Sfântul Vasile cel Mare

CONSTITUŢIILE ASCETICE
Publicate `n colec]ia “P\rin]i [i scriitori biserice[ti”, vol. 18 editat \ de Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1989. Traducere, introducere, indici [i note de Prof. Iorgu D. Ivan Tehnoredactare de Alina P.

APOLOGETICUM 2004

Sf. Vasile cel Mare

CONSTITU}IILE ASCETICE1
Către cei care locuiesc chinovitic şi singuri
Introducere I După ce ai redobândit, prin Hristos, u şurinţa de a înţelege şi ai înălţat mintea deasupra dorin ţelor, plăcerilor şi grijilor lume şti şi după ce te-ai străduit cu râvn ă să separi şi să smulgi, cu orice chip, gândul de la patimile trupeşti, de multe ori ne-ai împărtăşit gândurile, c ăutând să înveţi cum trebuie să duci la capăt lupta început ă, fără să fii stăpânit vreodat ă de plăcerile trupeşti care asaltează sufletul prin trup. Ai dorit dup ă aceea să ştii care este cel dintâi lucru pe care se cuvine s ă-l evite cineva înainte de toate, apoi pe care (să-l evite) după primul, şi pe care dintre lucrurile bune trebuie să le dorească cu ardoare, aşa încât prin veghere atent ă să evite săvârşirea lucrurilor ce nu se cuvin, iar prin râvn ă să obţină împlinirea celor bune. Mi-ai cerut, după aceea, ca să-]i expun în scris p ărerea mea în privinţa aceasta. Pentru aceasta m-am şi grăbit, ca să nu pierd din vedere râvna ta cea bună; ci să întăresc chiar buna dispozi ţie a ta şi s-o confirm cu propriile mele sfaturi; dar nu fiindc ă ofer învăţătură potrivită pentru obiectul discu ţiei, ci ca să nu ascund sub tăcere, ca în ţărână, ceea ce există, şi ca să evit, astfel, pedeapsa care a fost pronun ţată pentru cel care a ascuns talantul în p ământ. Fără îndoială, căsătoria este, de obicei, pentru oameni, motivarea antrenării lor în dorin ţele, plăcerile şi grijile lumeşti. Căci nimeni nu poate descoperi o dorin ţă mai puternică şi mai constrâng ătoare, existând în natura trupului, decât dorin ţa bărbaţilor pentru femeie, sau a femeilor pentru bărbat; şi e chiar foarte natural, pentru c ă de la natură se tinde către naşterea descendenţilor. Ei bine, fiindc ă are putere excepţională, căsătoria trebuie să poarte şi o sarcină mai grea. Căci nici chiar grijile care se întâmplă oamenilor pe nea şteptate nu sunt mai grele decât acelea care vin cu grămada din cauza căsătoriei, precum spune Sf. Pavel, c ă, adică "cel căsătorit se îngrije şte de cele ale lumii" 2, fiind năpădit de griji. Într-adevăr, cel necăsătorit poate s ă se întreţină singur pe sine şi nevoile legate de trup, sau poate chiar s ă le şi înfrunte, pentru c ă are puterea să se conving ă uşor
1 2

Textul, dup\ J.P.Migne, P.G., vol. 31. col. 1321/1322 – 1427/1428. I Corinteni, 7, 33.

2

Constitu]iile ascetice spre aceasta; dar cel care are grija so ţiei şi a copiilor nu este st ăpânul părerii lui, ci lucrează de nevoie dup ă plăceri şi - fiindcă se ocupă cu îngrijirea copiilor - este invadat de griji nenum ărate, pe care vom putea s ă le enumerăm mai pe larg altă dată. II Aşadar, cel care doreşte mult să fie liber de leg ăturile lumii evit ă căsătoria ca pe cătuşe; iar după ce evită aceasta, îşi închină viaţa lui Dumnezeu şi acceptă fără rezervă viaţa castităţii, aşa încât să nu poată să se mai întoarcă la căsătorie, ci să lupte cu orice chip pentru castitate, luptând contra naturii şi, mai ales, contra pasiunilor mai violente ale ei. C ăci, după ce devine un astfel de iubitor al lui Dumnezeu, fiindc ă doreşte să se împărtăşească de liniştea (apatia) Aceluia, oricât de pu ţin şi fiindcă doreşte să guste sfin ţenia duhoviceasc ă, calmul, liniştea, buna dispozi ţie şi desfătarea şi bucuria care rezult ă din acestea, vegheaz ă cu grijă să-şi ţină gândul departe de orice patim ă materială şi trupească, care tulbură sufletul, şi cercetează cele dumnezeieşti cu privirea curat ă şi neumbrită a sufletului, umplându-se, fără să se sature, din lumina care vine de acolo. Şi, după ce a exersat sufletul într-o asemenea obişnuinţă şi stare, devine familiar lui Dumnezeu, atât cât îng ăduie "asemănarea" şi se face iubit şi foarte dorit de Acesta, fiindcă a îndurat lupta mare şi greu de câştigat şi a avut bucuria s ă intre în leg ătură cu Dumnezeu cu mintea cur ăţită de amestecul celor materiale şi desprins ă de frecventarea patimilor lume şti. Este potrivit, deci, şi just ca acela care s-a înălţat la o asemenea obi şnuinţă, prin exercitarea de care am amintit mai înainte, s ă nu mai coboare iar ăşi prin excit ările cărnii la practicarea pasiunilor ei; s ă nu accepte nici aburii care se ridică de acolo, ca să nu se întunece astfel ochiul sufletului ca de o pâcl ă foarte adâncă şi să nu decadă din contemplarea dumnezeiasc ă, aşa cum se irită privirea cugetului de fumul patimilor.
Capitolul I

Se cuvine ca rugăciunea să fie avută în vedere înainte de toate
I Orice faptă, iubitule, şi orice cuvânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos este norm ă de pietate şi de virtute. Pentru aceasta, desigur, S-a şi întrupat, înf ăţişând ca într-un tablou pentru noi pietatea şi virtutea, pentru ca privind la acest tablou s ă imităm fiecare, după putere, originalul
3

Sf. Vasile cel Mare (arhetipul). Căci pentru aceasta poart ă însuşi corpul nostru, pentru ca s ă imităm şi noi, pe cât se poate, via ţa Lui. Aşadar, tu, când auzi cuvântul şi fapta Lui, să nu asculţi cu indiferen ţă şi simplu, oricum ar fi, ci s ă pătrunzi în fondul sensurilor; s ă devii părtaş acelora care l-au transmis dup ă înţelesul tainic. Pentru c ă, într-adevăr Marta primeşte bine pe Domnul, iar Maria se aşează lângă picioarele Lui3; dar amândouă surorile aveau bunăvoinţă. Să separi acum lucrurile; Marta s-a apucat să pregătească cele necesare pentru satisfacerea trebuin ţei Lui trupeşti, iar Maria s-a aşezat lângă picioarele Lui şi I-a ascultat cuvintele. Deci una şi-a achitat conştiinţa faţă de ce se vedea, alta a slujit la ce nu se vedea. Pentru c ă într-adevăr cel prezent era şi om şi Dumnezeu, acelaşi Stăpân care a acceptat bun ăvoinţa ambelor femei. Dar Marta, fiindc ă era copleşită de oboseală, a rugat pe Domnul să intervină, pentru ca sora ei s-o ajute la slujire, zicând: "Spune-i să se ridice şi să slujească cu mine". Domnul, însă, răspunzând, i-a zis: nu ne găsim aici ca să ne odihnim în paturi şi să hrănim pântecele, ci am venit ca să vă hrănim cu cuvântul adev ărului şi cu înţelegerea tainelor. Aşadar, pe una n-a îndepărtat-o de la lucrul ei, iar pe cealalt ă a acceptat-o pentru devotament. Ia aminte acum că pentru amândou ă femeile au fost pregătite două părţi; una este inferioar ă, fiindcă a ales pe cea corporal ă - şi totuşi foarte util ă - slujirea; cealalt ă este superioar ă şi mai duhovniceasc ă, fiindcă s-a înălţat prin înţelegerea tainelor. Tu, cel care asculţi, să iei acestea în mod duhovnicesc şi să alegi pe care o vrei. Dar dacă vrei să slujeşti, să slujeşti în numele lui Hristos. Pentru că Acesta a spus: "Întrucât aţi făcut unuia dintre ace şti fraţi ai Mei, mai mici, Mie Mi-aţi făcut" 5. Pentru că dacă ai primit pe str ăini şi ai ajutat pe săraci şi ai mângâiat pe cei în suferin ţă şi ai dat ajutor celor afla ţi în stare de nevoie şi calamitate, şi ai servit pe cei bolnavi, toate acestea Hristos le primeşte ca făcute Lui însu şi. Dacă totuşi vrei s ă imiţi pe Maria care a l ăsat slujirea trupului şi s-a ridicat la contemplarea obiectivelor duhovnice şti, să faci aceasta cu consecven ţă şi sinceritate. Lasă trupul, lasă agricultura, bucătăria şi pregătirile, şi aşează-te lângă picioarele Domnului şi ascultă cuvintele Lui, ca să devii părtaş al tainelor dumnezeirii. Pentru c ă (contemplarea) înv ăţăturii lui Iisus este mai înalt ă decât slujirea trupului.

"Marto, Marto, te îngrije şti şi pentru multe te sile şti; dar un lucru trebuie; Maria, totuşi, partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea" .4 Fiindcă

3

4

Luca 10, 38-39. Luca 10 40-42. 5 Matei 25, 40. 4

Constitu]iile ascetice II Ai primit deci, iubitule, exemple şi dovada; să imiţi ceea ce vrei; poţi să devii sau slujitorul s ăracilor sau iubitorul înv ăţăturii lui Hristos. Dar dac ă ai putea să le imiţi pe amândouă, din amândouă părţile vei primi roada mântuirii. Dar, primul vine cuvântul duhovnicesc, iar toate celelalte al doilea, "pentru că Maria" - spune Mântuitorul - "partea cea bună a ales". Aşadar, dacă şi tu doreşti să fii adept al lui Hristos, s ă te aşezi la picioarele Lui şi să-I primeşti Evanghelia; vei l ăsa acolo toat ă averea ta şi vei trăi fără griji; vei uita atunci chiar propriul t ău corp şi astfel vei putea s ă urmezi învăţătura Lui, ca să imiţi pe Maria şi să câştigi cea mai înalt ă mărire. Iar când te rogi, s ă fii atent să nu ceri unele în locul altora şi să provoci mânia Domnului; şi să nu ceri bani, mărire lumească, putere sau orice altceva dintre cele rezultate din acestea, ci, să ceri împărăţia lui Dumnezeu, şi El îţi va procura toate cele de trebuin ţă trupului, precum spune Însu şi Domnul: "Căutaţi (mai întâi) împ ărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor ad ăuga vouă".6 Iar pentru rugăciune, iubitule, există două moduri: primul este cel al pream ăririi cu umilin ţă, iar al doilea, care urmează acestuia, este al cererii. A şadar, când te rogi, s ă nu începi îndat ă cu cererea; altfel devii b ănuit în privin ţa intenţiei, că te rogi lui Dumnezeu constrâns de nevoie. La începutul rug ăciunii, deci, uit ă-te pe tine însuţi, pe soţie, pe copii; las ă pământul, întinde bra ţele spre cer; lasă toată făptura văzută şi nevăzută şi începe s ă preamăreşti pe Cel care a f ăcut toate; iar când Îl pream ăreşti pe Acesta, să nu-ţi rătăcească mintea încoace şi încolo, nici s ă nu băsmeşti ca păgânii, ci să alegi din Dumnezeie ştile Scripturi şi să zici: "Te binecuvîntez, Doamne, Cel îndelung-răbdător, Cel

fără de răutate, Care în fiecare zi ai îndurare pentru gre şelile mele şi Care ne-ai dat nouă tuturor posibilitatea poc ăinţei. Căci pentru aceasta treci sub tăcere şi ne ierţi, Doamne, ca să Te preamărim pe Tine, Care dai, din iubire, mântuire neamului nostru, uneori insuflând team ă, alteori îndemnând, alteori folosind pe profe ţi şi, în cele din urmă, cercetându-ne prin venirea Hristosului Tău. Pentru că Tu ne-ai creat pe noi, şi nu noi. Tu eşti Dumnezeul nostru".7
III

Iar când vei pream ări, după Scripturi, precum po ţi, şi vei înălţa laudă către Dumnezeu, atunci s ă începi şi să spui, cu umilinţă: "Eu, Doamne, nu sunt vrednic s ă vorbesc înaintea Ta, pentru c ă sunt tare păcătos". Şi chiar dacă conştiinţa ta nu te mustr ă încă pentru vreun r ău, se cuvine să spui,
6 7

Matei 6, 33. Psalmi 99, 2. 5

în timp ce săvârşim multe păcate. Pentru c ă Împăratul nostru este foarte exigent şi se mânie dacă cineva i-ar cere ceva fără importanţă. să-i zică: Nu mă da de osteneală. să te rogi lui Dumnezeu cu el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene. pe cele mai multe nici nu le cunoaştem. 6 9 8 teamă şi cu umilinţă. să nu încetezi. iar când vei împlini pe cele două. împărăţia lui Dumnezeu12. îi va da cât îi trebuie" . sculându-se. când a spus: "Cine dintre voi. pentru că eram vrednic să sufăr încă de mult nenumărate asemenea (pedepse) şi să fiu îndepărtat de la faţa Ta. dacă cineva dintre noi L-ar ruga pentru lucruri ce nu se cuvin. dar nu le sesizez. pentru că păcătuieşti şi numai prin aceea c ă-ţi pui în gând s ă zici: nu sunt p ăcătos. întrucât calc porunca dumnezeiasc ă. Căci Cel care te-a creat şi se îngrije şte de mântuirea ta. pentru îndrăzneala lui. dar cu aceasta nu m-am îndreptat". sănătatea sau boala.Sf. 13. până când vei obţine cele cerute. împrumut ă-mă cu trei pâini. ci să ceri pentru tine lucruri vrednice de împ ăratul Dumnezeu. şi aceasta: "cu smerenie să se socotească unul pe altul mai de cinste decât el însu şi". Psalmi 18. aşa cum s-a poruncit. ci s ă ceri. 10 Luca 17. aşa. Acum uşa este încuiată şi copiii mei sunt în a şternut cu mine. 13 Luca 11. c ă a venit din cale un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte. 5-8.10 Astfel se cuvine s ă ai în mintea ta totdeauna aceasta: sunt netrebnic.11 Aşadar. având un prieten şi se va duce la . Nu pot s ă mă scol să-ţi dau. Iar când vei adresa cuvânt de umilin ţă să spui: "Mulţumescu-Ţi Ţie. fiindcă nimeni nu este f ără de păcat în afară de Dumnezeu şi pentru că. Pentru aceasta şi profetul spune: "Cine va pricepe greşelile". atunci s ă ceri ceea ce ai nevoie s ă ceri.13 I Corinteni 4. 33. care rânduieşte: "când veţi face toate (cele poruncite) să spuneţi: suntem slugi netrebnice. 10. 11 Filipeni 2. răspunzând din ăuntru. 12 Matei 6. mai degrabă spune: sunt mai p ăcătos decât to ţi. cunoa şte ce-i trebuie fiecăruia. precum s-a spus mai înainte. pentru c ă am făcut ceea ce eram datori să facem". nici m ărire lumească. A şadar. iar acela. nici sănătatea trupului. acesta se va îngriji. Vasile cel Mare totuşi. că Te-ai îndurat pentru p ăcatele mele şi m-ai lăsat nepedepsit pân ă acum. Iar când ceri cele binepl ăcute lui Dumnezeu.9 Aşa încât nu vei min ţi dacă te numeşti tu însu ţi păcătos. dar. aşadar. Doamne. Căci la aceasta a făcut Domnul aluzie în Evanghelie. deşi nu sunt în măsură să mulţumesc îngăduinţei Tale".8 adică săvârşesc multe păcate. Zic vouă: Chiar dacă sculându-se. 4. 3. în rugăciunea ta să nu-ţi arăţi disperarea. şi preamărirea şi umilin ţa. dar iubirea Ta îngăduitoare s-a îndurat faţă de mine. nu i-ar da pentru că-i este prieten. Pentru aceasta Apostolul spune: "Conştiinţa nu mă acuză de nimic. Căci pentru nevoile trupului t ău. Îţi mulţumesc. dar nu bogăţie cum cereai mai înainte.

Aşadar. căci. pentru ca s ă nu devină rugăciunea ta păcat. Şi să nu spui. altfel. dup ă aceea pe furiş s-a strecurat plăcerea. până ce vei primi. ci mai degrab ă va mânia pe Stăpân. dacă. desigur. în mod sigur. vinul devine st ăpânul tinereţii. s ă nu îndrăzneşti să stai înaintea lui Dumnezeu. dacă stai înaintea lui Dumnezeu. având îndreptat ă toată atenţia numai către El şi în nici o altă parte. cele ce Dumnezeu doreşte. vei cere. s-a îndepărtat pe sine de Dumnezeu. cu atât mai mult se cuvine ca înaintea lui Dumnezeu s ă stea cu teamă şi frică. aşa cum s-a spus. să nu încetezi pân ă ce vei primi ceea ce ai cerut. încât. şi Îi oferi toate puterile tale. atunci când vei cere şi nu vei primi. nu te rogi concentrat. a şa cum se cuvine.14 Şi chiar dacă va trece o lună. s ă nu încetezi pân ă ce vei primi. a şadar. se pierde înţelepciunea (cump ătarea) şi omul devine altul decât cel care trebuie. având mintea Luca 11. dar dacă conştiinţa ta te acuză ca rnândru şi dacă. Pentru c ă adeseori câte unul dintre noi în tinere ţe a urmărit înţelepciunea. sunt p ăcătos şi nu sunt ascultat. s-au pus în mişcare plăcerile după natură. un an. cu acesta Dumnezeu nu se aliaz ă şi nici nu-l ascultă. pentru ca nu cumva s ă-şi atragă vreo neplăcere. Pentru că cel care vrea să fie ajutat de Dumnezeu nu-şi părăseşte datoria. Dar să nu ceară (ajutorul) cu indiferen ţă. ca oamenii. stă drept. şi cel care nu-şi părăseşte datoria nu este p ărăsit niciodat ă de ajutorul dumnezeiesc. având nemişcată şi privirea extern ă şi cea intern ă a sufletului. îi va da cât îi trebuie". să spui (mereu): "chiar dacă nu-i va da pentru c ă-i este prieten. cu credinţă. Se cuvine. ci s ă ceri. fiind slăbit de păcat. trei ani. patru ani sau şi mai mulţi.Constitu]iile ascetice IV Domnul ne dă exemplu ca să ne înveţe să fim tari şi râvnitori în credinţă. lucrând totdeauna binele. a slăbit rugăciunea. ca s ă înveţi să nu te laşi copleşit de oboseală vreodată. Astfel se produc schimb ările. lăsându-se stăpânit de păcate. cu multă teamă. nu poţi să te rogi cu st ăruinţă. nu numai că nu va primi ceea ce a cerut. Adică foloseşte exemplu omenesc. dar. pentru că. De aceea. constrânge-te atât cât poţi şi stai stăruitor înaintea lui Dumnezeu. pentru îndr ăzneala lui. Pentru că El nu priveşte numai pe omul exterior. Pentru că dacă cineva care. ci cu mintea concentrat ă. Pentru că dacă cineva din lenevie se las ă stăpânit de patimi şi se predă vrăjmaşilor. Dacă însă. De aceea. fiindcă nu ne împotrivim patimilor cu gând curajos. stând şi vorbind înaintea şefului. ci cerceteaz ă şi pe cel interior. 8. să nu încetezi. ca s ă nu deznădăjduieşti. 7 14 . se cuvine ca fiecare s ă pună la contribuţie toate puterile lui şi să roage cu îndrăzneală pe Dumnezeu să-i stea într-ajutor. ca să nu-l condamne con ştiinţa pentru nimic şi astfel să ceară ajutorul dumnezeiesc. deşi poţi.

vom fi mustraţi de conştiinţa noastră. 15-16. ce nădejde (să mai) avem? N-a spus acestea. iubitule. Pentru că spune (Scriptura): "Veniţi la Mine toţi cei osteni ţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" . aşa cum vrea. să nu slăbim în aşteptarea făgăduinţei lui Dumnezeu. nu le-a gândit.spune (Scriptura) . femeia mea. dar el n-a spus: Doamne.17 Pentru că în timp ce tu erai departe de El. după vârstă îmbătrâniseră.15 Căci ce altceva vrei să dobândeşti decât numai mântuirea de la Dumnezeu? V Doreşti să ştii. cum aveau r ăbdare sfinţii şi nu deznădăjduiau? Dumnezeu a chemat pe Avraam. care nu vor putea fi num ăraţi".10. iar Sara. şi într-adevăr. Însuşeşte-ţi exemplele. Dumnezeu . fiindcă nu poţi să stai aşa cum trebuie înaintea lui Dumnezeu. căci n-avem încredere în El. fiindc ă . pentru că El face şi schimbă toate. însă. şi vor fi ca stelele cerului urma şii tăi. şi ezităm să luăm asupra noastr ă jugul Lui cel Luca 11. nu din dispreţ. Vasile cel Mare concentrată către El şi rugîndu-L (să fie) alături de tine. 17 Matei 11. ci din slăbiciune. atunci a luat via ţă făgăduinţa lui Dumnezeu. zicându-i: "Iată.spunea . El S-a milostivit de tine şi te-a chemat. şi l-a mutat din pământul asirienilor în Palestina. Căci Cel care a făgăduit aceluia c ă-i va înmulţi urmaşii. trupul mergea spre sl ăbiciune şi producea dezn ădejde. dar credinţa întărea şi sufletul şi trupul. dar nădejdea era tânără.Sf. ci a rămas nezdruncinat în credin ţă. obosit şi apăsat de sarcina foarte grea a p ăcatului. Dacă în acest fel te sile şti spre tot lucrul bun. 8 16 15 pământul acesta şi urmaşilor tăi. de bătrâneţe nu mai are de mult ceea ce este caracteristic femeii în fiecare lună. ca să te uşureze de sarcină şi să-ţi dea odihna în viitor. căutând împlinirea cererii tale. credinţa lui Avraam. aşa încât făgăduinţa Ta este mincinoas ă. De bătrâneţe impulsurile firii mele sunt moarte.este cel care a făgăduit. Aşadar. îţi voi da ţie îmbătrânirea firii lui şi s-a apropiat moartea. Dar noi ne rug ăm un an şi încetăm stăruinţa. Într-adevăr. El face posibile şi pe cele cu neputin ţă. Pentru că doi bătrâni.cel ce caută găseşte şi celui care bate i se va deschide".n-ar putea să ne odihneasc ă. deci. totdeauna mi-ai făgăduit copii şi ai prezis că voi fi tată tuturor neamurilor. s ă nu încetezi pân ă ce nu vei primi ceea ce ceri. atunci când firea a sl ăbit şi impulsurile c ărnii au amorţit. şi Dumnezeu iart ă. ci s ă baţi cu răbdare la uşa Lui. Facere 13. când era mai tân ăr. ne va făgădui şi nouă că ne va împlini dorin ţa.aşa-zicând . şi tu să nu te încrezi în El? Acum. postim doi ani şi renunţăm. chiar dacă am vrea să tăcem. Stăpânul firii şi nu se poate întâmpla altfel. "Căci oricine cere ia . 28. dacă cerem fără încetare. Să imiţi.16 Şi a trecut număr mare de ani şi au atras .

45. cu credin ţă şi răbdare. fie cu mintea împrăştiată. în orice caz. Dar. ci preferăm mai degrabă să luăm asupra noastr ă povara grea a păcatelor şi prin dorin ţele plăcerii noastre s ă urmăm calea fără îngrădiri şi să intrăm prin poarta larg ă spre pierzare. oferind toate puterile tale. ce nevoie (este) de cerere? Dumnezeu cunoa şte. Dar chiar dac ă uneori ai cerut lucruri care erau spre folosul t ău. ceea ce ne trebuie şi ne procur ă din bel şug toate bunurile materiale. Pentru că orice dobânde şte cineva cu trud ă multă. Matei 10. Acum însă 18 19 Luca 21. întradevăr. şi dispreţuind darul lui Dumnezeu s ă devină nevrednic de via ţa veşnică. Căci dacă Stăpânul cel bun ar şti că. Căci ce ar fi folosit Solomon dac ă ar fi luat cu uşurinţă darul înţelepciunii şi l-ar fi pierdut? VII Aşadar să nu-ţi pierzi curajul dac ă nu ţi se va împlini îndat ă cererea ta. 9 .ce nevoie are Dumnezeu de cererea noastr ă? Nu ştie El de ce avem trebuinţă? Deci. 19. nu-l vei pierde. ar fi gata să ţi-l procure chiar înainte de a-l cere. credinţa şi faptele virtu ţii şi împărăţia cerurilor nu le vei primi dac ă nu le vei cere cu osteneal ă şi cu multă stăruinţă. Şi poate pentru aceasta amân ă să împlinească cererea ta. gândind la sârguin ţa ta către El. Pentru că se cuvine ca mai întâi s ă le doreşti şi după aceea să le ceri în mod sincer. 20 Matei 5. fiindcă este bun. şi înainte ca s ă le cerem noi. pentru ca nu cumva pierzându-l să piardă astfel şi osteneala lui mare. plouă şi peste cei buni şi peste cei nedrepţi şi face să răsară soarele Său şi peste cei răi şi peste cei buni 20. şi în nici un caz s ă nu fii acuzat de con ştiinţa proprie ca cerând fie cu neglijen ţă. fie cu lenevie. acela se va mântui". totu şi. spre a ne bucura de ele. Aceasta s-a întâmplat. Aşadar .18 şi: "Cel care va răbda până la sfârşit. 22. şi. n-ai stăruit în cerere. fie lucruri care nu-ţi erau de folos. primind îndat ă darul. fie cu necredin ţă.Constitu]iile ascetice comod şi uşor şi să intrăm în împărăţia cerurilor prin poarta cea strâmtă. fie pentru c ă ai cerut într-un fel cum nu s-ar fi cuvenit. va spune cineva. în repetate rânduri am cerut şi n-am primit. Pentru c ă Scriptura spune: "Prin răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre" . şi ca să cunoşti ce importanţă are darul lui Dumnezeu şi să păzeşti cu frică ce ţi s-a dat. se îngrijeşte ca să-l păzească. şi atunci vei primi când va vrea Domnul.19 VI Dumnezeu cunoaşte inima celor care se roag ă. pentru c ă El ştie mai bine cele ce-]i sunt de folos.va spune cineva .

să primim cele cerute de noi. pentru că Lui I se cuvine mărirea în vecii vecilor. se ataşează gândurilor conforme cu natura ei. iar nu ceva din afar ă. din cauza dorin ţelor neraţionale. către acţiuni contrare ale trupului. dar nu aşa ca existând unul în celălalt. mai curând sau mai târziu. care a fost sădită în el în mod natural de Sfânta Treime când l-a creat . că. 10 . Căci aceluia ce nu i se poate 21 22 Matei 25. Vasile cel Mare procedează aşa (amână) din grija faţă de tine. numai să nu ne descuraj ăm şi să încetăm să cerem. la natura nep ăsătoare şi de neclătinat. pentru că mintea este puterea naturală de raţiune a sufletului. să-I mulţumim fără încetare. presimţind şi înfrânând pornirile dezordonate ale trupului. Căci atunci când sufletul . C ăci vederea trupului este ochiul. C ăci prin aceasta se vădeşte şi credinţa şi dragostea noastr ă faţă de Dumnezeu. pentru ca şi noi. pentru c ă toate câte le face Stăpânul. pentru mântuirea noastr ă le rânduieşte. la infinitatea în ţelepciunii. o s ă primim (totuşi) să rămânem mereu mulţumitori Domnului. contemplează cu intensitate sfânta şi adorata Treime şi reflectă la inaccesibilitatea m ăririi dumnezeie şti. după cum. din cauza extraordinarei ei străluciri. când. având neadormită supravegherea gândului.Sf.precum îl stimuleaz ă inteligenţa lui. redobândeşte liniştea ce i se cuvine şi. la constan ţa şi plăcerea liniştii. Despre supravegherea gândurilor şi că trupul nu este r ău cum au socotit unii Capitolul II Despre supravegherea gândurilor [i c\ trupul nu este r\u cum au socotit unii I Înainte de orice şi cu orice chip trebuie st ăpânită raţiunea. iar vederea sufletului este mintea (care este) de aceea şi natură cu el. care cu perseverenţa ei l-a înduplecat pe judec ătorul nedrept 22. 25-30. Amin. Aşadar. la curăţenia fericirii. atunci îndat ă se eliberează de influenţele păgubitoare ale trupului. Căci pentru aceasta a spus Domnul parabola despre v ăduvă. Ştiind acestea. ci sufletul şi mintea se identific ă. prin stăruinţă necurmată. 2-5. şi fără să se împlineasc ă îndată cererea noastră. cu cât mai mult va fi pedepsit cel care l-a pierdut21. Luca 18. Căci dacă cel care a primit un talant şi l-a păstrat întreg a fost condamnat pentru c ă n-a câştigat nimic cu el. fără nici o piedic ă. ca să ne învrednicim s ă dobândim bunurile Lui veşnice. potrivit puterii care exist ă în ea. continuăm să-I mulţumim. c ăci. aşa încât să nu îngăduie sufletului s ă încline cu u şurinţă.reflectă la cele binepl ăcute şi necesare.

şi are în mâinile sale toate. Căci ştiu că sufletul. Se cuvine deci ca prin expunerea p ărerii 23 24 Psalmi 103. precum spune profetul: " veseli-se-va Domnul de lucrurile Lui" . iar pe de altă parte. pe care o şi numim raţiune. fiindcă nu va exista nimeni ca s ă supravegheze şi să împiedice răul (patimile). Aşadar. le cumin ţeşte şi le calmează prin înfăţişarea lucrurilor celor mai bune şi mai convenabile cu care se îndeletnice şte. fiecare dintre patimi încearc ă în mod diferit ca să-l divizeze. fiindc ă trupul şi sufletul sunt unite. Aşa încât patimile trupului sunt violente atunci când puterea ra ţională care există în noi lânceze şte. sufletul care-şi păstrează mintea cu vegherea şi forţele ce-i aparţin se va afla în gândurile amintite mai înainte şi va exercita caracterul său spre ceea ce este corect şi drept. căci aşa cum soarele nu este în m ăsură să nu lumineze lucrul către care şi-a trimis razele. 32. Dacă însă sufletul va adopta lenevia şi prin aceasta nu va pune în lucrare partea lui de veghere. Pentru că tulburările în gândurile oamenilor le provoacă. 11 . Psalmi 120. dar sunt ascult ătoare atunci când aceasta reacţionează şi dispune. sufletul se învoie şte cu puterea lui speculativ ă şi raţională să vegheze. în general. deşi este unul şi acelaşi.Constitu]iile ascetice întâmpla nimic neprev ăzut. şi. prin natura lor. Dar când va înceta s ă reflecteze şi să privească cu atenţia cele ce se cuvin. la fel şi sufletul nu poate s ă nu dea viaţă trupului în care va fi creat. Aşadar. Pentru că bucuria urmează virtutea şi bunătatea. atunci patimile trupului. cinstit şi paşnic. aceluia căruia nimic nu i se poate împotrivi sau este în m ăsură să prevadă totul. 3. iar cealalt ă este cea care are în vedere cele ce există. Aşa încât cel care nu se tulbur ă de nici o răutate şi are toată virtutea şi tot binele care urmeaz ă. dacă. exist ă de la natură. nu este de condamnat trupul la aceia care vor să gândească corect despre el. repartizându-şi sieşi în parte din puterea lui vital ă. Totu şi puterea speculativ ă este pusă în mişcare de voinţă (din dispozi ţie). se trezesc şi atacă cu forţa sufletul. împrejur ările neaşteptate şi neprevăzute. acela pe drept va câştiga bucuria neclătinată şi veşnică. pentru că deţine cunoaşterea celor întâmplate şi a tuturor celor care s-ar putea întâmpla. în temeiul unirii. precum spune profetul: "nu va dormita cel ce te p ăzeşte". prin grija lui. atunci patimile trupului vor g ăsi inactivă puterea vital ă. are (totuşi) două puteri: una este cea vitală a trupului.24 atunci el adoarme patimile trupului în dou ă moduri: pe de o parte. Dar puterea vital ă a trupului. şi nu dintro dispoziţie. la acela este logic s ă existe lini şte şi netulburare continu ă.23 II Aşadar. (supraveghind) lini ştea trupului. o vor împărţi. ca şi câinii răi şi îndrăzneţi care pierd din vedere supravegherea. vor antrena sufletul spre propriile lor pl ăceri şi acţiuni.

aşadar. călăreţul va folosi cum trebuie vioiciunea calului. A şa să gândeşti şi pentru suflet şi pentru trup. care s-au străduit să-l stăpânească. ci în general spre cele bune şi de folos fiecăruia. nu din propria-i răutate. ci din cauza acelei indiferen ţe (a sufletului). fiindc ă este lipsit de gândire ra ţională. dacă patimile trupului n-au putut să fie subjugate de suflet. pe unde nu exist ă drum. trupul este nevinovat fa ţă de cei care au încercat s ă-l acuze de (a fi) căpetenie a răutăţii. iar răspunzător pentru lipsa de grij ă este sufletul. pe bun ă dreptate trupul va fi r ăspunzător. fără supraveghere I Despre supravegherea gândurilor şi despre înfrânarea patimilor trupului. salveaz ă şi trupul şi este şi el însuşi în afară de primejdie. Căci trupul n-a primit pornirile lui naturale f ără motiv. Căci. animalul adeseori se abate din drum. se îndepărtează de la drumul drept şi antrenează spre acelaşi rău sufletul. dar nu fiindc ă acesta ar avea de la natur ă răul în sine. Vasile cel Mare mele să dezminţim şi părerile greşite ale acelora care gândesc r ău despre trup. pe cât a fost posibil. calul se va for ţa să facă uz de natura lui. iar atunci când revine la drumul normal. aşa cum se cuvine. a şa cum calul este lucru bun şi cu cât este mai vioi şi mai impetuos de la natur ă. ca acela c ăruia îi revine conducerea asupra trupului. Capitolul III Nu se cuvine să avem convorbiri cu femei. pentru ca sufletul să fie cinstit cu virtu ţile gândirii. 12 . ci pentru c ă-i lipseşte binele care a fost instituit în el. va abandona îndrumarea trupului. dac ă însă va neglija lucrarea conducerii şi.Sf. dacă însă el s-a făcut ascultător multora. iar atunci când cel care-l înfrânează este călare pe el. î şi serveşte interesul. pornirile trupului. III Dacă. î şi împlineşte scopul. Căci. iubitule. despre destinderea şi odihna omului interior şi despre cunoa şterea şi studierea îndatoririlor lui am vorbit mai înainte. dar este lipsit de gândire ra ţională. cu atât este mai bun. se salveaz ă pe sine însu şi. C ăci viciul nu este nimic altceva decât lipsa virtu ţii. şi calul se dovedeşte foarte bun în vederea folosirii. cuprins de somnul neglijen ţei. şi neîndemânarea celui care ţine frâul îi poate pune în primejdie pe amândoi. C ăci dacă sufletul folose şte. dac ă însă călăreţul va conduce rău calul tânăr. el are totu şi nevoie de cineva care să-l înfrâneze şi să-l conducă pentru că este lipsit de gândire. atunci acesta. câteodat ă îl aruncă jos chiar pe cel care este călare.

aşa cum spune Înţeleptul . Se cuvine deci s ă evităm. După aceea trebuie s ă avem în vedere şi o altă latură că. la primul r ăzboi şi înfrângerea poate s ă fie iertată. îl lipseşte şi de iertare. fără să-şi frigă tălpile?". ştim că nu este lipsit de primejdie pentru cel care face a şa ceva. fiindcă fiind scăldat în patimi. nu-şi dă seama. dar să ne rugăm să nu se întâmple aceasta cu luptătorii care urmează pe Hristos. fiindc ă se găseşte între natura b ărbătească şi cea femeiască (aşa cum sunt eunucii). chiar dacă bărbatul şi-ar păstra gândurile curate. Dar este nevoie nu numai de supravegherea gândurilor. 13 . 3. desigur. el nu poate să convingă cu uşurinţă şi pe alţii că nu are. iubirea duhovniceasc ă. c ă ar exista cineva care n-ar fi înţepat de pasiune b ărbătească. fără voia noastră.26 sau. s ă ne păzim ca de foc. Căci războiul care. şi să ne despărţim cu hotărâre şi cât mai iute posibil. fără să-şi dea seama. imită pe aceia care se înfurie şi vociferează şi socotesc că nu au nici o suferinţă (patimă) în timp ce starea lor este groaznic ă. iar când cineva scandalizeaz ă pe alţii. f ără supraveghere. în afară de faptul că-l face pe om de batjocur ă. nu poate s ă susţină că şi femeia este deasupra patimilor trupe şti.Constitu]iile ascetice îndeajuns. aşa-zicând. el răneşte totuşi de multe ori. ni-l asumăm de nevoie. 25 26 Pilde 6. 27-28. Şi acesta. rela ţiile şi întâlnirile cu femeile."dorinţa eunucului. cât se poate mai mult. acesta sau nu are natură bărbătească. aceasta i se va întâmpla din cauza celui cu care a avut convorbiri. Dar şi atunci când s-ar produce o asemenea nevoie. pe cât este posibil.25 II Dar dacă cineva ar spune că nu este păgubit de întâlnirile şi de relaţia cu femeile. Chiar dacă personal n-ar avea dorinţă. inapt pentru unirea cu femeia. căci de multe ori. Dar să admitem imposibilul. acelea care fiindu-ne apropiate -. într-adevăr. dac ă nu-şi poate aduna gândul şi se încălzeşte în dorin ţă. ~n]elepciunea lui Sirah 20. ci chiar de ferirea de a vorbi despre ele. acceptăm că şi aceia sunt impasibili şi fără vreo zvâcnire către femei. pentru că . nu se răneşte. în afară dacă vreo nevoie indispensabil ă ar face întâlnirea de neevitat. mergând continuu la un ascet. anume. cei care din na ştere sunt incapabili pentru unirea cu femeia. începe să fie cuprinsă de păcat prin ochi şi prin priviri nest ăpânite. S ă ai în minte ce spune despre aceasta În ţelepciunea: "Oare va pune cineva foc în sânul lui fără ca veşmintele lui s ă nu ardă? Sau va merge cineva pe c ărbuni aprinşi. vine asupra noastr ă. este s ă defloreze fecioara". şi acesta este lucru foarte curios (cu totul rar). dacă. mai ales. la al doilea (r ăzboi) însă înfrângerea. Şi o tânără care disimulează. fără să aibă de câştigat ceva. ne readuc în minte patimile şi astfel agit ă şi tulbură gândirea şi provoacă în suflet lupte şi războaie. dacă ar avea natură bărbătească.

sinceritatea. Pentru că şi aceasta. nu fiindcă urâm genul feminin. amabilitatea. ca nu cumva întâlnirea s ă ne readucă în memorie patima pe care reu şisem s-o îndepărtăm şi s-o depăşim. să evităm cel puţin convorbirile dese şi prelungite şi întâlnirile cu femei. Aşadar. modestia. indulgenţa. Vasile cel Mare este roasă de privirea celui de lâng ă ea şi cu gânduri necurate î şi distruge curăţia lăuntrică de care se îndrăgosteşte cu înfocare îndeosebi cel tân ăr căsătorit. precum bunăvoinţa. fereasc ă Dumnezeu. şi ceea ce pentru aceştia era uşor de suportat. Dar cea mai bună cumpătare a pântecelui este cea potrivită fiecăruia după puterea trupului. când sunt ob ţinute numai în suflet.Sf. Pentru că între trupuri poate s ă găsească cineva atâta deosebire cât ă există între aramă şi fier. nici să nu ne forţăm peste putere. la dobândirea şi însuşirea lor trupul nu contribuie cu nimic mai mult pentru suflet. C ăci educarea pântecelui este înl ăturarea pasiunilor. aşa încât nici s ă nu contribuim mai pu ţin decât îng ăduie puterea reală. pe de o parte. pentru c ă. compasiunea. iar munca trupească este bună şi legitimă I Aşadar. ca una ce particip ă la firea omenească. filantropia. se cuvine să avem stăpânire şi asupra pântecelui. dimpotriv ă. în general pe fiecare (femeie). ca surori împreun ă luptătoare cu noi. se cuvine să le apropiem şi să le ajutăm după putinţă. pentru al ţii a devenit cauz ă de primejdii. Căci virtuţile. nici pentru c ă renegăm rudenia cu acelea. C ăci unora oboseala poruncit ă nu le-a produs sup ărare. ca să nu se întâmple nimic din cele amintite. datorită solidităţii şi neobişnuitei construc ţii şi puteri a trupului. dar îndeosebi pe acelea care au luat asupra lor luptele castităţii. Capitolul IV Se cuvine ca să potrivim cumpătarea după puterea trupului. dacă într-adevăr este cu putin ţă. dragostea fr ăţească. şi bucăţelele de lemne pe de alt ă parte. bunătatea. Aşa încât cumpătarea se cuvine să fie practicată ţinându-se seama de puterea existent ă. dacă nu este cu putinţă. ci le-a dat mai degrabă bună dispoziţie decât mâhnire. se cuvine s ă ne ferim. dragostea de adevăr. 14 . Totuşi cumpătarea se cuvine s ă fie limitată pentru fiecare om dup ă puterea lui trupeasc ă. şi. desigur. în general. au aceeaşi valoare pentru to ţi. decât numai c ă se face pentru el camera de deliberare în care sunt discutate virtu ţile şi sunt luate hot ărârile. dar pe acestea le numim virtu ţi proprii sufletului. dar să fim atenţi. iar înl ăturarea pasiunilor este liniştea şi seninătatea sufletului. iar lini ştea sufletului este izvorul cel mai productiv de virtu ţi.

să faceţi fiecare ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre" . n-a voit ca el să fie nelucrător şi nemişcător. 31 II Tesalonicieni 3. 3. adică nici comoditatea s ă n-o îmbrăţişeze. adică să consumăm rezistenţa trupului cu excesul cump ătării şi să-l facem neputincios s ă împlinească actele importante. când merge pe o cale efectiv frecventat ă. Se cuvine a şadar să nu se intervin ă cu ceva contra naturii şi contra celor h ărăzite de Făcătorul naturii. 15 . ci cu munc ă şi cu trud ă am lucrat noaptea şi ziua".30 dar confundând nelucrarea cu neorânduiala. 29 Facerea 3. fiecare respectând aceste hot ărâri. Facerea 3.Constitu]iile ascetice socotesc. ci să fie activ pentru îndatoriri. care spune: "Auzim că unii de la voi umblă fără rânduială. 11. nici n-am Se cuvine ca ascetul s ă fie străin de orice înfumurare. nici trupul s ă nu-l 27 28 mâncat de la cineva pâine în dar. se cuvine s-o avem în deosebit ă atenţie.34 Facerea 2. s ă păstreze fiecare cu fidelitate legile rânduite. şi. ca nu cumva. iar dup ă căderea lui de acolo i-a poruncit s ă-şi mănânce pâinea în sudoarea fe ţei28. 15. 12. nici într-alta. î ţi voi prezenta ca martor mult mai vrednic de încredere pe Sfântul Pavel. 34 I Tesalonicieni 4. Pentru c ă Dumnezeu când a creat pe om. chiar din mul ţimea mărturiilor Sfintei Scripturi putem s ă stabilim ceea ce s-a spus. 7-8. 30 II Tesalonicieni 3. să aibă corpul capabil s ă activeze şi să nu fie niciodat ă extenuat prin excese. spune: "că noi n-am fost fără rânduială la voi. 34. dar s ă nu-l secătuim şi să nu-l slăbim cu asceză exagerată.33 şi: "ca să trăiţi în linişte.32 şi în alte părţi: "ca să-şi mănânce pâinea lor muncind" . totuşi înţelesul special al ei a fost vrednic de zel şi studiu). să nu se încline (privind) nici într-o parte. Iar că cele spuse pentru Adam au fost spuse şi pentru to ţi descendenţii lui rezult ă clar din aceasta: Că Dumnezeu a hotărât împotriva lui (Adam) şi moartea când a spus: "pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" . 33 II Tesalonicieni. 11. Acesta cred c ă este modul cel mai bun pentru activitate. ci. nelucrând nimic" . II De altfel.31 şi mai mult decât aceasta: "mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor care erau cu mine" . Căci Sfânta Scriptur ă porunceşte într-adevăr ca să lucrăm şi să ne mişcăm cu trupul şi mai degrabă să sprijinim neputin ţa unora decât să folosim ajutorul altora. 19. c ăci pe Adam l-a aşezat în paradis poruncindu-i ca să-l lucreze şi să-l păzească27 (căci chiar dacă în poruncă ar fi sens de teorie.29 şi că toţi urmaşii lui au devenit părtaşi cu el întru totul la aceast ă nenorocire. Şi pentru aceasta. 19. 32 Fapte 20.

toţi câţi nu păstrează pe cât este posibil ceea ce a fost bine construit p ăcătuiesc. aceasta ar fi (fost) extraordinar. ca nu cumva curăţenia şi atenţia gândului c ătre Dumnezeu să înceteze. care şi pe ei se umplu pân ă sus şi pe alţii îi bucură de roadele lor. totdeauna am făcut ceea ce a hotărât bine. vederea şi urechea rămân impasibile şi întreg sufletul este atent la gândire. Pentru c ă. 16 . C ăci spune-mi. IV În orice caz se cuvine ca şi aceasta s-o avem în vedere. ce este mai bine. şi să fim după profet . numai pentru suflet. Pentru că. dacă cele menţionate se dezvolt ă bine. l ăsând senzaţiile izolate. ceva pentru via ţă. dar fiindc ă foarte puţine trupuri pot s ă se menţină cu asemenea regim. şi fiindcă ne-a creat bine. ar fi fost necesar s ă cercetăm ceea ce este mai de preţ numai pentru suflet. ca nu cumva sfin ţenia Duhului şi luminarea care vine de acolo în suflet s ă se întunece. când reflectăm cu gând stăruitor. sau s ă ne facem asemenea plantelor care se ofilesc de c ăldură şi secetă. şi să urmărim adevărul pe jumătate. ele vor fi lini ştite îndată cu superioritatea sufletului. 20. pasiunile trupului nu vor g ăsi în nici un caz prilej să se trezească atunci când sufletul se îndeletnice şte cu cele de mai sus şi nu oferă prilej trupului pentru trezirea pasiunilor. Vasile cel Mare extenueze prin cump ătare exagerată. dar fiindc ă omul este dublu. C ăci dacă era posibil s ă îndeplinim muncile trupului. fără ca plăcerea să comande în 35 Isaia 51. suportând o lips ă continuă. nu şi pentru trup? C ăci dacă am fi fost stabili ţi fără trup. Dumnezeu în orice caz dintru început n e-ar fi construit astfel. III Aşadar ascetul pios un lucru s ă reflecteze: ca nu cumva viciul s ă se instaleze în sufletul lui din neglijen ţă.35 care nu poate să fie întrebuin ţată nici pentru nevoile familiei (de şi avem în noi de la natur ă puterea pentru tratamentul care ne este necesar). C ăci dacă de multe ori. dar dac ă nu ne-a construit a şa. s ă imităm pomii fructiferi. dac ă dragostea dumnezeiasc ă prinde vigoare în sufletul nostru. Dar chiar dacă cumva acestea s-ar răzvrăti puţin. Dar oboselile trupului nu sunt nelucrarea. sub pretextul trebuin ţei trupului. ca s ă nu ne lăsăm antrenaţi în slujirea pl ăcerilor.sfeclă pe jumătate coaptă.Sf. cu atât mai mult nu vom avea timp s ă gândim la patimi. dubl ă se cuvine să fie şi căutarea virtuţii. dacă era bine ca să neglijăm trupul şi să fie un mort viu. se cuvine s ă postim cu măsură şi să procurăm trupului înt ărirea care-i este necesară. ci munca. obţinând-o şi prin oboselile trupului şi prin exercit ările sufletului.

(urmate) pe cât este cu putin ţă după legile naturii şi mărturiile dumnezeie ştii Scripturi. vor fi suficiente ca s ă întărească pe cel care stă înaintea noastr ă spre examinare. şi cu procurarea celor necesare pentru corp va avea lauda unei foarte bune iconomii. în timp ce păcatul existând ca un început nu poate fi conceput cu o asemenea însuşire. şi întunericul dureaz ă până la încetarea faptelor rele. pe care a lăsat-o ca model şi exemplu de virtute pentru to ţi cei care doresc să trăiască pios. nu I se poate pune limit ă. cum s-ar putea ca dreptatea s ă fie învinsă de păcat? Sau cum s-ar putea ca minciuna s ă învingă adevărul? Sau cum s-ar putea ca forţa să fie învinsă în luptă de slăbiciune? Sau cum s-ar putea ca inexisten ţa să aibă stăpânire peste existen ţă? Căci lui Dumnezeu. ci gândirea s ă stabilească precis trebuin ţa. dispare totodat ă şi existenţa păcatului. ascultaţi-L chiar pe El învăţând despre aceasta: "Dacă-Mi slujeşte cineva . cel care mănâncă nu va apărea deloc mai prejos în în ţelegere decât cel care nu mănâncă. cât este posibil. Totuşi fiindcă se cuvine să întărim cele spuse nu numai cu sfaturi orale. C ăci educarea bine făcută trupului şi cumpătarea în mod obi şnuit nu înfierbânt ă dorinţele şi nu produc dorinţe de neînfrânat. cu stricteţe. s ă trăiască într-un mod asemănător cu acestea. 17 . 26. Care exista de totdeauna. Pentru c ă aceasta provine din poft ă nesăţioasă şi din voluptate. ştiindu-se că Domnul se află acum cu trupul în ceruri). văzând acele exemple.Constitu]iile ascetice privinţa alimentelor. cum a trăit şi cum S-a comportat Mântuitorul nostru? El n-a săvârşit nici un p ăcat37. 22. mai degrabă decât în cele săvârşite rău. ci imitarea vieţii Lui. 36 37 Ioan 12.36 neînţelegând urmarea dup ă trup (ceea ce ar fi imposibil tuturor. care se împrăştie cu lumina dreptăţii. fără să denatureze în nici un caz originalul (arhetipul) prin deosebirea imit ării. ci chiar inani ţia. vom merge la îns ăşi viaţa după trup a Mântuitorului. iar existen ţa Lui nu are hotar.să-Mi urmeze". deci. Aşadar acestea. Dar că Mântuitorul a l ăsat propria Lui viaţă ca model al celei mai bune vie ţi pentru to ţi care doresc să I se supună Lui. Aşadar. se întâmplă cu răutăţile ca şi cu întunecimea spiritual ă. V Aşadar. aşa încât ceilalţi. aşa cum un doctor cunosc ător al îndatoririlor (cu experien ţă) tratează o boală fără nici o dificultate.spune . 38 Ioan 1. când sufletul va dobândi aceast ă dispoziţie. I Petru 2. 5. Căci. iar în privin ţa scopului urm ărit îşi va impune sie şi nu numai postul continuu. ci să şi confirmăm sfatul cu exemple practice. înţelegându-se existenţa (păcatului) numai pe timpul cât lipse şte binele în cei care s ăvârşesc păcatul. pentru c ă lumina lumineaz ă în întuneric38. C ăci atunci când sunt p ărăsite faptele rele.

pentru că aflau şi cea mai înaltă experienţă a nădejdii. în general. îngăduinţă. 42 Matei 22. A şadar. 9.42 iar pe de alt ă parte. modestie. dezlega bolile suflete şti şi legăturile de nedezlegat ale p ăcatelor şi instrumentele schimburilor constrângătoare (nedrepte).41 Iar înţelepciunea Lui se constat ă din faptul c ă. şi pedeapsa pentru nedrept ăţi este fără sfârşit. ca să-i îndepărteze de răutate. Aşadar. 18 . dup ă felul care exista. iar rezistenţa răutăţii lor. care aveau loc imediat. cinste. blânde ţea şi bunăvoinţa lui Iisus s-au dovedit prin faptul c ă primea pe toţi cu bunătatea corespunzătoare Lui şi da curajul conversa ţiei (relaţiei) cu El nu numai celor mai importan ţi dintre oameni. înţelepciune şi. ci S-a şi făcut şi S-a numit. Iar. Domnul "păcat n-a săvârşit. Dar care sunt dovezile filantropiei şi milei Lui? Într-adevăr.Sf. dar îi primea în dou ă moduri: şi cu abunden ţa celor necesare şi cu felul aprovizion ării contrar oric ărei aşteptări. 17. vindeca infirmit ăţile.39 iar dacă pedeapsa pentru p ăcate încă se păstrează pentru cei ce păcătuiesc. Vasile cel Mare "Căci . cu daruri de bunuri şi. pe cât luau curaj din n ădejdea vindec ării. alteori se milostivea de mul ţimile care se aflau (înaintea Lui). în sfârşit. I Petru 2. Într-adevăr răbdarea şi îngăduinţa Lui sunt demonstrate prin aceea că a suportat ispitirile. ci şi acelora care se obi şnuiseră şi doreau să facă cele mai necinstite fapte. dar (în general). 41 Matei 13. 35. dar a fost Copil al celui care a fost socotit tat ăl Lui. care ascundeau totdeauna exager ări. fapte urâte anterioare şi prin aceea că le demonstra în mod paşnic. 43 Matei 22. pentru c ă erau necăjite şi rătăcite ca oile fără păstor şi vindeca sl ăbiciunile trupe şti. astfel se apropiau desfrânaţii şi vameşii. Iar pentru modestia (umilin ţa) Lui. pe care le-au făcut cu tatăl păcatului. Copil al unor părinţi modeşti.conform Scripturii . a ruşinat pe ucenicii fariseilor împreun ă cu irodianii când L-au ispitit întrebând dac ă trebuie să dăm dajdie Cezarului sau nu 43 şi au primit 39 40 Psalmi 9. Isaia 53. uneori folosea masa întins ă în pustie pentru cei obosi ţi din lips ă. bun ătate. nici vicle şug în gura Lui nu s-a aflat". diavolul. nu se ap ăra şi nu ataca. a mustrat pe saducheii care încercau s ă ia în derâdere învierea cu povestea celor şapte fraţi care au murit ca so ţi ai uneia şi aceleiaşi femei. cât de mari sunt dovezile? C ăci nu numai că a preferat să fie învestit cu corp.40 dar El a procurat multe exemple de răbdare. nu ca s ă-şi mărească patima luxului sau a zgârceniei. 25. pe de o parte. 22. filantropie. blânde ţe.păcatul lui va fi c ăutat şi nu se va afla". adică S-a făcut Copil al mamei Lui. Şi nu erau tulbura ţi de conştiinţa perversităţii atât de mult. 55. ci ca să şteargă patima sufletului. ci se străduia să înfrângă răutatea acelora cu binefaceri. restabilind membrele mutilate. prin faptul c ă a acceptat să fie răstignit pentru aceia care L-au răstignit. de orice virtu ţi care sunt relatate clar în Evanghelii.

precum spune Scriptura . Iar Apostolii ce-au făcut? N-au imitat pe Stăpân? Nu s-au supus ei f ără încetare la oboseli? Să privim la Pavel care lucra f ără încetare. 7. şi aceasta. Căci (aceştia) erau oameni drep ţi şi evlavioşi. a şa cum Iisus a spus: "Iată Eu sunt în mijlocul vostru. 21. dar nu înst ăriţi.le dovedea totdeauna ascultarea. "după cum şi Fiul Omului n-a venit să I Se slujească. pentru c ă a poruncit nu s ă dea. 47 Matei 21. (f ăcând toate acestea) pentru mântuirea noastr ă. 28. 27. ca trupul s ă se odihneasc ă iar slujirea s-o îndeplineasc ă alţii. ca cel care sluje şte" 45 şi. se pare. 46 Matei 20. înv ăţând într-un loc. Dacă totuşi prin excese şi-a slăbit puterea trupească. a fost b ătut cu pietre. ci ca El să slujească". care putea să producă nedumerirea lor în ambele (sensuri).44 pentru că moneda era a Cezarului. ei îndurau neîntrerupte oboseli trupe şti. a fost alungat. pe uscat. al cărui chip şi inscripţie le purta. dar (în general) mergea neobosit din loc în loc. liniştit şi ascultător orice oboseal ă trupească.46 Câteodată spăla picioarele ucenicilor s ăi. slujind în acelaşi timp cu ucenicii. Luca 22. Aşadar este bine ca acela care imit ă prin virtuţi sufleteşti şi prin exerciţii trupeşti viaţa Stăpânului şi a ucenicilor Lui şi a Apostolilor s\-şi păstreze trupul activ şi să-l folosească în slujirea celor mai bune fapte. participând la ostenelile lor. a suferit r ăutăţi. la toate ispitirile a r ăspuns cu ardoarea sufletului şi cu forţa trupului. 19 . ci să restituie: "Daţi . asigurându-şi în acest mod cele necesare. venind timpul descoperirii binefacerilor indispensabile şi dumnezeieşti. pe mare. a spus . Iar Iisus. a fost biciuit. pentru care îndeosebi avem şi exemplu? Într-adevăr.Constitu]iile ascetice răspunsul ingenios. fiindc ă li se supunea . ci lipsiţi chiar şi de cele necesare (mărturie este ieslea care le-a servit ca adevărată locuinţă). însă nu s-a stabilit într-un loc. El şi-a ales ucenici în vederea propov ăduirii împărăţiei cerurilor. Pentru că acţiunea (misiunea) sufletului este s ă dea preferinţă faptelor bune 44 45 Matei 22. în vârsta copil ăriei (Mântuitorul) era supus părinţilor şi suporta cu ei. dar exist ă infinit mai multe. a trecut prin primejdii. numai pentru pu ţin. VI Acestea sunt faptele pe care le-am relatat. alteori rămânea mai mult timp. călătorind continuu. O dată a folosit un asin 47.aşadar. treptat-treptat. ci a călătorit neîntrerupt pe jos.Cezarului cele ce sunt ale Cezarului" . totu şi câte şi cât de importante sunt cele ale trupului. Dar. ci ca să se împlineasc ă prin fapte profe ţia. dar nu ca să odihnească trupul. nu va fi încununat pentru cele de mai sus.

Dar când trupul slăbeşte şi nu mai este în stare s ă lucreze. va spune cineva. VII Dar. în general. care potrivit iconomiei planului nedezv ăluit al lui Dumnezeu a trăit timp îndelungat în pustie. sau la bâlci. pentru ca din toate părţile să devină clar.şi din cauza curajului fa ţă de Irod şi-a încheiat lupta.Sf. sau la munte. cele care. adică. el îşi concentrează mintea în sine şi reflectează la cele ce i se potrivesc lui. şi din legile firii şi din învăţătura Dumnezeieştilor Scripturi şi din faptele tuturor sfin ţilor şi din felul vie ţii Mântuitorului nostru şi din rânduiala vie ţii celor cuvio şi. iar tot restul timpului au îngrijit trupul dup ă rânduiala cuvenit ă şi l-au păstrat activ şi exercitându-L permanent cu str ăduinţe şi osteneli. Astfel a făcut Moise. ascuns în inten ţie. astfel a făcut Ilie şi însuşi Ioan. nu au nici o leg ătură cu negustoria şi cu petrecerile îndelungate şi cu câştigul necinstit. şi Domnul a postit mai mult timp. dar dup ă ce s-a împlinit planul lui Dumnezeu. că Domnul nostru numai o singură dată a făcut aceasta. şi Moise şi Ilie la fel. sau pe câmp. chiar dac ă s-ar afla din întâmplare în pia ţă. aşa încât şi lucrarea să se facă şi liniştea să se păstreze. Pentru că înţeleptul adev ărat. într-un spaţiu acoperit. că este bine şi avantajos ca mai degrabă să întărim corpul decât s ă-l părăsim şi mai bine să-l facem în stare de fapte bune decât s ă-l facem nelucrător cu voinţa noastră. faptul rămâne neterminat. nici aceasta s ă nu împiedice în ţelepciunea. Vasile cel Mare câte se împlinesc şi cu colaborarea trupului. ca un vlăstar care se ofileşte în pământ şi nu mai ajunge să fie de folos celor care l-au plantat. au realizat astfel str ălucitoare virtu ţi ale sufletului cu colaborarea trupului. Capitolul V Se cuvine ca ascetul să se îndeletnicească cu lucrări potrivite Fără îndoială. care are trupul (drept) sal ă de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului. el a venit în lume. cele pe care le putem executa.acestea aparţin vieţii practice . Aceasta a făcut-o tot catalogul sfin ţilor şi Însuşi Iisus. iar acţiunea (misiunea) trupului (este) să înfăptuiască pe acelea cărora sufletul le d ă preferinţă. cu gândurile s ă rătăcească afară şi 20 . sau în mijlocul unei mari mul ţimi. unde a predicat şi a botezat . ca şi Moise şi profetul Ilie. Dar dacă totuşi o nevoie indispensabilă ar impune îndeplinirea unei lucrări în loc descoperit. Ia aminte îns ă şi la aceasta. C ăci este posibil ca ascetul stând în cas ă. dup ă ce au reuşit să facă mai întâi viaţa lor reală pecete şi desăvârşire a vieţii sufleteşti. se cuvine ca ascetul s ă se ocupe cu lucr ări potrivite.

24. ca şi cum ar fi în pustie. Cel irepro şabil. Căci cel care trăieşte după Dumnezeu are pe mulţi care-l pândesc. le-ar putea surveni şi altă suferinţă. aşadar. dacă Mântuitorul. nu vom atrage asupra noastră acuzaţii răutăcioase şi nu vom înt ări maşinaţiile împotriva noastr ă? Căci adeseori cei perver şi încearcă să ponegrească şi pe cele făcute bine şi nu suportă să lase fără ponegrire chiar gre şelile cele mai mici. cei p ăcătoşi. pe care nu i-am cunoscut. care alunecăm uşor. şi nu gândesc c ă asceţii sunt frământaţi în ei de aceleaşi patimi şi că le înving cu puterea sufletului şi cu înstrăinarea lor de plăceri. Pentru aceasta. fie din cauza celui care luptă mai dinainte împotriva noastr ă în mod pervers şi fără încetare. Cel întru totul virtuos (se comport ă astfel). ca relaţiile cu cei din afar ă să aibă loc cu pruden ţă. Cel căruia nu I se poate aduce nici o învinuire. se fac acuzatori aspri şi demonstrează că laudele anterioare ale lor nu erau adev ărate. şi cei care mai înainte îl l ăudau şi îl admirau cu multă căldură. Căci ei socotesc c ă nu s-a schimbat p ărerea celor care şi-au schimbat felul de via ţă. Cel Drept. precum spune Evanghelia. deci. Cel curat. dacă El. dacă ne vom încredin ţa oamenilor ciuda ţi. ci că s-a schimbat firea omenească a lor.Constitu]iile ascetice aflându-se în piaţă să fie liniştit. Aşadar. Capitolul VI Nu se cuvine ca ascetul să stea de vorbă cu toţi oamenii nesupravegheat I Se cuvine ca nici s ă nu ne încredem în to ţi oamenii. îndată toţi. care nu ne ajungem totdeauna scopul. pentru că prin ele celor retra şi din viaţă. Căci. fie din cauza sl ăbiciunii fizice. se cuvine să nu avem întâlniri cu cei din afar ă. nici s ă nu ne dăm pe faţă sau să ne descoperim fără nici o precauţie. din lipsă de experienţă a gândurilor. dac ă duhovnicul ar c ădea chiar şi numai într-o mică greşeală. nu S-a încrezut în to ţi (pentru că spune că "Însuşi Iisus nu Se încredea în ei" )48. II Se cuvine. 48 Ioan 2. cum noi. Căci aşa cum atunci când un lupt ător ar aluneca. ci socotesc c ă patimile au fost smulse complet din natura trupului lor. 21 . îndreptându-şi gândul numai spre sine şi spre Dumnezeu şi să nu accepte în sim ţuri tulburările care din simţuri lovesc în suflet. şi deseori în şişi cei apropiaţi (ai casei) sunt spionii vieţii lui.

deşi sunt atacaţi de patimi asem ănătoare. îl acuz ă cu injurii şi calomnii. Pentru c ă întradevăr aceştia au recunoscut lupta împotriva aceluia. 22 . care se întâmpl ă de obicei celor care poartă grijă de viaţa prezentă atunci când se cerceteaz ă cele cu privire la asce ţi. pe de o parte. fiindc ă este învins definitiv în toate celelalte laturi ale virtuţii. sau să nu primească deloc hrană. în timp ce altul (cel din lume) se bucur ă de plăceri fără să se sature. 49 Luca 6. şi crede că astfel se află la egalitate. poartă multe şi ruşinoase urme ale înfrângerii. la fel şi aceia. pân ă ce provoacă dezgust celui care nedrept ăţeşte sau celui care love şte. unul a întors lovitura când a fost lovit. unii sunt împinşi de dorin ţa plăcerilor lumeşti şi ar fi putut s ă reziste războiului celui r ău. şi nedreptatea când a fost nedrept ăţit. cu diferite pretexte se retrag u şor din lupt ă şi. Căci luptătorii virtuţii. sau să primească foarte puţină. pentru c ă cei mai mulţi dintre aceştia. în mod inevitabil. iar pe de altă parte. 30. câteodată. procurându-i acestuia victoria u şoară împotriva lor. dimpotriv ă. aceştia vor. Căci atunci când ascetul. ca şi cum ar arunca cu mii de săgeţi. nu sunt influen ţaţi de ele decât în mic ă măsură sau de obicei deloc. Aşadar. cum poate fi socotit lupt ător omul din lume în compara ţie cu ascetul? Dar să se ţină seama şi de altceva. Pentru că unul se str ăduieşte să-şi păstreze drepturile şi luptă stăruitor în controversele pentru situa ţiile existente. pentru că şi aceia care se arată că se opun oarecum păcatului. alearg ă către înfrângere. în timp ce altul cedeaz ă şi drepturile sale celor care le contest ă. III Dar dacă. întorcând spatele şi adoptând o atitudine înd ărătnică. Vasile cel Mare adversarul îndat ă se ridică. în timp ce altul rabd ă atât de mult. ei nu ajung totu şi să ducă la capăt asemenea lupte. dup ă îndelungat ă postire socote şte că e bine să întărească corpul cu hran ă. fiind atra şi de diferite pl ăceri şi de dorinţe către păcat. cu toate c ă luptele lor sunt inferioare în m ăsură infinită în comparaţie cu luptele asce ţilor. ca şi cum ascetul este f ără trup şi imaterial. Unul (ascetul) se str ăduieşte să pună stăpânire pe toate pl ăcerile trupului.Sf. cu toate că sunt atacaţi de cel potrivnic mai puternic decât aceia. când văd pe cel care îşi duce viaţa în exercitarea virtu ţii că se îndepărtează oricât de puţin de la bine. fără să ţină seama că ei înşişi sunt r ăniţi în fiecare zi cu s ăgeţi ale patimilor. războiul împotriva celor care se încredin ţează vieţii lumeşti este dispre ţuit. împlinindu-se aceea: "De la cel care ia ale tale nu cere înapoi" .49 Într-adevăr. dar mai important ă este rana dacă el este învins. îl loveşte şi îl doboar ă. şi ca urmare pentru cel rău este mare victoria ca s ă-i înving ă.

Pentru aceasta se cuvine. cel care totdeauna risipe şte şi distruge ata şarea şi concentrarea sufletului şi se obişnuieşte puţin câte puţin să se întoarcă spre plăcerile trupului. pentru ce suntem ponegri ţi pentru cât mul ţumim (lui Dumnezeu) noi. pentru c ă ordinea sufletului este condi ţia virtuţii. Aşadar. Dar adevăraţii asceţi folosesc hran ă slabă şi puţin nutritiv ă şi o dată pe zi. calomniază şi califică pe unii ca mâncăcioşi şi gurmanzi. cum va 23 .Constitu]iile ascetice IV Şi chiar dacă văd pe ascet că nu dispreţuieşte cu totul corpul. desigur. fiindcă ei ştiu să trăiască cu disciplin ă şi să se hrănească cu măsură şi cum se cuvine. dar n-a ajuns totu şi desăvârşit în virtu ţi. dacă noi ne hrănim cu mulţumire. ci s ă ne întreţinem cu noi în şine în lini şte şi să reflectăm ca să îndreptăm păcatele sufletului. fără să ţină seama că ei mănâncă de două ori. cel care voiajează continuu şi trece dintr-o parte într-alta. iar uneori de trei ori pe zi alimente foarte consistente şi grase şi că se îndoapă cu cantităţi enorme de cărnuri şi beau peste măsură vin. ci îl îngrijeşte potrivit cu nevoia lui real ă. ei satisfac în mod ra ţional nevoia trupului la ora mesei cu con ştiinţa curată. care prefer ăm lipsa şi moderaţia hranei cu atâta pl ăcere cu câtă nici aceia nu iau parte la str ălucite şi variate dineuri? Dar dac ă unul dintre oamenii aminti ţi ar fi cunoscut pentru în ţelepciunea şi pietatea lui şi prin bun ăcuviinţă duce via ţa noastră. ci adeseori nu este în stare s ă conceapă modul săvârşirii lor. ci este nevoie s ă se cerceteze pe sine în lini şte. (pentru că şi aceasta este o inven ţie diavoleasc ă. ca să vadă bine pasiunile şi pornirile dezordonate ale sufletului şi să lupte cu curaj împotriva lor şi să îndrepte cu gânduri mai bune pe cele dezordonate. ca şi câinii care au fost l ăsaţi liberi dup ă îndelungate privaţiuni. ei denigrează. şi astfel cad pe sub mese. dacă nevoia ar impune aceasta. C ăci cel care a părăsit de curând lumea cu firea ei este într-adevăr demn de laudă pentru înclinarea lui spre cele bune. într-adevăr. Capitolul VII Nu se cuvine să aibă loc ieşiri dese şi necontrolate I Nu se cuvine nici sub motivul vizit ării şi întâlnirii fra ţilor să aibă loc ieşiri multe şi dese. să nu fie judecat ă libertatea noastr ă de altă conştiinţă. întinzând astfel injuria de la unul şi de la o rea conduit ă a unuia. a sta la mas ă cu un asemenea (om) nu este neraţional. la toţi. Pentru că. din moment ce cu acest procedeu se str ăduieşte vrăjmaşul să slăbească statornicia noastr ă şi disciplina vie ţii şi să ne arunce în iubirea de pl ăceri şi în gânduri dezordonate).

încât s ă nu-şi creeze probleme de con ştiinţă. numai dac ă ar avea curajul. însă în mod deschis. să ştie că se mândreşte pentru un lucru sec. acesta are un motiv în plus s ă iasă. constituie un lucru r ău.50 50 I Corinteni 9. dup ă cum contrariul. să se arate pe sine celor cu care se întreţine ca şcoală a virtuţilor. nestatornicia. Pentru că adeseori ieşirea. astfel se va salva şi pe sine. cu măsură şi într-un mod de nerepro şat. ci să şi iasă când este nevoie. precum a spus Apostolul: "ca nu cumva altora propov ăduind. luând exemple de virtu ţi din întâlnire folositoare. s ă nu se închid ă însă complet. 27. aşadar. ie şind aşa cum am spus. 24 . ca şi prin vorb ă şi prin faptă. eu însumi s ă mă fac netrebnic". iar prin curajul pe care i-l dă controlul asupra gândului. ca fiecare să rămână liniştit şi să-şi treacă timpul în mod obişnuit în propria-i locuinţă. în timp ce el înc ă aţâţă sufletul spre pl ăceri violente? II Se cuvine. Dar dacă cineva se mândreşte că nu iese din camer ă. Vasile cel Mare putea să se vadă pe sine clar sau s ă cunoască pe cele ce nu sunt bune sau s ă le îndrume pe acestea spre ceea ce se cuvine. ci să viziteze pe cei mai buni şi mai de folos fra ţi prin austeritatea vie ţii lor. ca să aibă aceasta ca dovadă a curăţeniei lui. pentru ca punând lumânarea în sfe şnic. Căci nici neieşirea nu este bun ă de la sine nici ie şirea din timp în timp nu face bine sau r ău. Dar dacă cineva stabileşte în mod sigur binele în sufletul lui şi prin exercitare îndelungat ă dobândeşte experienţa conducerii pasiunilor şi temperează neînfrânările trupeşti şi pune stăpânire pe dereglările sufleteşti. după ce înlătură neglijenţa ce se instalase în suflet şi procură oarecare reconfortare şi uşurare insuflă bună dispoziţie pentru reluarea luptelor pentru pietate. să procure tuturor lumina îndrum ării faptelor bune.Sf. ar dori s ă iasă mai des. ci ataşarea sigură şi neclătinată la bine constituie un lucru important. spre a face bine şi să viziteze pe fraţi.

fiind respin şi de pretutindeni. una lasă să se întrevadă de la primele mişcări şi către altceva se îndreapt ă prin schimbarea părerii împotriva oric ărei aşteptări. trec de la acestea iar ăşi la aceleaşi şi nu se îndep ărtează de sclavia răutăţii din cauza perversit ăţii intenţiei lor. şi într-adevăr. de vorbărie mincinoas ă şi lăudăroşenie înşelătoare. ci 25 . cei care nu ştiu să-şi îndrumeze gândul şi urmează cu uşurinţă şi îndrumarea bună şi pe cea rea şi tot ceea ce ar indica cineva ca drept sau posibil. socotind deformarea acestora ca propria lor justificare şi asocierea acestora la perversitate ca mic şorare a gravităţii relelor făcute. se cuvine să se poarte grij ă prin orice chip. care pleac ă de la ei la alţi fraţi. dar se străduiesc să atragă spre răutatea lor pe mulţi. ci alearg ă într-un cerc fără sfârşit şi îndeletnicindu-se mereu cu dorin ţele şi plăcerile trupeşti. Aceştia scot în eviden ţă chipul voii ca momeală pentru cei care văd şi ascund în ei l ăcomia şi mârşăvia şi vulpea perfid ă.Constitu]iile ascetice Capitolul VIII Asceţilor nestatornici nu trebuie s\ li se acorde încrederea şi libertatea de a vorbi. dar ele nu se îndep ărtează deloc de spaţiul mic. îşi satisfac pl ăcerile cărnii. se cuvine să ne ferim de cei nestatornici. se g ăsesc mereu în acelaşi loc. nu fac nici un progres în privin ţa înălţării spirituale. ci de cei asemenea să ne ferim I Într-adevăr. cu toate că umblă timp îndelungat. astfel şi aceia. încep multe şi nu continu ă (până la capăt) nimic. care se învârtesc în jurul pietrelor de moar ă şi. şi chiar ei. nici statornicie. II Dar se aseamănă şi cu animalele de povar ă. în suflet sunt mereu nehot ărâţi şi schimbători de ici-colo. se străduiesc să-i împingă spre propria lor pr ăpastie. şi pe aceştia. de înşelăciune şi prefăcătorie. Căci aceasta a învăţat şi Pavel când a vorbit despre cei care nu lucrau nimic. nici înţelepciune. aşadar. luând ca îndrum ător ruşinea şi ca sfătuitoare pentru îndep ărtare de răutate aversiunea fra ţilor serioşi. ci tot ceea ce este ciudat şi josnic. nicioda tă nu privesc spre ceea ce este drept. se vor întoarce câteodat ă spre bine. asaltând din pl ăceri continui şi stăruitoare mănăstirile şi. Aceştia sunt neinstrui ţi în vorbă şi neînfrânaţi la pântece. învârtindu-se mereu în jurul patimilor trupului. ci zboar ă oblic şi schimbând mereu direc ţia. trupul se obose şte. dar nu au ca podoab ă în sufletele lor nici siguran ţă. nici ordine. gândurile le au asemenea zborului liliecilor. ca s ă nu vatăme pe alţii prin transmiterea întin ării sufleteşti. deci. sub pretext de aşa-zisă dragoste frăţească. fiind plini de continu ă visare şi nejudecată. De aceştia.

dar devine îndr ăzneţ faţă de cei mai mici dac ă se opun. 26 . fără ca în noi în şine să tindem către aşa ceva. 4. Cunoscând aşadar paguba. şi cel care se lasă condus de aceast ă patimă suferă la fel cu acela. josnici. Vasile cel Mare umblau fără rânduială: "pe acela să-l însemnaţi şi să nu aveţi cu el nici un amestec ca să-i fie ruşine". Prin aceast\ recomandare. Pentru că boala aceasta este diabolică şi delictul este dovada iubirii de m ărire. Căci şi aceasta este o boal ă foarte grea a sufletului şi îndepărtare de faptele bune. Căci un asemenea (om) î şi bate joc de cei vrednici şi îi calomniaz ă. ponegritori. Dar dacă Dumnezeu va alege pe cineva pentru aceste lucrări. voturile s ă se îndrepte spre el. Sf. cert ăreţi. plăsmuitori de neadev ăruri. în lipsa celor buni pentru lucru. linguşitori. nemaigăsind unde s ă se odihneasc ă. Vasile cel Mare `n]elege ca monahii s\ fie mereu mode[ti. Aşadar va unelti şiretlicuri. va provoca multe agita ţii şi suspiciuni şi va distruge lini ştea sufletului. Şi Dumnezeul păcii va fi alungat. de ob[tea fra]ilor. 51 52 II Tesalonicieni 3. neru şinaţi. pentru ca. sau să provocăm în suflet dorin ţa (aceasta). care este semnul distinctiv al celei mai înalte r ăutăţi a diavolului. servili peste m ăsură.Sf. Ca urmare aceast ă patimă pe cei pe care pune stăpânire îi face să devină calomniatori. să evităm inconvenientul dorin ţei. cel priceput ştie cum să procedeze ca să fie recunoscut cel vrednic. aroganţi şi provocatori de nenum ărate tulburări. iar adeseori se va ruga pentru moartea lor.51 Capitolul IX Se cuvine ca ascetul să nu dorească în nici un chip să devină clericul sau superiorul fraţilor Într-adevăr se cuvine ca ascetul să nu dorească în nici un chip s ă devină clericul sau superiorul fra ţilor52. C ăci şi acela din aceast ă patimă a căzut în mândrie. a[teptând ca pentru asemenea vrednicii [i demnit\]i s\ fie dori]i de fra]i. Va lingu şi încă pe cei în drept s ă avanseze pe cineva cleric şi pentru aceasta va fi servil.

să evităm vanitatea. instalează împotriva noastră în apropierea boltei cere şti legiunile ei. Însă noi am preferat să lucrăm pentru slava oamenilor în loc s ă urmărim cu zel cele bune pentru Dumnezeu. ci dup ă osteneli ne răpeşte coroanele. Căci după ce a convins gândirea cor ăbierului împ ărăţiei de sus s ă privească spre cele de jos şi spre măririle omeneşti. în locul r ăsplăţilor culegem paguba r ăsplăţilor. care nu ne îndep ărtează de la început să reluăm ostenelile (c ăci astfel r ăul ar fi mai mic). ambiţionându-se să doboare virtu ţile.Constitu]iile ascetice Capitolul X Nu se cuvine să dorim cele bune din vanitate I Se cuvine să evităm îndeosebi mândria.53 II Aşadar. A şadar. îndată întoarce în afară toată bogăţia sufletului şi trăgând pe pământ temeliile virtu ţilor. ca s ă placă oamenilor: "Adevărat grăiesc vouă: îşi iau răsplata lor". 53 Matei 6. 5. ascultă Sfânta Evanghelie. atunci pune în mişcare uraganul ei şi se luptă să răstoarne şi să scufunde înc ărcătura corabiei. şi punând st ăpânire pe noi ne împiedic ă mântuirea. ce vom cere de la Dumnezeu pentru care n-am voit să lucrăm deloc? Şi că aceasta este adevărat. pentru c ă face să se ceară de la oameni răsplata pentru ostenelile care au fost împrăştiate. în mod logic şi pe bună dreptate. pentru că nu ne-am ostenit pentru Dumnezeu. vrăjmaşul agreabil al sufletelor noastre. pentru ca . Căci după ce vede pe cel care călătoreşte pe drumul piet ăţii că şi-a umplut corabia gândirii lui cu felurite virtu ţi. dar astfel. în timp ce trebuia s ă se privească numai spre Dumnezeu şi la El adunând faptele noastre (bune). jefuitorul cu plăcere al faptelor noastre bune. câinele r ăpitor al bog ăţiei sufleteşti. care spune pentru cei care fac lucruri bune. şi cerem de la oameni r ăsplata goală a laudei. din patim ă. Dar altfel ea pregăteşte pe cei pe care pune stăpânire să păcătuiască cu uşurinţă şi prin judecat ă dreaptă. de la El s ă primească răsplata dup ă dreptate. de la aceştia. Căci cel care doreşte slavă întoarce judec ăţile ca să-i fie favorabile. viermele virtu ţilor. Căci slava lumească este plăcută pentru cei neinstrui ţi. şi aceasta socoteşte el cinstit ceea ce-l face admirat de către primii veni ţi. cel care a uns cu miere otrava în şelăciunii ce-i este familiară şi a întins către cugetele oamenilor paharul aduc ător de moarte. după ce. provoacă osteneli pân ă la cer de înalte. ci am lucrat pentru oameni. 27 .ştiu . pierdem răsplătirile dumnezeie şti. care au fost în ălţate până la ceruri.să se îndoape pe nes ăturate.

ci numai s ă ne bucurăm împreună cu ei pentru preţuirea dreaptă a faptelor bune. în orice caz. 28 . ca s ă se înlăture (uşureze) o durere. Vasile cel Mare Dacă cei răi şi fără minte admiră răul şi cel lăudat va face. Capitolul XI Despre timpul potrivit pentru vorbiri Aşadar. îndrumătorul bun al cuvântului drept. socotesc c ă este uşor tuturor s ă le cunoască. să nu socotim lauda lor mare lucru.Sf. şi să mergem astfel precum ne arat ă Dumnezeu. acestea sunt cele ce formeaz ă sumarul faptelor pe care nu le-am expus dup ă mărimea propriei lor virtu ţi. într-un fel. la timp potrivit. despre virtute. iar dacă unii laudă acest drum. cuvântul vostru s ă fie plin de har duhovnicesc şi dres cu sarea evanghelic ă. ci după măsura puterii noastre. ca inutile şi păgubitoare. Iar cuvinte folositoare sunt discu ţiile. Iar adeseori răul după mersul lui ajunge şi la un limbaj ru şinos şi la cea din urmă lipsă de cuviinţă. celelalte cuvinte (vorbiri) s ă fie evitate. Pentru aceasta trebuie să privim c ătre cuvântul drept şi către Dumnezeu. Capitolul XII Ascetul nu trebuie s\ încline spre glume Se cuvine ca ascetul s ă se abţină de la orice glum ă. ca să exalte parfumul bunei dispozi ţii de înţelepciune interioar ă şi să bucure pe ascult ător şi cu destinderea şi cu harul înţelepciunii. cum sunt cuvinte potrivite la timp potrivit şi cu scop folositor. Iar dacă vreodată ar fi nevoie să se creeze o bună dispoziţie prin cuvinte. ci să-i compătimim pe aceia care nu ştiu să judece drept şi îndură cel mai înfricoşător întuneric al gândirii. ci şi îndrumătorul către cele rele. sau acelea care au în vedere o nevoie existent ă şi urgentă sau şi acelea care. tind spre zidirea ascult ătorilor. însă şi celelalte virtu ţi care înfrumuseţează felul obişnuit (de via ţă). pentru c ă sufletul se împr ăştie în râs şi slăbeşte înţelepciunea şi concentrarea gândirii. atunci vanitatea nu este numai omorâtorul faptelor bune. să nu ne clătinăm deloc. Căci de multe ori se întâmplă ca aceia care se ocupă cu cele asemenea să se rătăcească de la cuvântul drept. ca şi cum privim spre un l ăudător ceresc. ceea ce crede că aplaudă judecătorii faptelor lui. iar dac ă alţii blamează. aşa încât să nu se pună de acord în acelaşi timp cumpătarea sufletului şi înclinarea spre glumă.

căci salvează pe cei aflaţi în primejdie. indignarea s ă fie logică. fiindcă de duhul bunătăţii sau s-a împărtăşit sau doreşte să se împărtăşească. nu însemneaz ă blândeţe. pe când cel care este st ăpânit de patima mâniei. chiar şi ceea ce pare bun. procură cea mai mare binefacere. Pentru că de instrumente cu t ăiş se folosesc şi ucigaşii. Iar dacă ar fi necesar vreodată să ne indignăm împotriva superiorului nostru nep ăsător. Dar ca să rămână cineva inflexibil sau s ă nu se indigneze. Dar când cuvântul şi înţelepciunea fixează timpul şi măsura pentru lucrurile bune. ci inactivitatea naturii. fiindc ă folosesc instrumentele t ăioase cu raţiune. omorând pe semenii lor. care a fost m ărturisit ca cel mai blând dintre to ţi oamenii. Dar în cei cu adevărat blânzi exist ă deopotriv ă şi bunătate. a şa cum este logic. se schimb ă în răutate când se face la timp nepotrivit şi fără măsură. Aşa încât este posibil ca şi cel blând s ă se indigneze. Capitolul XIV Despre înţelepciune Înţelepciunea trebuie s ă fie în fruntea tuturor faptelor. o dată când au fabricat vi ţelul (de aur). 29 . aşa cum hotărăşte raţiunea. Şi se cuvine ca cel străin de acest duh să fie asemănat celui care s-a înstrăinat. Iar blândeţii îi urmează precum ceva natural toleran ţa. Unii îns ă fiindcă mânuiesc instrumentul cu mânie şi cu cruzime. în timp ce doctorii. Dar când acestea se combin ă între ele şi se unesc. Astfel şi cel care a învăţat să se indigneze în mod ra ţional aduce mare folos celui împotriva c ăruia îndreapt ă indignarea lui.Constitu]iile ascetice Capitolul XIII Despre bunătate şi în ce mod se formează dragostea Ascetul trebuie s ă fie îndeosebi plin de bun ătate. şi să nu distrug ă virtutea blânde ţii. când i-a cerut-o momentul. niciodată nu săvârşeşte ceva bun. Fiindcă şi Moise. pentru că blândeţea este mama toleranţei. câ ştigul în folosirea lor este minunat şi pentru cei care dau şi pentru cei care primesc. însă nu şi în cei care au caracterul distrus. săvârşesc lucruri cu totul absurde. încât s ă-şi manifeste indignarea prin uciderea celor din acela şi neam. pentru c ă fără înţelepciune orice. pentru c ă bunătatea este materia blândeţii. formează împreună cea mai bună dintre virtu ţi. se folosesc şi doctorii. dragostea. Din acestea rezultă clar că indignarea la timp potrivit este necesar ă şi celor care poartă foarte mult grijă de bunătate. fiindc ă repară nepăsarea sau răutatea. altă dată când s-au întinat prin lipirea de Baal-Peor. s-a indignat şi a ajuns la un asemenea punct de tulburare.

semin ţele cuvintelor despre virtute. socotind logic c ă. trebuie ca ambele s ă fie unite. Capitolul XVI Despre umilinţă Pentru toate faptele s ăvârşite de noi. dimpotrivă. ca să se facă mai înţelepţi. există două chipuri potrivit c ărora cugetele rele provoac ă tulburări în gândurile bune: sau sufletul din cauza propriei lui neglijen ţe se înşeală cu privire la lucrurile care nu se cuvin şi se gândeşte la lucruri neraţionale. sau diavolul se str ăduieşte cu vrăjmaşii săi să-i inspire cu orice chip în minte lucruri neraţionale şi s-o îndepărteze de la contemplarea şi de la cugetarea lucrurilor l ăudabile. cum ar spune cineva. Aşadar. atunci 30 . adică şi buna dispozi ţie omenească şi întărirea care coboară de sus prin credinţă. Iar umilinţa este tezaurul virtu ţilor. Vasile cel Mare Capitolul XV Despre credinţă şi nădejde Tuturor întreprinderilor s ă le premeargă credinţa în Dumnezeu şi să urmeze (însoţească) optimismul. iar tu. a şa încât cu credin ţa să întărim puterea sufletului şi cu optimismul s ă fim bine dispu şi pentru faptele bune. aşa încât cercetarea acestei p ărţi să fie deplină. dar n-am distins în câte chipuri încol ţesc cugete rele în gândurile bune. Capitolul XVII În câte chipuri iau naştere gândurile rele în suflet I Fiindcă am cercetat deja cele despre gânduri. care îndeamnă să dăm motivări (sfaturi) celor în ţelepţi. să ne restitui mult ă roadă şi să împlineşti cuvântul în ţelepciunii. dar nici harul de sus nu vine la cel lipsit de râvn ă. Căci o asemenea dispozi ţie sufletească ne inspiră umilinţă. când sufletul las ă în nelucrare concentrarea şi intensitatea gândirii şi doreşte cele ce se întâmpl ă să-i iasă în cale. luându -le de aici. Aşadar. nimic nu se realizeaz ă cu propria lui putere. pentru că fără ajutorul de sus nici urm ărirea celor bune din partea oamenilor nu poate fi dus ă la capăt. pentru ca virtutea s ă fie deplină.Sf. sufletul s ă prezinte motiv ări Stăpânului. am socotit s ă adăugăm acum şi aceasta. Acestea sunt de la noi pentru tine. în general.

ca nişte săgeţi înroşite în foc. sufletul s ă nu înceteze să se roage şi să nu creadă că el poart ă răspunderea pentru sugestiile rele ale vr ăjmaşului. f ără a fi întrerupt vreodat ă de asaltările amintirilor rele. şi să oferim în rugăciunile şi în invocările ajutorului de sus sfâr şitul războiului şi îndepărtarea săgeţilor. Pentru că aceasta ne-a învăţat-o Pavel. ca şi pentru imagina ţiile ciudatului scamator. şi să-l ardă pe neaşteptate şi să-l facă să-şi reamintească pentru multă vreme şi stăruitor acelea pe care le-a suferit o singură dată. "Luaţi pavăza credinţei cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului" . aşa încât. zicând: ni s-ar sugera închipuiri (viziuni) rele. dimpotriv ă. atunci trebuie ca aceste curse s ă le primim în faţă cu veghere şi atenţie gata de înfruntare. 31 . Iar dacă influenţa păgubitoare a gândurilor ar deveni mai puternic ă din cauza neruşinării vrăjmaşului. să fie convins c ă imaginaţia cugetelor rele se datoreaz ă obrăzniciei inventatorului de r ăutate şi să redublăm îngenuncherea şi să rugăm pe Dumnezeu să distrugă pentru aceasta bariera rea a cugetelor nera ţionale.54 Aşadar. ci s ă răbdăm până atunci până când Dumnezeu va vedea perseverenţa noastră şi ne va lumina cu harul Duhului. gândurile lui împotriva sufletului f ără grijă şi liniştit. Dar neglijen ţa de acest fel şi dezordinea sufletului trebuie s ă le îndreptăm şi să le restabilim cu atenţia mai puternic ă şi neîntreruptă a minţii şi să întoarcem mintea totdeauna la lucrul prezent prin cugetarea despre lucrurile bune. aşa cum face luptătorul care evit ă cu o precauţie foarte precisă şi cu iuţeala trupului loviturile adversarilor. iar mintea noastr ă s-o purifice şi s-o umple de lumin ă dumnezeiască şi să facă în aşa fel încât gândul nostru s ă slujească lui Dumnezeu cu linişte netulburat ă şi cu plăcere. cu puterea minţii să treacă îndată şi neîmpiedicat spre Dumnezeu. chiar dacă în timpul acestor rug ăciuni 54 Efeseni 6.Constitu]iile ascetice duhul este purtat c ătre lucrurile pe care şi le reaminteşte fără o ordine şi cunoaştere corespunzătoare. fără obstacole. şi preocupându-se mai mult cu acestea trece de la rătăciri la rătăciri mai mari şi de multe ori prin gânduri c ătre cele ruşinoase şi necuviincioase în cele din urm ă se distruge. 16. II Iar când diavolul ar încerca s ă ne atace şi s-ar grăbi să dezlănţuie cu multă violenţă. nu trebuie s ă ne dăm bătuţi şi nici să nu ne oprim la mijlocul luptelor noastre. care pe vr ăjmaş să-l pună pe fugă.

comune sunt coroanele. II Ce poate s ă fie egal cu acest fel de via ţă? Ce este mai fericit? Ce este mai preţios decât reunirea şi unirea? Ce este mai pl ăcut decât combinarea caracterelor şi sufletelor? Oameni de neamuri diferite şi din ţări diferite au acţionat şi s-au unit într-o atât de desăvârşită unitate. comună este mântuirea. cel bolnav şi abătut cu sufletul are pe mul ţi care îl îngrijesc şi îl redresează. atât cât a fost posibil. unde mul ţi formează unul şi unul nu este singur. dar a fost înfăptuită cu plăcere de libertatea de opinie. am socotit că este drept s ă-i îndrumăm şi pe aceştia prin cuvinte. comune sunt luptele. Căci comuniune perfect ă de viaţă. comun este tot ceea ce duce spre pietate. Dar trebuie s ă cunoască întâi cât de mare şi de important este bunul pe care îl urm ăresc şi după aceea să primească îndemnul către acest bun. pe care n-a reuşit s-o producă vreo nenorocire de for ţă majoră (calamitate). cum. Totuşi fiindcă mai mulţi asceţi trăiesc în chinovii (mai mul ţi la un loc). se întorc la bunul dup ă natură. şi unde toate sunt comune. inimile. pentru că îmbrăţişează comuniunea şi vieţuirea împreună. La început. unde îndeamn ă unul sufletul celuilalt c ătre virtute şi prin compararea faptelor se îndeamnă spre desăvârşire morală. pentru fiecare ascet şi pentru cel care a îmbr ăţişat viaţa retrasă. am vorbit mai înainte. sunt stăpâni unii altora şi cu libertate de neînvins se str ăduiesc să-şi dovedească reciproc cea mai desăvârşită slujire. iar orice tulburare şi contestare şi ceartă au fost îndep ărtate. pentru ca s ă poată să imprime în noi pe filosoful (în ţeleptul) desăvârşit. care provoacă multă nelinişte celor care conduc. pentru c ă dragostea supune pe cei liberi unul altuia. comun este Dumnezeu. Cel slab la trup are pe mul ţi care îl ajută cu bunăvoinţă. comune sunt ostenelile. există acolo unde nu mai sunt proprietari.Sf. încât s ă poată fi socotiţi un suflet în multe trupuri. contradicţiile de păreri au dispărut. trebuie să exercite sufletul spre ce este bun şi să îndrumeze trupul spre ceea ce se cuvine. trupurile şi acele prin care se hr ănesc şi se îngrijesc trupurile. Vasile cel Mare Capitolul XVIII Către călugării care vieţuiesc chinovitic I Aşadar. Asemenea 32 . şi asigură libertatea fiecăruia cu alegere personal ă. ci în mai mul ţi. cugetele. după mine. a şadar. anume. ca s ă dovedească bunăvoinţă şi râvnă corespunzătoare importan ţei faptului. şi trupurile multe s ă apară ca organe ale unui singur cuget. Sunt deopotriv ă robi unul altuia.

dobândesc întreg acest tezaur pentru ei în şişi prin distribuire care nu separ ă în părţi. formând un tot cu ucenicii. ei nu urmăresc cele pământeşti. cu exactitate via ţa în comun. care să se facă bucăţi. Căci contemplarea celui mai înalt bun şi posesia celei mai clare dintre virtuţi este agoniseala (comoara) îngerilor. fiecare în parte. Căci este vorba de posesia virtu ţii şi de bogăţia faptelor şi de lăcomia vrednică de laudă şi de răpire fără (a provoca) vărsare de lacrimi şi de lăcomia care se încununeaz ă. dacă ar trebui să se împartă la mai mulţi. pentru c ă firea dublă a oamenilor. păzind ca şi aceia. Aşadar. III Şi pentru aceasta. a f ăcut toate comune şi pe Sine . Aceştia au realizat s ărăcia în mod des ăvârşit pentru că nu au nimic propriu. aşa cum un foarte bun doctor reune şte prin remedii salvatoare corpul care a fost despărţit în multe părţi. To ţi răpesc şi nimeni nu este p ăgubit şi pentru aceasta pacea este r ăsplătită (premiată) cu bogăţia. la ea însăşi şi la Dumnezeu. şi după ce va şterge reaua împărţire în două. nici contradic ţie. c ătre care este îngăduit tuturor să privească şi fiecare să ia întreaga cunoa ştere şi posesie a lor. Aceştia au arătat cu înţelepciune cât de mari bunuri ne-a adus întruparea Mântuitorului. să restabilească vechea unire.Constitu]iile ascetice acestora ne-a voit Dumnezeu dintru început şi asemenea lor ne-a creat. La îngeri nu există ceartă. care a fost f ăcută bucăţi a fost readus ă. Căci. aceştia sunt imitatori adevăraţi ai Mântuitorului şi ai vieţii Lui după trup. unde cel care nu este harnic este vinovat. atât cât a depins de ei. bunurile r ămân întregi ca ale fiec ăruia şi pe toţi îi fac bogaţi deopotriv ă. şi toţi. Aceştia râvnesc via ţa îngerilor. câţi observă desigur cât mai corect buna rânduial ă a vieţii imită cu exactitate via ţa Apostolilor şi a Domnului. 33 . Asemenea acestora sunt asceţii adevăraţi. nici discuţie. bogăţie a minţii. scopul coborârii după trup a Mântuitorului: s ă readucă firea omenească la ea însăşi şi la El. pentru că prezintă viaţa lor virtuoasă şi comuniunea lor cu o copie exact ă a felului de via ţă şi a situaţiei de dincolo. ci toate aparţin tuturor.Apostolilor. Aceştia răpesc de la înaintaşi bunurile împ ărăţiei anunţate. c ăci n-ar exista împărţiri şi neînţelegeri între oameni dacă păcatul n-ar fi împărţit firea în dou ă. C ăci bogăţia îngerilor nu este materie care se descrie. ei caută cele cereşti. precum Acela. la fel şi aceştia. Pentru că acesta a fost. fiind indiscutabil socotite ca o realizare proprie a lor. Aceştia ne reamintesc vechiul bun. pentru c ă trec în umbră păcatul protopărintelui Adam. pe scurt. Toate aparţin fiecăruia şi toţi înmagazinează pentru ei în şişi toate bunurile. ci este creaţie nematerială.

proorocul David a exclamat în psalmi: "Iată acum ce este bun şi ce este frumos decât numai a locui fra ţii împreună". ci pentru că împlinesc cuvântul îndrum ător şi păzitor al vieţuirii în comun mai sigur decât firea şi pentru că se ţin uniţi prin legătura Sfântului Duh. Toţi câţi trăiesc această viaţă cu exactitate. În realitate. cuvântul a înfrumuse ţat îndrumarea (canonul) vie ţii. Vasile cel Mare IV Am relatat acestea. dragostea i-a unit şi pe aceştia între ei. prin dragoste şi protejaţi de Duhul (Sfânt). încât nici cea mai mic ă dintre săgeţile lui nu reu şeşte să se strecoare. Dar fiindcă se cuvine ca pentru fra ţii mai simpli s ă fie 55 Psalmi 132. mi se pare că imită cea mai înaltă virtute. Capitolul XIX Se cuvine ca ascetul să treacă la viaţa ascetică cu examinare hotărâtă. şi El îi atrage pe to ţi (numai cu cuvântul). acolo copiii trăiesc în bun ă înţelegere între ei şi primesc pe tat ă cu faptele lor virtuoase.Sf. şi despre supunere Pentru cei care au minte p ătrunzătoare. Referindu-se la aceştia. curăţenia i-a făcut fii şi pe aceştia. însu şi diavolul depune armele în fa ţa acestei falange. prin expunerea caracteristicilor vie ţii ascetice. ca un baraj. pentru c ă este insuficient pentru atât de mul ţi luptători. fără să atribuie firii cauza vieţuirii împreun ă. 34 . 1. împreun ă cu mine la lupta cu suflet unit a celor şapte Macabei şi vei găsi că aceştia erau uniţi mai cald. Căci ce ar putea să ajungă la egalitate. fără pasiune. Dragostea uneşte cele de sus. încât s ă laude lucrurile mari. acolo unde exist ă un tată care imită pe Tatăl ceresc şi mulţi copii care se str ăduiesc cu râvnă să se depăşească unul pe altul prin acte de condescenden ţă faţă de întâistătător. care se rânduiesc în ordine de lupt ă împotriva lui bine înarma ţi şi reuniţi. singur chipul cel de sus r ămâne. pl ăcerea care ia naştere din buna înţelegere şi din unire. nu ca s ă arăt dorinţa mea de glorie şi să înalţ prin cuvinte realiz ările celor care vieţuiesc chinovitic (c ăci cuvintele nu au putere atât de mare. Tatăl Cel de sus este calm. ci mai degrabă să le umbrească prin slăbiciunea expunerii). Copiii Tat ălui de sus nu sunt întina ţi. Ia aminte. via ţa stimată şi prin "frumos". prin comparaţie cu acest bun? Pentru c ă. cu ce chip din lume ar putea s ă fie reprezentată puterea (acestei) realiz ări? Cu nici un chip de pe pământ. ci ca s ă relatez după putere şi să arăt mulţimea şi mărimea realizării.55 şi înţelegea prin "bun". A şadar. dar atât de bine strân şi între ei.

trebuie s ă aibă o gândire fermă şi neclintit ă şi de nezdruncinat şi o asemenea bun ă dispoziţie încât duhurile r ăutăţii să n-o atace şi să n-o schimbe şi să arate perseverenţa martirilor cu t ărie de suflet pân ă la moarte. la fel şi părintele duhovnicesc între oameni. Dar cumpătare socotim că însemnează nu numai abţinerea de la mâncăruri (fiindcă aceasta o realizează şi mulţi dintre filosofii elini). se va înălţa în cele din urmă. aşa cum Dumnezeu. se va îng ădui să întrebe şi să înveţe în mod cuviincios şi cu respectul cuvenit. nici chiar când acesta ar lipsi pu ţin din apropierea lui. în plus. către aceasta ne vom şi îndrepta acum. Căci dacă cel care se consacră unei lucrări mecanice. spre dorinţa celor mai înalte. care este paznicul sigur al înţelepciunii şi nu îngăduie gândirii st ăpâne să rătăcească ici şi colo. ca un canal impenetrabil. Într-adevăr. cu referire la fiecare. dar dac ă n-ar şti ceva din cele care contribuie la mântuire. Căci. încât să nu fie înjosită măreţia sufletului prin revolta pl ăcerilor. care adapteaz ă poruncile lui la legile lui Dumnezeu. cu atât mai mult cei care vin s ă înveţe pietatea şi egalitatea. la ce foloseşte 35 . dup ă ce se conving pe ei în şişi că vor putea să dobândească de la superior (stare ţ) această cunoaştere. pretinde ascultare indiscutabil ă. cum ar mai putea sufletul care a fost absorbit jos de pl ăcerea cărnii. la fel şi cugetarea oamenilor. fiindcă nu are unde să se împrăştie. cere ascultare absolut ă de la cei care-I slujesc. iar când este împiedicat s ă se mişte către cele deşarte. Aşadar. şi nu vor cere explica ţii pentru porunci. ci înainte de toate nedistrarea ochilor. trebuie s ă fie ataşat poruncilor lui Dumnezeu şi să fie ascultător superiorilor (stareţilor). să privească cu ochiul liber spre lumina cu care se înrudeşte şi se înţelege uşor? Pentru aceasta trebuie înainte de toate s ă exercite cumpătarea. precum apa ţâşneşte drept spre suprafa ţă prin canale sub presiune şi nu poate să se împrăştie aiurea. C ăci ce folos este dacă te abţii de la mâncăruri. este cu neputin ţă să nu urmeze drumul drept al adev ărului. dar mănânci cu ochii pofta adulterului. care ne este folositoare pentru via ţa prezentă. ci tot timpul este cu ochii la maestru şi primeşte mâncarea şi băutura şi felul de via ţă pe care acela i-l hotărăşte.Constitu]iile ascetice expuse şi mai clar regulile acestei vie ţi. înainte de toate. Căci nu este cu putin ţă vreodată ca să stea fix cel care a primit de la creator firea de a se mi şca fără încetare. sau cu voin ţa ta asculţi cu urechile strig ăte deşarte şi diavoleşti? Nu foloseşte la nimic să te abţii de la mâncăruri. ca din frica de a se mi şca. Care este şi se socoteşte demn să fie numit Tatăl tuturor. se supune întru totul tehnicianului şi nu-l contrazice deloc în dispozi ţiile lui. ci vor îndeplini lucrul care li s-a poruncit. dar să nu te abţii de la aroganţa mândriei şi vanităţii şi de la alte patimi. Adică. cel care vine la o astfel de via ţă. c ăci cumpătarea. căci aceasta este sinteza vie ţii (ascetice). vor oferi superiorilor disciplin ă deplină şi ascultare absolută în orice. Căci. Dar fiecare om trebuie s ă se străduiască. care este presat din toate p ărţile.

şi ca să mă exprim mai deplin. se desparte de gândirea duhovniceasc ă. 24. dreptatea. împreună cu cele ce îi aparţin ei. ei sunt rude cu adevărat. dar să nu te abţii de la gânduri rele şi deşarte? Pentru aceasta şi Apostolul a spus: "Mă tem cu nu cumva s ă abată gândurile voastre" . care tulbură viaţa duhovniceasc ă prin rudenia dup ă trup. ca şi acelora al căror interes este s ă 56 57 II Corinteni 11. fie că aparţin rudeniei de a treia sau de a patra sau de o mai îndep ărtată treaptă. numele bun şi pietatea şi pe acelea pe care noi le socotim cinstite. pentru ca să nu ajungă şi la noi acuzaţia Domnului.57 Capitolul XX Nu trebuie să se urmărească întreţinerea de convorbiri cu rudele care trăiesc în viaţa civilă. Căci cel mai adevărat părinte.Sf. instalează în sufletul lui. C ăci acestea e bine să ni le dorim şi nouă. dacă părinţii se separă de viaţa (lumească) şi îmbrăţişează viaţa copilului. dar nu mai ocup ă locul de părinţi. se cuvine ca de neamuri şi de prieteni şi de părinţi să fim separaţi cu starea sufleteasc ă. Vasile cel Mare să fii cumpătat la mâncăruri. Căci acela care cu adevărat s-a încredinţat luptelor virtu ţii şi a renunţat la toată lumea. pentru neamuri s ă dorim cele mai bune (lucruri). fie că sunt fraţi. 36 .56 Aşadar să fim cumpătaţi. ele sunt parte a lumii de care noi ne -am separat şi nu se aseamănă deloc cu cei care au lepădat pe omul trupesc şi au refuzat reconcilierea cu ace ştia. că strecurăm ţânţarul şi înghiţim cămila. s ă se îndeletniceasc ă tot timpul împreun ă cu ei. ci locul de fraţi. Iar cel care acceptă cu sârguinţă prietenia celor din lume. 3. aşa cum vedem pe cei morţi că lipsesc dintre cei vii. de la toate acestea. s-a răstignit pe sine. Matei 23. iar al doilea dup ă Acela este superiorul (stare ţul) vieţii duhovnice şti. dup ă ce mintea lui a fost cuprins ă din nou de gândirea lumească. II Aşadar. îi revine în suflet indispozi ţia anterioară şi este rănit de cel vrăjmaş. Dar dacă neamurile r\mân să păstreze viaţa de mai înainte. fie că sunt părinţi. sau să se poarte grijă de lucrurile acestora I Aşadar. prin întâlnire (convorbire) permanent ă. este Tat ăl tuturor. primul. Şi atunci. Aşadar. acela a murit pentru lume şi pentru to ţi cei din lume. stările sufleteşti ale acelora. îi slăbeşte rezistenţa cea bună.

celui care a vrut s ă-şi ia la revedere de la neamurile lui i-a spus că: "Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împ ărăţia lui Dumnezeu". Noi îns ă să ne debarasăm gândurile de grija şi preocuparea pentru aceia. v ăzând că am lepădat orice grij ă lumească şi ne îndrept ăm bine înarmaţi spre cer. şi îl face să se bucure de bun ăstarea lor. ne pregăteşte să purtăm grijă de afacerile lor şi astfel face ca gândul nostru s ă se preocupe cu griji lume şti. să aibă împreună cu ei aceiaşi vrăjmaşi (chiar dacă după porunca lui Dumnezeu nu trebuie s ă avem nici un vrăjmaş58). şi cât creşte averea lor. dar se bucură chiar de câştigurile nedrepte şi ilegale ale lor şi îşi vâră iarăşi în cuget toate preocupările rele ale problemelor lume şti. dar să se neliniştească de nereuşitele lor. le-am primit în gândurile noastre duhovnice şti. iar altuia nici s ă îngroape trupul mort al tatălui său. să ne îndepărtăm de grija lor. i-a spus: "Urmează-Mi". ca să nu fie ea o armă diavolească. C ăci diavolul. vâră în noi ideea pentru neamuri.59 Iar celuilalt care a voit să-şi îngroape pe tat ăl său. 60. după ce am cunoscut paguba de nesuportat pe care o provoacă bunăvoinţa faţă de neamuri. pe care. suprimă pe ascetul lăuntric şi pregăteşte pe curajosul care poart ă numai pe deasupra forma ascetului. Aşadar. este averea neamurilor şi dacă este îndeajuns sau lipse şte. Pentru că Însuşi Domnul a oprit leg ătura şi familiaritatea de acest fel. Pentru că toate câte s-au strâns pentru sfin ţi. 44. ascetul îndrăzneşte să săvârşească şi ierosilie. cu toate că amândoi au părut că cereau lucruri 58 59 Matei 5. dar nu mai este deloc preocupat de virtu ţi. ca s ă remedieze nevoia neamurilor. de multe ori. Iar de multe ori. familiaritatea duhovniceasc ă. Luca 9. care anume. şi se bucură împreună cu prietenii. când n-a îngăduit unuia din ucenicii Lui nici chiar să-şi ia rămas bun de la cei ai casei lui. Aşadar. III Aşadar. 59. sunt socotite şi privite ca sfinte şi adevărate ofrande. care nu pre ţuiesc după cum se cuvine. cel care îşi însuşeşte ceva dintre acestea devine ierosil (necinstitor de cele sfinte). din cauza interesului (favoritismului) puternic pentru neamuri. 60 Luca 9. care sunt pagubele ce li se întâmpl ă din împrejur ări nefericite ale vie ţii şi cu cât se micşorează averea existent ă.61 Deci. care sunt câştigurile pe care le realizează din tranzacţiile lor.60 şi "Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor". şi după ce cultivă din nou în suflet gândirea p ământească şi lumească. 37 . după ce le-am îndepărtat. 62.Constitu]iile ascetice beneficieze de la noi. care s-au afierosit pe ei în şişi lui Dumnezeu. 61 Luca 9.

pentru că şi aceştia sunt întru totul afierosi ţi lui Dumnezeu. pentru că nu se îngăduie celor ce poart ă grija celor cereşti să se îndeletniceasc ă cu lumea. Mântuitorul n-a consimţit şi pentru nimic în lume n-a lăsat pe ucenicii împ ărăţiei cerurilor s ă se despartă de El. pentru ca să nu fie abătuţi de înclinarea st ărilor suflete şti pământeşti şi trupeşti şi să facă sau să cugete ceva nedemn de grija înalt ă şi cerească. faţă de cei vii. ca ofrandă (făcută lui Dumnezeu). ca un mort eşti liber de orice obliga ţie faţă de neamuri şi ca un sărac nu ai nimic ca s ă le oferi. Pentru că ai lepădat bogăţia materială şi ai iubit s ărăcia. c ă dumnezeiescul Apostol a spus aceasta pentru cei din lume. De asemenea şi legea spune acestea. atunci. A şadar. după ce au abandonat-o şi după cuget au devenit supraoameni. 8. 38 . I Timotei 5. pentru c ă nu mai ai putere nici asupra corpului t ău.62 şi la fel şi Apostolul: "Dacă cineva nu poart ă grijă de ai săi şi mai ales de ai casei sale. Vasile cel Mare foarte raţionale şi foarte drepte. te-ai făcut ofrandă lui Dumnezeu şi ai devenit obiect de pre ţ al lui Dumnezeu.Sf. Nici chiar de roadele muncii tale manuale nu-ţi este îngăduit să dispui pentru oameni. IV Dar tu ai murit şi te-ai răstignit pentru toat ă lumea. nu faţă de cei morţi. legea porunce şte să ne îngrijim de neamuri. Deci. ci trebuie s ă trăieşti numai împreun ă cu asceţii. 7. cum ţi s-ar potrivi ţie cuvintele care au fost amintite de Sfintele Scripturi? Sau cum nu vei p ăcătui dacă ai contraveni f ăgăduinţelor tale cu privire la viaţa ascetică? Capitolul XXI Nu se cuvine să se separe nimeni de comunitatea frăţească spirituală I Într-adevăr şi despre aceasta trebuie s ă fim încredinţaţi în mod clar. care au bog ăţie materială şi pot să îndulcească lipsa neamurilor. căci cel care a intrat o dat ă în legătură şi împreună-vieţuire într-o comunitate frăţească duhovniceasc ă nu mai poate s ă se retragă şi să se 62 63 Isaia 58. Dar dacă cineva ar întreba cum. şi ca să fiu mai scurt. fiindcă cei morţi într-adevăr nu au o asemenea obligaţie. s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios" 63 acestuia îi vom da răspuns scurt. spunând: "De cei de un neam cu tine nu te ascunde" .

care sunt unite cu leg ătură fizică. nu pot să se separe de corp. cu atât mai mult se face vinovat pentru separare cel care s-a unit în comuniune duhovnicească. precum mădularele trupului. Iar dacă ar face aceasta este mort în suflet şi este lipsit de harul Duhului. şi îndată s-a uscat tânărul vlăstar al învăţăturii de căldura mare a patimilor. se condamn ă la moarte. Iar dacă ar face-o. la sanc ţiunile stabilite (de legi). concepând dup ă propria-i informare pretexte u şoare şi neîndestul ătoare pentru ap ărare înaintea scaunului de judecat ă al lui Hristos. nu poate să se separe şi să se despartă pe sine de aceia cu care s-a unit. sau . şi ar fi dovedită complotând împotriva lui. n-a găsit bună justificarea pentru nestatornicia lui. Pentru că. din cauza nestatorniciei cugetului lui. II Aşadar. desigur. să se îndrepte spre r ăutatea aceluia. unde. Căci nimic nu este mai u şor 39 . fiindc ă este legat de comunitatea frăţească şi este legat cu legătura Duhului.altfel cel care ar face aceasta este supus. sau. care este leg ătură mai puternică decât legătura fizică. pentru că a contravenit conven ţiei frăţeşti întărită de Acesta. se înşeală cu uşurinţă şi pe sine.fiindcă n-ar putea să-i acuze. s ă se despartă. nu poate s ă prindă rădăcină cuvântul adev ărului. se expune pe sine celor mai grele pedepse de sus ale lui Dumnezeu. fără ca. s-au supus înv ăţăturii Domnului şi au urmat pietatea şi virtutea.Constitu]iile ascetice despartă de cei cu care s-a legat. (angajare) care este de nedezlegat şi veşnică. nici alt apostol n-a recurs la aceast ă justificare ca motiv ca să se despartă. dac ă se separă. ci. fără îndoială. aşa încât toţi să fie răi conform înţelegerii .dacă. la fel şi ascetul. ci este p ământ pietros. nu observă disciplina care este proprie asce ţilor şi pentru aceasta trebuie s ă se separe de ei. ar spune că unii fraţi sunt răi şi din neatenţie dezorganizează binele. pe toţi. dimpotriv ă. dacă oamenii unindu-se adeseori în comuniune chiar de via ţă materială nu pot. acesta n-a înţeles îndeajuns justificarea pentru separare. nu are dreptul s ă se separe de ceilal ţi cu care s-a legat. . deci. C ăci dacă o femeie care s-a căsătorit şi are unire trupeasc ă cu bărbatul ei. din moment ce n-au făcut comuniunea cu scop r ău. cu atât mai mult cel care s-a angajat la împreun ă-vieţuire duhovniceasc ă. neglijeaz ă bunacuviin ţă. ca vinovat. şi nici n-a fost împiedicat în ascultarea lui fa ţă de Hristos de răutatea aceluia. Şi dacă cineva ar spune c ă unii dintre fra ţi sunt răi. având ca martor şi mijlocitor pe Însu şi Duhul Sfânt. pentru c ă nici Petru sau Andrei sau Ioan nu s-au detaşat de restul Apostolilor din cauza răutăţii lui Iuda. ceea ce s-a separat moare. Astfel cel care ar pretinde c ă a fost nevoit s ă se despartă de comuniunea duhovniceasc ă din cauza celor răi. şi n-a rezistat în via ţa virtuţii din cauza asalt ării micii ispite sau a nest ăpânirii patimilor. din cauza înţelegerilor asupra c ărora s-au pus de acord.

Căci pentru ce unul ca acesta nu imit ă mai degrabă pe marele Petru şi nu se face pentru ceilal ţi exemplu de adev ărată credinţă şi de luptă pentru cele bune. fie că sunt reale. să fie blamat ca făcându-se motiv de sminteal ă pentru mulţi. un astfel de om care va judeca al ături de adevăr. ci mai degrabă a rezistat ca un atlet şi curajos. şi în adâncul r ăutăţii şi-a păstrat neclătinată pietatea. cel care a fost astfel în ţelepţit prin exemple. lăcomie şi îmbuibare. 6. III Aşadar. şi n-a cârtit deloc împotriva lui Dumnezeu. a şa încât cu strălucirea luminii faptelor lui şi cei care se găsesc în întunericul r ăutăţii să fie îndruma ţi spre mai bine? Şi apoi dreptul Noe n-a spus înaintea lui Dumnezeu: trebuie s ă fug de lume. el. pe cât i-a fost cu putin ţă. Căci nici nu s-a întâmplat ca unul din degetele mâinii 64 Matei 18. aduci ca pretext neglijen ţele fraţilor. pe care a primit-o când a fost instruit ca prunc în învăţătura cerească. ci. Tu. şi a acelora care. s ă accepte cu plăcere unirea Duhului. mai ales atunci când n-ar fi în stare să ia asupra-şi nici răspunderea propriului său suflet. şi în cele din urm ă se prăpădeşte în prăpastia răutăţii. nelegiuire şi nedreptate. dimpotriv ă. dispre ţuiau mult şi contraveneau legilor naturale şi-a păstrat neîntinat ă sfinţenia.Sf. şi-a păstrat virtutea întreagă. îns ă. socotind c ă cele plăcute sunt şi folositoare. fie că sunt inventate de tine. minciun ă şi tot felul de lucru necinstit. în mijlocul omorâtorilor de oaspeţi. şi pregăteşti calomnierea fraţilor ca perdea pentru răutatea ta şi pentru lenevia ta în ostenelile cele pentru virtute. 40 . adică îndemnând totdeauna cu exemplul lui r ău spre râvnirea unor ac ţiuni asemănătoare şi făcându-se moştenitorul acelui "vai": "Mai bine i-ar fi lui să-[i atârne de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în adâncul m ării". fiind încercat cu cele mai josnice răutăţi. a îndemnat la aceasta şi pe alţii. Şi Lot în Sodoma în timp ce se învârtea în mare impietate. învăţând binele prin fapte înainte (de a-l învăţa) prin cuvinte. concepând îndep ărtarea (apostazia) şi imaginând contravenirea Sfântului Duh. ci cu răbdare şi cu nezdruncinat ă tărie în luptă cu valurile impiet ăţii şi-a salvat barca pietăţii. căci toţi sunt răi.64 Căci atunci când sufletul se va obi şnui cu îndep ărtarea de cele vrednice. fără să fie abătută în vreo parte de ispitele rele. Vasile cel Mare (pentru om) decât s ă se înşele pe sine. fiindc ă fiecare se socoteşte hărăzit să-şi fie sieşi judecător. Aşadar acela care este instituit îndrum ător al acestor oameni să aibă în vedere pentru câte suflete se face vinovat de pieire. IV Aşa încât. se umple cu mult ă necumpătare.

Să raportezi acum exemplul la cazul ascetului şi să cercetezi cât de mare durere şi neorânduial ă provoacă prin tăiere (desprindere) celor cu suflete sensibile şi cum se pregăteşte pe sine ca mort şi rupt de via ţă. iar părinţii să se mândrească prin raportarea către ei a virtuţilor copilului. lupta lor bine disciplinat ă să devină un merit clar al maeştrilor. s-ar putea ca superiorul (stare ţul) să nu vrea ca ucenicul lui s ă devină cinstit şi îngăduitor? Dar şi după alt chip este nefolositoare pentru dasc ăl răutatea ucenicului. cu forţa corporală şi cu experienţa să lupte aşa cum trebuie şi să câştige victorii str ălucite împotriva adversarilor. aşa încât îndrumarea rea a dasc ălului să devină pentru ucenic pretext de separare şi îndepărtare. vrednici de familiaritate fa ţă de El. acesta şi de oameni va fi l ăudat şi de la Hristos va primi cununi str ălucite. cum prefera Hristos s ă-i numească. anume. iar pe de alt ă parte. Anume fiindc ă amândoi au în ţeles să ducă împreună viaţa 65 Matei 12.Constitu]iile ascetice să fi suferit ceva din cele dureroase. se îngrijesc ca aceia pe care îi preg ătesc să devină foarte curajoşi şi îndemânatici în mod excep ţional. Profesorii (mae ştrii) de gimnastic ă. 41 . sau mai bine pe fraţii Lui65. dacă doreşti astfel: Ce este tat ăl? şi ce este dascălul? Şi unul şi altul sunt dasc ăli (pentru copii). iar cel ălalt le doreşte pentru ucenici. Iar că superiorul (stare ţul) nu va dori s ă îndrumeze pe ucenicul lui spre r ăutate. aşa încât. va fi jalnic ă. iar mâna s ă nu piardă în întregime membrele ei fizice şi să fie lipsită astfel de rânduiala respectiv ă. aşa încât să împlinească pentru corp lipsa degetului care a fost primejduit. cum nu se va ruga şi dascălul sfinţeniei ca ucenicul lui s ă se dovedească în mod desăvârşit fără răutate şi înţelept în înţelepciunea duhovniceasc ă şi mai ales când ştie în mod clar că după ce ucenicul ajunge astfel. dac ă ucenicul devine r ău din cauza îndrum ării lui. însă mai întâi va disp ărea durerea tăierii şi apoi rămâne el ferm. din moment ce astfel este firea p ărinţilor. Căci natura părinţilor este să se roage ca fiii lor s ă devină cât se poate mai buni şi mai înţelepţi. ci va fi şi pedepsit. mai cinstiţi şi mai cumpătaţi. Pentru care motiv. aşa încât copiii să realizeze progrese. Dar unul se roag ă şi doreşte cu râvnă cele mai bune pentru copil. deci. i-a făcut. ruşinea dascălului. şi celălalt s-a şi pregătit să suporte cu curaj tăierea. pe de o parte. 49. să reflectăm. şi acesta nu numai că va fi ruşinat înaintea tuturor puterilor cereşti. care a fost socotit ă potrivită şi de natură. la festivitatea universal ă a judecăţii. prin grija Lui. de altă parte. pentru c ă pe ucenicii Lui. V Dar să analizăm şi celălalt (aspect). Căci este în firea oric ărui dascăl să vrea ca ucenicii lui s ă-şi însuşească cu toată precizia cele ce i s-au predat. Aşadar.

nu cred c ă el va dori ca ucenicul lui s ă ajungă la un rezultat opus străduinţelor lui. C ăci. şi a lămurit aceasta cu cele pe care le-a adăugat. stăpânirilor lume şti. roadele r ăutăţii la care el ar participa. adică pe convingere nehot ărâtă. cum se cuvine s ă păzească unirea de nedezlegat cel care s-a unit o dat ă cu modul de via ţă duhovnicesc. Dar s-a arătat că motivul unei asemenea hot ărâri a lui (de a se separa) este neînfrânarea patimilor. Aceştia sunt cei care s-au asemănat celor neîn ţelepţi. porunce şte să se supună tuturor înaltelor st ăpâniri. pe care o destram ă şi o risipesc pu ţine picături ale ispitelor şi un scurt torent al ascult ărilor celui rău (diavolului). şi a explicat că acela care se împotrive şte.Sf. indiferen ţa (lipsa de compasiune) fa ţă de suferinţe şi uşurinţa şi nestatornicia judec ăţii lui. Acum vom vorbi din nou despre supunere. se împotrive şte lui Dumnezeu68. Căci acesta n-a auzit despre proorocul David că "fericiţi sunt cei ce păzesc judecata" 66. 7. către acest scop va îndruma şi pe ucenicii pe care îi înva ţă. pentru cel care dore şte să se despartă de felul duhovnicesc (de via ţă) orice justificare ar putea fi socotit ă dreaptă. Capitolul XXII Despre supunere mai pe larg I Am explicat în măsura în care a fost posibil. Romani 13. aşa încât să fie clar din orice punct de vedere. ca ucenicul lui s ă devină cinstit şi milostiv. primul. 1. dup ă ce a fost distrus ă temelia. dacă dascălul este stăpânit de răutate şi perversitate. dacă legea dumnezeiască a atribuit atât de mare supunere din partea celor credincio şi faţă de dregătorii lumii acesteia. cei care păzesc nu cei care risipesc (suprim ă). când a vorbit despre d ări (impozite) şi despre stăpâniri. temelia zidirii duhovnice şti. Apostolul Pavel. Aşadar. Vasile cel Mare comună. 2. 68 Romani 13. nu celor duhovnice şti67. este dascăl de virtute şi dragoste. . care au primit autoritate dup ă lege 66 67 Psalmi 105. mai înainte am relatat lucrurile pe scurt. iar dacă.şi din natura lucrurilor şi din folosul pentru cel care înva ţă -. 42 . care au aşezat pe nisip. stăpânirii. c ă. acesta va dori şi se va strădui. şi în cel mai mic lucru. Aşadar. şi de însăşi Sfânta Scriptură mă voi folosi ca s ă lămuresc măsura acestei (supuneri). 3. acum le vom exp une mai pe larg şi vom arăta câtă supunere cere cuvântul Scripturii de la asce ţi faţă de proiestos. în orice chip. dimpotrivă. ucenicul împ ărtăşeşte dascălului. în Epistola c ătre Romani. a şa cum şerpii venino şi trec (descarcă) veninul întâi în cei care îi încălzesc.

şi în altă parte: "Cel care vă ascultă pe care vor conduce (Biserica). folosind exemple exagerate şi că îndrăznesc să compar în chip nesocotit supunerea fa ţă de oameni cu supunerea fa ţă de Dumnezeu. să râvnim îndeosebi supunerea sfin ţilor. dacă lipsa supunerii fa ţă de voi. necunoscutul. prietenii şi în plus s ă dorească cele opuse: înfrânarea. 16. este posibil s ă se demonstreze cu multe mărturii neîndoielnice ale dumnezeie ştii Scripturi şi cu alte dovezi foarte clare.ştim . primejdiile şi câte greutăţi urmează pe cei înstrăinaţi. Aşadar. Pentru că n-am recurs să fac o asemenea comparaţie de la mine. Matei 10. neamurile. trebuie s ă urmărim ceea ce ne este mai folositor. Şi să nu socoteasc ă nimeni că vrem să întărim supunerea faţă de egumeni. ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând. lucru care n-ar fi spre folosul vostru" . C ăci ceea ce este nefolositor pricinuie şte . se leapădă de Mine". folosind ca îndestul ător acest exemplu pentru cazul nostru. el s-a supus şi şi-a părăsit bunăstarea şi liniştea preferând în locul lor oboseala şi rătăcirea. s-a legiferat pentru to ţi cei 69 70 Evrei 13. r ătăcirea. şi cel care se leapădă de voi. când hot ărăşte supunere pentru ucenicii Lui: "Cine vă primeşte pe voi. cum nu se va împotrivi poruncii lui Dumnezeu cel care se împotrive şte superiorului (stare ţului)? De altfel şi Apostolul porunce şte în mod categoric s ă ne supunem superiorilor duhovnice şti întru toate. 43 .69 Aşadar. dacă vrem cu adevărat să arătăm supunere după chipul cel drept.mare pagubă. temerile. 71 Luca 10. pe care au arătat-o ei faţă de Dumnezeu. averea. dup ă aceştia. socotind c ă trebuie să avem supunerea sfin ţilor faţă de Dumnezeu ca model al supunerii faţă de proiestoşi. c ăci spune: "Ascultaţi pe conducătorii normele vieţii ascetice este p ăgubitoare. pe Mine Mă ascultă. cât de mare supunere trebuie să arate ascetul faţă de acela care a fost făcut dregător de Dumnezeu şi a primit autoritate de la legile Aceluia? A şadar. C ăci ia aminte ce spune Domnul în Evanghelii. (dar ) şi energia pentru poc ăinţă şi îndreptare. şi că. fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre. fără întârziere. sărăcia. propriet ăţile. Aşa încât şi noi vom întocmi cuvintele noastre în conformitate cu legile dumnezeie şti. deci. având să dea de ele seamă. 40.71 Iar că ceea ce s-a spus pentru Apostoli. ci fiind sprijinit de înseşi Dumnezeieştile Scripturi. II Se cuvine.Constitu]iile ascetice omenească . 17. voştri şi vă supuneţi lor. pe Mine Mă primeşte" 70. cum au arătat Sfinţii supunerea lor St ăpânului? Să amintesc pe Avraam care a primit porunc ă să-şi lase casa.cu toate c ă atunci ace ştia trăiau nepios -.

Atunci a primit acel glas îngrozitor şi sarcina înfricoşătoare şi porunca şi zgomotul peste puterea firii. Iisus le-a spus când se g ăseau încă la începutul uceniciei şi aşteptau ca. dar când l-a văzut pe acesta că a înaintat în vigoarea tinere ţii şi că ar procura părinţilor lui bune speran ţe pentru succesiunea şi înmulţirea descendenţilor lor. locul f ăgăduit de Dumnezeu spre şedere. fără să-şi piardă raţiunea şi fără să-şi piardă curajul. şi a suportat-o liniştit. cum s ă împlinească. în cele din urm ă. fără ezitare. ci ca şi cum ar fi trebuit s ă jertfească un oarecare miel. Căci. deci. a purtat jugul ascult ării şi a mers cu copilul s ă împlinească porunca. spune Scriptura: "Şi Petru. care doreşte să se înveţe. Fără îndoială ar fi posibil să ne referim şi la ascultarea celorlalţi străluciţi sfinţi ai Vechiului Testament. chiar şi pe aceasta ce i s-a întâmplat din partea regelui gherarilor. zicându-I: Milostiv fii Ţie. totu şi. a început s ă-L dojenească. pentru aceasta a şi avut.nici chiar în acest caz -. să comenteze hotărârea lui Dumnezeu sau să-L critice. dar. dispre ţuitor al oricărei fericiri lumeşti pentru Dumnezeu? Dar. dimpotriv ă a fost atent numai la sine. Şi aceasta o dovede şte Petru dojenind pe Iisus. unde şi-a pierdut so ţia. fără vreo lipsă. Astfel şi-a atras şi coroana strălucită şi a stabilit şi pentru toat ă lumea coloană de sprijin pentru credinţă şi supunere. însă nu s-a descurajat. pentru ca asce ţii să înveţe supunerea fără contestare. când le vorbea despre îns ăşi patima Sa (ce urma să I se întâmple). dup ă atâtea nădejdi. la studierea Sfintelor Scripturi şi ne vom referi la ucenicii Mântuitorului. astfel cu mintea lini ştită şi netulburat ă. să se supună lui Dumnezeu. de la Dumnezeu pe Isaac. n-a cercetat ce plănuieşte Dumnezeu pentru el. socotind acestea ca răsplătiri ale supunerii lui. ascultarea. pe cel mai des ăvârşit ascet. St ăpânul să domnească şi socoteau c ă şi ei nu se vor mai osteni deloc. Cu siguranţă. nici nu vor mai fi primejdui ţi. vom îndruma pe fiecare. el ocupă Palestina. ci cum s ă dovedească o supunere cât mai des ăvârşită şi fără reproş. seceta cuprinzând ţara. luându-L la o parte. Avraam a primit porunc ă de la Dumnezeu să urce pe un munte înalt şi să aducă jertfă lui Dumnezeu pe cel pe care i l-a dat. nici nu vor mai lucra. ci a suportat cu r ăbdare. s ă trecem la cele ce urmează: Într-adevăr. ci vor domni cu Hristos şi vor participa împreun ă cu El la mărirea împărătească şi la supraveghere şi la cinstire. fără ca. s-a refugiat în Egipt. atunci. ca să nu lungim prea mult cuvântul. . ar ătând cum s-au supus şi cum au poruncit. nici n-a cârtit împotriva planurilor lui Dumnezeu. nu o singur ă dată. Căci a hotărât. Doamne! Să nu-Ţi fie Ţie 44 .Sf. (socotită) cea mai gravă dintre toate nedreptăţile. Vasile cel Mare III Vezi. care a fost răsplătirea şi darul rugăciunii şi credinţei. în curând.

Pentru că stareţul (categumenul) nu este nimic altceva decât cel care ţine locul Mântuitorului şi mijloceşte între Dumnezeu şi om şi oferă lui Dumnezeu mântuirea celor care i s-au încredinţat lui. şi au îndurat toate acestea cu atâta bun ăvoie. IV Aşadar ce a spus celor care a şteptau şi nădăjduiau acestea? "Iată Eu vă trimit pe voi ca pe ni şte oi în mijlocul lupilor" . 9 75 Matei 10. au aplecat gâtul cu înţelegere. 45 . căci aşa cum s-a arătat mai înainte. având în minte scaunul Mântuitorului de-a dreapta Tatălui din ceruri. încât se bucurau şi sărbătoreau în mod fericit. era stare]ul sau categumenul ( kaqhgoumenos ). la răstigniri. deci al tuturor egumenilor [i proisto[ilor. şi ne porunceşti să fim prigoniţi şi să fim slujitori tuturor? Nimic din acestea n-au spus. la lapid ări76. 78 Prin “egumen”. 16 74 Matei 24. precum: "Atunci vă vor da pe voi Şi în timp ce au auzit toate acestea împotriva a şteptării lor. şi ce lucruri opuse celor n ădăjduite ne porunce şti? Plăcere. din pricina numelui Meu" 74. 76 Loviri cu pietre. în adun ări publice. `n care puteau fi mai multe asemenea m \n\stiri. la loviri cu bastonul. ei n-au zis: cu alte n ădejdi Te-am urmat. 77 Fapte 5. atunci când se învredniceau să fie părtaşi la patimile lui Hristos. au primit jugul şi au mers cu hot ărâre la primejdii.73 Şi în timp ce au auzit un lucru atât de mult opus fa ţă de nădejdea lor. când au trimis pe mama lor să roage pe Domnul ca s ă le facă favoarea de a sta la loc de cinste unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui. Vasile cel Mare `n]elege pe cel car e conducea una din m\n\stirile din cuprinsul a[ez\mântului. c ăci precum relatează Scriptura: "se bucurau că s-au învrednicit s ă sufere ocară pentru numele Lui" . arătând prin aceasta c ă nimeni nu rămânea în vreun fel în situaţie rea. 22. dar aceasta o dovedesc şi fiii lui Zevedei. cu toate c ă au auzit mai multe şi mai rele decât cele relatate. spre asuprire şi vă vor ucide şi vei fi urâţi de toate neamurile. la necinstiri. conduc\torul `ntregului a[ez\mânt. Hristos a preg ătit pe ucenici ca să imprime oamenilor acest fel de via ţă. Căci dacă n-ar fi crezut că va domni îndat ă. Sf.Constitu]iile ascetice aceasta!"72. n-ar fi îndrăznit să-I ceară aceasta. la mor ţi diferite. la dispre ţuiri.77 O asemenea supunere se cere s ă arate şi ascetul dup ă Dumnezeu faţă de egumen78. 41. Matei 10.75 72 73 Matei 16. "Încă şi la dregători şi la regi vei fi du şi pentru Mine". (comoditate) aşteptam şi ne trimiţi în primejdii? Cinsti ţi am nădăjduit şi la necinstiri ne împingi? Domnie a şteptam. 18.

Şi aşa cum instrumentul nu hot ărăşte el ce lucrare trebuie s ă facă în artă. 46 . al Bisericii Lui. după voia lui. Pentru c ă înţelepciunea stare ţului (categumenului) ştie să cerceteze. precum oile se supun p ăstorului. cu u şurinţă va domni pacea între asce ţi şi mântuirea va fi ob ţinută prin dragostea şi buna înţelegere dintre to ţi.79 dar a împărtăşit putere egală tuturor păstorilor şi dascălilor care vor urma dup ă aceştia. trebuie să se supună în toate în care egumenul socote şte că nu e bine să conducă el. 15. la fel trebuie s ă se supună şi asceţii. ci să le împlineasc ă cu toată bunăvoinţa şi râvna. la fel se cuvine ca şi ascetul. iar instrumentul nu poate s ă spună că nu va îndeplini lucrarea pentru care îl mânuie şte artistul. la fel şi ascetul trebuie s ă nu-şi aleagă singur lucr ările. Vasile cel Mare V Şi aceasta o înv ăţăm de la Însuşi Hristos. după El. când i-a zis: "Petre. Pentru aceasta se cuvine. Aşadar. pentru că patima iubirii de sine la cei care judecă pe alţii nu constituie piedic ă pentru o dreapt ă cunoaştere (un diagnostic bun). după Dumnezeu. pentru că din fire exist ă în oameni iubirea de sine şi fiecare om este lipsit de judecat ă dreaptă din cauza grijii deosebite fa ţă de sine.Sf. ca instrument care contribuie prin artist la completarea zidirii duhovniceşti. ci să lase dorinţa lui la înţelepciunea şi judecata artistului. ci s ă fie încredinţat că cunoaşterea şi îngrijirea personal ă este mai grea decât toate. într-adevăr. f ără să comenteze poruncile când sunt curate de păcat. îndreptându-se în direcţia pe care le-o arată păstorul. când a instituit pe Petru ca păstor. ca nimeni să nu se împotriveasc ă dispoziţiilor lui. neprocurându-şi propria-i trebuinţă. Căci aşa cum cel care creează sau cel care zideşte foloseşte fiecare instrument al artei lui. dacă în sistemul ascetic se pune la temelie aceast ă armonie. stareţilor (categumenilor). caracterul şi patimile şi dorinţele sufleteşti şi să stabilească în mod corespunz ător ceea ce îi trebuie fiec ăruia. Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? Paşte oile Mele". 79 Ioan 21. cât mai exact posibil. C ăci. Şi dovada acesteia (puterii egale) este c ă toţi leagă şi dezleagă la fel ca şi acela. ca să nu păgubească desăvârşirea lucrării duhovnice şti. ci se supune mâinii care îl conduce. în timp ce cunoa şterea şi îngrijirea din partea altei persoane este mai u şoară.

iar dacă a preferat ca aici să nu lupte. nu va primi coroane în cer. pentru c ă urcă prin înseşi aceste lucrări umilitoare la în ălţimea aceleia pe care o imită. amintindu-şi de Apostoli. care transportă bunurile pentru nevoile comunităţii frăţeşti. C ăci întreaga via ţă prezentă este pentru lucr ări 80 Matei 25.80 Iar dacă obţine răsplătiri pentru cei mai mici. Care a spus: "întrucât a]i f ăcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei. pentru ca să nu devină cinstea de aici micşorarea cinstirii de sus. Aşadar. din moment ce pierde cele ve şnice pentru cele trecătoare. Pentru c ă dacă a dorit în această viaţă răsplătirile oboselilor şi faptelor lui. nu trebuie s ă se împotriveasc ă. chiar dacă ar trebui să însoţească animalele de povar ă. ci mare şi duhovnicesc şi vrednic de ceruri şi ne procură răsplătiri cereşti. că se cuvine ca nu numai s ă nu dorească cinstiri. cu atât mai mult le va ob ţine pentru cei ale şi. numai să nu socoteasc ă slujirea ca pretext al neglijen ţei. chiar când i s-ar oferi. cum s-au supus cu pl ăcere poruncii Domnului. cu multă râvnă şi bună plăcere. ca s ă aducă mânzul (de asin) şi socotind c ă şi cei pentru care au primit îngrijirea animalelor de povar ă sunt fraţii Mântuitorului. prea mici. ci să se aibă în vedere pe sine cu deosebit ă atenţie. să ştie că şi Mântuitorul a slujit pe ucenicii Lui şi n-a socotit (lucru) nedemn s ă facă pe cea mai dispreţuită dintre lucrări şi că este mare lucru pentru om s ă devină imitator al lui Dumnezeu. să le refuze şi să le îndepărteze.Constitu]iile ascetice Capitolul XXIII Se cuvine ca ascetul să ia asupra sa cu multă plăcere şi lucrările dispreţuite Se cuvine. cunoscând că tot ceea ce se face pentru Dumnezeu nu este (lucru) mic. ca ascetul s ă ia asupra sa şi lucrări mai puţin preţuite. Iar dacă ar fi nevoie să îndeplineasc ă vreuna dintre lucrările mai puţin preţuite. ca să devină folositor şi pentru el şi pentru confraţii lui. cine ar putea s ă spună că este umilitor ceva dintre cele pe care le-a făcut Dumnezeu? Capitolul XXIV Ascetul nu trebuie să dorească cinstiri şi demnităţi I Ascetul în nici un caz nu trebuie s ă dorească cinstiri. dar bun ăvoinţa şi râvna pentru acestea se refer ă la Domnul. Mie Mi-aţi făcut". deci. 47 . 40. este nefericit din cauza retribu ţiei. Aşadar. ci.

Aşadar.nu aici. Dreptul Judec ător". s ă nu aştepţi coroane acolo. bine şi nu deznădăjdui pentru cele prezente. 11. iar dac ă ai avea necaz în lumea aceasta din pricina cuvântului. pentru că n-ai purtat aici luptele şi ostenelile care sunt hot ărâte pentru coroane. iar cel care se smereşte pe sine va fi în ălţat". va fi în ălţat în chip strălucit şi impresionant. făcându-se seară. călătoria am Aşadar.81 Şi iarăşi Mântuitorul spune: "În lume necazuri ve ţi avea". 8. 22. sfârşitul vieţii de aici. mi s-a gătit cununa drept ăţii. sfârşitul vieţii şi atunci vei primi salariile dup ă merit. Căci. totuşi. să ştii că vei împărăţi după aceea. în timp ce cea viitoare este pentru încoron ări şi răsplătiri. nu vei avea necaz. ascetul să nu dorească sub nici o form ă onoruri şi nici să fie primul între ceilal ţi. Cum. într-adevăr.doreşti aici plăcere şi cinstire. dacă vrei să împărăţeşti în lumea viitoare. venind st ăpânul casei s ă-ţi numere salariile tale. pentru c ă eşti luptătorul şi lucrătorul lui Hristos. 10. Iar dacă. pentru ca atunci s ă primeşti pe cel dintâi86. s ă nu Sf.83 Aşadar. exist ă Cel mare şi puternic Care îl va umili şi poate să-l coboare până la iad. acelaşi Pavel spune c ă: "prin multe suferin ţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu". pe care Domnul îmi va da-o” . nici plata la început. căci această răsplată a fost hotărâtă pentru necazul de aici în schimbul binelui. "Căci oricine se înal ţă pe sine va fi umilit. adic ă a adevărului. El. 85 Matei 20. Aşteaptă. Care te-a format să lupţi toată ziua şi să suporţi arşiţa soarelui toat ă ziua. Iar acum să ocupi ultimul loc. 7-8. 84 Luca 14.84 Dacă ascetul se va în ălţa pe sine. prive şte în sus la Cel Care înal ţă. De aceea. când era pe punctul s ă termine viaţa de aici şi să treacă la cea de dincolo: "Lupta cea bună m-am luptat. 86 Luca 14. 33. 83 Fapte 14. aşa cum spunea marele Pavel. deci. 81 82 II Timotei 4. ci . pentru că Dumnezeu înalţă pe cel smerit dup ă puterea ce îi este proprie.în ziua aceea. 48 . II săvârşit. pentru ca. nici nu s-a terminat ziua şi cauţi odihna? Aşteaptă seara. ascetule. Vasile cel Mare şi lupte. a zis stăpânul viei c ătre îngrijitorul s ău: "Cheamă pe lucrători şi dă-le plata". dar dacă se va smeri pe sine.85 şi nu la mijlocul zilei. credinţa am păzit. Ioan 16.82 Şi din nou.

pentru că aceasta răstoarnă buna ordine obi şnuită şi provoacă tulburări. şi pentru aceasta refuză să iasă. chiar dac ă o asemenea mâncare. va acorda puterea pentru c ă Însuşi a îndemnat pentru cerere şi a spus aceasta: "Cereţi şi vi se va da. el n-a înţeles încă exactitatea ascult ării şi nici nu s-a convins că pentru asemenea nerozii. şi să înveţe ascultarea desăvârşită. dimpotriv ă. schimbarea felurilor de mâncare. Capitolul XXVI Pe cel care tinde spre desăvârşire. Căci acea bucăţică (de pâine) dacă ar fi aruncată în atâta apă sau în legume. fără să se împotriveasc ă sau să poarte controvers ă. ieşirea nu va putea sa-l păgubească I Dacă ascetul ar spune c ă se vatămă prin ieşirile sau prin c ălătoriile care se întreprind pentru îngrijirea de cele necesare comunit ăţii. exemplele sfin ţilor. fără îndoială. pentru că ne abţinem de la cele asemenea nu ca iudaizan ţii. nici în cel mai neînsemnat lucru. lucrurile de acest fel. ci este în realitate cea mai exact ă şi mai aspră cumpătare. iar cel care aduce în felul ascetic de via ţă asemenea motive de tulburare se face moştenitorul acelui "vai". şi să se ceară.ca şi cum se renunţă la carne -. Aşadar. râvna celor care caută binele. Care priveşte cu bunăvoinţă. cum au realizat ei ascultare desăvârşită. dac ă ar fi cazul. preferată de sfinţii părinţi în locul altui condiment. este foarte pu ţină ca să completeze cina împreun ă cu apa şi legumele. Dacă totuşi. singur faptul (c ă nu iese) nu desăvârşeşte. ascetul piet ăţii să nu şi le însuşească. deci. Atunci şi Domnul. c ăutaţi şi vei afla. Dar. pentru vreuna din aceste porunci care se îndeplinesc atât de greu.Constitu]iile ascetice Capitolul XXV Despre modestie şi simplitate în felurile de mâncare Într-adevăr ascetul trebuie s ă nu dorească varietate de mâncăruri şi nici sub falsa aparen ţă a cumpătării. vreunul se vat ămă cu adevărat. bateţi şi vi 49 . să roage comunitatea fr ăţească să roage pe Dumnezeu pentru el şi el însuşi să ceară de la Dumnezeu cu nădejde nezdruncinat ă să-l facă instrument puternic şi util pentru toate faptele duhovnice şti şi pentru toate slujirile trupe şti care tind către fapte bune. (ascetul) să moaie pe neobservate o mic ă bucată de pâine în fiertura de buruieni s ărată şi să consume aceasta cu toat ă mulţumirea. să nu se invoce ca pretext evlavia vanitoas ă. Să privească. nu arată voluptate. . feluri de mâncare mai alese şi de mai bun gust. cea sărată. ci evitând s ăturare deplină din vanitate.

ci s ă rugăm pe Dumnezeu s ă primim puterea conlucr ării. Altfel. să ceară de la Dumnezeu. pentru oricât de pu ţin. se cuvine ca şi cel care este rânduit în sistemul duhovnicesc s ă nu dorească să întoarcă pe ceilalţi către felul lui (de via ţă). dintr-un exemplu. 5-6. nici un m ădular al corpului nu poate s ă fie separat. iar celui care bate. Iacov 1. fără să aibă nici o îndoială". imitând pe înaintaşi. dorinţele trupeşti se dezvolt ă în suflet şi provoacă diferite tulbur ări în cugete şi ne fac să devenim lenevo şi în privin ţa faptelor bune. c ăci nici un instrument nu poate să fie mişcat fără maestru. să străpungă trupurile noastre cu frica de Dumnezeu şi să facă mintea noastr ă neclătinată. sub motivul sl ăbiciunii trupului. să ne dea aptitudinea pentru realiz ări. Aşadar. Să ceară însă cu credinţă. ci el se adapteaz ă la felul de via ţă al batalionului. Căci dacă toţi ar refuza. cine va împlini cele necesare (pentru comunitatea fr ăţească)? Şi într-un alt chip. s ă încredinţeze stareţului (categumenului) examinarea sl ăbiciunii lui. Că oricine cere ia. şi se va da lui.88 Şi în toate împrejur ările în general. fie mintea se g ăseşte Ascetul nu trebuie să aibă îndeletniciri particulare Ascetul nu poate s ă se împuterniceasc ă pe sine nici pentru moment ca să se îndeletniceasc ă cu lucrurile lui particulare. 50 . Vasile cel Mare în dificultate pentru ascultare des ăvârşită. Pentru că. 87 88 Matei 7. Anume. aşa încât să nu fie stăpânită de dorinţele şi plăcerile trupeşti. ostaşul care este rânduit de curând într-un batalion nu se str ăduieşte să întoarcă pe ceilalţi ostaşi către obiceiul lui. merit ă să ne învăţăm aceasta. Iar dac ă ar spune că nu poate să îndeplineasc ă cele ce i s-au poruncit. sau s ă fie mişcat împotriva părerii maestrului din l ăuntru şi a celui care are supravegherea întregului corp. să rugăm pe Dumnezeu folosind acest remediu. de corpul întreg. ci el să-şi adapteze felul lui la moravurile şi rânduielile sistemului (duhovnicesc). fie satana împiedic ă. atunci când mintea este distrat ă. iar în alt loc se relateaz ă: "De este cineva din voi lipsit de înţelepciune. Care dă tuturor de-a dreptul şi nu înfruntă. la fel nici ascetul nu are dreptul s ă facă ceva sau să lucreze împotriva părerii proiestosului. fiindcă slăbeşte mintea şi împiedică bunăvoinţa. când. i se va deschide" 87.Sf. Capitolul XXVII se va deschide. să nu refuzăm să-şi aducă fiecare contribu ţia lui pentru cerinţele comune şi necesare trupului. 7-8. cel care caut ă află. II Aşadar.

ci atitudine şi împărţire şi dovadă de răutate a celor ce se unesc. care ar dori s ă se împotriveasc ă stării existente. ca şi cum ascultă ce spune Scriptura: "Nu v-aţi împotrivit înc ă până la sânge. C ăci aceasta nu este dragoste. 12. Căci dacă aceştia ar iubi ce este comun bunei conduite. s ă se îndemne pe sine spre împlinirea celor poruncite. în măsura în care toţi stăruiesc în bine. Dacă nu ascultă nici 89 Evrei 12. Evrei 12. va cerceta nevoia fiec ăruia şi va repartiza. şi va grupa pe membrul cu adev ărat slăbit cu sufletul sau cu trupul. 16. unirea unor asemenea prieteni este rea. îns ă. dar s ă nu formeze prietenii speciale între doi sau trei. lucru care este inova ţie potrivnic ă bunei ordini păstrate. dup ă posibilit ăţi. ca fiind bolnav în gânduri. cu scopul îndrept ării lui. s ă se împărtăşească fiecare frate şi să fie unit cu to ţi. dac ă însă n-ar vrea să se îndrepte (fiind sf ătuit) în particular. Dar dacă vreunul. nici din sentimentul dragostei s ă se lege cineva cu fratele care are scopuri josnice şi strică rânduielile bunei conduite comune. ia cu tine înc ă unul sau doi" 91. precum spune Sfânta Evanghelie: "iar de nu te va asculta. ar antrena (în cădere) pe un frate. Aşadar. mai înţelepţi. dacă însă se separă şi se despart şi formează grupare înlăuntrul grup ării. cu dragostea şi cu bunăvoinţa potrivită tatălui. grija şi îngrijirea corespunz ătoare. Capitolul XXIX Nu trebuie să se formeze grupări de doi sau trei fraţi în sistemul ascetic Se cuvine ca fraţii să aibă dragoste între ei. îi une şte vreun motiv străin comunităţii. s ă mai fie luaţi şi alţi fraţi. 4. ar avea dragoste comun ă şi egală faţă de toţi. ca p ărinte care poart ă grijă de copiii lui adevăraţi.Constitu]iile ascetice după ce a luat în considerare şi ceea ce (spune) Scriptura. 90 51 . 91 Matei 18. în lupta voastr ă cu păcatul" 89 şi: "Îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei sl ăbănogiţi". nu trebuie nici prietenii de acest fel s ă fie îngăduite. acesta la început s ă fie sfătuit în tain ă de către cel care se poartă corect. 90 Capitolul XXVIII Se cuvine ca proiestosul să distribuie cu bunăvoinţă părintească celor de sub ascultarea sa cele ce li se cuvin Şi însuşi stareţul (categumenul).

Pentru că cel care doreşte să fie întâiul este str ăin de dragoste şi de smerenie. să fie socotit ca un p ăgân şi ca un vameş92. 52 . boala sufletului (lui) s ă fie adusă la cunoştinţa proiestosului. 92 Matei 18. ca să nu împrumute boala şi celorlalţi. pentru ca s ă arătăm şi în aceasta smerenie şi să nu ne dorim elegan ţi şi egoişti şi iubitori de m ărire. pe care o prime şte de la Dumnezeu spre folosul comun.Sf. deci. ca oaia ce sufer ă de boală contagioas ă. să nu cerem îmbrăcăminte şi încălţăminte alese. Capitolul XXX Ascetul nu trebuie să caute să-şi aleagă (după gust) îmbrăcămintea şi încălţămintea Aşadar. şi despre cei care-şi ascund puterea Proiestosul trebuie s ă fie atent ca nu cumva s ă dea porunci peste puterea trupului şi astfel să provoace la contradic ţie pe cel care nu este în stare să le îndeplineasc ă. 17. iar nu ca el să nu fie înţelepţit şi învăţat prin epitimii (ustur ătoare) canonice. şi după aceea să împartă şi să fixeze poruncile. şi după o prealabilă instruire. numai atunci. în nădejdea îndrept ării. Iar dacă nu este vătămat nimeni din exemplul lui r ău. şi dacă nici de proiestos nu ascult ă. Vasile cel Mare de aceştia. i se va arăta îndelung ă răbdare. cu atât mai mult este primejdios s ă suprime şi să ascundă cineva puterea trupului. şi să fie îndepărtat de păstor. Capitolul XXXI Se cuvine ca proiestosul să potrivească cele rânduite după puterea corpului fiecăruia. Să cerceteze. ca un tat ă binevoitor şi cinstit faţă de toţi. Căci dacă pentru proiestos este deosebit de primejdios s ă ascundă talantul cuvântului şi să nu arate fiecăruia judecata ce va urma pentru păcat. care le-a fost dată de Dumnezeu şi care se poartă cu totul necuviincios fa ţă de proiesto şi şi nu se supun celor ce le sunt poruncite. Vor primi deci cea mai mare judecată cei care tăgăduiesc puterea reală a trupului. puterile trupe şti ale fiecăruia. ci să preferăm pe cele mai ieftine. Dar îndelunga răbdare (intervine) în privin ţa lui ca să nu se taie (din comunitate).

Constitu]iile ascetice Capitolul XXXII Fraţii nu trebuie sa se întristeze când celor mai slabi li se încredinţează ceva mai uşor Aşadar. Iar r ăul acesta. Căci cei mai înţelepţi dintre fraţi. fără să fie pedepsit. sau s-o constrâng ă pe aceasta pentru slujirea lui. dacă s-ar întinde. să nu anuleze unul hot ărârile celuilalt. nici mâna întreagă nu va impune greutatea func ţiunii ei degetului mic. iar cel care îl primeşte pe el cu uşurinţă se face vinovat de pierderea lui. care practică dragostea unul fa ţă de celălalt şi cei care îşi asumă grija unul fa ţă de celălalt. fraţii să nu se întristeze şi să nu se indigneze când proiestosul ar repartiza celor mai neputincio şi slujiri corespunz ătoare şi i-ar menaja. fiind stăpâniţi de frica de Dumnezeu. Capitolul XXXIII Proiestoşii nu trebuie s\ dea curaj asceţilor care părăsesc (din nesupunere) propria lor comunitate frăţească. ostenelile ce se impun în felul (de via ţă) pe care şi l-a ales o dată şi să treacă la altul şi să trăiască fără măsură şi cumpătare. se va dovedi c ă în realitate suntem trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. care au nevoie de menajare. ci cei mai puternici s ă menajeze pe membrii mai slabi. Deci. nici s ă nu primească simplu şi fără examinare pe fraţii care se despart de ceilal ţi. pentru c ă păzim totdeauna armonia leg ăturii şi unirea cea mai plăcută între noi. şi pe unii ca aceştia s\ nu-i primească în viaţa chinovitică I Aşadar. în timp ce aceia mai lene şi şi mai neglijen ţi sunt instrui ţi şi îndrumaţi spre bine şi de ruşinea din partea oamenilor şi de nevoia ce se impune de oameni. r\mân cu statornicie în bine. Căci nici piciorul nu se va întoarce în trup împotriva mâinii. ca 53 . dacă astfel ar impune nevoia. şi astfel să împlinească dragostea duhovniceasc ă. va îndrăzni cu uşurinţă. Aşadar. Pentru că aceasta este amestec general şi destrămare şi distrugere a lucr ării duhovnice şti. şi pierderea tuturor se va îngr ămădi la acela care d ă motive pentru alunec ări. P ăstrându-se această rânduială în sistemul duhovnicesc. dac ă cel leneş ar vedea că îi este cu putin ţă să evite. de multe ori îndepărtează de drumul drept şi corect şi pe cei care merg bine. ci fiecare mădular pune în lucrare puterea pe care a primit-o de la natură şi poartă (astfel) până la capăt şi pe (mădularele) cele mai slabe. trebuie ca şi proiestoşii grupărilor duhovnice şti.

îndepărtând ruşinea. fie că aceia se vor înţelepţi ei înşişi din această mustrare şi se vor înapoia la comunitatea lor fr ăţească şi vor fi îndruma ţi de păstorul pe care-l părăsiseră. II Tesalonicieni 3. ci îşi risipesc timpul. 11. sau oc ărâtor. cu care a pedepsit pe cei neînfrânaţi împreună cu alţii şi a supus la epitimii pe be ţivi şi pe ocărâtori. întâi stric ă exactitatea comuniunii prin averea lui particular ă. 14. să fie liber de orice posesie de bunuri materiale. pe fra ţii care se îndep ărtează (de comunitate) sau să-i sfătuim şi să-i readucem acolo de unde s-au îndepărtat sau. cel puţin. 54 . II Că acestea nu sunt cuvintele mele. alţii. şi n-am văzut pe cel drept p ărăsit. se cuvine ca ascetul. pentru că nu crede în Dumnezeu că îi va hrăni pe cei adunaţi în numele Lui şi că nu înţelege cuvintele lui David: "Tânăr am fost şi am îmbătrânit. Capitolul XXXIV Ascetul care trăieşte în sistemul chinovitic nu trebuie să aibă bunuri materiale proprii I Aşadar. Vasile cel Mare să nu se întâmple aceasta. nici semin ţia lui cerând 93 94 I Corinteni 5. fie. va fi desfrânat sau lacom. sau închinător la idoli. o voi dovedi citând înse şi cuvintele lui Pavel. aşa încât.Sf. şi apoi produce în sarcina lui grave dovezi de necredin ţă. ci cuvinte în ţelepte ale Duhului. şi porunceşte: "Pe cel asemenea să-l însemnaţi şi să nu mai aveţi cu el nici un amestec" . sau beţiv. numindu-se frate. se vor în ţelepţi din exemplele lor şi vor evita s ă-i imite. când s-ar face cu asentimentul proiestosului pentru un oarecare scop. dacă nu ne ascultă.93 Iar în altă parte se referă la cei care nu lucrează. Pentru că dacă n-ar face aceasta.94 Dar este cu totul clar c ă cel care violează armoniile Duhului î şi îngăduie lucruri mai rele decât oc ărâtorii şi beţivii şi leneşii. Aşa încât bine cere Scriptura s ă împiedicăm şi să îndepărtăm pe cei care strică buna ordine duhovniceasc ă de societatea celor care o respect ă. căci spune: "Dacă vreunul. sau răpitor. cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă". după ce îi văd pe ei cât de dezgustători au ajuns. să ne păzim şi să evităm societatea lor şi să îndemnăm la aceasta pe toţi fraţii. dacă aceia persistă în tăgăduirea comunităţii duhovnice şti. care a îmbr ăţişat comuniunea duhovnicească expusă mai înainte. Numai atunci se cuvine s ă rămână nemustrată separarea vreunui frate.

desigur. nici să nu negociem în vreun fel ceva pe ascuns sau în paguba fraţilor. în ce-l priveşte. adică (pâinile) intelectuale ale min ţii. pentru că şi el trădează cuvântul adev ărului. din moment ce ştie că ucenicii lui Hristos cu ajutorul harului Lui aveau totdeauna. în schimbul monezilor de pu ţină valoare.devine al doilea Iuda. ci ne p ăgubeşte încă mai mult. din moment ce Hristos se află în mijlocul nostru. şi de înşelăciune. pe Domnul. atunci. deci. şi să nu păstrăm astfel numai mintea neîntinat ă. cel care nu are iubire este lipsit de harul dumnezeiesc. aşa cum acela (a tr ădat). cu orice chip. sau. ce doreşte să realizeze. realiz ări de bunuri personale.95 fie. dacă Dumnezeu este iubire. pentru c ă începe de la furt (adică de la avere mică) şi ajunge la tr ădare. II Fiecare ascet trebuie s ă-şi întărească sufletul cu deplin ă smerenie şi sfinţenie şi promptitudine pentru fapte bune şi astfel să-şi concentreze 95 Psalmi 36. fie cele sensibile cu care se hrăneşte corpul. tr ădând. prefăcătorie. răutate şi ceartă. devenind exemplu rău pentru cei care doresc s ă se mântuiască. că . decât să avem toate bog ăţiile vieţii şi să fim lipsiţi de comuniunea Lui. apoi. dar aproape de Hristos. din abunden ţă. se cuvine ca s ă evităm. Căci dacă Hristos se află între doi sau trei aduna ţi în numele Lui. îşi vinde mântuirea. desigur.să-mi fie îngăduit . nici israeliţii n-au fost lipsi ţi de cele necesare în pustie. a şa cum. c ă. întâi săvârşeşte furt (pentru c ă furt este averea personal ă care s-ar realiza în orice mod şi de oriunde). care înconvoaie l ăcaşul lăuntric al Duhului. ci să curăţim şi omul lăuntric de toate întinăciunile şi de gândurile necurate şi rele. dacă vreunul ar dispre ţui teama de Dumnezeu şi legile Duhului Sfânt. gândind la apostaziere (îndepărtare şi separare). Căci averea de acest fel nu vat ămă numai în aceasta. 55 . care dezrădăcinează dragostea şi îndepărtează pe Dumnezeu din sufletul oamenilor de acest fel. întrucât cel care se str ăduieşte să realizeze ceva personal nu pregăteşte nimic altceva decât separarea şi apostazierea. este mai bine s ă fim săraci. Deci nimic din cele necesare nu ne va lipsi. Pentru c ă. că unul ca acesta preg ăteşte tăierea şi omorârea sufletului lui. adevărul? Aşadar. cum să nu trădeze un asemenea om cuvântul adevărului şi să nu devină al doilea Iuda. Căci atunci când rânduiala (canonul) vie ţii chinovitice ar hot ărî să nu ne separăm de felul de via ţă pe care l-am îmbrăţişat nici să nu realizăm avere personală. toate cele necesare? Este clar. cu atât mai mult se afl ă acolo unde adunarea este mai numeroasă şi mai populat ă.Constitu]iile ascetice pâine". în afar ă de cele ce aparţin chinoviei. 25. c ăci dacă n-ar privi spre aceasta. chiar dac ă ne-ar lipsi ceva. ca să fim încercaţi.

dar în nici un caz autorul răului. la îngrijire mai aspr ă. după putere. nici mai înalt ă decât această viaţă (chinovitic ă). să fim recunoscători totdeauna. putere corespunz ătoare medicamentelor. să se ajungă la ceva folositor. fiind elibera ţi de neglijen ţă.Sf. Toate câte au fost înf ăţişate până acum le-a dăruit harul lui Dumnezeu smereniei min ţii mele. adică de a fi bineplăcuţi lui Hristos. 56 . Dar răbdarea încercării în ispitiri este semnul distinctiv. ca doctor al sufletelor omene şti. Aşa cum a dovedit cuvântul şi a înţeles bine mintea mea. fiind atent ca nu cumva în timpul prezent s ă nu reuşească să îndeplineasc ă vreuna din voile lui Dumnezeu şi să distrugă puterea acestei vie ţi. nici mai strălucită. instituind în sufletul nostru înainte de toate acestea: că Dumnezeu este bun şi autorul tuturor celor bune. putând să facă (să apară) mai strălucitoare şi mai frumoasă vieţuirea în acest fel. care urmeaz ă exemplul (prototipul) lui Avraam. chiar dacă mai suntem încerca ţi cu îngrijire mai aspră. ca să fim îndreptaţi. potrivit cu natura bolilor. când va fi necesar. fiindc ă este posibil. să dăm lectură cuvântului şi pentru aceia. nici mai plăcută. şi că noi încă suntem supu şi. şi fiindcă învăţămintele pentru ambele (categorii) sunt asemenea. ca şi de acolo. iar scopul ambelor categorii de monahi este acela şi. în mod excepţional. procură. al puţinor oameni. Dar fiindcă adresăm îndemn. nici un fel de via ţă între oameni nu poate fi aflat ă. Aşadar. ca să cureţe. cea mai adânc ă răutate. şi celor care au îmbrăţişat viaţa (pustnică) solitară. Vasile cel Mare gândul spre cele prezente. după ce vom întări aceasta în con ştiinţa noastră. prin acela şi cuvânt. ca să vă întăriţi voi. Căci Dumnezeu. Pentru că această stare a sufletului ne va elibera de orice formă de instabilitate şi ne va face să urmăm toate cele bune cu pietate şi gândire statornic ă. care aţi îmbrăţişat viata chinovitică.

megaone. ************** APOLOGETICUM 2004 ************** 57 .com/patristica/carti/ Rugati-v\ pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale.Constitu]iile ascetice Constitu]iile ascetice Sfântul Vasile cel Mare *************************************** de FOLOSI}I TEXTUL DOAR DACA AVE}I CERTITUDINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC EDITAT EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE. PSB VOL. 1989.18.angelfire. SAU DESCARCA}I-O DE PE SITEURILE http://www. PENTRU ACEASTA PROCURA}I-V| LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA TEXTULUI. BUCURE{TI.com/space2/carti/ http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful