You are on page 1of 10

FARMACOLOGIE

Farmacologie –notiuni generale. Farmacologia – termenul provine de la pharmakon – “leac” şi logos – “studiu”. Farmacocinetica – termenul provine de la pharmakon – “leac” şi kinetos – “mişcare”. Farmacodinamia - termenul provine de la pharmakon – “leac” şi dynamis –“putere”. Farmacotoxicologia studiază reacţiile adverse ale medicamentelor, precum şi reacţiile organismului după expunerea la acţiunea unor substanţe chimice (industriale, din mediu, etc.). Farmacoterapia se ocupă cu studiul principiilor de terapie. Medicamentul este un remediu care se foloseste in scop profilactic,terapeutic,diagnostic -nu creeaza functii noi, -actioneaza asupra functiilor existente, -trebuie sa produca efecte utile,dorite, -reactiile adverse trebuie sa fie minime. Farmacologia generala:-absorbtia -transportul -distributia -biotransformarea -excretia I.Transportul medicamentelor prin membranele celulare. Membranele sunt constituite din două straturi de fosfolipide. Moleculele sunt aşezate perpendicular pe planul membranei. Proteinele globulare şi glicoproteinele pot servi ca transportori sau mărginesc canale apoase. Membranele celulare pot constitui uneori bariere pentru unele medicamente. Medicamentele pot traversa membranele prin mai multe procese: 1. Difuziune pasivă 2. Difuziune facilitată 3. Transport activ 4. Endocitoză 1. Difuziunea pasivă este procesul prin care un medicament străbate membranele celulare, în sensul gradientului de concentraţie.Difuziunea medicamentelor depinde de liposolubilitate si de ionizarea moleculei de medicament. a)medicamentele liposolubile traverseaza usor membrana celulara prin difuziune. b)medicamentele ionizate traverseaza mai greu,cele neionizate traverseaza mai usor. Medicamentele acide care ajung intr-un mediu bazic,vor ioniza si vor traversa mai greu membranele. 2. Difuziunea facilitată este procesul prin care medicamentele străbat membranele, în sensul gradientului de concentraţie, cu ajutorul unui transportor,fara consum de energie,transportul este limitat in acest caz. 3. Transportul activ este o modalitate de transport specializat prin care medicamentele străbat membranele, în mod obişnuit împotriva gradientului de concentraţie. Traversarea membranelor se face cu ajutorul unui transportor care preia medicamentul de pe o parte a membranei şi îl cedează de partea cealaltă. Caracteristicile acestui tip de transport sunt: -transportul se face cu consum energetic -capacitatea de transport este limitată (procesul este saturabil)

1

fie pentru tratarea unor afecţiuni locale. -motilitatea stomacului şi intestinului. -stări patologice asociate. medicamentele ajung în sânge (sistemul port).Absorbţia medicamentelor. IV. la pacienţii care nu cooperează (de ex. Substanţa activă dizolvată este preluată de pe o parte a membranei sub forma unei vezicule şi apoi cedată de cealaltă parte a membranei. din doza de medicament administrată pe cale orală (per os). Din lumenul intestinal. Absorbţia medicamentelor este definită ca trecerea medicamentului de la locul administrării. -starea circulaţiei splanhnice. Această cale de administrare se recomandă în cazul pacienţilor care prezintă vărsături.Administrarea rectală. sublinguală. în sânge. fiind o particularitate individuală. datorită inactivării enzimatice la nivel intestinal şi metabolizării hepatice. În mod obişnuit medicamentele ajunse la nivelul mucoasei tubului digestiv sunt transportate prin difuziune simplă şi difuziune facilitată. -doză. . injectabilă. a. Endocitoza sau pinocitoza este o modalitate minoră de transport activ pentru medicamente. în forma primară. Administrarea sublinguală. -structura şi proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active -dimensiunile moleculelor -liposolubilitatea. peretele intestinal şi ficat. se poate utiliza în anumite cazuri. însă locul principal de absorbţie este intestinul(jejun+ileon). 2 . absorbţia medicamentului de la nivel digestiv până în circulaţia generală trebuie să treacă de barierele enzimatice situate în lumenul intestinal. -aportul concomitent de alimente. doar o fracţiune ajunge în circulaţia generală. Factorii care influenţează absorbţia intestinală. II. Medicamentele care se absorb de la nivelul mucoasei rectale ajung direct în circulaţia sangvină evitând pasajul hepatic. pacienţi în comă) ori în cazul utilizării unor medicamente iritante pentru mucoasa gastrică. în scop diagnostic. evitând bioinactivarea metabolică la primul pasaj hepatic. III. I Administrarea orală (sau internă). De fapt. Biodisponibilitatea reprezintă cantitatea de medicament pe care o preia organismul şi care ajunge în circulaţie în formă primară (nemetabolizată). la primul pasaj. Medicamentele care se administrează pe această cale se dizolvă în salivă şi se absorb de la nivelul mucoasei sublinguale (bogat vascularizate). Absorbţia medicamentelor poate să înceapă la nivelul stomacului. prin inhalare. medicamentele trec direct în circulaţia sistemică. Efectul medicamentului după administrarea sublinguală apare rapid (în câteva minute). Calea internă este folosită cel mai frecvent pentru administrarea medicamentelor. II. Medicamentele administrate pe cale injectabilă se absorb rapid şi în general complet. Medicamentele sunt administrate pe mai multe căi: orală. apoi sunt transportate la nivelul ficatului. pe tegumente şi mucoase. iar fracţiunea de medicament care nu este metabolizată hepatic. -constanta de ionizare -forma farmaceutică. care poate fi absorbită. rectală.4. Aşadar. Astfel. Calea rectală se utilizează fie pentru obţinerea efectelor sistemice. lichide şi alte medicamente Disponibilitatea farmaceutică reprezintă cantitatea de substanţă activă eliberată de o formă medicamentosă. .Administrarea intradermică. Absorbţia este importantă pentru toate căile de administrare cu excepţia căii intravenoase. Această cale de administrare se utilizează rar. ajunge în circulaţia generală.Administrarea injectabilă (parenterală).

rinichi. celulelor. Unul dintre dezavantajele administrării intravenoase în bolus îl reprezintă riscul reacţiilor adverse şi toxice grave. În acest mod se realizează anestezia spinală (rahianestezia). uleioasă. vaginală.intampina uneori bariere biologice care reduc traversarea membranei(ex. dar şi în alte condiţii clinice (anestezie generală. analgezice opioide). oncologie. Distributia meicamentelor.grad de ionizare. etc. Calea intravenoasă reprezintă modalitatea cea mai rapidă de obţinere a efectelor medicamentelor. Această cale se utilizează pentru tratarea unor afecţiuni locale şi sistemice.m. precum şi de proceduri specifice (fricţiune. Distribuţia medicamentelor constă în repartizarea acestora la nivelul ţesuturilor. de patologia dermatologică (leziuni. Această cale de administrare se utilizează rar. Înainte de injectarea medicamentelor se face anestezie locală. inflamaţii). lichidelor transcelulare.Distribuţia medicamentelor în organism.rapide. antibiotice. e.in acest caz. dozarea putându-se face cu exactitate.ficat. faringiană. Absorbţia medicamentelor după injectarea pe aceste căi depinde de forma medicamentoasă (soluţie apoasă. Medicamentele administrate pe aceste căi se dizolvă în lichidul extracelular.). Administrarea pe tegumente şi mucoase. Medicamentele administrate în spaţiul subarahnoidian difuzează în lichidul cefalorahidian. depinde şi de circulaţia locală. III. Penetrarea transtegumentară a medicamentelor şi absorbţia în sânge depinde de suprafaţa de aplicare a medicamentelor.Administrarea intrarahidiană (intratecală).Administrarea intravenoasă. Absorbţia medicamentelor după injectare i. Capilarele sangvine preiau din lichidul extracelular medicamentele cu molecule mici. uretrală. pansament ocluziv).c. alimentaţie parenterală. g. hematologie. Absorbţia medicamentelor de la nivelul mucoaselor poate produce reacţii nedorite şi adverse. d. suspensie). datorită invaziei bruşte a medicamentelor. şi s. Administrarea inhalatorie. c. De exemplu.Administrarea intramusculară şi subcutanată. nazală. 3 .Administrarea în cavităţi seroase (intraperitoneală. Medicamentele se pot aplica pe mucoasa conjunctivală. Această cale poate fi utilizată uneori şi pentru administrarea medicamentelor din alte clase (de ex. orală. Această cale se utilizează în urgenţele medicochirurgicale. plămân. Caracteristicile fizico-chimice ale medicamentelor:liposolubilitate.bariera hemato-encefalica)Repartizarea medicamentelor in anumite compartimente. h. Perfuzia evită vârfurile de concentraţie asigurând un nivel relativ constant al medicamentului în sânge. . Injectarea în bolus produce în mod brusc o concentraţie crescută a medicamentului în sânge. intrapleurală). iar limfaticele pe cele cu molecule mari. scăderea irigaţiei ţesuturilor cu sânge (în şoc) sau administrarea de vasoconstric-toare determină reducerea absorbţiei medicamentelor. Calea intraarterială de administrare a medicamentelor este rezervată unor proceduri diagnostice şi terapeutice în radiologie. Medicamentele ajung direct în sânge (inima dreaptă. rectală. f.mai rapid) 3. După administrare medicamentele se distribuie în organism în trei compartimente: intravascular. Circulaţia locală şi permeabilitatea capilară. Medicamentele administrate pe această cale ajung la nivelul arborelui traheo-bronşic.structura vaselor in anumite tesuturi permit distribuirea mai usoara sau realizeaza bariere(ex.Administrarea intraarterială.b. circulaţie sistemică). Efectele obţinute sunt generale sau locale.compartimentul joaca rol de rezervor tisular(tesutul adipos are rol de rezervor tisular) Factorii care influenteaza distributia medicamentelor in tesuturi: 1. liposolubilitate. Debitul cardiac Creşterea frecvenţei şi debitului cardiac determină implicit şi creşterea vitezei de distribuţie a medicamentelor. apoi trec în circulaţie. 2.poate fi in proportie mai mare . extracelular şi intracelular.

rezulta forma libera. Structura ţesuturilor.) şi are ca rezultat creşterea sintezei şi activităţii enzimelor microzomiale.medicamentele sunt transportate in sange in 2 forme: –forma legata(de albumina. bioactivate şi biotoxificate.daca au acelasi situs de legare pe o proteina. -structura genetică – profilul enzimatic individual este determinat genetic.care se găsesc în ficat. IV. -vârsta -sexul – la bărbaţi. Fazele biotransformării medicamentelor. Faza 1 catabolica=medicamentele sunt supuse unor reacţii chimice: oxidare. etc. Biotransformarea (metabolizarea) însumează procesele prin care se modifică proprietăţile fizico-chimice şi farmacodinamice ale medicamentelor. plasmă şi mai puţin în alte ţesuturi). Biotransformarea medicamentelor este catalizată de enzime microzomiale(preponderent în ficat şi în cantităţi mai mici în rinichi.Biotransformarea medicamentelor. Factorii care influenţează biotransformarea medicamentelor. etanol. Faza 2 anabolica=de sinteza. 4 .exista un echilibru dinamic. Metabolizarea medicamentelor în organism se face în două faze: faza 1 şi faza 2. hidroliză. reducere. 5.si determina cresterea activitatii si cresterea riscului de reactii. b)Inhibiţia enzimatica produsă de unele medicamente duce la încetinirea metabolizării şi la creşterea efectului altor medicamente administrate concomitent. corticosuprarenale.daca nu sunt administrate concomitent. rifampicina. Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice. în organism. efectul sedativ al barbituricelor este mai pronunţat decât la femei. sulfoconjugare. Medicamentele administrate după inducţia enzimatică vor fi metabolizate mai rapid. datorită particularităţilor morfo-funcţionale pot facilita acumularea unor medicamente şi pot influenţa acţiunea şi efectele acestora.pot sa intre in competitie. metilare. de exemplu. -specia.4. a)Inducţia enzimatică apare după administrarea repetată a unor medicamente sau substanţe (fenobarbital.Doua forme de medicament. Intre cele doua forme.organismul tinde sa elimine medicamentele straine(xenobiotice) Inductia si inhibitia enzimatica. -bolile – afecţiunile patologice ale ficatului pot reduce capacitatea de metabolizare a medicamentelor. Ţesuturile. in această fază medicamentele sunt supuse reacţiilor de glucuronoconjugare. -medicamentele – pot determina inducţia sau inhibiţia enzimelor metabolizante -calea de administrare -dieta – prin lipsa aportului alimentar (post) se pot reduce unele procese metabolice (scad depozitele de glicină şi se reduce glicinconjugarea). Prin biotransformare. mucoasă intestinală) şi enzime nemicrozomiale(enzime libere.globuline)=forma inactiva din punct de vedere biologic -forma libera=forma dizolvata in sange si care reprezinta formaactiva din punct de vedere biologic. În urma proceselor de biotransformare medicamentele pot fi: bioinactivate. solubile.

stafilococii. Excreţia salivară a medicamentelor este puţin importantă. Excretia prin fecale. Excreţia salivară a medicamentelor se face prin difuziune. Căile de excreţie ale medicamentelor sunt: renală. anestezicele generale).consecinta fiind scaderea eliminarii medicamentelor. salivară.ionizeaza si sunt eliminate.are un rol important in excretia medicamentelor ionizabile.sinerdolul care se administreaza in TBC. Excreţia (eliminarea) biliară a medicamentelor se face prin intermediul unor sisteme transportoare active.asigura mentinerea in organism a unui medicament.prelungindu-I efectul. biliară. Excreţia prin lacrimi şi transpiraţie a medicamentelor este redusă cantitativ.medicamentele bazice care ajung in urina primara acida. Excreţia prin lapte a medicamentelor şi toxicelor se face prin difuziune.rosu lacrimile. Excreţia este procesul prin care un medicament sau un metabolit al acestuia este îndepărtat din organism.Scaderea fluxului biliar.determina scaderea eliminarii biliare. sudorală. Excreţia prin piele şi fanere (unghii. 5 .-ritmul circadian. -reabsorbţia tubulară. pulmonară.Excreţia medicamentelor.Poate fi importanta pentru unele reactii adverse bucale. Procesele care contribuie la excreţia renală a xenobioticelor sunt: -filtrarea glomerulară. A) Filtrarea glomerulară depinde -de proporţia formei libere a medicamentului -de vascularizatie -de debitul cardiac -de starea rinichiului Medicamentele hidrosolubile şi polare ajunse în urina primară. Starea de functionare a rinichiului influenteaza eliminarea si poate fi apreciata prin clearenceului creatininic.Circuitul enterohepatic.medicamentele bazice ajunse in urina bazica. B) Secretia tubulara este procesul prin care medicamentele sunt eliminate cu ajutorul unui transportor la nivelul tubului contort proximal.se reabsorb si scade eliminarea. lacrimală. Excreţia pulmonară este importantă pentru gazele şi lichidele volatile (de ex. . păr ) prezintă importanţă practică în cazul tratării unor micoze cutanate.Ex.este procesul pasiv de difuziune prin care un medicament trece din urina primaa inapoi in interstitiu . din punct de vedere cantitativ.sau pentru dozarea plasmatica a unui medicament. V. Medicamentele şi toxicele eliminate prin lapte pot produce reacţii adverse şi toxice la sugar. pH-ul urinar. dozare toxicologică postmortem. prin lapte.coloreaza in portocaliu. Ex.nu se pot reasorbi. prin piele şi fanere. Medicamentele liposolubile şi nepolare pot fi reabsorbite. Excreţia (eliminarea) renală este cea mai importantă cale de eliminare a medicamentelor. C) Reabsorbtia tubulara.se face pentru medicamentele care se administreaza pe cale orala pentru fractiunea care nu se absoarbe.secreţia tubulară activă.

autacoizi. Receptorii nucleari sunt receptori situaţi intracelular care reglează transcripţia genică (stimulator sau inhibitor). Aceşti receptori sunt constituiţi din proteine pe care se ataseaza medicamentele ajunse in citoplasma.) Acţiunea specifică constă în acţiunea medicamentelor asupra receptorilor farmacologici (farmacoreceptori). Acţiunea selectivă este acţiunea medicamentului asupra unui subtip al unui receptor.agonistul se imparte in:-deplini=produc un efect maximal -partiali=produc un efect submaximal -invers = produce un efect opus Antagonistul este un medicament care se ataşează de receptor. Receptorii în serpentină (metabotropici) au trei componente: -proteina receptoare. Medicamentul se fixează şi acţionează într-o porţiune a receptorului numită sediu (sau situs) de legare.enzime). etc. precum şi medicamente.raspunsul fiind unul foarte rapid. Acţiunea neselectivă constă în intervenţia medicamentelor asupra mai multor tipuri şi subtipuri de receptori. hormoni. Medicamentul acţionează asupra receptorului la nivel extracelular. Acţiunea medicamentului asupra proteinei sau canalului.modifica transportul ionilor prin canal. Caracteristici ale agonistului -afinitate (capacitatea de legare de receptor) -activitate intrinsecă sau eficacitate (capacitatea unui medicament de a produce răspunsul maxim posibil). Acţiunea nespecifică se referă la acţiunea medicamentelor prin procese fizice şi fizicochimice asupra unor componente ale materiei vii (de ex. Receptorii ionotropici sunt constituiţi dintr-o proteină care include un canal membranar. -proteina de cuplare( G ) -sistemele efectoare (enzime sau canale ionice) Efectele apar rapid. producând un efect similar neurotransmiţătorul sau substantelor endogene care acţionează fiziologic asupra receptorului. Tipuri de acţiune ale medicamentelor asupra receptorilor Agonistul este un medicament care se ataşează la un receptor. Acţiunea medicamentelor asupra receptorilor poate fi neselectivă şi selectivă. Clasificarea receptorilor din punct de vedere morfofunctional. 6 .moduland activitatea genica(sinteza de proteine . mecanismele de acţiune şi efectele medicamentelor. substanţe endogene. Receptorul farmacologic este o structură macromoleculară pe care acţionează fiziologic şi specific neurotransmiţători. -antagonistul are afinitate -este lipsit de activitate intrinsecă -efectul este datorat intreruperii actiunii mediatorului transmitatorului care actioneaza asupra receptorului. Receptorii transmembranari sunt constituiţi dintr-o proteină transmembranară.Complexul se leaga de nucleu. fără să-l activeze şi fără să producă un efect propriu. antiacidele. Acţiunea medicamentelor este nespecifică şi specifică. chelatorii.FARMACODINAMIA GENERALĂ Farmacodinamia este ramura farmacologiei care studiază sediul. In functie de eficacitate. iar modificarea funcţiilor enzimatice este produsă la nivel citoplasmatic.

Intrerupere brusca a administrarii antagonistului.farmacocinetic. I.crescut.metabolizarea sau eliminarea.farmacodinamic. intoxicaţii subacute.erorile de posologie şi dozare.lasa liberi receptorii sensibilizati in numar mare. . intoxicaţii cronice.dependent de doza. si apar uzual la doze obişnuite. Intoxicaţiile sunt reacţii nocive apărute după expunerea organismului la doze mari de medicamente sau toxice. Clasificarea intoxicaţiilor se poate face după durata expunerii în: intoxicaţii acute. -poate fi competitiv(intre un agonist si un antagonist) -este un proces surmontabil. Creşterea efectelor după interacţiunea medicamentelor –se face prin procese de: -A-aditie=efectul final este egal cu suma efectului medicamentelor -S-sinergism=duce la un efect final mai mare decat suma efectelor medicamentelor -P-potentare=este procesul prin care se obtine un efect mai mare decat a unuia din medicamentele asociate. Clasificarea reacţiilor adverse. Interacţiunea medicamentelor. II.-antagonistul are efect opus agonistului. -lipsa competenţelor personalului medico-sanitar. -poate fi necompetitiv. Dupa localizate la nivelul: 7 .poate sa conduca la un efect:idiferent. Reglarea activităţii receptorilor. -interacţiunile medicamentoase nesupravegheate. Antagonismul chimic=apare prin combinatia chimica a doua medicamente in solutie. Reacţiile adverse la medicamente sunt reacţii nocive care apar fie după dozele uzuale.Scaderea efectelor dupa interactiunea medicamentelor apare prin antagonism. . Asocierea a doua sau mai multe medicamene.abolit. Reacţiile adverse se pot clasifica după localizare şi mecanism de producere. Antagonismul farmacocinetic=apare prin interactiunea a doua medicamente care isi reduc reciproc absorbtia.lipsa înţelegerii şi complianţei pacienţilor. Reacţiile nedorite la medicamente sunt în mod obişnuit reacţii lipsite de nocivitate. Cauzele care pot determina apariţia reacţiilor adverse sunt: -reactivitatea individuală a organismului. -poate sa scade prin fenomenul de desensibilizare (down-regulation) -poate sa creasc prin fenomenul de sensibilizare (up-regulation) Desensibilizarea apare pe fondul utilizarii unui antagonist sub care creste sinteza de receptori si sensibilitatea acestora.producand un efect augumentat(crescut) la actiunea agonistului. Antagonismul farmacodinamic=apare prin actiunea opusa a doua medicamente asupra aceluiasi receptor. Antagonismul fiziologic=apare prin stimularea a doi receptori care produc efecte opuse.fiziologic. sau după doze mari.un proces reversibil prin legarea unuia dintre medicamente de un anumit receptor.care poate fi de mai multe tipuri:chimic. -alegerea necorespunzătoare a medicamentului.diminuat. Exemplu:A+B=-A 1+1=2 -S 1+1>2 -P 1+1’>1 sau 1’ FARMACOTOXICOLOGIA GENERALĂ Farmacotoxicologia are ca obiect de studiu reacţiile adverse şi stările patologice produse de medicamente.

etc. III sunt mediate de anticorpi.datorita expunerii organismului la un anumit medicament. Manifestările pot fi: urticarie. Reacţiile alergice sunt de patru tipuri. hipotensiune arterială. etc. osos. aparat respirator. erupţii cutanate).reacţii mutagene. reacţia de tip IV este mediată celular. . -organelor: creier. etc.tesuturi. a) Reacţiile dismorfogene sau teratogene sunt reacţii toxice apărute la nivelul embrionului.in final producand moarte celulara. chiar după mai multe generaţii. cardio-vascular. mai puţin la nivelul fătului. ochi).Pot actiona degradand membrane. 8 . organe senzoriale (de ex. antihistaminic. -sistemelor şi aparatelor: metabolism. ficat. Ulterior. rinichi. Reacţiile toxice morfologice sunt produse de medicamente sau metaboliţii acestora. edem laringian. etc. consecinţa fiind inducerea transformării maligne. Reacţiile toxice genetice (genotoxice) sunt datorate acţiunii medicamentelor sau metaboliţilor acestora asupra bagajului genetic. fără implicarea mecanismelor imune. Reacţiile genotoxice sunt de mai multe tipuri: -reacţii dismorfogene sau teratogene. care produce efecte caracteristice (bronhospasm. sistem endocrin. Reacţiile toxice pot să se dezvolte în sensul acţiunii farmacologice sau pot fi independente de acţiunea farmacologică. în mai multe tipuri: -reacţii toxice -reacţii alergice -reacţii idiosincrazice -farmacodependenţa I>Reacţiile toxice la medicamente sunt dependente de doză. Dupa mecanismul de producere. producand malformatii. Reacţia alergică de tip anafilactic (tip I) este o reacţie de tip imediat. b) Reacţiile mutagene sunt modificări ale genotipului uman produse de medicamente sau toxice. chiar şi în doze foarte mici. acţionează la nivelul ADN-ului produsului de concepţie. Medicamentele. opioidele) eliberează histamină. Reacţia anafilactoidă este o reacţie produsă de medicamente sau substanţe chimice. corticosteroid. II. -reacţii cancerigene. muscular. medicamentele pot declanşa răspunsul alergic. rinită seroasă. colaps. Tratamentul constă în administrarea de: adrenalină. Hipersensibilitatea la un medicament se dezvoltă în 5-14 zile de la prima administrare. Manifestarea majoră cu risc vital este reprezentată de şocul anafilactic. ca urmare a administrării medicamentelor la femeia însărcinată. În reacţia anafilactoidă medicamentele (de ex.-ţesuturilor: colagen. hepatotoxicitatea) -reacţii toxice genetice (genotoxice) Reacţiile toxice farmacologice sunt rezultatul exacerbării acţiunii farmacodinamice. Ca urmare a acumulării genelor mutante la nivelul celulelor germinative (spermatozoizi şi ovule) pot apărea modificări fenotipice la descendenţi.celule. prin intermediul imunglobulinelor de tip E (Ig E) care sunt ataşate de mastocite şi bazofile stimulează eliberarea de mediatori şi autacoizi cu efecte asupra organelor şi sistemelor. II>Reacţiile alergice la medicamente apar ca urmare a activării unor mecanisme imune. caracterizat prin: dispnee. astm bronşic. c) Reacţiile cancerigene produse de medicamente pot să apară ca urmare a mutaţiilor genetice din celulele somatice. bronhospasm. Toxicele sau medicamentele străbat placenta. Reacţiile toxice se pot subclasifica în: -reacţii toxice farmacologice -reacţii toxice morfologice (de ex. Reacţia de tip I. la următoarele administrări. hipotensiune arterială.

stimularea neuro-psihică. fotoalergia. Limfocitele sensibilizate eliberează limfokine răspunzătoare de infiltrate perivenulare şi manifestări cutanate (de ex. Dozele medii de medicamente care se administrează la adult sunt stabilite pentru persoane cu greutatea medie de 70 kg şi vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani. dermatita de contact).intrerupandu-iactiunea sau favorizandu-i eliminarea). Psihotoxicitatea este acţiunea toxică a substanţelor care produc farmacodependenţă asupra funcţiilor psiho-intelectuale.). Medicamentele pot produce prin acest mecanism imun afecţiuni cum ar fi: hepatite. având uneori caracter psihotic.Sexul. etc. . Dependenţa psihică apare datorită efectelor şi stărilor plăcute produse de medicamente (liniştire. de comportament. trombocitopenii). caracteriale. datorită utilizării sale cronice.spitale. Dependenţa fizică este necesitatea fizică de a se repeta administrarea unui medicament sau toxic.contraindicatiilor. reacţii hematologice (anemii hemolitice. gravităţii şi riscului reacţiilor adverse într-un grup populaţional. Reacţia alergică prin complexe imune (tip III) apare în urma fixării complexelor antigenanticorp la nivelul membranelor bazale ale vaselor mici. independente de doză. 9 .Farmacodependenţa are mai multe componente: dependenţa psihică. stabilirea mecanismelor.farmacologic. producând în final fenomene inflamatorii (de ex. Intoxicatii acute:-intreruperea contactului cu toxicul -masuri nespecifice de mentinere a functiilor vitale(protezare respiratorie. IV>Farmacodependenţa este o stare de intoxicaţie cronică a organismului caracterizată prin necesitatea imperioasă a individului de a repeta utilizarea medicamentelor sau toxicelor care au proprietatea de a produce farmacodependenta. datorate unor particularităţi genetice ale individului. Pe aceste structuri acţionează imunglobulinele G (Ig G) şi M (Ig M). modificarea percepţiilor.abord venos) -antidotul(antagonizeaza toxicul la nivel chimic. Factorii individuali care influenteaza terapia medicamentoasa: . vascularite. Efectul medicamentului sau toxicului poate fi restabilit sau augmentat.ajustarii dozelor si supravegherea interactiunii medicamentoase. FARMACOTERAPIA GENERALĂ =studiul indicatorilor. Tratamentul in intoxicatii=principiul prin care se trateaza pacentul nu intoxicatia.) care îndeamnă la repetarea administrării şi determină întărirea condiţionării. Toleranţa constă în scăderea efectului medicamentului sau toxicului. pentru a preveni instalarea sindromului de abstinenţă.se raporteaza nucleelor de farmacovigilenta de clinici. Psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de personalitate. prin creşterea dozei. Reacţia alergică mediată celular (tip IV) este o reacţie de tip întârziat. toleranţa şi psihotoxicitatea.Vârsta. Raportarea reactiilor adverse se face pe fise tip. III>Reacţiile idiosincrazice sunt reacţii de intoleranţă la medicamente. -Greutatea şi dimensiunea corpului uman. . Reacţiile idiosincrazice apar prin anomalii de metabolizare ale medicamentelor sau prin mecanisme mai puţin elucidate.Reacţia alergică de tip citotoxic (tip II) apare după fixarea medicamentelor (cu rol de haptenă) pe structuri tisulare care dobândesc rolul de antigene.agentia nationala a farmacovigilentei. Farmacovigilenţa este disciplina care se ocupă cu monitorizarea reacţiilor adverse. edem Quinke.Factorii genetici. etc. dependenţa fizică.

suprafaţă corporală. . Efectul placebo este un efect care îmbunătăţeşte eficienţa unui procedeu terapeutic sau terapii medicamentoase. 10 . Dozarea medicamentelor Acţiunea medicamentelor asupra organismului este dependentă de doză. alte criterii.Stările patologice.Starea fiziologică şi tendinţele fiziologice.Sarcina. . Bolile sau anumite stări patologice pot influenţa farmacocinetica şi farmacodinamia medicamentelor şi a diferitelor substanţe chimice. ca urmare a intervenţiei proceselor de natură psihică (sugestia şi autosugestia). toleranţei. de către femeile însărcinate. Doza este cantitatea de medicament care produce un efect. concentraţie plasmatică. prezenţa embrionului sau a fătului limitează sau contraindică în mod absolut folosirea anumitor medicamente.Expunerea anterioară la medicamente sau toxice. Utilizarea unor medicamente sau toxice poate modifica răspunsul organismului la administrările următoare. . tahifilaxiei. Răspunsul organismului poate scădea în urma dezvoltării rezistenţei. Dozele seabilesc după mai multe criterii: greutate corporală. Ca urmare..