SUBREGNUL CORMOBIONTA

SUBREGNUL CORMOBIONTA

Adaptarea la viaţa terestrǎ a plantelor a fost marcatǎ de diferenţierea unui ţesut conducǎtor eficient (liberian, lemnos) şi a unor organe propriu-zise, specializate pentru fixarea plantelor în sol (rǎdǎcinǎ), fotosintezǎ (frunzǎ) şi susţinerea organelor aerine (tulpinǎ). Corpul vegetativ al acestor plante, format din rǎdǎcinǎ, tulpinǎ şi frunze a fost numit corm, iar organismele, cormofite. Acestea sunt divizate la rândul lor în ferigi (lipsite de seminţe) şi spermatofite (plante cu seminţe).

SUPRAÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (FERIGI)

Pteridofitele sunt primele plante a căror corp vegetativ este complet diferenţiat în rădăcină, tulpină, frunze, care au în structură vase conducătoare. Ele reprezintă primele cormofite tipice Pteridofitele sunt plante perene, cele actuale ierboase, cele fosile ierboase şi lemnoase de dimensiuni apreciabile (Lepidodendron sp., Calamites sp.).

şi Sigillaria sp. .Ferigi preistorice arborescente: Lepidodendron sp.

  Pteridofitele prezintă frunze reduse (microfile) dispuse pe tulpinile aeriene (Lycopodium sp. Aceste frunze sunt verzi. frunzele verzi sunt şi purtătoare de sporangi (trofosporofile) îndeplinind ambele funcţii.) sau frunze mari... . au rol în fotosinteză (trofofile) sau sunt lipsite de clorofilă şi adaptate pentru susţinerea sporangilor (sporofile) .). lung peţiolate (macrofile) dezvoltate direct de pe rizom (Dryopteris sp. în mod frecvent. Equisetum sp.

brădişor .Lycopodium clavatum .pedicuţă.

Equisetum arvense – coada-calului. părul-porcului .

Frunze mari. lung peţiolate (macrofile) la feriga mare (Dryopteris filix-mas) .

Ciclul de reproducere al ferigilor .

sporangii se formează pe sporofile caracteristice. . la vârful ramurilor. reprezintă generaţia sporofitică (2n). de formă sferică sau tetraedrică. induzia. La unele specii (Lycopodium sp. prin deshidratare. asigură deschiderea sporangelui şi împrăştierea sporilor. Formarea sporilor marchează trecerea la generaţia gametofitică. Pe partea inferioară a frunzei se formează sporangi dispuşi în grupe numite sori. De-a lungul peretelui se află un inel mecanic din celule cu pereţi celulozici inegal îngroşaţi care. protejaţi de o membrană specială. Sporangele.. grupate în spice.). o cutie cu peretele dintr-un singur strat de celule. In sporange se află ţesut sporogen.Reproducerea pteridofitelor     Planta de ferigă. din care prin meioză iau naştere sporii haploizi. de exemplu la feriga mare (Dryopteris filixmas). se prinde de frunză printr-un pedicel. Equisetum sp.

de forma unei urne scufundate cu baza în protal. Pe partea inferioară a protalului se dezvoltă organele de reproducere sexuată – anteridii şi arhegoane. germinează şi dau naştere unor formaţiuni lamelare de culoare verde. produce anterozoizi cu mai mulţi flageli. ajunşi în condiţii favorabile. Anteridia mică.Reproducerea pteridofitelor    Sporii. alcătuită din câteva celule. formează oosfera. anterozoizii se deplasează spre oosferă şi dă naştere unui zigot (2n) . prin procesul fecundaţiei se revine astfel la generaţia sporofitică. În prezenţa unei picături de apă se face legătura dintre anteridie şi arhegon. asemănătoare unor alge foliacee. numite protale. fixate de sol prin rizoizi. . Arhegonul.

părul-porcului .Fami lia Equi setaceae Equisetum arvense L – coada-calului.

peltate. cu frunze mici brunii. format din sporofile poligonale. la începutul verii . primăvara şi sterile. dispuse la noduri. de pe care se formează două tipuri de tulpini supraterane : fertile. care poartă sporangii. Tulpinile fertile sunt brune. Ramurile prezintă patru muchii şi sunt pline la interior. . neramificate. unite sub forma unor manşoane dinţate. suculente. Tulpinile sterile sunt mai înalte. unite. tulpinile fertile se usucă şi pe rizom se dezvoltă tulpini sterile . Ele poată la vârf câte un spic sporifer. mici. şi poartă la noduri verticile de 20-30 de ramuri lungi şi subţiri şi poartă frunze verzi-gălbui. După răspândirea sporilor.Fami lia Equi setaceae Equisetum arvense – coada-calului    Plantă ierboasă cu rizom. verzi.

Aceste două specii sunt toxice. goale la interior). îndeosebi în lunci. .  Specia medicinală poate fi confundată cu Equisetum pratense (ramuri trimuchiate. pe terenuri nisipoase. fiind prezentă din regiunea de câmpie până în cea montană. goale la interior). sau cu Equisetum palustre (ramuri pentamuchiate.Equisetum arvense – coada-calului  Creşte în pajişti umede.

Equisetum pratense .

Equisetum palustre .

Equisetum arvense – coada-calului
Produs farmaceutic : Equiseti herba - tulpinile sterile, verzi Comp. ch. : acid silicic, săruri de potasiu, calciu ; flavonozide Acţ. terap. : diuretică ; antiinflamatoare ; fortifiantă a ţesutului conjunctiv şi osos ; remineralizantǎ Ind. terap. : afecţiuni inflamatorii şi bacteriene ale căilor urinare, calculoză renală;  osteoporoză, reumatism ;  răni cu vindecare lentă (uz extern).

SUPRA-ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA
 

Cuprinde cormofitele superioare care posedă ca organ caracteristic sămânţa. Sunt numite şi antofite (plante cu flori) ; în trecut era utilizat termenul fanerogame (plante cu fecundaţie vizibilă, spre deosebire de criptogame – plante cu fecundaţie ascunsă). Sămânţa se poate dezvolta :  la baza unor frunze metamorfozate, numite carpele, întro manieră independentă de acestea - la încrengătura Gymnospermatophyta, sau  seminţele pot fi închise la interiorul carpelelor sudate ce formează ovarul - la încrengătura Angiospermatophyta

ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA (GYMNOSPERMATOPHYTA)


 

cuprinde plante lemnoase, arbori şi arbuşti Ramificarea tulpinilor este monopodială ; Lemnul are în structură traheide ; Frunzele sunt aciculare sau solzoase, de obicei persistente ; în mod excepţional, limbul este lăţit (Ginkgo). Florile sunt unisexuate, monoice sau dioice, lipsite de înveliş floral. Ele sunt formate din numeroase stamine şi carpele solzoase fixate pe un ax central, având aspectul unui con .

După fecundaţia ovulului. pe carpele (solzi) se găsesc două ovule libere. seminţele sunt acoperite de solzi care devin cărnoşi. . dând naştere unui fruct fals : pseudo-bacă la ienupăr. La unele gimnosperme. între exină şi intină există doi saci aeriferi care facilitează polenizarea cu ajutorul vântului. se dezvoltă o sămânţă care poate fi însoţită de o aripioară (la pin) sau de o anexă cărnoasă de tip aril (la tisă). La florile femeieşti. pseudo-drupă la ginkgo. La alte gimnosperme.ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA (GYMNOSPERMATOPHYTA)     Polenizarea este anemofilă.

Permian) au dominat flora. gimnospermele se caracterizează prin prezenţa uleiurilor volatile şi rezinelor.ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA (GYMNOSPERMATOPHYTA)  Din punct de vedere biochimic. Gimnospermele cuprind în prezent un număr destul de redus de specii (circa 800) . frunzele conţin frecvent cantităţi semnificative de acid ascorbic (vitamina C).  . în epocile geologice trecute (Carbonifer. existând în jur de 10 000 specii.

Ginkgoopsida (Ginkgoatae). Pinatae) şi Gnetatae (Gnetopsida). . Bennetitatae (Bennettitopsida).ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA (GYMNOSPERMATOPHYTA)  Gimnospermele sunt împărţite în 5 clase : Cycadopsida (Cycadatae). Coniferopsida (Pinopsida.

arborele pagodelor. .Clasa Ginkgoopsida: Familia Ginkgoaceae Ginkgo biloba L. ginkgo .

Fühlst du nicht an meinen Liedern Daß ich eins und doppelt bin? Johann Wolfgang von Goethe.Ginkgo biloba Dieses Baums Blatt. der vom Osten Meinem Garten anvertraut Giebt geheimen Sinn zu kosten Wie’s den Wissenden erbaut. Ist es Ein lebendig Wesen Das sich in sich selbst getrennt? Sind es zwei. die ſich erlesen. Daß man sie als Eines kennt? Solche Frage zu erwidern Fand ich wohl den rechten Sinn. 1815 .

Cele bărbăteşti sunt grupate în amenţi . . având tulpină cu ramificaţie simpodială şi coroană asemănătoare angiospermelor dicotiledonate . Flori unisexuat dioice. aceasta prezintă partea externa cărnoasă. fiind reprezentate de două ovule inserate pe un peduncul . cu limbul în formă de evantai şi nervaţiune dicotomică . Florile femeieşti sunt reduse.      Arbore cu înălţimea de până la 40m . Din unul din ovulele fecundate se formează sămânţa . de culoare galbenă. astfel încât întreaga sămânţă are aspect de caisă nepăroasă . Frunze caduce peţiolate.Ginkgo biloba L.

În Europa a fost introdus în 1730.Ginkgo biloba L. de unde s-a răspândit ca arbore ornamental şi în alte zone temperate din lume. existând de circa 250 milioane de ani.   Specia creşte spontan în estul Chinei. Ginkgo biloba este considerat a fi o fosilă vie a lumii vegetale.  .

ch. circulaţie periferică deficitară cu membre reci .  neuroprotectoare . bilobalid) .  creşte rezistenţa ţesuturilor în condiţii de hipoxie .Ginkgo biloba L. vasoprotectoare. antiedematoasǎ. creşte capacitatea de învǎţare şi memorare. : vasodilatatoare centrală şi periferică . surditate . : flavone. Ind. Comp. terap.  demenţǎ degenerativǎ primarǎ . vertij .  angină pectorală. biflavone. acizi ginkgolici Acţ. substanţe terpenice (ginkgolide. : în geriatrie (memoria şi facultăţile mentale sunt ameliorate pe măsura creşterii aportului sanguin în creier) . terap.

Ginkgo biloba L. Unul dintre produsele farmaceutice care conţine acest extract este Tanakan® comprimate şi soluţie buvabilă . Este îmbogăţit în flavonoizi şi terpene.     Notă : Ginkgo biloba este una dintre cele mai importante plante medicinale. Cel mai studiat şi apreciat extract din frunze de ginkgo poartă codul EGb 761. obţinerea sa comportând 17 etape. iar acizii ginkgolici alergizanţi sunt reduşi la mai puţin de 5 ppm.

CLASA CONIFEROPSIDA (PINOPSIDA)       Grupează majoritatea gimnospermelor actuale. – cedrul) . sub formă de conuri bărbăteşti şi conuri femeieşti de mărime şi formă variată. Ele conţin de regulă în tulpini şi frunze canale rezinifere. Ţesutul lemnos este reprezentat de traheide. Frunzele sunt aciculare sau solzoase dispuse altern. opus sau în verticil . în general ele sunt persistente (excepţie Larix sp. de unde şi numele de răşinoase (excepţie fac taxaceele). Florile sunt unisexuate. Grăunciorii de polen sunt prevăzuţi cu saci aeriferi .– zada şi Cedrus sp.

ienupăr ..Familia Cupressaceae Juniperus communis L.

.ienupăr .Juniperus communis L.

.Juniperus communis L.ienupăr .

ienupăr       Arbust înalt de 3-6 m cu coroană conică . După fecundare. dispuse câte trei în verticil . ascuţite. opuse sau verticilate . Fiecare pseudo-bacă prezintă o cicatrice formată din trei linii divergente . închizând sămânţa ca o bacă negru-albăstruie brumată. Conurile bărbăteşti cu numeroase stamine solzoase.. care protejează un singur ovul terminal. Frunze persistente aciculare. izolată sau formând desişuri. solzii conului concresc. Creşte în pajişti şi margini de păduri din regiunile colinare şi montane. .Familia Cupressaceae Juniperus communis L. Conurile femeieşti sunt formate din doi până la numeroşi solzi. devin cărnoşi şi suculenţi.

terap.  flavone . stomahică (uz intern). :  diuretică. tanin Acţ. :  ulei volatil conţinând terpinen-4-ol.  dureri articulare . Iuniperi aetheroleum (Ph. :  infecţii ale căilor urinare . Eur. pinen  antociani (care conferă culoarea albastră pseudo-bacelor) .. spasmoliticǎ.  tulburări ale digestiei. 7) Comp. 7 şi FR X) . terap. Eur.  revulsivă (uz extern) Ind.Juniperus communis L. Ph.ienupăr Produs farmaceutic : Iuniperi pseudo-fructus (ofic. ch.

 Pseudo-bacele de Juniperus communis nu trebuie confundate cu cele provenite de la J. sabina. care prezintă o cicatrice din 4 linii şi sunt toxice. . abortive.  Utilizarea prelungită a produsului Juniperi fructus nu este recomandată.Familia Cupressaceae Juniperus communis L.. datorită acţiunii sale iritante asupra parenchimului renal.ienupăr Notă : Pseudo-fructele de ienupăr sunt utilizate şi condimentar (« boabe de ienibahar ») sau prentru aromatizarea unor băuturi alcoolice (gin).

) . Pinus maritima Lam. (syn.pin maritim .Pinus pinaster Soland.

S-au realizat plantaţii extinse de pin maritim în vederea obţinerii de terebentină .Pinus pinaster Soland. conică la indivizii tineri. (syn.) . in apropierea coastelor. în bazinul mediteranean. Flori monoice. Pinus maritima Lam. cu coroană regulată. lungi de 10-15 de long. cele femeieşti în conuri erecte. sărace în substanţe nutritive. Frunze aciculare. şi aplatizată.pin maritim       Arbore de până la 20-30 m înălţime. lungi de 15-25 cm. grupate câte două . neregulată la cei maturi . Trunchi acoperit de ritidom profund brăzdat . brun deschise . conurile cad la sol intacte Specia creşte pe soluri nisipoase profunde.5 cm. cele bărbăteşti lungi de 1.

Recoltarea rasinii pentru obtinerea terebentienei .

pin maritim Prod. terap. farm. feladren. uleiul volatil obţinut în urma destilării răşinii purificate Comp.) . ch. : ulei volatil cu pinen (predominant). nevralgii  Notă: Uleiul de terebentină care provine de la Pinus pinaster este deosebit de bogat în pinen.Pinus pinaster Soland. : antiseptică . (syn. : afecţiuni respiratorii . limonen Acţ terap. Pinus maritima Lam. reumatism . 7). : Terebinthinae aetheroleum e pino pinastro (Ph. revulsivă Ind. Eur. având o calitate foarte bună .

cerebrale. (syn. Preparatul Pycnogenol comprimate este unul dintre medicamentele care conţin un astfel de extract.pin maritim   Extractele din scoarţa de Pinus maritima conţin flavonoizi cu acţiune antioxidantă. în ateroscleroză. hemoroizi. fiind recomandat în caz de tulburări vascuare diverse : coronariene. flebite.Pinus pinaster Soland. .). care combat efectele nocive ale radicalilor liberi asupra componenteleor celulare. varice. Pinus maritima Lam.

Pinus montana ssp.mugus) .Pinus mugo var. jepi .jneapăn.mugus (syn.

mugus .Pinus mugo var.

Conuri lungi de 3-7 cm.mugus      Arbust înalt de până la 3 m.Pinus mugo var. Flori monoice . cele bărbăteşti. rigide. galbene. asimetrice la bază . Specia creşte în etajul alpin şi subalpin. cele femeieşti câte 1-4 la vârful lăstarilor . cu tulpină târâtoare şi vârfuri ascendente . uneori sunt îngrămădite spre vârful ramurilor . . curbate. unde formează deseori tufărişuri întinse caracteristice acestor regiuni. grupate câte 2 pe microblaşti . lungi de 2-8 cm. grupate la baza lăstarilor tineri. Frunze aciculare.

oficinal în FR X)    Comp. : afecţiuni respiratorii (bronşite. ch. farm. limonen. litiază biliară . Notă :  . sinusite).Pinus mugo var. felandren) . revulsivă . terap. antilitiazică Ind. rezine Acţ. : antiseptică .mugus  Prod. : ulei volatil (cu pinen. fiind unul dintre cele mai apreciate în tratamentul afecţiunilor respiratorii. terap. antiinflamatoare . afecţiuni articulare Uleiul volatil de jneapăn este de o foarte bună calitate. : Pini montanae turiones (mugurii)  Pini montanae aetheroleum (uleiul volatil.

Familia Taxaceae     Cuprinde arbori şi arbuşti cu frunze aciculare. Conurile femeieşti sunt reduse la o singură carpelă cu un ovul. Florile sunt dioice. Sămânţa este prevăzută cu aril. persistente. . Lemnul lor este foarte dur şi nu conţine canale rezinifere. cu dispoziţie spiralată.

tisă de Pacific .Taxus brevifolia Nutt.

solzos . Conurile bărbăteşti sunt globuloase. dispuse în spirală pe ramuri . Specia este răspândită pe insulele din nord-vestul Pacificului. persistente. Trunchiul este acoprit de un ritidom roşietic. care poate trăi în jur de 300 de ani .Taxus brevifolia Nutt. Frunze aciculare. lungi de 1-3 cm. Flori dioice. cele femeieşti sunt verzui. tisă de Pacific       Arbore cu înalţimea de 6-12 m. mici . Sămânţa este inconjurată de un aril roşu . .

farm. : taxolul blochează diviziunea celulară. iar celula va fi astfel sufocată de o reţea nefuncţională de mictotubuli.Taxus brevifolia Nutt. Ind. terap. : Taxi cortex – scoarţa trunchiului şi ramurilor Comp. tisă de Pacific     Prod. Acesta nu se va mai putea dezintegra la sfârşitul mitozei. Oprirea diviziunii celulare în urma administrării taxolului este exploatată în tratamentul unor forme de cancer. terap. ch. : cancer ovarian şi mamar metastazat . prin stabilizare microtubulilor care formează fusul de diviziune. : alcaloizi diterpenici : taxol Acţ.

Structura chimica a taxolului .

taxotere.Taxus brevifolia Nutt. Structura sa chimică fiind foarte complicată. tisă de Pacific   Taxolul este unul dintre cele mai preţioase anticanceroase.). Soluţia a apărut odată cu izolarea 10-desacetilbacatinei şi bacatinei III dintr-o sursă regenerabilă : frunzele tisei (Taxus baccata L. Deoarece concentraţia sa în scoarţa tisei de Pacific este extrem de redusă. descoperit în 1963 şi utilizat în clinică din 1992. . au trebuit căutate alte surse. Aceşti doi compuşi cu nucleu taxanic servesc azi la semisinteza taxolului şi a derivatului său mai recent. sinteza totală nu este rentabilă.

utilizaţi la semisinteza taxolului şi taxoterului.Taxus baccata L. Fiind însă monument al naturii. cu acţiune anticanceroasă.. cu exceptia arilului rosu Frunzele contin alcaloizi diterpenici derivaţi ai taxanului. Lemnul de tisă. este folosit pentru mobile fine şi construcţii din lemn cu rezistenţă mare. tăierea arborilor din flora spontană este interzisă. roşcat şi foarte dur. .tisă    Specia creste si in Romania. Atentie! Este toxica.

cârcel .Familia Ephedraceae Ephedra distachya L..

. cu tulpini şi ramuri articulate având noduri şi internoduri evidente . dioic.. La maturitate. În România poate fi întâlnit la malul Mării Negre.cârcel     Subarbust cu înălţimea de 30-100 cm.Ephedra distachya L. sămânţa este învelită în bracteile cărnoase cu aspect de bacă roşie. Frunzele solzoase sunt mici şi opuse . în câteva locuri stâncoase din Transilvania şi Porţile de Fier. Creşte pe nisipuri litorale şi deşertice din spaţiul mediteranean.

ch. : alcaloizi (efedrină. bronhodilatatoare..cârcel      Prod. : ca decongestionant nazal (picături pentru nas) în stări gripale. : vasoconstrictoare. terap. hipotensiune arterială (uz intern) . astm. terap. : Ephedrae herba Comp.Ephedra distachya L. pseudoefedrină. cu efect decongestionant (extern) şi hipertensiv (intern) . farm. norefedrină) Acţ. stimulantă cardiacă şi a sistemului nervos central Ind.

.  În China. ea aparţine grupului simpatomimeticelor. febrei. . Din punct de vedere farmacologic. specia Ephedra sinica este una dintre cele mai importante plante medicinale. astmului şi în scop stimulant.Ephedra distachya L.cârcel Nota :  În Europa se utilizează în scop medicinal efedrina sintetică. utilizată de mai multe milenii sub denumirea Ma Huang în tratamentul stărilor gripale.

deseori viu colorate şi mirositoare. Ele au în general învelişuri florale bine dezvoltate. prezentând limb. complete. astfel că indeplinesc pe lângă funcţia de protecţie şi funcţii în polenizare.ÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTA (ANGIOSPERMATOPHYTA)      Cuprinde cele mai evoluate specii. la care sămânţa este protejată de fruct. traheide. Florile sunt bine adaptate pentru susţinerea şi protejarea elementelor reproducătoare. cu peste 300 000 de specii ierboase şi lemnoase. la taxonii primitivi. peţiol şi teacă. Este încrengătura cea mai mare a regnului vegetal. . Frunzele sunt lărgite. În structura cormului se găsesc trahee şi numai excepţional.

cu rol în protejarea ovulelor. Gineceul constă din carpele unite. prevăzut cu două integumente. 3 antipode). 2 sinergide. 1 nucleu secundar. conţine sac embrionar similar protalului femeiesc.ÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTA (ANGIOSPERMATOPHYTA)   Staminele produc polen ce conţine câte o celulă generativă şi una vegetativă. care formează ovarul. . Ovulul. redus la 7 celule (1 oosferă.

iar cealaltă fecundează nucleul secundar. Monocotyledonatae) . generând zigotul accesoriu (care va da naştere endospermului secundar cu rol de ţesut de rezervă). Dicotyledonatae) dicotiledonate (Liliopsida.ÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTA (ANGIOSPERMATOPHYTA)     Fecundaţia este dublă : o spermatie se uneşte cu oosfera. dând naştere zigotului (care va deveni ulterior planta propriu-zisă). În funcţie de numărul cotiledoanelor. angiospermele sunt clasificate în două clase : monocotiledonate (Magnoliopsida.

CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)    Grupează un număr de circa 200 000 specii lemnoase şi ierboase. Din punct de vedere anatomic. cu puţine excepţii. la numeroase specii. Tulpina. de obicei ramificată. . prezintă un număr mare de forme. Rădăcinile rămuroase sau pivotante se dezvoltă. din rădăcina embrionară care rămâne viabilă (cu puţine excepţii când este înlocuită prin rădăcini adventive). a zonelor de cambiu şi felogen care generează structura secundară. se caracterizează prin dispunerea pe un cerc a fasciculelor libero-lemnoase şi prin apariţia.

diferenţiate.  Florile sunt pentamere sau tetramere (tipul 5 sau 4). în cele mai multe cazuri. prezintă embrion cu două cotiledoane .CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)  Frunzele au peţiol şi limb variat. prezintă nervaţiune penată sau palmată.  . şi elemente de reproducere variate ca număr şi poziţie. Sămânţa exalbuminată sau albuminată. au învelişuri florale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful