (hipomnezii.2. cunoscut sau trăit situaŃiile sau evenimentele respective.2. O variantă o constituie iluziile de nerecunoaştere. instalată în surmenaj. 2. (ex : persoanele senile. Anecforia este o tulburare mai uşoară a memoriei.delirul sistematizat şi în unele demenŃe traumatice. în forme predemenŃiale sau demenŃiale şi reprezintă posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care subiectul le credea de mult uitate. Ecmnezia reprezintă o tulburare globală a memoriei. 2. False recunoaşteri (identificări) sunt stări premergătoare stărilor de deja vu. în care pacientul confundă trecutul cu prezentul. 2. Tulburări ale rememorării trecutului constau în reproduceri ale unor evenimente din trecut pe care bolnavul le situează în mod fals în prezentul trăit.1. deja conu. Discursul este detaşat de realitate şi impregnat de imaginar.2. amnezii) şi tulburări de conştiinŃă (stare confuzională ce implică dezorientare în timp şi spaŃiu şi la propria persoană).2. în stările patologice mai severe. Se manifestă în demenŃa senilă. în care subiectul are impresia de a mai fi văzut. chiar adolescente). pe care acesta le trăieşte ca evenimente prezente (bolnavul amestecă trecutul cu prezentul.jamais vu’’. iluzia de memorie constând în nerecunoaşterea timpului şi spaŃiului în care s-a produs evenimentul respectiv.2. ConfabulaŃia .2.4. 2. 2. în sindromul Korsakov şi în unele stări (cazuri) de alcoolism cronic.. cunoscut sau trăit evenimentele sau situaŃiile actuale = .

1. ce desemnează orice abatere (pozitivă sau negativă) de la starea de echilibru afectiv.1. Hipotimiile Hipotimiile constau în scădere elanului afectiv şi reducerea tonusului afectiv. Hipotimii 1. Hipertimia pozitivă 1. cu lentoarea în 57 . amplificând trăirea sau deplasând-o spre un pol sau altul.2 AmbivalenŃa 2. În psihopatologie tulburările afective pot fi analizate sub două aspecte: modificări predominant cantitative şi modificări predominant calitative.5.1.2.2.3 Labilitatea emoŃională FaŃă de orice eveniment sau situaŃie. Tulburări calitative (paratimii) 2.1.Semiologia proceselor afective 1.3. Atimii 1.3.1. IncontinenŃa afectivă 2.2.1.3. Tulburări cantitative 1. Atunci când starea afectivă a insului este ancorată persistent şi durabil la unul din cei doi poli (depresie/euforie).3.3.2.1 Inversiunea 2. unele evenimente sau împrejurări de viaŃă.1.3.1. Hipertimia negativă 1.3.2.3.4. Luând drept reper starea de echilibru afectiv (eutimie). Se face adesea confuzie între distimie şi tulburările afective cu conŃinut negativ (depresii).3. ca şi unele aspecte structurale ale personalităŃii tind să tulbure echilibrul.3. Tulburări predominant cantitative 1. Hipertimii 1. Angoasa 1. 1. Anxietatea 1. În realitate distimia semnifică o tulburare afectivă nespecifică. Depresia 1. Depresia fără depresie 1. determinând astfel distimia. Euforie 1. Depresia mascată 1.2. asociate cu o expresivitate mimică redusă (hipomimie).1.1.3. în orice moment al existenŃei sale. atingând o intensitate puternică vorbim de tulburări afective (depresive sau maniacale). Trăirile afective se subordonează legii polarităŃii. omul dezvoltă o trăire afectivă.

mişcări şi o reducere a angajării insului în realitate. în epilepsie (vîscozitate psihică ce exprimă o oarecare rigiditate afectivă) Anestezia psihică dureroasă este o formă particulară a hipotimiei. în stări confuzionale. mai ales pozitive. Atunci când starea este foarte intensă. în stări post-traumatice. are caracter difuz. În stări normale hipotimiile apar matinal. care constă în incapacitatea sau imposibilitatea omului (în special persoane în vârstă). care tinde să se diminueze cu vârsta. care nu este selectivă. Apatia (care nu se confundă cu atimia) este o stare de lipsă a pasiunii. starea depresivă este o hipertimie negativă. Unii autori confundă hipotimia cu starea depresivă. schizofrenie (debut sau final).raptusul melancolic (stare de furie disproporŃionată în raport cu o excitaŃie minoră). în copilărie şi adolescenŃă se manifestă o mai marcată participare afectivă. când persoana prezintă o mai discretă angajare afectivă. Se întâlneşte în: fazele târzii ale depresiei. de a dezvolta stări afective intense. 58 . depersonalizare şi derealizare. când se înregistrează o tocire a afectivităŃii (obtuzie afectivă). schizofrenie (cu particularităŃi determinate de autismul bolnavului). generalizat şi poate fi structurală sau episodică (caracteristică stărilor normale). În psihopatologic se manifestă în stări de insuficientă dezvoltare cognitivă. Bolnavul acuză această stare (o conştientizează). Atimiile se manifestă printr-o totală lipsă de trăire afectivă. Se manifestă în: stări confuzionale grave. indiferent de etiologie. ea poate conduce la descărcări de afecte . În realitate. stări precomatoase sau comă. infecŃioase. 1. idioŃie (când persoana nu reacŃionează nici la stimuli agresivi). catatonie (subtip al schizofreniei). involuŃie senilă. însoŃită de inexpresivitate mimico-pantomimică. reclamând faptul că nu se poate bucura şi nu poate iubi persoane foarte apropiate. stări demenŃiale profunde.2.

pe fondul trăirii culpabilităŃii.3. senzaŃie de sufocare.1. Apar frecvente idei depresive. Riscul constă în faptul că sub 59 . sumbre pentru care se consideră vinovat. Ńinută neglijentă. însoŃită de sentimentul durerii morale. 1. privire fixă. comisurile bucale coborâte.3. Atunci când se produce. Aspectul exterior este caracteristic: hipomimie.1. umeri lăsaŃi. fac posibilă apariŃia ideii de suicid. care amplifică depresia sau favorizează apariŃia unui puseu depresiv.3. Aspectul clinic cuprinde: lentoare a mişcărilor. Depresia se caracterizează printr-o puternică trăire afectivă negativă. Ideiile suicidare sunt disimulate datorită sancŃionării sociale negative a actului. Krepelin vorbea de melancolia de involuŃie. reducerea iniŃiativelor. În încercarea de a masca ideile suicidare. involuŃia senilă. palpitaŃii.1. bolnavul temperează manifestările depresive. insuficienŃei şi o tendinŃă de autopuniŃie (autopedepsire). cap aplecat. ca şi în tulburări de personalitate de tip afectiv Depresia ca expresie a unei stări patologice de intensitate psihotică sau nevrotică nu trebuie confundată cu trăirile depresive consecutive unei pierderi (ex. doliu). al inutilităŃii şi devalorizării. care conduc la sentimentul neputinŃei. în general le supradimensionează şi le actualizează. mers instabil. alege din antecedente (experienŃa anterioară) doar evenimente nefericite. episoadele depresive pot apare şi pe fondul unei tulburări anxioase. o stare depresivă profundă a cărei evoluŃie este rapidă şi conduce întotdeauna la moartea bolnavului. dureri precordiale. omega-melancolie (cuta între sprâncene persistentă). Depresia mascată este o depresie ce evoluează sub o fenomenologie somatică. supraevaluarea dificultăŃilor. Hipertimiile pot fi negative (depresia) sau pozitive (euforia) 1. ceea ce duce la îngreunarea diagnosticării bolii. care. actul suicidar este de o brutalitate extremă şi surprinde anturajul.1.1. Hipertimiile negative 1. care sunt de obicei de scurtă durată şi comprehensibile în raport cu situaŃia. Simptome: apăsare toracică. Depresia se manifestă în: tulburări afective depresive. În toate evenimentele prezente bolnavul întrezăreşte numai nenorociri.2. dificultăŃi în respiraŃie.3.

1. tipul şi gradul de severitate al anxietăŃii: 1. Formele.3. Este mai puternică la femei decât la bărbaŃi şi la persoane în vârstă. Severitatea anxietăŃii Ca severitate. Anxietatea generală . ce s-ar putea produce. ca o aşteptare a ceva îngrozitor. poate doar lipsa de energie este vizibilă. anxietatea poate varia între o anxietate normală (o cotă relativ minimă de anxietate. Trăsătura anxioasă este o componentă a personalităŃii ce se manifestă o perioadă mai lungă de timp şi poate fi evaluată prin observarea comportamentului psihologic. 1. 1. emoŃional şi cognitiv al persoanei. ritualuri obsesive sau manifestări fobice. Se manifestă prin nelinişte psiho-motorie însoŃită de tulburări neurovegetative.când anxietatea este întotdeauna prezentă şi acompaniată de o teamă permanentă şi în care persoana poate manifesta comportamente de evitare. A. Pe acest fond evoluează ideaŃia suicidară.persoana poate părea stabilă.3. absolut necesară pentru supravieŃuire..nervozitate excesivă ) Anxietatea cronică . el îşi continuă activitatea.3. Depresia fără depresie (depresione sine depresione) apare ca urmare a abilităŃii bolnavului de a disimula simptomatologia depresivă.teama fără obiect’’ însoŃeşte de cele mai multe ori stările depresive şi este trăită ca o stare de presimŃire amestecată cu teamă.formă a anxietăŃii legată de un context stressant (în limbaj empiric .această fenomenologie potenŃialul suicidar persistă şi este foarte puternic.1. Starea anxioasă apare ca rezultat al unei situaŃii stresante.4. 2. cu ajutorul căruia se mobilizează resursele personale) şi panică (formă de extremă severitate a anxietăŃii). Trăirea afectivă este proiectată în viitor. parcurgând stadiile de anxietate acută şi anxietate cronică: Anxietate acută . Tipul anxietăŃii: Semnalul anxios este un răspuns pasager la un eveniment anticipat. Anxietatea sau . Apare în stări normale. comportamentul este aparent normal. conjuncturale sau în funcŃie de structura de personalitate. dar prezintă 60 . în care persoana pierde controlul propriilor sale emoŃii.

Pacientul trăieşte doar pe un segment al existenŃei din care ia doar aspectele pozitive. consumă în exces ceea ce îi place. cu capul ridicat. cu o energie debordantă.3.1. trece de la o activitate la alta. Este evidentă tendinŃă de supraapreciere a propriei persoane. Uneori manifestă stări de iritabilitatea marcată. debutul bolilor somatice. expresivă. 1.3. acompaniată de o disfuncŃie somatică. dar şi biologice: mănâncă mult. Littré a descris neliniştea. Manifestă dezinhibiŃii psihice.furor maniacal . dar activitatea lui este dezordonată şi de regulă nefinalizată.modificări vegetative vizibile (cele mai frecvente fiind tremurăturile şi rigiditatea de postură) În psihopatologie. în debutul tuturor bolilor psihice.5. asociate cu mimică expresivă. Angoasa (adesea confundată cu anxietatea) este o stare de teamă de diverse grade. are iniŃiativă. cu o supradimensionare a trebuinŃelor şi impulsurilor.manifestat la o incitaŃie foarte mică. cu privirea vie. demenŃă. Tonusul afectiv influenŃează condiŃia somatică. involuŃie senilă. care pot degenera în furie .2 Hipertimia pozitivă 1.2. Euforia se caracterizează printr-o puternică încărcătură afectivă pozitivă. 1. anxietatea se manifestă în: tulburări anxioase generalizate. exagerearea dispoziŃiei pe linia veseliei. tulburări depresive. ce se manifestă în activitate. perioadă de sevraj (întreruperea drogului).3.1. În normalitate se manifestă în situaŃiile fericite ale existenŃei. Omul este întreprinzător. într-un elan polipragmatic. Corpul este în extensie. anxietatea şi angoasa ca fiind forme de manifestare ale aceleiaşi stări. 61 . gesturi largi şi bogate. bea mult. dar de intensitate gradată. optimismului exacerbat. hipertiroidie.

dispariŃia reflexului pupilar de acomodare la lumină.v. caracterizat prin jovialitate. dar în timp ce bună-dispoziŃia maniacalului este contagioasă (pentru anturajul său). dezinhibiŃie severă cu caracter şocant (gesturi inacceptabile d. 1.2. 2. Tulburări predominant calitative Tulburările calitative ale afectivităŃii (paratimiile) se caracterizează prin reacŃii afective aberante şi inadecvate. cafea. cu treceri rapide de la o stare la opusul ei. şi de semne psihice: delir cu conŃinut pozitiv (mărire.3. polipragmatic. moria este un sindrom ce apare în traumatismele de lob frontal. Diagnosticul diferenŃial se face cu: starea timică din hebefrenie – şi hebefrenicul este exuberant. stări febrile. Traumatismul are evoluŃie în platou. fiind punctată de episoade depresive.2 AmbivalenŃa afectivă constă în trăirea concomitentă a unor stări afective pozitive şi negative faŃă de o situaŃie sau persoană. când bolnavul iubeşte şi urăşte în acelaşi timp o anumită persoană. uneori paradoxale în raport cu situaŃia. paralizia generală progresivă (PGP). alături de semne neurologice. 2. buna dispoziŃie a hebefrenicului are un caracter strident şi penibil. IncontinenŃa afectivă este o formă extremă de labilitate afectivă. în timp ce curba euforiei prezintă variaŃii. în general nesistematizat.p.2. intoxicaŃii uşoare cu alcool. 62 . 2. grandoare). Este trăită în general în sens negativ şi se traduce prin ostilitate faŃă de persoane apropiate mai ales din familie. drog. social).În psihopatologie se manifestă în: stări hipo-maniacale. plăcerea calambururilor. manie. se manifestă frecvent în schizofrenie. se întâlneşte în fazele accentuate ale aterosclerozei cerebrale.1 Inversiunea afectivă este o trăire afectivă cu conŃinut (sens) opus celui scontat. ca abolirea reflexului rotulian. Este frecventă în schizofrenie.d.

direct proporŃionale cu gravitatea acestora. Semiologia voinŃei 1.1.3. anxietate. .Hiperprosexii 2.1. cafea). 3. Abulia 63 . în stările de deteriorare cognitivă (demenŃă).2. se întâlneşte frecvent în tulburări disociative şi de conversie. în stările de insuficientă dezvoltare cognitivă (oligofreni). anxietate. în grade diferite. Labilitatea afectivă (versalitatea timică) constă în trecerea rapidă de la un sentiment la opusul lui. Tulburări cantitative 1.Hipoprosexii 3. unde angajează întreg comportamentul insului. la hipocondriaci asupra stării de boală. irascibilitate. În general. irascibilitate. dispariŃia atenŃiei.2. . ca fenomen de mai mică amplitudine. de insuficientă dezvoltare cognitivă şi în toate stările confuzionale direct proporŃional cu gravitatea tulburării de conştiinŃă. la paranoici atenŃia este orientată spre orice eveniment sau situaŃie legată de tema delirantă). hipertiroidie Semiologia atenŃiei Tulburările atenŃiei . Hipobulia 1. în debilitate mintală. Hipoprosexia constă în scăderea intensităŃii atenŃiei. Se manifestă în stări de surmenaj. Hiperprosexia constă în exagerarea orientării selective a atenŃiei. Apare frecvent în toxicomanii sau stări de uşoare intoxicaŃii (alcool.sunt predominant cantitative: 1. Se întâlneşte: în stările de surmenaj.3. orientarea selectivă se manifestă predilect pe un anumit domeniu al vieŃii psihice. în stările confuzionale . . Ea are caracter generalizat în manii. sau un anumit conŃinut ideativ (la melancolici şi în depresii se orientează preponderent asupra ideii de culpabilitate.disprosexiile . Aprosexia constă în scăderea totală. până la aprosexie.Aprosexii 1. 2. Hiperbulia 1.

care are ca efect impulsivitatea. VoinŃa inhibitorie este condiŃia unei personalităŃi conturate.cerinŃă ce stă la baza conduitei amânării. În psihopatologie se întâlneşte rar deoarece boala somatică şi mai ales cea psihică dezorganizează suportul voliŃional. grefată pe o hipobulie (dependenŃă). Parabulia 2. Impulsivitatea VoinŃa. fiind destinată susŃinerii ideii delirante cu orice preŃ. amplu şi puternic motivat. la persoane caracterizate prin efort voluntar susŃinut. 64 . are forme specifice de manifestare. de ainiŃia şi a finaliza o acŃiune. reprezintă latura reglatorie a conştiinŃei şi se realizează în forma activă prin perseverenŃă. Hipobulia constă în scăderea forŃei voliŃionale. În psihopatologie o întâlnim în: nevroze. irascibilitatea şi insomnia reduc capacitatea de efort voluntar.obsesivul luptă cu tendinŃele sale morbide pentru a se elibera de ideile. atunci când se întâlneşte. tenacitate în scopul iniŃierii şi susŃinerii unei activităŃi şi în forma pasivă inhibitorie în sensul reprimării unor tendinŃe. Este prezentă în starea de normalitate. în raport cu tulburarea pe fondul căreia evoluează: în stările obsesiv-compulsive . unde astenia. Totuşi. dar şi o slăbire a frânei voliŃionale. 1. impulsuri indezirabile sau cu consecinŃe reprobabile .2.1.1. uneori până la anularea instinctului de conservare 1. Se întâlneşte frecvent în patologia somatică şi psihică. tendinŃele sau acŃiunile obsesive. Hiperbulia constă în exagerarea forŃei voliŃionale.2. pulsiuni. tulburarea de personalitate emoŃional instabilă evidenŃiază o insuficienŃă voliŃională în susŃinerea unei acŃiuni. în paranoia hiperbulia este selectivă şi unilaterală.3.2. Disabulia 2. Tulburări cantitative ale voinŃei 1. în toxicomanii întâlnim o hiperbulie cu caracter unidirecŃional (procurarea drogului). incapacitatea de a acŃiona. Tulburări calitative 2.

manifestări din fenomenologia obsesională 2. voinŃa este subordonată integral persoanei care domină relaŃia. Se întâlneşte în nevroze şi debutul schizofreniei. Parabulia este o abulie. dar ea nu este subordonată unui scop. Impulsivitatea constă în scăderea până la anulare a forŃei voluntare cu 65 . bolnavul nu finalizează acŃiunile datorită slăbirii efortului voluntar şi trece de la o acŃiune la alta în funcŃie de fantezia sa. Abulia constă în lipsa totală a iniŃiativei şi incapacitatea de a acŃiona.un depresiv este total incapabil de iniŃiativă.formă autentică.depresivul este lipsit de iniŃiativă şi incapabil de a finaliza o acŃiune. fiind de fapt o hipobulie accentuată. 2.2. Disabulia constă în dificultatea de a iniŃia şi finaliza o acŃiune. Este relativ rară în adevărata ei accepŃiune. ci este aleatorie.în tulburarea de personalitate dependentă. tratamentul cu antidepresive. ca şi dificultatea de a trece de la o acŃiune la alta. în manie iniŃiativa nu lipseşte. în oligofrenii şi în stări de deteriorare cognitivă 1. în fond abulia este chiar o profilaxie a suicidului. indiferent. pe lângă risipirea depresiei (cu acŃiune mai discretă şi mai tardivă). În psihopatologie se întâlneşte: în stări comatoase şi confuzionale . idioŃie. datorită suprimării conştiinŃei.3. în catatonie. în stările demenŃiale profunde. neglijându-şi adesea chiar trebuinŃele biologice imediate.1. restabilirea iniŃiativelor şi a acŃiunilor creşte riscul de suicid. nu decurge dintr-o selecŃie a motivelor. Tulburări calitative ale voinŃei 2. în tulburări afective . înlătură de cele mai multe ori abulia. 2.în stare de automatism mental. în epilepsie . unde constituie sindromul lor subiectiv comun). în traumatisme cranio-cerebrale (cerebrostenie şi encefalopatie posttraumatică. acompaniată de ticuri. în depresia profundă endogenă . grimase.3.

Este prezenŃă şi în anumite tulburări de personalitate. Este frecventă în psihozele afective (depresii şi manii). Stare de hebetudine 1. cu un colerism constituŃional. Tulburări calitative 2.1.3. de asemenea. O regăsim. prin care se realizează raportarea lucidă.transa De un polisemantism şi o ambiguitate extremă.6. Starea de comă 2.caracter inhibitor. Starea de amenŃie 2.7. unde se produce raptusul melancolic şi furorul maniacal la excitaŃii minore. în situaŃii conflictuale. Conceptul de conştiinŃă. În psihopatologie se manifestă în tulburări caracterizate printr-o reducere a toleranŃei la stres şi o creştere a gradului de reactivitate. fără o suficientă deliberare şi cu un caracter imprevizibil Se întâlneşte în situaŃii normale. având drept rezultat un comportament impulsiv.2.3. fiind considerată de unii ca un epifenomen sau o abstracŃie. Stare de obtuzie 1. dar şi în psihoze. Starea de sopor 1.2. Starea de torpoare 1. Forme particulare de suprimare a conştiinŃei (nepatologice) sunt : .starea secundă . Starea de obnubilare 1. cum ar fi personalitatea emoŃional-instabilă. Semiologia conştiinŃei 1. comportament impulsiv fiind favorizat de halucinaŃii şi delir. în momentele de tensiune afectivă.5. termenul de conştiinŃă a stârnit numeroase controverse. în sens psihologic. detaşat de viaŃa psihică sau o formă de gândire reflexivă şi creatoare. Tulburări cantitative 1. în timp ce alŃii o reduc pur şi simplu la vigilitate. în tulburări anxioase. intempestiv. Restrângerea câmpului de conştiinŃă 2. 66 . Starea de stupoare 1. disproporŃionat faŃă de situaŃie. la persoane cu toleranŃă redusă la frustrare. de alŃii drept un dat subiectiv. Starea crepusculară 3.4.4. Starea oneroidă 2.1. reprezintă nivelul cel mai înalt de integrare a fenomenelor vieŃii psihice.

asupra lui “hic et nunc” al existenŃei psihicului şi consideră că a fi conştient înseamnă a trăi particularitatea propriei experienŃe. tip şi forma de exprimare psihopatologică. Jaspers stabileşte 4 criterii: 1. mai puŃin distinct. conştiinŃa ar reprezenta o secŃiune transversală în existenŃa insului. având drept rezultat hipomnezia sau amnezia. motiv pentru care a fost introdus termenul de conştienŃă. Pe de altă parte. 2. în ce zi este. Detaşarea de realitate (trăită ca o îndepărtarea de lumea reală) se manifestă prin ridicarea pragurilor senzoriale. datorită 67 . până la pierderea identităŃii). nu ştie unde se află. Deci conştiinŃa este forma superioară. care leagă pe subiect de sine şi de lumea sa.în sensul păstrării şi evocării informaŃiilor. Jaspers defineşte conştiinŃa ca fiind “viaŃa psihică la un moment dat”. Tulburări de memorie . se detaşează două nume de referinŃă în ceea ce priveşte abordarea conştiinŃei: K. Sub aspect clinic. subiectul prezintă o hipoprosexie predominant de fixare. nivelul cel mai înalt de existenŃă a psihicului uman. Deci. deoarece tulburările de coerenŃă pot apare şi fără tulburări de conştiinŃă. tulburările conştiinŃei se prezintă intr-o mare variabilitate în funcŃie de intensitate. Ey. în stări confuzionale se poate manifesta o oarecare coerenŃă în expresie. care poate fi: allopsihică (în timp şi spaŃiu). în timp ce personalitatea reprezintă o secŃiune longitudinală. iar Ey insistă asupra “stării actuale”. autopsihică (la propria persoană. Ambii consideră conştiinŃa ca fiind un mod de organizare a vieŃii de relaŃie. fixarea evenimentelor din perioada confuzională este superficială şi fragmentară. În psihologie. IncoerenŃă ideativă nu este un criteriu fenomenologic cert. Pentru a aprecia aceste tulburări. 3. este dezorientat. care se referă la luciditatea şi capacitatea de reflectare a prezentului şi la înŃelegerea realităŃii obiective în momentul respectiv.Jaspers şi H. În psihopatologie se încearcă o demarcaŃie între accepŃiunea filozofică şi cea psihologică şi medicală. Ca urmare a hipoprosexiei rezultă o hipomnezie postcritică. 4. Dezorientarea. astfel încât cel în cauză percepe realitatea mai estompat. persoana nu realizează o corectă încadrare spaŃio-temporală.analitică şi selectivă a omului la realitate şi la sine.

În plan voliŃional şi afectiv se manifestă prin participare afectivă diminuată. răspunsurile comportamentale sunt inadecvate şi cu timp de reacŃie lung. Tulburări cantitative Starea de veghe este caracterizată prin faptul că funcŃiile psihice se desfăşoară cu claritate. manifestată clinic prin recepŃie senzorială dificilă. 1. convenienŃe.3. Pe fondul stării de veghe pot fi distinse mai multe grade ale tulburărilor de conştiinŃă. gândeşte şi vorbeşte cu oarecare detaşare. În plan cognitiv se manifestă prin dificultăŃi asociative. care reflectă profunzimea tulburărilor sau gradul de alterare al vigilităŃii. Studiul tulburărilor de conştiinŃă debutează la începutul secolului XV. considerată ca fiind o scădere a implicării în realitate. detaşându-se de realitate.1. care se referă la extensiunea câmpului de conştiinŃă (Ey) şi la gradul de adecvare la realitate. ca de la distanŃă. emoŃiile ca şi cum nu ar fi ale lui. trăieşte ideile. Starea de torpoare constă într-o încetinire a mişcărilor 68 . cu luciditate. valori. 1. care asigură o orientare adecvată în realitate şi sub controlul raŃiunii. Din punct de vedere afectiv manifestă indiferenŃă. convenŃii sociale. manifestată pe fondul idioŃiei.probabil unor stereotipii sau automatisme asociative. scăderea iniŃiativelor şi a acŃiunilor efective. ridicarea pragurilor senzoriale. 2. reducerea fluxului ideativ. Percepe lucrurile cu dificultate. ca un spectator.2. Starea de obtuzie este o tulburare relativ discretă. 1. în care omul se detaşează de realitate creând impresia ieşirii din situaŃie. 1. având drept efect dificultatea de a-şi formula (preciza) ideile. având acurateŃe şi o orientare corectă. fapt ce are drept efect o inadecvare a răspunsurilor comportamentale. adică în consens cu norme. Starea de hebetudine este o tulburare profundă. Tulburările conştiinŃei pot fi: 1. când Pinell introduce termenul de stupoare. Tulburări predominant calitative. Pentru a evita confuzia cu idioŃia Esquirol descrie tulburări în care apar modificări de conştiinŃă sub denumirea de demenŃie acută. cu o notă de uimire. Tulburări predominant cantitative.

. 1. asimilată cu o stare de apsihism.4.1.gradul cel mai profund de deteriorare a conştiinŃei. bolnavul pare paralizat.. răspunde greu şi întârziat la stimulii foarte intenşi agresivi. Aceste fenomene sunt parŃial fixate şi evocate. Neurologii disting 2 forme: Coma vigilă . a funcŃiilor vegetative. 1. scăderea tonusului afectiv şi voliŃional. nu mai răspunde la stimulii din mediu (devin subliminali). preterminal. Ey o defineşte ca o infiltrare a construcŃiilor 69 . apoi recade în somn. 2. chiar şi stimulii algici sunt subliminali. RecepŃia senzorială este îngreunată şi inadecvată. coerenŃa ideativă este perturbată..6.evoluează cu agitaŃie psiho-motorie şi activitate psihică confuză. Coma carus . Este caracteristică stărilor normale. 1. dar răspunsurile sunt grosiere şi inadecvate. Starea de obnubilare (. bolnavul este bradipsihic şi bradichinetic. în momente de maximă concentrare asupra unei idei. cu timp de latenŃă lung.7. cu estomparea concomitentă a fenomenelor ce se desfăşoară la periferia conştiinŃei. Tulburări calitative 2. se caracterizează prin scăderea severă a tonusului funcŃional al întregului psihism. Starea oneroidă. Restrîngerea câmpului de conştiinŃă constă în îngustarea şi focalizarea lui. dezorientare auto şi allopsihică. cu o bradichinezie accentuată. 2. în care viaŃa de relaŃie este întreruptă.5. Starea de stupoare reprezintă un grad accentuat al tulburării de conştiinŃă. problemă).(hipochinezie). poate fi comparată cu starea de somnolenŃă. 1. Starea de comă constă în pierderea completă a conştiinŃei. Starea de sopor este asemănătoare cu starea de somnolenŃă accentuată în care pacientul răspunde doar la stimulii foarte intenşi.învăluit în ceaŃă’’. asociată cu concentrare mnezică şi prosexică asupra unei idei (activităŃi. orientarea în spaŃiu este aproximativă. într-un mod grosier. fluxul ideativ este întrerupt. uneori. cu conservarea relativă.cu capul în nori’’ (nuber = nori).2. H. evocările sunt fragmentare. în care activitatea psiho-motorie pare suspendată.

visului în gândirea vigilă.eu’’. chiar foarte complexe şi corect elaborate. fuga patologică (formă particulară a automatismului ambulator. Forme particulare de suprimare a conştiinŃei (nepatologice) sunt : 70 . Mayer Gross distinge : oneiroidia de starea oneiroidă pentru că prima poate fi trăită şi în alte situaŃii (ex. pot conduce bolnavul la comiterea unor acte agresive sau autoagresive de mare cruzime şi într-o manieră mecanică. în timpul somnului (stereotipii de mişcare fixate în timp ca deprinderi). Starea de amenŃie (fără minte) este o tulburare profundă a conştiinŃei. iar fenomenologia senzorială (iluzii. însoŃită de dezorientare auto şi allopsihică. iar toate evenimentele petrecute în această stare sunt urmate de amnezie. presărate cu reminiscenŃe halucinatorii. cel mai adesea cu conŃinut fantastic. 2. Pe fondul stării crepusculare sunt descrise mai multe manifestări : automatismul ambulator . în beŃia acută idiosincratică (conferă fenomenului urgenŃă psihiatrică). gândire incomprehensibilă. Bolnavul trăieşte un amestec de realitate şi reprezentări senzoriale. cu suspendarea totală a conştiinŃei). care conferă activităŃii subiectului un caracter coordonat şi coerent. iar bolnavul este agitat şi neliniştit ca urmare a percepŃiei iluzorii a realităŃii şi chiar a prezenŃei halucinaŃiilor care au caracter terifiant. Apare ca urmare a consumului de alcool pe un fond encefalopat sau epileptic. somnambulism . cu conservarea automatismelor motorii. 3. Pe fondul suprimării conştiinŃei. se orientează oarecum în spaŃiu în virtutea unor automatisme motorii. halucinaŃii) este mai amplă şi poate fi relatată.efectuarea unor acte automate.3. incoerenŃă ideativă masivă. 2. În această stare subiectul are posibilitatea evocării fenomenelor petrecute.4. în stări delirante). a propriului ..constă în faptul că brusc şi intempestiv bolnavul pleacă. Starea crepusculară este o profundă alterare a reflectării senzoriale. cu iluzii şi halucinaŃii. pe fondul fenomenologiei senzoriale. care. actele motorii automate ating performanŃe superioare. interpretate într-o manieră delirantă. trăire care accentuează puternic starea de dezorientare auto şi allopsihică.

Rafinament exagerat 1. schizofrenic) nu apar tulburări de conştiinŃă. Bolnavul dezvoltă o stare oneroidă cu iluzii. o schematizare a câmpului de conştiinŃă) Traumatisme cranio-cerebrale. acestea se asociază cu tulburări de conştiinŃă. bolnavul poate dezvolta stări confuzionale la factori toxici sau infecŃioşi relativ minori. cu un grad marcat de suspendare a conştiinŃei.4. Această afirmaŃie este valabilă doar cu referire la stările reactive.persoana acŃionează în manieră automată.5.3. această etiologie dezvoltă tulburări de conştiinŃă Epilepsie. dezorientare. Confuzie s-a creat pornind de la afirmaŃia lui Janet. Ulterior. Pentru psihozele acute trebuie operată o distincŃie. se asociază întotdeauna cu tulburări de conştiinŃă. potrivit căreia în nevroze se înregistrează o îngustare a câmpului de conştiinŃă. depresiv. Alcolism şi toxicomanie. Travestismul 1. În psihozele propriu-zise (acces maniacal. Crizele comiŃiale se produc cu suspendarea conştiinŃei.suspendare pasageră a conştiinŃei. Oligofrenii şi demenŃe.2. În nevroze nu există tulburări de conştiinŃă. însoŃite de amnezie.- starea secundă . halucinaŃii. łinuta vestimentară 1. transa . Un episod psihotic ce apare la un non psihotic însă. Semiologia motricităŃii şi a comportamentului expresiv 1. Aceeaşi acŃiune o au şi substanŃele psihedelice. Psihoze. toxică sau traumatică. decât de o tulburare a conştiinŃei (o exercitare incompletă a funcŃiilor conştiinŃei. ca urmare a fragilizării vaselor şi a scăderii rezistenŃei faŃă de anumite agresiuni. Psihozele cronice evoluează chiar pe un fond de claritate a conştiinŃei. datorită etiologiei care este infecŃioasă. Cisvestismul 71 . dar sub influenŃa sugestiei hipnotice. Se poate vorbi mai degrabă de o modificare structurală a conştiinŃei în raport cu parametrii conştiinŃei normale. În momentul producerii traumatismelor. Dezordinea vestimentară 1.1. Tulburările de conştiinŃă în diferite boli psihice Nevroze. Bizarerii 1.

3.5.3. Apraxia motorie 5.8.4. Apraxia mersului 5.4. Apraxia deglutiŃiei 5.1.4.3.1.4.3.4.1. 1.1.5.5.3.5.1.9. Ticuri 4.3. Jargomimii 2.1. Se poate manifesta sub mai multe aspecte: 1.3 Akinezia (sindromul akinetic) 5.3. Paramimie 2. Stupor epileptic 5. Scăderea activităŃii psihomotorii 5.3. schizofrenie. la bărbaŃi.3. Neomimii 2.4. Rafinamentul vestimentar exagerat este expresia unei personalităŃi narcisice sau. Stupor depresiv 5.6.7. Apraxia de îmbrăcare 5.5. Stupor neurotic 5. Sugestibilitate 5.1. Stupor schizoid 5.1. apare rar în schizofrenii.3. Apraxia buco-faringiană 5.3. Hemimimia 2. Dezorganizarea actelor motorii 5. Motricitate generală : 5. Apraxia constructivă 5.3. Stereotipii 5. Catalepsia 5.1.4. Mimica : 2.3.4.5.3. Privirea 2. Exagerarea motricităŃii 5.1. 1.4.2. Apraxia melokinetică 5. Apraxia mişcării mimice 1.2.4.1.3.2. Stupor confuzional 5.3. Hipermimia 2. Negativismul 5.2. łinuta vestimentară oferă indicii asupra stării psihice şi constituie o manieră particulară de relaŃionare a omului cu ambianŃa.2. Hipomimia 2.1.2. Pantomimica 5. Psitacismul mimic 3. Bizareriile şi excentrităŃile vestimentare semnalează trăsături 72 .3. Dezordinea vestimentară semnalează o stare confuzională de etiologie alcoolică.3.4. Stupoare 5.2.5.1.2. Apraxia ideativă 5.3. Amimia 2. tulburări maniacale.4. Catatonia 5.3.4. a comportamentului homosexual.2.3.4.

este atent . Hipomimia se manifestă frecvente la persoane normale dimineaŃa la trezire. sigură. În psihopatologiec se manifestă în: • stări confuzionale. . la maniaci apare uneori o privire extatică. 73 .megalomanice. 2. sfidătoare indică o structură paranoidă. bolnavii depresivi au o privire specifică în funcŃie de conŃinutul delirului: privire vigilentă în delirul de urmărire sau o privire tristă în delirul de persecuŃie / culpabilitate. dar şi stări de excitaŃie maniacală sau isterică. atotştiutoare. se manifestă la isterici. Hipermimia constă într-o mobilitate extremă a nimicii. manifestat la homosexuali.1.Hipermimia localizată: • la schizofreni. când există halucinaŃii. 2.) • • în tulburări isterice. 1. Travestismul exprimă tendinŃa sau acŃiunea de adoptare a vestimentaŃiei sexului opus. Cisvestitismul constă în adoptarea unei vestimentaŃii neconforme vârstei. în intoxicaŃii. la depresivi (aparent imobili). tendinŃă paranoică. Mimica: 2. expresia tipică a bolnavului care discută cu vocile (ciuleşte urechile.3. 1..5. detaşată de realitate indică tulburări anxioase sau schizofrenice (nu se leagă de context). disociată. la bătrâni. surâzătoare indică excitaŃie maniacală.4. fermă. Privirea este o bogată sursă de informare în psihopatologie: deschisă. la persoanele singure. 2. Poate fi: Hipermimia generalizată: • • • la bolnavii maniacali şi hipomaniacali. la hebefrenici..2. pe fondul unui delir mistic. instabilă.

atunci când se realizează mişcarea în partea simetrică. în perioadele critice ale dezvoltării psihice şi fizice şi ale maturizării. dar trebuie diferenŃiate de: mişcările iterative. 3.5.2.5. care sunt acŃiuni simple care se repetă aproape identic. sinchinezie. Apar frecvent în schizofrenie şi însoŃesc neologismele (mimice). 2. Se manifestă în stări normale.bogăŃie a expresiei mimice specifice hebefreniei 2. Pot fi controlate prin voinŃă şi control conştient. Ticurile sunt mişcări bruşte cu caracter intempestiv.1. umerii lăsaŃi exprimă regret. 2. Neomimii . 2. Paramimiile sunt tulburări preponderent calitative.4. capul plecat. iar în psihopatologie sunt frecvente la hebefrenici. în stări afective intense. localizate mai ales în regiunea superioară a corpului şi la nivelul capului. aşa numitele mimici de împrumut.mimică discontinuă (disociată). 2. care constă în mişcări ce apar la nivelul unui membru cu o deficienŃă funcŃională. Jargomimii .5. Amimia este o formă rară. particulare.3. 2. în tendinŃele de disimulare. depresivi. 4.5. gesturilor. Pantomimica reprezintă ansamblul mişcărilor. 74 . manifestată în: • • • schizofrenia catatonică. când durata se prelungeşte sau pe fondul hiperemotivităŃii. Psitacismul mimic . descurajare.4. În psihopatologie ele furnizează informaŃii foarte importante despre starea pacientului sau tulburarea sa.expresii mimice inedite. depresii profunde (nu reacŃionează la stimuli). motiv pentru care ele se răresc odată cu vârsta şi chiar dispar pe măsură ce se dezvoltă autocontrolul (voinŃa).5. deznădejde. Contribuie la crearea stilului sub aspect fizic şi comportamental. Apar la tineri. Ticurile cunosc un polimorfism extrem. demenŃe avansate. Ńinutei posturale a unei persoane. Hemimimii – se manifestă doar pe jumătate din faŃă. demenŃă.• • oligofrenie.

amplificate. gesturile sacadate. dezordonate. supradoză de medicamente (tratamente cortizoice. stări nevrotice unde au o oarecare coerenŃă. demenŃe. în stări hipomaniacale. limitarea conŃinutului mişcării indică stări de anxietate puternică. capul ridicat indică stări maniacale. În psihopatologie se manifestă în tulburări anxioase. delirante. Este întotdeauna agravată de anturaj şi slăbeşte când bolnavul este singur. La persoane normale apare în stări somatice febrile. mişcările disociate. fiind 75 . denaturarea gesturilor şi actelor motorii în general apare în schizofrenie la bolnavii cu delir. Motricitate generală actele motorii pot fi modificate. în depresie.apare frecvent în anxietate şi marcat în depresii. neuroleptice incisive).în epilepsie sau beŃia patologică 5. Ńinuta în extensie. AgitaŃia psiho-motorie este condiŃionată de starea şi trăirea afectivă a bolnavului. fiind dublate de anxietate şi frecvente manifestări senzoriale de tip psihotic. datorită sentimentului de insecuritate pe care-l trăieşte bolnavul. dispersate. manie automate. în absenŃa controlului conştient . asociat cu amplificarea. imprevizibile în schizofrenie. sunt scăzute în amplitudine. dar şi în forme de insuficientă dezvoltare cognitivă. În tulburări psihice se manifestă în: stări confuzionale. exagerarea. Exagerarea motricităŃii (tahichinezie) apare la persoane normale. manierismul motor. discordante.1. stări reactive. în hebefrenie şi la persoanele hipomaniacale. lipsite de scop şi finalitate pot evidenŃia o schizofrenie. pe fondul unei uşoare intoxicaŃii sau la persoane colerice. 5. aberante. autointoxicaŃii (boli de ficat).

secundare unui eveniment psihotraumatizant. alteori se produce oprirea bruscă şi nemotivată a mişcărilor. ca o suspendare a motricităŃii .3. cu caracter simbolic (repetă un gest cu semnificaŃie particulară).imposibilitatea de a rămâne aşezat.3 Akinezia constă în anularea oricărei mişcări. hipokinezia . 5. Din sindromul akinetic fac parte: stupoarea. în schizofrenie actele au un caracter imprevizibil şi motorie a incomprehensibil. deplasare forŃată.continuă mişcare. catalepsia şi catatonia. ca urmare a slăbirii frânei voliŃionale (voinŃă de tip inhibitor). scăderea amplitudinii mişcării.scăderea în amplitudine a mişcărilor. În aceste tulburări agitaŃia are o curbă de evoluŃie specifică: izbucneşte cu maximă amplitudine.rărirea mişcărilor. Stupoarea (stupor = încremenire) constă în reducerea foarte 76 . Tahikinezia . în epilepsii se manifestă cea mai dramatică formă de agitaŃie. apoi scade în intensitate relativ rapid. Scăderea activităŃii psihomotorii se manifestă sub 2 forme: bradikinezia . uneori mişcările se răresc treptat până la dispariŃie . Sub influenŃa neurolepticelor apar două manifestări clinice particulare: Acatisia . psihofrustrant. tulburări de personalitate impulsive şi explozive. 5. scăderea frecvenŃei mişcării. Pe fond normal apare în surmenaj sau la persoane în vârstă. În patologia somatică se manifestă în febra tifoidă sau în fazele avansate ale bolilor somatice.2 Scăderea activităŃii psiho-motorii constă în diminuarea mişcărilor. fiind într-o aparentă contradicŃie cu lentoarea epilepticului. consecutiv unei incitaŃii minore din partea anturajului.1.frecvent la schizofrenici. pe fundalul suprimării conştiinŃei şi chiar în perioadele intercritice. în tulburări afective se manifestă sub forma raptusului depresiv şi a furorului maniacal.fanding motor .baraj motor. 5.

care determină o creştere a latenŃei răspunsurilor senzoriale. Catatonia lucidă se instalează pe un fond de claritate a conştiinŃei.accentuată a mişcărilor. înŃelege. nu reacŃionează. manifestată prin inerŃie psihomotorie. 5. dar impresia de stupoare apare la depresivul endogen. Stupor epileptic .2. în care bolnavul rămâne . mai ales în catatonie.3. nu răspunde. Dominantă este confuzia.1. 5. 5. 77 .3. Catalepsia (cata = de-a lungul / lepsis = fixare) constă în fixarea posturală de-a lungul unei perioade de timp. traumatică sau infecŃioasă. 5. aer de perplexitate. 5. asociată cu o uşoară hipertonie (supratonus muscular). Stupor confuzional poate fi de natură toxică. halucinaŃii).1..3.bolnavul oferă impresia unui om rupt de realitate. sperietură). a.1. unde se manifestă flexibilitatea ceroasă. unde se asociază cu hipomimie sau amimie.3.2.apare în timpul crizei. Stupor depresiv / melancolic este o formă mai puŃin evidenŃiată clinic. pentru că bolnavul pare mai prezent în mediu. la primirea unei veşti proaste. Este mai frecventă în schizofrenie.3. o notă de confuzie.3. neglijent. datorită ridicării pragurilor senzoriale. dar stă nemişcat. Se asociază cu inexpresivitatea mimică. Are aspecte specifice în funcŃie de tulburările pe fondul cărora apare.paralizat’’. care permite pacientului să poată păstra poziŃia impusă de interlocutor. Stupor schizoid .1. care constă în menŃinerea unor posturi incomode timp îndelungat.1. dezorientat în special datorită producŃiilor senzoriale psihotice (iluzii. Catatonia constă în anularea participării motorii. 5.4. dezorientat în mediu (de ex. Stuporul neurotic este o stare reactivă.3.5. o fixare tonică a corpului. fixează evenimentele. determinată de refugiul lui în trecut. 5.1. regresează rapid după încetare. bolnavul este perplex.3. confuz. Apare şi în stări de inducŃie hipnotică. durere puternică. dezinteresat de realitatea imediată. cu momente de dispariŃie a lor.3. bolnavul urmăreşte cu privirea persoanele din anturaj.

Sugestibilitatea este foarte intensă în isterie.) 5. el are o sferă mai largă.3. În schizofrenie simptomele par induse din afară şi înregistrează vădit cele 2 forme: negativismul activ şi pasiv. Dezorganizarea actelor motorii: (dispraxii sau apraxii). Negativismul constă în refuzul de a executa o acŃiune sau ordin.3.3. 5. alimentar sau verbal). nu execută dar se şi opune = activ. demenŃă. crucificare (în delirul mistic). stereotipia atitudinală: perna psihică (în poziŃie culcat cu capul ridicat). Stereotipiile constau în manifestări în plan mimico . vorbele (ecomimia. Încă de la începutul secolului XIX s-au diferenŃiat două tipuri de apraxii: apraxia ideativă şi apraxia motorie. (nu se opune dar nu execută = pasiv. imită gesturi.3. execută fără deliberare orice ordin al interlocutorului. de orice intenŃie. Catatonia obnubilată apare pe un fond de tulburare de conştiinŃă. mimica. începând cu opoziŃia faŃă de ordinele interlocutorului. 5. Dispraxiile constau în dificultate de a executa un gest sau o mişcare.3. Sunt descrise pentru prima dată de Jackson în 1880. Orice mişcare simplă este schiŃată iniŃial în plan mental. Apar în hebefrenie şi schizofrenie catatonică. atitudinal.4.b. dar şi în schizofrenie. ecolalia). Parkinson. tendinŃe de repetare a aceleiaşi 5.3. Se disting: stereotipia de mişcare.1. cocoş de puşcă (ghemuit). Orice leziune în această zonă determină o 78 .3. sau faŃă de propriile tendinŃe şi trebuinŃe (negativism activ. de limbaj. Din sindromul catatonic fac parte: Stereotipiile Sugestibilitate Negativismul . ecopraxia.2.pantomimic. adesea asociată cu iluzii şi halucinaŃii. Bolnavul este lipsit de orice participare voluntară. În psihopatologie negativismul nu se reduce doar la refuz. zona corticală implicată fiind lobul parietal stâng.

Test de autoevaluare 1. 5. în lobul pariental mişcarea este anticipată. proiectată.3. Apraxia mersului – bolnavul nu poate efectua mişcările de mers. Apraxia de îmbrăcare şi a conduitei instrumentale constă în imposibilitatea de a efectua acte rutiniere. incapacitatea de a desena figuri geometrice simple. deşi pot fi executate acte motorii simple.faringeană constă în imposibilitatea de a executa mişcări la acest nivel (ex. 5. 5.9. 5. profund consolidate şi automatizate. imposibilitatea de a vorbi sau mânca). Apraxia buco .6.3.3.4. Când leziunile sunt în parietalul drept. bolnavul nu poate desena în spaŃiu pentru că îi lipseşte dimensiunea stereoscopică (adâncime). 5. Apraxia mişcării mimice – bolnavul nu poate exprima sau forma expresii mimice. o face doar spontan. 5.4.1. 5.7.5. dar nu pot fi executate mişcările complexe. Apraxia ideativă constă în perturbarea proiectului ideativ al unei mişcări.afectare a capacităŃii de a proiecta mental o mişcare.8. cuburi). Apraxia motorie constă în incapacitatea de a efectua şi finaliza o mişcare. Trecerea de la intenŃie la execuŃie presupune deplasarea influxului nervos de la parietal spre frontal. Actele spontane pot fi îndeplinite.4. Deci. care presupun o succesiune logică şi integrarea unor acte motorii separate (leziuni parietale). Apraxia melokinetică este localizată la nivelul unei mâini şi constă în imposibilitatea de a efectua gesturi sau mişcări fine.3. În unele cazuri mersul poate fi reînvăŃat.2.4. leziuni în regiunea frontală perturbă posibilitatea de efectuare a actului.3. elaborate.3. dar nu pot fi executate la ordin (sub control voluntar). PuneŃi în corespondenŃă simptomele din stânga tabelului cu definiŃia lor din coloane din dreapta 79 . 5.4. Apraxia constructivă constă în incapacitatea de a executa o construcŃie (ex. 5. Apraxia deglutiŃiei constă în faptul că pacientul nu poate înghiŃi. iar în lobul frontal se comandă acŃiunea.

ci are caracter difuz. Apatia 5. Euforia b. Patologia 3. Este o trăire afectivă caracterizată prin ostilitate faŃă de persoane apropiate mai ales din familie. generalizat psihică dureroasă 2. Patologia limbajului C. O stare afectivă pozitivă exagerată. IncontinenŃa e. O stare de lipsă a pasiunii. amnezie lacunară c. Anestezia a. O formă extremă de labilitate afectivă cu treceri rapide de la o stare la opusul ei 3. afectivă 4. Inversiunea c. ÎncadraŃi simptomele care urmează în: A. AmbivalenŃa f. (în special afectivă persoane în vârstă) de a dezvolta stări afective intense mai ales pozitive 6. amnezie retrogradă b. caracterizată prin afectivă optimism exacerbat şi mimică expresivă 2. Incapacitatea sau imposibilitatea omului. care nu este selectivă. d. Tulburarea de memorie care consta în slăbirea capacităŃii de fixare a imaginilor şi evenimentelor noi se numeşte: a. amnezie anterogradă 4. Patologia proceselor senzoriale gândirii Tahifemie Hemmung Vâscozitate psihică Slăbirea asociaŃiilor Asomatognozie B. StabiliŃi dacă următoarele afirmaŃii sunt adevărate (A) sau false (F) 80 .1. Trăirea concomitentă a unor stări afective pozitive şi negative faŃă de o situaŃie sau persoană.

Expresia unei tulburări de conştiinŃă 81 . Delirul catatimic îşi are sorgintea în patologia senzorială 4.1. Ideea delirantă angajează întreaga personalitate a bolnavului 8. O tulburare calitativă a gândirii b. Ideea delirantă de inserŃie a gândurilor constă în convingerea pacientului că vorbele celor din jur sau cele spuse la televizor sau scrise în ziar îi sunt adresate 7. Asumarea ca fiind proprii (nerecunoscute ca străine) a unor materiale ştiinŃifice. literare pe care subiectul doar le-a auzit sau citit este: a. ArgumentaŃi afirmaŃiile false 6. Delirul indus este un delir nesistematic. Amnezia electivă constă în pierderea amintirilor în legătură cu evenimentele petrecute în timpul episodului traumatic a. Ideea hipocondriacă poate lua aspectul unei idei prevalente 6. şocant este un criteriu cert pentru o tulburare psihică 10. Agnoziile sunt tulburări senzoriale de etiologie neurologică 2. Adevărat b. Ideea delirantă îşi are originea într-o idee obsedantă care se permanentizează 3. Fals 7. Comportamentul bizar.” 9. Ideea hipocondriacă constă în perceperea disfuncŃiei la nivelul unui organ. Tulburarile nevrotice se caracterizează printr-o orientare deficitară la mediu şi o perturbare profundă a interacŃiunilor cu acesta. aparat sau sistem 5. constiinŃa bolii fiind absentă. pe care bolnavul tinde să-l disimuleze 5. O tulburare calitativă a memoriei c.

.... 12. SomnolenŃa d.. Fals ArgumentaŃi răspunsul . Ideile delirante c.... Ea blochează posibilităŃile adaptative ale individului.. IncoerenŃa ideativă i. Bolnavul are impresia că distanŃele până la obiecte s-au modificat 82 ... o distimie b... a.8. Tulburările de memorie e. aparat sau sistem a..... Starea crepusculară este o profundă alterare a reflectării senzoriale...... o hipotimie 13. Prosopagnozia a.. Hipobulia h. o hipertimie c....... Anxietatea este o stare afectivă negativă........ Detaşarea de realitate b.. Fals 11..... Adevărat b................. Fals 9........ IdentificaŃi criteriile fundamentale ale tulburărilor de conştiinŃă: a.. urmată de amnezie a.. Hipoprosexia 10. Dezorientarea în timp şi spaŃiu g... PrezenŃa iluziilor şi halucinaŃiilor f.. PuneŃi în corespondenŃă următoarele simptome cu definiŃiile lor 1.. Ideea hipocondriacă constă în perceperea disfuncŃiei la nivelul unui organ. Adevărat b..... Adevărat b.. cu conservarea automatismelor motorii......... Depresia este: a.

IdentificaŃi simptomele 2. Adesea nu răspunde când i se vorbeşte. se sperie şi tresare violent la orice zgomot.2. îmbinând fapte reale cu altele inventate. 68 ani. Adesea este agitat şi afirmă că este acoperit de insecte. că acestea îi pătrund în nas şi în gură. ea fiind multiplicată pentru a-l persecuta pe bolnav 6. Bolnavul nu recunoaşte forma şi volumul obiectelor c. Nu poate spune în ce zi se află şi nu-şi aduce aminte adresa sau telefonul. Amorfognozia d. desene etc. Iluzia sosiilor 3. Perceperea unor excitanŃi reali determină apariŃia unor percepŃii false Studiu de caz nr. 1 D. Bolnavul nu recunoaşte persoane foarte apropiate sau nu se recunoaşte pe sine în oglindă e. Uneori chiar şi bătăile ceasului i se par a fi sirenele maşinii de poliŃie. precizând denumirea corectă din punct de vedere medical Studiu de caz nr. O persoană cunoscută este considerată ca având doar o asemănare cu aceasta. Uneori povesteşte confuz ceea ce i s-a întâmplat în trecut. Figuri obişnuite.. plânge din senin.I. Pareidolia f. Starea psihică este profund alterată. Porropsia b. fiind adus cu ambulanŃa la solicitarea familiei. ClasificaŃi-le în funcŃie de procesul psihic afectat. nu suportă lumina. palpitaŃii şi tulburări digestive. 2 83 . 1. sunt percepute ca reprezentând fiinŃe fantastice sau monştri 4. iar dacă i se cere să aducă ceva afirmă că nu ştie unde se află obiectul respectiv.HalucinaŃii funcŃionale 5. Nu-şi găseşte lucrurile personale. Ori de câte ori se aude un zgomot din stradă se ascunde pentru că crede că este maşina poliŃiei care vine să îl ridice. SoŃia relatează că în ultimele zile soŃul ei acuză puternice dureri de cap. este internat de urgenŃă. Dacă este întrebat ce a făcut cu câteva minute înainte spune că a uitat.

*** (1996) – Tratat de psihiatrie. când au vizitat-o într-o noapte). spune că va inventa un aparat cu care să teleporteze oamenii pe lună. dar se opreşte în mijlocul propoziŃie şi trece la alt cuvânt fără legătură cu cele spuse anterior. este adusă la spital de mama sa care relatează de câteva săptămâni fetiŃa se comportă ciudat: Este foarte agitată. fără legătură între cuvinte. Uneori încearcă să răspundă la întrebări. Ed. Predescu V. Ulterior spune că aceasta este limba extratereştrilor. Oxford. iar din punct de vedere psihologic indicatori ai abaterii fa ă de personalitatea premorbidă. Vorbeşte singură. 84 . Cel mai frecvent repetă câteva cuvinte cu oarecare rimă. IdentificaŃi şi denumiŃi simptomele prezente în studiu de caz 2. Uneori vorbeşte într-un limbaj de neînŃeles. considerate indicatori ai bolii ce servesc incadrării într-o categorie nozografică.C. University Press 2. (sub red. precizând denumirea corectă din punct de vedere medical Bibliografie 1.)(1985) – Vademecum în psihiatrie. Medicală Bucureşti Rezumat Capitolul abordează dezvoltările patologice si dezadaptative ale proceselor si funcŃiilor psihice. foarte repede. Când vorbeşte cu alte persoane imită gesturile şi vorbele acestora. Gorgos C. 1. (coord) (1976) – Psihiatrie. povesteşte întâmplări ciudate (de ex. Schema sintetică ce prefigureaza semiologia fiecarui proces psihic se doreste un instrument de orientare si de profesionalizare pentru construirea unui limbaj comun intre medicul psihiatru si psiholog.. Medicală. ClasificaŃi-le în funcŃie de procesul psihic afectat. râde fără motiv. folosind cuvinte necunoscute. care pot fi evalua i si se pot constitui ca referen iali pentru stabilirea obiectivelor psihoterapeutice. Bucureşti 3. traducere. pentru care extratereştrii i-au dat toate informaŃiile. 17 ani. Ed. de care se amuză.P.

Modelul psihodinamic 3. să clarifice conceptele specifice ale fiecărui model teoretico – explicativ 2. să descifreze mecanismele de apărare mobilizate în diverse tulburări psihice CUPRINS 1. Modelul umanist 85 . Modelul biomedical 2. Modelul cognitivist 5. să explice etiologia tulburărilor psihice din perspectiva diverselor modele teoretico – explicative 3. să identifice mecanismele de apărare în contextul unor acŃiuni specifice 4. Modelul comportamentalist 4.UNITATEA DE ÎNVĂłARE 3 MODELE PSIHOPATOLOGICE Obiectivele cursului La sfârşitul acestei secvenŃe de curs studentul va fi capabil: 1.

Tabelul care urmează prezintă într-o formă sintetică factorii cauzali. Principalele modele psihopatologice (Kendell and Hammen. Un model este o orientare generală în domeniul psihopatologiei.Durata medie de studiu individual: 4 ore studiu pe suportul de curs 6 ore 2 ore rezolvare sarcini de lucru Un model explicativ sau o paradigmă psihopatologică este un sistem de referinŃă teoretic conceptual şi explicativ. cesiv sau defectuos. biochimici. spitalizare.DecondiŃionare. etc. care permite organizarea informaŃiei disponibile privind debutul şi dezvoltarea unei tulburări psihice. Tabel 3. Simptome. traumatice. desensibilizare. termenii descriptivi şi formulele de tratament propuse de fiecare dintre cele cinci modele psihopatologice majore. infecŃioase etc. boli sistemului Boli InfluenŃa mediului stingerea şi a comportamen. genetici. El constituie un context în care vor fi integrate noile informaŃii. care permite emiterea unor supoziŃii privind factorii care determină comportamentul uman. tratament de şoc. Comportamental ÎnvăŃare dezadaptativă Comportament ex. 1998) Model Medical Factori cauzali Factori organici. DeficienŃe structurale funcŃionale nivelul nervos.comportatului celor din jur mentului 86 . neurochirurgie. şi la Factori descriptivi Tratament MedicaŃie. formularea unor ipoteze privind dezvoltarea unei tulburări şi a unor prescripŃii privind tratarea sau abordarea psihoterapeutică a acesteia. sindroame.

imagine falsă. Modificarea gânduri ilogice.dezadap-tativ. Doi factori majori sunt consideraŃi ca susceptibili de a induce o tulburare psihică şi anume: structura creierului şi neurotransmiŃătorii. interpretare Umanist Înstrăinarea de sine. Creierul constituie fără îndoială cea mai complexă parte a organismului. stimă de sine imaginii de sine. într.investigarea de conflictelor emoŃionale abisale. imagine de Restructurarea şi sine reconstrucŃia propriei cogniŃii negative asupra celorlalŃi şi a lumii dezvoltare. de sine falsă scăzută acceptare de sine Modelul biomedical Modelul biomedical sugerează că simptomele unei tulburări psihice sunt cauzate de factori biologici. Bilioane de celule nervoase (neuroni) şi de celule gliale constituie arhitectonica creierului. infecŃii. interpretărilor pacientului asupra propriei persoane a celorlalŃi şi a lumii Psihanalitic Conflicte interne psihice Fixarea personalităŃii un stadiu Psihanaliză. defensă frustrarea. anxietate. afecŃiuni ale creierului. Dezorganizare. Fiecare componentă structurală a sistemului nervos şi fiecare regiune a 87 . alienarea. DeficienŃe structurale şi funcŃionale la nivelul sistemului nervos DeficienŃele anatomofuncŃionale la nivelul creierului ocupă un loc central în cadrul acestui model. dezechilibre biochimice sau predispoziŃii genetice. reînvăŃarea comportamentului Cognitiv Interpretări dezadap-tative asupra persoane CredinŃe iraŃionale.

la menŃinerea tonusului funcŃional al scoarŃei cerebral fiind implicat în instalarea stării de vigilenŃă şi constituind o premisă esenŃială a întregii activităŃi psihice Nervii cranieni (senzitivi.scoarŃei joacă un rol bine definit în funcŃionarea fizică şi psihică a organismului. Măduva spinării (creierul spinal) are atât funcŃie reflexă cât şi funcŃie de conducere ascendentă şi descendentă a influxurilor nervoase. reflexul auditivă-oculogir. în legătură cu formaŃiunile superioare. cardiovasculare. prin impulsuri nespecifice. prin componentele sale (arhicerebelul. de degludiŃie şi de vomă. paleocerebelul şi 88 . de sugere. motorii. (reflexul de clipire. constituie un adevărat releu al fluxurilor informaŃionale ascendente şi descendente. care orientează privirea în direcŃia de unde provine sunetul. Puntea cerebrală sau protuberanŃa leagă bulbul de mezencefal. secretorii digestive. El controlează. Cerebelul. situat în zona inferioară a cutiei craniene. La nivelul său sunt plasaŃi mai mulŃi centri implicaŃi în realizarea funcŃiilor senzoriale superioare. dar în mare parte la nivelul trunchiului cerebral contribuie. reflexele statice şi de echilibru şi contribuie.) Mezencefalul. reflexele lacrimare. La nivelul său sunt plasaŃi numeroşi centrii unor reflexe somato-motorii şi vegetative de importanŃă vitală care coordonează activitatea organelor interne. de masticaŃie. Sistemul reticular activator ascendent (SRAA) situat parŃial la nivelul bulbului. care cuprinde pedunculii cvadrigemeni şi tuberculii cvadrigemeni. FormaŃiunile nervoase din regiunea subcorticală constituie staŃii intermediare între diferitele regiuni ale SNC şi cortexul cerebral şi constituie centrii de reglare pentru numeroase reflexe. reglează reflexele pupilare şi de acomodare la distanŃă a văzului. motori şi micşti) sunt conectaŃi la tranchiul cerebral (cu excepŃia celor optici şi olfactivi) şi sunt implicaŃi în funcŃionarea la nivel superior a organelor de simŃ. la declanşarea şi menŃinerea stării de veghe şi de somn. în realizarea motricităŃii fine şi a vorbirii. Bulbul situat la terminaŃia măduvei spinale este prima formaŃiune a trunchiului cerebral care coordonează reflexele respiratorii.

Diencefalul. reglarea consumului de lichide. Paleocortexul coincide oarecum cu sistemul limbic şi rinencefalul (definit astfel deoarece la nivelul său au fost identificaŃi o serie de centri ai mirosului). în care domină neuronii plurimodali şi zone terŃiare. La nivelul său se realizează un prim filtraj senzorial ca urmare a unor prelucrări de tip analitic şi sintetic a stimulilor. Stările emoŃionale de tip instinctual. El constituie centrul superior de integrare a funcŃiilor somatice vegetative. coordonarea nervoasă a funcŃiilor sexuale şi a altor comportamente instinctuale. raŃionament.în raport cu care se delimitează lobii cerebrali: lobul 89 . Talamusul constituie o staŃie intermediară pentru căile aferente senzoriale. hiperexcitarea şi depresia sau imobilitatea sunt declanşate de centrii nervoşi talamici şi hipotalamici. care implică procesarea informaŃiilor complexe. fiind implicat în reactivitatea emoŃională globală. Hipotalamusul este implicat în termoreglare. care are o structură extrem de complexă la om. Cortexul cerebral are responsabilităŃi în ceea ce priveşte funcŃionarea proceselor senzoriale. Sistemul limbic are un rol deosebit în funcŃionarea fizică şi psihică a organismului. La nivelul cortexului se pot identifica: paleocortexul. care sunt constituite din neuroni asociativi şi plurimodali cu rol în prelucrarea şi integrarea superioară a informaŃiei. ScoarŃa cerebrală constituie formaŃiunea cea mai complexă a creierului. foarte întinse. FormaŃiunile talamice reglează secreŃiile endocrine şi tonusul nervos al proceselor vegetative. reglează tonusul muscular şi mersul (paleocerebelul) ca şi mişcările voluntare şi motricitatea fină (neocerebelul). plasat între mezencefal şi emisferele cerebrale. cum sunt frica şi furia. segmentul cel mai vechi din punct de vedere filogenetic şi neocortexul. care înconjoară marginea laterală şi şanŃul central (Rolando) . controlul motor şi funcŃionarea proceselor psihice superioare. conŃine talamusul şi hipotalamusul. zone secundare de asociaŃie. învăŃare. sau creierul intermediar. La nivelul său pot fi identificate zone de proiecŃie corticală primară a diferitelor funcŃii senzoriale sau motorii.scizura lui Sylvius.neocerebelul) în special sensibilitatea motorie: reglează în mod reflex echilibrul corpului (arhicerebelul). Din punct de vedere structural fiecare emisferă este brăzdată de două şanŃuri mai importante . memorie etc.

Fiecare lob are un rol foarte important în funcŃionarea psihică. mai ales în dezvoltarea depresiei. (figura 4-10. alcool.frontal. orice deficienŃă structurală la nivelul acestor formaŃiuni induce tulburări la nivelul activităŃilor psihice coordonate de la aceste niveluri. care deservesc diverse regiuni ale creierului. Toate aceste procese sunt acompaniate de o descărcare masivă de 90 . Unele răspunsuri comportamentale implică o serie de reacŃii fizice care sunt coordonate de sistemul nervos autonom. care procesează informaŃii privind durerea. Unii dintre aceştia sunt consideraŃi ca foarte importanŃi in psihopatologie. de prezenŃa sau absenŃa neuronilor care inhibă contactul neuronal. Cauzele deficienŃelor pot fi multiple: anomalii congenitale. alătură de deficienŃele structurale. lobul parietal. La nivelul SNC au fost identificaŃi peste 50 de neurotransmiŃători. Tulburările la nivelul transmiterii influxului nervos pot fi determinate de cantitatea de neurotransmiŃători. disfuncŃii la nivelul neurotransmiŃătorilor. Sistemul nervos autonom are două ramuri: sistemul nervos autonom simpatic şi sistemul nervos autonom parasimpatic. iar lobul occipital coordonează activitatea vizuală. ca şi reacŃiile fiziologice care le acompaniază. pag 145 Seligman) În mod evident. lobul parietal conŃine cortexul somatosenzorial. de interrelaŃiile dintre diferiŃi neurotransmiŃători. Comportamentul poate fi de asemenea afectat atunci când factorii de mediu (factori stresori) inhibă transmiterea sinaptică sau când medicamentaŃia folosită pentru a trata simptome ale unei maladii psihice deranjează procesul de transmitere neuronală. creşte presiunea sanguină şi pregăteşte organismul pentru acŃiune. NeurotransmiŃătorii sunt substanŃe care asigură transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor. poluanŃi sau virusuri) traumatisme la naştere sau ulterioare. lobii temporali este implicat în procesarea limbajului dar şi în activitatea perceptivă şi cea mnezică. Cercetări recente în cadrul modelului medical sugerează drept cauză a tulburărilor psihice. presiunea şi temperatura corpului. de celulele receptoare. lobul occipital. Acesta reglează în general trebuinŃele şi răspunsurile emoŃionale primare ale organismului. lobii temporali. Lobul frontal este implicat în reglarea activităŃii motorii dar şi a activităŃii cognitive. motricitate. expunere prenatală la toxine (drog. intensifică bătăile inimii. Sistemul nervos autonom simpatic mediază răspunsurile organismului la stres.

Dar. probabilitatea de a dezvolta aceeaşi tulburare psihică moştenită de la unul din părinŃi este mai mare decât la dizigoŃi. Atunci când creierul percepe un eveniment ca stresant. în furorul maniacal sau raptusul depresiv sau atacurile de panică cu tot cortegiul lor de simptome somatice) Factorii genetici ExistenŃa unei predispoziŃii genetice în etiologia bolilor psihice este incontestabilă. Cercetările efectuate pe gemenii monozigoŃi şi dizigoŃi au demonstrat că la gemenii monozigoŃi. intervine sistemul nervos autonom parasimpatic care calmează activitatea nervoasă a sistemului autonom şi acŃionează în sensul conservării resurselor şi restabilirii echilibrului homeostatic. Când ameninŃarea a trecut sau o anumită trebuinŃă a scăzut în intensitate prin satisfacerea ei. Dacă tulburarea ar fi în întregime genetică. ambii membrii ai unei perechi de gemeni monozigoŃi ar trebui să aibă acelaşi diagnostic şi să dezvolte o tulburare de aceeaşi severitate. chiar şi în cazul schizofreniei. tulburare cu etiologie predominant endogenă. unde activează secreŃia unui hormon numit cortizol. O explozie de energie generată de descărcarea bruscă de adrenalină intensifică reacŃiile organismului şi dacă sistemul nervos autonom parasimpatic nu reuşeşte să tempereze sistemul se pot produce reacŃii emoŃionale neaşteptate care afectează atât individul cât şi relaŃiile interpersonale. Ponderea factorilor genetici în etiologia tulburărilor psihice este diferită în funcŃie de tulburare. scade presiunea sanguină şi pregăteşte organismul pentru repaus. 91 . la nivelul sistemului nervos autonom se declanşează o serie de acŃiuni. Aceasta ar explica de ce unii oameni reacŃionează diferenŃiat în circumstanŃe de viaŃă identice.adrenalină. Studiile clinice au demonstrat că în realitate lucrurile nu stau aşa ceea ce demonstrază că factorii de mediu (influenŃe socioculturale şi stres) interfaŃează răspunsurile organismului. Mai întâi hipotalamusul eliberează hormoni care vor stimula porŃiuni ale glandei pituitare care. Cortizolul creşte disponibilităŃile energetice şi modulează emoŃiile. (Ex. El încetineşte bătăile inimii. ameninŃătoare sau traumatizante. la rândul său. descărcările neaşteptate şi violente de afecte în tulburarea de personalitate impulsivă. cu o zestre genetică identică. factorii genetici nu au aceeaşi pondere în toate cazurile diagnosticate. eliberează hormoni ce sunt transportaŃi pe cale sanguină până la glandele adrenale.

simptome fobice sau obsesionale. în general aflate sub control. Valoarea şi limitele modelului medical În mod cert modelul medical a contribuit la clarificarea etiologiei unor tulburări de sorginte endogenă. se acutizează pe un fond de insecuritate psihică temporară. Odată descoperit un factor genetic sau biologic implicat într-o tulburare psihică el 92 . de suprasolicitare. Principiile acestui model se aplică şi în viaŃa de zi cu zi. O persoană cu o vulnerabilitate moderată va dezvolta atacuri de panică în circumstanŃe foarte severe iar o persoană cu vulnerabilitate crescută va dezvolta această tulburare la incitări minore din partea mediului. Dar. Aplicând acest model la schizofrenie s-a constatat că factorii genetici sunt fără îndoială implicaŃi în etiologie. Fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să reacŃioneze exagerat într-o situaŃie stresantă pentru că aceasta s-a produs fie pe fondul unei stări de oboseală. această simptomatologie ce evoluează pe un fond de normalitate psihică nu durează ci se estompează şi dispare pe măsura refacerii resurselor şi a energiei de adaptare şi ca urmare a rezolvării situaŃiei stresante. Vulnerabilitatea poate să fie generală. Cercetările experimentale au favorizat dezvoltarea farmacologiei psihiatrice cu rezultate dovedite mai ales în schizofrenie şi depresii. adică o predispoziŃie pentru o anumită tulburare psihică. afirmă că numai persoanele cu predispoziŃie genetică vor dezvolta schizofrenie. Totuşi. Nici unul dintre aceşti doi factori nu sunt suficienŃi în sine pentru a provoca o tulburare psihică. dar ei vor deveni schizofrenici doar dacă vor fi expuşi unor experienŃe de viaŃă nefavorabili (factori favorizanŃi). O persoană care nu are o predispoziŃie genetică pentru atacuri de panică nu va dezvolta această tulburare indiferent cât de dramatice vor fi experienŃele de viaŃă prin care trece. acest model nu trebuie absolutizat. adică o predispoziŃie pentru orice tulburare psihică sau specifică. fie pe fondul unei stări de sănătate precare. vulnerabilitatea şi stresul sunt complementare. unul dintre teoreticienii modelului vulnerabilitate – stres. Alteori. Paul Meehl.Modelul vulnerabilitate – stres (diathesis stress model) sugerează o interacŃiune activă între factorii genetici şi alte predispoziŃii de natură biologică pe de o parte şi influenŃele de mediu şi stres pe de altă parte. fără a-i nega valoarea incontestabilă. dar ei nu generează aceeaşi tulburare în toate cazurile. Conform acestui model.

ConŃinuturile mintale inacceptabile. dintre experienŃele mintale curente şi evenimentele care le-au determinat. Spre exemplu este bine ştiut că se poate trata cu succes febra utilizând aspirină. Instinctul la animal este un răspuns stereotip. de cât de dificil este accesul la conştientizare 3. 2.trebuie considerat ca unul dintre factorii cauzali dar nu singurul. ci se înscriu întrun lanŃ de cauzalitate. Prin metode adecvate de investigare se pot stabili legăturile. respectiv. care pune accentul pe rolul inconştientului în determinarea comportamentului uman. De asemenea. A-l absolutiza înseamnă a ignora alŃi factori precum istoria şi experienŃa de viaŃă a individului. printr-un proces numit represie. Principiul dinamic se referă la interacŃiunea dintre impulsurile libidinale şi cele agresive. fără a putea afirma că febra s-ar datora unui “deficit de aspirină” în organism. în original) şi cele animale. Identificarea unor diferenŃe privind chimismul cerebral sau alŃi factori biologici între persoane cu tulburări psihice şi populaŃia generală nu înseamnă neapărat că aceste diferenŃe sunt cauze şi nu cumva efecte ale acestor tulburări. Ele rezultă din experienŃe anterioare din viaŃa individului. Este importantă distincŃia dintre instinctele umane (drive. succesul farmacologiei psihiatrice în tratarea unor tulburări psihice nu constituie o garanŃie în sine că aceste tulburări s-ar datora unor cauze biologice. prezenŃa şi influenŃa conflictelor interpersonale a interpretărilor cognitive eronate sau a circumstanŃelor de viaŃă nefavorabile Statutul ştiinŃific al factorilor biologici ca agenŃi cauzali ai diferitelor tulburări psihice este departe de a fi stabilit. Conform acestui principiu evenimentele mintale nu se produc întâmplător. la voia hazardului. Principiul determinismului. de cele mai multe ori având rolul de a asigura 93 . Severitatea unor fenomene mintale depinde de cât de adânc sunt plasate în inconştient şi. care generează anxietate şi suferinŃă sunt împinse în inconştient. în mare parte inconştiente. Freud. Modelul psihodinamic Teoriile psihodinamice au la bază psihanaliza fondată de S. Principiul topografic. Aceasta se bazează pe patru principii fundamentale: 1.

„energia de bază a vieŃii” şi instincte ale morŃii. care cere o gratificaŃie imediată. insistentă. care sunt distructive şi tind către agresiune. Wedding. fiind guvernat de principiul plăcerii. Acestea sunt înnăscute şi pot fi de două tipuri opuse: instincte ale vieŃii. se produc cu necesitate anumite schimbări. Instinctul la om este o stare de excitaŃie centrală. destructurare şi eventual moarte. egoistă. împotrivă cărora individul încearcă să se apere 4. Când aceste conflicte sunt doar parŃial sau total nerezolvate ele generează anxietate şi nefericire. Freud personalizatea umană este structurată din trei tipuri de forŃe: Sine (Id). motive. Conform teoriei lui S. Deşi Sinele poate genera imagini mintale şi fantezii privind satisfacerea dorinŃelor. evitarea suferintei si căutarea plăcerii. impulsuri. Principiul genetic postulează că la originea conflictelor. Id-ul este o structură primitivă. 1952) De cele mai multe ori acestea rămân inconştiente. viata psihică este un ciclu perpetum de acŃiuni de reducere a tensiunilor prin satisfacerea trebuinŃelor. Sinele este orientat spre satisfacerea trebuintelor. Eu şi Supraeu. 1989). dorinŃe înnăscute. 94 . ele produc creştere şi vigoare. nesăbuită asemenea unui copil alintat care spune „eu vreau ceea ce vreau şi când vreau”.supravieŃuirea. care sunt impulsuri constructive şi constituie libidoul. Ele se raportează la stimuli cu valoare biologică. o reducere a tensiunii. evitaŃi stimulii externi. de exemplu. Întrucât nu pot fi evitate satisfacerile trebuinŃelor corporale aşa cum pot fi. Cu alte cuvinte. amorală. ceea ce duce la restabilirea echilibrului. din IntuiŃia mica lui Freud asupra privind rolul şi a evenimentelor copilărie asupra personalităŃii comportamentului de mai târziu a fost confirmată de etologişti în studiile lor privind alte forme de viaŃă (Corsini. Când aceste conflicte sunt rezolvate cu succes. (Lorenz. aceasta este viziunea homeostatică a personalităŃii. partea dinamică a teoriilor psihodinamice se referă la faptul că ori de câte ori se produce o coliziune între forŃe interne. trăsăturilor de caracter şi a simptomelor nevrotice se află anumite evenimente şi fantasme din copilărie. Sinele este sursa tuturor instinctelor. ca răspuns la un stimul care generează o activitate mintală cu scopul de a reduce tensiunea şi a obŃine o gratificaŃie.

el încearcă să le amâne sau să le reorienteze în concordantă cu cerintele realitătii. ci de a inhiba cerintele Sinelui. deci va acŃiona în scopul atingerii pefectiunii morale. în bună măsură inconstiente. fiind preocupat de ce este bine şi ce este rău. Dacă o persoană dominată de procesele Id-ului poate părea impulsivă şi imorală. iar Supraeul 95 . hipersensivilă şi incapabilă să se bucure de confort psihic şi plăcere. El testează realitatea pentru a determina dacă exprimarea unor impulsuri este sigură sau periculoasă. Procesele Supraeului pot fi la fel de iraŃionale ca şi procesele Sinelui. Scopul său fundamental nu este de a satisface. valori morale şi tabu-uri. care mediază prin compromis între Sine si realitate. nu pentru obŃinerea plăcerii (ca Sinele) şi nici pentru a atinge scopuri realiste (ca Eul). El este expresia supremă a conştiinŃei. niciodată preocupate sau ştiind prea mult despre realitate. care înglobează un set de imperative. pe care individul le introiectează în copilărie. În consecinŃă. identificând modalitătile adecvate şi socialmente acceptabile de reducere a tensiunii. Scopul de bază al Eului este de a satisface cerinŃele Id-ului. Dacă Eul nu poate satisface imediat cerintele Sinelui. se dezvoltă ultima instanŃă a personalităŃii.constiinta morală’’ a personalităŃii. Pe măsură ce copilul creşte şi învaŃă treptat regulile din familie şi societate privind ceea ce este bine şi ce este rău.el nu poate determina acŃiuni realiste pentru satisfacerea trebuinŃelor. după primele câteva luni de viaŃă se dezvoltă cea de-a doua parte a personalităŃii şi anume Eul Eul (ego) operează conform principiului realitătii. Scopul lui nu este de a zădărnici satisfacerea impulsurilor. o persoană dominată de Supraeu poate fi rigidă şi moralistă. Cele trei instanŃe ale personalităŃii interacŃionează şi creează condiŃiile funcŃionării psihice normale sau anormale. Supraeul Supraeul (Superego) . ci de a media între cerinŃele imperioase ale Id-ului şi realitatea lumii externe. El poate reprima în mod abuziv nu doar comportamente permisibile ci şi gândul la aceste comportamente. dar în aşa fel încât să asigure bunăstarea şi supravieŃuirea psihologică a individului şi să minimizeze consecinŃele negative.. Sinele presează în directia satisfacerii. În consecinŃă Eul este instanŃa executivă a personalităŃii.reprezintă . Eul încearcă să amâne sau să reconvertească acŃiunea în mod realist. Cu toate acestea.

În această structură conflictuală. ExperienŃa anxietăŃii şi chiar a anticipării anxietăŃii este o experienŃă neplăcută pe care individul încearcă să o rezolve imediat. Deci ea rezultă din conflictul dintre Sine si Supraeu şi ia forma unei senzaŃii de teamă şi vină fată de propria constiintă. Rezultatul inevitabil al acestei lupte permanente. Eul este prins la mijloc. atunci când Eul este presat excesiv. dar ulterior este împinsă în inconstient. psihanaliza este primul demers sistematic care încearcă să explice maniera în care procesele psihologice pot influenŃa funcŃionarea mintală şi tulburările psihice. În perspectivă istorică. Ea este similară cu ceea ce în mod obişnuit numim frică. anxietatea creşte. nefericită şi incapabilă de a reacŃiona. neacceptând compromisuri şi funcŃionând ca un arbitru moral. ele vor fi abordate separat. ale realitătii şi ale Supraeului. În anxietatea morală Supraeul este sursa îngrijorării individului de a nu fi făcut ceva inacceptabil şi de a nu fi pedepsit. Gradul de anxietate pe care o resimte o persoană depinde de anticiparea consecinŃelor unor impulsuri pentru sine însăşi. În anxietatea obiectivă sursa emoŃiei neplăcute este în lumea din afara individului. între trei amenintări diferite: ale Sinelui. morală şi nevrotică.vine peste toate acestea. Doar modul de rezolvare a conflictelor şi natura defenselor sunt cele care diferenŃiază comportamentul normal de cel anormal. utilizând strategii de coping sau de apărare. Deoarece mecanismele de apărare pe care le utilizează indivizii sunt deosebit de relevante pentru evoluŃia stării sale psihice. la finalul acestui capitol. adesea foarte dur. Când conflictul este atât de puternic încât determină persoana să se simtă copleşită. Valoarea şi limitele modelului psihodinamic Teoria psihodinamică este o abordare comprehensivă a personalităŃii umane. De 96 . Anxietate nevrotică îşi are sursele în copilărie într-un conflict între gratificatia instinctuală si realitate. Initial este constientă. Poate cea mai importantă idee este aceea potrivită căreia procesele psihologice care fundamentează comportamentul normal şi anormal sunt aceleaşi. Ea este expresia îngrijorării privind consecinŃele propriilor impulsuri. este dezvoltarea anxietăŃii. orientând comportamentul spre evitarea pericolului. În general serveste unui scop pozitiv de autoapărare. moralitatea. Freud a definit anxietatea ca pe o stare emoŃională neplăcută şi a diferenŃiat trei tipuri de anxietate: obiectivă.

pentru pesimismul sau chiar fatalismul său în abordarea naturii umane şi pentru exagerarea rolului inconştientului în determinarea comportamentului. Două mari contribuŃii trebuie. se preocupă mai puŃin de procesele intrapersonale şi acordă o importanŃă mai mare proceselor interpersonale. Freud a demonstrat că anumite fenomene anormale rezultă din încercarea de a reacŃiona la probleme dificile cu care se confruntă individul şi nu sunt altceva decât o exagerare a mecanismelor egodefensive. cunoscute ca fiind neopsihanaliste. ce constituie pentru psihanalişti sursa primară de informaŃie. i-au permis lui Freud să explice maniera în care motivele inconştiente şi mecanismele de apărare afectează comportamentul. Lipsa unor validări ştiinŃifice a supoziŃiilor explicative.asemenea. Freud este primul teoretician care analizează rolul inconştientului în dinamica fenomenelor mintale. acordă o mai mică importanŃă conflictelor intre Sine – Eu – Supraeu şi accentuaează mai mult asupra relaŃiilor precoce între mamă şi copil. 97 . de asemenea consemnate: Dezvoltarea unor metode pentru investigarea proceselor psihodinamice şi tratarea tulburărilor mintale. Teoria psihodinamică a facut obiectul unor numeroase critici din partea altor şcoli şi curente care au abordat personalitatea. care vor influenŃa relaŃiile interpersonale ulterioare. De exemplu. Două importante critici la adresa teoriei psihodinamice pot fi semnalate: Limitările ştiinŃifice care decurg din raportărilor personale asupra propriei experienŃe. Tocmai de aceea teoriile psihodinamice moderne. contribuind astfel la înŃelegerea naturii umane şi a comportamentului. dar chiar şi din interiorul propriei sale paradigme. ca şi importanŃa evenimentelor din mica copilărie pentru dezvoltarea normală sau anormală a personalităŃii. ca şi a eficacităŃii psihoterapiei. Utilizarea acestor tehnici. precum metoda asociaŃilor libere sau analiza viselor. De asemenea teoria psihanalitică a fost criticată pentru ca a supraevaluat rolul instinctelor sexuale.

iar cel de-al doilea fiind un nivel de „compromis”. Vaillant (1993) consideră că anumite apărări pot fi adaptative. DSM IV prezintă „axa funcŃionării defensive”. În concepŃia psihanalitică originară o apărarea este reuşită dacă dispare conştientizarea pulsiunii. prima lucrare pe acestă temă. În 1936. organizată pe şase niveluri. Ulterior teoria mecanismelor de apărare a fost dezvoltată de numeroşi autori. durerea – pe care Eul încearcă să le Ńină sub control. Mecanismele de apărare sunt procese adaptative automate.Mecanismele de apărare şi valoarea lor adaptativă “Mecanismele de apărare sunt procese psihologice automate care protejează individul împotriva anxietăŃii şi în faŃa conştientizării unor stresori interni sau externi. mecanismele de apărare încearcă să reducă anxietatea generată de conflictul dintre pulsiuni şi Eu şi de afectele asociate acestora. Pulsiunile Sinelui nu sunt dispuse să rămână inconştiente. A Freud. Cu siguranŃă în acest caz vă veŃi confrunta cu un puternic conflict mintal. Rezolvarea conflictelor mintale Să presupunem că aŃi cumpărat bilete la un concert foarte important pentru d-vs care va avea loc joi. care va fi recuperat joi după amiază. Prin urmare. ale cărui mecanisme asigură temporar o adaptare parŃială. care vizează: 1. Cum veŃi rezolva acest conflict? VeŃi încerca să vă 98 . Bazându-se pe contribuŃiile tatălui său. gelozia. primul nivel reunind mecanisme de apărare înalt adaptative. ele facilitează deopotrivă hoomeostazia psihică şi adaptarea subiectului la lumea înconjurătoare. Reuşita unei apărări trebuie analizată din punctul de vedere al Eului şi nu după criterii de adaptare la lumea externă. adesea inconştiente. putând avea consecinŃe nefaste pentru sănătate. Următoarele niveluri cuprind mecanisme mai mult sau mai puŃi dezadaptative.” (DSM IV) Conceptul „mecanism de apărare” este un concept de sorginte psihanalitică. Cea de-a doua Ńintă o constituie afectele legate de pulsiuni – iubirea. iar marŃi sunteŃi anunŃat că nu se Ńine un curs. Ele încearcă să pătrundă în conştiinŃă pentru a fi satisfăcute şi de aici rezultă conflictele dintre Eu şi pulsiuni. autoarea desemnează două din Ńintele mecanismelor de apărare: pulsiunile Sinelui şi afectele legate de aceste pulsiuni. A Freud publică lucrarea „Eul şi mecanismele de apărare”. fondat de Freud şi dezvoltat ulterior de fiica sa.

veŃi ajunge acasă nervos “fără motiv” şi vă veŃi certa cu fratele mai mic care face întotdeauna dezordine în cameră? VeŃi spune profesorului că nu este permis să pună un curs în timpul d-vs liber? Sau poate îl veŃi aborda şi îi veŃi explica că v-aŃi făcut un program înainte de această schimbare şi vă veŃi cere scuze că nu puteŃi veni la curs? Acestea sunt doar câteva din modalităŃile conştiente sau inconştiente în care poate fi rezolvat acest conflict mintal. Nu-i nimic a fost o încercare şi am câştigat o experienŃa. FumaŃi şi de câtva timp aveŃi o tuse destul de ciudată. 3. Sunt sigur că a fost vorba de o “pilă”. Vă cuprinde frică: Ce veŃi face VeŃi decide să vă lăsaŃi de fumat chiar de azi. Se aud zgomote bizare şi vă cuprinde 99 . după anunŃ. BineînŃeles că vestea a căzut ca un trăsnet şi stima de sine a dvs. În toate aceste cazuri mecanismele de apărare vor fi orientate spre reducerea anxietăŃii şi fricii. Cum veŃi proceda pentru a vă autoproteja? Vă veŃi spune poate “Ei. Uneori vă trece prin minte că aŃi putea avea ceva la plămâni care se datorează fumatului.” Sau în zilele care vor urma veŃi răspunde tuturor celor care vă vor întreba cum a mers concursul “Nu vreau să vorbesc despre asta”. în timpul unei drumeŃii. este profund zdruncinată. AŃi absolvit facultatea ca şef de promoŃie şi vă prezentaŃi la un concurs pentru ocuparea unui post împreună cu un alt coleg care a avut în facultate performanŃe medii.” Sau veŃi gândi “Concursurile acesta nu sunt niciodată corecte. Sau veŃi gândi “Nu poate fi nimic serios. Ştiu atâ-ia oameni care fumează şi sunt sănătoşi.convingeŃi că sunteŃi un student bun şi că vă puteŃi permite să lipsiŃi de la un curs (doar alŃii lipsesc frecvent)? MarŃi seara. de apărare au intrat în funcŃiune. Reducerea anxietăŃii sau fricii. Protejarea stimei de sine. 4. Va prins întunericul în pădure. se pare că el a avut o abordare mai pragmatică. 2. dar şi oameni care nu au fumat niciodată şi au murit de cancer la plămâni” Sau pur şi simplu veŃi alunga acest gând din minte. la final este declarat admis colegul d-vs. Surprinzător. Asigurarea sentimentului de securitate. spunându-vă “eu controlez lucrurile nu mă controlează ele pe mine”. Oricare dintre aceste modalităŃi de reacŃie sau poate altele vor demonstra că mecanismele dvs.

3. Aceasta implica capacitatea de a-şi dezvălui propriile probleme unei persoane semnificative şi nu tendinŃa de a-l face pe altul responsabil pentru propriile probleme. Acest nivel asigură o adaptare optimă şi oferă maximum de gratificaŃie. organizată pe şase “niveluri de apărare”. Afilierea presupune orientarea spre alŃii pentru a obŃine sprijin sau suport. Mecanismele da apărare plasate la acest nivel sunt: 1. DSM IV clasifică şi plasează mecanismele de apărare pe o axă a funcŃionării defensive. Umorul implică o oarecare detaşare şi analiză “la rece” a propriilor conflicte. accentuând aspectele amuzante ale acestora sau ironizându-le. Sau veŃi simŃi o durere de cap şi nişte palpitaŃii inexplicabile. fiind asociat cu conştientizarea trăirilor. GratificaŃia rezultă din răspunsul celuilalt. 2. Auto-afirmarea (self asertion) constă în capacitatea de exprimare a gândurilor sau emoŃiilor într-un mod care nu este agresiv. acŃiunilor sau reacŃiilor şi evaluând în avans diferite alternative de răspuns sau soluŃii posibile. Anticiparea presupune o confruntare conştientă cu conflictele emoŃionale. mecanismele de apărare mediază reacŃiile individului la conflicte emoŃionale sau la agenŃi stresori ce tind să perturbe echilibrul emoŃional. Auto-observarea (self observation) implică capacitatea de reflecŃie 100 . coercitiv sau manipulativ. Altruismul constă în capacitatea de a rezolva conflictele emoŃionale acordând ajutor altuia. ca expresie somatică a stărilor emoŃionale ? Aşa cum s-a putut desprinde din exemplele anterioare. 4. experimentând în avans sau anticipând consecinŃele evenimentelor. În acelaşi timp asigură un echilibru optim între diverse motive aflate în conflict. Nivelul înalt adaptativ. Luând în considerare efectele adaptative. Vă simŃiŃi ameninŃat. I. gândurilor şi consecinŃelor lor.frica. 6. Cum credeŃi că veŃi reacŃiona? Vă veŃi ironiza pentru temerile pe care le simŃiŃi? Vă veŃi spune că nu sunt decât nişte crengi uscate sau poate vântul. 5. asigurând o adaptare mai mult sau mai puŃin eficientă.

dorinŃe sau frici ameninŃătoare. amintiri. gândurilor sau trăirilor perturbatoare. care sunt în mod automat împinse în inconştient. Ex. 7. memorie sau percepŃie de sine. Refularea (repression) este unul dintre cele mai comune mecanisme de apărare. Prin disociere se produce de fapt o separare a unui conflict emoŃional de restul conştiinŃei. Disocierea presupune exteriorizarea unui conflict intern prin intermediul unui simptom asociat senzorio-motor. Sublimarea presupune dirijarea şi investirea posibilelor trăiri sau impulsuri neadaptative în activităŃi socialmente acceptabile. un student care resimte trăiri ostile faŃă de profesor sau de unii dintre colegi sublimează aceste tensiuni angajându-se activ în dezbateri) 8. gânduri sau comportamente. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. incapacitatea de a-şi reaminti motivele unei acŃiuni cu consecinŃe dezagreabile sau detaliile unui accident de circulaŃie care a provocat trăiri afective intense II. trăiri. de obicei mai puŃin ameninŃător. Ex. Conflictul emoŃional legat de 101 . O femeie găsită pe stradă cu hainele în dezordine manifestă amnezie privind identitatea sa. (ex. Nivelul inhibiŃiilor mintale (nivelul de compromis). pentru că ei tolerează de regulă mai uşor aceste trăiri decât adulŃii 2.constă în rezolvarea conflictelor emoŃionale prin transferarea unei trăiri sau unui răspuns de pe un obiect pe altul. de conştiinŃă. Examinarea sa la spital relevă faptul că a fost recent victima unui viol. Vi s-a întâmplat vreodată să trântiŃi uşa atunci când eraŃi nervos pe altcineva sau să ŃipaŃi la o persoană atunci când de fapt eraŃi furioasă pe alta? Dacă da. atunci aŃi recurs la deplasarea trăirilor de pe un obiect pe altul. Deplasarea . Se întâmplă adesea ca părinŃii să descarce asupra copiilor toate tensiunile şi frustraŃiile acumulate la serviciu sau în alt context.asupra propriilor trăiri. ceea ce permite persoanei să se apere sau să evite experimentarea unui impact emoŃional sau trăirea suferinŃei. FuncŃionarea defensivă la acest nivel păstrează în afara conştiinŃei potenŃialele idei. Accesul conştient la conflictul emoŃional este blocat. Ea constă în înlăturarea din conştiinŃă a dorinŃelor. (Ex.

Individul pierde contactul cu trăirile asociate unui eveniment traumatic. 3. ce poate fi utilizată pentru a prezerva şi regla stima de sine. Izolarea afectelor constă în separarea ideilor de trăirile originale asociate cu acestea. (Ex. prestaŃia mea a fost acceptabilă. sau în afara atribuirii neadecvate a acestora unor cauze externe. 5. FormaŃiunea reactională (reaction formation) constă în adoptarea inconştientă a unui comportament opus celui care ar reflecta adevăratele sentimente şi intenŃii ale persoanei. impulsuri.care constă în păstrarea în afara conştiinŃei a unor stresori neplăcuŃi sau inacceptabili. a controla sau a minimaliza trăirile perturbatoare. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. afecte sau responsabilităŃi cu. Negarea trăirilor (undoing) constă în folosirea unor cuvinte sau comportamente destinate să nege sau să aducă corecturi simbolice unor gânduri. în ansamblu. un ginere care aduce flori soacrei faŃă de care resimte un puternic resentiment) 6. (Ex. ceea ce a determinat amnezia psihogenă) 3. (Ex. dar rămâne conştient de aspectele cognitive ale acestuia (poate oferi detalii descriptive ale evenimentului). Devalorizarea sau autodevalorizarea constau în atribuirea unor calităŃi negative exagerate altora sau sie însuşi. OmnipotenŃa ce presupune autoatribuirea unor puteri sau abilităŃi speciale. IV. 2. pentru a justifica. o persoană bolnavă de o boală incurabilă care citeşte tot ce-i pică în mână despre boala sa pentru a-şi reduce anxietatea) 4. Idealizarea ce constă în atribuirea unor calităŃi pozitive exagerate altora sau sie însuşi. Nivelul negării . un oncolog poate aborda cazul unui pacient terminal cu rigoare ştiinŃifică detaşându-se de trăirile emoŃionale în legătură cu prognosticul acestuia). Intelectualizarea presupune utilizarea excesivă a unor discursuri abstracte sau generalizări. idei.viol este blocat conştientizării. Nivelul perturbării minore a imaginii de sine este caracterizat printr-o distorsiune a imaginii de sine. Mecanismele de apărare 102 . superioare.”) III. un tânăr pianist după un concert ratat poate afirma “după părea unora. trăiri sau acŃiuni anterioare inacceptabile. (Ex.

nedorite pe care le atribuie altora. Persoana rejectează o serie de caracteristici proprii. Un bărbat care întârzie la serviciu şi spune”soŃia mea a uitat să pună ceasul să sune aseară”). Este în general utilizată pentru a menŃine stima de sine. ProiecŃia (mecanismul Ńapului ispăşitor) presupune atribuirea inadecvată a propriilor impulsuri. până când intră într-un alt stadiu al durerii. Ea poate să acuze pe altcineva pentru greşelile sau deficienŃele sale care sunt inacceptabile pentru sine (Ex. care nu vrea să recunoască că mariajul său este falimentar.plasate la acest nivel sunt: 1. ProiecŃia se exprimă cel mai adesea prin expresii precum “tu mai convins să fac aşa” sau “uite ce m-ai pus să fac” 3. O femeie care a fost informată că soŃul ei a murit în străinătate poate folosi negarea ca o măsură de protecŃie temporară. a preveni sentimentele de vinovăŃie sau a obŃine aprobare socială (Ex. negarea unor organe interne). O adolescentă care nu a fost invitată de prietenul său la un concert îi spune unei prietene “Cosmin a vrut foarte mult să mergem împreună la concert. care s-a înstrăinat. (Ex. prin elaborarea unor explicaŃii şi justificări liniştitoare. îi spune soŃului ei. că toate cuplurile trec prin asemenea crize şi că nu are nici o îndoială că totul va fi bine. care neagă riscul unei posibile contaminării cu HIV folosind binecunoscuta formulă “asta nu mi se poate întâmpla tocmai mie) Termenul de “negare psihotică” se foloseşte atunci când individul demonstrează o incapacitate de testare a realităŃii (ex. Negarea implică refuzul individului de a conştientiza unele aspecte ameninŃătoare ale realităŃii externe sau ale experienŃei subiective. o tânără. dar incorecte. RaŃionalizarea constă în ascunderea adevăratelor motivaŃii ale gândurilor acŃiunilor sau trăirilor. (Ex. ea poate avea totuşi efecte adaptative dacă este folosită o perioadă scurtă de timp într-o situaŃie dureroasă. sau un adolescent care este angajat într-o viaŃă sexuală dezordonată. trăiri sau gânduri inacceptabile altor persoane. În acest caz negarea nu produce o destructurare a personalităŃii) 2. Deşi negarea este considerată ca o defensă dezadaptativă.) 103 . dar i-a fost milă de Corina că este singură şi a invitat-o pe ea”.

sfaturilor sau ajutorului pe care ceilalŃi îl oferă. în a atribui în mod inadecvat altuia propriile gânduri. prin acŃiune sau izolare. trăiri. 104 . simptome psihice sau probleme de viaŃă. dar ea poate fi adaptativă pentru indivizi aflaŃi în poziŃii de subordonare care nu au ocazia să-şi exprime mai deschis asertivitatea. acŃiuni efective şi rezolvarea problemelor. Izolarea apatică constă în refuzul acŃiunii şi abandonarea în faŃa obstacolelor. 3. IncongruenŃa imaginii de sine sau a imaginii altora (splitting of selfimage or image of others) constă în defalcarea unor stări afective neplăcute şi slăbiciuni pentru a integra elemente pozitive sau negative într-o imagine de sine coerentă V. pentru ca ulterior aceste trăiri să fie exprimate prin respingerea sugestiilor. Agresiunea pasivă apare adesea ca răspuns la cerinŃele de acŃiune independentă şi performanŃă sau la lipsa gratificaŃiilor. 2. Fantazarea autistă care este utilizată ca un substitut pentru relaŃii umane. În schimb el rămâne conştient de propriile sale impulsuri pe care le atribuie altuia pentru a justifica reacŃiile sale faŃă de acea persoană. 2. Identificarea proiectivă constă. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. care deghizează trăirea unor sentimente de ostilitate sau reproş faŃă de ceilalŃi. Revendicările şi respingerea ajutorului (help-rejecting complaining) presupune acuze şi cereri repetate de ajutor. Agresiunea pasivă (passive aggression) constă în a lupta împotriva stresului prin exprimarea unei agresiuni indirecte şi nonasertive faŃă de ceilalŃi. Cererile sau plângerile pot implica probleme fizice. 3. impulsuri. Dar. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. AcŃiunea defensivă (acting out) constă în a reacŃiona la stress prin acŃiuni spontane fără deliberare sau reflecŃie. ostilitate. 4. Nivelul perturbării majore a imaginii de sine. spre deosebire de proiecŃie. Nivelul acŃiunii se caracterizează printr-o funcŃionare defensivă la stresori interni sau externi.V. resentiment. Aceasta este o faŃadă ce ascunde rezistenŃă. individul nu dezavuează în întregime ceea ce respinge. asemenea proiecŃiei.

impulsuri atitudini prin altele mai acceptabile (Ex.) Acest mecanism este folosit pentru a reduce frustraŃia şi a permite trăirea unui sentiment de satisfacŃie sau succes. ProiecŃia delirantă care conduce la delir de persecuŃie. Un tânăr aduce flori logodnicei sale după o ceartă cruntă în ziua anterioară. Ex. RestituŃia constă în minimalizarea sau ignorarea unei acŃiuni anterioare intolerabile. SubstituŃia constă în tendinŃa de a găsi alt scop atunci când cel actual este blocat sau inlocuirea unor emoŃii.” 3. înnăbuşirea (Suppresion) constă în înlăturarea conştientă şi voluntară a gândurilor sau trăirilor neplăcute dar cu posibilitatea de a le reactualiza în mod voluntar. conducând la o rupere pronunŃată de realitatea obiectivă şi prezenŃa unor tulburări psihice majore. Nivelul dereglării defensive este caracterizat prin eşecul sistemului defensiv în faŃa stresului. 4.) 105 . Reprimarea. Această excludere intenŃionată din conştiinŃă se mai numeşte şi uitare voluntară. Negarea psihotică care conduce la delir de negaŃie 3. Distorsiunea psihotică care conduce la schizofrenie. cu siguranŃă când mă întorc îmi voi găsi problemele aşa cum le las.” După o discuŃie aprinsă cu şeful secretara hotărăşte “îmi voi lua o vacanŃă de câteva zile. Ex. “Aş prefera să nu vorbim despre asta acum. O mamă îşi trimite fiul în camera lui pentru a-l pedepsi pentru că a spart o vază dar. În afara mecanismelor de apărare cuprinse în axa funcŃionării defensive mai pot fi evidenŃiate şi altele: (Mental health nursing) 1. 2. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. Compensarea . pentru a reduce sentimentul de vinovăŃie (Ex.VI. pentru că se simte vinovată hotărăşte să îl lase mai mult timp la televizor seara. stilată şi scumpă pentru a atrage atenŃia 2.tendinŃa de a ascunde o inablitate reală sau imaginară sau o deficienŃă printr-un comportament menit a salva stima de sine. o elevă care după bacalaureat consideră că nu este suficient de bine pregătită pentru a da la medicină şi alege să se înscrie la Colegiul medical. o persoană neatractivă din punct de vedere fizic alege o îmbrăcăminte modernă.

în scopul scăderii tensiunii sau anxietăŃii (ex. obiceiurilor. în condiŃiile lipsei de încredere în sine şi a unei insuficiente maturizări socioafective. IntroiecŃia constă în autoatribuirea unor calităŃi aparŃinând altor persoane. inclusiv cel uman. se îmbracă acŃionează. dacă comportamentul respectiv este întărit el persistă. care a învăŃat să folosească toaleta devine incontinent în perioada în care părinŃii săi sunt în divorŃ. Poate fi adesea pusă în evidenŃa în perioada adolescenŃei. Regresia constă în reîntoarcerea la un nivel de funcŃionare anterior. o puternică durere de cap poate să exprime o puternică frustraŃie) 8. dacă întărirea încetează el tinde să se stingă. când majoritatea modelelor cu care tind să se identifice adolescenŃi sunt actori sau cântăreŃi. atitudinilor acesteia. în încercarea de a descoperi în laborator legile generale ale învăŃării. Conversia constă în transferarea unui conflict mintal într-un simptom fizic. care reduce anxietatea şi permite persoanei să se simtă mai confortabil. ci şi de o asumare a ideilor. vorbesc şi se comportă asemenea persoanei care se cred că sunt) Modelul comportamentalist (behaviorismul) Behaviorismul este o orientare psihologică care a dominat psihologia aproape 50 de ani. acele persoane care se cred Napoleon sau alte personalităŃi. (Ex.) 7. Este vorba nu doar de o preluare simbolică a unor trăsături de personalitate ale unei persoane. Un copil de 5 ani.5. Trei premise fundamentează teoria behavioristă: Ambientalismul – orice organism. Identificarea este folosită în încercarea de a fi ca cineva. O femeie de 47 de ani se poartă cu soŃul în public ca la 20 de ani. Optimismul – constă în credinŃa că oamenii îşi pot schimba 106 . 6. (Ex. este modelat de mediu prin sistemul de întăriri (recompensă şi pedeapsă) Experimentalismul – prin experiment putem determina ce stimul din mediu a determinat un anumit comportament (reacŃie).

În acord cu acest principiu stimulul neutru tinde.(Pavlov. asocierea SN . După un timp. să declanşeze reacŃia emoŃională necondiŃionată.frica. formează o legătură temporală. aplicarea legilor învăŃării în înŃelegerea şi modificarea comportamentelor dezadaptative este de dată mai recentă. ca urmare a coincidenŃei în timp a 2 sau mai mulŃi stimuli ce acŃionează asupra organismului. deci situaŃia periculoasă este stimul necondiŃionat (SN). nepericulos. dintre care unul este necondiŃionat iar altul indiferent. În acest caz. pe scoarŃă se formează două focare de excitaŃie care. Aceasta este esenŃa psihoterapiei comportamentale. iar apoi vom interveni asupra cauzei pentru a stinge reacŃiile nedorite. Pe cale experimentală putem identifica ce aspecte ale mediului au determinat aceste comportamente anormale. nu produce frică. 107 . care devine astfel răspuns condiŃionat. după un timp. situaŃia nepericuloasă (SC) poate produce ea însăşi frică . În primul rând atât comportamentul normal cât şi cel anormal sunt rezultatul învăŃării.RN se produce în mod natural. Dar care sunt mecanismele şi procesele învăŃării. după un timp. legat el însuşi de răspunsul necondiŃionat (RN) . Deşi învăŃarea şi mecanismele sale au fost studiate timp îndelungat.comportamentul atunci când acŃionăm asupra condiŃiilor de mediu care l-au determinat. În consecinŃă. O situaŃie ameninŃătoare produce frică în afara oricărei învăŃări. Deci manifestările psihopatologice sunt deprinderi dezadaptative învăŃate. devine stimul condiŃionat (SC). Dar. Watson) consideră învăŃarea ca un lanŃ de reflexe necondiŃionate. stimulul neutru. Modelul are aplicabilitate în special în ceea ce priveşte asocierea stimulilor emoŃionali (emoŃii pozitive sau negative) cu stimuli anterior neutri. Cele 3 premise prezentate anterior pot fi aplicate direct comportamentului anormal. CondiŃionarea clasică . condiŃionarea operantă şi învăŃarea observaŃională. iar reacŃia de răspuns – frica este o reacŃie necondiŃionată (RN). un stimul neutru din punct de vedere biologic asociat cu un stimul necondiŃionat tinde. Behavioriştii consideră că există trei forme de învăŃare: condiŃionarea clasică. prin iradiere. asociat frecvent cu situaŃia periculoasă (SN). să provoace aceeaşi reacŃie de răspuns. Un stimul neutru.

După câteva asocieri succesive copilul a început să se teamă de şobolan. Din fericire. prin condiŃionare. 108 . care a fost condiŃionat să dezvolte o reacŃie de frică la un şobolan alb. generează din partea copilului o reacŃie aversivă. internat de mama sa în spital pentru un tratament. reacŃie explicabilă în condiŃiile în care copilul se află într-un mediu nou şi străin şi este lipsit de prezenŃa protectoare a mamei. CondiŃionarea nu se realizează doar experimental. Pentru a-l hrăni se recurge la un tub ce este introdus în gura copilului şi care. zgomotul puternic a constituit stimulul necondiŃionat (SN) care s-a asociat cu reacŃia de retragere şi frică (RN). Când copilul s-a îndreptat din nou spre animal zgomotul s-a produs iarăşi. Asistenta încearcă să hrănească copilul cu biberonul. După un timp. Kendall relatează cazul unui copil de câteva luni. În această situaŃie. În momentul internării copilul era încă alăptat. În mod repetat. Albert a achiziŃionat o reacŃie emoŃională la un stimul care anterior nu producea această reacŃie.Ilustrativ în acest sens este celebrul experiment al lui Rayner şi Watson care l-a avut drept subiect pe Albert. biberonul. simpla prezenŃă a animalului (SC) a generat reacŃia de retragere şi frică (RC). devine stimul condiŃionat şi generează o reacŃie aversivă (RC). Asocierea biberonului cu o muzică plăcută care destinde copilul (iniŃial prezentată singură pentru a genera o reacŃie necondiŃionată de destindere şi relaxare) a stins reacŃia de respingere. prin caracterul său străin. cerere rezonabilă în condiŃiile spitalizării. un băieŃaş de 11 luni. Personalul spitalului cere mamei să întrerupă alăptarea. dar acesta nu-l primeşte. în special fobiile. IniŃial micului Albert i-a fost prezentat şobolanul alb şi s-a constatat că acesta nu se teme de animal. iniŃial un stimul neutru. Ea constituie un mecanism prin care fiecare dintre noi învăŃăm frica. mama nefiind internată. principiul condiŃionării poate fi aplicat şi în scop terapeutic. atracŃia sau alte reacŃii emoŃionale. prin asocierea animalului cu un zgomot puternic. prezentarea biberonului pe care copilul îl refuză este urmată de introducerea tubului pentru hrănire. iar biberonul a fost acceptat de copil. Modelul condiŃionării clasice a fost utilizat pentru a explica o serie de tulburări psihopatologice. Chiar în momentul când copilul încerca să atingă animalul experimentatorul a produs un zgomot puternic care l-a speriat pe Albert şi l-a făcut să îşi retragă mâna. Deci. După asocierea stimulului necondiŃionat cu stimulul anterior neutru (şobolanul).

Este cazul “jucătorilor patologici” de jocuri de noroc la care câştigurile ocazionale funcŃionează ca întăriri parŃiale şi fac mai persistent comportamentul dezadaptativ (în ciuda mulŃilor bani pierduŃi). Un copil care este pedepsit pentru o faptă rea tinde să evite această faptă. de asemenea. blam.F.R) depinde de consecinŃele comportamentului. dacă este pedepsit prea des. Pe această cale a întăririi pozitive pot fi învăŃate atât comportamente dezirabile cât şi comportamente dezadaptative. De fapt comportamentele care sunt urmate de întăriri parŃiale sau sunt întărite din când în când devin mai persistente decât comportamentele întărite continuu. un copil căruia părinŃii i-au cumpărat o jucărie pentru a-l face să se oprească din Ńipat într-un magazin “va învăŃa” că un astfel de comportament zgomotos şi indezirabil produce recompensă. dar nu sunt necesare prea multe întăriri. când este urmat de consecinŃe negative este probabil ca frecvenŃa sa de apariŃie să scadă. Când un comportament este urmat de consecinŃe pozitive (satisfacŃie. Pe această cale a întăririi negative pot fi învăŃate. Când un comportament este urmat de consecinŃe negative (insatisfacŃie. se demoralizează. laudă) probabilitatea repetării lui creşte.Skinner introduce ulterior “principiul întăririi” pentru a explica mecanismul prin care efectele comportamentului pot creşte probabilitatea repetării acestuia. În ceea ce priveşte întăririle negative acestea pot provoca două tipuri de răspunsuri: răspunsul de stopare a comportamentului care produce consecinŃe 109 . frustrare. Când un răspuns comportamental are consecinŃe satisfăcătoare creşte probabilitatea ca acest comportament să se repete în viitor şi invers. Dar. De exemplu când un copil este lăudat de profesor pentru un progres realizat la o anumită disciplină este probabil ca în viitor performanŃele copilului să crească. refuză să se mai implice în orice activitate şi poate deveni depresiv. Întăriririle pozitive susŃin comportamentul.CondiŃionarea instrumentală sugerează drept premisă faptul că învăŃarea (înŃeleasă ca o asociere S . pedeapsă) probabilitatea repetării lui scade. sau abuziv el îşi poate pierde încrederea în sine. Este ceea ce Edward Thorndike numea “legea efectului”. atât comportamente adaptative cât şi comportamente dezadaptative. recompensă. respectiv de prezenŃa sau absenŃa întăririi (pozitive sau negative) după producerea acestuia. Dar. în aceeaşi manieră şi prin acelaşi mecanism. B.

Atunci când ceasul deşteptător sună dimineaŃa mulŃi dintre noi avem tendinŃa de a apăsa butonul care întrerupe soneria (răspuns de stopare). Un exemplu ne este bine cunoscut tuturor. foarte persistente în timp. Multe comportamente din repertoriul nostru de răspunsuri comportamentale au fost achiziŃionate prin imitare: activităŃi fizice. produsul stimulilor din mediu dar şi a unor influenŃe genetice ca şi a unor procese cognitive interne. în egală măsură. caracterizat prin suspiciune şi răceală afectivă are o etiologie genetică sau este rezultatul imitării unuia dintre părinŃi sau efectul unor influenŃe educaŃionale. Din fericire acest comportament nu produce consecinŃe dramatice. etc. care sugerează că un comportament este. 1986). modalităŃi de exprimare. Dar acest buton va întrerupe soneria pentru 10 minute după care aceasta va începe din nou să sune. Aceste comportamente sunt. Contextul social al unui individ este important pentru că el furnizează oportunităŃi pentru ca anumite comportamente să fie observate şi imitate. Experimentele iniŃiate de Bandura sugerează că agresivitatea poate fi rezultatul observării şi imitării unor persoane agresive din anturaj. Această formă de învăŃare decurge în afara oricărei întăriri. Dar atunci când anumite tulburări psihice se manifestă în familie este greu de separat efectele factorilor genetici de efectele mediului familial. psiholog la Stanford University. atitudini. din nefericire. Cel care a studiat această formă de învăŃare este Albert Bandura. Este greu de spus în ce măsură un comportament schizoid. va evita orice context social. 110 . pentru fobia socială sau pentru tulburarea de personalitate evitantă. Adeseori aŃipim şi ne trezim cu un minut înainte de acest nou semnal pentru a apăsa butonul de întrerupere încă o dată răspuns de evitare). ÎnvăŃarea observaŃională sau modelarea sau învăŃarea prin imitare este procesul de învăŃare a unui comportament prin observarea comportamentului altora. strategii de lucru. Dar. emoŃii. în cazuri mai severe. cognitive. Răspunsurile de evitare oferă o explicaŃie remarcabilă pentru diverse tulburări anxioase. De exemplu o adolescentă ridiculizată într-un grup de colegi va evita probabil compania acestora sau. ÎnvăŃarea observaŃională stă la baza teoriei învăŃării sociale (Bandura.negative sau răspunsul de evitare a acestuia. oamenii pot învăŃa şi comportamente de evitare dezadaptative.

inclusiv comportamentele dezadaptative. care construieşte “o psihologie fără conştiinŃă”. ci de interpretarea pe care le-o dau. mai ales dacă acestea sunt negative. fiind în mare măsură adoptat de clinicieni. modularea comportamentului în funcŃie de structura personalităŃii etc.Valoarea şi limitele modelului comportamentalist Demersul behaviorist a dat naştere multor cercetări şi experimente care au avut drept scop explicarea tulburărilor psihice. modelul comportamentalist are în vedere analiza influenŃei factorilor sociali şi culturali ca şi a influenŃelor de gen sau de natură etnică. Deoarece este centrat pe mediul în care trăieşte individul şi pe experienŃa sa de învăŃare. Divizarea comportamentelor umane în unităŃi mici care pot fi abordate experimental şi măsurate. care favorizează manifestarea violenŃei. dar şi identificarea unor metode specifice pentru tratarea acestora. Izvoare teoretice : Filozofia fenomenologică şi filozofia stoicilor greci. înseamnă deci a simplifica acest fenomen extrem de complex. 111 . Consideră că oamenii nu sunt influenŃaŃi de lucruri. Explicând totul. deşi asigură caracterul ştiinŃific al cercetării. pierde din vedere complexitatea psihicului uman şi multiplele sale determinări. a explica comportamentul agresiv doar în termeni de acte agresive învăŃate înseamnă a ignora influenŃa unor factori genetici. influenŃa factorilor cognitiv. O altă critică ce se aduce frecvent modelului behaviorist este generată de însăşi esenŃa acestui model. sclav a lui Marc Aurelian şi profesor de filozofie a acestuia. Epictet. cu o fundamentare teoretică coerentă şi solidă. Modelul cognitivist Modelul cognitivist este unul din cele mai elaborate modele. în termeni de învăŃare şi ca efect al influenŃelor de mediu se ignoră total aspectele neobservabile ale comportamentului. motivaŃiile sale interne. Spre ex. Explicarea în termeni de învăŃare a tulburărilor psihice este adesea criticată ca fiind suprasimplificatoare şi nerealistă. familiali şi sociali. a subliniat importanŃa semnificaŃiilor pe care oamenii le acordă evenimentelor şi faptelor pe care le trăiesc.

Aplicat în psihopatologie. a unui mod de a pune problemele şi de a interpreta faptele. procesele cognitive şi produsele cognitive.ConcepŃia psihanalitică a lui Adler. a poziŃiei individului într112 . care consideră că fiecare ins are propria lui concepŃie despre lumea obiectivă. care corespund la ceea ce este gândit şi comunicat. cei mai dintre noi se gândesc la câini ca la nişte animale de casă foarte ataşate de om şi îi evaluează în funcŃie de rasă. Dar. astfel de structuri cognitive influenŃează perceperea situaŃiilor.incapacităŃii insului de a rezolva problemele cu care se confruntă . CogniŃia . Stimulii cu care ne confruntăm sunt imediat organizaŃi şi conceptualizaŃi în mintea noastră. care corespund sistemelor de semnificaŃii acordate evenimentelor. construct ce ne permite să explicăm de ce în faŃa aceluiaşi eveniment. diferite persoane reacŃionează în mod diferit.. Abordând această problemă din perspectiva modelului cognitivist. De ex.reprezentare construită’’ a realităŃii obiective a fost numită câmp fenomenologic. motiv pentru care este preferabil să fie definite prin categoriile sale specifice: structurile cognitive. modelul cognitivist consideră că funcŃionarea cognitivă influenŃează şi determină tulburările emoŃionale şi comportamentale. tendinŃa de a evalua situaŃiile în termeni negativi fără a dispune de date suficiente.element central al teoriei şi terapiei cognitive CogniŃia are semnificaŃia unui ansamblu de concepte. DefiniŃiile sunt destul de ambigue unele prezentând imprecizii şi erori fundamentale. deci le acordăm un sens în funcŃie de propria noastră experienŃă anterioară. Psihologia cognitivă care încearcă aplicarea teoriilor cognitiviste în etiopatogenia tulburărilor afective şi postulează că tulburarea psihică se datorează: .incapacităŃii de a face faŃă unor probleme noi şi solicitante. şi structuri cognitive de profunzime. conŃinuturile cognitive. de comportament. Această . de ceea ce ştiu să facă etc. Ele pot fi: structuri cognitive de suprafaŃă. sau obişnuinŃa de autoculpabilizare constituie disfuncŃii la nivelul proceselor cognitive. PercepŃiile eronate ale situaŃiilor sociale. persoanele care se tem de câini îi evaluează doar după o singură dimensiune – cât de feroci pot fi – şi din acest motiv devin anxioase atunci când aceştia se apropie de ei. Structurile cognitive se referă la organizarea internă a informaŃiei.

De ex. nu un eveniment în sine cauzează distres şi produce disfuncŃii psihologice. stochează. “Cum ies din această încurcătură” sau “de ce trebuie să mi se întâmple asta tocmai mie” – sunt câteva exemple privind autoverbalizările unei persoane anxioase. ci maniera în care persoana interpretează evenimentul. că nu prea are şanse de evoluŃie în carieră şi pune toate acestea pe seama lipsei de calităŃi personale. “Ce ar trebui să fac acum?”. chiar dacă este vorba de o conversaŃie neutră. concluzie falsă care se bazează pe o interpretare distorsionată a realităŃii. cum ar fi ideea că “cineva trebuie să fie în permanenŃă competent. să se comporte adecvat şi să fie respectat pentru a se simŃi mulŃumit” IniŃial Ellis identifică 11 credinŃe iraŃionale care perturbă funcŃionarea cognitivă a individului nu atât prin lipsa lor de realism cât prin caracterul imperativ şi rigid “trebuie să am întotdeauna succes pentru a obŃine aprobarea celorlalŃi”. O persoană anxioasă are un mod specific de a procesa informaŃiile. Ele include atribuirile şi modul în care sunt explicate cauzele unui anumit comportament. le interpretează distorsionat sau cu referire la propria persoană. afirmă Ellis. pe baza interpretării prezentate anterior secretară poate trage concluzia că nu este apreciată. Ellis consideră că un comportament dezadaptativ survine atunci când o persoană acŃionează pe baza unor prezumŃii inadecvate sau credinŃe iraŃionale. O replică de tipul “tinerii din ziua de astăzi sunt cam superficiali” desprinsă din conversaŃia şefului de birou cu o altă persoană este interpretată de o tânără secretară anxioasă astfel “şeful crede că sunt superficială şi delăsătoare …” Produsele cognitive sunt concluziile pe care o persoană le formulează ca urmare a unui eveniment. “Oare ce se va întâmpla?”. Procesele cognitive sunt operaŃii prin care sistemul primeşte. incluzând şi autoverbalizările.o asemenea situaŃie şi a probabilităŃii ca un anumit eveniment să se producă. Din acest punct de vedere. Postulatul de bază al acestei 113 . transformă şi transmite informaŃii. Teoriile cognitive asupra tulburărilor emoŃionale Interpretarea cognitivistă a tulburărilor psihice a condus la două teorii: teoria raŃional-emoŃională a lui Albert Ellis (1962) şi teoria cognitivă asupra depresiei a lui Aaron Beck (1967). ConŃinuturile cognitive constituie materialul actual pe care o persoană îl procesează.

Beck consideră că factorii cognitivi sunt primari în etiologia tulburărilor depresive. Dacă aceste credinŃe sunt inadecvate sau iraŃionale este forte probabil să se producă un comportament dezadaptativ. Aceste trăsături definesc modelul cognitiv al depresiei. 1978). individul continuă să distorsioneze realitatea prin erori caracteristici în percepŃia şi interpretarea situaŃiilor de viaŃă. 114 . psihanalist de formaŃie. Problemele psihologice “nu sunt. pe anticiparea unor consecinŃe negative în viitor şi pe sentimentul de a fi inadecvat. sau dificultatea de a face distincŃia între real şi imaginar” (Kovacs & Beck. concentrându-se doar asupra fantasmelor pe care le dezvoltă şi a demonstrat că la depresiv anumite asociaŃii de idei dau naştere unor afecte disproporŃionate. inferenŃe incorecte pe baza unor informaŃii inadecvate. T. Deoarece aceste percepŃii distorsionează realitatea într-o manieră fatalistă. Deseori educaŃia parentală este atât de puternic structurată încât poate influenŃa paradigmele de analiză pe care insul o face în realitate. Beck a dezvoltat o teorie coerentă asupra depresiei şi pe baza ei. Pe baza acestor premise A. A. Beck. Hammen. conform căruia anumite credinŃe iraŃionale (beliefs) despre anumite evenimente sau situaŃii (activating event) determină anumite consecinŃe emoŃionale (consequences). Beck sugerează că. Din perspectiva teoriei cognitive manifestările depresive sunt distorsiuni ale judecăŃii insului asupra evenimentelor şi situaŃiilor psiho-stresante. a observat că în psihanaliză subiecŃii nu fac nici o autoevaluare a proceselor cognitive. gândirea este centrată pe experienŃele unor pierderi majore. 1998). Aceasta este ceea ce Beck numeşte triada cognitivă negativă. în evaluarea atributelor personale şi a relaŃiilor interpersonale. (Kenddal. în mod necesar produsul unor forŃe misterioase şi impenetrabile ci pot rezulta din procese banale cum ar fi o învăŃare defectuoasă. pe baza acestor grile de analiză. generând în această situaŃie o interpretare eronată a evenimentelor şi consecutiv o tulburare afectivă. Distorsiuni în interpretarea realităŃii apar mai ales când structurile cognitive ale insului înglobează evenimentele negative trăite în copilărie.teorii este exprimat în modelul A-B-C. Deşi indivizii sunt conştienŃi de răspunsul lor emoŃional. În depresie. Beck le numeşte distorsiuni negative. în timp ce fenomenele afective sunt secundare şi derivate din aceste cogniŃii distorsionate. rareori conştientizează credinŃele care îl mediază. o terapie care a fost împărtăşită apoi de foarte mulŃi clinicieni.

Umaniştii consideră că abordarea comportamentalistă este o extrem de simplificatoare.Valoarea şi limitele modelului cognitivist. pierzând din vedere complexitatea psihologică a individului. Este posibil ca disfuncŃiile cognitive să fie mai degrabă consecinŃele decât cauzele tulburării. considerând gândirea ca un fapt în sine şi nu ca o parte componentă a unui sistem complex în care omul este integrat. Gardner Murphy.al lui Ellis a fost considerat simplist practica clinică i-a oferit un suport empiric. Premisa teoretică a modelului umanist este ideea că în fiecare persoană există o forŃă activă ce tinde spre autoactualizare. Perspectiva umanistă a fost influenŃată atât de perspectiva psihodinamică. iar perspectiva psihodinamică ia în considerare doar natura negativă şi pesimistă a omului (puterea instinctelor inconştiente şi iraŃionale). ceea ce presupune mai degrabă dezvoltare şi actualizare de sine. de care s-a delimitat în mod semnificativ. cât şi de cea comportamentalistă. prin identificarea unor corelaŃii între prezenŃa unei varietăŃi de simptome şi tulburări psihice pe de o parte şi existenŃa unor credinŃe iraŃionale pe de altă parte. În ceea ce priveşte modelul cognitiv asupra depresiei principala critică a constat în faptul că aceasta ignoră influenŃa factorilor biologici şi interpersonali. Modelul umanist – existenŃialist Precursorii demersului umanist au fost William James. Deşi modelul unidirecŃional A-B-C. asupra eliberării lor de presupuneri şi atitudini dezadaptative. decât pe procesele inconştiente şi pe trecut. Prin contrast. decât vindecarea bolilor sau ameliorarea lor. în vederea dezvoltării propriilor potenŃialităŃi. ei susŃin bunătatea înnăscută a fiinŃei umane. Aceste critici i-au determinat pe unii cercetători să studieze rolul distorsiunilor cognitive ca factori de vulnerabilitate. Carl Roders şi Fritz Pearls. Autoactualizarea este o tendinŃă inerentă de împlinire şi realizare a potenŃialului uman. De asemenea s-a considerat că nu este clară o legătură cauzală între factorii cognitivi şi tulburarea depresivă. iar conceptul 115 . se concentrează mai mult pe procesele conştiente şi pe prezent. Preocupările umaniştilor sunt focalizate asupra experienŃei şi percepŃiilor conştiente ale oamenilor. Gordon Allport. Abraham Maslow.

cheie este „capacitatea de autoactualizare şi autodirecŃionare”. Modelul umanist se aseamănă într-o oarecare măsură cu modelul cognitivist, deoarece ambele au în vedere procesele conştiente şi controlul voluntar. Totuşi, cele două modele se deosebesc în raport cu rolul acordat motivaŃiei în comportament. Umaniştii consideră că oamenii sunt motivaŃi să acceadă la niveluri înalte la nivelul creşterii, experienŃei şi existenŃei proprii. Dacă aceste niveluri nu sunt atinse se instalează anxietatea şi depresia. În cadrul acestui model pot fi decelate două poziŃii relativ distincte: perspectiva umanistă şi perspectiva existenŃialistă. Umaniştii consideră că indivizii sunt motivaŃi de creşterea pozitivă, spre realizarea personală, perfecŃiune şi unicitate, adică de tendinŃa de autoactualizare. Ei pot realiza această creştere dacă recunosc cu onestitate atât slăbiciunile, cât şi punctele tari şi îşi stabilesc valori personale pe care le respectă. Considerând că nevoile personale se schimbă mereu, umaniştii pun accentul pe timpul prezent. Ei sugerează, de asemenea, că autoactualizarea duce într-un mod natural la grija pentru binele altora şi la un comportament care exprimă dragostea, curajul, spontaneitatea şi independenŃa (Maslow, 1970). În ceea ce priveşte sănătatea, umaniştii îi acordă o importanŃă foarte mare, considerând că stresul apare atunci când există o discrepanŃă între sinele curent sau nivelul nostru de funcŃionare actual şi sinele ideal sau sinele actualizat. ExistenŃialiştii îşi fondează teoria pe două premise: Oamenii sunt conştienŃi de propria lor existenŃă şi recunosc faptul că oricând îşi pot întrerupe viaŃa; Oamenii sunt liberi să aleagă, aşadar ei sunt responsabili pentru propria lor viaŃă. ReprezentanŃii acestui curent sunt de acord că fiinŃele umane trebuie să trăiască din plin, autentic, pentru a fi normali din punct de vedere psihic, dar nu cred că oamenii au o înclinaŃie nativă pentru a trăi constructiv. Ei consideră că încă de la naştere avem o libertate totală, numai că este important să facem faŃă existenŃei noastre şi să dăm sens vieŃii noastre, nerefuzând nici o responsabilitate. Aceia care aleg să „se ascundă” de responsabilităŃi şi alegeri vor avea ca rezultat sentimentul de neajutorare şi slăbiciune, ducând o viaŃă inautentică. Criza existenŃială este o altă temă căreia existenŃialiştii îi acordă o mare atenŃie. ToŃi oamenii trec prin astfel decrize atunci când trebuie să ia o decizie cu 116

privire la direcŃia în care trebuie să meargă. Ei pot opta între curajul de „a fi” sau tendinŃa de a renunŃa la luptă, adică de atrece în lumea lui „a nu fi”. PoziŃia existenŃialiştilor este mai puŃin optimistă decât a umaniştilor. Umaniştii văd oamenii ca pe nişte fiinŃe care doresc să se dezvolte până la nivelul cel mai înalt, în timp ce existenŃialiştii văd oamenii ca luptându-se cu realitatea, cu viaŃa şi moartea, cu „a fi” sau „a nu fi”. Punctele de vedere ale umaniştilor şi existenŃialiştilor datează din jurul anului 1940, când Carl Rogers, considerat un pionier al perspectivei umaniste, a dezvoltat terapia centrată pe client.

Principii explicative ale modelului umanist-existenŃialist asupra psihopatologiei Din perspectivă umanistă, patologia psihică rezultă din blocarea sau distorsionarea dezvoltării personale şi a tendinŃelor naturale către sănătate fizică şi mintală. Aceste blocaje sunt, de obicei, rezultatul acŃiunii mai multor factori: Folosirea exagerată a mecanismelor de apărare ale Eului, astfel încât individul pierde progresiv contactul cu realitatea; CondiŃiile sociale nefavorabile şi o învăŃare defectuoasă; Stresul excesiv. Anormalitatea este văzută ca un eşec în dezvoltarea potenŃialului extraordinar de care dispune fiinŃa umană, ca un blocaj sau o distorsiune a tendinŃelor naturale, decât ca o boală sau o devianŃă. Maslow (1962, 1969) şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu eşecul inutil al atâtor oameni normali în împlinirea potenŃialului lor uman. Conform lui Carl Rogers, începutul disfuncŃiei se produce în copilărie. Dezvoltarea personalităŃii este dependentă de mediul în care trăieşte copilul şi de apresierile pe care le primeşte de la alte persoane semnificative (părinŃi, prieteni, profesori). Dacă în copilărie copilul primeşte evaluări pozitive necondiŃionate (este apreciat pentru ce este şi ce face şi nu pentru măsura în care se conformează aşteptărilor sociale), el va deveni o personalitate matură, cu o imagine de sine realistă. El îşi va cunoaşte valoarea şi calităŃile, chiar dacă recunoaşte că nu este perfect. Asemenea persoane vor reuşi să-şi actualizeze potenŃialul uman. Din nefericire, unii copii sunt făcuŃi să simtă că nu merită evaluări pozitive. 117

Ei resimt faptul că nu pot fi iubiŃi sau acceptaŃi decât dacă se conformează la anumite standarde, sau condiŃii impuse din afară. Dacă un copil va primi evaluări pozitive condiŃionate de atingerea acestor standarde sau de conformarea la valorile sociale, el va dezvolta o imagine de sine distorsionată, incongruentă cu potenŃialul său de autoactualizare. Pentru a menŃine o imagine de sine pozitivă, aceşti oameni trebuie să se evalueze în mod selectiv, negând sau distorsionând gândurile sau acŃiunile care nu concordă cu condiŃiile de acceptare. Ei nu ştiu ce simt cu adevărat, de ce au nevoie sau ce valori sau scopuri ar fi semnificative pentru ei. Îşi vor cheltui întreaga energie pentru a-şi păstra o imagine de sine pozitivă, nemaiavând suficientă energie pentru autoactualizare. Prin urmare, cauza comportamentului patologic este incongruenŃa dintre conceptul de sine şi potenŃialul inerent al persoanei. Teoreticienii umanişti şi existenŃialişti au încercat şi explicarea principalelor tulburări psihice din perspectiva teoriei lor. Anxietatea se manifestă atunci când există o discrepanŃă între sinele

curent şi sinele ideal. Pentru a-şi susŃine această explicaŃie umaniştii au folosit rezultatele mai multor investigaŃii în care solicitau subiecŃilor să răspundă la un test de personalitate de două ori: o dată pentru a arăta cum sunt ei în realitate şi o dată pentru a indica cum ar dori sau cum cred că ar trebui să fie. Concluzia este că anxietatea provine din eşecul de a fi atins actualizarea sinelui. Persoana normală, sănătoasă este cea care s-a distanŃat de rolurile create de aşteptările celorlalŃi, adică acea persoană care nu se prezintă ca fiind ceea ce nu este. ExistenŃialiştii consideră că anxietatea provine din responsabilitatea indivizilor de a lua decizii. În ceea ce priveşte depresia, umaniştii consideră că aceasta se instalează atunci când individul realizează că nu se va micşora niciodată discrepanŃa dintre sinele ideal şi sinele real, ceea ce îl conduce la renunŃare, la abandon. ExistenŃialiştii consideră că indivizii care nu mai fac alegeri, nu mai iau decizii şi nu îşi mai asumă responsabilităŃi încetează de a mai fi persoane reale, de a mai exista. Este o mosrte simbolică, care atunci când este recunoscută duce la depresie. Umaniştii şi existenŃialiştii s-au concentrat mai mult asupra anxietăŃii şi depresiei, dar dau o explicaŃie şi schizofreniei, chiar dacă aceasta este relativ utopică. Unii teoreticieni consideră că comportamentul schizofrenicilor este anormal, deoarece diferă de comportamentul majorităŃii oamenilor. În realitate, 118

spun ei, ceea ce pare normal este de fapt anormal, deoarece presiunile sociale au forŃat majoritatea oamenilor să adopte un comportament fals şi să devină asemenea unor roboŃi care execută ordinele societăŃii. Persoanele schizofrenice ar fi de fapt persoanele care nu au ascultat aceste ordine şi s-au retras în ei pentru a se regăsi. În schizofrenie, indivizii renunŃă la mascarada sănătăŃii psihice şi pornesc către desoperirea Sinelui real. În căutarea acestui sine, aceşti indivizi pot avea un comportament neobişnuit, dar, din punctul de vedere al umaniştilor şi existenŃialiştilor, acest comportament nu este mai nepotrivit decât cel impus de societate. Astfel că schizofrenicii sunt mai aproape de a-şi găsă adevăratul Sine decât ceilalŃi oameni, dar sunt consideraŃi anormali deoarece nu fac parte din majoritate.

Valoarea şi limitele modelului umanist - existenŃialist Demersul umanist-existenŃialist este dificil de evaluat, în primul rând pentru că exprimă mai degrabă o poziŃie filozofică, decât una medicală. Una din trăsăturile cele mai importante este poziŃia faŃă de problemele individului, ca şi încrederea în resursele acestuia de a surmonta problemele cu care se confruntă. ConcepŃia umanistă a fundamentat o orientare terapeutică centrată pe client şi pe problemele sale actuale, care s-a dovedit a fi foarte eficientă, mai ales în situaŃile de dezadaptare sau impas existenŃial. De asemenea, a iinfluenŃat dezvoltarea unor grupuri de întâlnire, care facilitează dezvoltarea abilităŃilor clientului de a se înŃelege pe sine şi de a reacŃiona la nivelul întregului săi potenŃial. Pe de altă parte, o serie de critici au foat formulate, atât la adresa concepŃiei teoretice, cât şi la adresa terapiei. În ceea ce priveşte concepŃia teoretică se afirmă că cele mai multe concepte nu pot fi măsurate, în consecinŃă teoria nu poate fi testată din punct de vedere ştiinŃific. De asemenea, li se reproşează umaniştilor că nu au dezvoltat o teorie comprehensibilă a comportamentului anormal, concentrându-se asupra anxietăŃii şi depresiei, dar ignorând tulburările mai specifice şi mai grave. Psihoterapiile umanist-existenŃialiste au fost criticate de unii specialişti pentru lipsa de unitate în ceea ce priveşte procedeele şi tehnicile terapeutice, cât şi pentru caracterul vag al relaŃiei terapeut-pacient. Partizanii acestei orientări consideră din contră că tocmai aceste trăsături le 119

conferă forŃă şi vitalitate. Terapiile prea sistematice reduc fiinŃa umană la o abstracŃiune, negând unicitatea individului.

Test de autoevaluare 1. FormulaŃi trei idei fundamentale pentru fiecare model teoretico – explicativ. 2. AnalizaŃi comparativ explicaŃiile fiecărui model privind anxietatea 3. AnalizaŃi comparativ şi corelativ demersurile terapeutice dezvoltate de fiecare dintre cele cinci concepŃii teoretice 4. IdentificaŃi mecanismele de apărare folosite în următoarele situaŃii: Mariei i s-a spus că soŃul ei are cancer. Ea cere medicului să repete unele probe de laborator, deoarece crede că laboranŃii au făcut o greşală. Întrebată fiind dacă doreşte să vorbească despre boala soŃului ei, Maria spune: „aş dori să nu vorbesc despre asta acum”. Domnul X a murit după o scurtă suferinŃă. Întrebată despre înmormântare doamna X spune „nu pot să-mi amintesc nimic despre înmormântare, cu excepŃia faptului că au fost mulŃi oameni acolo”. Lucian şi-a lăsat părul lung, şi-a pus cercei în ureche şi cântă la chitară, asemenea unuia dintre idolii lui de la Prodigy Ioana nu arată foarte bine. Este grăsuŃă şi are un ten mai pătat, dar este îmbrăcată întotdeauna după ultima modă. O persoană care tocmai a fost internată la Sanatoriul de la Predeal spune „eu de fapt nu sunt bolnavă, am venit aici doar ca să mă odihnesc”. Ion, care fumează de la 12 ani, îl sfătuieşte pe fratele său mai mic să nu fumeze, pentru că fumatul dăunează sănătăŃii. Alexandra a terminat Liceul Sanitar şi a fost repartizată la Spitalul JudeŃean, la secŃia Chirurgie. Ea adresează o cerere directorului, solicitând un loc de muncă la ORL sau la laborator. Domnul Ionescu a avut o zi proastă la serviciu. El vine acasă şi îi reproşează soŃiei că niciodată mâncarea nu este gata la timp. Livia este în echipa de baschet a unui club, dar are performanŃe sub

120

medie. Ea hotărăşte să părăsească echipa şi îi spune prietenei ei: „am plecat din cauza antrenoarei; ori de câte ori greşea cineva, ea Ńipa la mine”. Domnul popescu a avut un accident în drum spre serviciu. Când îi povesteşte secretarei ce s-a întâmplat, aceasta exclamă: „sunteŃi cât se poate de calm; nu v-a tulburat deloc accidentul?” Gigi, până nu demult bătăuşul clasei, s-a schimbat considerabil. Astăzi este unul din cei mai buni fotbalişti ai clubului local Mihai a devenit brusc morocănos şi bombăne într-una pentru că prietena lui nu vrea să-l însoŃească la un meci de box Doamna X reproşează copiilor dezordinea din cameră şi bate căŃelul care îi sare pe picioare. Este foarte nervoasă pentru că dimineaŃă a avut o ceartă serioasă cu şefa sa. O tânără femeie resimte adesea dureri în piept şi senzaŃia că îi amorŃesc mâinile, după ce se ceartă cu soŃul Un tânăr căruia îi place să meargă în viteză cu maşina îi spune îi spune prietenului său „maşina asta reacŃionează mai bine la viteză mai mare” O femeie de 45 de ani începe să se îmbrace foarte tinereşte, ca o adolescentă, după divorŃul de soŃul său

Bibliografie 1. *** (1994) – DSM IV 2. Corsini R.J., Wedding D. (1989) – Current psychotherpies, F.E. Peacock Publishers, Inc. 3. Cottraux J. (1992) – Les tharapies cognitives, Edition Retz, Paris 4. Kendall P.C., Hammen C. (1998) – Abnormal Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston 5. Shives L. R. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing, J.B.Lippincott Company, Philadelphia

121

cu analiza principalelor mecanisme ale dezvoltării.REZUMAT Capitolul abordează principalele modele explicative asupra funcŃionării psihice. Să analizeze valoarea şi limitele diverselor tipuri de clasificări 2. CLASIFICAREA IN PSIHIATRIE Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs. Tipuri de clasificare 2.i proiecteze principalele strategii de interven ie UNITATEA DE ÎNVĂłARE 4. Sisteme de clasificare Durata medie de studiu individual: 2 ore studiu pe suportul de curs 3 ore 1 ora rezolvare sarcini de lucru 122 . Plasarea in contextul unei paradigme teoretice explicative permite profesionistului să. De asemenea. sunt analizate principalele ipoteze explicative asupra tulburărilor psihice si supoziŃiile privind cauzele acestor tulburări. Să descrie succint cele două sisteme de clasificare moderne CUPRINS 1. studentul va fi capabil: 1. învăŃării si adaptării umane.

pentru o tulburare specifică. În conformitate cu acest demers. date de prezenŃa sau absenŃa unor simptome. au o importanŃă deosebită în demersul psihoterapeutic. prezenŃa elementelor de suport în anturajul pacientului. Cu toate acestea. neputând cuprinde întreaga diversitate a cazurilor particulare. Principalele argumente ale acestora se referă. la faptul că încadrarea unui bolnav într-o categorie diagnostică împiedică abordarea modului particular în care acesta dezvoltă boala şi înŃelegerea problemelor sale unice. diagnosticarea constă în încadrarea unei tulburări într-o categorie diagnostică. iar pe de altă parte. pentru psihiatri. pe baza reunirii unui ansamblu de simptome care se manifestă împreună. în special din partea psihoterapeuŃilor. mai ales. Tipuri de clasificare Există mai multe modalităŃi de clasificare. În mod tradiŃional. deoarece acestea pot influenŃa prognosticul bolii. atât pentru medic. aspectele etiologice specifice. ca urmare a identificării unui ansamblu de simptome esenŃiale. asupra tratamentului şi prognosticului. clasificarea în psihiatrie a făcut obiectul a numeroase critici. psihoterapeuŃi etc. dacă tristeŃea nu este suficient de severă 123 . resursele personale. Este esenŃial însă. să ia în considerare aspectele particulare ale modului în care bolnavul trăieşte boala. etc. Scopul acestora este de a identifica un ansamblu de simptome care. Pe de altă parte.Istoricul psihiatriei evidenŃiază mai multe tentative de sistematizare a bolilor psihice. dar. tulburările psihice au fost clasificate în categorii diagnostice. – asupra naturii problemelor pacienŃilor. De ex. la faptul că arareori un bolnav poate fi încadrat cu acurateŃe într-o categorie nozografică. dar mai ales pentru psihologul clinician. Totuşi. pentru a diagnostica o tulburare se urmăresc anumite criterii clinice. clasificarea în psihiatrie şi rigoarea ei face posibilă comunicarea între specialişti – psihiatri. pot fi încadrate într-o categorie diagnostică. deoarece orice clasificare implică un demers de schematizare şi are un caracter relativ artificial. Cu alte cuvinte. dincolo de marea variabilitate individuală a manifestărilor clinice. clasificările constituie un important instrument de orientare a diagnosticării. psihologi clinicieni. Cu siguranŃă aceste critici sunt întemeiate. pe de o parte. Clasificările încearcă să introducă o oarecare ordine în marea diversitate a fenomenelor întâlnite în practica clinică. cu un anumit grad de severitate şi de persistenŃă în timp.

care respinge utilizarea unor categorii distincte. scăzute pentru impulsivitate şi scoruri medii pentru persistenŃă. Sistemele de clasificare Istoricul psihiatriei evidenŃiază mai multe tentative de sistematizare a tulburărilor psihice. ea a fost argumentată ulterior de Eysenk. care s-a impus tuturor şcolilor europene de psihiatrie din vremea sa. Dacă simptomele persistă mai mult timp la acelaşi nivel de severitate tulburarea este considerată continuă. mai degrabă decât a considera că o persoană este sau nu depresivă. SusŃinută iniŃial de Kretschmer. un sistem cu trei dimensiuni: psihoticism. Aceasta abordare defineşte clasificarea multiaxială. aceasta poate fi clasificată în funcŃie de poziŃia pe care se plasează pe un continuum. care propune. în timp ce dezvoltarea unor simptome la interval de 3 – 4 luni defineşte o tulburare episodică. acest simptom nu este suficient de semnificativ pentru a diagnostica o depresie. În funcŃie de persistenŃa simptomului mai mulŃi ani sau doar saptămâni se diferenŃiază tulburările cronice de cele acute. care susŃinea că bolile psihice ar fi expresia ipotetică a unor leziuni cerebrale. în loc de categorii. un pacient isteric ar obŃine scoruri mari pe axa nevroticismului şi a extroversiei şi scoruri mici pe axa psihoticismului. 124 . Cercetările ulterioare nu au confirmat însă supoziŃiile lui Eysenk. Punctul de plecare al sistemului clinico – nozologic al lui Kraepelin îl constituie ipoteza organogenetică a lui Griesinger. Kraepelin este însă primul psihiatru care reuşeşte să elaboreze primul sistem de clasificare al bolilor psihice.şi nu persistă cel puŃin două săptămâni. nevroticism şi introversie – extraversie. Timpul este şi el un criteriu important de clasificare. Totuşi abordarea dimensională este uneori folosită în măsurarea comportamentului. între starea de euforie extremă şi starea de tristeŃe profundă. De exemplu de poate constata că o persoană obŃine scoruri mari pentru depresie. Dacă o persoană este clasificată în funcŃie de mai multe dimensiuni se poate obŃine un profil. De ex. pe baza cărora se realizează diagnosticul. Pentru fiecare dintre cele trei dimensiuni pacienŃii primesc diferite scoruri. Un demers alternativ este clasificarea dimensională. De exemplu. ExplicaŃiile de natură organogenetică erau în bună măsură valabile în bolile psihice cu etiologie organică (demenŃe.

Adolf Meyer şi Jules Messerman. Inspirându-se într-o oarecare măsură din teoria evoluŃionistă. prin introducerea unor criterii stricte. descrisă ca un “tip de reacŃie” patologică. Ca reacŃie la orientarea clinico – nozologică şi folosind drept argumente neajunsurile sistematicii kraepeliene (schematismul. atitudinea faŃă de clasificarea psihiatrică a cunoscut o schimbare fundamentală în SUA. Deşi depăşită şi contestabilă ca aplicabilitate clinică. tulburări de personalitate). În Ńările europene. părerile psihiatrilor americani erau foarte diferite de ale europenilor. de asemenea. sistemele de clasificare au rămas în mare măsură fidele cadrului formulat de Kraepelin. în deceniile trei şi patru ale secolului XX. În schimb. prin promotorii ei. stări reactive. a evoluŃiei şi a prognosticului. Prin faptul că orientarea clinico – nozologică se baza pe observaŃia şi descrierea simptomelor. DSM III a deschis o nouă perspectivă asupra clasificării.) îşi păstrează şi astăzi valoarea lor pragmatică. ulterior numită ergazie. 125 . de a fi contribuit la folosirea studiului biografic şi istoric al personalităŃii în înŃelegerea şi explicarea etiopatogeniei bolilor psihice. Recent însă. deviaŃii ale personalităŃii etc.oligofrenii. cât şi pe etiologie şi unele date de fiziopatologie. tulburări psihice consecutive unor traumatisme cerebrale). în sistemul ştiinŃelor medicale. orientarea antipsihiatrică. consideră că diagnosticul “într-un singur cuvânt” este inadecvat întrun câmp atât de complex cum este comportamentul uman. dar s-au dovedit total ineficiente în cazul altor categorii de boli (nevroze. psihoze. această orientare a înscris psihiatria. a cărei ultimă verigă este starea morbidă. psihoze endogene. ca entitate psihobiologică. Categoriile diagnostice stabilite de Kraepelin (psihoze organice. ReprezentanŃii cei mai de seamă a acestui curent. cu mediul social şi. înŃelegerea simplist mecanicistă a cauzalităŃii. are meritul de a fi descris pasihozele ca reacŃii care rezultă din interacŃiunea individului. fără echivoc. care să permită încadrarea bolnavului într-o categorie şi să susŃină rigurozitatea diagnostică. prelucrarea insuficientă a psihiatriei de graniŃă etc.) o serie de psihiatri ai vremii dezvoltă un curent antinozologic (antipsihiatria). Psihanaliza şi doctrina lui Adolf Meyer au făcut ca preocupările psihiatrilor americani să se centreze mai mult pe unicitatea indivizilor decât pe trăsăturile lor comune. adepŃii antipsihiatriei consideră boala ca un rezultat al dezvoltării. unde nu se cunoştea un substrat anatomic lezional.

Criterii diagnostice pentru cercetare Cele mai importante categorii diagnostice cuprindse în ICD10 sunt: Tulburări mintale organice inclusiv simptomatice Tulburări mintale şi comportamentale datorate utilizării de substanŃe psihoactive Schizofrenia. mai multe grupuri de lucru din OMS au aprofundat principiile şi practica clasificării. ca şi a reperelor pentru diagnosticul diferenŃial 3.ICD şi DSM Cele mai cunoscute sisteme de clasificare actuale sunt International Clasification of Diseases (ICD) şi Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) ICD este un sistem de clasificare elaborat de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii. O prezentare a sistemului multiaxial şi a sindroamelor Un glosar care conŃine terminologia şi rezumatul succint al caracteristicilor clinice. Tulburările mintale au fost introduse în ICD. Abia în ICD9. tulburările schizotipale şi tulburările delirante Tulburări ale dispoziŃiei afective Tulburări nevrotice legate de stres şi somatoforme Sindroame comportamentale asociate cu tulburări fiziologice şi factori somatici Tulburări ale personalităŃii şi comportamentului adultului Retardarea mintală Tulburări ale dezvoltării psihologice Tulburări comportamentale şi emoŃionale cu debut în copilărie şi adolescenŃă Prima ediŃie a DSM a fost dezvoltată în SUA de AsociaŃia psihiatrilor 126 . care este format din trei părŃi principale: 1. care a fost introdus în Europa în 1900. Ultima ediŃie revăzută este ICD 10. Prima ediŃia a cunoscut foarte multe critici. 2. abia începând cu ediŃia a 6-a. îmbunătăŃind schemele de clasificare şi redactând un nou glosar descriptiv. Ulterior ICD a înregistrat revizii succesive. El este un sistem de clasificare pentru toate bolile.

cât. W. Această ediŃie a introdus o serie de inovaŃii importante. E. New York. Deşi a însemnat o revizuire semnificativă a ediŃiei anterioare. DSM III a fost înlocuit. care a fost gândit ca o variantă intermediară până la revizuirea completă şi apariŃia lui DSM IV. în 1987.americani şi a fost publicată în 1952. acesta fiind publicat în 1968. Walker E. În 1965 a început lucrul la DSM II.. tulburarea mintală este definită ca un pattern comportamental sau psihologic care. Norton Company. pg. tulburarea bipolară etc.) DSM IV utilizează un sistem multiaxial. (De ex. DSM I a fost puternic influenŃat de concepŃiile lui Adolf Meyer şi Karl Menninger.. P. condiŃii şi tulburări somatice. tulburările afective include tulburarea depresivă majoră.L. pentru evaluarea sănătăŃii individului. fie cauzează distres. mai ales. fie produce disfuncŃii în una sau mai multe arii semnificative de funcŃionare ale individului. nu doar pentru clasificarea tulburărilor. ca o alternativă pentru ICD6. Pentru fiecare diagnostic erau stabilite criterii operaŃionale. a experienŃelor sale personale şi a status-ului social. cu reguli de includere şi excludere a cazurilor. tulburări de personalitate. Categoriile diagnostice din DSM II erau încă puternic influenŃate de concepŃia psihanalitică. Diagnosticarea persoanelor cu diverse tulburări psihice. (2001) – Abnormal Psychology. În 1980 a apărut DSM III. care includea categorii diagnostice cu descrieri mai obiective. în 1994. 57 7 127 . utilizând categoriile diagnostice din DSM II au condus la multe dispute între specialişti. de DSM IIIR. Între cele două sisteme de clasificare (ICD 10 şi DSM IV) există multe Seligman M. A fost revizuită terminologia. DSM II nu a constituit un instrument foarte util pentru psihiatri. a fost introdus factorul timp (durata simptomelor) printre criteriile diagnostice şi a fost abordată o clasificare multiaxială cu 5 axe: sindroame clinice. (De ex. severitatea factorilor de stres psihosociali şi cel mai înalt nivel de adaptare în ultimul an.W. În DSM IV. Rosenhan D. pentru un episod depresiv major DSM IV precizează “ cel puŃin cinci din următoarele simptome trebuie să fie prezente de-a lungul a două săptămâni … cel puŃin unul dintre următoarele simptome trebuie să fie prezent (1) dispoziŃie depresivă sau (2) scăderea interesului…etc.) Diagnosticele în DSM IV sunt organizate în clase.7 DSM IV stabileşte criterii operaŃionale pentru fiecare tip de tulburare mintală.

*** (1998) . neurastenia este prezentă în ICD10. dar lipseşte din DSM IV). AnalizaŃi succint valoarea şi limitelor diferitelor modalităŃi de clasificare 2. atât în ceea ce priveşte terminologia utilizată. *** (1994) – DSM IV 3.C. Hammen C. Houghton Mifflin Company. All EducaŃional. De asemenea sunt precizate principalele diferen e intre cele doua sisteme. dar şi diferenŃe. Bucureşti 2. cât şi în ceea ce priveşte clasificarea tulburărilor. traducere. în ceea ce pive te încadrarea tulburărilor psihice 128 . în timp ce DSM IV are o abordare mai pragmatică. ICD 10 are o abordare mai descriptivă. dar nu se mai regăsesc în altul (de ex. Oxford.. PrezentaŃi caracteristicile de construcŃie ale celor două sisteme de clasificare moderne Bibliografie 1. traducere. cele două sisteme coexistă şi au ca rol orientarea activităŃii de diagnoză şi construirea unei paradigme conceptuale care să facă posibilă comunicarea între specialişti. Boston REZUMAT Capitolul abordează o perspectivă istorică asupra principalelor criterii de clasificare in psihiatrie de-a lungul evolu iei sale si apoi dezvoltă cele doua sisteme actuale de clasificare: sistemul european ICD 10 si sistemul american DSM IV. DSM IV înlătură o serie de concepte (de ex. nevroza şi tulburările nevrotice pe care ICD 10 continuă să le folosească). În ciuda acestor deosebiri.ICD 10. (1998) – Abnormal Psychology. University Press 4. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. Unele tulburări se regăsesc într-un sistem. încadrarea lor în categorii şi descrierea lor. Test de autoevaluare 1. Kendall P. ArgumentaŃi importanŃa sistemului clinico-nozologic al lui Kraepelin 3. Ed.compatibilităŃi.

Clasificarea tulburărilor anxioase 2. să explice etiologia tulburărilor anxioase CUPRINS 1. Etiologia tulburarilor anxioase Durata medie de studiu individual: 2 ore studiu suport de curs 3 ore 1 oră pentru temele de (auto) evaluare 129 . TULBURARILE ANXIOASE Obiectivele cursului La şfîrşitul cursului studenŃii trebuie să fie capabili: 1. să diferenŃieze tulburările anxioase 2.UNITATEA DE ÎNVĂłARE 5.

În DSM IV. diverse sisteme de neurotransmiŃători sau un dezechilibru chimic joacă un rol important în experimentarea fricii şi anxietăŃii. tulburarea obsesiv compulsivă şi reacŃii la stres sever şi tulburări de adaptare (care includ reacŃia acută la stres şi tulburarea de stress posttraumatic. asociată cu un comportament de evitare. ca şi modul în care o persoană conferă semnificaŃii şi interpretează evenimentele pe care le trăieşte constituie factori deosebit de importanŃi în dezvoltarea unei tulburări anxioase. clasifică aceste tulburări în 4 subcategorii: tulburări anxioase fobice. care cauzează tulburări clinice semnificative şi afectează funcŃionarea individului în plan social şi performanŃele în activitate. tulburarea de panică. anumite condiŃii de mediu sau influenŃe externe. Teorii privind anxietatea şi tulburările anxioase Studiile şi cercetările asupra anxietăŃii au încercat să răspundă la două întrebări fundamentale: 1. dar şi tulburări de adaptare propriu-zise). anxietatea generalizată. categoria “tulburări anxioase” include fobiile. Dar. în acelaşi timp. între cele două sisteme de clasificare. Care este ponderea factorilor biologice şi a influenŃelor mediului extern în etiologia anxietăŃii? 2. există o serie de diferenŃe. în timp ce ICD 10. În ceea ce priveşte clasificarea acestor tulburări. Există o trăsătură anxioasă care face o persoană vulnerabilă pentru anxietate sau există anumite trăsături care determină o vulnerabilitate în anumite situaŃii specifice? Cu referire la prima întrebare. dezvoltarea şi persistenŃa unor tulburări anxioase (diathesis – stres model) 130 . prezentate anterior. trebuie acceptată premisa că anumite substanŃe din componenŃa neuronilor. alte tulburări anxioase (care includ şi tulburarea anxioasă generalizată). În prezent este unanim acceptată ideea că interacŃiunea celor două categorii de factori constituie un model explicativ pentru apariŃia. tulburarea obsesiv compulsivă şi tulburarea de stress posttraumatic. al căror simptom predominant este anxietatea.Tulburările anxioase includ un ansamblu de afecŃiuni psihice.

FiinŃele umane. În ceea ce urmează. aceasta este demonstrată de prezenŃa anxietăŃii la rudele pacientului şi mai ales la gemenii monozigoŃi. fie prin evitare şi fugă. care are rol activator asupra organismului. ci predispoziŃiile individuale şi factorii situaŃionali interacŃionează constant. cognitiv. sistemul nervos autonom transmite mesaje la organele interne şi la glanda adrenală. atât în dezvoltarea şi experimentarea personalităŃii. Dar. Teoriile biologice Teoriile biologice pun accentul pe rolul factorilor genetici şi constituŃionali. excesul de adrenalină poate cauza anxietate. În legătură cu rolul acestor factori se ridică însă două probleme: Se poate vorbi de o vulnerabilitate generală pentru anxietate sau de o vulnerabilitate specifică pentru anumite tipuri de tulburări? O tulburare prezentă la copii este doar rezultatul unei vulnerabilităŃi moştenite sau există o serie de factori psihologici în unele familii care pot favoriza dezvoltarea anxietăŃii? Kendall şi Hammen (1998) afirmă că pentru copiii care provin din familii în care unul dintre părinŃi prezintă o tulburare anxioasă probabilitatea de a dezvolta un comportament anxios este mai mare decât pentru alŃi copii. dar moderat al factorilor genetici în etiologia tulburărilor anxioase.Şi în ceea ce priveşte a doua întrebare cercetările au demonstrat că. Dar această 131 . ca şi animalele. Aceasta eliberează adrenalină. cât şi în reducerea vulnerabilităŃii pentru anumite tulburări anxioase. nici anumite trăsături. pregătindu-l pentru confruntare. dacă adrenalina are rolul de a stimula reactivitatea organismului. al reactivităŃii biologice. nici anumite situaŃii în sine nu pot explica anxietatea. comportamental şi psihanalitic. au capacitatea înnăscută de a reacŃiona la situaŃii ameninŃătoare într-un mod adaptativ. fie prin înfruntare şi luptă. vom prezenta succint patru modele teoretico explicative asupra anxietăŃii: biologic. Studiile clinice au demonstrat un aport semnificativ. pregătindu-l pentru acŃiune. În ceea ce priveşte acŃiunea factorilor genetici. Ori de câte ori un factor ameninŃător acŃionează asupra individului. pe factorii endocrini şi neurotransmiŃători şi pe anatomia creierului în apariŃia şi dezvoltarea anxietăŃii.

De asemenea... De asemenea. asociată cu iluzia neputinŃei absolute . în special în cazul fobiilor. micile ritualuri obsesive (verificările repetate ale gazului sau uşii) şi anxietatea asociată acestora pot fi învăŃate. în consecinŃă. numit acid gammaaminobutiric (GABA).sunt dator să fac tot ce trebuie’’. De ex. de a o interpreta într-o manieră iraŃională şi.nu sunt bun de nimic. Fiecare om încearcă să dea sens şi semnificaŃie lumii în care trăieşte. Descoperirea acestei substanŃe care pare a fi un “tranchilizant natural” şi care are un efect asemănător cu acŃiunea specifică benzodiazepinelor8 a condus la formularea supoziŃiei că la persoanele anxioase sar putea înregistra un deficit al acestei substanŃe. sistemul limbic şi altele sunt implicate în tulburările anxioase. nitrazepam etc. s-a formulat ipoteza că anumite părŃi ale creierului. nu pot face ce trebuie’’ va conduce la o interpretare de acest fel: . de a adopta o atitudine defensivă în faŃa provocărilor vieŃii.anxietate poate fi şi “învăŃată”. În acest domeniu cercetările sunt încă la început. ceea ce va conduce la anxietate. exprimată astfel . Teoriile cognitive Teoriile cognitive pornesc de la premisa că anxietatea îşi are sorgintea în modul particular în care individul interpretează evenimentele pe care le trăieşte. 132 . care vor determina o atitudine defetistă în faŃa vieŃii. De exemplu iluzia atotputerniciei. Beck şi Emery consideră că “o schemă cognitivă anxioasă” reflectă teme 8 Benzodiazepina este o substanŃă chimică ce se află în componenŃa unor medicamente anxiolitice precum diazepam... Cercetări recente au pus în evidenŃă prezenŃa la nivelul neuronului a unui neurotransmiŃător cu acŃiune inhibitorie asupra anxietăŃii. o mamă care se teme de câini va încerca să-şi ferească copilul de un pericol pe care îl resimte stringent şi îi va interzice să se apropie de câini.dacă nu reuşesc să fac acest lucru înseamnă că nu sunt bun de nimic şi n-am de ce să merg mai departe’’. inducând astfel atât anxietate cât şi comportamentul de evitare. ganglionii bazali. O apreciere nerealistă a expectanŃelor faŃă de noi şi a propriilor noastre posibilităŃi conduce la structurarea unor “iluzii” cognitive.. dar anumite persoane au tendinŃa de a distorsiona realitatea. precum lobul frontal.

în tendinŃa de a reduce anxietatea. în viitor. ea îşi întrerupe discursul şi pleacă. ea să evite situaŃii în care ar trebui să vorbească în public. pe care le formulează cu privire la resursele şi posibilităŃile sale.precum: pericol. condiŃionare operantă sau modelare. Este posibil ca. rău. asocierea unui stimul puternic cu prezenŃa unui animal) CondiŃionarea operantă pune accent pe rolul întăririi în învăŃarea unui răspuns care poate preveni o situaŃie ameninŃătoare. la gradul să de adecvare la solicitările din partea mediului şi la potenŃialele consecinŃe ale unor situaŃii. ceea ce determină persoană să trăiască un acut sentiment al pericolului. pentru a scăpa de suferinŃa generată de situaŃia ridicolă. ajungând ulterior până la evitarea oricărui context social. ca urmare a asocierii unui stimul necondiŃionat aversiv cu un stimul anterior neutru. ameninŃare. neputinŃă. Diversele scheme cognitive anxioase se articulează şi constituie un filtru în interpretarea realităŃii. În consecinŃă. care devine astfel o întărire pozitivă De exemplu o adolescentă care este pusă în situaŃia de a Ńine un mic discurs în faŃa colegilor. În consecinŃă anxietatea apare ca fiind rezultatul unor interpretări eronate a cerinŃelor externe şi a unei preocupări excesive asupra propriei persoane. ci doar 133 . se bâlbâie. Teoriile comportamentale ExplicaŃiile teoriilor comportamentale asupra anxietăŃii pun accentul pe învăŃarea răspunsului anxios prin condiŃionare clasică. individul percepe ca o ameninŃare posibilitatea unei evaluări negative din partea celorlalŃi sau credinŃa că anumite senzaŃii fizice ar indica un posibil atac de cord. ce va deveni stimul condiŃionat şi va genera un răspuns emoŃional asemănător celui determinat de stimulul necondiŃionat. (ex. Modelarea produce învăŃare în absenŃa unei experienŃe personale. Este vorba despre aşa numitul comportament de evitare. stârnind chicotelile şi comentariile răutăcioase ale acestora. Foarte interesant este faptul că dialogul interior al unei persoane anxioase ia adesea forma unor îndoieli proiectate în viitor. De exemplu. CondiŃionarea clasică este mecanismul învăŃării fobiilor.

*** (1998) . All EducaŃional. IdentificaŃi tulburările anxioase. Bucureşti 6. Ed. IdentificaŃi tulburările anxioase. conform clasificării din DSM IV 3. doar pe baza observaŃiei situaŃiei precedente. Teoriile psihodinamice moderne se concentrează mai puŃin asupra conflictului intrapsihic dintre Id. traducere. Teoriile psihanalitice Teoriile psihanalitice şi-au adus o contribuŃie importantă la înŃelegerea anxietăŃii. Test de autoevaluare 1. Anxietatea obiectivă îşi are sursa în realitate.ICD 10. în timp ce anxietatea morală se datorează presiunii Supraeu-lui. *** (1994) – DSM IV 134 .pe baza observării comportamentului altei persoane care a experimentat un răspuns emoŃional negativ. Anxietatea nevrotică îşi are originea în energia Id-ului. care generează teama de a nu fi pedepsit pentru încălcarea standardelor morale de comportament. Freud definea anxietatea ca o stare emoŃională neplăcută şi diferenŃia trei tipuri de anxietate: anxietatea obiectivă. Ego şi Supraeu şi în mai mare măsură asupra influenŃelor interpersonale. care ar putea determina individul să gândească sau să se comporte într-o manieră socialmente inacceptabilă. FormulaŃi trei idei esenŃiale privind etiologia tulburărilor anxioase Bibliografie 5. anxietatea morală şi anxietatea nevrotică. în virtutea principiului plăcerii. Separarea timpurie de mamă este considerată o posibilă cauză a anxietăŃii. Dacă ne referim la exemplul anterior. Mecanismul de apărare menit a bloca manifestarea necontrolată a impulsurilor este represia. Deci anxietatea vizează consecinŃele unor acte determinate de manifestarea impulsurilor sau instinctelor şi este expresia conflictului ireconciliabil între Id şi Ego. conform clasificării din ICD 10 2. este posibil ca o altă colegă să dezvolte anxietate în legătură cu comunicarea în public şi să adopte un comportament de evitare.

Să descrie modalităŃile de copping la stres 4. Butcher J.R. Mineka S.C. (2001) . Să diferenŃieze tulburarea de stres postraumatic de alte tulburări legate de stres 135 . sunt analizate principalele supozitii etiologice din perspectiva principalele modele teoretico-explicative UNITATEA DE ÎNVĂłARE 6. Este dezvoltat simptomul central care justifica asocierea acetor tulburari într-o categorie nozografica.. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. STRESUL SI TULBURĂRILE DE STRES Obiectivele cursului La şfîrşitul cursului studenŃii trebuie să fie capabili: 1. Să descrie tabloul clinic al tulburării de stres postraumatic 5. dar su precizarea diferen elor fa ă de ICD 10. in contextul DSM IV. Sunt analizate principalele tulburări psihice încadrate in această categorie. Princeton University. Să clarifice conceptul de stres 2. Addison. Comer J. Să identifice şi să clasifice agenŃii stresori 3. Kendall P. New York REZUMAT Capitolul abordează categoria tulburărilor anxioase. (1998) – Abnormal Psychology.7.Abnormal Psychology. De asemenea.. Boston 8. Carson R. Houghton Mifflin Company. 9.N.Wesley Educational Publishers Inc.. Hammen C.C. Worth Publisher.

dându-i diferite nume: enervare. pozitivă sau negativă. ruşine. În acest sens Selye diferenŃiază stresul pozitiv. mai ales.. cu implicaŃii biologice certificate de includerea sa între factorii de risc ai patogenezei. panică. teamă. numit distress (ex. chimică. implicit. accentul în definirea stresului s-a comutat pe caracterizarea ansamblului manifestărilor ce compun aceasta reacŃie (tulburări psihice şi/sau somatice multiple şi polimorfe). Studiile premergătoare conceptualizării stresului îi aparŃin lui Cannon. căsătoria) şi stresul negativ. numit eustress (ex. înmormântarea) În ultimele decenii. plictiseală. adeseori severe. constituind. în scopul analizării impactului 136 . asupra stării noastre sufleteşti dar. l-am simŃit pe propria noastră piele. furie. groază. de fapt. oboseală. toate aceste stări. manie. asupra duratei noastre de viaŃă). Stresul face parte din viaŃa noastră de zi cu zi. care l-a definit ca fiind “o reacŃie generală nespecifică a organismului la acŃiunea externă a unor factori (agenŃi stresori) de natură variată (fizică. care reclamă eforturi de adaptare din partea individului poate fi stresantă. Conceptul de stres a fost creat de psihologul canadian Hans Selye. apariŃia unei reacŃii nespecifice de alarmă a organismului în faŃa unui stimul ameninŃător. dezgust. măştile stresului. Orice situaŃie. biologică şi psihică). asupra sănătăŃii noastre (şi. nerăbdare. care a semnalat pentru prima dată. predominant afective. frustrare etc.CUPRINS • • • • Conceptul de stres ModalităŃi de reacŃie la stres Tulburarea acută de stres Tulburarea de stres postraumatic Durata medie de studiu individual: 4 ore studiu suport de curs 7 ore 3 ore pentru temele de (auto) evaluare Stresul psihic reprezintă o dimensiune psihologică a lumii contemporane. în mod experimental. Până să învăŃăm să-l recunoaştem şi să ne ferim de urmările lui.

ambiental sau social şi resursele reale sau percepute ca atare ale omului. B. însă. generată de agenŃi stresori. folosit cu referire. prejudiciu. caracterul lor potenŃial de a produce stres psihic. conceptul de stres este. AgenŃii stresori sunt extrem de variabili. Aşa cum se desprinde din definiŃiile prezentate mai sus. care nu-şi găsesc soluŃia”. pe de altă parte. datorită legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul. în general. ce acŃionează pe calea organelor de simŃ asupra creierului. A. pe de o parte.1998). Mai recent.Fraisse consideră că stresul reprezintă ”totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului.von Eiff defineşte în manieră sintetica stresul ca fiind “reacŃia psihofizică a organismului. cu răsunet asupra întregului organism". validat de semnificaŃia de ameninŃare. Derevenco propune o definiŃie psiho-biologică a stresului. iar eforturile de a gestiona stresul se definesc ca modalităŃi de reacŃie la stres sau modalităŃi de copping. răspunsurile organismului în faŃa acestor cerinŃe sunt cuprinse sub denumirea de stres. Pentru evitarea confuziilor însă. O caracteristica a agenŃilor stresori este. nocivitate etc. un şir întreg de reacŃii neuro-vegetative şi endocrine. elaborată de şcoala lui Lazarus. la anumiŃi factori ce blochează satisfacerea unei trebuinŃe sau creează o situaŃie ameninŃătoare pentru individ şi.acestuia asupra unor indivizi cu o anumita constituŃie psihică. Luând în considerare interacŃiunea agenŃilor stresori cu particularităŃile psiho-fizice a subiectului şi cu posibilităŃile acestuia de a reacŃiona la stres. Sells considera ca stresul psihic ia naştere în următoarele situaŃii: 137 . de a face faŃă (prin ajustare sau adaptare) acestor cerinŃe şi situaŃii conflictuale” (Deverenco. În aceasta definiŃie accentul este pus pe ”dezechilibrul biologic. Neufeld (1990) consideră că stresul este expresia unor modalităŃi inadecvate de copping. psihic şi comportamental dintre cerinŃele mediului fizic. predispusă (ereditar sau prin traume psihice anterioare) apariŃiei unor tulburări cu implicaŃii dezadaptative comportamentale. inspirată de teoria cognitivă a stresului. la răspunsurile biologice şi psihologice ale individului în faŃa acestor ameninŃări. pe care le-o conferă subiectul agresionat. punându-se în mişcare. P. factorii care generează cerinŃe de adaptare sunt denumiŃi agenŃi stresori. S.

un răspuns favorabil având consecinŃe importante pentru individ. timp.) Conflicte de tip evitare – evitare. care impun cu necesitate o selecŃie. două oportunităŃi de carieră care se ivesc în acelaşi timp sau două posibilităŃi la fel de tentante de petrecere a concediului. culpabilitatea etc. ambele dezirabile. un anumit scop.• în circumstanŃe care surprind individul nepregătit spre a le face faŃă: lipsa de antrenament. În ciuda marii diversităŃi a agenŃilor stresori. care presupun tendinŃa duală de a accepta şi a respinge. • Conflictele apar atunci când se confruntă două sau mai multe trebuinŃe sau motive incompatibile. singurătatea. lipsa competenŃelor necesare pentru a face faŃă unei situaŃii. handicapurile fizice. dar care nu pot fi ambele satisfăcute din cauza unor constrângeri de timp şi bani etc. pentru că ea se asociază de regulă cu un sentiment de autodevalorizare. (ex. incompetent. Carson (1998) identifică trei categorii de factori care generează stres: frustraŃiile. conflictele şi presiunile. care impun o alegere între 138 . Există foarte multe obstacole cu care individul se poate întâlni: pierderea unei fiinŃe dragi. • situaŃii în care miza este foarte mare. care impun o alegere între două scopuri. blocaje din partea mediului. Este foarte dificil să reacŃionăm la frustraŃie. în timp ce eşecul (incapacitatea de a răspunde eficient la situaŃia solicitantă) are un efect nociv. în acelaşi timp. incapacitate fizică si intelectuală (de moment sau “de fond”). Carson diferenŃiază trei tipuri de conflicte: Conflicte de tip apropiere – respingere. a iubi o persoană incompatibilă din punct de vedere social şi care împărtăşeşte valori total diferite) Conflicte de tip apropiere – apropiere. ceea ce face ca individul să se simtă ineficient. energie sau resurse financiare (ex. • în funcŃie de gradul de angajare a individului (în raport cu miza). dar care nu pot fi atinse în acelaşi timp sau impun limitări de spaŃiu. • FrustraŃia se manifestă atunci când un obstacol blochează satisfacerea unei nevoi. accentuând şi mai mult stresul psihic. neputincios. pierderea serviciului.

de asemenea.din contra strigăte. PărinŃii lui. În condiŃiile unor ameninŃări severe însă. sursă de stres. Presiunile îşi pot avea originile în surse externe sau interne. Deci o persoană poate fi mai rezistentă sau mai puŃin rezistentă la efectele stresului. deoarece rareori poate fi decelat un singur factor de stres. (ex. În acest caz este necesară o opŃiune după principiul “dintre două rele acesta ar fi mai bun (ex. “pentru că copiii au nevoie de tată”. Această prăbuşire poate 139 . De cele mai multe ori ei acŃionează concertat (Ex. chiar şi o persoană foarte stabilă din punct de vedere emoŃional poate dezvolta tulburări psihice temporare. • Presiunile de a reacŃiona într-un anume fel sau de a atinge un anumit scop constituie. elevii care fac eforturi deosebite pentru a obŃine rezultate bune datorită presiunilor părinŃilor sau datorită ambiŃiei şi a unui nivel foarte înalt de aspiraŃie) Această clasificare a agenŃilor stresori este însă adesea arbitrară. menite să descătuşeze starea de tensiune sau . reprimarea unei replici agresive.) Factori de vulnerabilitate la stres In faŃa stresului cotidian individul posedă aptitudini variabile de a-i face faŃă: efortul de a se stăpâni în cursul unor situaŃii conflictuale acute. gesturi sau chiar manifestări ireverenŃioase faŃă de cei din jur. înregistrând o prăbuşire integrală sau parŃială a capacităŃilor adaptative. deşi şi-ar fi dorit foarte mult să facă teatru (conflict). el resimte eşecul ca o devalorizare şi se ambiŃionează să demonstreze că este capabil să reuşească (presiune internă). o femeie care se află în faŃa situaŃiei de a divorŃa şi a-şi creşte singură copiii. un absolvent de liceu. deşi aceştia suferă datorită numeroaselor certuri domestice). sunt foarte dezamăgiŃi. ambii scriitori de renume. pentru a intra în anul următor (presiune externă). Deşi ar fi dorit să facă o altă facultate. La o lună de la eşecul la facultate încep să se instaleze o serie de simptome fizice şi psihice care îi afectează dramatic capacitatea de învăŃare. care dă examen la două facultăŃi de filologie pentru a fi sigur că intră. reproşându-i că nu s-a pregătit suficient (frustraŃie datorită culpabilizării) şi insistă să facă pregătire suplimentară.două alternative nesatisfăcătoare de rezolvare a unei situaŃii. este respins la ambele facultăŃi (frustraŃie). dar în afara unor conflicte familiale care i-ar putea afecta sau a rămâne cu soŃul.

Stresul de astăzi poate deveni vulnerabilitatea de mâine. în cazul unei persoane care a supravieŃuit după un accident de avion sau după un incendiu) sau graduală (ca în cazul unei persoane care a ajuns la divorŃ. cu atât dezvoltă un stres mai sever. efectele cumulative ale diverşilor stresori. Dacă stresurile cotidiene sunt în general controlate de individ. durata stresului. cât şi de resursele persoanei. după o lungă perioadă de conflicte maritale). (ex.fi bruscă (ca de ex. Acestea depind atât de caracteristicile agenŃilor stresori. dar şi de relaŃia dintre agentul stresor şi posibilităŃile indivizilor. o persoană care a supravieŃuit 140 . o persoană bolnavă. expunerea prelungită la acŃiunea unui anumit factor de stres scade rezistenŃa individului (ex. în anumite cazuri. stresul poate provoca disfuncŃii de lungă durată şi poate crea o vulnerabilitate pentru alŃi agenŃi stresori. (ex. dar. De asemenea. Severitatea stresului este evaluată în funcŃie de intensitatea şi gravitatea tulburărilor pe care le-a provocat. cu cât o persoană este implicată mai direct în situaŃia traumatică. pierderea unei fiinŃe dragi. anumite evenimente sunt puternic stresante pentru majoritatea oamenilor (ex. ameninŃarea şomajului pe o perioadă îndelungată sau un mariaj nefericit şi conflictual care se prelungeşte generează un stres puternic). pierderea serviciului etc). implicarea în situaŃia traumatică. divorŃul. ameninŃată de şomaj şi care află că fiul său a suferit un accident de circulaŃie) De asemenea. Impactul factorilor de stres asupra individului depinde de o serie de factori precum: importanŃa stimulului sau situaŃiei pentru individ. AcŃiunea concertată a mai multor factori de stres crează un stres mai sever decât acŃiunea lor individuală. În general. o persoană îşi revine după ce situaŃia stresantă a trecut. Factorii implicaŃi în reacŃia la stres sunt: • • • • Natura agentului stresor PercepŃia unei persoane asupra situaŃiei ToleranŃa la stres Suportul social şi resursele externe Natura stresorilor.

pot modera efectele stresului. (ex. indiferent dacă ea prezintă sau nu un pericol real. va dezvolta un stres puternic ori de câte ori va fi chemată de şef) ToleranŃa la stres se referă la abilitatea unei persoane de a rezista stresului. gradul de toleranŃă la stres. graŃie autoaprecierii propriilor activităŃi şi a motivaŃiei sale. expectaŃii etc. (1991) copping-ul este definit drept procesul activ prin care individul. o persoană care se simte ameninŃată cu şomajul. urmând să plece la schi în aceeaşi zonă). 141 . copping-ul reprezintă ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale destinate controlării. O persoană care se simte în general nesigură va dezvolta un stres mai sever decât o persoană care are încredere în forŃele proprii şi în posibilităŃile sale de a rezolva situaŃiile cu care se confruntă Suportul social şi resursele externe sunt deosebit de importante în managementul stresului. existenŃa în anturajul individului a unor persoane de încredere. un divorŃ este mai uşor tolerat de o femeie care găseşte sprijin la părinŃii săi. ToŃi aceşti factori interacŃionează pentru a determina un pattern comportamental cu efecte adaptative sau dezadaptative. RelaŃiile de familie pozitive. Modul în care un individ reacŃionează la stres este influenŃat de o serie de factori: motive. aceasta va genera un stres puternic.unei avalanşe va dezvolta un stres mai sever decât o persoană care se afla încă în cabană. abandonată şi consideră că nimeni nu o iubeşte) ModalităŃile de reacŃie la stres (strategiile de copping) Abordarea cognitivistă a lui Lazarus privind stresul şi modalităŃile de reacŃie la stres a consacrat conceptul de copping în literatura de specialitate. cerinŃe din partea mediului. face faŃă unei situaŃii stresante şi reuşeşte să o controleze. Dacă o situaŃie este percepută ca ameninŃătoare. Pentru Lazarus şi Folkman. prietenii. În dicŃionarul de psihiatrie elaborat de Bloch et al. (de ex. abilităŃi de care dispune. considerând că nu se achită corespunzător de sarcinile de serviciu. reducerii sau tolerării exigenŃelor interne şi externe care ameninŃă sau depăşesc resursele unui individ. PercepŃia asupra situaŃiei sau agentului stresor. Lipsa suportului social creste efectele patogenice ale stresului. decât de o femeie care se simte singură. fără a fi afectată în mod semnificativ.

identificarea şi evaluarea posibilităŃilor de rezolvare. În această situaŃie întră în acŃiune mecanismele de apărare ale Eului. individul trebuie să satisfacă două exigenŃe majore: • • să răspundă provocărilor sau cerinŃelor agentului stresor. În confruntarea sa cu stresul.ReacŃia la stres se realizează la trei niveluri: biologic (sistemul imunitar). fie că este vorba despre cele adaptative (raŃionalizare. în raport cu situaŃia. intelectualizare) sau mai puŃin adaptative (represie. Aceşti paşi trebuie să fie suficient de flexibili pentru a permite o restructurare a comportamentului pe parcurs. negare. pe de o parte. psihologic şi interpersonal (mecanismele de apărare. evaluarea efectelor acŃiunii. un comportament orientat spre sarcină. Mecanismele de apărare pot deveni dezadaptative când sunt utilizate în exces şi devin principala modalitate de reacŃie la stres. un comportament defensiv. ca modalitate de reacŃie. înfruntarea situaŃiei sau găsirea unui compromis acceptabil. decizia promptă privind strategia cea mai adecvată. pe de altă parte. ceea ce înseamnă: • • • • • o evaluare corectă şi obiectivă a situaŃiei. cel mai probabil. O disfuncŃie la oricare din cele trei niveluri creşte semnificativ vulnerabilitatea la stress. să-şi protejeze Eul împotriva anxietăŃii şi dezorganizării.). acŃiunea. AcŃiunea poate presupune retragerea din situaŃie. proiecŃie etc. Individul care se simte competent şi capabil să înfrunte stresul va adopta. Sindromul general de adaptare 142 . Răspunsul orientat spre sarcină presupune schimbări la nivelul Eului sau a mediului. strategiile comportamentale învăŃate dar şi suportul din partea familiei) şi sociocultural (grupurile în care individul este integrat). Când persoana se simte puternic ameninŃată de agentul stresor va adopta.

însă. precum: anxietate. o creştere a sensibilităŃii la stimuli. fie încercând să o evite. În faza de alarmă sunt mobilizate toate resursele psihologice. în care organismul pierde capacitatea de a rezista expunerii la stres. sub acŃiunea sistemului nervos autonom • faza de adaptare. care are o dinamică asemănătoare. În cele mai multe situaŃii. fie. Pentru a explica dinamica decompensării la nivel biologic. cefalee etc. o alertă generală (vigilenŃă) şi o intensificare a eforturilor de autocontrol şi sunt mobilizate diferite strategii de reacŃie. ca o severă deteriorare fizică şi psihică. Concomitent cu decompensarea biologică se produce şi o decompensare psihologică. în locul unei reevaluări realiste a situaŃiei În faza de epuizare. individul dezvoltând mai ales strategii defensive. fie ca o epuizare a resurselor adaptative. în cel mai rău caz. palpitaŃii. adoptând diferite strategii de reacŃie. fie confruntându-se cu situaŃia. cedează şi conduce la boală sau chiar la moarte. foarte sever şi persistent el poate afecta funcŃionarea psihică şi poate produce decompensare. Decompensarea se poate manifesta fie ca o reducere a eficienŃei adaptative. se înregistrează o creştere a tensiunii psihoemoŃionale. dureri epigastrice. În faza de adaptare. în care organismul manifestă o rezistenŃă la acŃiunea agentului stresor • faza de epuizare. individul pune în acŃiune strategiile de copping. iritabilitate.ExistenŃa noastră presupune o permanentă confruntare cu stresul. în cadrul căruia delimitează trei faze: • faza de alarmă. H Selye introduce conceptul de “sindrom general de adaptare”. Dacă stresul continuă însă comportamentul devine relativ rigid. Când stresul este. Prevalente devin mecanismele de apărare dezadaptative 143 . indivizii reuşesc să Ńină stresul sub control. resursele individului se dovedesc insuficiente pentru a a face faŃă situaŃiei. în care sunt activate dispozitivele de apărare ale organismului. dificultate de concentrare. Atunci când mobilizarea resurselor adaptative este inadecvată pot apare diverse simptome psihice şi fizice.

C. (DSM IV. dezorientare vizibilă la mediu. Tulburarea acută de stres Tulburarea acută la stres desemnează un ansamblu de tulburări tranzitorii ce apar la o persoană sănătoasă mintal. Tulburarea indică o reacŃie intensă şi prelungită la stresori intenşi: catastrofe naturale (incendii. derealizare.) Tulburarea acută la stres se manifestă în intervalul de 4 săptămâni după evenimentul traumatic şi durează între minimul 2 zile şi maximum 4 săptămâni. depersonalizare. conflicte militare sau crize extreme în relaŃiile interpersonale. diagnosticul adecvat este de tulburare de stres postraumatic. Dacă simptomele durează mai mult de 4 săptămâni. persecuŃii) sau agresiune asupra persoanei (viol. Tulburarea de stres post traumatic În tulburarea de stres postraumatic. agentul stresor este deosebit de sever. împreună cu fiul său de 5 ani au plecat la sfârşit 144 . care poate evolua până la halucinaŃii şi delir.I. care afectează funcŃionarea individului şi relaŃiile sale cu mediul. stupor şi fugă. criteriul G) Tabloul clinic este variat: agitaŃie. într-o situaŃie extrem de stresantă. fiind legate în timp şi prin conŃinut de factorul stresor. (catastrofe naturale. iar în cazuri severe se pot administra câteva de doze de anxiolitice . răspuns limitat la stimulii din mediu. proiecŃia). agenŃii stresori pot induce o serie de perturbări psihice. amnezie disociativă.. un bărbat de 35 de ani. semne vegetative de anxietate. cutremure). În consecinŃă. Tratamentul implică oportunitatea unor discuŃii despre evenimentul stresant. generând frică şi traume psihologice majore.(negarea. tâlhărie). în funcŃie de intensitatea şi de persistenŃa lor. iar dacă stresul continuă se produce o deteriorare psihică progresivă. Tulburările sunt în general reversibile. mai mult sau mai puŃin semnificative. dezastre provocate de oameni (război.

Atunci a ieşit afară. C. pe care i-a auzit strigând după ajutor.I. Când au venit pompierii aceştia au reuşit să o salveze pe soacră. începând să plângă. A fugit imediat spre dormitorul unde fiul său dormea împreună cu bunicii. Avea impresia că aude în permanenŃă Ńipetele copilului său. a început o furtună puternică cu tunete şi fulgere. refuza de fiecare dată. Şi-a dat imediat seama că un trăsnet a lovit casa. Notă: La copii. a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment sau evenimente care au implicat moartea. Întorşi acasă după înmormântare. vătămarea corporală gravă sau o amenințare pentru integritatea fizică a propriei persoane sau a altor persoane (2) răspunsul persoanei a implicat o frică intensă. dar copilul şi socrul muriseră datorită intoxicaŃi cu fum. Conform DSM IV.de săptămână să-şi viziteze socrii. În cursul activităŃilor zilnice i se întâmpla frecvent să se oprească brusc. Persoana a fost expusă la un eveniment traumatic. Singurul lucru pe care i-l repeta frecvent soŃiei era că îşi doreşte să moară şi să meargă acolo unde se află fiul său şi socrul său. DimineaŃă.I a sosit imediat după ce a aflat teribila veste. încercând să se caŃere prin exterior până la geamul camerei unde se aflau socrii şi copilul. încerca să-l facă să povestească ce s-a întâmplat. se scula plângând din somn sau tresărea puternic. care locuiau la Ńară. După un timp a început să aibă insomnii. dar nu a putut să înainteze datorită focului de pe hol şi fumului dens. din timpul zilei. Îi era frică să se culce din cauza coşmarurilor. neputință sau oroare. C.I a început să aibă vise terefiante cu incendii. Aceste coşmaruri se produceau în fiecare noapte. copleşit de imagini din timpul evenimentului. tabloul clinic cuprinde următoarele simptome: A.I. ea însăşi foarte încercată. C. în care au fost prezente ambele situații: (1) persoana a experimentat. s-a trezit în jurul orei 3 dimineaŃă datorită unui zgomot foarte puternic. dar drumul i-a fost barat de o antenă care a căzut de pe casă. aceasta poate fi exprimată mai degrabă prin comportament dezorganizat sau agitat. foarte devreme. ŞoŃia lui C.I. cerând ajutor. amenințarea cu moartea. Deşi soŃia. 145 . în ultimele două luni şi perturbau puternic activitatea lui C.

Vise terefiante recurente despre eveniment 3. Amintiri recurente şi intruzive ale evenimentului. vigilență exagerată 146 . Stres psihologic intens la expunerea la aspecte interne sau externe. O reactivitate fiziologică crescută la aspecte interne sau externe. o îngustare a trăirilor afective (imposibilitatea de a trăi sentimente de dragoste 7. locuri sau oameni care îi reamintesc evenimentul 3. Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu evenimentul traumatic şi o reducere a răspunsului emoțional (care nu era prezentă înainte de traumă). halucinații etc. iritabilitate şi descărcări de furie 3. indicată de trei sau mai multe din următoarele simptome: 1. Sentimentul că evenimentul se poate repeta (iluzii. trăiri sau conversații asociate cu trauma 2. dificultatea de a se odihni sau a adormi 2.) 4. efortul de a evita activități. sentimentul unui viitor incert şi întunecat D. gânduri sau percepții 2. o diminuare importantă a interesului şi a participării la activități semnificative 5. dificultate de concentrare 4. incluzând imagini. Evenimentul traumatic este retrăit în mod persistent. efortul de a evita gânduri. sentimentul de detaşare şi înstrăinare față de ceilalți 6.B. incapacitatea de a-şi aminti momente importante din cursul evenimentului 4. indicată de următoarele simptome: 1. care simbolizează sau se aseamănă cu aspectele evenimentului traumatic 5. Reactivitate crescută. în unul sau mai multe din modurile următoare: 1. care simbolizează sau se aseamănă cu aspectele evenimentului traumatic C.

pe care încearcă să îi disocieze din experienŃa trăită. care constă în terapii suportive de scurtă durată. coşmaruri etc. pag. în decurs de 6 luni. la vârste mai înaintate şi la persoane cu tulburări mintale în antecedente. El se realizează în două planuri: medicamentos şi psihoterapeutic. Tratamentul psihofaracoterapeutic este mai eficient însă dacă se aplică concomitent cu psihoterapia. Dacă evenimentul este traumatic reacŃiile somatice cresc probabilitatea prelungirii reacŃiilor psihice. Tratamentul tulburării de stres posttraumatic este mai eficient dacă se aplică în timpul sau imediat după producerea evenimentului traumatic. 147 . Ulterior însă s-a dovedit a fi foarte eficientă o strategie psihoterapeutică de orientare comportamentalistă şi anume tehnica expunerii directe la stimulii traumatizanŃi. sperieturi) Adaptat după DSM IV. Medicamentele sunt în general focalizate pe simptome specifice: anxietate. în general. În cadrul terapiei prin expunere clienŃii sunt confruntaŃi. dar la unii pacienŃi simptomele pot persista şi ani. răspunsuri exagerate la stimuli (tresăriri.5. insomnii. Expunerea la stimuli este asociată şi cu alte tehnici comportamentale cum ar fi relaxarea şi dezvoltarea comportamentului asertiv. Se pot administra anxiolitice şi/sau antidepresive. Adesea se utilizează tehnici de inoculare a stresului cum ar fi stoparea gândurilor (pacientul este învăŃat să-şi spună STOP ori de câte ori un gând parazit referitor la eveniment tinde să invadeze conştiinŃa) şi restructurarea cognitivă (ex. în imaginaŃie sau direct. 428 Tulburarea este mai frecventă în copilărie. care s-a dovedit mai eficientă. Medicamentele nu sunt însă niciodată suficiente pentru a reduce suferinŃa într-o tulburare de stres posttraumatic EsenŃială este intervenŃia din timpul crizei. Remisiunea se produce. dând pacientului posibilitatea să vorbească pentru a scădea tensiunea emoŃională. cu stimulii care au produs frica sau stimuli asociaŃi cu evenimentul traumatic. Ei îşi descriu experienŃele trăind emoŃiile şi tensiunea la timpul prezent. şi sunt destinate pentru a reduce intensitatea acestor simptome în timpul sau imediat după producerea evenimentului.

atât psihice cât şi somatice s-au redus în mod semnificativ Prevenirea stresului posttraumatic. Procesul parcurge trei faze. El a constatat că imediat după relatarea evenimentului depresia a crescut în intensitate. de asemenea. care să îi dezvolte anumite abilităŃi de a lupta cu stresul ce va fi asociat situaŃiei traumatizante. James Pannebaker a solicitat unor pacienŃi să exprime în scris traumele pe care le-au suferit şi pe care le-au Ńinut în secret. mânie şi resentimente pentru echipa operatorie. Janis (Carson. o amputaŃie) ar fi posibil ca această persoană să primească anumite informaŃii (să i se inoculeze un stres anticipator). Pentru prevenirea stresului posttraumatic au fost. PacienŃii care erau extrem de îngrijoraŃi înainte de operaŃie au manifestat după operaŃie o anxietate puternică. considerându-se rău trataŃi. cei care s-au arătat impasibili şi aparent rezistenŃi la stresul dinaintea operaŃiei manifestau după operaŃie o vulnerabilitate crescută. dar am încă resurse şi sunt dator să merg mai departe). Studiile demonstrează că pacienŃii care nu vorbesc despre eveniment suferă tulburări psihice mai severe decât cei care se confesează cuiva. utilizate tehnici de inoculare a stresului cu scopul de a pregăti oamenii să tolereze o ameninŃare anticipată prin schimbări produse la nivelul discursului înaintea crizei. dar ulterior simptomele. Cunoscând efectele devastatoare în plan psihologic ale stresului posttraumatic se pune întrebarea dacă acesta poate fi prevenit. complianŃa pentru tratamentul postoperator era scăzută. adică oportunitatea şi capacitatea de a vorbi despre trauma produsă. 1998) a realizat interviuri cu astfel de persoane. În ambele cazuri. În prima fază subiecŃii primesc informaŃii privind 148 . explozii emoŃionale şi frică intensă cu referire la tratamentul postoperator. înainte şi după intervenŃia chirurgicală. De asemenea. O altă metodă care s-a dovedit foarte importantă în reducerea stresului după un eveniment traumatic este dezvăluirea (disclosure). pentru a stabili relaŃia dintre frica preoperatorie şi comportamentul postoperatoriu şi a constatat că pacienŃii care dezvoltau un nivel moderat de frică preoperatorie reacŃionau mai bine postoperator decât cei care dezvoltau un nivel minim sau maxim de frică.viaŃa mea este în prezent bulversată de catastrofa care s-a produs. În condiŃiile în care urmează ca o persoană să se confrunte cu o situaŃie neobişnuit de stresantă (cum ar fi de exemplu o intervenŃie chirurgicală mutilantă.

la momentul respectiv. NumiŃi câte 3 simptome fizice. 5. Bucureşti 2. d) SolicitaŃi persoanei să vă prezinte modul în care ar acŃiona în prezent. DiferenŃiaŃi tulburarea de stres posttraumatic de alte tulburări legate de stres Bibliografie 1. prelungit. RealizaŃi o anamneză amănunŃită unui pacient cu o tulburare psihică nonpsihotică.C. nu te îngrijora. Houghton Mifflin Company. Worth Publisher.) c) IdentificaŃi modalităŃile de copping ale persoanei. dobândind astfel abilităŃi de control asupra stresului. DescrieŃi simptomele asociate stresului 4. 3. Kendall P. *** (1998) . Butcher J.. Addison.N. New York 149 . Ed. Hammen C.Wesley Educational Publishers Inc. Nu este vorba de o minimizare a situaŃiei stresante. analizaŃi răspunsul. ci de o abordare realistă a acesteia. Mineka S. Princeton University.R. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. Test de autoevaluare 1. b) AnalizaŃi modul lor de acŃiune (intens.C. În a treia fază persoana este antrenată să-şi construiască un discurs autoreglator şi pentru alte situaŃii ameninŃătoare. (1998) – Abnormal Psychology. În faza a doua sunt antrenaŃi să adreseze mici recomandări cu efect adaptativ reglator (ex.Abnormal Psychology.situaŃia stresantă şi asupra modului în care aceasta poate fi depăşită. această mică suferinŃă este necesară în tratament). combinat etc. Boston 4. *** (1994) – DSM IV 3. Carson R. traducere. 2. IdentificaŃi factorii stresori din etiologia tulburării. All EducaŃional. la o situaŃie similară.ICD 10. (2001) . psihice şi sociale ale stresului... Comer J. RealizaŃi un interviu cu o persoană cu privire la stresurile majore din viaŃa sa: a) IdentificaŃi şi clasificaŃi agenŃii stresori.

Sunt analizati diferi i agen i stresori. Ed. J. Bucureşti REZUMAT Capitolul abordează stresul considerat ca fiind una din cauzele cele mai importante ale unei tulburări psihice anxioase sau factor precipitant sau favorizant in tulburările psihice severe. R. Infomedica. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. Caăpitolul dezvolta apoi principalele tulburări induse de stre din perspectivă clinică si psihoterapeutică UNITATEA DE ÎNVĂłARE 7. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. ca si principalele modalită i de copping la stres. Să descrie tabloul clinic al tulburării de panică 150 . Philadelphia 7. A fost preferata abordarea prioritară a tulburărilor induse de stres tocmai datorita acestui caracter omniprezent al stresului in etiologia tulburărilor psihice. Să descrie tabloul clinic al tulburării anxioase generalizate 3. efectele lor asupra capacită ii de adaptare a organismului si a sistemului psihic.Lippincott Company. psihotice. studentul va fi capabil: 1. Să identifice simptomele anxioase 2. Să diferenŃieze tulburarea anxioasă generalizată de tulburarea de panică 4.B. Shives L.6. Tudose F. TULBURAREA ANXIOASĂ GENERALIZATĂ SI TULBURAREA DE PANICĂ Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs.

dar a reuşit totuşi să îşi ia examenele. Tulburarea anxioasă generalizată – tablou clinic 2. erau în permanenŃă supăraŃi şi adesea treceau zile întregi fără să-i adreseze vreun cuvânt. pentru că copilul este în siguranŃă. Are dureri mari de cap şi i se întâmplă să ameŃească când merge pe stradă. deşi era în ultimul an de liceu şi nu avea o situaŃie materială convenabilă. Se teme să îl lase să meargă singur la şcoală. dar acesta după un control clinic şi după analizele făcute. Când şi-a dat bacalaureatul era în a patra lună de sarcină. l-a dat la o creşă şi a reuşit să se angajeze.CUPRINS 1. PerformanŃele sale au scăzut. Ioana a rămas la părinŃii ei până la naştere. i-au reproşat cele întâmplate şi i-au spus că nu o vor ajuta. se simŃea singură şi neajutorată. Tulburarea de panică – tablou clinic Durata medie de studiu individual: 4 ore studiu pe suportul de curs 8 ore 4 ora rezolvare sarcini de lucru Ioana. DimineaŃa se trezeşte obosită şi iritată. De când a intrat la şcoală. Deşi îşi spune în permanenŃă că nu are de ce să fie îngrijorată. Andrei este un copil vioi. dar. S-au supărat foarte tare. Ioana se duce după el. Pentru că nu a acceptat avortul prietenul ei a părăsit-o şi i-a spus că dacă aceasta este hotărârea ei va trebui să se descurce singură. deşi aceştia nu au alungat-o. Ioana a hotărât însă să păstreze copilul. uşor speriat şi destul de neîncrezător în posibilităŃile lui. Nu îl prea lasă să se joace cu alŃi copii. de câteva săptămâni a început să se simtă rău. După naştere i-au spus că nu poate rămâne la ei cu copilul. Ioana a trebuit să se descurce singură. Etiologia tulburării anxioase generalizate 3. Ioana nu îşi poate controla această stare. 151 . plânge foarte repede. dar au ajutat-o financiar să se mute cu chirie şi i-au spus că îi vor da o sumă de bani lunar. o femeie de 26 de ani. de teamă să nu îl lovească sau să nu ia vrea boală de la ei. Ioana nu a fost căsătorită niciodată. Andrei. Ioana este în permanenŃă îngrijorată. A devenit supărăcioasă şi nervoasă. deşi aceasta este foarte aproape de casă. I-a fost foarte greu dar. Va trebui să-şi crească singură copilul. deşi ar vrea să se abŃină. Uneori simte un nod în stomac şi inima îi bate foarte repede. Când sarcina a crescut părinŃii şi-au dat seama ce se întâmplă. Dacă copilul întârzie 15 minute faŃă de ora la care ar trebui să ajungă acasă. Abordarea terapeutică 4. La serviciu se gândeşte în permanenŃă la ce face Andrei şi de aceea nu poate să se concentreze la ceea ce face. A rămas însărcinată la 18 ani. I-a fost foarte greu. Şi-a crescut copilul cu foarte multe dificultăŃi şi responsabilităŃi. Ioana nu a îndrăznit însă să le spună părinŃilor săi ce i s-a întâmplat. Dacă cineva îi reproşează ceva. S-a dus la medicul de familie. În plus. iar prietenul ei şi familia acestuia au insistat să facă un avort. în vârstă de 7 ani. a orientat-o către psihiatru. Noaptea nu poate adormi cu gândul la ce va face Andrei a doua zi. dar firav. când copilul a crescut. îşi creşte singură fiul.

Tabloul clinic cuprinde simptome psihice şi somatice 1. nelinişte. Simptome psihice: anxietate. asociată cu simptome somatice. sensibilitate la zgomot. Fizic resimt tensiune musculară. iritabilitate. în lipsa unei cauze organice) 2. Nu se pot odihni. tensionaŃi. tinnitus (zgomote sub formă de Ńiuituri. hiperestezie psihică. vâjâieli care apar în urechi). Aceste simptome le cauzează un considerabil distres şi generează numeroase probleme în activitatea profesională şi în relaŃiile interpersonale. are aprehensiunea unui pericol permanent care l-ar pândi pe Andrei Tulburarea anxioasă generalizată este o afecŃiune psihică ce se caracterizează printr-o excesivă stare de îngrijorare. În plan cognitiv se gândesc în permanenŃă că ceva rău s-ar putea întâmpla. Persoanele cu tulburare anxioasă generalizată au mari dificultăŃi în a-şi controla anxietatea şi îngrijorarea. ci se teme de ce s-ar putea întâmpla. disfuncŃii la nivelul inimii sau a altor organe. 152 . care nu este în mod direct legată de o situaŃie specifică sau de factori stresori bine determinaŃi. nervoşi. Anxietatea şi îngrijorarea se asociază şi cu alte simptome emoŃionale cognitive şi somatice. fără a putea preciza ce anume.Anxietatea persistentă a Ioanei. deoarece datorită îngrijorării nu adorm decât foarte târziu în noapte. Simptome vegetative: ameŃeli. este caracteristică pentru tulburarea anxioasă generalizată. concentrare dificilă. Ioana nu se teme de ceva anume. acuze de slăbire a memoriei (efect al concentrării insuficiente. îngrijorări persistente. EmoŃional se simt mereu neliniştiŃi.

Simptome şi semne somatice .- cefalee. insuficienŃa erectilă şi lipsa libidoului. disconfort precordial. inspirul dificil. ce duce la o creştere CO2 în circulaŃia sanguină).rezultă fie din hiperactivitatea SN simpatic. Simptome cardiovasculare: palpitaŃii. Simptome digestive: uscăciunea gurii. disconfort epigastric. Simptome ale SNC: tinnitus. - spasmul carpo-pedal. disconfort menstrual crescut. 153 . senzaŃia de amorŃeală şi furnicături la nivelul mâinilor. înŃepături şi furnicături în piele. Simptome respiratorii: senzaŃie de constricŃie toracică. înceŃoşarea privirii. disconfort sau durere precordială. senzaŃie de lipsă de aer. picioarelor şi feŃei. perceperea de pauze în bătăile inimii şi pulsaŃii în gât. scaune frecvente sau moi. flatulenŃa excesivă cauzată de aerofagie (flatulenŃa = balonare). hiperventilaŃia cu consecinŃele sale (hiperventilaŃia constă într-o respiraŃie rapidă şi superficială. cu tendinŃa de lipotimie. 3. uneori amenoree. senzaŃie de slăbiciune. fie din tonusul crescut al musculaturii voluntare. Simptome genito-urinare: micŃiuni frecvente şi imperioase. dificultate în deglutiŃie.

Tulburarea anxioasă generalizată este mai dificil de diagnosticat decât alte tulburări anxioase.deci prezenŃa acestor simptome sugerează ca anxietatea este secundară unei tulburări depresive).pavor nocturn’’ . pe de altă parte. afectând mişcarea fină. DSM IV furnizează un ansamblu de criterii pentru diagnosticarea tulburării anxioase generalizate. tremur al mâinilor. unele rezultă din hiperventilaŃie. Persoana are dificultăți în a-şi controla îngrijorarea C. “A. Anxietatea şi îngrijorarea sunt asociate cu trei sau mai multe din următoarele simptome: Sentimentul de a fi neliniştit şi tensionat 154 .. la nivelul altor muşchi . deoarece este dificil de operat distincŃia faŃă de stările pasagere de îngrijorare sau diverse tulburări emoŃionale minore pe de o parte. somn superficial cu treziri dese. mai ales în spate sau în umeri. bolnavul se trezeşte neodihnit. altele se datorează accentuării anxietăŃii la pacienŃii cu anxietate generală). Anxietate şi îngrijorare excesivă (expectație aprehensivă) ce se manifestă minimum 6 luni B.trezire bruscă cu un sentiment de frică. Unii pacienŃi au atacuri de panică (episoade bruşte de anxietate severă cu simptome somatice marcate de aprehensiune extremă.Simptome în legătură cu tonusul muscular: la nivelul scalpului .senzaŃie dureroasă sau rigiditate. dar şi de tulburarea de panică şi tulburarea obsesiv compulsivă. Somnul este perturbat: dificultăŃi de adormire. pe fondul îngrijorării excesive (observaŃie: trezirea excesiv de matinală şi dificultatea de a readormi este mai frecventă la pacienŃii cu tulburări depresive decât la cei cu anxietate . uneori pacientul prezintă .resimŃite ca cefalee (presiune şi constricŃie) bilaterală şi regiunea frontală sau occipitală.

Confuzia se evită dacă în decursul interviului clinic şi în evaluarea ulterioară. pe de o parte. îngrijorarea şi simptomele fizice cauzează tulburări clinice semnificative sau disfuncții în domeniul social. în vederea precizării diagnosticului se pun întrebări asupra simptomelor depresive specifice. Anxietatea. Neliniştea şi îngrijorarea nu se referă la teama de un atac de panică (Tulburare de panică). E.Tulburări depresive: Confuzia este posibilă deoarece anxietatea este frecventă în sindroamele depresive. Diagnosticul diferenŃial se realizează pe baza severităŃii relative a fiecărui simptom şi prin ordinea de apariŃie a lor. 1994 Diagnostic diferenŃial se realizează cu tulburările psihice şi cu afecŃiuni somatice. Cu tulburări psihice: Tulburarea anxioasă generalizată . de a fi contaminat (Tulburare obsesiv-compulsivă). 155 . A. sau de a fi bolnav (Hipocondrie). la teama de a se face de ruşine în public (Fobie socială). ocupațional sau alte arii de funcționare ale individului F. iar tulburările anxioase includ episoade depresive. de a se îngrăşa (Anorexie). a unei tulburări psihotice sau a unei tulburări de dezvoltare ” Sursă: DSM IV. Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice ale unor substanțe sau unei condiții generale medicale şi nu apar exclusiv pe fondul unei tulburări afective. de a fi departe de casă şi de cei apropiați (Tulburare anxioasă de separare). precum gândirea depresivă şi ideile suicidiare.Sentimentul de a obosi repede Dificultate de concentrare Iritabilitate Tensiune musculară Tulburări de somn D. anxietatea şi îngrijorarea nu se manifestă pe fondul unei tulburări de stres postraumatic.

răceală afectivă) şi dacă sunt identificate alte simptome specifice schizofreniei (senzoriale. B. dar confuzia se evită dacă în evaluarea pacientului se insistă asupra cauzei simptomelor sale.Tulburarea anxioasă generalizată .) Tulburarea anxioasă . (schizofrenul poate exprima idei delirante). iar tulburările de memorie din anxietatea generalizată se pot confunda cu cele specifice demenŃei.Schizofrenie: Anxietatea apare frecvent în fazele de debut ale schizofreniei. O eroare gravă constă în diagnosticarea unei tulburări anxioase. Tulburarea anxioasă . Când aceste pulsiuni ajung la 156 . de gândire. interne ale individului. accentuându-i anxietatea. Precizarea diagnosticului se poate face prin investigarea memoriei.696).” Freud face distincŃia între anxietate obiectivă care constituie un răspuns rezonabil la o situaŃie nocivă şi anxietatea nevrotică. Etiologia tulburării anxioase generalizate Perspectiva psihanalitică Teoria psihanalitică postulează că determinanŃii majori ai tulburărilor anxioase sunt conflictele interne şi motivele inconştiente. o anxietate disproporŃionată faŃă de pericolul real. suspiciune.DemenŃa senilă: DemenŃa poate debuta cu acuze anxioase. în absenŃa unei investigaŃii somatice amănunŃite Dar eroarea diagnostică poate fi făcută şi invers: orice tulburare anxioasă poate fi uşor luată drept boală somatică. datorită numeroaselor acuze fizice. dintre impulsurile inacceptabile ale sinelui( Id) şi constrângerile impuse de ego şi supraeu” (Atkinson. limbaj etc. deoarece în tulburarea anxioasă generalizată perturbările memorie se datorează deficitului de concentrare a atenŃiei. p. deoarece pacientul se teme de prezenŃa unei boli fatale.dependenŃa de droguri sau alcool: Dacă anxietatea este foarte severă dimineaŃa poate fi suspectată dependenŃa de alcool. 2002. dacă se constată aspecte specifice ale personalităŃii (izolare. Cu afecŃiuni somatice: Multe tulburări somatice se asociază cu anxietate. ceea ce duce la investigaŃii inutile. care sperie bolnavul. Freud credea că anxietatea nevrotică provine din conflictele inconştiente.

conferindu-i o susceptibilitate la anxietate în viaŃa adultă. persoana căutând tot timpul semnele unui pericol. Ulterior. persoana nu cunoaşte motivul temerilor sale. Perspectiva comportamentală În cadrul teoriei învăŃării. Separarea traumatică poate afecta dezvoltarea sistemului nervos al copilului. Sistemele de apărare mai frecvent utilizate includ: reprimarea. decât de conflicte interne. ritm cardiac crescut. Indivizii care suferă de anxietate generalizată tind să facă evaluări nerealiste ale unor situaŃii. Acestea au ca efect mobilizarea continuă a corpului pentru pericol. Aceste sentimente sunt în mare parte inconştiente. răspunsurile somatice caracteristice răspunsului de tip luptă sau fugi (tremurături. Întrucât sursa anxietăŃii este inconştientul. tensiune musculară) sunt prezente în cea mai mare parte a timpului. Anxietatea generalizată apare atunci când persoana se simte incapabilă să controleze multe din situaŃiile de zi cu zi şi. în consecinŃă. anticiparea dezaprobării şi întreruperea iubirii. mai ales a celor în care posibilitatea pericolului este vagă. Perspectiva cognitivă Analiza cognitivă a tulburărilor anxioase se centrează asupra modului în care persoanele anxioase gândesc despre situaŃiile şi pericolele potenŃiale. psihanaliştii au extins cauzele anxietăŃii nevrotice pentru a include percepŃia propriei neajutorări şi incapacităŃii de control. evitarea şi simbolizarea.nivelul conştiinŃei se declanşează anxietatea. Prin urmare. Teoriile psihanalitice actuale pun accent pe pierderea unui părinte şi pe anxietatea de separare din copilărie. Acest tip de gândire determină hipervigilenŃă. deplasarea. trăieşte o stare de aprehensiune în cea mai mare parte a timpului. cât şi potenŃialul de nocivitate. teama de separare sau abandon. psihologii văd anxietatea ca fiind mai degrabă declanşată de evenimente externe specifice. Ei supraestimează atât gradul. Schemele cognitive ale subiectului anxios se caracterizează mai ales prin supraestimarea pericolelor şi prin subestimarea capacităŃii subiectului de a le face 157 . care serveşte ca semnal al unui potenŃial pericol.

Gemenii identici au aceeaşi ereditate.faŃă. deoarece posedă scheme cognitive care conŃin informaŃii referitoare la natura periculoasă a acestora. Aceste gânduri se vor referi la posibile catastrofe care afectează sănătatea fizică şi psihică a persoanei. prin faptul că nu permit infirmarea convingerilor negative legate de pericol. gemenii fraternali se dezvoltă din ovule diferite şi sunt mai asemănători din punct de vedere genetic decât fraŃii obişnuiŃi. la intensificarea anxietăŃii. Distorsionările cognitive din cadrul procesării informaŃiei. Aceste comportamente vor contribui. Aproape 15% din părinŃii şi fraŃii persoanelor care prezintă tulburări de anxietate sunt afectaŃi în mod asemănător. studiile efectuate pe gemeni demonstrează o bază ereditară pentru atacurile de panică. evaluările situaŃiilor vor fi încărcate de gânduri automate negative referitoare la pericole posibile. din moment ce aceşti indivizi locuiesc împreună. SubiecŃii încearcă să reducă pericolul prin intermediul răspunsurilor comportamentale de evitare şi asigurare. Cu toate acestea. 158 . Această descoperire nu demonstrează o bază ereditară pentru aceste tulburări. Comparativ cu gemenii fraternali. Perspectiva biologică Există tendinŃa ca tulburările anxioase să fie transmise ereditar. Se poate spune că anxietatea este asociată cu aprehensiunea pericolului şi că există unii indivizi mai înclinaŃi să evalueze situaŃiile de viaŃă ca fiind periculoase. un geamăn identic este de trei ori mai predispus la atacuri de panică. asociate cu activarea schemelor cognitive. precum şi la capacitatea lor limitată de a le face faŃă. iar pe sine însuşi ca vulnerabil. O dată activate schemele cognitive legate de pericol. dacă celălalt geamăn este bolnav. vor contribui la menŃinerea gândurilor şi supoziŃiilor negative disfuncŃionale prin intermediul unor interpretări congruente cu acestea. subiectul apreciind realitatea ca fiind periculoasă. Beck (1985) subliniază că nucleul tulburării anxioase se află la nivelul schemelor cognitive caracterizate prin hipervigilenŃă. la rândul lor.

un grup de medicamente. inclusiv tulburări de panică. În 1960. cât şi la anxietate. atât ale benzodiazepinelor.Teoreticienii abordării biologice au ajuns la concluzia că tulburările de panică reprezintă mai degrabă o boală somatică decât o boală mentală. în istoria unui pacient cu tulburarea anxioasă generalizată pot fi identificate evenimente stresante. influenŃând astfel transmisia nervoasă. deoarece se legau de moleculele receptoare specifice din anumiŃi neuroni cerebrali. pentru un grup de substanŃe care blochează efectele. a sevrajului şi tulburărilor somatice legate de stres. Sistemele chimice cerebrale care reglează sentimentele anxioase implică interacŃiunea complexă a unui număr de neurotransmiŃători ce acŃionează asupra diferitelor arii cerebrale. care se manifestă sub forma diferitor tulburări anxioase. ProporŃia acestor substanŃe poate conduce. denumite benzodiazepine. Cercetătorii au descoperit ulterior faptul că ele erau eficiente. alta pentru compuşii care generează anxietate şi cea de-a treia. Cercetările genetice sugerează că indivizii pot moşteni o predispoziŃie la anxietate generală. iar alte substanŃe blochează acest efect. Ele sunt utilizate şi la tratarea tulburărilor anxioase. Totuşi. Identificarea acestor trei zone receptoare sugerează faptul că anumite substanŃe secretate la nivel cerebral (acidul gammaaminobutiric) produc experienŃe subiective de teamă şi anxietate. Există trei arii specifice de captare ale zonei receptoare a benzodiazepinei: una pentru molecula de benzodiazepină cu efectele sale anxiolitice. Medicamentele anxiolitice reduc tensiunea şi cauzează ameŃeală. cât şi ale compuşilor care provoacă anxietatea. atât la o stabilitate emoŃională a individului. au apărut şi s-au dovedit eficiente în reducerea anxietăŃii. cu debut recent 159 . Prognostic: pentru cele mai multe tulburări anxioase generalizate. teoreticienii cognitivişti pretind că tulburarea de panică rezultă dintr-o interpretare greşită. Rolul stresului Întotdeauna. În general TAG debutează datorită unor evenimente stresante şi se cronicizează dacă problemele sociale persistă. catastrofică a senzaŃiilor somatice.

Dar.prognosticul este bun. Pacientul trebuie ajutat să găsească soluŃii problemelor sale existenŃiale şi să-şi mobilizeze resursele. Nu este recomandabil însă ca aceste probleme să fie preluate de altcineva. benzodiazepinele sunt adictive. cu efect “tranchilizant”. acesta se poate desfăşura pe două axe: tratamentul medicamentos şi terapia cognitiv-comportamentală a. Familia sau o persoană de suport din anturajul pacientului. în care acesta are încredere. cele care persistă mai mult de 6 luni se pot croniciza un prognostic nefavorabil se poate formula pentru simptome severe cu agitaŃie. suportul social şi terapia de susŃinere sunt deosebit de importante. Cele mai eficiente medicamente anxiolitice sunt benzodiazepinele cu acŃiune lungă (diazepam). palpitaŃiile se datorează exagerării unei reacŃii normale la evenimente stresante şi nu unei boli cardiace) este menită a linişti bolnavul În ceea ce priveşte tratamentul propriu-zis. Este suficient uneori dialogul cu medicul sau psihologul. nu neapărat de lungă durată. După o perioada de administrare ele creează toleranŃă. derealizare. Din nefericire însă. medicul este cel care trebuie să reducă aprehensiunea în legătură cu acestea. O explicaŃia clară a fiecărui simptom somatic (ex. Se consideră că eficienŃa benzodiazepinelor în reducerea anxietăŃii s-ar datora efectului lor stimulativ asupra eliberării acidului gamma-aminobutiric la nivelul creierului. ceea ce înseamnă că dozajul trebuie crescut din timp în timp. mai grav este faptul 160 .această stare trebuie redusă. Deoarece anxietatea este prelungită în condiŃii de nesiguranŃă . în cursul unor episoade depresive Tratamentul tulburării anxioase generalizate Pentru cele mai multe tulburări anxioase generalizate. Deoarece simptomele somatice sunt prezente. dar acordând pacientului atenŃie înŃelegere şi încurajarea. pentru a produce aceleaşi efecte. până la obŃinerea efectelor terapeutice psihice. trăsături isterice şi idei suicidare. are un rol deosebit în atenuarea anxietăŃii. Tratamentul medicamentos În tulburarea anxioasă generalizată medicamentele se administrează pentru un control rapid al simptomelor. care determină o reducere semnificativă a simptomelor anxioase atâta timp cât medicamentul este administrat.

care odată înŃeleasă de pacient îl poate determina să îşi controleze respiraŃia (mai întâi sub supravegherea. ceea ce le provoacă multe probleme. tremor. Terapia cognitiv comportamentală îşi propune să modifice modul în care subiectul percepe şi interpretează evenimentele. ele creează dependenŃă. identificarea gândurilor negative. conducând la riscul unei supradoze. dacă sunt practicate regulat. amânarea îngrijorării până la momentul alocat acesteia. administrarea pe termen lung a benzodiazepinelor poate produce tulburări de memorie şi depresie. Terapia comportamentală şi cognitivă Utilizarea tehnicilor cognitiv comportamentale în tratamentul tulburării anxioase generalizate s-a dovedit foarte eficient. b. 2. Programul cuprindea următoarele aspecte: 1. După 4 săptămâni s-a constatat o reducere a procentajului de timp în care subiectul era îngrijorat. insomnie. iar în unele cazuri mai grave. apoi singur. Pe de altă parte. Kendall si Hammen (1998) relatează un studiu asupra unui program de terapie cognitiv comportamentală realizat de Berkovec pe un lot de pacienŃi care relatau că 50% din timpul unei zile sunt excesiv de îngrijoraŃi. iritabilitate. în cursul unei zile (în acelaşi timp şi acelaşi loc). acasă). Tehnicile de relaxare asociate sunt utile pentru reducerea componentelor psihofiziologice ale tulburării. stabilirea unei jumătăŃi de oră de îngrijorare. simptome depresive. să reducă gândurile negative şi îngrijorarea. după o perioadă mai lungă de administrare. ceea ce face ca la întreruperea tratamentului să apară o serie de simptome psihice: anxietate. Dar tehnicile cognitiv comportamentale pot fi utilizate nu doar în tratamentul 161 . Din aceste motive benzodiazepinele se administrează doar pentru anxietatea acută. de asemenea efectul lor adictiv creşte în combinaŃie cu alcoolul. în timpul alocat îngrijorării subiectul trebuia să se angajeze în activităŃi intense şi rezolvarea unor probleme. 4. Pentru pacienŃii cu hiperventilaŃie tratamentul imediat constă în inspirarea dintr-un săculeŃ a aerului expirat pentru a creşte concentraŃia de CO2 în sânge această metodă demonstrează şi legătura dintre simptome şi hiperventilaŃie. paranoide etc. 3.că.

individul resimte o anxietate puternică. se simt tensionaŃi. fizic şi cognitiv. Tulburarea de panică Termenul panică provine de la numele lui Pan. Simptomele unui atac se panică se manifestă în plan emoŃional. zeul grec al fertilităŃii. urechi şi picioare de Ńap. între 10 – 30 minute. în general. împărŃiŃi în două grupuri. frică paroxistică până la teroare. Cea de-a doua trăsătură este durata atacului. Când era supărat. MulŃi oameni resimt uneori o puternică aprehensiune a ceva extrem de rău şi inevitabil ce li s-ar putea întâmpla. EmoŃional. El avea coarne. de foarte scurtă durată.tulburării anxioase generalizate. cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani. Şase luni mai târziu copiii din acest grup au demonstrat prezenŃa unui câştig semnificativ în starea de sănătate. un debut aşa de abrupt. este cunoscută de multă vreme. 162 . acuză o stare de rău fizic. încordaŃi. dar ea nu a căpătat identitate clinică decât în ultima vreme. Această stare particulară. De aici a derivat cuvântul panică. cu localizare predominant cardiacă şi sunt paralizaŃi de teama unei morŃi iminente. Grupului experimental i s-a aplicat un “tratament cognitiv – comportamental” care a constat în dezvoltarea şi practicarea unor deprinderi şi abilităŃi cognitiv – comportamentale ca şi în expunerea gradată la situaŃii potenŃial ameninŃătoare. ci şi în prevenirea acesteia. denumită uzual panică. care îl diferenŃiază de alte tulburări anxioase. obişnuia să-i sperie pe drumeŃi. de obicei. El nu se manifestă în anumite contexte predictibile sau înaintea unor evenimente care ar putea justifica o creştere dramatică a anxietăŃii. dar foarte urât. Acesta este. care era cunoscut ca un bărbat bun. sub denumirea de tulburare de panică Atacul de panică se produce în mod neaşteptat. depersonalizare şi / sau derealizare. spre deosebire de perioadele de anxietate care nu au. Seligman (2001) relatează o cercetare realizată de un grup de psihologi australieni pe un grup 128 de copii anxioşi. sunt de mai lungă durată şi simptomele nu sunt atât de intense. rareori ajungând la o oră. aceasta fiind una dintre trăsăturile sale caracteristice.

Aceste gânduri sunt îngrozitoare” Etiologia tulburării de panică În ceea ce priveşte etiologia tulburării de panică au fost formulate două explicaŃii. atacul de panică presupune un ansamblu de manifestări acute precum: dispnee sau senzaŃie de sufocare. pe de o parte. Dacă unul din 2 gemeni univitelini dezvoltă o tulburare de panică. aparent contradictorii: biologică şi cognitivă. pot induce atacuri de panică. senzaŃii de lipotimie. Am văzut negru înaintea ochilor şi am simŃit că voi leşina” (Seligman. senzaŃie de strangulare. 2001) Fizic. Mâinile mi s-au făcut reci ca gheaŃa şi simŃeam înŃepături în picioare… Nu mai puteam să respir. parestezii (amorŃeli sau furnicături). la faptul că anumite substanŃe chimice (cum ar fi lactatul de sodiu) administrate pacienŃilor. va înnebuni sau îşi va pierde controlul. individul crede că este pe cale să facă un atac de cord. picioarele nu mă mai susŃineau. Simt că nu ştiu ce voi face. ameŃeli. transpiraŃii.“Mă simŃeam paralizat de frică. greaŃă sau suferinŃă abdominală. O serie de cercetări tind să acrediteze ideea că tulburarea de panică este o tulburare predominant biologică. 2001) Cognitiv. SimŃeam că nu mai pot sta ridicat. Alte argumente sunt de natură genetică. Dacă aş fi avut un leu în faŃă nu aş fi fost mai îngrozit. palpitaŃii etc.” (Seligman. “Inima îmi bătea aşa de repede încât avem senzaŃia că îmi va ieşi din piept. Mă simŃeam ca şi cum aş fi urcat şi aş fi coborât în fugă nişte scări. “… Mă simt ca şi cum nu mai răspund de mine. disconfort sau durere toracică. 163 . o intensificare a respiraŃiei. palpitaŃii şi tahicardie. tremur sau frison etc. că va muri. valuri de căldură sau senzaŃii de frig. Argumentele în sprijinul acestei ipoteze fac referire. există probabilitatea de 25-30% ca şi celălalt frate să dezvolte aceeaşi boală.

L. (2001) – Abnormal Psychology. PacienŃii care sunt preocupaŃi de starea lor de sănătate şi sunt hipervigilenŃi faŃă de funcŃionarea organismului pot interpreta anumite simptome somatice ale anxietăŃii. Ipoteza cognitivă consideră că principala cauză a tulburării de panică o constituie interpretările catastrofice pe care individul le dă senzaŃiilor sale corporale. Walker E. W. dintre care ultimul cuvânt (care exprima o interpretare normală) era scris mai estompat. ca fiind indicatori ai unui atac de cord. dar nu pot să explice de ce aceasta răspunde la tratamente psihologice. O a patra categorie de argumente vizează anumite anormalităŃi structurale la nivelul creierului. ca în exemplul care urmează: • Dacă am palpitaŃii..Inc. ce exprimau posibila interpretare a acestor senzaŃii. Deoarece benzodiazepinele sunt adictive.F.W. E. disconfortul sau durerea toracică.Un al treilea argument se referă la eficacitatea tratamentului medicamentos în atacurile de panică. Se utilizează în general două clase de medicamente: antidepresivele şi benzodiazepinele care s-au dovedit a avea rezultate notabile în controlul simptomelor specifice. înseamnă că: • • voi muri sunt excitat mă sufoc sunt nervos • Dacă respiraŃia mea este gâfâită înseamnă că: • • Rezultatele au demonstrat că numai pacienŃii cu tulburare de panică au continuat propoziŃiile cu cuvintele care exprimau o interpretare catastrofică a 9 Seligman M. se recomandă ca administrarea lor să fie de scurtă durată. palpitaŃiile şi tahicardia. În anii 1990. 198 164 . David Clark şi Paul Salkovskis9 au iniŃiat o serie de cercetări experimentale în care au comparat pacienŃi cu tulburare de panică cu pacienŃi ce prezentau alte tulburări anxioase şi cu persoane normale. pg.P. în scopul de a identifica relaŃia dintre anumite senzaŃii corporale şi interpretarea lor. Rosenhan D. Norton & Company. o serie de terapeuŃi cognitivişti americani au desfăşurat cercetări experimentale asupra atacului de panică. SubiecŃii trebuiau să citească cu voce tare anumite propoziŃii urmate de două cuvinte. Toate aceste argumente încearcă să demonstreze etiologia biologică a tulburării de panică.. cum ar fi senzaŃia de sufocare.

Cognitiviştii au pus la punct terapii de scurtă durată. care au ca efect reglarea sistemului de alarmă al creierului. care s-au dovedit eficiente pe termen lung. De ex. În continuare Clark şi Salkovskis şi-au pus întrebarea dacă anumite cuvinte pot induce. etc. palpitaŃii – moarte. un atac de panică.. menite a schimba interpretările catastrofice privind diferitele simptome somatice. având în vedere ipoteza hiperventilaŃiei. transpiraŃie. 75% dintre pacienŃii cu tulburare de panică au dezvoltat un atac de panică chiar în laborator. care se bazează pe observaŃia că la unele persoane hiperventilaŃia voluntară produce efecte asemănătoare celor din atacuri de panică.diverselor senzaŃii corporale. au fost dezvoltate terapii specifice menite a reduce panica. atunci schimbarea acestui mod de gândire poate trata tulburarea de panică. Concluzia acestui experiment este că persoanele predispuse spre atac de panică au obişnuinŃa de a interpreta în mod catastrofic diverse senzaŃii corporale. devenind astfel anxioşi. În consecinŃă. Clark şi Salkovskis au formulat supoziŃia că dacă interpretările catastrofice sunt responsabile de producerea unui atac de panică. doar 17% au dezvoltat un atac de panică. gâfâială – sufocare etc. Tratamentul tulburării de panică. subiecŃii trebuiau să citească o listă de cuvinte pereche. În acest scop. În cursul acestui experiment. care asociau anumite simptome somatice cu posibilele lor interpretări catastrofice (ex. Corespunzător celor două demersuri privind etiologia tulburării de panică. produce palpitaŃii. pacienŃii sunt antrenaŃi să interpreteze simptomele într-o manieră mai realistă şi sunt învăŃaŃi să lupte cu anxietatea. SusŃinătorii demersului biologic au pus la punct un tratament medicamentos bazat în general pe anxiolitice şi medicamente antidepresive triciclice. la rândul său. Anxietatea. prin prevenirea recurenŃei atacurilor de panică. tulburări de respiraŃie. în timp ce dintre subiecŃii care prezentau alte tulburări anxioase. iar această interpretare induce panică.). ele însele. în timpul producerii atacului de panică. cognitiv-comportamentale. PacienŃilor li se spunea că atacul de panică survine atunci când ei dau o interpretare eronată senzaŃiilor corporale. pacienŃilor li se solicită să respire rapid într-o pungă de hârtie. ceea ce conduce la creşterea 165 .

Bibliografie 1. dar pentru a asigura efecte pe termen lung este recomandabil ca el să fie asociat cu o combinaŃie de tehnici de relaxare şi de respiraŃie ca şi cu modificarea interpretărilor catastrofice.ICD 10. PrezentaŃi 5 simprome psihice ale tulburării anxioase generalizate 2.. DiferenŃiaŃi tulburarea anxioasă generalizată de tulburarea de panică 4.C.J. tratamentul medicamentos este foarte eficient în timpul atacului.. apoi singur. realizaŃi o analiza calitativă a răspunsurilor şi solicitaŃi pacientului să evalueze aspectele diferite înainte de debutul tulburării. Bucureşti 2. care odată înŃeleasă de pacient poate determina pacientul să îşi controleze respiraŃia (mai întâi sub supravegherea. University Press 4. PrezentaŃi 5 simptome fizice ale tulburării anxioase generalizate 3.concentraŃiei de bioxid de carbon în sânge şi. Cu referire la cazul studiat anterior. FaceŃi o corelaŃie între datele rezultate din anamneză şi rezultatele testului pentru a stabili intensitatea anxietăŃii şi caracterul ei pasager sau ca trăsătură de personalitate 6. Bucureşti 166 . *** (1994) – DSM IV 3. AplicaŃi Chestionarul de anxietate Cattel unui pacient cu simptome anxioase. traducere. traducere. Test de autoevaluare 1. Atkinson R.. Ed. IdentificaŃi eventuale atacuri de panică şi analizaŃi pattern-ul acestora 5. (2002) – Introducere în psihologie. EvaluaŃi cantitativ şi calitativ abaterea faŃă de personalitatea premorbidă. aspectele caracteristice ale personalităŃii premorbide.L. Atkinson R. *** (1998) . Tehnică. Ed. pe baza relatărilor subiectului. concomitent la dereglări respiratorii şi cardiace care imită simptomele din atacul de panică. În concluzie. Smith Ed. StabiliŃi caracterul primar sau secundar al simptomelor. Bek D. EvaluaŃi. Această metodă demonstrează legătura dintre simptome şi hiperventilaŃie. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. All EducaŃional.E. Oxford. FaceŃi anamneza unui pacient nonpsihotic şi identificaŃi simptomele anxioase. acasă).

Walker E. Să descrie tabloul clinic al diverselor tipuri de fobii..N. Butcher J. De asemenea sunt identificate modalită i de interven ie terapeutică in atacul de panică UNITATEA DE ÎNVĂłARE 8. Rosenhan D. (2001) – Abnormal Psychology. Să argumenteze rolului teoriilor cognitive în explicarea mecanismelor fobiei şi în fundamentarea tratamentului psihoterapeutic 4. W.. Este apoi analizată tulburarea de panica cu elementele comune si diferen iatoare fa ă de tulburarea anxioasă generalizată. TULBURAREA ANXIOASĂ FOBICĂ Obiectivele cursului La şfîrşitul cursului studenŃii trebuie să fie capabili: 1.5. E. Hammen C. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. P. 2. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. New York 8. Princeton University.R.. (2001) . (1998) – Abnormal Psychology. J. Kendall P.C. Carson R. Shives L.Lippincott Company. 7.B. Worth Publisher. diagnosticul diferen ial si principalele perspective etiologice... Seligman M. Mineka S.C.Wesley Educational Publishers Inc. Să identifice indicatori pentru a preciza diagnosticul de fobie. Bucureşti REZUMAT Capitolul prezintă tabloul clinic al tulburării anxioase generalizate. Comer J. Să argumenteze rolul teoriilor comportamentaliste în explicarea mecanismelor fobiei şi în fundamentarea tratamentului psihoterapeutic 3.L. Houghton Mifflin Company. prin 167 . New York.Abnormal Psychology.W. Addison. pg. Boston 6. Infomedica. Philadelphia 10. Ed. Tudose F. Norton Company. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. R. 57 9.

În anumite grade.diferenŃierea de alte tulburări psihice CUPRINS 1. Tablou clinic al tulburarii fobice 2. ReacŃiile fobice sunt însă lipsite de capacitatea de a evalua raŃional şi realist situaŃia ameninŃătoare. activitate sau situaŃie. dar aceste simptome apar doar în anumite circumstanŃe. Unele fobii (cum ar fi frica de anumite animale) se pot manifesta încă din mica copilărie. Tulburările fobice se asociază adesea cu lipsa de încredere în sine. MulŃi pacienŃi cu fobie recunosc faptul că teama lor este excesivă şi iraŃională şi încearcă să lupte cu ea. MulŃi dintre noi resimŃim o anumită teamă de foc. recurentă şi disproporŃionată faŃă de un obiect. nu prezintă un pericol real pentru persoana în cauză. Etiologia fobiei 4. 168 . de anumite animale sau de a circula prin locuri întunecate. în afara cărora subiectul nu resimte anxietate. dar tulburarea fobică debutează. această teamă este raŃională. de apă. în adolescenŃă sau în prima tinereŃe. care caracterizează teama nonfobică Fobia include reacŃii specifice de frică faŃă de un obiect şi este însoŃită adesea de anxietate anticipatorie (pacientul resimte anxietatea atunci când se apropie de obiectul fobiei) şi de conduita de evitare a acestuia. în realitate. care. îndoială şi simptome depresive moderate. de obicei. Abordare terapeutică Durata medie de studiu individual: 3 ore studiu suport de curs 9 ore 3 oră pentru temele de (auto) evaluare 3 ore studiu suplimentar Fobia este descrisă ca o teamă iraŃională. Forme clinice ale fobiei 3. Tulburarea anxioasă fobică are acelaşi nucleu de simptome cu tulburarea anxioasă generalizată. de tunete sau fulgere. dar fără a o putea domina.

fobia socială şi agorafobia. dar descreşte pe măsură ce 169 . Frica resimŃită este “persistentă şi nerezonabilă” (DSM IV).) Intensitatea anxietăŃii este direct proporŃională cu proximitatea cu obiectul. Ele pot să nu se înscrie într-un context etiopatogenetic şi pot fi trăite în mod anxios. dar fără a afecta viaŃa insului şi fără a interfera cu activitatea lui cotidiană. teama de avion se poate datora temerii că avionul s-ar putea prăbuşi etc. Nucleul fricii îl poate constitui anticiparea unui rău potenŃial pe care obiectul îl poate produce pacientului: (ex. pisici) sânge (injecŃii. “fobia simplă este caracterizată printr-o anxietate clinic semnificativă. Recentele clasificări au evidenŃiat trei tulburări fobice: fobia simplă. un public străin) obiecte (leagăn. anxietatea creşte dacă animalul este aproape. spaŃii închise. fulgere) animale (paianjeni.CircumstanŃele provocatoare de anxietate pot fi : situaŃii (de ex. atâta timp cât acesta nu se confruntă foarte frecvent cu stimulii fobogeni. Tulburarea anxioasă fobică prezintă o serie de caracteristici: în prezenŃa obiectului apare toată gama de simptome anxioase. teama de câini se poate datora temerii că ar putea fi muşcat. câini. scaun de dentist) fenomene naturale (tunete. atât în prezenŃa obiectului. tendinŃa de a evita stimulul este puternică perspectiva întâlnirii obiectului sau situaŃiei provoacă anxietate anticipativă. (ex. răni) etc. Fobia simplă Conform DSM IV. cauzată de expunerea la anumite situaŃii sau obiecte şi este adesea însoŃită de un comportament de evitare” În populaŃia generală fobiile sunt frecvente şi extrem de diverse. profesionale sau familiale a insului. locuri aglomerate. Diagnosticul de tulburare anxioasă fobică este adecvat doar în situaŃiile în care persistenŃa şi intensitatea fobiilor creează disfuncŃii la nivelul funcŃionării sociale. cât şi atunci când este anticipată prezenŃa acestuia.

Expunerea la stimului fobic provoacă aproape invariabil un răspuns anxios imediat. datorită specificităŃii simptomelor. În plus. a merge după cumpărături etc. atunci când a văzut îngrozită cum tatăl ei a înecat o pisică. Curând curtea şi grădina a devenit locul preferat al pisicilor vagaboande. simpatie sau un oarecare control asupra celorlalŃi. Atunci când expunerea la stimulul fobogen este îndelungată. care vrea să scape de responsabilitatea unor acŃiuni în afara casei.acesta se îndepărtează).) Conform DSM IV. care poate lua forma unei evitări situaționale sau a unui atac de panică 170 . Cu referire la modul în care fobiile debutează se poate formula presupunerea că un comportament fobic tinde să fie întărit de reducerea anxietăŃii. iar posibilitatea de a se sustrage sau evita prezenŃa acestuia este redusă. Ea a început la 4 ani. Curtea a rămas în paragină şi tufişurile au început să crească.” (Seligman. Ori de câte ori aude mieunând o pisică se simte terorizată şi cuprinsă de panică. Cu 6 luni în urmă vecinii din casa alăturată s-au mutat. diagnosticarea fobiei simple nu este dificilă. cum ar fi de ex. o fobie de conducere auto poate fi dezvoltată de o persoană comodă. insul poate dezvolta un atac de panică. intensificată de prezența sau anticiparea prezenței unui obiect sau situații specifice B. iar acesta a rămas nelocuită. excesivă şi nerațională. În prezent Ana este îngrozită că dacă va ieşi din casă o pisică va sări asupra ei şi o va ataca. 2001) Aşa cum se poate constata din cazul prezentat. care se produce atunci când situaŃia percepută ca ameninŃătoare este evitată. Frica este atât de intensă încât orice mişcare neaşteptată. De ex. „Ana ete o femeie de 37 de ani. o atenŃie crescută acordată pacientului. fobiile par a fi menŃinute în parte de aşa-numitele beneficii secundare. O frică persistentă. Frica de pisici a Anei este foarte veche. ce implică deplasarea cu maşina (ex. criteriile diagnostice sunt următoarele: A. a duce copiii la şcoală. care refuză să mai iasă din casă. Nu se poate gândi la nimic altceva decât la pisici. umbră sau zgomot pare a fi o pisică.

În acest sens. anxietatea este deplasată asupra unui obiect extern. Cele mai multe fobii la vârsta adultă sunt o continuare a celor din copilărie. Evitarea. tulburarea anxioasă de separare. Coform aceluiaşi 171 . care are o legătură simbolică cu obiectul real al anxietăŃii (impulsul reprimat). Teoriile psihanalitice consideră că fobiile care persistă nu sunt legate de stimulul real. care explică frica neraŃională de un obiect sau o situaŃie ca un defect de învăŃare. stresante. Anxietatea. Ele dispar în jur de 13 . ci de o sursă ascunsă de anxietate. care au provocat suferinŃă. cu funcționarea ocupațională sau şcolară. tulburarea de panică cu agorafobie sau agorafobie fără istorie de tulburare de panică. La persoanele peste 18 ani.C. Persoana recunoaşte că frica este excesivă sau nerațională D. tulburarea de stres posttraumatic. dar unele persistă. fobia reprezintă o formă de apărare împotriva anxietăŃii care rezultă din reprimarea unor impulsuri dinspre Id. ExplicaŃiile contemporane asupra fobiei fac adesea referire la teoriile comportamentale. durata tulburării este de cel puțin 6 luni. Răspunsul anxios este condiŃionat ca urmare a asocierii între stimuli anterior neutri şi evenimente traumatizante. G. anxietatea anticipatorie sau distresul interferează în mod semnificativ cu comportamentul obişnuit al persoanei. conduita de evitare asociată unui obiect sau situații specifice nu sunt determinate de alte tulburări mintale cum ar fi: tulburarea obsesiv compulsivă. atacul de panică. prin deplasare. care a dezvoltat frică de un şobolan alb. DSM IV. F. În copilărie fobiile sunt frecvente. 1994 Etiologia tulburărilor fobice Tulburările fobice au fost explicate în diverse moduri în raport cu diversele modele psihopatologice. Situația fobică este evitată şi se asociază cu anxietate şi distres E. pe baza mecanismului condiŃionării clasice. un băieŃel de 11 luni. cu activitățile sociale sau relațiile interpersonale.15 ani. prin asocierea prezenŃei acestuia cu un zgomot puternic. În opinia psihanaliştilor. Sursa anxietăŃii este refulată şi pusă în legătură cu obiectul manifest. Deoarece conştientizarea acestor impulsuri este periculoasă. relevant este celebrul caz al lui Albert.

Fobiile se dezvoltă în general faŃă de un număr relativ limitat de obiecte şi constant aceleaşi. Rosenhan D.. O problemă particulară consistă în selectivitatea fobiilor. Albert a generalizat frica pentru toate animalele cu blană. W. atâta vreme cât acestea sunt asociate cu atât de multe experienŃe traumatizante? Seligman şi colaboratorii săi încearcă să răspundă acestor întrebări cu privire la selectivitatea fobiilor.principiu al condiŃionării frica tinde să se generalizeze pentru alŃi stimuli sau situaŃii similare. (2001) – Abnormal Psychology. deşi cuŃitele produc adesea răni grave?”. expuşii fiind unor traume în legătură cu anumite obiecte. condiŃionarea clasică a fricii se poate realiza cu orice obiect care se asociază în acelaşi timp cu un evenimant stresant. Răspunsul la această critică s-ar putea găsi în experienŃele anterioare ale subiectului. Teoriile biologice fac referire la două tipuri de variabile biologice care pot 10 Seligman M.L. făcând referire la nivelul biologic de analiză al acestora. SelecŃia naturală a favorizat probabil acei strămoşi ai noştri care. În conformitate cu acest model. De ex. nu va dezvolta probabil o fobie dacă se va întâmpla să fie muşcată o dată. pentru că originea lor este prea recentă pentru a fi fost implicate în procesul selecŃiei naturale. Şi atunci. De ce fobia de cuŃite este atât de rară. persoana cu fobie învaŃă un comportament dezadaptativ (evitarea anxioasă). Modelul condiŃionării clasice a fost adesea criticat pentru că nu poate explica de ce mulŃi oameni care trăiesc experienŃe traumatizante nu dezvoltă fobii. de ce nu există fobii pentru toate obiectele sau situaŃiile cu care ne confruntăm? „De ce fobia de întuneric este atât de frecventă.P. „De ce nu există o fobie de curent electric?”10. 173 172 . de ce nu există o fobie de arme. Şi la urma urmelor. Norton Company. ca o modalitate de a reduce anxietatea. pg. Walker E. EvoluŃia pare a fi selectat un set de obiecte potenŃial periculoase şi un alt set de obiecte care se condiŃionează mai dificil cu frica. inclusiv cele de pluş.W. Dar. au învăŃat că acestea pot şi periculoase şi au dezvoltat o conduită de evitare.E. care a avut numeroase contacte cu diferiŃi câini. Se pare că toate obiectele faŃă de care se dezvoltă fobii au fost periculoase pentru omul pretehnologic.F. o persoană iubitoare de câini. în timp ce fobia de perne este inexistentă deşi ambele se asociază cu traume nocturne?”.

care explică reactivitatea exagerată la stimuli fobogeni şi o oarecare vulnerabilitate la anxietate.influenŃa dezvoltarea unei fobii: factorii genetici şi factorii neurofiziologici. prin implicarea subiectului în situaŃii imaginate sau reale. deoarece stimulul fobogen poate fi cu uşurinŃă identificat. în condiŃiile în care acesta este relaxat şi se simte securizat. Prognostic • • fobiile care persistă din copilărie continuă mulŃi ani. Diagnosticul diferenŃial este relativ facil. Dar. Eysenk. cea mai eficientă procedură pentru tratamentul fobiilor este expunerea la situaŃii fobogene. Tratamentul fobiilor Terapia comportamentală utilizează cu succes tehnica desensibilizării sistematice pentru reducea anxietăŃii. ceea ce permite diferenŃierea de alte fobii. care produc teamă. O mică parte din fobii debutează cu un stres puternic (un accident de zbor dă naştere la fobia de zbor). în baza evidenŃei că gemenii monozigoŃi au o mai mare probabilitate de a dezvolta ambii o asemenea tulburarea. Factorii temperamentali sunt de asemenea incriminaŃi. Factorii neurofiziologici implicaŃi sunt anumite disfuncŃii la nivelului sistemului limbic şi un nivel scăzut al acidului gama-amino-butiric (GABA). sentimentul eficacităŃii personale creşte. Din punct de vedere genetic se poate susŃine ideea că genotipul poate contribui la dezvoltarea fobiei. 1965). 1927. ajutându-l să facă faŃă altor 173 . Kagan şi colegii săi au demonstrat că acei copii cu un comportament inhibat (excesiv de timizi şi ruşinaŃi) sunt mai predispuşi să dezvolte o multitudine de răspunsuri fobice. Pe măsură ce clientul dobândeşte abilitatea de a reacŃiona la o situaŃie anterior stresantă. Expunerea poate fi graduală sau maximală. În general trebuie căutată o depresie. cele care debutează cu un eveniment stresant la vârsta adultă au un prognostic mai bun. 30%. decât cei dezinhibaŃi. iar prezenŃa tulburării la rude în linie directă este de aprox. în ceea ce priveşte viteza şi intensitatea condiŃionării fricii (Pavlov. pentru că tulburarea depresivă face subiectul mai puŃin capabil să tolereze fobiile.

Când se află înconjurat de alŃi oameni mestecă frecvent gumă pentru a arăta decontractat.situaŃii traumatizante sau ameninŃătoare. evită conversaŃiile). deşi ştiu că această idee nu are temei. 174 . nu atrage atenŃia. să citească în public sau să ia masa într-un loc public. Caracteristici: • insul tinde să evite aceste situaŃii sau evită să se angajează (stă retras. DSM IV diferenŃiază două forme ale fobiei sociale: 1. Este posibil ca anumite structuri mai labile să recurgă la alcool sau droguri pentru a reduce anxietatea. El are puŃine contacte sociale. datorită îngrijorării sale persistente că oamenii ar putea observa cât de nervos şi tensionat este în aceste situaŃii şi ar putea să-l considere nebun. Fobia socială specifică – persoana resimte frică de acele situaŃii sociale în care ar putea fi expusă criticii sau oprobiului celorlalŃi sau ar putea să acŃioneze într-o manieră care să o pună într-o postură nefavorabilă. Persoana realizează faptul că teama este excesivă şi disproporŃionată. 2. Fobia socială generalizată implică o frică semnificativă pentru majoritatea situaŃiilor sociale şi este adesea diagnosticată la persoane care prezintă o tulburare de personalitate evitantă. Este vorba de situaŃii în care persona ar trebui să vorbească în public. dar nu o poate domina. simptomatologia este aceeaşi cu cea din tulburarea anxioasă generalizată (mai frecvent tremurături şi înroşirea feŃei): • persoanele sunt preocupate de faptul că sunt privite critic. Fobia socială Fobia socială este descrisă ca o tulburare în care o persoană devine în mod neadecvat anxioasă în situaŃii sociale. „Paul este chirurg şi lucrează într-un mare spital. în care este observată şi ar putea fi criticată. Frica de o evaluare negativă din partea celorlalŃi pare a fi nucleul fobiei sociale. jenantă. • • anxietatea este resimŃită anticipat confruntării cu o situaŃie specifică. umilitoare.

frica că va înnebuni şi sentimentul că „mintea i-a luat-o razna”. Persoana se teme că ar putea reacționa întrun mod (sau să-şi arate anxietatea) umilitar sau jenant B. anxietatea anticipatorie sau distresul interferează în mod semnificativ cu comportamentul obişnuit al persoanei. Expunerea la situațiile sociale amenințătoare provoacă aproape invariabil anxietate. Problemele încep imediat ce părăseşte sala de operaŃie şi trebuie să discute cu alŃi doctori şi asistente sau cu familia pacientului. experimentează frecvent atacuri de panică. părinŃii au divorŃat iar mama a avut un atac de cord. cu funcționarea ocupațională sau şcolară. Persoana recunoaşte că frica este excesivă sau nerațională D. când a traversat o perioadă extrem de stresantă. În timpul operaŃiei nu are nici o dificultate să interacŃioneze cu ceilalŃi chirurgi sau cu asistentele.În mod semnificativ el nu are nici o problemă în a comunica cu oamenii în situaŃii profesionale. durata tulburării este de cel puțin 6 luni. cu palpitaŃii puternice. Situațiile sociale amenințătoare sunt evitate sau se asociază cu o intensă anxietate E. Paul relatează că fobia sa socială a început pe la 13 ani. Când este pus în situaŃia de a avea contact ochi în ochi cu o persoană străină. cu activitățile sociale sau relațiile interpersonale. Frica sau evitarea nu se datorează efectelor fiziologice ale unor substanțe sau unei condiții medicale generale şi nu sunt determinate de alte tulburări mintale cum ar fi: tulburarea de panică cu sau fără agorafobie tulburarea anxioasă de separare. Butcher. 1998) Cazul prezentat mai sus este deosebit de ilustrativ pentru criteriile diagnostice identificate de DSM IV: A. La persoanele peste 18 ani. Evitarea. Mineka. Afacerea familiei a fost în faliment. ccea ce poate provoca un atac de panică C.” (Carson. F. tulburarea 175 . Este relaxat cu pacientul înainte şi după operaŃie. tulburarea dismorfofobică . O frică intensă şi persistentă de una sau mai multe situații sociale în care persoana este expusă în fața unor persoane necunoscute sau unei posibile evaluări din partea celorlalți. G.

Diagnosticul diferenŃial: • Fobia socială . rezultând comportamentul de evitare. • Fobia socială .Inadecvarea socială .Schizofrenie . care se repetă apoi. în timp ce pentru fobia socială se poate decela momentul de debut. rezultând un comportament caracterizat prin vorbire evitantă.se diferenŃiază prin examinarea stării mentale şi evaluarea simptomelor depresive.Tulburări de personalitate – acestea sunt caracterizate de timiditate şi lipsa încrederii în sine toată viaŃa. atunci când tinerii intensifică contactele sociale şi sunt preocupaŃi de impresia care o fac asupra altora Etiologia nu este bine precizată. O explicaŃie ar fi că dezvoltarea ulterioară a simptomelor fobice este datorată unei 176 . iar privirea nu este îndreptată spre interlocutor. deoarece cele mai multe fobii sociale încep cu un episod subit de anxietate în anumite circumstanŃe. 1994 Debutul şi evoluŃia Debutul se situează în general între 17 . • Fobia socială .pacienŃii schizofrenici evită situaŃiile sociale datorită ideilor delirante de persecuŃie. • Fobia socială .Tulburare depresivă . în timp ce pacienŃii cu fobie socială ştiu că ideile privind potenŃialul pericol sunt nefondate. monotonă şi greu perceptibilă. • Fobia socială .pervazivă de dezvoltare sau tulburării de personalitate schizoide DSM IV.Inadecvarea socială constă într-un deficit primar al deprinderilor sociale.Tulburarea anxioasă generalizată – diferenŃierea se realizează după situaŃia în care apare anxietatea. Etiologia fobiei sociale Fobia socială debutează de obicei la sfârşitul adolescenŃei. ulterior anxietatea reapare în locuri similare şi tinde să se generalizeze pentru o mare diversitate de situaŃii sociale. fără vreun motiv aparent. Primul episod apare într-un loc public. excesive şi iraŃionale.30 ani. expresie facială şi gestică inadecvată.

supermagazine. (Kandell. întinse. Din acest motiv nu este deloc surprinzător faptul că persoanele cu fobie socială se caracterizează de frica de evaluări negative şi autodepreciere (Turner & Beidel. a fost iniŃial folosit pentru a desemna o teamă patologică de spaŃii deschise. Hammen. Gansler & Heimberg.combinaŃii a condiŃionării cu cogniŃii anormale (. trenuri. Simptomatologia este asemănătoare cu cea din tulburarea anxioasă 177 . CircumstanŃele în care apare agorafobia sunt numeroase. termenul de agorafobie este folosit cu un alt înŃeles. scaun de coafor sau un loc la mijloc de unde nu se poate ieşi uşor). cu înŃelesul de piaŃă. atunci când doresc sau atunci când pacienŃii consideră că nu pot beneficia de un ajutor în eventualitatea unui atac de panică. 1989). Psihoterapia este utilă atunci când fobia socială este asociată cu dificultăŃi în relaŃiile interpersonale. În prezent. Excesiva centrare pe sine poate să se lege de gânduri care interferează cu performanŃa în sarcină şi poate intensifica reacŃiile emoŃionale (Hope.teamă de apreciere negativă’’). dar aparŃin aceluiaşi model caracteristic (autobuze. ajung să se izoleze în casă. din care nu pot ieşi uşor. în cazurile mai severe. Medicamentele anxiolitice au un rol redus Agorafobia Termenul agorafobie. ca desemnând o anxietatea disproporŃionată a pacienŃilor atunci când sunt singuri sau se găsesc departe de casă. Cercetărorii sugerează că fobiile sociale se dezvoltă la persoane cu preocupări pronunŃate pentru imaginea de sine. care gerivă din cuvântul grecesc „Agora”. 1989).. spaŃiu larg. PacienŃii evită aceste situaŃii până când. Anxietatea anticipativă este frecventă. O abordare modernă a fobiilor sociale aparŃine în ultimii ani teoriei cognitive. 1998) Tratament Terapia cognitiv comportamentală recomandă expunerea la situaŃii fobogene şi controlul anxietăŃii. sau pot apela la persoane însoŃitoare. în locuri aglomerate.

Tulburarea anxioasă generalizată . 178 .Fobia socială .un pacient cu tulburare anxioasă generalizată poate fi anxios în locuri publice. Debutul şi evoluŃia: Există diferenŃe faŃă de fobiile simple şi cele sociale. unii pacienŃi cu fobie socială evită locurile aglomerate. Etiologia Abordarea etiologică a tulburării trebuie să explice de ce apar atacurile de anxietate iniŃiale şi de ce se înmulŃesc şi apar în mod persistent. dar anamneza şi examinarea stării mintale precizează diagnosticul.mulŃi pacienŃi cu agorafobie sunt anxioşi în anumite situaŃii sociale şi. Două tipuri de simptome sunt mai accentuate faŃă de alte fobii : • • atacurile de panică sunt mai frecvente cogniŃiile anxioase (gândul la un eventual leşin. în acelaşi timp. atrage după sine anxietatea şi apare comportamentul de evitare. • Agorafobia . depersonalizare.Tulburări depresive .la paranoici pot apare simptome de agorafobie. primul episod apare brusc într-o anumită circumstanŃă. Debutul se situează la începutul decadei a 3-a sau a 4-a de viaŃă. • Agorafobia . Istoricul dezvoltării tulburării va indica diagnosticul corect.simptome agorafobice apar uneori în tulburările depresive. dar anamneza decelează idei delirante de persecuŃie sau de relaŃie.Tulburări paranoide .generalizată. dar există multe alte circumstanŃe în care apare anxietatea şi nu este prezent comportamentul de evitare faŃă de aceste locuri. dar apar frecvent şi alte simptome: depresie. Pe măsură ce agorafobia progresează. InvestigaŃia detaliată asupra modului actual de evitare şi asupra dezvoltării tulburării permite precizarea diagnosticului • Agorafobia . la pierderea controlului sau la un atac de cord iminent). Diagnostic diferenŃial se realizează cu: • Agorafobia . pacienŃii devin din ce în ce mai dependenŃi de familie. gânduri obsesive.

observă orice semnal anxios şi sunt supramotivaŃi să evite stimuli care le provoacă anxietate. ei se aşteaptă în permanenŃă la o creştere a reactivităŃii emoŃionale. o persoană agorafobică îşi atribuie în mod eronat sie însuşi creşterea arousalului emoŃional la ameninŃările din mediu. la rândul său. sunt într-o alertă permanentă. Ipoteza cognitivă afirmă că atacurile se produc la o persoană care dezvoltă o frică neraŃională de simptome psihice minore. Odată ce aceste simptome apar ele produc anxietate.Pentru atacurile de anxietate iniŃiale există mai multe explicaŃii: Ipoteza psihanalitică presupune că există conflicte psihice inconştiente legate de pulsiunile sexuale sau agresive neacceptabile. Trăsăturile acestui model sunt următoarele: Anticiparea panicii – aşa numita „frică de frică” Sensibilitatea la anxietate constă în credinŃa că experienŃele anxioase au consecinŃe negative. care. după o experienŃă anxioasă. (Apud Kandell si Hammen. Un alt model al dezvoltării agorafobiei include procese cognitive şi comportamentale (Craske & Barlow. 1998). – La persoanele cu agorafobie. 1985). Mthews. 1988. dificultatea de a stăpâni o situaŃie stresantă este acompaniată de sentimentul pierderii controlului. agorafobia poate fi un mijloc pentru a controla sau a manipula partenerul. din ariile cerebrale care controlează anxietatea. sursa acestei tulburări s-ar afla într-un mariaj disfuncŃional sau în pattern-ul interacŃiunilor familiale. Ipoteza biologică consideră că atacurile de anxietate rezultă dintr-o insuficienŃă a mecanismelor inhibitorii normale. De exemplu. Acelaşi model sugerează că. Conform acestui model. Această autoatribuire a evenimentelor fiziologice interne poate genera procese negative ulterioare prin întârirea anxietăŃii. Un alt demers asupra agorafobiei este realizat de modelul sistemic al familiei. Persoanele cu agorafobia au expectaŃii emoŃionale eronate. Noncontrolabilitatea. va amplifica simptomele somatice. În ceea ce priveşte înmulŃirea şi persistenŃa răspunsurilor anxioase au fost formulate. de asemenea. mai multe ipoteze: • Teoriile comportamentale sugerează că mecanismul condiŃionării ar 179 .

Originea acestei dependenŃe s-ar putea afla într-o hiperprotecŃie în copilărie. DescrieŃi agorafobia şi argumentaŃi de ce ea este adesea considerată ca un 180 .putea fi răspunzător de asocierea anxietăŃii cu din ce în ce mai multe situaŃii. în timp ce învăŃarea evitării ar putea dezvolta comportamentul de învăŃare. 4. o rată crescută a recăderilor după sistarea tratamentului cu imipramină sau inhibitori de monoaminoxidază. cu referire la factorii biologici implicaŃi. S-a constatat că inhibitorii de monoaminoxidaze reduc simptomele agorafobice. DescrieŃi tabloul clinic al fobiei simple. ExplicaŃi selectivitatea fobiilor. Anxiolitice se administrează pentru perioade scurte şi doar cu un scop precis. Medicamente antidepresive pot fi utile pentru tratarea unei tulburări depresive supraadăugate. Tratamentul de elecŃie este o formă a terapiei comportamentale. 3. Tratamentul agorafobiei Medicamentele au rol secundar. S-a constat însă. Această metodă dă rezultate mai bune pe termen lung. decât să le rezolve. deoarece evitarea prelungeşte evoluŃia tulburării. ArgumentaŃi punctul de vedere comportamentalist în explicarea mecanismelor fobiei şi în fundamentarea intervenŃiei psihoterapeutice.în general tulburarea se cronicizează şi persistă. Rezultate mai semnificative au fost semnalate în urma utilizării unor proceduri comportamentaliste.pacienŃii cu agorafobie sunt adesea descrişi ca dependenŃi şi înclinaŃi mai mult să evite problemele cu care se confruntă. 2. ObservaŃii clinice au demonstrat că simptomele sunt uneori prelungite de atitudinea hiperprotectoare a membrilor familiei. Subiectul va fi îndrumat să meargă în locurile pe care le evită. care constă în combinarea expunerii la situaŃii fobogene cu exerciŃii pentru stăpânirea atacurilor de panică. 5. producând inclusiv modificări ale comportamentului de evitare şi o scădere a anxietăŃii şi atacurilor de panică SĂ NE REAMINTIM 1. Prognostic . • Personalitatea . ExpuneŃi 3 argumente pentru a diferenŃia fobia socială de alte tulburări care implică lipsa unor abilităŃi sociale.

Bek D.C..Wesley Educational Publishers Inc. realizaŃi o anamneză amănunŃită a unui pacient non-psihotic şi: a) IdentificaŃi eventualele simptome fobice. 7.C. Walker E. New York 8. Worth Publisher. b) StabiliŃi gradul lor de severitate. d) ConstruiŃi un proiect de intervenŃie psihoterapeutică. (2001) .J. Norton Company.R. Kendall P. University Press 4. *** (1998) . Comer J. 57 9.. A Pearson Education Company 181 . Atkinson R. Schwartzberb S.Abnormal Psychology. Hammen C. RealizaŃi un interviu cu 3 adolescenŃi şi sesizaŃi eventualele simptome ale unei fobii sociale. W.N. *** (1996) – Tratat de psihiatrie..E. Butcher J. Houghton Mifflin Company. (2001) – Abnormal Psychology. traducere. Ed. Addison. All EducaŃional. Princeton University. Bucureşti 5.L. bazat pe metode şi tehnici cognitive şi comportamentale. traducere. Oxford.S. (2000) – Casebook of Psychological Disorders – The Human Face of Emotional Distress.ICD 10.L. *** (1994) – DSM IV 3. pg. 6. Bibliografie 1. Mineka S. Având în vedere faptul că simptomele fobice apar pe fondul multor tulburări psihice sau tulburările fobice sunt comorbide cu alte tulburări. E. Bucureşti 2. Tehnică. DiferenŃiaŃi modelul agorafobiei de celelalte fobii.C. Allyn & Bacon.subtip al tulburării de panică. Atkinson R. AnalizaŃi cauzele acestora. Seligman M.W.. Rosenhan D. Ed... Carson R. în funcŃie de frecvenŃă şi interferenŃa cu funcŃionarea normală a individului. (2002) – Introducere în psihologie. Smith Ed. 2.. Aplica ie 1. c) StabiliŃi caracterul primar sau secundar al simptomelor fobice. (1998) – Abnormal Psychology. New York. P. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. Boston 6..

Să formuleze principalele argumente ale diferitelor abordări teoretice. TULBURAREA OBSESIV COMPULSIVĂ Obiectivele cursului La şfîrşitul cursului studenŃii trebuie să fie capabili: 1. Să argumenteze diferenŃierea dintre obsesii şi compulsii 4. Infomedica. J. Bucureşti REZUMAT Capitolul abordează fobia sub diferitele sale forme clinice. Să argumenteze rolul concepŃiilor cognitive şi comportamentaliste în 182 . prezentând tabloul clinic. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. Philadelphia 11. Tudose F.B.10. etiologia si strategiile de interven ie terapeutică UNITATEA DE ÎNVĂłARE 9. Shives L. Ed. Să descrie simptomele obsesiv – compulsive 3. privind etiologia tulburării obsesiv – compulsive 5. Să descrie tabloul clinic al tulburării obsesiv – compulsive 2. R. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing.Lippincott Company.

dar fără succes. dar care pătrund cu forŃă în mintea sa şi pe care pacientul încearcă să le evite. ceea ce îi creează acestuia o intensă stare de anxietate şi discomfort psihic. într-o formă stereotipă şi nu sunt produse în mod intenŃionat. se delimitează critic de ele. Obsesiile sunt idei. Obsesiile pot îmbrăca diferite forme de manifestare: • Gândurile obsesive sunt cuvinte idei sau credinŃe recunoscute de pacient ca aparŃinându-i.fundamentarea intervenŃiei terapeutice asupra tulburării obsesiv – compulsive 6. Etiologia tulburării obsesiv-compulsive 3. fraze sau rime. deşi sunt involuntare şi frecvent repugnate. Tematica lor este predilect violentă. (ICD 10. 1992. Abordare terapeutică Durata medie de studiu individual: 3 ore studiu pe suportul de curs 8 ore 3 ore rezolvare sarcini de lucru 2 ore studiu suplimentar Tulburarea obsesiv compulsivă este o tulburare multidimensională şi relativ heterogenă ca formă de manifestare. definită prin prezenŃa a două categorii mari de simptome: obsesiile şi compulsiile. în discordanŃă evidentă cu personalitatea şi educaŃia subiectului. Pot lua forma unor cuvinte. imagini sau sentimente care apar în mod repetat şi persistent în conştiinŃa subiectului. Să descrie principalele tehnici cognitive şi comportamentaliste utilizate în tratarea tulburării obsesiv – compulsive CUPRINS 1. este deranjat de prezenŃa lor şi încearcă să le elimine. Simptome obsesive 2. obscenă sau lipsită de sens. Ele sunt totuşi recunoscute ca gânduri proprii ale pacientului şi nu ca fiind induse din afara (ca în schizofrenie). sunt de obicei neplăcute sau şocante pentru pacient (pot fi 183 . obsesiile sunt percepute ca invadând gândirea pacientului. Mai mult. pg. 171). care este conştient de caracterul lor anormal.

). Compulsiile sunt răspunsuri la ideile obsesive. „Aceste gânduri mă îngrozesc. pg. adesea cu un caracter violent sau stânjenitor (ex. 422). adunarea cifrelor. când mama sa coboară scările şi-ar dori să cadă şi să îşi rupă gâtul. • RuminaŃiile obsesive sunt dezbateri interioare sterile şi prelungite (pro şi contra asupra unor activităŃi cotidiene banale). luminii etc.. adesea cu un caracter violent sau dezgustător.C. ca în celebrul caz descris de Kraines (Kendall P. Aceste acte repetitive crează persoanei un puternic distres. verificări exagerate a unor acŃiuni efectuate. de ce trebuie să-mi doresc ca astfel de lucruri teribile să se întâmple” • Imaginile obsesive sunt imagini vii. 1994.). Ele constau în comportamente repetitive şi ritualuri rigide (spălatul mâinilor. a sări în faŃa unei maşini. închiderea gazului. care îşi relateză experienŃele sale obsesiv-compulsive. pacienta a sperat să se înece amândouă.obscene sau blasfamiatoare). a înjura în biserică). unele sunt legate de obiceiurile religioase (scrupulele). Executarea acestor acte compulsive are ca scop reducerea anxietăŃii sau prevenirea unor evenimente ameninŃătoare pentru subiect sau pentru persoanele din jurul său. Îi iubesc pe toŃi aceşti oameni. a unei femei care se plânge ca are nişte gânduri teribile. când sora sa i-a spus că va merge la plajă cu fiica ei. de a nu răni sau a provoca moartea unei persoane). stergerea repetată a unui text scris etc. Totuşi aceste acŃiuni sunt excesive şi nu se află într-o legătură comprehensibilă cu evenimentele pe care încearcă să le prevină. 1998). Gândurile obsesive includ adesea teme de violenŃă şi agresiune.. Hammen C. altele se referă la temerile de a nu face rău unei persoane (ex: de a nu lovi din greşeală pe cineva. (DSM IV. • Îndoielile obsesive se referă la temerile privind neîmplinirea unei acŃiuni (ex. (DSM IV) Relevant în acest sens este cazul unui tânăr. sau repetarea cu voce scăzută a unor cuvinte) pe care o persoană se simte constrânsă să le realizeze ca răspuns la anumite obsesii sau în acord cu anumite reguli rigide sau în impulsuri obsesive de a îndeplinii unele acte. Când se gândeşte la prietenul său ar dori să-l vadă mort. ce au debutat imediat după intrarea sa în colegiu: 184 . în acte mintale (numărarea unor obiecte. consumă un timp excesiv şi interferează cu funcŃionarea ocupaŃională şi socială.

Am ripostat „ca şi cum ar fi milioane de oameni care nu se pot opri din şters”. În cele mai multe cazuri. am stins focul”). pentru că cineva din familia ei a avut aşa ceva. diferenŃa dintre obsesie şi compulsie este reprezentată de diferenŃa dintre idee şi acŃiune. Comportamentul normal şi anormal în ceea ce priveşte obsesiile şi compulsiile se înscrie pe un continuum. diferenŃa constând în frecvenŃa şi 185 . 1999) (Seligman. am scos fierul din priză. obsesia îndoielii cu ritualurile de verificare. Actul de a şterge devenise compulsiv şi nu mai puteam să-l controlez. adesea justificate de situaŃie sau context şi. cum ar fi verificarea uşii sau spălatul pe mâini repetat după o activitate care a implicat contactul cu murdăria.„Colegiul se presupune a fi cea mai frumosă perioadă din viaŃa unei persoane. Bine nu era niciodată suficient de bine pentru mine. M-a sfătuit să merg la un doctor. cum ar fi de exemplu îndoiala privind executarea unor acŃiuni („oare am încuiat uşa. Obişnuitul meu perfecŃionism a scăpat total de sub control când am început să redactez lucrări şi eseuri. Ea ştia despre tulburarea obsesiv compulsivă. Pentru mine a fost cea mai urâtă. 2001. dar n-am reuşit. pg. obsesia de contaminare cu numeroase acte de dezinfectare şi evitarea unor spaŃii potenŃial periculoase. Aceste acte sunt însă ocazionale. pentru că doctorii se întâlnesc cu astfel de cazuri destul de frecvent şi ştiu cum să le trateze. chiar dacă uneori se asociază cu tensiune şi anxietate. S-a uitat la mine într-un fel ciudat şi am înŃeles ce gândea: „ori îŃi schimbi atitudinea ori îŃi găseşti o altă prietenă”(Hyman and Pedrick. Mi-a spus că mă înşel. perturbatoare şi recunoscute ca absurde). ele pot fi cu uşurinŃă Ńinute sub control voluntar. MulŃi dintre noi am experimentat gânduri obsesive minore. aşa că ştergeam propoziŃie după propoziŃie până ştergeam întreaga foaie şi apoi o luam din nou de la capăt. De asemenea. La început prietenii mei s-au amuzat dar apoi au început să se îngrijoreze. La fel şi prietena mea. Nici o propoziŃie nu mi se părea bine scrisă. ni s-a întâmplat uneori să ne angajăm în comportamente repetitive sau stereotipe. Am încercat din răsputeri să mă opresc. 206) Deşi au multe caracteristici comune (sunt repetitive. Nici nu începeam bine să scriu şi deja începeam să şterg. obsesiile se asociază cu compulsii specifice: obsesia de murdărie cu igiena exagerată. I-am spus că doctorul va crede că sunt nebun dacă am să-i povestesc că nu sunt capabil să mă opresc din şters.

dar.intensitatea obsesiile. tulburarea obsesiv compulsivă este o tulburare rară. ceea ce explică frecvenŃa obsesiilor legate de sexualitate. motiv pentru care în DSM IV acestea sunt clasificate ca tulburări anxioase. Dacă ritualurile se activează frecvent şi destul de repede. • Uneori. Anxietatea nu este singurul efect negativ asociat cu obsesiile. ca şi în gradul în care sunt persistente şi interferează cu funcŃionarea cotidiană. Din punct de vedere epidemiologic. Dacă barierele persistă. 186 . prevalenŃa ei fiind de aproximativ 4% din totalul nevrozelor. Freud consideră că o persoană care dezvoltă o tulburare obsesiv compulsivă este incapabilă să rezolve conflictele instinctuale din stadiul Oedipal. pe parcursul evoluŃiei tulburării obsesive poate apare depersonalizarea. fie o regresie la stadiul anal. Cel puŃin 67% dintre pacienŃii cu tulburare obsesiv compulsivă pot experimenta o tulburare depresivă majoră în timpul vieŃii lor. între 6% şi 35% dintre pacienŃii depresivi pot dezvolta obsesii. ele pot reduce sau chiar elimina anxietatea Dar anxietatea creşte progresiv atunci când compulsiile menite a reduce anxietatea sunt împiedicate să se desfăşoare. • Episoade depresive sunt frecvent comorbide cu simptomele obsesiv compulsive. DistribuŃia pentru cele două sexe este relativ egală. Alte simptome ale tulburării obsesiv compulsive sunt următoarele: • Anxietatea este o componentă importantă a tulburărilor obsesiv compulsive. în acelaşi timp. pacientul resimte un intens distres. dar şi de murdărie şi excreŃie. Anxietatea acompaniază întotdeauna gândurile obsesive. iar simptomele obsesive reprezintă. fie o stagnare la nivelul acestui stadiu. ca răspuns la gânduri. fapt ce concordă cu preocuparea bolnavilor obsesivi legate de sexualitate. această idee concordă cu puternicele fantasme sexuale ale unor pacienŃi obsesivi şi cu faptul că ei îşi înnăbuşă propriile lor pulsiuni sexuale sau agresive. Etiologie Teoria psihanalitică sugerează că simptomele obsesive rezultă din pulsiuni refulate de natură agresivă sau sexuală.

O serie de factori cognitivi sunt de asemenea implicaŃi în tulburarea obsesiv compulsivă. iniŃial întâmplător. furie. Prin deplasare persoana substituie un gând sau o activitate cu o alta mai puŃin ameninŃătoare (ritualuri). Odată realizată această asociere. Frost şi Otis11 au afirmat că persoanele cu compulsii de verificare manifestă o slăbiciune a memoriei în ceea ce priveşte actele lor comportamentale. Obsesiile şi compulsiile sunt comportamente învăŃate. persoana poate descoperi că anxietatea produsă prin activităŃi ca atingerea mânerului uşii sau strângerea mâinii cuiva se poate reduce printr-o altă activitate. izolându-se de afectele asociate cu acestă situaŃie stresantă).. Conform acestei teorii stimuli anterior neutri se asociază cu stimuli aversivi prin procesul condiŃionării clasice şi au ca scop eliminarea anxietăŃii. deplasarea şi negarea trăirilor. Carson R. Odată apărut. De ex. care revine foarte probabil ori de câte ori apare gândul contaminării. Sher. a pune mâna pe mânerul uşii sau a da mâna cu cineva se poate asocia cu gândul. pg. Teoriile învăŃării consideră că ritualurile obsesive constituie echivalentul răspunsurilor prin evitare. dar persisitent.Mowrer formula. Unul dintre artizanii orientării behavioriste.. poate să gândească despre violenŃă fără a simŃi mânie. Mineka S. acest răspuns de evitare a anxietăŃii. el devine extrem de rezistent la orice tentativă de eliminare. Prin intermediul formaŃiunii reacŃionale persoana gândeşte sau reacŃionează într-o manieră opusă propriilor sale impulsuri. Prin izolare se încearcă disocierea între gândurile blesfamiatoare şi trăirile afective legate în mod obişnuit de acestea. formaŃiunea reacŃională. (ex. orientată asupra unui alt obiect. prin anumite comportamente compulsive (ex.Conform teoriei psihanalitice.. Butcher N.H. teoria învăŃării evitării. efectuate iniŃial pentru a rezolva o situaŃie care creea anxietate şi menŃinute ulterior pentru reducearea anxietăŃii. conflictul intens care se dezvoltă între impulsurile Id-ului şi Eul conştient pun în funcŃie patru mecanisme de apărare primare: izolarea afectelor. în 1947. O. (ex. Addison Wesley Educational Publishers Inc.C. al contaminării. Reducerea anxietăŃii prin spălarea repetată a mâinilor întăreşte acest răspuns. 186 187 . o femeie obsedată de gândul că ar putea face rău propriului său copil se transformă într-o mamă superprotectoare).(1998) – Abnormal Psychology and Moderm Life. cum ar fi spălatul pe mâini. care poate contribui la natura repetitivă a ritualurilor de 11 apud. Utilizând negarea trăirilor persoana încearcă să obŃină „iertare” pentru anumite gânduri. prin rugăciuni sau prin spălări repetate). J.

anumiŃi pacienŃi pot prezenta unele dificultăŃi de 188 . Hammen C. (Johnson. De exemplu. În ceea ce priveşte rolul factorilor organici s-au avut în vedere anormalităŃile creierului. Obsesia rămâne intactă. Revenirea pentru a verifica uşa sau focul reduce temporar anxietatea. pg. dar s-a constatat că tulburarea obsesiv compulsivă poate să se dezvolte după o traumă a creierului. implicată în pregătirea unui răspuns comportamental adecvat. Reducerea anxietăŃii este temporară. acestea nu sunt evidente. trăsăturile obsesive au fost regăsite la rudele persoanei bolnave. În ultimii 15 ani s-a înregistrat o explozie a cercetărilor privind rolul factorilor biologici în etiologia tulburării obsesiv compulsive. Unele cercetări au avut în vedere demonstrarea rolului factorilor genetici în această tulburare. Când pacienŃii se întrebă dacă au executat cu adevărat actul respectiv. De asemenea. iar ei se întorc cu o mai mare frecvenŃă şi intensitate pentru a verifica. se presupune că o funcŃionare defectuasă a ariei creierului numită striatum. în general. 186). O hiperactivitate şi o funcŃionare deficitară a creierului la pacienŃii cu tulburare obsesiv compulsivă este principalul argument care mai susŃine psihochirurgia în anumite cazuri mai severe.C. Modul în care aceste zone sunt implicate în producerea simptomatolgiei specifice a tulburării nu este încă foarte clar. În ceea ce priveşte semnele neurologice. regiunea orbitală a lobului frontal şi talamusul sau aşa numitul circuit cortical-striatal-talamic. dar creează o puternică tendinŃă de a verifica din nou. conŃinutul primitiv al obsesiilor şi compulsiilor şi rolul medicamentelor în ameliorarea tulburării obsesiv compulsive. Datorită acestei îndoieli că acŃiunea a avut loc în realitate. 1998. Întrebarea care se pune este dacă se poate vorbi într-adevăr despre o slăbiciune a memoriei la pacienŃii cu tulburare obsesiv compulsivă sau este vorba despre o dificultate în monitorizarea realităŃii.verificare.. ei recurg la verificări repetate.. Îndoieli de tipul „oare am închis uşa? sau „oare am stins focul?” se pot datora uitării efectuării actului respectiv. ei pot considera în mod eronat că actul pe care şi-l aduc aminte ca a fi fost executat este doar în imaginaŃia lor. Este vorba despre nucleul caudat. 1985) (Kendall P. Argumentele în favoarea acestor factori s-au bazat pe faptul că. poate atrage după sine apariŃia unor răspunsuri inadecvate. sau în distingerea între fenomene reale şi fenomene imaginate. Cercetările au confirmat faptul că anumite zone ale creierului au o activitate mai intensă la pacienŃii cu tulburare obsesiv compulsivă. eventuale semne neurologice.

Diagnosticul diferenŃial este mai dificil de realizat atunci când gândurile obsesive au un conŃinut neobişnuit (ex. cu perioade de remisie parŃială sau completă. Diagnosticul diferenŃial se realizează cu: • Tulburarea obsesiv-compulsivă Schizofrenia. Prognosticul este nefavorabil dacă o personalitate obsesivă este supusă unor evenimente stresante permanente. un amestec de teme sexuale şi blasfemiatorii) sau ritualurile sunt ciudate. mai ales atunci când acestea sunt asociate cu obsesii privind ordinea sau simetria. Pot exista perioade de ameliorare şi perioade de acutizare a tulburării. eventual implicate în medierea excreŃiei. În unele cazuri tulburarea obsesiv compulsivă este comorbidă cu epilepsia. În consecinŃă trebuie căutate simptomele pozitive şi/sau negative. bizare şi dezorganizează profund viaŃa pacientului. eventualele idei delirante. Există însă şi forme severe. Aproximativ 2/3 din cazuri se ameliorează cam într-un an. EvoluŃie şi prognostic Există forme ale tulburării cu evoluŃie uşoară. toată viaŃa pacientului este dominată de obsesii. sexualităŃii sau violenŃei. în care obsesiile şi compulsiile nu perturbă în mod esenŃial viaŃa pacientului. teme predilecte în tulburarea obsesiv compulsivă. mişcări involuntare sau o performanŃă vizual motorie slabă. ca şi lipsa de 189 . Cu privire la conŃinutul primar al obsesiilor şi compulsiilor s-a afirmat că acesta nu este întâmplător. Cazurile severe pot fi extrem de persistente. Este motivul pentru care tulburarea obsesiv compulsivă este una din puŃinele indicaŃii pentru tratamentul chirurgical. în care viaŃa pacientului este dominată de efectuarea ritualurilor obsesive. compulsii şi ritualuri. ritualuri care se manifestă indiferent de contextul în care se află subiectul. Cercetările farmacologice au permis descoperirea unor medicamente care acŃionează asupra sistemului serotonergic şi care s-au dovedit a fi eficiente în ameliorarea simptomelor tulburării obsesiv compulsive. ceea ce suspicionează funcŃionarea defectuoasă a unor zone arhaice ale creierului. Practic. Cazurile cu durată mai mare au de obicei evoluŃie fluctuantă.coordonare motorie. blocând orice altă activitate a acestuia.

) încă din mica copilărie sugerează o tulburare de personalitate. • Tulburarea obsesiv-compulsivă . El poate fi psihofarmacologic. Psihochirurgia pare a da rezultate impresionante în reducerea tensiunii şi a suferinŃei. de asemenea un răspuns bun la antidepresivele care acŃionează asupra sistemului serotonergic. meticulozitate excesivă. specifice schizofreniei. etc. • Tulburarea obsesiv-compulsivă . datorită caracterului lor traumatizant. Primele intervenŃii comportamentale aveau în vedere: 190 . Psihoterapia cunoaşte o utilizare extensivă.Tulburările depresive pot avea şi ele ca acuză principală simptome obsesive.Tulburarea de personalitate obsesiv compulsivă (anancastă) – identificarea debutului bolii sugerează o tulburare psihică. Sunt utilizate cu predilecŃie tehnici comportamentale şi tehnici cognitiv-comportamentale. care realizează o ameliorare pe termen scurt. apariŃia şi manifestarea unor trăsături anacaste (tendinŃă exagerată spre ordine.apreciere critică asupra simptomelor şi absenŃa conştiinŃei bolii. Terapia comportamentală în cazul tulburării obsesiv compulsive a cunoscut o anumită evoluŃie de-a lungul timpului. Se propune în situaŃia când tulburarea persistă nemodificată timp de mulŃi ani şi în cazul în care toate celelalte terapii au eşuat. se vor evalua simptomele primare şi secundare.Tulburarea anxioasă generalizată. tulburarea anxioasă fobică şi atacul de panică . psihochirurgical. de asemenea tulburările obsesiv compulsive sunt punctate de perioade depresive. Procedurile psihochirurgicale sunt folosite însă. în funcŃie de prezenŃa simptomelor specifice obsesive. de cele mai multe ori asociată cu tratamentul psihofarmacologic. perfecŃionism. Tratamentul tulburării obsesiv compulsive Tratamentul tulburării obsesiv compusive are în vedere reducerea anxietăŃii ca şi eliminarea simptomelor specifice. doar într-un număr limitat de cazuri.diferenŃierea este relativ facilă.. A fost observat. • Tulburarea obsesiv-compulsivă . sau psihoterapeutic Tratamentul medicamentos utilizează anxiolitice.

272) şi etapele parcurse în terapie. tratamentul unui client care se teme de contaminare în contact cu diverse fluide sau cu alte persoane include expunerea graduală la aceste substanŃe. Spre exemplificare relatăm un caz. terapeutul s-a urcat în maşină împreună cu pacientul. În acestă etapă a tratamentului. Marian a fost instruit să reducă numărul de verificări ale traseului de la patru la una. Proceduri de blocare sau sancŃionare. un prosper om de afaceri. Demersurile contemporane implică expunerea şi prevenirea răspunsurilor. pg. cerându-i ca în momentul în care simŃea nevoia de verificare să se oprească. tulburarea s-a accentuat atât de mult încât pacientul refăcea drumul cu maşina de 3-4 ori. Spaima sa era atât de puternică încât el se întorcea din drum pentru a verifica dacă pe traseu nu se află o fiinŃă lovită de maşină. Cu timpul. Sub îndrumarea directă a terapeutului. 191 . Programul de psihoterapie a fost următorul: Nivelul fiziologic ExerciŃii de respiraŃie ExerciŃii de relaxare profundă ExerciŃii de gimnastică AlimentaŃie raŃională cu aport sporit de vitamine Nivelul comportamental: Expunere.• • Procedeul expunerii. pentru reducerea anxietăŃii. să aştepte câteva minute până anxietatea scade. prezentat în literatura de specialitate (Holdevici. Marian. Marian a devenit curând şi depresiv. pentru reducerea obsesiilor şi ritualurilor. 1996. Deoarece se simŃea jenat şi neputincios în faŃa tendinŃei sale patologice. De exemplu. să tragă pe dreapta. cu oprirea reacŃiei compulsive de verificare. iar comportamentul ritualic este blocat. în timpul în care pacientul este plasat în situaŃia ameninŃătoare. suferea de teama iraŃională că va călca un om sau un animal cu maşina.

Terapeutul l-a instruit ca. pacientul a reuşit să realizeze acest lucru singur.” Repetarea acestor afirmaŃii de mai multe ori l-a ajutat pe Marian să reducă numărul de verificări ale traseului de la 3-4 la două şi apoi la una. În loc să se întrebe în gând „Dacă am lovit pe cineva? Ce se va întâmpla cu mine?” el trebuia să-şi spună: „Dacă voi lovi pe cineva sau ceva. cu siguranŃă că voi auzi şi voi simŃi ceva. Pacientul a fost învăŃat să-şi identifice şi să-şi Nivelul emoŃional exprime sentimentele de ostilitate şi de frustrare. testarea ipotezelor disfuncŃionale şi elaborarea unui nou stil de gândire şi a unor noi abilităŃi cognitive. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit de asemenea eficientă în tratarea pacienŃilor cu tulburare obsesiv compulsivă. pentru contracararea temerii că a lovit pe cineva cu maşina. aşa că totul este în regulă. După ce a practicat oprirea reacŃiei compulsive timp de două săptămâni împreună cu terapeutul.iar apoi să-şi continue drumul. Din clipa în care a ajuns să-şi conştientizeze frustrările. Ea îşi propune să corecteze gândurile şi credinŃele eronate prin automonitorizare. ori de câte ori se simŃea furios pentru că a apărut tendinŃa compulsivă de a verifica traseul. să atrige tare „Nu”. Marian a reuşit să diminueze stresul şi în alte domenii ale existenŃei Nivelul mintal Vorbirea interioară. Pacientul a constatat că această metodă îi era de folos pentru reducerea anxietăŃii. Dat fiind faptul că pattern-ul de bază al tulburării obsesive este unul de ameninŃare şi pericol – incluzând şi credinŃa că ameninŃarea este reală şi pericolul 192 .

depresiei. se indică abordarea prioritară a tulburării primare. În general. Primul pas în abordarea cognitivă a obsesiilor este evaluarea. în general. Evaluarea factorilor etiologici. Evaluarea oportunităŃii terapiei cognitiv comportamentale pentru pacient. motiv pentru care este rezervat în relatarea acestora. ca şi de dorinŃa pacientului de a se angaja în terapie. ritualuri) este rezultatul învăŃării evitării. comportamentul disfuncŃional (compulsii.este iminent – este deosebit de util ca terapeutul să ajute pacienŃii să testeze credinŃele lor disfuncŃionale şi să reevalueze în mod mai realist situaŃia. pentru care pacientul manifestă conduita de evitare. gândurile obsesive îi creează pacientului o intensă stare de discomfort psihic. Formularea precisă a problemei de către pacient. După o evaluare amănunŃită a cazului se recurge la aplicarea unor tehnici comportamentaliste: • Expunerea în reprezentare la situaŃiile anxiogene. din sentimentul de jenă pe care îl încearcă pacientul în legătură cu gândurile şi comportamentele sale bizare şi din teama de a nu fi considerat nebun. Dacă obsesia este secundară altei tulburări. Identificarea mijloacelor pentru evaluarea progresului terapiei. care se realizează prin interviu clinic şi anamneză şi care are următoarele scopuri: Stabilirea unui acord între terapeut şi pacient în ceea ce priveşte lista problemelor cu care se confruntă acesta din urmă. de ex. acelor predispozanŃi sau precipitanŃi pe baza anamnezei. La rândul său. în mediul în care trăieşte subiectul şi prin procesarea disfuncŃională a acestor experienŃe. Ipotezele cognitive privind dezvoltarea tulburării obsesiv compulsive sugerează faptul că obsesiile sunt dobândite în urma unor experienŃe personale. • Expunerea directă la stimulii anxiogeni (inclusiv la gândurile negative). conform teoriei comportamentale. Exprimarea temerilor şi aşteptărilor pacientului asupra tratamentului psihologic (una din cele mai frecvente temeri constau în frica pacientului că anxietatea generată de expunerea la stimulii anxiogeni va fi aşa de intensă încât nu o va putea suporta). Decizia în legătură cu oportunitatea acestei terapii depinde de caracterul primar sau secundar al simptomelor obsesive. 193 . Dificultatea interviului de evaluare derivă.

Stoparea ritualurilor compulsive.

Planul şedinŃelor de psihoterapie se întocmeşte împreună cu pacientul, în urma unei negocieri privind perioadele de expunere. Este recomandabil ca primele şedinŃe să fie destinate învăŃării relaxării. Expunerea la stimulii anxiogeni trebuie realizată progresiv, astfel încât să provoace un discomfort moderat. Când anxietatea devine foarte puternică, şedinŃa de psihoterapie trebuie întreruptă. Pentru pacienŃii rezistenŃi se recomandă ca expunerea directă să fie precedată de o expunere în reprezentare. Această tehnică reclamă un anumit nivel de funcŃionare al imaginaŃiei. (De ex. unui pacient cu obsesii de contaminare i se cere să-şi imagineze că va fi invitat la o recepŃie şi va trebui să dea mâna cu foarte multe persoane, fără a avea posibilitatea să se spele pe mâini ulterior). Una din dificultăŃile utilizării acestei tehnici constă în inabilitatea pacientului de a-şi imagina situaŃia declanşatoare, ceea ce obligă la o exersare preliminară a imaginaŃiei. Pentru ca formele de terapie prezentate anterior să fie eficiente, este nevoie ca ele să fie adaptate nevoilor şi particularităŃilor pacientului, ceea ce obligă psihoterapeutul la o evaluare riguroasă şi amănunŃită a acestuia.

Test de Aplica autoevaluare ie 1. Având în vedere faptul că simptomele fobice apar pe fondul multor SesizaŃi tulburări în comportamentul psihice sau tulburările d-vs sau alfobice persoanelor sunt comorbide din jur diverse cu alte manifestări tulburări, obsesiv realizaŃi – compulsive: o anamneză amănunŃită a unui pacient non-psihotic şi: a)a) RealizaŃi IdentificaŃi o anamneză eventualele pentru simptome a stabili fobice; cauzele acestor manifestări, b)b)DescrieŃi StabiliŃi pettern-ul gradul lor lor de derealizare severitate, în funcŃie de frecvenŃă şi c) AnalizaŃi interferenŃa gradul cu funcŃionarea de severitate normală al simptomelor a individului; în funcŃie de c) intensitatea StabiliŃi caracterul simptomelor primar asociate, sau secundar de frecvenŃă al simptomelor şi de gradul fobice; în care d)interferează socială ConstruiŃi cu unfuncŃionarea proiect de ocupaŃională intervenŃie sau psihoterapeutică, bazat pe d) ConstruiŃi proiectul unui demers de intervenŃie psihoterapeutică, de metode şi tehnici cognitive şi comportamentale. factură cognitivcu - comportamentală 2. RealizaŃi un interviu 3 adolescenŃi şi sesizaŃi eventualele simptome ale unei fobii sociale. AnalizaŃi cauzele acestora.

194

1. DescrieŃi simptomele caracteristice ale tulburării obsesiv – compulsive 2. AnalizaŃi diferenŃele dintre obsesii şi compulsii 3. ExpuneŃi succint ideile fundamentale ale diverselor orientări teoretico – explicative, privind etiologia tulburării obsesiv – compulsive 4. PrecizaŃi prin ce se deosebeşte tulburarea obsesiv – compulsivă de celelalte tulburări anxioase. 5. ArgumentaŃi rolul abordării cognitive şi a celei comportamentale în fundamentarea intervenŃiei psihoterapeutice;

Bibliografie 1. *** (1998) - ICD 10, traducere, Ed. All EducaŃional, Bucureşti 2. *** (1994) – DSM IV 3. *** (1996) – Tratat de psihiatrie, traducere, Oxford, University Press 4. Kendall P.C., Hammen C. (1998) – Abnormal Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston 5. Carson R.C., Butcher J.N., Mineka S. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life, Addison- Wesley Educational Publishers Inc. 6. Comer J.R. (2001) - Abnormal Psychology, Princeton University, Worth Publisher, New York

7. Holdevici I (1996) - Elemente de psihoterapie, Ed. All, Bucureşti
8. Seligman M. E. P., Walker E., Rosenhan D.L. (2001) – Abnormal Psychology, W.W. Norton Company, New York, pg. 57 9. Schwartzberb S.S. (2000) – Casebook of Psychological Disorders – The Human Face of Emotional Distress, Allyn & Bacon, A Pearson Education Company 10. Shives L. R. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing, J.B.Lippincott Company, Philadelphia 11. Tudose F. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Ed. Infomedica, Bucureşti

195

REZUMAT Capitolul detaliază simptomatologia obsesiv compulsivă, abordează comparativ obsesiile si compulsiile, prezintă perspectivele diverselor orientări teoreticoexlicative asupra tulburării. Un accent deosebit este acordat abordării psihoterapeutice de factură cognitiv comportamentală

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10.

TULBURĂRI SOMATOFORME SI DISOCIATIVE

Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs, studentul va fi capabil:

1. Să descrie tulburările somatoforme 2. Să identifice trăsăturile caracteristice ale unui simptom de conversie 3. Să descrie tabloul clinic al tulburărilor disociative 4. Să explice punctul de vedere comunicaŃional privind etiologia
196

tulburărilor de conversie şi disociative
CUPRINS 1. Tulburări somatoforme – forme clinice 2. Tulburări disociative 2.1. Simptome motorii 2.2. Simptome senzoriale 2.3. Simptome psihice 3. Etiologie 4. Abordare terapeutică

Durata medie de studiu individual: 2 ore studiu pe suportul de curs 6 ore 2 ora rezolvare sarcini de lucru 2 ore studiu individual suplimentar

Cele 2 sisteme de clasificare au adoptat convenŃii diferite în ceea ce priveşte abordarea acestor tulburări. În ICD 10, ambele tipuri de tulburări sunt abordate în cadrul tulburărilor nevrotice legate de stres şi somatoforme, în timp ce în DSM IV ele sunt abordate separat de tulburările anxioase, sub denumirea de tulburări disociative şi tulburări somatoforme.

Tulburările somatoforme
„Soma” înseamnă corp, iar tulburările somatoforme implică un pattern în care individul acuză simptome somatice, care sugerează prezenŃa unei boli fizice, dar pentru care nu există o bază organică şi pentru care nu există explicaŃii satisfăcătoare, în baza cunoştinŃelor actuale privind funcŃionarea fizică. Ele exprimă deci o interacŃiune dezadaptativă între corp şi minte. Un pacient poate afirma că nu vede, deşi testele medicale sugerează o funcŃionare normală a analizatorului vizual. AlŃi pacienŃii sunt preocupaŃi, în mod deosebit de starea lor de sănătate şi de existenŃa unor posibile boli organice. Aceşti pacienŃi nu trebuie confundaŃi cu cei care simulează o anumită boală organică, pentru a-şi urmări anumite scopuri şi nici cu cei care mimează simptomele, pentru a-şi satisface anumite trebuinŃe psihologice de protecŃie, dragoste sau atenŃie. 197

PacienŃii cu tulburări somatoforme solicită permanent investigaŃii medicale, în ciuda constatărilor negative repetate şi asigurărilor că simptomele nu au nici o bază somatică Dacă există totuşi o boală somatică, ea nu explică natura şi extensiunea simptomelor sau suferinŃa şi preocuparea pacientului (ICD10). Aceşti pacienŃi sunt clienŃi fideli ai secŃiilor de urgenŃă, se adresează unui număr mare de medici, pentru a verifica un posibil diagnostic şi îşi descriu simptomele într-o manieră vagă, dar exagerată şi dramatică. În acelaşi timp, refuză cu încăpăŃânare să accepte o posibilă cauzalitate psihologică, chiar dacă debutul şi evoluŃia simptomelor pot fi puse în legătură cu anumite evenimente stresante. Tulburările somatoforme includ tulburarea de somatizare, tulburarea somatoformă de tipul durerii persistente şi hipocondria. DSM IV include în această categorie şi tulburarea de conversie, care în ICD 10 este abordată sub aspectul simptomelor motorii şi senzoriale ale tulburării disociative. Tulburarea de somatizare. Pacientul cu o astfel de tulburare nu acuză o suferinŃă fizică specifică, dar are o lungă istorie de adresări diverselor servicii medicale, acuzând numeroase simptome somatice şi frecvent schimbătoare, care încep de regulă înainte de 30 de ani. Asociat cu multiplele acuze somatice, pacientul raportează adesea anxietate şi depresie. Datele clinice demonstrează că aproximativ 60% din pacienŃi prezintă o tulburare de personalitate. EvoluŃia tulburării este oscilantă şi de durată, fiind adesea asociată cu dificultăŃi ocupaŃionale şi maritale şi cu perturbări ale comportamentului social şi interpersonal. Tulburarea somatoformă de tipul durerii persistente. Simptomul central este o suferinŃă somatică persistentă, localizată într-o parte sau mai multe părŃi ale corpului, care nu poate fi explicată pe deplin de un proces fiziologic sau o boală somatică şi care este întotdeauna asociată cu un conflict emoŃional sau anumite probleme de ordin familial, profesional sau social. Tulburarea hipocondriacă constă în îngrijorarea persistentă de a avea o boală somatică şi în tendinŃa de a interpreta în mod eronat şi a supraevalua orice semnal fizic sau fiziologie. Hipocondricul resimte frica sau credinŃa că are o boală gravă. Temerile privind degradarea stării de sănătate se asociază cu anxietate puternică şi depresie. Diagnosticul diferenŃial cu tulburarea de somatizare este dificil de realizat

198

Tulburările disociative
Amnezia, fuga, personalitatea multiplă sau tulburările de depersonalizare sunt condiŃii psihiatrice relativ rare, identificate ca tulburări disociative. Persoana afectată de această tulburare înfruntă stresul, anxietatea sau situaŃiile periculoase cu ajutorul uitării, amneziei. Se produce o alterare temporară a conştiinŃei, identităŃii sau comportamentului motor, în absenŃa unor simptome psihotice, a afectării creierului sau a alcoolismului. Persoana afectată de o tulburare disociativă apare ca fiind predominant centrată pe sine şi imatură, adesea cu o istorie de tulburare emoŃională în copilărie.

Scurt istoric Aceste tulburări erau cunoscute anterior sub numele de „isterie de conversie”, termen evitat astăzi, datorită sensului comun peiorativ. Isteria a fost cunoscută încă din antichitate. Medicii din Grecia antică considerau că ea rezultă din deplasarea uterului din poziŃie normală - de aici şi numele bolii. Hipocrate şi alŃi medici greci considerau că această boală este specifică femeilor, fiind datorată unor dificultăŃi sexuale şi recomandau mariajul ca remediu al tulburării. Galen a respins această idee şi a considerat isteria ca având drept cauză o retenŃie exagerată a secreŃiilor uterine. În secolul XVI - Willis - a sugerat că isteria provine dintr-o tulburare la nivelul creierului. La începutul secolului XIX - emoŃiile puternice au fost recunoscute drept cauze declanşatoare. Charcot a accentuat rolul emoŃiilor puternice în producerea isteriei la subiecŃii predispuşi. El descrie crizele isterice care survin la anumite intervale şi se manifestă printr-o simptomatologie specifică. Descrie chiar fazele ce se succed în criza isterică: faza de contractură, faza de contorsiune, căderea, faza tonico-clonică (relaxare), faza de extaz şi faza de atitudine pasională. Un elev al său, Bernheim, a observat că isteria nu se caracterizează exclusiv prin crizele şi fazele descrise, ci prezintă o simptomatologie clinică foarte variată, dar bolnavii lui Charcot se manifestau identic pentru că erau internaŃi în acelaşi loc şi făceau transfer de simptome (P. Janet). După Charcot, Babinski lansează o definiŃie a isteriei valabilă şi astăzi ,,o boală lipsită de substrat neuronal, indusă prin sugestie şi susceptibilă de a dispare

199

o patologie somatică poate fi rareori exclusă cu certitudine la prima examinare. Simptomele de conversie prezintă o serie de particularităŃi: 200 . prin aspectul său clinic. Tulburările disociative sunt „psihogene” ca origine. în afara unei patologii somatice. Pierre Janet . este greu de stabilit cu siguranŃă că simptomele sunt produse prin mecanisme exclusiv inconştiente. „tema comună a tulburărilor disociative şi de conversie este o pierdere parŃială sau completă a unei integrări normale între amintirile trecutului. o afecŃiune somatică (organică). DificultăŃi în folosirea acestui concept (şi diagnostice): în primul rând. aceste tulburări au fost cunoscute anterior sub denumirea de isterie. În psihopatologia contemporană. permiŃându-i acesteia să evite sau să scape de o situaŃie stresantă. 182) Un simptom de conversie este acela care sugerează. iar conflictele psihosexuale se convertesc într-o suferinŃă a corpului. Caracterizare generală Aşa cum precizam anterior. Mai degrabă aceste simptome sunt considerate ca având rolul de a oferi persoanei o „scuză plauzibilă” pentru un anumit comportament. „ (ICD. termen evitat astări. fiind strâns legate în timp de evenimente traumatizante.a descris îngustarea câmpului de conştiinŃă la bolnavul cu isterie şi a considerat că această îngustare ar fi responsabilă şi de sugestibilitate şi de simptomele pacienŃilor. Freud a folosit termenul de isterie de conversie. pg. Aceste dificultăŃi de diagnoză pot fi eliminate doar printr-o urmărire atentă şi sistematică a pacientului. ca o conversie a conflictelor sexuale în simptome psihice. reacŃiile disociative nu mai sunt interpretate în înŃelesul freudian. Jeanet considera simptomele disociative ca fiind o expresie a disocierii memoriei de evenimente traumatizante din trecut. Conform ICD 10. fiind produs mai degrabă inconştient.prin persuasiune”. probleme insolubile şi intolerabile sau de relaŃii perturbate cu anturajul. conştientizarea identităŃii şi a senzaŃiilor imediate şi controlul mişcărilor corporale. decât deliberat. având convingerea că simptomele disociative ar fi expresia energiei sexuale reprimate. apoi.

deşi au. posibilitatea de a scăpa de anumite responsabilităŃi sau de a beneficia de o mai mare atenŃie din partea celorlalŃi. dar analizele efectuate nu au confirmat acest diagnostic. pg. ele reflectă informaŃiile şi ideile pacientului despre boală (îşi au sursa fie în imitaŃii.belle indiference’’ . „Un tânăr medic de 29 de ani în primul său an de rezidenŃiat în psihiatrie. cum ar fi unele compensaŃii financiare. care presupune unele avantaje pe care subiectul le-ar putea avea de pe urma bolii sale. S-a gândit că aceste simptome ar putea semnala o infecŃie virală.stare numită uneori . 1998. traversează o perioadă deosebit de stresantă. fie în experienŃa proprie). în general. Mariajul său s-a deteriorat progresiv. având numeroase certuri cu soŃia. deşi simptomele disociative nu sunt produse deliberat.” (Carson. 259) Cazul prezentat ilustrează în mod relevant modul în care simptomele de conversie pot servi ca o modalitate de a scăpa de anumite responsabilităŃi (beneficiul secundar) I. (beneficiul primar constă în reducerea anxietăŃii sau neutralizarea conflictului intrapsihic) 4. termen introdus de Freud. În cursul acestei audienŃe a avut un atac sever. 2.1. prezenŃa beneficiului secundar. există discrepanŃe evidente între semnele tulburărilor de conversie şi cele ale bolilor organice.. atât în viaŃa personală. PuŃin timp după acest incident a fost condus de şeful său la autorităŃile superioare pentru a-i fi evaluată activitatea. cu dificultăŃi de vorbire şi dureri puternice în piept. datorată unor probleme. 3. ca regulă generală. cât şi în legătură cu activitatea sa profesională. Mineka. iar la spital a fost aspru criticat de şeful său pentru anumite erori de diagnostic şi tratament. Butcher. de unde rezultă că examenul fizic complet este obligatoriu în fiecare caz. reacŃii emoŃionale exagerate. Simptome motorii 201 . pacienŃii cu tulburări de conversie arată o suferinŃă mai mică decât ar fi de aşteptat după intensitatea simptomelor somatice declarate .

tremor. localizată în special la nivelul membrelor. dar adesea îşi poate folosi aceeaşi muşchi manipulând obiecte sau cântând la pian. dezorganizat. Tremorul psihogen are amplitudine mare şi cuprinde întregul membru. dar aşa se întâmplă adeseori şi în cazul tremorului de origine neurologică. Afonia este o tulburare de conversie a vorbirii. ticuri şi tulburări ale mersului. Înainte de a fi diagnosticată orice tip de mişcare ca fiind psihogenă este necesară o investigare riguroasă a SNC. care constă în faptul că bolnavul nu poate vorbi decât cu voce scăzută. Dar. mână sau picior.Simptomele motorii sunt extrem de diverse. Uneori poate lua forma unor contracturi ale degetelor mâinilor şi picioarelor. tulburarea dispare adesea când atenŃia subiectului este orientată în altă parte. când lipsa activităŃii duce uneori la atrofie. Se agravează atunci când pacientul este observat. Astfel. Tulburarea de mers psihogen nu se aseamănă cu nici o tulburare neurologică cunoscută. O formă particulară a acestei tulburări este astasia-abasia. în care individul îşi poate controla mişcarea picioarelor atunci când stă jos. deşi subiectul nu răspunde la cererea de a executa o anumită mişcare muşchii sunt totuşi capabili să reacŃioneze. menite să atragă atenŃia asupra subiectului şi se agravează atunci când este observat. Pierderea funcŃiei este de obicei selectivă. Paralizia psihogenă Pacientul se comportă ca şi cum ar prezenta o paralizie. Mutismul 202 . Tulburările de mers psihogene Sunt adesea izbitoare. picioarele mişcându-se în toate direcŃiile. atunci când atenŃia pacientului este orientată în altă parte. dar se ridică cu dificultate şi are un mers grotesc. O serie de aspecte clinice diferenŃiază simptomele psihogene de paralizie: tipul de paralizie nu corespunde inervaŃiei segmentului respectiv nu se constată modificări corespunzătoare ale reflexelor pierderea de masă musculară nu se constată decât în cazuri cronice. Deşi echilibrul în ortostatism pare sever afectat. o persoană care acuză „crampa scriitorului” nu poate scrie. Ele cuprind paralizii ale muşchilor ce realizează mişcări voluntare. Afonia este o tulburare de conversie destul de comună şi apare adesea după şocuri emoŃionale. Este de regulă afectat un singur membru. şocante.

Hiperesteziile se localizează de obicei la nivelul capului şi abdomenului şi se prezintă ca senzaŃii dureroase sau arsuri. Va fi diagnosticată doar după eliminarea tuturor cauzelor organice posibile. Ocazional pot surveni convulsii similare celor din epilepsie. Simptomele gastrointestinale cuprind acuze de disconfort abdominal. Simptome senzoriale Simptomele senzoriale cuprind anestezii. flatulenŃă şi regurgitaŃii. Convulsiile psihogene pot fi diferenŃiate de cele din epilepsie în 3 moduri: 1. 4.psihogen este relativ rar şi constă în imposibilitatea de a vorbi. ca şi prin variabilitate şi sugestibilitate. III. ca şi surditatea şi orbirea. dar se poate manifesta şi în alte feluri. Durerea psihogenă este intens invocată de pacient şi are localizări la nivelul organelor interne. Vărsăturile repetate sunt uneori clasificate ca psihogene doar după excluderea cauzelor organice. Modificările senzorialităŃii se caracterizează printr-o distribuŃie ce nu corespunde inervaŃiei zonei respective. Surditatea psihogenă are caracteristici comune cu orbirea. nu există incontinenŃă. cianoză. Simptome psihice 203 . caracterul regulat şi stereotip al unui acces epileptic. tipul de mişcări nu are forma. Ea prezintă o serie de caracteristici: • nu este însoŃită de modificări a reflexelor pupilare • există dovezi că persoana vede (ex: se fereşte de obstacole) • potenŃialele evocate sunt normale. 3. II. 2. Orbirea psihogenă poate lua forma micşorării concentrice a câmpului vizual (vederea în tunel). pacientul nu devine inconştient. hiperestezii şi durerea. înregistrarea EEG este normală. nu se produc leziuni şi limba nu este muşcată. parestezii.

din care nu ştiu cum să scape. În anamneză aceşti pacienŃi apar adesea ca având relaŃii perturbate cu părinŃii. care constă în abandonarea mediului obişnuit de viaŃă. Adesea încearcă să scape uitând sau evitând situaŃia. Persoanele care prezintă o slăbire a memoriei sunt incapabile să-şi amintească informaŃii personale importante. dar nu a tuturor evenimentelor care s-au întâmplat într-o anumită perioadă de timp. Amnezia selectivă constă în uitarea unor aspecte. Pot fi diferenŃiate două mari tipuri de amnezie psihogenă: selectivă şi generalizată. individul pare normal şi capabil să se 204 . unor traume sau boli neurologice. Uneori stresul devine atât de intolerabil încât ei reprimă o parte a personalităŃii lor şi toate amintirile legate de situaŃia stresantă. Amnezia psihogenă debutează brusc. simptomele motorii si senzoriale fiind incluse in tulburări de conversie si integrate in tulburările somatoforme. dar sunt prea inhibaŃi pentru a accepta această soluŃie. Aceasta uitare este însă un fenomen normal şi nu însemnă o pierdere sau o slabire a memoriei. Când este găsit. Adesea se uită evenimente traumatizante pentru pacient. În timpul fugii psihogene. bolnavul neagă existenŃa anterioară şi chiar identitatea. indivizi foarte uşor sugestionabili. creierul nu este afectat. iar pierderea de memorie este selectivă. numele unei persoane sau locul uni obiect. neagă orice cunoştinŃă în acest sens şi uneori chiar propria identitate. mai ales în primele cîteva ore după un eveniment traumatizant. de regulă.DSM IV consideră doar aceste tipuri de simptome ca fiind disociative. Persoanele care experimentează o amnezie psihogenă sunt. uneori importante: ziua de naştere a unui prieten. pacienŃii nu-şi amintesc perioade din viaŃa anterioară. În amnezia psihogenă însă. Fiecare dintre noi uităm anumite evenimente din trecut. Această pierdere parŃială sau totală a memoriei se datorează unor afecŃiuni ale creierului. in timp ce ICD 10 considera cele trei categorii de simptome ca fiind disociative. În unele stări amnezice o persoană poate încerca să se sustragă evenimentelor stresante prin fuga psihogenă. În amnezia psihogenă generalizată pacientul uită întreaga istorie a vieŃii sale. se vorbeşte despre o amnezie localizată. aflaŃi în faŃa unei situaŃii extrem de neplăcute. De asemenea. prea extinse pentru a fi considerate o simplă uitare. în care persoana uită ce s-a întâmplat într-o perioadă specifică de timp. sau anumite lucruri.

amintiri şi comportamente sociale. Pacientul răspunde greşit la teste de memorie. Au fost raportate până la 15 şi chiar 16 personalităŃi diferite. sugerând că subiectul cunoaşte răspunsul corect. politicoasă. simptome somatice psihogene. vizuale şi elaborate. Stuporul psihogen prezintă toate caracteristicile stuporului. Eve White era liniştită. mare iubitoare de risc şi aventură. atitudinal. tulburarea cerebrală organică. halucinaŃii şi o aparentă obnubilare Răspunsurile alături sunt răspunsuri greşite într-un mod inteligibil. impulsivă. subiectul nu se mişcă. Fiecare personalitate este o schemă completă de răspuns emoŃional.angajeze în activităŃi complexe. Personalitatea multiplă (sau tulburarea disociativă de identitate) constă în alternări subite între 2 sau mai multe tipuri de comportament. dar aceste cazuri sunt extrem de rare şi dificil de verificat. cea de-a treia personalitate era o femeie energică. dar într-un mod care sugerează că cunoaşte răspunsul. nu vorbeşte. Nu se cunoaşte în ce măsură acest comportament este deliberat. nu reacŃionează la stimuli din mediu. Eve Black era seducătoare. încrezătoare în forŃele sale şi capabilă. ceea ce sugerează o formă de simulare. Aceste manifestări par a rezulta mai degrabă din mecanisme inconştiente. Beneficiul secundar este evident. care însă solicită un stil de viaŃă cu totul diferit de cel anterior şi respingerea a tot ce era obişnuinŃă în trecut. PseudodemenŃa este o tulburare mai amplă. Thigpen şi Cleckley au publicat o lucrare numită „Cele trei feŃe ale Evei”. muncitoare şi o mamă minunată pentru fiica sa. tulburarea depresivă. fiecare din acestea fiind uitate de pacient când este prezent celălalt. care par a indica la început un deficit mintal. În 1954. cu anomalii ale memoriei şi comportamentului. mania. HalucinaŃiile sunt. Înainte de a diagnostica stuporul psihogen trebuie excluse alte cauze: schizofrenia. încât este posibil că mecanismele să fie inconştiente. decât conştiente. Sindromul Ganser este o stare rară cu 4 caracteristici: răspunsuri alături. de obicei. care descrie o persoană ale cărei trei personalităŃi diferite erau opuse sub aspectul pattern-ului emoŃional şi comportamental. Ceea ce 205 . dar este conştient de ce se întâmplă în jurul lui. dar starea mintală a pacientului se menŃine cu consecvenŃă. Personalitatea nouă contrastează de obicei cu personalitatea normală a bolnavului. Jane. Ele trebuie diferenŃiate de stări de simulare ce apar în schizofrenie sau epilepsie de lob temporal Numărul de personalităŃi este variabil.

tulburări anxioase generalizate sau fobice) sau este resimŃită în episoade scurte şi de persoane normale. pacientul se simte ca un automat sau ca şi cum ar evolua într-un vis sau într-un film. inclusiv epilepsie de lob temporal. Aceasta constă într-o pierdere a sensului propriei persoane. uneori groteşti sau părŃi ale corpului sunt resimŃite ca având proprietăŃi modificate. histrionică. Pot fi semnalate de asemenea şi anumite sindroame înrudite celor disociative cum ar fi. ce a primit un Oscar pentru interpretarea feminină. apoi manifestarea se răspândeşte Simptomele sunt variabile. Tabloul clinic este caracteristic: descrierea sentimentului de a nu fi real. Primele manifestări apar la o persoană foarte sugestionabilă. tulburări obsesive. dar apar mai frecvent leşinul şi vertijul Una dintre cele mai cunoscute tulburări disociative este tulburarea de depersonalizare. Simptomele de depersonalizare apar frecvent în tulburări de personalitate schizoidă. iar acŃiunile i se par mecanice (consideră această carenŃă afectivă ca fiind foarte neplăcută). sau ca fiind străine. ca şi cum ar fi o altă persoană sau corpul său ar fi suferit schimbări. schizofrenie. pacientul relatează că emoŃiile sunt şterse.este interesant este faptul că cea care a solicitat terapia a fost Eve White. a readus în discuŃie şi a reactualizat cazuri rămase până atunci în umbră. depersonalizarea apare de regulă ca simptom secundar în alte tulburări (un sindrom organic. îndepărtate. sau când nu se simte în siguranŃă. Tulburarea de depersonalizare ca sindrom este rară. întro detaşare de propriul corp şi propria minte. stări de anxietate şi depresie. Această carte. tulburări depresive. senzaŃii de deja vu şi modificări ale timpului subiectiv. care includ o ameninŃare potenŃială la adresa colectivităŃii (ex: o epidemie). după care s-a realizat un film celebrul. resimŃirea unei naturi nereale a propriilor percepŃii. nereale. Eve Black dezvăluindu-se în cursul terapiei. iar Jane ieşind la iveală abia la 8 luni după tratament. Deşi este conştient de natura subiectivă a experienŃei sale. care se află în centrul atenŃiei grupului. de exemplu isteria epidemică. care se manifestă mai des la femei. în comunităŃi închise şi în situaŃii specifice. 206 . Individul simte că este într-un fel anume diferit de cum era înainte. pe un fond de surmenaj. în momente existenŃiale dificile.

-

unii pacienŃi acuză distorsiuni senzoriale ce afectează unele părŃi ale corpului (mai ales capul sau membrele ,,ca şi cum ar fi de vată’’),

Debutul este de obicei brusc, adesea în timpul relaxării după exerciŃii fizice sau după stimulare psihică. Debutul se situează de obicei în adolescenŃă sau tinereŃe înainte de 30 de ani, cam în 50% din cazuri. Odată instalată, tulburarea persistă mulŃi ani, deşi cu perioade de remisie parŃială sau completă. Prognostic şi tratament: prognosticul este în general cel al tulburării primare; tratamentul se adresează tulburării primare; uneori anxioliticele au efecte pozitive

- se recomandă interviuri suportive şi încurajarea bolnavului de a se adapta trăirilor sale.

Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor disociative se realizează cu: • Tulburarea somatoformă şi disociativă - O boală somatică. Există 3 situaŃii în care o boală somatică poate fi diagnosticată greşit drept o tulburare disociativă sau de conversie. simptomele pot fi ale unei boli somatice, încă nediagnosticate; o boală cerebrală, încă nedecelată poate, prin mecanisme

necunoscute, să determine simptomele isterice; o boală somatică poate constitui un stimul nespecific pentru elaborarea de simptome isterice la o personalitate histrionică. • Tulburarea somatoformă şi disociativă - Boli organice ale SNC. Prima condiŃie este determinarea precisă a simptomelor şi compararea lor cu cele ale bolilor neurologice cunoscute: tumori cerebrale, boli cu patologie cerebrală difuză, inclusiv PGP. Tulburarea disociativă poate fi greu diferenŃiată de epilepsia de lob temporal (crizele parŃiale complexe), care determină modificări de comportament. • Tulburarea somatoformă şi disociativă - Personalitatea histrionică. În momente dificile pacienŃii cu personalitate histrionică au reacŃii emoŃionale exagerate, comportamente demonstrative, menite a atrage atenŃia, exagerează orice boală somatică reală - această exagerare fiind numită ,,masca isteriei’’ sau mască funcŃională.

207

• Tulburarea somatoformă şi disociativă - Simulare. Sunt persoane care pot mima în mod conştient o afecŃiune pentru a evita o situaŃie neplăcută sau pentru a obŃine un avantaj. DiferenŃierea este greu de făcut, deoarece unii pacienŃi îmbogăŃesc conştient un nucleu de simptome isterice produse în mod inconştient. Dar simptomele simulanŃilor pot fi rareori menŃinute continuu; în această situaŃie o observare mai prelungită a subiectului poate lămuri situaŃia. O serie de elemente sunt deosebit de importante pentru eliminarea erorilor de diagnostic: • Vârsta - rareori debutul tulburării disociative se produce după 40 ani; • PrezenŃa stresului. Tulburările disociative sunt provocate de stress, motiv pentru care prezenŃa unei situaŃii stresante trebuie determinată prin anamneza sau prin relatările celor din jur. (totuşi un stress poate determina şi o boală somatică). • Beneficiul secundar - dacă acesta nu poate fi detectat, diagnosticul rămâne sub semnul întrebării; • IndiferenŃă isterică (la belle indifference) - nu este întotdeauna revelatoare.

Etiologia tulburărilor somatoforme şi disociative Teoriile psihanalitice: Din perspectivă psihanalitică, anxietatea este considerată a fi sursa primară a tulburărilor disociative şi somatoforme. Aceste tulburări ar fi în cele din urmă rezultatul aprehensiunii unor evenimente ameninŃătoare, dar vag definite, care nu pot fi nici prevăzute, nici controlate. În sprijinul acestei concepŃii se înscriu numeroasele cazuri de abuz sexual produs în copilărie asupra pacienŃilor ce au dezvoltat ulterior o tulburare disociativă. În ceea ce priveşte tulburările disociative şi de conversie, Freud şi Bauer considerau că ,,istericii suferă mai ales de reminiscenŃe, adică de efectele ideilor cu încărcătură emoŃională, pătrunse şi rămase în inconştient într-o anumită perioadă trecută’’. Simptomele erau considerate ca efect al refulării şi conversiei energiei psihice în simptome somatice. ExplicaŃiile psihodinamice actuale fac referire la trei procese:

208

1. individul devine anxios din cauza unei idei inacceptabile, iar simptomul somatic este o apărare împotriva acestei anxietăŃi; 2. energia psihică este investită în simptomul somatic, în felul acesta anxietatea este detaşată de ideea inacceptabilă; 3. simptomul somatic este expresia unui conflict refulat. Factori biologici Rolul precis al factorilor constituŃionali şi genetici nu este bine precizat Studiile sunt puŃine şi neconcludente. Factori psihosociali Abuzul sexual în mica copilărie este considerat un factor deosebit de important, atât în etiologia tulburărilor disociative, în special a personalităŃii multiple, cât şi în hipocondrie Perspectiva comunicaŃională accentuează mai degrabă asupra rolului comunicaŃional, decât asupra celui defensiv al simptomului somatic. Modelul comunicaŃional consideră că pacienŃii utilizează tulburarea somatoformă şi de conversie pentru a înfrunta o varietate de emoŃii negative, nu doar anxietatea, şi de a negocia tranzacŃiile interpersonale dificile. Este un fapt recunoscut în psihopatologia contemporană că a experimenta o traumă psihică, dar a nu vorbi despre ea, poate precede multe disfuncŃii fizice şi psihice. Cu alte cuvinte, pacienŃii care dezvoltă această tulburare sunt incapabili să-şi comunice distresul altfel decât utilizând un limbaj somatic. Simptomul somatic „vorbeşte” celor apropiaŃi despre nevoile psihologice nesatisfăcute şi despre emoŃiile ameninŃătoare pe care le resimte pacientul. Termenul de „alexitimie” a fost utilizat pentru a exprima acest pattern de personalitate, specific pacienŃilor care sunt incapabili săşi exprime emoŃile. De ex. dacă întrebi un pacient cum se simte după un eveniment extrem de stresant, cum ar fi moartea unei persoane foarte apropiate, el îşi va descrie simptomele fizice „durerea mea de cap devine din ce în ce mai insuportabilă, simt ca un cerc care se strânge în jurul capului ... asta este tot ceea ce simt.” (Seligman, 2001, pg. 274). Nici o referire la emoŃiile devastatoare care îl încearcă. Factori socioculturali. Studiile de psihiatrie transculturală demonstrează că tulburările somatoforme şi de conversie sunt mai frecvente în acele culturi în care exprimarea emoŃiilor negative este considerată inacceptabilă. 209

În ceea ce priveşte tulburările disociative, incidenŃa şi prevalenŃa lor este puternic influenŃată de modul în care aceste tulburări sunt acceptate şi legitimate de contextul social lărgit. Contrar credinŃei empirice, tulburarea de personalitate histrionică (altădată isterică) nu constituie un risc relevant pentru dezvoltarea unei tulburări de conversie sau disociative.

Tratamentul tulburărilor somatoforme Pentru cazurile prezentate la medicii generalişti se recomandă, după efectuarea investigaŃiilor specifice, un tratament de liniştire şi sugestie, concomitent cu încercarea de rezolvare a stresului ce a provocat reacŃia (eliminarea factorilor ce întreŃin simptomele şi încurajarea revenirii la un comportament normal) şi eventual orientarea pacientului către medicul psihiatru. Abordarea pacientului cu tulburări somatoforme implică o serie de caracteristici specifice, datorită multiplelor acuze somatice şi tendinŃei pacientului de a amplifica aceste acuze, dar şi datorită rezervei acestuia în legătură cu prezenŃa sa într-un cabinet de psihiatrie. Atât în cursul evaluării bolnavului, cât şi în cursul intervenŃiilor de specialitate trebuie avută în vedere evitatarea cantonării bolnavului în zona tulburărilor organice şi o centrare asupra problematicii psihologice, ca posibilă sursă a acestor tulburări. (Tabel 1)

Tabel 1. pg.321)

Evaluarea şi intervenŃia în tulburările somatoforme (Shives, 1990,

Simptome

IntervenŃii

. Acuze somatice - stabilirea raportului (să nu existe prejudecăŃi fără cauze organice evaluative) - evaluarea punctului de vedere al pacientului privind cauzele şi explicaŃiile acuzelor sale somatice identificarea, împreună cu pacientul, a

evenimentelor stresante din viaŃa lui - discutarea rezultatelor explorării clinice (o singură dată)

210

- prezentarea corectă a realităŃii - reducerea timpului alocat pentru discuŃii somatice - încurajarea dialogului despre trăiri şi stări psihice, emoŃii, stressul etc. - dacă nu există o boală somatică diagnosticată se sugerează evitarea repausului la pat NB - nu trebuie făcute concesii faŃă de manifestările pacienŃilor (ex: un bolnav care cade va fi încurajat să se ridice, dar nu va fi ajutat). - stabilirea împreună cu pacientul a unor scopuri realiste pentru sine Tulburări ale - evaluarea concepŃiei / imaginii de sine

imaginii de sine şi - încurajarea dialogului despre imaginea de sine concepŃiei de sine - cereŃi pacientului să enumere atributele pozitive ale (self image – self personalităŃii sale concept) - descoperiŃi şi activaŃi resursele personale ale pacientului

Înainte de a prezenta succint modalităŃile de tratament ale tulburărilor somatoforme, vom prezenta o veche legendă persană despre un medic pe nume Rhazes, care a fost chemat la palat pentru a diagnostica şi a trata un tânăr prinŃ, care aparent nu putea să meargă. După investigaŃile uzuale, Rhszes a constatat că nu era nimic în neregulă cu picioarele prinŃului, cel puŃin din punct de vedere fizic. În aceste condiŃii Rhazes a decis să-şi asume un mare risc. În cursul nopŃii, a intrat intempestiv în camera prinŃului, agitând un pumnal şi ameninŃând că-l omoară pe acesta. Văzându-se ameninŃat, „prinŃul a sărit drept în picioare, şi a luat-o la sănătoasă, lepădându-şi hainele, demnitatea, simptomele şi fără îndoială o parte din stima de sine”. (Laughlin, 1976) ((Seligman, 2001, pg.232) Cu siguranŃă Rhazes a fost unul din primii medici care a încercat să trateze o tulburare somatoformă. Clinicienii moderni încearcă să-şi trateze bolnavii într-o manieră mai puŃin drastică. Confruntarea – constă în încercarea de a convinge pacientul să-şi depăşească simptomele, de ex. spunându-i unui pacient, care acuză o orbire psihogenă, că ar fi mult mai performant dacă s-ar strădui să vadă în loc să se 211

complacă în actuală stare. Acest fapt ar putea contribui la creşterea gradului de autoconştientizare, dar, în acelaşi timp, ar putea determina o scădere a stimei de sine. Sugestia este o tehnică mai paşnică decât confruntarea, care constă în a asigura pacientul, într-o manieră convingătoare, că simptomele sale vor dispare. Succesul acestei intervenŃii s-ar putea datora şi faptului că pacientul cu tulburări de conversie este foarte sugestionabil. Hipnoza a fost utilizată cu succes, de către Breuer, în cazul celebrei Anna O, care acuza paralizii, surziri sporadice, probleme vizuale şi de vorbire, care păreau de natură organică, dar s-au dovedit a fi de etiologie psihologică. Documentele vremii nu dau însă detalii despre alte posibile tratamente aplicate. Insight-ul sau conştientizarea conflictului care a condus la simptomele somatice este unul din procedeele psihodinamice aplicabile în cazul acestor tulburări. Principiul este că odată conştientizat conflictul inconştient care a condus la simptomul de conversie acesta ar trebui să dispară. Nu există însă studii bine documentate care să confirme validitatea acestui tratament psihoterapeutic.

Tratamentul tulburărilor disociative În ceea ce priveşte abordarea psihoterapeutică, pacienŃii reacŃionează bine la psihoterapia exploratorie (psihanaliză), care se adresează trecutului şi evocă amintiri despre comportamentul sexual şi alte elemente semnificative pentru psihoterapia dinamică. Această abordare poate duce însă la o dependenŃă şi la fenomene de transfer greu de rezolvat. AbreacŃia - poate fi realizată prin hipnoza sau doze mici de amobarbital intravenos - în timpul stării care rezultă pacientul este încurajat să retrăiască evenimentul stresant şi să-şi exprime trăirile faŃă de acesta - rar folosită. Alte tratamente : - tratamentul medicamentos nu are nici un rol - terapia comportamentală – are o valoare nesemnificativă.

TEST DE AUTOEVALUARE 1. DescrieŃi particularităŃile tulburărilor somatoforme şi diferenŃele faŃă de

212

(2001) – Abnormal Psychology. DescrieŃi principalele simptome de conversie SpecificaŃi care sunt aspectele caracteristice ale unui simptom de conversie 4. Ed. 3. în ciuda faptului că tocmai au venit analizele de laborator care elimină orice suspiciune de boală somatică. Boston 5.. traducere.C.C. personal medical etc.. Ed.Elemente de psihoterapie. Walker E. pg. Ce elemente trebuie luate în considerare în diagnosticul diferenŃial? 6. Abordarea pacientului cu tulburări somatoforme sau de conversie este frustrantă pentru interlocutor (medic. Mineka S. Holdevici I (1996) . Bucureşti 2. Addison. (coord) (1976) – Psihiatrie. Hammen C. Predescu V. 5. *** (1998) . Ed. Medicală Bucureşti 213 .ICD 10.W. Seligman M. Houghton Mifflin Company. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. All.N. (1998) – Abnormal Psychology. New York. Bucureşti 7. el are o boală somatică pacientul aduce în mod repetat în discuŃie simptomele sale somatice DescrieŃi principalele tulburări disociative şi precizaŃi principalele modalităŃi de intervenŃie terapeutică Bibliografie 1. 2. 57 8. 6. E. Kendall P. P. ExplicaŃi din ce motive. Oxford. *** (1994) – DSM IV 3. Rosenhan D. Butcher J..).Wesley Educational Publishers Inc.bolile somatice. Cu ce alte tulburări psihice se realizează diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de conversie şi disociative. Carson R. All EducaŃional.. W. în timpul interviului clinic pacientul afirmă că el nu are ce căuta la psihiatrie. University Press 4. DaŃi exemple de comportamente adecvate în următoarele situaŃii: pacientul cu tulburare de mers psihogenă cade. traducere. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. pacientul acuză dureri foarte mari.. Norton Company.L. psiholog.

Sunt analizate. studentul va fi capabil: 1. de asemenea. Shives L. TULBURĂRI AFECTIVE (DISPOZI IONALE) Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs. Bucureşti REZUMAT Capitolul tratează tulburarile somatoforme sub aspectul foarmelor sale clinice. diverse strategii de interven ie psihoterapeutică UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. depresia severă) 5. Să identifice gândurile automate depresive 4. Infomedica. Tudose F. Să analizeze diferenŃele între episodul depresiv major şi tulburarea 214 . R. in timp dce tulburarile disociative sunt abordate sub aspectul simptomelor senzoriale. Să descrie episodul depresiv major 6. după clarificarea conceptului central de simptom conversie. în funcŃie de severitate (depresia uşoară. depresia moderată. Ed.9. motorii si psihice. Să clasifice simptomele depresive 3. Philadelphia 10. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing.Lippincott Company. Să identifice simptomele tulburărilor depresive 2.B. J. Să analizeze diferenŃele între formele depresiei.

7. unele evenimente sau împrejurări de viaŃă. depresia sau euforia. 6. tind să schimbe echilibrul. Să argumenteze poziŃia psihanalitică privind etiologia depresiei 8. starea afectivă a insului este ancorată persistent. Luând drept reper starea de echilibru. Trăirile afective (de dispoziŃie afectivă) se supun în mod normal legii polarităŃii.distimică 7. Simptome depresive Formele depresiei. Să analizeze diferenŃele între tulburarea afectivă bipolară şi tulburarea ciclotimică CUPRINS 1. durabil şi intens spre una din cele două extreme. Să argumenteze poziŃia cognitivistă privind etiologia depresiei 9. în funcŃie de severitate (depresia uşoară. ceea ce determină distimia. 2. Episodul depresiv major Tulburarea distimică Etiologia depresiei Episodul maniacal Tulburarea ciclotimică Durata medie de studiu individual: 5 ore studiu pe suportul de curs 15 ore 5 ora rezolvare sarcini de lucru 5 ore studiu individual suplimentar Tulburările afective au drept principală caracteristică anomalia dispoziŃiei. 5. ca şi unele aspecte de structură ale personalităŃii. La extremele acestei axe 215 . de confort afectiv (eutimia). Să utilizeze tehnicile terapeutice cognitiviste în raport cu simptomele depresive identificate 10. Stările afective pot cunoaşte o varietate de nuanŃe între cei doi poli: depresia şi euforia. Să descrie episodul maniacal 11. depresia severă) 3. depresia moderată. atingând uneori o intensitate psihotică. vorbim de o tulburare afectivă. amplificând trăirea şi deplasând-o spre un pol sau altul (depresia sau euforia). 4. Atunci când însă.

cât şi episoade maniacale. psihologii sau persoanele apropiate pacientului depresiv să înfrunte această situaŃie? În mod obişnuit. de asemenea. DSM IV clasifică tulburările afective în tulburări depresive (unipolare) şi tulburări bipolare. atât episoade depresive. el este inclus în cadrul tulburărilor bipolare. tulburări depresive recurente. copii minunaŃi şi o carieră ascendentă. oamenii cred că depresia este intim legată de circumstanŃe negative de viaŃă. necesar să diferenŃiem tulburările afective în funcŃie de severitate (numărul şi frecvenŃa manifestărilor dezadaptative şi măsura în care acestea afectează funcŃionarea individului în diverse arii de desfăşurare a activităŃii sale) şi durată (dacă tulburarea este acută. Dar. În forma unipolară a tulburărilor afective. cu perioade de relativă funcŃionare normală între episoade). tulburări persistente ale dispoziŃiei. Tulburările depresive De ce ajung oamenii să fie deprimaŃi în legătură cu evenimente sau situaŃii care nu par atât de negative sau devastatore sau uneori sunt chiar pozitive? Ce-i determină pe oameni să treacă brusc şi neaşteptat de la o intensă stare de bună dispoziŃie la cea mai neagră depresie? Suicidul la care recurg anumite persoane este o opŃiune raŃională. cum putem explica faptul că persoane care ar avea toate motivele să fie fericite. Este. tulburarea afectivă bipolară. O distincŃie necesară este cea între formele unipolare şi cele bipolare ale tulburărilor afective. dezvoltă brusc şi aparent nemotivat o intensă 216 . ICD 10 clasifică tulburările afective în: episodul maniacal. alte tulburări afective. fără a fi urmat de manifestări depresive. episodul depresiv. care este mult mai frecventă. când „este normal” să fii trist. Deoarece episodul maniacal se manifestă arareori singular. În forma bipolară individul trăieşte. sau este doar o „prăbuşire în hăul depresiei”? Cum pot psihiatrii. cronică sau intermitentă.putem evidenŃia 2 entităŃi nozografice clinic distincte şi bine conturate: sindromul depresiv şi sindromul maniacal. individul experimentează doar episodul depresiv. cu o căsnicie reuşită.

Pentru a da răspunsul este necesară o bună cunoaştere a acestei condiŃii medicale. Ce putem face pentru a gestiona această situaŃie. Tabloul clinic al depresiei Încadrarea tulburărilor depresive ca tulburări afective este suprasimplificatoare. tristeŃii. afectează gândirea. incidenŃa depresiei este într-o creştere alarmantă. pasivităŃii. aşa 217 . Ea este trăită ca o stare apăsătoare. O demonstrează cazurile aparent surprinzătoare de suicid. cu întregul său set de simptome. de tulburările psihice. care necesită un răspuns. pare a fi avut o zi proastă” demonstrează faptul că oamenii folosesc adesea cuvântul depresie pentru a exprima o tristeŃe şi nefericire profundă. O demonstrează numeroasele cazuri pe care mulŃi dintre noi le avem în imediata apropiere. de regulă. este mult mai mult decât o dispoziŃie negativă. În mod evident. nu şi în formă. mai frecvente şi durează mult mai mult. nefericirea sunt normal asociate cu momente de impas în existenŃa individului. stările depresive normale diferă doar în intensitate. care durează câteva minute. dar. o dezamăgire sau o experienŃă tristă. Expresii precum „ploaia asta mă deprimă”. starea fizică şi comportamentul pacientului. nefericirii. despre care media relatează pe larg. Ce legătură există între aceste „depresii normale” şi episodul depresiv? În multe cazuri. acasă şi la serviciu.depresie? Cum putem înŃelege depresia celor foarte tineri. Dar sindromul depresiv major. „sunt deprimat pentru că prietena mea m-a părăsit” sau „ce deprimat arată X. în calitate de profesionişti sau doar de persoane apropiate celui depresiv? Se dovedesc medicamentele antidepresive a fi eficiente? Care este rolul şi eficacitatea psihoterapiei în tratarea depresiei? Toate acestea sunt întrebări neliniştitoare. în egală măsură. Depresia este o tulburare a vinovăŃiei. Simptomele sunt mai severe. dar se reduce în intensitate pe măsură ce aceasta se îndepărtează în timp de evenimentul traumatizant. care creează constrângeri persoanei care o experimentează. deoarece acestea nu sunt doar tulburări ale dispoziŃiei. ore sau zile şi urmează. Ambele se caracterizează prin aceleaşi simptome şi creează aceleaşi dificultăŃi emoŃionale şi probleme. un eveniment neplăcut. care nu au ajuns încă săşi confrunte forŃele cu dificultăŃile vieŃii? TristeŃea.

. faŃă de tristeŃea obişnuită (sumbră. Pentru mine pierderea abilităŃilor academice – de a citi.cum se poate desprinde din cazul prezentat mai jos: „Când eşti copleşit de depresie nu mai există empatie. cu capul înclinat şi privirea în jos. nefericire. Gesturile sunt reduse şi de mică amplitudine 1. asemenea unui . nici imaginaŃie. companie plăcută). inutilităŃii şi vinovăŃiei. fizionomia şi mimica sunt specific depresive. cu comisurile bucale coborâte şi cuta verticală între sprâncene (omega melancolie). nici compasiune. pentru că mă descurcam excelent în aceste domenii şi eram foarte mândru de capacităŃile mele intelectuale. pacienŃii pot încerca să ascundă această dispoziŃie faŃă de cei din jur sau faŃă de medic. nefericire. în interviuri. nu se îmbunătăŃeşte substanŃial în momente fericite (veşti bune. frecvenŃa clipitului poate fi scăzută. nici umanitate şi nici speranŃă. simptomele depresive pot fi împărŃite în patru mari categorii: Simptome ale dispoziŃiei afective Simptome cognitive Simptome motivaŃionale Simptome fizice şi comportamentale Aspectul exterior este caracteristic: Ńinuta şi îmbrăcămintea sunt neglijente. te împiedică să fii cel ce ai fi putut fi şi îŃi înlocuieşte viaŃa cu un imens hău negru.nor negru’’). 218 . sentimentul neajutorării. Depresia te îndepărtează de cel care ai fost. tristeŃea depresivă este trăită în mod specific. ameninŃătoare. a scrie coerent sau a face calcule simple – a fost cel mai greu de suportat. DispoziŃia depresivă se caracterizată prin suferinŃă. corpul este aplecat (cocârjat). În general. iar abilităŃile pe care altădată le aveai par a nu te mai ajuta.”. Simptomele afective sunt dominate de tristeŃe. nici inteligenŃă. Nu te poŃi opri să vezi totul în negru pentru că orice posibilitatea de a-Ńi face planuri şi de a le realiza pare extrem de dificilă.

consideră că are numai eşecuri şi ceilalŃi îl privesc ca pe un ratat. dar anxietatea poate apare şi în absenŃa depresiei. Lipsa interesului şi a plăcerii este la fel de intensă ca şi sentimentele de inutilitate şi vinovăŃie pacientul nu mai arată interes pentru activitatea şi hobby-urile care în mod normal l-ar fi bucurat. întrevede eşecuri în muncă.ca o anestezie psihică dureroasă. însoŃeşte adesea depresia. Oricât de amplă şi nuanŃată ar fi depresia. Pentru viitor: • • se aşteaptă la tot ce poate fi mai rău. ruinare. în situaŃii depresive mai profunde. minimalizând sau ignorându-le pe cele pozitive. nu are chef de viaŃă şi nu se mai bucură de evenimente cotidiene. nenorociri pentru familie şi o inevitabilă deteriorare a sănătăŃii sale. Simptomele cognitive sau gândirea depresivă constituie a altă trăsătură caracteristică a depresiei. • are idei de disperare şi deznădejde. Iritabilitatea. nu are încredere în sine şi minimalizează orice succes. În general s-a constatat ca aproape orice depresiv este anxios. 2. care anterior s-au bucurat de compania celor din jur. astfel încât cele două tulburări sunt adesea comorbide. ideile de suicid sunt întotdeauna prezente (mai frecvent la 219 . Pentru prezent: • • • pacientul vede partea nefericită a unui eveniment. Persoana depresivă pare a fi centrată doar asupra aspectelor negative ale existenŃei sale. pacientul resimte lipsa rezonanŃei afective . fie că se refugiază în trecut. Anxietatea este destul de frecventă. fie cu extensie în viitor. ce sunt frecvent însoŃite de ideea că viaŃa nu mai are nici un sens şi că moartea ar fi o eliberare (pot progresa spre idei de suicid). persoane sociabile. Sub aspectul conŃinutului gândurile sale sunt parcă univoc negative. exprimată prin tendinŃa de a răspunde cu o supărare exagerată la solicitările şi frustrările minore. evită acum contactele sociale.uneori.

ele revin cu intensitate în memorie. Pacientul consideră că a ratat în viaŃă şi că el însuşi este motivul acestui eşec. Gândurile negative sunt orientate şi asupra propriei persoane. (1998) – Abnormal Psychology. considerându-se ineficient şi inadecvat şi evident. Hammen C. care interpretează univoc negativ evenimentele cotidiene. respins de cei din jur. • unii pacienŃi au un sentiment de culpabilitate. dar. Houghton Mifflin Company.începutul şi sfârşitul puseului) Pentru trecut: • iau adesea forma sentimentului de vină şi autoacuzare pentru motive minore (ex.C. Niciodată nu voi mai Kendall P. fără legătură cu vreun eveniment anume. • alte gânduri sunt focalizate pe întâmplări nefericite din trecut (când a fost trist. iar pe cele negative în manieră catastrofică. aceste întâmplări păreau a se fi şters din mintea pacientului. când şansele erau în declin. în mod sigur • Am eşuat ca părinte şcolară a acestuia Evenimente negative Voi divorŃa Voi intra în şomaj 12 Gânduri depresive • Nimeni nu mă va mai iubi vreodată • Sunt un ratat. manifestări minore de incorectitudine). când a avut eşecuri). pg.. DispoziŃia afectivă influenŃează puternic gândirea pacientului depresiv. Depresivul are o stimă de sine scăzută. PercepŃia asupra propriei persoane este profund alterată. atunci când devine depresiv. se blamează pe sine şi se simte vinovat de tot ceea ce se întâmplă cu sine şi în jurul său. (Tabel 2) Tabel 12 Exemple de gândire depresivă12 Evenimente cotidiene Prietenul meu nu m-a sunat Gânduri depresive • • Dirigintele fiului meu vrea să discutăm despre situaŃia Cu siguranŃă a ieşit cu altcineva Mă va părăsi. 217 220 . pe bună dreptate. însoŃite de sentimente puternice.

Slăbirea memoriei rezultă mai mult din dificultatea de concentrare a atenŃiei. Simptomele motivaŃionale se exprimă în gradul redus de implicare a pacientului depresiv în activităŃile cotidiene. Dominanta depresivă afectează comunicarea de cuplu. slăbirea memoriei. Climatul afectiv devine tensionat şi pot izbucni conflicte. Lipsa unui suport real din partea familiei. Ea este marcată în puseul acut.denumită şi pseudodemenŃă depresivă. atât în plan afectiv cât şi în plan relaŃional. Pacientul depresiv are mari probleme în a se scula dimineaŃă. dificultăŃi de concentrare. 3. Uneori. Uneori tinde să se protejeze şi să-şi protejeze copiii şi atunci adoptă o conduită de evitare a contactelor de familie.găsi o altă slujbă Sunt foarte bolnav • Niciodată nu mă voi mai face bine Aceste gânduri negative pot avea efecte dezastruoase asupra relaŃiilor interpersonale şi mai ales asupra celor de cuplu. În forma sa extremă. Sunt afectate. Perspectivele în care cei doi soŃi percep evenimentele cotidiene sunt diferite. această scădere dramatică a iniŃiativelor este numită „paralizie a voinŃei”. El însuşi eşuează uneori şi îşi schimbă dispoziŃia afectivă. încât seamănă cu demenŃa . ca şi tentativa de retragere a soŃului nondepresiv pot fi interpretate în manieră catastrofică de pacientul depresiv şi hăul se adânceşte.mai frecvent la cei în vârstă . a merge la muncă. aparenta deteriorare a memoriei este atât de severă. SoŃul nondepresiv se vede copleşit şi se simte incompetent în a modifica starea afectivă a partenerului. precum a-şi pune masa sau a spăla farfuriile). de asemenea. Administrarea tratamentului antidepresiv are ca efect restabilirea iniŃiativelor şi a capacităŃii de decizie. Incapacitatea de a lua o decizie datorită temerii de a nu lua o hotărâre greşită şi sentimentul de ameninŃare şi nefericire atunci când este obligat să facă o opŃiune sunt frecvente. ceea ce creşte riscul 221 . Mamele depresive au o toleranŃă scăzută la cerinŃele şi comportamentul copiilor. a începe proiecte sau chiar a se îngriji pe sine însuşi (a se spăla.copii. a se îmbrăca sau a se implica în activităŃi uzuale. şi relaŃiile părinŃi . făcându-i adesea să se simtă respinşi şi să se dezintereseze de problemele şcolare şi de activităŃile specifice vârstei lor. AmbivalenŃa se manifestă adesea în depresie. Tulburarea depresivă se asociază adesea şi cu tulburări în funcŃionarea cognitivă.

de suicid. Când este uşoară bolnavul îşi frământă degetele sau îşi mişcă neîncetat picioarele. . Simptomele biologice. când pacientul părea aproape complet restabilit. adesea neliniştit şi agitat.sunt foarte importante pentru diagnostic. O serie de manifestări caracteristice constituie expresia acestei dificultăŃi. scăderea în greutate. • pierderea apetitului. se simte obosit. fizice şi comportamentale sunt poate cele mai insidioase în tulburarea depresivă. 4.pacientul nu mai poate adormi. pierderea libidoului şi. constipaŃia. Tocmai de aceea suicidul se poate produce în perioada de convalescenŃă sau chiar mai târziu. care implică o decizie şi o mobilizare a resurselor voluntare pentru a duce la bun sfârşi actul proiectat. 222 . care poate induce în eroare. surprinzând şi bulversând persoanele din anturajul apropiat. analizează eşecurile şi neîmplinirile trecutului şi meditează posomorât asupra viitorului. Lentoarea gândirii se reflectă în vorbire. În forme severe apare ca imposibilitatea de a sta aşezat. Bolnavul acuză adesea faptul că viaŃa este foarte grea. Energia redusă asociată cu agitaŃia se poate uneori asocia cu un grad de nelinişte fizică. Persoanele depresive au adesea dificultăŃi în a iniŃia o activitate. Oboseala sa persitentă se poate asocia adesea cu simptome somatice: dureri. Simptomele biologice includ: • perturbarea somnului şi trezirea cu gânduri negre şi variaŃia diurnă a dispoziŃiei. neastâmpăr. trăită de pacient ca imposibilitatea de a se relaxa.3 ore înainte de ora obişnuită). Perturbarea somnului poate fi de mai multe feluri : • cea mai caracteristică este trezirea de dimineaŃă (cu 2 . AgitaŃia psiho-motorie este o stare de nelinişte. Aceste combinaŃii între trezirea devreme şi gândirea pesimistă . prin întârzieri în răspunsuri şi pauze lungi în conversaŃie. la femei. amenoree. probleme cu stomacul etc. Se gândeşte cu pesimism la ziua ce urmează. nerefăcut. Pacientul se simte inert. priveşte totul ca pe o povară şi este incapabil de a-şi duce la bun sfârşit îndatoririle Lentoarea psihomotorie se exprimă prin încetineală în mers şi acŃiuni.

sănătatea proastă. Posibilitatea clasificării după mai multe criterii demonstrează heterogenitatea tulburărilor depresive. poate apare dificultatea de a adormi şi trezirea în timpul nopŃii. fobii şi simptome histrionice (ex : paralizii sau fuga) Tulburările depresive au fost clasificate după mai multe criterii. dar în mod particular : constipaŃia şi disconfortul dureros localizat oriunde pe corp. sărăcia. Preocupările hipocondriace devin obişnuite.• uneori. La unii pacienŃi perturbările privind hrana şi greutatea sunt în exces Simptomele fizice îmbracă numeroase forme. în general. dar. în care. mai ales în formele uşoare. Toate caracteristicile tabloului clinic devin mai severe. halucinaŃii . vinovăŃia. unele dintre ele regăsindu-se în categoriile diagnostice. În funcŃie de gradul de severitate pot fi diferenŃiate: Tulburarea depresivă severă. (ex. Pacientul amplifică acuzele unei boli somatice preexistente. culpabilitate) conŃin de obicei aceleaşi teme ca şi gândurile pesimiste: inutilitatea. în mod tipic. persecuŃie. există frecvent alte simptome. pacientul consideră presupusa persecuŃie ca fiind bine meritată. că pedeapsa este binemeritată. mai rar întâlnite. în afară de simptomele prezentate mai sus. Pierderea în greutate este de regulă mai severă decât s-ar justifica prin lipsa apetitului. el fiind vinovat. În afara celor patru categorii de simptome.) 223 . Tratatul de Psihiatrie editat de Oxford University prezintă câteva dintre aceste criterii. dar pot apare anumite trăsături distincte şi anume: idei delirante. în tulburările uşoare sau moderate. un pacient cu idei delirante de persecuŃie poate considera că alŃi oameni vorbesc despre el nefavorabil sau că vor să se răzbune pe el.motiv pentru care este denumită uneori depresie psihotică o Ideile delirante: (hipocondrie. un bolnav cu o idee delirantă de vinovăŃie poate considera că o faptă incorectă oarecare va fi descoperită şi el va fi pedepsit sever – ca o trăsătură caracteristică el crede. tulburarea depresivă poate să mai includă şi alte simptome psihice: • depersonalizarea • tulburări nevrotice: (simptome obsesive.

iritabilitatea. Nu există idei delirante. Această dtare durează câteva zile (sau ore).simptomele pot fi în general caracterizate ca .. motiv pentru care această tulburare este numită uneori depresia nevrotică. o O perioadă de durere şi tristeŃe. O formă particulară a tulburărilor depresive uşoare o constituie tulburări induse de doliu. plânge. în general. pacientul aude voci acuzative.nevrotice’’. se datorează unor circumstanŃe negative de viaŃă şi dispar odată cu adaptarea la noua situaŃie .o Tulburările de percepŃie sunt mai degrabă pseudohalucinaŃii decât halucinaŃii. la nivelul căreia diferenŃiem 3 stadii: o O lipsă a reacŃiei emoŃionale (amorŃeală). Simptomele specific depresive sunt: dispoziŃia scăzută. DispoziŃia este variabilă dar. mai rea seara decât dimineaŃa. fobii. Uneori se simte vinovată că nu a făcut destul sau învinuieşte pe alŃii. dar de mai mică intensitate Depresia uşoară . incluzând anxietate. în care persoana suferă. acelaşi tablou simptomatologic ca depresiile severe. cuprinzând scene de moarte şi distrugere Tulburarea depresivă moderată prezintă. Multe din aceste tulburări sunt de scurtă durată. doarme prost şi îşi pierde apetitul. Rareori apar halucinaŃii reale. Are uneori senzaŃia că cel decedat se află în preajmă şi pot apare halucinaŃii de scurtă durată. simptome obsesive şi mai rar simptome histrionice. Uneori un doliu recent poate genera o serie de simptome asemănătoare cu cele din tulburările depresive. în care simptomele se 224 . decât patologică.unele cazuri pot persista însă. de regulă. ameninŃătoare. în general auditive. pierderea în greutate. când nu se acceptă cu adevărat ideea morŃii celui drag. scăderea libidoului) nu sunt în general întâlnite. Aceasta este o stare mai degrabă normală. Perturbarea somnului prezintă mai rar treziri devreme şi mai mult dificultatea de a adormi şi treziri repetate în timpul nopŃii. batjocoritoare. lipsa energiei şi a interesului. rareori se produc halucinaŃii vizuale. Simptomele biologice (apetit scăzut. o O perioadă de adaptare la situaŃie. Prezintă adesea nelinişte motorie şi dificultate de concentrare şi evocare. un sentiment de irealitate.

tulburările de ordin biologic sunt pregnante. Se credea că tulburările depresive primare şi secundare ar putea diferi ca prognostic sau tratament. trăsăturile principale ale supravieŃuitorului (nesigur. O discuŃie suplimentară este necesară pentru clarificarea termenului . afectarea libidoului şi variaŃia diurnă a dispoziŃiei. scăderea apetitului. relaŃiile supravieŃuitori .secundar’’ se aplică în acele cazuri cu un istoric de boli psihiatrice non-afective în antecedente (schizofrenie. cu copii dependenŃi). dar această idee nu a fost confirmată.depresia endogenă: o în tulburări endogene simptomele sunt cauzate de factori din interiorul individului şi independent de factori externi. acest termen a fost folosit şi pentru anumite simptome biologice: trezitul devreme. deoarece stabileşte categorii ce nu se exclud reciproc. orice boală fiind produsul a 2 factori.copil sau invers. ci se întrepătrund. DistincŃia este nesatisfăcătoare. o în tulburări reactive simptomele reprezintă răspunsul la factori stresori externi. emotiv. fără contacte umane. circumstanŃele sociale ale supravieŃuitorului (însingurat. nevroză) sau de boli somatice. 225 . O serie de factorii cresc probabilitatea ca durerea să fie foarte intensă şi prelungită: împrejurarea morŃii (bruscă. În funcŃie de simptome pot fi diferenŃiate: Depresia nevrotică are ca premisă faptul că depresiile uşoare au un tablou clinic caracteristic care le apropie de nevroze. pierderea în greutate.atenuează gradat. parteneri). cu dificultatea de a-şi exprima sentimentul).. Dar. În funcŃie de etiologie pot fi diferenŃiate: Depresia reactivă . mediu şi organism. IniŃial acest termen semnifica o tulburare în care există dovada pierderii contactului cu realitatea (halucinaŃii şi idei delirante de obicei). neaşteptată sau care dă naştere la vină sau reproşuri). în literatura privind tulburările depresive. în legătură cu depresia.decedat (părinte . alcoolism etc. Depresia primară . Depresia psihotică: . Termenul de ..depresie secundară este o delimitare introdusă în special pentru scopuri de cercetare.psihotic’’.

fiind determinată de involuŃia glandelor sexuale sau o anumită legătură cu schizofrenia. fiind caracterizată prin agitaŃie şi preocupări hipocondriace. În trecut.În funcŃie de evoluŃie pot fi diferenŃiate: Tulburări unipolare şi bipolare: Kraepelin s-a orientat după evoluŃia bolii şi a încadrat împreună mania şi depresia în aceeaşi categorie nozografică: psihoza maniaco-depresivă. Dintre acestea vom prezenta câteva din cele mai importante şi anume: episodul depresiv major. specifică pacienŃilor foarte în vârstă Nu există dovezi ca o clasificare după vârstă ar fi de folos în clinică sau în cercetare. Se sugera chiar că ar avea o etimologie specifică. 226 . Categorii diagnostice ale tulburărilor depresive. Criteriul este utilizat şi astăzi în sistemele de clasificare. Leonhard a sugerat o împărŃire în 3 categorii: depresia unipolară pacienŃii care au avut doar o tulburare depresivă. dar doar depresia este considerată unipolară. În funcŃie de vârstă pot fi diferenŃiate: Depresia de involuŃie este o tulburare depresivă cu debut la vârsta de mijloc. deoarece aproape toŃi pacienŃii cu manie vor dezvolta în cele din urmă o tulburare depresivă. la care s-a făcut referire anterior. când K. Tulburarea depresivă majoră Tulburarea depresivă unipolară este o tulburare ce prezintă simptome moderate spre severe care durează cel puŃin două săptămâni. Acest concept a fost acceptat până în 1962. mania unipolară şi tulburările bipolare. Depresia senilă. ObservaŃiile clinice au demonstrat că mania nu poate fi considerată unipolară. Cele două sisteme de clasificare (ICD 10) şi DSM IV prezintă mici diferenŃe în clasificarea tulburărilor. ambele sisteme includ aceleaşi tipuri de tulburări. Dar. Această împărŃire pare a fi cea mai utilă pentru practica psihiatrică. cu forma sa particulară – tulburarea depresivă sezonieră (DSM IV) şi tulburarea distimică. această tulburare era considerată separat.

conform DSM IV. aproape în fiecare zi. dintre care cel puțin unul din simptome trebuie să fie 1. 4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.Criteriile diagnostice pentru tulburarea depresivă unipolară. sunt următoarele: A. B. 5) agitație sau lentoare psihomotorie. aproape în fiecare zi. aproape în fiecare zi (inclusiv autoreproşul şi vinovăția de a fi bolnav). 2) o diminuare marcată a interesului şi a plăcerii în toate sau aproape toare activitățile. Simptomele nu întrunesc criteriile pentru un episod mixt (bipolar n. ori existența unui plan specific pentru comiterea suicidului. fie de observațiile făcută de alții (obs. în copilărie şi adolescență se poate manifesta ca iritabilitate). 3) o scădere semnificativă în greutate. fără o dietă specifică (ex. ideație suicidiară recurentă. dispoziția depresivă sau 2. fiind indicată.) 227 . Simptomele sunt: 1) dispoziția depresivă.n. indecizie. aproape în fiecare zi. scăderea interesului şi a plăcerii. cea mai mare parte a zilei. aproape în fiecare zi. 7) trăirea inutilității sau unei excesive şi nejustificate vinovății (care poate fi delirantă). cea mai mare parte a zilei. 8) diminuarea abilității de a gândi sau a se concentra. fără un plan specific sau o tentativă de suicid. 6) oboseală sau scăderea energiei. aproape în fiecare zi. sau creşterea ori descreşterea apetitului. cel puțin 5% din greutatea corpului într-o lună). aproape în fiecare zi. Cinci sau mai multe din următoarele simptome trebuie să fie prezente pentru o perioadă de două săptămâni şi să reprezinte o schimbare față de funcționarea anterioară. 9) gânduri recurente de moarte (nu doar frica de moarte). fie de relatările subiectului.

preocupări morbide privind inutilitatea. Cercetătorii consideră că unele simptome depresive s-ar datora deteriorării biologice a funcŃionării organismului. în DSM IV. criteriilor pentru diagnosticarea episodului depresiv major li se adaugă anumite trăsături numite „melancolice” şi anume: trezirea de dimineaŃă. depresia psihotică se caracterizează printr-o intensificare dramatică a emoŃiilor negative şi a altor trăsături ale sindromului. ca o subcategorie. Spre deosebire de schizofrenie. Simptomele nu se datorează unor efecte fiziologice directe ale substanțelor (abuz de droguri sau medicamente) sau unei condiții medicale generale (ex. după pierderea cuiva drag simptomele persistă pentru cel mult două luni şi se caracterizează prin funcționare deficitară.C. Unii pacienŃi dezvoltă în mod repetat o tulburare depresivă în aceeaşi perioadă a anului. ocupațional sau alte domenii de activitate D. HalucinaŃiile şi delirul au un conŃinut depresiv. caracterizate printr-o scăzută participare afectivă. Acest tip pare a se integra cel mai bine în aşa numita categorie a depresiei endogene. Două trăsături constituie indicatori importanŃi ai melancoliei: un sentiment excesiv de vinovăŃie şi o calitate specifică a dispoziŃiei depresive. o marcată agitaŃie sau lentoare. hipertiroidie) E. 1994 ApariŃia unor simptome psihotice (delir. sau o funcționare defectuoasă în domeniul social. această tulburare concordă 228 . Simptomele cauzează un stres semnificativ din punct de vedere clinic. tipul melancolic. în care apar tulburări ale gândirii şi experienŃe senzoriale psihotice. În unele cazuri. simptome psihotice sau lentoare psihomotorie. halucinaŃii) în cadrul unui episod depresiv conduce la diagnosticarea unui episod depresiv major cu trăsături psihotice. Simptomele nu apar după o menorocire (ex. o intensificare a depresiei dimineaŃa. După DSM IV. ideație suicidiară. DSM IV include. O altă subcategorie a tulburării depresive majore. În acestă tulburare. o constituie tulburările afective sezoniere. o pierdere semnificativă a apetitului şi greutăŃii.

(ex. Diagnosticul depinde de o căutare atentă a celorlalte trăsături ale tulburării depresive în special: perturbarea somnului. Bolnavul se adresează medicului internist. Alte tipuri de depresie. Această stare poate fi întreruptă uneori de stări de excitaŃie. Depresia agitată este o tulburarea în care predomină agitaŃia. acesta recurge la investigaŃii. Tulburarea distimică Tulburarea depresivă majoră este scurtă şi severă. care este o formă prelungită a depresiei. dar în forma sa agitată este deosebit de severă. Acest pattern a sugerat importanŃa acŃiunii lumini asupra psihicului şi a condus la tratament prin expunere la lumină artificială. şi anume un tip extrem de idee delirantă de negaŃie. Stuporul depresiv se caracterizează prin faptul că lentoarea în mişcare şi sărăcia vorbirii pot deveni atât de intense. AgitaŃia apare frecvent în tulburări depresive. În forma sa extremă trece în stupor depresiv.cu o perioadă de suprasolicitare profesională sau de viaŃă. altul poate fi convins că întreaga sa familie a încetat să mai existe. Sindromul Cotard prezintă o trăsătură caracteristică. Fenomenologia somatică nu anulează însă tendinŃele suicidare ale depresivului. spre deosebire de tulburarea distimică. dar uneori şi în cele severe. Tulburarea se instalează în mod obişnuit toamna sau iarna şi se restabileşte primăvara şi vara. Apare mai frecvent în tulburări uşoare sau moderate. 229 . în alte cazuri nu există o astfel de cauză şi s-a sugerat că ele sunt legate într-un fel de anotimpuri (de exemplu: de modificarea lungimii zilei). sunt prezentate în continuare: Depresia mascată este un termen folosit uneori pentru cazurile în care dispoziŃia afectivă nu este atât de evidentă. încât pacientul rămâne nemişcat şi mut. variaŃia diurnă a dispoziŃiei şi ideile depresive. de severitate medie. Depresia inhibată se caracterizează printr-o lentoare psihomotorie foarte pregnantă. când pacientul este hiperactiv şi zgomotos. boala evoluând sub o fenomenologie somatică. unele dintre ele regăsindu-se în ICD 10.: un pacient se poate plânge că i-au fost distruse total intestinele şi nu va mai putea defeca. Tulburarea este mai frecventă la pacienŃi de vârstă mijlocie sau înaintată.

oboseală cronică. Aspectul negativ constă în faptul că riscul repetării unui episod depresiv este foarte mare. o scădere a plăcerii. Totuşi. Odată instalată. izolare socială. timp în care persoana nu este cu necesitate depresivă în fiecare zi. faptul că după un timp scade în intensitate legitimează terapeutul să încurajeze pacientul că starea lui se va ameliora. fapt ce accentuează importanŃa examenului psihic şi ordinea de apariŃie a 230 . slăbirea memoriei. Pe lângă dispoziŃia depresivă.tristeŃea obişnuită. persoana mai prezintă o serie de simptome specifice: stimă de sine scăzută. dificultăŃi în luarea deciziilor.Acestă tulburare persistă de-a lungul a doi ani sau mai mulŃi. Diagnosticul depinde de identificarea simptomelor schizofrenice. ideaŃia suicidară etc. DificultăŃile se ivesc atunci când pacientul depresiv are idei delirante de persecuŃie. Tulburarea depresivă – schizofrenia. care este simptomul central. pentru cineva care a avut o tulburare depresivă majoră. dar perioada în care se manifestă dispoziŃia depresivă este mai lungă decât cea în care nu se manifestă. Tulburare depresivă . dificultăŃi de concentrare a atenŃiei. DistincŃia se face pe baza altor simptome ale tulburării depresive: gânduri depresive. pesimism şi nefericire. EvoluŃia depresiei EvoluŃia depresiei este variabilă. un episod depresiv relativ sever poate dura în medie 3 luni. depresia devine din ce în ce mai puternică. în timp ce un episod extrem de sever poate dura aproximativ 6 luni. iritabilitate. o reducere a activităŃilor şi a eficienŃei în activitate. Diagnosticul diferenŃial Tulburări depresive .tulburare anxioasă generalizată. sentimentul vinovăŃiei pentru diverse evenimente din trecut. Se realizează evaluarea severităŃii relative a anxietăŃii şi a simptomelor depresive ca şi ordinea în care acestea apar. fiind dificil de suportat de către pacient. După debut. La fel se procedează şi pentru simptome fobice şi obsesive sau disociative. Un alt element negativ constă în posibilitatea cronicizării simptomelor în aproximativ 25% din cazuri.

în special alternanŃa somn – veghe. se datoresc în mare măsură factorilor genetici. numiŃi monoamine. care are un rol dominant demonstrat în mobilizarea organismului în faŃa stresului. datorită slabei posibilităŃi de concentrare. cât şi simptome specifice schizofreniei Tulburarea afectivă depresivă . Se crede că anumiŃi neurotransmiŃători. este incriminat sistemul hipotalamic – pituitar – adrenal. Studiile pe gemeni demonstrează că aceste rate înalte. Etiologia tulburărilor afective Factorii genetici şi biologici Rolul factorilor genetici au fost studiaŃi mai mult pe cazurile moderate şi severe decât pe cele uşoare. În ceea ce priveşte factorii neurofiziologici. în anumite familii. FuncŃionarea normală a organismului este caracterizată de un ritm circadian regulat. Dacă tulburările de memorie nu se elimină odată cu restabilirea dispoziŃiei . DistincŃia poate fi făcută prin testarea memoriei. fraŃii şi copii pacienŃilor cu depresie severă au un risc de boală de 10 . Unii pacienŃi cu tulburări depresive se plâng de serioase dificultăŃi mnezice. O atenŃie deosebită trebuie acordată cazurilor în care un pacient are concomitent. unele componente ale acestui ritm sunt dereglate. La persoanele depresive.demenŃa (sindromul cerebral organic cronic).15 % (faŃă de 1 . De asemenea.este probabil un sindrom cerebral organic. Majoritatea studiilor asupra familiilor pacienŃilor depresivi au arătat că părinŃii.2 % în populaŃia normală). activităŃile endocrine şi temperatura corpului. atât simptome caracteristice tulburării depresive.. care reglează ritmul somn – veghe. care sunt implicaŃi în integrarea funcŃiilor emoŃionale. De asemenea. psihomotorii şi biologice au un rol însemnat în producerea depresiei. cercetătorii consideră că depresia este întotdeauna asociată cu modificări la nivelul creierului şi a chimiei organismului. studii genetice privind . Acelaşi lucru îl demonstrează studiile pe copii adoptaŃi din părinŃi cu tulburări afective şi preluaŃi de un cuplu sănătos.depresia nevrotică’’ au găsit rate crescute ale tulburării depresive neurotice cât şi a altor tipuri de tulburări depresive în familie. 231 . susŃinând ideea implicării ritmului circadian în etiologia depresiei.simptomelor.

Freud afirmă că. de tensiuni şi conflicte sau de familii dezorganizate. ce controlează sistemul endocrin. Sursa autodeprecierii este o persoană 232 . la fel cum doliul rezultă din pierderea prin moarte. după o perioadă de căutare puiul devine mai puŃin activ. fie că este vorba de neglijarea copiilor. de relaŃii negative părinŃicopii. anomaliile endocrine din depresie sugerează existenŃa unei tulburări a centrilor hipotalamici.Anomaliile endocrine sunt importante în etiologie din 3 motive: unele tulburări endocrine sunt urmate de tulburări depresive. Kraepelin a sugerat că personalităŃile cicloide erau mai predispuşi la psihoze maniaco-depresive (nici acest fapt nu a fost pe deplin confirmat). Teorii psihologice privind etiologia tulburărilor afective Psihanaliza Freud a atras atenŃia asupra asemănării între tulburările produse de doliu şi tulburările depresive şi a sugerat că ele ar putea avea cauze similare. mănâncă mai puŃin. cu tulburări antisociale şi alcoolism. ipoteză care nu a fost confirmată ulterior. pacienŃii cu depresie nevrotică relatează că părinŃii au fost fie indiferenŃi. RelaŃia părinŃi – copii în mica copilărie PacienŃii depresivi relatează frecvent existenŃa unor probleme în familiile de provenienŃă. Concluzia ar fi că nici un tip de personalitate nu pare a predispune la tulburări depresive unipolare. Această asociere este însă nesigură. fie hiperprotectivi. tot aşa melancolia rezultă din pierderi de alt fel (pierderea obiectului). În general. Psihanaliştii au sugerat că separarea timpurie de mamă ar predispune la tulburări depresive. O serie de studii au demonstrat că moartea unui părinte se asociază mai degrabă cu psihonevroze. Acelaşi lucru ar putea să se întâmple şi la oameni. de asemenea. Experimente efectuate pe pui de Machacus Rhesus separaŃi de mamele lor au demonstrat că separarea provoacă suferinŃă puiului şi mamei. ExperienŃa separării de părinŃi este. incriminată ca o posibilă cauză a depresiei. Factori constituŃionali Kretschmer a sugerat că tipul picnic ar fi predispus la boli afective. evită contactele cu alte maimuŃe şi pare a fi trist.

Cu toate că modelele psihodinamice iniŃiale privind mecanismele depresiei nu au fost confirmate de cercetări ulterioare. Teoriile cognitive Începuturile terapiei cognitive se plasează în anii ’60.în acelaşi timp toate sentimentele ostile legate de acest obiect sunt redirecŃionate împotriva lui însuşi. în care sentimentele sadice sunt foarte puternice În concepŃia psihodinamică. Depresia apare atunci când sentimentele de dragoste şi ostilitate sunt prezente în acelaşi timp (ambivalenŃă). depreciative şi pesimiste. Beck a dezvoltat o teorie coerentă asupra depresiei şi pe baza ei. Când un . Din perspectiva teoriei cognitive manifestările depresive sunt distorsiuni ale judecăŃii insului asupra evenimentelor şi situaŃiilor psiho-stresante. concentrându-se doar asupra fantasmelor pe care le dezvoltau. Psihanalist de formaŃie. o terapie care a fost împărtăşită apoi de foarte mulŃi clinicieni psihanalişti. care dau naştere unor trăiri emoŃionale disproporŃionate.. Beck a încercat să valideze teoria lui Freud. Freud consideră că pacientul depresiv regresează în stadiul oral. Conform teoriei lui Beck în producerea depresiei sunt implicate două mecanisme: triada cognitivă şi erorile cognitive. Triada cognitivă reprezintă ansamblu de cogniŃii negative despre sine.iubită percepută ca ambivalentă. odată cu cercetările lui Aaron Beck asupra depresiei (Beck. urmate de cele ale lui Albert Ellis. pacientul pare disperat . ca reproş. distorsionând realitatea. mania constituie un mijloc de adaptare împotriva depresiei. 1964. În acest scop Beck a făcut observaŃii clinice asupra pacienŃilor depresivi aflaŃi în tratament psihanalitic şi a constatat că în timpul curei psihanalitice pacienŃii nu făceau nici o autoevaluare a proceselor lor cognitive. Majoritatea psihiatrilor cognitivişti au considerat ideile sumbre ale depresivilor ca fiind secundare alterării cogniŃiilor. 233 . 1963. Pe baza acestor premise. Gândurile lor dominante erau profund autocritice. nu poate fi negată observaŃia că pierderea timpurie a unei persoane apropiate este implicată în etiologia depresiei.obiect’’ iubit este pierdut. 1967). dar discursul lor pune în evidenŃă o serie de erori cognitive. Aceeaşi temă a fost valorificată în numeroase forme de teoriile moderne. conform căreia depresia era ”o furie orientată spre sine însuşi”. de exemplu o mamă care a murit sau şi-a abandonat copilul.

un student care pică un examen va considera că eşecul este expresia incompetenŃei sale şi că va eşua în continuare.un loc al înfrângerilor în care este de aşteptat eşecul şi pedeapsa’’. Ea interpretează. sau pe baza unui fapt izolat. indezirabil. depresivul îi dă o interpretare negativă.. în virtutea căreia pacientul se consideră inadecvat. (Ex. Chiar şi atunci când experienŃa sa anterioară. abstracŃia selectivă. (Ex. micilor erori sau „dovezilor” de incompetenŃă. compatibilă cu autodevalorizarea sa. o secretară căreia şeful îi 234 . defetistă şi ideaŃia suicidară. focalizându-se asupra slăbiciunilor. umilitoare. incapabil să-şi atingă scopurile. în mod eronat.despre lume şi despre viitorul personal CogniŃiile negative despre sine (Worthlessnes) constau în autoevaluarea negativă. În ansamblu. triada cognitivă se manifestă prin . orice mic obstacol ca o barieră de netrecut. punitive care favorizează o atitudine pesimistă. Erorile cognitive sau logice constituie cel de-al doilea mecanism al depresiei. pacientul decupând şi interpretând în aşa fel faptele încât să corespundă expectaŃiilor sale negative”. aşa că mai bine s-ar lăsa de facultate) AbstracŃia selectivă constă în selectarea sau extragerea unei detaliu cu ignorarea aspectelor generale ale situaŃiei. epuizantă. totuşi cinci dintre ele par a fi cele mai reprezentative: inferenŃa arbitrară. ceea ce determină supradimensionarea detaliului respectiv. până la delir de persecuŃie. CogniŃii negative faŃă de viitor (Hopelessnes) constau în expectanŃe univoc negative. SimŃindu-se respins pacientul poate dezvolta o stare paranoidă. CogniŃiile negative despre lume (Helplessnes) constau în evaluarea negativă a mediului şi în tendinŃa pacientului de a resimŃii lumea ca suprasolicitantă. supraevaluarea sau subevaluarea şi personalizarea InferenŃa arbitrară constă în elaborarea unei concluzii pe baza unor fapte arbitrare sau improprii.percepŃii şi interpretări eronate care distorsionează. Ele sunt multiple şi foarte diverse. prestaŃia sa ar justifica o evaluare pozitivă. alterează şi perturbă interacŃiunile cu mediul. suprageneralizarea. incompetent. ostilă .. Persoana depresivă consideră că tot ce se întâmplă cu sine este rău.

să presupunem că o persoană încearcă să schimbe o baterie la baie şi nu reuşeşte. totuşi depresia mamei nu scade). Un alt model cognitiv este cel al neajutorării învăŃate. Animalele care nu pot controla stimulii primiŃi şi simt că sunt într-o situaŃie din care nu pot scăpa devin pasive şi prezervă acest răspuns dezadaptativ. Prin extrapolare. nu sunt bun de nimic). Lipman (1992) . (Ex. Alloy (1988). ei devin depresivi. va gândi „şeful este nemulŃumit de mine”) Suprageneralizarea constă în elaborarea unei concluzii pe baza unor premise inadecvate sau în emiterea unor predicŃii catastrofice pe baza unor situaŃii accidentale. iar vecinul său depresiv se va culpabiliza că nu a prevenit-o asupra gheŃii de pe alee). o mamă care are un copil bolnav. Această teorie se bazează pe experienŃe pe animale. chiar şi atunci când situaŃia se schimbă şi ele ar putea să scape. depresivul va gândi: sunt un ratat. Personalizarea constă în asumarea incorectă a responsabilităŃilor pentru toate evenimentele rele care se întâmplă în jur (Ex. o persoană alunecă şi cade pe aleea din faŃa casei sale. Modelul neajutorării învăŃate (helplessness) este un model cognitiv deoarece consideră că premisa depresiei este o expectaŃie: individul se aşteaptă să i se întâmple tot felul de evenimente negative. 235 . dar nu observă că de fapt febra a scăzut. starea generală a copilului este mai bună. nutrind în acelaşi timp credinŃa că nu poate face nimic pentru a preveni aceste evenimente şi consecinŃele lor dezastruoase. observă orice strănut. dezvoltat de Abramson. (Ex.spune că n-ar trebui să mai facă atâtea ciorne până la redactarea unei simple adrese. orice altă persoană ar suna un instalator. conceptualizat de (Seligman şi colegii săi. Maximizarea eşecurilor şi minimizarea succesului constă în supraevaluarea evenimentelor negative şi subevaluarea evenimentelor pozitive. înrudit cu modelul disperării (al lipsei de speranŃă). Seligman argumentează că atunci când oamenii ajung să creadă că nu mai pot controla o situaŃie neaşteptată. apoi ar uita această situaŃie. de regulă cu autoresponsabilizare. Această expectaŃie negativă asupra efectelor propriului comportament afectează motivaŃia şi produce dificultăŃi în evaluarea relaŃiei dintre răspunsurile comportamentale şi efecte.

Dimensiunea stabil – instabil. considerând că evenimentele negative li se datorează. De exemplu atunci când oamenii se confruntă cu probleme de nerezolvat. eşecul s-ar datora lipsei de noroc). Una dintre acestea sugerează că depresia rezultă nu doar din neajutorarea percepută. De exemplu în cazul unui experiment în care subiecŃii primesc probleme ce nu pot fi rezolvate.Ulterior acest model a suferit două revizuiri.specific se referă la caracteristica globală sau specifică a factorului care conduce la eşec. eşecul la un examen poate fi pus pe seama unor cauze conjuncturale. un individ va putea să gândească că problema are soluŃie. vor ajunge să-şi pună următoarea întrebare: „de ce sunt atât de neajutorat? Atribuirea cauzală (explicativă) pe care o face o persoană este un determinant semnificativ asupra a ceea ce el va aştepta în viitor. Cineva poate considera cauza ca fiind stabilă şi internă (incapacitatea proprie) sau stabilă dar externă (dificultatea problemei). Dimensiunea global . incompetenŃa devine un factor explicativ global şi va determina individul să se aştepte la eşec într-o mare 236 . ci şi din interpretarea negativă a cauzelor care generează evenimentele. Pot fi evidenŃiate trei dimensuni ale acestei atribuiri: Dimensiunea intern – extern. sentimentul neajutorării va persista în timp şi va conduce la un deficit permanent. depinde de răspunsul la următoarea întrebare: cauza eşecului meu actual este permanentă sau temporară. Atunci când oamenii dezvoltă un stil explicativ negativ. dacă persoana care a încercat să monteze bateria la baie va decide că este incompetentă în tot ce face. pentru că este ceva în neregulă cu ei înşişi. cum ar fi: insomnia din noaptea anterioară sau dificultatea de concentrare datorată unei emoŃii pozitive) sau instabilă şi externă (ex. În consecinŃă. cauza poate fi considerată ca instabilă şi internă (ex. Un factor specific explică eşecul doar în anumite circumstanŃe similare. (Ex. Rasunsurile la această întrebare pot fi diferite. pentru care răspunsul lor se dovedeşte a fi ineficient. dar el este incapabil (atribuire internă) sau că problema nu are soluŃie şi nu este vina lui că pentru eşecul în rezolvare (atribuire externă). vor deveni vulnerabili la depresie. când individul atribuie cauza eşecului unui factor stabil şi intern. De asemenea. Un factor global este acela care produce eşec într-o mare varietate de circumstanŃe.

trăiesc suferinŃa.varietate de situaŃii. cresc riscul de a dezvolta depresia cât şi schizofrenia sau tendinŃele suicidare. Acesta este de asemenea un factor stabil şi intern). dar şi studii complexe demonstrează că tulburările depresive urmează adeseori unor evenimente stresante de viaŃă. EsenŃiale se dovedesc a fi relaŃiile de suport în anturajul persoanei. sau o altă tulburare psihică. pentru alta este o provocare. chiar dacă nu determină în mod univoc tulburările. ceea ce explică faptul că unii dezvoltă o depresie. Un alt factor care influenŃează vulnerabilitatea în faŃa stresului îl constituie abilitatea individului de a utiliza modalităŃile de copping în faŃa unor evenimente negative. Cea de-a doua revizuire a modelului neajutorării învăŃate a constat în considerarea factorilor explicativi analizaŃi anterior şi a generat aşa-numitul model al disperării (hopelessness) în etiologia depresiei. Totuşi. o înfruntare. Majoritatea oamenilor care dezvoltă o depresie semnificativă au experimentat cel puŃin un eveniment major stresant în ultimele 6 luni. Pe de altă parte. Uneori evenimentele stresante. numit „depresia disperării”. Există oameni care se confruntă cu astfel de evenimente. CircumstanŃe de viaŃă predispozante Se pare că evenimentele ce preced o tulburare depresivă ar fi „ultima picătură” pentru o persoană supusă timp îndelungat unor circumstanŃe adverse (o 237 . Ceea ce pentru o persoană este un dezastru. Atunci când individul simte că nu poate face nimic în prezent sau în viitor pentru a schimba lucrurile el are tendinŃa de a considera aceste evenimente implacabile şi experimentează sentimentul neajutorării şi disperării Evenimentele stresante de viaŃă ObservaŃii clinice. SupoziŃia de bază este că supraevaluarea dimensiunii stabile şi globale a factorilor care determină evenimentele generează un „subtip” al depresiei. în faŃa unui eveniment nefericit. iar alŃii nu. producerea unui eveniment major nu este un predictor univoc al depresiei. este un fapt recunoscut că indivizii diferă semnificativ în ceea ce priveşte vulnerabilitatea biologică la stres. dar nu devin depresivi. MulŃi cercetători sunt de acord cu Aaron Beck că important este modul în care individul interpretează şi dă semnificaŃie evenimentului stresant.

ce pot conduce ele însele la depresie sau se pot adăuga celor pe termen scurt factorii de vulnerabilitate. Diagnosticul depinde de o anamneză atentă şi de examinarea stării fizice şi psihice. dar şi la cei precipitanŃi şi predispozanŃi.). O familie iubitoare poate susŃine pacientul. oricât de evidente ar fi simptomele depresive (ele pot fi elementele altei tulburări). parkinsonismul şi anumite tulburări endocrine). Diagnosticul diferenŃial trebuie să fie scrupulos.căsnicie nefericită. Pentru unii munca este o valoroasă resursă 238 . O atenŃie deosebită trebuie acordată depresiei mascate. mononucleoză infecŃioasă. orientându-l spre activităŃi adecvate. Brown şi Harris au împărŃit evenimentele predispozante în 2 tipuri: dificultăŃi pe termen lung sau circumstanŃe stresante prelungite. dar numai o mică parte au efecte specifice. Evaluarea tulburărilor depresive parcurge mai multe etape: Precizarea diagnosticului de tulburare depresivă Stabilirea severităŃii tulburării. O severitate deosebită este indicată de simptomele biologice. inclusiv a riscului suicidar Formarea opiniilor asupra etiologiei Aprecierea resurselor sociale ale pacientului Evaluarea efectului tulburării asupra altor persoane. Trebuie evaluată în fiecare caz importanŃa cauzelor interne sau externe. prieteni şi ocupaŃii. Trebuie apreciată măsura în care tulburarea depresivă a afectat capacitatea de muncă a pacientului sau angajarea acestuia în familie sau în activitatea socială. Severitatea simptomelor se apreciază după simptome. Etiologia se stabileşte cu referire la factorii cauzali. Riscul de suicid trebuie apreciat pentru fiecare caz. dar mai ales de halucinaŃii şi idei delirante. care amplifică efectul evenimentului de viaŃă (ex : a avea copii dependenŃi) Efectele bolilor somatice: Unele condiŃii clinice au o mai mare probabilitate de a fi urmate de o depresie (gripa. probleme de muncă etc. Evaluarea resurselor sociale ale pacientului vizează informaŃii despre familie. De asemenea este probabil că multe boli somatice pot acŃiona ca factori stresanŃi nespecifici în provocarea tulburărilor depresive.

Orice încercare de a înveseli o persoană deprimată poate fi interpretată ca o incapacitate de a înŃelege trăirile şi problemele sale. privind atitudinile în relaŃia cu pacientul depresiv. să nu dăm asigurări nefondate şi să nu promitem ceea ce nu putem oferi. ostilitatea. Trebuie să fim conştienŃi de vulnerabilitatea pacientului depresiv. ambivalenŃa. comportament ostil. Trebuie să-i oferim oportunitatea să-şi exprime trăirile şi suferinŃa şi să răspundem în aşa fel încât să înŃeleagă că recunoaştem şi empatizăm cu trăirile lui. Managementul acestor comportamente solicită foarte multă răbdare şi disponibilitate de implicare. Răbdarea. O intervenŃie lipsită de tact poate genera o reacŃie de apărare şi închiderea pacientului în noncomunicare.socială (distragerea atenŃiei şi compania). Pentru că depresivii prezintă o stimă de sine scăzută. sentimentul inutilităŃii şi inadecvarea proceselor gândirii sunt câteva simptome care interferează cu dezvoltarea unei relaŃii terapeutice. Depresivul poate fi incapabil să ia decizii foarte simple. mamă a unor copii mici. Pacientul trebuie acceptat aşa cum este şi trebuie să-i acordăm timpul necesar pentru constituirea unei relaŃii terapeutice. Este necesară. Empatia. Louise Rebraca Shives formulează o serie de recomandări. O persoană deprimată este incapabilă să suporte dezamăgirea. pentru alŃii însă poate fi o sursă de stress. o mamă depresivă îşi poate ucide copiii pentru a-i scuti de suferinŃe). a căror realizare 239 . Anxietatea poate genera agitaŃie psihomotorie. Trebuie să fim sinceri cu pacientul. furie. Cele mai mari probleme le ridică o femeie cu depresie severă. Izolarea. Abordarea pacientului depresiv Persoanele depresive sunt incapabile să comunice cu cei din jur. Pacientul trebuie încurajat să desfăşoare anumite activităŃi şi să îndeplinească anumite sarcini. AcceptanŃa. Dacă există idei delirante trebuie anticipate consecinŃele acestora (ex. trebuie să avem grijă ca faptele sau vorbele noastre să nu fie interpretate ca expresia unei critici sau a unei atitudini de respingere. Onestitatea. de asemenea evaluarea efectele asupra altor persoane.

Organizarea tratamentului în tulburările depresive este o activitate complexă şi presupune evaluarea riguroasă a tuturor dimensiunilor problemei. Răspunsul depinde de severitatea tulburării şi de calitatea resurselor sociale ale pacientului. el va fi încurajat să-şi asume responsabilităŃi pentru propriile sale probleme şi va fi orientat spre terapie cognitivă sau psihodinamică. chiar dacă rămâne acasă sau este internat. munca se recomandă pentru distragerea atenŃiei şi compania celorlalŃi. Considerarea necesităŃii tratamentului medicamentos este de asemenea decizia exclusivă a medicului. Pacientul trebuie orientat spre activităŃi adecvate stării sale. de explicarea faptului că ei suferă de o afecŃiune şi nu de un eşec moral. aceasta trebuie analizată. Este necesară terapia suportivă. ca şi oricărui refuz de a mânca sau a bea. Dacă tulburarea depresivă este reacŃie la o împrejurare de viaŃă. dar dacă tulburarea este severă în stadiul iniŃial. PacienŃii depresivi renunŃă la activităŃi cotidiene şi profesionale şi evită alŃi oameni. 240 . Dacă pacientul necesită internare? Aceasta este decizia exclusivă a medicului. Fiind privaŃi de stimulare socială şi posibilitatea unei recompense. în primele zile de tratament. Depresivii au nevoie de sprijin şi încurajări. În tratarea depresiei sunt utilizate antidepresivele triciclice şi inhibitorii de monoaminoxidază Necesitatea unei activităŃi adecvate. Dacă pacientul trebuie să-şi continue munca? Dacă tulburarea este uşoară. Prima grijă a psihiatrului este deci menajarea bolnavului de grijile sale. o discuŃie intensă referitoare la acuzele sale nu face decât să sporească deznădejdea şi nefericirea. Mai târziu. Acest tratament este indicat la majoritatea pacienŃilor. Necesitatea tratamentului psihologic. În cazurile severe lentoarea şi dificultatea de concentrare pot afecta performanŃele şi pot amplifica deznădejdea pacientului. care poate pune în pericol viaŃa pacientului. În aprecierea severităŃii o atenŃie deosebită trebuie acordată riscului suicidar sau oricărui alt risc pentru membrii familiei. se intensifică simptomele iniŃiale.trebuie recunoscută şi recompensată imediat. deoarece acest fapt contribue la creşterea stimei de sine.

referitoare la sine şi la situaŃiile cu care se confruntă. ele nu rezolvă problemele care au cauzat depresia. decât atenuarea depresiei. Cele mai utilizate modalităŃi psihoterapeutice în depresie sunt: terapia cognitivă şi terapia psihodinamică. pe termen scurt. larg folosită în prezent pentru ameliorarea depresiei. producerea unor schimbări pe termen lung. decât pe relaŃiile din trecut Terapia cognitivă Terapia cognitivă şi varianta sa mai complexă. în timp ce abordarea psihodinamică are în vedere. nu evită conflictele şi nu rezolvă problemele profesionale.Psihoterapia în depresia unipolară Deşi medicamentele antidepresive acŃionează eficient asupra depresiei. care este focalizată mai degrabă pe prezent. revin periodic în mintea pacientului. să-şi activeze şi să-şi valorifice resursele. catastrofice. Beck sugerează că o serie de gânduri discrete. mai degrabă. Pilulele nu îmbunătăŃesc situaŃia de cuplu. O variantă scurtă a terapiei psihodinamice. care constituie un risc de depresie. Toate aceste probleme trebuie rezolvate de persoana depresivă. Terapia cognitivă îşi propune să acŃioneze în sensul reducerii sau eliminării simptomelor depresive. ÎnvăŃând să înfrunte aceste gânduri. pentru înfruntarea sau rezolvarea situaŃiei sau pentru a face faŃă evenimentelor negative. prin acŃiunea asupra gândurilor negative şi a erorilor cognitive şi ajutând clientul să se angajeze în mai mare măsură în activităŃi productive. care trebuie să-şi dezvolte şi să utilizeze modalităŃi eficiente de copping. terapia cognitiv comportamentală. Scopul psihoterapiei este acela de a ajuta persoana să gestioneze circumstanŃele negative de viaŃă sau vulnerabilitatea individuală. învăŃând pacientul să diferenŃieze faptele de aprecierea lor subiectivă. au în vedere reducerea simptomelor depresive şi rezolvarea problemelor de viaŃă şi a vulnerabilităŃii personale. pacientul devine mai capabil să-şi rezolve problemele în mod constructiv. întreŃinând depresia. este terapia interpersonală. negative. Terapia cognitivă ajută pacientul să identifice aceste gânduri automate şi nerealiste şi să găsească alternative adaptative de răspuns la circumstanŃele negative de viaŃă. Terapia cognitivă utilizează diferite tehnici pentru a modifica gândurile negative. 241 .

respectiv un gând sau o imagine mentală. de care subiectul nu este probabil conştient. decât dacă se concentrează asupra lui. In cazul emoŃiilor penibile puternic resimŃite (angoasă. el funcŃionează în pofida subiectului. care face posibilă regândirea problemelor în alt mod. Terapeutul joacă rolul unui expert. Se vor putea pune în valoare ulterior tehnicile destinate studiului şi modificării gândurilor automate depresive. depresie. pg. 1992. El trebuie să încurajeze independenŃa şi autonomia pacientului. După mai multe repetiŃii va fi posibil să se ajungă la o perfectă înŃelegere a ceea ce este acest fenomen subtil. Prezentăm mai jos o listă cu cele mai frecvente gânduri automate întâlnite la depresivi (Tabel 3) Tabel 3. atât în raport cu şedinŃele de terapie cât şi cu persoana terapeutului. Lista de gânduri automate (Cottraux. În cursul primelor şedinŃe de psihoterapie trebuie mai întâi clarificat ce se înŃelege prin gând automat. şi în viaŃa de toate zilele. Cel mai bun mod de a lua cunoştinŃă de acest monolog subconştient este de a închide ochii şi de a se concentra asupra gândurilor şi imaginilor care îi vin în minte.atât în cursul şedinŃelor de terapie cât. 70) Eu am mari dificultăŃi în a face faŃă lumii Eu nu sunt bun De ce eu nu reuşesc nici odată ? Nimeni nu mă înŃelege Eu renunŃ la ceilalŃi Eu nu cred că pot continua Mi-ar place să fiu mai bun decât sunt Eu sunt atât de slab (neputincios) ViaŃa mea nu se desfăşoară aşa cum aş dori Sunt dezamăgit de mine însumi Nimic nu mai este ca înainte Nu pot suporta acest lucru prea mult timp Eu nu o să ajung niciodată să iniŃiez ceva (să demarez un lucru) Ce este rău în mine ? Eu îmi doresc să fiu altfel Eu nu pot să fac să meargă lucrurile bine Eu mă detest Eu sunt fără valoare Eu îmi doresc să dispar Ceva nu merge în/la mine Eu sunt un ghinionist (n-am noroc) ViaŃa mea este o încurcătură Eu sunt un ratat Eu nu o să ajung nici odată acolo Eu nu mai am nici o speranŃă Ceva trebuie schimbat Trebuie să văd ceea ce este rău în mine Viitorul meu este lugubru Nu merită osteneala Nu reuşesc să termin lucrurile începute. iar conŃinutul său este cel mai adesea negativ. furie) se 242 .

în viaŃa cotidiană. Evaluează 2. Precizează emoŃia : furie. Pentru ca înregistrarea să aibă utilitate se notează situaŃia declanşatoare. au acompaniat sau au urmat emoŃia ex : tristeŃe. tristeŃe. de asemenea. cu idei suicidare. pacientul va nota şi în afara şedinŃelor momentele cînd este trist. amintirilor sau reveriilor care-Ńi produc emoŃii penibile ex : altă dată trăiam mai bine Ora : EmoŃia 1. anxios. gândurilor. emoŃii şi gânduri automate. (Vezi fişa de evaluare a gândurilor automate) După cum observăm. Fontaine. emoŃia resimŃită şi gândul automat asociat. Descrie firul ideilor. chiar şi copii mei m-au abandonat 2. Această fişă este baza de lucru pentru evaluarea realistă a gândurilor automate şi identificarea unor alternative raŃionale de răspuns. 1993. Fişa poate fi studiată împreună cu terapeutul şi poate fi considerată ca o bază de discuŃie pentru a fixa temele fiecărei şedinŃe. Fişă de evaluare a gândurilor automate (Ladouceur. Cottraux. Terapeutul sugerează examinarea dovezilor pro şi contra acestor gânduri negative. În unele cazuri grave.completează o Fişă de evaluare a gândurilor automate. Pacientul consemnează în fişă emoŃiile puternice resimŃite de fiecare dată când apar. 71) Ziua : SituaŃia 1. prin modificarea gândurilor automate. După câteva exerciŃii făcute împreună cu terapeutul. nelinişte sau altceva Gândurile automate 1. Evaluează-Ńi gradul de intensitatea emoŃiilor convingere în ceea ce (pe o scală de la 0 la 8) priveşte gândurile automate (pe o scală de la ex : 7 0 la 8) ex : 6 O astfel de fişă de autoînregistrare poate fi utilizată. apatic sau furios. Scrie gândurile automate care au precedat. Îl ajută pe pacient să nu-şi atribuie sistematic toate sentimentele de culpabilitate de care se crede responsabil. pacientul caută să stabilească relaŃii între situaŃii. pg. pacientul se va confrunta cu întrebările din monologul interior critic şi va postula că doar ideea legată de sinucidere reprezintă singura soluŃie pentru înlăturarea sentimentului de 243 . Descrie evenimentul care a produs emoŃia penibilă ex : în week-end singur 2.. (Tabel 3) Tabel 3. anxietate ex : toată lumea.

care este administrată ca temă pentru acasă. (Tabel 9). Precizează emoŃia: furie. Gândurile opuse celor automate. 73) Fişă de modificare a gândurilor automate (Cottraux. care s-a dovedit foarte eficientă în elaborarea unor alternative raŃionale de răspuns în faŃa unor circumstanŃe de viaŃă nefavorabile este tehnica celor trei coloane. clienŃii depresivi devin mai capabili să selecteze modalităŃi adaptative de viaŃă şi să înŃeleagă că depresia este rezultatul modului în care ei interpretează faptele. Cine nu riscă nimicn nu are nimic. Descrie evenimentul precis şi firul ideii producătoare de emoŃii penibile ex. Ca instrument de lucru poate fi utilizată o fişă de modificare a gândurilor automate (Tabel 4) Tabel 4. Evaluează-Ńi gradul de convingere a gândurilor automate (pe o scală de la 0 la 8) ex : angoasă 3. pg. devine un instrument pentru identificarea gândurilor depresive. pentru identificarea ipotezelor dezadaptative şi pentru testarea unor alternative de gândire şi acŃiune mai realiste. Trebuie evitată greşeala de a confrunta brutal pacientul cu erorile sale de judecată. Prin „dezautomatizarea” gândurilor negative. 2. Ziua : SituaŃie – emoŃie 1. Evaluează-Ńi gradul de credibilitate a gândurilor opuse celor automate (pe o scală de la 0 la 8) ex : 4 3. 244 .culpabilitate. Altfel există riscul ca el să pună la îndoială neutralitatea terapeutului. Această tehnică. n-ar fi trebuit să accept noul loc de muncă 2. eu pot să-mi un acord aceeaşi încredere. tristeŃe sau angoasă Ora : Gândurile automate 1. ex : CeilalŃi mi-au acordat încredere. PrestaŃia mea profesională este lamentabilă. Reevaluează-Ńi gradul de convingere în privinŃa gândurilor automate după acest examen contradictoriu ex : 3 2. au acompaniat sau au urmat emoŃia ex : Sunt incapabil Gândurile alternative 1.1992. Acestea sunt gânduri pe care le vei judeca mai raŃional. Evaluează-Ńi ex : 7 intensitatea emoŃiilor (pe o scală de la 0 la 8) ex : 8 Una din tehnicile folosite. ScrieŃi gândurile automate care au precedat. Terapeutul trebuie să insiste asupra acestor gânduri şi mai ales asupra ideii de culpabilitate care stă la baza lor.

cred că voi supravieŃui. care ajută la luarea la cunoştinŃă a caracterului depresiv al gândirii pacientului şi al principiilor ascunse care domină comportamentul său. Care sunt faptele? Nu m-a sunat. Ea constă printr-un joc progresiv de întrebări şi răspunsuri. Totuşi el este un om foarte ocupat la serviciu. Ce se va întâmpla dacă este adevărat? Chiar dacă este adevărat că nu mă mai iubeşte şi mă va părăsi. Nu mă mai iubeşte.Metoda socratică trebuie să fie preferată. (Tabel 5) Tabel 5. Tehnica cognitivă a redistribuirii blamului propune pacientului o reevaluare a responsabilităŃilor după standarde comune 245 . Terapeutul va dezvolta la pacient capacitatea de a gândi alternative pentru gândurile sale automate. Alternative adaptative de gândire Eveniment Gânduri negative automate Alternative realiste de gândire Care este eroarea? Nu pot să ştiu ce este în mintea lui sau ce ne va rezerva viitorul. Mă va părăsi cu siguranŃă Aş putea să văd lucrurile altfel? A fost probabil foarte ocupat şi nu a putut suna. Chiar dacă şi-a pierdut interesul. Aş putea să obŃin mai multe informaŃii? Aş putea să discut cu el şi să-l întreb cum vede el relaŃia noastră în continuare. asta nu înseamnă că mă va părăsi. pentru a le înlocui prin răspunsuri mai bune în raport cu realitatea. nu va fi imposibil Prietenul meu nu m-a sunat vineri PacienŃii depresivi tind să se blameze pe ei înşişi pentru tot ceea ce se întâmplă rău cu ei sau în jurul lor. Am fost independentă înainte de relaŃia cu el şi chiar dacă îmi va fi greu din când în când. Poate că mai putem îmbunătăŃi lucrurile.

Ghidul fundamental în evaluarea eficienŃei atribuirii optimiste este costul general al situaŃiei. Am prezentat mai pe larg diverse tehnici cognitive şi cognitiv comportamentale pentru a creea o impresie globală asupra modalităŃilor de abordare a depresiei din perspectiva acestor psihoterapii. în baza căreia pacientul să se simtă eficient. este o terapie scurtă. ce şi-au demonstrat eficienŃa în situaŃii specifice. studentul va avea tendinŃa să pună pe seama unor cauze externe şi alte eşecuri viitoare). focalizată 246 . instabile (temporare) şi specifice diferitelor evenimente negative pe care le trăieşte. Dacă costul este mare în viitor (ex. (Ex. terapia încearcă să modifice această credinŃă cu o alta. atunci strategia optimistă se dovedeşte ineficientă. punând eşecul pe seama dificultăŃii subiectelor sau a dispoziŃiei profesorului). ci de a-l face să înŃeleagă co orice situaŃie este determinată de o multitudine de factori. Psihoterapia în cazul neajutorării învăŃate Odată ce este acceptată ipoteza că o posibilă cauză a depresiei şi respectiv a neajutorării învăŃate este expectaŃia pacientului că răspunsul său este ineficient în controlul evenimentelor ce se vor produce. ce îşi are originile în tratamentul psihanalitic al lui Harry Stack Sullivan şi Frieda Fromm-Reichman. Problema nu constă în a absolvi pacientul de orice responsabilitate. Terapia interpersonală Terapia interpersonală. inclusiv a celor non-depresivi. Se utilizează predilect tehnici cognitiv comportamentale. care au o contribuŃie bine determinată în economia responsabilităŃilor şi nu doar „incompetenŃa” sau este cauza situaŃiei.tuturor oamenilor. Unele studii insistă pe tentativa de a schimba atribuirile pesimiste cu altele optimiste. Această tehnică trebuie însă folosită cu prudenŃa deoarece atribuirea externă a cauzelor unor evenimente care presupun implicarea subiectului poate avea efecte negative în viitor. pentru un student care pică la un examen pentru că nu a învăŃat suficient este mai utilă o evaluare negativă a contribuŃiei sale decât o deresponsabilizare. învăŃând pacientul să atribuie cauze externe. pe larg prezentate anterior. În acest context se sugerează că dobândirea unor abilităŃi sociale şi de comportament asertiv pot fi eficiente pentru că contribuie la dezvoltarea sentimentului de autoeficienŃă şi la restructurarea stimei de sine.

înfruntarea. depresia din tulburarea bipolară tinde să fie mai severă decât cea din tulburarea unipolară. euforie sau dispoziŃie normală. Terapia interpersonală este probabil eficientă în prevenirea recăderilor şi a recurenŃei depresiei. Componenta maniacală va fi descrisă mai jos. DispoziŃia individul pendulează între depresie. Terapia interpersonală abordează patru arii problematice: supărările. ea prezintă nu doar insomnie şi apetit redus. conflictele. deşi pot fi evidenŃiate o serie de diferenŃe. poate determina intrarea pacientului în puseu maniacal. Severitatea tulburării poate evolua de la un nivel moderat (ciclotimia) la unul ridicat (tulburarea bipolară). negociere şi asertivitate. în ciuda evidentei lor opoziŃii sunt uneori asociate. Apoi. Tulburarea afectivă bipolară Depresia şi mania. foarte eficiente în depresia unipolară. interpretarea. terapia interpersonală încearcă să abordeze problemele relaŃionale curente ale pacientului.pe problemele interpersonale ale persoanei depresive. astfel că unii oameni experimentează ambele stări. Episodul maniacal 247 . Bazându-se pe principiile pshodinamice şi utilizând tehnici psihodinamice. Se urmăreşte dezvoltarea unor abilităŃi de comunicare. Jocul de rol şi simularea unor situaŃii de comunicare specifice sunt utilizate în abordarea aspectelor deficitare ale funcŃionării sociale şi a relaŃiilor interpersonale ale pacientului. Poate fi evidenŃiată o diferenŃă semnificativă şi în neurochimia celor două forme ale depresiei. Sunt încurajate expresiile emoŃionale. ci şi hipersomnie. cum ar fi discuŃia. Vorbim atunci de tulburarea afectivă bipolară. suportul şi încurajarea de către terapeut. care anterior purta numele de psihoză maniaco-depresivă. relaŃiile sociale şi disfuncŃiile la nivelul familiei. reflecŃia. În primul rând. dificultăŃile de comunicare. Administrarea unor medicamente antidepresive. tranziŃia rolurilor şi deficitul social. Componenta depresivă a tulburării bipolare este aproximativ similară cu cea din tulburarea unipolară. în tulburarea bipolară.

Ele pot fi auditive . de asemenea. ci că în interiorul ei coexistă un puternic element depresiv. Uneori se manifestă idei delirante de grandoare. Procesele cognitive sunt accelerate.sub formă de voci care elogiază subiectul sau vizuale . dar nu cu regularitatea tulburărilor depresive. murdar Simptomele maniei pot fi clasificate în 4 categorii: simptome afective şi dispoziŃionale. neasortate. într-o rapidă succesiune. manifestând atât euforie. Buna dispoziŃie este întreruptă uneori de scurte episoade depresive. Unii pacienŃi par veseli. Simptomele cognitive. Faptul că. Pacientul maniacal are convingerea nestrămutată că totul este în puterile sale.cu conŃinut religios. în mod firesc pe teme expansive. Sunt frecvente. Îmbrăcămintea reflectă dispoziŃia prin culori strălucitoare şi adesea stridente. Limbajul este adesea rapid şi bogat.Trăsăturile principale ale maniei sunt creşterea dispoziŃiei şi activităŃii. Gândurile pacientului maniacal reflectă dispoziŃia. neângrijit. ideile sale sunt originale iar munca sa este de o remarcabilă calitate. în timp ce alŃii sunt mai mult iritabili decât euforici. care. În cazuri mai severe pacientul poate fi dezordonat. Simptomele afective DispoziŃia individului în stare maniacală este expansivă. care nu au limite. Ideile expansive sunt frecvente. bine dispuşi şi optimişti. Pacientul se crede profet religios. simptome cognitive. iritabilitatea este simptomul dominant i-a îndreptăŃit pe unii specialişti să considere că mania nu este o stare în întregime opusă depresiei. Aspectul exterior este caracteristic. Pacientul crede că opiniile sale sunt importante. sunt concordante cu dispoziŃia. adesea. simptome motivaŃionale şi simptome fizice. Adesea. ca şi ideile de autoimportanŃă (grandoare). DispoziŃia variază pe parcursul zilei. ideile delirante sunt asociate cu halucinaŃiile. manifestând o veselie contagioasă. iar iritabilitatea se poate transforma uşor în mânie. ideile delirante de relaŃie. Alteori apar idei delirante de persecuŃie pacientul crezând că ceilalŃi îi subapreciază calitatea. sau crede că poate sfătui personalităŃi importante. atunci când apar. Ideile se îmbulzesc în minte. În tulburări severe apare fuga de idei cu schimbări atât de rapide. cât şi iritabilitate. încât cursul gândirii este dificil de urmărit 248 .

AlŃii iau decizii nesăbuite de a-şi părăsi serviciul sau îşi plasează banii în afaceri riscante. dar necritică şi nerealistă. PacienŃii încep multe activităŃi. în care pacientul prezintă o dispoziŃie expansivă şi entuziastă. care asociază cu unul sau mai multe din următoarele simptome: o Stimă de sine crescută şi sentimente de grandoare o Implicare crescută în activitate sau agitaŃie psihomotorie o Implicare crescută în activităŃi plăcute. ConştiinŃa bolii este întotdeauna perturbată. Stima de sine crescută se asociază cu o încredere în sine deosebită. ea este recunoscută ca o schimbare semnificativă faŃă de modul obişnuit de a fi al acesteia. pe fondul unei energii crescute. dar le lasă neterminate pe măsură ce altele le incită fantezia. 335 249 . Activitatea sexuală este debordantă. Activitatea maniacală a pacientului este greu de suportat de către cei din jur. Vorbire rapidă şi pe un ton ridicat. cu un potenŃial ridicat de risc şi consecinŃe dramatice. DorinŃele sexuale sunt crescute şi comportamentul poate fi dezinhibat. Pacientul se trezeşte devreme. pg. Alte simptome ce pot apare în episodul hipomaniacal sunt: Nevoia scăzută de somn. Deşi dispoziŃia persoanei poate fi contagioasă pentru anturaj. neglijânduse bunele maniere Totuşi se ajunge la o scădere ponderală. DispoziŃia individului este descrisă ca euforică. Apetitul este crescut şi hrana poate fi consumată cu lăcomie. Fuga de idei nu 13 *** (1994) – DSM IV.Simptome motivaŃionale Hiperactivitatea este persistentă şi poate duce la epuizare fizică. cheltuind nesăbuit. Succesiunea rapidă a gândurilor şi comportamentelor maniacalului deconcertează interlocutorul. Unii sunt extravaganŃi. simŃindu-se plin de energie. Totuşi. sunt caracteristice episodului maniacal din tulburarea bipolară. în general. neobişnuită şi persistentă. definit de DSM IV13 ca o tulburare care durează cel puŃin 4 zile. pacienŃii pot exercita un oarecare control asupra simptomelor pentru scurt timp. Ele au un grad ridicat de severitate La nivel moderat de severitate se manifestă episodul hipomaniacal. neobişnuit de veselă. dificil de întrerupt. Simptomele prezentate mai sus. Simptome fizice Somnul este adesea redus. dar riscante.

simptomele ce apar în cadrul episodului hipomaniacal sunt în general coerente. Extrema dezinhibiŃie socială (neglijarea oricărei reguli şi convenŃii sociale. Trăsătura distinctivă cea mai importantă este aceea că. investigaŃia neurologică este esenŃială. conducere auto în viteză Totuşi.Comportamentul excitat datorită abuzului de droguri depinde de antecedente. DiferenŃierea este foarte dificilă. ex. înainte de începerea tratamentului. labilitate a atenŃiei. Este necesar un examen al urinei pentru droguri. urinatul în public) sugerează patologia de lob frontal. cumpărături exagerate. • Tulburarea maniacală . de bună calitate Distractibilitate. inclusiv unele caracteristice schizofreniei. mai ales la pacienŃii vârstnici cu comportament expansiv şi fără antecedente de tulburări afective. calambururi.tulburările cerebrale organice. Când există o mixtură de trăsături care aparŃin celor 2 sindroame . • Tulburările maniacale . ca de exemplu ideile delirante de relaŃie. adesea productive şi creative Sociabilitate crescută ActivităŃi impulsive. în manie aceste idei se schimbă de obicei repede în conŃinut şi rareori durează mai mult decât faza de hiperactivitate. nonbizare şi nu conduc la inadecvarea socială corespunzătoare episodului maniacal Diagnosticul diferenŃial al tulburării maniacale • Tulburarea maniacală – schizofrenie. bancuri. Stările induse de droguri sau induse medicamentos cedează rapid după ce pacientul este spitalizat.rezultă tulburare schizoafectivă (schizomaniacă). În concluzie. O leziune cerebrală organică trebuie întotdeauna luată în consideraŃie.este prezentă Glume. deoarece în tulburarea maniacală pot apare halucinaŃii auditive şi idei delirante. Etiologia tulburărilor maniacale 250 . investiŃii. evidenŃiate prin schimbarea rapidă a temei discursulu sau a activităŃii Implicarea în activităŃi diferite.

. divorŃul) pot fi decelate uneori în etapele de viaŃă preliminare debutului unei tulburări bipolare. iar mania ar fi o formă de apărare împotriva depresiei.Se consideră în general că etiologia tulburări maniacale este predominant endogenă Factorii genetici evidenŃiază faptul că transmiterea ereditară a tulburării este puternică. Procesele neuro-reglatorii au fost incriminate. atât în etiologia depresiei unipolare.se vor cere relaŃii necesare de la rude. La acest nivel reactivitatea emoŃională şi comportamentală poate fi blocată (depresie) sau poate fi în exces (manie) Factorii psihologici ExplicaŃia iniŃială a psihanalizei. DificultăŃile în relaŃiile de familie pot constitui atât factori predispozanŃi şi precipitanŃi. În mod paradoxal. pentru că pacientul poate să nu recunoască proporŃiile comportamentului său anormal. poate costitui nucleul disfuncŃiei. 251 Internarea este aproape întotdeauna . Evaluarea severităŃii simptomelor. Evenimentele negative de viaŃă au fost considerate ca fiind implicate. Deşi nu pot fi considerate drept cauze primare a tulburării bipolare. PacienŃii maniacali se pot controla la interviuri şi pot induce în eroare medicul. care modulează procesele motivaŃionale şi comportamentul orientat spre scop. mai ales datorită ciclicităŃii dispoziŃiei. nu mai este acceptată astăzi. cât şi consecinŃe ale tulburărilor bipolare. Recent se consideră ca tulburarea bipolară este rezultatul unei disfuncŃii la nivelul sistemului facilitator al comportamentului. Diagnosticul diferenŃial trebuie să fie foarte scrupulos. evenimentele stresante influenŃează semnificativ timia individului. potrivit căreia depresia ar fi o furie reorientată spre sine după pierderea unei persoane dragi. arie a creierului reglată de dopamină. a tulburării bipolare ca şi a maniei. Segmentul sistemului dopaminergic. Se vor cerceta halucinaŃiile şi ideile delirante Se vor evalua resursele sociale şi efectele asupra celorlalŃi Oportunitatea internării. evenimente de viaŃă. care în mod normal ar provoca tristeŃea (doliu. Evaluarea maniei are în vedere aceleaşi obiective ca şi în evaluarea depresiei Diagnosticul implică o anamneză amănunŃită a pacientului dar şi obŃinerea unor informaŃii suplimentare de la aparŃinători.

ci şi după patternul de somn şi după refacerea greutăŃii pierdute. care se caracterizează prin alternanŃa depresiei şi hipomaniei sau a euforiei şi depresiei. în tulburări severe. intensitatea simptomelor este moderată şi atunci vorbim de o tulburare ciclotimică Ciclotimia este o manifestare de severitate moderată. Tabloul clinic se poate schimba rapid în sensul unei tulburări depresive marcate. hiperactivitate şi o nevoie scăzută de somn. Progresul poate fi judecat nu doar după starea psihică şi comportamentul general. când pacientul poate dezvolta idei suicidare. pacientul se opune internării). cumpărături. pentru a proteja pacientul de consecinŃele propriului său comportament (în general. Oricare ar fi tratamentul ales se va acorda o atenŃie deosebită apariŃiei simptomelor depresive. Simptomele principale includ: vorbirea rapidă sau accelerată. Tratamentul este predominant medicamentos. Aşa cum am precizat anterior. • Implicarea în activităŃi plăcute.recomandabilă. DispoziŃia depresivă şi hipomaniacală poate apare alternativ. AlternanŃa bruscă poate surprinde nepregătite persoanele din anturajul apropiat al pacientului. Alte simptome includ: • Creşterea energiei şi productivităŃii • Comportament egocentrc (persoana dă impresia că se gândeşte numai la sine) • Creativitate crescută • Comportament dezinhibat (dar nu strident) în prezenŃa altora • Sexualitate crescută fără preocupări pentru consecinŃe. deoarece un episod maniacal poate fi urmat brusc şi pe neaşteptate (uneori de la o zi la alta) de un puseu depresiv. care poate dura câteva luni. poate fi intermitentă sau poate fi separată prin intervale de dispoziŃie normală. Ea trebuie monitorizată cu atenŃie. În puseu acut se administrează (exclusiv la indicaŃia şi sub supravegherea medicului) un antipsihotic (haloperidol sau clorpromazină). investiŃii riscante 252 . Uneori insă. tulburarea bipolară presupune alternanŃă episoadelor depresive cu cele maniacale. Când starea pacientului se ameliorează şi este dispus să coopereze se poate începe Litiul. cu toată paleta sa de simptome şi cu o activă ideaŃie sucidiară.

în prima tinereŃe. cu privire la etiologia depresiei 6. AnalizaŃi cu atenŃie cazul prezentat mai jos: „I.C. I. De aproape 2 ani el a început să aibă probleme legate de activitatea sa profesională. I. FormulaŃi câte trei argumente majore de pe poziŃia principalelor concepŃii teoretice. că nu mai resimte nici o plăcere atunci când iese în oraş. SoŃia l-a sfătuit să meargă la doctor.C. îi povesteşte soŃiei că este incapabil să se concentreze la servici. căruia I. b) FormulaŃi întrebări care să clarifice simptomele şi să completeze tabloul clinic 253 . la restaurant sau la picnicuri cu soŃia. că îi chinuie pe cei din jur şi mai ales pe cei dragi. iar el a ajuns la concluzia că nu este potrivit acolo. Analiza diferenŃelor între episodul depresiv major şi tulburarea distimică 5. care debutează. depresia moderată şi depresia severă 3.C.C.• Activitate motorie excesivă şi incapacitatea de a se odihni • Glume. calambururi • Exagerarea unor contribuŃii anterioare Tulburarea ciclotimică este o condiŃie cronică.C. este o persoană hipersensibilă. care acuză faptul că în ultima vreme resimte un stres puternic legat de munca sa. AnalizaŃi diferenŃele dintre depresia uşoară. DescrieŃi şi clasificaŃi simptomele depresiei 2.. Adesea colegii îi atrag atenŃia că greşeşte. nu poate să doaarmă şi nu mai are poftă de mâncare. de obicei. Este mai comună la femei şi interferează într. se simte nervos. i-a povestit că nu mai are pentru ce să trăiască. IdentificaŃi simptomele episodului depresiv major 4. El recunoaşte că nu mai are interes pentru viaŃa sexuală şi că nu se achită de îndatoririle sale de soŃ şi de tată. 30 de ani. controlor de trafic este însurat şi are 3 copii. Din această cauză este mereu agitat. a) IdentificaŃi şi clasificaŃi simptomele prezenta la I. ia decizii pripite.-o oarecare măsură cu funcŃionarea ocupaŃională şi socială Test de autoevaluare 1. care l-au făsut să se simtă incapabil de a mai desfăşura în continuare acestă activitate şi să se gândească la demisie.

se află în această stare de surescitare de circa o saptămână şi că este foarte îngrijorată deoarece fiica sa nu 254 . dar a venit la medic ca să-i facă pe plac mamei sale. însoŃită de mama ei.A. unghiile de la mâini şi de la picioare sunt date cu o ojă stacojie. a traversat o perioadă foarte dificilă. foarte scurtă şi cu un model extravagant. nu cu mult timp în urmă. În ultimile zile nu a dormit decât 2 – 3 ore pe noapte. Este adevărat că.A. care îi scoate în evidenŃă formele. mijloace de transport şi alte lucruri necesare firmei. În ceea ce povesteşte strecoară şi câte o glumă care îi face pe ceilalŃi să zâmbească sau să râdă. În timp ce vorbeşte. dar foarte stridente şi relativ neasortate. Ea povesteşte că este deosebit de apreciată în firma sa. g) ConstruiŃi un proiect de intervenŃie psihoterapeutică. a fost deosebit de tristă şi nimic nu mai mergea cum trebuie. părul este vopsit înt-un roşcat portocaliu. 37 ani. Mama sa încearcă să intervină povestind că S. care este bătrână şi vede peste tot numai rău.A. ceea ce o face foarte fericită. Poartă o bluză roşie de mătase transparentă şi o fustă mov în carouri. De altfel. unde este în momentul de faŃă un personaj indispensabil într-o afacere de export de miliarde de lei.c) FormulaŃi întrebări care să contribuie la diagnosticul diferenŃial d) FormulaŃi supoziŃia diagnostică e) IdentificaŃi principalele gânduri automate f) IdentificaŃi obiectivele unei intervenŃii psihoterapeutice. vorbeşte foarte repede şi sare cu repeziciune de la o idee la alta. afirmă că firma ar fi intrat în faliment dacă ea nu ar fi descoperit această oportunitate şi dacă nu o va valorifica. AnalizaŃi cu atenŃie următorul caz: S. Hainele sunt de bună calitate. care ar eşua dacă ea nu s-ar duce la serviciu fie şi o singură zi. La întrebările medicului femeia răspunde cu o voce puternică. dar a făcut tratament şi acum depresia ei este doar o amintire. râde mereu amuzată de orice întrebare a medicului şi este cu uşurinŃă distrasă de zgomotele şi mişcările din jurul său. gesticulează foarte larg. buzele sunt puternic conturate. de profesie juristă la o firmă cu profil comercial. afirmă că acum este perfect sănătoasă şi chiar într-o formă extraordinară. pentru ca a trebuit să umble după acte. Femeia este fardată strident. 7. Încă înainte de a i se pune vreo întrebare de către medicul de gardă. se prezintă la camera de gardă. S.

nu are capacitatea să se adapteze la serviciu şi şi-ar dori foarte mult să moară decât să mai trăiască o asemenea viaŃă inutilă. considera că acesta i se datorează în întregime şi că datorită incompetenŃei sale au fost pierdute o serie de contracte importante. În aceea perioadă refuza să se mai îngrijească. a) IdentificaŃi simptomele specifice b) FormulaŃi supoziŃia diagnostică 6. EvaluaŃi cauzele posibile. pentru a putea preciza diagnosticul şi a realiza diagnosticul 255 . Într-una din zile s-a întors acasă spre dimineaŃă şi i-a povestit mamei sale că a cunoscut la discotecă un tânăr. care i-a sporit foarte mult energia. Mama se pânge că nu se mai poate înŃelege cu fiica sa. deoarece afirma că nu este bună de nimic. Deoarece firma se afla într-un oarecare impas financiar. umbla aproape toată ziua într-un halat de casă. În fiecare seară.mai doarme şi nu mai manâncă pretextând că nu are timp. care s-a îndrăgostit nebuneşte de ea şi cu care a avut o aventură amoroasă.A. din perspectiva diverselor teorii. dar s-a infuriat brusc şi a aruncat pe podea o farfurie pe care o Ńinea în mână. Îngrijorarea mamei este cu atât mai mare cu cât cu numai o jumătate de an înainte fiica sa s-a aflat în concediu medical şi a făcut un tratament cu antidepresive. îşi sună prietenii şi îi invită în oraş. aşa încât a hotărât să facă sex în fiecare noapte pentru a se revigora. nu se mai pieptăna şi uneori nici nu se mai spăla dimineaŃa spunând că nu va ieşi nicăieri şi oricum nimeni nu se uită la ea. după ce se întoarce foarte târziu de la firmă. PrezentaŃi simptomele. nimeni nu are nevoie de ea. S. RealizaŃi o anamneză amănunŃită unui pacient depresiv. Deşi are un salariu destul de bun. Plângea mereu şi afirma că se simte complet inutilă. Când mama a întrebat-o cum îl cheamă pe tânărul respectiv şi cu ce se ocupă SA nu a ştiut să răspundă. ConstruiŃi un ghid de interviu clinic. la restaurant sau la discotecă promiŃându-le că le face cinste. spunând că acest lucru nu este important şi că mama sa nu este capabilă să se bucure de fericirea fiicei sale. deoarece aceasta vorbeşte într-una şi nu ascultă nimic din ce i se vorbeşte. mama sa spune că în ultima săptamână a cheltuit tot salariul pe invitaŃiile prietenilor şi în plus şi-a cumpărat câteva haine foarte scumpe din banii pe care îi avea la bancă.

care s-a dovedit deosebit de eficientă în tratarea depresiei.C. All EducaŃional...C. Walker E. detaliind ini ial tabloul clinic al depresiei cu simptomele afective. Paris 7. traducere. Butcher J. Infomedica.L. *** (1994) – DSM IV 3.Lippincott Company.. J. pg. (1992) – Les tharapies cognitives.. Bucureşti 2. R. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. P.. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. traducere. Sunt prezentate cu rol de exemplificare câteva tehnici ale terapiei cognitive. Edition Masson. Bucureşti 8. New York.W. Paris 9. All. Kendall P. Medicală Bucureşti 12. motiva ionale si biologice. Seligman M. Carson R. Ed. (1993) – Therapie comportamentale et cognitive.Elemente de psihoterapie.Wesley Educational Publishers Inc. Shives L.. Tudose F. (coord) (1976) – Psihiatrie. Ladouceur R. University Press 4. Holdevici I (1996) . Addison. Philadelphia 13. E. Cottraux J. Un accent deosebit este pus pe explica ia etiologică cognitivistă si pe terapia cognitivă. W. Mineka S. Ed. 6. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. Bucureşti REZUMAT Capitol abordează paleta largă a tulburărilor dispozi ionale.ICD 10. *** (1998) .. AnalizaŃi diferenŃele între tulburarea bipolară şi tulburarea ciclotimică Bibliografie 1. Edition Retz. Oxford. Cottraux J. Ed. (2001) – Abnormal Psychology. Fontaine O. Boston 5.diferenŃial 7. Houghton Mifflin Company.N. Rosenhan D. 57 11.B. (1998) – Abnormal Psychology. 10. Ed. Este apoi abordat puseul maniacal si este analizataă tulburarea bipolară si alte forme clinice ale tulburarilor dispozi iei 256 . cognitive. Norton Company. Hammen C. Predescu V.

Să argumenteze concepŃiile false privind schizofrenia 2. Să diferenŃieze simptomele pozitive şi simptomele negative ale schizofreniei 4. studentul va fi capabil: 1. Să descrie subtipurile schizofreniei 257 . Să identifice şi să descrie simptomele schizofreniei 3. SCHIZOFRENIA Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs.Unitatea de învă are 12.

aşa numite pozitive. Mituri privind schizofrenia 2.5. Cele mai limitative definiŃii restrâng termenul de psihotic la delir sau halucinaŃii. Etiologia schizofreniei 6. Simptome pozitive şi simptome negative ale schizofreniei 4. Să argumenteze rolul factorilor psihosociali în etiologia schizofreniei 7. Poate una din cele mai specifice trăsături ale tulburărilor psihotice o 258 . Să identifice mijloacele de intervenŃie psihoetrapeutică în ameliorarea schizofreniei 8. emoŃii dezorganizate sau tulburări motorii. a familiei acestuia. Să identifice mijloacele de intervenŃie in vederea readaptării şi reinserŃiei sociale a pacientului schizofrenic CUPRINS 1. Tabloul clinic al schizofreniei 3. Abordarea psihoetrapeutică a schizofreniei 7. Odată cu schizofrenia ajungem la aspectul ultim şi cel mai dramatic al prăbuşirii psihologice. Mijloace de intervenŃie in vederea readaptării şi reinserŃiei sociale a pacientului schizofrenic Durata medie de studiu individual: 8 ore studiu pe suportul de curs 14 ore 6 ore rezolvare sarcini de lucru Schizofrenia este adesea considerată ca cea mai devastatoare dintre suferinŃele mintale. dar nici una dintre ele nu a fost unanim acceptată. tulburări cantitative şi calitative ale gândirii. alături de halucinaŃii şi delir şi alte simptome. Termenul „psihotic” a primit de-a lungul timpului diferite definiŃii. a prietenilor. Această tulburare ilustrează cel mai pregnant un ansamblu de trasături denumite psihotice. precum vorbirea dezorganizată. al căror caracter patologic nu este recunoscut de pacient. Să argumenteze rolul factorilor biologici în etiologia schizofreniei 6. Subtipurile schizofreniei 5. DefiniŃiile mai largi includ. prin efectele sale asupra vieŃii pacientului.

Această idee este mai degrabă rezultatul ignoranŃei şi fricii oamenilor. Deci. pierderea sensului propriei persoane şi incapacitatea de a stabili şi întreŃine relaŃii cu alŃii. dar acest fapt nu poate fi generalizat. Această heterogenitate a manifestărilor clinice face ca. evoluŃii şi răspunsuri la tratament sunt variate Schizofrenia este o boală psihică caracterizată printr-o simptomatologie variată. MulŃi pacienŃi schizofrenici sunt. trăsături ce diferă uneori semnificativ de la un pacient la altul. un grup de tulburări cu cauze heterogene. phreno – minte). mai degrabă. ruşinoşi. în care predomină fenomenul de disociaŃie. limbaj şi comportament. întreŃinând convingerea că una dintre faŃetele acestei personalităŃi este în mod funciar agresivă. având unele simptome similare. strident al manifestărilor schizofrenice a fost sursa a numeroase mituri şi prejudecăŃi. adică „scindarea minŃii”. dimpotrivă.constituie pierderea contactului cu realitatea. Este adevărat că există posibilitatea ca un pacient care trăieşte o experienŃă halucinatorie sau delirantă să devină periculos pentru sine şi pentru cei din jur. ezitanŃi. decât o expresie a naturii schizofreniei. Pacientul schizofrenic tipic este o persoană care a pierdut legătura cu un set de puncte de ancorare în mediul înconjurător. gândire. O altă idee greşită provine de la etimologia termenului schizofrenie. a profundă alterare a funcŃiilor motrice. închişi în lumea lor şi nepăsători faŃă de tot ce se întâmplă în jur. o destructurare a emoŃiilor şi trăirilor. aşa cum sugerează şi etiologia sa (schizo – rupere. în ciuda faptului ca schizofrenia este discutată ca fiind o singură boală. extrem de docili. Încercând să descifrăm procesele care determină acestă rupere de realitate vom observa la schizofrenici foarte multe anormalităŃi. Acestea includ tulburări de percepŃie. care includ pacienŃi al căror tablou clinic. Disocerea implicată în 259 . diagnosticul acestei categorii să includă o varietate de tulburări. scindare. cu un potenŃial ridicat de violenŃă. care a făcut ca această boală să fie asociată cu personalitatea multiplă. disociere. Seligman inventariază câteva dintre aceste concepŃii eronate. sadică. Caracterul bizar. imprevizibili. imposibil de înŃeles şi în afara oricărui control. termenul de schizofrenie desemnează. În reprezentarea empirică a schizofreniei pacienŃii cu această tulburare sunt consideraŃi periculoşi. care asigură fiecărui individ normal reperele morale. sociale şi comportamentale pentru o eficientă adaptare.

Acesta relatează în 1860 cazul unui băiat de 13 ani. Marea majoritate a pacienŃilor cunosc remisiuni de diverse grade. Scurt istoric Înainte de 1880. care interferează într-un anumit fel cu sistemul nervos. ea nu se va mai vindeca niciodată. a devenit din ce în ce mai retras. cuprinzând tipul hebefrenic. catatonic şi paranoid. pg. Sunt cazuri în care pacientul trăieşte un singur episod schizofrenic în întrega sa viaŃă după care urmează o recuperare integrală. produs de o funcŃionare defectuoasă a glandelor. disociate şi nu la o scindare a personalităŃii. cu debut timpuriu. 444) face referire la primul psihiatru care realizează o descriere clinică a unui caz de schizofrenie şi anume Benedict Morel. Morel s-a gândit că funcŃiile intelectuale. Carson (198. se referă la faptul că procesele psihice sunt rupte. motiv pentru care a denumit acestă tulburare demenŃă precoce. fizice şi morale ale copilului s-au deteriorat ca urmare a unei degenerări a creierului de origine ereditară. între diversele tulburări psihice nu era realizată o diferenŃiere clinică.termenul de schizofrenie. letargic şi liniştit. dând impresa că a uitat tot ce a învăŃat. Practica clinică a infirmat această concepŃii. dar nu erau delimitate categorii de tulburări. Băiatul povestea frecvent că şi-a omorât tatăl. care era strălucitor la învăŃătură în şcoala sa. De altfel. Emil Kraepelin este şi primul psihiatru care elaborează un sistem 260 . dar care şi-a pierdut gradat interesul pentru studii. O a treia concepŃie falsă are o notă fatalistă. profesională şi în familie. DemenŃa precoce era descrisă ca o evoluŃie spre deteriorare cronică şi implica o serie de trăsături clinice ca halucinaŃii şi delir. Se crede în mod curent că odată ce o persoană a dezvoltat o schizofrenie. Krepelin a fost convins că această tulburare era determinată de un dezechilibru chimic. unii dintre ei cu o reintegrare totală în viaŃa socială. Era acceptat faptul că unele tulburări sunt diferite de altele. având în vedere şi vârsta debutului (timpurie) şi pentru a o diferenŃia de demenŃă. ce debutează la vârste mai înintate Psihiatrul german Emil Kraepelin adoptă termenul de demenŃă precoce pentru a desemna un grup de tulburări care păreau a avea drept trăsătură comună o deteriorare a funcŃiilor mintale. propus de Bleuler.

când în pusee. se cufundă într-o visare cu ochii deschişi şi reacŃionează adesea în manieră inadecvată. 1994). Bleuler considera că schizofrenia are o cauză biologică. afectivităŃii şi relaŃiilor cu lumea. care se dezvoltă într-o anumită perioadă de timp şi nu poate fi pus în legătură cu factori stresori bine definiŃi. tăcută. Adolescentul preschizofrenic are puŃini prieteni sau deloc. termenul de schizofrenie. care sunt totuşi destul de heterogene şi relativ contradictorii. Aceşti precursori au influenŃat semnificativ concepŃiile moderne asupra schizofreniei. larg acceptat la vremea sa. Schizofrenia se dezvoltă. în acest caz. Aceste semne şi simptome se asociază cu disfuncŃii sociale şi ocupaŃionale marcante şi cu o deteriorare semnificativă a nivelului anterior de funcŃionare al individului (DSM IV. Ca şi Krepelin. răspunsurile emoŃionale sunt inadecvate. Persoana îşi pierde treptat interesul pentru lumea din jur. deşi era neuropatolog.de clasificare pentru tulburările psihice severe. Eugen Bleuler introduce în 1911. Tabloul clinic al schizofreniei Trăsăturile clinice ale schizofreniei reprezintă un ansamblu de semne şi simptome caracteristice (pozitive sau negative) care sunt prezente cel puŃin 6 luni. fiind determinată de o suferinŃă a creierului. Pe o poziŃie cu totul diferită s-a plasat Adolf Meyer. care. pasivă. pe fondul unei personalităŃi premorbide cu evidente trăsături schizoide sau schizotipale. a considerat că schizofrenia reflectă o insuficienŃă adaptativă şi o deteriorare a obişnuinŃelor. un termen mult mai acceptabil pentru a desemna aceste tulburări. Copiii sunt în general obedienŃi. cu referire la etiologia sa. izolându-se şi neparticipând la activităŃi sociale. introvertită. cu puŃini prieteni în copilărie. care s-ar datora unei învăŃări inadecvate în primii ani de viaŃă. care poate să se oprească sau poate să retrocedeze. simptome ale bolii apar adesea cu luni şi ani 261 . dar nu permite niciodată o „restituŃie ad integrum”. Deşi debutul bolii este adesea definit începând cu diagnosticul sau prima spitalizare. care evoluează când cronic. Uneori tulburarea schizofrenică se dezvoltă încet şi insidios. Persoana este liniştită. Acest pattern de simptome se referă la procesul schizofreniei. deoarece Bleuler considera că schizofrenia este o alterare a gândirii.

Persoana poate să înregistreze simptome somatice ca: dureri de cap. Acest pattern. Debutul somatic poate lua aspectul unei astenii. de obicei. în timp ce la vârste mature se dezvoltă în special schizofrenia paranoidă. PacienŃii cu un debut mai târziu sunt mai adesea femei. afecte anormale. ceea ce surprinde pe cei din familie. vârsta debutului fiind adesea corelată cu tipul de schizofrenie. oculte sau religioase. prezintă o fază prodromală mai amplă. În această primă perioadă. idei bizare. că persoana trece printr-o fază mai dificilă. anomalii cerebrale mai marcate. dar majoritatea indivizilor prezintă o fază prodromală manifestată prin dezvoltarea graduală a unei mari varetăŃi de simptome. slăbiciune şi probleme digestive. tulburări cognitive mai evidente şi un prognostic mai rău). cu semne şi simptome negative mai proeminente. pentru ca apoi să apară halucinaŃiile si tulburările de gândire. Alteori debutul simptomelor schizofrenice este brusc şi dramatic. şi are dificultăŃi în integrarea socială. prezintă anomalii cerebrale şi tulburări cognitive mai slabe şi au un prognostic mai bun. migrene. pacientul se poate simŃi anxios sau perplex şi poate dezvolta un interes pentru idei abstracte. de obicei. cu un caracter bizar. care consideră. Debutulul dismorfofobic (teama de schimbare fizică) are la bază o 262 . Diagnosticul iniŃial poate fi de indigestie sau tulburare somatică. un limbaj neobişnuit. denumită şi acută. cu dureri de cap. ModalităŃi de debut sunt foarte diferite: Debutul prin idei delirante este cel mai uşor de constatat datorită apariŃei şi afirmării unor idei neconforme cu realitatea. se referă la schizofrenia reactivă. filozofice. Familia şi prietenii pot constata că persoana este schimbată. Debutul poate fi abrupt sau insidios. aproape pe neaşteptate. fiind marcat de o intensă tulburare a proceselor emoŃionale şi de o stare de confuzie şi perplexitate.înainte. PacienŃii cu un debut timpuriu sunt mai adesea bărbaŃi. DSM IV include în această stare: un comportament particular. Vârsta de debut se plasează. La vârste mici se manifestă în special schizofrenia hebefrenică. între adolescenŃa târzie şi 30 – 40 de ani. experienŃe perceptive străine ca fiind semne prodromale. disconfort fizic. adesea precedat de acŃiunea unor factori stresori precipitanŃi. absurd. dureri de spate şi musculare.

răspunsurile emoŃionale dezorganizate sau paradoxale. comportamentul dezorganizat sau catatonic. Debutul prin tulburări de comportament constă în faptul că cel în cauză îşi schimbă modul de viaŃă (hebefrenicul devine frivol. halucinaŃiile. fiind asociate cu mecanisme neuronale distincte şi cu corelaŃii clinice diferite.impresie. Simptomele pozitive constau în excesul sau distorsiunea unor funcŃii normale. Aceste simptome se pot desfăşura pe două dimensiuni. MulŃi pacienŃi par stângaci în comportamentul social. rezervat). asupra schimbării fizice. Simptomele pozitive includ: delirul (distorsiunea sau exagerarea gândirii inferenŃiale). aspectul exterior este caracteristic. Simptomele caracteristice ale schizofreniei pot fi clasificate în două categorii: simptome pozitive şi simptome negative. (DSM IV) • dimensiunea psihotică (halucinaŃii şi delir) • dimensiunea dezorganizării (vorbire dezorganizată şi comportament dezorganizat) Simptomele negative includ: • restrângerea formelor de manifestare şi a intensităŃii afectelor • scăderea fluenŃei şi productivităŃii gândirii • scăderea iniŃiativelor şi a comportamentelor orientate spre scop Sindromul acut Aspect exterior şi comportament Deşi de o variabilitate extremă. catatonicul închis. în timp ce simptomele negative exprimă o diminuare sau o slăbire a funcŃionării normale. ce poate deveni convingere. vorbirea dezorganizată. 263 . agitaŃia psihomotorie. preocupaŃi şi retraşi sau bizari. Debutul prin acte medico-legale sau judiciare.

cuvinte disparate.) HalucinaŃiile vizuale sunt mai puŃin frecvente şi se manifestă mai ales sub forma de pseudohalucinaŃii. Atitudinea bolnavului poate varia faŃă de ele între 2 extreme: nelinişte şi participare afectivă maximă sau indiferenŃă şi delăsare totală.. zgomotele par prea tari.. Butcher. . 1998. lucrurile par vii şi vin spre mine ca o revărsare de ape dinspre un stăvilar spart” (Carson. aparent preocupaŃi de propriile lor gânduri.Unii pacienŃi zâmbesc sau râd în permanenŃă. altele discută despre el la persoana a III-a sau îi comentează acŃiunile. emoŃiile mele sunt atât de intense. Unele voci par să dea comenzi pacientului. pe care nu le mai poate Ńine sub control. Unii sunt agitaŃi şi zgomotoşi. 451) . . Aceste halucinaŃii sunt în mod particular caracteristice schizofreniei. Adesea pacientul acuză faptul că este copleşit de cantitatea mare de informaŃii senzoriale. pg. .. HalucinaŃiile pot apare la nivelul oricărei modalităŃi senzoriale. Tulburările de gândire PacienŃii schizofrenici au adesea gânduri idiosincretice şi asociaŃii care 264 . Unii pacienŃi îşi aud propriile gânduri rostite tare şi cu claritate fie în momentul când le gândesc (sonorizarea gândirii). muzică. petrecând mult timp singuri în cameră.. fie imediat după aceea (ecoul gândirii). Cel mai adesea ele sunt experimentate ca voci. HalucinaŃiile auditive pot lua aspectele unor zgomote. care sunt percepute distinct de propriile gânduri ale pacientului. fraze sau conversaŃii. Dar tulburările perceptive pot fi mai ample şi mai nespecifice. Relatările pacienŃilor asupra acestui aspect sunt relevante: „Nervii mei par foarte sensibili. HalucinaŃiile corporale (cenestezice sau kinestezice) au o mare semnificaŃie... ConŃinutul poate fi variabil. obiectele par prea strălucitoare. un şarpe în organism etc. olfactive sau tactile. Mineka. în timp ce alŃii par permanent perplecşi. familiare sau nefamiliare. alŃii evită compania. nemişcaŃi. dar halucinaŃiile auditive sunt cele mai specifice. ca şi cele gustative.. fără motiv. dar cel mai frecvent el este peiorativ sau ameninŃător... mai ales când sunt trăite ca fiind provocate din afară (senzaŃiile halucinatorii din abdomen sunt trăite ca rezultat al unei relaŃii sexuale cu un persecutor.

care anulează sensul mesajului. Descrise pentru prima oară de Bleuler. PacienŃii par a utiliza cuvinte ce pot fi recunoscute. Frecventă şi relativ caracteristică schizofreniei pare să fie incoerenŃa (ideativă sau sintactică). Ele sunt rezistente în faŃă oricărui argument şi sunt susŃinute în ciuda unor evidente situaŃii reale. Persoana eşuează în tentativa de a da sens mesajului. fără un contur ideativ precis. vorbirea poate fi atât de dezorganizată. ca efect al disocierii gândirii. Pacientul poate sări de la un subiect la altul (deraierea. vagă. În desfăşurarea gândirii pot apare perseverări şi stereotipii verbale. ajungând până la salata de cuvinte sau verbigeraŃie.o stare difuză. de obicei. tulburările de comunicare (ca expresie a gândirii) sunt. de unde rezultă ermetismul gândirii schizofrenice. încât devine uneori necomprehensibilă (salata de cuvinte). Delirurile îşi pot avea originea în aşa numita dispoziŃie delirantă . Deraierea gândirii sau slăbirea asociaŃiilor sunt adesea cauzele acestui eşec.alterează conexiunile sau relaŃiile logice între idei. Tulburările de limbaj şi comunicare Limbajul reflectă tulburările de gândire subiacente. sărăcia acestora şi blocajul gândirii. Ideile delirante sunt credinŃe false. Unii pacienŃi folosesc cuvinte obişnuite cu sensuri neobişnuite (paralogisme). răspunsurile la întrebări pot fi superficial legate sau fără legătură cu întrebarea (tangenŃialitate). iar alŃii inventează cuvinte noi (neologisme). Unii pacienŃi au o gândire concretă. unei lipse de educaŃie sau unei deprivări culturale. care derivă de cele mai multe ori din interpretarea eronată a percepŃiilor sau experienŃelor trăite. Aceasta poate fi constatată în gândirea lipsită de logică sau gândirea alături de subiect. considerate drept primul indicator al tulburării schizofrenice. care ar trebui să fie suficiente pentru a le contracara. Tulburările fluxului gândirii includ presiunea gândurilor. care le denumea tulburări ale gândirii formale. deşi acest eşec nu poate fi atribuit unui deficit intelectual. astfel încât se produc fenomene de dispersie sau disociere semantică. datorită dificultăŃii de a opera cu idei abstracte. slăbirea asociaŃilor). În cele mai severe forme coerenŃa gândirii se pierde astfel încât ideile sunt amestecate. 265 . dar modul de combinare a lor în propoziŃii şi fraze este profund alterat.

inclusiv cu schimbarea de sex. Incă din timpul lui Bleuler acest proces era recunoscut sub denumirea de autism. 266 . dar cu valoare diagnostică mai mare. Depersonalizarea . prin definiŃie. În cazuri extreme. Retragerea într-o lume internă Contactul cu lumea externă este. de relaŃie. Această retragere din lumea externă poate fi acompaniată de elaborarea unei lumi interne. care se constată prin expresia de perplexitate a pacientului. Ideile delirante de persecuŃie sunt cele mai comune. de grandoare. sau cu o dicifilă diferenŃiere între ei şi restul lumii. retragerea din lumea externă pare deliberată şi implică o totală dezangajare faŃă de mediu. Pe acest fond pot apare în anumite situaŃii: Derealizarea . incluzând crearea unor fiinŃe stranii. ca şi cele de inducere sau de sustragere a gândirii. care interacŃionează cu pacientul în diverse moduri. pacientul considerându-se urmărit. până la pierderea sensului subiectiv al propriului Eu.ceva se întâmplă. religioase. de control şi cele de posedare a gândirii.trăirea unei schimbări care pluteşte în aer . ameninŃat cu moartea.impresia de schimbare a propriei persoane. somatice). Se manifestă mai ales la debut. ConŃinutul lor poate include o varietate de teme (persecutorii. trăită mai ales în plan psihic. Aceste 2 simptome sunt frecvente chiar şi atunci când halucinaŃiile şi ideile delirante lipsesc. în care persoana dezvoltă idei ilogice şi fantastice. dar nu ştiu ce’’. pierdut în tulburările schizofrenice. Uneori apar idei delirante privind o nouă identitate pe care şi-o asumă. sunt ideile delirante de relaŃie. Mai puŃin frecvente.impresia de schimbare a realităŃii fizice.. cu un rău ce i se poate face sau cu ridiculizarea. Un sens confuz ale propriei persoane Persoanele schizofrenice pot fi confuze în ceea ce priveşte propria identitate. Alteori persoana pare perplexă în raport cu anumite aspecte ale propriului corp sau cu cu schimbări dramatice pe care le acuză.

ca o componentă principală. legănat faŃă . euforie. dar azi simptomele apar mai frecvent izolate. până la anularea comportamentului motor. 267 . în care pacientul începe o mişcare. Stuporul se poate transforma brusc într-o activitate motorie necontrolată şi agitaŃie psihomotorie. crucificarea sau perna psihică -culcat cu capul ridicat). dar bizară preŃioasă şi ruptă de context – ex. pacientul râde când vorbeşte despre doliu). care nu pare să aibă un scop. Tulburări de mişcare pot lua diferite forme: stereotipia este o mişcare repetată. nu comunică în nici un fel. În trecut se admitea un sindrom catatonic de sine stătător. mut.o mişcare normal direcŃionată ca scop. pe care o menŃine mai mult timp. caracteristică raptusului schizofrenic. fie inadecvate situaŃiei (ex. Stuporul şi agitaŃia sunt cele mai frapante simptome motorii. dar înainte de a o finaliza începe mişcarea opusă (tendinŃa de a apuca un obiect niciodată nu este finalizată).Anomaliile dispoziŃiei Sindromul schizofrenic include. iritabilitate. în care pacientul permite să i se impună o poziŃie neconfortabilă. deşi este pe deplin conştient. care sunt. Flexibilitatea ceroasă este o tulburare a tonusului muscular. Se înregistrează.spate) manierismul . unele poziŃii având o semnificaŃie simbolică (ex. o evidentă destructurare a răspunsurilor emoŃionale. poate fi repetată regulat (ex. o marcată şi persistentă indiferenŃă emoŃională şi o diminuare a răspunsului emoŃional. fie paradoxale în raport cu situaŃia sau persoana (inversiunea afectivă). fie extrem de palide în raport cu situaŃia (anhedonie). care pare să aibă o semnificaŃie socială. de asemenea. o aplatizare afectivă. salutul militar repetat ambitendinŃa este o formă specială a ambivalenŃei. Tulburările motorii sunt adesea numite catatonice. În stupor pacientul este imobil. anomalii persistente ale dispoziŃiei. manifestându-se ca o tocire a afectivităŃii. Unii pacienŃi adoptă singuri poziŃii ciudate şi neconfortabile. depresie. anxietate. Comportamentul dezorganizat Comportamentul dezorganizat care se manifestă în schizofrenie poate varia între o hiperactivitate excitată şi o marcată descreştere a oricăror mişcări.

fără semne discernabile ale unor posibile emoŃii. Limbajul este anormal. Trăsătura cea mai izbitoare este voinŃa scăzută. ci cred că trăirile lor sunt rezultatul acŃiunii răuvoitoare ale altor oameni. deşi memoria nu este afectată. cu răspunsuri emoŃionale neadecvate. Vocea este monotonă. constând într-o lipsă de impuls şi iniŃiativă. Un număr mic de pacienŃi îşi neglijează chiar şi nevoile alimentare. DisfuncŃia afectează adesea chiar şi aria comportamentului rutinier cotidian. Această aparentă inabilitate a schizofrenicului de a-şi exprima emoŃiile nu trebuie considerată totuşi ca absenŃa oricărei experienŃe emoŃionale. relaŃiile sociale şi auto-îngrijirea. FaŃa pacientului pare adesea imobilă. manierisme ritualice. Retras în sine. fie cu o variabilitate mimică exagerată. semn al tulburării de gândire caracteristice 268 . fără rezonanŃe emoŃionale. ajungând până la incontinenŃă.Tulburările motorii pot include de asemenea rigiditate posturală. pacienŃii nu se consideră bolnavi. ConştiinŃa bolii este de obicei absentă. Perturbarea atenŃiei este frecventă (afectând concentrarea) şi poate determina dificultăŃi de evocare. Evită contactele sociale. mutism şi diverse grimase bizare. cum ar fi munca. Ea se aseamănă foarte mult cu reacŃia unei persoane normale în contextul unei situaŃii nefamiliare. Orientarea şi atenŃia Orientarea este relativ normală. Sindromul cronic Sindromul cronic se caracterizează prin tulburarea gândirii şi prin simptome negative constând în: scăderea activităŃii lipsa iniŃiativei izolare socială şi apatie. Sunt asociate. fie cu o reducere semnificativă a expresivităŃii. fiind marcată de perplexitate şi blocaj. pacientul poate fi inactiv lungi perioade de timp sau se poate angaja într-o activitate fără scop. Afectivitatea este în general tocită. Activitatea orientată spre scop este practic întreruptă.

sindromului acut. Se înregistrează adesea o semnificativă descreştere a comportamentului comunicaŃional. InteligenŃa scăzută influenŃează aspectele clinice. ideile delirante religioase sunt mai puŃin frecvente astăzi. în timp ce suprastimularea precipită simptomele „pozitive”. tabloul clinic fiind mai puŃin complex.incapsulate’’ faŃă de restul convingerilor (ex. memoria nu este în general afectată. perturbări ale dispoziŃiei şi dezorganizarea comportamentului. ceea ce anulează semnificaŃia mesajului. ajungând la dezordine şi murdărie. ca şi în sindromul acut. Factorii care modifică trăsăturile clinice Stimularea socială are un efect considerabil asupra tabloului clinic. dar celelalte convingeri pot fi normale). atenŃia şi concentrarea sunt slabe. decât acum un secol) Vârsta influenŃează trăsăturile clinice ale schizofreniei. La adolescenŃi şi tineri trăsăturile clinice includ tulburări de gândire. Delirurile pot fi . Delirurile sunt adesea sistematizat. Unii pacienŃi stochează obiecte. Orientarea este normală. Pacientul poate răspunde la întrebări cu un singur cuvânt sau poate să facă pauze foarte mari între cuvinte. HalucinaŃiile sunt frecvente. AlŃii ignoră convenŃiile sociale (vorbesc necenzurat. care au anumite aspecte în 269 . până la alogie. Comportamentul social se deteriorează. Mediul social poate influenŃa conŃinutul unor simptome. în sensul că substimularea amplifică „simptomele negative”.. odată cu vârsta simptomatologia paranoidă devine mai frecventă. pacientul poate delira pe tema răspunsurilor sale sexuale. în timp ce. Ideile delirante pot fi susŃinute cu un redus răspuns emoŃional (nepăsare). DiferenŃe în practica diagnosticului Schizofrenia are foarte multe forme particulare. (ex. În general simptomele ambelor sindroame sunt variabile. mai ales ideile delirante. ConştiinŃa bolii este alterată. strigă obscenităŃi în public).

Bleuer clasifica simptomele schizofreniei în simptome primare (cei patru A) şi simptome secundare. Simptome primare . dar cu obiect) HalucinaŃiile Alte simptome (ocazionale): Slăbirea stimei de sine şi a identităŃii de sine Iritabilitate şi lipsă de interes pentru activităŃile cotidiene ReacŃii inadecvate faŃă de mediu. furtul sau inserŃia gândurilor transmiterea gândurilor percepŃia delirantă 270 .comun. Un exemplu de delimitare a gamei de simptome. Cu cât este mai îngustă gama de simptome considerate diagnostice pentru schizofrenie. ermetismul gândirii) AmbivalenŃa Simptoame secundare sunt: Idei delirante (mai puŃin sistematizate decât în paranoia) Iluziile (percepŃii false. cu valoare istorică. care cuprindeau: sonorizarea gândirii halucinaŃii la persoana a III-a. sub formă de comentarii sau somatice. Pentru unificarea criteriilor de diagnostic în schizofrenie. îl constituie simptomele de rangul I ale lui Schneider. clinicienii trebuie să cadă de acord în privinŃa simptomelor care delimitează sindromul.grupul celor 4 A – sunt: Tulburări asociative Tulburări ale afectivităŃii (ale dispoziŃiei) Autismul (retragerea din realitate. cu atât diagnosticul este mai sigur. exprimate prin izolare şi modificarea (afectarea) comportamentului psiho-motor AlternanŃa dispoziŃiilor (care sunt disproporŃionate faŃă de evenimentele declanşatoare) Acuze somatice Tulburări ale apetitului În jurul anilor 60 existau mari divergenŃe în ceea ce privea diagnosticul între Europa şi America.

scăderea inițiativei). Un singur criteriu A este suficient. caracteristice fazei active: A. Disfuncții social / ocupaționale. comportament de autpîngrijire. medicamente) sau a unei condiții medicale F. pg. B. inserția sau furtul gândirii. identifică următoarele simptome psihotice. alogie. dacă delirurile sunt bizare sau halucinațiile constau în voci ce comentează comportamentul sau gândurile pacientului sau în două sau mai multe voci care conversează între ele. diagnosticul de schizofrenie poate fi pus dacă delirul şi halucinațiile sunt prezente cel puțin o lună ICD 10 (1998. Dacă există în antecedente o tulburare autistică sau altă tulburare de dezvoltare. Durată: simptomele tulburării persistă cel puțin 6 luni. 106 – 107) identifică următoarele simptome psihotice. durând cel puțin o lună. pg. 285-286). pentru o semnificativă durată de timp de la debutul tulburării C. caracteristice fazei active: a.sentimente sau acŃiuni trăite ca fiind impuse din afară. relații interpersonale. incluzând cel puțin o lună cu simptome din criteriul A D. Sunt excluse tulburări datorate efectelor unor substanțe (droguri. Sunt excluse tulburări schizoafective sau de dispoziție E. două sau mai multe din următoarele: idei delirante halucinații evidente vorbire dezorganizată (incoerență sau marcată slăbire a asociațiilor) comportament puternic dezorganizat sau catatonic simptome negative (afectivitate plată sau total inadecvată. 271 . în mai multe arii de funcționare cum ar fi munca. Simptome caracteristice. ecoul gândirii. Criterii diagnostice pentru schizofrenie în DSM IV şi ICD 10 DSM IV (1994.

făcând un comentariu continuu despre comportamentul subiectului sau conversând între ele sau alte tipuri de halucinații venind dintr-o anumită parte a corpului. sărăcia limbajului. timp de mai multe zile sau luni. comportament catatonic. simptome negative. negativism. Bleuler a adăugat schizofrenia nediferenŃiată. care sunt cultural inadecvate şi complet imposibile. atitudine de tip auto-repliere şi retragere socială. din care rezultă incoerență. când sunt însoțite. vorbire irelevantă sau neologisme g. ideile delirante de control. cum ar fi o marcată apatie. stupor. ideile delirante persistente. cu orice conținut. întreruperi sau interpolări în fluxul gândirii. IniŃial. mutism. paranoidă şi catatonică. h. fără un conținut afectiv clar. flexibilitate ceroasă. o modificare semnificativă şi intensă în calitatea globală a unor aspecte ale comportamentului. succesiv f. sutipuri care au trecut proba timpului. Kraepelin a propus trei subtipuri ale schizofreniei: hebefrenică (dezorganizată). 272 . acțiuni sau sentimente specifice. percepția delirantă. clar referitoare la mişcările corpului sau ale membrelor sau la gânduri. halucinații auditive. DSM IV şi ICD10 includ şi tipul rezidual. influența sau pasivitate. (de obicei au ca rezultat retragerea socială şi scăderea performanței sociale) i. Subtipuri ale schizofreniei Varietatea simptomelor şi evoluŃiei schizofreniei a condus la identificarea unor subtipuri ale acesteia. fie de dei de supraevaluare persistente sau halucinații care apar zilnic. halucinații persistente de orice tip. tocirea sau incongruența răspunsurilor emoționale. ce se menifestă prin lipsă de interes.b. e. cum ar fi: excitația. inutilitate. d. fie de idei delirante temporare. c. de finalitate. postură catatonică.

PacienŃii sunt de regulă activi. uneori până la salata de cuvinte. Impresia pe care o creează este stranie. slăbirea asociaŃiilor şi deraierea. hipocondriac sau persecutor.1. religios. pacientul devine din ce în ce mai însingurat. dar spre deosebire de bolnavul maniacal. de obicei. HalucinaŃiile sunt frecvente. uneori rebel faŃă de convenŃiile sociale. schizofrenul nu reuşeşte să creeze contagiune afectivă. preocupat de fantezii. fiind frecvente strâmbăturile şi rânjetele incongruente. voci. Pacientul este euforic. conŃinut sexual. cu prognostic prost. Vorbirea devine incoerentă şi poate include multe cuvinte inventate. În timp ce persoanele de aceeaşi vârstă sunt implicate în activităŃi şcolare şi cotidiene. Comparativ cu alte tipuri de schizofrenie. schizofrenia dezorganizată (hebefrenia) are un debut în general timpuriu . marcate de expansivitate şi frivolitate şi adesea izbucnesc în râs fără un motiv aparent. Debutul este precedat de o perioadă de însingurare şi o preocupare excesivă pentru anumite idei religioase sau obscur filosofice. După debut. tulburarea se caracterizează printr-o marcată regresie la comportamente primitive. dezinhibate şi dezorganizate (datorate dificultăŃilor de trecere de la adolescenŃă la tinereŃe). care acuză pacientul de practici imorale sau vorbesc despre el la persoana a III a. se retrage din anturaj. sunt logoreici şi incoerenŃi. Sub aspect afectiv devin indiferenŃi sau infantili. în general auditive. afirmate fără a fi susŃinute. instabile. Delirul este nesistematizat. verbigeraŃii şi onomatomanii. Răspunsurile emoŃionale sunt inadecvate. care antrenează interlocutorii. Se mişcă mult. lipsit de o temă constantă. Aspectul personal şi comportamentul social sunt alterate: ignoră 273 . cuvinte stâlcite în manieră infantilă (asemenea vorbirii copilului mic). vorbesc mult şi tare. dar într-o manieră neconstructivă şi relativ fără scop.înainte de 25 ani – şi reprezintă o severă dezintegrare a personalităŃii. Tulburările de gândire sunt pronunŃate şi contactul cu realitatea este extrem de slab. Comportamentul lor ar fi cel mai bine descris ca nătâng şi stupid. Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică) Schizofrenia dezorganizată sau hebefrenia este forma cea mai gravă de schizofrenie. dar ele sunt fluctuante. Ideile delirante pot avea.

el este totuşi în contact cu mediul şi conştient de tot ce se întâmplă. Alte manifestări clinice includ: mersul rigid. În general se consideră că principala caracteristică a acestui tip este o perturbare psihomotorie marcată. ecolalie şi ecomimie (repetarea gesturilor. 274 . Schizofrenia catatonică Schizofrenie catatonică se diferenŃiază de celelalte tipuri de schizofrenie printr-o predominanŃă a tulburărilor motorii. uneori poziŃiile au semnificaŃii simbolice (ex. stupor. până la excitaŃie şi activitate excesivă. pe timpul stuporului sau excitaŃiei catatonice pacienŃii trebuie supravegheaŃi. care pot lua aspecte foarte diferite de la rigiditate. astfel încât. excitaŃie. crucificarea). Tulburarea debutează prin izolare. istovirii sau autovătămării. Uneori există alternante rapide între stupoare şi excitaŃie.convenienŃele. mimica rigidă.bolnavul răspunde automat comenzilor. Diagnosticul diferenŃial se face cu mania şi tumorile de lob frontal (moria). De asemenea. care poate presupune stupor. stereotipii. este lipsit de pudoare. excitaŃia catatonică sau raptusul catatonic. asumate voluntar şi menŃinute perioade lungi de timp. la ieşirea din acestă stare el poate relata foarte detaliat ce i s-a întâmplat în această perioadă. negativism. manierisme şi flexibilitate ceroasă. ecopraxie. sugestibilitate .. mutismul este de asemenea o trăsătură caracteristică. deoarece pot produce vătămări celorlalŃi sau lor înşişi. deşi pacientul pare rupt de mediu. rigiditate. reducere a comunicării şi a mobilităŃii. vorbirii şi mimicii interlocutorului). inactivitate motorie. posturi anormale. imobilă. negativismul alimentar pasiv şi activ. Este necesară o îngrijire medicală deosebită din cauza malnutriŃiei. accentuare a introversiei. bolnavii pot să refuze activ tratamentul pentru alte boli. stupor catatonic şi izolare de mediu. 2. totuşi.

de invenŃii. Studiile clinice au demonstrat că. agresiune sau violenŃă. La aceasta contribuie şi faptul că pacienŃii ajunşi la vârsta debutului schizofreniei paranoide au de obicei o poziŃie şi o identitate în colectivitate. 275 . pentru a se apăra de eventualele intenŃii ostile ale celor din jur. reformatoare. Schizofrenia paranoidă este o tulburare de durată a cărei caracteristică principală este prezenŃa halucinaŃiilor şi delirului în tabloul clinic (idei delirante de regulă de persecuŃie sau grandoare). ideile delirante nu au niciodată legătură cu preocupările anterioare sau profesiunea pacientului. incoerenŃă sau slăbirea asociaŃiilor. • • uneori poate manifesta gelozie patologică. ca mecanism de apărare. schizofrenia paranoidă se asociază cu o mai bună funcŃionare cognitivă şi socială şi cu un prognostic mai bun. pacienŃii cu schizofrenie paranoidă nu prezintă un comportament dezorganizat. Indivizii par adesea coerenŃi şi intacŃi. pacientul poate dezvolta un comportament ostil. nu sunt larg argumentate. Schizofrenia paranoidă Tulburarea are un debut mai tardiv. Totuşi. pacientul acuză alte persoane că se amestecă în viaŃa lui şi îi produc boala. exceptând sistemul lor de credinŃe. violenŃa poate fi şi rezultatul unor halucinaŃii auditive. cam în al 3-lea deceniu de viaŃă.3. nu sunt susŃinute. • ostilitate. de otrăvire. Sub aspectul conŃinutului. • comportamentul revendicativ şi argumentativ. Mai târziu în evoluŃia tulburării. sunt doar relatate cu oarecare indiferenŃă. spre deosebire de celelalte tipuri de schizofrenie. ce derivă din suspiciunea pacientului. în ciuda intensităŃii trăirilor. pot pune întrebări în legătură cu masculinitatea sau feminitatea lor. iar resursele personale sunt mai mari decât o tipurilor anterioare. delirul se încapsulează. Ele pot fi de urmărire. Alte trăsături clinice sunt: • supravalorizarea proiecŃiei. Ideile delirante din schizofrenia paranoidă nu sunt atât de sistematizate ca cele din tulburarea delirantă (paranoia). îndoieli privind identitatea de gen.

Schizofrenia nediferenŃiată Diagnosticul de schizofrenie nediferenŃiată se foloseşte atunci cân pacientul nu întruneşte criteriile diagnostice pentru încadrarea într-un alt tip de schizofrenie. ireversibile. dar prezintă totuşi simptome psihotice şi o slabă ajustare la cerinŃele mediului. în care a fost diagnosticat cel puŃin un episod de schizofrenie. valorilor şi sensurilor şi o scădere treptată a capacităŃii de programare. la un stadiu tardiv. Se înregistrează o dispariŃie treptată a sentimentului de simpatie cu hipo sau hiperreactivitate emoŃională. dar nu foarte bine precizat. comportament excentric. Dacă există idei delirante şi halucinaŃii acestea sunt slabe şi nu sunt acompaniate de afecte puternice. Schizofrenia nediferenŃiată este o formă a bolii în care se produce pe nesimŃite o sărăcire şi o pustiire a întregii vieŃi psihice. o pierdere treptată a tuturor intereselor. în care a existat o evidentă evoluŃie de la un stadiu iniŃial. în care există o dezvoltare 276 . nu au încredere în ceilalŃi şi sunt adesea ostili şi agresivi. Schizofrenia reziduală Schizofrenia reziduală este considerată în ICD 10 ca fiind un stadiu cronic în dezvoltarea tulburării. consecvenŃei şi tenacităŃii. Schizofrenia simplă este o tulburare rară. cu un tablou clinic caracteristic. De-a lungul timpului şi în alte lucrări de specialitate au fost descrise şi alte tipuri. a perseverenŃei. caracterizate prin durabilitate. cu simptome negative şi deteriorări. scopurile din ce în ce mai modeste în cele din urmă abandonate. Simptomele specifice ar include indiferenŃă afectivă.Deşi simptomele nu sunt extrem de severe. suspicioşi şi rezervaŃi. dar nu în mod necesar. pentru a susŃine heterogenitatea simptomelor schizofrenice şi paleta largă a formelor de manifestare. gândire ilogică şi slăbiciunea asociaŃiilor. Comportamentul social devine din ce în ce mai precar. o inadecvare a afectelor sau o aplatizare a afectivităŃii. 4. pacienŃii schizofrenici paranoizi sunt mereu încordaŃi. Prezentăm în continuare alte câteva subtipuri ale schizofreniei.

disconfort digestiv. dar sunt prezente mai puŃin de 3 luni. Recunosc realitatea. îl doare capul. Bleuler identifica 3 criterii pentru a o caracteriza: apariŃia după 40 de ani. lipsă de iniŃiativă. motiv pentru care pacientul este tratat ca astenic. Se caracteristizează prin autism. lipsă de iniŃiativă. Bolnavul se simte obosit. lipsă de comunicare.sau pseudonevrotică implică erori frecvente de diagnostic. Schizofrenia grefată apare pe fondul unei oligofrenii şi a fost descrisă de Kraepelin şi Bleuler. Bufeul delirant (psihoză acută delirantă) prezintă simptome asemănătoare cu ale schizofreniei. Forma recurentă a schizofreniei se caracterizează prin reversibilitatea evoluŃiei unor forme de schizofrenie. dar în cele din urmă astenia se prelungeşte conducând la indiferenŃă. idei hipocondriace stereotipe.insidioasă şi progresivă a unor bizarerii comportamentale. are palpitaŃii. inactivitate. energia şi iniŃiativă scăzută. 277 . hipoactivitate. indiferentism. Tipul oniroid. Schizofrenia cenestezică . absenŃa unui sindrom amnestic sau a unor semne somatice ale unei boli cerebrale organice. izolare. hepatic. Tabloul clinic este sărac. Circa 40% din pacienŃi dezvoltă mai târziu o schizofrenie. Trebuie căutată cu grijă o cauză organică în aceste stări. îngustarea interesului. pentru că nu se întâlnesc fenomene psihopatologice frapante sau ele apar târziu şi sunt relativ discrete. Comportamentul se caracterizează prin inactivitate. la intervale neregulate şi cu prognostic favorabil. autism. Trăsăturile caracteristice sunt: astenie. Puseele apar de obicei sub influenŃa diferitelor factori nocivi. diagnosticul nu s-a pus ca atare. simptomatologie comună cu celelalte tipuri. Caracteristica acestei forme este evoluŃia în accese. incapacitatea de a îndeplini cerinŃe sociale şi diminuarea globală a performanŃei. acuze asemănătoare celor nevrotice. În stările oniroide pacienŃii simt şi se comportă ca şi cum ar trăi un vis. abulie. sărăcia afectivă Schizofrenia tardivă este o schizofrenie întârziată în care puseurile anterioare fiind prea uşoare. Sunt adesea perplecşi şi dezorientaŃi în timp şi spaŃiu. Se caracterizează prin acuze asupra funcŃionării diferitelor organe şi aparate. cu halucinaŃii primitive şi monotone. dar acordă prioritate experienŃelor halucinatorii.

examinarea stării psihice. la vârstnici pot exista multe boli cerebrale care au aspecte similare cu schizofrenia: un sindrom cerebral acut.Tulburarea afectivă. examen neurologic. au fost formulate diverse ipoteze privind cauzele psihologice. demenŃa (când există idei de persecuŃie).Tipul pseudonevrotic se caracterizează prin faptul că pacienŃii prezintă predominante simptome nevrotice. dar. cele mai relevante diagnostice organice sunt cele induse de droguri şi epilepsia de lob temporal. dar o atentă investigaŃie relevă o anormalitate schizofrenică în gândire şi reacŃiile emoŃionale. factori biochimici. boli cerebrale difuze. Diagnosticul diferenŃial este foarte dificil atunci când sunt relatate schimbări insidioase la o persoană tânără. Factorii biologici Au fost incriminaŃi mai mulŃi factori biologici: factorii genetici. anomaliile creierului. • Schizofrenia . • Schizofrenia . Este necasară identificarea simptomelor caracteristice schizofreniei. La tineri. Teoriile privind predispoziŃiile genetice sau ereditare ale schizofreniei sugerează că la copii cu părinŃii schizofrenici.Tulburări organice. necaracteristice schizofreniei. ca şi de natura simptomelor în episoadele anterioare. DiferenŃierea se face prin anamneză amănunŃită. el depinde de gradul de persistenŃă al tulburării de dispoziŃie (euforie sau depresie). observaŃia stărilor de conştienŃă tulburată şi a deficitului mnezic. riscul de a dezvolta o tulburare 278 . Bizareria simptomelor schizofrenice a condus la supoziŃia că tulburarea are cauze predominant biologice. Diagnosticul diferenŃial se realizează între: • Schizofrenie . Etiologia tulburărilor schizofrenice Cercetarea cauzelor schizofreniei a luat o amploare deosebită în ultimele decenii. Diagnosticul poate fi dificil. deşi de mai mică extindere. de legătura ideilor delirante cu dispoziŃie delirantă. ca paralizia generală progresivă.Tulburări de personalitate.

că evoluŃia schizofreniei este influenŃată de mediul psihosocial în care trăieşte individul. În acord cu acestă teorie. Totuşi. provocând simptomele schizofreniei. ei pot fi consideraŃi drept întreŃinere ai bolii. Se presupune că medicaŃia antipsihotică blochează eliberarea excesivă a dopaminei. ambele fiind adesea profund alterate în schizofrenie. deci ele nu pot constitui cauze specifice ale schizofreniei. Aceşti factori îşi pun amprenta asupra modului în care se dezvoltă schizofrenia. Unele teorii sugerează că schizofrenia factori facilitanŃi sau factori de 279 . sau o redusă irigare sanguină a ariei frontale. Ca urmare a fost formulată supoziŃia că factorul cheie ar fi anormalitatea în conexiunea dintre diferite regiuni ale creierului. Factori psihosociali Deşi este evidentă o bază biologică a schizofreniei. de la influenŃele familiei până la influenŃele mediului social lărgit. ca şi asupra exprimării simptomelor. Cauza eliberării în exces a dopaminei nu a fost încă stabilită. dar anomalia nu poate fi generalizată. Rolul familiei a fost îndelung studiat. Numeroase cercetări s-au focalizat pe identificarea unor factori biochimici în etiologia schizofrenici. greutate şi volum decât persoanele normale. de asemenea. S-a constatat (în urma autopsiei) că unii pacenŃi schizofrenici au un creier mai mic în dimensiune. 40%. otravă. O constatare frecventă a fost cea privind hipofrontalitatea. La o serie de pacienŃi a fost constatată o lărgire a ventriculelor. traume sau substanŃe anormale care ar produce un deficit funcŃional al creierului. aceste anomalii ale creierului au fost decelate şi în alte tulburări. Numeroase cercdetări au avut drept scop identificarea unor posibile anomalii ale creierului la persoanele schizofrenice. dopamina excesivă permite impulsurilor nervoase să bombardeze creierul. cercetările au evidenŃiat. Deşi aceşti factori nu sunt cu necesitate cauzali.similară este de aprox. În organismul pacienŃilor schizofrenici se acumulează în exces substanŃe asemănătoare halocinogenelor sau drogurilor. care determină un nivel ridicat al dopaminei. care este implicată atât în expresia emoŃională cât şi în procesarea informaŃiei. Au fost formulate de asemenea supoziŃii privind influenŃa unor factori stresori ca: infecŃii.

Pe baza evaluării copiilor. Totuşi. Din acest motiv ea încerca să domine. ci este posibil ca în cadrul unei familii fiecare copil să se integreze în acest pattern în modul său unic. considerând că mamele adulŃilor schizofrenici s-au comportat într-un anume mod care a provocat schizofrenia (Kendall. în acelaşi timp.451). dar. condiŃie pe care experimentatorii au numit-o schizmă maritală. Lidz a conchis că efectul acestor stări ale familiei se concretizau într-o „regresie cognitivă egocentrică”. Celelalte şase cupluri se aflau într-o stare de echilibru instabil. focalizat 280 . În 8 din aceste familii exista o stare conflictuală cronică.s-ar datora unor factori stresori din familie. pg. să sufoce şi să se comporte în mod posesiv. O astfel de mamă era percepută ca respingându-şi copilul. reci şi indiferente faŃă de nevoile şi emoŃiile celorlalŃi. mariajul fiind în permanenŃă ameninŃat. Fromm Reichmann (1948) şi Arieti (1955) s-au referit la mama schizofrenogenă (mama care induce schizofrenie). Cercetările stimulate de acest punct de vedere au condus la concluzii contradictorii. încurajând dependenŃa copilului de ea. se întâmplă adesea ca unii pacienŃi schizofrenici să aibă fraŃi sănătoşi. ceea ce ar infirma această concluzie. Acestea s-ar caracteriza ca fiind dominatoare. Nici una dintre familii nu era bine integrată. pe fondul căreia se produceau frecvente confruntări. ca sursă a conflictelor interne. AlŃi teoreticieni de sorginte psihanalistă precum Frieda Fromm Reichmann sau Harry Sullivan pun accentul pe contextul familial. precum o relaŃie slabă sau inadecvată mamă-copil sau unor relaŃii intrafamiliale perturbate. motiv pentru care s-a conturat un alt model explicativ. depinzând de el. RelaŃii intrafamiliale perturbate au făcut obiectul câtorva teorii despre originile schizofreniei. Neglijarea trebuinŃelor psihologice ale copilului în mica copilărie influenŃează în mod evident dezvoltarea personalităŃii şi dezvoltarea socială a copilului. Un studiu efectuat de Theodore Lidz asupra a 14 familii cu schizofrenie în antecedente a condus la o serie de concluzii relevante. rejective. pentru satisfacerea propriilor sale nevoi emoŃionale. care este generată de conflicte interne. caracterizat printr-un pattern neadecvat al dominanŃei şi controlului. O posibilă explicaŃie ar fi aceea că nu se poate vorbi de o predispoziŃie biologică. Teoria intrapsihică a lui Freud privind anormalităŃile psihologice consideră schizofrenia ca o profundă regresie la stadii primitive de dezvoltare. Hammen.

în care mesajul este contradictoriu. în 1956. Aceste stiluri se datorează faptului că părinŃii se exprimă pe ei înşişi şi cerinŃele lor într-o manieră vagă. dar nonverbal îi transmite că i-ar place să rămână în casă. comunicarea confuză sau conflictuală. mesajele lipsite de logică. care asociază tulburările de gândire din schizofrenie cu două tipuri de comunicare în familie: amorfă şi fragmentată. incongruente sau confuze. care priveşte măsura în care membrii familiei sunt. Aceste teorii sugerează că mesajele ascunse. trăiri şi cerinŃe care sunt mutual incompatibile (ex. o mamă care exprimă verbal dragostea pentru copilul ei. sau în care există un conflict între mesajul verbal şi cel nonverbal (ex. neclară. percepŃie şi comunicare care se leagă de schizofrenie. O disfuncŃie a comunicării. O direcŃie interesantă de cercetare a constituit-o rolul interacŃiunilor familiale. fie critici faŃă de un bolnav recent spitalizat. dar emoŃional este anxioasă şi rejectivă. cuprinzând idei. nu atât în determinarea schizofreniei. sau o mamă care îi reproşează copilului ei că nu o iubeşte. cât mai ales în influenŃarea evoluŃiei sale. ca cele din exemplele anterioare. Acest scor al atitudinilor emoŃionale extreme poate fi considerat un factor important în recidivele schizofreniei. ceea ce afectează semnificaŃia mesajului şi expun copilul la stres şi îi obligă la rezolvarea unor probleme false sau greşit formulate. fie manifestă o atitudine de excesivă implicare şi supraprotecŃie faŃă de acesta. o mamă care îi spune copilului că poate să meargă la joacă.asupra comunicării între membrii familiei. comunicarea neclară sau inconsistentă. Aceste cercetări s-au focalizat asupra exprimării emoŃiilor. În consecinŃă. dar se întoarce cu spatele când acesta vrea să o sărute). Bateson a conchis că mulŃi copii pre-schizofrenici sunt supuşi în mod regulat unor mesaje conflictuale. 281 . Un alt model utilizează conceptul de devianŃă a comunicării. dar îl ceartă sau îl pedepseşte ori de câte ori încearcă să-şi arate afecŃiunea). copiii ajung treptat să ignore selectiv anumite aspecte ale comunicării umane şi să dezvolte modalităŃi defective de înŃelegere a relaŃiilor interpersonale şi de procesare a informaŃiilor. fragmentată. care a stat la baza teoriilor asupra proceselor în cadrul familiei. este aceea a „dublei legături”. orientate spre copil pot crea probleme de gândire. semnalată de Gregory Bateson şi colegii săi. o mamă care îi spune mereu copilului „mami te iubeşte”.

Factori socioculturali Teoriile focalizate asupra influenŃei factorilor socioculturali sugerează că o persoană care dezvoltă schizofrenie are o reacŃie inadecvată la mediu şi este incapabilă să răspundă selectiv la diversitatea stimulilor sociali. „O fetiŃă de 8 ani locuieşte într-un apartament de două camere.Modelul vulnerabilitate-stres (diathesis-stres) în explicarea etiologiei schizofreniei sugerează că schizofrenia este determinată de o interacŃiune între factori biologici şi factori de mediu. Exemplul prezentat de Shives este o ilustrare a acestor supoziŃii. relaŃii de familie perturbate (conflicte. Studiile asupra părinŃilor persoanelor schizofrenice tind să acrediteze cea de-a doua ipoteză. Aceasta este ipoteza cauzalităŃii sociale. Este necesar ca această vulnerabilitate să interacŃionaze cu anumite circumstanŃe fizice sau de mediu. pentru a determina schizofrenia. în care există şoareci şi şobolani. Preintre factorii de stres au fost considerate anumite infecŃii virale. probabil bazată pe o predispoziŃie genetică. Copila 282 . ca efect al bolii. conform căreia anumite persoane predispuse dezvoltă schizofrenie şi apoi. limitarea şanselor şi stresul asociat acestora au implicaŃii în debutul şi evoluŃia schizofreniei. din perspectiva acestui model. s-a sugerat totuşi existenŃa unei relaŃii între incidenŃa tulburării şi un mediu social şi economic scăzut. aceasta fiind ipoteza alunecării sociale. nivelul sociocultural scăzut. are în îngrijire 6 copii. pierderea locului de muncă. ceea ce nu anulează ideea că sărăcia. divorŃ. Elementul „stres” din acest model se referă la anumite evenimente sau circumstanŃe care afectează capacitatea individului vulnerabil de a reacŃiona. Mama sa. Deşi schizofrenia este prezentă în orice mediu sociocultural şi socioeconomic. vulnerabilitatea este o condiŃie necesară. care au afectat creierul sau anumite adversităŃi psihologice. decepŃii în dragoste. eşec şcolar sau profesional etc. alunecă spre un mediu social mai scăzut. Se poate presupune că persoanele care provin din medii socioculturale defavorizate nu au şansa de a dobândi experienŃă socială şi eşuează sau sărăcia şi stresul din medii socioculturale scăzute cauzează schizofrenia. sau lipsa unor abilităŃi sociale. cum ar fi evenimente negative de viaŃă. dar nu şi suficientă. care este necăsătorită. Dar. Unele persoane au o vulnerabilitate mai mare. lipsa unui părinte). S-a formulat însă şi ipoteza opusă.

de 8 ani are ca sarcină să îngrijească 3 fraŃi mai mici, în timp ce mama sa este la serviciu sau la cumpărături. În acelaşi timp rezultatele ei la şcoală sunt nesatisfăcătoare şi a rămas repetentă în clasa a doua. Prietenii ei ocazionali de joacă sunt un băieŃel de 5 ani şi o fetiŃă de 7 ani, ambii copii săraci şi provenind din acelaşi mediu. Ca răspuns la acest mediu neadecvat, fetiŃa a învăŃat să fabuleze şi să-şi creeze propria sa lume de joacă. Ea şi-a creat un limbaj propriu, aşa încât ceilalŃi să nu poată intra în lumea sa secretă.”14 Dacă acest comportament continuă, fără intervenŃie terapeutică, este foarte probabil ca fetiŃa să prezinte ulterior simptomele clinice ale schizofreniei.

EvoluŃie şi prognostic EvoluŃia schizofreniei este variabilă şi în general mai proastă decât a altor tulburări. Boala evoluează în pusee ce apar la intervale nedefinite (pot apare în fiecare an sau doar de câteva ori în viaŃă; poate exista şi un puseu unic în existenŃa individului). Nu există o relaŃie directă între manifestările clinice şi prognosticul acestei boli, în sensul că un puseu cu o fenomenologie dramatică nu poate fi acreditat cu un prognostic negativ şi nici invers; uneori manifestări zgomotoase sunt urmate de o bună remisiune, în timp ce o schizofrenie cu debut discret se poate croniciza. În legătură cu remisiunea tulburării se consideră că: O treime din pacienŃi înregistrează o bună remisiune, putându-şi relua activitatea O treime din pacienŃi înregistrează o remisiune ,,cu defect’’ simptomatologia diminuează dar lasă urme O treime din pacienŃi înregistrează o cronicizare a tulburării, bolnavul necesitând îngrijire. Datele privind readaptarea socială a pacienŃilor sunt variabile (Kraepelin 17%, Mayer Gross - 30 % etc.) Rata mortalităŃii este mai mare pentru schizofrenici decât pentru populaŃia generală. La aceasta contribuie o mare varietate de cauze naturale precum şi suicidul (circa 10 %). În ceea ce priveşte prognosticul s-au căutat criterii la fel de stabile ca pentru

14

Shives L.R. (1990) – Basic Concept of Psychiatric – Mental Health Nursing, J.B. Lippincott Company, pg.469

283

diagnostic, dar acest lucru nu a fost posibil. Totuşi, unele aspecte se asociază cu un prognostic mai bun în timp ce altele indică un prognostic nefavorabil. Aceste criterii, deşi importante, nu permit predicŃii certe.

Prognostic bun - debut brusc - episod scurt - lipsa unei boli psihice anterior - marcate simptome afective - vârsta mai înaintată la debut - stare civilă - căsătorit - buna adaptare psihosexuală - personalitate anterioară normală - bune rezultate în muncă - relaŃii sociale bune

Prognostic rău - debut insidios - episod lung - prezenŃa unei boli psihice anterior - simptome negative - vârsta tânără la debut - necăsătorit, văduv, divorŃat - slabă adaptare sexuală - personalitate anterior normală - slabe rezultate în muncă - izolare socială.

Tratamentul schizofreniei Tratamentul acestei tulburări include medicaŃie şi anumite forme de terapie şi / sau reabilitare. Obiective terapeutice sunt: atenuarea până la dispariŃie a fenomenului psihopatologic şi prevenirea recăderilor, compensarea deficitului de personalitate, readaptarea gradată la exigenŃele sociale şi profesionale, reintegrarea în familie - încadrarea într-o activitate utilă.

IntervenŃia terapeutică în schizofrenie urmăreşte următoarele scopuri: Stabilirea unei relaŃii bazate pe încredere; Reducerea anxietăŃii pacientului; MenŃinerea integrităŃii biologice; Stabilirea unei comunicări clare, consistente şi deschise. Pentru a putea comunica cu pacientul este nevoie de o relaŃie bazată pe

284

încredere. Comunicarea trebuie să aibă loc în termeni simpli şi uşor de înŃeles pentru pacient şi trebuie direcŃionată spre nivelul prezent de funcŃionare al pacientului. Există o serie de factori care împiedică comunicarea : stări autoconflictuale sau contradictorii ale pacientului (comunicarea trebuie să se adreseze nivelului actual al pacientului ex: el aude voci terapeutulul: ,,eu cred că pentru dumneavoastră vocile sunt reale, dar eu nu aud nimic’’, un răspuns de tipul ,,nu se aude nici o voce’’ - e total greşit); frecvente schimbări ale subiectului discuŃiei; inconsecvenŃa şi inconsistenŃa mesajului; discursul fragmentar sau incomplet; prezenŃa halucinaŃiilor şi a ideilor delirante. Evaluarea pacientului schizofrenic include identificarea problemelor de

comportament, precum regresia, dezorientarea, izolarea, sau refuzul de a acŃiona. Este necesară evaluarea condiŃiei fizice a pacientului. Când pacientul este dezorientat este necesar să-i prezentăm realitatea în mod cât mai adecvat şi chiar să-i indicăm comportamentul adecvat. Pentru scăderea stimei de sine trebuie să intervenim în sensul valorizării aptitudinilor şi aspectelor pozitive ale comportamentului. Trebuie încurajată participarea la activităŃi profesionale - se recomandă o ,,terapie a mediului’’ (perturbarea indusă de pacient există şi în familie, dacă acesta are un suport social, reinserŃia se face mai bine). Trebuiesc luate măsuri de protecŃie pentru pacienŃii care manifestă o slăbire a judecăŃii, dezorientare, comportament distructiv, ideaŃie suicidiară sau agitaŃie. Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos antipsihotic are cel mai bun efect asupra ,,simptomelor pozitive’’ ale schizofreniei, dar un efect mai redus asupra simptomelor negative. AcŃiunea sedativă este imediată, dar efectul antipsihotic se dezvoltă mai lent. Chimioterapia cuprinde clorpromazina, tioridazina, levomeprobazina etc. În urgenŃe, când se cere un efect rapid la medicamente, se recomandă haloperidol neuroleptic puternic. Pentru pacienŃii acuŃi, efectele sedative ale clorpromazinei

285

sunt valoroase. Pentru pacienŃii mai hiperactivi se administrează trifluoperazina. Tratamentul trebuie să fie precoce, complex (îmbinarea tuturor metodelor) şi durabil, dar, în acelaşi timp trebuie să fie individualizat şi flexibil (selecŃia substanŃelor şi dozele).

Tratamentul psihologic Psihoterapia individuală şi de grup are ca scop: restabilirea raporturilor dintre pacient şi mediu, reevaluarea realistă a situaŃiilor sale, restructurarea personalităŃii, resocializarea bolnavului, readaptarea bolnavului la exigenŃele unei vieŃi normale, reinserŃia în familie. Primele demersuri terapeutice în tratamentul schizofreniei au utilizat tehnici psihanalitice, atât cu pacientul cât şi cu familia acestuia. TerapeuŃi psihanalişti precum Frieda Fromm-Reichmann (1954) şi John Rosen (1947) considerau că delirul şi tulburările de gândire ale pacientului schizofrenic ar putea fi înŃelese ca o apărare împotriva anxietăŃii. Pornind de la acestă premisă ei au utilizat tehnici precum transferul şi interpretarea, cu scopul de a da un înŃeles gândurilor iraŃionale ale schizofrenicului şi pentru a explora semnificaŃia simbolică a acestui material. În ciuda unor succese raportate de terapeuŃi, aceste tehnici nu s-au dovedit a fi de un real folos pentru majoritatea pacienŃilor. Carl Rogers şi terapeuŃii experienŃialişti au încercat şi ei abordarea unor pacienŃi schizofrenici, dar demersurile lor nu au demonstrat un succes evident. Totuşi, deşi demersurile psihodinamice şi experienŃialiste sunt rar folosite astăzi, mai ales în absenŃa unei medicaŃii adecvate, unii pacienŃi schizofrenici răspund bine la terapie suportivă. Un lucru s-a dovedit evident. Psihoterapia singură nu poate constitui un tratament suficient al schizofreniei. Psihoterapia modernă în schizofrenie se concentrează asupra problemelor cognitive, ca şi asupra problemelor de adaptare socială, asociate tulburării. Datorită faptului că tulburările de gândire ocupă un loc central în tabloul clinic al schizofreniei, o serie de demersuri au în vedere abordarea directă a

286

problemelor cognitive, a atenŃiei, memoriei, a utilizării limbajului şi a abstracŃiilor, utilizând diverse strategii de reabilitare cognitivă. Aceste strategii au în vedere abilitarea pacientului în a înfrunta credinŃele sale delirante prin utilizarea unor metode de testare a realităŃii şi de rezolvare de probleme. Training-ul interpersonal Dezvoltarea unor abilităŃi sociale este inclusă în multe programe pentru schizofrenici. Aceste programe, de factură comportamentalistă, includ discuŃii privind experienŃa socială a pacientului, jocuri de rol pentru diverse tipuri de interacŃiuni sociale, diverse modalităŃi de rezolvare a problemelor sociale. Se urmăreşte, de asemenea, dezvoltarea unor abilităŃi de comunicare, a unor abilităŃi de autoîngrijire, pentru a asigura autonomia pacientului, ca şi a unor abilităŃi vocaŃionale. Tehnica economiilor simbolice foloseşte întărirea pozitivă şi negativă pentru modificarea comportamentului. Terapia familiei are în vedere abilitarea membrilor familiei în vederea unei bune comunicări cu pacientul, pentru a evita recăderile. În acest sens familia învaŃă cum să-şi stabilească expectaŃii realiste faŃă de pacient şi cum să comunice eficient cu acesta. De asemenea, consilierea familiei poate fi benefică pentru reducerea problemelor specifice pe care le ridică prezenŃa unei persoane schizofrenice.. Ergoterapia are în vedere implicarea pacientului în activităŃi utile, fie în staŃionar, fie în spital sau acasă.

SĂ NE REAMINTIM 1. ArgumentaŃi de ce termenul de tulburare schizofrenică este mai oportun decât cel de schizofrenie şi daŃi exemple 2. DescrieŃi principalele simptome pozitive şi negative ale schizofreniei 3. IdentificaŃi modalităŃile de debut ale schizofreniei 4. DescrieŃi trăsăturile esenŃiale ale personalităŃii premorbide 5. IdentificaŃi şi descrieŃi subtipurile schizofreniei 6. PrezentaŃi succint supoziŃiile privind cauzele biologice ale schizofreniei. 7. SusŃineŃi cu argumente rolul familiei şi a relaŃiilor maritale în dezvoltarea şi evoluŃia schizofreniei 8. SusŃineŃi cu argumente rolul comunicării în familie în dezvoltarea şi 287

evoluŃia schizofreniei

APLICATII 1. AnalizaŃi cu atenŃie următorul caz:

„P.C. mecanic de 35 de ani este adus la spital de soŃia sa pentru că de câteva luni manifestă un comportament straniu. Îşi acuză soŃia că otrăveşte mâncarea, cheltuieşte toŃi banii şi are o relaŃie cu şeful ei. În timpul interviului are o expresie facială redusă şi argumentează exagerat atunci când este întrebat despre munca sa. La sfârşitul interviului P.C. se confensează medicului că primeşte mesaje de la Isus Cristos, atunci când se uită la TV”.

1. FormulaŃi şi argumentaŃi supoziŃia diagnostică 2. IdentificaŃi mecanismul de apărare folosit de pacient 3. ListaŃi simptomele pozitive şi negative prezente 4. ConstruiŃi un ghid de interviu pentru identificarea altor simptome relevante 5. Care sunt aspectele asupra cărora trebuie să se orienteze cu precădere demersul terapeutic.

2. AnalizaŃi cu atenŃie următorul caz: „F.A., 42 ani, este adusă de mama sa la spital. Femeia este ostilă, agresivă şi refuză să coopereze cu medicul. Mama sa relatează că ginerele a părăsit-o pe fiica sa în urmă cu câteva luni pentru că „nu se mai putea înŃelege cu ea”, deoarece stătea toată ziua la bucătărie şi fuma fără să facă nimic în casă, lăsa vasele nespălate, nu mai făcea mâncare, nu se mai spăla şi nu-şi mai schimba hainele. S-a întâmplat de câteva ori să o audă vorbind singură, iar când a intrat în bucătărie a văzut-o cu o expresie speriată pe faŃă, privind fix spre ceva, de care încerca să se apere şi să protesteze. De vreo două luni lipsea frecvent de la şcoală, Ńipa la copii sau uneori rămânea nemişcată cu o expresie perplexă pe faŃă. Deşi are un copil de 8 ani se comportă ca şi cum acesta n-ar mai interesa-o, motiv

288

N. Houghton Mifflin Company. Tudose F. *** (1998) . evoluŃii şi răspunsuri la tratament sunt variate In ciuda simptomatologiei variate. Hammen C.. 57 7. care are foarme clinice diferite. FormulaŃi şi argumentaŃi supoziŃia diagnostică 2. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. Care sunt aspectele asupra cărora trebuie să se orienteze cu precădere demersul terapeutic. Boston 5. Seligman M.W. Philadelphia 9. Mineka S. New York.B. Norton Company. 6. Addison. Shives L.L. (2001) – Abnormal Psychology. Kendall P. traducere. traducere. Oxford.. Ed. Bucureşti Rezumat Capitolul tratează schizofrenia. (1998) – Abnormal Psychology. care includ pacienŃi al căror tablou clinic..Wesley Educational Publishers Inc. E. axul central este fenomenul de disociaŃie. adică de rupere a coeziunii interne si a legaturilor cu lumea externă care conferă 289 . R. Ed.Lippincott Company. Ed. Medicală Bucureşti 8.. ListaŃi simptomele pozitive şi negative prezente 3. Butcher J. University Press 4. P.pentru care mama sa l-a luat temporar să-l îngrijească. All EducaŃional. ca pe o tulburare. Walker E. cea mai devastatoare suferinŃă psihică. pg. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. J. W. Rosenhan D.. (coord) (1976) – Psihiatrie. Bibliografie 1. ConstruiŃi un ghid de interviu pentru identificarea altor simptome relevante 4.C. Carson R. Predescu V.” 1. desi argumentează heterogenitatea maximă a manifestărilor clinice reunite in această categorie. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. care ar justifica mai degrabă abordarea ei ca pe un grup de tulburări cu cauze heterogene.ICD 10. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. Infomedica.C. Bucureşti 2. *** (1994) – DSM IV 3.

la rela iile intrafamiliale si la fenomenele de comunicare in acst cadru. Să descrie trăsăturile clinice ale tulburărilor delirante 3. detaliate formele clinice ale schizofreniei. pe lângă factorii genetici incontestabili. Să descrie ideile delirante 4. studentul va fi capabil: 1. Sunt. tabloul clinic si criteriile de clasificare. Un accent deosebit este pus pe etiologia tulburării. TULBURAREA DELIRANTA Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs. Sunt abordate particularită ile personalită ii premorbide. de asemenea. care aduce in discu ie. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. care permit incadrarea unei tulburări in această categorie. Trăsături clinice ale tulburărilor delirante 290 . Să clarifice conceptul de „paranoia” 2.caracterul de stranietate a manifestărilor clinice ale schizofreniei. Să descrie sindroamele paranoide speciale CUPRINS 1. o serie de al i factori care se referă la patternul familiei.

. în 1863.aceasta constituie grupa tulburărilor delirante sau paranoide (conform DSM IV şi ICD 10).. orgoliu. având deliruri în întregime sistematizate şi cu evoluŃie prelungită. adesea combinate cu autoimportanŃă. Personalitatea paranoidă se caracterizează printr-un pattern specific de personalitate. Caracteristici ale ideilor delirante 3. El se poate referi la simptome..paranoia’’ are un istoric îndelungat.para’’ = lângă. care afectează contactul cu realitatea. El era cunoscut încă de vechii greci şi romani. Acesta foloseşte termenul numai pentru delirurile cronice şi sistematizate. combativitate şi 291 . cu semnificaŃii diferite. Termenul . scrupulozitate. care include anumite trăsături caracteristice. ce apar asociate cu o boală psihică primară: schizofrenie. cel mai adesea cu caracter de persecuŃie. dar sunt lipsite de bizarerii.Paranoia era restrânsă la acei pacienŃi cu debut tardiv.nons’’ = minte. intoleranŃă. Alteori apar independent. dată fiind semnificaŃia sa etimologică destul de ambiguă. de tulburări de gândire şi limbaj sau de o severă dezorganizare a personalităŃii.paranoid’’ este utilizat în contexte diferite.. caracteristice schizofreniei. tulburări afective sau psiho-organice.2. tendinŃa hiperanalitică şi interpretativă. Kahlbaum. Ele pot reprezenta simptome secundare. fără a putea fi identificată o tulburare psihică primară . cum ar fi: o excesivă raportare la sine. SemnificaŃia termenului este însă restrânsă şi clarificată de Kraepelin. alături şi . sensibilitate exagerată faŃă de umiliri şi eşecuri. Cuvântul paranoia derivă din grecescul . sindroame sau tipuri de personalitate paranoide: Simptomele paranoide reprezintă convingeri delirante. defineşte paranoia ca o stare delirantă independentă şi primară. care îl foloseau pentru a denumi anumite tulburări. Sindroame paranoide speciale Durata medie de studiu individual: 3 ore studiu pe suportul de curs 5 ore 2 ore rezolvare sarcini de lucru Termenul . mai mult sau mai puŃin diferenŃiate.

agresivitate. Identificarea unui simptom paranoid înseamnă un reper pentru un eventual sindrom paranoid şi nu neapărat diagnosticarea acestuia. Atunci când cineva are convingerea falsă. ne vom ocupa doar de tulburările delirante neschizofrenice. înşelat sau iubit de o persoană celebră. În cadrul acestui capitol. ICD 10 şi DSM IV înlocuiesc termenul de paranoia cu cel de tulburări delirante (paranoide) şi identifică două tulburări distincte: tulburarea delirantă şi tulburarea de delir indus. sunt bine structurate. în fiecare din aceste cazuri el construieşte relaŃia dintre el şi alŃi oameni într-o manieră morbid denaturată. non-bizar şi de nezdruncinat. sunt intens şi logic argumentate de pacient. precum gelozia patologică şi erotomania. Ambele sisteme de clasificare. Tulburarea delirantă (paranoidă) este o distorsiune morbidă a convingerilor sau atitudinilor privitoare la relaŃiile dintre individ şi ceilalŃi. cum ar fi schizofrenie. neîntemeiată sau inadecvată că este preamărit. Sindroamele paranoide sunt acele sindroame în care simptomele paranoide alcătuiesc o parte din constelaŃia caracteristică de simptome. Tulburarea delirantă (paranoidă) Tulburarea delirantă (paranoidă) este o tulburare psihotică al cărui simptom central este un delir persistent. 292 . persecutat. Tabloul clinic al tulburării delirante Aşa cum specificam anterior. trăsătura caracteristică a acestor tulburări este prezenŃa ideilor delirante (de acea se mai numeşte şi delir cronic sistematizat. sistematizate şi logice. care le diferenŃiază de ideile delirante din alte tulburări psihice: sunt în afara realităŃii trăite de pacient şi în contrast cu realitatea. nehalucinator) Ideile delirante paranoide prezintă o serie de caracteristici. Termenul paranoid are un caracter descriptiv şi nu unul diagnostic. tulburări afective sau tulburări organice. anterior numite paranoia. ce se dezvoltă insidios la o persoană de vârstă mijlocie şi care nu se datorează nici unei alte tulburări psihice.

În legătură cu oricare din aceste teme pacientul se raportează suspicios la ceilalŃi oameni.sunt rezistente la contraargumente logice. somatice. cu mult peste puterea de înŃelegere a celorlalŃi oameni. mixte. erotomaniace. a-l înnebuni sau a-l suprima). Alteori construieşte un sistem delirant cu privire la identitatea sa. Spre exemplu. de un status social înalt. apt de a citi gândurile celorlalŃi. de relaŃie. Ideile delirante somatice au ca temă dominantă credinŃa pacientului că suferă de o boală somatică. (Ex : o replică de la TV pare a i se adresa. cum ar fi o invenŃie. Adesea pacientul iniŃiază acŃiuni legale pentru a repara injustiŃia sau prejudiciul care i se aduce sau. o profesie. cu un statut social ridicat. bogat sau că a fost înlocuit când era copil şi părinŃii săi sunt de viŃă regală. fapte. un eşec în activitatea profesională este pus pe seama invidiei colegilor care au încercat să 293 . O altă trăsătură specifică tulburării delirante este suspiciunea. considerând că este renumit. Uneori pacientul crede că este ales pentru o misiune specială datorită talentelor sale neobişnuite. în cazuri mai grave iniŃiază acŃiuni agresive de contracarare a ameninŃării prezumate. Ideile delirante de persecuŃie Subiectul este convins că o persoană sau o forŃă oarecare încearcă să-i facă rău într-un fel sau altul (pentru a-i strica reputaŃia. Se crede supradotat. replicile şi evenimentele din jur ca având legătură directă cu ele şi nu recunoaşte că această interpretare este falsă. adesea cu conotaŃii exotice sau ezoterice. Ideile delirante de gelozie sunt focalizate pe suspiciunea că partenerul îl înşală. persuasiune. de gelozie. de putere. Elemente conjuncturale. Sunt asumate de pacient ca aparŃinând sistemului său cognitiv. Cele mai frecvente idei delirante paranoide sunt cele de persecuŃie. dar există şi altele: de grandoare. Sistemul delirant se centrează se obicei în jurul unei teme majore. Idei delirante de grandoare se referă la credinŃa pacientului că dispune de aptitudini sau capacităŃi deosebite. de regulă. indicii întâmplătoare sunt corelate şi interpretate ca dovezi. a-l răni. talent sau frumuseŃe. un partener infidel. crede că este urmărit şi gândurile îi sunt înregistrate pe benzi). Ideile delirante de relaŃie. Ideile delirante erotomaniace exprimă credinŃa pacientului(ei) că este iubit în taină de o persoană. probleme financiare. Subiectul raportează şi interpretează toate gesturile.

cere să-i fie recunoscute meritele. cu excepŃia delirului. punându-l într-o lumină nefavorabilă în faŃa şefului şi creindu-i tot felul de probleme. Ei nu-şi recunosc condiŃia medicală şi. reclamă. atunci când sunt contrariaŃi de cei din jur. acuză. TendinŃele revendicative însoŃesc adesea tulburările paranoide. în consecinŃă. Ceea ce putea fi considerat întradevăr deosebit de strident era totala incompatibilitate între ideologia vremii. O altă dificultate. nu solicită ajutor medical. o eventuală sugestie de a consulta un medic poate fi cu uşurinŃă integrată în sistemul lor delirant şi considerată ca o tentativă de a-i înlătura. fiind incapabili să accepte orice altă explicaŃie sau soluŃie alternativă. a-i îndepărta din viaŃa publică sau chiar a-i suprima. Nu este întotdeauna uşor să determini adevărul sau falsitatea unei idei. Fiind convins că deŃine calităŃi remarcabile pe care ceilalŃi vor să le pună în umbră din invidie. au familie. Orice telefon este suspectat a fi o tentativă de denigrare. aceste persoane sunt de regulă integrate în comunitate. care astăzi sunt considerate deosebit de pertinente. SubiecŃii sunt deosebit de tenace şi argumentativi în susŃinerea cererilor lor. resentimente. evoluŃie şi prognostic Deşi diagnosticul formal de tulburare delirantă este rar întâlnit în spitale. Diagnostic. În anii 70 am cunoscut o persoană. Cei care se confruntă cu ideile lor delirante sunt cei din anturajul apropiat.scape de el. ideile acceptate oficial şi ideile 294 . O privire pe sub ochelari este un semn de răutate. jurist de profesie. provine din imprecizia semantică a termenilor „delir” şi „idee delirantă”. uneori performează într-o profesie. unde va genera din nou fricŃiuni şi tensiuni şi va considera că acestea se datorează faptului că vechii colegi i-au dezinformat pe cei noi pentru a-i întoarce împotriva lui. care face diagnosticul dificil. O vorbă mai răstită este o jignire de neiertat şi o tentativă de umilire etc. care ocupa o poziŃie înaltă în Ministerul JustiŃiei şi care era catalogată drept paranoică. Datorită autonomiei şi perfectei conservări a sistemului psihic. pentru că susŃinea cu argumente. necesitatea pluripartidismului şi a separării puterilor în stat. această situaŃie nu reflectă prevalenŃa reală a acestei tulburări. Decizia va fi să părăsească acest loc de muncă şi să găsească altul. Dimpotrivă. Persoanele paranoide resimt adesea furie. subiectul se adresează superiorilor.

Chiar şi după această „remisiune” personalităŃile paranoice prezintă o serie de trăsături caracteristice: orgoliu. suspicioasă şi necomunicativă. Atunci când se observă o ameliorare a ei. Ideile delirante pot apare şi în demenŃe. în afara ideilor delirante (sfera gândirii).subiectului. Diagnosticul diferenŃial Tulburarea delirantă . Prin urmare familia. Cu convingerea că trebuie să mai existe un alt partid. ca alternativă la partidul comunist.Tulburările psihice primare cu trăsături paranoide. atunci când sunt puse în discuŃie ideile sale. Sistemul delirant al unei persoane poate fi foarte convingător dacă premisele pe care se bazează sunt acceptate.Stările psiho-organice. prietenii şi chiar persoane oficiale pot fi convinşi că subiectul are dreptate. o scădere în intensitate a ideilor şi susŃinerii lor. pot constitui indicatori semnificativi că ceva nu este în ordine cu gândirea persoanei. nu înseamnă că acestea au dispărut. teamă. Simptomele paranoide sunt frecvente în delirum. Tulburarea delirantă are. indiferent de cauzele acestora. în general. ca şi maniera sa de a acŃiona. fără a dispare însă. lipsa unor dovezi solide. EvoluŃia tulburării este constantă în timp. această încapsulare permite subiectului să se reintegreze în activitatea profesională şi socială. Totuşi. De ex. Trebuie căutate simptomele primare. La pacienŃii vârstnici cu demenŃe ideile delirante pot apare chiar înaintea 295 . un prognostic mai bun decât alte psihoze deoarece. celelalte funcŃii psihice sunt bine conservate. ca şi atitudinea ostilă. suspiciune. persoana în cauză afişase pe uşa biroului său din Ministerul JustiŃiei. incapacitatea persoanei de a vedea lucrurile şi din altă perspectivă decât a sa. neîncredere. deoarece perturbarea înŃelegerii realităŃii poate genera stări de nelinişte. Totuşi. o foaie de hârtie pe care urmau să fie exprimate prin semnături adeziunile la noul partid. Cu timpul. pe fondul cărora pot apărea idei delirante de obicei tranzitorii şi dezorganizate (se pot cita stările induse medicamentos sau de droguri). datorită atitudinii prudente şi neîncrezătoare a celor din jur ideile se „încapsulează”. în cazul unui sistem delirant care se dezvoltă în jurul unei nedreptăŃi este adesea dificil să discerni între adevăr şi minciună. suspiciune şi interpretări greşite. Tulburarea delirantă . sunt mai rar afirmate.

uneori chiar groteşti. Ideile delirante apar adesea în tulburările depresive severe (tema dominantă fiind. Gelozia patologică Este probabil cea mai frecventă şi cea mai periculoasă tulburare. Tulburarea delirantă . Această convingere este susŃinută pe temeiuri inadecvate şi nu este influenŃată de 296 . Tulburarea delirantă . dar sunt de regulă de scurtă durată şi inconsecvente. coerent şi sistematizat şi a capacităŃii de susŃinere. dar. de regulă. cultură şi credinŃe.). de filiaŃie. dar în aceste tulburări pacientul acceptă presupusa persecuŃie. dar pot fi şi de gelozie. Diagnosticul diferenŃial se realizează pe baza criteriilor de diagnostic ale schizofreniei. de regulă din aceeaşi familie sau asemănătoare prin limbaj.Schizofrenia paranoidă. de obicei. Trăsătura principală o constituie convingerea anormală că partenerul este infidel. În schizofrenia paranoidă ideile delirante sunt frecvent de persecuŃie. trăită de două sau mai multe persoane cu legături emoŃionale strânse. mistice sau cenestopate. cea de persecuŃie). sunt induse celorlalŃi. mai puŃin sistematizate şi unitare şi însoŃite de halucinaŃii (care în tulburările paranoide lipsesc) Tulburarea delirantă indusă Tulburarea delirantă indusă este o tulburare rară. ca fiind justificată de propria sa vinovăŃie. Stări paranoide speciale (sindroame paranoide) Anumite stări paranoide sunt identificabile prin trăsăturile lor distinctive. datorită caracterului lor logic. dispar atunci când persoanele sunt separate. Ideile delirante apar şi la pacienŃii maniacali. Se afirmă că persoanele cărora le-a fost indus delirul sunt. dependente de persoana inductoare (partener. Ideile delirante.oricărui indiciu de deteriorare intelectuală. În general. mai ales. ideile delirante ale schizofrenicilor sunt bizare. numai unul suferă de o tulburare delirantă autentică. Este ceea ce în literatura de specialitate a fost numit „folie en deux”. Dintre aceştia. subaltern etc.Tulburări afective.

Convingerea este adesea însoŃită de stări emoŃionale puternice şi de un comportament caracteristic. Presupusul iubit este de obicei inaccesibil (căsătorit sau cu statut social foarte înalt). nelinişte. femeia crede că o persoană importantă este îndrăgostită de ea. uneori ameninŃări. Comportamentul este caracteristic: persoana caută dovezi. În această situaŃie pacienta agresionează victima. se presupune că este foarte important rolul personalităŃii premorbide în gelozia patologică. Delirul Capgras (iluzia sosiilor) Pacientul crede că o persoană cunoscută sau înrudită cu el a fost înlocuită cu o dublură. uneori ajunge la reproşuri.argumente raŃionale. Este mai frecventă la bărbaŃi decât la femei şi prezintă un grad mare de periculozitate. de obicei. Delirul erotic (erotomania) Delirul erotic este mai frecvent la femei. tensiune şi suspiciune permanentă poate conduce uneori la manifestări paroxistice. i se adresează. Delirul Fregoli Pacientul identifică persoana cunoscută (de obicei presupusă a fi persecutor) 297 . o aşteaptă. iritabilitate şi mânie. asociat cu schizofrenia sau cu o tulburare afectivă. Pacienta crede că . O serie de cercetări relevă faptul că patternul geloziei este diferit în funcŃie de sex. că este împiedicat să se întâlnească cu ea. suferinŃă.obiectul iubit’’ nu are posibilitatea să-şi dezvăluie şi să-şi dovedească dragostea. îi pune veşnic întrebări. pentru al urmări sau a-i provoca un rău. În acest context el poate proiecta vina asupra altora şi aceasta poate lua forma acuzaŃiilor de infidelitate. Este mai frecvent la femei decât la bărbaŃi şi. DispoziŃia pacientului poate varia şi consta într-un amestec de nefericire. Există o discrepanŃă între ambiŃiile şi realizările sale. Din punct de vedere ale etiologiei. Frecvent pacientul este invadat de un sentiment dominant al propriei sale insuficienŃe. În erotomanie. Are o personalitate vulnerabilă faŃă de tot ceea ce ar putea accentua sentimentul de insuficienŃă. Această stare de nelinişte. BărbaŃii sunt mai sensibili la infidelitatea sexuală.. îşi urmăreşte partenerul. în timp ce femeile sunt mai suspicioase în legătură cu un posibil ataşament afectiv al partenerului faŃă de altă persoană. admonestări.

All EducaŃional..C. W. totuşi ele se aseamănă psihologic. 57 7. IdentificaŃi un pacient care manifestă un comportament suspicios. New York. R. Bucureşti 2.ICD 10. University Press 4. Butcher J. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. Predescu V.. DescrieŃi tabloul clinic al tulburării delirante 3. IdentificaŃi mecanismul de apărare utilizat cu precădere în tulburările delirante şi explicaŃi modul său de acŃiune 2. Seligman M. Bucureşti 298 .Wesley Educational Publishers Inc. deşi nu există asemănări fizice între persoanele cunoscute şi celelalte. EvidenŃiaŃi mecanismul proiecŃiei în timpul interacŃiunii cu d-vs. Infomedica.W. traducere.B. Kendall P. AnalizaŃi efectul acestui comportament asupra d-vs şi a celor din jur. Hammen C. Medicală Bucureşti 8.Lippincott Company. E. (coord) (1976) – Psihiatrie. Ed. Test de autoevaluare 1. traducere.C.. Addison. Rosenhan D. Ed.N. pg. AnalizaŃi maniera în care acest comportament afectează relaŃiile sale cu ceilalŃi.L. (1998) – Abnormal Psychology. (2001) – Abnormal Psychology. Walker E. Oxford. *** (1998) . (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. Tudose F. Carson R. Norton Company. J. *** (1994) – DSM IV 3. 6. P. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. Ed.într-o mulŃime de oameni pe care îi întâlneşte.. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life.. El susŃine că. Mineka S. Philadelphia 9. Bibliografie 1. Boston 5. Shives L. Houghton Mifflin Company. Acest simptom se asociază de obicei cu schizofrenia.

studentul va fi capabil: 1. Clarificarea conceptului de personalitate anormală 2. TULBURĂRI DE PERSONALITATE Obiectivele cursului La sfîr itul secven ei de curs. concept cu o istorie relativ îndelungată si care poate fi folosit. ca si sindroamele paranoide speciale UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. cât si în accep iune adjectivală.Rezumat Capitolul abordează pentru început conceptul de paranoia / paranoid. asociat unor tulburări psihice i sugerând prezen a unor simptome bine precizate. Argumentarea diferenŃei între abordarea dimensională şi abordarea categorială a tulburărilor de personalitate 4. Este apoi dezvoltata tulburarea delirantă si delirul indus. care dau aspectul specific al acestor tulburări. Clarificarea unor probleme privind diagnosticul tulburărilor de personalitate 3. Descrierea clinică a tipurilor de tulburare de personalitate 299 . atât ca denumire a unei categorii de tulburări.

CUPRINS 1. drept elemente specifice personalităŃii. ObservaŃia empirică într-un interval mai lung de timp relevă însă faptul că anumite comportamente se manifestă cu oarecare constanŃă la o persoană. Conceptul de personalitate anormală 2. fapt ce se relevă prin marea diversitate a definiŃiilor asociate acestui concept. Tipuri de tulburări de personalitate 4. Această constanŃă comportamentală conduce la noŃiunea 300 . Specificul diagnosticării tulburărilor de personalitate 3. există oameni care îşi păstrează calmul şi sângele rece atât în contextul micilor evenimente de zi cu zi cât şi în situaŃii foarte dramatice). o aceeaşi persoană poate să dovedească mult calm şi sânge rece într-o situaŃie şi să-şi piardă cumpătul cu uşurinŃă în altă situaŃie). care defineşte personalitatea drept “o caracteristică relativ stabilă şi generală a felului de a fi al unei persoane şi a modului de a reacŃiona în situaŃiile în care se găseşte”. organizarea şi ierarhizarea. indiferent de variabilitatea situaŃiilor cu care se confruntă (ex. În contextul vieŃii cotidiene oamenii manifestă diferite comportamente. de presiunea momentului. de context. (de ex. Toate aceste definiŃii evidenŃiază însă. de starea psihică particulară a subiectului etc. constanŃa şi stabilitatea. ce relevă o anumită “variabilitate situaŃională” a conduitei. generată de factori conjuncturali. Etiologia tulburărilor de personalitate Durata medie de studiu individual: 5 ore studiu pe suportul de curs 16 ore 5 ore studiu individual suplimentar 6 ore rezolvare sarcini de lucru Clarificări conceptuale În abordarea personalităŃii vom lua drept sistem de referinŃă definiŃia formulată în dicŃionarul Larousse. Complexitatea fenomenului induce o dificultate majoră în definirea lui. unicitatea şi originalitatea ca şi potenŃialul predictiv asupra comportamentului insului.

Ele sunt reprezentate într-o anumită măsură în personalitate. Această constanŃă presupune anumite trăsături caracteristici. personalitatea rămâne. concomitent cu tendinŃa de a-i devaloriza pe ceilalŃi. la regulile şi normele sociale.lipsa încrederii în sine . care exprimă atitudini caracteristice. asociată cu aroganŃă. ele sunt susceptibile de a indica anumite tulburări psihice. Aceste caracteristici prezintă însă şi o oarecare plasticitate. aceeaşi de-a lungul vieŃii. de exemplu. care permite o permanentă şi flexibilă adaptare la cerinŃele mereu schimbătoare ale mediului. care determină o anumită atitudine. în absenŃa unui suport motivaŃional adecvat. ca şi de a reacŃiona în diverse situaŃii se dovedesc extrem de inflexibile şi dezadaptative. un anumit stil de a reacŃiona în situaŃii foarte diferite. credinŃe. se aplică nediscriminatoriu şi inadecvat sau afectează relaŃiile interpersonale ale individului.se asociază cu o conduită defensivă. La cealaltă extremă se plasează o excesivă încredere în sine. aceste persoane pot fi diagnosticate ca având o tulburare de personalitate. Aşa cum am menŃionat anterior. Să analizăm. când aceste trăsături sunt extreme. Un deficit major al acestei trăsături însă . mai mult sau mai puŃin. comportamente. fapt ce îi împiedică să acŃioneze adecvat. cu o funcŃionare deficitară a proceselor cognitive. În extremis. este egocentrică şi egoistă şi pare a nu realiza 301 . la oportunităŃi şi constrângeri. evitantă. încrederea în forŃele proprii. definită ca o însuşire relativ stabilă a unei persoane. cel puŃin din punct de vedere al expectanŃelor societăŃii în raport cu statusul şi rolul lor. reacŃii şi modalităŃi de raportare la sine şi la alte persoane. ceea ce face ca oamenii normali care au încredere în ei înşişi să performeze în cele mai multe activităŃi.de trăsătură psihică. personalitatea umană poate fi descrisă prin trăsături. o manieră de a interacŃiona cu ceilalŃi. atât sub aspect profesional cât şi în zona relaŃiilor interpersonale. vorbeşte excesiv de mult despre sine înşuşi. Cu alte cuvinte. O astfel de persoană îşi supraevaluează meritele şi talentele. care se cristalizează într-un pattern stabil de-a lungul copilăriei până în adolescenŃa sau prima tinereŃe. Dar. Un anumit nivel al acestei trăsături este benefic şi sănătos. care creează predispoziŃia de a răspunde în acelaşi fel la o varietate de stimuli. ceea ce poate conduce la eşec. Marea majoritate a oamenilor au capacitatea să se adapteze acestor cerinŃe şi expectaŃii sociale. Există însă şi persoane ale căror modalităŃi de raportare la mediu şi la ceilalŃi.

cele 5 dimensiuni ale personalităŃii sunt: extraversia (de la sociabil şi asertiv la nesociabil. neserios. dimpotrivă. pg. După cum se poate constata. adică măsura în care afectează funcŃionarea normală a individului. superficial. prietenia (de la cald. Walker E. Acesta este motivul pentru care. care. ambele extreme sunt rigide şi dezadaptative şi interferează cu funcŃionarea persoanei în familie.F. chiar dacă prezintă anumite trăsături accentuate. serios conştiincios. stabilitatea emoŃională (de la calm.E. nedemn de încredere). Conform acestui model. Există oameni timizi.L. egocentrici şi cu o personalitate inflaŃionistă. iritabil) şi deschiderea la experienŃă (de la creativ şi curios la conservator şi inflexibil). (2001) – Abnormal Psychology. Una dintre cele mai incitante întrebări la care cercetătorii au încercat să răspundă este: „Câte dimensiuni ale personalităŃii există?” Teoria cea mai recunoscută. aroganŃi. 374 15 302 . fiecare trăsătură de personalitate se înscrie pe un continuum. trece prin neglijent. în care se ia în considerare plasarea în zonele extreme. ataşat la egoist şi ostil). mai degrabă decât un demers categorial. nu pot fi totuşi încadraŃi într-o tulburare de personalitate. care presupune încadrarea unei tulburări. propus de Robert Cloninger. Cloninger consideră că Seligman M. care încearcă să răspundă acestei întrebări este Modelul celor 5 factori (Big Five). pe acest continuum. iar fiecare persoană care prezintă această trăsătură se plasează undeva pe acest continuum. Valoarea acestei teorii constă în faptul că ea şi-a demonstrat valabilitatea pentru oameni aparŃinând unor culturi foarte diferite. Rosenhan D. în abordarea tulburărilor de personalitate este de preferat un demers dimensional. prietenos. relativ neîncrezători în ei înşişi sau. Această încadrare trebuie operată însă cu multă prudenŃă. Aşa cum demonstrează exemplul anterior. agreabilitatea.P. la locul de muncă sau în mediul social lărgit şi pot face parte din pattern-ul unei tulburări de personalitate. Seligman15 prezintă un alt model.. între două extreme. conştiinciozitatea (care se plasează între organizat. modul în care îl percep ceilalŃi şi realitate. în baza unor criterii strict delimitate.W. temperat la nervos. CondiŃia esenŃială de diferenŃiere este criteriul funcŃional. inchis şi pasiv).imensul decalaj între imaginea de sine. W. până la nonimplicat. într-o categorie. al unei trăsături de personalitate (dimensiune). care se concentreză asupra bazelor biologice ale personalităŃii. Norton Company.

sunt mai predispuse la tulburări de personalitate. Comportamentul este rigid şi inflexibil (rezistent la schimbare). profund implantate. vor evita riscurile şi se vor angaja într-o viaŃă foarte predictibilă. fie în ceea ce priveşte aspectul său total. Personalitatea este anormală. deşi are dificultăŃi de Shives L. Lippincott Company. fiecare dintre ele fiind determinate de unul din cei trei neurotransmiŃători: dopamina. cooperarea şi autotranscendenŃa. dar acesta nu poate controla acŃiunile impulsive. PersonalităŃile anormale prezintă o serie de caracteristici:16 Persoana neagă comportamentul dezadaptativ. Fiecare din aceste 3 sisteme cerebrale se asociază cu 3 dimensiuni ale personalităŃii: deschiderea faŃă de noutate. Persoana este în contact cu realitatea. De ex. deşi devin mai puŃin evidente la vârste medii sau înaintate. pg. oamenii care au o redusă disponibilitate faŃă de nou şi o tendinŃă puternică de evitare a suferinŃei. calitatea şi expresia lui. ce se pot recunoaşte din perioada adolescenŃei sau mai devreme. Ulterior. Persoana prezintă o toleranŃă scăzută la stres şi o inabilitate crescută de a reacŃiona la anxietate. PersonalităŃile anormale sunt modele comportamentale neadaptate. şi care se continuă de-a lungul vieŃii adulte.dimensiunile personalităŃii implică sisteme diferite de neurotransmiŃători şi sugerează existenŃa a trei sisteme cerebrale (activator comportamental.B. deoarece acesta reprezintă un mod normal de viaŃă pentru ea. evidenŃiind un efect advers asupra individului şi societăŃii. serotonina şi norepinefrina. Din acest motiv pacientul suferă sau face pe ceilalŃi să sufere. evitarea suferinŃei şi dependenŃa de întărire. 335 16 303 . iar comportamentul unei persoane este determinat de nivelul la care se află fiecare dintre aceste dimensiuni. Cloninger adaugă o a patra dimensiune a personalităŃii. Cei foarte deschişi la nou şi cu un nivel scăzut al evitării suferinŃei se vor lansa în proiecte şi activităŃi riscante. fie în ceea ce priveşte comportamentul.R. FuncŃionarea egoului este intactă. mai ales auto-directivismul şi disponibilitatea de cooperare. sugerând că persoanele care au mai puŃin reprezentate aceste dimensiuni caracteriale. (1990) – Basic Concept of Psychiatric Mental Health Nursing. şi anume persistenŃa şi 3 dimensiuni caracteriale: caracterul autodirectiv. J. inhibitor sau de menŃinere).

pg. „fără ruşine” şi cu „o iresponsabilitate înnăscută”18. dar dizarmonic structurată”. Asklepios. În 1935. judecată. aşa cum remarca cu amărăciune ironică G. anxietate). cu stresul sau frustrarea”. ca expresie a unei dizarmonii marcate. fiind expusă în lucrarea „Manie sans delire”. În 1812. cele mai importante contribuŃii în clarificarea şi înŃelegerea tulburărilor de personalitate le-au avut psihiatrii. Deşi unele persoane suferă ele însele. Bucureşti. Cowls Prichard. (1997) – Tulburările de personalitate. propune un nou termen. În foarte multe cazuri apar tulburări de dispoziŃie (depresie. un medic primar la un spital din Bristol. Philippe Pinel. descriind pacienŃi non-psihotici. IX. Tulburările de personalitate se manifestă prin dificultăŃi de inserŃie socială şi dificultăŃi relaŃionale. de percepŃie. definită ca „o perversiune morbidă a Ionescu G. Ed. Termenul era aplicat pacienŃilor care erau inclinaŃi spre izbucniri nemotivate de furie sau violenŃă. B. „psihologii continuă să dezbată problematica pură a omului exclusiv normal. cel de „nebunie morală”. Esquirol extinde aria tulburărilor de personalitate de la domeniul afectivdispoziŃional la cel cognitiv-comportamental. dar cu un mod de gândire paradoxal şi cu comportamente distorsionate. termenul moral nu era utilizat în accepŃiunea de etic (bun-rău). a labilităŃii psihice. dar tulburată” dar şi „persoana nebolnavă.interacŃiune cu ea. lăsând pe seama psihiatriei „persoana nebolnavă. Ionescu. apărută în 1981. a imaturităŃii psihice şi emoŃionale. cele mai multe tulburări de personalitate îi afectează pe cei din jur. ci cu referire la manifestări afective 18 17 304 . deoarece. dar „neschimbaŃi ca afect”.12 La începutul sec. le provoacă consternare.17 Conceptul de personalitate anormală este folosit pentru prima dată de părintele psihiatriei clasice franceze. Rush a descris în lucrarea „Deranjamentul facultăŃilor mintale”. nontengenŃial cu drama sau durerea. amărăciune pe care o împărtăşim integral. oameni cu „raŃiune sănătoasă şi intelect bun”. fără a fi deliranŃi şi a căror funcŃii intelectuale. memorie şi imaginaŃie erau intacte. iritare. furie sau chiar frică şi suferinŃă (personalitatea antisocială). Scurt istoric Deşi personalitatea este mai degrabă obiectul de studiu al psihologiei. îngrijorare.

pg. obiceiurilor naturale. dispoziŃiei. no. tulburările mintale sunt înŃelese. excentric. preluând conceptul de la Kraepelin. agresive) şi pe acelea care cauzează suferinŃă propriei persoane (personalităŃi cu marcate tendinŃe depresive şi de nesiguranŃă). Un pas important înainte îl face Emil Kraepelin. înclinaŃiilor. fără delir sau halucinaŃii”. J. Marea contribuŃie a lui Schneider la clarificarea tulburărilor de personalitate constă în faptul că extinde aria psihopatiilor. afactelor. înscriindu-se într-o abordare dimensională. mincinos. 19 Haslam N. aşa cum am discutat anterior. în particular.(2003) – Personality disorders. diagnosticul se subordonează opŃiunii dihotomice între a fi sau a nu fi bolnav. cu alte cuvinte.A. O primă controversă priveşte asocierea între cei doi termeni „tulburare” şi „personalitate”19. cunoaşterii sau facultăŃilor de raŃionament şi. Personalitatea nu se subordonează acestui principiu dihotomic. ci.Koch utilizează termenul de „inferioritate psihopatică”. infracŃionale. pe baza unor criterii diagnostice. variaŃiile personalităŃii sunt mai degrabă de grad. a disponibilităŃilor morale şi impulsurilor naturale. 76 305 . care utilizează pentru prima dată termenul de personalitate psihopată şi alcătuieşte prima clasificare a tulburărilor de personalitate. decât de tip. 23. instabil. antisocial şi certăreŃ (cverulent). În 1950. în absenŃa unor afecŃiuni mintale. în general. şi cel de psihopatie. Clinical Psychology Review. ce include un grup de indivizi cu manifestări anormale de comportament. alături de tipurile de personalitate care crează suferinŃă celorlalŃi (cu marcate tendinŃe antisociale. pe care le împarte în şapte tipuri: excitabil. ca entităŃi patologice discrete. excroc. Conform modelului medical standard. incluzând în această categorie. Kurt Schneider publică lucrarea „PersonalităŃi psihopatice”. dissocial şi perturbator al tulburărilor de personalitate. Persistă încă în comunitatea ştiinŃifică destule controverse în legătură cu tulburările de personalitate. fără vreo tulburare sau defect remarcabil al intelectului. punând astfel accentul pe caracterul comportamental.sentimentelor. Probleme controversate privind tulburările de personalitate. care a făcut istorie îndelungată. În 891.

de o mai mică intensitate la mulŃi oameni 306 . Este mai probabil că îi va blama pe ceilalŃi sau va blama situaŃia în care se află. O persoană anxioasă sau depresivă este capabilă să conştientizeze. orgolios (personalitate paranoidă). care solicită ajutor specializat sau sunt diagnosticate în urma unor acte infracŃionale sau violente. o serie de argumente în acest sens: Deşi cele două sisteme de clasificare includ criterii pentru diagnosticarea tulburărilor de personalitate. în parte datorate raŃiunilor expuse anterior. sub forma unor modalităŃi de acŃiune. Ele se structurează încă din mica copilărie. caracteristici ale mai multor tulburări de personalitate. Multe persoane cu o astfel de tulburare sunt identificate ca atare de familie. urmând modelul evoluŃiei personalităŃii. în mod real sau exagerat. Diagnosticarea acestor tulburări ridică la rândul său probleme deosebite. fără un sfat semnificativ sau o asigurare din partea celorlalŃi”. neîncrezător. Trăsăturile de personalitate care definesc tulburările de personalitate sunt dimensionale. Dar. deci gradate. decât că va înŃelege care este contribuŃia sa la această situaŃie. se menŃin de-a lungul vârstei adulte şi se estompează uneori spre bătrâneŃe. SubiecŃii prezintă adesea. În al treilea rând. este puŃin probabil ca o persoană să se prezinte la specialist acuzând faptul că este centrată pe sine. Prezentăm în continuare. nu există pacienŃi cu tulburare de personalitate care să solicite asistenŃă de specialitate. dar. Conform modelului medical.Cea de-a două controversă priveşte statutul de „boală” al tulburării de personalitate. Acesta este motivul pentru care se ştie foarte puŃin despre prevalenŃa reală a tulburărilor de personalitate. de la expresia lor normală la exagerări patologiec şi le putem găsi. este manipulativă sau agresivă. condiŃia sa medicală. retras. după criteriul „are dificultăŃi în a lua decizii cotidiene. fără prieteni. Tulburările de personalitate nu au un debut decelabil. Acest fapt se datorează structurării timpurii a personalităŃii şi deci convingerii persoanei că „aşa este ea”. este greu de diagnosticat o personalitate dependentă. De ex. cineva poate fi suspicios. De ex. preocupat de probleme filosofice (personalitate schizoidă). în acelaşi timp. o evoluŃie şi o remisiune. Diagnosticarea categoriilor nu este mutual exclusivă. orice boală are un debut. aceste criterii nu sunt foarte precise şi nu sunt uşor de urmat în practică.

Problemele ridicate în rândurile de mai sus nu anulează problematica reală a tulburărilor de personalitate. Paranoidă Tulb. scrupulos în ceea ce face şi foarte conştiincios în munca sa nu înseamnă că prezintă o tulburare de personalitate obsesiv compulsivă. 1994 Tulb.normali. 38 307 . Asklepios. pg. dar care sunt catalogate în drept grupări „bazate pe similarităŃi descriptive”. în DSM IV sunt descrise personalitatea narcisică şi cea schizotipală. 1992 Cluster A (idei şi comportamente 20 DSM IV. ICD 10 identifică şi descrie 9 tipuri de personalitate. (1997) – Tulburările de personalitate. prezintă doar prototipul pentru fiecare personalitate. ci îndeamnă la prudenŃă. faptul că cineva este meticulos. în timp ce DSM IV descrie 10 tipuri. care nu se regăsesc în sistemul european. Există. Unele tipuri se regăsesc într-un sistem şi nu se regăsesc în altul şi invers. De ex. Paranoidă Cluster A (idei Tulb. . Prezentăm în conŃinuare o abordare comparativă20 a tulburărilor de personalitate. Schizoidă adaptat după Ionescu G. diferenŃe în denumirea unor tulburări de personalitate. tulburările de personalitate sunt clasificate în clustere. În ICD 10 este descrisă personalitatea emoŃional instabilă. De ex. de asemenea. conform ICD 10 şi DSM IV. în care fiecare subiect se încadrează mai mult sau mai puŃin. Schizoidă comşi Tulb. care nu este în DSM IV. la o evaluare riguroasă şi la înŃelegerea faptului că un sistem de clasificare. Clasifcarea tulburărilor de personalitate Între cele două sisteme de clasificare (ICD 10 şi DSM IV) există o serie de diferenŃe în ceea ce priveşte clasificarea tulburărilor de personalitate. care par a avea o întemeiere nozografică şi etiologică. În DSM IV. ICD10. asupra cărora vom reveni în descrierea tipurilor de personalitate. Ed. asemenea tipologiilor de altădată. Bucureşti.

datorită caracterului dimensional al trăsăturilor de personalitate. neîncredere. Dissocială Tulb. Borderline Tulb. constituie un factor de 308 . Dependentă Tulb. Borderline Tulb. EvidenŃierea în egală măsură a trăsăturilor pozitive şi a celor negative este importantă pentru planul de tratament. cu completările corespunzătoare din ICD 10. care. Anxioasă Tulb. EmoŃional -Instabilă Tipuri de tulburări de personalitate Vom prezenta în continuare tipurile de tulburări de personalitate după clasificarea din DSM IV. cât şi însuşiri nefavorabile. Dissocială Tulb. frică) Tulb.ciudate. chiar şi atunci când sunt relativ slab reprezentate la o persoană normală. excentrice) Cluster B (comportamente dramatizan te emoŃionale) Cluster C (aprehennsiuni anxioase. Este important de reŃinut că. Schizotipală portamente ciudate. Anancastă Tulb. Anxioasă Tulb. fiecare tip de personalitate poate prezenta atât însuşiri favorabile. excentrice) Tulb. Tulburarea de personalitate paranoidă Trăsăturile caracteristice ale personalităŃii paranoide sunt suspiciunea. Narcisică Cluster B Tulb. Histrionică Tulb. Dependentă Tulb Compulsivă Obsesiv- Cluster C Tulb. intoleranŃa la frustrări. Histrionică Tulb. hipersensibilitate.

cu siguranŃă. suspicios şi neîcrezător. Orice gest. cel puŃin. 309 . pe acestea atribuindu-le. Un copil care stă mult timp singur devine.distorsiune în relaŃiile sociale Axul central al tulburării este suspiciunea faŃă de cei din jur. În acelaşi timp. Poate pune la îndoială cele relatate de ceilalŃi. se îndoieşte de loialitatea celorlalŃi. nesatisfăcătoare. Consideră că este deosebit de inteligent şi talentat. Mai târziu poate să suspecteze faptul că alŃii încearcă să-i facă rău sau să-l păcălească. are tendinŃa de a evita contactele sociale şi de a se izola de grup. orientat în permanenŃă spre obŃinerea puterii şi afirmarea propriului punct de vedere. chiar şi atunci când realizările sunt modeste. se caracterizează prin sensibilitate deosebită la obstacole. poate dezvolta o gelozie patologică fondată pe indicii nesemnificative. astfel încât este inutil să asculte alte opinii sau puncte de vedere. ceea ce alterează semnificativ relaŃiile interpersonale. Neîncrederea sa vizează fapte sau persoane. fiind considerat ca un semn de ostilitate sau. chiar prietenos. să nu profite de ea. care încearcă să-i submineze poziŃia profesională şi socială. observă şi interpretează fiecare semn din mediu. autocratic şi necooperant. are tendinŃa de verificare a autenticităŃii faptelor. Persoana este în permanenŃă în gardă pentru ca ceilalŃi să nu o înşele. Atunci când sunt în joc interesele sale personale. grupul sancŃionează aceată atitudine ostilă. suspectează reaua credinŃă şi se îndoieşte de manifestările de prietenie. considerând că numai el ştie cel mai bine ce trebuie făcut. devine secretos. poate fi interpretat distorsionat. Paranoidul este un tip autoritar şi orgolios. unui mod de lucru. care se poate manifesta în multe feluri. devine interpretativ. Această ostilitate se dezvoltă încă din copilărie. Ca reacŃie. datorită unor relaŃii de familie slabe. apelând la exemplul personal pentru a-şi sublinia calităŃile şi realizările. Din acest motiv nu-şi face prieteni. articulând în discurs argumente privind faptul că în spatele realităŃii se ascund acŃiuni şi interese subterane. făŃărnicie. Anamneza acestor persoane relevă cu certitudine faptul că încă din copilărie aveau relaŃii nesatisfăcătoare cu partenerii de joacă sau cu colegii. AcŃiunile sale sunt marcate de ostilitatea împotriva altora. este revendicativ şi încăpăŃânat. ceea ce creează un cerc vicios. Persoana are un simŃ crescut al propriei importanŃe. hipersenzitiv şi manifestă un puternic sentiment de autoimportanŃă. cu pregnante tendinŃe de autovalorizare şi atitudine autoreferenŃială. refuzuri sau eşecuri. Manifestă combativitate şi tenacitate în apărarea drepturilor personale sau în impunerea unor idei.

Se estimează că prevalenŃa ar fi de 1-2% dintre pacienŃii internaŃi. Se consideră că tulburarea este mai frecventă la bărbaŃi decât la femei. vede amennțări şi intenții ascunse în orice remarcă sau eveniment 5. Percepe atacuri asupra reputației sale. Este tolerant cu greşelile proprii.de obicei. eşec sau frustrare. dezvoltându-se mai ales în familii cu pacienŃi schizofrenici. cu un scăzut simŃ al umorului şi incapabil să se relaxeze. în absența unor baze reale că ceilalți vor să-i facă rău. 1994 Tratamentul este exclusiv psihoterapeutic. Date privind prevalenŃa tulburării sunt contradictorii. cu valoare diagnostică: 1. 3. cu o slabă rezistenŃă la pierdere. neimplicat emoŃional. DSM IV prezintă următoarele trăsături distinctive. deşi se pare că această tulburare are o frecvenŃa mai mare. 4. 2. Obiectivele principale sunt acelea de a dezvolta la pacient sentimentul autoeficienŃei privind capacitatea de a rezolva 310 . Suspiciuni recurente. simŃindu-se cu uşurinŃă jignit şi reacŃionând dosproporŃionat la orice consideră a fi o ofensă. fără justificare. Cea mai recomandată este terapia cognitiv-comportamentală. PrevalenŃă şi cauze Există dovezi că tulburarea paranoidă de personalitate are cauze genetice. estompată de refuzul paranoidului de a se adresa specialistului. care l-au împiedicat să se realizeze la nivelul potenŃialului său real. care nu sunt aparente pentru ceilalți şi este gata să riposteze sau să contraatace 7. rezervă în a se confesa altora din cauza fricii că informațiile vor fi folosite împotriva lui. suspectează. Poate să apară. nu uită jignirile 6. să-l exploateze sau să-l înşele. care se concentrează asupra dezvoltării capacităŃii de autodezvăluire şi a încrederii. de asemenea. invidiei şi relei voinŃe a celorlalŃi. privind infidelitatea partenerului DSM IV. este ranchiunos. Este hipersensibil. ca fiind rece. îndoieli nejustificate privind loialitatea şi gradul de încredere ale prietenilor şi asociaților.

indispus şi incapabil de afecŃiune şi tandreŃe. retras. Este preocupată mai mult de idei. filosofice sau politice. Deşi au o scăzută rezonanŃă afectivă. nonconformistă şi bizară. Pe fondul unei rezonanŃe afective scăzute. evită oamenii.situaŃiile problemă. devine chiar sociofob. au o slabă rezistenŃa la eşec sau frustrare. izolării şi ignorării părerilor celorlalŃi. cu valoare diagnostică: 311 . nu se implică şi nu se angajează. Este inabil sau incapabil să se angajeze în relaŃii afective intime şi manifestă preocupări reduse sau chiar o totală lipsă de preocupare pentru relaŃii sexuale. în extremis. Persoana este orientată mai mult spre lumea sa interioară. Retras şi nesociabil schizoidul pare „rupt de realitate”. mai ales cele de natură relaŃională şi de a stabili o perspectivă mai realistă asupra intenŃiilor şi acŃiunilor altora. Este foarte importantă construirea unei relaŃii de încredere cu terapeutul şi de a-i acorda clientului un control şi o libertate crescută asupra conŃinutului şi frecvenŃei sesiunilor Tulburarea de personalitate schizoidă Trăsăturile caracteristice sunt introspecŃia şi răceala afectivă. iar. Una din trăsăturile cele mai izbitoare este lipsa căldurii şi a relaŃiilor emoŃionale. Nici chiar evenimente cu evidente conotaŃii afective pozitive (căsătorii. ca o consecinŃă firească a introversiei. paznici). decât spre ceilalŃi. DSM IV prezintă următoarele trăsături distinctive. ceea ce îi face capabili să elaboreze sisteme teoretice. să creeze în domeniul ştiinŃelor abstracte sau al astronomiei. spre meditaŃie şi fantezie. naşterea unui copil) sau negative (moartea unei persoane din familie) nu îi creează o rezonanŃă afectivă corespunzătoare. care ar fi greu suportate de alŃii. Este glacial şi îşi este suficient sie însuşi. aglomerările şi profesiunile care implică relaŃii cu ceilalŃi. Au adesea o conduită neconvenŃională. este indiferent la criticile sau laudele din partea celorlalŃi. cercetători în medii ostile. MulŃi schizoizi nu se căsătoresc. Se orientează spre profesiuni sau activităŃi solitare şi desfăşurate în izolare (matematicieni. au în schimb mari disponibilităŃi imaginativ-reprezentative. de probleme teoretice. decât de oameni şi de faptele reale ale vieŃii.

evoluînd de la un procent foarte redus (sub 1%) (Seligman. Comportamentul expresiv. Ńinuta şi vestimentaŃia sunt adesea bizare. Terapia de grup poate constitui o oportunitate pentru realizarea unor legături sociale. Scopul principal este reducerea izolării sociale şi facilitarea dezvoltării unor relaŃii apropiate cu ceilalŃi. excentrice. Deoarece clientul schizoid este indiferent faŃă de trăirile celorlalŃi. deoarece cu foarte mare greutate se poate stabili o relaŃie terapeutică. Persoanele au o rezonanŃă afectivă scăzută. au puțin sau deloc interes pentru experiențe sexuale 4. cu excepția rudelor de gradul întîi 6. sunt lipsiți de căldură emoțională DSM IV. nu-şi doresc şi nu se implică în relații intime 2. necomunicativ. Tulburarea de personalitate schizotipală Acestă clasificare este folosită pentru a diagnostica persoane care prezintă simptome similare schizofreniei. Totuşi. 2001). terapia cognitiv-comportamentală pare a da rezultate mai relevante. Tratamentul este dificil. Studii recente pledează pentru cauze genetice.1. 1997). negative sau neutrale. de asemenea. dar manifestă 312 . sunt indiferenți la laudă sau critică 7. dar nu atât de severe încât să justifice un diagnostic de schizofrenie. până la 7% (Ionescu. dezvoltarea unor abilităŃi sociale prin joc de rol. 1994 PrevalenŃă şi cauze Datele privind prevalenŃa sunt contradictorii. Se urmăreşte. În acest context. aproape întotdeauna optează pentru activități solitare 3. pacientul fiind rezervat. un alt obeiectiv important este identificarea emoŃiilor şi a răspunsurilor emoŃionale ale celorlalŃi şi creşterea capacităŃii empatice. nu le plac decât puține activități (uneori nici una) 5. retras. nu au prieteni sau confidenți. sau cu tulburarea de personalitate schizotipală. clientul trebuie ajutat să gestioneze reacŃiile pozitive. mai frecvent asociate cu schizofrenia.

experiențe perceptive neobişnuite. 2. al şaselea simț). inclusiv iluzii corporale. DSM IV. RelaŃiile cu ceilalŃi sunt puternic perturbate. Bizareriile sunt prezente atât în comportament. Tratament. Un alt obiectiv îl constituie creşterea gradului de adecvare socială. în relaŃie cu schizofrenia. telepatice. Primul pas îl constituie identificarea cogniŃiilor distorsionate. să ia în considerare consecinŃele şi să-şi construiască un sistem cognitiv mai realist. excentric. afecte inadecvate 7. metaforică. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. în scopul de a-l învăŃa pe pacient să-şi evalueze gândurile inadecvate. prin dezvoltarea unor 313 . lipsa prietenilor sau confidenților. anxietate socială excesivă care nu se diminuează în medii familiare şi tinde să se asocieze mai degrabă cu o frică paranoidă. credința că are capacități clarvăzătoare. 4. IzolaŃi.hipersensibiltate şi anxietate exagerată la orice critică reală sau imaginară. 1994 PrevalenŃă şi cauze DSM IV indică o prevalenŃă de 3% din populaŃia generală. sociofobi. cât şi în gândire şi comunicare. decât cu o judecată negativă asupra sa. ca şi implicarea în alte activităŃi decât cele rutiniere. suspiciune sau ideație paranoidă 6. datorită afectelor inadecvate. şi evită compania altora. 3. solitari. idei de relație (dar nu idei delirante de relație) (pacientul consideră că incidente întâmplătoare au o legătură cu el n. Cauzele sunt predominant genetice. Terapia cognitiv-comportamentală a fost utilizată în tratarea acestei tulburări. care influențează comportamentul şi sunt incompatibile cu normele culturale (superstiții. alții decât rude de gradul I 9. aceşti pacienŃi sunt introvertiŃi prin excelenŃă. gândire şi vorbire ciudată (vag circumstanțială. aspect exterior şi comportament ciudat. credințe ciudate şi gândire magică. supraelaborată sau stereotipă) 5.). 8. cu valoare diagnostică: 1.n.

abilităŃi sociale. dar şi cea mai de şocantă tulburare. cea mai fascinantă. Ea a cunoscut de-a lungul timpului diferite denumiri: psihopatie. aducând astfel în discuŃie factori biologici. mai degrabă. criteriile diagnostice solicită identificarea unei tulburări anterioare de comportament. Se urmăreşte. construirea unei reŃele sociale suportive şi protective. Din acestă perspectivă. persoanele care prezentau tendinŃe antisociale persistente erau văzute ca fiind atinse de o „nebunie morală”. care scapă controlului individului. implicit. care să includă minciuni frecvente. Abia prin sec. în înŃelesul său originar sau sociopatie. o tulburare a voinŃei. Pentru a diagnostica această tulburare trebuie îndeplinite două criterii esenŃiale. Asklepios. cât. în acelaşi timp. dar în mod conştient şi premeditat optează pentru un comportament violent sunt numiŃi criminali şi nu persoane cu tulburare antisocială. comportamentul trebuie să fie de durată. De aceea. doar prezenŃa unui comportament antisocial nu este suficientă pentru a diagnostica o tulburare de personalitate antisocială. IX. persoanele care sunt capabile să-şi exercite voinŃa şi să Ńină sub control lucrurile. Nu întotdeauna. Crimele la care se făcea referire nu reprezentau atât un act de voinŃă. G. Ed. Bucureşti. a apărut ideea că anumite tipuri de comportament criminal se pot produce în anumite condiŃii. mai ales rezultatul unor circumstanŃe pe care individul nu putea să le controleze. regulilor şi obligaŃiilor sociale şi. ICD 10) Tulburarea de personalitate antisocială reprezintă poate cea mai dramatică. indiferent de denumire. În primul rând. Ionescu defineşte tulburarea antisocială ca fiind „un pattern persistent de sfidare şi violare a normelor. Deşi acest diagnostic nu este pus unei persoane sub 18 ani. 21 Ionescu G. (1997) – Tulburările de personalitate. Tulburarea de personalitate antisocială (dissocială. Totuşi. nucleul său de simptome a rămas acelaşi. dar. înaintea vârstei de 16 ani. pg. psihologici şi sociali. comportament sexual precoce şi agresiv. de-a lungul timpului. pe baza identificării anterioare a răspunsurilor inadecvate. deşi termenul care o desemna nu mai este folosit. considerată. comportamentul antisocial a fost analizat în termeni psihologici. 104 314 . concepŃie care persistă şi astăzi. a drepturilor celorlalte persoane”21. tendinŃe de distrugere. care să favorizeze interacŃiunile sociale.

care îşi neglijează sau îşi maltratează copiii. Această incapacitate de a resimŃi afecŃiune. uneori etichetaŃi drept inconştienŃi. afecŃiune sau respect pentru nimeni. lipsa remuşcărilor.vandalism şi o repetată violare a regulilor din familie. Majoritatea delicvenŃilor. de violenŃe fizice şi sfârşesc adesea prin separare. care pune în pericol pe ceilalŃi. agresivitate. În al doilea rând comportamentul antisocial prezent trebuie să se manifeste în cel puŃin trei direcŃii. printre care se numără: agresivităŃi repetate. Ignoră regulile şi normele sociale. incapacitatea de a învăŃa din experianŃele negative. iar în forme extreme pot manifestă o mare duritate. impulsivitate. nu resimt milă sau compasiune. au un simŃ redus al responsabilităŃii şi datoriei. lipsa sentimentului de vinovăŃie. care îi face să săvârşească acte crude. sfidează convenŃiile. conducând la stări conflictuale repetate. PersonalităŃile antisociale pot deveni părinŃi neadecvaŃi. asociată cu egoism şi nepăsare. încalcă fără scrupule drepturile celorlalŃi. Această descriere nu acoperă întreaga gamă a persoanelor cu comportament infracŃional sau criminal. Nici copiii nu beneficiază de un tratament diferenŃiat. şcoală şi societate. minciuni. insuccesul în realizarea legăturilor bazate pe afecŃiune. fie ele doar norme care guvernează grupul căruia îi aparŃin. manifestă un oarecare interes pentru alte persoane (membrii ai familiei. schimbări frecvente ale locurilor de 315 . aceste grupuri au un „cod etic” propriu. în care respectul pentru ierarhie şi pentru tovarăşul de grup este prioritar. regulilor şi obligaŃiilor sociale. fie adulŃi. ignorarea obligaŃiilor financiare. Tabloul clinic include un nucleu de trăsături esenŃiale: sfidarea normelor. Uneori. acŃiuni impulsive. dureroase sau degradante. Indivizii cu personalitate antisocială sunt lipsiŃi de conştiinŃă morală. Căsătoriile sunt marcate de o totală lipsă de preocupare pentru partener. Spre deosebire de aceste persoane. iresponsabilitate constantă. comportament nesăbuit. fiind guvernaŃi de propriile lor nevoi şi interese. afectează toate segmentele relaŃionale. fie copii. prieteni) şi respectă anumite reguli. Comportamentul este dominat de iritabilitate. divorŃ sau chiar crimă. personalităŃile antisociale nu manifestă interes. exprimând uneori plăcerea de a provoca suferinŃă altora.

Persoanele au o scăzută toleranŃă la frustraŃie şi o reactivitate crescută. atunci când sunt prinşi. Nerespectarea normelor legale şi a regulilor de comportament legal. iritabilitate şi agresivitate. manifestată prin violenŃă. Minciuna. cu valoare diagnostică: 1. abandonarea familiei. iresponsabilitate constantă. lipsă de remuşcări. încât scapă adesea de pedeapsă şi li se acordă o şansă de reabilitare. Încălcarea normelor. 316 . Şi totuşi. mimând căinŃa şi remuşcarea şi promitând o îndreptare. indicată de numeroase violențe fizice şi atacuri 5. manifestă o incredibilă capacitate de persuasiune. 1994 PrevalenŃă şi cauze PrevalenŃa tulburării de personalitate este de 3-4% din populaŃia generală. indiferență față de securitatea sa sau a altora 6. atractivi. Impulsivitate sau incapacitatea de a-şi anticipa acțiunile (şi consecințele lor n. indicată de indiferență față de actul de a fi rănit. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. făŃărnicia şi ipocrizia constituie arme importante în urmărirea intereselor personale. pe care nu o valorifică niciodată. ceea ce creşte probabilitatea repetării actelor indezirabile.n. acumularea unor datorii sau cheltuieli exagerate din banii familiei sau ai firmei unde lucrează şi izbucniri violente repetate la cea mai mică incitare sau contrariere.muncă. a legilor şi violarea drepturilor celorlalŃi se asociază cu o lipsă a sentimentului de culpabilitate şi a remuşcărilor şi cu o incapacitate de a învăŃa din experienŃele negative sau din sancŃiunile primite. DSM IV. 3. Prefăcătorie asociată cu minciuni repetate. volubili şi folosesc aceste calităŃi în scopurile de manipulare. indicată de eşecuri repetate în menținerea unui los de muncă sau achitarea obligațiilor financiare. realizarea unor repetate acte infracționale 2.) 4. Aceşti indivizi sunt adesea agreabili. frecvente concedieri. 7. utilizare de pseudonime sau înşelarea altora pentru interesul propriu. înşelat sau furat pe cineva.

această tulburare pare a avea un determinism multicauzal. cercetări ulterioare nu confirmă această teorie. Aceste cercetări au condus la concluzia că aceşi indivizi au un sistem nervos vegetativ subreactiv. deoarece este posibil ca persoana antisocială să aibă capacitatea de a manipula răspunsurile şi situaŃia. ceea ce ar explica de ce nu răspund normal la ameninŃarea pericolului. interpretarea acestor date trebuie făcută cu prudenŃă. în perioada micii copilării. Totuşi. Experimentatorii au testat. Totuşi. 1997). pentru că vor să fie ca părinŃii lor şi se tem de pierderea dragostei familiale dacă nu se comportă în conformitate cu aceste valori. Pentru că persoanele cu tulburare antisocială par a nu fi internalizat normele şi standardele morale ale societăŃii. Factorii genetici au fost incriminaŃi timp îndelungat. anumite disfuncŃii fiziologice. aflate în închisoare. 30% în clinicile de dezalcolizare (DSM IV) şi 75% în penitenciare (Ionescu. ReacŃiile prsoanelor antisociale la şoc au fost sensibil mai mici decât a celor din grupul de control. Potrivit teoriei psihanalitice. Studiile pe gemeni. Studii experimentale demonstrează un nivel scăzut de anxietate în situaŃii de disconfort psihic sau în faŃa unor măsuri punitive potenŃiale. Sub aspect etiologic. În ciuda coerenŃei argumentării. pe un grup de persoane cu tendinŃe antisociale. dezvoltarea conştiinŃei morale sau a Supraeului depinde de relaŃia afectivă cu adultul. ci eventual alte condiŃii medicale. în special. InfluenŃe ale familiei şi ale contextului social. de asemenea. dar este dificil de discriminat între influenŃele genetice şi cele de mediu. pentru a acredita o anumită imagine. ca şi studiile pe copii adoptaŃi confirmă o influenŃă a factorilor genetici în dezvoltarea acestei condiŃii medicale. deoarece mulŃi copii respinşi nu dezvoltă o personalitate antisocială. 317 . se consideră că aceşti factori interferează cu condiŃiile de mediu şi. care îi determină pe alŃi oameni să nu comită acte antisociale. Copilul nu se identifică cu părinŃii care îl resping şi nu interiorizează regulile lor.15% în spitalele de psihiatrie. este firesc să fie analizaŃi agenŃii implicaŃi în socializare. Un copil care nu primeşte dragoste de la nici un părinte nu se teme că o va pierde. răspunsul galvanic în condiŃii de stres. Sunt suspectate. Copiii normali interiorizează valorile părinŃilor. în special familia şi contextul social. cu dezvoltarea unor relaŃii sociale pozitive în copilărie.

căutând să se răzbune pe o societate care i-a neglijat şi le-a provocat suferinŃă. ExplicaŃia ar consta nu atât în pierderea unui părinte. bazat pe manipulare prin exploatarea farmecelor personale. dacă copilul este supravegheat iar tatăl este nondeviant. Un copil poate dezvolta un comportament antisocial. ceea ce este greu de realizat în cazul tulburării de personalitate antisocială. dacă mama este afectuoasă şi încrezătoare în sine. Unul din obiective este acela de a-l ajuta pe client să 318 . un copil care va fi mereu protejat de frustrare şi suferinŃă nu va avea capacitatea de a empatiza cu suferinŃa altora. tehnici cognitiv-comportamentale. ci în climatul emoŃional care precede divorŃul sau separarea. certuri. copii care au fost neglijaŃi de părinŃi sau au fost victimele unui abuz pot dezvolta un model vindicativ al personalităŃii. comportamentul antisocial este influenŃat de tipurile de modele parentale şi de tipul de comportament pe care aceştia îl recompensează. sunt raportate o serie de succese. copilul nu va dezvolta modalităŃi eficiente de rezistenŃă la frustraŃie.Potrivit teoriilor învăŃării. ÎnvăŃând să evite pedeapsa printr-un comportament ipocrit. minciună şi fals. într-un cuvânt de instabilitate. Concluziile sunt întărite de faptul că un divorŃ nu creşte riscul de dezvoltare a personalităŃii antisociale. dacă învaŃă că prin acest comportament poate obŃine satisfacŃii fără efort. O serie de cercetări indică faptul că pierderea unui părinte prin abandon familial. drăgălăşenie şi căinŃă. şi anume slaba toleranŃă la frustraŃie şi comportamentul oportunist. marcat de tensiuni. datorită incapacităŃii lor de a investi încredere şi de a se implica în mod responsabil. Cele mai multe demersuri terapeutice se bazează pe o relaŃie de încredere terapeut-pacient. divorŃ sau separare (mai mult decât prin moarte sau prin spitalizare cronică) corelează puternic cu dezvoltarea ulterioară a unei personalităŃi antisociale. de asemenea. Tratament şi prevenire. În unele cazuri. Alte modele explicative pun accentul pe disfuncŃiile interacŃionale ale familiei. agresiuni. Atât clinicienii cât şi cercetătorii şi chiar psihoterapeuŃii au o atitudine destul de prudentă şi pesimistă în ceea ce priveşte posibilităŃile de ameliorare a tulburării de personalitate antisocială. Totuşi. dacă nu este precedat de certuri. În plus. De aici ar rezulta două trăsături esenŃiale ale antisocialilor. gratificaŃii imediate sau că pedeapsa poate fi evitată prin farmec. utilizându-se.

a imaginii de sine. O atenŃie specială se alocă prevenŃiei primare a comportamentului antisocial. a afectelor şi o impulsivitate accentuată”22 O trăsătură importantă o constituie instabilitatea şi versatilitatea relaŃiilor interpersonale. Tulburarea de personalitate borderline Tulburarea de personalitate borderline este o entitate nozologică relativ vagă. Adesea resimt sentimentul unui vid 22 *** (1994) – DSM IV. 654 319 . astfel încât incitaŃii minore sau furii nejustificate pot declanşa reacŃii incontrolabile. pg. o posibilitate de prevenŃie este schimbarea mediului. Comportamentul poate include furturi. încă din faza tulburărilor de comportament. care le creează discomfort şi anxietate.empatizeze şi să se identifice cu altă persoană. Persoanele cu tulburare de personalitate borderline pot trăi sentimentul unei copleşitoare singurătăŃi. care sunt intense. Deoarece un mediu instabil s-a dovedit a corela puternic cu un comportament antisocial. Însăşi denumirea ei sugerează o tulburare de graniŃă. care o plasează între o nevroză moderată şi o psihoză sau o aseamănă cu o schizofrenie latentă şi ambulatorie. cu manifestări heterogene şi nespecifice. DSM IV defineşte tulburarea de personalitate borderline ca fiind „un pattern pervaziv de instabilitate a relaŃiilor interpersonale. de la admiraŃie la dispreŃ. pentru care se pot formula anumite recomandări precum intervenŃia precoce şi acordarea unei atenŃii sporite copiilor abandonaŃi sau neglijaŃi. Se recomandă însă o intervenŃie precoce. Afectele şi dispoziŃia sunt instabile putând varia cu repeziciune de la dispoziŃii normale la perioade de depresie sau anxietate Comportamentul este impulsiv şi impredictibil. putând trece cu uşurinŃă de la o extremă la alta: de la dragoste la ură. violuri. O altă direcŃie ar viza intervenŃia precoce asupra unui copil cu antecedente de tulburare de personalitate antisocială. sub aspectul conŃinutului. dar foarte variabile. ceea ce îi împinge la o căutare perpetuu a unei companii. consum exagerat de alcool şi droguri. tâlhării.

7. relații interpersonale intense şi instabile. senzație cronică de plictiseală. au un comportament masochist şi frecvente gânduri de suicid. atât trăiri pozitive. ideație paranoidă sau simptome disociative tranziente. pe care o descriu destul de vag. 2. scindarea şi identificarea proiectivă. 1994 320 . comportament suicidiar recurent. imagine de sine instabilă. Pe acest fond sunt incapabili de a se bucura. 5. Această trăire este opusă ambivalenŃei. legate de stres. impulsivitate în cel puțin două arii potențial periculoase pentru persoană. pendulând între idealizare şi devalorizare. Persoana nu poate trăi decât o singură emoŃie într-un anume timp. Prezintă adesea o distorsiune a imaginii de sine. 9. DSM IV. descrise ca un sentiment al inautenticităŃii propriei persoane. acestea din urmă fiind considerate ca mecanisme primitive. comportament de automutilare. dificultate de a controla mânia. furii necontrolate. În stări de tensiune afectivă recurg la acte de autoagresiune. nu reuşesc să-şi menŃină o relaŃie.. Identificarea proiectivă constă în abilitatea de a proiecta aspectele indezirabile şi agresive ale propriei personalităŃi asupra unui obiect extern.interior sau sentimentul unei plictiseli cronice. inclusiv a identităŃii de sex. Cele mai importante mecanisme de apărare identificate la pacienŃii borderline sunt: negarea. 4. eforturi intense de a evita un abandon real sau imaginar. pentru a se proteja de frica de pericolul pe care-l reprezintă obiectul şi pe care încearcă să o controleze. 8. 6. instabilitate afectivă datorată unei marcate reactivități emoționale. cu valoare diagnostică: 1. cu apăsarea inutilităŃii şi zădărniciei. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. cât şi negative. proiecŃia. Scindarea constă în incapacitatea de a accepta în acelaşi timp. fac eforturi disperate de a evita un abandon real sau imaginar. 3. distorsiuni ale identității.

O altă posibilă cauză ar fi o traumă trăită la un anumit stagiu de dezvoltare. cum ar fi: reducerea perioadei de latenŃă REM. fiind dominaŃi de un sentiment mutual de vinovăŃie. în general în jurul vârstei de 18 luni. între 15–25%. unele dintre ele 321 . părinŃii şi copiii împărtăşesc trăiri negative. depresie. În populaŃia generală. InvestigaŃiile au relevat. care slăbeşte capacitatea Ego-ului de a gestiona realitatea. reducerea timpului de somn total şi frecvente întreruperi ale continuităŃii somnului. Persoana care prezintă tulburarea de personalitate de tip borderline are o vulnerabilitate biologică. pe baza constatării că tulburarea este de cinci ori mai frecventă la rudele de gradul I ale pacienŃilor schizofrenici. asemănătoare celor din depresia severă. frica de a nu fi abandonat. de asemenea. În ceea ce priveşte cauzele. teoreticienii consideră că tulburarea de personalitate de tip borderline poate fi rezultatul unei relaŃii nesatisfăcătoare părinte-copil. începe să manifeste semnele tulburării. Deşi mulŃi specialişti consideră că tulburarea de personalitate de tip borderline este foarte dificil de tratat. în special deficienŃe în metabolismul central al serotoninei. Factorii biologici au fost incriminaŃi. Sunt discutate şi anumite disfuncŃii biochimice. au fost formulate mai multe supoziŃii. persoana se va simŃi decepŃionată şi va trăi sentimente de furie. Când această persoană întâlneşte un mediu invalidant. în care copilul nu experimentează o normală separare de mamă. ceea ce o face mai sensibilă la evenimente negative. în cursul dezvoltării sale. Ca rezultat al dificultăŃilor de a stabili o relaŃie duală.PrevalenŃă şi cauze PrevalenŃa tulburării are valori ridicate. procentul este controversat. în asociere cu un anumit pattern legat de schizofrenie. Sub aspect psihologic. mai ales printre pacienŃii internaŃi. totuşi există tentative. Tratament. fiind plasat între 1-4%. A treia teorie formulează ipoteza că persoana trăieşte o nesatisfăcută nevoie de intimitate. în care există mult stres şi puŃin suport. anumite disfuncŃii fiziologice. care postulează că tulburarea include atât cauze genetice cât şi experienŃe psihologice. În această situaŃie. formulat de Marsha Linehan. Un model actual şi comprehensiv este modelul biosocial.

sociofilie. prin care terapeutul oferă informaŃii sistematice privind strategii şi alternative pentru ameliorarea controlului asupra comportamentului. Freud. O definiŃie operaŃională a tulburării de personalitate histrionică pune accentul pe „extraversie. comunicabilitate. o mare sete de noutate. care cuprinde: o marcată tendinŃă de autodramatizare. dar aceste emoŃii sunt pasagere. altfel spus de investiŃia erotică a copilului în părintele de sex opus. în scopul de a favoriza conştientizarea conflictelor şi controlul comportamentului impulsiv. care nu justifică un diagnostic de tulburare de personalitate şi care nu interferează semnificativ cu funcŃionarea individuală şi socială a persoanei. râd cu uşurinŃă). de factură histrionică.raportând succese remarcabile. care s-a concentrat asupra conduitei demonstrative şi a nevoii afective a histrionicului şi de S. Trebuie menŃionat că multe persoane „normale”prezintă o serie de trăsături accentuate de personalitate. senzaŃional şi distracŃie şi o abordare egocentrică în raport cu ceilalŃi. În unele situaŃii se utilizează încă un demers psihanalitic focalizat pe transferul reacŃiilor inconştiente ale pacientului asupra terapeutului. preocupat. care sugerează că persoanele cu tulburare de personalitate de tip borderline nu dispun de abilităŃi interpersonale. Terapia individuală se focalizează pe dezvoltarea acestor abilităŃi şi pe problemele motivaŃionale. Tulburarea de personalitate histrionică Tulburarea de personalitate histrionică a fost ilustrată de P. care include psihoterapie individuală săptămânală şi terapii de grup. impresionabilitate. dar şi o perspectivă psihoeducaŃională. În contextul tulburării de personalitate histrionică toate aceste trăsături sunt exagerate şi se articulează în jurul unui nucleu de trăsături. Este vorba de persoane simpatice. labilitate 322 . de autoreglare şi de control şi toleranŃă la stres. Janet. Terapia se bazează pe modelul deficitului de abilităŃi motivaŃionale. agreabile. O formă recentă de terapie este aşa numita terapie comportamentală dialectică. care vorbesc cu uşurinŃă în public. îşi exprimă cu uşurinŃă emoŃiile (plâng. de „erotizarea conflictuală” a „figurilor parentale”. în special. Sesiunile de grup urmăresc dezvoltarea unor abilităŃi comportamentale.

epatează. a unui râs în hohote sau a unor accese de reproşuri şi acuze. Se poate observa în comportamentul histrionicului o oarecare gradaŃie de la manifestări comportamentale (vorbeşte mult şi repede) până la elemente de imaginaŃie (prezintă lucrurile mai nuanŃat. Pichot afirma însă că istericul nu joacă teatru. În anturaj vorbeşte tare. unde domină o atmosferă tristă. Bucureşti. vrea să polarizeze atenŃia în orice mod. (1997) – Tulburările de personalitate. când doreşte şi în ce fel doreşte.”23 Persoana dramatizează în mod exagerat. Este capabilă să între vesel într-un grup. 125 323 . P. intonaŃie. cu gustul de a produce surprize celorlalŃi. trecând cu mare uşurinŃă de la o stare la opusul ei. Egocentrismul său este mult exagerat. orientat spre satisfacerea propriilor interese şi spre dominarea afectivă a partenerului. 23 Ionescu G. Această capacitatea de a-şi exterioriza cu uşurinŃă emoŃiile se asociază cu o mare capacitate de autoamăgire. Persoana manifestă o versatilitate şi o labilitate dispoziŃională. eventual de a şoca şi pentru asta recurge la manifestări dramatice spectaculoase. ceea ce se numeşte poinchilotimie. chiar şi după ce au fost descoperite. se victimizează. Revendică. pare inautentică. ca şi cum ar juca un rol. sub forma unor izbucniri de furie. fie prin aspectul vestimentar. Ed. limbaj. el este privit cu rezervă de ceilalŃi şi acreditat negativ. Histronicul tinde cu orice preŃ să se plaseze în centrul grupului social. Acumularea de afecte şi permeabilitatea afectivă provoacă o creştere a tensiunii emoŃionale. împrumutând starea afectivă a grupului. este un actor înnăscut. conŃinutul afirmaŃiilor sau prin emoŃiile exprimate. doreşte să polarizeze atenŃia celorlalŃi. continuând să creadă că are dreptate atunci când toată lumea s-a convins de contrariu. plânge. pg. mai înflorit). totul pentru a primi ceea ce doreşte. ameninŃă. fiind lipsit de consideraŃie pentru ceilalŃi şi preocupat doar de propriile interese şi plăceri. Persoana histrionică este capabilă să susŃină cu nonşalanŃă minciuni elaborate. care se poate descărca în mod spontan şi dezordonat. justificată de un eveniment negativ şi să înceapă să plângă aproape instantaneu. fie prin comportament. ci este astfel structurat psihologic încât se manifestă teatral. degtică.dispoziŃională şi conduită demonstrativă de rol. a unui plâns spasmodic. Pe acest fond manifestă o mare permeabilitate afectivă. Asklepios. Nu suportă amânarea gratificaŃiilor. gesticulează. comportamentul său este manipulativ. Din acest motiv. nu procedează în manieră teatrală. Fiind adesea demascat de fapte.

provocatoare. afectată. solicitând celorlalŃi să-i indeplinească dorinŃele. se simte inconfortabil atunci când nu este în centrul atenției 2. Frivolitatea îşi pune amprenta şi pe conduita în relaŃiile interpersonale. care este seducătoare. ameninŃări cu suicidul sau tentative de suicid. autodramatizare. interacțiunile cu ceilalți sunt adesea caracterizate de un inadecvat comportament seducător sau provocator 3. histrionicul se plictiseşte rapid. scene de furie. a senzaŃionalului. cu un entuziasm de scurtă durată. îşi exprimă cu mare uşurință emoțiile 4. superficială. trăsăturile histrionice fiind mai frecvente la rudele de gradul I ale pacienŃilor cu tulburare histrionică. superficiale. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. se foloseşte de aspectul fizic pentru a trage atenția asupra sa 5.Într-o permanentă căutare a noului. suportă greu obişnuinŃa şi rutina existenŃei cotidiene. teatralism şi o exagerată exprimare a emoțiilor 7. decât în populaŃia generală. dar întotdeauna stridentă. Multe teorii privind cauzele tulburării de personalitate histrionică au la bază concepŃiile psihanalitice. 1994 PrevalenŃă şi cauze Conform DSM IV prevalenŃa tulburării reprezintă 2 – 3% din populaŃia generală şi 10 – 15% din populaŃia spitalelor şi a centrelor de sănătate mintală. uşor influențabil de alții şi de circumstanțe 8. cu valoare diagnostică: 1. Acesta este motivul pentru care relaŃiile interpersonale sunt menŃinute cu dificultate. are un stil de limbaj excesiv de prețios şi bogat în detalii 6. de asemenea. ViaŃa sexuală este. pasagere. În ceea ce priveşte cauzele se atestă o influenŃă genetică. iar relaŃiile intime sunt inconsistente. sugestionabil. consideră relațiile ca fiind mult mai intime decât sunt în realitate DSM IV. Persoana este frivolă. Primele teorii considerau că „hipersexualitatea” persoanelor histrionice s-ar datora indidiei privind penisul la femei şi anxietăŃii 324 . uneori vulgară. prin şantaj emoŃional. totul în scpul de a-şi satisface nevoile şi de a beneficia de atenŃia celolalŃi.

care s-ar datora fixaŃiei în stadiul oral de dezvoltare a personalităŃii. o poziŃie socială înaltă. În general. S-a utilizat cu prioritate psihoterapia dinamică. titluri. cu accent pe stilul defensiv şi nevoia de dependenŃă interpersonală a pacientului. Comportamentul narcisicului este marcat de grandoare şi de o autoevaluare exagerată şi nerealistă a calităŃilor şi acŃiunilor proprii. Este preluat în psihopatologie de Freud. la vârsta adultă. demnităŃi. Mai recent. În cazuri extreme şi mai ales în urma unor succese reale. fapt ce trebuie recunoscut ca atare de către ceilalŃi. s-a recomandat o terapie interpersonală. persoana utilizează standarde mai scăzute în evaluarea propriei 325 . Tratament Se consideră că în tulburarea de personalitate histrionică psihoterapia reprezintă tratamentul de elecŃie. persoana să solicite atenŃie din partea altora. asociată cu o analiză structurală a comportamentului social. Tulburarea de personalitate narcisică Tulburarea de personalitate narcisică este caracterizată printr-un sentiment exagerat al propriei importanŃe şi o cvasi-totală lipsă de empatie. Aceste calităŃi sunt intens invocate. Teorii mai recente au pus accentul pe învăŃările timpurii. putere sau bogăŃie. El provine din mitologie. în scopul de a obŃine. datorită nesatisfacerii trebuinŃelor fundamentale din acest stadiu. Etimologia termenului este foarte sugestivă. cu precizarea că pacientul este foarte compliant la explorarea fanteziilor şi conflictelor sale de natură sexuală. ceea ce face ca. personalitatea narcisică poate dezvolta fantezii de mărire. Teoriile psihanalitice ulterioare au considerat că trăsătura cheie a tulburării de personalitate histrionică este o extremă nevoie de dependenŃă. unice. cu o totală lipsă de modestie şi decenŃă. care era expresia dragostei de sine şi a auto-admiraŃiei. cu referire la Narcis. ceea ce crează pericolul unor transferuri greu de controlat şi a creerii unei dependenŃe de psihoterapeut. accentuând pe trăsăturile cheie ale acestei tulburări: autostima şi Ego-ul ideal. care sunt apreciate ca excepŃionale. care îi conferă semnificaŃie clinică. sugerând că tendinŃele histrionice s-ar datora unor întăriri inconsistente din partea părinŃilor.castrării la bărbaŃi.

Supraestimându-şi calităŃile. 1994 24 Ionescu G. este adesea invidios pe alții sau crede că ceilalți îl invidiază 9. 2001. aşa cum afirma G. nevoile sau trăirile celorlalŃi. pg. lipsă de empatie 8. 134 326 . decât cele folosite pentru evaluarea altora. preocuparea aproape exclusivă pentru sine perturbă relaŃiile interpersonale. totuşi. care nu se ridică la nivelul său şi care sunt trataŃi cu dispreŃ şi aroganŃă. comportament şi atitudine arogantă DSM IV. deoarece. Bucureşti. „oamenii autentic înzestraŃi şi valoroşi nu sunt neaparat (sau deloc n. exte exploatativ şi manipulator în relațiile interpersonale 7. Ed. cu valoare diagnostică: 1. Insistăm asupra caracterului patologic al acestei devalorizări a celorlalŃi. are expectanțe nerezonabile privind un tratament special sau a îndepliniri expectanțelor sale de către ceilalți 6. un sentiment grandios de auto-importanță 2. Ionescu. personalitatea narcisică prezintă o stimă de sine fragilă şi o teamă profundă de eşec. Asklepios. (Seligman. opiniile şi punctele de vedere. În consecinŃă îi vor exploata şi manipula pe ceilalŃi. emfatici şi orgolioşi”24 Pe fond.400) Acestor oameni pare să le lipsească abilitatea de a recunoaşte şi înŃelege ce simt ceilalŃi. puterea strălucirea. implicit le devalorizează pe ale celorlalŃi.n) infatuaŃi. pg. dar vor fi foarte indulgenŃi cu propriile dorinŃe. credința că este special şi unic şi că nu poate fi înțeles sau nu se poate asocia decât cu alte persoane speciale şi cu status înalt 4. frumusețea sau dragostea ideală.persoane. (1997) – Tulburările de personalitate. Ei consideră că ceilalŃi le sunt datori. CapacităŃile empatice reduse îi fac insensibili faŃă de problemele. fantezii privind succesul. solicită o excesivă admirație din partea celorlalți 5. În mod relativ firesc. 3. fără ca acest fapt să presupună asumarea reciprocă a unor responsabilităŃi. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive.

ceea ce sugerează o abordare profundă şi restructurantă a personalităŃii. sunt prudente şi rezervate în stabilirea contactelor sociale.PrevalenŃă şi cauze Tulburarea de personalitate narcisică reprezintă aprox. 1997. pg. Tratament. respectiv psihanaliza. care este vulnerabil în special la gânduri şi trăiri legate de o stimă de sine scăzută şi de devalorizare şi care generează un comportament compensator. 1% din populaŃia generală (DSM IV. cu sentimente de inadecvare şi hipersensibilitate la evaluare negativă. temându-se de critici sau dezaprobare. anxietatea fiind la baza tuturor manifestărilor clinice. în timp de ICD 10 o numeşte tulburare anxioasă. nu agreează întâlnirile cu persoane necunoscute şi se tem de neprevăzut. simptomul central fiind comportamentul evitant. 327 . DSM IV o numeşte tulburare de personalitate evitantă. DSM IV defineşte tulburarea de personalitate evitantă ca fiind „un pattern pervaziv de inhibiŃie socială. (DSM IV. datorită caracterului inflexibil al trăsăturilor narcisice. pg. fragmentar al propriului Eu. Abordarea terapeutică este deosebit de dificilă. totuşi. ICD 10) În legătură cu acestă tulburare există o oarecare diferenŃă între cele două sisteme de clasificare. mai relevant pare a fi un pattern educaŃional neadecvat. exprimate prin timiditate persistentă şi rezervă în contactele şi comunicarea cu ceilalŃi. se pot semnala o serie de caracteristici ale personalităŃii premorbide. pg. 133). Tulburarea de personalitate evitantă (anxioasă. Persoanele cu tulburare de personalitate evitantă sunt stânjenite în societate. Teama de critică poate fi şi expresia unei exigenŃe sporite faŃă de propria persoană. cu accent pe etiopatogenie. în sensul stimulării construcŃiei unei imagini de sine inflaŃioniste. dar şi a stimei de sine scăzute. care se instituie la începutul vieŃii adulte”.664) Deşi simptomatologia devine evidentă în prima tinereŃe. Unii teoreticieni sugerează că expectaŃiile nerealiste şi lipsa de empatie s-ar datora lipsei unor relaŃii empatice cu părinŃii. de unde rezultă un sentiment instabil. Deşi în ceea ce priveşte cauzele se poate evidenŃia o influenŃă genetică.660) şi 2-16% din ansamblul populaŃiei clinice (Ionescu. cu accent pe manifestările clinice.

care implică contacte interpersonale semnificative. nesemnificativ sau inferior altora 7. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. evită obligaŃiile sociale ca şi noile responsabilităŃi profesionale. evită activități ocupaționale. 3. manifestă reținere în relațiile intime. 2. fie estimându-se o plajă mare. ca şi la emoŃiile negative legate de contexte sociale. 1994 PrevalenŃă şi cauze Datele privind prevalenŃa tulburării sunt relativ incerte. afectuoase. dar nu au abilitatea de a le crea. se teme să nu fie criticat sau respins în situații sociale. decizie şi angajare şi au tendinŃa de a supraevalua riscurile. cu o distribuŃie relativ echilibrată în funcŃie de sex. doresc relaŃii sociale. Cu privire la cauze s-a sugerat că tulburare de personalitate evitantă ar avea la bază diferenŃe biologice în ceea ce priveşte temperamentul. Când această vulnerabilitate se asociază cu un 328 . datorită fricii de a nu se face de ruşine sau a fi ridiculizat. dornici să acŃioneze. 5. dar nu pentru că ar fi interiorizaŃi şi pasivi. este excesiv de prudent în asumarea unor riscuri sau în angajarea în orice nouă activitate. anxioşii sunt persoane calde. dar lipsiŃi de curajul de a iniŃia o acŃiune şi au tendinŃa de a-şi subestima calităŃile şi abilităŃile. temători. ci pentru că sunt neliniştiŃi. 4. dezaprobare sau rejecție. Spre deosebire de schizoizi. eşecurile şi pericolele. dificultăți de relaționare cu alte persoane decât cele cunoscute. se vede pe sine ca fiind inferior social. inhibat în situații interpersonale noi datorită sentimentului de inadecvare 6. de teama de a nu încurca lucrurile DSM IV.În general. fie limitându-se la 0. Datorită nesiguranŃei de sine au dificultăŃi în deliberare. Riscul cel mai ridicat ar fi al persoanelor hipersenzitive la stimuli senzoriali. datorită fricii de critică.5-1% (DSM IV). cu valoare diagnostică: 1. de 1-10%. care eşuează în relaŃiile interpersonale datorită răcelii afective şi a lipsei de motivaŃie. a căror consecinŃă este comportamentul evitant. care doresc acceptare şi simpatie.

care ocazionează clientului o mai bună înŃelegere a sensibilităŃii şi fragilităŃii imaginii de sine şi îi permite să beneficieze de suportul grupului în dezvoltarea iniŃiativelor sociale.25 Individul se supune adesea deciziilor părinŃilor sau prietenilor în ceea ce priveşte viaŃa pe care ar trebui să o ducă. resimt o intensă suferinŃă şi nefericire Activitatea cotidiană sau cea profesională sunt afectate de incapacitatea de 25 Ionescu G. de asemenea. Bucureşti. chiar şi pentru perioade scurte de timp. individul dezvoltă o stimă de sine scăzută şi strategii de evitare a stresului generat de interacŃiunile sociale. de a-şi asuma responsabilitatea asupra propriei vieŃi. (1997) – Tulburările de personalitate. Ed. abandonaŃi. Tocmai de aceea. implică strategii comportamentale şi cognitive. Tulburarea de personalitate dependentă Tulburarea de personalitate dependentă se caracterizează prin incapacitatea persoanei de a lua decizii majore. bazată pe respect şi încredere. Unii dintre pacienŃi se supun adesea unor enorme abuzuri. Este necesară antrenarea persoanei în exprimarea cât mai deschisă şi asertivă a opiniilor şi dorinŃelor.mediu nesuportiv. CondiŃia unei psihoterapii eficiente este însă construcŃia prealabilă a unei relaŃii terapeutice. Este recomandată. Nucleul dominant de simptome implică „stimă de sine redusă. Expunerea gradată la situaŃii sociale anxiogene şi dezvoltarea unor abilităŃi sociale şi socio-comunicaŃionale s-au dovedit foarte eficiente. când rămân singuri. nevoie excesivă de ocrotire şi îngrijire. ca şi în cazul fobiilor sociale. terapia de grup. de a iniŃia acŃiuni. Nevoile lor se subordonează nevoilor celor de care sunt dependenŃi. pg. neîncredere în forŃele proprii. incapacitatea de a lua decizii în problemele curente şi tendinŃa de a acorda altuia girul propriilor responsabilităŃi”. datorită neîncrederii şi tendinŃei evitante şi circumspecte a clientului. de teama de a nu fi părăsiŃi. Tratament Tratamentul psihoterapeutic al tulburării de personalitate evitantă. 146 329 . Asklepios. profesia pe care ar trebui să o aleagă sau căsătoria pe care ar trebui să o încheie.

pentru a obŃine atenŃia şi protecŃia. Această persoană este adesea căutată şi asaltată de dependent şi sufocată cu dovezi de loialitate. Odată ce persoana de care se poate ataşa a fost identificată. a opiniilor şi dorinŃelor. dificultăți de exprimare a dezaprobării față de alții. 7. cu sacrificii şi dăruire de sine. de tendinŃa de a evita orice responsabilitate. pe care le sacrifică din nevoia de a fi acceptaŃi de persoana căreia i se supune. atunci când o relație anterioară s-a sfârşit. Trăsătura dominantă este o stimă de sine scăzută. Dacă este nesusŃinut. dificultăți în a iniția proiecte sau în a duce lucrurile la bun sfârşit. cu bunăvoinŃă exagerată. 6. caută urgent o nouă relație. frică sau nefericire când rămâne singur. pe care nu le mai consideră necesare. 5. 4. datorită lipsei de încredere în judecata şi în abilitățile proprii. nevoia ca altul să-şi asume responsabilități în multe domenii ale existenței sale. sacrificii excesive pentru a obține suportul din partea altora. pînă la asumarea voluntară a unor lucruri neplăcute. Sunt adesea buni executanŃi. de teama că nu va fi în stare să se autoîngrijească.a lua decizii. 2. ca sursă de protecție. de frica de a nu-şi pierde suportul şi aprobarea. de reducerea până la anulare a iniŃiativelor. dependentul îşi limitează drastic relaŃiile interpersonale. 8. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. dificultăți în luarea deciziilor fără sfaturi sau asigurări din partea altora. 3. frica nerealistă de a nu fi părăsit DSM IV. mai mult decât din lipsă de motivație sau energie. persoana dependentă poate decade la o condiŃie socială joasă. uneori mărunte. pentru că îndeplinesc cu rigoare tot ce le cere persoana de care sunt dependenŃi. cu tendinŃa de subevaluare a calităŃilor şi disponibilităŃilor. 1994 PrevalenŃă şi cauze 330 . cu valoare diagnostică: 1.

inflexibilitatea nu sunt doar norme de conduită. Această tulburare se defineşte prin ordine. precise şi punctuale. O caracteristică importantă a persoanelor cu tulburare compulsivă este valorizarea maximă a regulilor şi ordinelor. asociată cu lipsa simŃului umorului. Tulburarea pare a avea la origine un comportament parental fie hiperprotector. pe de altă parte. fie hiperautoritar. eficientă. Tulburarea este mai frecventă la femei decât la bărbaŃi. Îşi fixează standarde înalte. Uneori însă. rigoare. Psihoterapia individuală are drept scop clarificarea relaŃiei de dependenŃă şi încurajarea pacientului de a-şi asuma responsabilităŃi. în ciuda oricăror dificultăŃi. ci principii de existenŃă. de a-şi comunica ideile şi emoŃiile. Cea mai mare parte a existenŃei lor este ocupată de detalii. meticulozitate. perseverenŃă şi profesionalism. sunt profesionişti şi militanŃi. iar persoana manifestă un comportament conservator. Psihoterapia de grup s-a dovedit. Abordarea terapeutică este necesară atunci când dependenŃa este atât de puternică încât devine dezadaptativă. atât în mediul familial cât şi în cel profesional. lucru care-i face să piardă esentialul şi să nu-şi finalizeze proiectele. Ea se instituie în adolescenŃă şi însoŃeşte persoana pe tot parcursul vieŃii. PăruinŃii hiperprotectori încurajează dependenŃa copiilor. Uneori standardele şi regulile sunt relativ inflexibile. Tulburarea de personalitate obsesiv -compulsivă (anancastă) Multe persoane normale prezintă o serie de trăsături obsesionale. deşi nu este pe deplin confirmată. eventual autoritari. În tulburarea de personalitate obsesiv – compulsivă aceste trăsături evoluează spre forme extreme. de asemenea. un comportamet conformist şi excesiv de supus poate fi adoptat pentru a obŃine atenŃia şi bunăvoinŃa părinŃilor. Rar sunt satisfăcuŃi de un lucru făcut de ei.PrevalenŃa tulburării este estimată ca înaltă. respectă normele sociale. Tratament. Conştinciozitatea. Adesea poate converti seriozitatea în muncă 331 . sunt serioase. iar. scrupulozitatea. dovedesc o lipsă de mobilitate emoŃională. Aceste persoane au o dispoziŃie stabilă şi inspiră încredere. respectă munca şi perseverează în activitate şi în îndeplinirea obligaŃiilor. care în contextul personalităŃii lor au o notă pozitivă.

ezită îndelung. cu o preocupare excesivă pentru detalii. DSM IV identifică următoarele trăsături distinctive. transformând munca într-o povară. Nu este capabil să manifeste sentimente tandre. reducându-se uneori la probleme strict necesare. scrupulos şi inflexibil în ceea ce priveşte moralitatea. ordine. inflexibilitatea. având tendinŃa de a le impune acestora propriile standarde sau stiluri de viaŃă. ci este făcut pentru a arde mocnit. Comunicarea acestor persoane este concretă.într-un perfecŃionism inhibant. 2. preocupare excesivă pentru detalii. 332 . cu sentimente neexprimate de mânie şi ostilitate. RelaŃiile cu alte persoane sunt reduse. organizare şi programare până la pierderea din vedere a scopului major al activității. supraconsştiincios. 4. Aceste persoane pot avea dificultăŃi relaŃionale deoarece sunt exigenŃi faŃă de ceilalŃi. necesară şi reală. moralizatoare. a profesiei. iar după ce au luat o decizie se tem ca aceasta să nu fie cea corectă. O trăsătură importantă este rigiditatea. sunt deosebiŃi de sensibili la critică şi preocupaŃi în mod excesiv de părerile altora. Este un conservator convins şi un adept al stabilităŃii. reguli. a locuinŃei. Pentru personalitatea obsesivcompulsivă rutina este echivalentă cu armonia. se tem să nu facă greşeli. perfecționism care interferează cu îndeplinirea sarcinii. etica sau valorile. Manifestă o teamă de schimbare a locului de muncă. cu valoare diagnostică: 1. Persoanelor le este dificil să cântărească avantajele şi dezavantajele unei situaŃii. Studiile au arătat că tulburarea compulsivă de personalitate este de două ori mai frecventă la bărbaŃă decât la femei. în acelaşi timp. excesiv de devotat muncii şi producțivității până la excluderea oricărei activități de relaxare şi a relațiilor de prietenie. dar. (incapabil de a finaliza un proiect pentru că standardele sale stricte nu sunt atinse) 3. a stilului de viaŃă. iar schimbarea cu anomia. să exprime emoŃii. dificultatea de adaptare la situaŃii noi. Uneori manifestă o atitudine critică excesivă. Standarde morale sunt exacerbate până la teama culpabilizantă de a nu greşi Indecizia este o altă trăsătură importantă.

rigiditate şi încăpățânare DSM IV. 1994 PrevalenŃă şi cauze Conform DSM IV. Demersurile cognitivist s-au dovedit utile.5. chiar şi atunci când acestea nu au valoare sentimentală. Teoria psihanalitică a încercat să acrediteze ideea că tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă s-ar datora stagnării în stadiul anal al dezvoltării psihosexuale. afectele negative. Pentru a evita pedeapsa copilul încearcă să respecte strict regulile şi să menŃină ordinea. AlŃi teoreticieni consideră că tulburarea s-ar datora unui stil parental punitiv pentru cea mai mică greşală a copilului. de unde derivă şi termenul de „anancast”. O serie de cercetări au arătat că pacienŃii cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă rămân în terapie mai mult timp decât personalităŃile anxioase 333 . banii sunt necesari pentru „zile negre”. deşi parŃiale. incapabil să arunce obiecte nefolositoare. InfluenŃa ereditară este demonstrată de frecvenŃa mai mare a personalităŃii obsesiv-compulsive la persoanele cu antecedenŃi obsesivo-fobici. incapabil să delege sarcini sau să lucreze împreună cu altcineva. fiind focalizate pe cogniŃiile disfuncŃionale. PărinŃii sunt consideraŃi ca fiind distanŃi din punct de vedere emoŃional. repertoriul restrâns de comportamente. Psihoterapia experienŃialistă. de asemenea. problemele legate de relaŃiile interpersonale şi identitate. rigizi şi cu expectaŃii şi cerinŃe înalte faŃă de copii. 7. Răspunsul pacienŃilor la terapie suportivă este. 6. Tratament Psihoterapia reprezintă opŃiunea cea mai eficientă. favorabil. atât pentru sine cât şi pentru ceilalți. prevalenŃa este de 1% în populaŃia generală şi 3-10% în centrele de sănătate. adoptă un stil strict de economii. centrată pe client dă rezultate pozitive. 8. decât cu condiția ca aceştia să respecte întru totul maniera sa de a face lucrurile.

Tratament Psihoterapia este tratamentul de elecŃie.245) Trasăturile emoŃional. dar. (ICD 10. calitatea actelor sale şi acŃionează în consecinŃă. descrisă pentru prima dată de Kraepelin. PrevalenŃă şi cauze PrevalenŃa nu este cunoscută. prin adevărate explozii comportamentale. dispar pe măsura constituirii şi stabilizării personalităŃii. Atunci când acestea persistă la vârsta adultului tânăr.şi înregistrează ameliorări mai semnificative. punându-şi amprenta asupra stilului de viaŃă al individului şi a modalităŃilor de a înfrunta 334 . atunci când subiectul este contrariat. dar şi comportamentale pentru învăŃarea amânării reacŃiilor impulsive Concluzii Tulburările de personalitate sunt rezultatul manifestării unor trăsături ale personalităŃii. Factorii genetici sunt implicaŃi în tulburarea impulsivă.instabil sunt frecvente în perioada copilăriei şi adolescenŃei. fără a lua în considerare consecinŃele şi prin instabilitate afectivă”. fiind definită printr-o „tendinŃă marcată de a acŃiona impulsiv. pg. Tulburarea de personalitate emoŃional-instabilă Această categorie nozografică. aceste patternu-uri de dovedesc a fi de durată. O notă caracteristică ar fi faptul persoana conştientizează retrospectiv. în mod realist şi critic. Se pot utiliza tehnici cognitive. dar şi consumul de alcool sau droguri. care interferează cu buna funcŃionare a individului şi generează efecte mai mult sau mai puŃin dezadaptative. scuzându-se sau regretând faptele comise. fiind exprimate prin izbucniri spontane în urma unor incitaŃii minore din ambianŃă. Deoarece ele îşi au originea în copilărie şi adolescenŃă. în condiŃiile ignorării sau minimalizării consecinŃelor negative. ele ar putea justifica un diagnostic de tulburare de personalitate emoŃional-instabilă. la majoritatea oamenilor. 1998. probabil datorită motivaŃiei pentru respectarea regulilor şi conformarea la expectaŃiile sociale. este păstrată încă în ICD 10.

Etiologie este în general policauzală.pasiv. accentuează trăsăturile constituŃionale.rigid. Dintre teoriile psihologice. ceea ce reduce capacitatea de a lucra în colaborare. Prin urmare. ingrediente necesare ale oricărei terapii.agresiv. ca şi abilitatea de evaluare obiectivă a realităŃii.precis. acceptarea responsabilităŃii. în cazul tulburărilor de personalitate nu există „o stare de sănătate anterioară” la care pacientul ar trebui să se întoarcă. Din acest motiv. Factorii educaŃionali au. Freud identifică chiar anumite tipuri de caracter: oral . un rol important prin acceptarea sau gratificarea unui anumit comportament. psihanaliza a avut o contribuŃie interesantă. orice demers terapeutic ar fi folosit. Spre deosebire de orice altă tulburare psihică. Problemele sunt de durată şi adânc implantate în structura personalităŃii. dominat de superego narcisic . punând accentul pe evenimentele din primii 5 ani de viaŃă. rezultat în urma unor 335 . capacitatea de a avea sentimentul continuităŃii eului şi a relaŃiei terapeutice. pacienŃii cu tulburări de personalitate prezintă disfuncŃii majore în ceea ce priveşte sentimentul propriului Eu şi al unei sănătoase funcŃionări a Eului. Tulburările de personalitate sunt în general dificil de tratat. cât şi de către terapeuŃii cognitivişti şi comportamentalişti. este drastic limitată. Creşterea frecvenŃei tulburărilor de personalitate au stimulat eforturile de abordare a acestora atât de către psihanalişti. autosuficient Factorii de mediu acutizează. înclinat spre consumuri excesive anal . în interacŃiune cu factorii genetici. la rândul lor.stresul şi situaŃiile cotidiene. Eşecul în parcurgerea anumitor stadii dă naştere la o tulburare. Acesta este motivul pentru care o lungă perioadă de timp eforturile terapeutice în tratarea tulburărilor de personalitate au fost descurajate. Pe de altă parte. punctual obsesional . Tipurile constituŃionale au fost asociate cu anumite structuri de personalitate. Studiile pe gemeni. prin exprimarea unor cerinŃe. Psihanaliştii s-au orientat spre restructurarea Eului. acesta încearcă să-l „ajute pe individ” să fie „altfel” de „cum este el”. prin furnizarea unor modele. o condiŃie esenŃială a oricărei terapii. ca şi anamneza demonstrează o influenŃa genetică incontestabilă. dependent.

Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate antisociale si diferen ia i această tulburarea de alte patternuri comportamentale infrac ionale 10. Analizati comparativ valoarea si limitele abordării categoriale si a abordării dimensionale in clasificarea tulburărilor de personalitate 3. Să ne reamintim 1. pentru ca apoi să utilizeze tehnici de restructurare cognitivă şi de evaluare sistematică a comportamentului. Diferen ia i tulburarea de personalitate schizotipală de schizofrenie 9. prin explorarea afectelor şi înŃelegerea experienŃelor emoŃionale ale pacientului şi prin interpretarea legăturii între evenimentele actuale şi experienŃele anterioare ale acestuia. prin confruntarea pacienŃilor cu mecanismele lor de apărare dezadaptative. Terapia cognitiv comportamentală a încercat identificarea schemelor dezadaptative şi înŃelegerea credinŃelor care contribuie la relaŃionarea disfuncŃională a pacientului. Descrie i nucleul de simptome al tulburării paranoide si argumenta i principalele dificultă i în abordarea terapeutică 5. Descrie i diversele criterii de clasificare a tulburărilor de personalitate 4. Argumenta i impactul suspiciunii rela iilor interpersonale i neîncrederii paranoide asupra i asupra rela iei terapeutice 6. Prezenta i principalele ipoteze privind etiologia tulburării de personalitate antisociale si principalele obiective ale abordării terapeutice 12. Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate borderline 336 i . Preciza i principalele obiective asupra cărora ar trebui să se concentrezepsihoterapia în tulburarea de personalitate schizoidă 8. Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate schizoide si argumenta i influen ele asupra rela iilor interpersonale 7.experienŃe negative în copilărie. Argumenta i încadrarea cazurilor în tulburarea de personalitate antisocială 11. Selecta i din emisiunile TV de tiri sau dein cele care prezintă diverse situa ii infrac ionale cazuri care să ilustreze un comportament antisocial. Argumenta i statutul controversat al tulburărilor de personalitate in psihiatrie 2.

Tulburarea de personalitate ANTISOCIALĂ b. Realiza i un interviu si sesizati eventuale alte trăsături de aceea i natură. O tulburare caracterizată printr-un exagerat sentiment al propriei importanŃe. Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate narcisică si argumenta i influen ele acestora asupra rela iilor interpersonale 15. O tulburare ce implică o manifestare exagerată a emoŃiilor 2. Construi i un proiect de interven ie psihoterapeutică Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate emo ional – instabile i analiza i statutul ei controversat in nozografia psihiatrică Test de autoevaluare 1. Tulburarea de personalitate EVITANTĂ d. Tulburarea de personalitate 5. combinată adesea cu trăiri de inferioritate c. Test coresponden e Pune i in coresponden ă tulburarea de personalitate cu descrierea ei clinică succintă 1.sugera i posibilită i de interven ie psihoterapeutică 13. O tulburare marcată de o excesivă personalitate DEPENDENTĂ preocupare pentru detalii. Observa i o persoană cu trăsături de personalitate obsesionale. O tulburare marcată de indiferenŃă cronică faŃă de drepturile celorlalŃi si NARCISICĂ violarea frecventă a acestora g. în detrimentul spontaneităŃii şi eficacităŃii e. O tulburare marcată de un instabil sens al propriului eu. Tulburarea de 4. Tulburarea de personalitate 3. care se asociază în structura personalită ii sale. Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate histrionice si analiza i principalele supozi ii etiologice 14. neîncredere. Tulburarea de personalitate 6. O tulburare marcată de suspiciune în aproape toate situaŃiile si faŃă de OBSESIV COMPULSIVĂ 337 . Descrie i nucleul de simptome al tulburării de personalitate dependente i sugera i posibilită i de interven ie psihoterapeutică 16. Tulburarea de personalitate 7. O tulburare marcată de răceală afectivă şi izolare socială BORDERLINE a. HISTRIONICĂ comportament distructiv si autodistructiv si dificultăŃi în controlarea furiei si a altor emoŃii f.

TP borderline b. (b) . Majoritatea oamenilor diagnosticaŃi cu o TP. (a) TP obsesiv-compulsivă.majoritatea oamenilor. TP îşi au debutul la vârsta adolescenŃei b. TP obsesiv-compulsivă c. Persoanele au serioase probleme în a-şi păstra un loc de muncă 4. (b) TP dependentă. (c) TP evitantă. întrunesc criteriile de diagnostic pentru cel puŃin încă o TP c. Care din următoarele afirmaŃii referitoare la tulburările de personalitate este adevărată? a. (a) TP obsesiv-compulsivă. tulburări personalitate PARANOIDĂ de percepŃie i. (c) TP dependentă. pacienŃii diagnosticaŃi cu aceste tulburări se adresează medicului mai frecvent decît cei cu tulburări acute 2. Deoarece TP sunt trăite mai intens patologic. d. TP sunt tratate similar cu tulburările acute d. c. Persoanele cu TP paranoidă tind: a. să devină dependente de alŃii. comportament şi vorbire ciudate. Tulburarea se manifestă de-a lungul întregii vieŃi d. (b) TP borderline. Tulburarea de personalitate 9. AlegeŃi răspunsul care cuprinde următoarea succesiune: (a) – o tulburare de personalitate ciudat excentrica.o tulburare de personalitate dramatic-emotională si (c) . c. Care din următoarele aspecte este cel mai semnificativ factor pentru diagnosticarea unei tulburări de personalitate a. O tulburare in care subiectul evită contactele sociale din cauza fricii de a nu SCHIZOTIPALĂ fi respins 2. Care TP este caracterizată de un sentiment inflaŃionist şi nerealist al propriei importanŃe şi o inabilitate de a privi lucrurile din perspectiva altor persoane? a. b. (a) TP schizoidă. Tulburarea de 8. TP pasiv-agresivă d.(b) TP paranoidă. Persoanele au fost condamnate pentru infracŃiuni legate de comportamentul lor. (a) TP paranoidă. O tulburare marcată de gîndire magică. Persoanele resimt un intens distres datorită paternului lor comportamental b. Tulburarea de personalitate 10. Test grilă Selectati răspunsul corect: 1.o tulburare de personalitate anxioasă a. (c) – TP schizoidă 3. h. Prin definiŃie. (c) TP obsesiv-compulsivă. (b) – TP dependentă. O tulburare marcată de o extremă dependenŃă de alŃii SCHIZOIDĂ j. TP narcisică 5. 338 .

oral. anal. circumstanŃială sau vagă. PărinŃii sunt critici şi intoleranŃi faŃă de orice slăbiciune. au avut o relaŃie profund distorsionată mamă – copil şi nu au învăŃat niciodată să dea sau să primească afecŃiune d. genital. iar TP obsesiv-compulsivă rezultă din fixarea în stadiul ______ a. PărinŃii sunt duri şi inconsecvenŃi. ceea ce-i face să fie suspicioşi şi să-i respingă pe ceilalŃi c. d. Persoanele cu TP antisocială au cel mai frecvent un nivel de educaŃie scăzut b. ostilitate sau violenŃă faŃă de copiii lor c. Persoanele cu TP antisocială tind să evite pedepsele oricât de mici ar fi 9. halucinaŃii c. c. anal c. Persoanele cu TP antisocială au dificultăŃi în controlul impulsivităŃii d. Care din următoarele afirmaŃii în legătură cu TP antisocială este falsă? a. persoana solicitând 339 . persoanele cu tulburare de personalitate schizoidă: a. în virtutea căruia copilul se va comporta ca şi cum ar fi superior celorlalŃi 10. 8. să nu aibă încredere în alte persoane. PărinŃii se simt bine încurajând dependenŃa copilului faŃă de ei şi sancŃionează orice tentativă a copilului de a-şi afirma independenŃa d. Psihanaliştii consideră că TP dependentă rezultă din fixarea în stadiul _____ al dezvoltării. PărinŃii sunt hiperindulgenŃi faŃă de copiii lor. TP caracterizată prin superficialitate şi frivolitate. alternând adesea între indiferenŃă. TendinŃa de a se angaja în comportamente antisociale tinde să înceapă în copilărie şi este una din cele mai stabile caracteristici ale personalităŃii c. sugerând totuşi copilului faptul că este “special” şi “diferit”. genital b. au o imagine de sine scăzută şi evită interacŃiunile sociale de teama de a nu fi respinşi b. cu excepŃia: a. vorbire tangenŃială. să fie impulsive. idei delirante de relaŃie. să se angajeze în comportamente infracŃionale. Conform teoriei cognitiviste. Toate simptomele de mai jos aparŃin TP schizotipală. şi făcându-l pe acesta hipersensibil faŃă de evaluările celorlalŃi.b. Care din următoarele descrieri corespund părinŃilor unei persoane diagnosticate cu tulburare de personalitate paranoidă? a. consideră că ceilalŃi sunt invidioşi şi rău intenŃionaŃi ceea ce se combină cu o redusă încredere în capacitatea lor de a se apăra împotriva relelor intenŃii ale celor din jur. b. gândire magică. sunt lipsiŃi de căldură afectivă şi sociofobi 11. d. 6. oral d. cultivând la aceştia un sentiment de superioritate. el crezând că este persecutat pentru că este diferit b. falic. anal 7.

d. TP Borderline c. La muncă este foarte retrasă şi îi este frică să vorbească cu cineva. Deficit in activitatea lobului parietal al creierului d. TP dependentă. Viorel are relaŃii tumultoase. Slab control al impulsurilor c. tulburare de personalitate dependentă b. tulburare de personalitate schizoidă d. Care din tulburările de personalitate este caracterizată de o lipsă de preocupare pentru standardele legale şi morale ale societăŃii? a. Persoanle cu tulburare de personalitate antisocială au următoarele manifestări. c. TP Pasiv-agresivă 14. TP Antisocială b. TP histrionică. Ioana poate fi diagnosticată cu: a. TP pasiv-agresivă. ameninŃări cu suicidul este: a. tulburare de personalitate histrionică.celorlalŃi să-i indeplinească dorinŃele. El poate fi diagnosticat cu: a. tulburarea de personalitate antisocială. 340 . b. scene de furie. 12. b. TP evitantă. tulburare de personalitate paranoidă c. care nu interacŃionează cu alte persoane. cu excepŃia: a. tulburare de personalitate borderline. tulburarea de personalitate borderline. TP evitantă. 16. Ioana este o femeie de 30 de ani. d. tulburare de personalitate schizoidă. Tot ce i se intampla ei este. d. 17. TP antisocială. Lipsa remuşcărilor pentru actele proprii. c.. tulburare de personalitate borderline. c. DificultăŃi de inhibare a comportamentului impulsiv. TP Narcisică d. Laura simte adesea nevoia să fie în centrul atenŃiei. d. b. Un criminal în serie va fi diagnosticat cel mai probabil cu: a. tulburarea de personalitate paranoidă. 13. tulburarea de personalitate histrionică b. TP antisocială. 15. foarte ruşinoasă. TP dependentă c. după propria marturisire. emoŃii impredictibile. tulburare de personalitate antisocială b. mai bine sau mai rău decât la ceilalŃi oameni Laura pare a suferi de: a. prin şantaj emoŃional. comportament autodistructiv şi tulburări de identitate.

18. A C A A C B D C A A 341 . 14. C 3. D 9. 17. cei cu tulburare de personalitate schizoidă: a. C 4. D 5. rationalizarea. 20. 19. formaŃiunea reacŃională. d. 13. 12. b. Psihanaliştii consideră că în tulburarea de personalitate paranoidă mecanismul de apărare predominant este: a. 18. B 2. Aceste teme corespund tulburării de personalitate: a. confuzie de identitate şi frică de abandon . 16. B 7. Un psiholog constată că răspunsurile clientului său la povestirile din TAT sunt marcate de teme de furie. negarea. B 8. D 11. Borderline b. 19. Antisocială c. b. sunt adesea diagnosticate cu tulburari psihice acute. doresc să aibă relaŃii intime c. 20. Paranoidă Raspunsuri Test coresponden e a b c d e 6 10 5 9 1 f g h i j 2 4 7 3 8 Test grilă 1. c. A 10. nu doresc să aibă relaŃii intime. Schizotipală d. În comparaŃie cu persoanele cu persoanele cu tulburare de personalitate evitantă. suferă adesea de tulburări dispoziŃionale d. emoŃii intense. D 6. 15. proiecŃia.

..E. Bucureşti 18. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life. Edition Masson. Corey G. Holdevici I (1996) . New York.ICD 10. E. Upper Saddle River. Oxford. New York 17. Norton Company. All EducaŃional. Holdevici I.M. (1993) – Therapie comportamentale et cognitive. Walker E.L.W. Brooks/Cole Publishing Company 15. (2002) . (2001) . Carson R. A Pearson Education Company 23. (1989) – Current psychotherpies. Edition Retz. Inc. Rosenhan D. Bucureşti 11. (2001) – Abnormal Psychology. Mineka S. (2000) – Casebook of Psychological Disorders – The Human Face of Emotional Distress. Atkinson R.J.L. New York 14. (1997) – Tulburările de personalitate. *** (1996) – Tratat de psihiatrie. Tehnică. John Wiley & Sons. Wedding D.J.S. University Press 10.. Smith Ed.N. Addison. Asklepios. *** (1998) . Pearson EducaŃion Inc. 13. Fontaine O. (2002) – Introducere în psihologie.R. Bucureşti 19..Abnormal Psychology.Bibliografie 7. Neale J.. Sarason B. 57 342 . . Bucureşti 20. 12.. Corsini R. Ed. Ed. Ghid practic de psihoterapie raŃional – emotivă şi cognitivă – comportamentală. P.. Allyn & Bacon. Ed. Bek D. Atkinson R. Princeton University. Bucureşti 8.Abnormal Psychology. Sarason I. All. Inc. Ionescu G. Ladouceur R. Cottraux J.. Paris 16. W. F. Comer J. Ed.C.R. Paris 21. Peacock Publishers.Wesley Educational Publishers Inc.Elemente de psihoterapie. The Problem of Maladaptative Behaviour.. traducere. traducere.C. Butcher J. Davison G. (1996) – Case Approach to Counseling and Psychoterapy. New Zork 22. Worth Publisher. Seligman M. (1996) – Test Manual to acompany Abnormal Psychology – an experimental clinical approach. Cottraux J. pg. Schwartzberb S..E. (2000) – Gândirea pozitivă..C. *** (1994) – DSM IV 9.. (1992) – Les tharapies cognitives.

Shives L.B... Bucureşti Rezumat In opinia noastra. Sue S. (2000) – Understanding Abnormal Behaviour.comportamentală 343 .Lippincott Company. imposibilitatea de a încadra o tulburare de personalitate intr-un model mediacal si dificultatea de a opera cu clasificarea categorială. f) DescrieŃi pettern-ul lor de realizare g) AnalizaŃi gradul de severitate al simptomelor în funcŃie de intensitatea simptomelor asociate.W. 6th ed. (1990) – Basic Concept of Psychiatric-Mental Health Nursing. Capitolul abordează statutul controversat al tulburărilor de personalitate. Sue D. Infomedica. fiind de preferat clasificarea dimensională. J. Sue D. de factură cognitiv . Boston. Este detaliat tabloul clinic al fiecarei tulburari si sunt deyvoltate diverse perspective etiologice care fundamentează o strategie de intervenŃie psihoterapeutică. Tudose F. Infomedica. de frecvenŃă şi de gradul în care interferează cu funcŃionarea ocupaŃională sau socială h) ConstruiŃi proiectul unui demers de intervenŃie psihoterapeutică. fobie socială sau agorafobie) e) RealizaŃi o anamneză pentru a stabili cauzele acestor manifestări.24. tulburările de personalitate reprezintă domeniul de predilectie al psihologiei. dar le dezvoltă din perspectivă categorială. Philadelphia 25. R. TEME PENTRU PORTOFOLIU Tema de control 1 SesizaŃi în comportamentul d-vs sau al persoanelor din jur diverse manifestări fobice (fobie simplă. luând in considerare elementele de construc ie defectuasă a personalită ii. (2000) – O abordarea modernă a psihologiei medicale. Ed. Tudose F. conform DSM IV. (2002) – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. Ed. Houghton Mifflin Company 26. Bucureşti 27.

se simte nervos. că nu mai resimte nici o plăcere atunci când iese în oraş. I. 344 . iar el a ajuns la concluzia că nu este potrivit acolo. la restaurant sau la picnicuri cu soŃia. că îi chinuie pe cei din jur şi mai ales pe cei dragi. 37 de ani este adus la medic de soŃia sa.C. AnalizaŃi cu atenŃie cazul prezentat mai jos: „I. Tema de control nr.C. Bolnavul este intr-o continua mişcare.C.Tema de control nr. b) FormulaŃi întrebări care să clarifice simptomele şi să completeze tabloul clinic c) FormulaŃi întrebări care să contribuie la diagnosticul diferenŃial d) FormulaŃi supoziŃia diagnostică e) IdentificaŃi principalele gânduri automate f) IdentificaŃi obiectivele unei intervenŃii psihoterapeutice. este iritat.C. Adesea colegii îi atrag atenŃia că greşeşte. Bolnavul are o istorie îndelungată de consum de alcool şi această intoxicaŃie survine după o recentă cură de dezalcolizare. care l-au făsut să se simtă incapabil de a mai desfăşura în continuare acestă activitate şi să se gândească la demisie. ia decizii pripite. în urma unei intoxicaŃii alcoolice acute. Afirmă că în cameră sunt insecte. priveşte mereu in jos si răsuceste in mână colŃul cămăşii. De aproape 2 ani el a început să aibă probleme legate de activitatea sa profesională. Din această cauză este mereu agitat. g) ConstruiŃi un proiect de intervenŃie psihoterapeutică. SoŃia l-a sfătuit să meargă la doctor. este o persoană hipersensibilă. 3 G. 2 8. I. îi povesteşte soŃiei că este incapabil să se concentreze la servici. controlor de trafic este însurat şi are 3 copii. Nu poate sta asezat. afirmă că îl deranjează lumina.. i-a povestit că nu mai are pentru ce să trăiască. căruia I. care acuză faptul că în ultima vreme resimte un stres puternic legat de munca sa. El recunoaşte că nu mai are interes pentru viaŃa sexuală şi că nu se achită de îndatoririle sale de soŃ şi de tată. a) IdentificaŃi şi clasificaŃi simptomele prezenta la I. I. 30 de ani..C. nu poate să doaarmă şi nu mai are poftă de mâncare.

FormulaŃi supozitia diagnostică 3. care par a avea oarecare rimă. cineva doreşte să-l suprime şi pentru acest scop a trimis armatele de gândaci. Chiar şi când se află pe stradă în urma lui sunt armate de gândaci. Nu poate spune in ce zi se află. iar camera a devenit un fel de labirint imens în care se rătăceşte. răsucite şi nu mai pot fi folosite. Uneori povesteste confuz ce i s-a întâmplat in trecut. 1. Identificati si numiti simptomele 2. Într-o formulare incoerentă bolnavul relatează că este urmărit. Adesea se vede pe sine invadat de insecte. Sare de la o idee la alta fără a o termina şi adesea se opreşte brusc din vorbit privind cu intensitate într-o anumită direcŃie. Argumentati succint supoziŃia diagnostică 345 . fără nici un înŃeles. îmbinând fapte reale cu altele inventate. Vinovată pentru aceasta este mama sa care i-a facut rau chiar de când l-a născut. rostind cuvinte izolate. Acuza faptul că nu mai recunoaste camera în care stă deoarece toate obiectele sunt deformate. Adesea vorbeste repede.multe şi negre care se organizează pentru a-l ataca. În cursul evaluării bolnavul este incoerent şi speriat. Toate obiectele s-au depărtat şi nu mai ajunge niciodată la pat. Discursul sau este adesea punctat de repetarea unor cuvinte lipsite de înŃeles.

346 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful