Tudor Pamfile

DIAVOLUL ÎNVRÃJBITOR AL LUMII Dupå credin¡ele poporului român

Colec¡ia – ªtiin¡e sociale –

Redactor: Antoaneta Olteanu Tehnoredactor: Paulina Ivånu¿

© Editura PAIDEIA, 2001 75104 Bucureºti, România Str. Bucur nr.18, sector 4 tel. : (00401) 330.80.06; 330.16.78 fax: (00401)330.16.77

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României PAMFILE, TUDOR Diavolul învråjbitor al lumii - dupå credin¡ele poporului român / Tudor Pamfile. - Bucure¿ti : p. 136; 20 cm. - (ªtiin¡e sociale) ISBN 973-596-011-7 398(498)

Tudor Pamfile

DIAVOLUL învråjbitor al lumii
• dupå credin¡ele poporului român • Edi¡ie îngrijitå de ANTOANETA OLTEANU

Bucure¿ti. Între meritele cercetåtorului au fost re¡inute completitudinea cercetårilor reflectate în rubricile revistei „Ion Creangå“ (1908-1920). metode. Marian. Editura Enciclopedicå Românå. 1998 1 . Istoria folcloristicii române¿ti. Vezi Gheorghe Vrabie. tendin¡a spre exhaustare a materialului unei zone (unui sat. culegerea totalå. p.. de exemplu). Nicolae Constantinescu. p. Dic¡ionarul etnologilor români. Ovidiu Bîrlea. ¡epu.. Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå. p. caracterul documentar al culegerilor sale. Marin sub îndrumarea profesorului Mihai Pop ¿i apårutå sub titlul Tudor Pamfile ¿i revista „Ion Creangå“. p. într-un fel de „uitare respectuoaså“.Sabina C. Vaslui. curente. este. univ. 404-408 2 Iordan Datcu .. vol. Editura „Cutia Pandorei“. în care s-a adunat un material „extrem de bogat ¿i valoros“3. Folclorul literar românesc. Låsate.P.CUVÂNT ÎNAINTE Destinul operei ¿tiin¡ifice a folcloristului ¿i etnografului Tudor Pamfile (1883-1921). Evolu¡ie.L. Cu o prefa¡å de Ovidiu Bîrlea. 1998. Bucure¿ti. 1974. Folcloristica românå. în con¿tiin¡a posteritå¡ii. bine gânditå“ a prozei populare.. Cuvânt introductiv de prof. 1979. 133-136 3 Aceasta a fåcut obiectul tezei de doctorat elaboratå de Dumitru V. Editura Saeculum I. Bucure¿ti. dr. „compartimentarea. 319-324. 287-297. Stroescu. Fl. Bucure¿ti. istoriile disciplinei1 ¿i dic¡ionarele de profil2 acordându-le locul ce li se cuvine. din motive ideologice ¿i de politicå culturalå. E. Iordan Datcu. în deceniile de comunism. totu¿i. „viziunea foarte largå“ relevatå de planul de lucru din introducerea la Povestea lumii de demult. în primul rând) ¿i contemporani (Elena Niculi¡å-Voronca ori Elena Sevastos. II. O. identic cu acela al unora dintre marii såi înainta¿i (Sim. viguros. 1968. în cazul de fa¡å). caracterul monografic al cercetårilor despre satul natal. în bunå måsurå. Dic¡ionarul folclori¿tilor. scrierile folcloristului de la ¡epu au intrat.

5 Cf. I s-a recunoscut. dupå cum a fost scoaså în eviden¡å calitatea sa de polemist. socotitå a fi. „ªezåtoarea“ în contextul folcloristicii. ca. caracterul factologic. sus¡inute de „materialul etnografic bogat“. aflat în dispute cu G. Dar ceea ce prevaleazå asupra tuturor acestor calitå¡i ¿i merite este condi¡ia lui de culegåtor de materiale. Bogrea). Ovid Densusianu. la examenul critic mai sever al folclori¿tilor actuali (subl. ea purtând pecetea timpului såu. Dar exegeza criticå a re¡inut ¿i pår¡ile mai pu¡in izbutite ale acestei opere. Bucure¿ti. de ex. „culegåtor ¿i sistematizator“ în domeniul mitologiei (O. Editura ªtiin¡ificå. Th. Pascu. Speran¡ia ¿i al¡ii. Bucure¿ti. Vulcånescu). precum ¿i prioritatea în tratarea câtorva probleme importante din cultura materialå a românilor5. Editura Minerva. revista sa (este vorba despre „Ion Creangå“) cåpåtând astfel „chip de corpus“4. nici nu se putea altfel. le-a dus la bun sfâr¿it. Papadima) – sunt doar câteva formule care îl caracterizeazå succint pe autor. judecatå cumva de la altitudinea atinså de cercetarea folcloristicå ¿i etnograficå din a doua jumåtate a secolului al XX-lea. Sigur.). cu for¡e proprii. al prefe¡elor ¿i studiilor. în scurta sa via¡å Pamfile ini¡iind numeroase proiecte pe care. Ion Vlådu¡iu. p. interesul deosebit prezentat de lucrårile sale despre ocupa¡iile poporului român.80-82.“ 4 Cf. 2018-210. ele câ¿tigând interes „cu cât trece timpul“.nesistematizarea riguroaså a materialelor dupå specii ¿i localitå¡i. rolul de „animator“. „epigon târziu al romantismului ¿tiin¡ific“ (R. trebuie så recunoa¿tem. inexisten¡a sau insuficien¡a referin¡elor despre informatori. ca ¿i cele despre obiceiuri ¿i sårbåtori. s-au dovedit a fi. opera folcloristicå ¿i etnograficå a lui Tudor Pamfile nu poate fi scoaså din contextul epocii în care a fost elaboratå.6 T UDOR P AMFILE Noutatea lucrårii Industria casnicå la români (1910). mecanicismul interpretårilor. „Cår¡ile sale. Dobre). reproducerea textelor dupå memorie ¿i cu neinspirate îndreptåri cårturåre¿ti. improprietatea terminologiei utilizate etc. minate de numeroase deficien¡e. Etnografia româneascå. „unicå în literatura etnograficå a popoarelor“ nu poate fi puså la îndoialå. p. descriptiv al culegerilor. ca ¿i Agricultura la români (1913). 1972. Petru Ursache.C. „singurul sector ¿i. „un clasic al etnografiei ¿i folcloristicii române¿ti“ (Al. unde Pamfile a putut så-l concureze pe Artur Gorovei“. deloc neînsemnat. Ca etnograf i se recunosc pasiunea de esen¡å romanticå pentru cultura popularå. „Albina harnicå a poporului român“ (V.. mea – N.1973. – noteazå Iordan Datcu . Toate acestea conferå scrierilor sale perenitate.. .

41-136. 1986. una foarte gråbitå. a altor douå lucråri extrem de importante – Dragostea în datina tineretului român. dar care are azi o valoare mai mult istoricå. sub standardul impus de figurile reprezentative ale timpului. de la Sim. Basme. P. inclusiv. în revista „Tudor Pamfile“ nr. urmatå de ¿perlå Voinicul. mult mai minu¡ios îngrijitå de Iordan Datcu. vite ¿i påsåri. studiu documentat ¿i corect în datele lui esen¡iale.L. Din lucrårile postume. p. Editura Paideia. Tudor Pamfile. studiile ¿i materialele publicate cu osârdie de Tudor Pamfile într-un interval de timp relativ scurt nu se situeazå. 2001). 1960 ¿i o alta din prozele sale. lui Pamfile închinându-i-se un singur studiu monografic. Marian ¿i Artur Gorovei la Lazår ¿åineanu ¿i Ovid Densusianu. a doua. 1-4. deci. Sårbåtorile la români. bazându-se pe autoritatea unui deschizåtor de drumuri ¿i creator de ¿coalå în mai toate domeniile ¿tiin¡elor umaniste ¿i sociale (l-am numit pe B.). Pu¡ine sunt lucrårile care au mai våzut lumina tiparului dupå moartea sa. anul V. neîndoielnic.I. de absen¡a unei pregåtiri teoretice de specialitate – folcloristica ¿i etnografia româneascå fåceau abia atunci. în douå edi¡ii. 1956. „S. nr. practic pânå în 1990. Hasdeu) . Fl. recuperårile din opera acestui important folclorist ¿i etnograf român sunt de-a dreptul insignifiante: o selec¡ie din Cântece de ¡arå. în 19566. între care Cântece båtrâne¿ti. Tecuci. doine. 1976. Våzduhul dupå credin¡ele poporului român. întâi prin republicarea scrierilor lui fundamentale (Mitologie româneascå. Ia¿i. 1997. ca så dåm doar câteva nume. cu o bunå ¿tiin¡å a lucrului cu textul ¿i cu multå pasiune pentru fondul etno-folcloric românesc conservat 6 Valeriu Ciobanu. 1998 ¿i Boli ¿i leacuri la oameni. . Edi¡ie îngrijitå ¿i cuvânt înainte de Antoaneta Olteanu. în cei aproape cinci-zeci de ani de comunism. iar în deceniile care au urmat. Dupå datinile ¿i credin¡ele poporului român. Abia dupå 1990 se poate vorbi de o temeinicå lucrare de recuperare a operei sale de folclorist ¿i etnograf. 1997. totu¿i. 1978 ¿i Bucure¿ti. Nici în planul exegezei lucrurile nu au stat mai bine.C. 2000. 1926 sau Uråri de bine¡e române¿ti (din ineditele lui T. creatoare de confuzii ¿i purtåtoare de multe gre¿eli. 1925. apoi prin editarea. dupå manuscrisele råmase la Biblioteca Academiei Române.culegerile. datoratå lui Mihai Alexandru Canciovici. P. la finele secolului al XIX-lea ¿i începutul celui de-al XX-lea primii pa¿i cåtre instituirea lor ca discipline ¿tiin¡ifice. 1999. ambele puse în paginå. mustråri ¿i blesteme. 1-2.Diavolul învråjbitor al lumii 7 Grevate.F“. în îngrijirea aceluia¿i exigent editor.

fiecare în parte. Tomul VIII. a unei mari cantitå¡i de material faptic. studiile lui Tudor Pamfile nu impresioneazå ¿i nu conving în mod deosebit. poate. dar dacå sunt privite în ansamblu. s-ar putea så reflecte chiar inten¡ia autorului de a epuiza materialul. repere mitologice – o consisten¡å ¿i un sens altminteri nebånuite. ca atare. în realizårile sale. implicând. cheia în¡elegerii unor fapte aparent disparate ¿i propune sugestii pentru viitoare investiga¡ii etnologice. Astfel. lectura integralå a operei lui Tudor Pamfile. sau comunicate de numero¿ii såi coresponden¡i ¿i colaboratori. ¡inând seama de trimiterile pe care autorul însu¿i le face la propriile sale studii. Am aråtat în alt loc7. fiecare dintre aceste reeditåri sau recuperåri reprezintå o nouå provocare. supunând studiile ¿i materialele respective unei noi lecturi. pe care am amintit-o mai sus. sårbåtori. înså. p. Elemente de antropologie culturalå în studiile ¿i cercetårile lui Tudor Pamfile. datini. Poate cå. Sigur cå ceea ce s-a realizat în ace¿ti ultimi ani depå¿e¿te cu mult tot ce s-a fåcut înainte. Aglomerarea. 257-262. Din acest punct de vedere. Este drept cå aceastå op¡iune nu a fost niciodatå formulatå de autor în termeni riguro¿i. chiar un sistem de argumentare care då acestor „felii“ din via¡a poporului român – credin¡e. la un moment dat Tudor Pamfile afirmå: „… eu m-am mårginit la culegerea a cât mai multor informa¡ii din izvor românesc“. consemnårii ¿i publicårii informa¡iilor ob¡inute de el însu¿i. aspira¡ia sa cåtre exhaustiv. ori preluate din publica¡iile de profil ale vremii. Så adåugåm la acestea ¿i monografia revistei „Ion Creangå“. Literaturå ¿i Arte“. coresponden¡ele dintre diferitele paliere ale acesteia.8 T UDOR P AMFILE în manuscrisele lui Tudor Pamfile. Seria IV. Oricum. 1986. aparent fårå o disciplinå clarå. rela¡iile care se stabilesc între componentele ei fire¿ti. elaboratå de Dumitru V. dar ea apare în mårturiile ¿i. referindu-må la corela¡ia pe care Pamfile o fåcea între interdic¡ia de a asculta ce menesc Ursitoarele 7 Nicolae Constantinescu. luate izolat. o op¡iune ¿tiin¡ificå. implicit. Academia Românå „Memoriile Sec¡iei de ªtiin¡e Filologice. primatul acordat culegerii. oferå. Dar råmân încå multe de fåcut din punctul de vedere al recuperårii integrale a operei folcloristice ¿i etnografice a autodidactului de la ¡epu. Marin ¿i apårutå în 1998. . pe teren. de cåtre filologul Petre Florea. obiceiuri. cåtre totalitate. se poate gåsi în ele o coeren¡å. ¿i nu doar sub aspect cantitativ. Aceastå pozi¡ie îi îngåduie så observe coeren¡a sistemului culturii populare române¿ti. Culegåtorul are ¿i avantajul de a privi fenomenele de culturå popularå din interior.

1. cunoa¿terea acesteia în chip nemijlocit. Pamfile nu a avut nevoie de impulsuri teoretice venite din afarå. Editura Univers. atunci putem în¡elege mai bine absen¡a sau pu¡inåtatea preocupårilor teoretice savante. .E. Lotman. nr. tom 28. Pentru cå folcloristul se situa. Bucure¿ti. dupå opinia lui I. Ca så ajungå la o astfel de pozi¡ie. în sensul cel mai larg al cuvântului9. transpunerii într-un alt limbaj a mesajului transmis de textul folcloric. în timp ce din punctul de vedere al outsiderului. i-a impus o astfel de perspectivå teoreticå“. Editura Minerva. 10 I. pentru cå – se afirmå – faptele de culturå ca texte „pot fi în¡elese din douå puncte de vedere – al celui din interior ¿i al celui din exterior. pentru purtåtorii ¿i consumatorii de folclor din mediile culturale tradi¡ionale nu se pune problema interpretårii. G. Conceptul de text folcloric.Th. prin „coinciden¡a interpretårii ¿i clasificårii sale de cåtre receptor cu interpretarea ¿i clasificarea emi¡åtorului“10. Într-adevår.F. 38-45. efectuarea culegerilor cu precådere în satul såu natal îl ¡in pe Pamfile mai aproape de statutul unui ins folcloric decât de acela al unui cercetåtor propriu-zis. dupå cum o atestå bibliografia lucrårilor sale ¿i polemicile pe care le-a purtat în epocå). mai de grabå pe pozi¡ia unui insider. „R. Idem. decodårii. Winner. acesta este purtåtorul unei func¡ii integrale (subl. M. ci s-a bizuit pe cunoa¿terea in situ a materialului românesc. lipsa ori frugalitatea interpretårilor. Winner .“. al investigatorului culturii. apar¡inând tipului de culturå „puternic semiotizat“. 18:2. mai precis. Dacå acceptåm identificarea lui (fie ¿i par¡ialå) cu un purtåtor de folclor. 1974. Din punctul de vedere al insiderului textul are un în¡eles integral. Lectura textului folcloric. direct. 109. ori. p. p. Originea ruralå. 1983. 53-79. p. Bucure¿ti. „Semiotica“. p. P. se caracteriazå. dinlåuntru. C.)“8. mea – N. 1986. 1976. Pamfile ¿i ele atestå faptul cå autorul intuise calitatea de sistem a culturii noastre populare. l-a fåcut så o considere ¿i så o trateze ca atare. poate cå mai exact ar fi så spunem cå Tudor 8 I. fa¡å de cultura popularå româneascå. decât pe aceea a unui outsider. 96-97. Lotman. 9 Vezi Nicolae Constantinescu. lipsa pregåtirii stricte de specialitate (de¿i era la curent cu scrierile de profil din ¡arå ¿i din stråinåtate. De fapt. Studii de tipologia culturii. M. atâta timp cât acesta.Diavolul învråjbitor al lumii 9 la na¿terea unui copil ¿i interdic¡ia de a asculta vitele ce prezic destinul în noaptea Anului Nou cå „astfel de trimiteri «încruci¿ate» sunt frecvente în scrierile lui T. The Semiotics of Culural Texts.

Culegeri ¿i Studii. Våzduhul (1915)11 ¿i. orientat teoretic. Cårturarul Vezi Tudor Pamfile. apårut în mai multe numere din „Revue des traditions populaires“. întâi. XXV. 1914? Cronologic. ca ¿i „stårile suflete¿ti mai rari“ precum „dragostea“. povestiri etc. în „starea lui påmânteascå“. „ura“. în rela¡iile lui cu divinitatea. con¡inând amintitul „plan de lucru“. Polivka). postum. fiind urmat de Cerul ¿i podoabele lui (1915). cåtre care a fost condus mai mult de instinctul såu de cercetåtor. incluzând aici „sånåtatea“.. în afara înregistrårii ¿i reproducerii cât mai fidele. mai mult decât to¡i predecesorii ¿i contemporanii såi. volumul de fa¡å stå mårturie pentru multe dintre calitå¡ile. volumul acesta vine imediat dupå Povestea lumii de demult (1913). dar ¿i slåbiciunile scrisului pamfilian. Omul. De notat ar fi.10 T UDOR P AMFILE Pamfile se situeazå la limita dintre purtåtorul tradi¡ional de folclor ¿i investigatorul. a¿a cum este el prezentat în vechile credin¡e. „somnul“. „munca“. Meritå mai cu seamå men¡ionat faptul cå în centrul acestui ingenios plan de lucru se aflå omul. cu for¡ele apropiate ¿i cu cele ostile. la care se adaugå ¿i alte cercetåri pe aceea¿i temå (Kunst. Bucure¿ti. aten¡ie „stårilor obi¿nuite“. Bugiel. Une nouvelle populaire: La femme pire que le diable. Edi¡ie îngrijitå ¿i cuvânt înainte de Antoaneta Olteanu. din aceastå perspectivå. cel pu¡in în inten¡ie. Editura Paideia. al culturii populare. de la începutul pânå la sfâr¿itul lumii. a cårui semnifica¡ie a fost relevatå ceva mai înainte. „masa“. „supårarea“. fascicula Diavolul învråjbitor al lumii. în debutul lucrårii Povestea lumii de demult (1913). originalitatea temei alese. de la na¿tere ¿i cåsåtorie pânå la trecerea în „lumea cealaltå“ face obiectul acestei „antropologii“ române¿ti. cu sacrul. ca plan de culegere ¿i sistematizare a produc¡iilor folclorice. „petrecerile“. a faptelor. „Din viea¡a poporului român“. Pamfile acordå. Påmântul (1924). de¿i punctul de plecare. în scrierile lui se vede limpede ¿i efortul de sistematizare ¿i de interpretare a acestora. laså så se în¡eleagå Capitolul I al lucrårii ¿i chiar subtitlul adåugat ini¡ial acesteia („cu prilejul unor cercetåri streine despre „Femeia mai drac decât dracul“). sub titlul O pårere despre culegerile ¿i cercetårile cu privire la via¡a poprului român. 11 . 2001. practici. îl constituie studiul francezului V. decât de vreun model din afarå. Unde s-ar situa. Dupå credin¡ele poporului rmân. legende. Ca mod de expunere. cu Cosmosul ¿i cu umanitatea. pentru cå. Argumentul cel mai solid îl constituie schema clasificatoare pe care o propune el. Våzduhul. Dupå credin¡ele poporului român apårutå în seria editatå de Academia Românå. supersti¡ii.

povestirile adunate în Cap.IX ale sale un numår de peste 30 de texte – povestiri în prozå sau nara¡iuni versificate – .. dar ¿i alte motive interna¡ionale se aflå bine reprezentate în nara¡iunile consemnate de Pamfile. în care „femeia se dovede¿te a fi un adversar prea dificil pentru Diavol“.4] (Îndreptarea firului de pår cre¡) cu 45 de variante finlandeze. drept ca firul din musta¡a pisicii“). Cred înså cå deloc nu se potrive¿te acel adaos explicativ de titlu «cu prilejul etc. observând. p.chiar la o tipologie tematicå sau motivicå. „Slabele-i mijloace“ nu-i permit. pe bunå dreptate. din 12 Cf. IX. se ascunse. pe tema imixtiunii diavolului în via¡a oamenilor. ilustrând tema „femeia-i mai drac decât Dracul“ cu încheierea cå „Dracul este pus sub papucul femeii – dacå nu chiar mai mult“ se regåsesc ca atare în catalogul interna¡ional al pove¿tilor. ¿i mentorul ¿i sprijinitorul såu la Academia Românå. este perfect ilustrat de variantele adunate de Pamfile din com. jud. dimensiunea comparatistå fiind cu totul estompatå.Diavolul învråjbitor al lumii 11 tecucean se avântå impetuos într-un soi de disputå cu autorii stråini. i-l dete în mânå/¿i porunci ca ståpânå/Zicând: – Apucå-ndrepteazå / Acest pår întins så ¿azå“). Ion Bianu. 33. /Ie¿i. Dumitru V. care îi scria pe ¿palt: „Ρi înapoiez Diavolul D-tale. materialul faptic ¿i intui¡ia ¿tiin¡ificå îl conduc pe Tudor Pamfile la o ordonare logicå a textelor. Marin. una ruseascå etc. de la Anton Pann („Iar femeia lui cum vede/Vremea fårå a-¿i mai pierde. T251.» Te rog så råmânå suprimat“12. totu¿i. numai så-l facå drept. Bianu avea. Astfel. nota 38./Merse-n pripå. cå ignorarea (sau necunoa¿terea) materialului românesc våduve¿te încercårile de identificare a originii ¿i de trasare a eventualelor cåi de difuziune a motivului în Europa de o verigå extrem de importantå. 8 estoniene. în capitolele III . cuno¿tea bine poten¡ele colaboratorului Academiei.1. cit. 47 suedeze. unele dintre «clasele» identificate de el având corespondent în tipologiile interna¡ionale. . ªi de data aceasta. Vâlcea („Se gândi cât se gândi a muiere ¿i gåsi de lucru pentru Drac. ca så-i facå ce-o ¿ti el. 2 sârbo-croate.4]“. îi dete un floc. „The ogre comes out. Este drept cå Aarne-Thompson nu men¡ioneazå materialul românesc (3 variante) decât sub tipul 1164 The Evil Women Thrown in a Pit. Fåure¿ti. judeca limpede felul acestei scrieri care cumuleazå./Un pår de subsori smulse. Astfel AT 1175 Straightening Curly Hair [H1023. dreptate. 3 franceze. desigur. op. intervenise. Tipul Belfagor. så ducå investiga¡ia de tip comparatist mai departe. since he cannot remain below with her [K2325. The Types of the Folktale sub AT 1164-1164 D. de exemplu. în acest sens.

de care toate marile culturi dispun în prezent. prin modul cum contrazice ea armonia divinå. la nivelul culturii populare tradi¡ionale. prieteni sau tovarå¿i“. Aici el n-are biblica misiune destructivå. atâta timp cât nouå ne lipsesc atât traducerile în limbi stråine ale unor colec¡ii sau antologii fundamentale. O viziune româneascå a lumii [1944]. Ilie care î¿i ucide so¡ia ¿i copilul sau pårin¡ii“: „dreptatea ¿i strâmbåtatea“ în care omul bun ¿i cinstit este recompensat. Se poate spune fårå teama de gre¿i cå intreprinderea lui Pamfile ¿i-a atins ¡inta: a demonstrat cå temele respective (“Diavolul unelte¿te ¿i izbute¿te så sfårâme legåturile dintre doi so¡i. Dracul) apare. Diavolul (Satana. fiind valorizat ca atare în categorii folclorice distincte. instrumente de lucru indispensabile. dar de crea¡ie negativå prin imperfec¡ia ei. „dracul de babå“. Lupescu. la facerea påmântului. iar cunoa¿terea versiunilor române¿ti ar spori neîndoielenic ¿ansele de a råspunde corect întrebårilor cu privire la originea ¿i circula¡ia lor în spa¡iul european. Editura Saeculum I. O.12 T UDOR P AMFILE colec¡ia de Pove¿ti a Elenei Sevastos. Îngerul Românului etc. Din påcate . îmtâi prin simplul fapt al adunårii ¿i grupårii celor peste 30 de nara¡iuni. Rådulescu-Codin. 13 . lucrarea de fa¡å î¿i påstreazå partea sa de interes. p. de la colaboratorul såu M.¿ansa lor de a intra în circuitul interna¡ional este minimå. „ispitirea Sf. 104-105. Opri¿an. Edi¡ia a II-a. În spa¡iul legendelor cosmogonice române¿ti. revizuitå. Consultatå aståzi. baladelor române¿ti într-o limbå de circula¡ie universalå. Are mai mult tot una de crea¡ie. Cu o prefa¡å de I.. multe dintre studiile ulterioare pe aceastå temå semnate de Mircea Eliade. Gheorghe Vlådu¡escu.trebuie så o spunem . 1995. Romulus Vulcånescu. începând chiar de la crea¡ie. Diavolul (Necuratul. dându-i ¿i lui armonie“13. legendelor. Mihai Coman ¿i al¡ii. Pamfile însu¿i îl re¡ine pe acesta în lucrårile sale Povestea lumii de demult (1913) ¿i Mitologie româneascå I Du¿mani ¿i prieteni ai omului (1916) pe care se întemeiazå. Uneori gestul dumnezeiesc intervine ¿i integreazå lucrul mâinilor Diavolului în armonia cosmicå. de altfel. con-lucrând cu Bunul Dumnezeu. În calitatea lui de Nefrate („Nefârtatul“). diavolul participå la crearea lumii. din culegerea lui C. Ovidiu Papadima. cât ¿i cataloage ale basmelor. în câteva din ipostazele sale posibile. Ca întruchipare a råului. Nefârtatul) „e pårta¿ de fiecare clipå la via¡a lumii. la 87 de ani de la întâia apari¡ie. în diferite postùri. în centrul sau la periferia cårora se aflå Diavolul. Bucure¿ti. cei råi ¿i perfizi fiind pedepsi¡i) se gåsesc din plin în literatura oralå ¿i scriså româneascå.

1978. Este vorba.el joacå un rol „cu totul nevoia¿ ¿i e adesea påcålit sau redus la neputin¡å prin propria sa imbecilitate“14. 1976. Cf. Bucure¿ti. scåpându-l pe diavol de ea. articolul DRAC. apar¡inând tipului AT 1164 . acesta îl amenin¡å cu aducerea femeii cicålitoare15. Editura Minerva. cit. Basmele române … [1895]. Tot sub „dracul cel prost“ pot fi înseriate ¿i povestirile cu privire la „împår¡irea recoltei (AT 1030 – „The Crop Division“) în care cel påcålit poate fi un cåpcåun. Second Edition (FF Communication no. T. Lazår ªåineanu. Belfagor. cu observa¡ia cå protagonistul nu mai este aici un om (generic pentru specia om). La fel. Povestea prea hazlie a arhidiavolului Belfagor. Categorial. Când bårbatul î¿i recupereazå nevasta. unele dintre aceste nara¡iuni stau la limita cu snoava sau cu povestirile glume¡e. 35. drept recompenså. A Classification and Bibliography. acesta din urmå pierzând întotdeauna în fa¡a iste¡imii omului) î¿i area ilustrarea cea mai la îndemânå în partea a doua din Dånilå Prepeleac de I. Helsinki. Cuno¿tin¡ele de cultivator ale omului ¿i lipsa de practicå agricolå a diavolului conduc la inevitabila påcålire a partenerului non-uman care se alege cu partea din jos a grâului (cucuruzului) (rådåcina nefolositoare) ¿i cu partea din sus a sfeclei (cartofilor) (frunzele necomestibile). se aflå. între nara¡iunile consemnate de Pamfile aici. dar îl ¿i bate crunt pe partenerul ei non-uman. Creangå. Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå. Bucure¿ti. IX). 15 14 .observå Lazår ¿åineanu .. un urs. vezi Ovidiu Bârlea. Antti Aarne’s Verzeichnis der Marchetypen (FF Communication no. 184). catalogul interna¡ional al pove¿tilor înregistreazå nu mai pu¡in de 16 varainte române¿ti16. 1964.Diavolul învråjbitor al lumii 13 Cu totul alta este pozi¡ia diavlului în basm. pentru alte ipostaze ale diavolului în nara¡iunile de tip folcloric. Tema. de asemenea. care îi face via¡a amarå diavolului însu¿i. Subiectul. Pamfile re¡ine ¿i el o variantå a acestei teme (Povestirea a patra din Cap. Tot într-o zonå de grani¡å se situeazå ¿i povestirile despre femeia cea rea. cu motivele adiacente (întrecrea dintre om ¿i diavol. 16 Vezi The Types of Folktale. sau un drac. op.The Evil Woman Thrown into the Pit. ci o babå care nu doar cå ia doi ani la rând partea bunå a recoltei. desigur. îl îmbogå¡e¿te: intrå în fiica unui împårat ¿i iese la porunca omului. acesta. trimi¡ându-l în iad cu un greu blestem pe cap. 575: Machiavel. Micå enciclopedie a pove¿tilor române¿ti. dintre care unele au sigur corespondente în textele înregistrate Lazår ªåineanu. 3) Translated and Enlarged by Stith Thompson (Indiana University). p. unde . iar când refuzå så-l mai slujeascå pe salvatorul såu. despre clasa basmelor despre „dracul cel prost“.Two Travelers (Truth and Falshood). sub AT 613 . p.

de ex. VIII: „Dupå mine. prin excelen¡å masculin. dupå materialul literaturii noastre populare. dintre tradi¡ia scripturisticå ¿i cea popularå. „diavolul între naturå ¿i culturå“. Tudor Pamfile se disculpå oarecum scriind. laicå. dar cå aceasta este adevåratå. parcå. are un rol secundar ¿i. Apologuri. pe bunå dreptate. crescut ¿i tråitor în mediul cazon. dacå totu¿i i se då un rost mai însemnat decât Dracului. nu mai pu¡in. în care. legende medievale. titlul unei teze de doctorat. fårå så ni se spunå expres. culegåtorul însu¿i fiind bårbat. vrea så facå din femeie un «Drac mai drac decât Dracul». VII. Cu tot vagul acestor aprecieri. parabole biblice. femeia. ci s-ar datora mai mult jocului aparen¡elor ¿i „mali¡iozitå¡ii bårbåte¿ti“ reflectate în registrul satiric sau umoristic („pe tårâmul anecdotei“). povestitri moralizatoare sau hazlii. såteascå (v. Cå este ceva adevårat în aceastå socotin¡å a bårba¡ilor nu-i locul discu¡iei aici.anume cå. ca ¿i dupå a[l] altor na¡iuni – nu mai råmâne nici o îndoialå“. zice autorul. n-ar fi una fundamentalå. la o temå de maximå generalitate. texte care nareazå „vrajba care se iscå prin mijlocirea Necuratului – când acesta lipse¿te. îndemnul lui se subîn¡elege – între doi fra¡i sau doi prieteni. adeseori în urma unei neîn¡elegeri cu privire la drepatea ¿i strâmbåtatea din lume“. de altfel. primeazå . desprinså din povestirile adunate în acest volum. la perechea ordine – dezordine. elaboratå de Ulrika Wolf-Knuts.cartea de fa¡å nu se împotrive¿te unei lecturi etnologice /antropologice. cum sunå. militar. nara¡iunile adunate în acest volum ilustreazå o datå în plus calitatea de cåpåtâi a autorului – aceea de culegåtor. altele prelucråri ale unor scriitori populari precum Anton Pann ¿i Petre Dulfu . o astfel de întâmpinare. Ba chiar o stimuleazå. låsând cititorului de atunci ¿i de acum plåcerea lecturii literare a textelor – unele transcriind cu destulå fidelitate graiul ¿i formulele locale. la perspectiva dominant masculinå din aceste texte. la raporturile dintre cultura scriså ¿i cultura oralå. altele u¿or „îndreptate“ urmând modelul greu de atins al genialului humule¿tean. în povestirile de pânå aici. sau legendele despre femeile cu cap de drac) ¿i. Anticipând. De¿i pornirea teoreticå ¿i polemicå din primele pagini se stinge treptat. Må gândesc. Ilie ¿i diavolul. ceva tot se poate re¡ine . toate nara¡iunile strânse aici provin de la informatori bårba¡i. replica vehementå a feministelor de aståzi. Imaginea negativå a femeii. aceasta se datore¿te aparen¡ei ¿i mali¡iozitå¡ii bårbåte¿ti care. de la Åbo Academi (Finlanda). care ar putea atrage. se ¿tie. la rela¡ia uman – non-uman. de pildå. la începutul Cap. pe tårâmul anecdotei.14 T UDOR P AMFILE de Pamfile în Cap. povestirile despre Sf.

oprim aici considera¡iile în legåturå cu tema masculinitate-feminitate în povestirile despre femeia care l-a albit pe dracul. despre structura ¿i principiile morale ale societå¡ii române¿ti. cåtre ce audien¡å. Dar cum nu ¿tim ¿i nu vom ¿ti niciodatå exact când. gluma de o anumitå facturå. Vii încå. despre mentalitatea omului de la Carpa¡i ¿i Dunåre de acum o sutå de ani ¿i de mai de demult. Nicolae CONSTANTINESCU . în ce context. nara¡iunile acestea ne spun multe despre cei care le-au creat ¿i vehiculat în timp. circulând pe cale oralå sau în scris în diferite medii. cu ce scop au fost spuse aceste nara¡iuni. în anii de la începutul secolului al XX-lea. în ce împrejuråri.Diavolul învråjbitor al lumii 15 anecdota.

– pricinile ¿i urmårile fiind învederate. ¿i nici pu¡in cunoscutå nu este. chiar când se leagå de numele unor autoritå¡i recunoscute. – în aceastå lucrare am cåutat så înlåtur. ne-au dat ni¿te încheieri ce nu se pot primi decât cu multå îngåduin¡å. Mai mult chiar: aceastå zicalå. cel pu¡in fa¡å de noi. ªi cum una dintre cele mai ignorate literaturi populare este ¿i a noastrå. îmbrå¡i¿ând un material prea restrâns. cu privire la dânsa s-au fåcut câteva cercetåri comparative. cu toatå bogå¡ia lui. într-adevår. Aceasta dovede¿te ca ea nu este scornitå cu inten¡ii de glumå. O luptå anecdoticå între lumea bårbåteascå ¿i cea femeiascå. lucrul ia altå fa¡å. cu privire la aceastå parte de „drac“. prin înså¿i lipsa unei literaturi populare care a dispårut fårå urme. care. råmâne necercetat. neajunsul unor studii comparative privitoare la subiectul: „Femeia-i mai drac decât dracul“. existå. când folclorul altor popoare.icala puså în fruntea acestei lucråri nu vine så se adauge altor zicale ¿i povestiri. dacå se poate trece peste insuficien¡a de material cu privire la unele neamuri. o întâlnim ¿i la alte popoare. ca ¿i lupta ce-o rezumå. ¿i rezumatul ei este tocmai pomenita zicalå. cu care uneori ironia bårba¡ilor cautå så dovedeascå partea de „drac“ ce sålå¿luie¿te în sufletul femeilor. Z .

¿i femeii. – când. ci-i întinde cizmele în coarnele unei furci“. – nu izbute¿te. pp. cå bårbatul ei are legåturi cu o alta. 25 p. Polivka3. 336-396. – dupå o povestire polonezå ele ¡in ¿apte ani. Sfåtuit de un alt diavol. ¿i altul al lui G. care ajunge la ¡intå. 1910. nåzuie¿te så o sfårâme. dupå care se împacå. 190). dupå alte variante. Tot atunci. studiul este încheiat dupå alte douå studii asupra aceluia¿i subiect. a apårut în revista ruså „Russkij filologiceskij vestnik“ din 1910. Knust2. Ea spune bårbatului cå femeia lui nu-i de treabå. tåindu-i gâtul cu un brici. Femeia mai rea decât dracul. 2 1 . Lucrarea lui Knust se referå la textele medievale. o pereche de cizme noi. Knust: Juan Manuel: El libro de los enxiemplos de Conde Lucaror et de Patronio. unul al råposatului A. când femeia se apleacå asupra lui ca så-i taie firele de pår. tovarå¿a diavolului în¿tiin¡eazå pe bårbat cå nevasta lui va cåuta så-l omoare peste noapte. 217-224 ¿i 293-305. A. då lucrul pe mâna unei babe. (Leipzig. An. Separat: Var¿ovia.CAPITOLUL I Cuprinsul unei povestiri: „Diavolul. publicat în vechea Revue des traditions populaires1. pp. så facå din ele o strecuråtoare. Uneori o ucide. (publicat dupå moartea autorului prin dl Adolphe BirchHirschfeld). nici nu vrea så se apropie de dânsa. de pe care bând omul. 3 Lucrarea sa. ca så-l dezbare. Rezumatul acesta îl då dl. V. ciudos de tihna ¿i curata dragoste a unei cåsnicii. uimit de atâta îndråcire a babii. Bugiel. va uita cårårile cåtre alte femei. noaptea. Bårbatul crede ¿i. Baba î¿i prime¿te de la diavol råsplata. din veacul al XIII-lea. – ca så fie ¿i el ucis. Cu toate încercårile. dintre care cel mai vechi se datore¿te jidovului spaniol Joseph Ibn Sebara. – de cele mai multe ori. în studiul såu: Une nouvelle populaire: La femme pire que le diable. – iar alteori o bate. ea o sfåtuie¿te så taie bårbatului câteva fire de pår din barbå. necuratul. XXVIII. 145-152. el se nåpuste¿te asupra ei.

una cehå. una ruså.20 T UDOR P AMFILE påstrat în rezumat de Enciclopedia Ersch-Gruber. Dl. trei croate. dar acesta. adåugând materialului cercetat pe cel adus de folclor. ca ¿i cea tåtårascå.. „o absolutå regresiune a povestirii“3. care. – una ruteanå are pe diavol ca desfåcåtor al cåsnicie fericite. ca ¿i cea bulgåreascå. cinci rutene. dupå ce studiazå întregul material. – varianta neo-arameanå. adicå: – o variantå bulgåreascå are pe diavol sub înfå¡i¿area femeii. pe regiuni. una polonezå ¿i trei franceze. nu prezintå nici un farmec. îl împarte în douå grupe: grupa întâi. 1 . Astfel. îi urmeazå apoi Tractatus de diversis materiis praedicabilibus al lui Etienne de Bourbon (mort la 1261) ¿i alte manuscripte de-ale predicatorilor din veacurile al XIII-lea – al XVI-lea. are câte un sclav. 3 Ibidem. dl. care izbute¿te så sfårâme cåsnicia. una neo-arameanå iar restul de trei. toate trebuie så porneascå dintr-un singur loc. care cuprinde pe femeie. una germanå.. face loc unui jidov. Deci. p. scrie dl. aceastå variantå. aråtând. 150. ci sunt. p. „un product inferior“. care alcåtuiesc grupa a doua. în afarå de înlocuirea sexului slab prin cel tare. – în total. – varianta ruseascå are pe diavol. nici o scânteiere psihologicå. patruzeci de variante. pentru toate råmâne intriga ce învråjmå¿e¿te pe so¡i4. Bugiel. cu scop. reprezintå. ¿i anume: trei germane. Ca så stabileascå locul de origine. „legåtura dintre acest text ¿i celelalte cincizeci ¿i opt este învederatå“2. Ea s-ar datora. „Nici urmå de drac“. pentru d-sa. dintre care cele mai multe sunt copiate unele de pe altele. deci ele derivå din grupul Autorul mai semnaleazå câteva variante orientale. dupå pårerea autorului „lipsei de inteligen¡å a povesta¿ului“. ¿apte poloneze. una tåtårascå. 2 Rev. 151.1 Dl Bugiel. Bugiel are în vedere variantele orientale. cinci italiene. dupå o trudå de trei ani. – de a pune mâna pe o parte din mo¿tenirea lor. cinci bulgare. fa¡å de cele patruzeci ¿i opt. care vârå zâzania între bårbat si femeie. Polivka reia studiul. una alb-ruså. mai pu¡in cinci. una slovenå. probabil franceze. 4 Ibid. pår¡ile comune dintre aceste texte ¿i cele studiate de Knust. nu mai este nici o deosebire de seamå între cele ¿aizeci de povestiri europene ¿i cele trei orientale. – o datå. – toate variantele. cit.

Or. Desparmet Ibid. ce voiau så facå din Orient leagånul acestui subiect. care are toate însu¿irile unei opere artistic înjghebate“2. ca cele ale diavolului. Turcia. autorul lor le crede nestråmutabile. A doua considera¡ie. deci. pe când grupul masculin se gåse¿te råspândit numai în Råsårit. 481 ¿i urm. cu toate cå „folclorul acestor ¡åri este deja bine reprezentat. fire¿te. datoritå unui cunoscåtor al folclorului algerian. 4 Cum se vede. i-o îndreptå¡e¿te faptul cå chiar ¿i diavolul dispare în variantele orientale. ca ¿i cum o suprafa¡å de loc cu peste 11 milioane de locuitori n-ar însemna nimic! 5 Rev.. cåci situa¡ia femeii în aceastå parte n-a fost niciodatå de invidiat. nici între cele despre care se crede cå n-au. dl.. între veacul al VIII-lea ¿i al X-lea. „o unealtå de plåcere“. 222-223. femeia este „o vitå de povarå“. „Conceputå în spiritul ideilor biserice¿ti. Dl. ca så-i dea ni¿te însu¿iri mai diavole¿ti. Peste pu¡in apare un adaus la aceste cercetåri. în aceea¿i revistå5. Ungaria ¿i Grecia4. 150. povestirea a plåcut predicatorilor. scrie dl. pe lângå mul¡imea mare de variante ce s-ar fi aflat acolo. ci sunt låsate de-o parte. care au ¿i folosit-o. regiunile locuite de români nu sunt trecute nici între ¡årile despre care se spune cå au asemenea variante. Persanul.Diavolul învråjbitor al lumii 21 feminin1. ªi fiindcå grupul feminin se aflå mai bine reprezentat în Apus. Ca epocå. dupå care povestirea nu poate fi orientalå. trebuie så fie aceea când misoginia nu lipsea dintre laturile austerei propagande cre¿tine. Desparmet. cåci n-are înfå¡i¿area didacticå ¿i uscatå a produc¡iilor acestor lucruri“. Fa¡å de aceste argumente. dacå s-ar fi nåscut în Mesopotamia. 152. cåci rolul acestui spirit este foarte redus. p. cinste¿te prea mult femeia. dupå Coran. La turcul sårac. Este pornitå din popor3. totu¿i Polivka n-a putut så afle nimic“. lucru firesc. J. la cel bogat. ele s-ar gåsi din bel¿ug ¿i în Asia Micå. Oricum. 3 Ibid. ea nu pleacå din cercuri biserice¿ti. – unul din motive fiind jidovul care l-a scris întâia oarå. ¥n sfâr¿it. locul de origine al acestei „nuvele populare“ trebuie så se socoteascå a fi Apusul. 2 1 . Moscovi¡ii n-au pre¡uit femeile mai altfel decât turcii.. unde locuiesc neoarameenii. Bugiel. pp. cade pårerea lui Knust ¿i Polivka.. Orientul nu putea produce o astfel de povestire misoginå. p. cit. pe care. Ibid. al treilea argument este urmåtorul: dacå povestirea ar fi orientalå. de pildå. dimpotrivå. – Spania sau Fran¡a.

a trecut în Europa. de aici a trecut în Africa. dimpotrivå. prin nordul Africii. Înainte de a da trei variante.22 T UDOR P AMFILE dovede¿te cå-n regiunea nord-vest africanå povestirea noastrå se întâlne¿te bine reprezentatå sub amândouå înfå¡i¿årile. Dacå. ambele aceste socotin¡e se opun pårerilor d-lui Bugiel. o datå cu invaziunea mauro-spanå în aceste pår¡i. prin Spania. de unde. autorul emite pårerea cå subiectul poate fi socotit ca venit din Orient cu arabii. – masculinå ¿i femininå. Cum se vede. – ¿i mai cu deosebire în tipul masculin. subiectul este nåscut în Europa. .

¿i în ce legåturå stå acest material cu felul de tratare al chestiunii. ceea ce. – la cununie. fiindcå „¿i-a bågat dracul coada la mijloc“. ¿i lui B cå A este tot astfel. însemneazå mult. pentru tråinicia prieteniei dintre A ¿i B. ªi. ªi dacå aici este miezul povestirii. va spune lui A cå B nu-i este cu inima curatå. se în¡elege. mai întâi. ¿i uneori „treaba se stricå“. ¥nså. cu cât A ¿i B vor fi mai creduli. mai ales de cåtre dl. Bugiel. – nu cite¿te preotul din în¡elepciunea cår¡ilor cå „ceea ce Dumnezeu a legat. e neapårat trebuincios ca el så se plåmådeascå într-o anumitå regiune ¿i de acolo så plece ca un împrumut în altå parte? Cred cå nu. så ne închipuim cå spunem cuiva cuprinsul tuturor variantelor povestirii ¿i-i cerem un rezumat scurt. Cel dintâi va fi acesta: se va folosi de minciunå. De va fi vorba de legåtura dintre so¡i. care poate nu-i îndestul de bine privitå de unele pår¡i interesate: îndatå începe „po¿ta“ de la urechile lui la urechile ei. ¥ntâiul efect niciodatå nu lipse¿te: o umbrå cât de u¿oarå de îndoialå. vremelnice¿te chiar. – la popoare ¿i în vremuri când cåsnicia are un oarecare pre¡. cu atât legåtura dintre dân¿ii se va desface mai curând. Så îndemnåm pe cineva så desfacå o prietenie ¿i så-l întrebåm asupra mijloacelor ce le va întrebuin¡a. De bunå seamå cå acest rezumat va fi urmåtorul: oricât de trainicå s-ar pårea legåtura dintre doi in¿i. Chiar în cea din urmå zi. printr-o uneltire ea se poate sfårâma. Se face o cåsåtorie. – îndatå o astfel de povestire se va na¿te. cu privire la subiectul pomenit. lumea så nu dezlege“? .CAPITOLUL II Så vedem acum de ce material dispune literatura popularå româneascå. dacå nu cumva chiar foarte mult sau totul.

suflete. Lu¡iper. Iatå vråjma¿ul Luciper în pahar foc au aprins.. ¿i iadul ce-¿i varså focul din gurå.O. iubirea de argint. Cå mi-ai blereduit-o cu a vicleanului sågeatå? Pentru ce.. 1 Afroditei? . ocrote¿te curvia. pentru trupul pofticios. såracå inima mea cea rånitå ¿i sângeratå. ai båut din paharul Necuratului ªi te-ai veninat cu otrava rea a påcatului? Te-ai supus pohtelor ¿i patimilor ai necinstei. få¡årn[i]cia. în inima omului. Cå gadinile ¿i hiaråle sunt idolii Adrotitei1. .24 T UDOR P AMFILE Inima omului. låcomia ¿i muierea. mândria. za[v]istia.

bând. VII. aceasta nu s-a putut întâmpla fiindcå unul din so¡i „a scrintit-o“. ªi acum uciga¿ul peste tine împårå¡ea¿te. Migra¡iunile sunt cu putin¡å. printr-un vråjma¿ al acelei case sau al acelei prietenii.-Vâlcea. iar când nici so¡ul n-a fost necinstit. 2 V. geniul råu. 25 Se încearcå o tovårå¿ie: îndatå zavistia începe så sape. pp. 66. El stå în bisericå ¿i se strâmbå la oameni. VII. pentru cre¿tini. 5 T. Pamfile. 1908).N. împårt. Aceluia strâmtorat rob ¿i slugå så face1. Versuri dintr-o cårticicå veche. care a împiedicat pe Noe så-¿i facå corabie ¿i mai pe urmå a cåutat så-l înece cu to¡i cei ce pluteau pe valuri3. care prin minciunå a sfårâmat fericirea celor dintâi doi oameni. 8. înså nu-s neapårate. sau pe cea de prieten.Diavolul învråjbitor al lumii Din care tu. povestirea stricårii unei legåturi suflete¿ti între douå persoane. de ce este planisit ¿i orice lucru îi place. El este cel ce niciodatå „nu face månåstiri“. p. ¿i nåscocirea rachiului cu acelea¿i însu¿iri4. „Diavolului i se datore¿te nåscocirea vinului. 80 ¿i urm. 16 (Craiova. de dl. p. Prin urmare. 1910. fiindcå existå legåtura. 127 ¿i urm. C. 3 Ibidem. în R. fårå învederatå pricinå. inima ta s-au cuprins. nr. p. Se leagå o prietenie. Sårbåtorile de varå la români. Dacå o cåsnicie se sfarâmå dupå o vreme îndelungatå de pace. Deci. Calendarul revistei „Ion Creangå pe anul 1912“. a mea Povestea lumii de demult. p. p. ¿i astfel mai departe. Povestea lumii de demult. învråjbitorul oamenilor. ¥ntotdeauna a existat vrajba. Mateescu atribuie cårticica lui Ghenadie Cozianul (c. numai diavolul are menirea så strice buna în¡elegere. Toate sim¡irile tale neoprit le ståpânea¿te. Cf. Bucure¿ti. Adam ¿i Eva2 . Cre¿tinismul ne då ca du¿man pe diavol. ¿i la ace¿tia. Dl. Bucure¿ti. ca så-i facå så râdå ¿i astfel så-i îndepårteze de la dragostea lui Dumnezeu5. trebuie så existe. sau pe cea de frate. acest soi de rod se trece din om în om prin ajutorul graiului ¿i cu înfå¡i¿area de povestire. Cå cine. 1 . 1720). ¿i nici prietenul necurat la suflet. care de multe ori ¿i-a dat rodul. Textul întreg s-a publicat în „Cuvântul adevårului“. 126-127. 1913. 4 „Ion Creangå“. prof. trebuie så se fi vârât între cele douå pår¡i vrajba. O prietenie se stricå dacå unul din prieteni „calcå alåturi“. Så vedem cine ar putea unelti împotriva unei legåturi suflete¿ti care se sprijinå sau pe iubirea de so¡. cu iconi¡e. cåci concursul unor acelora¿i împrejuråri na¿te acela¿i efect. Aceasta nu implicå un loc anumit ¿i o vreme anumitå. 103-105. Mateescu. îndatå ura începe så roadå.

Polivka ¿i Bugiel de a cåuta leagåne. – mijloace care. în esen¡å. cine poate så aibå o trecere mai mare decât tot o femeie. Tot astfel. 1 . cåci numai astfel puteau fi asculta¡i. ¿i mai ales o femeie båtrânå. nu mi se pare întru nimic extraordinar. cum ar vârî cineva o panå de lemn ca så despice un bu¿tean. Se poate cå în varianta ruteanå så fie scris cå diavolul în persoanå a stricat traiul cel dulce dintre cei doi so¡i: trebuie înså så se subîn¡eleagå cå aceasta n-a putut-o face decât prin „anumite mijloace“. oameni în¡elep¡i? Nu-s „filosofii“ oameni båtrâni ¿i în¡elep¡i? Nu-s babele „båtrâne“ ¿tiutoare ¿i me¿tere? „Nu face vorba båtrâneascå un galben?“1 Deci. se reduc la unul ¿i acela¿i. „cei care au de-a face cu dracul“. Dorohoi. care î¿i are un „viclean“ al såu. împårt. Pe lângå o femeie. Zadarnicå. iar alteori nåime¿te pe al¡ii. mai întotdeauna de oameni de rând. – ca så lucreze pentru dânsul. ªcoala neoevhemeristå încå de mult a fost doveditå neputincioaså în a låmuri legåtura dintre povestirile ce fac ciclu. cåci nu existå religie care så nu-¿i aibå diavolul såu. din com. mai aduce ¿i o bogatå experien¡å a unei vie¡i în care multe „a våzut ¿i a påtimit“! Nu-s to¡i pustnicii båtrâni. jud. care astfel se poate apropia de al¡i oameni. Cred. pe când Dumnezeu ¿i Sf. când marea este fårå margini ¿i când ea n-are nevoie de un izvor. îmi pare truda d-lor Knust. Nu-mi pot închipui cå s-ar gåsi în mintea unui cre¿tin. Astfel. ca så înve¡e lumea. ¿i mai ales femeia båtrânå sau baba. desfåcând o legåturå sufleteascå dintre douå persoane. Cu toate acestea nu întâlnim niciodatå în povestiri pe diavol „în carne ¿i oase“. ace¿tia luau înfå¡i¿årile de oameni. – dar ¿i într-a altui credincios. – un alt zavistnic mai priceput decât diavolul ¿i o mai me¿terå unealtå a acestuia decât femeia. prin urmare. care. când ele sunt pretutindeni. rom. dacå diavolul trimite pe cutare babå ca så vâre o minciunå ¿i så strice lini¿tea unei gospodårii.26 T UDOR P AMFILE Se în¡elege. tot astfel se poate judeca ¿i despre alte religii. D. – pe „cei ce-¿i pun în cârd cu dracul“. povestirea de care vorbesc poate ¿i trebuie så aparå întreagå în mai multe regiuni. ¿i acest lucru e firesc. de a cåuta un izvor. ¿i care sunt de douå feluri: Uneori diavolul ia înfå¡i¿area omului. pe lângå sim¡åmintele sexului såu. de dl. Furtunå: „Uciganul are cap de babå ¿i inimå de tâlhar: de aceea lucreazå numai ¿otii ¿i råutå¡i pe lume“. Vlåsine¿ti. Petru umblau pe påmânt. în vremurile de demult.

suntem ¿i noi. românii. mai ales dupå ce a afirmat. care pun pre¡ pe-o dragoste ¿i care deci cred într-un zavistnic1. ¿i încå între cele numeroase. cum se-ntâmplå aici cu femeia. ¥ntre na¡iuni. miturile vor fi simultane când no¡iunile puse în legåturå sunt acelea¿i. dragostea ¿i diavolul. ¿i materialul de care dispunem pe aceastå temå. .Diavolul învråjbitor al lumii 27 Povestirea pomenitå trebuie så se gåseascå în literaturile tuturor na¡iunilor. 1 Dau aici defini¡ia lui Andrew Lang cu privire la mit: „Mitul este låmurirea fireascå ¿i trebuincioaså a unui fenomen. fåcutå de priceperea unui om primitiv“. cå toatå calea aceasta a gåsit-o cu totul stearpå. ¿i adaug: pentru mai multe na¡iuni. stråfulgerând din Mesopotamia în Spania. Bugiel. cred cå va minuna pe dl.

de dragi ce-¿i erau unul altuia. mâine a¿a. Zavista izbute¿te. Så fi avut orice neajuns. Povestirea întâi Dracul. dupå sfatul necredincio¿ilor. peste noapte nevasta va cåuta så-i taie gâtul. niciodatå vorbå legånatå nu ie¿ea din gura lor. dupå urmele ce mâinele aceluia au låsat pe nevastå. din vârful unei pråjini. ca al¡ii så nu-i priveascå ¿i mai ales så nu-i vorbeascå cu råutate. dar ce ve¡i zice dumneavoastrå dacå v-a¿ spune ca chiar ¿i dracului nu-i plåcea dulcea¡a cåsnicie istor doi însurå¡ei! . cu care nevasta pregåtea plåcinte. „Dragå“ în sus. nåime¿te o babå. paralel. ea îl va vråji cu pår de-al lui.CAPITOLUL III Ar trebui så încep cu tema diavolul unelte¿te ¿i izbute¿te så sfarâme legåturile dintre doi so¡i. luat câte trei fire cruci¿ din cap. Voi cåuta înså så aduc materialul nostru. Dupå ce-i pune pe spate palmele sale pline de fåinå. – da’ lumea nu ¿tia ce så zicå: prea bine tråiau însurå¡eii. spre a-l abate de la aceasta. „dragå“ în jos. Aceasta spune nevestei cå bårbatul ei este necredincios ¿i cå. se luase din dragoste ¿i. celor mai frecvente variante cercetate de Knust. toatå ziua. Azi a¿a. însurå¡eii se ucid ¿i baba î¿i ia plata de la diavol: o pereche de papuci. merse la bårbat ¿i îi aråtå cå so¡ia lui se are bine cu altul. Polivka ¿i Bugiel. Apoi. lumea ca lumea. Era o pereche tânårå. lucru despre care se va încredin¡a. neputând turbura fericirea unor tineri însurå¡ei. nu gåseau vreme din destul ca så se dezmierde. Acu. prieteni sau tovarå¿i.

ªi se cåtrånea Ucigå-l-crucea. – ¥¡i dau. ba de alta. plecå dracul într-o parte. – Cum så nu stau. umbla cumu-i titirezul ¿i cânta ca o påsåricå. î¡i dau. ¿i pace bunå! Ei. de cuvânt. dacå nu te pricepi la un lucru a¿a de u¿or? Ce mi-i da mie så-¡i fac eu trebu¿oara asta? – Ce vrei. „måiculi¡å“. pânå ce vede cå-i ¿i cumu-i în dreapta ¿i-n stânga. – îi råspunse Sarsailå. Ce n-a putut face dracul. încoace – hârca dracului. Baba. så-mi dai o pereche de papuci boiere¿ti. de mai så-i crape fierea în el de mânie. Iaca se întâlne¿te cu o babå: – Ce stai a¿a de amårât. dar ce folos cå n-ai avut noroc så-¡i gåse¿ti un tovarå¿ pe potriva dumitale! . Baba. – îi zise dracul vesel. ce-¿i pune dracul-n gând. numai få-mi-o. – Ia. legatå la cap u¿urel. râse ¿i zise: – Måi. – iar „måiculi¡å“ încolo. fårå nici o grijå. se duce la casa însurå¡eilor. de-¡i era mai mare mila så-l ascul¡i. când îl auzi. ¥nsurå¡elul ista cicå era negustor: sta ziua la pråvålie ¿i seara venea acaså. Nevestica tocmai fåcea ni¿te plåcinte. – cå uite ce-i ¿i cumu-i pe capul meu! ªi unde prinse dracul a se jelui. måiculi¡å. a fåcut baba – fie la ea acolo! ªi så vede¡i cum. måtu¿icå. am så capåt papucii dracului! Dupå vreo câteva zile. dar. – î¿i zice ea. Vorbe¿te ba de una. iaca baba. se duce baba la nevesticå acaså ¿i potrive¿te vremea când bårbatul îi era dus la crâ¿ma lui. da’ iaca pe lumea sta pe cineva mai mare decât Dracul. trågea cu ochiul ¿i bågå de seamå la toate. – zise hârca. Vine dracul ¿i se pune pe treabå. cumetrelule? – îl întrebå ea. Intrå baba. ¿i se înnegrea de ciudå. iar baba în altå parte. fiecare dupå ale lui. dacå acu nu i-a mers. mi-a¿ face o samå. numai så te våd cå-mi faci treabå. Apoi ce fel de drac e¿ti tu. Suflecatå la mâini.30 T UDOR P AMFILE ªi-apoi cicå. ªi a¿a în¡ele¿i. – începe a o lua pe nevastå cam pe departe: – D-apoi. „måiculi¡å“ încoace. cine-i de vinå? N-a avut parte så izbândeascå ¿i så se bucure. mare frumu¿icå te-ai mai ales. „Måiculi¡å“ încolo. mare hårnicu¡å mai e¿ti. ¥ncearcå dracul fel ¿i chip – degeaba: nu-i poate face pe însurå¡eii no¿tri så se supere nici câtu-i negru sub unghie. eu så fiu în locul tåu. nu se poate så nu facå. – Nu-i greu.

så-i tai în cruci¿ câte trei fire de pår.. dacå n-ai avut parte cu însuråtoarea! Cum trebuia så fii. bårbatul ¡i-io fermecat ¿i mai multe nu. nu må låsa. ¿i så mi le dai mie. nu-i nici o primejdie dacå mi-l dai pe mânå mie. dar ce folos. ¥¡i spun eu. mai spuse o vorbå. schimbându-se deodatå la fa¡å. mare pomana ai så ai pe lumea cealaltå cu trebu¿oara asta! Baba dracului. Îs amândoi ¿i petrec la cåtåramå! Nevasta. ¿i se duce de nimeri la crâ¿ma bårbatului. så parå ca ¿i cum ar fi apucat-o cineva ca s-o dezmierde. Acolo ceru un rachiua¿. mai îndrugå alta. harnic e¿ti. mai curat decât cum era la început! Iar nevasta. så te faci a-i cåuta în cap. dupå ce mai vorbi ba de una. plecå încårcatå de toate bunåtå¡ile ¿i mul¡umirile nevestii. – oftå hârca din greu. nu iese fum! Ia. nu ¿tii ce-¡i face bårbatu! ªi pe urmå tot baba: – Då. î¿i umplu palmele cu fåinå din covatå ¿i le a¿ezå frumos pe umerii nevestii. numai så nu mi se strice cåsnicia. draga måtu¿ii. ¿i cum e¿ti! – Dar cum vine asta. . Colea.Diavolul învråjbitor al lumii 31 – Da ce vorbe¿ti a¿a. vezi-må. cât ce-ai zice. ¿i. ce dracul! Dar pentru asta. ba de alta. Pe urmå nici o grijå så nu por¡i. få-mi ce mi-i face. Så iei un cu¡it nou. – o femeie båtrânå! ¥¡i spun eu. când îl vezi cå doarme. cå chiar de-acolo vin. stai singuricå. cum nu mai ai cum. måtu¿icå dragå. tot mângâind-o. ¿i ¡i-l aduc la caså ¿i la maså. Eu ¿tiu cå-i fermecat. bunå încredin¡atå: – Må rog. mai-mai så le¿ine. – Dar nu-¡i face spaimå. lumea spune cå pânå nu faci foc. – vorba ceea: Ce folos De lapte gros. måtu¿å? – sare omul. så-mi dai câteva fire de pår din capul lui. måtu¿å? – o întrebå nevasta. må pricep eu så-¡i fac atâta bine. care am våzut cu ochii cu care te våd. a¿a. ¿tiu eu ce ¿tiu. s-a înhåitat cu cutare. ¡i-l întorc eu unde-a fost. – Ehei. frumos ¿i cuminte. Dupå asta.. de vorbesc a¿a. pânå când începu a-l cåina pe bietul însurå¡el: – Måiculi¡å. ¿i-l desfac. nevenindu-i bine vorba asta a babii.

dar am fost så må încredin¡ez singurå. Am våzut urmele mâinilor lui pe umerii ei. så-i taie firele de pår. Nu ¿tii vorba: Ce ¿tie satul. Nu trece dupå asta mult ¿i biata nevesticå. când a våzut-o. s-apropie de dânsul cu cu¡itul. Cine mi-a spus mie taina asta. cu dracul alåturea! Când vede dracul. drept så-¡i spun. ¿i în pråjinå. întâia¿ datå n-am crezut.32 T UDOR P AMFILE Dar baba: – De. cât-colea. Peste câtva vreme. a ¿ters-o la sånåtoasa. ¿i a¿teaptå så vadå de-a fi dupå spusa babii. plecând repede-repede. pe care o crezi icoanå sfin¡itå. se uitå la nevastå. prefåcuta ceea de nevesticå a dumitale. Seara se culcå. Nu ¿tie bårbatul! Dumneata stai aici ¿i te munce¿ti. ¿i te trude¿ti. ªi så mai vezi. cå nu-i destul. dar nu vede pe nimeni. când ai så te culci. ªi zice: – Drac eu. fie acolo cu dân¿ii. doar peste gard vede o pråjinå. Iese baba. Iaca nu mai departe chiar aståzi. îi aduce papucii. cå eu ¡i-am ispråvit treaba! – ºi-aduc.. ce spune. doritoare ca så-¿i scape bårbatul cât mai iute. Nu-i spuså asta a¿a în vânt. . Vine la casa babii ¿i o strigå afarå. Baba. nu s-a mai putut ståpâni: a sårit asupra ei ca un nebun.. ¿i nevasta. dupå ce a înjunghiat-o pe nevastå-sa. så-mi aduci în grabå ce mi-ai fågåduit. zic ¿i eu ce zice o lume. i-a smucit cu¡itul din mânå ¿i. ca så i le vråjeascå de desfåcut. când m-a våzut. Ajunge. – råspunse Nichipercea. ori nu. dar baba ¿i mai ¿i! – Cumetrelule. papucii. ¿tie. dragul måtu¿ii. nu ¿tie cum så se låfåiascå cu altul. E adevårat. fusese mai înainte pe-acolo ¿i. ai så vezi cum are så-¡i taie gâtul cu cu¡itul. ¿i nu vorbe¿te de pe apa Sâmbetei. råmâne uluit. s-a înjunghiat ¿i pe sine. acaså. ¡i-aduc. ¥i era acuma ¿i lui fricå de babå. dupå ce se hârjonise cu nevestica dumitale. se vede. cå bietul om a ¿i plecat acaså val-vârtej. cå pe semne munciserå amândoi la fråmântatul ¿i coptul plåcintelor! Baba n-a mai avut când så mai ispråveascå ce mai avea de spus. Eu. vede ni¿te urme de palmå pe spinare ¿i tace. cu chip cå doarme. ¥nsurå¡elul. ¿i pe urmå så i le dea babii. de diminea¡å ¿i pânå în searå. El.

. î¿i puse în minte så le strice cåsnicia ¿i traiul cel bun. cåci în iad nu era chip så se întoarcå fårå ispravå. våzând pe Michidu¡å cå nu i-s boii acaså. – Iiii. – Mama pådurii. P. Baba. Michidu¡å. o pofti så mai vinå ¿i altå datå. ¿i împårt. de dl. fie la ei amândoi acolo. ce så dreagå. întårind tocmeala cu o pereche de papuci galbeni. Må prind eu så-¡i fac trebu¿oara asta. nu alta. râzând ¿i dânsa de frica dracului! De atunci cicå baba-i mai avanå decât dracul. Jorå¿ti. felegoaså ¿i urâtå.Diavolul învråjbitor al lumii 33 ªi baba îi luå. måiculi¡å. cå-i pe dincolo. cruce de aur cu noi!1 Povestirea a doua Baba î¿i pune mâinile pline de fåinå pe nevastå. Gh. Cicå într-un târg. unde-o fi fost acolo. la auzul spuselor babii. S-a trudit el. Baba se dete pe lângå dânsa ¿i începu a o încânta. Bårbatul î¿i ucide nevasta. iar baba î¿i ia de la diavol papucii din vârful pråjinii. îl întrebå de aleanul ce-i apaså sufletul. tråia un casap însurat de pu¡inå vreme. de frica lui Scaraoschi cel båtrân. iatå cå-i iese în cale o cotoroan¡å de babå. seminarist. se înveseli ¿i båtu palma bucuros cu dânsa. Aici gåsi pe tânåra nevastå trebåluind singurå. cå-i a¿a. dar zadarnicå i-a fost toatå strådania: cei doi so¡i tråiau ca doi huluba¿i. . „care nu face mânåstiri“. Las’ pe mine. Savin. care l-ar fi snopit în båtåi. Baba se prinse bucuroaså. fel ¿i chip. iar bårbatului îi spune cå aceasta a fåcut-o ibovnicul nevestii sale. cåci câte nu gåsesc ele când î¿i pun terpeneaua så intre pe sub pielea cuiva! Nevestica. – fåcu ea. jud. så-i mai ¡inå de urât. Covurlui. pe când sta cu coada între picioare la råspântia unor drumuri din preajma târgului celuia ¿i-¿i trudea mintea ce så facå. Numai o pereche de papuci galbeni o så te ¡inå toatå osteneala mea! Dracul. cå eu li-s na¿a. – apoi aista-i lucru u¿or. 1 Culeaså din com. våzând cå timpul trece mai iute când mai stå de vorbå cu cineva. Dupå învoialå. Dracul. baba plecå ¿i se duse întins a¡å la casa måcelarului. ¥ntr-o zi..

Bårbatul î¿i bate nevasta. Dracul. Apoi ie¿ind. cå o în¿ealå cu altele. våzând urma de palme pe spatele nevestii. unde. cât ai clipi. iar bårbatului îi spune cå nevasta lui tråie¿te cu pitarul din sat. låsându-i pe polcå urma palmii. Popovici. Zâzania ¿i bånuiala furå gata. plecå înfuriat acaså.34 T UDOR P AMFILE Azi a¿a. o lipi pe spatele nevestii. cum era cu cu¡itul în mânå. Tutova. cum a ¡inut-o în bra¡e. c-o så-i gåseascå pe polcå urmele palmelor ibovnicului. iar bårbatului îi spuse cå nevasta lui se då în påcate cu tinichigiul. baba începu a-i umple capul cu secåturi. baba nimeri la nevastå tocmai când aceasta cernea fåinå pentru måmåligå. mânje¿te pe femeie cu fåinå. spunând bårbatului cå femeia lui umblå-n rele. cum îi era obiceiul. Povestirea a treia Baba mânje¿te pe nevastå cu vopseaua cu care un tinichigiu dådea tabla de pe caså. în com. Zorleni. – se îngrozi. Michidu¡å îi puse papucii în vârful unei pråjini ¿i-i întinse de departe. dupå ce î¿i puse mâna prin troaca cu fåinå. care n-ar fi crezut în ruptul capului cå baba o så izbuteascå så strice cåsnicia casapului. dupå aceasta. nici douå. temându-se så se apropie de cotoroan¡å ¿i. Pe de altå parte începu a da târcoale ¿i pe la cåsåpie. o ¿i tuli în fundul Tartarului. cåci se încredin¡ase ¿i el cå babele îs mai me¿tere ¿i decât dracul1. ¥ntr-o zi. Când veni la plata. T. cât era de drac. nu-¿i mai vârå dracul coada! De la råpos. dacå nu mai încercase el toate mijloacele lui diavole¿ti. iar baba î¿i ia de la diavol papucii. Baba. nici una. se duse glon¡ la måcelårie. ¿i câte ¿i mai câte. împårt. trecând pe-acaså. Unde-¿i vârå nasul baba. Bårbatul î¿i împu¿cå so¡ia. de dl. – cåci. cå bårbatul ei nu-i de treabå. a gåsit pe nevastå-sa cu ibovnicul. Adela C. Baba se dete pe lângå ea. ¿i cå så se ducå repede. îi înfige cu¡itul în adâncul pieptului. Popovici. ¿i prefåcându-se cå o mângâie. unde spuse bårbatului cå. Bårbatul n-a¿teptå mai mult ¿i. mâine a¿a. inst. de isprava urgiei. 1 . jud.

iar femeia fåcea plåcinte acaså. Se luaserå din dragoste ¿i toatå lumea se minunå de felul cum se în¡elegeau între dân¿ii. våzându-l supårat. måtu¿å. måtu¿å. dar nu fåcu nimic. dragul måtu¿ii! Am råmas de lemn când am våzut! – Poate ¡i s-a pårut. femeie båtrânå. îl întrebå ce are. ¥ntr-o searå se duse la ea ¿i-i spuse: – Dacå-mi strici cåsnicia omului. se duse supårat acaså. nu. de. eu ¿tiu cå i-am våzut ¡inându-se de gât ¿i sårutându-se. apoi mai ståtu ce mai ståtu ¿i plecå. U¿ile erau încuiate ¿i ea cu el înåuntru. Era Låsatul secului. nu se poate una ca asta! – Se poate. ca toamna. î¡i dau ce mi-i cere. iar femeia. Baba. El era dupå treabå prin pådure. Baba se ducea în toatå ziua pe acolo. Crezi cumva cå spun minciuni? Poi se poate una ca asta? Eu. – treaba lor. nu se poate. dis-de-diminea¡å. dar când îi våzu pata pe umeri. Se duse la femeie ¿i-i puse mâna pe umår. ie¿i înaintea omului ¿i-i spuse: – M-am dus azi pe la tine. Seara. jumåtate nu. Satana dåduse unui diavol soroc de un an de zile ca så le strice cåsnicia: de nu va izbuti. cu treaba prin caså. n-are ce så mai caute în iad. e¿ti båtrânå ¿i poate te-au în¿elat ochii. se duse la casa omului. – zice omul nedumerit. pe jumåtate crezând. nu. Baba fågådui ¿i ceru o pereche de papuci noi. ¿i a¿a cåsnicia lor se stricå. ªtia în sat o babå care închega apa – a¿a de fermecåtoare ce era. nepoate. ¥¡i place nevastå ce ai? Halal så-i fie! . plecå la bårbatu-såu ¿i-i spuse: – Iaca. Baba fåcu ce fåcu ¿i-¿i mânji mâna cu boia. nepoate. Femeia. Se chinui Ucigå-l-crucea mai bine de o jumåtate de an. întâia oarå nu m-ai crezut de ce ¡i-am spus. o luå la båtaie. Ce så-mi vadå ochii. pentru care eu må chinui de mai bine de jumåtate de an. Un vopsitor vopsea tabla de pe caså. A doua zi. Dupå ce fåcu isprava. dar eu ¿i azi am gåsit-o cu pitarul din sat. dar femeia nici cu gândul så gândeascå cå ea ar fi aceea care i-a fåcut astfel de treabå. dis-de-diminea¡å se duse la casa omului. Omul era la pådure. måmucu¡å dragå! Måriuca ta se ¡inea de gât cu tinichigiul care-¡i boie¿te casa! Iaca a¿a. Baba î¿i umplu mâna de fåinå ¿i mânji casânca femeii. El nu-i råspunse. care ca mâni-poimâni am så închid ochii – så spun minciuni? Omul.Diavolul învråjbitor al lumii 35 – Asta-i vorbå mare! Tråiau odatå într-un sat doi tineri.

Cu nevastå-sa nu vorbi un cuvânt. ca så-i taie gâtul când îi va cåuta în cap. V. Beldie. încredin¡ând pe nevastå cå bårbatul ei ar putea-o iubi încå mai mult. Ei nu ¿tiau ceartå vreodatå în via¡å. Când våzu casânca mânjitå de fåinå. seminarist. jud. com. ªi-a gåsit pe una. Dracul înså. crezu numaidecât în spuse babii. Încât de poveste erau la oricine. nici douå.36 T UDOR P AMFILE Omul. Bårbatul î¿i izgone¿te nevasta. într-atâta tråiau ace¿ti. Tecuci. Seara. ci o împu¿cå întocmai ca pe un pui de vrabie. A fost o-nso¡ire ce tråia-n iubire. Gohor. Cå n-a fost putin¡å pe ei a råpune. iar baba î¿i ia papucii din pråjinå. våzând cå nu poate. ¥n pace. så-i aducå-n stare. ¥n scurt. Vi¿ana anume. ca så-i supuie. Povestea a patra Baba. îi då briciul ca så-i taie cruci¿ patru fire de pår din cap. bine. G. pricina îi spune. 1 . Cåutå o babå. ¥ntinzând ei darå cursele lui toate ªi. ¥ntâia dråcoaie dracilor din lume. în tihnå ¿i-n mare unire. Ci-¿i da unul altui vorbe cu dulcea¡å. când auzi acestea. de dl. Dupå a sa voie. împårt. Se duce la dânsa. nici una. care-n casnici coada-¿i vârå ªi face så-nceapå-ntre ei gârå-mârå. Se sili p-ace¿tia cu neîncetare. auzind cå ele ¥l întrec pe dânsul la dråcii ¿i rele. Zicând: „– ªtii cå este un grai de când veacul Culegere de la Gh. Bårbatului îi spune cå nevasta lui s-a sfåtuit cu altul. plecå acaså. Petrea. Ucigå-l-toaca veni la babå ¿i-i dete fågåduiala1.

37 1 2 ¥n text: „Nici la degetu-mi ål mic nu te pui pe tine“. Aratå-¡i puterea. Zise el: „– Se poate. Zicând: „– Ei. – dar cu astea toate. copile! vezi cå e pricina Cå nu ¿tii pe unde se udå gåina! ¥¡i trebuie încå så înve¡i la ¿coalå. Nici la degetu-mi mic nu te pui pe tine“1. ¥n text: „Dar pân-nu våz cu ochii nu-mi vine a crede“. Gåsi ea mijloace s-o-mprieteneascå Cu una. De¿i e¿ti diavol.“ „– Bucuros. ca så o momeascå. Merg ca så vezi numai Vi¿ana ce poate!“ Deci începu baba adesea så meargå La acea femeie cå¿cioara så-i spargå. cu alta. råspunde.Diavolul învråjbitor al lumii Cå-¿i sparge cu vreme[a] opincile dracul. „– Ei bine. A¿a î¿i întinse planurile sale. Pânå când våzu cå prinse ea putere ªi are mijloace ac så bage-n miere. dar ce-mi dai? – båtrâna întreabå. Dacå dar po¡i face mai mult decât mine. dar ¡i-e tivga goalå. Spre ea ca s-o tragå cu vorbe morale. cum må vezi pe mine. nu-mi vine a crede“2. få-mi un bine!“ Ea clåti cu capul ¿i-ntre rânjiturå ¥¿i aråtå col¡i cei poci¡i din gurå. pe loc voi fi gata Så-¡i dau o pereche papuci galbeni platå. nu må duc degeabå. O båtrânå astfel. Ia numai prive¿te opincile mele. Cå. . Cå se tren¡uirå în mici peticele ªi tot nu pot încå så bag între dân¿ii O intrigå micå ¿i så-mi râd de dân¿ii.“ „– Nu m-a¿ fi dus. pe vorbå-¡i se vede: Pân’ nu våz cu ochii. te rog. pe capul tatii. ªi precum pescarul undi¡a-¿i întinde ªi cu râmå-n¿ealå pe¿tele ce prinde. – zise.

C-a¿a li-e ursita bietelor neveste: N-ai så-¡i deschizi gura. – cå-i vråjit de mine. ªi så-l joci cum joacå mâ¡a ¿oricelul!“ „– Nu-mi trebuie. – îi råspunse baba. îmi pare. el iar må iube¿te. dupå maså. Cum î¡i våz purtarea. altfel merge treaba. – îi zice. – tânåra îi zise –. så-mblânzesc pe dracul. ¿tii. maicå. chiar ca pe-o muiere. cu firea tihnitå! Tråie¿ti încai bine ¿i cu bårbå¡elul. ascultå la mine. Numai a lui vorbå-n samå så se ¡ie: El ca untdelemnul deasupra så fie. Så-¡i fac eu un lucru. Când îl vei supune. Drag mi-a fost ¿i-mi este. ªi ca noi. fetica mamii. aceste auzind.38 T UDOR P AMFILE A¿a-ntr-o zi-ncepe femeii så zicå: „– Of. o vrea så se culce. må iartå. – cu cå¡elul? Dar så nu-¡i prea pese. . îmi crede. Cå-ndatå asupra-¡i ura î¿i aruncå. Cåci ma¡ele în om încå tot se ceartå. el nu poartå poale. – gâr-mâr. ªi la prânz bårbatu-¡i acaså când vine ªi. ¥l îmbrobode¿ti. ªi cum e¿ti de blândå. tot el ciocan este. când. cum te våz cinstitå. De ceva de-l supår. Sunt prea mul¡umitå cum tråiesc în via¡å. fetico. Numai sånåtate Sfântul så-mi trimea¡å!“ „– Ori¿icum. ªi-asculta¡i pe baba ce-o-nvå¡a så-i facå: „– Na åst brici. cå alt nu tråie¿te. så-i dai vreo poruncå. se plecå. Cât de bun så-¡i parå. Ori ca pisicu¡a. Så tråie¿ti cu dânsul încå ¿i mai bine.“ Tânåra. Så ¡i-l fac så fie blândi¿or ca mielul. cå toate ¿i-au leacul: Eu am me¿te¿uguri. cum e¿ti frumu¿icå. Soarta mea un prea bun bårbat îmi trimise. ¥i pui în cap ¡estul ¿i rabdå-n tåcere. Cå usturoi dulce ¿i bårbat iar moale Nu se poate-n lume.

Omul. Pe care-l iube¿te mai demult. Baba de-altå parte. Dorind så se facå so¡ului mai dragå. ªi mai cåtre searå. o-nva¡å. Se face cå are så-i spuie o tainå. vrând iar så afle ce o så-i vorbeascå. cum aude. astfel dându-i planul: Aståzi când vei merge så prânze¿ti acaså. îmi pare. du¿manul. Så zici bogdaproste cå-¡i dedei de veste“. Din ochi îi clipe¿te. så vezi fericire. mâna o så-¿i puie Ca så-¡i taie gâtul ¿i så te råpuie. ªi dac-a mea vorbå necrezutå-¡i pare. ¿i så vezi unire!“ Proasta tinericå briciul în sân bagå. ªi el un brici dându-i. firele acele Mi le vei da mie så le pui la stele. ªi-i vedea cu ochii gândul cum îi este. la bårbatu-i merge. O så ia så-¡i cate în cap dupå maså ªi.Diavolul învråjbitor al lumii Tu du-te la dânsul cu firea-¡i cea dulce. perechea-¡i iubitå O så te råpuie [cu] moartea cumplitå: Cå ea cu un tânår are înclinare. Atunci scoate briciul (vai ce amågire!) ªi cruci¿ din påru-i taie patru fire. Zicând: „– Dragul mamei. Så vezi trai atunci. îl mi¿cå de hainå. Se puse så-i spuie ¿i ea så-i ¿opteascå. 39 . Ce nenorocire ¡i s-a pus în faptå! So¡ia ta aståzi. Prefå-te cå nu ¿tii de nici o urmare. of! ce te a¿teaptå. Stå la îndoialå ¿i-n nedumerire: Se muncea cu gândul cum a lui so¡ie ¥ntr-atât tiranå asuprå-i så fie ªi cum så-ndråzneascå la o a¿a faptå. viindu-i bine. Ca så-¡i taie capul. El. în cap a-l ucide ªi. când vezi cå doarme ¿i ochii închide. Apoi så vezi via¡å. speriat peste fire. Prefå-te cå îl iei.

Mâncând în tåcere ¿i-ntristat cu totul. frate. åsta ¡i-e amorul? Asta ¡i-e virtutea cea nelegiuitå? Asta ¡i-e morala cea afurisitå? Cum din cer nu cade fulger så te arzå. nu putea så-mi spuie.“ Judecând acestea. Se dete pe-o pernå. Ce zic. åsta-¡i este dorul? Asta ¡i-e credin¡a. nåtåråul. Ca ¿i altådatå. – ai vreun påduche?“ A¿a el se laså. se puse la maså. tråznet så te piarzå! Cum nu se despicå locul ce te ¡ine ªi så te înghi¡å de vie pe tine! . a¿a e. foc ie¿ea dintr-însul. må duc de la tine. n-ai nimic cu mine». så våz ce se face.40 T UDOR P AMFILE Cu totu-mpotrivå ¿i neîn¡eleaptå! „– Nu gânde¿te urma! nu gânde¿te råul! ªi acel ibovnic al ei. ticåloasa. Cå nu e¿ti pe gustu-mi. råzimându-¿i cotul. mijind. så vazå ce-o face ªi. De necaz ¿i ciudå. Cum putut s-o-nve¡e ca så må omoare? Nu ¿tie cå-i ocnå ¿i spânzuråtoare? ªi ea. ca când adoarme. – zicându-i. Iatå ¿i nevasta veni lângå dânsul. se preface. Så-mi fi zis: «– Eu. Cu el så tråiascå pe unde îi trage. nici eu nu ¿tiu. se duse acaså. Cåci dragostea-n silå niciodatå nu e. Amândoi via¡a în nevoi så-¿i bage. Deci dar må voi duce ¿i må voi preface Cå nu ¿tiu nimica. Så te mistuiascå. ªi-i dam voie însumi så meargå în pace. så våz. Ea atunci briciul încet din sân scoate ªi asuprå-¿i porne¿te urgile toate: „– Tiranå muiere. se vede: Vorba de råu omul prea lesne o crede. ¥i aplecå înså¿i capul pe genunche: „– Ståi.

1904. så se pedepseascå. nu-mi sta înainte“. 1 2 ¥n text: „Fugi! piei! nemilostivo. o îndeamnå så taie bårbatului. dupå ce a auzit-o la ni¿te dascåli: „Vorbind dascålii. A.Diavolul învråjbitor al lumii Fugi. drace. Povestea este scriså pe la jumåtatea veacului al XVIII-lea de popa Iorga din Cocorå¿tii Prahovii. De-a cårii pricinå istorii sunt sume2. cåci nu poate diavolul så face ce face omul. iar al¡ii sunt mai råi decât diavolul. miciunea ce face în lume. din vârful pråjinii. la o cåutare în cap. Iatå. ca ¿i Eva raiul. pp. 30-34. så-l încredin¡eze. Så-l facå în lume. ªi ca de-o aspidå så se otråveascå. zice unul dintre dân¿ii cå a dat Dumnezeu oamenilor vrednicie cât pot ca ¿i îngerii. trei fire de pår. dar. ca så se-ndrepteze? Geaba ea acuma fåcea juråminte Cå cutare babå a scos-o din minte: ªi-a pierdut credin¡a. o pereche de cizme. Bucure¿ti. Dintr-aceastå clipå pleacå de-aici. 41 Povestirea a cincea Baba încredin¡eazå pe nevastå cå bårbatul såu n-o iube¿te. Opere complete. Ca så fie iubitå. I. Cåsnicia se stricå. S-a speriat cu totul de babå. såraca. Bogdaproste babii. nu ascult cuvinte! Du-te de tråie¿te cu cine î¡i place. nu-mi mai sta-nainte1. . nu-¡i fac råsplåtire. Cå mi-ai voit råul. fiindcå nu face copii. såracul! Atât îi fu fricå de acea båtrânå ¥ncât nici papucii nu-i dete în mânå. Ca nici råsuflarea la el så ajungå. Care såvâr¿ire våzând-o dracul. iar baba î¿i ia de la diavol. Bårbatului îi spune baba cå nevasta va cerca så-l ucidå. Dar cine-i da pas ei. Nu-ncape-ndreptare. cå mi-a dat de ¿tire!“ Ar fi vrut. iar altul zice cå unii pot ca ¿i îngerii. Ci i le (sic) întinse c-o pråjinå lungå. Pann. nemilostivo.

eu cu ce ar pohti. l-a¿ dårui! Iar o babå. diavolul. cåci tu nu faci copii. într-o zi ståtu înaintea por¡ilor acelui om ¿i cu glas lin începu a se jeli ¿i a zice: – O. blestemat. care nu va. Iar dupå multå nevoin¡å ce fåcu el ¿i nu ispråvi nimic. ¿i merse la muierea acelui om cre¿tin în chip de cer¿etoare ¿i. så-i învråjbeascå ¿i så le strice dragostea ¿i libovul lor cel curat ce avea între dân¿ii. fåtul meu? Iar el îi spuse toatå pricina ¿i cum cå el este diavol. Iarå ea zise: – Spune. så le facå pacoste. fata mea. ¿i nu putu. Iar vråjma¿ul. Zise: – Ce ¡i-e. nici pohte¿te binele oamenilor. bate råzboi cu acei oameni ¿i nu poate face nimic. Iar ea zise: – Ptii. Iar acea diavoli¡å de babå ¿i mai dracul decât to¡i dracii. cât vei vrea. bicisnicul. auzindu-l a¿a cu umilin¡å glåsuind. Numai erau mâhni¡i cåci copii nu aveau.42 T UDOR P AMFILE Iar ei ziserå: – Cum så fie a¿a? El zise cå în cutare ora¿ era un om foarte de cinste ¿i bogat. veni la dânsul. am auzit cå bårbatul tåu a îndrågit pe alta. vai de mine! Dar eu cu ce slujba ¿i agonisire voi så merg înaintea tatålui meu! Vai de mine. el mult se trudi ¿i umblå dupå acei de cinste oameni ca så-i vâneze cumva. argint. îi zise: – Fata mea. Dacå va veni bårbatul . cå iatå cå e¿ti bogatå ¿i cinstitå. så må ascul¡i pe mine. tu. cu ce ochi va så-mi caut ståpânul meu? ¥ntr-atâta vreme så merg eu cåtre dânsul fårå nici un rod! Ci acum de s-ar afla cineva ca så-mi fie de ajutor. ci se tocmi numai pe o pereche de cizme. cåci eu am destul de acela. De vei pohti så fii cu caså ca ¿i pânå acum. ce vei vrea ¡i-oi da. cå eu nu-¡i vreau råul. amar mie. umblând ¿i påzind poruncile lui Dumnezeu. numa ¡i-a¿ spune o vorbå. ¿i femeia lui încå era cre¿tinå bunå. ¿i eu acum så-i fac så se învråjbeascå: încå mai cå ar sparge ¿i casa de s-or låsa! Iar dracul zise: – De vei face tu aceasta. nu se bucurå nici la bogå¡ie multå. ¿i decât toate slugile mai nevoia¿i. ªi era amândoi înduråtori ¿i milostivi. ¿i decât to¡i mai mi¿ei ¿i becisnic! Dar ce så-mi dai tu mie. eu ¡ie råul nu ¡i-a¿ vrea. måicu¡å! Iar baba zise: – Umblând eu prin case cerând. dupå ce o milui. – aur.

Popa Iorga ot Cocorå¿ti“3. al Academiei Române. baba înva¡å pe o femeie. care-¿i pusese ochiul pe doi tineri însurå¡ei. 143. cå. Baba î¿i ia de la diavol trei perechi de bu¿machii. Bårbatul îi spune cå nevasta lui îi va tåia gâtul. ªi aceia¿i fåcurå vrajbå. babo. I. mergând. iar ea. trei fire albe de pår. cå mi-e fricå så må apropii de tine. Socoti¡i. D. „Fost-a-fost odatå un drac pizma¿.. spre a-¿i scåpa bårbatul de o primejdie ce-l pa¿te. cå tu e¿ti mai ascu¡itå decât mine ¿i decât cela ce m-a fåcut pe mine. ca så-i fac eu oarece. så mi le dai la mine1. 2 1 .Diavolul învråjbitor al lumii 43 tåu.. så la mi-l dai mine. 493-495. Furtunå în „Drum drept“. zicând: – ºine. cå o vei afla cu cu¡itul la gât. nu putea ie¿i acel cuvânt din grijå. fra¡ilor. så ia pe acela. ¿i nu te va mai urî. cåci nici dracul nu prinde cu dân¿ii! Aceasta auzind noi de la dascåli. 480. Iar el începu a o bate cu frâul pe cap. la un cåutat în cap.“ Doamne miluie¿te! 3 Dupå manuscriptul nr. dracul puse o pereche de cizme într-o pråjinå lungå ¿i de departe le tinse babii. ¿i vreme de vreo cinci-¿ase ani întruna voia cu ¥n text: „. de cum se luaserå. se întâlni cu acel om ¿i zise: – Jupâne. Traiul bun se stricå. Iar el. pe de altå parte. så-i taie. am început a zice: «gospodi pomilui»2. public. din cre¿tet. ¡ine. dupå sfatul ce femeia l-a avut cu ibovnicul ei. ce destoinicie au unii oameni påmânteni. Aceasta våzând. Iar. ca så mori. de dl. Povestirea a ¿asea ¥n schimbul unei nåframe. ci î¿i prinse nevasta cu cu¡iul în mânå la gâtul lui. fol. zice: – Paså.. bogat ¿i cinstit ca tine nu este altul. så te faci a-l påduchi ¿i så tai trei pieri din barbå cu cu¡iul lui cel mic. babo! Ea zise: – Jupâneasa ta s-a îndrågit cu altul ¿i ¡ie vrea så-¡i taie gâtul. ºi-a¿ spune o vorbå! El zise: – Spune.. pp. încå båtând-o. cât sparserå casa ¿i så låsarå.

babo? – D-apoi cu så nu te cunosc? D-apoi eu am cunoscut ¿i pe babaca måtale. ca oamenii ce nu s-au våzut de mult. cå te cunosc cine e¿ti! – Da de unde må cuno¿ti. baba cârjoiatå. A¿a. cum se plimbå el posomorât ¿i primprejurul gardurilor gospodarilor istora. se lovesc nas în nas ¿i se opresc în mijloc de drum. îi venea så-¿i facå o seamå. care se sprijinea în douå cârji roase pe jumåtate. care de mai mult de cinci ani mi-am ros tålpile prin casa asta ¿i împrejurul ei. baba se uitå la el. – Da ce ¡i-i. Ce-mi dai mie så fac ca pânå disearå så se batå pânå la sânge gospodåra¿ii i¿tia? – Tu. posomorât. ia. ai så faci lucrul ista? – Iaca. a¿a cå umblå încârjoiatå spre påmânt. babå. eu! – Dacå n-am fost eu în stare. numai atâta te supårå. mi-i dus bårbatul cu plugul. Scaraoschi cel båtrân. parcå-¡i tot ninge ¿i tot plouå! – Ce så am. fârtate. nu alta. de ¿ezi a¿a de jalnicå ¿i ogilitå. ¿i-a fi flåmând ¿i ostenit. cå de multe ori m-au ajutat la multe bunåtå¡i în lume! ªi din una în alta. puiule? Apoi. dragul bunicåi. ¿i pe mo¿u-tåu Sarsailå. a¿a tråiau de lini¿ti¡i ¿i-n bunå în¡elegere. ªi cum intrå în caså. numai så faci. cå nimeni n-a auzit din gura lor vorbå rea sau ocarå. måtu¿o dragå. iatå cå trece pe drum o babå båtrânå-båtrânå. – Ian mai ståi. Se pune baba ¿i se duce în casa gospodarilor celor pa¿nici.. ¿i n-a fost chip. tinerii i¿tia parcå erau ni¿te îngera¿i ai lui Dumnezeu. – ¿i-i târziu. ¿i tot neamul cel dråcesc. hotårând ca a doua zi så-i aducå dracul bu¿machii pe ¡arina de lângå jitårie. Dracul då så på¿eascå pe alåturi. îmi dai o pereche de bu¿machii noi? – Da-¡i dau ¿i trei. ¿i våd cå nu vine mai curând acaså! . – Ei. las’ pe mine. se iau la vorbå ¿i-¿i spun patarama. Dar de florile mårului fåcea Satana câte-i pleznea prin cap. Baba ¿i cu dracul se prinserå din vorbå ¿i-apoi î¿i luarå ziua bunå unul de la altul. d-apoi tu!. îl cunoa¿te ¿i-l opre¿te cu cârja. care stå cam întristatå ¿i toarce din furcå. nu gåse¿te decât pe nevastå. då. cu capul în piept. – Ce. cå pace. cå mai dådea peste oameni în drum Dracul.44 T UDOR P AMFILE orice pre¡ så-i facå så se sfådeascå ¿i så se batå. sau måcar så-¿i zicå unul altuia „få-n colo!“ Dracul cråpå de ciudå. câte iscoade-n lunå ¿i-n soare.

opintindu-se cât ce putea. nu trece pân-nu mi-i asculta. babo? – Ba nicidecum. – cå sunt femeie de multe ¿tiutoare. dragul bunicåi. – A¿a oi face. tot te voi învå¡a de bine. se îndreptå spre ¡arinå. puico! Ia. måtu¿å dragå! Baba luå nåframa ¿i ie¿i din casa gospodinei ¿i.Diavolul învråjbitor al lumii 45 – Hei. dar tu nu ¿tii ce te-a¿teaptå. cå må sparii! – A¿a-i. când a veni bårbatu-tåu acaså. ce i s-o fi întâmplat! – Så så aibå. – da bårbatul tåu l-am våzut de câteva zile prea schimbat la fa¡å.. asta ar fi cum ar fi. Iaca. ªi gospodina hâ¡i! naframa ¿i i-o då babii. nevåstuica ta are så-¡i caute în cap. ªi iacå cum s-au sfåtuit: când te-i duce acaså. da tu så-¡i pregåte¿ti la îndemânå briciul lui. så iei seama cå ai så gåse¿ti chiar în cre¿tet trei fire de pår alb. nu cum må crezi. ¿i ¡i-oi da ce mi-i cere.. – Apoi. måtu¿ico. dupå ce-i ospåta. ¿i picå în genunchi înaintea lui.. ¿i tare må tem de via¡a lui! – Ce spui. – zice tot baba. fårå så-l vadå barbatu-tåu. pe când i-i cåuta în cap. ca så-¡i råpuie zilele numaidecât! – Ai înnebunit. ¥nva¡å-må. så-i spui cå ai vrea så-i cau¡i în cap. unde ara gospodarul. ªi iacå îl întâlne¿te în drum ¿i-l opre¿te. vezi. måtu¿å? – Apoi.. Atunci så sco¡i încetinel briciul. de n-a fi a¿a. cu care se rade duminicile ¿i sårbåtorile. apoi o întrebå: – Ce spui. ea are så aibå lângå ea . – Da ce-i. ¿i baba o înva¡å a¿a: – Draga bunicåi. ¿i. ¿i så-i tai acele trei fire de pår. så må spânzuri când mi-i mai întâlni. cå la moartea ta te duci. a¿a-i! – Dar ce are. se vede cå a¿a-i scris omului. Da eu te-oi învå¡a ce så-i faci ca så-l scapi de orice întâmplare nåpraznicå. cå din câte ¿tiu eu. nevasta ta se iube¿te cu cinovnicul satului ¿i s-a hotårât a¿a. ¿i adevåru-¡i gråiesc. babo? – Iaca ce spun: tu te duci acaså la gospodåria ta. draga bunicåi. omule. dacå mi-i da nåframa cea de pe a¿ternut. strigând: – Omule. – dar alta ¿i mai mare poate så te îngrijeascå. cå numai a¿a are så scape de moarte nåprasnicå. fårå så ¿tii! Omul råmâne încremenit în loc ¿i prive¿te la babå. måtu¿å! Taci.

care ¿tia cât pre¡uie¿te nevastå-sa. ¿i nevasta îi ¿i zice: – Bårbå¡ele.46 T UDOR P AMFILE ascuns briciul cu care te razi tu. nu-i vrea tu så-¡i caut oleacå în cap! Ian vin ¿i te pune cu capul pe bra¡ele mele! Omului i-a sårit inima din loc. Da pe drum în sufletul lui tot råsunau cuvintele babii ¿i inima tot îi båtea mai tare. Bogdan. cå s-auzea la a noua caså! A doua zi dis-de-diminea¡å. ¿-apoi o-n¿facå de cânepa dracului ¿i då-i. Ia¿i. ªi se lungi pe lai¡å ¿i-¿i puse capul în bra¡e la nevastå-sa. – încât puse bu¿machii ceia lega¡i în vârful unei pråjini lungi. – care într-un ceas a fåcut ce n-a fost în stare så facå dracul în cinci ani. ¿i-i întinse de departe båborni¡ii. . nesupåratå de nimeni! Bårbatul. Ea pune mâna încet în buzunar ¿i trage briciul ¿i-l deschide. ¿i då-i. våzând cå nevastå-sa a scos briciul ¿i l-a deschis lângå gâtul lui. Pove¿ti ¿i anecdote din popor.. Nevasta începe a-i cåuta în cap ¿i iacå då într-adevår în cre¿tet de câteva fire de pår. cu alta are så-¡i facå hâr¿ti! gâtul. Da când o våzu cå se apropie. dracul sta ghemuit lângå grajdul jitåriei ¿i a¿teaptå så vie baba. dar mai îndråcitå-i ¿i baba. de ¡ipå biata femeie. a. ¿i nu apucå bine a se ridica de la maså. ªi pe când ¡i-a cåuta c-o mânå în cap. de-i sare briciul tocmai la u¿å. månâncå omul. 84-87. care pândea. Da era tare de fire ¿i se hotårî iute så vadå pânå la sfâr¿it ce-a fi. – cå drac era dracul. ca nu cumva så se atingå de dânsa. så-i deie cele trei perechi de bu¿machii. când se pune pe atâta!“1 1 N. ªi pe urmå are så te îngroape în dosul co¿erului ¿i så chefuiascå ea cu cinovnicul. sare nevasta ¿i-i då demâncare. odatå sare de pe lai¡å. îl cuprinse o fricå a¿a de mare de babå.A. trânte¿te o fleåscå nevesti-sei. scuipå pe babå ¿i porni repede spre caså. pp. Ajunge omul acaså. care i le fågåduise. f. Da omul. bårbå¡ele.

cåci nu ne poate aduce nici un folos. cu chipul acesta. plecând la arat cu ståpânul såu. decât cå el este cel obi¿nuit: intriga. O paralelå de amånunte n-o mai fac. ¿i cå i le va duce la ogor. Stånculeasa va veni cu plåcintele moi la dân¿ii. Påcalå. Pann. amånuntele le pune povestitorul dupå temperamentul lui.CAPITOLUL IV Din cele în¿irate pânå aici se vede cu prisosin¡å cå literatura popularå româneascå. pentru subiectul pus în fruntea acestei cercetåri. s-a sinucis“. fårå ca så-¿i dea seama. Stånculeasa crede c-ar fi bine de trimis plåcintele råmase ¿i cumåtrului såu. locul unde ara îl va ¿ti Stånculeasa. Ca ilustrare. Dupå ce ospåteazå. la vremea cuvenitå. cu care se avea bine. pretextând cå-i bolnav ¿i. la ce va folosi paralelismul? Cu privire la procedeul „dracului de babå“. A¿a se ¿i întâmplå. ele vor fi råsfrânte în povestire prin acelea¿i amånunte paralele: tinerii vor alege uciderea femeii. dupå ce ¿i-a ucis nevasta. – lucru pe care porne¿te ca så-l facå Påcalå: Sluga ia de jos ¿tergarul Cu plåcintele ¿i pleacå încotro arå morarul. iar båtrânii. ¿tia cå Stånculeasa va pregåti bucate bune pentru cumåtrul. nu ne putem închipui povestirea aceasta curgând din gura unui båtrân cu o astfel de încheiere: „¿i so¡ul. ce se poate altceva spune. – ce era ¿i morar. va lega un bou de-al ståpânului såu de-a curmezi¿ul. cum ar fi varianta lui A. chiar dacå el va reproduce-o îndatå dupå ce a auzit-o în acest chip. . De obicei. ¥ntr-adevår. cåci cumåtrul are un bou bål¡at. Vom gåsi temperamente paralele la douå na¡iuni. cu un brâu. numai despår¡irea lor. este bine reprezentatå. iatå cum îl întrebuin¡eazå în snoavele noastre lungi Påcalå. sluga lui Stancu: Aceasta. precum iarå¿i nu se poate ca un însurå¡el så sfâr¿eascå povestirea cu „¿i cei doi so¡i s-au despår¡it în pace“.

Sunt trimis de-a mea ståpânå.. vezi så nu-i stai în cårare. pentru Stancu ¿i vorbele lui. cu vorba.. – Valeu. Iar cumåtrul. pentru Stånculeasa: Iatå: Când våzu a¿a românul... Dar. Iar când sose¿te La morar cu mâna goalå: – Ian ascultå! – ’i glåsuie¿te. iute. ia toporul ¿i se duce.. Acela¿i joc se-ntâmplå dupå aceasta între Stancu. lipse¿te. geaba s-a-ncercat.. ca vântul. înså. ca så-¡i spun cå so¡u-i ¿tie. ªi cu ochii urmårindu-l: – Hei! s-a¿terne pe strigat. Hei. De pårea cå nici n-atinge cu picioarele påmântul. alta colo mi-o aruncå. De ¡i-e dragå lumea! Ia-o la picior cât pot mai tare! ªi s-a-ntors’napoi pe urmå.. Pân’le-a semånat pe toate pe cåråri. Stancu stå din mers o clipå: – Ce så fie? s-a-ntrebat. p. Peste aråturi cumåtrul ¿i mai îndråcit fugea1. A voit så-l dreagå singur. care va så zicå. pân’acolo cu toporul. ¿i Stånculeasa. la argat.48 T UDOR P AMFILE Dar în loc de a i le duce lui... precum avea poruncå. ªtie tot. le-ai dus? Cumåtrul ce-a zis? – De. la so¡ie. ce så-i facå? l-a låsat ªi din drum ’napoi se-ntoarce. O variantå a povestirii ¿i în Calendarul revistei „Ion Creangå“ pe anul 1913. Intriga puså la cale. zåu. pp. – Ei. ¥¡i a¿teaptå ajutorul.. vine-ncoace. e necåjit... cå-n douå plugul i s-a descheiat. 1912. te roagå. una icea. unde fugi a¿a cu zorul? Vino bre. turbatul! ªi-unde mi-o tuli morarul cåtre sat în jos. Bucure¿ti.. când îl vede. cumetre Niculaie. Stancu. ce se întorcea de la morar.. stå pe loc. Dulfu. 139-141... 1154 ¿i urm. plåcintele-i plåcurå. Påcalå. P.. î¿i face cruce. Ce-i då minte?. ¿i-aici îndatå cu toporul o så vie Så te taie! Deci când vine. tot într-o alergåturå. auzind acestea. cre¿tinul. 1 . n-a glumit deloc argatul! Uite Stancu cu toporul. så dregem plugul! Uite cå-¡i aduc toporul! A¿! când strigåtul lui Stancu de la spate l-auzea. ea existå totu¿i din faptele lui Påcalå. Så te duci.. N-are nici topor.

. pe temeiul vie¡ii conjugale.. se vede-argatul.. alta!.Diavolul învråjbitor al lumii Dar în calea sa prin iarbå numai iatå cå zåre¿te O plåcintå. Desparmet. Dupå ¿ase luni.. pe care o gåsim în varianta orientalå sub forma „s-a nåruit casa“2: Stancu. 489. p. P. c-a aflat ce poamå e¿ti. 49 Apoi. Pentru ce plecå ¿i-mi fuge cåtre caså ¿i boreasa? Iar Påcalå: – De. Så te toace-n cap când vine. nu se mai då. Blida. – mi-l întreb atunci pe-argat.. Le-a pierdut. „minciunea“ cu „arde casa“. cåci vå arde caså. 141. 2 1 . care are obicei så spunå câte o minciunå pe an. mi-o tuli ¿i el spre sat. – a råspuns de lângå boi. – Casa noastrå? – zice Stancu. De-ai fi zis cå turci pe urmå-i s-au luat s-o pråpådeascå1. stricå toate podoabele din caså. iar între acestea negrul se duce la ståpân ¿i-i spune acela¿i lucru: casa i s-a nåruit ¿i to¡i dintr-însa au pierit. când din pu¿cå vânt i-ai dat. loc. J. – Tii! – în sine se gânde¿te. 1904. Apoi prinde câte una. ªi ca glon¡ul. 90. Rezumatul: Cineva vinde altuia un sclav negru. Un såtean veni ‘ntr-o goanå uite-acuma ¿i ne-a spus. – Dumnezeule de sus! Fie-¡i milå!. cit. ajungând la slugå. ian prive¿te. Stånculeasa: – Aoleu! S-a fåcut la chip cu ceara. ståpâne. în lipsa ståpânului.. p. se-ncruce¿te: – Ei. mai departe urmeazå. så le adune de pe jos. Bate-l-ar de påcåtos!. sclavul începe så ¡ipe cå un zid s-a pråbu¿it peste ståpânul såu ¿i l-a ucis. Stånculeasa: – Måi cre¿tine. care se aflå dus la nunta unui prieten. – Såråcu¡ de capul meu! Apoi hai spre sat ¿i dânsa. p. Mauquin. – Când ai ¿ti de jos ce-adunå! Tot adunå la pietroi.... „cum era obiceiul“... ªtie cum pe-acaså-n tainå cu morarul te iube¿ti! Auzind aceste vorbe.. Vezi cum tot s-apleacå Stancu? Oare peste ce-o fi dat? Iar Påcalå: – Hei. alta!. fuge. textul a apårut în cartea L’enseignement de l’arabe dialectal par la méthode directe. dråcie ca aceasta! Måi argate.cit. Fuga dup-a sa femeie. ståpânå. Dulfu. stå o clipå. op. Ståpâna se înspåimântå. då-i la fugå iepureascå.. Aceasta de altfel este numai jumåtate de minciunå: cealaltå.

deoarece acolo s-a putut afla cel mai mare numår de variante.. Rev. Celelalte cinci variante. cum pleci de-acaså.. iartå-må. Bugiel. A¿! Un pas doar. nevasta ¥i cåzu-n genunchi: – Bårbate.50 T UDOR P AMFILE Ea. . våzând cå-i urmåritå: – Patruzeci de sfin¡i! – gânde¿te.. Dulfu. de-al lui Stancu. depårtarea dintre ei. ªi ståtu pe loc din fugå. ¥ntr-adevår. ªi så-mi våz de treburi. de cu zori.. Aceastå între¡esere de intrigå este cu adevårat minunatå. dar se opre¿te aici. ¥nså. p. cu cumåtrul meu morarul N-am så mai fac cât e lumea! El e vinovat. – adicå n-a gåsit dl. – femeia-i da’-nainte. – Se scurtå. ho¡ul. Adaug acum cå dacå în Apus se gåsesc o seamå de variante. care.. iartå-må de data asta! Nu mai fac de azi încolo. te rog fierbinte! Dragoste ca pân-acilea. 152. – zice ea la urmå ’n sine. pânå seara nu må laså1. Când sosi ¿i el. – Ce så mai alerg degeaba. dacå nu s-au gåsit variante ¿i în Råsårit. subiectul se terminå în Apus. cit. – Ajuta¡i-mi! ªi la fugå ¿i mai repede-o zbughe¿te. 141-142. însemneazå numai o singurå fa¡å pentru un subiect.. „marea varietate de chipuri cu care femeia desface cåsnicia dovede¿te o înfloritoare nåscocire artisticå“3. Am respins aceastå încheiere pe motivul cå. op. Nåscocirea în literatura popularå româneascå se dovede¿te purtatå de mai mult avânt. så-l a¿tept aici mai bine. Bugiel. dacå ar fi un chip så-i cadå sub ochi. nu-s la un loc decât o singurå variantå a subiectului „desfacerea unei legåturi suflete¿ti prin zavistie“. 151. Am aråtat cå dupå dl.. privesc Råsåritul... Ibidem. pp. câte zile-oi mai avea! Stancu se uitå la dânsa ¿i nimic nu pricepea. Tot o så m-ajungå. Bugiel. 1 2 3 P. care se abat de la subiect. aceasta însemneazå cå în Apus trebuie så se stabileascå leagånul povestirii. cum se va vedea. p. – Cum? Ce-ai zis? Mai spunea-o datå! – ªtiu. iatå-l. cit. – ªtiu c-aflat-ai totul. din cele ¿aizeci ¿i trei. cum se va vedea îndatå. face de-ai femeii trei. ¿trengarul! El tot vine pe la mine. Cu variantele române¿ti pe care le-am dat. ¿i nu ¿tiu cu ce cuvinte ar putea-o råsplåti dl. nu însemneazå cå asemenea variante nu sunt.. våzând cu ochii. deci nu ele „reprezintå o adevåratå operå de artå“2.

nu se certau. într-un sat. celålalt îl întreabå. . cit. pp. care locuiau într-aceea¿i caså ¿i mâncau la aceea¿i maså. Baba spune ceva neîn¡eles la urechea unuia. sunt frå¡ia. ¿i astfel se ceartå. Dar fra¡ii ai¿tia tråiau bine. La noi. ¿tiind pe ni¿te råi-fåcåtori ce vor încerca peste noapte så ucidå pe rege. Dracul. „Acu.. doi fra¡i. variantele se apropie mai mult de subiect.a. 1 Rev.. ¿i la timpul hotårât. – dragostea dintre fra¡i.CAPITOLUL V Un alt soi de legåturi omene¿ti. plecå de la casa lor cu inima zgârcitå cârlig. acesta nu poate så-i råspundå nimic. ¥nså toate încercårile ¿i ostenelile bietului drac furå în de¿ert. 295-296. legåturile de interes dintre doi in¿i ¿. îl sfåtuie¿te ca el så se ascundå de cu vreme sub pat. pe care diavolul cearcå så le sfårâme. Bugiel ca variante ale subiectului. – prietenia. a¿a cå li se dusese vestea de oameni cumsecade în lumea toatå. cumu-i el din fire pizmåtare¡. a voit så-¿i bage coada ¿i în casa lor. în care se spune cum curtenii vârå intrigå între un rege ¿i credinciosul såu. Våzând la urmå cå n-o mai scoate la nici un cåpåtâi cu ace¿ti doi fra¡i. så-¿i apere ståpânul de primejdie1. se îndemnau ¿i s-ajutau la toate. ¥nsurat era numai cel mai mare. dintr-aceea¿i strachinå. Astfel. Povestirea întâi Doi fra¡i iubitori. ¿i acestuia cå. cic’ erau odatå demult. primite ¿i de dl. se då o variantå orientalå. aråtând celui dintâi cå credinciosul îl va ucide peste noapte.

– Auzi? Så nu-i spui ce ¡i-am spus! Atât. nu departe. „Zice-se cå baba-i sorå bunå cu Ducå-se-pe-pustii. ¿i de la ceartå la båtaie. ea-i cu mult mai me¿te¿ugoaså decât dânsul.52 T UDOR P AMFILE Iatå cå-n drum.. – Da de unde ¿i pânå unde. Nu mi-a spus nimic! – Cum a¿a? Eu n-am auzit ce ¡i-a spus când a ie¿it pe u¿å afarå? Noi suntem fra¡i. „Ion Creangå“. mai la drept vorbind. las’cå am eu ac de cojocul lor. cumåtricule. 304. Neprimind nici unul. Fratele cel mai mare alergå-n caså ¿i. cumåtrå. la ceartå. måi tatå. nici una. – se vede cå de atunci li se zice babelor acest nume bun. Acesta råmase ca de lemn. neîn¡elegând nimic.. a¿a. III. bre? – La asta må gândesc ¿i eu. cå nu mai în¡elegea nici dracul ce fåcuse baba! ªi iaca de ce se zice cå baba-i mai al dracului ca dracul1“ Povestirea a doua Doi cer¿etori prieteni. Cåci într-o zi prinde a se gândi Mohorâtul cum ar vârî el vrajba între doi oameni: un chior ¿i un 1 I. – se duce într-o zi la casa celor doi fra¡i. ¿i tu tocmai acu så fii ascuns în fa¡a mea? Eu bånuiesc ceva! ªi unde s-au luat. tocmai cum baba dorea. p. care fåcea focul la oale. – gråi baba. publ. cu femeia împreunå în caså se afla numai cel mic. Baba î¿i prime¿te de la diavol papucii din vârful unei pråjini lungi. în rev. adåugând: lucrul acesta nu mi s-a pomenit niciodatå! – N-ai grijå.. fra¡ii cei doi. Zugravu: Baba-i mai ceva ca dracul. întorcându-se pe u¿å.. îi gåsise împrå¿tia¡i. se-ntâlne¿te c-o cotoroan¡å de babå. Cum cel mai mare era dupå lucru pe-afarå. – începe a se jelui Necuratul. se bånuiesc întâi ¿i apoi se iau la båtaie. zice tare cåtre cel din caså.. då buzna înåuntru. a¿a. – Uite. nici douå: – Ce ¡i-a spus baba. Cotoroan¡a. .. cumetre? – întrebå baba. nu stå nici cât ai scåpåra cu amnaru-n cremene ¿i. Baba dracului. ba. ca s-o audå ¿i cei din ogradå. tråim bine de-atâta timp împreunå. N-am în¡eles. Baba se preface cå le då la fiecare câte un galben. fårå a gråi cu cei de-afarå. a¿a.

– råspunse orbul. Diavolul a râs cât a râs de prostia lor. de unde pânå acum nu vedeau ca lumea.. au trebuit så-¿i scoatå de iznoavå ochii. dar nu le puse nimic la nici unul. cå-i pe dincolo!. – Nu se poate. calicii î¿i împår¡eau cu voio¿ie calicia lor ¿i l-au låsat pe sårmanul Codaciu båtând în scrip¡i ¿i plângând. Zice: – Na ¡ie!. de când i-a legat buricul.Diavolul învråjbitor al lumii 53 orb de-al binelea. cât de teama cå-l pusese în cofå baba cu me¿te¿ugurile ei... dar de la o vreme s-a pus ¿i el pe gânduri. – dar nu i-a dat nici unuia nimic. Nu se poate! Iaca eu våd cå la mine nu-i nimic în palmå ¿i deci tu ai îndosit galbenul ¿i acum strici tovårå¿ia noastrå. ¥n zadar. dragul måtu¿ii. cåci erau calici de meserie ¿i.. cå iaca. unde prinde a råspunde cu pumnii ¿i a-¿i råstoarce mânia! A¿a cå. måtu¿a vå då un galben de pomanå! ªi cum ei întinserå mâna så le deie galbenul. cå. Na ¿i ¡ie. chiorul îl întrebå orb: – Bre. vârciog.. cåci baba i-i na¿å dracului. Ce så facå dracul? Cautå fel ¿i chip.... Ace¿tia. ªi se då mai de-o parte ¿i-i spune ¿i dracului så se uite. . mai cu mi¿elii de-ale ei. tråiau din cerut. dragii måtu¿ii. adicå finul såu. så intre în inima lor ¿i så-i hotårascå a se sfådi. Se schimbå pe urmå în chip de om de-ai no¿tri: degeaba. så-¡i iau astå durere de pe inimå ¿i så-¡i fac eu så se încaiere la båtaie calicii ace¿tia? – O pereche de papuci. ¥ntr-adevår.. – Nu se poate. cloan¡a se face numai cå le pune galbenul în palmå la fiecare. – se råste¿te înver¿unat cel chior. mai cu vorbe. – Bine! ªi s-apucå ciodoroanca ¿i. face Mohorâtul. se apropie de bie¡ii calici ¿i prinde a se cåina: – C-a¿a-i. La rândul lui ¿i acestalalt se ¿tia nevinovat ¿i.. care va så zicå tot mai zårea câte ceva. cåci omului cinstit ¿i de treabå nu poate face nimic diavolul. Zice: – Ce mi-i da. Vine la dânsul o baba.. dacå mie nu mi-a dat. måtu¿å. ªi prinde a-l scutura pe bietul orb. cå nu-i era de alta.. ¡i-a dat galbenul ¡ie? – Nu. nu se afla så se sfådeascå. apoi se vede lucru ca ¡i l-a dat ¡ie. cât tråia lumea.. bie¡ii.

. cum avusese în vorbå. “ 1 Publ. håt încoace pe la noi. care se sfådesc pentru o babå me¿te¿ugoaså. ¿i care nu se întreabå dacå nu cumva se poate ca ea så nu le fi dat nimica. i-a pus într-un vârf de pråjinå ¿i a¿a i-a întins pânå la babå. Calicii au råmas båtându-se. De obicei pro¿tii sunt cei mai mari orbi. de dl. pp. în rev. ca så scoatå din minte ¿i pe al¡i chiori ¿i orbi. iar baba ¿i-a luat drumul în lume. 8-9. când så-i deie papucii. D. în vreme ce ¥ntunecatul s-a dus la iadul lui. Furtunå. VI.54 T UDOR P AMFILE De aceea. în¿ela¡i de babe1. „Ramuri“. p. 171-172 ¿i în Vremuri în¡elepte.

pe lângå aceasta. cum ne ducem noi aståzi. iatå cå se-ntâlne¿te c-un unchia¿. ªi-a låsat nevasta ¿i copila¿ul ¿i s-a pornit departe-departe. o dragoste ¿i. porne¿te acaså. cum s-a våzut în unele dintre povestirile de pânå aici. ¿i însurat de tinerel. la douåzeci de ani. povestirea a treia. – învråjbirea celeilalte pår¡i fiind înlocuitå cu anumite împrejuråri. dacå. sub înfå¡i¿area unui unchia¿. Nu dupå multå vreme înså îi veni rândul så se ducå la oaste. A mers cât a mers ¿i. poate face pe om så fåptuiascå cu acel prilej încå ¿-alte påcate. a plecat acaså. . Ilie a fost un om ca to¡i oamenii. – cum de altfel am våzut ce se întâmplå ¿i în cap. III. se bucurå de câte ori stricå o cåsnicie. pentru sfårâmarea unei fericiri omene¿ti. Ilie. ca så se adevereascå vorba ceea: „mâncarea de diminea¡å ¿i însuratul de tânår nu stricå“. pentru douåzeci de ani încheia¡i. fire¿te. îi iese în cale ¿i-i spune cå so¡ia lui se are bine cu altul. o prietenie. så-¿i facå ¿i el dreptul ca ori¿ice cre¿tin. A stat acolo ¿i ¿i-a fåcut datoria ¿i. Povestirea întâi Sf.CAPITOLUL VI Diavolul. când aproape så intre în sat. Diavolul. ªi unchia¿ul cela era diavolul. „Se zice cå Sf. dupå ce sluje¿te în oaste douåzeci de ani. Ele ne aratå chipul cum diavolul. învråjbe¿te numai o parte. se bucurå încå mai mult. ¥n afarå de acestea. dupå credin¡ele noastre populare. cu caså ¿i gospodårie. unde-¿i låsase nevasta ¿i un copil. poporul nostru mai are un månunchi. Ilie î¿i ucide nevasta ¿i feciorul. E drept cå mai toate sunt în legåturå cu via¡a påmânteascå a Sfântului Ilie. cât ¡inea armata pe atunci.

grea. p. 11. care i se aråtå în fa¡å. III. decât så-¡i mai vezi casa! – Dar de ce. Pe pat vede pe nevastå-sa adormitå. mo¿ule? – Apoi uite ce-i: nevastå-ta se ¡ine cu altul! – Cu cine se ¡ine? – Cu câ¡i s-a ¡inut pânå acuma. când l-a robit pe dânsul. . ªi se duce la un frate al lui. ci ¿i cea dintre pårinte ¿i fiu. Doamne! Iartå-må. Prubuluie¿te el cam unde era casa lui ¿i intrå în ogradå. nu i-a¿ putea numåra. dar ce e¿ti a¿a de veselos? – Cum så nu fiu. du-te ¿i vezi1. Mai bine ai nimeri-o så-¡i iei lumea în cap ¿i så te tot duci într-altå parte. N-a mai stat mult pe gânduri så-¿i socoteascå anii de când a plecat ¿i så vadå cam de câ¡i ani trebuia så-i fie feciorul.. p. Descålecå ¿i se uita pe fereastrå. Da femeia lui råmåsese.“ Cu toate cå diavolul lipse¿te aici. Ilie porne¿te mai departe cu capul aprins de mânie ¿i intrå în caså tocmai dupå ce se întunecase bini¿or.. råu faci cå-¡i bucuri sufletul. Merge ¿i ajunge acaså noaptea târziu. 175 ¿i urm. e grozav. a¿a. dacå toatå lumea parcå-i a mea! – îi råspunse Ilie. – îi då mo¿neagul. pe nevastå-sa ¿i pe fiu-såu! – Ce-ai fåcut. Ilie? auzi dânsul glasul lui Dumnezeu. Da’ pesemne Dumnezeu i-a dat în gând ca så-l fereascå de påcat. sau cea dintre fra¡i. nepoate. Ilie. iar femeia i-a råmas credincioaså. ¿i pe bårbatu-såu. ¿i numai bine atunci flåcåul se la. ¿i avea [acum] un båietan. – î¿i zice el cu ciudå ¿i se duce la cal. sub înfå¡i¿are de preot sau om din sat. nepoate. – Diavolul m-a în¿elat. stricå nu numai o dragoste de so¡i. cåzând în genunchi înaintea Domnului“. så ia un pistol så o împu¿te ¿i pe dânsa. – lucru la care numai diavolul împinge pe om. E vorba de unul care a dat doi galbeni pentru douå sfaturi båtrâne¿ti. Face a¿a ca så nu-l simtå nimeni ¿i trage la pat. cåci grozav de tare ai så ¡i-l amårå¿ti. el se întrevede în vorbele: „Ca så-l fereascå de påcat“. – Iote. 1 „Ion Creangå“. iar la picioarele ei pe altul. ¿i-a adus aminte de vorba båtrânului celuia.56 T UDOR P AMFILE – Bunå seara. Vede la fereastrå luminå. dar acum ce este. Omul se întorcea acaså dupå o îndelungatå lipså. a tras repede sabia ¿i i-a tåiat pe-amândoi. – Hei.. s-a ¿i måritat. cam de douåzeci de ani. flåcåu în tot locul. din care unul era aceasta: „Mânia de searå så o la¿i pe a doua zi“. un om. Acolo aflå cå acela-i båietul lui.. råspunse Ilie. 2 Sårbåtorile de varå la români. Dacå vrei. Am publicat în alt loc2 opt variante ale acestei povestiri. mo¿ule. toate ne aratå cum zavistnicul Necurat.

Culegere din com. p. cå må cheamå pe mine Ilie? – Cum så nu ¿tiu. l-a întrebat: – Da de unde ¿tii tu. când våzu asta. nici douå. pe când umbla pe påmânt. auzind cå-i zice pe nume. Ilie ¿i acesta î¿i ucide asemenea nevasta ¿i feciorul. împårt. poporul român explicå du¿månia care socoate a fi între Sf. „dac-ar fi numai dupå dânsul“. pe care i-ar nimici. Ilie îl uitase. purtåtorul fulgerului. care lipsesc dintre cele pomenite: Povestirea a doua Dracul amåge¿te ca ¿i mai înainte pe Sf. de¿teptându-se ¿i våzând aceasta. Cuvinte scumpe. D. îi zise: – Ilie. ¥n urmå.Al. C. ce fåcu¿i? Nu vezi cå omorâ¿i pe nevastå-ta ¿i pe fiul tåu? Sf. înså pe care Sf. Sfântul Ilie a plecat spre caså. må. Bucure¿ti. se cåi amar. Ajuns aci noaptea. 80. Ilie. o datå ce sunt dracul. Ilie. Furtunå. Popescu. Atunci acesta a zis: – Bine. 1 . Ilie. se duse în pustie ¿i ståtu acolo trei ani de zile. Mai dåm câteva variante. Gorune¿ti. gåse¿te pe nevastå-sa culcatå ¿i lângå ea vede un tânår înalt ¿i care nu era altcineva decât fiul såu. tråsnetului ¿i tunetului. „Se zice cå odatå Sfântul Ilie. må. Ilie. Mamå-sa. Ilie. Vâlcea. tu umbli pe-aici ¿i nevastå-ta doarme cu ibovnicul în pat? Sf.Diavolul învråjbitor al lumii 57 Cu ajutorul acestor legende. Nici una. Cf. Urgisirea diavolului. s-a întâlnit cu diavolul în drum. Povestirea a treia Sf. Canonul lui Sf. scoate palo¿ul ¿i le reteazå capetele. Pe vorbele diavolului. ¿i între diavoli. – a zis Ucigå-l-toaca. jud. Ilie. Ilie. 1914. î¿i ucide pårin¡ii. hrånindu-se cu ce gåsea“1. prin ispita Necuratului. apoi spuse mamei sale tot ceea ce i se întâmplase. drept pedeapså. fiindcå plecase de mult de-acaså. care dormea în alt pat. de dl.

Ca så poatå tråi în închisoare. Ucigå-l-crucea se-nchipuie¿te cå i-ar fi nåna¿ul Sfântului. a råmas acaså numai cu pårin¡ii lui. iar ea. cå då. îngreunatå. Ilie råspunse: . så nu intre deodatå înåuntru. i-a dat o prescurå ¿i un pahar cu vin. de mai tråie¿te ori ba. cum våzu pe såhastru. l-a în¿elat. Iute a påråsit casa ¿i nevasta ¿i a luat-o prin pustii ¿i prin påduri. Atunci Sfântul n-a mai zis nimic ¿i nici c-a mai intrat în caså. Nevastå-sa. când auzi pocnitura de pu¿cå ¿i ie¿i afarå. când så se-ntoarcå pe drum. Ilie? Sf. Sfântul. Dumnezeu. cå nu ¿tie. ci så se uite întâi ¿i-ntâi pe fereastrå. Dupå trei ani de zile a venit acaså. Sfântul se-ncrezu ¿i fåcu a¿a cum îl învå¡å Ucigå-l-crucea. Ilie. care avea tot porunca asta mai dinainte. gåse¿te prescura ¿i paharul cu vin neatinse. înainte de a fi sfânt.58 T UDOR P AMFILE „Sireacul Sf. Såhastrul. l-a închis într-o chilie ¿i l-a låsat så stea acolo nouå ani ¿i nouå zile de varå. cåci Sfântul era fecior singur la pårin¡i. ªi a mers. A priceput numai cå Ucigå-l-crucea. fårå ca så mai vadå lumina soarelui. i se aråtå såhastrului. era om ca fiecare. ca drept canun. cå-¿i gåtise de fåcut armata. Când s-a dus în armatå. s-a dus la dânsul ¿i s-a mårturisit lui. a mers. Da Dumnezeu ¿tia toate. pân-ce så gåseascå un såhastru.. Såhastrul se duse la Sfânt ¿i intrå în închisoare unde era el. nouå zile de varå. înså. care-l cununase. Cum a dat de såhastru. cunoscu pe bårbatu-såu ¿i-l întrebå: – Ce-ai fåcut. l-a scos ¿i l-a dus. nevastå-sa. numai se fåcea el a¿a. îl rugå så-l scoatå din închisoare ¿i så-l ducå înaintea lui Dumnezeu. ¥l întrebå despre Sf. dormise în alt pat ¿i altå odaie. nevastå-sa. ªi cum se apropia de Sfânt. dupå ai¿ti nouå ani ¿i nouå zile de varå. dacå va ajunge acaså. Ilie! El cicå întâi s-a însurat ¿i pe urmå s-a dus så-¿i facå armata. Da’ când intrå. Dupå ce ¿i-a gåtit de fåcut canunul. Dumnezeu. Såhastrul. de-ai omorât pe tata ¿i pe mama? ¥n patul acela dormise mama ¿i tatål Sfântului. prefåcut în chipul lui nåna¿i-såu. îl sfåtui cå.. l-a întrebat pe Sfânt: – Ce vrei. dragå. Sfântul nu mâncase ¿i nu båuse nimic. fa¡å de såhastru. cåci în caså nevasta doarme în pat cu ibovnicul. era viu ¿i umbla de colo pânå colo prin chilie. vede în pat un om ¿i-o femeie dormind: trage un foc de pu¿cå ¿i a¿a îi omoarå pe amândoi. Când ajunge la fereastrå ¿i se uitå înåuntru. când l-a våzut înaintea sa. care pe atunci umbla pe påmânt.

cå-s însurat ¿i mi-i dor de nevastå. la câtva timp dupå nuntå. „Se zice cå Sf. îi spune: – ªi de unde e¿ti dumneata. Ilie a fåcut armatå. cu pu¿ca-n spate. de aici.. fåcuse nunta ¿i. råu face¡i cå vå-nsura¡i înainte de-a vå vedea ispråvitå armata. ¥ntr-un rând. Neam¡. n-o fi“! 1 Culegere din com. de vorba lumei. dus e. voinice.. Nem¡i¿or-Vânåtori. iatå. jud.. Mo¿neagul nu era altcineva decât Pre-necuratul necurat. cu vorba asta. – så dea Dumnezeu så nu fie a¿a. mo¿ule. A. – ªi mergi acaså. dar nu cred! Parcå i-a pus un fier ro¿u la inimå lui Ilie. ca så nu-l poatå omorî“1.. or fi ¿i de acelea. nu mai departe. zice Ilie. Ilie. mai înainte nu fulgera ¿i nu tråsnea. ca så tråsnesc pe drac. î¿i ucide nevasta ¿i pårin¡ii. Ilie poartå fulgerile ¿i tråsnetele ¿i love¿te în toate pår¡ile.Diavolul învråjbitor al lumii 59 – Vreau. cå el m-a în¿elat. de. la o cotiturå de drum. . Iar Sf. Sf. – Apoi. fiind îndrågit de o fatå frumoaså. plecase. fulgerul ¿i tråsnetul. Povestirea a patra Sf. Doamne. când. se întâlne¿te cu un mo¿neag. împlinindu-i rugåmintea. Pe nevastå ¿i-o låsase sub ochii pårin¡ilor lui. Ilie. Cå voinicul dacå pleacå. dupå ispita Necuratului. rogu-te? – Din sat. – ¿i mai råu de nevastå. se vede! – Acaså. o luase. ¿i împårt. nevasta dumitale. de. Ilie venea acaså ca de obicei. de-am omorât pe tata ¿i pe mama! Dumnezeu råsplåti credin¡a sfântului. mergea gânditor: „o fi. care nu prea avea la inimå cåsnicia ¿i dragostea celor doi tineri. iar din când în când dobândea învoire ca så mai vinå pe-acaså ¿i så-¿i vadå nevasta. – Ce så fie! Niciodatå omul nu ¿tie de unde sare iepurele. Intrând în vorbå cu Ilie. cå råmâne acaså. de dl. o ceruse. Moisei. Acolo î¿i fåcea slujba ca ori¿icare osta¿ sârguincios. unde crede cå s-ascunde Ucigå-l-crucea. de care se despår¡ise cu mare înduio¿are. Despår¡indu-se. ¥nainte înså. ªi numai de atunci încoace fulgerå ¿i tråsne¿te. de peste deal. întâmplându-se lucrurile ¿i pe-atunci cum se întâmplå ¿i aståzi. – Apoi.

60 T UDOR P AMFILE Dar diavolul nu se dådu båtut. vede cå-¿i ucisese pårin¡ii ¿i nevasta. ci scoate repede pu¿ca din spate. ca så scape de mânia sfântului. Dându-se în vorbå cu Ilie. nu-i poamå bunå. când sfântul scobora coasta la vale. cåci. . ascultându-i rugåmintea. hotårât lucru. Ion Vârlezeanu. Ilie la vånåtoare dupå diavoli. de dl. Amårât. spre sat. Sf. Ilie se rugå lui Dumnezeu så-i ajute ca så-¿i råzbune pe necura¡i. îi då tunetul. 1 Culeaså ¿i împårt. Tecuci. pricepuse cine-i fuseserå amågitorii de pe drum. vede¡i. Plin de cåin¡å. jud. îi spuse cå femeia lui. Buciumeni. nu mai intrå în caså. atunci plouå cu tunete ¿i tråznete. o pune la ochi ¿i trage. cåci. se uitå pe fereastrå ¿i vede cå a¿a-i. Când pleacå Sf. Dumnezeu. nu crezi? Apoi cum vei ajunge acaså. – Ce. cum ajunge. Ilie ajunge acaså ¿i. Ilie!“1. atunci sar diavolii cum pot mai repede în ape curgåtoare ¿i-n måri. ªi asta-i povestea lui Sf. så te ui¡i pe ferestruica din deal ¿i-ai så vezi cå doarme între doi nandri¿i. Sf. Dar intrând în caså. îi iese înainte de astå datå sub înfå¡i¿area unui om cunoscut feciorului. com. Poc! ªi-i ucide pe câte¿itrei. care dormeau într-un pat.

1895. – care då dreptate celui ce sus¡ine nedreptatea. ¿i astfel så cadå ¿i acesta în nenorocire. dupå care urmeazå lecuirea. dupå care ajunge ¿i într-o stare înfloritoare. care aduce pe un al treilea. ¿i în cea arabå. ¿i norocul „¿ugubå¡“ al despår¡irii întâi. celui ce apårå lenea ori întruchipeazå neomenia. aceste povestiri au fost socotite ca fåcând parte din sec¡iunea pove¿tilor psihologice. – mai întotdeauna însu¿i diavolul travestit. – între doi fra¡i sau doi prieteni. despår¡irea a doua1. Introduse între pove¿ti. Subiectul se gåse¿te în literaturile populare neogreacå. – ciclul Fatalitå¡ii. ¥ntr-adevår. lorenå ¿i cu oarecare îngåduin¡å. p. . sârbå. ca sa-l poatå pizmui cel cu nedreptatea. croatå. Diavolul. zugråve¿te vrajba care se iscå prin mijlocirea Necuratului. cum am spus. înstårirea ¿i cåderea barbarului în ispitå. Aceastå învråjbire se curmå obi¿nuit cu un aspru råmå¿ag. în povestiri gåsim fa¡å-n fa¡å omenia ¿i barbaria sau cruzimea: unul. în aceste povestiri lipse¿te. reu¿e¿te så se îndrepte printr-o întâmplåtoare ascultare a unui sfat de diavoli. orbit. Basmele române. Studiului domnului ªåineanu despre basme îi lipse¿te tocmai povestirea caracteristicå. îndemnul lui se subîn¡elege. ungarå. Bucure¿ti. dar cine îndeamnå 1 L. – când acesta lipse¿te. Aceste povestiri au o înaltå tezå moralå ¿i ca atare n-ar trebui socotite între pove¿ti. de¿i titlul despår¡irii este „Dreptatea ¿i strâmbåtatea“. 787 ¿i urm. cu toate cå nu avem o legåturå între „sfânta dreptate“. Nenorocitul. ca så i se dea de mâncare.CAPITOLUL VII Al treilea månunchi de povestiri. adesori în urma unei neîn¡elegeri cu privire la dreptatea ¿i strâmbåtatea din lume. care se aflå în literaturile stråine. în strânså legåturå cu subiectul nostru. tipul Nemesis. ªåineanu. laså så i se scoatå ochii. care întotdeauna iese biruitoare.

spune cå nedreptatea e mai bunå. så ¡i-i scot eu pe-ai tåi! – Bunå învoialå.62 T UDOR P AMFILE pe unul så cearå celuilalt ochii? Gândul sau pornirea cea rea. – Hei. te-n¿eli amarnic. – nu toate. sfåtuind împreunå. de la târg se-ntorceau acaså doi fra¡i. cåruia îi spune cå prin diavol a aflat o comoarå. Mai dådurå vreo douå bice boilor ¿i se luarå de altå vorbå. – Bine. Diavolul travestit în preot. – råspunse celalt frate. dau variantele ce lipsesc din studiul d-lui ªåineanu ¿i care. numai cå iatå le iese în cale un popå. pe o parte. Cei doi fra¡i. fiind întrebat. oamenii dintr-un ¿ir de care se strâng în cåru¡a celui din frunte ¿i se pun la sfat. întinde întreaga pânzå a povestirilor în¿irate pânå aci. Dupå cum îi obiceiul. care-¿i aveau leacurile lor fiecare: astfel. – dar cum crezi tu cå putem afla noi una ca asta? – Uite cum: så-ntrebåm pe cel dintâi om ce ne-a ie¿i în cale ¿i dupå råspunsul lui så ne luåm. iar boii cumin¡i se-ndeamnå unii dupå al¡ii. – gråi unul. începurå så vorbeascå despre påcatele lumii. Povestirea întâi Doi fra¡i pun råmå¿ag cu privire la întâietatea dintre dreptate ¿i strâmbåtate. ¥mbogå¡it. „Acu. Noaptea. – prezintå caracteristica despår¡irii a doua. iar pe de alta. frate. frå¡ioare! Dreptatea-i sfântå. fie ¿i-a¿a. Popa ista nu era . oftå omul. cel cu dreptatea e orbit. ascultå trei ispråvi ale diavolilor. el ¿i-a dobândit vederea. Mergând deci så asculte întru furi¿. este prins de necura¡i ¿i ucis. Astfel. cu dreptatea nu faci nimic în ziua de aståzi! – Cum? Crezi tu cå strâmbåtatea-i mai bunå ca dreptatea? U. la o råspântie de drum. în lumea asta. prime¿te pe fratele såu. iar dac-a fi mai bunå strâmbåtatea. care în popor se socote¿te în¡e¡itå tot de cåtre Ducå-se-pe-pustii. – atunci så-mi sco¡i mie ochii. ¥n cele ce urmeazå. a slobozit apa secatå dintr-un sat ¿i a tåmåduit de boalå pe o fatå de-mpårat. când. cå-i de Dumnezeu låsatå! ªi tot a¿a. fiind darå la un loc. ascuns. cu caråle lor pline cu tot felul de târguieli. ajung la råmå¿ag: – Dacå-i mai bunå dreptatea.

ca doar’-doarå va fi întrebat. ¿i apoi. î¿i scoaserå cåciulele din cap ¿i merserå de-i sårutarå mâna. Uite de ce-i vorba: în lumea asta ce-i mai bunå: dreptatea ori strâmbåtatea? – Oricum am cåuta. så ¿tie de toate. Cântase într-un sat de vale coco¿ii de douå ori ¿i miezul nop¡ii se apropia acum. Pe mal gåsi o luntre fåcutå din scorbura unui trunchi gros de plop. cå cicå pe atunci Tartorul cel mare împår¡ise întreg påmântul în trei împårå¡ii mari. ca så le ia socotealå de ispråvile lor cele nelegiuite. pe ziua de aståzi? råcni Scaraoschi cåtre unul din draci. pânå ce dådu de malul unui lac. ªi merse el cât merse. se schimbase. orbul se vârî sub luntre. strigarå: – Uita un popå! Så-l întrebåm pe dânsul. se a¿ezarå din nou pe luntre ca pentru judecatå. negrule. sub care ståtea orbul nostru. dacå nu ¡i-i cu supårare. låsându-l în mijlocul câmpului. Fratele cu strâmbåtatea numaidecât såri asupra celuilalt. så asculte glasuri de oameni ¿i så plece cu dân¿ii încotro l-or duce. auzind råmå¿agul fra¡ilor. cå el îi om cu frica lui Dumnezeu ¿i gura lui adevår gråie¿te. cei doi fra¡i oprirå cåru¡ele. dându-le la trei draci mai împeli¡a¡i. ¿i se îndepårtå de dân¿ii. ªi zise unul din fra¡i: – Pårin¡ele. ¿i fåcându-i pânå la påmânt temenelele lor obi¿nuite. cum îl våzurå. îi scoase ochii ¿i. Tartorul îi chemå acolo la tot miezul de noapte. ªi lacul cela era la col¡ul a trei împårå¡ii dråce¿ti. Soarele scåpåtase spre sfin¡it ¿i cum aceasta se-ntâmplase cam pe la începutul lui Mår¡i¿or. cu gândul ca a doua zi så se de¿tepte. nu-i tot omul fåcut de la Dumnezeu. cu mâinile pe genunchi ¿i cu ochii ¡intå spre cel båtrân. plecå fårå nådejde într-o parte. încoace ¿i-ncolo. sårmanul. Bietul orb. locul cela fiind la întâlnirea celor trei slujba¿i ai iadului. cå de. cum spusei. ªi. Dovada? Strâmbii ståpânesc ¡årile! A¿a le råspunse popa. ca så se adåposteascå. dar strâmbåtatea tot e mai bunå. Tartorul dracilor. ¿i de frig. Fra¡ii. fiilor. luå cele douå care ¿i plecå spre caså. se låsase spre searå råcoare de tot. Aproape de cântåtori veni ¿i ståpânul lor. Supu¿ii se scularå în picioare. Chipul cel de popå îi blagoslovi cum i-o fi blagoslovit ¿i intrå în vorbå cu dân¿ii. care. – Tu ce-ai fåcut.Diavolul învråjbitor al lumii 63 altcineva decât dracul curat. så ne spui ceva ¿i nouå. temându-se ¿i de fiarele sålbatice. bâjbâind. Dracii veniserå pe rând ¿i-¿i gåsiserå loc de a¿teptare tocmai pe luntrea cea cu gura-n jos. . ªi când dracul se apropie mai tare de dân¿ii. Una.

cu mai multå ¿i mai bunå apå de cum au avut-o. tremurând de bucurie.64 T UDOR P AMFILE – Eu. ce ai såvâr¿it? – Eu. am secat toate pu¡urile din cutare sat. råspunse Ucigå-l-toaca. – Tare bine. . am înghebo¿at fata împåratului. ¥ntinse palmele pe iarbå ¿i se ¿terse la ochi. – ªi ce leac i-ai dat pentru asta? – Leacul nu i l-am spus orbului. ªi dracul de al doilea îi råspunse: – Dac-or slei fântânile-n noaptea ¥nvierii lui Hristos al lor. ªi ce leac i-ai dat? – Leacul cel rar îi aist: dacå ¿i-a face scåldåtoare cu frunze de plop. ªi orbul prindea-n ureche cuvânt dupå cuvânt. – Tare bine. Uriciunea ta. în noaptea de cåtre Sfântul Gheorghe cre¿tinesc. fi¡i ¿i mai blåståma¡i. iar pe oameni i-am silit så se ducå peste nouå dealuri. Orbul asculta. atunci vor cåpåta izvoarele la loc. al doilea. – dar întâi så te întreb ¿i pe tine de leacul fântânilor secate. ¿i tot fårå apå så råmâie. så tråiascå blåståmå¡ia voastrå. î¿i va cåpåta vederile cum le-a avut. ¿i iar ¿i iarå¿i. pusei vrajbå în inimå de frate ¿i unul scoase ochii celuilalt. cåtre satul lui. pânå ce-¿i dobândi vederile pråpådite. Pentru sårmanul orb. Dar tu. Dar tu. – îi råspunse ¥ncornoratul cel båtrân. ce ticålo¿ie ai fåptuit? – Eu. î¿i fåcu sfânta cruce ¿i plecå mul¡umind lui Dumnezeu cå tot dreptatea-i mai bunå. – îi råspunse Nåbådåiosul. dar pentru asta jele¿te toatå împårå¡ia. ¥n vremea asta s-auzi în sat. – Tare bine. ¿i iar le-ntinse ¿i iar se ¿terse. ba încå ¿i mai deslu¿ite ca înainte. de vale. – råspunse ¥ncornoratul. så-¿i ia apå de acolo. dar i l-am låsat a¿a: dacå mâni s-a spåla cu roua dimine¡ii. – Nici nu se poate mai bine. iar diminea¡a. Apoi. Pu¡inticå treabå. scapå ¿i se face din nouå ori mai frumoaså. cåci numai a¿a ve¡i råmâne întru împårå¡ia iadului. când sim¡i cå roua-i rece ¿i îmbel¿ugatå pe iarbå. Întunecimea voastrå. ie¿i ¿i el de sub luntre. noaptea trecu plinå de gânduri si de aråtåri. îi veni un gând. – råspunde dråcu¿orul. Pe drum. dar rogu-vå. coco¿ul de miezul nop¡ii ¿i cei patru draci pierirå. cel din capåt. dezmeticit din întunericul înfrico¿at al nevederii. ¿i pânå acaså s-o beie.

î¿i zise iar omul dreptå¡ii: – Bine ar fi dacå m-a¿ duce ¿i la împårat ¿i i-a¿ da tåmåduire fetii. Bine ar fi ca så må duc ca så deschid izvoarele închise de demoni în cutare sat. dându-i ¿i mult bånet peste cele de învoialå. iar acesta. Când împåratul î¿i våzu odrasla a doua zi. cå se minunau oamenii. când plecå. cu multe bra¡e. ¿i-n noaptea ¥nvierii. ci v-o cer pentru cå înfruntai cuvântul diavolului. iar vestea despre dânsul se duse peste måri ¿i ¡åri. cå era harnic ¿i cumpånitor ¿i totdeauna crezåtor în dreptate. îi a¿ezå trupul cu mâna. le fierse în cåldåri mari ¿i apoi. Omul nostru ajunse la curte ¿i. crezând-necrezând. pânå ce ajunse sâmbåtå seara. Auzi darå povestea ¿i frate-såu ¿i. porni într-o bunå diminea¡å spre dânsul. mai cu seamå când auzi cå-mpåratul. ¿i merse multå vreme. cå mult s-or fi chinuind bie¡ii oameni! Se îndreptå darå spre satul acela. dupå o bucatå de drum. – î¿i zise el. ca så se încredin¡eze cu ochii ¿i cu urechile. care-ar putea så le dezlege apele. anume så-i dea un col¡ de împårå¡ie. auzind cå ¿tiutul leac nu-l aflase nici unul din cei me¿teri ¿i vråjitori. îmbrå¡i¿a ¿i el pe omul cel me¿ter. ªi merse. încet-încet. nu altceva. Acolo se zvoni repede veste c-a picat un vråjitor mare. . eu cred c-am så aflu izvorul de sånåtatea pentru fecioara måriei tale! ¥mpåratul primi cu bucurie ¿i cåzu la învoialå dreaptå. spre duminica Pa¿tilor. merse la împårat ¿i-i zise: – Luminate împårate. Asta era cu câteva zile mai înainte de Sfântul Gheorghe. încet-încet. Mergând a¿a. sleirå pu¡urile secate. spuse oamenilor: – Dacå eu a¿ fi lucrat împotriva lui Dumnezeu. pânå ce i-l aduse la loc ¿i pânå ce fata se fåcu la chip de nouå ori mai frumoaså.Diavolul învråjbitor al lumii 65 – Tot mai este pânå la Pa¿ti. tatål fetii. A doua zi tot satul se strânse la cislå ¿i dårui pe slobozitorul de ape cu mul¡i bani. Omul prinsese la avere. Mai marii satului se puserå la sfat ¿i-mpåcåciune cu dânsul. cå tot mai este pânå la Sfântul Gheorghe. ªi dupå asta trecurå mul¡i ani. când scåldåtoarea se mai råcori. dåduse nu de multå vreme ¿tire pretutindeni cå dåruie¿te cu multul de pe lume pe cel ce i-o face fiica sånåtoaså. ¥n noaptea de cåtre ziua cea sfântå. dacå va izbuti. Gândul ¿i-l cumpåni el ¿i se hotårî så se ducå. merse omul ¿i-¿i adunå frunze de pe plop. Apele ¡â¿nirå îndatå cu mare îmbel¿ugare. muie ¿i obloji pe fata împåratului. nu v-a¿ fi cerut platå.

mi-ai spus c-ai secat toate pu¡urile din satul cutare. iar cum m-am îmbogå¡it ¡i-oi spune acum. frå¡ioare. ¿i eu våzui cum oamenii beau apå pe-un cap ¿i strigau: „måi. da’ bunå apå avem!“ Asta-i treabå de diavol? A¿a ¿tii tu så alegi leacurile? Hai? . ¿i acum chibzuiau felul cum s-o sape. veni noaptea ¿i pe la miezul nop¡ii. ca så te-mbogå¡e¿ti? – De iertat. ¿i pårul îi era zburlit. se strânserå dracii. frå¡ioare. Sfin¡i soarele. fårå så mai a¿tepte råspunsul slugii celei prea plecate. auzind povestea asta? – Bine ar fi så må duc ¿i eu sub luntre ¿i s-ascult vorba dracilor. Se uitå la dânsul ¿i våzu cå are numai o sleamå de via¡å råmaså. ¿i munca lor råmase neispråvitå. ¥n noaptea ceea m-am dus la cutare lac ¿i. intrå sub luntre. ci pieri a¿a din ochi. råu mi-a pårut de fapta mea ¿i de aceea a trebuit så viu ¿i så-¡i cer iertare. cum ajunse. ªi fratele bogatului. Plecå într-adevår spre lac ¿i. suflete împieli¡at. Luå apoi la refec pe-al doilea. ¿i ochii îi erau holba¡i. zise frate-såu. îl våzu. am så te rog så-mi spui ¿i mie ce-ai fåcut ¿i ce-ai dres. îl mai laså oleacå. temându-se så nu-l omoare. såpai ¿i deschisei cåpacul låzii pline cu galbeni. Avea pesemne ceva de descårcat pe cei mårun¡ei. iar ce nu se potrive¿te cu ce-ai mai auzit ¿i tu de prin lume. ce-¿i zise. Cu banii aceia mi-am cumpårat påmânt ¿i vite ¿i mi-am fåcut acareturile pe care le vezi. ascunzându-må sub o luntre. ¿i aståzi eu îl våd cu ochi. ¿i atunci. am ascultat sfatul a patru diavoli. crede-må. ªi. slugå blåståmatå. Atunci mi-au venit ¿i vederile la loc. – ªi tu. îl îmbrå¡i¿å ¿i-i zise: – Frate. cum putui ¿i eu. picå ¿i Dimonul cel båtrân. Deodatå glasul coco¿ului pentru miezul nop¡ii se auzi. pânå când la urmå. pânå ce. cå spusele tale de acum ¿apte ani nu se adeveresc? Tu ai orbit un om. cå urla dråcu¿orul de se cutremura påmântul. unul câte unul. dupå câte mi-ai spus. – Cum se face. ¥n mânå avea un bici de foc ¿i-i tremura trupul. dacå n-ai altceva de fåcut! Lui frate-såu nu-i mai spuse. cå toate-s minciuni. ªi då-i. îmbogå¡e¿te-te båiete. te-oi ierta mai târziu. o comoarå într-un loc. la urmå. se vede. Asta-i adevårat.66 T UDOR P AMFILE Ajunse la såli¿tea frå¡âne-såu. Dupå ce pierirå. plecai înspre pår¡ile acelea. Ei aflaserå. Pe urmå. Mai ¿tii? Poate mai laså vreo comoarå nesipråvitå din såpat. începu så-l croiascå pe drac cu biciul cel de foc. ¿i-i dådu båtrânul.

nene. apoi n-a putut asculta decât de sub luntre. nevoie mare. peste råbdåtoarea spinare. ca så ne temem încå mai mult pe viitor! – Asta n-o cred eu. iar fata. dar acu îl apucaserå ni¿te tremuråturi grozave. frumoaså ca o zânå. vede¡i. Cred cå. din nou. ridicarå dracii luntrea ¿i råmaserå cu ochii ca de broastå båtrânå. ¿i inima mai cå-i amor¡ise de bucuria comorilor! Veni ¿i rândul celui de-al treilea: – Tu mi-ai vestit cå o împårå¡ie întreagå jele¿te pacostea ce i-ai fåcut-o împåratului. cå ¿ti¡i vorba românului: „omului nu i-i de datå. ¿i pe-aista. Frå¡iorul de sub luntre de-abia mai råsufla! Tartorul plecå. – A. peste picioare. cine ¿tie dacå nu s-o fi aflând cineva sub luntre. de fost. ca så ne dea pildå de strå¿nicia puterilor sale ne-a fåcut-o. ¿i bu¿e¿te-l. – ci mai degrabå se poate cå spusele noastre au fost auzite de cineva. croie¿te-l peste ochi. – Mai ¿tii? Se poate ¿i se prea poate una ca asta. ve¿nic râde ¿i cântå. vestindu-i cå de data asta îi iartå ¿i nu-i då afarå din iad. schimonosindu-i fata. Cel de sub luntre ascultase el de la început. ci i-i de nadå“. le mai fåcu alte mustråri aspre. ¿i chiar acum. ¿tafetarule? Laså cå te învå¡åm noi minte! . nu cred. – Eu. dimpotrivå! To¡i beau ¿i se veselesc. ªti¡i cå eu atunci am dat târcoale de jur-împrejur ¿i pe nimeni n-am aflat. ªi. ªi judecata n-au mai fåcut-o. – ¿i când colo. ¿i då-i ¿i lui.Diavolul învråjbitor al lumii 67 ªi-n¿facå-l. – cå leacurile noastre au fost spuse celor påtima¿i de unul din noi! – Eu socot una ca asta. cå. numai c-o chezå¿ie: så nu se mai întâmple ispråvi de felul istora. când dåduserå peste cel ce a¿tepta dedesubt bogå¡ia comorilor. råspunse altul: de bunå-seamå cå pårintele noastru. – råspunse cel de-al treilea. råmaserå pe luntre. ¿i tot oftau ¿i se våicåreau. Se puserå la vorbå despre på¡ania lor. cum sfâr¿irå. De nåcazul împåratului chefuiesc curtenii? De amarul lui bea ¿i opincå ¿i vlådicå? Astea-s treburi de slugå credincioaså mie? Las-cå te-nvå¡ eu minte ¿i pe tine! ªi arde-l ¿i pe aista. – luå vorba cel mai båtrâior. zvânta¡i în båtaie. a fost ¿i. ªi-l blagoslovi Sarsailå într-atâta. de a fost cineva. cå i se fåcuse trupul ro¿u ca racul. iar dracii. cå-l crezu gata-gata cå-¿i då sufletul! Apoi. tu ne-ai fost. din negru ca tåciunele cum era. ¿i trânte¿te-l. peste cap. una ca asta nu li se mai întâmplase niciodatå.

så-l månânce broa¿tele ¿i dintr-însul nimic så nu s-aleagå! Povestea asta cu adevårat s-a întâmplat. asta: dreptatea ori strâmbåtatea?1“ Povestirea a doua Doi lucråtori se ciorovåiesc pentru dreptate ¿i strâmbåtate. el ¿tie ce i se nåzare: – Må vere. . în loc så se lase de obiceiul dracului. dupå ce fere¿te pe doi fra¡i ca så se ucidå de la o comoarå. de nu lega douå-n tei. iar celalt era cheltuitor ¿i be¡iv. se ascunde sub un pod ¿i acolo aude sfatul diavolilor.68 T UDOR P AMFILE ªi l-au luat tustrei ¿i i-au tras o sfântå de båtaie. ¿i acuma vå întreb pe dumneavoastrå så-mi spune¡i: ce-i mai bunå în lumea. vorba proverbului cå „dreptul umblå cu capul spart“. Omul påstråtor ¿i bun. „Erau odatå doi såpåtori care. lucrau împreunå: azi la cutare boier. când colo. ªi azi lucreazå. Cicå a¿a li se pare la to¡i be¡ivii. mo¿icule. Acesta. Vezi dumneata. d-aia ai bani. – zise celuilalt. Se îmbogå¡e¿te. ªi unul din tovarå¿i era om a¿ezat. unde se duceau. ¿i pe un preot de la un påcat. cå-i mergeau treburile strunå. ce så zicå? 1 Culegere din jud. ca mai înainte. iar eu „cânt cu såråcu¡ de maica mea!“ Tu.. Cel cu strâmbåtatea merge ¿i el la pod. umbli cu strâmbåtatea. mâine lucreazå. ia hainele celui cu dreptatea. dar acolo îl prind dracii ¿i-l ucid. pânå când fratele cel apåråtor al nedreptå¡ii ¿i-a dat duhul. Pe urmå. pe când eu. – cu tine nu-i lucru curat.. poimâine la altul. Ilfov. i se pårea cå e drept el ¿i cå d-aia n-are bani. l-au luat ¿i l-au azvârlit în lac. frate? – Apoi nu vezi? Muncesc ¿i eu cât tine ¿i. care umblu cu dreptatea. mâine la cutare. dacå vede be¡ivul cå nu mai noje¿te. Cel cu strâmbåtatea. gol. s-au a¿ezat apoi så se mai odihneascå pe luntre ¿i l-au luat din nou ¿i l-au trudit ¿i l-au bosolit. dupå vorba diavolului. cumpåtat ¿i lega paraua cu nouå noduri. sorå cu moartea. – De ce. tu ai de toate. n-am. pesemne.

mi-e martor unul Dumnezeu.Diavolul învråjbitor al lumii 69 – Må vere. råmas gol ¿i fårå bani. – Taci. Le cântase. iar nu te mai îmbåta câteodatå ¿i apoi så vezi: n-o så ai ¿i tu? Cât despre mine. Plecå ei spre råsårit. merg de se tocmesc så lucreze la un logofåt o zi. ªi dacå te-oi råmânea. odatå.. måi cre¿tine? Hai. las. cine nu. ce så-¡i fac? – Ia.. I le då.. – ce-mi tot îndrugi tu cai verzi pe påre¡i? Adu hainele ¿i banii. trei. o lunå încheiatå. – Vezi. ¿i bine faci! Azi e mai bunå strâmbåtatea decât dreptatea. – Ba-i mai bunå dreptatea. o så-¡i dau hainele dupå mine ¿i banii ce i-am luat luna asta. ¥¡i place? – ¥mi place. sårutåm dreapta. – da minune.. ne tot socotim noi: dacå nu-i ¿ti sfin¡ia ta. ¿i omul bun tot cu gândul curat: se tot socotea într-una: – Cine-i åla. cine så ¿tie altul? – Bucuros. e om. da când plecau ¿i-¿i fåceau socoteala. må. – Pårinte. – Ce tot dreptate. ia nu mai cheltui ¿i tu. ¥n fiecare searå. Celalat. – så întrebåm ¿i pe altul mai priceput. pe el! A ¿tiut så le facå de petrecanie. douå. – tu umbli cu strâmbåtatea. Tot ciondånindu-se ei. care e¿ti capul legii. se tot gândea: . måi vere. tatå! – Dacå-i a¿a. uite cå le iese înainte diavolul în chip de cålugår. tatå! – zise Ucigå-l-toaca.. nu! Råmâne încremenit cel cu dreptatea. ål cu strâmbåtatea n-avea nici o para chioarå. – Må. Nu-i vrea sfin¡ia ta så ne dai råspuns la o întrebare? Cå. Cine umblå cu ea. priceputul. så gåseascå mai bunå strâmbåtatea? La mijloc de cale. må. cå må silesc pe cât pot så umblu numai în dreptate. cå-i mai bunå dreptatea. Pe urmå cheltuitorul s-a dus cu banii în cârciumå ¿i.. cå a¿a fusese prinsoarea. iar cheltuitorul sare în sus de bucurie.. må? – zice el. må! Nu spun eu? Tot mai bunå strâmbåtatea! se gândea ticålosul cheltuitor.. spune-ne: care-i mai bunå: dreptatea ori strâmbåtatea? – E mai bunå strâmbåtatea. Degeaba ¡i se nåzare ¡ie! – Ei a¿! – zise cheltuitorul. ståpânul le plåtea deopotrivå. dreptate.

Ne trebuie ¿i sufletele lor. în dorul lelii. dar le dedese toate pe una: frica cå l-or pråpådi duhurile necurate. când or ie¿i de la închinåciune. Ai auzit? – Am auzit. Pasåmi-te acolo îi strângea el så le împartå porunci. – så te duci mâine diminea¡å în satul cutare. sunt în påmânt la stâlpul din dreapta por¡ii celei mici. så-i întårâ¡i ¿i så-i faci så se omoare1. måi cre¿tine. Tu så te duci la poarta bisericii ¿i. – så ai grijå. „ba la tine. Auzitu-m-ai? – Auzit! – Tu. . ¿ed doi fra¡i. såracii. colea. då-mi ¿i mie!“ – zice celålalt. care mai de care mai încornora¡i ¿i mai schimonosi¡i. så-i iei min¡ile. ¿i pe urmå Tartorul începe: – Tu. piere cu to¡i ai lui. când cântå coco¿ul de trei ori. Cu Dumnezeu nu m-oi bate! ªi a plecat a¿a. Mai porunce¿te Tartorul ce mai porunce¿te ¿i la ceilal¡i ¿i. pânå s-a dus de s-a culcat la streaja unui pod de peste o apå mare. iar în frunte-le unul mai haido¿. pp. cå ne-or råmânea nouå ¿i banii. Le-a låsat tat-såu ni¿te bani în påmânt ¿i ei. Så fie mai plinå casa mea decât casa lui Dumnezeu. – zice deodatå la mai mul¡i încornora¡i. – zice unui drac. så påcåtuiascå cu fie-sa. se ceartå de atâta vreme: „sunt la tine“. su-coastå. tot cu gândul la fapte bune: – Ia så må duc eu så scap de la pierzare sufletele rânduite lui Sarsailå. ¿i pe urmå så-l duci acaså. Era adunatå acolo toatå liota diavolilor cu Tartorul lor. så se tåvåleascå ca porcul. så-l duci în cârciumå så se îmbete. Dar poate omul så închidå ochii? Pe la miezul nop¡ii îl scoalå un haraiman de oameni.70 T UDOR P AMFILE Dacå nu-i noroc ¿i parte. – ¿i plecå. – zice Sarsailå altul necurat. ¿tii. 39-40. Odatå scåpat. ¿i sufletele lor. ¿i tu. – duce¡i-vå în satul vecin cu al åstora ¿i face¡i me¿te¿ug de duce¡i lumea în cârciumå în timpul slujbei biserice¿ti. ne¿tiind cå sunt îngropa¡i. ¥ntunecimea voastrå! – Tu. – ducå-se pe pustii! Omul cu dreptatea auzea vorba lor. I-era ru¿ine så se ducå în sat ¿i se fåcuse ghem acolo. så mâie porcii la jir pânå la ziuå. când o ie¿i preotul din altar. Se face tåcere. 1 Vezi mai sus. ¿i tu. – zice unul. ªi banii.

. – Ce-ai fåcut. ªi plecå cheltuitorul. Când så iaså. ¥ntunecimea ta! A fost un om su’ pod ¿i s-a dus de a spus poruncile ¥ntunecimii tale oamenilor cu pricina: le-a aråtat banii ¿i s-au împåcat. Fugise spurcatul. ¥l gåse¿te beat turtå ¿i pe cale de a fåptui påcatul. vere. dec. – ªtii ce? – zise el cu strâmbåtatea. îi mul¡ume¿te cu lacråmi în ochi... ªi-i spune tot: „uite ¿i uite ¿i uite“. må frate. Le prinde mâinele ¿i se mai potolesc. ho¡ule! ªi scot cu¡itele. iatå vine Tartorul cu ai lui. A¿a-i cå tot strâmbåtatea e mai bunå? – Ba e dreptatea. Ba-i mai då ¿i bani. ¥i des¿umene¿te cel cu dreptatea. ¥¿i cumpårase alte haine ¿i-¿i poruncise ¿i ni¿te case mai de Doamne ajutå. så nu spuie la al¡ii.. unde-mi då mo¿ul Dumnezeu ¿i mie? Au dat ¿i omului cu dreptatea ¿i s-au împåcat. îi duce la locul cu norocul ¿i gåsesc sumedenie de bani. Må duc ¿i eu la pod. tot gândindu-se: „Poate or spune cornora¡ii cå mai sunt bani în vreun loc. Ce så mai caut så scap de la moarte pe ståpânii lor? E mai bunå strâmbåtatea“. se îmblânzesc de tot. de bel¿ugul ce dåduse peste tovarå¿u-i de muncå ¿i se duse la el. – Ce fåcu¿i. dupå puterea sa. iar colea. – Nimic. oameni buni? Nu vede¡i cå e dracul între voi? Opri¡i-vå mai bine ¿i face¡i-vå cruce. Se duce ¿i la preot. odatå se repede între ei cre¿tinul cu dreptatea. în crucea nop¡ii. cå sunt la tine. cå vå spun eu unde vå sunt banii. Doamne. Pe urmå cel cu dreptatea mai împiedicå. de te îmbogå¡i¿i? Parcå hainele ¿i banii mi-i dedese¿i mie. iar când î¿i fac cruce. vezi dumneata. ¿i pe searå se duce mul¡umit acaså la el. de când cu prinsoarea. când. Erau gata-gata så ¿i le-nfigå în piept. vede doi in¿i încåierându-se: – Banii de la tata. . såracul. – Du-te. de-a fir a pår cum se îmbogå¡ise. må? – întreabå Sarsailå pe cornoratul trimis la cei doi fra¡i. Se duce la locul cu pricina ¿i se ascunde. ¿i pe ceilal¡i rândui¡i de jupân Sarsailå întunericului. – Ce umbla¡i. cå te omor! – Ba då-mi-i tu. Doamne. venit în sim¡iri..Diavolul învråjbitor al lumii 71 ¥n satul cu cei doi fra¡i certa¡i pentru banii pårin¡ilor se duce la bisericå. L-a pus så-¿i facå cruce ¿i preotul. Så må duc så-i scot eu ¿i så mi-i beau ¿i så petrec. Acu aude cel cu strâmbåtatea..

de se cutremura påmântul. de såraci ce erau. plecå la pod. tremurând vargå. 75-76. Cotelesc încoa. 50. råspunse celålalt. cå vå plåtesc câte o sutå de lei pe zi? – zise boierul. ia tot câ¿tigul tovarå¿ului såu iubitor de dreptate. unde om gåsi. Neavând ce så mai månânce ¿i ei. så lucråm. ¿i-l laså la un pod fårå nici un ban. strigå dracii råcnind. ce se gândirå? – Aid’. – Dar tu? întreabå pe cel cu popa. locurile se prinseserå2 ¿i ei au råmas tot fårå lucru.. ¥ngerul românului. fere¿te pe doi fra¡i de-a se ucide ¿i pe un preot de-a face un mare påcat. iubitor de strâmbåtate. båie¡i. – råspunserå ei.72 T UDOR P AMFILE Råmâne Uciga-l-toaca pe gânduri. må. „Au fost doi oameni såraci. – råspunserå ei într-un glas. så spåla¡i la bani. C. – Aid’. Povestirea a treia Doi lucråtori. Rådulescu-Codin. pânå gåsesc p-ål cu strâmbåtatea. så-i aråtåm noi lui. ªi plecarå pe drum la ora¿. så gåseascå de lucru. Ia cåuta¡i. ¿i noi în lume. c-o fi p-aci. pp. Cf. – Nu merge¡i la mine pânå desearå. cotolesc încolo. frate-meu. – Tot a¿a am på¡it. Ce så facå ei? ªezurå lângå un gard. ªi. – zice unul. care veni la ei ¿i-i întrebå: – Ce sunte¡i dumneavoastrå? – Noi suntem lucråtori ¿i nu gåsim de lucru. lucru care îi aduce înstårirea. Acolo ascultå sfatul diavolilor. unde dracii îl prind. socotind cå el le-a stricat rostul.. – A¿a am på¡it to¡i. 2 ¥n text: se completase. Unul. – Mergem. I. Auzind tovarå¿ul såu. dupå judecata altora. – A¿a? – zbierå Tartorul. „Ion Creangå“. Bucure¿ti. necinstit. 1913p. ¥i våzu un boier. a¿a! Nici praful nu s-a ales de be¡ivul care credea în strâmbåtate“1. 1 . såraci. ¥l fac ciopå¡i-ciopå¡i ¿i-l aruncå în apå. Când au ajuns la ora¿.

cå nu mai am de lucru! Ål care a ¡inut dreptatea a fåcut trei sute de lei. boierul le-a plåtit seara din urmå încå câte o sutå de lei ¿i le-a spus: – Så vå duce¡i. Dar ål cu strâmbåtatea a zis: – Må frate-meu. a mai pitulat încå o sutå de lei. Zise unul din ei. – zise el. Seara le-a plåtit boierul încå câte o sutå de eli. – Ba ¡i-i iau! – Ba nu ¡i-i dau! – Måi. Unul din ei. aid’ la primårie. ¿i n-ai mai pitulat nici o sutå de lei? – N-am mai pitulat. pe când a spålat la bani. ¿i lucrarå pânå seara. Se duserå diminea¡a iar i se apucarå iar de lucru. acu¿i mai pitula¿i vreo sutå de lei? El a zis: – Nu mai pitulai. Ducându-se la gazdå. nici o sutå. Boierul le spuse: – Båie¡i. så ne judecåm! . eu î¡i iau ¡ie o sutå de lei! – Cå nu ¡i-i dau eu. frate-meu. zise celålalt. frate meu. frate-meu. Iar celalt a zis: – Ba eu iar am pitulat încå o sutå de lei! Diminea¡a iar s-au dus ¿i au lucrat pânå seara. frate-meu.Diavolul învråjbitor al lumii 73 Se duserå ¿i spålarå la bani pânå seara. Fåcând ei trei zile. – tot cel de mai înainte: – Må. må frate-meu. frate-meu. Seara iar se întrebarå. båie¡i. dacå zici tu ca så-mi iei o sutå de lei. cå dobândii trei sute de lei. må frate-meu. Boierul i-a trimis så se ducå så doarmå unde a mai dormit ¿i så vinå a doua zi. Ål cu dreptate a zis: – Bodå-prostri. nu mai pitula¿i tu nici o sutå de lei? Cela a zis: – Nu mai pitulai. Ål nåråva¿ a mai pitulat iar o sutå de lei. unul din ei a zis: – Bogdaproste. – zise el. duce¡i-vå ¿i dormi¡i unde pute¡i ¿i mâine så veni¡i iar. frate-meu. frate-meu! – Ba eu måi pitulai o sutå de lei. så-mi ¡in ¿i eu copiii! Iar celålalt a zis: – Bine. cå aståzi cåpåtai o sutå de lei! Iar celålalt a zis: – Da’ bine. iar cel cu strâmbåtatea a fåcut ¿ase sute de lei.

pânå nu ne-om duce så ne judece ¿i popii. buna ziua. Iar el zise: – Taci. påcat. ¿i zise: – Må frate-meu. må frate-meu cå eu î¡i mai iau o sutå. må frate-meu. ¿i frate-meu åsta mi-a luat o sutå de lei. care zice: – Ce.. cå de când a¡i plecat voi de acaså. iacåtå cå se întâlnesc ¿i cu popa. scoate banii ¿i-i då åluia suta de lei ¿i pleacå. ¿i am lucrat ¿i am luat câte trei sute de lei. frate-meu. El.. – ¿i altå sutå de lei.. cå î¡i mai iau ¿i suta ailaltå. Mergând ei. ce vå certa¡i? – Ce så ne certåm! Ete cå am fost ¿i noi la ora¿. Mergând ei pe drum. ce vå certa¡i? . uite cå s-a întors judecata: este mai mare strâmbåtatea ca dreptatea. aid’ så ne judecåm la zapciu... Omul. s-a întors judecata. cå ¡ineam ¿i eu copiii! – Taci. – a spus primarul. bine må. Iar cel om zise: – Eu nu-¡i mai dau nici un ban.. cel cu dreptatea zice: – Må. îmi lua¿i o sutå de lei. må. scoate punga de la brâu. – Ba cå nu-¡i mai dau. de când a¡i plecat voi de acaså. – Ba ¡i-i iau. må båie¡i. El zise: – Måi. Primarul i-a întrebat: – Ei. î¡i ia åsta suta de lei. cå ei sunt capu’ legii. de câte zile a¡i plecat de acaså? Ei au zis: – De patru zile! – Iatå.74 T UDOR P AMFILE Plecând ei så se judece. våzând cå zapciul îi face tot aceea¿i dreptate. Zapciul le-a spus: – Må båie¡i. ¿i acu spune cå îmi mai ia o sutå. – Dacå este a¿a. Mergând pe drum. må låsa¿i sårac. ¥¡i ia åsta suta de lei. zise ål cu dreptatea. se-ntâlnirå cu primarul pe drum. – zise ål cu dreptatea: am fost ¿i noi la ora¿ de am lucrat ¿i am cåpåtat câte trei sute de lei ¿i frate-meu åsta zice cå så-mi ia mie o sutå de lei. dacå a auzit. îmi lua¿i banii.. ¿i-i mai då. iacå zapciul le ie¿i înainte ¿i întrebå: – Ce.. måi oameni! De ce vå certa¡i? – Uite ce este. må båie¡i.

lipit påmântului. Ei nu ¿tiu. Ei stau cu cu¡itele unul la altul ¿i ziceau: – Tu ¿tii banii! Iar celålalt: – Ba tu ¿tii banii to¡i. cå se râde dracul de tine! 1 ¥n text: tat-såu. iatå cå vine un nor de ploaie. îi dete ¿i suta aia de lei. de cât a¡i plecat de acaså. så-l faci så omoare pe fie-sa. î¡i ia åsta suta de lei. Så-i faci så se taie pânå la ziuå. Ducându-se. – ei. dete prin apå ¿i se duse drept acaså la åi doi fra¡i. la doi fra¡i. båie¡i. ªezând bietul om sub luntre. dau de o apå mare. så se ducå så treacå pe acolo. såracul. Era Tartorul dracilor: strânsese pe ceilal¡i. fårå nici un ban. ªi så-¡i mai dau o poruncå: så te duci la popa. pårinte! Ce faci? Deschide u¿a. Atât popa. Ål om se bagå sub luntre pânå o trece ploaia. Omul. Ål cu strâmbåtatea fåcuse nouå sute de lei. nici unul. iar cel cu strâmbåtatea plåti la pod. Acolo era o luntre. Mai råmåsese unul ¿chiop. El. auzind. pårinte. o så-¡i dau porunci. våzând cå ¿i popa îi face aceea¿i dreptate. ¿i ål cu dreptatea råmåsese mai sårac de cum fusese. peste care era un pod. El. uite ce e. båie¡i. – omul cu dreptatea. Omul cu dreptatea n-avu o para så dea la pod. – le zise: – Sta¡i. ªiind apa ce era mai micå printr-un loc. Eu îi ¿tiu banii lui ta-tåu. am lucrat ¿i am cåpåtat câte trei sute de lei ¿i frate-meu åsta mi-a luat douå sute de lei ¿i acum spune cå så-mi mai ia ¿i suta de lei ce mi-a mai råmas! – Apoi. se fåcu searå ¿i se pomeni cu o vorbå în luntre. – zise popa.Diavolul învråjbitor al lumii 75 – Uite. ªi le dete porunci. ie¿i repede de sub luntre. ca så le dea poruncå. nici altul. – Må. plecå pe marginea apei. Så te duci la cutare sat. El a zis: – Stai. Bietul om cu dreptatea råmase. Mergând ei pe drum. ¡ie ¿chiopule. cå voi nu ¿ti¡i banii lui ta-tåu. eu îi ¿tiu banii lui ta-tåu: så sta¡i pânå când oi veni eu la voi. Popa vrea så taie pe fie-sa. – Tartorul îi zise. så se ducå acaså. E mai mare strâmbåtatea ca dreptatea. cât ¿i åi doi fra¡i erau din satul omului cu dreptatea. . la care se plåcea o para de trecea. Se duse la popå. cå a murit tåtål lor1 ¿i a råmas un cazan cu bani îngropat sub pragul u¿ii. s-a întors judecata. mereu. så mi le faci.

våzând cå era så râdå dracul de el. – zise ål cu strâmbåtatea. îi zise ål cu dreptatea. – Du-te frate-meu. M-am bågat sub o luntre ¿i de acolo am cåpåtat banii. – Må duc ¿i må bag ¿i eu. cå eu nu mai am nici un bau? Spune-mi ¿i mie: de unde ai cåpåtat? – Din marginea podului.76 T UDOR P AMFILE Dracul. Dupå ce mâncarå. Veni Tartorul ¿i cu to¡i dracii. så le dea porunci. Când råsturnå luntrea. plesni în båtåturå ca un foale cu cåtran. vårså banii to¡i pe maså. cazmaua ¿i såpa¡i sub prag! Scoaserå cazanul cu bani ¿i-l împår¡irå câte trei. gåsirå pe ål cu strâmbåtatea. o maså de bani. cå ne-o fi auzit cineva. Când zicea: dur! – cådea. må. Spuserå to¡i åilal¡i cå ¿chiopul n-a putut så facå poruncile ¿i s-a pråpådit. våzând cå nu poate så facå poruncile ce i s-au dat. tatå. Ce-i veni unuia în gând? – Må. Legå calul de cocârla gârliciului ¿i le dete banii så-¿i cumpere ¿i ei målai. Popa. Se duse ¿i se bågå acolo. l-au gåsit cu masa plinå de bani. ªchiopul nu veni. så-i numere. Frate-såu. de unde m-ai låsat. – Ce este pricina de ¿chiopul n-a venit? zise Tartorul. Cu picioare de alun. åla care fusese cu el pe un loc. trimise copiii la el: – Ia duce¡i-vå. el asearå n-a avut o para så dea la pod ¿i acum de unde are el calul legat la el acaså? Când copiii s-au dus la el. – råspunse el. El luå traista calului cu banii ¿i se duse la åi doi fra¡i ¿i le spuse: – Lua¡i. – nu i-a ajutat Dumnezeu! ¥i deterå ¿i lui de-acolo dracii. Umplu omul o pereche de desagi de bani ¿i se duse acaså la copii. ¿i dådu omului cu dreptatea calul ce-l avea mai bun ¿i-i dete ¿i traista calului plinå de bani. de vede¡i. . ¿i calul spunea cå este al lor! Veni frate-såu la el ¿i zise: – Bine. Cu brâu de måmåligå ªi cu dålogii de lapte dulce. asearå n-aveai o para så dai la pod ¿i acuma de unde ai atâta bånet. båie¡i. un cal bun. Repede au dat fuga la tat-såu acaså ¿i-au spus: – Avea. frate-meu. ia lua¡i sama.

Lacomul merge acolo ¿i scoate dintr-un ulcior Såråcia. fiind de partea celui din urmå. A¿a? – A¿a? Ies amândoi. unde aude peste noapte deståinurile diavolilor. Nu era [chip] så ocoleascå un blid de paparå! Dacå våzui ¿i våzui. iar celalt zicea cå strâmbåtatea e mai mare.Diavolul învråjbitor al lumii Când zicea dea! – mai råu cådea! Zi de varå Pânå-n searå. St. domnule judecåtor. care e mai mare: dreptatea ori strâmbåtatea? Judecåtorul zise: – ¥i bunå ¿i dreptatea. unde o închisese diavolii. ¿i iar îl întrebarå: – Må rog. El î¿i dobânde¿te sånåtatea ¿i lecuie¿te pe fata împåratului. dar omului care ¡inea dreptatea i se ¿chiopå un picior. cel dintâi. . Fiind întrebat de protivnic. nu-i rea nici strâmbåtatea. De la un timp. e låsat la o apå. ªt. cine o poate ¡inea. au început a se certa între dân¿ii. Merg ei cât merg ¿i ajung la alt judecåtor. 77 Povestirea a patra Un pårta¿ al dreptå¡ii ¿i altul al nedreptå¡ii. cui îi merge într-însa. Unul zicea cå dreptatea e mai mare. Cum så afle ei cine e mai mare? Din pricina neîn¡elegerii. domnule judecåtor: care e mai mare: dreptatea ori strâmbåtatea? Judecåtorul råspunse: 1 Culegere din jud. dupå ce o luase de pe capul unui om de-al lor. Judecåtorii lume¿ti. unuia îi plåcea dreptatea ¿i altuia nedreptatea. detei de-a dreptul ¿i fusei ¿i eu aici la loc“1. Tu¡escu. Dolj de dl. se duc amândoi så se judece la un judecåtor: – Må rog. ¿chiop ¿i orb. „Se zice cå în timpul de demult erau într-un sat doi oameni. îi spune acestuia cå a gåsit bani într-un iaz.

cå bårbatå-såu a murit. ce så dreagå? Dar omul care era ¿chiop ¿i fårå vederi. adicå omul dreptå¡ii. cumetre.78 T UDOR P AMFILE – ¥i bunå ¿i dreptatea. înså omului care ¡inea dreptatea îi luå Dumnezeu vederile. ¥ntrebarå ¿i pe acela: – Må rog. a¿a oi face! Zis ¿i fåcut! Cum ajunge la pod. cine o poate ¡inea. fiind bolnavå tare! Dar tu ce ai fåcut? – Eu am luat såråcia ¿i nevoia de la un om al nostru ¿i am pus-o într-un ulcior ¿i l-am dat în cutare iaz. Zise omul ce ¡inea strâmbåtatea: – Iaca. zice: – ªtii ceva. Merg ei cât merg ¿i ajung la al treilea judecåtor. nu-i rea nici strâmbåtatea. Nevåzându-l pe dânsul. cumetre? Când om ajunge la un pod. ¥nså omul ce a råmas la pod. nevåzut de nimeni. – Bine. domnule judecåtor: care e mai mare: dreptatea ori strâmbåtatea? – E bunå ¿i dreptatea. când împårtå¿ea pe fata împåratului. se auzi hodorogind. – numai ce aude cå. . i se ¿chiopå ¿i celalt picior. pe aproape de cântåtori. Singur plecå înainte în sat. så må la¿i pe mine acolo ¿i så spui acaså la femeie ¿i la copii cå am murit ¿i m-ai îngropat. cui îi merge într-însa! – A¿a? – A¿a! Iar pornesc ace¿tia pe drum ¿i omului care ¡inea dreptatea. så spuie de cele petrecute ¿i så spuie ¿i femeii. cine o poate ¡inea. nu-i rea nici strâmbåtatea. se pun la sfat. adicå omul dreptå¡ii. Unul zice: – Ce ai fåcut tu azi? Iar altul råspunde: – Eu am luat picioarele ¿i vederile la un om! Dar tu ce ai fåcut? – Eu am luat împårtå¿ania din linguri¡a popii. Acum se sfåtuiau între dân¿ii ce så facå. a stat pe pod pânå noaptea târziu ¿i pe urmå s-a dus sub pod. aici e pod! Iar celalat råspunse: – Te rog. laså-må aici! Tovarå¿ul îl ascultå ¿i îl låså acolo. vin acolo trei draci. A stat acolo cât a stat. cui îi merge într-însa! – A¿a? – A¿a! Ei iarå pleacå împreunå.

cå este însurat ¿i are copii. Se ia ¿i se duce la curtea împåratului. blåni . a luat fata în bra¡e cu al¡ii. ¿i vizitiu. ¥nså slugile nu-l primesc. care ¿edea sub pod. care se facu bine numaidecât. el iar nu vrea. ¿i îl îmbråcå bine. Spuindu-i împåratului cå el o va îndrepta. spune slugilor cå el este lecuitor ¿i va îndrepta fata împåratului. dar unul ca tine! A¿a cå de-abia a treia zi a putut intra la împåratul. Al doilea zice: – Fata împåratului se va îndrepta numai atunci când s-ar gåsi cineva så se ducå în cutare bisericå. a¿a cå el tråia la curtea împåråteascå. ¥n una din zile. Ce mare bucurie era la ei! Se mirå [împåratul] cu ce så råsplåteascå pe omul lecuitor [¿i nu aflå cu ce]. în altarul bisericii. ¿i o va da fetii împåratului. a¿a cå se putu duce singurå la cåru¡å ¿i veni sånåtoaså acaså. dar el. îi dete douåsprezece rânduri de haine. se duce achipuind pe jos ¿i då de iarbå cu rouå. de unde se duse lecuitorul în altar. pe urmå s-a dus cu ea la bisericå. îi råspunse: – Ce vei crede. – ce au ace¿ti oameni de fåcut? Zice cel întâi: – Omul ¿chiop ¿i chior. va putea umbla ¿i. va putea vedea. le auzi pe toate. Putând umbla. cu patru cai buni. împåratul. Acum se împlineau trei ani ¿i împåratul îi zice a treia oarå så ia fata. A poruncit så puie caii la o cåru¡å. pânå ce då de ni¿te glod. dacå va pune lut de la izvor la picioare. – zice cel mai mare. a spus cå va face. luå împårtå¿ania din ea ¿i o dete fetii împåratului.Diavolul învråjbitor al lumii 79 – ªi acum. Apoi pune ¿i la celålalt picior. foarte cuviincios. Dar omul. dacå se va spåla cu rouå. împåratul îi zise: – Så iei pe fiica mea în cåsåtorie! ¥nså el nu primi aceasta. Acum el s-a fåcut sånåtos. ¿i-i trece. måria ta! Atunci împåratul porunci så-i aducå o tråsurå bunå. când acuma fata era mai mult gata. luå broasca. se târå¿te încet. Pe urmå trecu mult timp ¿i împåratul iar zise. zicând: – Au fost doctori peste doctori ¿i nu au putut-o îndrepta. dar el îi spuse adevårat. så vadå: nu va putea intra la împårat? Ajungând la poartå. în zori de zi. o tåie. cam îndoielnic. Iar împåratul atunci îl întrebå ce platå trebuie så-i dea. ¿i îi trece ¿i acela. ¿i a pus-o în cåru¡å. numai så facå ce va zice el. care se va îndrepta numaidecât! Pe urmå au cântat coco¿ii de trei ori ¿i dracii s-au împrå¿tiat. o luarå iar în bra¡e ¿i o duserå în bisericå. [întocmai] ca în rai. unde este o broascå. ¿i pune la un picior. pe care o va tåia ¿i va lua împårtå¿ania din ea. în cutare loc. se spalå de trei ori pe ochi ¿i vede.

Când îl destupå. acesta este al nostru ¿i al copiilor no¿tri! ªi ei s-au pus pe lucru. . cine va scurge iazul ¿i va gåsi ulciorul. så-¿i aducå femeia ¿i copiii. dragå. Când ajunse acaså la el. ¥n timpul cât a stat acolo. se duse ¿i scurse iazul. ¿i se sui pe cuptor. luå tot în primire. Postulache. de dl. Ai lui au început s-o batå ¿i s-o alunge. 1 2 Pretutindeni în text. Numai deodatå vede cå vine prietenul lui.80 T UDOR P AMFILE sumpe. ªi a¿a s-au petrecut lucrurile. pe urmå se duse acaså la el. m-ai adus aici slugå? Eu nu vreau så slujesc! ¥nså el zise: – Nu. så se îmbogå¡eascå. Pe urmå a petrecut o zi în satul lui. lungå de o jumåtate de pråjinå. Prietenul lui ascultå. hotel. La vederea lui. ¿i le mergea de minune. a¿a cå nu au mai putut-o scoate. luå ulciorul ¿i nu-l destupå pânå ce nu ajunse acaså. le dådu de mâncat ¿i de båut trei zile ¿i pe urmå plecarå. cåre îl låsase la pod. iar ea s-a vârât în cuptor. ¥n una din zile. l-a întrebat [prietenul vechi pe hangiu]: – Cum ai fåcut de ai ajuns a¿a bogat? – ¿i-l rugå så-i spuie ¿i lui. au råmas cu gura cåscatå. Ajunse la han. cu tot ce se gåse¿te în el. ce så vadå! Iese din ulcior Nevoia. så cumpere rachiu. ca så fie el ståpânul lui de veci. vede o tabårå de carå cå se opresc la poarta lui. Omul îi mul¡umi frumos ¿i plecå. Iar eu m-am pus o ¿ea ªi am spus povestea a¿a2. Ei se recunoscurå amândoi ¿i atunci cel cu hanul îi chemå pe to¡i la el. se va îmbogå¡i u¿or. în sfâr¿it. tot ce-i trebui. ce så vadå? Femeia lui se logodea cu altul. Când au ajuns acolo. Culegere din partea de miazå-noapte a Moldovei. ca så bea câte un rachiu. ¿i-a luat femeia ¿i copiii ¿i s-a dus la hanul lor. ªi în jumåtate de an råmase – omul nedreptå¡ii – ca degetul. femeia a început a striga: – Ce. ce-l avea. I. Omul cu hanul îi spuse: – ¥n cutare iaz este un ulcior cu bani. ¿i îi dete ¿i cheile de la cel mai mare han1.

iar lene¿ul zicea cå lenea e mai bunå. dracul. ¿i pe nas cu ni¿te ochelari ca domnii cei mari. unul dintr-în¿ii era muncitor. . se îmbogå¡e¿te. iar în gurå cu o ¡igarå din pacicå de cea scumpå. De la aceasta ajung la råmå¿ag: så meargå la ora¿ ¿i så întrebe pe vreun ¿colit. apoi îl duse într-o pådure. a dat apa opritå de diavoli într-un sat ¿i a tåmåduit pe fata împåratului. în spate cu ni¿te cår¡i legate cu spåcmå ¿i aninate de vârful unui parazol. ascultå sfatul diavolului. în cap cu o pålårie ca o oboroacå. spre a-¿i da socotealå despre cele såvâr¿ite peste zi. ¿i cel ce va pierde råmå¿agul. erau doi fra¡i råma¿i orfani ¿i såraci. ideea principalå se ¿terge ¿i nu råmâne decât desfå¿urarea amånuntelor caracteristice. ¿i diavolul dådu dreptate lene¿ului: „trebuie numaidecât så-i sco¡i frå¡ine-tåu boldi¡ii din cap“. cu înfå¡i¿area unui om mai båtrân. când apar duhurile necurate ¿i toate nåzåråniile pocnind ¿i bojbåind. care plac mai mult. cu gulerul cåme¿ii crohmålit. ¥nså acela nu era domni¿or. ci era dracul în chip de domni¿or învå¡at. cum sunt.Diavolul învråjbitor al lumii * 81 ¥n povestirile ce urmeazå. Cu privire la starea lor. dupå ce ¿i-a dobândit vederea. în picioare cu papuci glåntui¡i. Povestirea a cincea Un lene¿ ¿i un harnic se råmå¿esc. Peste pu¡in. Plecå. ascultarea diavolilor de cåtre orb ¿i pedeapsa ce-o gåse¿te nemilostivul. spre bucuria diavolului. Pe la miezul nop¡ii. iar celalt peste måsurå de lene¿. ¿i nu ¿-ar mai pomeni pe la noi“. se iau la sfadå: harnicul ståruia pentru hårnicie. î¿i dete seama cå deasupra lui ¡in diavolii adunare. mânea-o-ar acolo unde a înserat. ca så poatå înciripa ceva. unde-l låså. scoase ochii celui harnic. din care scotea ni¿te fumuri ca ni¿te nouri. dådu la întrebare nouå acela¿i råspuns. Omul se vârî sub o covatå. astfel cå fratele lene¿. Orbit. Pe acest parpale¡ darå îl întrebarå. så se lase så i se scoatå ochii. de te-ai fi putut vedea printr-în¿ii ca printr-o oglindå. le iese înainte un domni¿or îmbråcat într-un spen¡er mohorât. pierzând cel din urmå. de pildå. „Iatå înså cå nu mult dupå ce s-au pornit ei de-acaså. Pe vremile pråci de demult.

Scaraoschi dådu: så se picure în fântâna împåråteascå trei lacrimi stoarse de bucurie. – plecå spre ºara de Sus. – trågând cu degetul pe pleoapa de jos. cei ce zic astfel î¿i zgâiesc ochii. – coscogemete bucå¡i. 27-56.4 Drept. dacå-¿i scoate un ochiu. 1897. La o preumblare då de fratele såu cel lene¿. orbul î¿i cåpåtå vederea ¿i apoi plecå ar¡un1 în ºara de Jos. – de pere! Feciorul s-a însurat cu fata împåratului. adunate la dobândirea vederilor. Marian. Suceava. în¡elegând prin aceasta cå-i då. ajunse la fântâna împåråteascå ¿i picurå peste disdele trei låcråmi din ochii lui. ca leac i se då så månânce nouå bucå¡ele din cele trei pere ce se aflå tocmai în vârful pårului din mijlocul grådinii. îl miluie¿te ¿i nu peste mult aude cå a murit ¿i a fost îngropat în troparne2. Feciorul ajunge împårat3. în care se aratå cum unul î¿i scoate ochii. 2 1 . în loc de refuz: „Scoate-¡i un ochi!“. * Omenia. pe care o tåmådui. pp. dându-i cele nouå bucå¡i. pe de-o parte. Fl. – iar ca leac. 3 Sim. pove¿ti din Bucovina.82 T UDOR P AMFILE La întrebarea lui Scaraoschi. la împåratul cu fata bolnavå. adicå. Alt Sfântåni¡å spune cå a secat toate izvoarele din „ºara de Jos“. la care Scaraoschi îi dådu leac: så se ungå la ochi cu roua de pe covatå. în råsåritul soarelui. care acuma era cer¿etor. Alt Sårsåilå a îmbolnåvit pe fata împåratului. O datå cu aceasta. pe care le aflåm în variantele studiului domnului ªaineanu. apar în urmåtoarea povestire musceleanå. Casa mor¡ilor. ¿i barbaria. ¡intå. – bântuitå de secetå. pe de alta. Dupå cele auzite. – sau un ochi. 4 De aici cred cå a råmas råspunsul ce-l då unul celui ce îi cere ceva. un diavol aratå cå a „îndemnat pe un lene¿ så scoatå ochii frå¡ine-såu“. ca så dobândeascå hrana de la un altul. Mul¡umit cu un burduf de galbeni de împåratul ºårii de Jos. Råsplata.

ca niciodatå. cå o så câ¿tigi. în casa lui nu era a¿a întuneciune ca într-a frate-såu.. câ¡i vrei. . cåci tatål lor. – cum spuneam... Cel råu la inimå e ucis de diavol. De-aci. cå tu n-ai copii. Ajunsese a¿a de sårac. – la întoarcere. cå n-avea copii. cå de-abia se mai ¡ineau tren¡ele pe el. trecând ca un vifor turbat în „moftomobilele“ alea! ªi. ajung într-o padure mare. – îl îndemnau gurile rele. iar tribunalul era departe. dar era un om hain råu la inima lui. „A fost odatå. ce-i drept. iar ochii se fåceau vii ¿i foco¿i. cå tu e¿ti trecut cu påmântul pårintesc în rolul „preciptorului“. Rupserå la opinci ¿i cheltuirå cu avoca¡ii toatå agonisita. înså de-atunci..Diavolul învråjbitor al lumii 83 Povestirea a ¿asea Doi fra¡i. dupå moartea mea. cå la bine. în judecatå. må prostule. cu copaci båtrâni. Så vezi. care scânteiau de urå ¿i mânie. Cu toate astea. nu el! Båturå drumurile judecå¡ii. când era gata så-nchidå ochii de veci. Ål mic o înnoda greu de tot. cu mintea mea cea båtrânå.. pânå le båtogirå ca-n palmå. ascultå diavolii ¿i se îmbogå¡e¿te. så-mpår¡i¡i påmântul între voi. Ori de câte ori întâlnea pe frate-såu. ålui mare i se-nfipte un cui în inimå. goanå ¿i prigoanå! – Då-l. mama focului. iar la rele. ¥¿i luarå merinde în traistå pentru câteva zile ¿i pornirå împreunå pe jos. mare. A¿a fåcurå fra¡ii. Au fost odatå într-un sat doi fra¡i. adicå pår¡i drepte. sårmanul. ªi p-atunci nu ie¿ise dracul pe påmânt! Nu vezi? Au început oamenii så zboare pe sus ca påsårile.. cå jos s-au såturat. Ål mai mare tråia înlesnit. Orbit. cå p-atunci nu erau trenuri cu acu. ci eu. dupå vreo douå zile de drum. cå de n-ar fi fost. ståpânea mai mult ål mic. mai bunå ca o jimblå caldå! Påmânt de zestre. „De ce el så ståpâneascå mai mult decât mine?“ Asta era buba lui. ca doi cårbuni aprin¿i. cå se îndurase Sfântule¡u ¿i-l dåruise c-o inimå. odatå se învine¡ea la fa¡å. El are o ¿ugå: masa împresuratå numai de guri flåmânde. cicå i-ar fi chemat la pat ¿i le-ar fi zis: – Dragii tatii. cå-i dedese Dumnezeu o spuzå de copii. pu¡ini te îndeamnå. dar nu frå¡e¿te. la o mare lipså. gåsesc de cuviin¡å ca tu så iei mai pu¡in ca frate-tåu. cum e vorba aia! Odatå veni sorocul så plece iar la o înfå¡o¿are. Unul î¿i scoate ochii ca så-i dea celalt ceva de mâncare. De surda: dreptatea nu mai ie¿i deasupra ca untul de lemn. po¿ti întregi! – cå nu erau a¿a dese ca acum. nu s-ar povesti.

84

T UDOR P AMFILE

Se a¿eazå la o umbrå deaså ¿i încep a cotrobåi prin traiste dupå merinde, cåci acum erau rup¡i de ostenealå ¿i atât de hupi¡i de foame, cå li se lipiserå ma¡ele de spate. Ål mare începu så care la gurå, ca de frica mor¡ii. El mai avea merinde, cå luase mai multe d-acaså. Ål mic înså nu mai gåsi în traiascå decât o coji¡å de turtå, uscatå ca o a¿chie, cu care, mai råu î¿i întårâtå foamea, în loc så ¿i-o potoleascå. ¥i scåpårau måselile, iar înaintea ochilor i se fåcea întuneric beznå, ca în puterea unei nop¡i noroase; a¿a îi era de foame! Fratele hain, când mânca, î¿i sugea buzele ¿i plescåia într-adins din buze, så facå necaz, mårind pofta lui frate-såu ål mic, care fåcuse zâmbre uitându-se cu jind la îmbucåtura altuia. – Få-¡i pomanå ¿i då-mi ¿i mie, måi nene, så-mbuc de câteva ori, cå de foame ce mi-e mi s-au muiat ¿i îngreuiat picioarele ca plumbul. ªi teamå mi-e – mi-or împår¡i oasele, lupii ¿i corbii, p-aici prin pustietatea sa. – ¥¡i dau, neicå, de ce så nu-¡i dau? Dar numai dacå ¡i-i scoate un ochi! – Cum så-mi scot eu ochiul, måi nene? De ce mai sunt eu bun fårå ochi? Ål mare: – Nu ¿i nu! Scoate-¡i ochiul; altfel nu-¡i dau! Se perpelea fratele ål mic de foame, såracul, ¿i se zbåtea ca un ¿arpe, când l-ai izbit cu måciuca-n cap. Dacå våzu el ¿i våzu cå nu-i chip a se lipi de frate-såu, zise: – Dacå mi-oi scoate ochiul, nu mor. Råmân doar chior; da slut, a¿a, barem tråiesc! N-am ce face, trebuie så potolesc pustia asta de gurå! ¥¿i scoase ochiul ¿i numai dupå aceea primi d-ale gurii. Ce så-i mai întihneascå înså lui mâncarea? Cå curgea sângele ¿iroaie, de-i ro¿ea ¿i dumicatul, când îl båga-n gurå. ¥¿i luarå traistele ¿i plecarå. Pânå seara obårcåirå pe potecu¡ile pådurii ¿i din ea nu mai ie¿irå. Bine, cå ¿i pådurea era mare, dar alta era pricina; chiorul, oblojit la ochi, se ¡inea dupå frate-såu, care în loc de a ie¿i la luminå, cotigia tot razna p-alte cåråri. ¥i apucå noaptea tot în pådure. Când înmurgea, ¿ezurå jos så cineze, cå de mult umblet flåmânziserå iarå¿i. Fratele ål câinos la inimå s-apucå de mâncat, ¿i mai cu poftå ca la prânz. – Mai împrumutå-mi, måi nene, ¿i mie ceva merinde, – zise ål mic, – cå ¡i le dau acaså îndoit.

Diavolul învråjbitor al lumii

85

– Po¡i så mi le dai însutit. Dacå ¡i-e foame ¿i vrei så mânânci, scoate-¡i ¿i ochiul ålalt, ¿i-¡i dau så bagi în tine pânå åi cråpa. – Bine, måi nene, chior må våzu¿i; acu vrei så må vezi ¿i orb, cåpåtând la drumul ål mare? Nu ¡i-e milå, dacå nu de mine, måcar de crila aia de copii, care-mi råmân muritori de foame!? Un câine n-ar face fapta asta! ªi se rugå, ¿i se våicårå, de-i plângeau de milå pânå ¿i arborii pådurii. Degeaba; inima lui frate-såu råmase tot slei de piatrå! ¥n cele din urmå, când foamea începu så rânjeascå fioros col¡ii la el, î¿i zise: – Råu o fi orb! Dar tot nu e ca mort! Iar eu zic a¿a: N-o fi nimic mai îngrozitor pe lumea asta decât så te vezi la piei¿te, a muri de foame! – Bine nene, zise chiorul, fie ¿i cum zici tu! Dar gânde¿te-te, cå Dumnezeu vede ¿i o råsplåti vrodatå pe fiecare dupå inima lui. – Ehe, pân’ la Dumnezeu... te omoarå sfin¡ii. – Atunci dar, scoate-mi tu ochiu-åstålalt, cå eu nu mai am curaj! Nu ispråvise bine vorba, când câinele de frate-såu se scotoci degrabå în chimir ¿i cu briceagul scoase ochiul fratelui såu, cum ai scoate dumneata sâmburile dintr-o ghioacå de nucå. Chiu! Vai! Ce era så mai facå? Råmase orb-bu¿tean! Când så plece, orbul se rugå cu cerul ¿i cu påmântul så-l ducå ¿i pe el de mânå pânå acaså. – Ba aia e vorbå, neicå! Nu m-oi fi bågat la tine argat cu simbrie! – Du-må, dacå nu, pânå la cutare fântânå, ¿i laså-må acolo, cå vine lume så ia apå, ¿i s-o îndura vrunul så må ducå pânå la cåsu¡a mea. – Bine, atâta lucru ¡i-oi face. ¥l luå de mânå ¿i-l duse la fântânå. Acolea alåturi era un bântåu1. Pe orb, în loc så-l lase pe mal, lângå fântânå, îl duse pe malul bântåului, ¿i-l laså, acolea, crezând cå orbul o face cumva ¿i-o scåpa în baltå så se-nece. Norocul lui cu ni¿te blagoslovite de broa¿te, care începurå a ocåcåi de mama focului, puse parcå înadins de cineva – puterea lui Dumnezeu, – så-i dea de veste, precum cå acolea e baltå, så se påzeascå. Altfel, cine ¿tie? Poate cå în nåmolul de pe fundul bål¡ii i-ar fi putrezit oasele. Se urcå ¿i el într-un copac, cu gând så mâie acolo peste noapte. Pe la miezul nop¡ii, aude orbul un trosnet de bici, de håui pådurea.
1

Baltå adâncå, nåmoloaså pe fund.

86

T UDOR P AMFILE

Pe urmå auzi fel de fel de scânceli ¿i cher¡åneli. Ce era? Bântåu åsta era cuibul dracilor, iar cu biciul trosnea Sarsailå, tartorul lor, când îi chema la socotealå, så vadå ce ispråvi au fåcut peste zi ¿i så le dea de lucru pentru ziua urmåtoare. – Eu am fåcut... cutare lucru. – Eu am fåcut... cutare lucru. – Eu am fost la împåratul de am vegheat ca nu cumva så se vindece fie-sa de jåinele alea, pe care le are de nouå ani! – Eu am stat de capul ålor doi fra¡i care sunt în judecatå, cå nu cumva så se împace. Ceva mai mult: a¿a de råu i-am învråjbit, cå fratele ål mare a scos ochii ålui mic, låsându-l orb. – Bravo, båiete! Så tråie¿ti! Tu ai facut treabå pe ziua de azi. Apoi, urmându-¿i vorba, adaose cam în sine, înså nu tocmai încet, a¿a cå auzi ¿i orbul de sus, din copac. – Ce lesne s-ar lecui orbul, dacå s-ar spåla pe ochi cu apå d-asta. Måcar ¿i fata împåratului: ar fi destul så ude bubele tot cu apå de asta, ¿i îndatå i-ar pieri! – Eu am fost în cutare loc, de am fåcut... a¿a ¿i pe dincolo... ªi a¿a fiecare drac spuse nåzbâtiile ce fåcuse în ziua aia. Må rog: draci goi! ¿i ¿ti¡i dumneavoastrå: „Dracul nu face cruci ¿i biserici, ci întinde numai curse ¿i piedici!“ Pe urmå se potolirå ¿i încornora¡ii, cåci plecarå fiecare pe la culcu¿urile lor. Orbul nostru nu mai putea de bucurie, cå-¿i aflase leacul. Ce somn era så se mai lipeascå de el! Hei, tocmai târziu, când începu så simtå dogoare-n spate, în¡elese ¿i el cå acea dogoare nu poate veni decât de la soare, ¿i cå prin urmare, trebuie så fie ziuå. Se dete jos, ¿i... pâ¿! pâ¿! dibui bini¿or pânå ajunse în marginea bântåului. Se aplecå, luå apå-n pumni, ¿i când dete cu ea pe ochi... ce så vede¡i dumneavoastrå! Minunea minunelor: odatå îi venirå vederile la loc. Veni la fântânå, îngenunche la påmânt ¿i fåcu câteva måtånii, în semn de mul¡umire lui Dumnezeu, cå-i ajutase så-¿i capete vederile. Pe urmå båu un cåu¿ de apå din fântânå. Când era gata så plece, zåri o tigvå pe mal, uitatå de cineva. „Må miram în ce så iau eu apå!“ O umplu cu apå din balta dracilor ¿i porni drept spre cur¡ile împåråte¿ti. Când ajunse la poarta palatului, începu a striga:

ªi toate pricina sunt ni¿te afurisite de bube. så se ducå pomina! ªi. herghelii de cai ¿i o dåsagå plinå de galbeni! Când intrå în sat. ¿i mare de.. împåratul î¿i våzu de treburile lui. råsturnat în rådvan ¿i începu surugiul så pocneascå din bici. ªi pe urmå hai så-¡i måsor ¿i dreptul de mo¿ie. cu biciul ca un ¿arpe de foc. – Ia få-te-ncoa. aci pe loc încå¡åleazå ¿i se face racilå ¿i mai mare. så te ducå pânå acaså în grabå.. ... doftore. – E. Pe urmå. doftore. cå a ta e. ¿i spune-mi ce vezi prin curte? Când cåscå împåratul ochii. credeai cå-i neao¿ domn. ca un crin înflorit. Ce zici? Te bagi s-o lecui? – Må bag. a¿a e ¿i mai nimerit! Uite ce så faci.. Doftorul spålå bubele fetii cu apå din tigvå ¿i.. Orice boalå-am lecuit! 87 L-aude împåratul. cât ai scåpåra din amânar. de s-ar scufunda påmântul sub picioarele mele ¿i m-ar înghi¡i. „må lovi¿i în putina cu ouå“. de ce så nu må bag! Las-o pe mâna mea. ca så nu pleci de la noi cu mâinile goale. luminate împårate. luminate împårate! ia vin de te uitå pe fereastrå. Fata era prin curte. ªi era albå ¿i fragedå.. Pe urmå doftorul merse la împårat. c-a¿a o så ne zicem de-acu-ncolo: eu o så pun opt cai la tråsurå. turme de oi. så-l bei într-un pahar de apå! – Ei vezi. så-mi tai capul.... cå iatå ce rânduialå am pus eu la cale fetii mele: cine o lecui-o. De nouå ani.. – Hei. am ¿i eu o fatå bolnavå. o så-¡i pornesc chiar acum cirezi de vite. doftore. fata fu în picioare ¿i începu så cânte ¿i så joace prin caså ¿i prin curte. nu mi-o calc.Diavolul învråjbitor al lumii Eu sunt doftor iscusit..! Nu ¿tiu. så facem o nuntå.“! Dar. ªi eu sunt un om a¿a: mi-a ie¿it o vorbå din gurå. vorba-aia: „Mi-am tråit traiul.. s-o ia de so¡ie ¿i jumåtate din împårå¡ie. d-acu-ncolo. cuscre.. Când ai crede c-o så se vindece. Ia-¡i dar fata.. iar nu un biet om.. altceva så facem noi: hai så ne cuscrim! Cå eu sunt însurat ¿i am o mândre¡e de flåcåu. dacå nu ¡i-ar fi cu supårare. mi-am mâncat målaiu. – ce mai încoace ¿i-ncolo! – Norocul tåu. ¿i pe urmå så veni¡i încoa.. aproape så-nnebuneascå de bucurie. vrei så glume¿ti or så râzi de mine? ¥nsuråtoare îmi trebuie mie acum? Eu. ea din pat nu s-a mai sculat. Så iei pe gineri-meu ¿i pe cuscra.. fåcu¿i ceva? – Fåcui. – ål pe care-l orbise frate-såu în pådure. de.. ¿i cu råmå¿ag: dacå te-oi ¿ågui. mårite împårate. de måritat. alerga ca o cåprioarå. Så-¡i dau ¿i un surugiu vrednic.. så-¡i våd ¿i eu iscusin¡a! Uite.

¥ncruntå din sprâncene. Fratele ål mic iertase pe ål mare cu inima neagrå. unde mi-¡i începurå dracii. toate ¿i iert.88 T UDOR P AMFILE Când opre¿te la poartå. ¿i to¡i se minunau de procopseala care-l pålise. ªi începu så-i spunå pe ¿art. scrâ¿ni din din¡i ¿i. Pe la miezul nop¡ii. la to¡i vå fac o scåldåtoare de aghiazmå! ¥ncepurå dracii a scotoci. din iarbå verde! Altfel. parc-ar fi våzut cine ¿tie ce comèdie. pe urmå a mers de s-a împåcat cu frate-såu. cå eu socotesc cå nu l-ai fi putut ajunge nici c-un telegar d-åi buni. cautå-n stânga. dar pe semne cå Milostivul din cer nu vrea så-l ierte pentru atâtea nelegiuiri câte såvâr¿ise. Pe urmå. care-¿i cheamå arga¡ii. så-l târnuie. Cine a fost pe-aici de a auzit ce-am zis eu? Cåuta¡i-l ¿i acu så mi-l scoate¡i din påmânt. Cum înserå. îl duse în casa lui (îl gåsise dragostea de frate-såu). apoi trosnetul de bici al lui Sarsailå. ¥l luå în cârcå. måi neni¿orule. pentru cå orbul meu ¿i-a cåpåtat vederi. – Eu n-am mai fåcut nimic azi. så-l întindå ca pe-o opincå scurtå ¿i så-i cåråbåneascå to¡i la pumni în spate . ¿i când îl dete jos.. când trosni din bici.. pânå-l oche¿te un drac sus în tufan.. tot satul se strânsese ciopor. toatå întâmplarea cu dracii din bântåu ¿i cu împåratul. ca la un câne mort! Eu înså sunt a¿a de larg la inima mea. – Uite cine „ne-a fåcut toporu!“ Pe el.. aude ¿i el chiote ¿i vaiete.. î¿i zise: – Må duc ¿i eu så må procopsesc. ål cu care era în vrajbå. apoi începu a-i ¿utuli ¿i a-l descoase de unde i-a venit vederi. måi nene? Multe am på¡it eu de la tine! Altul.. båie¡i! Alt drac se ¿i agå¡å pe copac ca o pisicå ¿i cât ai clipi în sus la el. – ªi eu tot a¿a: am fe¿telit-o de tot pe ziua de azi: fata împåratului ¿i-a spålat bubele cu ni¿te apå aduså d-un doftor ¿i aci pe loc s-a tåmåduit de ele! Odatå turbå de mânie Sarsailå. murise pe jumåtate. Eu am noroc ¿i mai mare decât frate-meu. dar mai ales de unde chilipirul åsta pe capul lui? – Hei. iar dracii intrarå în påmânt de fricå. Pe frate-såu ål mare îl mai mu¿cå un ¿arpe de inimå.. nu s-ar mai uita la tine. uite a¿a.. Dacå ajunge la bântåu. face ¿i el ca frate-såu: se urcå într-un copac. Ba î¡i spui ¿i de rânduiala norocului meu. îl luå de mânå. în locul meu. ¿i te pomene¿ti cå m-oi îmbogå¡i mai dihai decât el! ªi a¿a de iute porni spre balta dracilor. a¿a. cå le uit pe. så vadå ce ispråvi au fåcut pe ziua ce trecuse. clocoti valea mai stra¿nic ca de bubuitura de tun. Cautå-n dreapta.

. ¥i sare ¡åndåra împåratului. fata tatii. – Bine. Unul avea avere mare. ªi cicå din åla s-ar fi trågând ¿i pânå-n ziua de azi gu¿a¡ii de la munte! ªi-ncålecai p-un fund de tobå. tatå. minciunå încoronatå“!1 Povestea a ¿aptea Cuprinsul povestirii de pânå aici. Când fu la mâncare.. de n-avea nici ce mânca. îmi place ¿i mie! – Dumnezeu så vå binecuvânteze.. celalt era de tot sårac. te primesc bucuros. Så nu crede¡i cå ce v-am spus eu e vorbå. – zice cel bogat. Noroc cå nu m-a lovit. un mocofan de la munte. Am fost ¿i eu la nunta asta: mestecam prin oale ¿i mai puneam câte-un gåvan de sare. sarmalele sårate potroacå. A nemerit pe ciobanul cur¡ii. Nouå zile lan¡ a ¡inut nunta cu cheful ei.. – E. Cå asta fu. eu oi prå¿i la tine aci. odatå se-mbujorå la fa¡å. fiii tatii! ªi s-a¿ezarå p-o petrecere. nici ce îmbråca. zise împåratul. dacå vå place dumneavoastrå. Tråiau de mult doi fra¡i. fratele cel sårac vine la cel bogat ¿i-i zice: – Måi frate. ru¿inoaså ca toate miresele. . zise mireasa. pp. 1 Calendarul revistei „Ion Creangå“ pe 1912. cå ¿tiu ei cum så-¿i râdå de om! iar când îl slåbirå împeli¡a¡ii.. så-l sature de bogå¡ie! Fratele ål blajin la inimå î¿i luå måtu¿a ¿i pe ginericå ¿i porni la cuscru’ împåratul. drept sub bårbie ¿i i s-a lipit sarmaua de gât. î¡i place båiatul åsta pe care ¡i-l dåm noi de bårbat? – Ce. 168-173. Când våzu fata a¿a mândre¡e de flåcåu voinic ¿i frumos. de a mers vestea peste nouå måri ¿i nouå ¡åri. bu¿lubuc cu el în bântåu. cu ea dupå mine. numai så-mi dai mâncare. luå o sårma ¿i zvârr. ce crezi cå se mai alese de el? Era mort de-a binelea! Pe urmå îl luå Sarsailå d-un picior ¿i. måi nene.. Vorba v-oi spune-o altådatå. ¥ntr-o zi a lui Dumnezeu.Diavolul învråjbitor al lumii 89 ¿i dupå ceafå! Laså-i pe draci.

tåcea cum tace chiticul în baltå ¿i vi¡elul în vacå: una. da cum ne-a fost vorba? – zice cel sårac. – Aha. A cheltuit împåratul mai toatå averea ¿i nici c-a tåmåduit-o. ¿i a råmas în întunericul nop¡i. Da omul nostru cel orb. – cå ei cam acolo se adunau la taifas. c-a råmas orbul singur. tu ce ai mai auzit. Månâncå cel bogat. – Måi frate. calicul! Da orbul n-a mai zis nimic de durerea ochilor. Se gânde¿te amu fratele cel bogat. Dracii ¿i-au mai ¡inut sfatul. când se pun iarå¿i så-¿i mai potoleascå foamea. – întreabå Scaraoschi pe un cornorat. pe loc se tåmåduie¿te. numai då-mi. Bogatul se saturå de mâncare ¿i såracul de foame. Pe la miez de noapte vin dracii. cå-i era fricå de necura¡i. påcåtosul ista. i-am gåsit leacul! ªi-l umflå în spate ¿i-l duce de mi-l toarnå sub cel pod. era såtul acum. cå mor de foame! ªi a mâncat flåmândul nostru ¿i s-a sculat iarå¿i la lucru. ¿i-¡i dau så månânci. de cum a auzit vorba demonului. – Hai. – Eu am auzit. Cum se fåcu ziuå. doar leacul nu-l ¿tie nimeni afarå de mine. N-a a¡ipit de loc în noaptea aceea. cum så scape de el. da istui sårac nu-i då nimic. – ªtii ce bre. sub pustiul podului. Nu departe era un pod mare peste o gârlå. – cå må fåcea de ru¿ine. cå avea nådejde în sufletul såu cel amårât. înainte de råsåritul soarelui. orbul iese iute de sub pod. scoate. pânå ce n-a råmas ¿i fårå celalt ochi. neputinciosul! – zice ist bogat. – De-amu am scåpat de el.90 T UDOR P AMFILE La vremea prânzului. ca nu cumva så-l ia cineva la roatå pentru ochii lui frate-su. ce så facå cu orbul. apoi s-a fåcut tåcere sub pod. ¿i alta cå a în¡eles el cå spusa cornoratului celuia are så fie cu leac. ¥ntunecimea voastrå. Prå¿esc ei pânå la achindii. de bucurie. cå este o fatå de împårat cåreia i s-au stors ochii ¿i nu vede deloc. ¿i va da pe la ochi. – Måi. dar un ochi în cap nu-l mai avea. – zice isalalt? Då så-¡i scot un ochi. – zice hainul. Povestea spune cå nici amu cel sårac n-a mâncat. nop¡ile. femeia celui bogat le aduce de mâncare. Da dacå ar lua rouå de pe lanul ista de grâu. se târâie cu greu pânå la lanul de .

så-mi sco¡i ochii! – Dacå zici tu cå mi-o vindeci. de unde ai bani? – De sub pod. Tu mi-ai tåmåduit pe fata împåratului? Ce mai vrei amu? ªi l-au sfârtecat dracii în mici bucå¡ele. cå nu mai ¿tia pe ce lume este. vin iarå¿i dracii. de sub podul sub care m-ai aruncat ca pe un câne! – Måi frate! ªtii ce? Scoate-mi ¿i mie ochii ¿i du-må sub pod! Zis ¿i fåcut. eu îs doftor bun. – îi råspunde împåratul. blåståmatule! – zic ei într-un gals cu to¡ii. ¿i orbul nostru vede întâi ca prin ciur. cum så nu fie vesel acum. cåci roua fermecatå a zåmislit izvoare de luminå. ajunge la împåratul cu feti¿cana oarbå. ochii i se fac la loc. de bucurie. zice el. – î¡i dau aur cât îi încårca pe patru cai! ªi împåratul a strigat så iaså to¡i doftorii afarå ¿i l-a låsat pe ista singur. ¿i nu cam un ceas – orå. ¥ntrebå iarå¿i Scaraoschi: – Ce-a¡i mai auzit. 1 . când avea aur cât nu putea duce! ¥n satul lui omul din poveste s-a fåcut gospodar cu vazå. Omul nostru ¿i-a luat aurul galben-ro¿iatec ¿i a mers într-o doarå pânå acaså. tu mi-ai fost. Oare n-o fi ¿i amu nevoia care ne-a tras pe sfoarå? Ia hai så cåutåm! – zice iar Scaraoschi. – Aha. Pe la miezul nop¡ii. bre? – Ce så auzim! Fata împåratului s-a vindecat! – Cum oare. Ca din senin.Diavolul învråjbitor al lumii 91 grâu ¿i se spalå cu rouå. întrebând din om în om. måi? Poate a fost cineva sub pod ¿i-a auzit ce-am gråit noi. mai bine chiar de cum vedea întâi. Adicå tocmai un ceas. råspunse ista. Frate-såu îl întrebå odatå: – Bre. Strânge apoi într-un ¿ip câteva chicuri de rouå ¿i. ¥mpåratul nu mai putea de bucurie. ¥ntr-un ceas pe ceasornic1. – Luminate împårate. dau de nenorocitul ¿i lacomul om. ¿i acum så-l aibå în mânå? Ei. ªi cum cociobåesc ei. De când se trezise el pe lume. dupå vorba dråcu¿orului. ochii fetii s-au facut alba¿tri ca cerul. – lucru ce se întâmplå când nu se urmåre¿te ceasul. apoi ca prin sitå ¿i la urmå vede bine. Dacå nu ¡i-oi vindeca eu fata. nici nu våzuse un bånu¡ de aur.

odatå a auzit. fra¡ilor. – fratele cel sårac scotea ni¿te rådåcini într-o margine de pådure. câtå vreme cel de al treilea frate era sårac. o fi fost iarnå. mai râcâie cu mâna. Doamne Sfântå Preacuratå! O cåldare plinå cu bani de aur strålucitori ¿i netezi. Gråine¿ti. M. Påmântul era înghe¡at. . Acesta umblå numai cu dreptatea ¿i cu adevårul. chiaburi. Iar celuilalt. nu-i vorbå: – Måi. împårt. a¿a. ceilal¡i. iar dupå ce spune fra¡ilor lui este orbit de ace¿tia. 1 Culegere din com. când a dat o datå cu cazmaua. pe lângå muncå. Cei doi fra¡i lacomi cad în curså. de dl. Scoaterea ochilor o aflåm ca un mijloc de a scåpa de fratele norocos ¿i de a-i lua averea. nu-i treaba mea. låsa¡i-må a¿a. jud. ca crucea se usucå! A¿a a fi. în Povestirea a opta Trei fra¡i: doi boga¡i ¿i al treilea. cå nu-i de chip! Nu vezi? Strâmbii månâncå ¡ara! Dar dreptul. – nu ¿tiu. da! – tot alde frate-såu. ¥ntr-o zi. cå. de credeai c-atuncea erau adu¿i de la tarapanå. c-a¿a vrea Dumnezeu cu el. Ascultând sfatul diavolului. – o fi fost toamnå. pentru foc. Dorohoi. vede într-adevår o cåldare mare. când colo. sårmånelul. pentru cå era bun la inimå de felul lui.92 T UDOR P AMFILE Iacå ce-a på¡it fratele cel hain la suflet ¿i lacom. voinice¿te. Dumnezeu i-a purtat de grijå1. mai dådeau ¿i ei cât puteau pe alåturi. ajunge bine. da ¿tiu cå omul nostru. cine umblå cu crucea. scociorå¿te de jur împrejur. n-a fi. îi då capacul la o parte ¿i. ¥ntr-un sat tråiau odatå trei fra¡i. pentru iarnå. ¥i spuneau ei. umblau cu cele ho¡ii ¿i cele fårådelegi. eu så vå spun ce s-a mai întâmplat dupå asta. nu era. doi erau oameni cuprin¿i. sårac. Cautå el. nu: – Nu. Barbu. cå m-a vedea el Dumnezeu ¿i sfânta cruce ¿i pe mine! – Da. ¿i cå. ca ¿i cum ar fi izbit într-o cåldare de cele de fåcut rachiu. nu ¿tiu. drept. se vede c-ai uitat cå pânå la Dumnezeu te månâncå sfin¡ii. mai då ¿i pe alåturi. Acesta gåse¿te o comoarå.

– întåre¿te ¿i celalt frate. N-ar fi cu dreptate så iau eu banii to¡i. ce-¿i zice omul: – Cu banii de-aici tråie¿te nu un om. cu atâta dreptate cât o strânge la sân! – A¿a-i de asta. în partea dinainte a cåru¡ii. unul îi scoate repede un ochi. apoi ce noroc mai mare decât acesta s-ar putea pe capul cuiva! ªi astfel zicând. o aduc acaså. frå¡ioare. mai bine så facem cum am fåcut ¿i pânå acuma ¿i så nu mai umblåm cu cheie de bisericå în brâu. cam trei saci de galbeni! Acu. tustrei au pornit spre poala de pådure. ¿i i-om împår¡i în trei: de-mi vine mie un sac. ¿i uite ce-i! ªi începu fratele cel sårac så spunå toatå întâmplarea cu comoara din pådure. nu-i mort. låsându-l a¿a. ¿i cred c-o fi bine. merse la fratele lui cel mai bogat ¿i-l rugå: – Då-mi. o ridicå. carul. acolo. iar pe de alta så împår¡im comoara în douå pår¡i. pe marginea drumului. Celalt frate mai-mai så se învoiascå. så-mi dai cåru¡a. – Eu a¿a zic. ¿i celalt pe celalt ochi. a¿a. ce-¿i zic boga¡ii: – Måi. doi. måi. a¿a. nici mai pu¡in. cum li era inima ¿i obiceiul lor de demult. am så spun ¿i l-alde frate-meu. Nici mai mult. o împart ¿i tråiesc tare veseli ¿i mul¡umi¡i. cå am olecu¡å de treabå! – Ce cåru¡å? Da crezi tu cå mi-a venit cu apa? Cåru¡a må ¡ine pe mine bani. ce så mai umblåm noi acuma la båtrâne¡e cu dreptatea ¿i så împår¡im în trei pår¡i deopotrivå cåldarea cu galbeni! Te treze¿ti cå ne pomenim în doaga fratelui nostru. odatå se pomene¿te cu cei doi du¿mani cå-i sar în spinare. ei amândoi. Pe drum înså. dar uite cum. fra¡ioare. Se gânde¿te oleacå ¿i zice: – Nu zic cå nu-i bine. se duc la comoarå. tråiesc zece case. cum ståteau în fundul carului. cu cu¡itele în mâini. unde såracul dåduse peste comoara cea minunatå. au cåzut la învoialå. în loc de trei. – ¿tii tu? – Cum så nu ¿tiu. ¿i så mergem tustrei s-o împår¡im frå¡e¿te. dac-o fi treaba cu dreptate! Bogåta¿ul a dat numaidecât de veste ¿i celuilalt frate. ªi cum fratele cel sårac mâna boii.Diavolul învråjbitor al lumii 93 Så fi fost. cât le-or ¡ine furcile ¿i påmântul. a înjugat boii la cåru¡å ¿i a¿a. dar nici viu nu se cheamå cå råmâne! ªi astfel. dar eu socot într-altfel: så-i scoatem ochii ¿i så-l låsåm la cutare pod. îi fac vânt din cåru¡å ¿i. . Hai så-l omorâm pe calic ¿i så scåpåm pe de-o parte de dânsul. care a ajuns de nici câinii nu-l spalå. din una. dintr-alta.

Doamne. fåcui una tot pe calapodul vostru. care zice ¿i el: – Eu. så-mi aju¡i så fac dupå dreptate! . ¿i începe så zåreascå a¿a. pe la miez de cântåtori. atâta lume se fråmântå pentru fatå. ªti¡i pe cutare bogåta¿ cu o singurå fatå! I-am dat ce i-am dat. Drume¡ul îl duse ¿i omul se spålå oleacå pe ochi cu apå. se vede. al¡ii altele. drept så va spun. Unul zise una. vede ca prin ciur. cå puzderia de draci intrå ca-n påmânt! Da-i vorba cå orbul nostru de våzut nu våzuse. cå oare. de-au scos ochii fratelui cel sårac! Ha-ha-ha! ªi så ¿ti¡i cå nu-¿i capetå vederea decât dacå se va spåla cu apå de la izvorul ro¿u! ªi iar: – Ha – ha – ha! Altul. care så-l fi våzut ¿i så-l fi dus la o caså de om. pânå când unul începe så se laude: – Eu aståzi am fåcut pe cei doi fra¡i boga¡i. multumescu-¡i ¡ie. Atâta jale. ¿i fata nu-¿i mai vine în fire. îl apucå noaptea. ie¿i afarå de sub pod ¿i îl rugå pânå la påmânt så-l ducå la izvorul ro¿u. så-i låsåm în pace ¿i så ne ¡inem mai pe-aproape de fratele cel orb ¿i så vedem ce se mai întâmplå cu dânsul. cå. se mai spalå ¿i a treia oarå. cum fuseserå ¿i mai înainte. Doamne sfinte. cum mi-a dat în gând una ca asta: fata nu se va face bine decât dacå va lua rosurile! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha! Mai donda-donda! vine pesemne miezul nop¡ii. Cum sim¡i cå drume¡ul se apropie de dânsul. cine focul cel negru o så-i ¿opteascå la ureche så se ungå la ochi cu unturå de cåprioarå? Vine rândul altui drac. Acolo la pod. la rând. numai ce-aude Tartorul dracilor cå-¿i întreabå supu¿imea despre toate cât ea fåcuse peste zi. cå mari ¡i-s minunile! Orbului nostru dintr-o datå i se prind luminile la loc.94 T UDOR P AMFILE Acu. Noaptea. dar de auzit. Acuma. Nu trecuse nici un drume¡. atâta trudå ¿i cheltuialå face pentru dânsa. Råsåriserå cu to¡ii ca din påmânt. când mi-oi vedea eu ceafa. – zise omul. ha-ha-ha! ªi leacul? Så vå minuna¡i. ca prin sitå. cu påmântul. ¿i vede mai låmurit de cum vedea mai înainte. pânå când – se vede cå se fåcuse ziuå – auzi un om mânând boii. toate câte ie¿iserå din gura diavolilor le auzise. må doare pântecele de râs! Ha-ha-ha. Ståtu acolo lipit. cå fåcu¿i dreptate ¿i cu mine. Se mai spalå o datå. – Ei. fåcându-¿i cruce. altul alta. zice ¿i el: – ªi eu am orbit pe Verde¿-împårat! Vai de steaua lui! ªi are så mai vadå.

lipsind partea didacticå. necuvenitå aici. Aud. Dacå l-au dus curtenii. ca så se ducå mai curând în lume vestea ¿i povestea despre dânsul. – Apoi. ªi asta-i povestea1. ¿i vin så-l întrebe ce-a fåcut de-a ajuns ce-a ajuns? Ce-am fåcut? Duce¡i-vå ¿i voi ¿i vede¡i ce-i acolo! Så vede¡i acolo comori! Cei doi fra¡i lacomi s-au dus. – pentru fratele care doar a cåutat så se îmbogå¡eascå mai mult.Diavolul învråjbitor al lumii 95 De-aici plecå tocmai cåtre scaunul lui Verde¿-împårat. Dumnezeu så-i ¡ie Pânå-n ve¿nicie. proaspåt împu¿catå. nu råmâne decât cea care pare mai båtåtoare la ureche. dupå vorba omului. Fatå de so¡ie. am så-l lecuiesc eu. Dintru-ntâi se face cå nu ¿tie de ce-i atâta mâhnire pe la curte. Tecuci. întårâtatå pe cel care le furase leacurile. ¥mpåratul i-a dat îndatå Col¡ de-mpårå¡ie. Dracii au scociorât în dreapta ¿i-n stânga. l-a låsat så meargå så tåmåduiascå ¿i pe fata omului bogat. ¥n sfâr¿it. – Cum nu ¿tii? ¥mpåratul nostru a dat peste mare cumpånå. nici pulberea n-a mai råmas din oamenii nedreptå¡ii. târziu ¿i ce-i doi fra¡i ai lui. . ca så se ungå la ochi ¿i. zice omul nostru. 1 Culegere din com. au pus mâna pe el ¿i. cum s-a uns. Iaca a¿a ¿i a¿a. împåratul îndatå a poruncit. jud. iatå ¿i o povestire în care. så-i aducå unturå de cåprioarå. – ¿i-i spune unul de pe acolo tot amarul împårå¡iei. ºepu. unde ajunge într-un târziu. Så må duce¡i la-mpårat. dar acolo au dat peste ceata diavolilor. cum a våzut mai bine ca-nainte. a¿a. cât ai zice. iar dupå asta. ¿i anume furarea sfatului diavolesc ¿i pedeapsa.

care se pot lecui numai ungându-se cu frunze din pomul de deasupra. nr.1 1 „Luceafårul satelor“. fiindcå preotul o sfin¡e¿te la fiecare zi întâi de lunå. înså zgârcit ¿i lipos. îl cunoa¿te numai dupå o mu¿cåturå de câine de la o mânå. nenorocos. I. cu douå. Å¿tia vor så zdrobeascå såråcia ¿i prostia oamenilor. ¿i de aceea plecå în toatå lumea. om cinciuit. Unul. ¿chiop. ¿i atunci ne ducem pe copcå. îi muncesc ca pe draci ¿i nu le dau [pro¿tilor] mâncare bunå! Un alt diavol zice cå nu s-a putut apropia de casa unei femei. sårac ¿i focuit. de frate-såu. unde se strângeau dracii la orândå. cåci acum au sosit ni¿te dascåli învå¡a¡i. Numai atunci avem noroc. crezându-l ispititor al sfaturilor dintre dân¿ii. s-a întâlnit cu unchia¿ul ce l-a îndreptat la copacul din marginea pådurii ¿i acolo diavolii i-au fåcut felul. iar cel mic. de nu mai e chip så-i în¿eli cu una. ¥ntreba¡i de diavolul cel mare. bogat. a plecat ¿i el la drum. Dascålii suflå la urechile påcåto¿ilor câte-n lunå ¿i-n soare. urmeazå cuprinsul obi¿nuit al povestirii. Fratele cel bogat. a luat ochii împåratului. 2-3. nu se putea lipi. auzind despre chipul cum såracul a scåpat de såråcie. cå boierii nu se tocmai uitå la ochii acestor dascåli. unul råspunde: – Så tråie¿ti prea-ntunecate împårat! Eu n-am putut så fac nici o ispravå cu sufletele pro¿tilor la care m-ai trimis. Erau doi fra¡i: cel mare. Pite¿ti. dupå ce le va muia în lapte. unde nevasta. dupå nouå ani fårå o lunå. an. îmbogå¡it. fratele råtåcitor se întoarce acaså. de se pricep mai bine ca un drac. Pe drum se întâlni cu un mo¿neag. Dupå ce lecuie¿te pe-mpårat.96 T UDOR P AMFILE Povestirea a noua Dupå anumite aruncåturi cu privire la stårile de azi. buni la inimå ¿i iscusi¡i. . care-i aråtå un copac la marginea unei påduri. 1910.

care se pot alipi ¿i de femei. se înfå¡i¿eazå cel osândit înaintea domnilor de la judecatå ¿i le spune: – Drept este. – spune întâia. care. în povestirile de pânå aici. atunci i se iartå osânda. – îl judecaserå legile la spânzuråtoare. pe tårâmul anecdotei. – nu mai råmâne nici o îndoialå. . Când era så-i facå sfâr¿itul. vrea så facå din femeie un „drac mai drac decât dracul“. s-a gåsit o fatå ¿i l-a luat de bårbat. dar tot n-a fost a¿a de greu påcatul.CAPITOLUL VIII Iatå atâtea fe¡e ale credin¡elor populare române¿ti cu privire la mijloacele prin care diavolul cearcå så strice buna în¡elegere dintre oameni: uneori – ¿i foarte rar –. ca ¿i dupå a altor na¡iuni. schimbându-se în persoane care pot fi crezute. så-l ia pe cel osândit. ca så fiu osândit så tråiesc cu dracul. venirå så nunteascå pripoiul la el acaså. domnilor. ¿i mai bine så mor spânzurat. are un rol secundar. cålugårii. spre a arunca såmân¡a zavistiei Dupå mine. cå mare påcat am såvâr¿it. Ce-i drept. iar ¡ara îi då zestre. Vå rog. la o vreme. sub înfå¡i¿area lui obi¿nuitå. femeia. cât au tråit împreunå ¿i. decât så må osândi¡i så tråiesc cu muierea ce m-a luat!“ Urmeazå ¿i a doua povestire: „Se însurase feciorul ¿i-¿i luase ce-i plåcuse mai tare. ¿i dacå totu¿i i se då un rost mai însemnat decât dracului. dar cå aceasta este adevåratå. dacå se poate. Au tråit ei. cåtre prostimea adunatå. cå de vrea vreo fatå. strigå un slujba¿ de la împårå¡ie. Iatå numai douå povestiri bucovinene: „Pe-un råu fåcåtor. consåtenii ¿i mai ales femeile båtrâne. så lua¡i încå o datå judecata. dupå materialul literaturii noastre populare. iar obi¿nuit. dupå aceea. ¿i de bårba¡i. cum ar fi: preo¡ii. de bårbat. domnilor. Cå este ceva adevårat în aceastå socotin¡å a bårba¡ilor nu-i locul discu¡iei aici. Dupå ce fåcurå nunta la socru-såu. din cele ce sunt de fa¡å. ¿i mi se cådea spânzuråtoarea. acesta se datore¿te aparen¡ii ¿i mali¡iozitå¡ii bårbåte¿ti.

nu-i vorbå. dar prea se schimbase de la cununie încoace.98 T UDOR P AMFILE Fata ce o luase. mai a¿ezatå. Iatå povestirea: „Dumnezeu. are povestea care spune cå femeia este fåcutå din coadå de drac. dar. aceste zicåtori vor cåuta så spunå încå mai mult. cinstea la to¡i. cum påråsise altarul. . ¿i tot veselå era încå ¿i acuma. De la o vreme i-a venit ¿i feciorului lucrul acesta nu ¿tiu cum. de-¡i pårea cå uitase cå-i mireaså. 210-221. ªi dacå. Pânå la cununie era ea. îi plåcea. Atunci a chemat pe un înger ¿i i-a poruncit cå. 1 „Ion Creangå“. vom rosti cuvântul muiere. a în¡eles negre¿it cå trebuie acestuia o femeie. ia mai plângi ¿i tu! – Plângi tu. VII. în loc de femeie. Eu ¿tiam cå miresele mai plâng la nuntå. în capul mesii. dupå cum e obiceiul. cele mai caracteristice ¿i mai întrebuin¡ate sunt acestea: Femeia-i calul dracului. ca s-o meneascå a fi femeie. Femeia-i mai dihai decât dracul. care îndreptå¡esc în totul presupusa viclenie femeiascå. fata. mireasa a început a se veseli ¿i tot râdea cu to¡i. cå ai luat pe dracul! Eu de ce så plâng? – råspunse mireasa1. chiar când nu este socotitå a fi ziditå din coadå de câne. sinonimul subtitlului acestei lucråri: „ Femeia-i mai drac decât dracul. pe când va dormi Adam. ¿i face cåtre mireaså: – Tu mi se pare cå n-ai våzut încå mirese. a dat o veselie peste ea. coadå ¿i coastå de mâ¡å. iar tinerii însurå¡ei. poporul nostru. dupå ce a fåcut pe Adam. ca ¿i altele. Femeia judecå pe dracul ¿i-l mai scoate ¿i dator. Cum ajunserå cu nunta la el acaså ¿i se a¿ezarå pe la mese. pp. Femeia a-nålbit sau îmbåtrânit pe dracul. Femeia-i dracul ori dracul gol. Din multele zicale care cautå så zugråveascå pe femeie. Zis ¿i fåcut. Pentru a dovedi câtå parte de drac este în femeie. så-i fure o coastå ¿i så i-o aducå lui.

pe unde numai dracii puteau så intre. cu ea cu tot. la gândul c-a fost pagubit de drac. dracul ajunge în iad ¿i dådu så intre înåuntru printr-o gaurå. Mai mult chiar: Capul femeii se zice cå este cap de drac: Iatå povestirea! 1 Pentru variantele române¿ti ¿i stråine. anume ca så vadå Prea-sfântul cå nici el n-a stat degeaba. Ce så facå bietul înger? Mai stå pe gânduri. Cu cât fugea dracul de înger. zicând: – Femeie så se facå! ªi femeie s-a fåcut1. la urma urmei. dar. heruvime. ca s-o ducå lui Dumnezeu. dezmeticindu-se din spaima ce o på¡ise. îngerul s-a întâlnit cu un drac. Pe drum înså. întinzându-¿i aripele cât a putut mai mult. ca så facå femeie din ea. 57 ¿i urm. se rupse coada ¿i råmase îngerul cu atâta. nene Aghiu¡å. ªi zicând cå vrea s-o vadå ¿i el. puse mâna pe coastå. nu se ¿tie. Trase îngerul ¿i iar trase. ¥ngerul ståtu o clipå nedumerit. Dracul se trågea în iad ¿i råcnea de usturime. se uitå câteva clipe la ea. deci n-a mai a¿teptat så vadå ce-i ¿i cum. luå goana dupå el. . o întoarse pe o parte ¿i pe alta ¿i deodatå o rupse de fugå. aia din mâna ta? – O coastå de-a lui Adam. dar el se gândi så fure coasta de la înger ¿i s-o ducå la ståpânul såu. ¿i la urmå î¿i luå zborul cu coada de drac fåcutå mototol. La auzul acestora. Tartorul iadului.Diavolul învråjbitor al lumii 99 ¥ngerul a furat coasta cum a ¿tiut el ¿i a pornit cu dânsa în mânå. care l-a întrebat cam a¿a: – Ce-i. ci blagoslovi. ¥ngerul se repezi deodatå ca fulgerul ¿i abia avu vreme så apuce de coadå pe drac. cu atât îngerul se lupta mai tare ca så-l ajungå. – Nu mai spune! ªi ce faci tu cu ea? – M-a trimis Dumnezeu-tatål s-o fur. ce i-o fi tråznit dracului prin cap. ca så nu-l scape. våzând îngerul cå se apropie. vezi a mea Povestea lumii de demult. Dumnezeu. pânå a nu apuca så intre în iad. ¥n sfâr¿it. iar îngerul trågea ¿i el de coadå. pânå când. a¿a era de strâmtå gaura aceea. încå de departe a cunoscut cå vine cu ceva în mânå. ªi fugirå astfel amândoi cine ¿tie cât. p. se mai suci.

Petru ca så-i despår¡eascå. sunt cu cap de drac. ªi ce crezi. beau buruieni så nu mai „Ion Creangå“. La fel se aude ¿i prin jud. ¿i poate så se mânie cumva Dumnezeu pe noi. n-ai fåcut bine. Petru se mâniå ¿i le tåie capul la amândoi. fåcåtorul de minuni. da nu se cunosc de alelalte. Dupå aceea se întoarse iar la Dumnezeu. de grabå. II. î¿i omoarå copiii. „Ion Creangå“. Sfete Spiridon. o fåptuie¿te Sf. IV. ¿i i-a înviat a¿a. Petru. ¿i pe-al muierii la trupul dracului. ¿i zise: – Råu fåcu¿i. Dumnezeu trimise iarå¿i pe Sf. toate muierile. Petru se supuse poruncii lui Dumnezeu ¿i-i despår¡i. scoase sabia ¿i le retezå capul la amândoi ¿i plecå. Dacå aceasta n-o face Sf. ajunse pe Sfete Petre ¿i-i spuse tårå¿enia. Roagå-te la Dumnezeu ¿i. Dumnezeu trimise îndatå pe Sf. Sf. Petru la Dumnezeu. Da Sfete Spiridon se abåtu într-o leaså de måråcini ¿i dete peste dracul cålare pe muiere. Dumnezeu îl întrebå: – Cum i-ai despår¡it? El råspunse: – Le-am tåiat capurile! Dumnezeu zise atunci: – Petre. fiindcå nu se deosebeau. babii. de mare ciudå. p. Romana¡i. ¿i ei începurå iar a se certa. cå muierele ålea lepådate de suflet. 1 . povestire bucovineanå. câte se trag din blestemata aia de muiere. Sfete Spiridon s-a întors iute îndåråt ¿i. 238: „De ce au babele cap de drac?. Spiridon. Sf. låsându-i cåråbåni¡i. så le pui capetele la loc. Da lui Sfete Petre îi fu milå. Abia ajunse Sf.100 T UDOR P AMFILE „Mergând odatå Dumnezeu ¿i cu Sf. Petru pe påmânt. våzurå cum se certa un drac cu o babå. p. du-te ¿i pune-le capurile înapoi. Se duse Sfete Spiridon. care scot pe dracul. ar fi bine så te întorci. a gre¿it capetele: a pus capul dracului la muiere. 140. cum e¿ti fåcåtor de minuni. Sf. ªi de atunci. Cf. fac de sparg casele rumânilor. Sfete Spiridoane. o så învieze. Petru se duse ¿i puse capul dracului. umbla cu Sfete Petre pe-o cale. De atunci se zice cå baba-i dracul“1. iar pe al babii dracului. fåcându-se cå n-ar fi fåcut nimic. cum mai frumos aratå urmåtoarea povestire vâlceanå: „Sfete Spiridon. care fac vråji de învråjbesc oamenii. Petru ca så-i despår¡eascå.

pp. întocmai ca ¿i noi2. II. Acesta a fåcut-o înså Sf. p. alteori cred cå femeia are cap de ¿arpe. Revue des traditions populaires. p. a fost ¿arpele.Diavolul învråjbitor al lumii 101 facå copii ¿i câte feluri de lucruri nelegiuite. 63. Mihail. când. în loc de diavol. II. – ce crezi. 33. 661. ¥ntâia variantå o au ¿i francezii. cå alea sunt curate? Nu te mai gândi. cå alea au ceva din partea diavoleascå“1. tot de la o tåiere de capete. 62-63 ¿i X. . Ibidem. p.3 1 2 3 „ªezåtoarea“. III.

CAPITOLUL IX

Povestirile literaturii populare române¿ti, care aratå într-adevår cå „femeia-i mai drac decât dracul“, au cu totul altå cuprindere decât cele în¿irate pânå aici. Ele sunt în numår de cinci, – adicå cinci subiecte diferite, cu aceea¿i încheiere: „Dracul este pus sub papucul femeii“, dacå nu chiar ¿i mai mult.

Povestirea întâi
Femeia då dracului så-i facå drept un fir de pår. Cåznindu-se în toate chipurile, dracul înålbe¿te, dar pårul tot strâmb råmâne.

„Cicå era odatå un om sårac-sårac ¿i åst om nu mai putea så dea-nainte, så fi fåcut ¿i aripi. Ce era så facå el, un suflet, – muierea muiere, copiii mårun¡i, påmânt pu¡in. ¥n grådinå, lângå caså, era o baltå, pe care se încercase fel ¿i chip s-o sece ¿i nu putuse. ªi-odatå, cum sta el plouat lângå baltå, gândindu-se la såråcia de e pe capul lui, numai cå vede pe dracul ¡â¿ti! din måtasa broa¿tei ¿i potinteu1 înaintea lui. Bietului om nici nu-i mai dete mâna så fugå. Dracul, prietenos ¿i iclean cum e, începu vorba ¿i-l întrebå de ce este a¿a de topsåcat2. ªi dupå ce-i spune rumânul câte mai trage pe urma såråciei, dracu-i zise: – Hai så facem o învoialå. Då-mi mie balta, ca så må prind slugå la tine fårå nici o simbrie, ¿i-am så te scap de såråcie. Eu ¿tiu când se pun anii seceto¿i ¿i când cad anii ploio¿i; am så te învå¡ când så pui bucatele pe
1 2

Drept, nemi¿cat, stanå. Amårât.

104

T UDOR P AMFILE

coastå ¿i când ai så le pui pe padinå1. Dar c-o îndatorire din partea ta: så-mi dai totdeauna de lucru, cå altfel te-ai dus pe copcå; te curå¡ ¿i pe tine, ¿i pe ai tåi. Uite-¡i spune, så n-am påcat! Când auzi bietul om de una ca asta, mai-mai cå-i venea så-i zicå så se ducå „unde-a dus mutul, iapa“, dar se råzgândi: – Så-ntreb ¿i nevasta, – zice el, – så våd ce-mi spune; så vii så-¡i dau în bunå în cutare zi, ¿i tot aici unde vorbiråm. Intrå în caså ¿i spuse zapciului, toatå tårå¿enia cu dracul. Dar femeia, de dupå sobå: – Adu-l, bårbate, ¿i las-cå-i dau eu de lucru! ªi pe vorba muierii se suci omul ¿i la ziua hotårâtå – spre baltå. Dracu-l a¿tepta cu råspunsul ca pe un codru verde. Omu-i dete-n bunå ¿i din clipa aia î¿i ¿i începu serviciul întunecatul argat. Cåpiii råsåreau în somn, – îl visau pesemne –, dupå ce l-au våzut dintr-ntâi brichisând2 prin curte ¿i prin caså. Da-ncetul cu-ncetul se-nvå¡arå cu el. Treburile mergeau strunå de când intrase-n curte dracul. ¥ntorceau oamenii la miri¿ti; înciocåla ¿i omul nostru plugul ¿i porni cu argatul la-ntors de miri¿ti. Dracul, când se låså pe coarne, întorcea brazdele ca de jidovi, – da vezi, ce fåcea, ce dregea el, cå boii abia adiau din nåri. – Ståpâne, zise el, så pui bucate numai pe-aici, pe deal, cå la varå au så fie înecuri pe rovine! Omul ascultå de diavol ¿i sfatul lui îi prinse bine, cå unde începurå, nene, pe primåvarå, ni¿te sfinte de ploi; turnà cu gåleata, nu altceva. De såmånåturile de pe vale nu s-alese praful. Numai porumbii pe deal crescuserå nebuni, de nu te vedeai din ei, så fi fost cålare pe cal de cålåra¿: brani¿te, nu altceva. Cum se nåstimiau3 puicele, se ¿i încurcau, de multe ¿i mari ce erau. Grânele erau zid, ¿i pân-la brâu. Da så nu ne uitåm vorba. Dupå ce ararå ¿i odorirå4, puserå sculele la locul lor. Pân’ n-a veni iarna, dracul, me¿ter cum e, ¿i ridicase în curtea ståpânului câteva jitni¡e ¿i påtule. Râdea curtea de a¿a mândre¡e de leahuri5. Sårac era ståpânul, dar era bogatå sluga: drac sårac, våzut-ai? Se puse iarna. Dracul se båtea mai mult primprejurul casei: ba tåia lemne ¿i le båga-n sobå, ba mai da nutre¡ la vite, ba cåra apå, – ca tot
1 2 3 4 5

Loc jos, låsat. Robotind. Iveau. Ispråvirå [aratul]. Acareturi.

Diavolul învråjbitor al lumii

105

omu-n timp de iarnå. Acuma, iarna, zilele, de scurte, scurte erau, da dracul tot n-avea de lucru toatå ziua. – Få, nevastå, då-i de lucru dracului, ca se cam încruntå la noi, – Încornoratul; då-i de lucru, cå ne pråpåde¿te. Tu ¿tii îndatorirea noastrå! – Las’ bårbate, laså-mi-l în samå; îi dau eu de lucru! Se gândi cât se gândi a muiere ¿i gåsi de lucru pentru drac; îi dete un floc, ca så-i facå ce-o ¿ti el, numai så-l facå drept, drept, ca firul din musta¡a pisicii. ¥l puse bine pe diavol cu lucrul el. Muncea cât muncea bietul drac pe-afarå ¿i, când venea-n caså, lua din firidå flocul ¿i s-apuca de lucru: îl sucea, îl råsucea, îl învârtea, îl mai trågea prin gurå, – degeaba: flocul se fåcea iar covrig. Dar Necuratul nu pierdea nådejdea: cât mi ¡i-e de lungå seara de iarnå, bietul drac se muncea, de-i curgeau nådu¿elele måzårate. Se cåznea så-ndrepte flocul: mai suflå pe el, îl mai ¡inea întins între palme, – de surda. Când îl întrebå, în båtaie de joc, prefåcuta de ståpânå-sa, dacå a ispråvit treaba, el råspundea în silå cå mai are. Azi a¿a, mâine a¿a, trecu ¿i iarna: începurå så crape mugurii ¿i så råsarå ici ¿i colo de sub podul de frunze ghioceii, – ghioceii care pe tâmplele dracului råsåriserå vetre-vetre de pe la miezul iernii. Primåvara då de muncå omului: Dracul puse bine flocul ¿i se apucå de munca câmpului. A¿a trecu primåvara, a¿a ¿i vara. Toamna veni cu bi¿ag de bucate ¿i de toate pentru ståpânul dracului: gemeau jitni¡ele ¿i furcile påtulelor o porniserå într-o parte. Ståpânul nu mai pomenise a¿a bi¿ag. Ce så vå mai spun! Omul nostru se chiaburi! Dete iar zåpada ¿i iar se apucå dracul de lucru. Parcå-i venea greu så mai înceapå iar cu canunul din anul trecut, dar câine-câine¿te, luå iar lucrul. Dar afurisitul de floc, de ce-l sucea dracul, de-aia se cocârgea mai råu, când îl slåbia din sucit. – Ei, – gândi dracul, – så ¿tii cå-mi pune capul lucrul åsta, dar ce så fac: a¿a m-am legåtuit. O iarnå încheiatå råsuci ¿i-ntinse bietul drac flocul ¿i nu mai ajunse så-l facå „drept ca firul din musta¡a pisicii“, cum îi ceruse ståpânå-sa. Când ajunse-n primåvarå, capul dracului era colilie. Deznådåjduit cå ¿i-a gåsit na¿ul cu muierea, azvârli lucrul din mânå ¿i-o ¿terså, låsând ¿i baltå ¿i tot, ¿i pe ståpânu-såu procopsit. ªi vezi, de-atunci se zice cå „muierea a albit ¿i pe dracul“1.
1

¥mpårt. de dl. Gh.F. Ciau¿anu, com. Fåure¿ti, jud. Vâlcea.

Iar cât n-oi avea poruncå1 Ca så må pui la vreo muncå ªi la mijloc timp va trece Pânå când så numår zece Atunci a ta mo¿ie Cu totul a mea så fie. Så-¡i slujesc acaså ¡ie. Cå i-a-mpu¡inat påmântul ªi cå-¿i are tot cuvântul. Påze¿te când nu e omul. dracul ca dracul. Cu nevasta sfåtuie¿te Ce me¿te¿uguri så puie Pe dracul ca så-l supuie. te-nvoie¿te. Dracul iarå¿i mutå parul ªi-¿i mai lårge¿te hotarul. Glodoroaså ¿i ghimpoaså. Tot råul fåcut îl vede. . pu¡in sapå. Tocmai dupå cum voie¿te. ¥i zise: – ’N pricina asta Få zapisul. Cu zapis. M-oi sfåtui cu nevasta. Cade påmântul în apå. Vine omul în livede. så facem învoire. ¥ntr-acestea zise dracul: – Ce tot ceartå în tot vacul? Ori tu så pierzi o mo¿ie. Vine omul. Socotindu-se nevasta. ¥n care så-¡i fac tot treabå Una dupå alta-n grabå. iar se ceartå. Ori lacul al tåu så fie. ¥i smulge din margeni pomul. Så-l facå-n necaz så crape ªi de gâlceavå så scape. ¥ns-a omului lucratå Ca o grådinå curatå. råspunde dracul Cå pân-aci i-a fost lacul ªi cå aci e hotarul.106 T UDOR P AMFILE Varianta întâi Un om demult. Iar când n-oi avea porunca [datå]. Se duce dar ¿i vorbe¿te. Unde ¿i-a båtut el parul. Ca så fiu fårå simbrie. 1 Ai. ¥ntreabå. Vrând så-¿i mai lårgeascå lacul. Iar pe când oi avea treabå Poruncitå tot în grabå. Atunci ¿i a mea fâ¿ie S-o iei drept a ta mo¿ie. Merge necåjit acaså. Bietul om iarå¿i îl laså. ªi a¿a. Câte pu¡in. Iar a dracului båltoaså. Zise el: – Cât despre asta. de când vacul Se învecina cu dracul: El avea o mo¿ioarå ªi dracul o få¿ioarå. cu întårire. ¥i aratå ¿i pe hartå. Dar înså numai atâta Pe o vreme hotårâtå. Stai aici pânå m-oi duce ªi råspuns î¡i voi aduce.

ªi ispråvind. mi-l încovoaie. Zicând: – Apucå. Zicând: – Mai då-mi ªi altå-treabå! ªi-atât fåcea orice iute. luând påru-n grabå. Cåznindu-se tot întruna. Oricum ¿tii. ª-acaså dacå-l aduse Så-i argå¡eascå1 îl puse. Iar cât când îi zicea: – Du-te. ¥l bagå-n gurå. Toate cele mai sus zise. se zburdå. Så-l întindå se munce¿te: Dar geaba. Ne¿tiind ce så mai zicå ªi cât pe aci såracul. de. îl mai linge. i-l dete în mânå ªi-i porunci ca ståpânå. Fåcu zapis. Cå cum îi zicea din gurå. -’l neteze¿te. venea-n grabå. Mâine îl apucå iarå. Mereu în gurå-l întinge. 1 107 Ie¿i. Merse-n pripå. ªi du-te de adå apå. Trecu såptåmâna. Vreme fårå a-¿i mai pierde. Dar de-l rupi. Femeia tot îl zore¿te Strigând: – De. Parcå îi venea så crape. Dracul iar la tot cuvântul Se pornea iute ca vântul ªi-ndatå. Zise-n gându-¿i: – Ce mai treabå! ªi-ncepu så-l netezeascå. Iar femeia lui. dacå sfåtuie¿te ªi cu dracul se-ntâlne¿te. Porunce¿te-mi acum alta! Omul alta-i då se facå. dai de nevoie! Dracul. Mai mult se-ncârlion¡eazå. ªi mie supus så-mi fie. Fåcea lucrul ca-ntr-o clipå. luna. ’ndrepteazå Acest pår. El mai råu se încovoaie: ¥l mai ia iar. ªi-a treia zi însereazå ªi el tot nu-l îndrepteazå. Un pår de subsuori smulse. Dar toate-i erau de surdå. Astfel. ¥l ia-n degete. ¥l fåcea-ntr-o-nvârtiturå! Omul tremura de fricå. ispråve¿te. Så-l întindå. Numai nu uita. . ci scrie. Fierbea-n el de ciudå fierea: Cum så-l råmâie muierea? Se fåcu-n acea zi searå. îl moaie. Se necåje¿te. întins så ¿eazå. în el scrise. în mare pripå. Era så-l încurce dracul. cum vede.Diavolul învråjbitor al lumii Cå ¿tiu eu så-i dau lui muncå Odatå dintr-o poruncå. så-l cåzneascå. El råspundea: – Este gata. se ascunse. mo¿ia så-¿i scape. nu se-ndrepteazå. Gândind. Nu poate fi: „Så-i argåseascå îl puse“. Neavând nici timp så tacå.

¿i så-mbåtrâneascå. iar 1 A. såracul. sårmanul. tace. Cåznind. Cumpårå ea ce cumpårå de o sutå de lei ¿i porne¿te spre caså. Tot cu pårul se munce¿te. Ea îl strigå iar så saie Ceva lemne så mai taie: ªi-abia iar ia påru-n mânå. Pann. Trece un popå ¿i-o întreabå cå ce are de-i a¿a supåratå. Ea la altceva îl mânå. Pårul ca så-l îndrepteze. Ea iarå¿ îi mai strigå: – Hai de-mi få o måmåligå! El ¿i-aceasta ispråve¿te ªi iar pårul neteze¿te. Al doilea an porne¿te. 135-137. Dar cocoa¿a din spinare ªi barba crescutå mare I-au råmas ca mo¿tenire Spre ve¿nica pomenire. Cât începu så-i albeascå Pårul. Când una. Cå muierea de când veacul. . så se ducå-n târg. pp. „Era o datå un cioban ¿i avea o femeie stra¿nic de frumoaså. Tot mereu så-i imputeze. care toate curmå. Dar în cele de pe urmå. dracul. Ba ¿i coco¿at råmase Neviindu-i så se lase. El neavând cuvânt. cå ea a cheltuit suta de lei. O muiere så-l supuie ªi mo¿ia så-¿i råpuie. A îmbåtrânit pe dracul!1 Varianta a doua Are numai sfâr¿itul ca mai sus. Cå ¿i-al treilea an trece. så cumpere ce-o vedea cu ochii ¿i i-a fi drag. cit. Scapå ¿i de dân¿ii dracul ªi iar î¿i ståpâni lacul. Ea îi spune cå i-a dat bårbatu-såu o sutå de lei ca så-¿i cumpere din târg tot ce-a vedea cu ochii ¿i i-a fi drag. când alta face.. Moartea. De necaz. ªi-atât se necåjea dracul Cu pustiul pår. ¥ntr-o zi îi då o sutå de lei. op. Vai de el. så se înece. Fårå så faci vreo ispravå! El merge apå s-aducå ªi iar de pår se apucå. Anii treceau ¿ir ca lan¡ul ªi muiere-l juca dan¡ul.108 T UDOR P AMFILE Cå fierea în mine crapå D-atâta multå zåbavå. ¿i stå în marginea târgului supåratå. îi trecu ¿i anul.

de cuvânt. învoindu-se cu ea så se ducå-n zori de ziuå. femeia îl vârå ¿i pe aista-n horn. Dupå ce s-au pus la cale. ªi-i mai då ¿i popa ista o sutå de lei. Nu trece mult ¿i vine popa de decusearå: bate-n u¿å. ¿i ea a cheltuit banii. – iacå se trezesc cu bårbatul la u¿å. ¿i tot a¿eaptå så iaså bårbatul. Pânå una. pårin¡ele? Bagå-te în horn ¿i. încremene¿te. ¿i se rugau lui Dumnezeu så-i izbåveascå de ispitå. iar eu ¡i-oi da drumul sfin¡iei tale! Popa. De unde ¿i pânå unde. iar o datå cu seara. Femeia se întoarce în târg de mai cumpårå ¿i de suta asta ¿i când se întoarce spre caså. Numai ce trece din nou un popå pe lângå ea. se vârå-n horn. Beau. se duce bårbatul la crâ¿må de mai ia vreo trei pahare. ªi unul gândea de celalt cå-i Necuratul. Femeia-i spune totul ¿i se sfåtuie¿te cum ar face så iaså mai bine. numai ce aud bårbatul la u¿å: – Vai de mine. månâncå. beau. s-a culca ¿i-a adormi. dar de cumpårat nu ¿i-a cumpårat nici pe jumåtate. Femeia-i spune de ce: atunci popa îi då o sutå de lei ca så se ducå la ea pe la miezul nop¡ii. vorbesc. mai vorbå. femeia-i då drumul. una. iar femeia då drumul popii în caså. månâncå. – prinde a se boci femeia. ¿i iar stå supåratå în marginea târgului. când îi face socoteala ¿i vede cå-n loc de marfå de o sutå de lei. iaca mai trece pe lângå dânsa un popå ¿i-o întreabå cå de ce-i a¿a de amårâtå? Ea-i spune ¿i-acestuia ca ¿i celorlal¡i cå i-a dat bårbatul o sutå de lei ca så-¿i cumpere din târg tot ce o vedea cu ochii. Bårbatul ei. alta. ca så fie mai cu curaj. o vede a¿a frumoaså ¿i supåratå ¿i iar o întreabå cå ce are. – iaca a venit bårbatu-meu. cum vine trudit. Bårbatul se furi¿eazå în tindå. ce så må ¿tiu face! ªtii ce. stå în marginea drumului tot supåratå. se-ntoarce-n târg ¿i mai cumpårå ¿i din suta asta de lei.Diavolul învråjbitor al lumii 109 lucruri n-a cumpårat nici pe jumatate din câte-i erau dragi. Ia femeia paralele. Popa-i då o sutå de lei så meargå de cu searå la dânsa. Acolo då peste celalt popå. râd ei. se întoarce acaså ¿i se bagå-ntr-o ¿urå. are de patru sute. nici altul ne-ndråznea så zicå cârc! de fricå ca nu cumva så se-ntâlneascå cu hop de chicå! . dar nici unul. Mai cumpårå femeia încå ¿i de suta asta ce-a mai våzut ¿i ce i-a fost drag ¿i vine acaså cu cumpåråturi de patru sute de lei. dar pace! Numai ce s-aude båtând în fereastrå: popa de miezul nop¡ii. mai ¿agå.

Mai zåbove¿te omul cât socote¿te. a¿a cå nu scåpase mai u¿or decât ceilal¡i. ¿i umple cuptorul! – Ce ¡i-a mai nåzårit bårbate! Las’ pe mâne. cu vârf ¿i-ndesat. Necura¡ilor! Ce cåta¡i aici? – Eu îs popa din cutare sat. ¿i zice nevestii: – Acum cred cå le-a fi dat pe nas dragostea! – Ba ¿i peste cap. – Da prea degrabå mi-ai trecut în câmpii raiului. ia så-l våd ¿i pe al treilea! Dar nici acela nu era mai tare de fire. se dose¿te tiptil. – Ba eu îs popå. – Mi-ai scåpat ¿i tu din palmå. – pace! ¥l trage afarå. adå-mi acum. – mai mult mor¡i decât vii. Numai deodatå cå se ridicå fum de umple casa ¿i nu se mai ¿tie nici în cer. bea. nici în påmânt. – ca ¿i cel dintâi. ba mai ogrinji. – haide. – Ce pe mâne! Mâne oi vedea atuncea ce-oi face. Zgâl¡âie pe unul. de fumårie ce era. cå ¿tii tu moarea mea. – încep a se ghionti care dincotro. se uitå la dânsul. pårin¡ele. mai månâncå. nu te codi. ia adå ni¿te pozderii. ba tu. ar fi avut cu sfin¡ia ta pu¡inå råfuialå. ¿i numai se treze¿te cu bårbatul. repede ¿i degrabå. Popii din horn. – îi strigå omul råstit. måi femeie. ¿i prinde a-i ghionti: – Ptiu! ucigå-vå crucea.110 T UDOR P AMFILE ªade bårbatul cât ¿ade ¿i când aude pe popa despre zori. ce så facå. îi gåse¿te claie peste gråmadå. îl scoate afarå. îi då foc. då peste ceilal¡i. Popa intrå ¿i el în caså. cam cu jumåtate de gurå. såråcia omului. dar de unde ¿i pânå unde ai venit aici? – D-apoi tu! ªi-ncep fiecare pataranie. Iese femeia afarå de aduce ce-a poruncit bårbatului såu ¿i. numai ochii ie¿i¡i din cap. unde så-l ascundå? – Poftim în horn. – el mort ca to¡i mor¡i. . Trage de picioare ¿i pe celalt popa. Da unde face bårbatul de colo: – Doamne. cå vorba multå. bårbate! ªi când se duce omul la ei. pårin¡ele! Când colo. Femeia. tu e¿ti Ucigå-l-toaca! – Ba tu. ¿i eu tot popa cutare. dupå ce umple cuptorul.

Necuratul. ce så vezi: îi ieste Necuratul înainte ¿i-i zice: – Te våd nåcåjit. decât dacå l-am înecat în iaz? – Nici vorbå. ce se ducea så sfin¡eascå o bisericå. cå tot se întoarce popa-napoi! Så vezi! Pe când veneam. – ºi-oi da. ¥n vremea asta. cå mult gândeai så må chinuie¿ti? De e¿ti voinic. cum ajunge ¿i då cu ochii de popå. – Oare cum a¿ face så scap de ei? Da omul ista era putred de bogat ¿i n-avea decât un singur copil. l-am întâlnit cu cartea în mânå apucând într-acoace. se duce cu el la iaz ¿i bof! – Na. – Aha! bine spunea mocanul cå tot vii înapoi. måi cre¿tine. cu ochii holba¡i cât pumnul. haide. Mocanul pusese acum pe al treilea popå pe prispå afarå.Diavolul învråjbitor al lumii 111 Se uitå mocanul la el. Pe când se înturna la mocan så-¿i ieie plata juruitå. ce-mi dai mie så te scapi de popi? – Ce mi-i cere! – Bine. îl aruncå într-o såråturå ¿i vine cåtre mocan de-i gråie¿te: – Bine ziceai. numai så scape cu obraz curat. fårå så-i mai spuie nici un cuvânt. cu supårare. – pare cå-s fra¡i. scoate mocanul pe al doilea popå ¿i-l pune-n tindå. a¿a samånå de bine. ¥i leagå apoi câteva pietre de mâni ¿i de picioare. dracul îl umflå în spate ¿i se duce cu el de-l aruncå într-un iaz. så-mi dai ce ai tu mai scump la via¡a ta. hai ¿i l-åi vedea în tindå! Necuratul se cam iu¡e¿te ¿i. Mai umblå. ¿i de nu ¡i-a plåcea. prinde al dojeni ¿i a-l ghionti: cum de l-a înecat de douå ori ¿i tot a ie¿it? – Da las cå am så-¡i fac felul. las’. se mai învârte¿te. så nu-mi spui pe nume. Apoi iese înaintea dracului ¿i-i zice: – A¿a ai dus tu pe popå? – D-apoi cum så-l duc mai bine. – îi zice mocanul. ªi-i aduce un popå. întâlne¿te un cålugår cu cartea subsioarå. L-am judecat eu. umflå popa-n spate ¿i-l aruncå-n iaz. ie¿i acuma dacå po¡i. încaltea te-am prins. încât ar fi fost în stare så deie nu ¿tiu ce. de m-a pomeni! . så vezi de nu ¡i-oi face felul! ªi dupå ce-l dobzeleazå cum ¿tie el mai bine.

asta ¡i-i mai drag pe lume? – D-apoi cum soco¡i. – îi ¿opte¿te omul la ureche. îl încålze¿te mai pe departe. Necuratul. De unde vede cå n-are ce-i face. ¥¿i face socotealå ¿i-l încålze¿te. ¥l ia pe al doilea. cå m-ai scos de la mare belea! Hai så-¡i plåtesc. pânå se face scrum. Apoi. – Fac. – D-apoi asta ¡i-a fost juruita. då-mi copilul så må duc! – Ba nu ne-a fost tocmeala a¿a. så i-l dai. se chibzuie¿te cå mai trebuie încålzit. Auzi bårbate. îl încålze¿te mai departe. råspunse împieli¡atul. mai omule. – Doamne. îl bate cu ciocanul pânå îl gåte¿te de zile. Apoi intrå în ocol. – iar de nu. så ¿tii cå ¡i s-au închis cårårile ¿i så-¡i iei tålpå¿i¡a. båiatul e drag nevestii. – Bine. ca vântul. face jåratec mare ¿i pregåte¿te så împlineascå cuvântul ce-a dat femeii. – el nu ¿ade. nu te mai pune în poartå cu unul ca dumnealui. – nici atâta. a mea så fie ru¿inea! Fac înscrisul ¿i femeia aduce trei fire din pår de porc ca så-i facå din ele un ac ¿-un suvac. prinde doi boi în funie ¿i i-i då. måi badeo? – Da care så fie? – Ce. ilåul ¿i toate halaturile de câte avea trebuin¡å. Atunci ia ¿i pe al treilea fir de pår. eu nu pot face nici ac. bådi¿orule! Dar vezi. ca o femeie proastå ce sunt. cå se prinde? Så facem înscris.112 T UDOR P AMFILE – Iertate så-¡i fie påcatele. de mi-a face ce i-oi zice. mâne noapte te întâlne¿ti ¿i tu cu popa în iaz! – Las’. îl pune pe ilåu. iar mie. îl învârte¿te pânå ce îl arde. se duce la un fierar de ia foiul. boii ¿i avu¡ia. så am iertare. då så-l turteascå cu ciocanul. ia bine sama ¿i vezi cå-i båiatul! – Fereascå sfântul. Eu zic. mai pe aproape. – Las’ pe mine. Ia un fir de pår. cå de nu. – ªtii ce? zice Necuratul. îl încålze¿te. ¥¿i face socotealå cå tot cu focul trebuie . ce-¡i pui tu mintea cu Uciganul. de m-a întrece. – Mai bine då-mi ce-¡i cer. – Må rog. îl suce¿te. îl îndoaie dupå prubå. îl bate cu ciocanul zdravån. femeie. îl îndoaie ¿i iar îl bate. nu vreau så zici cå nu-s miloaså. [¿i tot îl] mai încålze¿te. mai na-¡i un fir de pår: så-mi faci dintr-însul o spelcå dupå pruba asta ce ¡i-o dau. fire¿te cå boii. nici suvac. cå cu mine ¡i-i în cârcå! Ia Ucigå-l-toaca pårul. – îi råspunde femeia tot pe-ncetul.

1 . Se duce românul la boier. cå am muncit degeaba ¿i n-am nici o hasnå2 de el! – Bagå de samå ce-ai zis. Când se duce omul pe la ogor. izbe¿te foile dinaintea u¿ii. Ia¿i. blåståmå locul ¿i-l då dracului cu tot ce-i pe dânsul. îl vede tot negru. Seara. Iacå då Dumnezeu o secetå dupå asta. de necaz. måi române? – Al dracului så fie locul ista cu tot ce-i pe el. Locul ce-l avea de munca nu-i era de ajuns. bre omule. 2 Folos. Zanne. Varianta a treia „Era odatå un om îngreuiat de gloatå multå. – Må duc mâne. Atunci diavolul. II. numai iaca se aratå ¿i dracul în chip de om. ¥l mai suce¿te. I. Scârbit ¿i amårât. 127 ¿i urm.Diavolul învråjbitor al lumii 113 så-l lucreze. måi femeie. numai scântei ¿i fum se fåcu înaintea omului. Drumul îi era cam pe lângå locul unde såmånase el målaiul. Pove¿ti. omul se ducea la târg. Cum a scåpat omul vorba din gurå. ¿i tare-i pårea råu de ce fåcuse. Proverbele românilor. cå era bun de secere în toatå vremea! Cât nu s-a cåit omul cå l-a giuruit dracului. – Ce-ai zis.A. ªi deodatå. Håt într-un târziu. cå nici dracul nu ¡i-a venit de hac“1. iar el se duce pe sus ¿i se vede numai un fum în urma lui. Se sfåtuie¿te cu femeia ¿i samånå pe el målai (mei). spuse femeii lui de frumuse¡ea målaiului. când se întoarse omul de la târg. p. ¿i cu mare ce greu capåtå o falcie de loc. cå eu-s dracul. trage cu ochii la ogor. îl mai cârne¿te ¿i la urmå-l pricopse¿te ca ¿i pe celelalte. Care nu-i fu mirarea când våzu pe locul lui un målai a¿a de frumos ¿i de mare. Ce så puie pe el? Avea vitu¡e multi¿oare. så må apuc de secerat! E. Sevastos. så nu-¡i întorci cuvântul. se cåciule¿te cum ¿tie ¿i cum poate. cum era când l-a såmånat. 1897. Sfâr¿itul ¿i în. Cum mergea. Iar omul se uitå la femeie ¿i då din cap: – Amarnicå mai e¿ti tu.

ciuda l-a cuprins pe Necuratul. Datu-l-a el prin gurå ¿i l-a udat. cå cine ¿tie ce. 1 Culegere din com. så-mi faci ¿i mie o treabå. muiere? Nu ¿tii cå locul ista mi-i dat mie de bunå voie de bårbatu-tu? – Ba ¿tiu! – Ei. Lupescu. måi tatå! Nu secerå trei snopi. bårbate. . cå ¡i-l frec eu pe dracul. dar bårbatu-meu ¡i l-a dat ¡ie într-o ciudå. så seceri. jud. ¿i pe mine nu m-a întrebat. pe lucru. de-i mergea meli¡a ca moara. poate. M. ¿i-a dat dracului ¿i el pe femeia care l-a înålbit. voinice¿te. så-mi îndrep¡i pårul ista. ¿i målaiul a råmas al femeii. Se prefåcuse Sarsailå într-un flåcåu a¿a de frumos. ªi de atunci a råmas vorba cå femeia a înålbit pe dracul“1. – Care? – Ia. numai pe o femeie ståtutå ¿i bunå de gurå. de nu mai era altul ca dânsul. de ce-l întindea ¿i-l uda. dacå-i målaiul meu? – E al tåu. de nu i-a mai trebui så-¿i puie boii în jug cu noi! A doua zi. de unde venise. ¿i pårul. ochii tuturor s-au îndreptat la el. Varianta a patra „Dracul s-a dus odatå la o ¿ezåtoare de fete ¿i neveste. pune hainele ¿i demâncarea jos ¿i. Cum ajunge. de-a însurit ¿i-a înålbit ca varul. De li-i face drept. n-o putu birui. atunci. måi femeie. – ¿i femeia smulge de subsioarå un fir de pår cre¡. Când a intrat Necuratul în caså. ªi-a¿a. ¿i Necuratul se ¿i aråtå femeii: – Ce faci tu acolo. ¿i-a fugit pe pustiu.114 T UDOR P AMFILE – Cum så te duci. Pe fetele ¿i nevestele tinere le-a ¿i sågetat el prin inimå. ne-a veni pe cap! Las’ pe mine. ce-i drept. femeia î¿i ia mâncarea ¿i secerea ¿i porne¿te la secerat målaiul. Ca så fie de tot al tåu. de ce ¡i-ai luat nasul la purtat ¿i-ai intrat aici? – Ca så secer! – Cum. Tutova de dl. dacå-i giuruit dracului! Nu te mai cerca. Murgeni. de ce ¿i mai tare se încre¡ea. al tåu så fie målaiul! Dracul s-a nåcåjit fel ¿i formå de diminea¡å ¿i pânå la amiazå ca så-l îndrepte ¿i n-a putut. întinsu-l-a el în toate chipurile.

fåcând o prinsoare. a înålbit. tinere¡å? – Dumitale ce så-¡i gâcesc? – Mie.. så-l netezeascå ca så steie drept. – Ce-¡i pofte¿te spinarea. între care cel mai me¿ter era Sarsailå. omul se necåje¿te ¿i se ia la ceartå cu dracul. mie så-mi îndrep¡i pårul ista. ¿i începurå påcålelile. Pårul înså.. care are ¿i ea trei peri de-ai dracului în ea. cu fa¡a smolitå ¿i c-un pår negru ¿i cre¡ ce cådea în cârlion¡i pe frunte ¿i îi zice: – Ei. n-a fost de chip. ce så mai zici de un biet bårbat!“ 2 Socotesc cå gre¿it se scrie: . pårul fiind uscat. Sarsailå. 1 Culegere de dl. Varianta a cincea „Un om avea un petec de loc lângå mo¿ia unui drac. lelicå. ªi s-a nåcåjit Ucigå-l-crucea trei ani ¿i trei luni så-l îndrepte. ªi aici Ucigå-l-crucea era me¿ter. care încetaserå la intrarea flåcåului. de ciudå. Våzând el cå nu-l poate îndrepta..Diavolul învråjbitor al lumii 115 Glumele ¿i hazul. La urma urmelor. de când l-a fåcut Dumnezeu ¿i n-a înålbit. atunci locul så råmâie al lui. trecurå la pove¿ti. Lupescu. începe a-l da prin gurå ¿i a-l uda. Dracul tot mereu lua din locul omului. ¿i fårå så-l sub¡iezi. . Ca neapåratå încheiere. Numai femeii ce n-o putuse sågeta prin inimå n-avu ce-i face. mårindu-¿i balta sa. ¥ncepe Necuratul så întindå pårul. dar de femeie. Dacå dracul va îndeplini bine tot ce i se va cere. ¿i nici c-a putut så îndrepte pårul. oricât s-a necåjit. Fiindcå la pove¿ti multora le vine a cåsca ¿i li-i somn. Dupå ce Sarsailå le-a påcålit pe toate. – ¿i vârå mâna subsioarå ¿i scoate un pår gros ¿i cre¡. vine ¿i la femeia cea ståtutå. dupå ce. d-sa scrie: „Dacå a înålbit pe Necuratul. ªi de atunci ¿tie toatå lumea cå numai femeia a înålbit pe dracul“1. începurå din nou ¿i mai ¿i. M. ¿i anume: dracul så slujeascå la om un an de zile ¿i så facå tot ce i se va porunci. dupå care2 înså se învoiesc. ªi multe a fi på¡it el. fårå så-l rupi. Zorleni-Tutova. så nu fie cre¡. udându-i-se. de se fåcuse alb la cap cum îi varul. uite ce så-mi faci.. dar. i s-a încre¡it ¿i mai ¿i. ia te uitå la mine! Femeia se uitå la Ucigå-l-crucea în ochi ¿i nu se spåriå de uitåtura stra¿nicå a lui Sarsailå. De la glume.

îl bate cu ciocanul. Prin Moldova expresia este: „så-i fie de cap“. negru ca tuciul de måmåligå. så te bagi ¿i tu la mine slugå.. cålare pe un cal negru. vede cå-i ies ¥ncornoratului douå cornu¡e de sub pålårie. ¿i laså omul în pace. våzând dracul cå aceastå poruncå nu o poate îndeplini. må. Omul. a plecat într-o zi så caute pe diavol. Numai de mare foc a fost înålbit ¿i el odatå. ªi a¿a. A mers ce-a mers ¿i într-o pådure s-a întâlnit cu un alt flåcåu. fuge ru¿inat. 284-285. cerându-i ca så-l descre¡eascå. Femeia îi råspunde så n-aibå fricå. – Mare minune. ¿i o datå se fåcu ¿i pe tot corpul. – zise båiatul. cå eu sunt åla. cine l-o fi povå¡uit. så-¡i fac avere câtå-i vrea. – A¿a? Aflå båiete. ¥l trage prin din¡i. – Vrei. Dracul ia firul ¿i cearcå toate mijloacele de a-l îndrepta. fåcându-¿i slujba bine ¿i în toate. cu pårul albit de atâta trudå. så te-mbogå¡esc? zise Ucigå-l-toaca. îl då dracului. op.116 T UDOR P AMFILE Sluje¿te dracul pe om. mai speriindu-se oleacå. tot cinci ani. ªi când îi mai ia sama båiatul. astfel cå råmåseserå numai câteva zile pânå så se împlineascå anul. pp. La urmå înså. ªi. 2 1 . îl încålze¿te la foc. smulgând un fir de pår de la subsioarå. – Ce cau¡i. ¥n cele din urmå. II.“1 Varianta a ¿asea „Diavolul de felul lui e negru ca ceaunul. se vorbe¿te cu nevasta. cerându-i sfatul. så må îmbogå¡eascå. „de cap [¿i de picioare] så-i fie [¿i så-i råmâie]“. speriat. råmânând påguba¿ ¿i de slujitul de pân-aci. ªi astfel a råmas vorba cå muierea a înålbit pe dracul. Te bagi? Zanne. ¿i iatå cum: Auzise un flåcåu cå ¿i diavolul ajutå uneori la îmbogå¡irea omului. måi båiete? – Ce så caut? Sunt ¿i eu un biet de båiat sårac. cit. ¿i firul mai råu se încolåcea. – Vreau! – A¿a? Uite ce e: hai så må bag eu slugå la tine cinci ani. så-i fie dupå cap2. ¿i am plecat så gåsesc pe diavolul.

måi bårbate. ¿i scapi. – ståpâna. A¿a. A¿a. Apoi s-a însurat flåcåul ¿i ¿i-a fåcut ¿i el caså ¿i maså în rândul oamenilor.. cât ai clipi. A¿a? He. – cå flåcåu era båiatul cu prinsoarea. de stai degeaba? – Påi ce så fac? – Uite ce! ªi ia femeia un fir de pår de la sub¡ioarå.. Acu diavolul era tren¡os ¿i alergå în toate pår¡ile. må. våzându-l mereu a¿a. pânå a fåcut o butie de galbeni. ¿i tot trist ¿i tot pe gânduri sta. påi. trist a¿a? – Cum så nu fiu? Uite. Femeia. – Aoleu! zise diavolul. pe când sta femeia la foc ¿i fråmântå o pâine. De ce te vai¡i tu! Laså cå-l pui eu la munci grele. înainte ca nevasta så toarne måmåliga pe maså. – Bine nevastå. odatå se ro¡åie¿te la drac: – Tu ce påze¿ti. – zice bårbatu-såu: – Da bine. Nevasta omului.. zise båiatul. a ¿i venit cu pe¿tele de la Dunåre. måi omule. cum sta la foc så mestece måmåliga ¿i diavolul sta în tåciuni lângå ea. când så puie pâinea pe maså. Cât era pân’la Dunåre! Dar diavolul. batå-l Dumnezeu! Nu e chip så scap de el! – tot zicea românul. numai så nu ¡i se înfunde. ¥ntr-o zi. – ¿i s-au dus acaså la el.Diavolul învråjbitor al lumii 117 – Må bag. Da femeia. acum må duc ståpânå! De ce nu mi-ai spus dinainte? Hei. ªi a intrat întâi diavolul în slujbå la flåcåu. i-l då-n mânå ¿i-i zice: . he. nevastå! Tu zici cå e mic ¿i eu nu pot så scap de el. ¿i l-am bågat pe cinci ani.. odatå-l plesne¿te cu fåcåle¡ul peste mânå ¿i-i zice: – De ce stai aci. de ce nu bagi slugå un om mai cumsecade? Cum ¡ii tu pråpåditul åsta de nevoie? – He. – Ti. diavolul sta ¿i el acolea pe talpå. må? Nu vezi cå turnåm måmåliga pe maså ¿i n-avem ce mânca? Adu-mi în pripå o tipsie cu pe¿te proaspåt de la Dunåre. Nevasta se ¡ine de vorbå. sluga asta nu e decât dracul. îl întrebå într-o zi: – Da ce e¿ti. ªi într-o zi. – A¿a? De ce nu-mi spuneai mai dinainte? N-ai grijå cå te scap eu. Mai are un an ¿i dupå aia trebuie så må bag eu slugå la el. mul¡i. Acolo diavolul iar s-a schimbat la fa¡å ¿i i-a adus bani mul¡i.

. canonindu-se. cå altmintreli så-¡i iei potecu¡a d-aici. 204-206 (nota). så-l faci drept cum e cuiul de ¿i¡å. s-o ducå undeva. ¿i de unde så nu se mai întoarcå. iar el porni înapoi spre caså. ca så-l îndrepteze. cornora¡ii å¿tia. diavolul. trage-l prin gurå. o puse într-o cåru¡å ¿i porni cu dânsa.. Pleznise diavolul de necaz. ¿i. Pânå-acu ¡i-a fost. cå nu l-am îndreptat. Rådulescu-Codin. pânå oi tåia eu pâinea pe maså.. se face diavolul negru. ªi s-apucå diavolul så îndrepteze firul ¿i så-l întåreascå. ¿i alb. ªi a¿a. ¥ntr-o zi. neavând omul alt chip ca så se scape de dânsa. o legå la ochi. dupå ce albise. a¿a cå nu se mai putea face negru. o scoborî din cåru¡å ¿i o låså legatå de un copac. hai mai tare la maså! – Mai stai ni¡el. se opri.. – Mai a¿teaptå. Dupå vreo trei-patru zile de mers. Ba ¿i pårul ¿i barba îi erau ca mi¡a oii albe! – Hai må. care nu mai avea pereche sub soare de rea ¿i de afurisitå. ståpânå! ªi când zise a¿a. ce så vazå? Albise de tot såracul. a¿a cum sunt ei din fire. pp. Acolo. d-aia se-ncovriga mai tare: Femeia de colo s-a silit ¿i a tåiat pâinea pe maså. ¥ngerul românilor. ¿i-aruncå ochii în oglindå.. departe. unde s-o lase. departe. mai ståi ni¡el. Ai grijå ca.. negru peste tot. båiete! Acu. . Mai a¿teptå ce mai a¿teptå. Bate cu ciocanul. a¿! Unde era pomana aia? Cå pårul ¿i mai råu se-ncârliga! De ce-l båtea. pe urmå l-a chemat så månânce. nu min¡ea. îi legå mâinile la spate. cå tot îi era fricå s-o ispråveascå cu bine Necuratul. peste tot corpul. 1 C. se ¿i apucå de muncå. femeia a-nålbit pe dracul!“1 Varianta a ¿aptea Un flåcåu a fost luat de nevastå o fatå de popa. De când ¿ade lângå mine ¿i nu l-a fåcut! Apoi odatå s-a auzit „poc!“ ¿i-un miros greu s-a råspândit în toatå casa. Femeia înså nu se te¿e¿te! – Såracul bårbatu-meu. ståpânå. ståpânå! – Iete-al dracului!. ¿i se mântuiserå cre¿tinii de Sarsailå.118 T UDOR P AMFILE – Na firul åsta de pår.

råmå¿ag? – Vreau! – ªi pe ce? Dacå te-oi råmâne. apoi. unul se rupsese tot båtându-l cu ciocanul. – Mai este mult. o muiere. Femeia a-ncålecat atunci pe diavol. mai råu se sbârceau. cåci perii. tot în spinare. în loc så se întindå. så-mi spui ¿i tu mie: cine este mai iscusit: Dumnezeu ori diavolul? – Mai iscusit. pânå acaså la tine? . ¿i ce-l de-al treilea sfârâise în foc. ¿i tocmai la urmå este diavolul. pe lumea asta. scoase numaidecât trei fire de pår de subsioarå ¿i le dete dracului. – råspunde nevasta. dacå ¿tii så må pui la o treabå pe care eu så n-o pot face! – Vrei. le udå în gurå. De aceea îi zise: – Dacå ¿i tu. de aici ¿i pânå acaså. ¿i eu nu-l pot cålca! – Dar dacå te-oi råmâne eu pe tine? – Ce mi-i cere. te lauzi cå e¿ti mai de¿teaptå decât mine. få bine ¿i må dezleagå! ªi diavolul o dezlegå ¿i-o întrebå: – Pentru cå ¡i-am fåcut un bine. cel pu¡in. la bårbatu-meu! – Noroc så dea Scaraoschi! – ªi mie. Din cele trei fire de pår. le uscå la foc. nevastå. Ucigå-l-crucea. så vedem. cåci pânå acolo este locul sfânt. – este întâi Dumnezeu. le învârti. så crape de ciudå cå l-a orânduit femeia cu iscusin¡a nu numai dupå Dumnezeu. så mâie repede la drum. i-a pus frâul în gurå. le întinse de capete. ªi s-a trudit Necuratul.Diavolul învråjbitor al lumii 119 Acolo. så må iei în spinare ¿i så må duci pânå în dâmbul cela. pe urmå femeia. a luat o cruce în mânå ¿i a-nceput så boteze pe Necurat. dar degeaba. dar încå ¿i dupå femeie. så nu mai fie sbârcite! – Cå ce mai treabå mare! Diavolul luå firele de pår. – Ce zbieri a¿a? – Da tu cine e¿ti de må întrebi? – Eu sunt Naiba! – Dacå e¿ti Naiba. iatå cå vine un drac la dânsa. pânå i s-a înålbit pårul din cap de amar ¿i de necaz. unul i-a råmas între din¡i. så mi le întinzi. – Uite. le suci. noroc så-mi dea Dumnezeu! Femeia. adicå. aceea ¡i-oi face! – Så må duci ¿i tu.

nu alta! ªi mi-am zis: decât så må cålåreascå ea pe mine. aflå cå ¡i-am adus-o aici afarå! – Dar cine e¿ti dumneata? – Dracul! ªi femeia. scumpa lui femeie. îl blagoslovea cu crucea în cre¿tetul capului ¿i pornea apoi spre råsårit. când bodaproste. iar fuga! fuga! alte nouå luni de zile cu femeia în spinare. nici dânsa nu ¿tia bine. Tecuci. nu aflå pe nimeni så-i dea un råspuns mai de bucurie: „nu ¿tiu. dar tot degeaba. decât chiar el! – Ptiu! piei. Apucå diavolul cu femeia la apus. mai bine s-o cålåreascå dracii pe dânsa. Femeia såri jos din cârca diavolului ¿i-l trimise în caså. cu mâinile amândouå în vânt. – Dar dacå a fi tot dânsa ¿i deasupra diavolului? – Mai ¿tii! – Cå chiar a¿a: nu mai departe. omule? – Ca de-o mie de ori mai u¿or ca-nainte. Pe unde ajungea ¿i întrebå de casa cu omul singur. tocmai la trei ani de zile. så mai iscodeascå. ajunserå ¿i ei la locul dorit. Femeia îl strunea. ºepu. intrå în caså. n-am auzit! Hâ¡! alte nouå luni spre miazåzi ¿i alte nouå spre miez de noapte. scumpa lui nevesticå. neasåmuit de scumpå lui sub soare. cruce de aur cu noi! – Må duc. Dracul. ca så aflu cum o mai duce¡i!1 1 Culegere din com. – råspunse femeia. dumneata. dar oi pomeni cât oi fi ¿i-oi tråi pe femeia care m-a înålbit. cå. de: o târâiturå de båt. . Necuratule. – Greu ¡i-i fårå femeie. jud. dar paci! så dea peste casa femeii. vezi acum ce faci cu dânsa ¿i trimite-mi ¿i mie råva¿. – Dar cine dracul te-a adus. vede¡i. – Dar unde ¡i-i nevasta? – Am dat-o dracului de pomanå.120 T UDOR P AMFILE Apoi. så-¿i cuprindå bårbatul ¿i så-l sårute. îmi scotea peri albi. draga lui femeie. nu cred! – Dar încotro? Tot înainte? – ¥ncotro oi vedea cu ochii. Dacå o mai ¡ineam o zi cu mine. mai mult. nevastå? – Cine vrei. ¿i fuga! ¿i fuga! nouå luni de zile.

1 . nevastå! – Ce-i bårbate? – De-ai ¿ti tu ce ¿tiu eu. XI. nu sunt toate aceste povestirile care vorbesc despre på¡ania dracului. femeie. cå-i alta. ¿i ¿tii tu cât îi de mare comoara ceea? Grozav. Cele douå titluri se pare cå se referå la acela¿i subiect. unde. mânia lui Dumnezeu. Ca tine. cå are treabå. 607). de bunå samå. cu pårul negru. – Acu¿i! ªi s-a dus. pânå când îi zise: – Hei. ¥n pu¡ a dat de dracul. N-am putut avea la-ndemânå colec¡ia „Timpului“ redactat de Eminescu. nevastå. cå-i una. ¿i pace! Mâne searå må duc s-o scot ¿i s-o aduc acaså. så se ducå vestea. ªtiu o comoarå în pu¡ul cel påråsit. – Te duci? – Må duc! – Du-te. p.. cu ochii ro¿ii ¿i cu unghii pe la coate. am så-mi fac mie o pereche de ciobote ¿i ¡ie o salbå. Ce så facå omul. cum nu-s eu popå! Muiercana atât a¿teaptå. da så vii degrabå. Un om ca to¡i oamenii avea o femeie ca toate femeile: afuristå foc ¿i cåtrånitå.. så scape de dânsa? Se gândi fel ¿i chip. Doamne! – ªi ce ¿tii du.Diavolul învråjbitor al lumii 121 ªi. între care citim ¿i Cum a îmbåtrânit Ileana pe dracul ¿i Råmå¿agul Ilenii cu dracul pentru discre¡irea unui fir de pår de la Ileana („Convorbiri literare“. dupå mårturia domnului I. cå ea se duce la o vecinå.1 Povestirea a doua Femeia înålbe¿te pe diavol prin cicåliturile ei. Baican. Iar în pu¡ul påråsit nu era comoarå. Doamne. – Dracul în carne ¿i oase. s-au publicat „vro cincisprezece anecdote dintr-un ¿ir de subiecte. VIII. bårbate? – Lucru mare! – Mare? – Mare de tot. nimeni n-are så mai fie! Mâne sarå må duc!. adicå s-a dus la pu¡ul påråsit ¿i s-a dat în pu¡ cu gâtu-n jos.

– Apoi. Tecuci. så mor spânzurat. cå nu ¿tiu nimic. trase în sus. dacå ¿tiu eu de comoarå. ca un mo¿neag de o sutå de ani. ºepu. m-a-nålbit nevastå-ta astå noapte! – Vai. de colo. când colo. o scuturå så vadå de-i grea ¿i. – Toatå noaptea: ptiu! ¿i ptiu!. dracul se afurisea în tot felul ¿i femeiu¿ca omului iarå¿i îl stupea. – Scaraoschi. jud. nu ¿tii? Ptiu! ªi-l scuipå pe Ucigå-l-crucea drept în cre¿tet. – Da ståi. cå-¿i blåståma bietul drac ¿i ceasul în care se nåscuse. eu-s Naiba. cå dacå mai ståteam cu dânsa o noapte. când crezu cå femeia s-a apucat de capåt. – A¿a. vai. Dracul se jura ¿i femeia stupea. bodaproste cå m-ai scos la fa¡a lumii. ªi l-a stupit o noapte întreagå-întreagå. bårbå¡elul se a¿ezase pe vatrå. vai! – omul. ce så vadå? Ucigå-l-crucea alb. bodaproste cå m-ai scos la fa¡a lumii. . prietene? – Of. så må tråsneascå Sfântul Ilie din cer. dacå ¿tiu. femeia lui Dumnezeu. Unde ai ascuns-o? – Cå så fiu al dracului. cå pricepuse de la început pasul nevestii lui cea dragå. de-abia ¡inându-¿i râsul. ptiu! ¿i ptiu!. Scoborî frânghia.122 T UDOR P AMFILE – Cine e¿ti dumneata. jupâne? – îl întrebå femeia. Må rog: o noapte så stai alåturi c-o femeie ca aceea. vino-¡i în fire ¿i laså-må în pace! – Nu ¿tii? Ptiu! ptiu! ptiu! ªi iar l-a mai stupit pe diavol de trei ori în cre¿tetul capului. – A¿a? Vra så zicå ¡i-a mirosit ¿i dumnetale a comoarå? Hai? Las’ cå-¡i aråt eu comoarå. de asta-s alb. nu-i lucru de glumå! ¥n vremea asta. sufla în foc ¿i râdea de se pråpådea. A doua zi merse la pu¡ul påråsit c-o frânghie. îmi lua Avram sporul! ªi a¿a a îmbåtrânit muierea pe dracul!1 1 Culegere din com. alb. så-¿i scoatå odorul afarå. så n-am parte de lumânare. – Ce-i asta pe tine. de colo.

E¿ti un lucru råu. Socotind: câte-a på¡it. Nu ¿tia ce-ar face Doar ca s-o împace. De-acuma s-a-ncumin¡it. Ai înnebuni mai råu. ªi gråie¿te: – Måi femeie. – Haide. Vrea så fugå. Ea-i cåta mereu pricinå: De ce-a venit la comoarå? ªi cu vorbele-l omoarå. Pe unde culegem mure. ª-atunci. såracul. Acolo-i de bunå samå. pe dracu-l scoate. ¿i pe mine ia-må! Amândoi se pregåtesc. ªi îi zice: – Iat-ascultå ªi fårå zåbavå multå. Cu lacrimi îl mul¡ume¿te Cå l-a scåpat de la foc ªi cå vrea så-i dea noroc. ¿tii ceva? Eu î¡i voi spune. dar tu catå. Dracul i se tânguie¿te. nu-i de vinå. Când colo. tu e¿ti nebun! – Când ai ¿ti tu ce ¿tiu eu. îl albe¿te. Atunci. ¥l tot mustrå. La fântânå o pornesc. dar tu catå Så må spui la lumea toatå. Ei nu-i mai plåcea. Ce-i veni în gând? „Plåti-¡i-ar Dumnezeu. Eu îs popa tåu!“ Cum gânde¿te. Or.Diavolul învråjbitor al lumii Varianta întâi Un român. såracul. nu-¡i mai spun! – Omule. Tot ce-i aducea. Românu-a¿teaptå trei zile ªi femeia nu mai vine.. ce-i? ia zi odatå! – Eu ¡i-oi spune. Ce-i fusese scris så tragå! Ea-l tot mustra. mai bine. n-are ce lucra? Par-cå dracu-l îndemna: El se duce la fântânå. sub poala de pådure. så te-a¡ii båiete: ªtii. ¥mpåratu-o fatå are . Iute-o trage pân’afarå. Cåpåtase o femeie Chiar jupitå de pe dracul: Gândea lumea-n cap så-¿i ieie. La fântâna påråsitå. – Haide. Apucå frânghia-n mânå. Vai de capul lui. Pân’ din negru.. dar nu poate. Comoarå nepre¡uitå. îl stupe¿te. Ea-n fântânå då de dracul. De amar plângând. De cumva må dai pe bete. el o roagå Ca så-l ierte. tu e¿ti nåtåråu ªi ca vai de capul tåu! Vrei s-ascunzi banii de mine! Las’ cå må duc eu mai bine! Omul în fântân’ o laså ªi el se întoarn’ acaså. Så ¿i ieie femeia iarå. – Laså cå må cobor eu! 123 – Cum nu.

124

T UDOR P AMFILE Ce-i bolnavå de nåscare De ducå-se-pe-pustii. Acolo tu ai så vii ªi prefå-te-un doftor mare. Ai så fii a ei scåpare ªi ¡i-a da-o de so¡ie, Jumåtate’mpårå¡ie. E a ta, Dar nu uita: Pe aceasta-i vindeca, La alta n-ai ce cåta, De cumva te-ar mai chema, C-apoi vai de pielea ta! La ureche så-i ¿opte¿ti Cå tu e¿ti S-o mântuie¿ti. Zapisul îl iscålesc ªi în drumul lor pornesc. A fåcut cum l-a-nvå¡at ªi cu fata de-mpårat Românul s-a însurat. Trece o lunå, O såptåmânå, I-a trimis råspuns ¿i carte Un împårat de departe, Ce-l ruga så-l miluiascå ªi fata så-i mântuiascå Cum odatå îndreptase Pe a sa împåråteaså. Greu la deal ¿i greu la vale!
1

Cum så le puie la cale ªi cu cinste så råmâie ¥n a sa împårå¡ie? El se duce la-mpåratul Ce-i ceru leacul ¿i sfatul, La fatå sose¿te ªi astfel îi ¿opte¿te: – Iatå-må-s cå am venit. Dracul la el s-a råstit. – Cum a¿a, ai îndråznit, Zapisul de n-ai påzit? Nu gânde¿ti ce te a¿teaptå ªi ce cumplitå råsplatå Dupå faptå ¡i se vine? – Råu, amar ¿i vai de mine, A¿ fi vrut så dau de tine, ªi am venit så te-ntâlnesc, Pe-aiurea nu te gåsesc. ªi te rog, ai îndurare De suferin¡a mea mare ªi så-mi dai a ta pova¡å Cum så-mi scap a mea via¡å: Femeia ce-a stat cu tine, A venit acum la mine ªi amar må pedepse¿te ªi ca-n foc må schingiuie¿te, Cå de ce te-am scos pe tine, Cå unde e¿ti, cå ea vine Dupå tine! – Vai de mine, Vai de capul meu såracu! – ªi tu¿ti!, o tule¿te dracul1.

E. Sevastos, Anecdote poporane, Ia¿i, 1893, pp. 13-17. – Aceastå påcålealå, – a dracului aici, o întâlnim ¿i-n alte povestiri, unde în¿elatå este ori Moartea, ori Arhanghelul Mihail: cf. T. Pamfile, Sårbåtorile de toamnå, Bucure¿ti, 1914, p. 82 ¿i urm. Sub forma ei româneascå, fårå înså de a pomeni de înålbire, povestirea aceasta o aflåm ¿i la ru¿i (L. Leger, Recueil de contes populaires slaves, Paris, 1882, pp. 35-39).

Diavolul învråjbitor al lumii Varianta a doua

125

Se poveste¿te cå a fost odatå un drac pedepsit de ståpânul lui, Tartorul dracilor, så stea în fundul unui pu¡. „Dupå ce ståtuse acolo mai multe milioane de ani, când era aproape så-¿i termene osânda, tartorul ål mare dete brânci peste el unei babe, care trecea prin apropiere. Baba, cum cåzu ¿i dete peste drac, începu a-l lua la ocåri, blesteme ¿i cicålealå, încât, când i se împlini termenul osândii ¿i-l scoaserå afarå, to¡i dracii se minunarå de el, våzându-l încårun¡it numai pe o parte a capului. ¥ntrebându-l ceilal¡i draci de ce a îmbåtrânit numai pe o parte, el le råspunse cå baba care a cåzut peste el atât de mult l-a cicålit, încât a cårun¡it numai pe partea care a stat întoarså cåtre ea. ªi d-atunci se zice cå unele babe sunt atât de rele ¿i cicålitoare, încât au încårun¡it ¿i pe dracul!“1 Varianta a treia „Un biet om avu norocul så tråiascå, vezi Doamne, cu o femeie ce nu mai încåpea în piele de iute ¿i de rea. ¥¿i mâncå zilele cu dânsa, ¿i pace! Cum s-ar fi purtat, – degeaba; încercase fel ¿i chipuri, mai cu bini¿orul, mai cu båtaia, – tot degeaba; pielea rea ¿i råpånoaså, ori o bate, ori o laså. Zicea ¿i ea: – De mi-i bate, cât mi-i bate, Dintr-a-mele nu mi-i scoate! O mai luå omul iar la câl¡åit de cânepa dracului, – femeiu¿ca lui înså î¿i urma povestea, belenjind ni¿te ochi la dânsul, cât ulcicele ¿i zicând: De mi-i bate c-o nuia, Tot o fi pe voia mea!... Deci iscodind a¿a, din babe, omul nostru i-a aflat leacul ¿i descântecul ¿i într-o bunå zi, a dat-o într-o fântânå.
1

„Gazeta ¡åranilor“, XXII, nr. 7.

126

T UDOR P AMFILE

Ce så se mai pomeneascå? Trece un cålåtor pe lângå o fântânå ¿i nu ¿tia de cele întâmplate. Fântâna adâncå! Scoate el o ciuturå de apå, – când colo, de ciuturå se ¡ine ¿i dracul, – ducå-se pe codri, – ¿i iese ¿i el. Da slab ¿i pråpådit, bietul Michidu¡å, ¿i alb la cap, cum îi helgea! – Om bun! – strigå Necuratul. – Ce-¡i este? – se råste¿te speriat cålåtorul. – Få-¡i o pomanå, må rog, ¿i scoate-må de aici. – Da ce-i ! – Nu må vezi cât îs de îmbåtrânit? – Ce-ai på¡it? – Of! Femeia cea rea este în fântânå aici ¿i mi-a scos peri albi! ¥n vreo câteva ceasuri m-a îmbåtrânit, cum n-oi îmbåtråni nici în cincizeci de ani. – Iaca, te scot! råspunse omul, trågându-l afarå. Diavolul ie¿i ¿i zise: – Bodaproste, om bun, bodaproste! Unde mi-i trimite, m-oi duce ¿i prin glod, ¿i la arie, ¿i la cårat greutå¡i, numai de femeia cea iute ¿i cri¡oaså så scap, båtu-o-ar patruzeci de geruri dupå cei patruzeci de sfin¡i, s-o batå!... ªi avea dreptate Neprielnicul. Cåci douå lucruri îl scot pe om, ca ¿i pe diavol, din caså: fumul ¿i femeia rea!“1 Varianta a patra Ve¡i fi auzit cå femeia a înålbit pe dracul! Asta nu-i adevårat, adicå, nu cå l-a-nålbit de tot, ci nu mai pe jumåtate, ¿i iaca întâmplarea: Un om, pe lângå cå era sårac, mai avea ¿i o nevastå de cele care te fierbe în ¿apte ape ¿i tot nu te laså. Ce så facå el? O ia într-o zi, o vârå într-un sac ¿i o duce s-o azvârle într-o groapå. Acolo taman se întâmplase så fie ¿i locuin¡a dracului. Bun! O laså omul ¿i pleacå înapoi acaså. Peste câtva vreme, se duce din nou så vadå dacå mai suflå ori ba. Când så se apropie de groapå, aude un våiet încet: – Valeu! valeu! Am så mor înålbit ¿i nimeni nu vine så må scape!
1

D. Furtunå, Cuvinte scumpe, Bucure¿ti, 1914, pp. 8-9.

– Valeu! valeu! Ia-o de aici. Omul ia piatra de deasupra fântânii. Tecuci.Diavolul învråjbitor al lumii 127 S-apropie omul mai mult ¿i. ar rezulta cå acesta a fost înålbit de femeie. când se uitå. Acolo ea a cåzut pe capul Necura¡ilor. cu o întrecere între femeie ¿i drac. Acolo. dar se duce. unde-¿i fåcuserå dracii såla¿. ¿i la vizir. Ciau¿anu. dar aceasta se înlocuie¿te cu a doua parte a povestirii. sub amenin¡are. ei vor ie¿i ¿i astfel va fi bine plåtit. jud. în care aceastå a doua parte este la fel cu povestirea asiaticå de mai sus. – într-un pu¡. Acolo i-au sårutat ¿i ele!1 Cuprinsul acestei povestiri îl aflåm ¿i în Asia Micå: omul î¿i duce nevasta. de va veni acolo în chip de doctor. ªi dracul le-a zis: Culegere din com. cå vor intra în fata împåratului. I se pune înså condi¡ie: så nu intra în casa vizirului când diavolii îi vor îmbolnåvi fiica. ci pentru a vå în¿tiin¡a cå nevastå-mea a ie¿it din pu¡ ¿i aleargå încoace pentru a vå cere vestmântele ¿i sculele!“2 De altfel nici aceastå a doua parte de povestire. cum se såturase ¿i bårbatu-såu“. Iatå aceastå povestire: „Mergând un om ¿i c-o fatå pe drum. cå må omoarå! De când ai azvârlit-o peste mine. 173-177. dupå nepriceperea dracului. Din Oltenia avem urmåtoarea povestire. 411-413. vezi-må-n ce doagå m-a adus! ªi omul l-a scåpat pe diavol de la o scârbå. Traditions populaires de l’Asie mineure. cam stângaci. 2 1 . îmbolnåvind-o. acelora muierele „le-au scos peri albi“. diavolii fågåduiesc omului ce vine a treia zi. G. cu partea de cap dinspre femeie. Nu se vorbe¿te despre înålbirea capului. ca så scape de draci. Omul însånåto¿eazå fata. Dracii ies ¿i merg la împårat. 3 V. cå el. a¿a încât „în scurt. pp. s-au întâlnit cu un drac. Nicolaïdes. Carnoy. apud. ºepu. le spune: – „Eu n-am venit så vå gonesc din inima fetii. nu este stråinå de literatura noastrå popularå3. ¿i dracii se såturarå pânå în gât de ea. 111-112. ea se leagå. – care necurmat îi cerea podoabe. ce vede? Femeia lui alåturi de drac ¿i dracul. Supersti¡iile poporului român. Da så ¿ti¡i: pe cine-i ve¡i vedea albi în tâmple. p. Ca så scape de nevastå. în schimbul unei comori. pp. unde intrå în fatå. albå-albå! Dracul iar începu så se vaite. din care.

I. Opere complete. Tu¡escu. – de aci: cå femeia a-nålbit pe dracul. tu o så vii så o scapi. ci muma acestui om. Catanele. De a dracului ce era. Cum a intrat. a zis: – Aci e¿ti. Despre om ¿i omoaie. Bårbatu-såu a låsat-o så moarå ¿i s-a pregåtit s-o îngroape. Se zice de unul de care nu te mai po¡i mântui: „Aista-i Neaga-rea“. 257: – Bunå ziua om c’omoaie!. domnule! Nu e om cu omoaie. de bucurie. mai bine ies ¿i de-aici. ¿i må duc în fundurile mårilor. frate-meu? – Aci! Dar nu ¡i-am spus så nu vii. i-a ie¿it înainte1 ¿i i-a zis omului: – Foarte bine cå m-ai scåpat de Neaga2. mai pe urmå avea så fie chiar ¿i împårat.St. Bucure¿ti. ºi-o dau ¡ie de nevastå. cu ochii nu ne-ai påtruns. Despre „cosit-secerat“. cå m-a albit. ªt. om cu omoaie! Fata i-a råspuns: – Vai de mine. [Omul ¿i cu omoaia] au fost tatål ¿i cu fata lui. Ci te uitå ¿i ia sama cå muma acestui om Este soacra mamei mele (eu sunt vlåstar ¿i el pom!). cf. 305-307. Iar nevasta mi-a råspuns: – Nu e omul cu omoaia. Scrie culegåtorul: „în chip de ogar“. p. fata secera ¿i zicea cå cose¿te! [La vremea ei s-a måritat. Ibidem.128 T UDOR P AMFILE Buna ziua. dracul. cf. A. Pann. Dracul i-a zis apoi împåratului: – Må duc så omor altå fatå de-mpårat. este soacra maicii mele! ªi dracul nu s-a priceput ¿i [pu¡in a lipsit cå n-]a cråpat de nåcaz. a înviat Neaga ¿i m-a trimis ca så te caut ¿i så te duc la dânsa! ªi dracul i-a råspuns: – Ba decât a¿a. 1904. ce så nu viu! Dar iacå. cå te omor! ¥mpåratul cu fata bolnavå a trimis dupå cel ginere împåråtesc ¿i acela n-a avut cum face. pp. vol.] Bårbatul såu zicea cå secerå ¿i ea cå cose¿te. La îngropare. cåci eu ies! Dracul s-a dus de-a intrat în fa¡å. – Vrei så te fac împårat? – Cum nu! – Må duc la fata împåratului ¿i må bag în ea. acolo tu så nu vii. frate-meu. ¿i a¿a a mers aceasta pânå când ea a zis cå moare. ¿i la Neaga tot nu må duc! ªi astfel s-a lecuit ¿i fata asta de-mpårat3.. de dl. Dolj. „tunsa-rasa“. ¿i a trebuit så vinå. 3 ¥mpår. omul i-a spus dracului så iaså ¿i astfel a ajuns ginere de-mpårat. 2 1 . com. c-am så te omor? – O. Neaga.. jud.

îmi împårtå¿e¿te urmåtoarea „ghicitoare“: „A plecat un om cu o femeie. – Ce cau¡i la grâul meu? – Påi.Diavolul învråjbitor al lumii 129 Dl. cu dracul nu te po¡i pune. A. Mama lui a fost soacrå bunå mamei mele! Ghici ce suntem de rudå! Dracul n-a ghicit ¿i de aia a murit!“ Povestirea a treia Femeia råpune pe diavol prin mijloace încå mai necuvioase. cf. – ¿i când s-a dus pe dupå Pa¿ti så vadå grâul de-i frumos. dar mi l-ai fågåduit mie. „ªi odatå a såmånat un bårbat un lan cu grâu. dupå ce våzuse omul plecând. Femeia. Apostol. Dracul a zis: – Bunå ziua. Oamenii seceraserå prin partea locului. ¿i l-a luat în ståpânire pentru el. Vrata. . Pe drum s-au întâlnit cu dracul. bårbat ¿i nevastå! Femeia i-a zis dracului: – Eu nu-s nevasta omului åstuia. ¿i dacå te-ai apuca de el. ªi-n ciuda ceea a zis – câte nu zice omul la mânie: – Al dracului så fie grâul aista! Dracul. i s-a înmågurit sufletul. hop! ¡up! dracul se înfå¡i¿eazå. Unul dintre vecini numai ce spune celuia cå de ce nu se duce så-¿i secere bunåtatea de grâu. så ¿tii cå o pa¡i! Românul a plecat. de nici påmântul nu-l ¡inea. Vine timpul secerii. Ici ¿i colo câte un fir. ªi-au început så se-ndeseascå firele ¿i a crescut [grâul] mândru ¿i frumos. pp. ¥i era ciudå omului. las-pe dânsa!1 1 Pânå aici. jud. Mehedin¡i. Omul se duse så-l secere. parc-ar fi fost cartoafe. cå-i copt ¿i frumos. cåci de. Od. dupå cuvântul omului. ¿i îndatå. nu-i såmånat de mine? – De tine-o fi. din com. Se duse ¿i spuse femeii. cum nu mai este altul pe acolo. 101-102.

vorba ceea: unde-s doi. „Unei babe îi murise mo¿neagul. ªi cum femeia sta cu dosu-n spre drac.130 T UDOR P AMFILE ¥¿i ia secera în mânå ¿i pleacå la secerat grâul. stå pe loc ¿i se gânde¿te în sinea lui: „Måi. De unde ¿i pânå unde. Jorå¿ti. biata babå. tocmai la vreme de båtrâne¡e. Tecuci. luând baba întâi pår¡ile de-afarå. vine într-o searå la babå. – Uite. Dracul o vede ¿i pleacå-n spre ea. – mai cu samå cå eu am påmânt destul. era ¿i el våduvoi. ¥ntr-al doilea an ia baba pår¡ile din påmânt de la sfeclå. diavolul. se-n¡elege. Dumneata ca bårbat. så-mpår¡im drept în jumåtate. Cum ajunge acolo. de pårintele I. ¿i când acesta o vede. femeia se scoalå ¿i se întinde pe spate.. a¿a cum era dezbråcatå ¿i bunicå-sa Eva. ªi din vorbå în vorbå. baba a trebuit så spuie cå-i våduvå. Auzitå ¿i în jud. E bun cuvânt? – Foarte bun. . Fiecare så mânânce din câ¿tigul lui. – Bunå seara! – Bunå så-¡i fie ¿i inima! zise baba. Când a våzut dracul. cåci. ceapå ¿. ¿i începe så a¿tearnå grâul în poloage. în chip de mo¿neag. frunzele. iar mo¿neagul. ¿i nici cå i-a mai trebuit grâu de la omul cela. de departe. – iar dracul. privind-o de departe. – Bine! dar cam ce fel de såmân¡å så samån? 1 Culegere din com. iar diavolul. – n-ar fi bine så ne luåm amândoi? Ne-om ajutora dupå putere. la påmânt.C. – råspunde baba. tot diavolul suferå. s-a speriat ¿i-a fugit. la popu¿oi ¿i grâne. ia ¿i-l munce¿te ¿i-l samånå. se dezbracå.a. ce så fie! Popå cu barbå? Nu prea samånå! ºap? Iarå¿i nu!“ ªi pe când dracul se gândea a¿a. când omul are nevoie de ajutor. nu-i unul singur. Råmåsese våduvå. Covurlui. ªi iaca a¿a a speriat femeia pe dracul!“1 Povestirea a patra Baba ¿i diavolul fac tovårå¿ie la såmånåturi. ce zic eu. rådåcinile. Beldie. – zice el. ce-om câ¿tiga. jud. La båtåie.

– dar laså. bine. – Måi babå. în påmânt. pe când baba dådea sånåtos cu melesteul. mo¿nege! Så ne împår¡im munculi¡a. A¿a cå. Când la vremea strânsului ¿i a împår¡itului.Diavolul învråjbitor al lumii 131 – Popu¿oi. ¿tiu cå s-a umplut de bucurie Negrul! El a luat vârfurile. cu deznådejde. – zicea el. ceapå. orz. båtrâni. nu fåcea nici o ispravå. – råspunde baba. – a pus ¿i el vârfurile la gråmadå în påmânt. ªi încep a se bate. numai în tartor. dar mie så-mi la¿i partea de jos. cåci n-avea încotro cu baba! – Apoi. ori cu melesteul. orz. ªi a¿a cå baba a cules pentru dânsa spicele ¿i ciucålåii de popu¿oi. cåci ¿i noi. cåci pråjina era lungå ¿i se anina prin pod. – ¿i hai afarå ¿i ne-om bate. de s-ar desprimåvara. eu må mul¡umesc cu melesteul! – strigå baba. – Tu singur ¡i-ai fåcut-o! – strigå de colo baba. iar lui i-au råmas paiele ¿i cioclejii. ca så te pot ajunge mai bine! strigå diavolul. ªi ce samånå? Tot dupå cuvântul babei: cartofe. samånå. pe când el mai råbdå. sfeclå. toate se fåcurå råcituri. La vreo douå såptåmâni înså. eu må duc la secere ¿i la cules. Toate au crescut rodite ca-n anii cei buni. te duce tu. Eu mi-oi lua jumåtate. – båtrâni. cå te-oi în¿ela eu de-acuma pe tine! Zis ¿i fåcut! Al doilea an. – tot de cele care-s bune la rådåcinå. – De acum. måi babå. – Cu ce se bate toatå lumea: ori cu pråjina. – Nu! Då-mi mie melesteul ¿i na-¡i ¡ie pråjina! – råcni diavolul. – Bine. måi babå. grâu. grapå. l-a fript în båtaie. cum samånå toatå lumea. fårå gre¿. arå Uciganul. morcovi. – Nu! Eu cu pråjina. – Hai så ne batem! – Hai så ne batem! – Cu ce så ne batem? – zice diavolul. toate se stricaserå. Ea pe iarnå avea cu ce tråi. Când dådea diavolul în babå. ªi se duce diavolul ¿i samånå a¿a: popu¿oi. nu aici în caså! . tu iar m-ai în¿elat! – strigå diavolul. Auzi? – Aud. – Bine! Iaca. – zice baba. ea a luat rådåcinele! Ea a pus rådåcinele în zåmnic. ¿i ¡ie ¡i-a råmânea jumåtate. – råspunse Necuratul. m-ai în¿elat tu pe mine anul ista. grâu. ca så le påstreze. dar tot în rând cu lumea suntem.

ai blåståmat-o bine. ha¡ un pieptånu¿ ¿i zvrr! dupå dânsul.132 T UDOR P AMFILE – Hai. – zise baba. sårmanul. Dar întoarce-te cu spatele-n spre caså. Diavolul ar fi dat bine în babå. Cuvinte scumpe. ªi a blåståmat-o a¿a de tare. cum mergea ea pe drum. aråtând pieptånu¿ul din spinare. zise ¿i baba! Blastå-må întâi tu pe mine! ªi începe diavolul a o blåståma pe babå. la fugå! Atunci baba. ies afarå ¿i se apucå la båtaie. când îl hojnea de departe cu nuiaua cea lungå. S-auzi ¿i så nu crezi minunea cum a plesnit un drac! O babå venea de undeva ¿i avea o cofå-n mânå. Furtunå.. de-i curgea sângele ca dintr-un bou! – Valeu. – zise baba! ªi schimbând ei uneltele. . – De-acum. cå ea. zise Necuratul. pp. începe a-l blåståma ¿i a-i cåråbåni în spinare. 90-92. cå iaca se ¡ine ¿i acum un blåståm de mine. L-a ciopâr¡it. cåci i-a prins frica me¿te¿ugurilor ei. lucru pe care Necuratul îl ¿i face.. numai bagå de seamå cå cerul se cam întunecå întâi ¿i 1 D. ªi. apucând pieptånu¿ii cu amândouå mâinile. pânå când crapå. bre? – Am blåståmat-o. mo¿nege. Acesta îi zice: – Ei. nu mai pot! strigå el. – Iaca må-ntorc! Diavolul se-ntoarce. nici dracul nu mai pune în plug. d-apoi ce folos. ªi a¿a. bat-o piatra. iar ea. s-o batå. de l-a låsat numai cu o mânå de suflet!“1 Povestirea a cincea Diavolul este îndemnat de-o babå så fugå printre picåturile de ploaie ca så nu se ude. de i s-a înfipt drept între umeri. a zis: – Hai så ne blåståmåm ¿i så nu mai tråim împreunå! – Hai. cu baba. cå-i picau straiele de pe dânsa. de i-au picat straiele de pe dânsa! – Da’ ea pe tine te-a blåståmat? – M-a blåståmat. precum vede¡i. De la o vreme. hai så te blaståm ¿i eu pe tine. ie¿ea fum dintr-însul! Våzând ¿i våzând el cå-l scoate baba din sånåtate. Ajunge el a¿a la Tartorul cel mare.

se-mbracå ¿i porne¿te înainte. dracul. Acu. pesemne. Necuratule! – Dar cum fåcu¿i. îi fac ni¿te oameni semn cu mâna. måtu¿å! – îi då dracul. baba ¿i-a pus cofa jos. ¥l scociorå¿te baba. N-avea cine s-o vadå goalå. Ce så facå baba. – Bunå så-¡i fie inima. pune cofa cu gura în jos. iar î¿i pune ¡oalele în cofå. Mai merge cât mai merge ¿i numai iaca vede delåturea drumului într-un ¿an¡ un drac mort. Då Dumnezeu iar ploaie. – a råmas încremenit când a auzit-o ¿i pe asta! Da a tåcut. cu fundu-n sus. dupå ploaie. så n-o ploaie? ¥¿i zice: – Am så må dezbrac. s-a îmbråcat ¿i-a pornit pe drum înainte. baba ¿i-a scos ¡olelul din cofå. îl întoarce ¿i pe-o parte ¿i pe cealaltå ¿i vede cå-i tocmai acela cu care se întâlnise dânsa în rândul celalt. s-a a¿ezat pe cofå ¿i a¿tepta! N-avea nici un zor! Dupå ce a stat ploaia. în care nu se aflå leac de pom ¿i fir de adåpost? – Capul tåu sec! Da de ce nu te-ai dat pe dupå picåturile de ploaie? Ce mare greutate era pân’ pe-acolo. stå så treacå pârpåra. – Doamne apårå ¿i ne fere¿te. ¿i drept så vå spun. – da când a auzit pe babå cå-l proboze¿te a¿a. nu s-a mai putut ståpâni ¿i a întrebat-o din nou: – D-apoi cum focul negru så te fere¿ti de ploaie în mijlocul câmpului istuia. ¿i-s li¿tava! – Ei! Tu crezi cå to¡i îs pro¿ti ca tine! De ce nu te-ai ferit ¿i tu så nu te fi plouat! – îl întrebå pui¿orul nostru de babå. ¿i tot pe drumul acela.Diavolul învråjbitor al lumii 133 pe urmå norii încep så se bufneascå între dân¿ii. Dupå asta. ¿i tot cu cofa în mânå. ¿i iaca într-un rând cå bo¡ochina de babå se-ntorcea acaså. am så-mi pun bulendrele în cofå. î¿i ia apoi bulendrele. ¥l scuipå drept în frunte ¿i porne¿te mai departe. – Bunå ziua. Baba iar se dezbracå. måtu¿å. când au de råfuit o socotealå. cap în cap. – drac så fie cu tatå-såu ¿i cu må-sa ¿i cu tot neamul lui. la plimbare pe råcoare. m-a prins numai c-o aripå puhoiul. så ploaie! Dincolo de piele. ¿i-a zis cå poate are baba dreptate ¿i ¿i-a cåutat de drum. unde s-a fi dus. så stea: . ¿i las. mai trece ce mai trece. când iatå. n-a gre¿it chiar a¿a de mult. ca så te strecori pe dupå dânsele? Dracul. de departe. Ploaia a început så ¡ârâie. cå veni¿i pe ploaia asta ¿i nu te-a picat un strop de ploaie? Iaca eu. cum se bufnesc berbecii. Baba a plecat ¿i ea înainte. nu mai are unde så råzbatå apa! Ia a¿a! ªi-a fåcut întocmai. când iaca se-ntâlne¿te cu Nichipercea! Ie¿ise ¿i el.

. ºepu. jud. da ce-i acela negru? Noi am våzut. cum så facå. numai di-abia. cå-l våd lungit mai încolo!1 1 Culegere din com. a¿a.134 T UDOR P AMFILE – Ia ståi. dumitale. ia ståi oleacå! Baba se opre¿te ¿i oamenii aceia vin aproape de dânsa ¿i o întreabå: – Må rog. zâmbind o râde. så se strecoare neudat printre picåturile de ploaie. ¿i se vede cå m-a ascultat! – Ei. Tecuci. când sårind în sus ¿i iar croind-o de fugå? Ce så fie? Iar baba. când råsucindu-se ¿i-ntorcându-se. le råspunse: – Apoi. ca o umbrå fugind repede încolo ¿i-n coace. måtu¿å. când plecându-se. ¥l învå¡asem. iaca un dråcu¿or. ¿i-acuma? – Acuma se vede c-a cråpat. când cu cealaltå ploaie.

................................ 51 CAPITOLUL VI ................ 47 CAPITOLUL V .................................................................................................................................................................................................................... 5 CAPITOLUL I .............................................................................................................................CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE ................................................................................ 29 CAPITOLUL IV ....................... 61 CAPITOLUL VIII .......................................................................................................... 23 CAPITOLUL III ............................................................................ 19 CAPITOLUL II ................................................................................................. 97 CAPITOLUL IX ................................................ 103 ........................ 55 CAPITOLUL VII ....

Printed and bound in Romania by .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful