Ne-am intalnit in aceasta insorita/furtunoasa zi de sfarsit de Mai sa ne luam ramas bun de la anii de facultate.

Unii o numesc sarbatoare, dar cred ca in sufletele noastre exista si o doza mare de regret cu ocazia despartitrii de aceasta etapa a vietii noastre. De ce? Din cauza faptului ca studentia a reprezentat o perioada extrem de frumoasa, in care am gustat din libertate si am invatat sa traim. Cu totii am pastrat iresponsabilitatea adolescentei, o buna parte dintre noi am continuat sa evitam sa ne facem griji inutile sau se ne gandim mai departe la de ziua de maine. Astazi trebuie sa ne aducem aminte de ce a fost ieri. Ieri inca eram la plansete, manjiti pana la coate de grafit, incercam sa ne ferim plansele de transpiratie in timpul schitelor de schite, ne certam intre noi sau cu profesorii, radeam cu lacrimi la cate o adunare din timpul unui proiect in echipa; faceam acel efort teribil de greu si de frumos totodata care ne-a marcat si ne-a modelat pe toti, pana si pe cei care nu au frecventat cursurile pentru ca si chiulul face parte din studentie. Eu imi voi aduce aminte cu drag de holul ingust care ne-a adus mai aproape, de fumul de vorba la capatul coridorului prilej pentru filosofie, analiza detaliata a comportamentului celorlalti si informare imediata si detaliata legat de noutatile din facultate. Dar facultatea trebuia sa se incheie la un moment dat, iar noi sa fim nevoiti sa ne luam vietile in propriile maini, asumandune, in tot acest timp, si responsabilitatea viitorului nostru. Prin urmare, absolvirea reprizinta pentru multi dintre noi un punct simbolic de trecere si constientizarea faptului ca nu putem fi studenti la nesfarsit. E drept, pentru multi alti studenti, adevarata viata, cea serioasa si responsabila, a inceput mult mai devreme, insa pentru toti cei care au fugit de un loc de munca, spre exemplu, si de hotararile privind cariera, absolvirea este un punct de cotitura.

Nu uitati ca avem o resposabilitate mare. ea va fi modificata. Acest consum al obiectului construit este unul sensibil. A avut si are dreptate. Raspusurile vor veni. atunci cand studentia va lua sfarsit. niciodata. Ce va fi maine? Probabil multi studenti se intreaba la aceasta ora ce vor face cu vietile lor. cel mereu pus pe sotii. Daca proiectele pe care le facem sufera mari modificari nu trebuie sa le punem neaprat pe seama inculturii oamenilor ci putem sa le consideram esec personal. mai devreme sau mai tarziu. Unul dintre colegii mei mi-a spus odata un lucru foarte adevarat. orice student la arhitectura sau architect care a ales aceasta cale si ii simte adevarata insemnatate va ramane mereu copil. emotia artistica si nu numai este samburele care face creatia sa existe sis a creasca. Impreuna cu educatia primita si mai tarziu cu experienta in relationarea cu beneficiarii va fi capabil sa anticipeze dorintele si sa le transpuna intr-o expresie utila si placuta celor care consuma obiectul creat. pe noi. Cred ca este cea mai grea misiune si in acelas timp si cea mai frumoasa daca o privesti asa. In acest caz. cel care da batai de cap profesorilor. daca ne respectam. clientul nostru si noi insine trebuie sa realizam ca acel obiect pe care il proiectam este transpunerea in spatiu fizic a nevoilor si personalitatii pesoanei sau persoanelor care o vor folosi. Master. Cum frumosul si reactia sensibila sunt relative trebuie sa stim ca nu putem multumi pe toata lumea. mereu capabil sa viseze . job sau . De noi va depinde calitatea vietii oamenilor care beneficiaza de reultatul muncii noastre.Domeniul pe care l-am ales este unul care favorizeaza starea usor infantila de visare. Totusi responsabilitatea va trebui sa ne-o asumam va fi una enorma. conduceri facultatii si mai tarziu sefilor este cel mai important aliat al nostru. Copilul din noi. trebuie sa ne pastram demintatea si sa demonstram ca titul care ne precede numele este mai mult decat o alaturare pompoasa de litere. Daca o constructie nu indeplineste nevoile pentru care a fost destinata.

bagajul teoretic pe care sa putem cladi o practica de valoare. .amandoua. Le urez mult succes colegilor de la celelalte sectii cu care ne bucuram ca am reusit sa impartim spatiul din facultate si sper ca vom avea o colaborare mai stransa in viitor pentru ca vom avea nevoie unii de ceilalti. Mai stiu ca am avut profesori care cred in importanta meseriei noastre. poate chiar sa le depasim. conducere.toate acestea se vor lamuri. Ceilalti. dar am putut conta mereu pe cineva care sa ne aduca aminte pe ce cale ne aflam sis a ne arate unde putem ajunge. ei au increcat sa ne transmita esenta. Cineva spunea ca vremea copilariei ia sfarsit odata cu absolvirea. in data de 24 Mai sa ne intalnim sanatosi si bucurosi sis per ca peste 10 ani sa reusim sa implinim fiecare macar cate unul din multe teluri pe care ni le-am propus. parinti pot doar sa va sprijine in acest demers. profesori. Pentru tot efortul depus le multumim si vom incerca sa ne ridicam la nivelul astepatrilor. cateodata ne-am pierdut motivatia. plus ca acum ramane in sarcina voastra sa aduceti beneficii numelui facultatii pentru ca voi singuri si ambitia voatra o modeleaza. promitem sa concuram loial principiilor transmise. Colegilor din anii mai mici: Nu uitati ca studentia inseamna si concursuri de arhitectura si va rog sa le luati in serios pentru ca probabil sunt cea mai placuta simulare a unui proiect real. dar nu sa va inlocuiasca efortul. dar am convingerea ca putem fi copii responsabil si sunt fericita si madra ca am avut colegi deosebiti care mi-au devenit prieteni si care stiu ca vor devein oameni si specialisti etalon pentru mediul in care vor trai. studii in tara sau in afara . Sper ca peste 10 ani. de indata ce va veti da seama ca vremea iresponsabilitatii a apus. Nu a fost usor cu noi.

Success a avem la diploma si spor la mancat la banchet ))))))))))). .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful