SDP – Modul recapitulativ NN

Strategii, doctrine şi politici de securitate

Care sunt Oportunităţile strategice în securitatea României?
 apartenenţa la Alianţa Nord-Atlantică;  integrarea în spaţiul economic, politic, cultural şi de securitate comunitar;  parteneriatul strategic cu S.U.A.;  creşterea rolului şi a ponderii regiunii Mării Negre în preocupările de securitate şi energetice ale Europei;  experienţa acumulată în participarea la misiuni internaţionale în sprijinul păcii;  gradul ridicat de interoperabilitate a instituţiilor de securitate şi apărare ale României cu structurile similare ale statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene.

Care sunt principalele riscuri si ameninţări la adresa securităţii naţionale a României?
1. Terorismul internaţional de sorginte extremist religioasă, structurat în reţele transfrontaliere, reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa vieţii şi libertăţii oamenilor, a democraţiei şi celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea euro atlantică. 2. Proliferarea armelor de distrugere în masă: Armele nucleare, chimice, biologice şi radiologice constituie o ameninţare gravă 3. Conflictele regionale: În pofida evoluţiilor pozitive, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, inter- şi intrastatale 4. Criminalitatea transnaţională organizată: Consecinţă directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa Centrală şi de Est 5. Guvernarea ineficientă, afectată de: corupţie instituţională şi clientelism politic; ineficienţa administraţiei publice; lipsa de transparenţă şi de responsabilitate publică; birocraţie excesivă şi tendinţe autoritariste 6. Fenomene negative grave, de natură geo-fizică, meteo-climatică ori asociată, provenind din mediu sau reflectând degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile.

Mediul de securitate – delimitări conceptuale ● Prin raţiunea socială pe care o are, mediul de securitate este un mediu protejat. ● Protecţia mediului de securitate cuprinde totalitatea acţiunilor informative, fizice, juridice, procedurale şi militare care asigură şi întreţin condiţia de securitate, un element fundamental în definirea mediului de securitate. ● Condiţia de securitate conduce la diferenţierea netă între mediu de securitate și mediu ostil. ● Indicatorul de evaluare a mediului de securitate este ,,starea” („starea de securitate”).

economice. pe de o parte: cadrul de pace. militare etc.. pe de altă parte: ansamblul circumstanţelor. cu funcţii explicite. dacă oamenii învestesc în socializarea lor. pentru a fi capabili săşi producă un mediu securizant. culturale. linişte. obiectele sau condiţiilor politice. juridice. informaţionale. intereselor şi necesităţilor de securitate. susceptibile să acţioneze asupra valorilor. .Ce se înțelege prin Starea de securitate? „Starea de securitate” devine posibilă numai dacă oamenii acţionează deliberat întru satisfacerea şi întreţinerea ei. Înseamnă. lipsă de pericol pentru oameni (ca fiinţe sociale) şi pentru organizaţii.

Condiţiile şi cerinţele organizării şi fiinţării mediului de securitate .

libertatea socială.responsabilitatea. .democraţia. -controlul social.Care sunt condiţiile existenţial-funcţionale ale mediului de securitate . .enumerare . .

Libertatea socială Libertatea socială exprimă posibilitatea oamenilor de a produce resursele existenţiale. organizaţii). ● Libertatea socială conservă şi întreţine unităţile sociale definite prin naţiuni. devine „mediu construit”. ● Definitorie în procesul de construire şi întreţinere a mediului de securitate este acţiunea socială. . care le conferă capacitatea de a se reproduce permanent şi performant. ● Mobilitatea socială este procesul generat şi întreţinut de agregarea mişcării oamenilor sau grupurilor sociale (comunităţi.Detaliați . mediul natural. care. începând cu familia. ● Ocupaţiile influenţează zestrea geo-fizică. de satisfacţie şi afirmare şi de a se reproduce în cadrul oferit de spaţiul social amenajat. în procesul producerii de resurse. ● Naţiunile sunt organizări sociale cu o mare mobilitate în cadrul spaţiului social. între diversele poziţii ale spaţiului social construit şi întreţinut de naţiuni.

Acestea armonizează conexiunile organice între „civic” si „etnic”. în spaţiul public. fiecare naţiune îşi generează propriul „popor” („demos”. ● .Democraţia” nu este o soluţie socio-politică. conform necesităţilor sociale. Datorită capacităţii de aplanare a crizelor şi conflictelor. toţi oamenii au vocaţie de a fi „cetăţeni”. pe suportul cărora construiesc şi reconstruiesc mediul de securitate. care construiesc democraţia ca „putere a poporului”. respectiv naţiunile. ● Prin „popor”. de securitate. „cives”).Detaliați . „democraţia a devenit sinonimă cu pacea şi securitatea”. naţiunile generează şi întreţin . . ci o necesitate socială. ● Ca expresie a puterii poporului. ca matrice unică. ● Democraţia nu poate fi universală.Democraţia ● Democraţia este cartea de identitate a organizărilor sociale. în pofida diferenţelor etnice sau politice.democraţia” ca expresie a capacităţii oamenilor şi organizaţiilor de a se implica. ca relaţii de necesitate. ci numai în fond... în formă.

Detaliați .Responsabilitatea Condiţia fundamentală pentru fiinţarea unui mediu de securitate este responsabilitatea omului cu competenţe sociale. precum şi a organizaţiilor (naţionale sau internaţionale) de securitate. ca principiu fundamental al responsabilităţii. implicat în social. • Prin responsabilitate. democratice. riscurile şi ameninţările care influenţează. în mod inevitabil. precum şi cetăţenilor acestora. . • Responsabilitatea fundamentală pentru protecţia mediului de securitate este a statelor suverane. statelor suverane. comunităţilor sociale. democratice. • Conştientizarea propriei responsabilităţi este condiţionată de libertate. Acestea sunt interesate pentru a gestiona cu autoritate îndeosebi vulnerabilităţile. fiecare om şi organizaţie cu funcţii explicite devin constienţi de prezentul şi viitorul organizărilor sociale. prin instituţiile acestora. poziţionarea lor în mediul de securitate.

specific organizărilor socio-politice. ● Din această perspectivă.Controlul social Condiţia indispensabilă a funcţionării unui mediu de securitate este „controlul social”. se deosebeşte de „controlul politic”.Detaliați . ideologic. „controlul social”. specific organizărilor sociale. mijloace şi proceduri prin care au fost impuse oamenilor exigenţele respectării ordinii sociale şi morale. ● Acesta se realizează prin ansamblul de mecanisme. .

intereselor şi necesităţilor de securitate intervin în momentul în care în modelarea acestuia se implică ideologii. adesea pe suportul persuasiunii. . predictibile pentru necesităţile oricărei comunităţi. de modalităţile în care procesează informaţiile sociale şi în care se implică în procesele sociale. adică de a-l modela în mod conştient. ● Disfuncţiile. impunând modele partizane. diversiunii sau forţei. Prin socializarea continuă. Munca şi cultura sunt definitorii pentru socializarea oamenilor. ● Numai oamenii cu competenţe profesionale şi socializante. oamenii şi organizaţiile cu funcţii explicite dobândesc conduite socialmente dezirabile şi îşi însuşesc procedurile sau regulile necesare pentru a putea dezvolta acţiuni dezirabile.Care este rolul socializării pentru mediul de securitate? ● Mediul de securitate produce şi întreţine o „socializare” dependentă de capacitatea interpretativă a oamenilor. apărării şi promovării valorilor. întreţine şi transforma mediul de securitate. cu consecinţe imprevizibile în planul protejării. precum şi organizaţiile/instituţiile cu funcţii explicite au capacitatea de a construi. Aceştia nu sunt preocupaţi de corecta interpretare a existenţei sociale.

Care sunt cerinţele organizaţional-funcţionale ale mediului de securitate? .Comunicarea .Ordinea socială .Normele sociale .

Condiţia este capacitatea oamenilor cu competenţe bine definite de a procesa informaţii şi de a satisface necesităţile de securitate ale organizărilor sociale la care se raportează. comunicarea în mediul de securitate este înglobată într-un spaţiu simbolic care-i permite să circule în cadrul unei relaţii/legături specializate între oameni şi organizaţii/instituţii cu competenţe bine definite. în vederea receptării şi construirii sau reconstruirii unei anumite semnificaţii. procesul de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal. Aceasta exprimă. circulaţia. ● Sunt modalităţile specializate de transmitere a informaţiilor care simbolizează condiţia de securitate permit stabilirea şi menţinerea unor relaţii specifice. ● Comunicarea în mediul de securitate are utilitate socială. .Ecuația Informație și Comunicare în mediul de securitate ● Prin informaţie. în cadrul cărora se realizează producerea. în esenţă. către un destinatar îndrituit. comunicarea şi schimbul de informaţii pentru securitate.

● Definitorii în fundamentarea şi respectarea normelor sociale sunt gândirea (cunoaşterea) şi acţiunea socială. . însuşite şi asumate. sunt capabile să construiască și să întreţină mediul de securitate. ● La definirea normelor sociale concură valorile culturale şi morale ale naţiunilor. în special vecinii şi mediul de securitate la nivelul regional şi internaţional. ● Normele constituie premisa normării sociale dacă se concretizează în reglementări sociale de genul codurilor de legi si a reglementărilor interne din organizaţiile sociale. precum şi aşa-numiţii „factori externi”. ● Numai organizările sociale. o normă socială trebuie acceptată. ● Pentru a funcţiona. respectiv naţiunile.Care este legătura dintre Normele sociale și mediul de securitate? ● Normele sociale sunt regulile şi modelele care determină comportamentul oamenilor şi organizaţiilor în contextul desfăşurării acţiunilor sociale. ● O problemă deosebită pentru mediul de securitate o ridică respectarea normelor sociale. înţeleasă şi asumată de oameni şi de organizaţiile sociale. întrucât sunt unificate organic prin norme sociale înţelese.

deci.. intereselor şi necesităţilor de securitate. constituționale. Aceasta asigură funcţionarea organizaţiilor gestionare în raport de necesităţile sociale în orice context situaţional în care se află organizările sociale. . suveranitatea are înţeles de putere absolută.stărilor departe de echilibru” a oricărei organizări sociale într-un mediu de securitate viabil. ● Naţiunile capabile să construiască şi să întreţină ordinea socială se află în „stare de securitate”. nici o imixtiune dinăuntru sau din afară. • Expresia suveranităţii organizărilor sociale.Explicați legătura dintre Ordinea socială și Starea de securitate ● Ordinea socială defineşte capacitatea de întreţinere a . Aceasta le conferă capacitatea de a determina orice putere politică să accepte suveranitatea naţiunilor în definirea valorilor. definirea spaţiului public prin norme sociale legale. care nu îngăduie nici o limitare. respeciv a naţiunilor este „zidirea constituţională a statului”. • Într-un mediul de securitate viabil.

. • statul poate interveni numai „prin lege” în raporturile dintre acesti factori şi numai în scopul de a preveni şi gestiona conflictele economice şi sociale.Constituţia prevede: norme sociale generale în virtutea cărora: • toate puterile emană de la naţiune. • toţi factorii productivi şi integratori se bucură de egală ocrotire.

valorile de securitate.necesităţile de securitate.interesele de securitate.Componentele mediului de securitate a. apărate şi promovate.gestionarii de securitate. b.resursele de securitate. . . Reperele axiologice ale mediului de securitate: . . toate protejate. Componenta fizică a mediului de securitate: . .

Pentru orice entitate socio-politică (stat. . dorinţelor sau opţiunilor oamenilor şi organizaţiilor în legătură cu importanţa socială a unor acte. drepturile si libertăţile constituţionale.Valori de securitate . cea mai mare valoare este pacea. . organizaţie de securitate). care exprimă starea de stabilitate a mediului de securitate. cultura și viaţa spirituală. limba.Valorile de securitate sunt valori sociale. acestea: sunt reliefate de procesele sociale care contribuie la realizarea atributelor fundamentale existenţiale ale statului naţional. naţionale şi internaţionale. centru de putere. Pentru orice mediu de securitate sunt valorile de securitate ale organizărilor sociale (naţiunile). fapte. evenimente sau procese recunoscte social. pe toate planurile şi temeiul securităţii individuale sau comunitare. precum si ansamblul intereselor si necesităţilor de securitate naţională.Exprimă relaţii sociale dezvoltate pe fundamentul aprecierilor. Pacea reprezintă condiţia sine qua non a dezvoltării sociale. identitatea naţională. se exprimă prin suveranitatea naţiunilor asupra resurselor lor existenţiale. drepturile omului.

respectiv identitatea (cerinţa fundamentală a unei organizări sociale). să apere şi să afirme valorile de securitate şi să asigure realizarea necesităţilor de securitate recunoscute şi asumate. obiectiv major al oricărei organizări sociale) şi stabilitatea (exprimă coeziunea organizărilor sociale. Analiştii domeniului apreciază că există o triadă a intereselor generale de securitate. precum şi capacitatea acestora de aşi manifesta autonomia într-un mediu de securitate cu tendinţe de instabilitate). afirmării şi protejării unei entităţi socio-politice într-un mediu de securitate în raport de interesele celorlaţi. avuţia produsă social. de regulă. Acestea se definesc. în raport de importanţa socială şi utilitatea activităţilor/acţiunilor care să protejeze. Pe fond. Acestea sunt exprimate prin obiective asumate prin consens de societate şi realizate prin modalităţi şi tehnici specifice instituţiilor cu funcţii gestionare. ele privesc stabilitatea internă şi regională. sănătatea fizică a populaţiei.Interesele de securitate Interesele de securitate exprimă cerinţele asigurării fiinţării. prosperitatea generală a cetăţenilor. prosperitatea (avuţia produsă social. protecţia mediului înconjurător etc. .

Uniunea va fi mai puternică. într-o lume tot mai complexă şi mai contradictorie în care trăim. având un cuvânt ascultat şi respectat. la 25 martie 1957 precizează că interesele Uniunii constau în: promovarea progresului economic şi social al popoarelor europene. mai prosperă. o politică externă şi de securitate comună. Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană. Tratatele constitutive ale Comunităţii Europene . întărirea identităţii Europei şi a independenţei sale în scopul promovării păcii. a) b) c) d) . securităţii şi progresului în Europa şi în lume. o politică asigurând progrese paralele în integrarea economică şi în alte domenii. ţinând cont de principiul dezvoltării durabile. semnat la Roma.CARE SUNT INTERESELE UNIUNII EUROPENE Şl CUM SE ARMONIZEAZĂ ELE CU INTERESELE NAŢIONALE ALE STATELOR MEMBRE? În măsura în care valorile materiale şi spirituale ale fiecărui popor al continentului se vor multiplica .şi. îndeosebi. desăvârşirea Pieţei Comune Interne.

Cum se armonizează coordonatele majore ale interesului naţional cu cele ale Uniunii Europene • Coincid. în Uniune sau în alte zone ale lumii.„procesul integrării vizează construirea unui continent al cetăţenilor. care.aşa cum s-a consemnat în dezbaterea privind Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa . şi „valorificarea potenţialului economic şi uman al ţării în vederea garantării unui trai decent tuturor românilor" . în acelaşi timp. că „în centrul intereselor naţionale ale statelor membre şi în centrul intereselor Uniunii se află cetăţeanul fie stat membru. chiar dacă teoretic rezultă. este cetăţean european". fără echivoc. . garantându-le drepturile şi libertăţile lor fundamentale“. • Interesul naţional al României vizează.obiectiv al interesului Uniunii. toate fiinţele care trăiesc în acest sistem economic şi juridic. cum este cazul „progresului economic şi social al popoarelor europene" . un deziderat deocamdată. care sunt şi cetăţeni europeni. dar şi ocrotirea acestor cetăţeni oriunde s-ar afla.obiectiv al interesului naţional. deoarece . garantarea unui trai demn cetăţenilor ţării. după cum se ştie. • Nuanțe diferite.

în principal. conştientizate şi asumate de organizările sociale. la: .Necesităţi de securitate Necesităţile de securitate sunt oportunităţi. ameninţări. respectiv naţiunile. ● Numai organizările sociale.protecţia faţă de riscuri. Necesităţile fundamentale de securitate se referă. respectiv naţiunile. construiesc şi întreţin relaţii cu gestionarii mediului de securitate pe fundamentul necesităţilor de securitate. pericole şi agresiuni potenţiale. .resursele necesare fiinţării şi afirmării. trebuinţe şi utilităţi indispensabile pentru apărarea. ● Necesităţile de securitate susţin acţiunea permanentă a organizaţiilor cu funcţii explicite în orice mediu de securitate. ● Necesităţile de securitate diferenţiază organizările sociale. . protejarea şi promovarea valorilor şi intereselor fundamentale.

acţionează unilateral ori se aliază organizaţiile teroriste. precum şi statele naţionale. la care. dictatoriale. . în două mari categorii: resurse umane şi resurse materiale şi financiare (economice). • Resursele de securitate sunt clasificate. în actualele condiţii ale erei informaţionale. • Analiștii politico-militari definesc confruntarea dintre acestea ca pe o confruntare între „ordinea stabilită” si „forţele provocatoare de dezordine”. democratice. alianţele politicomilitare. în funcţie de interese şi necesităţi. • Pentru distrugerea acestuia. protejarea şi apărarea mediului de securitate se implică diferiţi actori ai acestuia: organizaţiile internaţionale de securitate. asociaţiile de state suverane. se adaugă resursele informaţionale. grupurile infracţionale organizate şi statele totalitare. • În construirea.Din ce este compusă componenta fizică a mediului de securitate – detaliați • Gestionarii mediului de securitate sunt organizaţiile de securitate – care abordează problematica mediului de securitate din perspectiva necesităţilor sociale – şi instituţiile de securitate. care îşi definesc funcţiile în raport de interese socio-politice.

De asemenea. auditorul general. ● Un rol deosebit în construirea şi întreţinerea mediului de securitate au organizaţii civice cu funcţii explicite. socializarea şi controlul social în mediul de securitate. Între acestea se remarcă: avocatul poporului. pentru a determina integrarea acestora în „ordinea socială”. Un rol deosebit are legea civilă şi penală la nivel naţional. care să supravegheze activitatea funcţionarilor publici. dar şi conştientizări referitoare la utilitatea activităţilor explicite date în competenţă. ● Organizaţiile de securitate asigură şi întreţin responsabilitatea. organizaţii pentru supravegherea respectării drepturilor omului.detalii ● Organizaţiile de securitate sunt organizaţii cu funcţii gestionare publice.Organizaţii de securitate . ● Organizaţiile de securitate sunt incompatibile cu „normele” socio-politice impuse de ideologi. În acelaşi timp. agenţilor comerciali şi statului. produc cel puţin o parte din oamenii implicaţi în funcţionarea lor. precum şi comunicarea dintre oamenii care se raportează la aceleaşi simboluri. să întreţină spiritul de comunitate al oamenilor şi organizaţiilor sociale şi să contribuie la protejarea şi apărarea acestora împotriva oricăror agresiuni. Acestea sunt îndrituite să genereze resurse de securitate. asigură instruirea şi educaţia de securitate. ● Organizaţiile de securitate construiesc si întreţin „ordinea” în mediul de securitate ca „ordine socială explicită”. agenţii independente anti-corupţie. . interese şi necesităţi de securitate. care trebuie să cuprindă acte normative cu prevederi clare referitoare la descurajarea acţiunilor şi limitarea posibilităţilor funcţionarilor publici de a se abate de la „ordinea socială”.

● Definitorii pentru întreţinerea mediului de securitate sunt deciziile autorităţilor cu competenţe stabilite şi asumate. cât şi în plan internaţional. respectiv naţiunile. În acest proces social. ● Instituţiile create de organizările sociale. ameninţărilor. Numai statele naţionale construiesc organizaţii capabile să realizeze acţiuni normative. devin „administratorii” necesităţilor de securitate. îndeplinesc. Pe acest fundament. ele întreprind demersurile necesare menţinerii şi sporirii capacităţii organizărilor sociale de a se apăra împotriva oricăror forme de agresiune sociopolitică. a căror activitate are implicaţii majore asupra existenţei structurilor socio-politice şi juridice ale societăţii. pe fond. înzestrate cu atribuţii specifice în domeniu. o instituţie juridică (justiţie) independentă. statele . şi funcţii legate de construirea şi întreţinerea mediului de securitate. autorităţi comunitare locale. precum şi forţe armate eficace. ● Rolul fundamental al instituţiilor de securitate îl constituie cunoaşterea şi contracararea disfuncţiilor. administrative şi motivatoare pentru toţi oamenii. informaţia devine indispensabilă. vulnerabilităţilor. pericolelor şi posibilelor agresiuni la adresa mediului de securitate. În acest sens. Între acestea se remarcă: legislativul ales. . gestionarii mediului de securitate se preocupă de construirea unor administraţii eficiente.Instituţii de securitate . În acest sens.detalii ● Interesul privind întreţinerea mediului de securitate determină entităţile sociopolitice vizate să asigure cadrul dezirabil instituţionalizării politicilor şi strategiilor de securitate. proprietatea publică şi privată. atât în plan naţional. în calitatea lor de cetăţeni.ca modalităţi ideologice de gestionare publică -. factorilor de risc. un executiv (guvern) dinamic.

precum al elaborării deciziei în materie de securitate. pentru ca apoi să se impună ca termen operaţional de specialitate în limbajul tehnologic. prin conţinut şi mod de organizare şi regăsire.Resursele informaţional-energetice ale mediului de securitate ● Resursele informaţionale cuprind. în principal. informaţia a intrat masiv în limbajul unor ştiinţe (naturale. ● În acest context. decizie sau acţiune. în scopuri de cunoastere. al funcţionării sistemelor de securitate. Acestea sunt elementul definitoriu al conducerii şi organizării oricărei activităţi de realizare a securităţii. cu accepţiuni diferite. caracterizat prin intensificarea descoperirilor ştiinţifice şi ofensiva aplicării inovaţiilor tehnice în sfera productivă. Informaţia a devenit una dintre marile fapte ale gândirii abia la începutul secolului al XX-lea. deci este principala resursă de putere. în funcţie de domeniul în care era utilizat. exacte. ● Informaţia este principala categorie de resurse informaţionale. . informaţii care. sociale). prezintă utilitate şi disponibilitate pentru folosirea lor de către factorul uman.

exactitate. o deţine si o utilizează. prin veridicitate. . completitudine. Informaţia pentru securitate devine . oportunitate.Informaţia pentru securitate ● Informaţia pentru securitate se află la baza puterii oricărui sistem socio-politic. actualitate.şi cu cât are capacitatea de a le utiliza în mod eficient.deci materie primă şi produse informaţionale . oportune si veridice. intereselor şi necesităţilor de securitate. protejarea şi promovarea valorilor. cu atât aceasta deţine mai multă putere formală şi informală.bun social” în condiţiile în care. necesitate. obiectivitate etc. Aşa se explică preocuparea instituţiilor şi organizaţiilor pentru obţinerea de informaţii actuale. exacte. necesare. Cu cât o instituţie/organizaţie de securitate deţine mai multe informaţii . prelucrate analitic şi sintetic de către personal specializat.. serveste la apărarea. complete. Informaţia pentru securitate conferă putere atât producătorului / emitentului. şi pentru transmiterea operativă a produselor informaţionale rezultate. cât şi consumatorului (beneficiar/utilizator). ● Informaţia pentru securitate este un indicativ variabil şi o măsură de putere a entităţii socio-politice care o obţine..

• Pentru producerea resurselor energetice. în funcţie de capacitatea gestionarilor mediului de securitate de a le produce.. • Ele sunt disponibile în anumite cantităţi. • . gestionarii mediului de securitate sunt nevoiţi să desfăşoare o adevărată bătălie cu .politicienii” care elaborează doctrine pentru a controla. • Resursele energetice ale mediului de securitate exprimă capacităţile productive ale organizărilor sociale sau entităţilor sociopolitice. ele cuprind tot ceea ce face obiectul unui drept sau al unor obligaţii în materie de securitate. . semnifică rezultatul material al energiilor (informaţiilor) destinate satisfacerii nevoilor de securitate. • În fapt.Resursele energetice (bunurile materiale) • Resursele energetice ale mediului de securitate. numite generic bunuri materiale. respectiv naţiunile. a domina și a supune organizările sociale.

 solidaritatea cu naţiunile democratice.Strategia de securitate naţională .  proprietatea şi economia de piaţă.  dialogul şi comuniunea dintre civilizaţii.  responsabilitatea civică. .  respectul deplin pentru demnitatea omului.valori  democraţia. pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale.  dreptatea şi pluralismul politic. libertatea şi supremaţia legii.  pacea şi cooperarea internaţională.

. se construieşte pe baza diagnozei.Definiți Strategia de securitate O strategie de securitate este un document programatic. se operaţionalizează de către manageri şi echipe manageriale prin decizii strategice şi printr-un management adecvat al resurselor de securitate şi se implementează de către instituţii specializate prin acţiuni strategice ale căror dimensiuni acoperă domeniile vitale ale existenţei sociale. provocărilor mediului de securitate şi „stării” acestuia. prognozei şi planificării strategice. deschis şi flexibil. care se fundamentează de către autorităţile abilitate ale unui „actor politico-militar” pe baza cunoaşterii contextului situaţional.

budiste etc. interpretează realitatea înconjurătoare. militare (de apărare naţională. • Doctrinele se împart în: filosofice (materialiste. .). care privesc organizarea si conducerea societăţii. pe care le exprimă prin prisma unor principii călăuzitoare. religioase (creştine. exprimate prin principiul materialităţii lumii. economia centralizată etc. musulmane.Definiți Doctrinele și enumerați tipurile acestora • Doctrinele. coerente care.) şi doctrine politice. daoiste. exprimate prin principiul spiritualităţii lumii). reflectă interesele şi poziţia unor grupuri şi categorii sociale sau comunităţi umane. economice (economia de piaţă liberă. în ansamblul lor.). idealiste. pe baza anumitor principii. de hegemonie etc. sunt concepţii închegate. de expansiune.

Statul trebuie să aibă un caracter autoritar. • Doctrine politice conservatoare şi neconservatoare: păstrează structurile existente. .Enumerați și prezentați câteva caracteristici ale Doctrinelor care au la bază principiile statului de drept • Doctrine politice liberale şi neoliberale : respectă voinţa cetăţenilor în organizarea şi conducerea societăţii şi a statului de drept. efectuează unele schimbări cu multă prudenţă. Cetăţenii se bucură de largi drepturi şi libertăţi faţă de stat. pe baza pluralismului politic şi a statului de drept. • Doctrine politice social-democratice: concep organizarea şi conducerea societăţii ca o expresie a voinţei cetăţenilor. recurgându-se chiar la limitarea puterii celor bogaţi. • Doctrine politice democrat-creştine: îmbină valorile şi normele religiei creştine. cu rol de intervenţie în viaţa socială. cu principiile şi valorile democratice. având însă la bază principiul promovării intereselor oamenilor muncii în raport cu cei bogaţi. iar statul nu trebuie să intervină prea mult în viaţa socială. Social democraţii susţin ca statul să ducă o largă politică de protecţie socială. au la bază principiile unor schimbări în viaţa social-politică în raport cu situaţiile noi ce pot apărea.

promovarea făţişă a dictaturii. . elitiste. militariste etc. Trăsătura comună a acestor doctrine.Enumerați și prezentați câteva caracteristici ale Doctrinelor care au la bază principiile dictaturii Concep organizarea şi conducerea societăţii în mod dictatorial. opresiunii şi discriminării sociale şi rasiale. • Doctrina politică fascistă. nesocotirea totală a principiilor statului de drept. • Doctrina comunistă de tip-marxist-leninist. este ignorarea pluralismului politic. a drepturilor şi libertăţilor democratice. nesocotind voinţa cetăţenilor. social-darwiniste. îndeosebi pentru cele fasciste şi comuniste. • Doctrinele politice rasiste.

• În situaţia când se face abstracţie de factorul politic. tehnocraţi. .Câteva caracteristici ale Doctrinelor politice tehnocratice • Ocupă un loc aparte. făcând abstracţie de poziţiile politice ale diferitelor grupări. în speţă. aceste doctrine deschid calea unor regimuri politice dictatoriale. deoarece acestea se bazează pe principiul ca în organele puterii să fie promovaţi cu precădere specialişti. • Tehnocraţii trebuie să ia decizii ţinând cont numai de elementele ştiinţifice. deci atunci când se îmbină ştiinţa cu politica. de voinţa cetăţenilor. • Sunt apreciate ca doctrine de graniţă între cele două mari categorii. • O asemenea doctrină poate să ducă la o organizare şi conducere democratică a societăţii în situaţia în care specialiştii din cadrul puterii sunt expresia voinţei cetăţenilor.

• Fiecare partid politic pleacă de la premisa că proiectul său de organizare şi conducere politică a societăţii. doctrinele au apărut din cele mai vechi timpuri. o dată cu sistemul politic. de apariţia partidelor politice moderne. bazat pe o anumită doctrină politică. reprezintă cea mai bună cale de urmat în activitatea social-politică a ţării respective. • Doctrinele politice privind organizarea şi conducerea dictatorială a societăţii au la bază doctrine economice bazate pe economia centralizată.Câteva caracteristici ale Doctrinelor economice • Orice doctrină politică este dublată de o doctrină economică. . în forme incipiente. de perioada revoluţiilor burgheze. care încep să aibă la bază activităţi politice proprii. • Apariţia doctrinelor politice este legată nemijlocit de problemele privind organizarea şi conducerea societăţii. • Doctrinele politice privind organizarea şi conducerea democratică a societăţii se bazează pe doctrine economice privind economia de piaţă liberă. pe care îşi fundamentează programele şi acţiunile politice de guvernare. În consecinţă. • Apariţia unei diversităţi de doctrine politice bine definite se leagă de procesul de trecere de la feudalism la capitalism. pe amestecul fătiş al statului în economie etc.

proces etc. directoare.). pentru ca acesta să poată determina în ce caz un anume subiect este autorizat să aibă acces la un anume obiect.Câteva caracteristici ale Politicii de securitate • Politica de securitate constă dintr-un set de reguli şi practici care reglează modul în care o organizaţie foloseste. iar obiectul este cel asupra căruia acţionează un subiect (fişiere. administrează. • Reprezinta modul de lucru prin care un sistem confera incredere.). diferite dispozitive şi echipamente etc. . • O politica de securitate are de obicei în vedere două laturi: a subiectului şi a obiectului politicii. • Subiectul este reprezentat de ceva activ în sistem (utilizator. program. • Trebuie sa existe un set de reguli utilizate de sistem. protejează şi distribuie propriile informaţii sensibile.

care ar trebui sa fie pozitia managementului referitor la acea temă şi care sunt acţiunile specifice pe care organizaţia trebuie să le intreprindă în funcţie de situaţiile apărute.Rolul politicii de securitate • Rolul politicii de securitate este de a informa pe toti cei ce activează într-o organizaţie asupra modului în care trebuie să se comporte în ceea ce priveşte o anumită temă (de exemplu informaţiile sensibile). . • Aceste politici restrictive conferă credibilitate. suport şi eficienţa în eforturile de a proteja informaţia şi sistemul. • Dezvoltarea unei politici de securitate este similară cu a înţelege unde vrem să ajungem şi care sunt cele mai potrivite mijloace pentru a ajunge acolo.

sprijin si eficienta eforturilor de a securiza datele si informatia. Impunerea unei politici de securitate confera flexibilitate. Proceduri: set de planuri.). Atât analiza riscului cât si politica de securitate sunt procese continue datorita dinamicii mediului intern si extern al organizatiei. sau pentru a usura asigurarea redundantei si recuperarii datelor (ex: aplicatiile tip browser. Analiza riscului ne spune in ce punct se afla o organizatie din unghiul securitatii IT.Componentele unei politici de securitate Sandarde: seturi de reguli sau conventii incheiate cu scopul de a uniformiza si eficientiza activitatea tuturor componentelor unei retele. • • • • . Acestea reflecta cele mai bune solutii si reprezinta raspunsurile la intrebari specifice. Combinarea celor două ajuta factorii de decizie sa inteleaga de ce anume are nevoie organizatia respectiva si ce schimbari trebuie facute pentru satisfacerea necesitatii. procese sau operatii care specifica modul in care trebuie sa se desfasoare o anume activitate. softurile pentru email etc.

deci gestionarea naţiunilor în stare de securitate. independenţa politică sau securitatea vreuneia dintre statele membre şi apărarea prin mijloace politico-militare a teritoriului statelor membre. pe fundamentul valorilor comune. descoperirea. vizează prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor atât în interiorul propriului spaţiu. . intereselor şi necesităţilor de securitate ale naţiunilor pe care le administrează. este subordonată nevoii de protejare / apărare şi afirmare a valorilor. coroborate cu interesele cerute de mediul de securitate şi urmăreşte asigurarea independenţei şi suveranităţii în raport cu ceilalţi a c t o r i ai mediului de securitate. protecţia şi răspunsul la acţiunile care afectează integritatea teritorială. cât şi dincolo de marginile alianţei respective. Politica de securitate a statelor naţionale are drept fundament asigurarea bunei guvernări. Politica de securitate a asocierilor de state democratice şi suverane se bazează pe o formulă ideologică de legitimare a nevoii de reformare a organizării socio politice într-un context determinat. se sprijină pe principii de drept internaţional. contribuie la stabilirea unor raporturi de cooperare sub toate aspectele.Caracteristici ale Politicii de securitate Politica de securitate a alianţelor politico-militare cu caracter defensiv (gen NATO). având ca obiectiv principal construirea şi întreţinerea unui spaţiu comun de prosperitate şi stabilitate. a independenţei şi integrităţii statelor membre în cadrul comunitar. a intereselor fundamentale.

centru de putere. se fundamentează şi se construieşte pe suportul ideologiei puterii politice.DEFINIȚI Politica de securitate Politica de securitate constituie parte componentă a actului de guvernare a unui „actor” al mediului de securitate. . . se implementează în funcţie de interesele de securitate şi de puterea „actorului” mediului de securitate şi se exprimă în funcţie de identitatea acestuia: . .alianţă politico-militară. .stat naţional. . defineşte modalităţile de aplicare a principiilor doctrinei asumate de sistemul şi regimul politic.organizaţie internaţională de securitate.asociere de state democratice şi suverane.

program. pentru ca acesta să poată determina în ce caz un anume subiect este autorizat să aibă acces la un anume obiect. .Componente ale Politicii de securitate • Politica de securitate constă dintr-un set de reguli şi practici care reglează modul în care o organizaţie foloseste. • O politica de securitate are de obicei în vedere două laturi: a subiectului şi a obiectului politicii. protejează şi distribuie propriile informaţii sensibile.). administrează. • Trebuie să existe un set de reguli utilizate de sistem. • Subiectul este reprezentat de ceva activ în sistem (utilizator. proces etc. iar obiectul este cel asupra căruia acţionează un subiect (fişiere.). • Reprezintă modul de lucru prin care un sistem conferă încredere. diferite dispozitive şi echipamente etc. directoare.

politicilor şi strategiilor de securitate.definirea competenţelor şi răspunderilor pentru gestionarea naţiunilor în „stare de securitate”. înţeleasă ca securitate socială. ca domeniu fundamental de referinţă al securităţii globale. politice şi strategice a securităţii. pentru identificarea consecinţelor perverse pe care acestea le produc asupra securităţii entităţilor socio-politice (statele) şi asupra organizărilor sociale. . • O nouă abordare a fondului şi conţinutului ideilor cuprinse în principalele doctrine.utilizarea studiilor sociologice pentru fundamentarea. . pentru a identifica modalităţile şi oportunităţile de fundamentare a unor asemenea produse informaţionale de către factorii decizionali ai statului şi naţiunii române.implicarea oamenilor cu competenţe profesionale şi socializante în gestionarea existenţei sociale. sunt necesare: . politici şi strategii de securitate ale aşa-zişilor „actori” ai mediului de securitate. respectiv asupra naţiunilor. .O nouă abordare • Se impune o abordare diferenţiată a gândirii şi acţiunii doctrinare. elaborarea şi aplicarea cerinţelor doctrinelor. respectiv a naţiunilor. • Pentru relevarea organizărilor sociale.

De asemenea. prevederi clare privind consultarea dintre NATO şi UE cu privire la gestionarea de către UE a crizelor internaţionale. dar s-ar şi fragmenta politic. Fără NATO. • Preocuparea Uniunii Europene pentru întărirea capabilităţilor militare proprii a fost pusă pe agendă cu mult înaintea actualelor strategii privind gestionarea crizelor.Complementaritate NATO . acţiuni pentru care NATO pune la dispoziţie resurse şi capabilităţi. mai multe acorduri diferite între NATO şi UE. de asemenea. negociate după summitul NATO de la Washington (1999) şi intrate în vigoare în 2003. Încă de la inaugurarea PESC se convenise asupra creării unei Identităţi Europene de Securitate şi Apărare în strânsă legătură cu NATO. Există. Europa nu numai că ar deveni vulnerabilă. de la începutul anilor 90 a existat sprijin din partea NATO pentru întărirea capabilităţilor militare ale UE. Unul dintre cele mai importante acte care confirmă această evoluţie este aşa-numitul Acord Berlin Plus. analizate la Lisabona 2010 când s-a pus acut problema complementarităţii. . UE are acces la resursele şi capabilităţile NATO. NATO asigură şi oferă o structură stabilă pentru înfăptuirea unităţii europene. inclusiv cele planificate.UE • Menţinerea NATO este vitală pentru conexiunea transatlantică. În această privinţă există un consens americano-european covârşitor. cât şi de UE. În fine. • După această dată. asumată atât de NATO. Acesta cuprinde. dezvoltările mai recente trebuie plasate mai degrabă în contextul unei agende pe termen lung. de fapt.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful